Dreptul comunicarii-examen 1.

1No iuni despre drept

n vorbirea curent cuvntul drept, se folose te foarte des: -att n sens juridic - i cu alte semnifica ii ...

Despre drept , n sens juridic, dreptate, despre legile de drept, despre modul cum se prezint acestea n via a societ ii , aplicarea lor, fiecare om are cuno tin , n func ie de nivelul de cultur i de preocup rile ce le are. Aceasta pentru c oamenii f r deosebire, sunt supu i legii. n mod curent n limba romn se folosesc pentru exprimarea no iunii de drept trei cuvinte i anume:

-dreptul, -care exprim no iunea n sens de putere - dreptatea-are n elesul de stare creat prin aplicarea dreptului - legea arat no iunea de drept ca nve mntat sau materializat n lege. Toate au acela i n eles generic de drept.

Modul cum ac ioneaz legea de drept , asupra vie ii fiec ruia i modul cum fiecare individ ac ioneaz n raport cu legile de drept, constituie o particularitate ale fiec rui individ, nct se poate spune c fiecare reprezint o monad juridic aparte, c ruia i se zice subiect de drept. Ca subiect de drept, fiecare este purt tor al unui num r de drepturi i ndatoriri care mpreun formeaz statutul juridic al unei persoane.

Definitia dreptului Prin drept, n elegem ansamblul regulilor asigurate i garantate de c tre stat , care au ca scop organizarea i disciplinarea comportamentului uman n rela iile din societate , n vederea coexisten ei libert ilor , ap r rii drepturilor esen iale ale omului i justi iei sociale, a c ror respectare este asigurat la nevoie de for a coercitiv a statului.

Func ia fundamental a unui stat este aceea de a exprima i realiza voin a general obligatorie a na iunii , adic voin a de stat. Statul creeaz dreptul , iar dreptul delimiteaz configura ia i ac iunile statului. Cum unul din elementele statului este suveranitatea , fiecare stat i exercit aceast suveranitate , constnd n puterea de ac iune a legilor emise , numai pe ntregul s u teritoriu. A adar fiecare stat legifereaz pe teritoriul s u, totalitatea legilor formnd pentru acest stat, dreptul intern. Din necesitatea reglement rii raporturilor dintre state , pe de o parte, precum i a raporturilor economice transna ionale, pe de alt parte, a ap rut ramura dreptului interna ional, mp r it n dou discipline juridice i anume : dreptul interna ional public i

-dreptul interna ional privat , ambele discipline avnd ca obiect de studiu conven iile interna ionale. Aceste conven ii interna ionale inclusiv

Directivele Uniunii Europene i produc efectul pe teritoriul unui stat care le-a adoptat, ele devenind parte a dreptului intern, ca i cum ar fi produsul legislativ al statului respectiv i au aceea i for juridic . precum celelalte reglement ri juridice interne.

Divizarea general a dreptului se face n drept public i drept privat, iar criteriile principale dup care se face distinc ia ntre aceste dou ramuri sunt urm toarele :

1. I. n dreptul public , n mod obligatoriu una din p r i este statul iar p r ile unui raport juridic de drept public sunt n rela ii de subordonare .

II. n dreptul privat, p r ile sunt persoane fizice sau juridice. P r ile unui raport juridic de drept privat se afl pe pozi ii de egalitate juridic . Chiar dac statul particip la un raport juridic de drept privat , el are acelea i drepturi ca i oricare alt participant.

Se considera ca Dreptul a aparut in Orientul antic, iar aceasta presupunere este sustinuta si dovedita de existenta codurilor de legi antice dintre care mentionam : codul Hamurabi , in Babilon codul MU, in China codul MANU , in India antica.

In Europa primele reglementari apar tot de tipul codurilor precum : - Legile lui Licurg, in Sparta - Legile lui Solon , in Atena - Legea Salica a Frantei - Legea celor XII Table in Roma antica.

Dreptul se afla in relatie directa cu morala, religia, traditiile si cu fiecare stadium inregistrat de civilizatia umana. Influienta acestor factori asupra Dreptului , a condus la specializarea institutiilor juridice si formarea unor ramuri de drept : dreptul civil, penal, constitutional, comunicarii, comunitar.

Dreptul comunicarii Ansamblu de norme juridice ce reglementeaza relatiile sociale ce se formeaza in cadrul comunicarii directe si indirecte intre oameni , respectiv indivizi, agentul media, autoritatea publica si societate.

Spuneam ca fiecare individ in calitatea sa de subiect de drept are o serie de drepturi si indatoriri. Unele dintre acestea au un rol fundamental. Printre acestea mentionam : Libertatea de CONSTIINTA (art. 29)

Anumite consideratii se impun in legatura cu sensul pe care il comporta notiunea : libertate de constiinta. Nu poate fi combatuta opinia ca libertatea de constiinta este baza libertatii spirituale a omului , constiinta omului nu este accesibila amestecului puterii si nu poate fi supusa reglementarilor juridice. Aceasta libertate acorda oricarei fiinte umane dreptul de a avea o opinie, o credinta , neputind fi constrinsa sa faca un act impotriva convingerilor sale, dar si dreptul de a nu avea o credinta sau convingere. In teoria dreptului constitutional s-a afirmat definitia libertatii constiintei ca posibilitate a persoanei fizice de a avea si de a-si exprima in particular sau in public o anumita conceptie despre lumea inconjuratoare, de a impartasi sau nu o credinta religioasa, de a apartine sau nu unui cult religios, de a indeplini sau nu ritualul cerut de acea credinta. In calitate de drept fundamental , libertatea constiintei este complexa si cuprinde mai multe libertati : libertatea de gindire , de constiinta, de religie, libertatea cultelor religioase. Libertatile in cauza pot si trebuie sa fie analizate doar impreuna, deoarece formeaza un tot intreg si configureaza din punct de vedere juridic un singur drept o singura libertate.

Viziunea conceptuala asupra lumii si societatii in general a fost marcata de-a lungul unei perioade istorice indelungate de credinta religioasa. Constiinta omului , aprecierea faptelor si gindurilor sale se bazau pe cunoasterea religioasa a lumii, pe morala religioasa. Treptat , notiunea libertatea constiintei , a inceput sa fie identificata cu posibilitatea omului de a solutiona in mod independent orice problema , de a se conduce in actiunile si gindurile sale , de precepte religioase sau de a se dezice de ele. Libertatea constiintei este una din primele libertati inscrise in catalogul drepturilor omului , mai ales pentru faptul ca a inceput sa exprime atitudinea omului fata de religie. Este binecunoscut faptul ca libertatea religioasa ( parte componenta a libertatii constiintei ) are o istorie aparte , o istorie foarte indelungata si uneori cu manifestari violente cum ar fi : cruciadele, inchizitia dar si faptul ca unele religii devin exclusiviste fata de adeptii altor religii , a condus la reglementari juridice atit interne cit si internationale .

con tiin ei

ARTICOLUL 29

(1) Libertatea gndirii i a opiniilor, precum i libertatea credin elor religioase nu pot fi ngr dite sub nici o form . Nimeni nu poate fi constrns s adopte o opinie ori s adere la o credin religioas , contrare convingerilor sale. (2) Libertatea con tiin ei este garantat ; ea trebuie s se manifeste n spirit de toleran respect reciproc. i de

(3) Cultele religioase sunt libere i se organizeaz potrivit statutelor proprii, n condi iile legii. (4) n rela iile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau ac iuni de nvr jbire religioas . (5) Cultele religioase sunt autonome fa de stat i se bucur de sprijinul acestuia, inclusiv prin nlesnirea asisten ei religioase n armat , n spitale, n penitenciare, n azile i n orfelinate. (6) P rin ii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educa ia copiilor minori a c ror r spundere le revine.

In pct.1 art. 29 se reglementeaza Libertatea de opinie , inclusiv a agentului media. Opiniile sunt de fapt comentarii, reflectii asupra unor idei generale sau observatii personale cu privire la o informatie. Ele au un caracter subiectiv si trebuie exercitate intr-o maniera onesta si etica, fara ca prin prezentarea lor sa se ajunga la savirsirea unor infractiuni precum insulta si calomnia. Astfel agentul media are obligativitatea : -sa-si prezinte opinia clar si cu onestitate; -opinia sa nu urmareasca scopuri ilegale -opinia sa nu instige la savirsire de infractiuni ; -opinia sa nu urmareasca interese ilegitime prin mijloace legitime ; -opinia sa nu aiba la baza acte de coruptie , santaj etc. -prin prezentarea opiniei sale sa nu insulte sau calomnieze.

