P. 1
Suport Curs An Organic A Sem II

Suport Curs An Organic A Sem II

|Views: 1,692|Likes:

More info:

Published by: Corina-Mihaela Scîrlat on Jun 10, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/20/2013

pdf

text

original

CLORUL – Cl Stare naturală În natură, clorul se găseşte numai combinat, datorită marii sale reactivităţi.

Se întâlneşte ca acid clorhidric în gazele vulcanice şi sub formă de cloruri de sodiu, potasiu, magneziu etc., în apa mărilor şi oceanelor, a lacurilor continentale şi în zăcămintele minerale. • In ţară, depozite de clorură de sodiu (sare gemă) : se găsesc la Ocnele Mari, Slănic Moldova, Cacica, Praid, Ocna Dejului, Ocna Mureşului, Ocna Sibiului etc. • În regnul animal şi vegetal, clorul se găseşte sub formă de cloruri – în cenuşa plantelor şi animalelor, în sânge, limfă, lapte, urină etc., şi ca acid clorhidric – în sucul gastric (circa 0,2–0,4%) unde are un important rol digestiv. Preparare

Toate metodele de obţinere a clorului, se bazează pe reacţia de oxidare a ionului clorură Cl– : 2Cl–  → Cl2 + 2e  Metode de laborator - Oxidarea HCl cu : MnO2, KMnO4, K2Cr2O7, KClO3 MnO2 + (2+2)HCl  → MnCl2 + Cl2 + 2H2O 2KMnO4 + (10+6)HCl  → 2MnCl2 + 8H2O + 5Cl2 + 2KCl K2Cr2O7 + (6+8)HCl  → 2CrCl3 + 2KCl + 7H2O + 3Cl2 KClO3 + (5+1)HCl  → KCl + 3H2O + 3Cl2 - Descompunerea termică a unor cloruri de metale nobile sau tranziţionale: 0 PtCl4  374C → PtCl2 + Cl2  0 2CuCl2  500C → Cu2Cl2 + Cl2  2AuCl3  → 2Au + 3Cl2 Proprietăţi fizice

• • • • •

Este un gaz de culoare galben–verzui, sufocant, mai greu ca aerul de circa 2,7 ori. La presiune normală se lichefiază la –34,90C. Clorul lichid este galben–verzui. Se solidifică la –1010C, formând o reţea moleculară în sistemul ortorombic. Clorul prezintă şapte izotopi: 33Cl, 34Cl, 35Cl (75,4%), 36Cl, 37Cl (24,6%) şi 38Cl. Molecula este diatomică. Prin răcire, sub +80C, apa de clor formează aşa–numiţii hidraţi de clor, de forma Cl2·nH2O (n = 6, 8 sau 10), care se prezintă sub forma unor cristale ortorombice incolore. Este puţin solubil în apă. Un volum de apă dizolvă circa 2,15 volume de clor la 200C. Clorul se dizolvă, de asemenea, în cloroform, tetraclorură de carbon şi dicloretan. Soluţia de clor în apă se numeşte apă de clor: Cl2 + H2O  → HCl + HClO HClO
→

Proprietăţi chimice

HCl + 1 O2

2

• •

Reacţionează cu hidroxizii alcalini: - la rece (maxim 350C) formând cloruri şi hipocloriţi. Cl2 + 2NaOH  → NaCl + NaClO + H2O - la cald , se formează cloruri şi cloraţi: 3Cl2 + 6NaOH  → 5NaCl + NaClO3 + 3H2O Cu hidrogenul se combină direct, formând acid clorhidric gazos, după un mecanism de reacţie înlanţuit: H2 + Cl2  → 2HCl Fosforul, arsenul şi stibiul se combină direct cu clorul P4 + 6Cl2  → 4PCl3

1

• •

• • • • •

• •
• •

P4 + 10Cl2  → 4PCl5 Nu se combină direct cu carbonul şi azotul. Cu sulful formează direct compuşii: S2Cl2, SCl2 şi SCl4. Clorul reacţionează cu metalele: 2Fe + 3Cl2  → 2FeCl3 Pt + 2Cl2  → PtCl4 Cu + Cl2  → CuCl2 Sn + 2Cl2  → SnCl4 2Au + 3Cl2  → 2AuCl3 Clorul manifestă acţiuni oxidante, atât în stare de gaz, cât şi solvit în apă. Cu amoniacul gazos: 2NH3 + 3Cl2  → N2 + 6HCl 6HCl + 6NH3  → 6NH4Cl În prezenţa umidităţii şi în exces de clor, amoniacul este oxidat la triclorură de azot: NH3 + 3Cl2  → NCl3 + 3HCl Reacţionează energic cu combinaţiile hidrogenate ale fosforului, arsenului şi siliciului: PH3 + 4Cl2  → PCl5 + 3HCl AsH3 + 3Cl2  → AsCl3 + 3HCl Oxidează hidrogenul sulfurat la sulf: H2S + Cl2  → S + 2HCl Oxidează ionii de Br– şi I– din hidracizii şi halogenurile respective: 2Br– + Cl2  → Br2 + 2Cl– Oxidează monoxidul de carbon, formând fosgen : CO + Cl2  → COCl2 Oxidează în soluţie apoasă: - SO2 la H2SO4: - Acidul arsenios la acid arsenic: H3AsO3 SO2 + Cl2 +2H2O  → H2SO4 + 2HCl + Cl2 + H2O  → H3AsO4 + 2HCl Reacţionează cu substanţele organice, prin adiţie sau substituţie formând derivaţii cloruraţi ai acestora: CH4 +Cl2  → CH3Cl + HCl…  → CCl4 CH2=CH2 + Cl2  → CH2Cl–CH2Cl

Proprietăţi fiziologice - Clorul este un gaz sufocant şi foarte toxic. - Are un efect coroziv asupra membranei pulmonare. - Ca protecţie, se recomandă masca de cărbune activ granulat sau tampoane cu soluţie de tiosulfat de sodiu sau uree (numite substanţe anticlor). 4Cl2 + Na2S2O3 + 5H2O  → 8HCl + Na2SO4 + H2SO4 3Cl2 + O=C(NH2)2 + H 2O  → 6HCl + CO2 + N2 - După scoaterea din atmosfera toxică, se recomandă inhalarea vaporilor de amoniac, alcool, eter, anilină, în cantităţi mici. Intrebuinţări • Clorul este întrebuinţat la sterilizarea apelor potabile, fiind un bactericid puternic; excesul de clor se îndepărtează cu tiosulfat de sodiu. De asemenea, la clorinarea apelor reziduale industriale, care conţin substanţe în putrefacţie. • Se foloseşte la rafinarea petrolului şi a acizilor graşi, în sinteza unor solvenţi pentru grăsimi (CCl4, C2H2Cl4), la fabricarea acidului monocloracetic (folosit la obţinerea indigoului). • Este utilizat în industria coloranţilor, a preparatelor farmaceutice, a maselor plastice (fabricarea policlorurii de vinil –PVC) şi în agricultură, la obţinerea insecto–fungicidelor pe bază de clor (DDT, Gamexan). • Clorul liber sau sub formă de hipocloriţi se foloseste pentru decolorarea lânii, bumbacului şi celulozei. •

2

COMPUŞII CLORULUI ACIDUL CLORHIDRIC – HCl Proprietăţi fizice

• •

Acidul clorhidric este un gaz mai greu ca aerul (d = 1,26), incolor, cu miros puternic iritant. Este foarte solubil în apă; 1 litru de apă dizolvă, în condiţii normale, 503 L acid clorhidric gazos. În aer fumegă, datorită formării de picături hidratate de acid clorhidric. Se lichefiază la –850C sub forma unui lichid incolor. În stare gazoasă şi lichidă, legătura dintre atomii de clor şi hidrogen este covalentă şi ca atare, nu conduce curentul electric. Acidul clorhidric din comerţ este o soluţie de HCl în apă având densitatea de 1,19 g·cm–3 şi o concentraţie în HCl de 38% (aproximativ 12M). Prin răcirea puternică a unei soluţii de acid clorhidric se obţin „hidraţi” ai acestuia în stare cristalizată ca: HCl·H2O; HCl·2H2O; HCl·3H2O.


• •

Proprietăţi chimice În soluţie apoasă este un acid tare, ionizând complet. Acidul clorhidric gazos atacă toate metalele din stânga seriei tensiunilor electrochimice, la temperatură obişnuită.  Cu unele metale din dreapta seriei tensiunilor, acidul clorhidric reacţionează, la cald sau la rece, numai în prezenţa oxigenului, fără a se degaja hidrogen. 2Cu + 4HCl + O2  → 2CuCl2 + 2H2O
 

În soluţie, acidul clorhidric dizolvă acele metale ale căror cloruri sunt solubile. Clorurile metalice sunt, în general, foarte solubile.  Sunt insolubile clorurile de argint, mercur (I), plumb, thaliu şi clorura cuproasă.  Clorurile metalelor nobile disproporţionează la cald cu eliberare parţială sau totală de clor: AuCl3  → AuCl + Cl2  Clorurile metalelor tranziţionale hidrolizează cu reacţie acidă.  La fel, hidrolizează clorurile de nemetale cu formare de HCl şi oxoacidul nemetalului respectiv: AsCl3 + 3H2O H3AsO3 + 3HCl
 

Ionul de clor poate funcţiona ca ligand: PtCl4 + 2HCl  → H2[PtCl6] acid hexacloroplatin (IV)  Cu amoniacul şi hidrogenul fosforat H3N: + H+Cl–  → (H3N: → H)+Cl– H3P: + H+Cl–  → (H3P: → H)+Cl–

Caracter reducator: faţă de oxidanţi puternici ca: HNO3, HClO, KMnO4, K2Cr2O7, KClO3 etc., oxidându–se, în general, la clor molecular.  Acidul sulfuric concentrat nu este redus de acidul clorhidric.  (3HCl + HNO3) - apă regală ce dizolva aurul.

