In continutul eseului mi-am propus sa prezint informatii cu privire la tulburarile de limbaj-definitie, cauze,clasificare,precum si referitoare la modalitatile de recuperare a acestor tulburari

principii logopedice ,tipuri de terapii si importanta acestora. Voi incepe cu prezentarea limbajului definit cel mai adesea ca fiind activitatea psihica de comunicare intre oameni prin intermediul limbii. Limbajul este o activitate verbala, comunicare prin intermediul limbii: una dintre formele activitatii comunicative ale omului. Limbajul este un fenomen individual, individualizarea realizandu-se atat in plan fiziologic (datorata unor particularitati ale aparatului fonator), cat si in plan psihologic, el avand o manifestare personala si diferita de la individ la individ. Dezvoltarea culturii si caracteristicile secolului in care traim, au facut ca trebuintele si aspiratiile oamenilor sa creasca cat mai mult. Intre aceste trebuinte si aspiratii un loc foarte important il ocupa,fara indoiala, grija fata de comunicarea corecta. Atat comunicarea orala cat si comunicarea scrisa si cea gestuala reprezinta o punte de legatura intre oameni. Limbajul faciliteaza circulatia interumana a ideilor si intelegerea reciproca in realizarea diferitelor activitati. Nu de putine ori se intampla insa ca acesta sa fie afectat din diverse cauze. Dar, indiferent care sunt cauzele care tulbura organizarea si dezvoltarea normala a limbajului, repercursiunile negative ale acestora se observa atat in viata relationala, cat si in structurile de personalitate ale individului. De aceea se impune cu necesitate atat depistarea timpurie a tulburarilor de limbaj cat si corectarea lor. Dupa cum este prezentat de Gutu intr-o lucrare de referinta prin tulburarile de limbaj se inteleg toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de la manifestarile verbale tipizate, unanim acceptate in limba uzuala, atat sub aspecul reproducerii cat si al perceperii, incepand de la dereglarea diferitelor componente ale cuvantului si pana la imposibilitatea totala de comunicare orala sau scrisa. (M.Gutu,1975, pag.130-135). In tulburarile de limbaj sunt reunite toate deficientele de intelegere si exprimare orala, de scriere si citire, de mimica si gesticulatie. Clasificarea tulburarilor de limbaj are la baza numeroase criterii dar, in cele ce urmeaza o voi prezenta pe cea care realizeaza o imbinare a acestora. Putem vorbi astfel de: tulburari de pronuntie: dislalia , rinolalia si dizartria tulburari de voce: disfonia, afonia si fonastenia tulburari de ritm si fluenta vorbirii: balbaiala, tahilalia, bradilalia si mutismul. tulburari ale limbajului scris: disgrafia, agrafia si dislexia-alexia tulburari polimorfe de limbaj: alalia si afazia Cunoasterea si identificarea tulburarilor de limbaj reprezinta o prioritate a specialistilor in probleme de psihopedagogie, precizia si precocitatea diagnosticului acestor tulburari garantand reusita programului terapeutic si recuperator al copilului cu tulburari de limbaj. (Alois Ghergut,2005, pag.178) Stiinta care se ocupa de cercetarea tulburarilor si devierilor de la limbajul normal se numeste logopedie. Scopul sau final este de a restabili si a asigura relatiile normale ale individului cu celelalte persoane, relatii care au fost tulburate, mai mult sau mai putin grav. In timp ce particularitatile de limbaj dispar treptat, fara un tratament logopedic, tulburarile de limbaj nu dispar de la sine. De aceeea, in functie de natura si specificul fiecarei tulburari de limbaj, sunt absolut necesare exercitiile logopedice speciale, pentru