Alin.2. Statul garanteaza libertatea constiintei care trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si respect reciproc. Inseamna de fapt armonia si intelegerea intre toti cetatenii tarii chiar daca

apartin diferitelor culte. In relatiile dintre culte sunt interzise orice forme de invrajbire religioasa. Statul stabileste cadrul juridic necesar cultelor ; -cultele sunt libere sa se organizeze potrivit statutelor proprii Alin 3. prevede ca fiecare cult trebuie sa-si elaboreze un statut , care este aprobat de stat si care sa cuprinda organizarea cultului respectiv, obiectivele . Un astfel de statut are BOR , aprobat prin Hotarire a GuvernuluiRomaniei nr. 53 din 16 ian. 2008, publicat in M.O. ,nr.50/22 ianuarie 2008. Toate cultele functioneaza conform Legii Cultelor nr. 489/2006.

In pct.. 5 se mentioneaza : Autonomia cultelor religioase Principiul autonomiei cultelor religioase se caracterizeaza prin faptul ca ele se formeaza, se administreaza , se dezvolta si isi inceteaza activitatea in mod autonom , fara a fi necesara o decizie a statului in acest sens. De asemenea autonomia presupune ca nici un organ de stat nu este indreptatit sa conduca un cult religios , adica sa aiba autoritate de decizie asupra lui. Cu toate ca este stabilita expres , autonomia cultelor nu este absoluta ele avind obligatii cu statul pe al carui teritoriu isi desfasoara activitatea .In cadrul acestor relatii statul impune anumite reguli pentru functionarea cultelor ( legalitatea, organizarea corecta, inregistrarea)

In concordanta cu reglementarile internationale , in acest domeniu , legea fundamentala (Constitutia) prevede in art. 29. ca libertatea gindirii si a opiniilor , precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Aceasta inseamna ca nimeni sub nici un motiv , nu poate fi constrins sa adere la o credinta religioasa ori sa adopte o opinie , acestea fiind contrare convingerilor sale. Se constata asadar , din formularea textului legii fundamentale , ca libertatea constiintei are un continut complex. Ea implica atat libertatea gindirii , cit si a opiniilor persoanei sau libertatilor credintelor religioase. In consecinta se poate afirma ca si factorul religios, coroborat cu o serie de factori de alta natura, a servit pentru introducerea unui articol special in cuprinsul Constitutiei, intitulat Libertatea constiintei. Exista citeva puncte de vedere asupra notiunii in cauza :

-libertatea religioasa include libertatea constiintei - libertatea constiintei si libertatea religioasa sint doua notiuni distincte - pe linga libertatea constiintei si a religiei , exista una distincta : libertatea cultelor. In art. 18 pct.3 din Declaratia universala a drepturilor omului , se arata libertatea religioasa nu poate fi supusa decit restrictiilor prevazute de lege si necesar pentru ocrotirea sanastatii (vezi cei care nu accepta transfuzii si perfuzii), ordinei si securitatii publice, moralei si drepturile fundamentale ale altora.

Cultele sunt autonome fata de stat dar statul sprijina prin inlesnirea asistentei religioase in armata , in penitenciare, in spitale, in azile in orfelinate. Potrivit reglementarilor internationale , in present se respecta libertatea parintilor de a asigura educatia religioasa si morala a copiilor, potrivit propriilor convingeri. ( in scoala parintii pot hotari daca copii fac religie sau nu).

In acest sens Declaratia Universala a Drepturilor Omului , in art. 18 c orice persoan are dreptul la libertatea gindirii , a constiintei si a religiei. Acest drept implica libertatea de a-si schimba religia sau convingerile precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile sale, individual sau colectiv atit in public cit si privat.

CEDO, art. 9 considera aceasta libertate unul dintre fundamentele unei societati democratice. Acest drept protejeaza forul interior , adica domeniul convingerilor personale si nu este susceptibil de limitari. Inteles in sens larg de catre Curtea europeana , de acest drept beneficiaza atit crediciosii , cit si ateii, agnosticii, scepticii sau persoanele neutre. Libertatea de manifestare se poate exercita atat in domeniul invatamintului cit si prin diferite practici de cult si indeplinirea de rituri. Pactul international privitor la drepturile civile si politice prevede in art. 18 ca nimeni nu va fi supus vreunei constringeri putind aduce atingere libertatii sale dea avea sau dea adopta o religie sau o convingere la alegerea sa. Declaratia drepturilor copilului din 20 noiembrie 1959, prevede ca : responsabilitatea educatiei copilului este in sarcina parintilor , pe care trebuie sa o exercite in interesul superior al copilului; este vorba de protectia copiilor impotriva inregimentarii pe care regimurile totalitare o pot organiza prin intermediul educatiei.

Libertatea de exprimare ( art. 30)

Dimensiunea umana nu se poate exercita numai prin libertatea constiintei , ea este intregita prin afirmarea si garantarea libertatii de exprimare. Orice persoana are dreprtul la opinie si exprimare Aceasta inseamna dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale si acela de a cauta , a primi si a raspindi , fara consideratii de frontiera , informatii si idei prin orice mijloc de exprimare. Exteriorizarea gindurilor , a opiniilor , a informatiilor si ideilor se face sub forma scrisa , tiparita ori artistica. In art.30 din Constitutie precizeaza Libertatea de exprimare a gndurilor, a opiniilor sau a credin elor i libertatea crea iilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare n public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzis . (3) Libertatea presei implic i libertatea de a nfiin a publica ii.

(4) Nici o publica ie nu poate fi suprimat . (5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare n mas obliga ia de a face public sursa finan rii. (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, via a particular a persoanei i nici dreptul la propria imagine. (7) Sunt interzise de lege def imarea rii i a na iunii, ndemnul la r zboi de agresiune, la ur na ional , rasial , de clas sau religioas , incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violen public , precum i manifest rile obscene, contrare bunelor moravuri. (8) R spunderea civil pentru informa ia sau pentru crea ia adus la cuno tin public revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifest rii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, n condi iile legii. Delictele de pres se stabilesc prin lege. Analizind textul observam ca prevede mijloacele de exprimare : ginduri, opinii, Prin creatii de orice fel, s-a lasat posibilitatea afirmarii creativitatii poporului nostru in acest domeniu.

Conceptul in public trebuie inteles ca fiind cel definit in art 152 c. penal Art. 152. - Fapta savrsita n public Fapta se considera savrsita n public atunci cnd a fost comisa: a) ntr-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nici o persoana; b) n orice alt loc accesibil publicului, daca sunt de fata doua sau mai multe persoane; c) n loc neaccesibil publicului, cu intentia nsa ca fapta sa fie auzita sau vazuta si daca acest rezultat s-a produs fata de doua sau mai multe persoane; d) ntr-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu exceptia reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie, datorita naturii relatiilor dintre persoanele participante; e) prin orice mijloace cu privire la care faptuitorul si-a dat seama ca fapta ar putea ajunge la cunostinta publicului

Exprimarea gindurilor, a opiniilor , in istoria lor au dus la formularea a trei mari reguli : libertatea de exprimare -interzicerea cenzurii ( de explicat cezura la Dep. Culte ???) -responsabilitatea

Constitutia prevede ca cenzura de orice fel este interzisa

Libertatea exprimarii este limitata insa prin art.20 din Declaratia europeana a drepturilor omului, se interzice orice propaganda in favoarea razboiului si orice indemn la ura rasiala sau religioasa . Pentru apararea acestor valori Constituti a romaniei prevede libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata, particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

Data de 3 mai a fost decretata de catre organizatia Natiunilor Unite drept ziua internationala a Libertatii presei . Tara in care presa se bucura de cea mai mare libertate este Belgia, apoi Noua Zeelanda, , Australia, Norvegia. SUA , pe locul 6.

