Noua paradigma a pietelor financiare- teoria dezvoltata de George Soros

George Sorosun important investitor al pietelor finaciare vine si formuleaza o

noua teorie de aplicabilitate pe pietele finaciare , care contrazice teoriile consecrate
pornind de la alte premise si interpretand alte realitati. Formularile acestei teorii sunt
fundamentate in 2008 si urmaresc interpretarea crizei financiare globale si a efectelor
acesteia. El afirma ca oamenii sunt dotati cu intelegere imperfecta si interactioneaza cu
realitatea folosind doua functii:functia cognitiva prin care se inteleg lumea in care traiesc
intr-un anumit mod si dunctia manipulatoare prin care se incearca sa influenteze aceasta
realitate in interes propriu.
Participantii isi foloses functia de cunoastere cognitiva pentru a se informa si a lua
decizii, cum insa viitorul este de necunoscut apare o imbinare a celor doua functii in
analiza subiectilor si se dezvolta elementul de incertitudine pe care functia manipulatoare
incearca sa-l foloseasca in interes individual.
Astfel apare ideea ca se dezvolta un element de nesiguranta pentru toti
participantii la piata pe de- o parte investitori si pe de alta aprte autoritatii financiare care
regelmenteaza politica macroeconomica si supravegheaza pietele.
Teoria asteptarilor rationale este inspirata de ideea de baza conform careia
indivizii “(si implicit societatea in ansamblul ei) nu gresesc in mod sistematic si se
comporta rational avand drept criterii de baza eficienta, profitul, utilitatea. Astfel au fost
dezvoltate sute de ecuatii comportamentale care incearca sa descrie relatiile dintre
variabile precum consum,venit, profit, bani, munca .cpaital. Pe astfel de ecuatii si modele
isi bazeaza rationamentele si prognozele guvernele si bancile centrale din economiile
dezvolatate si nu numai. Oricat de precis ar fi un model, el ramane o schematizare si o
simplificare a realitatii si nu paote cuprinde in el intreaga complexitate a realitatii,
pentru ca atunci ar deveni una cu aceasta. Judecatile si chiar instinctul joaca uneori in
deciziile economice un rol mai important decat modelul in sine.
Soros sustine ca aceasta teorie este falsa si trebuie inlocuita fiindca participantii
nu isi pot baza deciziile pe cunoastere, actionanf in baza unei cunosteri imperfecte a
situatiei la care participa. Observam in aceasta abordare o aplicare a teoriei asimetriei
informationale. Pentru a completa studiul sau autorul afirma “ Ceea ce le lipseste in
cunoastere trebuie suplinit prin munca de intuitie, bazata pe experienta, instinct, emotie,
ritual sau alte prejudecati”.
Pentru a iesi din acest impas Soros propune introducerea in lumea finantelor a
Teoriei reflexivitatii care are la baza fiabiliatea ca si conditie caracteristica generala a
evolutiei pietii si atribut al situatiilor reflexive.Aplicand postulatul fiabilitatii radicale
pietelor autorul sustine ca in loc sa aiba mereu dreptate pietele gresesc mereu. Dar, totusi
pietele au tendinta de a-si corecta erorile ocazional printr-un proces de validare reflexiva.
Altfel spus evolutia pietelor nu poate produce cresterea sau criza economica, dar
paote cauza aceste lucruri, dupa care se autovalideaza. Participantii pe pietele financiare
isi bazeaza deciziile pe interpretari incomplete in baza unor judecati subiective, care pot
fi manipulate iar rezultatele , de cele mai multe ori nu reflecta realitatea dar determina
tendinte.
Astfel doar prin imbunatatirea mediului de reglementare se poate opri formarea
baloanelor speculative pe perioade lungi de timp, lucru care face ca ajustarea reflexiva a
pietelor sa se produca crize globale grave.