Ma 1 2

Capitolul 1
FUNCŢII COMPLEXE
1.1 Mulţimea numerelor complexe

Mulţimea numerelor complexe a apărut din încercarea de a extinde mulţimea
numerelor reale R astfel ca orice ecuaţie de gradul al doilea să aibă soluţii
în noua mulţime. Ca mulţime, C nu diferă de R2 , adică C este mulţimea
perechilor ordonate de numere reale
C = {(x, y)| x ∈ R, y ∈ R} (1.1)
Pe mulţimea se C definesc două operaţii algebrice interne, adunarea şi
înmulţirea,
z + z 0 = (x + x0 , y + y 0 ), (1.2)
z · z 0 = (xx0 − yy 0 , xy 0 + x0 y).
astfel ca (C, +, ·) să fie corp, iar (R, +, ·) să poată fi asimilat cu un subcorp
al lui C.
Elementele neutre ale corpului C sunt
0 = (0, 0), 1 = (1, 0). (1.3)
Avem µ ¶
−1 x y
−z = (−x, −y) şi z = 2 2
,− 2 .
x +y x + y2
Numărul complex (0, 1) a fost notat de Euler prin i, numit unitatea com-
plexă. Avem
i2 = (0, 1) · (0, 1) = (−1, 0) = −1.
1
2 CAPITOLUL 1. FUNCŢII COMPLEXE
Numărului complex z i se asociază în planul xOy (mulţimea R2 ) punctul

M de coordonate carteziene (x, y) numit imaginea geometrică a lui z. Re-
ciproc fiecărui punct M (x, y) i se asociază un număr complex z numit afixul
lui M . Axa Ox se numeşte axa reală, axa Oy se mai numeşte axa imagi-
nară, iar planul xOy se mai numeşte planul complex sau planul lui Gauss al
variabilei z.
Pentru orice z = (x, y) ∈ C avem z = (x, 0) + (0, y) = (x, 0) + (0, 1) · (y, 0)
de unde, prin identificarea x ≡ (x, 0) şi y ≡ (0, y), se obţine scrierea uzuală
a numerelor complexe z = x + iy.
Pentru orice z = x + iy ∈ C se defineşte conjugatul z = x − iy, partea
reală Re z = x şi partea imaginară Im z = y. Avem
1 1
Re z = (z + z) , Im z =
(z − z) .
2 2i
p √
Pentru orice z ∈ C se defineşte modulul său |z| = x2 + y 2 = z · z .
Au loc următoărele proprietăţi:
• z = 0 dacă şi numai dacă |z| = 0;
• |z1 + z2 | ≤ |z1 | + |z2 | , ∀z1 , z2 ∈ C (inegalitatea triunghiului);
• |z1 · z2 | = |z1 | · |z2 | , ∀z1 , z2 ∈ C;
• |Re z| ≤ |z|, |Im z| ≤ |z|.
Funcţia C × C → C, (z, z 0 ) 7−→ hz, z 0 i = z · z 0 este un produs scalar pe C

şi norma definită cu ajutorul acestui produs scalar este modulul
p p
kzk = hz, z 0 i = z · z 0 = |z| .
În identificarea C cu R2 modulul în C corespunde normei euclidiene din

2
R . Cu ajutorul acestui produs scalar putem defini o distanţă pe C prin
d (z, z 0 ) = |z − z 0 | , ∀z, z 0 ∈ C.
Astfel C devine spaţiu metric complet.

Pentru orice z ∈ C\ {0}, unicul număr real ϕ ∈ (−π, π] (sau ϕ ∈ [0, 2π)
în unele cazuri) astfel încât
x y
cos ϕ = şi sin ϕ = ,
|z| |z|
1.1. MULŢIMEA NUMERELOR COMPLEXE 3
se numeşte argumentul lui z (determinarea principală a argumentului) şi

se mai notează arg z. Mulţimea soluţiilor în R ale sistemului de ecuaţii de
mai sus se numeşte argumentul numărului complex z şi o notăm cu Arg z.
Argumentul numărului complex 0 = (0, 0) nu este definit. Avem
Arg z = arg z + 2kπ, k ∈ Z.
Fie z ∈ C\ {0} arbitrar. Notând ρ = |z| şi folosind ϕ cu semnificaţia de

mai sus rezultă
x = ρ cos ϕ, y = ρ sin ϕ.
Rezultă
z = x + iy = ρ (cos ϕ + i sin ϕ)
numită forma trigonometrică a numărului complex z.
Două numere complexe scrise sub forma trigonometrică
z1 = ρ1 (cos ϕ1 + i sin ϕ1 ) ,
z2 = ρ2 (cos ϕ2 + i sin ϕ2 ) ,
sunt egale dacă şi numai dacă
ρ1 = ρ2 , ϕ1 = ϕ2 + 2kπ, k ∈ Z.
Folosind formula a lui Euler
eiϕ = cos ϕ + i sin ϕ, ∀ϕ ∈ R,
obţinem forma exponenţială a lui z
z = ρeiϕ .
De exemplu se verifică imediat că avem

√ ³ π π ´ √ iπ/4
1 + i = 2 cos + i sin = 2e .
4 4
Scrierea numerelor complexe în forma trigonometrică sau exponenţială
are avantaje evidente în operaţiile de înmulţire, împărţire, ridicare la putere
sau extragere de rădăcină. Avem
z1 z2 = ρ1 ρ2 (cos (ϕ1 + ϕ2 ) + i sin (ϕ1 + ϕ2 )) = ρ1 ρ2 ei(ϕ1 +ϕ2 )

z1 ρ1 ρ1
= (cos (ϕ1 − ϕ2 ) + i sin (ϕ1 − ϕ2 )) = ei(ϕ1 −ϕ2 )
z2 ρ2 ρ2
z n = ρn (cos nϕ + i sin nϕ) = ρn einϕ .
Dacă în formula de mai sus luăm ρ = 1 se obţine formula lui Moivre
(cos ϕ + i sin ϕ)n = cos nϕ + i sin nϕ.
Avem de asemenea
µ ¶
√ √ ϕ + 2kπ ϕ + 2kπ √ ϕ+2kπ
n
z = ρ cos
n
+ i sin = n ρei n , k = 0, (n − 1).
n n
De exemplu se verifică imediat că ecuaţia
z4 + 1 = 0
rescrisă astfel
z 4 = −1 = eiπ
are soluţiile
zk = ei(π+2kπ)/4 , k = 0, 1, 2, 3.
Inegalităţile între numere complexe nu au sens, corpul C nefiind total
ordonat. Se pot scrie inegalităţi doar între numere reale asociate numerelor
complexe.
Pe mulţimea C am definit o distanţă prin
d(z1 , z2 ) = |z1 − z2 | , ∀z1 , z2 ∈ C
şi se cunoaşte că (C, d) este un spaţiu metric complet.

Fie z0 ∈ C şi r > 0. În planul complex o vecinătate a punctului z0 este
discul deschis centrat în z0 de rază r
B(z0 , r) = {z ∈ C| |z − z0 | < r}
O mulţime D ⊂ C este deschisă dacă ∀z ∈ D, ∃r > 0 astfel ca B(z, r) ⊂

D. Dacă C\A este deschisă se spune ca A este închisă.
O mulţime D ⊂ C este conexă dacă orice două puncte din D pot fi unite
printr-un contur poligonal conţinut în D. Mulţimile deschise şi conexe se
numesc domenii. Mulţimea M ⊂ C este mărginită dacă este conţinută într-
un disc. O mulţime K ⊂ C este compactă dacă este închisă şi mărginită.
1.1. MULŢIMEA NUMERELOR COMPLEXE 5
Un şir de puncte {zn }n≥0 din C este convergent către un punct z0 ∈ C

dacă d(zn , z0 ) = |zn − z0 | tinde către zero când n → ∞.
Ţinând cont că zn = (xn , yn ) ∈ R2 , ∀n ≥ 0, rezultă că şirul de numere
complexe {zn = xn + iyn }, n ∈ N , este convergent în C dacă şi numai dacă
şirurile de numere reale {xn }n∈N , {yn }n∈N sunt convergente în R.
Se spune că şirul de numere complexe {zn }n∈N are limita infinită dacă
limn→∞ |zn | = +∞ în R. Aici R = R ∪ {−∞, +∞} poartă numele de dreaptă
reală încheiată sau compactificată.
Este util după modelul dreptei reale să extindem modelul numerelor com-
plexe prin introducerea, de data aceasta, a unui singur punct la infinit, notat
cu simbolul ∞.
Pe mulţimea C = C ∪ {∞} numit planul complex compactificat sau
planul lui Gauss s-au extins operaţiile de adunare şi de înmulţire cu anu-
mite reguli de calcul în cazul când unul din elemente este ∞. Avem prin
definiţie
a + ∞ = ∞ + a = ∞, ∀a ∈ C
a · ∞ = ∞ · a = ∞, ∀a ∈ C\ {0}
a
= ∞, ∀a ∈ C\ {0}
0
Prin definiţie ∞ · ∞ = ∞, iar operaţiile ∞ + ∞, ∞ − ∞ şi 0 · ∞ nu se
definesc.
Pe C se introduce o topologie în care mulţimile deschise sunt reuniuni
oarecare de discuri deschise.
Vecinătăţile lui ∞ sunt complementarele mulţimilor compacte din C. În
particular, exteriorul unui cerc cu centrul în origine este o vecinătate a punc-
tului de la ∞,
C\B(0, r) = {z ∈ C| |z| > r}
Dacă considerăm şirurile cu limită infinită, deci {zn }n∈N ⊂ C cu propri-
etatea
limn→∞ |zn | = +∞ în R
vom observa că numai un număr finit de termeni ai acestui şir se află în
interiorul unui cerc cu centrul în origine. Pentru aceste şiruri putem scrie
limn→∞ zn = ∞.
În figura 1.1 se observă cum punctele lui C pot fi reprezentate pe o sferă
(sfera lui Riemann) prin proiecţie stereografică.
Punctului M 0 oarecare de pe sferă (distinct de N , opus lui O) îi core-
spunde M din C obţinut prin intersecţia dreptei N M 0 cu planul. Dacă punc-
tului N îi asociem punctul de la infinit şi reciproc, se realizează o bijecţie
între punctele de pe sfera lui Riemann şi planul lui Gauss.
1.2 Funcţii complexe de o variabilă reală
Dacă se ţine seama de bijecţia între mulţimea numerelor complexe C şi

mulţimea R2
z ∈ C ⇐⇒ (Re z, Im z) ∈ R2
rezultă că o funcţie complexă de o variabilă reală este o funcţie vectorială

bidimensională de o variabilă reală
t ∈ [α, β] ⊂ R 7−→z(t) ∈ C ⇐⇒t ∈ [α, β] ⊂ R 7−→ (x(t), y(t)) ∈ R2
Funcţia z(t) poate fi privită ca un drum parametrizat în C dacă este
continuă pe [α, β]. Deci reprezentarea parametrică a curbei γ
½
x = x(t)
y = y(t), t ∈ [α, β]
poate fi scrisă în notaţie complexă z = z(t) = x(t) + iy(t), t ∈ [α, β] unde
z(α) = a şi z(β) = b. În această reprezentare nu există nici o indicaţie
asupra modului în care se obţine z(t) pentru un t dat în [α, β] ci numai că
z = z(t) ∈ γ, ∀t ∈ [α, β].
Continuitatea
z : I ⊂ R → C, z (t) = x (t) + iy (t) este continuă dacă şi numai dacă
x, y : I ⊂ R → R sunt continue.
Derivabilitatea
z : I ⊂ R → C, z (t) = x (t) + iy (t) este derivabilă în t0 dacă şi numai
dacă x, y : I ⊂ R → R sunt derivabile în t0 . În plus
z 0 (t0 ) = x0 (t0 ) + iy 0 (t0 )