3HCl + HNO3

 →

3

2 Cl2 +NO + 2H2O

2NO + Cl2  → 2NOCl NOCl + Au  → AuCl + NO AuCl + Cl2  → AuCl3 sau global: (3HCl + HNO3) +Au  → AuCl3 + NO + 2H2O

3

În sucul gastric transformă pepsina. apă de Labaraque (NaClO) . în timp ce puterea oxidantă scade de la acidul hipocloros la acidul percloric. şi activând–o.Proprietăţi fiziologice   Acidul clorhidric gazos are acţiunea corozivă asupra căilor respiratorii. Oxidează iodul şi bromul în soluţie apoasă. → S sau H2SO4 I2  → HIO3 H3AsO3  → H3AsO4 (COOH)2  → CO2 Distruge substanţele organice. ACIDUL HIPOCLOROS HCl+1O Proprietăţi Acidul hipocloros este cunoscut numai în soluţie. acidul hipocloros nu a putut fi obţinut în stare pură.06·10–6 1. SARURILE HClO . 4 .   Cel mai oxidant este acidul hipocloros care este şi cel mai instabil.HIPOCLORITI  apă de Javelle (KClO). distruge bacteriile de putrefacţie şi cele patogene care pătrund în stomac. HClO  → HCl + 1 O2 2 Caracterul dominant al acidului hipocloros este de oxidant. la acid iodic şi respectiv acid bromic: I2 + 5HClO + H2O  → 2HIO3 + 5HCl Apa oxigenată este oxidată la oxigen: H2O2 + HOCl  → HCl + O2 + H2O Oxidează : S  → H2SO4 NH3  → N2 S2.  OXOACIZII CLORULUI Formula HClO HClO2 HClO3 Denumire Acid hipocloros Acid cloros Acid cloric Starea de oxidare clorului +I +III +V a Structură HO–Cl HO–Cl→O Ka 1. Datorită instabilităţii sale. Este un acid slab.07·10–2 Acid tare HO Cl O O O HO Cl O O HClO4 Acid percloric +VII Acid tare Caracterizare generală Tăria acidului şi stabilitatea lui creşte de la acidul hipocloros la acidul percloric.

Cele două soluţii sunt utilizate la înălbirea ţesăturilor Prin evaporarea soluţiilor se obţin cristalohidraţi de forma NaClO·6H2O, cristale incolore, delicvescente.  Soluţia de hipoclorit de sodiu este folosită în medicină, sub denumirea de soluţie Dakin, drept germicid şi pentru băi în profilaxia epidermofitică.
  

ACIDUL CLORIC – HClO3 Proprietăţi fizice Acidul cloric este cunoscut numai în soluţie. Soluţiile pot fi concentrate până la 40%; Este un acid tare. Proprietăţi chimice Atât acidul cloric ca atare, cât şi sărurile sale (cloraţii) sunt oxidanţi puternici. Astfel, oxidează: -Cl– la Cl0; - I– şi Br– la acid iodic, respectiv la acid bromic; -S2– la S sau H2SO4; -SO2 la H2SO4 Exemple 2HClO3 + I2  → Cl2 + 2HIO3 6HClO3 + 5KI  → 3Cl2 + 5KIO3 + 3H2O HClO3 + 3SO2 + 3H2O  → 3H2SO4 + HCl

Substanţele organice sunt arse de soluţiile concentrate de acid cloric (exemplu, zahărul).

CLORAŢII Se obţin prin acţiunea clorului asupra soluţiilor de hidroxizi sau carbonaţi solubili la cald. Cloraţii sunt substanţe puţin solubile; sunt mai solubile în apă caldă.  Prin încălzire se descompun, eliberând oxigen, ceea ce explică caracterul lor oxidant, în topitură.  Cloratul de potasiu, la încălzire, se descompune simultan conform relaţiilor: 4KClO3  → 3KClO4 + KCl (disproporţionare) 2KClO3  → 2KCl + 3O2 (t = 400–5000C),
 

La cald, în topitură, cloraţii oxidează Fe3+ la Fe6+ (feraţi) KClO3 + Fe2O3 + 4KOH  → 2K2FeO4 + 2H2O + KCl C la CO2: 2KClO3 + 3C  → 2KCl + 3CO2

Întrebuinţări  Se folosesc la focurile de artificii şi la fabricarea chibriturilor. Chibritul conţine un amestec de clorat de potasiu, dicromat de potasiu, sulf, oxid de zinc, sticlă pisată şi clei de oase, iar pasta de pe cutie este formată din fosfor roşu, sulfură de stibiu (III), miniu de plumb, oxid de zinc, sticlă pisată şi clei de oase.  Cloratul de sodiu se foloseşte pe scară largă ca un puternic ierbicid. Are un efect remanent.
 

ACIDUL PERCLORIC – HClO4 Preparare Se obţine ca atare, în stare anhidră, în urma reacţiei percloratului de potasiu cu acid sulfuric

5

KClO4 + H2SO4  → KHSO4 + HClO4 Sub formă de percloraţi, se obţine prin descompunerea termică a cloraţilor la 350–4500C: − 450 0 C 4KClO3 350 → 3KClO4 + KCl  Proprietăţi : Acidul percloric este singurul acid oxigenat al clorului care se obţine în stare anhidră. Anhidru, este un lichid mobil, volatil şi fumegă în aer. La cald, sub acţiunea luminii sau în timp, se descompune parţial. 2HClO4  → Cl2O7 + H2O; 2Cl2O7  → 4ClO2 + 3O2 În molecula de HClO4, legăturile Cl–O sunt echivalente, iar sarcina negativă este distribuită uniform pe întregul anion, care are o structură tetraedrică :

O + O Cl O H O
În stare anhidră, HClO4 este un oxidant energic, care explodează în contact cu materiale organice (lemn, hârtie, cauciuc etc.). În comerţ se foloseşte o soluţie diluată 70% de HClO4. În soluţie, este cel mai tare acid cunoscut. SĂRURILE ACIDULUI PERCLORIC (PERCLORAŢII)


• Întrebuinţări • Acidul percloric se foloseşte, în principal, la prepararea percloraţilor (aproximativ 500 de tone anual). • Percloraţii formează amestecuri explozive sensibile la amorsare: NH4ClO4 - exploziv în mine. • MgClO4 este folosit ca electrolit în aşa numitele “baterii uscate”. • KClO4 se foloseşte la focurile de artificii şi la torţe. Materialele pentru jocurile de artificii conţin KClO4, Al şi S iar cele pentru torţe – KClO4 şi Mg. Pentru colorare se adaugă SrCO3 sau Li2CO3 (culoare roşie) sau CuCO3 (albastru). • • BROMUL - Br Metode de preparare: 2Br -→ Br 2 MgBr2 + Cl 2- → Br 2 + MgCl 2 Oxidarea KBr cu : MnO 2; KMnO 4; K2Cr 2O 7; KBrO 3; H 2SO 4 conc. 2KBr + MnO 2 + 2 H 2SO 4 → Br 2 + MnSO 4 + K2 SO 4 + 2 H 2O. 5KBr + KBrO 3 + 3 H 2SO 4 →3 Br 2 +3 K2SO4 + 3H 2O (A se vedea LABORATORUL) Proprietăţi fizice • Este un lichid roşu–brun şi emite vapori bruni, iritanţi, cu miros neplăcut. • Fierbe la 59,50C şi cristalizează la –7,30C.

