P. 1
referat memorie

referat memorie

|Views: 5,706|Likes:
Published by Sorina Chicus

More info:

Published by: Sorina Chicus on Jun 09, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/10/2013

pdf

text

original

Cuprins

I.Ce este memoria? II.Caracteristicile memoriei III.Forme ale memoriei 1.Memoria vizuala 2.Memoria auditiva 3.Memoria explicita 4.Memoria implicita 5.Memoria cognitiva,afectiva si motrice IV.Memoria de scurta durata si memoria de lunga durata din perspectiva psihologiei cognitive 1.Continutul 2.Capacitatea 3.Durata 4.Codarea 5.Stocarea 6.Reactualizarea 7.Uitarea 8.Baza neurofiziologica V.Rolul memoriei umane VI.Bibliografie

1

I.Ce este memoria? Pentru a putea elabora lucrarea de fata si a ne putea referi la memoria de scurta durata si cea de lunga durata din perspectiva psihologiei cognitive ,consideram ca sunt necesare cateva precizari conceptuale. Cuvintele rostite de Hering cu multi ani in urma la Academia de Stiinte din Viena atesta importanta memoriei in viata mental.Vorbind despre constiinta, el sugereaza ca memoria este aceea care asigura sensul continuitatii de care depinde importanta noastra notiune de ³eu´.1 Andrei Cosmovici defineste memoria ca fiind functia psihica de baza care face posibile fixarea,conservarea,recunoasterea si reproducerea informatiilor si trairilor noastre.2 O alta definitie data memoriei este urmatoarea:memoria reprezinta modul in care experienta trecuta este inmagazinata la nivelul creierului,modeland functionarea prezenta si viitoare a fiintei.3 O alta precizare ce trebuie facuta se refera la ce inseamna psihologia cognitiva.Aceasta studiaza procesarile la care este supusa informatia intre inputul sensorial si outputul motor sau comportamental.4 Psihologia cognitiva studiaza mecanismele de prelucrare a informatiei si impactul lor asupra personalitatii.5 Descrierea modului de organizare a cunostintelor in memorie constituie un obiectiv ambitios al psihologiei cognitive,cu importante implicatii si pe plan pedagogic.Stocul cunostintelor de care dispune sistemul cognitiv este foarte divers si,de aceea,exista mai multe modele de organizare a cunostintelor.Forma sub care sunt stocate cunostintele declarative difera de cea a cunostintelor procedurale.6 II.Caracteristicile memoriei: Memoria apare ca fiind o proprietate generala a intregii materii,fie ea vie sau nu (organic sau anorganica).Ideea a prins contur inca in cercetarile experimentale ale lui Hering,care considera memoria drept o insusire comuna intregii materii organizate, intalnindu-se apoi in epoca actual,cand se vorbeste tot mai insistent de ³ memoria masinilor´,de capacitatea acestora de a retine (stoca) o anumita cantitate de informative,apoi de a o furniza in vederea reutilizarii ei. Daca pe anumite trepte ale evolutiei materiei intalnim forme simple de memorie,rudimente ale ei, abia la om putem vorbi de un apogeu al dezvoltarii functiilor mnezice si de cea mai complexa organizare si ierarhizare a memoriei.Memoria umana capata forma unui mechanism psihic complex ce apare ca o verig de leg tur între situalii, evenimente separate în timp, contribuind prin aceasta la reglarea si autoreglarea comportamentului uman. în felul acesta, memoria reflect (oglinde te) lumea i rela iile omului cu lumea din care face parte. Cel pu in trei caracteristici individualizeaz memoria uman în raport cu alte tipuri sau forme de memorie, i anume caracterul ei mijlocit, inteligibil i selectiv. Spre deosebire de mecanismele psihice de prelucrare primar a informa iilor, care sunt directe, nemijlocite, memoria uman este mijlocit , ceea ce înseamn c pentru a ine minte mai bine i pentru a
1

Atkinson,R.L.(2002). Introducere in psihologie.Bucuresti:Editura Tehnica.p.340 Cosmovici,A.(2005).Psihologie generala.Iasi:Editura Polirom.p.134 3 Muntean, A.(2009). Psihologia dezvoltarii umane.Iasi: Editura Polirom.p.316 4 Miclea,M.(1999).Psihologie cognitive.Modele teoretico-experimentale.Iasi:Editura Polirom.p.13 5 Ibidem,p.17 6 Salavastru,D. (2009).Psihologia invatarii.Iasi:Editura Polirom.p.105
2

