Sunteți pe pagina 1din 4

Sindromul discomportamental violent A. Definiia violenei 1. actul intentionat de a produce un rau corporal (fizic unei alte persoane) 2.

include atacul fizic, violul, talharia, omuciderea. 3. actele violente includ abuzul fizic si sexual al adultilor copiilor si varstnicilor B. Incidenta si prevalenta 1. intr-un an in SUA se produc 8 mil acte violente 2. riscul pe durata vietii de a deveni victima unei omucideri este de 1 din 85 barbati si de 1 din 280 femei. C. Evaluarea si predictia comportamentului violent 1. Semnele violentei iminente - actele violente recente, inclusiv violenta fata de proprietar - amenintari verbale si fizice -purtare de arme sau obiecte ce pot fi folosite ca arme - agitatie psihomotorie progresiva - intoxicatie cu alcool sau alte substante - sindrom paranoid la bolnav psihotic - halucinatii auditive imperative - boli ale creierului (mai ales cele cu implicarea lobului frontal) - excitatie catatonica - episoade maniacale - episoade de depresie agitata - tulburari de personalitate(cu discontrol al impulsurilor) 2. Evaluarea riscului la violenta - ideatia violenta, dorinta, intentia, planul, disponibiliattea mijloacelor, dorinta de a fi ajutat sa nu comita violenta. - date demografice: sexul masculin, varsta 15-24 de ani, statutul socioeconomic scazut, suporturile sociale limitate - istoricul de violenta, actele antisociale, discontrolul impulsional - stresori manifesti: conflict marital, pierdere reala sau simbolica D. Istoric si diagnostic a. Istoric - existenta factorilor de risc - factori aditionali: istoricul de victimizare in copilarie - prezenta in copilarie a triadei: enurezis, punere in act? ,cruzime fata de animale. - antecedente penale - servicii in armata, politie - sofatul primejdios - istoric familial de violenta

b. Diagnostic diferential Conditiile psihiatrice susceptibile a se asocia cu manifestari violente: 1. Conditii organice: -neurologice: epilepsia (de lob temporal), infectii cerebrale (encefalite virale, SIDA, tuberculoza, sifilis, herpes), TCC, hidrocefalia cu presiune normala, unele boli cerebrovasculare, tumori, boala Huntington, scleroza multipla, dementa multiinfarct (vasculara, boala Parkinson, Boala Wilson) -boli si sindoame sistemice: hipoxia, dezechilibre hidroelectrolitice, boli hepatice, afectiuni renale, deficite de vitamine B1, B12, hipoglicemie, infectii sistemice (lupus eritrematos?) boala Cushing, hiper sau hipo tiroidism, porfiria, intoxicatii cu metale grele cu insecticide. 2. Sindroame psihoorganice: -delirium -demente 3. Tulburati psihice asociate uzului/abuzului/dependentei de substante psihoactive * alcool: -intoxicatia alcoolica, idiosincrazica, se poate asocia cu agresivitate si violenta ca o consecinta a dezinhibitiei -sindromul de sevrej ca raspuns la halucinatiile vizuale sau auditive sau in cazul complicatiilor(delirium) datorita dezorganizarii comportamentului. * sedative si anxiolitice: - intoxicatie prin dezinhibitie si virajul ''per se'' sau prin delirium care poate fi insotit de violente. * amfetaminele si fenciclidina 4. Tulburari psihice nonorganice: * schizofrenia in special cea paranoida * tulburare deliranta persistenta- deliruri persistente nonbizare de tip persecutor, idei delirante de gelozie * tulburari de dispozitie - episodul maniacal (violenta produsa de agitatia psihomotorie, dispozitie iritabila) - episodul depresiv psihotic (idei delirante de vinovatie, culpabilitate, ce pot duce la violenta) * tulburarea exploziva intermitenta - izbucniri episodice violente disproportionate fara de factorii stresori * tulburarile de personalitate tip borderline, tip paranoid, tip antisocial. E. Evaluare si management: 1. Asigurarea protectiei proprii prin presupunerea posibilitatii unui act violent brusc, neasteptat 2. Evaluarea prezentei semnelor de violenta iminenta

