PAC este....

PAC nu
este....

“O politică agricolă comună care încurajează surplusurile de care trebuie apoi să scape
din nou cu costuri considerabile — nu mai este acceptabilă sau de susţinut. Cheltuielile
publice trebuie să producă ceva în schimb —fie că este vorba despre calitatea alimentelor,
protecţia mediului şi bunăstarea animalelor, peisaje, moştenirea culturală sau îmbunătăţirea
balanţei sociale şi a echităţii."
(Comisarul european Franz Fischer, 2002)

• ORIGINILE PAC
PAC isi trage radacinile din Europa de Vest a anilor 1950, ale carei societati au fost
afectate de anii de razboi si in care agricultura fusese betegita, iar oferta de hrana nu putea fi
garantata. Accentul s-a pus initial pe incurajarea unei mai bune productivitati in lantul
alimentar, astfel incat consumatorii sa beneficieze de o oferta stabila de hrana pe care sa si-o
poata permite, dar si ca sa asigure ca UE va avea un sector agricol viabil. PAC a inceput prin a
oferi subventii si preturi garantate cultivatorilor, asigurandu-le stimulentele necesare pentru a
produce. Asistenta financiara a fost asigurata pentru restructurarea agriculturii, in incercarea de
a asigura dezvoltarea fermelor in marime si in management, precum si in dezvoltarea unor
aptitudini tehno-logistice astfel incat sa fie adaptate climatul economico-sociala de atunci.
Perceptia populara este ca PAC este o politica monolotica, care nu poate fi schimbata,
creata pentru a lua din banii contribuabilior, in scopul de a recompensa un grup restrans de
oameni privilegiati pentru simplul fapt ca locuiesc in mediul rural. In realitate, PAC a avut
intotdeauna, si continua sa aiba, motive clare ca sa existe. Si a evoluat in mod constant, pentru a
reflecta nevoile in permanenta schimbare ale societatii, mai degraba decat a incercat sa
raspunda presiunilor venite din partea cultivatorilor. PAC de astazi este foarte diferita de PAC
din 1960.
Desi PAC a avut un mare succes in atingerea obiectivului de a indrepta atentia UE
spre independenta economica, din 1980 incoace UE a trebuit sa se lupte cu surplusuri aproape
permanente pentru majoritateaproduselor, o parte dintre acestea fiind exportate (cu ajutorul
subventiilor), altele fiind nevoiti sa le depoziteze sau sa le dispuna in interiorul UE. Aceste
masuri au avut un cost bugetar ridicat, a produs distorsiuni pe unele piete mondiale si nu au
servit intotdeauna celor mai bune interese ale agricultorilor, devenind astfel nepopulare printre
consumatori si platitorii de taxe. In acelasi timp, societatea a devenit din ce in ce mai
preocupata de problemele de mediu.

PAC trebuia sa se schimbe… si a facut-o!

1
 • Ce face PAC pentru mine?
➢ PAC ne furnizeaza alimentele necesare chiar si in perioadele de criza globala si
preturi ridicate.
➢ UE aplica norme stricte pentru a garanta ca alimentele pe care le consumam sunt
sigure si stabileste standarde inalte pentru bunastarea animalelor.

UE protejeaza calitatea si siguranta alimentelor prin norme clare de etichetare, prin

reglementari privind sanatatea animalelor si a plantelor, precum si prin controlul rezidurilor de
pesticide, al aditivilor din alimente si prin intermediul informatiilor nutritionale. Abordarea UE
include monitorizarea stricta si sisteme de control, in timp ce asigura functionarea efectiva a
pietei unice europene.
Europa este recunoscuta pentru diversitatea culturilor si produselor agricole, care deriva
din mediul sau natural si din metodele de dezvoltare dezvoltate de-a lungul secolelor. Alaturi
de gastronomia fina, alimentele si bauturile europene joaca un rol major in identitatea
culturala a locuitorilor si regiunilor Europei. Avantajul cheie al agriculturii Uniunii Europene
este calitatea ridicata a produselor.
Din ce in ce mai multi consumatori sunt dispusi sa plateasca pentru garantarea calitatii, cu
conditia sa vada ca primesc in schimb valori suplimentare. Pe o piata unica europeana de 454
milioane de consumatori, PAC asigura ca produsele autentice pot fi usor identificate, iar
consumatorii nu sunt indusi in eroare de imitatii ale unor produse. Statele membre au
posibilitatatea de a folosi masuri de politica sub umbrela PAC, inclusiv stimulente in bani,
pentru a incuraja fermierii sa participe in mod voluntar in UE sau a stimula schemele
nationale care intentioneaza sa imbunatateasca si sa garanteze calitatea produselor rezultate
din agricultura.
Eforturile de imbunatatire a calitatii hranei au facut intotdeauna parte din PAC, incepand
cu dezvoltarea marcarii calitatii vinului in anii ’80 si continuate in sectorul maslinelor,
fructelor si legumelor. Exemple de masuri de imbunatatire a calitatii hranei luate in zonele
PAC:
- sistemul de identificare a carnii de vita si regulile de marcare a carnii,
in scopul de a permite identificarea provenientei carnii pornind de la vanzarea
cu amanuntul si ajungand pana la ferma de provenienta;
- stimulente financiare pentru fermierii, in scopul de a stimula
imbunatatirea calitatii produselor;
- incurajari specifice pentru trecerea spre agricultura organica.