Substanţe cristalizate, solubile în apă, cu excepţia percloraţilor de potasiu, rubidiu şi cesiu, care sunt greu solubili. Percloraţii sunt mai stabili decât cloraţii. La încălzire trec în cloruri şi oxigen: KClO4  → KCl + 2O2

6

• • •

• •

În stare solidă se prezintă sub forma unor ace roşii – carmin închis, cu uşoară strălucire metalică. La –2520C, bromul solid este de culoare oranj închis. Cristalizează izomorf cu iodul şi clorul, în sistemul ortorombic. Se dizolvă puţin în apă, circa 3,5 g brom la 100 g apă (0,21 mol·L–1 ). Mai bine se dizolvă în solvenţi organici ca: sulfura de carbon, cloroform, benzen etc. Cu apa reacţionează parţial, formând apă de brom, care se comportă ca şi apa de clor: Br2 + H2O HBr + HBrO

Proprietăţi chimice

 Apa de brom : Br2+ H 2O → HBr + HBrO (la rece)
2Br2+ 2H 2O → 4HBr + O2 ( la cald) Cu hidroxizii alcalini - In soluţii diluate: Br 2 + 2NaOH → NaBr + NaBrO + H 2O - In soluţii concentrate: 3Br 2+ 6 NaOH → 5 NaBr + NaBrO 3 + 3 H 2O  Reacţia cu nemetalele: - Reacţionează cu H2 ( 150o C, catalizator) Br2 + H 2→ 2HBr - S + 3 Br2 + 4 H2O → 6 HBr + H 2SO 4 - Cu fosforul (P), arsenul (As) şi stibiul (Sb) formează tri sau pentabromuri; - Cu siliciul → SiBr4 ; cu borul → BBr3; - Nu reacţionează direct cu N2 şi O2;  Reacţia cu metalele: cu majoritatea metalelor, în prezenţa umidităţii formează bromuri: Ex. Mg + Br2 → MgBr2  Agent oxidant .Oxidează în mediu alcalin: Cr 3+→ CrO4 2 -, Fe 3+→ FeO42 - , Mn 2+→ MnO 4Cr2(SO4)3 + 3Br2 + 16 NaOH → 2Na2CrO4+6 NaBr + 3 Na2SO4 + 8 H2O

 Reacţia Deniges:
2 MnSO4 + 5 Br2 + 16 NaOH → 2NaMnO4 + 10 NaBr + 2Na2SO4 + 8 H2O (identificarea Mn2+)  Reacţia cu tiosulfatul de sodiu: Na2S2O3 + 4 Br2 + 5 H2O → Na2SO4 + H2SO4 +8HBr  Cu substanţele organice – Reacţii de adiţie - Reacţii de substituţie - Distruge cauciucul - Decolorează indicatori : turnesol, indigo. Proprietăţi fiziologice: - In stare de vapori- iritant puternic pentru ochi şi căile respiratorii; - O concentraţie de 0,05 mg/ L în atmosferă, provoacă moartea . - In stare lichidă – ulceraţii grave, distruge ţesuturile. - Remediu: Spălături cu soluţii diluate de NaHCO3 sau NH4OH şi apoi comprese cu sol. de Na2S2O3. Utilizări: - Sinteze organice – compuşi organici bromuraţi folosiţi ca medicamente , insecticide etc. ACIDUL BROMHIDRIC – HBr Proprietăţi fizice Acidul bromhidric este un gaz incolor şi are miros înţepător şi sufocant. Se lichefiază la –66,70C şi se solidifică la –88,50C sub formă de cristale incolore, transparente, cu aspect de zăpadă.

7

ACIDUL HIPOBROMOS . în prezenţa luminii: 2 HBrO → 2 HBr + O 2 8 . uscarea mucoaselor. H2SO4 conc. În stare solidă se formează legături de hidrogen slabe. în soluţie reacţionează cu aproape toate metalele – bromuri. • KBr – spectrofotometria în IR.+ H 3O + o 4 HBr + O 2→ Br 2 + 2 H 2O ( 500 oC sau la lumină ) • Reacţionează cu B şi Si o 2 B +6 HBr → 2 BBr3 + 3 H2.+ H3O + (acid) BrOH → Br + + HO – (bază) H2C = CH2 + BrOH → H2C – CH2 (bromhidrine) Br OH • Se descompune la încălzire. Proprietăţi chimice : • acid tare. • Ionul Br – funcţionează ca ligand : Na2[ZnBr4] • SĂRURILE HBr – BROMURI  Bromurile metalice – substanţe solide. AgBr – fotografie.În stare lichidă nu conduce curentul electric. total disociat în soluţie: HBr + H2O → Br. PbBr2. Este oxidat la Br2 de: MnO2. o 2 HBr + H2SO4 → Br2 + SO2 +2 H 2O o 5 HBr + HBrO3 → 3Br2 + 3 H 2O • In stare uscată nu atacă metalele (strat protector de bromură). Este foarte solubil în apă (un volum de apă dizolvă la 00C peste 600 volume de acid).  Greu solubile . Bromizovalul etc ) • Expectorante ( clorhidratul de bromhexin ) • Anticolinergice şi antispastice digestive.HBrO Metode de obţinere . Hg2Br2 Intrebuinţări • Bromurile – sedative . iritabilitate. HBrO3 .  In doze mari .prin acţiunea HgO asupra apei de brom: HgO +2(HBr +HBrO) → HgBr2 + 2HBrO + 2H2O Proprietăţi  Acid foarte slab  Poate fi formulat atât ca acid cât şi ca bază HBrO ↔ BrOH HBrO + H2O → Br .AgBr. HIO3.prin dizolvarea bromului în apă. bromurile provoacă accidente grave – bromism (cefalee. iar moleculele nu sunt asociate prin legături de hidrogen. CaBr2. KMnO4. OXOACIZII BROMULUI • HBrO – acidul hipobromos Br – OH • HBrO2 – acidul bromos O .Br – OH • HBrO3 – acidul bromic O – Br – OH O Toţi aceşti acizi există numai în soluţie. anticonvulsivante – în tratamentul tusei convulsive şi a epilepsiei (KBr. .cristalizate  Solubile în apă.încetinirea pulsului şi a respiraţiei). o Si + 4 HBr → SiBr4 + 2 H2 • Are caracter reducător.

. cu excepţia KBrO3 . 2 I . HCl. AgBrO3. caracter oxidant puternic.La întuneric. • Procedeul Courtois: • Na2S → Na2SO4 HCOONa → CO2 9 . SO2. IODUL . în funcţie de natura metalului.HBrO3 Proprietăţi • Acid tare.oxidarea ionului I -. FeCl2) : KBrO3 + 6KI + 6 HCl → KBr + 3I2 +6KCl +3H2O Reacţia se foloseşte la dozarea iodometrică a bromaţilor. disproporţionează: 5 HBrO → 2Br 2 + HBrO 3 + 2 H2O • Caracter oxidant : HBrO + H2O2 → HBr + H2O + O2 HBrO + H2S → HBr + S + H 2O HBrO + 2 HI → HBr + I 2 + H 2O • Oxidează ureea: 3 NaBrO + O= C ( NH2 ) 2 → 3 NaBr + N2 + CO2 + 2H 2O ( metoda Ambard de dozare a ureei din medii biologice – sânge. S. • Este redus la Br2 de către: S. urină ). • Se descompun la cald . AsCl3 HBrO3 + 3 AsCl3 + 6HCl → HBr + 3AsCl5+3H2O SĂRURILE ACIDULUI BROMIC – BROMAŢI Proprietăţi • Sunt în general săruri solubile.reducerea compuşilor oxigenaţi. H2S.I Metode de obţinere. 2KBrO3→ 2KBr + 3 O2 • Sunt oxidanţi energici:  Pot fi reduşi la Br2 (H2O2. Ex. HBr 6HBrO3 + 5 S + 2H2O → 3 Br2 + 5 H2SO4 • Este redus la HBr de către: HI. în mod diferit. • Acţionează ca bromurant asupra compuşilor organici: C6H5-OH + 3 HBrO → C6 H2Br3(OH) + 3H2O Fenol tribromfenol HIPOBROMITI Proprietăţi • Disproporţionează la uşoară încălzire: 2KBrO + KBrO → 2 KBr + KBrO3 • Caracter oxidant: H2O2 → O2 NH3 → N2 Exemplu: 3NaBrO + 2 NH3→ 3 NaBr + N2 +3 H2O NaBrO + HCOONa→ NaBr + NaHCO3 ACIDUL BROMIC .→ I2 + 2 e – . MnSO4) : 2NaBrO3 + 5 MnSO4 + 4H2O → 2NaHSO4 + 5MnO2 + Br2 + 3 H2SO4  Pot fi reduşi la Br – ( KI.