prevenirea si corectarea acestora. Cu cat tratamentul logopedic se desfasoara mai de timpuriu si in mediul natural de viata al copilului, cu atat este mai eficient. Varsta de 3-4 ani este considerata ca fiind cea mai indicata pentru realizarea tratamentului logopedic. O importanta deosebita o are atitudinea parintilor fata de copil, modul in care acestia se ocupa de dezvoltarea limbajului. Limbajul simplu si cat mai clar al adultilor contribuie in cea mai mare masura la inlaturarea particularitatilor trecatoare determinate de varsta ale pronuntarii. Este cu totul gresit ca persoanele din anturajul copilului sa imite modul de exprimare infantil, deoarece in acest fel se consolideaza greselile de pronuntare. De asemenea este daunator sa se incerce obtinerea unor perfomante verbale care depasesc capacitatil copilului.Parintii care forteaza copilul sa rosteasca prea de timpuriu consoanele complexe, inainte de a avea dezvoltata abilitatea motrica necesara, nu obtin decat sunete cu totul deformate. Intr-o mare masura asemenea fortari premature explica aparitia rotacismului. O alta gresala se refera la insuficienta stimulare a copilului sub aspectul comunicarii verbale. Multi parinti isi lasa copilul singur mult timp, fiind multumiti ca nu sunt deranjati. O alta cauza a declansarii tulburarilor de vorbire o constituie bilingvismul. Parintii trebuie sa stie ca introducerea unei alte limbi este bine sa se faca numai dupa ce copilul stapaneste limba materna, desi acum sunt la moda crese si gradinite cu predare in diverse limbi straine. De fapt cei mai importanti indrumatori dar si observatori ai dezvoltarii copilului sunt parintii. Ei trebuie sa cunoasca comportamentele tipice pentru fiecare varsta, dar si semnalele care arata ca ceva nu e in regula. Logopedia nu se limiteaza numai la terapia tulburarilor de limbaj ci vizeaza si educatia complexa a persoanelor afectate, prin interdependenta cu psihologia si fiziologia activitatii nervoase superioare. Cercetarile experimentale si experienta practica a demonstrat ca activitatea de prevenire si corectare a tulburarilor de vorbire este fundamentata pe o serie de principii logopedice : principiul interventiei timpurii-asigura eficienta terapiei deoarece la varste mici automatismele lingvistice nu sunt bine consolidate astfel pot fi inlocuite usor cu deprinderi corecte de vorbire ;principiul parteneriatului in interventia terapeuticasuccesul interventiei logopedice se realizeaza doar printr-o colaborare intre logoped, educator , medic, familie;principiul respectarii particularitatilor de varsta si individuale- este un principiu essential al logopediei deoarece varsta unui copil poate cauza confuzie intre tulburarile propriu zise de limbaj si anumite tulburari pasagere ;principiul exercitiilor de scurta durata,principiul utilizarii sunetelor ajutatoare,principiul utilizarii autocontrolului auditiv, principiul actiunii minime. Primul moment al terapiei tulburarilor de limbaj il constituie examinarea complexa a copilului depistat care are mai multe etape : 1. Iregistrarea cazului(depistarea) ; 2.Consemnarea anamnezei ;3.Examinarea vorbirii 4.Examen lexic si grafic ;5.Examinarea motricitatii ;6.Examenul dezvoltarii mintale(numai in anumite situatii) si examen psihologic. Daca este cazul, examenul se completeza cu consemnarea relatiior sociale ale copilului ; observarea procesului de integrare scolara si a rezultatelor obtinute in procesul educativ ;7.Studiul personalitatii ;8.Examenul medical ; 9.Examinarea rezultatelor scolare ;10.Consemnarea rezultatelor examinarii(V. Vrajmas, C. Stanica,1997,pag. 7).

Urmatorii pasi ii constituie diagnosticarea copilului, incadrarea acestuia intr-un anumit tip de tulburare de limbaj, urmand realizarea terapia propriu- zisa. Inainte de a prezenta metodele de corectare a limbajului este necesar sa raspundem la o intrebare :mai exista o disciplina stiintifica care sa se ocupe de prevenirea si tratarea tulburarilor de limbaj ? Raspunsul este desigur nu, in afara de logopedie nici o dosciplina nu-si propune asemenea obiective. Unele stiinte cum ar fi neurologia trateaza numai medicamentos sau cu ajutorul kinetoterapiei unele tulburari precum alalia, disartria sau afazia.Chiar intr-o clinica de neurologie se aplica pentru afazie o metoda de reeducare complexa ce apartine logopediei. In urmatoarea etapa a eseului voi parcurge si prezenta terapii utilizate in corectarea unor tulburari de limbaj.

Metode de corectare a dislaliei

Dislalia este cea mai frecventa tulburare de vorbire ce consta in abaterea de la pronuntia obisnuita, de la vorbirea standard. In unele cazuri, dislalia se manifesta prin neputinta emiterii unor sunete sau a silabelor, ori omiterea lor; in altele, ele sint inlocuite, substituite, inversate sau deformate. In formele grave, asemenea fenomene se pot produce si la nivelul cuvintelor. Se poate considera ca exista o dislalie simpla sau partiala, cind apar deteriorari numai la nivelul anumitor sunete, si alta generala sau polimorfa, cind sint alterate majoritatea sunetelor sau silabelor. Sunetele afectate nu au aceeasi pondere, deoarece si in vorbire unele au o frecventa mai mare in raport cu altele. Consoanele sint mai des afectate comparativ cu vocalele, iar dintre acestea cele care apar mai tirziu in vorbirea copiilor si care necesita pentru emitere miscari de mai mare finete a aparatului fonoarticular (cum sint vibranta r, siflantele s-z, suieratoarele s-j, africatele c-g-t) sint supuse mai usor fenomenului de destructurare. In literatura de specialitate se vorbeste de doua mari categorii de metode si procedee de tratare a tulburarilor dislalice.Prima categorie cuprinde metode si procedee cu caracter generalcum ar fi : gimnastica generala,, gimnastica fonoarticulatorie, gimnastica respiratorie, educarea auzului fonematic si educarea personaltatii ; iar cea de-a doua categorie include metode si procedee specifice de corectare emiterea, consolidarea, diferentierea si automatizarea sunetelor :