1.3. FUNCŢII COMPLEXE DE O VARIABILĂ COMPLEXĂ 7
1.3 Funcţii complexe de o variabilă complexă

Prin definiţie se numeşte funcţie complexă de variabilă complexă, o aplicaţie
f :D⊂C→C
Funcţia f poate fi privită fie ca funcţie de variabila z = x + iy ∈ D, fie

ca funcţie de variabilele independente x şi y cu (x, y) ∈ D.
Se poate deci scrie sub forma
f (z) = f (x + iy) = u(x, y) + iv(x, y)
Se pun în evidenţă aplicaţiile
z −
7 → u(x, y) = Re f (z)
z −7 → v(x, y) = Im f (z)
care sunt funcţii complexe particulare şi anume sunt funcţii reale de o vari-
abilă complexă.
Se observă că definiţia lui f (z) este echivalentă cu definirea simultană a
două funcţii reale u şi v, de varibile reale x şi y.
Topologia planului complex, fiind de fapt topologia spaţiului R2 cu struc-
tura topologică de spaţiu euclidian real, noţiunile de limită şi continuitate se
extind cu uşurinţă şi în complex, spre exemplu considerând o funcţie com-
plexă de variabilă complexă ca o funcţie vectorială f : D ⊂ R2 → R2 .
O funcţie complexă de o variabilă complexă se va deosebi esenţial de o
funcţie vectorială bidimensională de două variabile reale în problema deriv-
abilităţii.
Pe când la acestea din urmă se studiază existenţa şi proprietăţile matricei
formate din derivatele parţiale ale funcţiilor componente, la funcţii complexe
de o variabilă complexă se pune problema existenţei unei derivate globale a
funcţiei complexe (nedesfăcute în componente reale). Ajungem astfel la im-
portanta noţiune de olomorfie a unei funcţii complexe de variabilă complexă
(olos = întreg, morfos = forma).
Definitia 1. Funcţia f : D → C se numeşte C-derivabilă (sau monogenă
sau olomorfă) într-un punct z0 ∈ D dacă există şi este finită limita
f (z) − f (z0 )
limz→z0
z − z0
Limita, dacă există, se notează f 0 (z0 ) şi se numeşte derivata complexă a lui
f în z0 .
Funcţia f se numeşte olomorfă pe D, dacă este derivabilă în fiecare
punct al lui D.
Observând că în ipoteza existenţei derivatei, relaţia de definiţie a ei are
aceeaşi structură formală ca în domeniul real, se deduc exact aceleaşi reguli
formale de derivare şi în C ca şi în R (pentru sumă, produs, raport, compunere
de funcţii, etc)
Se va vedea că funcţiile olomorfe au unele proprietăţi pe care funcţiile
real derivabile nu le au, deoarece în conceptul de olomorfie existenţa limitei
de definiţie a derivatei implica independenţa ei de direcţia după care z tinde
către z0 (ceea ce este mai restrictiv decât trecerea la limită pe dreapta reală).
Dacă f este olomorfă în z0 atunci conform definiţiei
f (z0 + h) − f (z0 ) f (z0 + ih) − f (z0 )
f 0 (z0 ) = limh→0 = limh→0
h ih
şi ţinând cont că f = u(x, y) + iv(x, y), avem
u(x0 + h, y0 ) − u(x0 , y0 ) v(x0 + h, y0 ) − v(x0 , y0 )
f 0 (z0 ) = limh→0 +i
h h
u(x0 , y0 + h) − u(x0 , y0 ) v(x0 , y0 + h) − v(x0 , y0 )
= limh→0 +i
ih ih
Dacă presupunem că u şi v admit derivate parţiale în raport cu x şi y în
punctul (x0 , y0 ) rezultă prin trecere la limită că
∂u ∂v 1 ∂u ∂v
f 0 (z0 ) = (x0 , y0 ) + i (x0 , y0 ) = (x0 , y0 ) + (x0 , y0 )
∂x ∂x i ∂y ∂y
de unde se deduc celebrele condiţii Cauchy-Riemann
½ ∂u ∂v
∂x
= ∂y
(C-R) ∂u ∂v
∂y
= − ∂x
Teorema 1. Fie D ⊂ C o mulţime deschisă şi o funcţie f : D → C,
f = u + iv. Funcţia f este olomorfă în z0 = x0 + iy0 ∈ D dacă şi numai dacă
funcţiile u şi v : D ⊂ R2 → C sunt diferenţiabile în (x0 , y0 ) şi derivatele lor
parţiale verifică condiţiile C-R în punctul (x0 , y0 ). În aceste condiţii derivata
complexă f 0 (z0 ) este dată de
µ ¶ µ ¶
0 ∂u ∂v ∂v ∂u
f (z0 ) = +i (x0 , y0 ) = −i (x0 , y0 )
∂x ∂x ∂y ∂y
Cauchy a descoperit condiţiile de mai sus efectuând cercetări privind inte-

gralele duble reale, în timp ce Riemann a ajuns la aceleaşi condiţii efectuând
cercetări în domeniul ecuaţiilor cu derivate parţiale.
Criteriu de olomorfie Fie D ⊂ C o mulţime deschisă şi o funcţie f : D →

C, f = u + iv. Dacă u, v ∈ C 1 (D) şi în orice punct z ∈ D au loc
condiţiile C-R atunci funcţia f este olomorfă pe D.
Exemplul 1. Fie funcţia f = u + iv de forma f = (x2 − y 2 ) + i · 2xy. Să

se verifice că f este olomorfă în tot planul.
Funcţiile polinomiale u = x2 + y 2 şi v = 2xy sunt de clasă C 1 în tot
planul, în plus condiţiile C-R se verifică în fiecare punct din C, deci f este
olomorfă în C conform criteriului de olomorfie.
Exemplul 2. Să se verifice că în coordonate polare condiţiile C-R, sunt:
∂u 1 ∂v ∂v 1 ∂u
= şi =−
∂r r ∂θ ∂r r ∂θ
Una din contribuţiile matematicianului român Dimitrie Pompeiu în anal-
iza complexă a fost definirea derivatei areolare.
Se porneşte de la faptul că dacă u şi v au derivate parţiale în raport cu x
şi y rezultă că şi f are derivate parţiale în raport cu x şi y (ca sumă de două
funcţii, neavând importanţă că f are valori complexe). Avem:
∂f ∂u ∂v ∂f ∂u ∂v
= +i , = +i
∂x ∂x ∂x ∂y ∂y ∂y
Notăm derivatele parţiale ale lui f în raport cu z = x + iy şi z = x − iy astfel

µ ¶ µ ¶
∂f 1 ∂f ∂f ∂f 1 ∂f ∂f
= −i şi = +i
∂z 2 ∂x ∂y ∂z 2 ∂x ∂y
Prin definiţie numărul ∂f (z ) se numeşte derivata areolară a lui f în

∂z 0
punctul z0 ∈ D. Importanţa acestei noţiuni este dată de următoarea teoremă.
Teorema 2. Fie D ⊂ C este o mulţime deschisă şi f : D → C, f = u + iv.
Dacă u, v ∈ C 1 (D) şi ∂f
∂z
= 0 pe D, atunci funcţia f este olomorfă pe D.
Într-adevăr se verifică imediat că relaţia ∂f
∂z
= 0 pe D este echivalentă cu
condiţiile Cauchy-Riemann.
Exemplul 3. Se dă funcţia f : C → C definită prin f (z, z) = z 5 + zz −
2z + 4z. Să se determine punctele din plan în care f este derivabilă.
Evident funcţiile u şi v sunt de clasă C 1 în tot planul. Rămâne să verificăm
condiţiile C-R; vom utiliza derivata areolară. Avem
½
∂f x = −4
= z + 4 = 0 ⇒ x + iy + 4 = 0 ⇒
∂z y=0
Rezultă că f este derivabilă într-un singur punct, (-4,0).

Se reaminteşte în continuare că o funcţie u : D → R de clasă C 2 pe
2 2
deschisul D se numeşte armonică dacă avem ∆u = ∂∂xu2 + ∂∂yu2 = 0, în fiecare
punct al lui D.
Teorema 3. Fie D ⊂ C o mulţime deschisă şi f : D → C, f = u + iv cu
u, v ∈ C 2 (D). Dacă f este olomorfă pe D, atunci funcţiile u, v sunt funcţii
armonice pe D.
Demonstraţie În fiecare punct din D avem
∂ 2u ∂ 2u ∂ ∂u ∂ ∂u C−R ∂ ∂v ∂ ∂v
2
+ 2 = ( )+ ( ) = ( )+ (− )
∂x ∂y ∂x ∂x ∂y ∂y ∂x ∂y ∂y ∂x
2 2
∂ v ∂ v
= − =0
∂x∂y ∂y∂x
conform criteriului lui Schwarz.
Deci ∆u = 0 pe D. Asemănător se verifică ∆v = 0.
Dacă pentru f (z) = u(x, y) + iv(x, y) se dă de exemplu u(x, y) de clasă
2
C (D) armonică pe D, atunci putem determina pe v(x, y) astfel ca f să fie
olomorfă pe D.
Avem
∂v ∂v ∂u ∂u
dv(x, y) = dx + dy = − dx + dy
∂x ∂y ∂x ∂y
şi Z (x,y)
∂u ∂u
v(x, y) = (− )dx + dy + K (K ∈ R)
(x0 ,y0 ) ∂x ∂y
integrala fiind independentă de drum, condiţionată de armonicitatea lui u(x, y)
în D.
Analog putem proceda dacă ni se dă v(x, y).
Exemplul 4. Să se determine funcţia olomorfă, f = u + iv, ştiind că
u(x, y) = x2 − y 2 şi f (0) = 0.
Verificăm dacă ∆u = 0; Avem
∂u ∂u
= 2x; = −2y;
∂x ∂y
∂ 2u ∂ 2u
+ = 2 + (−2) = 0
∂x2 ∂y 2
Rămâne să determinăm funcţia v(x, y).
Metoda 1 Folosim expresia diferenţialei lui v
∂v ∂v C−R ∂u ∂u
dv(x, y) = dx + dy = − dx + dy = 2ydx + 2xdy
∂x ∂y ∂y ∂x
Expresia 2ydx + 2xdy este o diferenţială totală, deoarece am verificat că
funcţia u este armonică; integrând, obţinem:
Z x Z y
v(x, y) = 2 · 0 dt + 2xdt + K = 2xy + K
0 0
Rezultă:
f = u + iv = (x2 − y 2 ) + i(2xy + K)|x=z,y=0 = z 2 + iK
Dar f (0) = 0 ⇒ K = 0, deci f (z) = z 2
Metoda 2 Folosim expresia derivatei lui f obţinută în decursul demonstraţiei
condiţiilor C-R.
Avem
∂u ∂v ∂u ∂u
f0 = +i = −i = 2x + i · 2y|x=z,y=0 = 2z
∂x ∂x ∂x ∂y
Deoarece şi funcţia f 0 este olomorfă, aşa cum se va vedea ea admite o
primitivă pe C. Integrând avem f (z) = z 2 + K. Deoarece f (0) = 0 rezultă
K = 0, deci f (z) = z 2 .
Metoda 3 Deoarece conform condiţiilor C-R:
½ ∂u ∂v ½ ∂v
∂x
= ∂y ∂x
= 2y
∂u ∂v ⇒ ∂v
∂y
= − ∂x ∂y
= 2x
Integrăm în raport cu x prima ecuaţie şi folosind drept constantă de

integrare g(y) pentru a obţine pe v drept funcţie de două variabile, avem
v(x, y) = 2xy + g(y)
Funcţia v astfel obţinută trebuie să verifice ecuaţia a doua.
2x + g 0 (y) = 2x ⇒ g 0 (y) = 0 ⇒ g(y) = K
Obţinem v(x, y) = 2xy + K şi procedăm ca la metoda 1.
1.4 Puncte singulare ale funcţiilor olomorfe