2

reproduce mai u or, omul se serve te de o serie de instrumente care au rolul de autentice mijloace de memorare. Al turi de caracterul mijlocit, memoria uman are i un caracter inteligibil, deoarece presupune în elegerea celor memorate i reactualizate, organizarea materialului memorat dup criterii de semnifica ie. Unele laturi ale ei implic judecata, sistematizarea, clasificarea, fapt care asigur nu doar leg tura memoriei cu gândirea, ci i caracterul ei logic, ra ional, con tient, într-un cuvânt, inteligibil. Omul apeleaz la o serie de procedee logice, scheme ra ionale, planuri mnezice (de exemplu: împ r irea unui material în fragmente, încadrarea fragmentelor mici în altele mai mari, realizarea asocia iilor etc)care pun în eviden prezen a unei conduite inteligente. Cea de-a treia caracteristic a memoriei umane, selectivitatea, trebuie pus în strâns dependen de con inutul mnezic, în sensul c nu se memoreaz , nu se stocheaz i nu se reactualizeaz absolut totul, ci doar o parte a informa iilor. Selectivitatea memoriei este in func ie fie de particularit ile stimulului (se re in, de regul , însu irile mai Ätari", mai Äputernice", care într-un fel sau altul se impun de la sine), fie de particularit ile psihologice, subiective ale individului (se re ine ceea ce corespunde vârstei, sexului, gradului de cultur , preocup rilor, dorin elor, intereselor). La om selectivitatea este strâns legat de con tiin i inteligibilitate, rejinându-se mai ales informa iile semnificative, cu valoare i utilitate social . Omul selecteaz con tient i ra ional informa iile care urmeaz a fi stocate, cu atât mai mult reactualizate. Re inerea tuturor con inuturilor informa ionale nu este nici posibil (exist anumite limite ale organelor de sim ce nu pot fi dep ite), nici necesar (nu toiul are însemn tate pentru via a i activitatea cotidian sau social ). Dac omul ar fi obligat s re in totul i nu ar dispune de posibilitatea oper rii unor selec ii inteligente, ar ajunge foarte repede la epuizare nervoas , surmenaj, anxietate, iar dac de fiecare dat ar trebui s reactualizeze totul indiferent de ceea ce I se solicit , comportamentul lui ar deveni aberant, lat de ce selectivitatea memoriei, aceast re inere sau reactualizare ghidat de ra iune, asigur func ionalitatea optim a comportamentului. Specificul memoriei umane provine nu doar din caracteristicile analizate, ci i din faptul c este strâns legat de toate celelalte mecanisme psihice. Materialul care se stocheaz este de fapt materialul provenit prin contactul organelor de sim cu realitatea, ceea ce eviden iaz leg tura memoriei cu procesele senzoriale; memoria nu înseamn doar acumularea i stocarea informa iilor, ci i prelucrarea i chiar interpretarea lor, prin aceasta ea raportându-se la gândire, la opera iile ei care faciliteaz sau perturb (în func ie de calitatea lor) o asemenea integrare ; apoi, nu se re ine i nu se reactualizeaz orice, ci ceea ce produce pl cere, corespunde unor dorin e, aspira ii, fapt care scoate la iveal rela ia dintre memorie i mecanismele afectivmotivationale ; memoria implic i prezen a unui efort voluntar, fiind legat deci de voin ; în fine, tr s turile temperamentale i aptitudinal-caracterialc î i spun cuvântul în ceea ce memor m, stoc m i reactualiz m, memoria legându-se astfel de personalitatea integral a omului, fapt care permite ca ea s joace roluri distincte în diferite etape ale evolu iei personalit ii umane.7 III.Forme ale memoriei Sistemul cognitiv uman dispune de trei sisteme mnezice:memoria declarativa (explicita), memoria nondeclarativa (implicita) si memoriile senzoriale. Memoriile senzoriale asigura persistenta stimulului dupa incetarea actiunii sale asupra receptorilor,probabil pentru a permite activarea detectorilor de trasarturi.Ele sunt specifice
7

Zlate,M.(1999).Psihologia mecanismelor cognitive.Iasi:Editura Polirom.p.347-350.