Cu tiosulfatul de sodiu – Na2S2O3 I2 + 2 Na2S2O3 → 2 NaI + Na2S4O6 (tetrationat) Reacţia stă la baza metodelor de dozare iodometrice • Caracter reducător faţă de oxidanţii energici 3I 2 + 10HNO 3 → 6HIO 3 + 10NO + 2H 2O I2 + 5 Cl2 + 6 H 2O → 2 HIO3 + 10 HCl Proprietati fiziologice Iodul este un element indispensabil vieţii.CCl4). cristalizat.Reacţionează cu metalele: Zn + I 2→ ZnI 2 . luciu metalic • Sublimează • Foarte puţin solubil în apă. solubil în solvenţi organici şi în soluţii concentrate de KI I 2 + KI → K + I 3Proprietăţi chimice • Caracter oxidant . .se utilizează la dozarea hidrazinei.2KI + Cl2→ I2 + 2KCl Iodul format se evidenţiază prin: extracţia cu un solvent organic(CHCl3. cu amidonul da coloraţie albastră (soluţie diluată). • • • • Procedeul Wagner: 2KI + 2 FeCl 3→ I2 + 2 FeCl 2 + 2KCl Oxidarea I – cu H2SO4 concentrat: 2 KI + 2 H 2SO 4 → I2 + SO 2 + K2SO4 +2H2O Oxidarea I – cu NaNO2 (mediu acid): 2KI + 2NaNO2 + 2H2SO4 → I2 + Na2SO4 + K2SO4 + 2 H2O + 2 NO Oxidarea I.CuSO4: 2 KI + CuSO4 → CuI2 + K2SO4.Oxidează H 2S : H2S +I 2 → S + 2 HI . In organismul uman – iod anorganic (20%) 10 .Oxidează nemetalele: P 4 + 6 I2 → 4 PI 3 .Oxidează hidrazina: H2N-NH2 + I2→ N2+4HI Reacţia este totală . 2 CuI2 → 2 CuI + I2 Oxidarea I – cu PbO2 sau MnO2 în mediu acid: 2KI + PbO2 + 2 H2SO4 → I2 + PbSO4 + K2SO4 +2H2O Reducerea NaIO3 cu Na2SO3 sau NaI (KI): 2NaIO3 +5 Na2SO3 + H2SO4→ I2 + 6 Na2SO4 + H2O NaIO3 + 5 NaI + 3 H2SO4 → 3 I2 + 3 Na2SO4 + 3 H2O • • • Proprietăţi fizice: • Solid. culoare cenuşie.cu KMnO4 sau K2Cr2O7 ( în mediu acid): 10 KI + 2 KMnO4 + 8 H 2SO 4 → 5 I2 + 6 K2SO4 + 2 MnSO4 + 8 H2O 6 KI + K2Cr2O7 + 7 H 2SO 4 → 3I2 + Cr2(SO4)3 + 4 K2SO4 + 7 H2O Oxidarea I – cu sulfat de cupru.

KI şi NaIO3. Preparare I2 + H2O → HI + HIO HgO + 2 ( HI + HIO) → HgI2 ↓ + 2 HIO + H2O Proprietăţi .4 % iod. soluţii de uz intern ) .Oxidant puternic: 6 HIO + O = C( NH2) 2→ CO2 + 3I2 + 5 H2O+N2 2HIO + H2O2→ I2 + 2 H2O + O2 ..Soluţie alcoolică de iod iodurat (tinctura de iod) : 2 g iod. OXOACIZII IODULUI • • • HIO – acidul hipoiodos. HIO 3 – acidul iodic. Insuficienţa iodului în organism – hipertrofia glandei tiroide (guşă). comprimate.Soluţia Pregl – soluţie izotonică: 0.Acid foarte slab (caracter amfoter): HIO ↔ H+ + IO. .Oxidanţi energici : 11 . MgI2 – sub formă de soluţii injectabile.oftalmologie-opacitatea cristalinului (cataracta) şi glaucomul (colir).Soluţia Lugol (forte) .  Iodul intră în compoziţia unor forme farmaceutice folosite în tratamentul unor afecţiuni: . . Cantitatea minimă necesară – 1 μg / kg corp. Antiseptic puternic – chirurgie şi ginecologie.iod legat organic (80 %) Iodul anorganic – utilizat de glanda tiroidă pentru sintetizarea hormonilor tiroidieni. 3 g KI→ 100 g cu alcool etilic 50o . HIO 4 – acidul periodic • ACIDUL HIPOIODOS – HIO Se cunoaşte numai în soluţie.( bază ) .medicamente antiinflamatoare (compuşi organici ioduraţi.). . .50 g I2 + 100 g KI+ 850 g apă.afecţiuni ale tiroidei ( tireopatii. KI.Decolorează indigoul şi alte substanţe organice.034-0. . SĂRURILE ACIDULUI HIPOIODOS – HIPOIODIŢI I2 + 2 KOH → KIO + KI + H2O Proprietăţi – Compuşi stabili.( acid ) HIO ↔ I+ + HO. .produse de contrast tri sau hexaiodate hidrosolubile– pentru explorarea diverselor organe şi ţesuturi (uro-angiografii).iodurile alcaline – în compoziţia unor polivitamine şi oligoelemente. pudre.antiseptice locale cu iod ( comprimate.reumatologie. Intrebuintari • Fabricarea compuşilor organici ioduraţi – CH3I şi CHI3 (iodoform) – antiseptic. tireotoxicoze. soluţii de uz extern etc. cancer tiroidian). . • Ca produs farmaceutic: antiseptic. sub formă de: .afecţiuni pulmonare (medicamente antiastmatice) .

+ 6 e. • Caracter oxidant.organică ↓ Na2S2O3 12 . Pb2+ → PbO2 .+ 3 H2O (2) Ex: 4HIO3 + 5 H2N-NH2→ 2I2+5N2+12H2O (1) 3AsCl3 + KIO3 +6HCl → 3AsCl5 +KI + 3H2O (2) SĂRURILE ACIDULUI IODIC – IODAŢI • • Sunt mai stabile decât cloraţii şi bromaţii.+ 5 e. eliberând o cantitate echivalentă de iod.+ 6 H+ → I + + 3 H2O Exemplu: 2AsCl3 + KIO3 + 6HCl→2 AsCl5 +ICl + KCl +3H2O Reacţia se foloseşte la dozarea As3+ prin metoda iodatometrică. .Acidul hipoiodos şi hipoiodiţii disproporţionează diferit. In mediu slab acid : ( IO3 ). Bi. în funcţie de pH-ul mediului: a. b. Se descompun la încălzire: 2 KIO3 → 2 KI + 3 O2 • In mediu de H2SO4 la cald. Cl2.Mn2+ → MnO2 .Acid tare. C.+ 4 e. iodaţii oxidează substanţele organice. • Reacţionează cu metalele reactive → H2 .Solid. cristalizat. se reduce la diferite trepte de oxidare.Este mai stabil decât HClO3 şi HBrO3. 2HIO3 → I2 + 5 O + H2O ↓ ↓ CHCl3 oxidează subst.+ 6 H+→ I. Iodul se extrage într-un solvent organic şi se titrează cu Na2S2O3.+ 6 H+ → ½ I2 + 3 H2O (1) sau: ( IO3 ). As. Fe 2+→ Fe 3+ NaIO + NaCN → NaI + NaCNO . Reacţia serveşte la determinarea puterii reducătoare totale a alimentelor ( valoarea calorică a acestora ). P. foarte solubil în apă. Proprietăţi chimice • Reacţionează cu S. O3 ) Iodaţii : 3I2 + 6KOH→ KIO3 + 5KI + 3H2O (la cald) Proprietăţi fizice . .HIO3 Metode de obţinere Prin oxidarea iodului cu diferiţi oxidanţi energici ( HNO3. In mediu puternic acid: ( IO3 ). în funcţie de pH: In mediu acid sau neutru: HIO + 4 HIO → HIO3 + 2I2 + 2 H2O In mediu alcalin: 2NaIO + NaIO → NaIO3 + 2NaI ACIDUL IODIC . Si.

. Sulf cristalizat. . HNO3 .Solubil în CS2.sulf β (sulf monoclinic). molecula formată din 8 atomi-S 8. . . • Prin oxidarea S 2. . d. Sulful coloidal: se obţine prin acţiunea acizilor asupra polisulfurilor sau tiosulfaţilor: 13 .Solubil în CS2. I2) . . prin topirea sulfului: . Br2 .din H2S : CaS + CO2 + H2O → CaCO3 + H2S H2S + ½ O2 → S + H2O • Oxidarea H2S se poate realiza cu : X2 (Cl2 . Sulf în stare de vapori.S Metode de obţinere • Din minereuri ce conţin sulf .Foarte solubil în sulfură de carbon – CS2 .sulf α (sulf rombic) .Culoare galbenă. Sulful în stare de vapori: se obţine prin încălzirea sulfului peste 445 oC. benzen. c.procedeul Frash (sondelor) în SUA.Cristalizează în sistemul monoclinic. Sulf amorf. c. b. . . K2Cr2O7 ( A se vedea LABORATORUL) • Oxidarea H2S cu HNO3 diluat: 3H 2 S + 2H N O 3  3S0 + 2 N O + 4H 2O → 2− 5+ 2+ • Oxidarea H2S cu HNO3 concentrat: 3H 2 S + 8H N O 3 → 3H 2 S O 4 + 8 N O + 4H 2O 2− 5+ 6+ 2+ • • Oxidarea H2S cu K2Cr2O7 în mediu acid: K 2 Cdescompunerea H S2S O  → 3 S+ C 2r( S O)3 + K 2S O + 7 H2O rO + 3 H2 S + 4 HO :4 4 4 Prin 2 7 2 2 3 6+ 2− 0 3+ Na2S2O3 + 2 HCl → H2S2O3 + 2 NaCl H2S2O3 → SO2 + S + H2O • Prin încălzirea piritei în absenţa aerului: FeS2 → FeS + S Proprietăţi fizice Sulful prezintă mai multe stări alotropice: a.Se rupe lanţul de 8 atomi → molecule de 6 .4 sau 2 atomi. Sulf coloidal a.Culoare galbenă. KMnO4 .procedeul calcheronilor (Sicilia). Sulful α ( sulful rombic) : este sulful obişnuit.de topire b. Sulf α → 95. . Sulful β ( sulf monoclinic): se obţine prin răcirea lentă a sulfului α topit. . de tranziţie Temp. cristalizat în sistemul rombic. eter. Sulful cristalizat se prezintă sub două forme enantiomorfe : . .6 o C → Sulf β → 119. insolubil în apă.Cristale de culoare galbenă. d.SULFUL . Sulful amorf (topit ): se obţine prin încălzirea sulfului cristalizat.Solubil în alcool. .Stabil la temperatură obişnuită. insolubil în apă .2 o C ↓ ↓ Temp.