Dreptul la informatie (art.31)

Dezvoltarea si afirmarea personalitatii umane nu poate avea loc fara accesul persoanei la cele mai noi cuceriri in orice domeniu al stiintei si culturii. Reglementat in art.31 din Constitutie , dreptul la informatie este definit ca dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public. Continutul complex al acestui drept fundamental cuprinde : dreptul persoanei de a fi informata promt , corect si clar cu privire la masurile preconizate si mai ales luate de autoritatile publice , accesul liber la sursele de informatie publica, stiintifica si tehnica, sociala, culturala , sportiva, posibilitatea persoanei de a receptiona direct si in mod normal emisiunile de radio si televiziune, obligatia autoritatilor guvernamentale de a crea conditiile materiale si juridice pentru difuzarea libera si ampla a informatiei de orice natura. Prin expresia nu poate fi ingradit legiuitorul garanteaza accesul persoanei fizice la orice informatie. De aceea , autoritatile publice potrivit competentelor ce le revin , sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal. Garantia respectarii dreptului la informatie presupune obligatii pentru autoritatile statului cu atributii in acest domeniu. Astfel dreptul la informatie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protectie a tinerilor sau siguranta nationala. Tot mai mult iese in evidenta rolul pe care l au mijloacele de informare in masa , legea fundamentala receptind acest deziderat prin prevederea obligativitatii acestora de a asigura informarea corecta a opiniei publice. Aceasta nu inseamna ca dreptul la informatie presupune accesul opiniei publice la informatii cu caracter secret. Fiind principalele mijloace de informare in masa si pentru a oferi informatii nepartinice, Constitutia prevede ca serviciile publice de radio si televiziune sunt autonome fata de puterea statala . In acest sens , ele trebuie sa garanteze grupurilor sociale si politice importante , exercitarea dreptului la antena. Adoptarea Legii privind Societatile Nationale de Radio si Televiziune si controlul parlamentar al activitatii lor , dovedeste ca necesitatea exercitarii afective a dreptului la informatie este in masura sa demonstreze alinierea Romaniei la standardele internationale in acest domeniu.

Dreptul la informatie in sens larg nu trebuie confundat cu dreptul la informatie reglementat de art. 31 din Constitutia Romaniei , respectivdreptul la informatia de interes public.

Dreptul ala informatie constituie preocuparea comunitatii internationale, fiind inscris in actele internationale referitoare la drepturile omului. In acest sens mentionam ; Declaratia universala a Drepturilor Omului in art. 19, prevede ca orice om are dreptul de a primi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat. In al.2 se prevede ca orice persoana are dreptul de a primi.informatii si idei de orice fel .

EXEMPLU Art.1 din Legea 544/2001 stabileste accesul neingradit al persoanei la orice informatii de interes public iar art. 2 lit.b defineste informatia de interes public ca fiind orice informatie ce priveste activitatile sau rezulta din activitatile unei institutii sau autoritati publice . Informatiile referitoare la dosarul de pensionare , nu fac parte din categoria informatiilor publice . Reclamanta BV a chemat in judecata parata Casa Judeteana de Pensii Olt , solicitand obligarea acesteia sa-i puna la dispozitie informatiile de interes public solicitate, fixarea unui termen in care paratul sa ii aduca documentele pentru realizarea de copii si obligarea la plata unor daune morale de 2000 lei si daune materiale de 1800 lei . Reclamanta si-a motivat actiunea prin aceea ca a solicitat in scris piritei sa-i puna la dispozitie dosarul nr. 51321/20.12.2006 ce a stat la baza emiterii deciziei de pensionare 186977/19.01.2007 , considerandu-le false intrucat respectivele acte nu corespund celor cunoscute de reclamanta iar directorii CJP au prejudiciat-o cu valoarea pensiei pe luna iunie 2006 pana in luna decembrie 2006 , refuzand eliberarea dosarului pentru copii . Reclamanta si-a intemeiat cererea pe dispozitiile Legii 544/2001 si a staruit in solutionarea cauzei in acest cadru . Prin sentinta nr. 169/21.03.2007 pronuntata in dosar 978/104/2007 , Tribunalul Olt a respins cererea ca neintemeiata apreciind ca informatiile solicitate de reclamanta nu sunt informatii de interes public in sensul dispozitiilor Legii 544/2001 , contestarea deciziei de pensionare sau a actelor ce ce au stat la baza emiterii acesteia ori a modului de calcul a pensiei putandu-se face intr-un alt cadru procesual, respectiv in conformitate cu dispozitiile Legii 19/2000 legea pensiilor , ceea ce determina si o alta competenta materiala .

Potrivit art. 1 din Legea544/2001 , accesul liber si neingradit al persoanei la orice informatii de interes public constituie unul din principiile fundamentale ale relatiilor dintre persoane si autoritati publice , art.2 lit.b stabilind ca prin informatiile de interes public se intelege orice informatie ce priveste activitatea sau rezulta din activitatea unei institutii sau autoritati publice , ceea ce nu este cazul in speta de fata . Recursul reclamantei a fost respins prin decizia 2578/7.06.2007 de Curtea de Apel Craiova , cu aceeasi motivare , informatiile cu privire la o persoana nefiind cuprinse in art.1 din Legea 544/2001 iar art.12 prevede expres la alineat 1 lit.d ca se excepteaza de la accesul liber al cetatenilor informatiile cu privire la datele personale. Dreptul la informare are o structura complexa cuprinzind: -dreptul de a fi informat in mod corect -dreptul de a informa -dreptul la acces la sursele de informatie -dreptul la recurs in cazul dreptul refuzului accesului la informatie -dreptul la selectivitate sau la non informare -dreptul la confidentialitate -dreptul la protectia surselor confidentiale

Subiectii dreptului la informare pot fi : -orice persoana fizica , indiferent daca este cetatean al statului respectiv sau nu -orice persoana juridica, indiferent daca este sau nu autoritate publica, inclusiv agentul media - publicul si respectiv intreaga societate.

In literatura de specialitate se vorbeste despre un drept de a sti care este un corolar al dreptului de exprimare prin asigurarea neingradita a accesului persoanei la informatii de interes public pastrat secret de institutii sau organisme publice ori private.

Continutul dreptului la informatie Dreptul la informatie are mai multe atribute. Asa cum dreptul de proprietate presupune existenta unui drept de folosinta , a unui drept de posesie si a unui drept de dispozitie, asa si dreptul la informatie presupune urmatoarele atribute :

-dreptul de a fi informat -dreptul de a verifica informatia primita -dreptul de acces la sursele de informare -dreptul la raspuns si la replica -dreptul la respectul credintelor si convingerilor -dreptul la protectia surselor.

Infrac iuni specifice dreptului comunic rii

n codul penal al Romniei (1998-2006) , n cap Vi, sunt instituite 2 infrac iuni : 1.- insulta 2. calomnia, infrac iuni care pot fi s vr ite de orice persoan , inclusiv de agentul media

Insulta Potrivit art.205 c.p. , prin insult n elegem atingerea adus onoarei ori reputa iei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace ori prin expunere la batjocur se pedepse te cu nchisoare de la o lun la doi ani sau amend . i

Aceea i pedeaps se aplic cnd se atribuie unei persoane un defect, boal sau infirmitate, care chiar reale de-ar fi , nu ar trebui relevate. Ac iunea penal se pune n mi care la plngerea prealabil a persoanei v t mate. mp carea p r ilor nl tur r spunderea penal .

Obiectul infrac iunii de insult l constituie rela iile sociale care se refer la onoarea i reputa ia fiin ei umane .

Prin onoare , se n elege gradul de integritate moral , probitate , corectitudine, demnitate i cinste recunoscute de societate. Reputa ia ine tot de propria imagine., no iune prin care se n elege stima , considera ia i respectul de care se bucur persoana din partea semenilor s i , deci p rerea atitudinea psihic pe care o are colectivitatea despre un individ, adic onoarea sub raport obiectiv. A adar prin insult se atinge onoarea, reputa ia persoanei, demnitatea acesteia dreptul la propria imagine. i respectiv

De ex : afirma ia c X este o femeie de moravuri u oare i c a avur rela ii sexuale cu to i b rba ii dintr-o localitate constituie atingere adus reputa iei p r ii v t mate i respectiv infrac iunea de insult .