3

fiecarei modalitati senzoriale,au proiectii neuro-anatomice relativ bine determinate si o capacitate practic nelimitata.Avem asadar, o memorie vizuala sau iconica, o memorie auditiva sau ecoica,o memorie tactila etc.8 Memoria vizual (iconic ):A fost studiat de Sperling (1960). Experimentul lui,extrem de ingenios, s-a desf urat în dou faze. Intr-o prim faz subiec ilor li s-au prezentat la tahistoscop pentru un timp foarte scurt (50 milisecunde) matrice de litere ce con ineau fie 9 litere (3 pe linie i 3 pe coloan ), fie 12 litere (4 pe linie i 3 pe coloan ). Cerându-se reproducerea literelor prezentare, s-a constatat c performan ele subiec ilor erau u or sc zute (2-3 litere din matricele cu 9 litere. 4-5 litere din matricele cu 12 litere). Ce se întâmpl cu restul informa iei? Nu este stocat ? Se degradeaz ? Sperling a pornit de la ipoteza c , de fapt, este stocat întreaga cantitate de informa ie perceput . Problema era de a demonstra acest fapt, f r a cere îns subiec ilor s reproduc toate literele, De aceea, în faza a doua a experimentului, el a înlocuit procedeul de reproducere, în loc de a solicita subiec ilor s - i aduc aminte toate literele percepute (tehnica raportului de ansamblu),el le-a cerut s -si aminteasc o parte a materialului prezentat ini ial (tehnica relat rii par iale).Imediat dup prezentarea matricei de litere se auzea un sunet (înalt, mediu sau jos) care indica rândul delitere ce trebuia reamintit. Dac se auzea sunetul înalt,trebuiau relatate literele din rândul de sus, sunetulmediu era specific literelor din mijloc, iar sunetul slab rândului de jos. Interesant este faptul c subiectul urma s relateze de fiecare dat informa ia de pe un singur rând, f r a cunoa te dinainte rândul care va fi indicat prin sunet. S-a constatat c subiec ii au fost capabili s reproduc aproape toat cantitatea de informa ie prezentat ini ial, imediat dup prezentarea ei. Pentru a determina i durala memoriei vizuale, Sperling a întârziat declan area sunetului (care varia între 0 i 1 secund ). Se poate constata cum, pe m sur ce sunetul întârzie s apar , performan ele subiec ilor scad. Urma mnezicâ se tergea dup aproximativ 300 milisecunde, fapt care 1-a determinat pe Sperling s conchid c memoria senzorial Ätr ie te" efectiv cam o treime din secund . Memoria auditiv (ecoic ) Cercet rile experimentale asupra acestei forme a memoriei senzoriale sunt foarte asem n toare cu cele relatate pân acum. Unele dintre ele au modificat tehnica lui Sperling, pentru a o adapta memoriei auditive. Astfel, Morny, Bates i Barnett (1965) prezentau simultan subiec ilor secven e de consoane ce veneau din patru amplasamente diferite.Când se cerea s se precizeze cantitatea de informa ii primit de la un singur amplasament, se indica o cantitate mai mare decât atunci când se raporta informa ia primit de la toate o dat . S-a i emis metafora Äomului cu patru urechi", mai productiv decât omul cu dou urechi. La fel, Darwin, Turrey i Crowder (1972) au cerut subiec ilor s asculte trei mesaje distincte rostite simultan de trei persoane diferite. Compararea Äraportului de ansamblu" (redarea unei cantit i cât mai mari din cea prezentat ) cu Äraportul par ial" (redarea mesajului rostit doar de unul dintre vorbitori) a ar tat ob inerea unor performan e mult mai mari în ultimul caz. Un experiment aproape identic cu cel efectuat de Sperling apar ine lui Crowder i Morton (1969), care n-au f cut altceva decât s inverseze stimulii. Stimulii auditivi au fost înso i i de fascicule luminoase de intensit i diferite (ridicat , medie, sc zut ). Subiec ii trebuiau s reactualizeze cât mai mul i stimuli auditivi din seria ini ial , în func ie de intensitatea stimulului luminos. M rind intervalul dintre stimulii auditivi prezenta i concomitent si stimulii vizuali ulteriori, cercet torii au constatat c pe m sur ce distan a dintre cele dou categorii de stimuli cre te, ajungând pân
8

Miclea,M.Op.cit.p.189.

4

la aproximativ 2 secunde, performan ele subiec ilor scad. De aici s-a tras concluzia c memoria senzorial auditiv are o durat mai mare decât cea vizual (de 1,5-2 secunde, comparativ cu 300 milisecunde). Pentru ca memoria senzorial s - i îndeplineasc func ia esen ial - p strarea informa iei senzoriale pân când aceasta va deveni obiectul analizei - este necesar ca ea s satisfac anumite cerin e. Dintre acestea enumer m: a) starea informa iei într-o form veridic , astfel încât aceasta s reflecte cu exactitate ceea ce s-a întâmplat la nivelul receptorilor senzoriali; b) s dispun de o mare capacitate de stocare, adic s p streze întreaga informa ie venit de la receptorii senzoriali, acest lucru fiind cu atât mai necesar cu cât urma senzorial este precategorial , la acest nivel informa ia neposedând în eles; tocmai de aceea, pentru a putea fi prelucrat ulterior ea trebuie stocat în întregime ; c) s se întind pe o perioad scurt , l sând loc pentru noile informa ii care sosesc; memoria senzorial stocând toat informa ia venit de la receptorii senzoriali, iar receptorii primind în permanen informa ii, înseamn c registrul senzorial trebuie golit cu repeziciune pentru a evita suprapunerea informa iilor corespunz toare a dou sau mai multe expuneri.9 Memoria explicita contine cunostinte declarative,care pot fi reactualizate intentionat prin teste de recunoastere si reproducere.Se deterioreaza in cazul amneziei, are o locatie cerebrala relativ unitara (structurile limbic-diencefalice in special hipocampusul),este flexibila,are o fiabilitate redusa si este filogenetic mai recenta. Memoria implicita contine cunostinte procedurale si cunostinte despre asocierea repetata a unor stimuli.Aceste cunostinte sunt neverbalizabile (sau greu verbalizabile),fiind estimate in functie de impactul lor asupra modului efectiv de realizare a unei sarcini prin amorsaj si conditionare clasica.Memoria implicita ramane neafectata de amnezie,are locatii cerebrale diferite de cele ale memoriei explicite, o flexibilitate redusa, o fiabilitate mai mare si este filogenetic mai timpurie. In functie de nivelul de activare a continuturilor mnezice,atat memoria explicita cat si cea implicita au o stare activata (memoria de lucru)si una subactivata (memorie de lunga durata). Comparate din punct de vedere al capacitatii,duratei,proiectiilor neurofiziologice,tipului de codare si modului de accesareal informatiei, memoria de scurta durata si memoria de lucru sunt identice.10 Memoria cognitiv , afectiv i motrice O asemenea clasificare se face în func ie de un criteriu dublu : pe de o parte, con inutul celor memorate (imagini, idei, st ri afective, mi c ri), pe de alt parte, specializarea proceselor psihice implicate în procesarea informa iilor. Unii oameni memoreaz si reactualizeaz cu o mai mare u urin imaginile, desenele, picturile, tablourile, figurile, în timp ce al ii - no iunile, conceptele, judec ile i ra ionamentele, ideile abstracte. In acest caz vorbim de existen a memoriei cognitive (de cunoa tere), care în func ie de con inutul ei poate lua fie forma memoriei intuitiv-plastice, fie forma memoriei verbal-logice. Dar oamenii nu re in doar faptele de cunoa tere, ci i propriile lor tr iri afective(emo iile, dispozi iile, sentimentele, pasiunile). Tr irile afective nu sunt doar momentane, ele nu se pierd o dat cu consumarea lor, ci, la fel ca informa iile semantice, las urme în psihic i, în virtutea
9 10