In medicină – la tratarea unor boli de piele. • Participă la reacţii în care: a. CS2 . se oxidează (caracter reducător). H2SO4. As2S3 • Nu reacţionează direct cu azotul. In stare topită . +4. As. Reacţii de disproporţionare: 0 0 0 -2 -1 +5 2S + S + S + 6NaOH→2Na2S + Na2S2O3+3H2O +2 e +1 e -5 e In exces de sulf. Bi.valenţa 6 (s p 3d 2). • Poate forma compuşi în care atomii de sulf sunt legaţi între ei: polisulfuri. Antidot în intoxicaţiile cu plumb sub formă de miere sulfurată. ca dezinfectant şi deparazitant sub formă de săpunuri. acizi politionici. -1.Molecula octoatomică. C → sulfuri. c. KClO3 4 HNO3 + S → SO2 + 4NO2 + 2 H2O 2 H2SO4 + S → 3 SO2 + 2 H2O K2Cr2O7 + S → K2SO4 + Cr2O3 b.valenţa 4 (s p 3 d). disproporţionează . • Toate metalele ( cu excepţia metalelor nobile) ard în sulf → sulfuri. K2Cr2O7. combaterea paraziţilor în agricultură. • In stare hibridizată . în două plane paralele ( câte 4 atomi în fiecare plan).atomii sunt dispuşi alternativ . • Trepte de oxidare: -2.→ S 6+ • Sulful arde în aer: S + O 2 → SO2 • Se combină cu halogenii ( cu excepţia iodului) formând halogenuri.Pentru stabilizarea soluţiilor coloidale de sulf se folosesc coloizi protectori: gelatina. Na2S formează polisulfuri: Na2S + S → Na2S2 As + S → • • • • • Intrebuinţări La fabricarea SO2. . Caracterul reducător S . • c. Caracterul oxidant: S + 2 e → S 2• Se combină cu hidrogenul (H 2 S ) şi cu nemetale ca : P. + 2. Proprietăţi chimice • Structura electronică periferică: 3 s2 3 p4 • Valenţa 2 (în stare fundamentală). d. b. Vulcanizarea cauciucului. se reduce (caracter oxidant). şampoane. fabricarea hârtiei. albumine etc. 0 . • Reduce HNO3.→ S 4+ S – 6 e. unguente. H2SO4 .Na 2S 2O 3 + 2 HCl → S + SO 2 +2 NaCl + H2O . Sb. +6. a. .agent de răcire în reactoarele nucleare.4 e. pomezi. 14 .

PCl5. precum şi la iradierea articulaţiilor • HIDROGENUL SULFURAT . NaClO.+ H3O + SĂRURILE H2S . sulfurile se clasifică în : a. • Izotopul radioactiv 35 S – se foloseşte la studierea metabolismului aminoacizilor şi peptidelor. d > d aer . H2O2.relativ solubil în apă. mai solubil în alcool. Bi2S3 •   • 15 . K3[ Fe(CN)6 ] ) .+ H2O ↔ S 2 .sulfuri neutre După solubilitate.sulfuri acide ( sulfhidruri ) . monoelectronici: δ. . FeCl3 . CdS. HNO3.Cu oxidanţii slabi ( I2. SO2. antiseptic intestinal.se oxidează la sulf: H2S + K3[ Fe(CN)6 ] + 2KOH→ S + 2 K4[ Fe(CN)6 ] + 2 H2O .se poate lichefia şi solidifica prin răcire şi comprimare.Arde în aer: H2S + O2→ 2 S + 2 H2O .2 N). Br2.gaz incolor. soluţia saturată de H2S (0.Cu oxidanţi energici (Cl2.H2S • Metode de obţinere S + H2 → H2S FeS + 2 HCl → FeCl2 + H2S Nu se foloseşte H2SO4 sau HNO3 (oxidează H2S la sulf).moleculele nu se asociază prin legături de hidrogen.Vermifug şi purgativ uşor. HBrO3) poate fi oxidat la : S. Structura La formarea legăturii participă cei doi orbitali p puri. Sub formă de ulei sau sulf coloidal – la tratarea reumatismului şi a afecţiunilor căilor respiratorii. Sulfuri solubile în acizi (sulfobaze) CuS. • Hidroliza sulfurii de aluminiu: Al2 S3 + 6 H2O → 2 Al(OH)3 + 3 H2S Proprietăţi fizice . SO2(H2SO3) sau SO3 (H2SO4): 5 H2S + 2 KMnO4 + 3 H2SO4 → 5 S + 2 MnSO4 +K2SO4 + 8 H2O 3 H2S + 8 HNO3 → 3 H2SO4 + 8 NO + 4 H2O  Reacţionează cu metalele → sulfuri Zn + S → ZnS Fe + S → Fe S Reacţionează cu PCl3. KMnO4. cu miros urât. HIO3.+ H3O + HS. PbS. AsCl3 2PCl3 + 3 H2S → P2S3 + 6 HCl Acid dibazic foarte slab ( mai slab decât acidul carbonic): H2S + H2O ↔ HS .apă de H2S . .δ+ S─H │ δ+ H Proprietăţi chimice  Caracter reducător puternic .

Sulfurile metalelor grele→ oxid metalic +SO2 2 PbS + 3 O2→ 2 PbO + 2 SO2 c.1 – 0.poate fi folosit ca antidot în intoxicaţiile cu mercur – precipită HgS Intrebuinţările H2S: . SnS . . prin arderea sulfurilor în aer (ex.în concentraţie de 0. .se identifică în atmosferă cu o hârtie de filtru umectată cu Pb(CH3COO)2 – se înegreşte. Sb2S3. . .separarea şi identificarea cationilor în chimia analitică. Sulfuri solubile în baze (sulfoacide sau sulfoanhidride): As2S3. Sulfurile alcaline şi alcalino-pământoase → sulfaţi: Na2S + 2 O2 → Na2SO4 b. DIOXIDUL DE SULF .în caz de intoxicaţie se recomandă spălarea ochilor cu soluţie diluată de acid boric. .sufocant.b. . CoS. .2 % . SO2 – dioxid de sulf. prin arderea sulfului în aer: S + O2 → SO2 b.pirita): 4 FeS2 + 11 O2 → 2 Fe2O3 + 8 SO2 16 .gaz toxic.distruge sporii ciupercilorparazitare ale cerealelor. NiS sunt solubile numai în HNO3 conc. As2S3 + 6 NaOH → Na3AsO3 + Na3AsS3+ 3 H2O As2S3 + 3 (NH4)2S → 2 (NH 4 )3AsS3 – sulfoarsenit • Unele sulfuri: HgS.SO2 Metode de obţinere In industrie: a.raticid şi insecticid (în silozuri). la cald sau în apă regală: 3HgS + 8HNO3 → 3Hg(NO3)2 + 2 NO + 3 S + 4H2O • Prin topire în prezenţa aerului. SO3 – trioxid de sulf. → hidrogen polisulfurat Na 2S 6 + 2 HCl → H 2S 6 + 2 NaCl Hidrogenul polisulfurat: H 2(S) n – sulfani • Reacţia cu nitroprusiatul de sodiu : Na2[ Fe(CN)5NO]. COMPUSII OXIGENATI AI SULFULUI Oxizii sulfului: SO – monoxid de sulf. sulfurile se comportă diferit: a. Sulfurile metalelor nobile → metal + SO2 Ag2S + O2 → 2 Ag + SO2 • Sulfurile reacţionează cu sulful în soluţii concentrate – polisulfuri: Na2S + S → Na2S2 Polisulfurile + HCl conc.2 H2O Na2[ Fe(CN)5NO] + Na2S → Na4[ Fe(CN)5NO S] (coloraţie purpurie) Natriu pentacianonitrozo tio ferat (III) Proprietăţi fiziologice ale H2S .provoacă iritarea conjunctivei oculare. inhalarea de oxigen şi respiraţie artificială.