PAC ajuta la mentinerea alimentelor la preturi accesibile. In present, 15% din cheltuielile
unei gospodarii medii din UE sunt destinate alimentelor. In 1960, acest procent era dublu, si
anume 30%.

➢ Fermierii sunt mai competitivi. Acestia nu mai depind de subventii pentru a-si putea
duce traiul. Fermierii produc in prezent ceea ce se cere pe piata si ce le este necesar
consumatorilor.
➢ PAC joaca un rol important in conservarea patrimoniului rural European unic si in
protejarea mediului.

Jumatate din terenul UE este cultivat. Acest fapt evidentiaza importanta activitatilor
agricole pentru mediul naural al UE. Agricultura si natura exercita o influenta reciproca
puternica. Agricultura a contribuit de-a lungul secolelor la crearea si prezervarea unei

2
 varietati de habitate semi-naturale valoroase. Astazi, acestea formeaza numeroasele peisaje
din UE si adapostesc o bogata varietate de animale salbatice.
Legaturile dinre bogatiile mediului natural si practicile de agricultura sunt complexe. In
timp ce multe habitate valoroase din Europa sunt mentinute prin cultivare extinsa si o gama
larga de specii salbatice se bazeaza pe aceasta pentru a putea supravietui, practicile agricole
pot avea si un impact defavorabil resurselor naturale. Poluarea solului, apei si aerului,
fragmentarea habitatelor si disparitia vietii salbatice pot fi rezultatul practicilor agricole si
exploatarii terenurilor inadecvate. Politicile UE, si mai ales cele ale PAC, sunt deci din ce
in ce mai predispuse sa incerce sa elimine riscurile degradarii mediului inconjurator,
incurajand cultivatorii sa continue sa joace un rol pozitiv in intretinerea regiunii rurale si a
mediului natural.
Integrarea scopurilor legate de mediu in politica agricola a inceput in anii ‘80. De
atunci, PAC s-a adaptat rapid la sustinerea acestor scopuri. Obiectivele PAC includ
sprijinul acordat agriculturii pentru realizarea rolului sau multifunctional in societate:
producerea de hrana sigura si sanatoasa, contributia la dezvoltarea zonelor rurale precum si
la protejarea si intensificarea statusului mediului cultivat si al biodiversitatii acestuia.
Deasemenea, a fost important pentru UE sa stabileasca reguli comune pentru aprobarea
organismelor modificate genetic (GMO) in agricultura.

• Impresii gresite frecvent intalnite

 Iroseste PAC banii contribuabililor?
Cheltuielile se axează pe plăţile directe către agricultorii care respectă standardele ridicate
ale Uniunii Europene privind protecţia mediului, sănătatea animalelor şi calitatea şi siguranţa
alimentelor. Aproximativ 20% din bugetul PAC este alocat dezvoltării rurale, pentru a-i ajuta
pe agricultori să îşi modernizeze fermele, să devină mai competitivi şi să protejeze în acelaşi
timp mediul si comunitatile rurale.
 Sunt toţi agricultorii trataţi în mod egal?
Dintr-o serie de motive, este adevărat că numai 20% dintre agricultori primesc 80% din
ajutoare.
În primul rând, 20% dintre agricultori deţin 80% din terenuri.
În al doilea rând, în 1999, când Comisia a propus plafonarea ajutoarelor, mai multe state
membre au refuzat această propunere. Cu toate acestea, Comisia Europeană, convinsă de
necesitatea modificării PAC pentru a deveni mai echitabilă, a propus introducerea modulării
progresive a ajutoarelor - un principiu care a fost susţinut din plin de opinia publică. În cele
din urmă, acest element a fost introdus în 2008, ca parte din programul de verificarea stării de
sănătate a PAC.
În al treilea rând, valoarea ajutoarelor pe care agricultorii le primesc depinde de o serie de
factori, printre care ajutoarele primite în trecut în cadrul PAC, suprafeţele cultivate, şi de
modul în care fiecare stat membru îşi ajută agricultorii. În cadrul pachetului de reforme din
2003, statele membre au avut ocazia de a redistribui ajutoarele directe acordate agricultorilor.
În vederea repartizării ajutoarelor directe, acestea pot aplica un model „istoric, un model
„regional”, sau un model hibrid. Modelele „regional” şi hibrid pot fi utilizate pentru a corecta
„inechitatea” observată.
Odată cu trecerea timpului, ar trebui să se renunţe la modelul istoric. În urma verificării
stării de sănătate, se va mări rata de modulare pentru plăţile directe. Aceasta înseamnă că
agricultorii care primesc plăţi directe mai ridicate vor contribui cu o sumă mai mare la bugetul
pentru dezvoltarea rurală.

