Camelia-Ramona Chirtes: Testament S-a vestejit o floare in sarutul iernii Am auzit-o topindu-se sub povara razelor solare Ultimul

ei suspin m-a speriat si de atunci ma obsedeaza gandul ca florile traiesc vara Mi-au ramas in minte cuvintele inghetate: lumina a venit si dupa mine...

Cerul meu Am visat ca cerul se desprindea de cer si devenea apa Am visat ca beam din inceputurile mele albastre Am visat ca sunt ceea ce voi fi Am visat ca privesc intr-o oglinda si am vazut ...cer

Portret Zi de zi devin tot mai tanara simt ca fortele imi cresc Ma lupt cu ploaia ce-mi gadila zambetul, intorc spatele cerului fardat in nuantele trupului meu, posed simgurul munte captusit cu diamante si aur..

am aripi cusute cu fire de ceara ce nu se topesc , insa ca nu o sa am soarta lui Icar.. si totusi.. acolo unde ar trebui sa palpite viatza, eu aud doar ecoul unor clopote de biserica scufundate acum mii de ani de strabunicii strabunicilor mei ... apa mereu... si nu mai stiu daca sunt eu sau doar un altul care s-a ratacit de propriul trup Nevroza Ma urmaresc blesteme de mult uitate Ma apasa povara unui \\\'nu stiu\\\' Mi-e frica de \\\'maine\\\' Si am observat ca de cateva zile imi sta scris pe frunte \\\'Salvati-ma!\\\' Ce ironie: in jurul meu sunt numai oameni fara ochi