Zlate,M.Op.cit.p.415-417 Miclea,M.Op.cit.p.235-236.

5

acestui fapt, pot fi scoase din nou la lumin , retr ite chiar. F r îndoial c Äretr irea" lor nu se mai realizeaz la acela i nivel de intensitate, cu aceea i durat i expresivitate, dar are totu i loc. Aceasta este ceea ce psihologul francez Th. Ribot a denumit memorie afectiv . Al i autori o numesc memorie emo ional . Ast zi, memoria afectiv este considerat un tip specific al memoriei. In sprijinul existen ei sale au fost aduse o serie de argumente. Asa-numitul fenomen al Ädependen ei de stare" - care se refer la coinciden a dintre starea afectiv din momentul memor rii i cea din momentul reactualiz rii, fapt care faciliteaz reamintirea ± este unul dintre ele. Un altul se refer la modific rile neurohormonale din cursul unei experien e emo ionale care afecteaz amintirile produse de acea experien . Al turi de informa ia cognitiv i de tr iri afective, omul re ine în memoria sa si descrie mi c ri, opera ii sau ac iuni efectuate în vederea bunei finaliz ri a activit ilor. Acest lucru n-ar fi posibil în absen a memoriei motorii. Dorin Damaschin (1973) cita cazul unui ofer în vârst de 48 de ani care î i pierduse vederea în timpul r zboiului, dar care dispunea de o memorie motorie extrem de dezvoltat . oferul respectiv declara c în visele sale nu mai vedea peisajul verde al brazilor, totul ap rându-i ca cenu iu, în schimb, sim ea volanul în mân i avea senza ia foarte clar a atingerii i manevr rii lui în virajele din mun i.11 IV.Memoria de scurta durata si memoria de lunga durata din perspectiva psihologiei cognitive Brown (1958) în Marea Britanie i Peterson & Peterson (1959) în Statele Unite au descoperit aproape simultan i într-o manier independent faptul c o secven scurt de informa ii este repede uitat (dup mai pu in de 20 secunde) dac subiectul execut o alt sarcin înainte de reamintire. Procedura lor experimental a fost extrem de simpl i ingenioas . Subiec ilor le-au fost prezenta i trei itemi (Ätrigrame") constând în litere, silabe f r sens, cifre, cuvinte,pe o durat de 3 secunde. Imediat dup prezentarea itemilor li s-a cerut s efectueze o sarcin oarecare, de exemplu, s numere înapoi din 3 în 3, de la un num r ales arbitrar (495 - 492 - 489 - 486 etc). Dup 18 secunde actul num ratului era întrerupt i subiec ilor li se solicita reproducerea itemilor prezenta i ini ial. Rezultatul a fost nea teptat: aproape nici un subiect n-a putut reproduce trigramele date .Aceasta a permis eviden ierea concluziei c înainte de a fi fixat i depozitat , informa ia popose te i este vehiculat pentru scurt timp i mai Äla suprafa ", constituind con inutul memoriei de scurt durat . Interven ia unui excitant perturbator care împiedic realizarea repeti iei face ca informa ia s fie uitat , s se tearg aproape imediat sau, în alte situa ii, s fie Äîmpins " în rezervorul memoriei. Fenomenul este foarte r spândit în via a cotidian : în cursul unei conversa ii uit m numele unor persoane care ne-au fost prezentate câteva clipe mai înainte; dac form m un num r de telefon ob inut de la informa ii f r a-1 fi notat i postul respectiv sun ocupat, ne vom afla în situa ia de a solicita din nou num rul de la informa ii, deoarece l-am uitat. O dat descoperit acest nou tip de memorie, numit memorie de scurt durat (MSD), cercet torii se concentreaz pe fundamentarea distinc iei teoretic-conceptuale, dar i experimentale dintre memoria de scurt durat i memoria de lung durat , aceasta din urm fiind mai bine cunoscut i mai îndelung cercetat .