Subiec ii infrac iunii de insult Subiectul activ al infrac iunii, poate fi orice persoan responsabl n calitate de autor, complice, instigator.De obiecei insulta este s vr it de o singur persoan , care apare ca fiind unicul subiect . Subiectul pasiv al infrac iunii , poate fi orice persoan fizic Dac subiectul pasiv ar avea calitatea de func ionar public care ndepline te o func ie ce implic exerci iul autorit ii de stat , atunci insultarea acestuia constiruie o infrac iune mai periculoas , sanc ionndu-se cu o pedeaps mai mare : nchisoare de la 3 luni la 4 ani (ultrajul) Dac auorul insult mai multe persoane, exist mai mul i autori pasivi, deci tot attea infrac iuni de insult .

Latura obiectiv a infrac iunii de insult : -presupune 3 componente 1. elementul material 2. urmarea socialmente periculoas 3 raportul cauzal dintre acestea.. Elementul material are 3 forme : 1.atingerea onoarei

Prin care se n elege s vr irea de acte prin care se love te n aprecierea pe care o persoan o are despre ea ns i . Va exista insult chiar atunci cnd se profer la adresa cuiva cuvinte ofensatoare , care corespund cu ceea ce crede toat lumea despre cel ofensat (de ex : dac se spune cuiva c este canalie, calificativ pe care toat lumea l-ar crede nimerit, se consider insult . Deci numai el trebuie s considere s - i schimbe atitudinea i nimeni din societate nu trebuie s -l mpiedice prin insult s ias din anumite st ri negative. 2. atingerea reputa iei. Se n elege a face ceva care s mic oreze sau s ntunece bunul renume pe care l-a c tigat cineva n rndul semenilor. Aici este vorba de patrimoniul moral agonisit de o persoan , adic stima, respectul, considera ia, pe care o persoan s-a str duit s le dobndeasc i de care se bucur n ochii semenilor s i. 3. expunerea la batjocur . nseamn a face ceva de natur s nf i eze o persoan ntr-o situa ie ridicol , caraghioas , umilitoare sau njositoare. Expunerea la batjocur poate rezulta din ridiculizarea facult ilor, sentimentelor, aspectului fizic, portului, felului de via , ocupa iilor.

Modurile de s vr ire a insultei Insulta poate fi : 1. direct -adic atunci cnd se refer chiar la cel c ruia i se comunic nemijlocit. (ex : be iv, falit, ho ) 2. indirect -cnd afirma ia se refer la alt persoan , dar n a a fel nct jigne te c ruia i se transmite( ex : so ia ta este o femeie de moravuri u oare sau o dam de consuma ie). i pe cel

Insulta poate fi realizat printr-o fapt explicit , cnd se folosesc cuvinte sau imagini care eexprim v dit ceea ce insult torul vrea s spun ( ex : este un om de nimic, lipsit de onoare i demnitate). , sau printr-o fapt implicit , atunci cnd din cele spuse sau exprimate de insult tor se deduce ceea ce acesta afirm (ex :se d cuiva o porecl sau un nume insult tor : harpagon, Hagi Tudose, Insulta implicit poate fi . -simbolic -constnd ntr-un gest(ex : se face , la adresa cuiva, gestul furtului prin rotirea semnificativ a degetelor), desen 9se face caricatura cuiva n costum de de inut, se pune coarne ). -oblic - constnd ntr-o afirma ie a f ptuitorului despre el nsu i, dar prin care acesta exprim implicit aprecierea ofensatoare la adresa interlocutorului s u, n fa a c ruia face afirma ia ( ex : eu nu sunt ho , corupt, exprimnd astfel implicit ceea ce crede despre cel ofensat).

-mascat - atunci cnd f ptuitorul d ac iunii sale ofensatoare aspectul simultan al unei atitudini glume e sau comp timitoare ( simuleaz o glum ori u oar ironie aparent inofensiv , dar care exprim batjocura, dispre ul, desconsiderarea, fa de cel c ruia i este adresat . )

Latura subiectiv a infrac iunii Este inten ia 1. Inten ia direct -cnd f ptuitorul a dorit ca fapta sa, s aduc atingere onoarei, reputa iei 2. indirect nu urm re te atingerea onoarei, accept posibilitatea producerii Calomnia (206C.penal) Afirmarea CALOMNIA

Art. 206 din cod.penal incrimineaz calomnia., care const n afirmarea ori imputarea n public a unei fapte determinate privitoare la o persoan care , dac ar fi adev rate , ar expune acea persoan la o sanc iune penal , administrativ sau disciplinar , ori dispre ului public se pedepse te cu nchisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amend .

Deci, calomnia este o n scocire r uvoitoare , ns poate consta i ntr-o afirmare sau imputare adev rat a unei fapte cu inten ia de a cauza un r u i anume de a lovi n demnitatea acelei personae, prezentnd-o incorect , necistit , nedemn de pre uirea public de care se bucur .

Calomnia presupune un dublu pericol: a) b) un pericol social, prin tulburarea pe care o produce societ pericol privat individual ii

( ex. Turn tor la securitate, se afirm despre un ministru. Tulburarea social se produce c cet enii pierd ncrederea n conduc tori i pericolul privat const n lovitura dat subiectului ( ministrului).

Diferen ieri ntre insult a) -

i calomnie

la calomnie, fapta imputat ori afirmat , trebuie riguros determinat .( a furat gisca, porcul) la insult , fapta poate fi chiar cu grad de generalitate ( ex: be iv, prost)

b) la calomnie , fapta s fie de a a natur nct dac ar fi adev rat s atrag sanc iunea penal , disciplinar , administrativ - la insult , fapta este sufficient s aduc atingere onoarei, reputa iei c) calomnia trebuie s aib caracter public, cunoscut de un num r nedeterminat de persoane. - insulta , poate fi ntr-un mediu restrns, participnd doar cei doi . d) pdeapsa pentru calomnie este mai mare

Obiectul infrac iunii Pe ling afectarea demnit autorit ilor publice. ii persoanei, o expune i la unele atingeri ale libert ii din partea

Subiec ii infrac iunii Subiectul activ-orice persoan , peste 14 ani cu discern mnt.

Formele infrac iunii: instigare complicitate

Subiectul pasiv:-orice persoan , dar n cazul cnd este func ionar public i este calomniat pentru fapte ndeplinite n exerci iul func iunii, fapta este ULTRAJ art. 239 C.pen.

Infrac iunea se s vr e te n orice mod: prin cuvinte, n scris, prin pres , prin gesturi, imagini

Legea mai cere ca fapta s fie s vr it cu inten ie. Culpa nu se pedepse te. Nu este calomnie atunci cnd: -Autorul nu a avut voin a de a face afirmarea sau imputarea n public , dar s-a ajuns la cuno tin a publicului , deoarece cineva f r tirea lui, asculta la u . -autorului i s-au prezentat acte false , martori mincino i.

Cauze care nl tur caracterul penal al faptei: -legitima ap rare - starea de necesitate - constrngerea fizic -iresponsabilitatea - be ia complet - minoritatea f ptuitorului - eroarea de fapt.-trebuie dovedit prin efortul jurnalistului de a afla adev rul, superficialitatea sau incompetenta il inculp .

Art.207 C.P. prevede proba veridicit

ii, care nl tur caracterul penal .

n practica judiciar s-a decis c interesul legitim al jurnalistului este acela de a infoma cet enii cu privire la problemele de interes public. Este suficient ca un jurnalist s fac dovada unei bune credin e, justificnd interesul pentru public de a cunoa te informa iile furnizate prin publicarea materialului respectiv chiar dac acele informa ii con ineau date denigratoare. Interesul legitim a fost apreciat ca un interes temeinic al unei persoane care de bun credin crede c i i poate ap ra acest interes prin afirma ia f cut , dar fapta s fi fost i adev rat .