3
  Se comit fraude în cadrul PAC?
Potrivit OLAF, Oficiul European de Luptă Antifraudă , doar circa 0,33% din fondurile PAC
au fost utilizate în mod fraudulos. În ultimii ani, Uniunea Europeană şi-a consolidat în mod
semnificativ controalele bugetare. Trecerea la sistemul de plăţi directe acordate agricultorilor
a redus şi mai mult riscul comiterii de fraude.
 De ce au nevoie agricultorii de ajutoare de stat? Veniturile lor nu sunt
deja suficient de ridicate?
Contrar opinei din unele ţări, agricultura nu este o sursă de câştig atât de rentabilă. În
comparaţie cu alte profesii, agricultorii muncesc adesea din greu şi câştigă mai puţin.
Investiţiile necesare în sectorul lor de activitate sunt costisitoare, iar profiturile vin abia după
luni de zile, poate chiar după mai mulţi ani.
Agricultorii din Uniunea Europeană beneficiază de ajutoare pentru a furniza bunuri de
utilitate publică care nu pot fi garantate în mod direct de piaţă – protecţia mediului,
bunăstarea animalelor, produse alimentare de calitate şi sigure. În aceste domenii Uniunea
Europeană dispune de unele dintre cele mai ridicate standarde din lume. Prin urmare, costurile
de producţie în Europa sunt mai ridicate în comparaţie cu ţările unde astfel de standarde nu
sunt obligatorii.
Având în vedere costurile de producţie ridicate, agricultorilor europeni le-ar fi foarte
greu să fie competitivi pe piaţa mondială dacă nu ar beneficia de subvenţii publice. Întrucât
impactul schimbărilor climatice se accentuează, ne putem aştepta la o creştere a costurilor
implicate de agricultura durabilă.
 A stabilit UE norme referitoare la dimensiunea si forma produselor?
La nivel european, există standarde de comercializare pentru anumite fructe şi legume,
însă comercianţii pot vinde produsele care nu corespund normelor, atâta timp cât sunt
etichetate corespunzător (de ex. „pentru gătit”). Nu ar avea sens să împiedicăm
comercializarea unor produse bune doar pentru că nu au forma şi mărimea „corectă”.
Mult mai important este faptul că standardele europene privind calitatea, comercializarea
şi etichetarea ne garantează că, indiferent de mărime şi formă, produsele agricole pe care le
cumpărăm în Europa sunt sigure şi de înaltă calitate.
 Incurajeaza PAC metode agricole care dauneaza mediului?
O productie mai mare nu mai inseamna subventii mai mari. De fapt daca fermieri nu
respecta o serie de standarde de mediu, se reduce ajutoarele pentru venit care le sunt
acordate. Cel putin un sfert din cheltuielile pentru dezvoltarea rurala trebuie sa fie destinate
problemelor de mediu. In plus, sectorul agricol contribuie deja la combaterea incalzirii
globale, reducand substantial emisiile sale de CO2 si de alte gaze cu effect de sera.

 Dauneaza fermierilor din lumea a treia exporturile subventionate si

tarifele la import ridicate?

UE a redus taxele de import pentru produsele agricole provenite din tarile in curs de
dezvoltare. In ceea ce priveste pe cele mai sarace 50 dintre acestea, toate exporturile lor
catre UE sunt scutite de taxe, cu exceptia echipamentelor militare.

Reformele recente ale PAC au redus substantial utilizarea subventiilor la export. UE s-a
angajat sa elimine treptat subventiile la export daca si alti mari producatori agricoli o vor
face.

• PAC a tinut pasul cu vremurile

4
 Desi unii lauda politica agricola comuna, iar altii o critica, PAC a fost un success
deoarece si-a atins obiectivele initiale de a garanta aprovizionarea cu alimente inca de la
crearea sa, in 1962. Au aparut insa probleme in anii ’70 si ’80 (surplusuri de unt, cereale,
carne de vita si vin, costul pentru depozitare si eliminare a fost foarte mare, etc.) dar
situatia s-a schimbat radical in ultimii ani, datorita reformelor de amploare ale PAC.

Astazi, PAC reflecta nevoile si asteptarile in schimbare ale sectorului agricol, cat si ale
societati in ansamblu.

5
Bibliografie

 DODESCU Anca, GIURGIU Adriana, Economia integrării europene, Editura

Universitătii din Oradea, Oradea
 http://distance.iduoradea.ro/mod/resource/view.php?id=4190
 http://distance.iduoradea.ro/mod/resource/view.php?id=4101
 http://europa.eu/pol/agr/index_ro.htm