procedeul Edeleanu). insecticid.Se poate oxida la H2SO4 .solvent selectiv pentru hidrocarburi . 40 litri SO2) şi în solvenţi organici ca: alcool.In prezenţa umidităţii are efect nociv asupra ţesuturilor vegetale şi animale.2 % SO2 în aer provoacă alterarea stării fizice – leşin.Obţinerea acidului sulfuric.  Dioxidul de sulf se dizolvă uşor în apă (1 litru apă dizolvă 79 litri SO2 în condiţii normale. formează H2SO3 care se adiţionează la unele substanţe din ţesuturi. se separă un cristalohidrat de forma: SO2·7H2O. metale. blocând activitatea celulară normală.se manifestă atât în fază gazoasă cât şi în soluţie. .Rafinarea petrolului (SO2 lichid . Intrebuinţări: . proprietate pe care se bazează utilizarea lui ca lichid de răcire la construirea frigiderelor. acetonă.→ S o ( caracter oxidant ) Caracterul oxidant: reacţia cu H2S. 17 . SO2 lichid produce o temperatură de –500C. În stare lichidă este incolor şi se solidifică la –75.50C. K2Cr2O7.92). H2O2. Fe3+ 5SO2 + 2KMnO4 +2 H2O → 2 MnSO4 +K2SO4+2H2SO4 • Cu clorul formează clorura de sulfuril: SO2 + Cl2 → SO2Cl2 • SO2 + ½ O2 → SO3 → H2SO4 • Proprietăţi fiziologice . .→ S 6+ ( caracter reducător) S 4+ +4 e.  SO2 lichid este un bun dizolvant pentru multe substanţe anorganice şi organice. KMnO4.In laborator :  prin reducerea H2SO4 cu nemetale sau metale aflate după hidrogen în seria activităţii electrochimice: 2H2SO4 + S → 3 SO2 + 2 H2O 2H2SO4 + C → 2 SO2 + CO2 + 2 H2O 2H2SO4 + Cu → CuSO4 + SO2 + 2 H2O Na2SO3 + H2SO4 → H2SO3 + Na2SO4 ↓ SO2 + H2O Proprietăţi fizice  Este un gaz incolor. O3. S O O O . Reduce : X2.Decolorant.. HNO3.. .. grăsimi etc.  Prin evaporare. S O O .O concentraţie de 0. S O Proprietăţi chimice: • Anhidrida acidului sulfuros: SO2 + H2O → H2SO3 • Prezintă atât caracter reducător cât şi caracter oxidant: S 4+ . conservant (pentru vin şi bere). . C şi H2 SO2 + 2 H2S → 3 S + 2 H2O SO2 + 2 Mg → 2 MgO + S SO2 + C → CO2 + S Caracterul reducător: .  Se lichefiează la temperatură obişnuită sub o presiune de 4–6 atm. iar la 200C. .dăunător. cu miros înţepător. La răcirea soluţiilor apoase concentrate.  Nu arde şi nu întreţine arderea.Obţinerea gheţii artificiale.2 e. mai greu decât aerul (d = 2. .

Oxid acid .Solid.Prezintă trei modificaţii polimorfe ( α .Cu HCl – compuşi de adiţie (acizi clorsulfonici) OXOACIZII SULFULUI Denumirea Formula Structura 1.SO3 + 4 Mg → MgS + 3 MgO . .SO3 Metode de obţinere: • Arderea sulfului în aer.TRIOXIDUL DE SULF .Anhidrida acidului sulfuric: SO3 + H2O → H2SO4 . . reacţionează cu baze şi oxizi bazici → săruri. • Calcinarea unor sulfaţi: Fe2(SO4)3 → Fe2O3 + 3 SO3 • Deshidratarea acidului sulfuric cu P2O5. • Descompunerea unor sulfaţi acizi de Na sau K: 2NaHSO4 → Na2S2O7 + H2O (pirosulfat) Na2S2O7 → SO3+ Na2SO4 • Industrial : prin oxidarea SO2 cu O2 din aer – catalizator V2O5 • Proprietăţi fizice : . . Seria acidului sulfuric O Acidul sulfuric H2SO4 HO S O OH 18 .Se dizolvă în H2SO4 concentrat→ acid sulfuric fumans Structura Molecula este plană. Seria acidului sulfuros H2SO2* H2SO3* H2S2O5 * Acidul sulfoxilic Acidul sulfuros Acidul disulfuros (pirosulfuros) Acidul ditionos O HO S OH O S H H HO HO HO S O S O O O S OH O O S OH H2S2O4* HO S 2. fumegă în aer. β . atomii de oxigen se află în vârfurile unui triunghi isoscel. γ ). volatil. iar structura electronică reală este intermediară structurilor limită: O S O O O O S O O O S O Proprietăţi chimice .

Seria peroxoacizilor Acidul peroxomonosulfuric O H2SO5 HO S O O O OH O O O S O OH Acidul peroxodisulfuric H2S2O8 HO S O AI U CD L *Nu se cunosc acizii în stare liberă NaO-S-OH + CH2= O→ HO-CH2-O-S-ONa Formaldehid sulfoxilat acid de Na ( I) NaHSO3 + CH2= O→HO-CH2-O-SO2Na A id l c u s lu o ţie . Seria acizilor tionici Structura O HO S O O O S O OH S O OH. 19 .Denumirea Acidul disulfuric (pirosulfuric) Formula H2S2O7 3. HS S O OH Acidul tiosulfuric H2S2O3 HO S O O O S O OH Acidul ditionic H2S2O6 H2Sn+2O6 (n = 1÷12) HO S O O HO O OH Acizi politionici S (S)n S O O 4.

Cr2O7 2-→ Cr 3+. • Sulfiţii se prepară prin tratarea soluţiilor de hidroxizi sau carbonaţi cu SO2. prin încălzire la 6000C (calcinare) disproporţionează. disociind în două trepte: H2SO3 ↔ H+ + HSO3 HSO3. Fe+3 → Fe+2. Reacţia cu iodul are loc cantitativ doar în prezenţa carbonatului acid de sodiu. se obţin sulfiţii acizi. Intrebuinţări • Raticid şi insecticid (în silozuri). trecând în sulfaţi şi sulfură: Na2SO3 + 3 Na2SO3→ Na2S + 3 Na2SO4 sulfiţii alcalini dizolvă sulful cu formare de tiosulfat 20 . SO2 + H2O ↔ H2SO3 Este un acid dibazic de tărie mijlocie.Sulfiţii acizi sunt toţi solubili în apă • • • Sulfiţii neutri. cu diferite substanţe organice (coloranţi).greu solubili în apă.sulfiţi acizi sau bisulfiţi (MeHSO3). • Este un antidot pentru mercur şi se foloseşte ca intermediar în sinteze de medicamente (Neosalvarsanul) şi ca decolorant în industria textilă.→ halogenuri sau la hidracizi. SULFIŢII. Sulfiţii acizi (bisulfiţii) – în soluţie au reacţie acidă. ClO3-. dezinfectant.sunt solubili numai sulfiţii metalelor alcaline şi de amoniu. solubile în apă şi puţin solubile în alcool. Formaldehid–sulfoxilatul acid de sodiu (hidroxi metan sulfoxilat de sodiu) sau chiar amestecul. Br2 şi I2 la hidracizii respectivi. SnCl2 etc. • Distruge sporii ciupercilor parazitare ale cerealelor. cât şi sărurile sale pot forma compuşi de adiţie incolori şi solubili în apă. care fixează ionii de hidrogen . H2O2→H2O. Sulfiţii neutri – în soluţie au reacţie alcalină . Atât acidul sulfuros.Formaldehid sulfit acid de Na ( II) Rezultă un amestec de formaldehid–sulfoxilat acid de sodiu (I) şi formaldehid–sulfit acid de sodiu (II). ci numai în soluţie apoasă şi sub formă de săruri.H2S. In exces de SO2.Sulfiţi neutri (Me2SO3) . I2 + H2SO3 + H2O→ H2SO4 + 2HI HI + NaHCO3→ NaI + CO2 + H2O Caracter oxidant Reducătorii mai puternici ( H2 .) reduc acidul sulfuros şi sulfiţii la sulf sau chiar la H2S. BrO3-. • Se prezintă sub forma unor cristale albe.IO3. este cunoscut sub numele de rongalită. • MnO4-→ Mn2+. • Separarea şi identificarea cationilor în chimia analitică. metale. .H2SO3 Nu este cunoscut în stare liberă. • Cl2.decolorant. SĂRURILE ACIDULUI SULFUROS. . Soluţiile de acid sulfuros şi de sulfiţi au un puternic caracter reducător.↔ H + + SO3 2- • • Cu hidroxizii alcalini formează două feluri de săruri: . ACIDUL SULFUROS .

utilizaţi în industria celulozei : dizolva lignina din lemn.La concentraţii mai mari de 93% nu atacă fierul şi fonta S + 2 H2SO4 → 3 SO2 + 2 H2O P4 +10 H2SO4 → 4 H3PO4 + 10 SO2 +4 H2O 3H2SO4 +2KBr→ Br2+ SO2+2KHSO4+2H2O 2. Oxidant 2. formând acid lignin sulfonic. Baia Mare. Caracter oxidant Zn + H2SO4 → Zn SO4 + H2 Cu + 2 H2SO4 → CuSO4 + SO2 + 2H2O -La concentraţii mai mici de 60% nu atacă plumbul . • Proprietăţi chimice • Acid tare • Dibazic 1. ACIDUL SULFURIC – H2SO4 Stare naturală : sub formă de săruri (sulfaţi).metoda cu nitroză . folosind catalizatori solizi (cataliză eterogenă) Turnu Măgurele. Metode de obţinere Industria: . La dizolvarea acidului sulfuric concentrat în apă.• • • • Na2SO3 + S → Na2S2O3 Soluţiile de sulfiţi sunt puţin stabile Sulfitul acid de calciu şi de sodiu . Copşa Mică. fără să atace celuloza. Deshidratant • C6H12O6→ 6 C + 6 H2O 21 . cu ajutorul oxizilor de azot ( cataliză omogenă)Târnăveni In metoda prin contact – oxidarea se face în sobe de contact. se degajă o cantitate mare de căldură. Nu se toarnă niciodată apa peste acid !!! • Deshidratant energic • Carbonizează substanţele organice • Foarte coroziv • H2SO4 pur (100%) – SO3. cu oxigenul din aer : SO2 + ½ O2 → SO3 SO3 + H2O → H2SO4 SO3 + H2SO4 → H2SO4 oleum In metoda cu nitroză – oxidarea se face în camere de plumb .metoda prin contact Ambele metode se bazează pe oxidarea dioxidului de sulf la trioxid.843 g·cm–3 la 150C) • Se solidifică la 10. Deshidratant 3. Năvodari. Proprietăţi fizice • Lichid incolor • Mai greu decât apa (d = 1. Sulfonant 1.5 0 C • Este miscibil cu apa în orice proporţie.H2O (trioxid de sulf monohidrat) • Nu emite vapori la temperatură obişnuită • Nu conduce curentul electric • H2SO4 fumans emite vapori iritanţi de SO3.