11

Zlate,M.Op.cit.p.417

6

1.Continutul: Un prim criteriu diferen iator între MSD i MLD îl constituie con inutul celor dou tipuri de memorie. MLD p streaz mai ales informa iile trecute, de mare importan , impregnate de valoare, de semnifica ie i utilitate pentru via a individului, pe când MSD permite operarea cu informa ii imediate i recente, mai m runte, poate mai banale, momentan-semnificative, din a c ror succesiune se încheag via a individului. MLD, prin con inutul s u, d consisten i continuitate întregii traiectorii a vie ii, spre deosebire de MSD, care asigur consisten a i continuitatea clipei, a momentului cotidian de via . MSD face oficiul de a opera cu informa iile curente, cotidiene exact atât cât este necesar, având de aceea un mare grad de productivitate momentan . F r ea, Ärezervorul" memoriei s-ar umple excesiv de mult, fapt care i-ar afecta mobilitatea i flexibilitatea. 2.Capacitatea celor dou tipuri ale memoriei reprezint un alt criteriu distinctiv. In timp ce MSD are o capacitate limitat , redus , capacitatea MLD este practic nelimitat , prima re inând o parte din informa ia encodat , cealalt - aproape toat informa ia encodat . Aici este cazul s reamintim celebrele cercet ri efectuate de George Miller (1956), care, în influentul s u articol despre ÄCifra magic 7", arat c MSD are o capacitate care se întinde de la 5 la 9 itemi, cu o valoare medie (optim ) de 7 itemi. Acestei probleme i se subsumeaz comentariile f cute în alt parte referitor la unit ile informa ionale numite Ächunk", la gruparea lor în func ie de criteriul semnifica iei, care ar putea cre te destul de mult capacitatea MSD, f r ca aceasta s devin vreodat competitiv cu cea a MLD. Cu toate aceste preciz ri, sunt autori care consider c nimeni nu cunoa te cu adev rat Ärepertoriul" MLD. Sinz (1977) presupunea c Ämemoria protocolar ", o form prealabil a MLD, are o capacitate între 104 i 1016 bi i. Cu atât mai mare va fi capacitatea MLD. Cea mai mare parte a con inutului MLD nu este îns disponibil în permanen . Ea poate fi reactivat de diverse trebuin e sau în situa ii deosebite (stres). Psihologia profunzimii considera chiar c din incon tient, cu cele trei niveluri ale sale (personal, familial, colectiv), rareori putem extrage informa ii f r suferin . Aceasta i-a i determinat pe unii autori s asemene repertoriul MLD cu cel al unui actor de teatru. La fel ca i actorul, memoria noastr are nevoie de un fel de Äsufleur" care o activeaz sau îi Äsufl " replica. 3.Durata celor dou tipuri de memorie le diferen iaz i mai mult una de alta. MSD are o durat de maximum 15-20 de secunde, pe când durata MLD este nelimitat , întinzându- se de-a lungul întregii vie i a individului. Extrem de diferen iate între ele sunt si procesele celor dou tipuri ale memoriei,într-un fel se realizeaz codarea, stocarea i recuperarea în MSD i în cu totul altfel în MLD. 4.Codarea în MSD este fonologic , pe când în MLD este semantic , în prima se encodeaz patternurile de sunete, în cea de-a doua în elesurile itemilor. Baddeley (1966) descrie o serie de experimente în care subiec ilor li se cere s - i aminteasc fie o list de cinci cuvinte (compatibil cu capacitatea MSD), fie o list de zece cuvinte (compatibil cu capacitatea MLD). In ambele tipuri de liste existau cuvinte care : a) rimau (bat, hat, cat); b) aveau un în eles identic (small - mic, little - pu in); c) nu aveau nici o rela ie între ele (bat -liliac; disk - pupitru ; tin ± micu ).Listele de cinci cuvinte erau reamintite într-o mic m sur atunci când cuvintele sunau asem n tor, dar similaritatea în elesurilor determin reamintirea într-un mod foarte asem n tor cu cea produs de cuvintele nerela ionate. în listele de zece cuvinte similaritatea semantic producea o slab reamintire, în timp ce cuvintele ce rimau erau reamintite la fel de bine ca i
7