Dreptul de autor

Subiectul dreptului de autor Art. 3. - (1) Este autor persoana fizic sau persoanele fizice care au creat opera. (2) n cazurile expres prev zute de lege, pot beneficia de protec ia acordat autorului persoanele juridice i persoanele fizice altele dect autorul. (3) Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite n condi iile legii. Art. 4. - (1) Se prezum a fi autor, pn la proba contrar , persoana sub numele c reia opera a fost adus pentru prima dat la cuno tin public . (2) Cnd opera a fost adus la cuno tin public sub form anonim sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercit de c tre persoana fizic sau

juridic ce o face public numai cu consim mntul autorului, att timp ct acesta nu- i dezv luie identitatea. Art. 5. - (1) Este oper comun opera creat de mai mul i coautori, n colaborare. (2) Dreptul de autor asupra operei comune apar ine coautorilor acesteia, ntre care unul poate fi autorul principal, n condi iile prezentei legi. (3) n lipsa unei conven ii contrare, coautorii nu pot exploata opera dect de comun acord. Refuzul consim mntului din partea oric ruia dintre coautori trebuie s fie temeinic justificat. (4) n cazul n care contribu ia fiec rui coautor este distinct , aceasta poate fi exploatat separat, cu condi ia s nu se prejudicieze exploatarea operei comune sau drepturile celorlal i coautori. (5) n cazul utiliz rii operei create n colaborare, remunera ia se cuvine coautorilor n propor iile pe care ace tia leau convenit. n lipsa unei conven ii, remunera ia se mparte propor ional cu p r ile de contribu ie ale autorilor sau n mod egal, dac acestea nu se pot stabili. Art. 6. - (1) Este oper colectiv opera n care contribu iile personale ale coautorilor formeaz un tot, f r a fi posibil, dat fiind natura operei, s se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create. (2) n lipsa unei conven ii contrare, dreptul de autor asupra operei colective apar ine persoanei fizice sau juridice din ini iativa, sub responsabilitatea i sub numele c reia a fost creat . Obiectul dreptului de autor Art. 7. - Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de crea ie intelectual n domeniul literar, artistic sau tiin ific, oricare ar fi modalitatea de crea ie, modul sau forma concret de exprimare i independent de valoarea i destina ia lor, cum sunt: a) scrierile literare i publicistice, conferin ele, predicile, pledoariile, prelegerile i orice alte opere scrise sau orale, precum i programele pentru calculator; b) operele tiin ifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunic rile, studiile, cursurile universitare, manualele colare, proiectele i documenta iile tiin ifice; c) compozi iile muzicale cu sau f r text; d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice i pantomimele; e) operele cinematografice, precum i orice alte opere audiovizuale; f) operele fotografice, precum i orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;

g) operele de art plastic , cum ar fi: operele de sculptur , pictur , grafic , gravur , litografie, art monumental , scenografie, tapiserie, ceramic , plastica sticlei i a metalului, precum i operele de art aplicat produselor destinate unei utiliz ri practice; h) operele de arhitectur , inclusiv plan ele, machetele i lucr rile grafice ce formeaz proiectele de arhitectur ; i) lucr rile plastice, h r ile i desenele din domeniul topografiei, geografiei i tiin ei n general. Art. 8. - F r a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecnd de la una sau mai multe opere preexistente, i anume: a) traducerile, adapt rile, adnot rile, lucr rile documentare, aranjamentele muzicale i orice alte transform ri ale unei opere literare, artistice sau tiin ifice care reprezint o munc intelectual de crea ie; b) culegerile de opere literare, artistice sau tiin ifice, cum ar fi: enciclopediile i antologiile, colec iile sau compila iile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie crea ii intelectuale. Art. 9. - Nu pot beneficia de protec ia legal a dreptului de autor urm toarele: a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile i inven iile, con inute ntr-o oper , oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare; b) textele oficiale de natur politic , legislativ , administrativ , judiciar ale acestora; i traducerile oficiale

c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorit ilor publice i ale organiza iilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul i medalia; d) mijloacele de plat ; e) tirile i informa iile de pres ; f) simplele fapte i date. Con inutul dreptului de autor Art. 10. - Autorul unei opere are urm toarele drepturi morale: a) dreptul de a decide dac , n ce mod i cnd va fi adus opera la cuno tin public ; b) dreptul de a pretinde recunoa terea calit ii de autor al operei;

c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adus opera la cuno tin public ; d) dreptul de a pretinde respectarea integrit ii operei i de a se opune oric rei modific ri, precum i oric rei atingeri aduse operei, dac prejudiciaz onoarea sau reputa ia sa; e) dreptul de a retracta opera, desp gubind, dac este cazul, pe titularii drepturilor de exploatare, prejudicia i prin exercitarea retract rii. Art. 11. - (1) Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renun ri sau nstr in ri. (2) Dup moartea autorului, exerci iul drepturilor prev zute la art. 10 lit. b) i d) se transmite prin mo tenire, potrivit legisla iei civile, pe durat nelimitat . Dac nu exist mo tenitori, exerci iul acestor drepturi revine Oficiului Romn pentru Drepturile de Autor. Art. 12. - Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dac , n ce mod i cnd va fi utilizat sau exploatat opera sa, inclusiv de a consim i la utilizarea operei de c tre al ii. Art. 13. - Utilizarea sau exploatarea unei opere d na tere la drepturi distincte i exclusive ale autorului de a autoriza: a) reproducerea integral sau par ial a operei; b) difuzarea operei; c) importul n vederea comercializ rii pe teritoriul Romniei a copiilor de pe oper , realizate cu consim mntul autorului; d) reprezentarea scenic , recitarea sau orice alt modalitate public de execu ie sau de prezentare direct a operei; e) expunerea public a operelor de art plastic , de art aplicat , fotografice i de arhitectur ; f) proiec ia public a operelor cinematografice i a altor opere audiovizuale; g) emiterea unei opere prin orice mijloc ce serve te la propagarea f r fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, inclusiv prin satelit; h) transmiterea unei opere c tre public prin fir, prin cablu, prin fibr optic sau prin orice alt procedeu; i) comunicarea public prin intermediul nregistr rilor sonore i audiovizuale; j) retransmiterea nealterat , simultan i integral a unei opere prin oricare dintre mijloacele citate la lit. g) i h), de c tre un organism de emisie, diferit de organismul de origine a operei radiodifuzate sau televizate;

k) difuzarea secundar ; l) prezentarea ntr-un loc public, prin intermediul oric ror mijloace, a unei opere radiodifuzate sau televizate; m) accesul public la bazele de date pe calculator, n cazul n care aceste baze de date con in sau constituie opere protejate. Art. 14. - (1) Prin reproducere, n sensul prezentei legi, se n elege realizarea uneia ori a mai multor copii ale unei opere, n orice form material , inclusiv realizarea oric rei nregistr ri sonore sau vizuale a unei opere, precum i stocarea permanent ori temporar a acesteia cu mijloace electronice. (2) Prin difuzare, n sensul prezentei legi, se n elege distribuirea c tre public a originalului ori a copiilor unei opere, prin vnzare, nchiriere, mprumut sau prin orice alt mod de transmitere cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. (3) Nu se consider difuzare distribuirea c tre public prin mprumut, cu titlu gratuit, a unei opere, n cazul n care se realizeaz prin intermediul bibliotecilor publice

Art. 15. - (1) Utilizarea sau exploatarea unei opere n modurile prev zute la art. 13 lit. d) i e), precum i n orice alt mod similar constituie comunicare public . (2) Se consider public orice comunicare a unei opere, f cut ntr-un loc deschis publicului sau n orice loc n care se adun un num r de persoane care dep e te cercul normal al membrilor unei familii i al cuno tin elor acesteia, indiferent dac membrii care compun acel public susceptibil de a recep iona astfel de comunic ri pot sau nu s o fac n acela i loc sau n locuri diferite ori n acela i timp sau n momente diferite. (3) Redifuzarea copiilor unei opere nu mai necesit autorizarea titularului dreptului de autor dect pentru nchirierea i importul acestora. Durata protec iei dreptului de autor Art. 24. - (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau tiin ifice se na te din momentul cre rii operei, oricare ar fi modul sau forma concret de exprimare. (2) Dac opera este creat , ntr-o perioad de timp, n p r i, serii, volume i n orice alte forme de continuare, termenul de protec ie va fi calculat, potrivit alin. (1), pentru fiecare dintre aceste componente.