H2O2 – mediu acid.Sulfaţi acizi: NaHSO4 • La cald se descompun: CaSO4→ CaO + SO3 2NaHSO4→Na2SO4 + SO3 + H2O Sulfaţii dubli Alaunii . Sb 3+. Ag+. ci numai sub formă de săruri – tiosulfaţi neutri Metode de obţinere Na2SO3 + S → Na2S2O3 2S +(S + S)+6NaOH →2 Na2S +Na2S2O3+3H2O Proprietăţi • Substanţe solide.substanţă anticlor .Al2(SO4)3 . MgSO4 . H2O2 . Cl2 .Br2.Solubilitate mai mică decât a sulfaţilor . Cu oxidanţi energici ( HNO3 conc. ACIDUL TIOSULFURIC ( H2S2O3).) 3 Na2S2O3 +2 KMnO4+ 2 KOH→ 3 S + 3 Na2SO4 + 2 K2MnO3 + H2O c. solubile în apă (excepţie: Ag2S2O3.prepararea unor coloranţi (albastru de metilen) • 3. PbS2O3 BaS2O3) Ag2S2O3 + 3 Na2S2O3→ 2Na3 [Ag (S2O3)2] • Prin acidulare formează S + SO2 Na2S2O3 + 2 HCl → S + SO2+2NaCl + H2O Caracter reducător • 2 S2O32.formează combinaţii complexe cu : Cu+. • SĂRURILE ACIDULUI SULFURIC – SULFAŢI .+ H3O+ • deshidrateaza alcoolii cu formarea eterilor: 2C2H5OH+H2SO4  → C2H5–O–C2H5 + H2SO4·2H2O Sulfonant: C6H6 + HO-SO3H → C6H5-SO3H + H2O • Mediu de reacţie pentru o serie de reacţii de oxidare (KMnO4.2e + H2O→ S + SO42-+2H+ • S2O32. K2Cr2O7 etc). 22 .mediu alcalin ) → SO42Na2S2O3 + 4 H2O2 + 2NaOH → 2 Na2SO4 + 5 H2O Na2S2O3 + 4Cl2 + 5 H2O→ Na2SO4 + 8HCl + H2SO4 • Ionul S2O32.(tetrationat) 2 Na2S2O3 + I2 → Na2S4O6 + 2 NaI b. Cu oxidanţi medii ( KMnO4 în mediu alcalin → S + SO42.în analiza volumetrică .în tehnica fotografică . TIOSULFATI • nu este cunoscut în stare liberă.NO2+ 2H2SO4 + HNO3 → NO2+ +2 HSO4.Cu acidul nitric formeaza ionul de nitroniu .conţin un metal monovalent şi unul trivalent: K2SO4..+ 10 H+ Exemple a.2e → S4O6 2• S2O32.Na2S2O3 .. Cu oxidanţi slabi ( Fe 3+. Cd 2+..Complet ionizaţi în soluţie apoasă. Cu 2+. cristalizate.8e + 5 H2O→ 2 SO42. .Sulfaţi neutri : Na2SO4 .KAl(SO4)2 Schonitele .conţin ioni de metal monovalent şi ioni de metal divalent: K2SO4. Bi 3+ (ligand mono sau bidentat) Intrebuinţări . I2 ) → S4O6 2.

I-→ I2.Fe2+ la Fe3+ . foarte slab (la treapta a doua) Instabil: H2SO5→ H2SO4 + ½ O2 H2SO5 + H2O → H2SO4 + H2O2 Oxidant mai energic decât H2O2 şi H2S2O8 Oxidează: SO32-→ SO42. persulfaţii se descompun treptat cu eliberare de oxigen: N a2S 2 O8 + 2 H2 O  → 2 N a H S4O H 2 O + 1 2 O 2 + Caracter oxidant: 2 S 2 O8 − + 2e  2SO 2 − → 4 Oxidează: . solubil în alcool şi eter Acid dibazic.I– la I2 .+ H2SO4 H2SO5 + 2 HI → I2 + H2SO4+ H2O ACIDUL PEROXODISULFURIC .H2S2O8 Preparare • Acţiunea apei oxigenate asupra acidului clorsulfonic: HO–SO2–Cl + H–O–O–H + Cl–SO2–OH  → HO–SO2–O–O–SO2–OH + 2HCl • Prin electroliza acidului sulfuric − Anod (+) : HSO4  HSO4 + e → 2HSO 4  →H 2S 2 O8  Catod (–): 2H+ + 2e  2H  H 2 → → Proprietăţi • Substanţă cristalizată. higroscopică • Puţin stabilă (in soluţie apoasă. cesiu) În soluţie apoasă.ACIDUL PEROXOMONOSULFURIC H2SO5 (acidul lui Caro) Metode de obţinere K2S2O8 + H2SO4→ K2SO4+ H2S2O8 Peroxodisulfat Acid peroxodisulfuric H2S2O8 + H2O → H2SO5 + H2SO4 H2SO4 + H2O2→ H2SO5 + H2O SO3 + H2O2→ H2SO5 HO – SO2 – Cl + H2O2→ H2SO5 + HCl Acid clorsulfonic Proprietăţi • • • • • Solid.la NO3 – 23 .. incolore. higroscopic. rubidiu. uşor solubile în apă (cu excepţia celor de amoniu. se descompune cu formare de apă oxigenată) HO–SO2–O–O–SO2–OH + 2H2O  → 2H2SO4 + H2O2 • • • • Acid dibazic Caracter puternic oxidant Formează săruri cristalizate. potasiu.NO2 . AsO33-→ AsO43H2SO5 +H3AsO3→H3AsO43.

Tendinţa principală a acestor elemente este de a forma ioni negativi: N3–. alcaloizi etc. Azotul este un gaz. trecând în hexahidrodifenil: OH OH 4N 2 + 2H O OH OH OH OH OH + 2H 2O (4N 2 + O 2) + 4H O 24 . în regnul vegetal şi animal (substanţe proteice. participa la legaturi in stare hibridizata (sp3d1). molecula diatomică.pot forma 5 covalente simple . P3– şi As3– (solide).valenţa variabilă. având orbitali d liberi.distilarea fracţionată a aerului lichid (b) • ( a) Arderea Cu si P in aer : 0 (4N 2 + O 2 ) + 2Cu t →4N 2 + 2CuO  5(4N 2 + O 2 ) + P4  → 20N 2 + 2P 2 O 5 2P2 O 5 + 2H 2 O  →2HPO  3 • Soluţia alcalină de pirogalol. Stibiu (Sb).Mn+2 la Mn4+ sau la Mn7+.) şi în zăcăminte naturale ca azotaţi. Azotul nu prezinta modificari alotropice . Fosforul şi arsenul. Azotul nu poate forma combinaţii pentacovalente. Azotul şi fosforul sunt nemetale tipice. în prezenţa Ag+ drept catalizator: 2MnSO4 + 5(NH4)2SO8 + 8H2O → 2HMnO4 + 5(NH4)2SO4 +7H2SO4 Utilizari: • Albirea fibrelor. retine O2 din aer .. care sunt toţi solizi. Stare naturală • • • Preparare  Separarea azotului din aerul atmosferic: . Azotul . a căror stabilitate scade de la azot la arsen. Structura periferica: ns2 np3 Azotul are trepte de oxidare variabile de la –3 la +5. iar fosforul şi arsenul. Arsenul . Arsen (As). Fosforul şi arsenul ard cu degajare mare de lumină şi căldură. Elementele grupei V–A (15) Azot (N).element de tranziţie. deoarece nu posedă orbitali liberi în stratul de valenţă. solizi. formând compuşi gazoşi (hidruri). Cu oxigenul formează oxizi: Azotul reacţionează endoterm cu oxigenul. Oxizii azotului sunt gazoşi. Formă combinată: se găseşte în apa de ploaie (NH4NO3 şi NH4NO2). Fosfor (P). Azotul se combină direct cu hidrogenul. +3 şi +5. Iniţiatori în reacţii de polimerizare • • • • • • • • • • Caracterul nemetalic scade de la azot la arsen. Principalele trepte de oxidare : –3. AZOTUL (NITROGENUL) – N In aer: N2. 78% în volume din atmosfera terestră. • Industria zahărului. în gazele vulcanice . iar celelalte elemente indirect. Nemetalele acestei grupe se combină uşor cu metalele formând compuşi stabili.pentahalogenuri (PCl5 sau AsCl5). spre deosebire de oxizii celorlalte elemente.fixarea oxigenului cu reactivi chimici (a) . Bismut (Bi) Caracterizare generală • • Prepararea H2O2.