cuvintele nerela ionate. Acest rezultat poate fi în eles dac presupunem c similaritatea codurilor de memorare produce confuzii între itemi. Cum similaritatea acustic i nu cea semantic altereaz memoria listelor scurte, Baddeley sus ine c informa iile de scurt durat sunt encodate acustic (fonologie). Confuzia semantic ap rut în cazul listelor mai lungi sugereaz existen a unei cod ri semantice în cazul MLD . 5.Stocarea i mai ales prelungirea duratei ei se ob ine în MSD prin autorepetare (repetare f r încetare a informa iei), numit i repeti ie de men inere, sau prin gruparea itemilor, în timp ce în MLD m rimea duratei stoc rii se ob ine prin repeti ia elaborativ (proces care presupune formarea asocia iilor între itemii deja afla i în memorie) i prin organizarea itemilor în re ele, scheme mnezice, scenarii etc. 6.Reactualizarea infoma iilor din cele dou tipuri de memorie se realizeaz i ea diferit. Dup cum am ar tat în alt parte, unii autori cred c reactualizarea din MSD se datoreaz proces rii seriale a informa iilor, pe când reactualizarea din MLD presupune o procesare paralel .De asemenea, efectul pozi iei seriale, cu cele dou aspecte distincte (efectul de primaritate - evocarea mai bun a itemilor de la începutul unei liste; efectul de recent reamintirea mai bun a itemilor de la sfâr itul listei) a fost folosit drept argument pentru diferen ierea MSD de MLD. S-a considerat c efectul de recent este specific MSD, iar efectul de primaritate, MLD. 7.Uitarea in MSD i MLD este la fel de diferen iat . Unii explicau uitarea din MSD prin teoria degrad rii traseelor mnezice ca urmare a neutiliz rii informa iei, a nerepet rii ei, în timp ce al ii explicau uitarea din MLD prin teoria interferen ei care const , în esen , în amestecarea informa iilor, acestea având efecte negative unele asupra altora. i alte criterii ar putea fi avute în vedere pentru diferen ierea MSD de MLD. De pild , unii autori cred c între cele dou tipuri ale memoriei exist distinc ii i în plan anatomic i neurofiziologic. Se presupune c MSD ar fi localizat în hipocamp, pe când MLD în ariile parieto-occipitale stângi. Apoi, problema ridicat de cele dou tipuri ale memoriei este diferit : MSD ridic problema prelungirii stoc rii, a procedeelor ce pot fI folosite în acest sens, pe când MLD presupune problema organiz rii informa iilor astfel încât acestea s poat fi reactualizate cu u urin . In cazul MLD, una dintre chestiunile esen iale care apar este urm toarea: care sunt c ile de acces la informa iile stocate în ea? Aceasta depinde de mai mul i factori, cum ar fi modul de organizare a informa iilor, variabilitatea contextual etc. Dac informa ia este organizat semantic, accesul la ea se face prin activarea unui nod i prin propagarea acestei activ ri la nodul vecin. Mecanismul activ rii are îns o dinamic concretizat într-o serie de efecte : efectul de filtrare (convergen a activ rii spre un nod determinat); efectul de evantai (dispersia activ rii spre mai multe noduri). Variabilitatea contextual conduce la apari ia efectului de context, care afecteaz puternic memoria de scurt durat i mai pu in memoria de lung durat . Exist i argumente de ordin psihopatologic care justific distinc ia dintre MSD i MLD. In amnezia anterograd (incapacitatea pacientului de re inere a evenimentelor consecutive unui traumatism sau unei boli), MSD r mâne intact , pe când MLD este profund afectat . Pacien ii respectivi nu pot înv a ceva nou, deoarece informa ia din MSD nu poate fi transferat în MLD. Analizele de pân acum demonstreaz c cele dou tipuri ale memoriei sunt total opuse. Intradev r, prin capacitatea i durata ei foarte reduse, MSD se dovede te a fi fragil , pu in productiv , predispus degrad rii rapide, în timp ce MLD, prin capacitatea i durata ei practic
8