Metode de corectare a balbaielii

Bilbaiala este o tulburare mai grava de vorbire si apare mai frecvent la baieti fata de fete. Ea are trei forme: clonica, tonica si mixta. In bilbiiala clonica apar intreruperi ale cursivitati vorbirii, determinate de prelungirea sau repetarea unor sunete si silabe. In forma tonica apare un blocaj la nivelul primului cuvint din propozitie prin prezenta unui spasm articulatoriu de lunga durata. In cadrul balbaielii se utilizeaza trei tipuri de terapie : terapia simptomatica, ce consta in reeducarea componentelor vorbirii(respiratie, fonatie, pronuntie), psihoterapia, care consta in eliminarea conflictelor psihice si terapia complexa, careb imbina cele doua directii in care psihoterapia este sustinuta de exercitii de vorbire.

Terapia tulburarilor de voce

Tulburarile de voce se pot manifesta sub forma unor oboseli numite fonoastenii, cind are loc o scadere a intensitatii vocii; afonie ce consta in pierderea totala a vocii
3

sonore si disfonie caracterizata prin pierderea partiala a vocii. Aceste fenomene sint determinate de o serie de afectiuni ale aparatului fonoarticulator, ale sistemului endocrin si ale organismului in general; laringitele acute si cronice care se manifesta prin raguseala si lipsa de expresivitate si intonatie a vocii. In cadrul disfoniilor(afonia si fanostenia), se aplica mai intai masurile cu caracter general privind fortificarea fizica(vitaminizarea) si psihica(psihoterapia)., iar mai apoi se utilizeaza exercitii de educare a vocii care se vor desfasura dupa o perioada de odihna a coardelor vocale(exercitii de expiratie simpla, de expiratie cu vocale si exercitii de expirare cu silabe).Vocea de cap se corecteaza prin reglarea emisiei vocii pe registrul mediu.Vocea oscilanta se regleaza registrul normal al vorbirii, se demonsreaza pozitia corecta a capului si apoi se invata cum se pastreaza echilibrul dintre aerul din plamani(mediu intern)si cel din afara.Vocea grava se regleaza pe calea intuitiva(auditiva, vibro-tactila, vizuala).Registrul vorbirii se realizeaza prin exercitii de intensitate normala. Vocea inspirata-se regleaza intensitatea si presiunea aerului expirat prinexercitii de gimnastica si fonoarticulatorie :exercitii de inspirare expirare exercitii de expiratie cu vocale, cu silabe, cu cuvintesi cu propozitii.Vocea ragusita se poate corecta doar dupa vindecarea organelor fonatoare, in caz de imbolnavire sau dupa odihna coardelor vocale in cazul fortarii lor. Ca o incheiere, se poate spune ca majoritatea metodelor de corectare prezentate sumar pana acum se intalnesc in cele patru etape de interventie logopedica :emiterea sunetului, consolidarea, diferentierea si automatizarea sunetului,avand ca deosebiri metodele de aplicare concreta a acestora. In concluzie pot afirma ca terapia tulburarilor de limbaj este decisiva in viata individului datorita importantei limbajului in desfasurarea proceselor cognitive orice tulburare a acestuia influientand calitatea relatiilor gandirii a relatiilor sociale ale copilului si a structurarii personalitatii acestuia. Limbajul constituie o punte de legatura si de comunicare intre oameni. Oamenii vorbesc ca sa se inteleaga, si cu cat se exprima mai clar, mai prcis, cu atat se inteleg mai bine. O formulare defectuoasa plictiseste, displace si este neinteligibila pentru cei din jur. Persoanele care prezinta tulburari de limbaj pot inregistra complicatii neuropsihice, tulburari de conduita si de personalitate. Acestea pentru ca tulburarile de limbaj, incepand cu cele mai simple, influenteaza negativ intregul comportament uman, datorita, pe de o parte posibilitatilor reduse de exprimare, iar pe de alta parte, existentei unei anumite temeri si retineri a deficientilor de limbaj, care ii impiedica sa se desfasoare la nivelul posibilitatilor reale.