Art. 25. - (1) Drepturile patrimoniale prev zute la art. 13, 16, 17, 18 i 21 dureaz tot timpul vie ii autorului, iar dup moartea acestuia se transmit prin mo tenire, potrivit legisla iei civile, pe o perioad de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adus la cuno tin public n mod legal. Dac nu exist mo tenitori, exerci iul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiv mandatat n timpul vie ii de c tre autor sau, n lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectiv cu cel mai mare num r de membri, din domeniul respectiv de crea ie. (2) Persoana care, dup ncetarea protec iei dreptului de autor, aduce la cuno tin public , n mod legal, pentru prima oar , o oper nepublicat nainte, beneficiaz de protec ia echivalent cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului. Durata protec iei acestor drepturi este de 25 de ani ncepnd din momentul n care a fost adus pentru prima oar la cuno tin public , n mod legal. Art. 26. - (1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la cuno tin public sub pseudonim sau f r indicarea autorului este de 70 de ani de la data aducerii la cuno tin public a acestora. (2) Cnd identitatea autorului este adus la cuno tin public nainte de expirarea termenului prev zut la alin. (1), se aplic dispozi iile art. 25 alin. (1). Art. 27. - (1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor realizate n colaborare este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor. (2) n cazul n care contribu iile coautorilor sunt distincte, durata drepturilor patrimoniale pentru fiecare dintre acestea este de 70 de ani de la moartea fiec rui coautor. Art. 28. - Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor colective este de 70 de ani de la data aducerii operelor la cuno tin public . n cazul n care aceasta nu se realizeaz timp de 70 de ani de la crearea operelor, durata drepturilor patrimoniale expir dup trecerea a 70 de ani de la crearea operelor. Art. 29. - Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor de art aplicat este de 25 de ani de la data cre rii acestora. Art. 30. - Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator dureaz tot timpul vie ii autorului, iar dup moartea acestuia se transmit prin mo tenire, potrivit legisla iei civile, pe o perioad de 50 de ani. Limitele exercit rii dreptului de autor Art. 33. - (1) Sunt permise, f r consim mntul autorului i f r plata vreunei remunera ii, urm toarele utiliz ri ale unei opere aduse anterior la cuno tin public , cu condi ia ca acestea s fie conforme bunelor uzan e, s nu contravin exploat rii normale a operei i s nu l prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de exploatare:

a) reproducerea unei opere n cadrul procedurilor judiciare sau administrative, n m sura justificat de scopul acestora; b) utilizarea de scurte citate dintr-o oper , n scop de analiz , comentariu sau critic ori cu titlu de exemplificare, n m sura n care folosirea lor justific ntinderea citatului; c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere n publica ii, n emisiuni de radio sau de televiziune ori n nregistr ri sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv nv mntului, precum i reproducerea pentru nv mnt, n cadrul institu iilor publice de nv mnt sau de ocrotire social , de articole izolate sau de scurte extrase din opere, n m sura justificat de scopul urm rit; d) reproducerea pentru informare i cercetare de scurte extrase din opere, n cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor institu iilor publice culturale sau tiin ifice, care func ioneaz f r scop lucrativ; reproducerea integral a exemplarului unei opere este permis , pentru nlocuirea acestuia, n cazul distrugerii, al deterior rii grave sau al pierderii exemplarului unic din colec ia permanent a bibliotecii sau a arhivei respective; e) reproducerea, difuzarea sau comunicarea c tre public, n scopul inform rii asupra problemelor de actualitate, de scurte extrase din articole de pres i reportaje radiofonice sau televizate; f) reproducerea, difuzarea sau comunicarea c tre public de scurte fragmente ale conferin elor, alocu iunilor, pledoariilor i a altor opere de acela i fel, care au fost exprimate oral n public, cu condi ia ca aceste utiliz ri s aib ca unic scop informarea privind actualitatea; g) reproducerea, difuzarea sau comunicarea c tre public a operelor n cadrul informa iilor privind evenimentele de actualitate, dar numai n m sura justificat de scopul informa iei; h) reproducerea, cu excluderea oric ror mijloace care vin n contact direct cu opera, difuzarea sau comunicarea c tre public a imaginii unei opere de arhitectur , art plastic , fotografic sau art aplicat , amplasat permanent n locuri publice, n afara cazurilor n care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, difuz ri sau comunic ri i dac este utilizat n scopuri comerciale; i) reprezentarea i executarea unei opere n cadrul activit ilor institu iilor de nv mnt, exclusiv n scopuri specifice i cu condi ia ca att reprezentarea sau executarea, ct i accesul publicului s fie f r plat . (2) n cazurile prev zute la lit. b), c), e), f) i h) trebuie s se men ioneze sursa i numele autorului, dac acesta apare pe lucrarea utilizat , iar n cazul operelor de art plastic sau de arhitectur , i locul unde se g se te originalul. Operele cinematografice i alte opere audiovizuale Art. 64. - Opera audiovizual este opera cinematografic sau opera exprimat printr-un procedeu similar cinematografiei, care utilizeaz imaginea sau combinarea sunetului cu imaginea.

Art. 65. - (1) Regizorul sau realizatorul operei audiovizuale este persoana fizic ce i asum conducerea cre rii i realiz rii operei audiovizuale, n calitate de autor principal. (2) Produc torul unei opere audiovizuale este persoana fizic sau juridic ce i asum responsabilitatea producerii operei i, n aceast calitate, organizeaz realizarea operei i furnizeaz mijloacele necesare tehnice i financiare. Art. 66. - Sunt autori ai operei audiovizuale, n condi iile prev zute la art. 5 din prezenta lege, regizorul sau realizatorul, autorul adapt rii, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizual i autorul grafic pentru operele de anima ie sau al secven elor de anima ie, cnd acestea reprezint o parte important a operei. n contractul dintre produc torul i regizorul sau realizatorul operei, p r ile pot conveni s fie inclu i ca autori ai operei audiovizuale i al i creatori care au contribuit substan ial la crearea acesteia. Art. 67. - (1) n cazul n care unul dintre autorii prev zu i la articolul precedent refuz s definitiveze contribu ia sa la opera audiovizual sau se afl n imposibilitatea de a o face, el nu se va putea opune folosirii acesteia n vederea definitiv rii operei audiovizuale. Acest autor va avea dreptul la remunera ie pentru contribu ia avut . (2) Opera audiovizual se consider finit , cnd versiunea definitiv a fost stabilit de comun acord ntre autorul principal i produc tor. (3) Este interzis distrugerea suportului original al versiunii definitive a operei audiovizuale n forma copieistandard. (4) Autorii operei audiovizuale, al ii dect autorul principal, nu se pot opune aducerii la cuno tin public , precum i exploat rii n orice fel a versiunii definitive a acesteia. Art. 68. - (1) Dreptul la adaptarea audiovizual este dreptul exclusiv al titularului dreptului de autor asupra unei opere preexistente de a o transforma sau de a o include ntr-o oper audiovizual . (2) Cesiunea dreptului prev zut la alin. (1) se poate face numai pe baza unui contract scris ntre titularul dreptului de autor i produc torul operei audiovizuale, distinct de contractul de editare a operei. (3) Prin ncheierea contractului de adaptare, titularul dreptului de autor asupra unei opere preexistente transfer unui produc tor dreptul exclusiv de transformare i de includere a operei respective ntr-o oper audiovizual . (4) Autorizarea acordat de titularul dreptului de autor asupra operei preexistente trebuie s prevad expres condi iile produc iei, difuz rii i proiec iei operei audiovizuale. Art. 69. - Drepturile morale asupra operei finite sunt recunoscute numai autorilor stabili i potrivit art. 66 din prezenta lege.