nelimitate, este trainic , extrem de productiv , predispus la extindere i înt rire; MSD este direct i imediat , MLD este indirect i laborioas ; MSD dispune de relativ pu ine capacit i adaptative, pe când MLD este înalt adaptativ .Ele se bazeaz nu numai pe principii diferite, ci i pe procese, mecanisme i finalit i profund diferen iate. Unii psihologi au continuat s sus in distinctivitatea MSD de MLD c utând noi i noi argumente în favoarea opiniei lor. Al ii s-au postat îns pe o cu totul alt pist . Interesant este c ace tia au ajuns la o concluzie formulat de James cu peste o sut de ani în urm . In celebra sa lucrare Principii de psihologie, publicat în 1890, James propunea distingerea memoriei primare, care stoca informa ia imediat dup percep ie, de memoria secundar , a c rei func ie consta în stocarea informa iei care a p r sit con tiin a, prima constituind o parte a prezentului nostru psihologic, pe când cea de-a doua reprezenta trecutul nostru psihologic. Comentatorii lui James apreciaz nu doar faptul c el a intuit existen a celor dou tipuri ale memoriei, cea primar fiind în esen o MSD, iar cea secundar o MLD, ci i faptul c , practic, la psihologul american este vorba despre st ri diferite ale unora i acelora i informa ii, în memoria primar informa ia aflându-se într-o stare activ sau activat , iar în memoria secundar - într-o stare inactiv , latent . Aceasta este ideea pe care o promoveaz psihologia contemporan . Intre MSD i MLD nu exist diferen e structurale, ci doar diferen e de stare: MSD nu este altceva decât partea activat a MLD.Argumentele formulate în sprijinul acestei teze au urmat îndeaproape criteriile diferen iatoare ale celor dou tipuri de memorie. S-a descoperit c volumul (capacitatea) MSD nu este limitat, a a cum s-a crezut ini ial, ci variabil, el putând s creasc foarte mult. Dac citim cu voce tare urm toarele 12 litere : AMFOSTLACIRC, în reactualizare vom constata c foarte pu ine dintre ele au fost re inute. Dac îns vom citi literele cu pauze între ele, astfel încât s formeze o structur : AM FOST LA CIRC, performan a în reproducere va fi aproape maxim . Cum se explic acest rezultat? De ce în primul caz literele nu au fost re inute iar în al doilea da, de i num rul literelor a fost acela i? S-ar putea invoca num rul literelor, 12 în primul caz, prea mare pentru memoria acustic de scurt durat , comparativ cu practic 4 unit i informa ionale, câte au fost în cel de-al doilea caz ? Explica ia este cu totul alta : în cea de-a doua secven gruparea dup în eles a literelor a facilitat re inerea lor în MSD; pe de alt parte, segmentarea informa iei de intrare i formarea unit ilor de în eles are loc în MLD (din memoria ecoic informa iile au fost transferate direct în MLD, care a operat gruparea lor dup în eles, f când astfel posibil rezolvarea sarcinii din MSD). F r informa iile stocate în MLD ar fi destul de greu s oper m la nivelul MSD. Unui copil c ruia i se formuleaz o sarcin de memorie constând în memorarea i apoi reactualizarea unui num r de 5 litere (M DUC) îi va fi foarte greu s o rezolve, chiar i atunci când literele sunt organizate în unit i cu în eles, prin pauzele dintre ele, dac în memoria lui de lung durat în locul expresiei M DUC exist expresia ME DUC. In mod sigur, în reactualizare litera va fi substituit prin litera E. i celelalte diferen e stipulate între MSD i MLD au fost amendate. Durata MSD este într-adev r scurt în condi ii strict determinate, i anume când repeti ia este împiedicat sau când similaritatea informa iilor (sarcina ini ial i cea interpus ) este mare. De îndat îns ce se ofer posibilitatea repet rii materialului ini ial sau se reduce gradul de similaritate a materialelor, durata MSD cre te destul de mult. A a încât durata MSD a fost pus în strict dependen de durata de activare a unit ilor informa ionale din MLD. Referitor la distinc ia dintre MSD i MLD pe baza tipului de codare a informa iei (fonologie în primul caz i semantic în cel de-al doilea), cercet rile recente arat c nici unul dintre cele dou coduri nu caracterizeaz exclusiv tipurile de memorie avute în vedere: MSD
9

poate avea la baz nu numai coduri fonologice, lingvistice, ci i coduri vizuale, imagistice. Acest fapt a fost demonstrat în experimentele efectuate pe subiec i cu deficien e auditive grave (surzi), care au recurs la reprezentarea vizual , imagistic a stimulilor (Conrad, 1972). La fel, MLD poate avea la baz coduri vizuale, nu exclusiv semantice. Apoi, uitarea din MSD, pus de unii autori pe seama degrad rii traseelor mnezice, i cea din MLD, pus pe seama interferen ei, sunt mai recent abordate unitar, datorându- se, atât în MSD, cât i în MLD, interferen ei. In plan psihopatologic, au fost descoperi i pacien i a c ror MSD era profund afectat , în timp ce MLD r mânea intact . Toate aceste argumente i-au dus pe unii cercet tori spre concluzia formulat ceva mai înainte : MSD nu este structural distinct de MLD, ea este practic o parte a MLD, i anume partea ei activat , adic o memorie de lucru. Desigur c uneori uitarea din MSD poate fi explicat i prin interferen , în mod normal i frecvent îns ea se datoreaz degrad rii traseelor mnezice, acestea fiind atât de fragile i pu in consolidate, încât se terg aproape imediat.12 8.Baza neurofiziologica: Ultimul argument luat in in discutie cu privire la relatia dintre MSD si MLD,vizeaza baza neurofiziologica a acestora.Partizanii MSD ca sistem mnezic autonom invoca existenta unor structuri neurofiziologice diferite in cele doua cazuri. H.M era unul din pacientii clinicilor americane de neuropsihiatrie.Prin 1953,crizele sale de epilepsie au devenit insa atat de intense si frecvente,incat nici un gen de chemoterapie nu mai avea vreun efect.Presupunand ca principala cauza generatoare de crize se afla la nivelul hipocampusului o echipa de chirurgi procedeaza la o interventie chirurgicala,in cursul careia ii extirpa hipocampusul si unele arii colaterale.Ulterior,frecventa crizelor epileptice a scazut simtitor.IQ a ramas acelasi,ba chiar se constata o usoara imbunatatire,pusa pe seama reducerii interferentei dintre abilitatile intelectuale si crizele epileptice.Principala consecinta negativa a fost aparitia unei amnezii antero- si retrograde totale pentru fapte si continuturi semantice. Dramatismul acestor efecte si evolutia ulterioara a medicatiei chimice au facut ca astfel de interventii chirurgicale sa nu mai aiba loc. Daca pacientul respectiv era intrerupt in timpul efectuarii unei sarcini,ulterior nu-si mai reamintea nimic si executa sarcina de la inceput.Aceste date clinice au fost interpretate mai tarziu ca un deficit al memoriei de lunga durata.Memoria de scurta durata era intacta.Existenta unor tulburari neuropsihice care sa afecteze diferit MSD si MLD este un argument persuasiv in sprijinul autonomiei structurale a MSD. Prin contrast se citeaza cazul unui alt pacient,K.F., cu o deteriorare semnificativa a MSD, in conditiile mentinerii intacte a MLD. In cazul pacientului H.M., lipseste orice evaluare cantitativa a performantelor sale mnezice.Singurele date de care dispunem sunt de natura anecdotica sau consemnari ale unor observatii clinice.In acelasi timp,chiar daca luam aceste date ca baza de inferenta,ele nu implica in mod necesar existenta unor structuri anatomice separate pentru MSD si MLD.Putem presupune ca prin extirparea ariilor hipocampice a fost distrusa principala locatie a MSD,dar nu intreaga baza neurofiziologica a acesteia.