Fie D un domeniu (deschis şi conex).
Definitia 2. Prin definiţie a ∈ D este punct ordinar pentru f : D →
C dacă există o vecinătate a punctului a în care f este olomorfă. Cazuri
particulare de puncte ordinare sunt zerourile lui f .
Definitia 3. Dacă f (z) se poate prezenta sub forma f (z) = (z−a)p g(z) unde
p ∈ N, g(a) 6= 0 şi g(z) olomorfă în vecinătatea lui a, atunci punctul a este
zero de ordinul p al lui f .
Definitia 4. Se numesc puncte singulare izolate ale lui f toate punctele
a ∈ C pentru care există r ∈ R∗+ astfel încât funcţia este olomorfă pentru
0 < |z − a| < r, însă nu este monogenă în punctul a. (f poate să nici nu fie
definită în a)
Definitia 5. Punct singular neizolat este un punct a în care funcţia nu este
olomorfă şi în orice vecinătate a lui a există cel puţin un alt punct singular.
Definitia 6. Punctul singular izolat a se numeşte pol pentru f (şi anume
1
de ordinul p ∈ N), dacă este un zero (şi anume de ordin p) pentru f (z) .
Deci din definiţia polului a de ordin p, rezultă că el este un punct ordinar
ce nu este zero pentru g(z) = f (z)(z −a)p (deci g este olomorfă în vecinătatea
g(z)
lui a) şi că putem scrie f (z) = (z−a) p.
Definitia 7. Se numeşte punct singular aparent (sau singularitate

eliminabilă) un punct singular izolat a ∈ D pentru care f nu este definită,
însă există limita finită: limz→a f (z).
Definitia 8. Orice punct singular al lui f care nu este eliminabil sau pol
se numeşte punct singular esenţial. El poate fi izolat sau nu.
Definitia 9. Funcţia f se numeşte întreagă dacă este olomorfă în tot
planul complex eventual cu excepţia punctului de la infinit.
Definitia 10. Funcţia f se numeşte meromorfă în D dacă are în D numai
singularităţi de tip poli.
Pentru a determina natura punctului ∞ ∈ C, pentru o funcţie f , se
consideră h(z) = f ( z1 ) şi se studiază natura punctului 0 faţă de h.
Exemplul 5. Să se studieze singularităţile funcţilor
z2 − 4
f1 (z) =
z2 + z − 2
1
f2 (z) =
(z − i)3
1.4. PUNCTE SINGULARE ALE FUNCŢIILOR OLOMORFE 13
1
f3 (z) =
sin z1
z 2 −4 (z−2)(z+2)
Scriind funcţia f1 (z) = z 2 +z−2
= (z−1)(z+2)
, se observă că z = 2 este un
zero de ordinul întâi, z = −2 este singularitate înlăturabilă, iar z = 1 este
un pol de ordinul întâi.
Funcţia f2 (z) are pe z = i drept pol de ordin 3.
Cercetăm polii funcţiei f3 (z). Avem sin z1 = 0 deci ak = kπ 1
(k ∈ Z) sunt
poli simplii.
Se observă că numărul 0 apare ca punct de acumulare a mulţimii polilor
deci este un punct singular neizolat. Punctul z = ∞ este un pol simplu.
1.4.1 Funcţii elementare

Acestea sunt extensiile la mulţimea C ale funcţiilor elementare definite pe R.
a) Funcţia f : C → C, f (z) = z n , este olomorfă pe C.
Într-adevăr, ∀z0 ∈ C, avem:

z n − z0n
limz→z0 = nz0n−1
z − z0
deci f 0 (z) = nz n−1 , ∀z ∈ C. Rezultă că funcţiile polinomiale sunt olomorfe

pe C (ca sume de funcţii olomorfe). Funcţia polinomială este evident
o funcţie întreagă având (conform teoriei fundamentale a algebrei) atâtea
zerouri (distincte sau nu) cât este gradul său n, iar punctul ∞ îi este pol de
ordinul n.
De asemenea funcţiile raţionale sunt olomorfe pe domeniul lor de definiţie;
P
într-adevăr, dacă f = Q , cu P, Q polinoame, atunci f este olomorfă pe de-
schisul C \ {z ∈ C| Q(z) = 0}. Zerourile lui f coincid cu ale lui P iar
singularităţile lui f sunt poli ce coincid cu zerourile lui Q, cu ordinele de
multiplicitate corespunzătoare. Rezultă că f funcţie raţională este o funcţie
meromorfă în tot planul.
b) Funcţia exponenţială complexă:
f : C → C, f (z) = ez
este funcţia f (z) = ρeiϕ , unde ρ = |f (z)| = ex şi ϕ = arg f (z) = y. Într-
adevăr, putem scrie ez = ex+iy = ex · eiy = ρ · eiϕ ; ∀z ∈ C.
Funcţia exponenţială a fost definită astfel încât să se menţină şi în C,
relaţia funcţională caracteristică exponenţialei reale:
f (z1 + z2 ) = f (z1 ) · f (z2 ); ∀z1 , z2 ∈ C
Se verifică uşor că ez este o funcţie întreagă şi are punctul ∞ ca punct
singular esenţial:
Dacă ϕ ∈ R are loc formula
eiϕ = cos ϕ + i sin ϕ (formula lui Euler); ∀ϕ ∈ R
Rezultă că funcţia exponenţială este periodică de perioadă 2πi.
c) Funcţiile circulare şi cele hiperbolice se definesc prin funcţia exponenţială

în modul următor:
cos z = 12 (eiz + e−iz ), z ∈C
sin z = 2i1 (eiz − e−iz ), z ∈C © ª
sin z
tg z = cos z
, z ∈ C\ 2k+1
2
π, k ∈ Z
1
ctg z = tg z , z ∈ C\ {kπ, k ∈ Z}
şi respectiv:
ch z = 12 (ez + e−z ), z ∈C
sh z = 12 (ez − e−z ), z ∈C
© ª
th z = sh z , z ∈ C\ 2k+1 πi, k ∈ Z
ch z 2
cth z = 1 . z ∈ C\ {kπi, k ∈ Z}
th z
d) Funcţia logaritm complex: w = f (z) =Ln z
Această funcţie se defineşte ca o funcţie inversă a exponenţialei. Fie deci

ecuaţia
ew = z, z ∈ C \ 0
Ecuaţia aceasta admite o infinitate de soluţii.
Într-adevăr, notând w = u + iv şi z = ρeiϕ , avem
eu+iv = ρeiϕ ⇐⇒ eu (cos v + i sin v) = ρ(cos ϕ + i sin ϕ)

Din egalitatea modulelor rezultă

p
eu = ρ, deci u = ln ρ = ln |z| = ln x2 + y 2
iar pentru argumente avem
v = ϕ + 2kπ = arg z + 2kπ, k = 0, ±1, ±2, ...
Rezultă
Ln z = ln |z| + i(arg z + 2kπ), z 6= 0, k ∈ Z
deci
Re (Ln z) = ln |z| ; Im (Ln z) = arg z + 2kπ, z 6= 0, k ∈ Z
Se observă că pentru un număr complex z = x + iy dat, z 6= 0, partea

imaginară a numărului Ln z nu este unic determinată (fiind dependentă de
parametrul k ∈ Z, ea poate lua o infinitate de valori). În fapt, funcţia
logaritmică complexă asociată fiecărui număr z ∈ C, z 6= 0, nu are o singură
imagine (ca în cazul funcţiei logaritmice reale), ci o infinitate de imagini
(corespunzătoare valorilor k ∈ Z).
O astfel de funcţie se numeşte multiformă. Funcţia multiformă Ln z are
o infinitate de determinări sau ramuri distincte
(Ln z)0 = ln |z| + i arg z; k = 0

(Ln z)1 = ln |z| + i(arg z + 2π); k = 1
(Ln z)−1 = ln |z| + i(arg z − 2π); k = −1
..
.
Se poate fixa o determinare principală a lui Ln z, dacă practicăm de

exemplu o tăietură pe axa reală negativă. Considerăm argumentul lui z ca
fiind cuprins între −π şi π. Pentru z situat pe tăietură (figura 1.6) pe partea
y pozitiv, luăm ϕ = π. Dacă descriem un contur închis în jurul punctului
z = 0, ajungem pe partea tăieturii situată înspre y negativ cu valoarea ϕ =
−π. Dacă nu traversăm niciodată tăietura T = {z ∈ C| Im z = 0, Re z ≤ 0}
funcţia Ln z este bine determinată convenind să luăm k ∈ Z fixat. Se spune
că ea este uniformă pe C \ T .
Se numeşte determinare principală valoarea logaritmului complex core-