Art. 70. - (1) Prin contractele ncheiate ntre autorii operei audiovizuale i produc tor, n lipsa unei conven ii contrare, se prezum c ace tia, cu excep ia autorilor muzicii special create, i cedeaz produc torului drepturile exclusive privind exploatarea operei n ansamblul s u, prev zute de art. 13 lit. a), b), c), f), g), h), i), j), k) i l), art. 16, art. 17 i art. 18, precum i dreptul de a autoriza dublarea i subtitrarea, n schimbul unei remunera ii echitabile. (2) n lipsa unei conven ii contrare, autorii operei audiovizuale, precum i al i autori ai unor contribu ii la aceasta i p streaz toate drepturile de exploatare separat a propriilor contribu ii, n condi iile prezentei legi. Art. 71. - (1) n lipsa unei conven ii contrare, remunera ia pentru fiecare mod de exploatare a operei audiovizuale este propor ional cu ncas rile brute rezultate din exploatare. (2) Produc torul este obligat s remit autorilor, periodic, situa ia ncas rilor percepute dup fiecare mod de exploatare. Autorii vor primi remunera iile cuvenite fie prin intermediul produc torului, fie direct de la utilizatori, fie prin organismele de gestiune colectiv a drepturilor de autor, pe baza contractelor generale ncheiate de acestea cu utilizatorii. (3) Dac produc torul nu finalizeaz opera audiovizual n timp de 5 ani de la ncheierea contractului sau nu difuzeaz opera audiovizual ntr-un an de la finalizarea acesteia, coautorii pot cere rezilierea contractului, dac nu s-a convenit altfel. Operele de art plastic , de arhitectur i fotografice

Art. 82. - Persoana fizic sau juridic organizatoare a expozi iilor de art r spunde de integritatea operelor expuse, lund toate m surile pentru nl turarea oric rui risc. Art. 83. - (1) Contractul de reproducere a unei opere de art trebuie s con in indica ii care s permit identificarea operei, cum ar fi o descriere sumar , o schi , un desen, o fotografie, precum i referiri la semn tura autorului. (2) Reproducerile nu vor putea fi puse n vnzare f r ca titularul dreptului de autor s fi aprobat exemplarul ce i-a fost supus spre examinare. (3) Pe toate exemplarele trebuie s figureze numele ori pseudonimul autorului sau orice alt semn convenit care s permit identificarea acestuia. (4) Modelele originale i alte elemente ce au servit celui care a f cut reproducerile trebuie s fie restituite de in torului cu orice titlu al acestora, dac nu s-a convenit altfel. (5) Instrumentele special create pentru reproducerea operei trebuie s fie distruse sau f cute inutilizabile, dac titularul dreptului de autor asupra operei nu le achizi ioneaz i dac nu s-a convenit altfel.

Art. 84. - (1) Studiile i proiectele de arhitectur i urbanism expuse n apropierea antierului operei de arhitectur , precum i construc ia realizat dup acestea trebuie s poarte scris, la loc vizibil, numele autorului, dac prin contract nu s-a convenit altfel. (2) Construirea unei opere de arhitectur , realizat total sau par ial dup un alt proiect, nu poate fi f cut dect cu acordul titularului dreptului de autor asupra acelui proiect. Art. 85. - (1) Sunt considerate opere fotografice i fotogramele peliculelor cinematografice. (2) Nu pot beneficia de protec ia legal a dreptului de autor fotografiile unor scrisori, acte, documente de orice fel, desene tehnice i altele asemenea. Art. 86. - (1) Dreptul autorului unei opere fotografice de a exploata propria oper nu trebuie s prejudicieze drepturile autorului operei de art reproduse n opera fotografic . (2) Drepturile patrimoniale asupra operei fotografice, care a fost creat n executarea unui contract individual de munc sau la comand , se prezum c apar in, pentru o perioad de 3 ani, celui care angajeaz sau persoanei care a f cut comanda, dac prin contract nu s-a prev zut altfel. (3) nstr inarea negativului unei opere fotografice are ca efect transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra acesteia, dac prin contract nu s-a prev zut altfel. Art. 87. - (1) Fotografia unei persoane, atunci cnd este executat la comand , poate fi publicat , reprodus de persoana fotografiat sau de succesorii s i, f r consim mntul autorului, dac nu s-a convenit altfel. (2) Dac numele autorului figureaz pe fotografia originar , el trebuie s fie men ionat i pe reproduceri.

Legea nr. 504/2002 a audiovizualului (publicata in Monitorul Oficial nr. 534 din 22 iulie 2002) Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege. CAPITOLUL I Dispozitii generale

Publicitatea mascat

Art. 1. In sensul prezentei legi, termenii utilizati au urmatorul inteles: a) difuzare - transmisia initiala prin fir sau prin unde radioelectrice, inclusiv prin satelit, in forma codata sau necodata, a serviciilor de programe destinate publicului; difuzarea include si comunicarea programelor intre persoanele fizice sau juridice detinatoare de licenta audiovizuala sau aviz de retransmisie, in scopul redifuzarii catre public, fara a cuprinde serviciile de comunicatii care furnizeaza informatii ori alte mesaje pe baza de cerere individuala, cum ar fi: telecopierea, bazele de date electronice si alte servicii similare; b) retransmisie - captarea si transmiterea simultana a serviciilor de programe sau a unor parti importante din asemenea servicii, prin orice mijloace tehnice, in integralitatea lor si fara nici o modificare, difuzate de radiodifuzori si destinate receptionarii de catre public; c) radiodifuzor - persoana fizica sau juridica avand responsabilitatea editoriala pentru alcatuirea serviciilor de programe destinate receptionarii de catre public si care asigura difuzarea acestora direct sau prin intermediul unui tert; d) serviciu de programe - ansamblul programelor de radiodifuziune si televiziune, al emisiunilor si al celorlalte elemente ale unor servicii specifice, furnizat de un radiodifuzor; e) comunicare audiovizuala - punerea la dispozitie publicului, in general, sau unor categorii de public, prin orice mijloc de comunicatie electronica, de semne, semnale, texte, sunete, informatii sau mesaje de orice natura, care nu au caracterul unei corespondente private; f) program sau emisiune - o comunicare audiovizuala identificabila, in cadrul unei succesiuni orare a serviciului de programe, prin titlu, continut, forma sau autor; g) distribuitor de servicii - orice persoana care constituie si pune la dispozitie publicului o oferta de servicii de programe pe cale radioelectrica terestra sau prin satelit, prin orice mijloc de comunicatie electronica, inclusiv prin satelit, pe baza de relatii contractuale cu radiodifuzorii ori cu alti distribuitori; h) publicitate - orice forma de mesaj, difuzat fie in baza unui contract cu o persoana fizica sau juridica, publica ori privata, in schimbul unui tarif sau al altor beneficii, privind exercitarea unei activitati comerciale, mestesugaresti, profesionale, cu scopul de a promova furnizarea de bunuri, inclusiv imobile si necorporale, sau prestarea de servicii contra cost, fie difuzat in scopuri autopromotionale; i) publicitate mascata - prezentarea in programe, prin cuvinte, sunete sau imagini, a bunurilor, serviciilor, denumirilor, marcilor comerciale sau activitatilor unui producator de bunuri ori prestator de servicii, daca aceasta prezentare este facuta in mod intentionat de radiodifuzor, in scop publicitar nedeclarat, si care poate crea confuzie in randul publicului cu privire la adevaratul sau scop; o asemenea forma de prezentare este considerata intentionata mai ales

atunci cand este facuta in schimbul unor avantaje materiale, a unor servicii reciproce sau al altor beneficii cu efect similar; j) teleshopping - difuzarea catre public a unor oferte comerciale directe privind furnizarea contra cost a unor bunuri, inclusiv bunuri imobiliare si necorporale, sau, dupa caz, prestarea unor servicii; k) sponsorizare - orice contributie facuta de o persoana fizica sau juridica neimplicata in activitati de radiodifuziune sau de televiziune ori in producerea operelor audiovizuale, daca aceasta contributie este destinata finantarii programelor audiovizuale, in scopul promovarii propriului nume, a marcii comerciale, a imaginii sau a propriilor activitati ori produse; l) drepturi de exclusivitate - drepturile obtinute de catre un radiodifuzor, in temeiul unui contract, de la organizatorul unui eveniment si/sau de la proprietarul ori, dupa caz, administratorul locului unde se desfasoara evenimentul, de la autori si de la alti detinatori de drepturi vizati, in vederea difuzarii televizate exclusive de catre acest radiodifuzor, pe o zona geografica determinata; m) eveniment de importanta majora - orice eveniment, organizat sau neorganizat, care poate prezenta interes pentru o parte importanta a publicului si care este cuprins in lista aprobata de Consiliul National al Audiovizualului; n) licenta audiovizuala - actul juridic prin care Consiliul National al Audiovizualului acorda unui radiodifuzor aflat in jurisdictia Romaniei dreptul de a difuza, intr-o zona determinata, un anume serviciu de programe; o) licenta de emisie - actul juridic prin care Autoritatea Nationala de Reglementare in Comunicatii acorda titularului de licenta audiovizuala, in conditiile stabilite de aceasta, dreptul de a utiliza, pentru o perioada determinata, una sau mai multe frecvente radioelectrice, dupa caz, in conformitate cu licenta audiovizuala; p) autorizatie de retransmisie - actul juridic prin care Consiliul National al Audiovizualului acorda dreptul de retransmisie pe teritoriul Romaniei a unui serviciu de programe care nu se incadreaza in prevederile art. 75 alin. (1) si (2).