3. Asigurarea prezentei personalului necesar pentru contentie 4. Contentia fizica se aplica numai de catre persoane pregatite. Dupa contentionare fizica se adminstreaza o benzodiazepina sau un antipsihotic, echivalentul unei contentionari chimica. pacientii cu intoxicatii cu fenciclidina nu se contentioneaza fizic pentru ca se pot leza singuri. 5. Evaluarea diagnostica definitiva - semne vitale, examenul somatic - istoric psihiatric - evaluarea riscului suicidar - plan terapeutic 6. Evaluarea interventiilor psihosociale care sa reduca riscul la violenta 7. Evaluarea necesitatii spitalizarii. 8. In cazul in care tratamentul psihiatric nu este necesar, trebuie anuntata politia si sistemul legal. 9. Victimele potentiale trebuie instiintate despre posibilitatea existentei unei primejdii. F. Tratamentul medicamentos 1. Strategii pe termen scurt: sedarea, izolarea si contentia. * neuroleptice - folosite la bolnavii cu simptome psihotice - ocazional in demente si tulburari organice cerebrale * neuroleptizarea rapida - folosirea neurolepticelor incisive: haloperidol 20 mg/zi sau flufenazina 0,2-0,3 mg/kg/zi. Se pot asocia cu benzodiazepine( lorazepam) cu efect sedativ. - folosirea neurolepticelor sedative clorpromazina 10-25 mg im. , sub controlul tensiunii arteriale * anxioliticele - benzodiazepinele se pot asocia la neuroleptice sau in cazul pacientilor cu tulburari psihice neincadrate in sfera psihozelor, pot fi folosite ca medicatie unica. - se prefera lorazepamul cu doza initiala de 2-4 mg p.o. sau i.m. ce se poate repeta la o ora dupa injectarea i.m. sau la 4 -6 ore dupa priza orala. - reactie paradoxala- la un numar mic de bolnav se observa o crestere a ostilitatii si furiei, in special in cazul coexistentei unei tulburari de personalitate de tip borderline * barbituricele - folosite pentru sedarea pacientului violent - Amobarbitalui sodic administrat i.v. in solutie apoasa 10% doza letala este de 200 -500 mg cu ritm de administrare de 1 ml/min. Este de preferat ca amobarbitalul sodic sa fie folosit numai in situatii de urgente extreme si necesita contentionare asociata in timpul administrarii. - daca pacientul se gaseste deja sub tratament cu un antipsihotic, se administreaza o doza mai mare din acelasi medicament. Daca agitatia nu descreste in 20 -30 minute se repeta doza.

- se evita antipsihoticele la bolnavii cu risc convulsivant crescut. La pacientii cu epilepsie se incearca mai intai un anticonvulsivant (carbamazepina - Tegretol sau gabapentin - Neurantin) apoi o benzodiazepina (clonazepam - Klonopin) - bolnavii cu violenta cronica raspund uneori la betablocante (propranolol - Inderal) 2. Strategii pe termen mediu si lung: *Litiul - folosit in terapia bolii bipolare cand exista echivalente polimorfe de tip iritabilitate, irascibilitate, comportament vilent. Se foloseste si in retardul mental, la copiii cu tulburare de conduita ce asociaza comportamentul exploziv. *Anticonvulsivante - optiune primordiala cand exista modificari nespecifice pe EEG (carbamazepina si valproat de sodiu) *Antipsihoticele - neuroleptice sedative sau neuroleptice atipice (clozapina, risperidona, olanzapina) in psihoze, sindroame psihoorganice si unele tulburari de personalitate. * Benzodiazepinele - utilizare discutabila pe termen lung deuarece pot produce o dezinhibitie comportamentala. * Beta blocantele - folosite in sindroamele psihoorganice si schizofrenie dar cu manevrare dificila datorita efectelor secundare de tipul hipotensiunii si tahicardiei. * Clonidina - in cazul sevrajului heroinic * Antidepresivele - folosite pentru evectul lor secundar sedativ (amitriptilina, doxepina, trazodona) sau pentru efectul lor direct pe componenta agresiva ( inhibitor de recaptare de serotonina).

Evaluare