spunzătoare lui k = 0 şi se obişnuieşte să se noteze ln z. Avem
ln z = ln |z| + i arg z, (−π < arg z < π)
Din această funcţie obţinem celelalte determinări (ramuri) ale logarit-
milor, descriind cu începere din z, un contur închis care ocoleşte originea
în sensul trigonometric sau în sensul opus, de un anumit număr de ori şi
traversează tăietura.
Când z traversează tăietura T , fiecare ramură Ln k z trece în ramura
Ln k+1 z sau în ramura Ln k−1 z, după cum traversarea se face în sensul pozitiv
trigonometric sau în sensul contrar. Punctul z = 0 în vecinătatea căruia
funcţia are o asemenea comportare, îl numim punct critic. În general
numim punct critic al unei funcţii de o variabilă complexă, orice punct în
vecinătatea căruia funcţia respectivă este multiformă.
Pentru uniformizarea ramurilor unei funcţii multiforme se face în planul
complex o tăietură printr-o semidreaptă cu originea în punctul critic, prin
această operaţie devenind imposibilă ocolirea punctului critic. Dacă funcţia
are mai multe puncte critice sunt posibile tăieturi numai prin segmente
cuprinse între acestea.
Pentru funcţia logaritmică punctul z = 0 este punct critic împreună
cu z = ∞; ele se numesc puncte critice logaritmice sau puncte de
ramificaţie logaritmică.
În privinţa funcţiilor multiforme, Riemann a avut ideea de a le considera
funcţii în sensul uzual, înlocuind însă variabila complexă cu un punct variabil
pe o anumită suprafaţă având mai multe foi, fiecare foaie fiind obţinută din
planul complex. Astfel de suprafeţe se numesc suprafeţe riemanniene.
Fie determinarea principală
p y
f (z) = ln z = ln x2 + y 2 + i arctg = u(x, y) + iv(x, y)
x
Condiţiile de monogenitate ale lui Cauchy sunt satisfăcute pentru x 6=
0, y 6= 0, adică pentru z 6= 0.
Avem apoi
∂u ∂v x − iy 1
f 0 (z) = +i = 2 2
=
∂x ∂x x +y z
Rezultă
1
(ln z)0 =
z
√
e) Funcţia radical: w = f (z) = z
Această funcţie se defineşte ca inversa funcţiei
z = w2 .
Dacă se notează z = ρeiϕ şi w = reiθ , avem
ρeiϕ = r2 e2iθ
deci
ρ = r2 , 2θ = ϕ + 2kπ
adică
√ ϕ
r= ρ, θ = + kπ, k ∈ Z
2
Rezultă
√ ϕ
wk = ρei( 2 +kπ) , k ∈ Z
Sunt două determinări distincte numai pentru k = 0 şi k = 1. Avem
√ ϕ √ ϕ √ ϕ
w0 = ρei 2 şi w1 = ρei( 2 +π) = − ρei 2 .
Cele două determinări sunt legate între ele. Într-adevăr dacă z descrie o
curbă închisă în jurul lui z = 0 atunci ϕ = arg z creşte sau desreşte
√ cu 2π,
deci plecând din A, de afix z0 6= 0, cu prima determinare pentru z revenim
în A cu a doua determinare. Astfel cele două determinări ne apar ca ramuri
ale unei funcţii multiforme.
Punctul z = 0 se numeşte punct critic algebric √ (sau de ramificaţie
algebrică). Uniformizarea funcţiei multiforme z, constă în alegerea uneia
dintre ramurile sale şi practicarea unei tăieturi T în planul complex de la
0 la ∞; în acest fel ramura aleasă va avea ca domeniu maxim de olomorfie
D = C \ T . Punctul z = ∞ este de √ asemenea critic algebric.
În √
mod corespunzător funcţia z va avea n ramuri şi se uniformizează la
n
fel ca z.
Exemplul 6. Să se uniformizeze funcţia
p
f (z) = (z + 1)(z − 1), z ∈ C.
Să considerăm numerele
z + 1 = ρ1 eiϕ1 ; ρ1 > 0, ϕ1 ∈ [0, 2π]
z − 1 = ρ2 eiϕ2 ; ρ2 > 0, ϕ2 ∈ [0, 2π]
Avem
√ (ϕ1 +ϕ2 )+2kπ
f (z) = ρ1 ρ2 ei 2 , k = 0, 1
Funcţia are deci ramurile
√ ϕ1 +ϕ2
f0 (z) = ρ1 ρ2 ei 2
√ ϕ1 +ϕ2
f1 (z) = − ρ1 ρ2 ei 2
Studiind toate variantele de deplasare a variabilei z din poziţia z0 cu revenire
în această poziţie se ajunge la concluzia că tăieturile efectuate de la cele două
puncte critice z = 1 şi z = −1 trebuie să nu permită ocolirea lor individuală,
dar să permită ocolirea lor simultană. Pentru aceasta trebuie ca tăietura să
se facă pe segmentul [−1, 1]. Cele două ramuri sunt uniforme în C \ [−1, 1].
1.5 Serii de puteri

Teoria seriilor de puteri în corpul complex C este analoagă teoriei în corpul
real R. Astfel se demonstrează la fel:
Teorema 4. (Abel) Pentru orice serie de puteri
X∞
cn z n = c0 + c1 z + ... + cn z n + ...
n=0
există un număr R ≥ 0 (rază de convergenţă) cu următoarea proprietate:

1 dacă |z| < R, seria este absolut convergentă, (R > 0)
2 dacă |z| > R, seria este divergentă.
Seria de puteri este uniform convergentă pe cercul plin |z| ≤ ρ, oricare ar
fi ρ < R (R > 0).
Remarca 1. Discul B(0, R) = {z ∈ C| |z| < R} se numeşte discul de
convergenţă al seriei de puteri.
Calculul razei de convergenţă se face conform cu p
Teorema 5. (Cauchy P∞ şi Hadamard) Fie ω = limn→∞
n
|cn |. Raza de
n 1
convergenţă a seriei n=0 cn z este R = ω dacă ω 6= 0 şi R = ∞ dacă ω = 0.
¯ ¯
¯ ¯
• Din studiul seriilor cu termeni pozitivi se ştie că dacă şirul ¯ cn+1 cn ¯
are
p
limita l, atunci şi n |cn | are aceeaşi limită. Uneori este¯ mai¯ uşor să de-
¯ ¯
terminăm raza de convergenţă calculând ω = limn→∞ ¯ cn+1 cn ¯
în situaţia
că limita există.
1.5. SERII DE PUTERI 19
• Teorema lui Abel nu dă nici o indicaţie cu privire la natura seriei în
punctele cercului |z| = R. Se poate arăta pe exemple că în unele puncte
seria este convergentă, în alte puncte seria este divergentă.
• Pentru seria de puteri centrată în z0 (serie Taylor)

X∞
cn (z − z0 )n = c0 + c1 (z − z0 ) + ... + cn (z − z0 )n + ...
n=0
discul de convergenţă este B(z0 , R) = {z ∈ C| |z − z0 | < R}.
Facem următoarea convenţie: pentru R = 0, B(z0 , 0) = {z0 }, iar pentru

R = ∞, B(z0 , ∞) = C.
Exemplul 7. Seria
z z2 zn
1+ + + ... + + ...
12 22 n2
¯ ¯
¯ cn ¯ 2
are raza de convergenţă R = limn→∞ ¯ cn+1 ¯ = limn→∞ (n+1) n 2 = 1. Pentru
z = −1 seria este convergentă pentru z = 1 seria este divergentă. Deci pe
cercul |z| = 1 există puncte în care seria este convergentă şi puncte în care
seria este divergentă. P
Exemplul 8. Seria : ∞ n
n=0 n! z , are raza de convergenţă nulă,
¯ ¯
¯ cn ¯
R = limn→∞ ¯ ¯ ¯ = limn→∞ n! = limn→∞
1
=0
cn+1 ¯ (n + 1)! n+1
deci seria este convergentă

P∞ numai pentru z = 0.
zn
Exemplul 9. Seria n=0 nn are raza de convergenţă infinită
r
n 1 1
ω = limn→∞ n
= limn→∞ = 0
n n
1
deci R = ω
= ∞.
1.5.1 Echivalenţa noţiunilor de analicitate şi olomorfie

Fie z0 ∈ C un punct fixat şi fie
X∞
S(z) = cn (z − z0 )n , ∀z cu |z − z0 | < R
n=0
suma seriei centrate în punctul z0 .

Se poate demonstra că funcţia S(z) este olomorfă în orice punct z ∈
B(z0 , R). În plus, funcţia S(z) are derivate complexe de orice ordin în orice
punct z ∈ B(z0 , R) şi
S (k) (z0 )
ck = , ∀k ∈ N.
k!
Într-adevăr derivând succesiv pe S(z)
S 0 (z) = c1 + 2!c2 (z − z0 ) + ...

S 00 (z) = 2!c2 + 3!c3 (z − z0 ) + ...
S 000 (z) = 3!c3 + 4!c4 (z − z0 ) + ...
..
.
deci S 0 (z0 ) = c1 , S 00 (z0 ) = 2!c2 , S 000 (z0 ) = 3!c3 , ... şi se obţine relaţia de mai
sus.
Definitia 11. Fie D ⊂ C o mulţime deschisă. Funcţia f : D → C
se numeşte analitică pe D dacă ∀z0 ∈ D, ∃ o serie de puteri convergentă
într-un disc B(z0 , R) ⊂ D de rază R > 0, astfel încât
X∞
f (z) = cn (z − z0 )n , ∀z ∈ B(z0 , R)
n=0
Identificând pe f (z) cu S(z), rezultă conform observaţiilor făcute că f (z)

este olomorfă, are derivate de orice ordin şi
S (n) (z0 ) f (n) (z0 )

cn = = .
n! n!
Deci o funcţie analitică pe deschisul D, admite local o dezvoltare în serie

Taylor
X∞ f (n) (z0 )
f (z) = (z − z0 )n , ∀z ∈ B(z0 , r) ⊂ D
n=0 n!
În plus această dezvoltare este unică.
Echivalenţa noţiunilor de analicitate şi olomorfie a fost demonstrată prin
următoarea teoremă fundamentală a celor trei fondatori ai analizei complexe.
Teorema 6. (Weierstrass-Riemann-Cauchy) Fie D ⊂ C o mulţime deschisă
şi f : D → C o funcţie complexă. Atunci f este analitică pe D dacă şi numai
dacă f este olomorfă pe D.
1.6. SERII LAURENT 21
Se prezintă în continuare câteva dezvoltări în serie utilizate în mod curent
pentru a dezvolta în serie funcţii diverse
z z2 zn
ez = 1 + + + ... + + ...; R = ∞
1! 2! n!
z z3 z 2n+1
sin z = − + ... + (−1)n + ...; R = ∞
1! 3! (2n + 1)!
z2 z4 z 2n
cos z = 1 − + + ... + (−1)n + ...; R = ∞
2! 4! 2n!
1
= 1 + z + z 2 + z 3 + ...; R = 1
1−z
1
= 1 − z + z 2 − z 3 + ...; R = 1
1+z
1 1 (−1)n n+1
ln (1 + z) = z − z 2 + z 3 + ... + z + ...; R = 1
2 3 n+1
X α (α − 1) ... (α − k + 1)
(1 + z)α = Cαk z k , R = 1, unde α ∈ R∗ , Cα0 = 1, Cαk =
k=0
k!
Exemplul 10. Să se dezvolte în serie Taylor în vecinătatea punctului
z = 0, funcţia
z
f (z) = e− 2 .
Folosind dezvoltarea în serie a funcţiei eu cu u = − z2 obţinem
z 1 z 1 z2 1 zn
e− 2 = 1 + (−1)1 + (−1)2 2 + ... + (−1)n n + ...
1! ¯ 2 ¯ 2! 2¯ n! 2 ¯
¯ cn ¯ ¯ (−1)n 1 (n + 1)! 2n+1 ¯
R = limn→∞ ¯¯ ¯ = limn→∞ ¯
¯ n! 2n · (−1)n+1 ¯ = ∞.
¯
cn+1 ¯
1.6 Serii Laurent

Definitia 12. Se numeşte serie Laurent centrată în punctul z0 ∈ C orice
serie de funcţii de forma
X+∞ X∞ X+∞
cn (z − z0 )n = c−n (z − z0 )−n + cn (z − z0 )n
−∞ 1 0
Prima dintre seriile din partea dreaptă a semnului egal se numeşte partea
principală a seriei Laurent iar a doua, se numeşte partea întreagă sau
partea tayloriană. Seria Laurent este convergentă dacă ambele serii sunt
convergente în punctul respectiv.
Putem scrie seria Laurent ca o serie infinită în ambele sensuri
c−n c−1
... + n
+ ... + + c0 + c1 (z − z0 ) + ... + cn (z − z0 )n + ...
(z − z0 ) z − z0
P p
Teorema 7. Fie seria Laurent n=∞ c n (z − z 0 )n
şi fie r = lim n→∞
n
|cn |,
1
p n=−∞
R
= limn → ∞ |cn |. Presupunem că 0 ≤ r < R. Atunci:
n
• În coroana circulară