12

Ibidem,p.418-423.

10

Cazul H.M. evidentiaza rolul crucial al hipocampusului in retentia pe termen lung a cuostintelor declarative,dar nu probeaza ca hipocampusul este singura locatie a MLD si,ca atare, nu probeaza existenta unei structuri neurofiziologice pentru MSD diferite decat cea pentru MLD. Analiza atenta a relatiilor dintre MSD si MLD sub aspectul volumului,duratei,tipului de codare folosit,tipului de reactualizare si al structurii neurofiziologice implicate a evidentiat ca MSD si MLD nu sunt structuri mnezice separate.Diferenta dintre ele este de natura functionala,nu structurala si rezida in primul rand in diferenta de nivel de activare.Relatiile dintre MSD si MLD sunt relatiile dintre doua stari de activare ale unui bloc unic de cunostintedeclarative de care dispune sistemul cognitiv uman.13 V.Rolul memoriei umane Prin faptul c memoria uman întip re te, conserv i reactualizeaz mijlocit, inteligibil i selectiv experien a anterioar a omului i a societ ii în care acesta tr ie te, ea asigur continuitatea, consisten a, stabilitatea i finalitatea vie ii psihice a individului. Ea este cea care sudeaz elementele anterioare de cele care vor urma (un gând rostit de un altul ce urmeaz a fi rostit, o ac iune planificat în minte de una deja realizat sau care urmeaz a fi curând realizat ): ea d posibilitatea reactualiz rii unor date anterioare ale cunoa terii, supunerii acestora unui examen critic, decel rii a ceea ce este nou de ceea ce este perimat etc, împingând astfel cunoa terea mai departe. Pentru a în elege mai bine caracterul absolut necesar al memoriei umane, f r de care viata ar fi practic imposibil , s ne imagin m pentru o clip ce s-ar întâmpla f r memorie. Omul ar tr i într-un continuu prezent, numai sub influen a datelor nemijlocite de reflectare, comportamentul s u fiind haotic, spontan, f r stabilitate i finalitate, f r durabilitate în timp ; toate obiectele care ar ac iona din nou asupra lui i s-ar p rea absolut noi, necunoscute ; el n-ar avea posibilitatea de a folosi rezultatele cunoa terii, dimpotriv , aceasta ar trebui luat de fiecare dat de la început; gândurile i ac iunile lui n-ar putea fi asociate unele cu altele, via a sa psihic ar fi constituit din elemente disparate. Caracterul necesar al memoriei decurge, a adar, din implicarea ei în marile comportamente ale vie ii omului: cunoa tere si înv are, în elegere si rezolvare de probleme, inteligen i creativitate. ÄVia a psihic a omului f r memorie - scria psihologul danez Lange este doar un ghem de impresiuni senzitive, adic un prezent f r trecut, dar i f r viitor." Prin imensa sa valoare adaptativ , prin rolul ei enorm pe direc ia echilibr rii organismului cu mediul, memoria î i merit caracterizarea pe care i-a dat-o marele psihofiziolog rus I.M. Secenov (1829-1905), de condi ie fundamental a vie ii psihice sau, într-o formulare i mai izbutit , de piatr unghiular a vie ii psihice. La fel de semnificative sunt i cuvintele unui psiholog contemporan: ÄMemoria nu este numai un proces psihic sau un bun pe care îl posed m, ci i o sarcin care trebuie îndeplinit in aceast calitate, ea favorizeaz maturizarea personalit ii".14

13 14

Miclea,M.Op.cit.,p.204-205. Zlate,M.Op.cit.p.351.

11

VI.Bibliografie: 1. Atkinson,R.L.(2002). Introducere in psihologie.Bucuresti:Editura Tehnica 2. Cosmovici,A.(2005).Psihologie generala.Iasi:Editura Polirom 3. Miclea,M.(1999).Psihologie cognitiva .Modele teoretico-experimentale.Iasi:Editura Polirom 4. Muntean, A.(2009). Psihologia dezvoltarii umane.Iasi: Editura Polirom 5. Salavastru,D. (2009).Psihologia invatarii.Iasi:Editura Polirom 6. Zlate,M.(1999).Psihologia mecanismelor cognitive.Iasi:Editura Polirom

12

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->