Art.29. (1) Publicitatea, inclusiv publicitatea autopromotionala, si teleshoppingul trebuie sa respecte urmatoarele conditii: a) sa nu afecteze dezvoltarea fizica, psihica sau morala a minorilor; b) sa nu prejudicieze demnitatea umana;

c) sa nu includa nici o forma de discriminare pe motiv de rasa, religie, nationalitate, sex sau orientare sexuala; d) sa nu aduca ofensa convingerilor religioase sau politice ale telespectatorilor si radioascultatorilor; e) sa nu stimuleze comportamente daunatoare sanatatii sau sigurantei populatiei; f) sa nu stimuleze comportamente daunatoare mediului; g) sa nu stimuleze comportamente indecente sau imorale; h) sa nu promoveze, direct sau indirect, practici oculte. (2) Publicitatea si teleshoppingul care aduc atingere intereselor legale ale consumatorilor sunt interzise.

Art. 90. (1) Constituie contraventii urmatoarele fapte: a) difuzarea unei opere cinematografice in afara perioadelor prevazute in contractele incheiate cu detinatorii drepturilor de autor; b) utilizarea de tehnici subliminale in cadrul publicitatii sau teleshoppingului; c) utilizarea publicitatii mascate sau a teleshoppingului mascat; d) programarea si difuzarea de programe, cu incalcarea prevederilor art. 28 alin. (6) si (7), art. 29-33, art. 34 alin. (2)-(4), art. 39 alin. (1), art. 40 si ale art. 85 alin. (4)-(9); e) retransmisia de catre un distribuitor a unui serviciu de programe care nu se incadreaza in prevederile art. 75 alin. (1) si (2) si nu a obtinut autorizatia de retransmisie; f) retransmisia de catre distribuitori a serviciilor de programe, cu incalcarea art. 74 si 82; g) emiterea pe alta frecventa sau nerespectarea datelor tehnice, a zonei ori a parametrilor tehnici prevazuti in licenta de emisie; h) difuzarea unui serviciu de programe in afara zonei specificate in licenta audiovizuala; i) nerespectarea prevederilor legale privind acordarea dreptului la replica;

j) difuzarea unui serviciu de programe fara a detine, dupa caz, licenta audiovizuala, decizie de autorizare audiovizuala, licenta de emisie sau autorizatie tehnica de functionare; k) exploatarea licentelor audiovizuale de catre alte persoane decat titularii de drept ai acestora. (2) Faptele prevazute la alin. (1) se sanctioneaza cu amenda de la 50.000.000 lei la 500.000.000 lei. (3) In cazul in care Consiliul decide ca efectele unei fapte prevazute la alin. (1) sunt minore, va adresa o somatie publica de intrare in legalitate. (4) Individualizarea sanctiunii in cazul savarsirii uneia dintre contraventiile prevazute in prezenta lege se face tinandu-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum si de sanctiunile primite anterior, pe o perioada de cel mult un an.

Plasarea de produse

Art.31. Publicitatea sau teleshoppingul pentru produsele medicale si tratamentele medicale pentru care este necesara o prescriptie medicala este interzis.

Informarea publicului

Art.3. (1) Prin difuzarea si retransmisia serviciilor de programe se realizeaza si se asigura pluralismul politic si social, diversitatea culturala, lingvistica si religioasa, informarea, educarea si divertismentul publicului, cu respectarea libertatilor si a drepturilor fundamentale ale omului. (2) Toti radiodifuzorii au obligatia sa asigure informarea obiectiva a publicului prin prezentarea corecta a faptelor si evenimentelor si sa favorizeze libera formare a opiniilor. (3) Raspunderea pentru continutul serviciilor de programe difuzate revine, in conditiile legii, radiodifuzorului, realizatorului sau autorului, dupa caz.

Art.40. Este interzisa difuzarea de programe care contin orice forma de incitare la ura pe considerente de rasa, religie, nationalitate, sex sau orientare sexuala.

Art.41. (1) Orice persoana fizica sau juridica, indiferent de nationalitate, ale carei drepturi sau interese legitime, in special reputatia si imaginea publica, au fost lezate prin prezentarea de fapte inexacte in cadrul unui program, beneficiaza de dreptul la replica sau la rectificare. (2) Consiliul va adopta procedura necesara exercitarii efective a dreptului la replica sau la rectificare, precum si orice alte masuri necesare, inclusiv sanctiuni, in vederea garantarii dreptului la replica sau la rectificare intr-o limita rezonabila de timp de la primirea cererii solicitantului. (3) Difuzarea rectificarii sau acordarea dreptului la replica nu exclude dreptul persoanei lezate sa se adreseze instantelor judecatoresti.

Interzicerea cenzurii

Art.6. (1) Cenzura de orice fel asupra comunicarii audiovizuale este interzisa. (2) Independenta editoriala a radiodifuzorilor este recunoscuta si garantata de prezenta lege. (3) Sunt interzise ingerinte de orice fel in continutul, forma sau modalitatile de prezentare a elementelor serviciilor de programe, din partea autoritatilor publice sau a oricaror persoane fizice sau juridice, romane ori straine. (4) Nu constituie ingerinte normele de reglementare emise de Consiliul National al Audiovizualului in aplicarea prezentei legi si cu respectarea dispozitiilor legale, precum si a normelor privind drepturile omului, prevazute in conventiile si tratatele ratificate de Romania.

(5) Nu constituie ingerinte prevederile cuprinse in codurile de conduita profesionala pe care jurnalistii si radiodifuzorii le adopta si pe care le aplica in cadrul mecanismelor si structurilor de autoreglementare a activitatii lor, daca nu contravin dispozitiilor legale in vigoare.

Art.7. (1) Caracterul confidential al surselor de informare utilizate in conceperea sau elaborarea de stiri, de emisiuni sau de alte elemente ale serviciilor de programe este garantat de prezenta lege. (2) Orice jurnalist sau realizator de programe este liber sa nu dezvaluie date de natura sa identifice sursa informatiilor obtinute in legatura directa cu activitatea sa profesionala. (3) Se considera date de natura sa identifice o sursa urmatoarele: a) numele si datele personale, precum si vocea sau imaginea unei surse; b) circumstantele concrete ale obtinerii informatiilor de catre jurnalist; c) partea nepublicata a informatiei furnizate de sursa jurnalistului; d) datele cu caracter personal ale jurnalistului sau radiodifuzorului, legate de activitatea pentru obtinerea informatiilor difuzate. (4) Confidentialitatea surselor de informare obliga, in schimb, la asumarea raspunderii pentru corectitudinea informatiilor furnizate. (5) Persoanele care, prin efectul relatiilor lor profesionale cu jurnalistii, iau cunostinta de informatii de natura sa identifice o sursa prin colectarea, tratarea editoriala sau publicarea acestor informatii, beneficiaza de aceeasi protectie ca jurnalistii. (6) Dezvaluirea unei surse de informare poate fi dispusa de instantele judecatoresti numai daca aceasta este necesara pentru apararea sigurantei nationale sau a ordinii publice, precum si in masura in care aceasta dezvaluire este necesara pentru solutionarea cauzei aflate in fata instantei judecatoresti, atunci cand: a) nu exista sau au fost epuizate masuri alternative la divulgare cu efect similar; b) interesul legitim al divulgarii depaseste interesul legitim al nedivulgarii.

Art.8.

(1) Autoritatile publice abilitate asigura, la cerere: a) protectia jurnalistilor in cazul in care acestia sunt supusi unor presiuni sau amenintari de natura sa impiedice ori sa restranga in mod efectiv libera exercitare a profesiei lor; b) protectia sediilor si a localurilor radiodifuzorilor, in cazul in care acestea sunt supuse unor amenintari de natura sa impiedice sau sa afecteze libera desfasurare a activitatii lor. (2) Protectia jurnalistilor si a sediilor sau a localurilor radiodifuzorilor, in conditiile alin. (1), nu trebuie sa devina pretext pentru a impiedica sau a restrange libera exercitare a profesiunii ori a activitatii acestora.