B(z0 , r, R) = {z ∈ C| r < |z − z0 | < R}
seria Laurent converge absolut şi uniform pe compacţi.
• În mulţimea C \ B(z0 ; r, R) seria Laurent diverge.
P
• Suma seriei Laurent S(z) = n=∞ n
n=−∞ cn (z − z0 ) este funcţie olomorfă
pe coroana B(z0 , r, R)
Remarca 2. Dacă r = 0 şi R < +∞ atunci coroana B(z0 ; r, R) se numeşte

disc punctat de rază R.
Teorema 8. Fie f : B(z0 ; r, R) → C o funcţie olomorfă pe coroana
circulară
P D = B(z0 ; r, R) (0 ≤ r < R). Atunci există o serie Laurent unică
n = −∞n=∞ cn (z − z0 )n a cărei coroană de convergenţă include coroana D
astfel încât în D avem
Xn=∞
f (z) = cn (z − z0 )n .
n=−∞
Observaţii
1. Dezvoltarea în serie Laurent a unei funcţii f într-o coroană circulară

este unică.
2. Dacă punctul z = z0 este un punct singular izolat pentru f (z) (adică
pol sau punct singular esenţial izolat) atunci seria Laurent, convergentă
în orice coroană ce constă din întregul interior al unui cerc cu centrul
în z0 , mai puţin acest punct (disc punctat) zicem că reprezintă o dez-
voltare a funcţiei f (z) în vecinătatea punctului z0 . Raza acestei
vecinătăţi este egală cu distanţa de la centrul său z = z0 până la cel
mai apropiat punct singular z1 al lui f (z).
1.6. SERII LAURENT 23
3. Dacă z = z0 este un pol de ordinul p al lui f (z) atunci dezvoltarea

Laurent în vecinătatea lui z0 va avea în partea principală numai un
cp
număr finit de termeni ≤ p, (printre ei figurând termenul (z−a) p ). Într-
adevăr din definiţia polului de ordin p rezultă că: ϕ(z) = (z − z0 )p f (z)

este olomorfă în vecinătatea lui z1 , deci va avea, aici, o dezvoltarea
tayloriană
ϕ(z) = c0 + c1 (z − z0 ) + ... + cn (z − z0 )n + ...
de unde
ϕ(z) c0 c1 cp−1
p
= f (z) = p
+ p−1
+ ... + + cp + ...
(z − z0 ) (z − z0 ) (z − z0 ) z − z0
4. Dacă z = z0 este un punct singular esenţial izolat, dezvoltarea Laurent

în vecinătatea sa va conţine o infinitate de termeni în partea principală,
fiindcă în caz contrar conform celor de mai sus ar fi un pol.
5. Dezvoltarea unei f (z) după puterile lui (z−z0 ) în vecinătatea punctului
de la infinit, z0 fiind oarecare, este o dezvoltare Laurent a lui f (z) într-o
coroană de olomorfie ce coincide cu exteriorul unui cerc |z − z0 | = R
de rază R = |zn − z0 | , unde zn este cel mai îndepărtat punct singular
de z0 pentru f (z).
1
Exemplul 11. Să se dezvolte funcţia f (z) = e z în serie Laurent în jurul
originii.
Punctul z = 0 reprezintă pentru funcţie un punct singular esenţial izolat.
Înlocuind în dezvoltarea
u u2 un
eu = 1 + + + ... + + ...
1! 2! n!
pe u = z1 , z ∈ C \ {0}, obţinem
1 11 1 1 1 1
ez = 1 + + 2
+ ... + + ..., ∀z ∈ C \ {0}
1! z 2! z n! z n
Se observă că partea principală a seriei Laurent conţine o infinitate de ter-
meni.
Exemplul 12. Să se dezvolte în serie de puteri ale lui (z − 1) funcţia
1
f (z) = z+2 , în coroană circulară 2 < |z − 1| < 3.
Deoarece |z − 1| < 3, rezultă |z−1|

3
< 1. Avem
1 1 1 X∞ (−1)n
f (z) = = = (z − 1)n .
z+2 3 1 + z−1
3
n=0 3n+1
z
Exemplul 13. Să se dezvolte în vecinătatea lui z = ∞ funcţia f (z) = z−1
în serie de puteri ale lui z.
Avem
z 1 1 1 1
f (z) = = 1 =1+ + 2 + ... + n + ..., |z| > 1.
z−1 1− z
z z z
1.7 Reziduurile unei funcţii complexe

Prin definiţie numim reziduul unei funcţii f (z) în raport cu punctul z =
a ∈ C, presupus punct singular izolat, numărul definit prin
rez(f, a) = c−1
1
unde unde c−1 este coeficientul lui z−a din dezvoltarea lui f (z) în discul
punctat B(a; 0, r), adică în coroana circulară de olomorfie a lui f (z) care
izolează pe a de celelalte singularităţi..
Reziduul funcţiei f (z) faţă de punctul de la infinit se defineşte prin
rez (f, ∞) = −c−1

1
unde unde c−1 este coeficientul lui z−a din dezvoltarea lui f (z) în discul
punctat B(a; r, ∞), adică în coroana circulară de olomorfie a lui f (z) în
vecinătatea lui ∞. (C (a, R) este un cerc cu centrul în z = a şi în exteriorul
căruia nu se găsesc puncte singulare ale lui f (z) cu eventuala excepţie a lui
z = ∞.)
1.7.1 Calculul reziduurilor

a) Metoda seriei Laurent
Este o metodă universală indiferent dacă z = a este un pol (simplu sau

multiplu) sau este punct singular esenţial izolat.
1.7. REZIDUURILE UNEI FUNCŢII COMPLEXE 25
1
ez
Exemplul 14. Să se calculeze reziduul funcţiei f (z) = z
, în punctul
z = 0.
Avem
µ ¶
1 1 1 11 1 1 1 1
ez = 1+ + + ... + + ...
z z 1! z 2! z 2 n! z n
1 1 1 1 1
= + + ... + + ...
z 1! z 2 n! z n+1
Rezultă rez (f, 0) = 1.
Remarca 3. Calculul reziduului faţă de punctul de la infinit a lui f (z),
poate fi redus la calculul reziduului faţă de punctul zero astfel
I I µ ¶
1 1 1 1
rez f (∞) = f (z)dz = f ( ) − 2 du,
2πi 2πi u u
yΓ xΓ∗
dacă se efectuează schimbarea de variabilă z = u1 . Curba Γ∗ este un cerc ce
izolează originea de restul punctelor singulare şi este parcurs în sens direct
atunci când Γ este parcurs în sens retrograd. Rezultă
µ µ ¶ ¶
1 1
rez (f, ∞) = rez − 2 f ,0
u u
reziduu care poate să aibă valoare nenulă chiar dacă pentru f (z) punctul
z = ∞ este un punct ordinar.
b) Cazul în care z = a este un pol de ordin p

Dacă a este un pol al funcţiei f (z) şi p este ordinul său de multi-
plicitate există funcţia ϕ(z) care are în z = a un punct ordinar şi
ϕ(z)
f (z) = (z−a) p , ϕ(a) 6= 0.
Ţinând seama de definiţia reziduului avem

1
rez (f, a) = ϕ(p−1) (a); p ≥ 1
(p − 1)!
Înlocuind pe ϕ(z) cu expresia sa, obţinem
1 dp−1
rez f (a) = limz→a p−1 [(z − a)p f (z)]
(p − 1)! dz
Pentru cazul particular în care z = a este un pol simplu formula de

mai sus se simplifică astfel
rez f (a) = limz→a (z − a)f (z)
Exemplul 15. Să se calculeze reziduurile funcţiei f (z) = z2z+1 (z−1)

în polii
z = 0 şi z = 1.
În z = 0, pol dublu, avem
· ¸ · ¸
1 d 2 z +1 d z+1
rez f (0) = limz→0 (z − 0) 2 = limz→0 =
1! dz z (z − 1) dz z − 1
1 · (z − 1) − (z + 1) · 1
= limz→0 = −2
(z − 1)2
În z = 1, pol simplu, avem

z+1 z+1
rez f (1) = limz→1 (z − 1) = limz→1 2 = 2.
z 2 (z
− 1) z
c) Cazul în care z = a este pol simplu iar funcţia f (z) se poate scrie
ca un cât de două funcţii g(z) şi h(z), olomorfe într-o vecinătate
a punctului a.
g(z)
f (z) =
h(z)
Dacă f (z) are în a un pol simplu, atunci h(a) = 0.

Funcţiile olomorfe g(z) şi h(z) pot fi dezvoltate în serie Taylor în vecinătatea
punctului a şi avem
c0 + c1 (z − a) + c2 (z − a)2 + ...
f (z) = , c0 6= 0, γ1 6= 0
γ1 (z − a) + γ2 (z − a)2 + ...
Folosind formula de calcul a reziduului într-un pol simplu avem

c0
rez f (a) = limz→a (z − a)f (z) =
γ1
Dar c0 = g(a), iar γ1 = h0 (a) şi avem în final formula de calcul
¯
g(z) ¯¯
rez f (a) = 0 ¯
h (z) z=a
1.8. INTEGRALA UNEI FUNCŢII COMPLEXE 27
Exemplul 16. Să se calculeze reziduurile funcţiei f (z) = tg z.

sin z
Funcţia f (z) = tg z = cos z
are polii simplii ak = π2 + kπ, puncte în care
cos z se anulează. Conform formulei de calcul de mai sus, avem
¯
sin z ¯¯
rez f (ak ) = = −1.
− sin z ¯z=ak
1.8 Integrala unei funcţii complexe

Se numeşte drum orice aplicaţie continuă a unui interval închis [a, b] în C.
Mulţimea valorilor unui drum injectiv se numeşte arc de curbă.
Fie ν : [a, b] → D ⊂ C, unde D este o mulţime deschisă şi ν(t) =
x(t) + iy(t), o curbă de clasă C 1 pe porţiuni în D. Fie apoi f : D → C o
funcţie complexă continuă, f = u + iv.
Fie ∆n : a = t0 < t1 < ... < tn = b o diviziune a intervalului [a, b].
Punctele de afix zk = ν(tk ) împart arcul de curbă ν în n arce. Alegem
arbitrar în fiecare interval [tk , tk+1 ] o valoare αk , căreia îi corespunde punctul
Pk de afix ξk = ν(αk ) pe arcul de curbă (figura 1.7).
P
Suma n−1 k=0 f (ξk )(zk+1 − zk ) se numeşte sumă integrală complexă (rel-
ativ la f, ν, ∆n , ξk ).
Notăm cu ν(∆n ), norma diviziunii ∆n .
Prin definiţie, limita
Xn−1
lim∀ξk ,ν(∆n )→0 f (ξk )(zk+1 − zk )
k=0
se numeşte
R integrala complexă a funcţiei f de-a lungul curbei γ şi se
notează γ f (z)dz.
Se defineşte în acest fel, de fapt, o integrală curbilinie în planul complex.
Separând suma integrală în parte reală şi parte imaginară şi trecând la limită
obţinem
Z Z Z
f (z)dz = u(x, y)dx − v(x, y)dy + i v(x, y)dx + u(x, y)dy
γ γ γ
Rezultă că o integrală complexă revine la o pereche de integrale curbilinii

reale. Calculăm aceste integrale curbilinii reale prin reducere la integrale
Riemann. Avem
Z Zb
u dx − v dy = { u(x(t), y(t))x0 (t) − v(x(t), y(t))y 0 (t)} dt
γ
a
Z Zb
v dx − u dy = { v(x(t), y(t))x0 (t) + u(x(t), y(t))y 0 (t)} dt
γ
a
Rezultă
Z Zb
f (z)dz = { u(x(t), y(t)) + iv(x(t), y(t))} (x0 (t) + iy 0 (t)) dt =
γ
a
Z b
= f (z(t)) · z 0 (t)dt (1.4)
a
Se observă că în final calculul integralei complexe revine la calculul unei
perechi de integrale Riemann reale.
Proprietăţiile integralei complexe se deduc din proprietăţiile integralei
curbilinii reale. Avem:
R R
a) −γ
f (z)dz = − γ
f (z)dz (schimbarea sensului de percurgere a curbei
γ)
b) ∀λ1 , λ2 ∈ C, f1 , f2 : D → C, continue
Z Z Z
(λ1 f1 + λ2 f2 )dz = λ1 f1 dz + λ2 f2 dz (linearitatea)
γ γ γ
c) Fie γ1 : [a, b] → D, γ2 : [b, c] → D, drumuri de clasă C 1 pe porţiuni cu

