8 mai 1950

Cred că un scriitor adevărat este un masochist incurabil.

Luîndu-şi în serios menirea, el suferă şi se bucură în acelaşi timp.

E și un Hamlet și o madame Bovary.

1982 - Acte originale. Copii legalizate

 Fiecare carte mă reprezintă doar atunci cînd o scriu. Pentru mine, scrisul e o formă
de re-prezentare hic et nunc. După publicare, cărţile se eliberează de mine, iar eu mă
eliberez de ele. E un proces firesc şi necesar. Nu pot însă să-mi şterg din memorie stările
care le-au generat.

În capitolele Epurei
pentru Longos din
romanul Compunere cu
paralele inegale am Cartea care m-a chinuit cel mai
investit o enormă
mult, cantitate
ca o boală din care nu credeam că
de energie pozitivă.
mai scap, a fost Acte originale / Copii
Oriunde aş fi, îmi place să
1988 - Compunere
privesccu paralele
legalizate,
viaţa, carteainegale
s-o încetinesc de debut.
prin analiză şi reflecţie.
Întotdeauna intru în
conflict cu gravitatea din
mine. Caut voluptatea
privitului, dar ochii mei
par anume făcuţi să
transforme totul în
propoziţii. N-am reuşit
încă să scap din acest
 Aventurile literaturizate ale unor
intelectuali în căutarea Ei, printre
corpurile femeilor frumoase/misterioase
şi mai puţin frumoase/misterioase care îi
înconjoară, ascund teama autorului de
“irealitatea limbajului”, voind să
surprindă realul, să prindă scriitura
1993 - Frumoasa fără trupul
realului, corp literei:

“Încearcă iar şi iar s-o atingă, s-

o mângâie, încearcă iar şi iar s-o sărute,
dar umerii ei, gura ei nu există. Se
repede să-şi înnoade braţele în jurul
mijlocului ei subţire, dar el cuprinde
mereu numai aer. Numai aerul trupului
ei, aerul amăgirii.”
 Ce se poate vedea cu
ochiul liber în noua
noastra lume culturală de
după 1990 e faptul că
generaţia !80 e încă vie şi
consecventă cu sine, că ea
1994 - Competițnuia continuă.
poate Genera
fi considerată, din ția 80 în
punctul de vedere al
texte teoretice modelului ontologic şi
stilistic pe care l-a impus în
proza românească a
deceniului trecut, o
generaţie risipită,
spulberată în alte forme
artistice de manifestare.
1997 - Cu garda deschisă

- Introducere în teoria literaturii

 Şi poate că da, aş vrea să fac uitată o carte de
eseistică, Cu garda deschisă, mult prea improvizată
pentru exigenţele mele de acum.

Cred că, prin mizele pe care mi le-am propus, sînt

un scriitor uşor anacronic. Sînt poate un modernist
întîrziat care preţuieşte prea mult forma, construcţia,
teleologia discursului - cum spunea Aristotel -,
durabilitatea estetică a textului literar. Caut însă tot
timpul noi forme de coagulare narativă a fantasmelor
mele.
1998 - În căutarea referinței

Experimentul literar romanesc postbelic (în colaborare)

 Generația 80 în proza scurtă

(...) aş îndrăzni să spun că în orice

scriitor adevărat se ascunde atît un
Hamlet cît şi o Doamnă Bovary. Sînt
un gurmand şi un bulimic al
textualizării infinite a vieţii. E preţios
spus, dar e adevărat.

1999 - Reducerea la scara

 Poate că vreau să mă
reasigur - înainte de a cădea în
groaznica senzaţie că nu mai
ştiu să scriu, pe care mi-o
provoacă orice început de carte
nouă - de buna situaţie a
resurselor mele creatoare. N-am
însă niciodată conştiinţa că,
scoţînd o anume carte din raft,
acea carte ar fi în vreun fel
reprezentativă pentru identitatea
mea.
2002 - Aisbergul poeziei moderne
 Obiectul prezentei cercetări nu este nici
poezia, nici limbajul poetic în întregul său. Ce mă
interesează aici e un anume tip de poezie şi un
anume aspect al limbajului poetic, cel tranzitiv.
(…)
(…) Caracterul preponderant analitic şi
descriptiv al abordării, apelul frecvent la unele
texte teoretice aparţinând poeţilor înşişi sunt
rezultatul pur şi simplu al faptului că poezia de
astăziInsePactul somatografic
dovedeşte un domeniu autorul
mult propunea
mai complexo lectură a prozei ca
„ţesătură”
şi mult mai întinscare reface
decât legătura
încearcă să dintre „eul scriitural” şi lume. Un
ne convingă
pandant al
viziunile “Condiţia mai vechiului său program,
totalizatoare ale unor renumiţi conform căruia literatura e o
2003 - Doi intr-o carte,
relaţie fără a-l
întrevatrup
literaturii
cercetători.
mai socoti pe autorul ei. Fragmente cu
şi literă...( proiect nefinalizat)
fi mereu
Radu Petrescu și Mirceaaceea Nedelciua unei
frumoase fără corp.
- Mecanica fluiduluiEa -
faţă
îi pune omului în
un volum de proze scurte, desene și fotografii
frumosul,
frumuseţea, dar nu-i
va putea arăta
niciodată realitatea
acelei frumuseţi care
nu poate fi
îmbrăţişată, ci numai
privită."
2004 - Pupa russa
 LeonTina este făcută din poveştile, din mărturiile,
din spusele altora, din amintiri, din jocuri de cuvinte, din
compuneri şcolare. Deriva existenţei sale este retrăită de 
Trupul meu se destinde de sens,
Gheorghe Crăciun din dorinţa de a ieşi din natura sa
masculină şi din prejudecăţile ei pentru a afla “ce
înseamnă să îmbraci, scriind o carte,Zidul nu mai
pielea apasa cu albul lui retina
celeilalte
naturi”.
Drumul nu mai persistă spre a fi străbătut
2006 - Trupul stie mai mult
Nu mai răzbate cursul apei spre auz.

Şi las în iarbă un contur de lucru greu

Si las mişcarea sângelui înceată să rămână

Un susur depărtat

Las pielea să transpire.

Lumea devine mai simplă pentru câteva

clipe.
 Mă uit la mine ca la o fiinţă străină
şi mă bucur că pot să am această
detaşare.

2007 – Ianuarie
 Scriitorul e prin definiţie o natură
proteică
GHEORGHE CRĂCIUN
1950-2007