γ1 (b) = γ2 (b) şi γ = γ1 ∪ γ2 . Atunci
Z Z Z
f (z)dz = f (z)dz + f (z)dz (aditivitate)
γ γ1 γ2
¯R ¯ R
¯ ¯
d) ¯ γ f (z)dz ¯ ≤ γ |f (z)| dz
e) Fie L lungimea drumului γ şi fie M = supz∈D |f (z)| < ∞. Atunci

¯Z ¯
¯ ¯
¯ f (z)dz ¯ ≤ M · L (majorarea modulului integralei)
¯ ¯
γ
R
Exemplul 17. Să se calculeze integrala I = γ z dz unde arcul de curbă γ
este reprezentat în figura 1.8.
Se observă că arcul de curbă este reprezentat de segmentul OM aşezat pe
prima bisectoare. Parametrizarea drumului dintre punctele O şi M de afix
1 + i este ½
x = t,
t ∈ [0, 1] .
y = t,
Avem
z(t) = x(t) + iy(t) = t + it

z 0 (t) = x0 (t) + iy 0 (t) = 1 + i
Z 1 Z 1 Z 1
I = (t + it)(1 + i)dt = (t − t)dt + i 2t dt = i.
0 0 0
În aplicaţii se întâlnesc şi integrale luate pe o curbă simplă închisă Γ,

netedă sau netedă pe porţiuni ce reprezintă frontiera unui domeniu mărginit
∆. În acest caz stabilim că sensul de parcurgere a frontierei este acela care
lasă punctele domeniului la stânga. Parametrizarea fiecărui arc neted din care
este compusă frontiera se face cu funcţii injective de clasă C 1 care păstrează
orientarea stabilită. R 1
Exemplul 18. Să se calculeze I = Γ (z−a) n dz, cu n ∈ Z, pe un cerc Γ cu
centrul în a de rază r.

Se consideră parametrizarea t → z(t) = a + reit , t ∈ [0, 2π]. Conform
Rb
formulei de calcul: I = a f (z(t)) z 0 (t)dt, avem
- pentru n = 1 Z 2π Z 2π
1 it
I= ire dt = i dt = 2πi.
0 reit 0
- pentru n 6= 1
Z Z ¯2π
2π
1 2π
ir1−n i(n−1)t ¯¯
I= n int
ireit dt = ir1−n i(n−1)t
e dt = e ¯ = 0.
0 r e 0 i (n − 1) 0
Se prezintă în continuare câteva consideraţii referitoare la clasificarea

domeniilor.
Distingem două situaţii posibile
• domenii simplu conexe, cu frontiera formată dintr-o singură com-

ponentă (figura 1.9.a) şi ca atare un punct mobil o poate parcurge în
întregime fără ca el să părăsească planul figurii;
• domenii multiplu conexe, ce reprezintă enclave. Frontiera lor este

formată din mai multe componente disjuncte (γ1 ∪ γ în figura 1.9.b)
şi ca atare un punct mobil nu o poate parcurge în întregime fără să
părăsească planul figurii.
Un domeniu multiplu conex poate deveni simplu conex prin efectuarea

unor tăieturi în planul complex, între diferite componente ale frontierei sale.
Astfel în domeniul din figura 1.9 b) făcând o tăietură între punctul M ∈ γ
şi N ∈ γ1 , acesta devine ca în figura 1.10. Un punct mobil care pleacă din
M şi se deplasează în sensul indicat în figură parcurge în întregime frontiera
domeniului fără a părăsi planul figurii.
Domeniul multiplu conex din figura 1.11 având n enclave excluse este de
ordinul n+1, fiind necesare n tăieturi pentru a-l transforma într-un domeniu
simplu conex. În mod opţional pentru a preciza că integrala
H este luată de-a
lungul unei curbe închise Γ se poate folosi simbolul: Γ .
1.8.1 Teorema lui Cauchy. Formulele integrale Cauchy

Un rezultat fundamental datorat lui Cauchy este dat de următoarea teoremă.
Teorema 9. (Teorema lui Cauchy pentru domenii simplu conexe) Fie în
domeniul simplu conex D un drum închis Γ de clasă C 1 pe porţiuni şi fie
f o funcţie olomorfă pe D. Atunci
I
f (z)dz = 0
Γ
Demonstraţie Derivatele parţiale ale lui u = Re f şi v = Im f sunt

continue. Avem aplicând formula lui Green
I I I
f (z)dz = (u dx − v dy) + i (v dx + u dy) =
Γ Γ Γ
Z µ ¶ Z µ ¶
∂v ∂u ∂u ∂v
= − − dxdy + i − dxdy
D ∂x ∂y D ∂x ∂y
unde D este domeniul limitat de Γ. Pe baza olomorfiei lui f folosind condiţiile
C-R fiecare din integralele duble se anulează şi se obţine afirmaţia teormei.
În enunţul acestei teoreme ipoteza despre domeniul D că este simplu
conex a fost esenţială.
Remarca 4. În condiţiile teoremei dacă z0 ∈ D este un punct fix, iar
z ∈ D este un punct arbitrar pentru R orice drum γ de clasă C 1 pe porţiuni
cu capetele în z0 şi z, integrala γ f (ξ)dξ nu depinde de alegerea drumului
γ (deoarece este nulă pe orice domeniu închis), ci numai de capetele z0 şi z.
Vom nota Z z
F (z) = f (ξ)dξ.
z0
Se poate verifica uşor că F este olomorfă pe D şi F 0 (z) = f (z), ∀z ∈ D, deci
F reprezintă o primitivă a lui f pe D.
Se poate demonstra că o funcţie olomorfă într-un domeniu D simplu
conex, admite o infinitate de primitive care diferă una de alta prin câte o con-
stantă complexă. În plus rămâne valabilă formula Newton-Leibniz cunoscută
pentru integrala Riemann
Z z2
f (z)dz = F (z2 ) − F (z1 )
z1
Exemplul 19. Să se calculeze integrala din exemplul 1.8 folosind formula
Newton-Leibniz.
Avem Z 1+i
I= z dz
0+0i
Funcţia integrant f (z) = z este olomorfă în orice domeniu simplu conex finit
2
care conţine segmentul OM şi are drept primitivă pe z2 . Rezultă
Z ¯1+i
1+i
z 2 ¯¯ (1 + i)2 2i
I= z dz = ¯ = = = i.
0+0i 2 0+0i 2 2
Remarca 5. Se poate obţine o variantă a teormei Cauchy pentru domenii

multiplu conexe. În cazul în care D este multiplu conex, există curbe simplu
închise Γ ⊂ D, netede sau netede pe porţiuni care sunt frontiere ale unor
domenii mărginite ∆ ⊂ D, simplu conexe pentru care integrala luată de-a
lungul acestor curbe se anulează. Să presupunem însă că Γ conţine în interior
enclava exclusă ∆ (figura 1.12 a).
Înconjurăm enclava ∆ cu o curbă închisă C şi folosind o tăietură trans-
formăm domeniul D în unul simplu conex ( figura 1.12 b). În domeniul ast-
fel transformat aplicăm teorema lui Cauchy pentru domenii simplu conexe.
Avem: I Z I Z
f dz + f dz + f dz + f dz = 0
Γ BA yC AB
Deorece integrala pe BA are valoare egală cu integrala pe AB dar de semn
contrar, suma acestor integrale este egală cu 0. Rezultă
I I I
f (z) dz = − f (z) dz = f (z) dz.
Γ yC C
În cazul unui domeniu D multiplu conex de ordinul n + 1 (fig. 1.11)

rezultatul de mai sus se generalizează astfel
I Xn I
f (z)dz = f (z)dz
Γ k=1 Ck
considerând că toate cele n enclave excluse se situează în interiorul lui Γ.
Teorema lui Cauchy în cazul domeniilor multiplu conexe permite calcu-
larea simplă a unor integrale complexe.
Astfel, dacă conturul de integrare Γ delimitează un domeniu în care
funcţia care se integrează are singularităţile z1 , z2, ..., zn acestea se izolează
prin cercuri Ck , k = 1, 2, ..., ṅ cu centrele în aceste puncte şi raze suficient de
mici astfel încât să delimiteze domenii disjuncte (figura 1.13).
Conform teoremei lui Cauchy în cazul domeniilor multiplu conexe vom
avea I Xn I
f (z) dz = f (z) dz
Γ k=1 Ck
Exemplul 20. Să se calculeze integrala
I
dz
I=
|z|=2 z − 1
orientarea cercului |z| = 2 fiind directă (figura 1.14).

1
Funcţia z−1 este olomorfă pe C \ {1}. Domeniul D este dublu conex.
Avem I I
dz dz
I= =
|z|=2 z − 1 γz −1
unde γ este un cerc cu centrul în punctul 1 de rază r < 1. Rezultă conform
exemplului 1.9, I = 2πi.
Se prezintă în continuare o formulă deosebit de importantă de reprezentare
integrală a funcţilor olomorfe.
Teorema 10. (Formula integrală a lui Cauchy pentru domenii simplu
conexe)
Dacă f (z) este olomorfă în D simplu conex şi C este o curbă simplă din
D de clasă C 1 pe porţiuni ce închide domeniul ∆ ⊂ D, atunci valorile lui
f (z) în toate punctele a ∈ ∆ sunt cunoscute dacă se dau valorile lui f (z) pe
conturul C şi anume, ele se obţin din formula
I
1 f (z)
f (a) = dz
2πi c z − a
Demonstraţie Ţinând seama de olomorfia lui f (z) în D, deducem că
funcţia
f (z)
g(z) =
z−a
este meromorfă în D cu z = a pol simplu; deci pentru g(z) domeniul D1 =
D − {a} este un domeniu de olomorfie dublu conex în care C este echivalentă
cu un cerc γ de centru a şi rază r arbitrară, pentru care γ ⊂ D, deci
I I
f (z) f (z)
dz = dz
C z−a γ z−a
Pentru cea de-a doua integrală vom scrie

I I I
f (z) f (z) − f (a) dz
dz = dz + f (a)
γ z −a γ z−a γ z−a
adică I I
f (z) f (z) − f (a)
dz = 2πi f (a) + dz
γ z−a γ z−a
Folosind continuitatea lui f (z) în D şi aplicând majorarea modulului inte-
gralei, se poate arăta că integrala din partea dreaptă a semnului egal este
egală cu 0.
Pentru γ avem parametrizarea z (θ) = a + reiθ , θ ∈ [0, 2π] . Calculăm
¯I ¯ ¯Z 2π ¯ ¯ Z 2π ¯
¯ f (z) − f (a) ¯ ¯ f (a + re iθ
) − f (a) ¯ ¯ ¡ ¢ ¯
¯ dz ¯¯ = ¯¯ ire dθ¯¯ = ¯¯i
iθ
f (a + re ) − f (a) dθ¯¯ ≤
iθ
¯ z−a a + reiθ − a
γ 0 0
¯ ¯
≤ 2π ¯f (a + reiθ ) − f (a)¯
Deci I
1 f (z)
f (a) = dz.
2πi γ z−a
Remarca 6. Pentru domenii multiplu conexe de ordinul (n + 1) formula
integrală a lui Cauchy de mai sus, devine
·I Xn I f (z) ¸
1 f (z)
f (a) = dz − dz
2πi C z − a k=1 C z − a
k
1.8.2 Integrale de tip Cauchy

Definitia 13. Fie f o funcţie continuă definită pe arcul neted pe porţiuni
C. Se numeşte integrală de tip Cauchy integrala
Z
f (ξ)
F (z) = dξ
C ξ −z
definită pentru z ∈ C\C.

Teorema 11. Funcţia F este olomorfă în C\C şi derivata sa este
Z
0 f (ξ)
F (z) = 2 dξ.
C (ξ − z)
Demonstraţie Pentru z0 ∈ C\C notăm 2δ distanţa de la z0 la arcul C

(raza celui mai mare cerc cu centru în z0 care nu intersectează C). Fie z cu
|z − z0 | < δ. Rezultă
Z µ ¶ Z
1 1 f (ξ)
F (z)−F (z0 ) = f (ξ) − dξ = (z − z0 ) dξ.
C ξ − z ξ − z0 C (ξ − z) (ξ − z0 )
Avem |ξ − z0 | ≥ 2δ şi |ξ − z| ≥ |(ξ − z0 ) − (z − z0 )| ≥ |ξ − z0 | − |z − z0 | ≥ δ,

deci
1 1
≤ 2.
|ξ − z| · |ξ − z0 | 2δ
De asemenea
¯Z ¯
¯ f (ξ) ¯ 1
¯ ¯
¯ (ξ − z) (ξ − z0 ) ¯ ≤ 2δ 2 max
dξ
C
|f (ξ)| · lung (C)
C
1
|F (z) − F (z0 )| ≤ |z − z0 | · 2 max |f (ξ)| · lung (C)
2δ C
Rezultă limz→z0 F (z) = F (z0 ), deci integrala de tip Cauchy este continuă.
lim F (z) = F (z0 )
z→z0
Apoi
Z f (ξ)
F (z) − F (z0 ) ξ−z0
= dξ
z − z0 C ξ−z
f (ξ)
În dreapta este o integrală de tip Cauchy ( cu ξ−z 0
continuă pe C), deci
continuă. Se obţine
Z f (ξ) Z
0 F (z) − F (z0 ) ξ−z0 f (ξ)
F (z) = lim = dξ = 2
dξ.
z→z0 z − z0 C ξ − z0 C (ξ − z0 )
Această teoremă spune că în cazul integralelor de tip Cauchy, se poate
deriva sub semnul integrală. Posibilitatea exprimării derivatelor succesive ale
funcţiei f (z) prin valorile sale pe conturul C este acum o consecinţă imediată.
Teorema 12. (Formula Cauchy pentru derivate)
O funcţie f olomorfă într-un domeniu D simplu conex, admite în acest
domeniu derivate de orice ordin, care sunt şi ele olomorfe în D având:
I
(n) n! f (ξ)
f (z) = dξ
2πi C (ξ − z)n+1
dacă conturul C ⊂ D, închide un domeniu DC simplu conex ce îl conţine
pe z.
(Enunţul teoremei se modifică corespunzător cu o formulă analoagă for-
mulei lui Cauchy pentru cazul domeniului multiplu conex DC )
·I Xn I ¸
(n) n! f (ξ) f (ξ)
f (z) = dξ − dξ
2πi C (ξ − z)n+1 k=1 C (ξ − z)n+1
k
Exemplul 21. Folosind formulele integrale ale lui Cauchy să se calculeze
integralele
I I
dz dz
a) I = , b) J =
1 z(z − 1) 1 z 2 (z − 1)3
|z|= 2 |z|= 2
H 1
1 ¯
¯
a) Avem I = |z|= 1 z−0 z−1
dz = 2πi z−1 z=0
= −2πi folosind formula lui
H f (z) 2
Cauchy I = C z−a dz = 2πi f (a) şi observând că z = 0 este situat în interi-
orul cercului |z| = 12 .
b) Se foloseşte formula lui Cauchy pentru derivate

I
f (z) 2πi (n)
n+1
dz = f (z0 )
C (z − z0 ) n!
H 1 ¯
(z−1)3 2πi 0 −3(z−1)2 ¯
Rezultă |z|= 1 (z−0)2 = 1! f (0) = 2πi (z−1)6 ¯ = 6πi.
2 z=0
1.9 Teorema reziduurilor

Prin definiţie numim reziduul unei funcţii f (z) în raport cu punctul z = a,
presupus punct singular izolat, este coeficientul c−1 din reprezentarea în serie
Laurent în coroana de olomorfie a lui f punctată în a. Rezultă imediat
∞ I I X ∞
1 X n 1
rez (f, a) = c−1 = cn (z − a) dz = cn (z − a)n dz =
2πi n=−∞ γ 2πi γ n=−∞
I
1
= f (z)dz
2πi γ
unde γ este orice cerc situat în coroana de olomorfie a lui f .

Reziduul funcţiei f (z) faţă de punctul de la infinit se defineşte prin
∞ I I I
1 X n 1 1
rez (f, ∞) = −c−1 = − cn z dz = − f (z)dz = f (z)dz
2πi n=−∞ Γ 2πi Γ 2πi yΓ
unde Γ este orice cerc cu centrul în z = 0 şi în exteriorul căruia nu se găsesc
puncte singulare ale lui f (z) cu eventuala excepţie a lui z = ∞.
Teorema 13. (Teorema reziduurilor) Dacă curba închisă γ este situată
într-un domeniu D multiplu conex de olomorfie a funcţiei f (z) şi închide în
interiorul său numai un număr finit de puncte singulare a1 , a2 , ..., an poli sau
puncte singulare esenţiale avem
I Xn
f (z)dz = 2πi rez f (ak )
γ k=1
Demonstraţia rezultă imediat din teorema lui Cauchy pentru domenii

multiplu conexe, după ce izolăm fiecare punct singular cu câte un cerc γk
I Xn 1 I Xn
f (z)dz = 2πi f (z)dz = 2πi rez f (ak ).
γ k=1 2πi γ k=1
k
1.9. TEOREMA REZIDUURILOR 37
Dacă f (z) are în tot planul numai un număr finit de puncte singulare
(evident, atunci sunt toate izolate), suma tuturor reziduurilor sale în aceste
puncte, inclusiv în z = ∞, este nulă
X
rez f (ak ) + rez f (∞) = 0
k
Într-adevăr luând un contur γ care cuprinde în interior toate punctele sin-
gulare ak (izolând deci în acelaşi timp punctul ∞) avem conform teoremei
reziduurilor şi a definiţiei reziduului în z = ∞
X I
1
rez f (ak ) = f (z)dz
k 2πi γ
I
1
rez f (∞) = − f (z)dz
2πi γ
deci relaţia dată este demonstrată.
Rezultatul de mai sus permite ca în calculul unei integrale prin terorema
reziduurilor să înlocuim suma reziduurilor faţă de singularitităţile interioare
lui γ dacă ele sunt prea numeroase cu opusul sumei reziduurilor faţă de
singularităţiile din exterior (inclusiv z = ∞), făcând astfel o economie de
calcul, în ipoteza că aceste ultime reziduri, mai puţine, nu se calculează prea
dificil.
Exemplul 22. Să se calculeze cu ajutorul reziduurilor integrala
I
dz
I= n
, n ∈ N, R > 1
|z|=R 1 + z
Putem calcula pe I în două moduri

1 i π+2kπ
a) Funcţia f (z) = 1+z n are polii simplii ak = e
n , k = 0, 1, ..., (n − 1)
situaţi pe cercul de rază 1. Avem
¯
1 ¯¯ 1 ak 1
rez (f, ak ) = n−1 ¯ = n−1 = n = − ak
nz z=ak nak nak n
deoarece ak verifică ecuaţia z n + 1 = 0. Conform teoremei reziduurilor avem
Xn−1 ½
2πi Xn−1 0, n > 1
I = 2πi rez (f, ak ) = − ak =
k=0 n k=0 2πi, n = 1
P
folosind pentru calculul sumei n−1 k=0 ak relaţii dintre rădăcini şi coeficienţi
(relaţiile lui Viete).
b) Dezvoltăm funcţia f (z) în vecinătatea punctului z = ∞, adică pentru

|z| > 1 avem
µ ¶
1 1 1 1 1 1 1
f (z) = = n = n 1 − n + 2n − 3n + ... =
1 + zn z 1 + z1n z z z z
1 1 1
= n − 2n + 3n − ...
z z z
Se obţine
½
0, n > 1
rez f (∞) = −c−1 =
−1, n = 1
½
0, n > 1
I = −2πi rez f (∞) =
2πi, n = 1
1.10 Calculul unor integrale reale

Se pot calcula câteva tipuri de integrale definite reale, fără a calcula primi-
tivele. În acest scop sunt necesare următoarele leme.
Lemma 1. Fie f (z) o funcţie continuă definită în sectorul z = a + reiϕ ,
(0 ≤ r ≤ R, ϕ1H ≤ ϕ ≤ ϕ2 ). Dacă limz→a (z − a) f (z) = 0, (ϕ1 ≤ arg z ≤ ϕ2 ),
atunci limr→0 γ f (z)dz = 0, unde γ este arcul de cerc centrat în a de rază r
conţinut în sectorul ϕ1 ≤ ϕ ≤ ϕ2 .
Demonstraţie Din ipoteza existenţei limitei nule, avem |z f (z)| < ε
pentru |z| < ηε (|z| = r → 0 dacă z → 0). Se poate scrie
¯I ¯ ¯I ¯
¯ ¯ ¯ ¯
¯ f (z)dz ¯ = ¯ z f (z) dz ¯ ≤ 1 max |z f (z)| · L ≤ ε L ≤ 2πε
¯ ¯ ¯ z ¯ r γ r
γ γ
dacă r < ηε unde L este lungimea arcului γ, având deci L ≤ 2πr. Inegalitatea
de mai sus implică I
limr→0 f (z)dz = 0.
γ
Lemma 2. Fie f (z) o funcţie definită continuă înH sectorul ϕ1 ≤ ϕ ≤ ϕ2

(z = reiϕ ). Dacă lim|z|→∞ zf (z) = 0, atunci limr→∞ γ f (z)dz = 0, unde γ
este arcul de cerc centrat în origine de rază r conţinut în sectorul ϕ1 ≤ ϕ ≤
ϕ2 .
1.10. CALCULUL UNOR INTEGRALE REALE 39
Demonstraţia decurge analog cu a primei leme, cu deosebirea că delim-

itarea modulului integralei de către 2πε, are loc în condiţia |z| = R > ηε .
Lemma 3. Fie f (z) o funcţie continuă pe orice arc γ al cercului
|z| = R, R suficient de mare situat în Im z > −a (a Hdat). şi λ > 0.
Dacă lim|z|→∞ f (z) = 0 (ϕ1 ≤ arg z ≤ ϕ2 ), atunci limr→∞ γ f (z)eiλx dz = 0,
unde γ este arcul de cerc centrat în origine de rază r conţinut în sectorul
ϕ1 ≤ ϕ ≤ ϕ2 .
Metoda generală de lucru în calculul integralelor reale, prin reziduuri,
constă în completarea segmentului de integrare cu alte curbe până la com-
pletarea unui contur închis pe care integrala din f (z) (dedusă din f (x) prin
înlocuirea lui x cu z) se poate calcula uşor folosind teorema reziduurilor.
Se prezintă în continuare câteva integrale ce pot fi calculate astfel.
a) Integrale de forma Z +∞
I= R(x)dx,
−∞
unde R(x) este o funcţie raţională continuă pe toată axa reală, având
polinomul de la numitor de grad cu cel puţin 2 unităţi mai mare decât gradul
polinomului de la numărător, în plus diferit de zero oricare ar fi x ∈ R.
Considerăm extinderea în complex R(z), z ∈ C, şi integrăm pe curba
închisă Γ = [−r, r] ∪ γ. Obţinem
I X
R(z)dz = 2πi rez R(ak )
Γ k
unde ak sunt polii lui R ce se află în semidisc. Avem

I Z r I
R(z)dz = R(x)dx + R(z)dz
Γ −r γ
Rr
Când r → ∞, toţi polii din semiplanul y > 0 se află în semidisc, −r R(x)dx →
I, iar a doua integrală tinde către 0 conform lemei a doua (datorită diferenţei
de grad între polinoamele ce formează pe R). Rezultă
Z ∞ X
I= R(x)dx = 2πi rez R(ak );
−∞ k,Im ak >0
Exemplul 23.
Z +∞ µ ¶¯
dx 1 ¯ 1 π
I= = 2πi rez ¯ = 2πi =
2 2 ¯
−∞ x + 9 z + 9 z=3i 2 · 3i 3
deoarece R(z) are în semiplanul superior numai polul simplu a1 = 3i.
b) Integrale de tipul Z +∞
R(x) eiλx dx
−∞
unde λ > 0 şi R(x) este o funcţie raţională continuă pe toată axa
reală, având polinomul de la numitor de grad cu cel puţin 1 unităţi
mai mare decât gradul polinomului de la numărător, în plus diferit de
zero oricare ar fi x ∈ R. Astfel de integrale se întâlnesc în studiul
transformării Fourier.
Avem
Z +∞ X ¡ ¢
R(x) eiλx dx = 2πi rez R(z)eiλz z=a ; Im ak > 0
−∞ k k
Exemplul 24. Să se calculeze integrala lui Laplace

Z +∞
cos x
I= 2 2
dx, a > 0
−∞ x + a
Avem
Z +∞ · X µ ¶¸
cos x eiz
I= 2 2
dx = Re 2πi rez
−∞ x + a z 2 + a2
unde suma se face după polii din semiplanul y > 0.
−a −a
Singurul pol în acest caz este z = ai şi reziduul său este e2ai , deci I = πea .
R +∞
Remarca 7. Dacă trebuie să calculăm −∞ R(x) dx şi R are în z = 0 un
pol simplu, conturul din figura 1.15 trebuie înlocuit cu cel din figura 1.16, ca
în exemplul următor.
Exemplul 25. Să se calculeze integrala Poisson
Z ∞
sin x
I= dx
0 x
H iz
Se începe cu calculul integralei Γ ez dz unde Γ = [−r, −ε] ∪ γ1 ∪ [ε, r] ∪ γ.
R iz
Conform teoremei lui Cauchy pentru domenii simplu conexe, avem Γ ez dz =
0. Rezultă
Z −ε ix Z Z r ix Z
e eiz e eiz
dx + dz + dx + dz = 0
−r x yγ1 z ε x xγ z
1.10. CALCULUL UNOR INTEGRALE REALE 41
³ ´ ¯
eiz 1 iz (iz)2 1 i z eiz ¯
Dar z
= z
1+ + 1!
+ ... = z + 1! − 2! +..., z ∈ C. Rezultă rez z ¯
2!
=
R R H ¯ z=0
iz iz iz iz ¯
1 deci yγ1 ez dz = − xγ ez dz = − 12 xγ1 ez dz = − 12 · 2πi rez ez ¯ = −πi.
z=0
Pentru z = r(cos ϕ + i sin ϕ) ∈ γ încercăm să verificăm condiţia lemei 2.
Avem
¯ iz ¯
¯ e ¯ ¯ ¯ ¯ ¯
¯z ¯ = ¯eiz ¯ = ¯e−r sin ϕ · eir cos ϕ ¯ = e−r sin ϕ
¯ z ¯
1
limr→∞ e−r sin ϕ = limr→∞ r sin ϕ = 0
e
R eiz
Deci conform lemei 2, integrala xγ z dz la limită, devine zero.
Rezultă
Z ε −iu Z r ix Z r Z r ix
e e e−ix e
(−du) + dx = − dx + dx =
r −u ε x ε x ε x
Z r
cos x + i sin x − cos x + i sin x
= dx =
x
Zε r
sin x
= 2i dx
ε x
Rezultă în final

Z r Z ∞
sin x sin x π
limε → 0, r → ∞ dx = dx = .
ε x 0 x 2
La conturul din figura 1.17: |z| = 1, adică la cercul unitate, se ajunge

pentru calculul integralei
Z 2π
I= R(sin ϕ, cos ϕ)dϕ; unde Reste funcţie raţională.
0
În urma substituţiei z = eiϕ , z parcurge cercul |z| = 1 când ϕ parcurge

intervalul [0, 2π].
Obţinem
I µ µ µ¶ ¶¶ X
1 1 11 1
I= R z− , z+ dz = 2πi rez (R1 , ak ),
|z|=1 iz 2i z2 z k,|ak |<1
¡ ¡ ¢ ¡ ¢¢
unde s-a notat R1 (z) = iz1 R 2i1 z − z1 , 12 z + z1
R 2π dϕ
Exemplul 26. Să se calculeze I = 0 2+sin ϕ
.
iϕ
Notând e = z se obţine
I I
1 1 2
I= 2 dz = 2
dz
|z|=1 iz 2 + 2iz
z −1
|z|=1 z + 4iz − 1
√
Unicul pol conţinut în discul unitate este a1 = −2 + i 3 şi reziduul său este
2 √
a +2+i 3
= i√1 3 . Rezultă I = 2πi · i√1 3 = √
2π
3
.
1

Limbă

Ma 1 2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ma 1 2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul 1

1.1 Mulţimea numerelor complexe

Numărului complex z i se asociază în planul xOy (mulţimea R2 ) punctul

• z = 0 dacă şi numai dacă |z| = 0;

• |z1 + z2 | ≤ |z1 | + |z2 | , ∀z1 , z2 ∈ C (inegalitatea triunghiului);

• |z1 · z2 | = |z1 | · |z2 | , ∀z1 , z2 ∈ C;

• |Re z| ≤ |z|, |Im z| ≤ |z|.

Funcţia C × C → C, (z, z 0 ) 7−→ hz, z 0 i = z · z 0 este un produs scalar pe C

În identificarea C cu R2 modulul în C corespunde normei euclidiene din

Astfel C devine spaţiu metric complet.

se numeşte argumentul lui z (determinarea principală a argumentului) şi

Arg z = arg z + 2kπ, k ∈ Z.

Fie z ∈ C\ {0} arbitrar. Notând ρ = |z| şi folosind ϕ cu semnificaţia de

sunt egale dacă şi numai dacă

Folosind formula a lui Euler

eiϕ = cos ϕ + i sin ϕ, ∀ϕ ∈ R,

obţinem forma exponenţială a lui z

De exemplu se verifică imediat că avem

z1 z2 = ρ1 ρ2 (cos (ϕ1 + ϕ2 ) + i sin (ϕ1 + ϕ2 )) = ρ1 ρ2 ei(ϕ1 +ϕ2 )

(cos ϕ + i sin ϕ)n = cos nϕ + i sin nϕ.

d(z1 , z2 ) = |z1 − z2 | , ∀z1 , z2 ∈ C

şi se cunoaşte că (C, d) este un spaţiu metric complet.

O mulţime D ⊂ C este deschisă dacă ∀z ∈ D, ∃r > 0 astfel ca B(z, r) ⊂

Un şir de puncte {zn }n≥0 din C este convergent către un punct z0 ∈ C

limn→∞ |zn | = +∞ în R

1.2 Funcţii complexe de o variabilă reală

Dacă se ţine seama de bijecţia între mulţimea numerelor complexe C şi

rezultă că o funcţie complexă de o variabilă reală este o funcţie vectorială

z 0 (t0 ) = x0 (t0 ) + iy 0 (t0 )

1.3 Funcţii complexe de o variabilă complexă

Funcţia f poate fi privită fie ca funcţie de variabila z = x + iy ∈ D, fie

f (z) = f (x + iy) = u(x, y) + iv(x, y)

Se pun în evidenţă aplicaţiile

Cauchy a descoperit condiţiile de mai sus efectuând cercetări privind inte-

Criteriu de olomorfie Fie D ⊂ C o mulţime deschisă şi o funcţie f : D →

Exemplul 1. Fie funcţia f = u + iv de forma f = (x2 − y 2 ) + i · 2xy. Să

Notăm derivatele parţiale ale lui f în raport cu z = x + iy şi z = x − iy astfel

Prin definiţie numărul ∂f (z ) se numeşte derivata areolară a lui f în

Rezultă că f este derivabilă într-un singur punct, (-4,0).

Integrăm în raport cu x prima ecuaţie şi folosind drept constantă de

1.4 Puncte singulare ale funcţiilor olomorfe

Definitia 7. Se numeşte punct singular aparent (sau singularitate

1.4.1 Funcţii elementare

a) Funcţia f : C → C, f (z) = z n , este olomorfă pe C.

Într-adevăr, ∀z0 ∈ C, avem:

deci f 0 (z) = nz n−1 , ∀z ∈ C. Rezultă că funcţiile polinomiale sunt olomorfe

b) Funcţia exponenţială complexă:

f (z1 + z2 ) = f (z1 ) · f (z2 ); ∀z1 , z2 ∈ C

eiϕ = cos ϕ + i sin ϕ (formula lui Euler); ∀ϕ ∈ R

Rezultă că funcţia exponenţială este periodică de perioadă 2πi.

c) Funcţiile circulare şi cele hiperbolice se definesc prin funcţia exponenţială

d) Funcţia logaritm complex: w = f (z) =Ln z

Această funcţie se defineşte ca o funcţie inversă a exponenţialei. Fie deci

eu+iv = ρeiϕ ⇐⇒ eu (cos v + i sin v) = ρ(cos ϕ + i sin ϕ)

Din egalitatea modulelor rezultă

iar pentru argumente avem

v = ϕ + 2kπ = arg z + 2kπ, k = 0, ±1, ±2, ...

Ln z = ln |z| + i(arg z + 2kπ), z 6= 0, k ∈ Z

Re (Ln z) = ln |z| ; Im (Ln z) = arg z + 2kπ, z 6= 0, k ∈ Z

Se observă că pentru un număr complex z = x + iy dat, z 6= 0, partea

(Ln z)0 = ln |z| + i arg z; k = 0

Se poate fixa o determinare principală a lui Ln z, dacă practicăm de