deosebit de stabilă termic ( la 50000C disociază abia în proporţie de 26%. formeaza nitruri: Al 2 O 3 + N 2 + 3C  →2AlN + 3CO  • • Cu carburile. 25 . acelaşi număr de electroni (14) şi proprietăţi fizice apropiate. în prezenţa cărbunelui. formeaza nitruri: Al 4 C 3 + 2N 2  4AlN + 3C → • Cu borul şi siliciul.• • Trecerea aerului peste cărbune incandescent: C + ( 4N2 + O2 ) → CO2 + 4N2 Arderea completă a gazului CH 4 + 2(4N 2 + O 2 )  CO 2 + 2H 2 O + 8N 2 metan : → Obţinerea azotului prin descompunerea termica a compuşilor săi: NH4NO2. reacţionează cu hidrogenul N2 + H2 → NH3 • Se combină cu unele metale la cald ( Li. uree) NH4NO2 → N2 + 2H2O (60–700C)  8NH 3 + 3Br2  N 2 + 6NH 4 Br → CO(NH2)2 + 2 NaNO2 + H2SO4 H2O 2NH 3 1000→ N 2 + 3H 2 C 0  → 2 N2 + CO2 + Na2SO4 + 3 Proprietăţi fizice    gaz incolor.) Molecula de azot este izoelectronică cu molecula oxidului de carbon. • Se combină cu oxigenul N2 + O2 → 2 NO 0 • La 300–400 C. formează cianamide: CaCO 3 + N 2 + 3C  →CaCN  2 + 3CO Cu oxizi de metale. dicromat. cu formare de cianuri: 800 C K 2 CO 3 + N 2 + 4C -1000  2KCN + 3CO  → 0 Cu carbonaţii metalelor alcalino–pământoase. la cald. ambele având aceeaşi masă moleculară (28). azotul molecular este cel mai inert gaz). • Nu arde şi nici nu întreţine arderea. amoniac. în prezenţa carbonului. Mg ) 6Li + N2 → 2Li3N 3Mg +N2 → Mg3N2 Me 3 N 2 + 6H 2 O  →2NH  3 + 3Me(OH) 2 • • • Cu oxizii şi carbonaţii alcalini. inodor şi insipid Este un gaz permanent Densitatea este mai mica decat a aerului Molecula este diatomică (:N≡N:).   Proprietăţi chimice • Inerţie chimică mare (după gazele rare. formeaza nitruri : BN şi Si3N4.

la pastrarea medicamentelor usor alterabile. H2S. • Poate fi lichefiat prin comprimare sau răcire. cu miros caracteristic. În laborator:  tratarea sărurilor de amoniu cu baze tari: NH 4 Cl + NaOH  →NH 3 + NaCl + H 2 O  2NH 4 NO 3 + Ca(OH) 2 • Reacţionează cu fosforul : o 3 P4 + 10 N2 → 4 P3 N5 Cu carbonul. dizolvă 1180 litri amoniac gazos – cca.  →2NH  3 + Ca(NO 3 )2 + 2H 2 O  prin acţiunea apei asupra nitrurilor : 3 AlN + 3HOH  →Al(OH)  + NH 3 b. AMONIACUL – NH3 Stare naturală -Liber. • Este mai uşor ca aerul (d = 0. a cianamidei de calciu(CaCN2). se pune in libertate amoniac.5–1. • Prin evaporare provoacă o scădere apreciabilă a temperaturii (folosirea sa la fabricarea gheţii artificiale).5% azot legat organic. ca săruri de amoniu se găseşte în depozitele de gips.piramida triunghiulara turtita. • Moleculele sunt asociate prin legături de hidrogen. acidului nitric. Obţinerea amoniacului prin sinteză indirectă (800–9000C şi P= 70–100 atm) Ca(CN)2 + 3 H2O → CaCO3 + 2 NH3 Prepararea amoniacului prin sinteză directă: N2 + 3 H2 → NH3 Proprietăţi fizice • Gaz incolor.  Azotul lichid este folosit ca agent de răcire a alimentelor alterabile în cursul transportului.586). Industrial : din apele rezultate de la distilarea cărbunilor naturali care conţin 0. umplerea termometrelor cu mercur. se găseşte în aer si în gazele vulcanice. 26 . a enzimelor şi a altor materiale biologice. HCN). Preparare a. ingrasaminte. un litru de apă la 250C şi p = 1 atm. 900 g NH3. cu degajare de căldură. fără a fi însă congelate. iar apoi. puternic iritant şi înecăcios.• • • Întrebuinţări  Fabricarea amoniacului. N este hibridizat sp3.În stare combinată. prin încălzirea soluţiei. .  Unii compuşi organici cu azot se folosesc în industria medicamentelor şi a coloranţilor. Structura moleculei de amoniac . Apele amoniacale sunt tratate apoi cu Ca (OH)2. • Se dizolvă foarte uşor în apă. în cantităţi mici. la conservarea plasmei sanguine. la temperaturi ridicate: 2C + N2 → (CN)2 Nu reacţionează direct cu halogenii şi sulful. pentru a fixa componenţii acizi volatili (CO2. în cea mai mare parte fizic.

Proprietăţi chimice  Disociaza electrolitic ca şi apa: 2NH3 → NH2 . dând naştere fenomenului de amonoliză. cu formarea nitrurii de bor : N H3 + B  → B N+ 3 2 H 2 Oxideaza cărbunele de lemn la acid cianhidric: b. Caracterul reducător o Arde în aer : 4NH 3 + 3O 2  →2N 2 + 6H 2 O  4NH 3 + 5O 2  →4NO + 6H 2 O  NH 3 + C  HCN + H 2 → o o Ozonul oxidează amoniacul la nitrit de amoniu: 2NH 3 + 3O 3  →NH 4 NO 2 + H 2 O + 3O 2  Halogenii oxideaza amoniacul la azot sau trihalogenură de azot: 8NH 3 + 3Cl 2  →N 2 + 6NH 4 Cl  27 . datorită reacţiei de echilibru: + NH 3 + HOH  → NH 4 + OH −   → Se descompune la peste 5000C: 2NH 3  N 2 + 3H 2 Are caracter oxidant şi reducător a. Caracterul oxidant: o Formează amiduri. asemanator hidrolizei: − + R − X + (NH 2 + NH 4 )  → R − NH 2 + NH 4 X − + HgCl 2 + (NH 2 + NH 4 )  → HgNH 2 Cl + NH 4 Cl  Soluţiile apoase manifestă caracter slab bazic. N H3 + N a → N a N 2H+ 1 2 H 2  Unele substanţe reacţionează cu ionii amoniacului. imiduri şi nitruri cu metalele alcaline si alcalino-pamantoase: -amidură: L i+ N H3  → L iN 2 + 1 2 H 2 H NH 3 + NaH  →NaNH  2 + H2 -imidură: NaNH 2 + NaH → Na 2 NH + H 2 -nitrură: L i+ L iN H → L i2 N H+ 1 2 H 2 2 3Ca + 2NH 3 → Ca 3 N 2 + 3H 2 Na 2 NH + NaH → Na 3 N + H 2 o Oxidează borul la cald.+ NH4 +  Dizolvă metalele alcaline şi alcalino–pământoase.

• • Inspirat în cantităţi mai mari. este un activant al sistemului nervos. Soluţia oficinală are concentraţia de 10% amoniac (ammonium hydricum solutum) şi este folosită în diferite forme medicamentoase. Intoxicaţia cronică cu amoniac provoacă catare puternice ale traheii şi inflamarea coardelor vocale. În cantităţi mici însă.05% în aer distruge glandele lacrimale şi atacă căile respiratorii. alifatici sau aromatici. a sărurilor de amoniu şi a îngrăşămintelor azotate. când rezultă amine primare. în proporţie de 0. formând amide. Atacă pielea. la temperatură şi presiune ridicată. Fabricarea gheţii artificiale. Remediu: se recomandă inspirarea de aburi. Zn. secundare sau terţiare: NH3  → R − NH2  → R 2 NH  → R 3 N − HX − HX − HX R−X R−X R−X • cu acizii organici sau cu anhidridele. Obţinerea mătăsii cuproamoniacale. Se utilizează contra intoxicaţiilor alcoolice. Obţinerea unor medicamente. Cr. CuO.8NH 3 + 6Cl 2  →2NCl  3 + 6NH 4 Cl o Reduce oxizii metalici (PbO. imide sau nitrili: O R COOH+NH3 R C NH2 +H2O R COOH+NH3 R C N+H2O amidă nitril • Cu dioxidul de carbon. • • • Proprietăţi fiziologice. Fe2O3. a carbonatului de sodiu. • • • • SĂRURI DE AMONIU • Se obţin prin acţiunea acizilor asupra amoniacului gazos sau dizolvat în apă: NH 3 + HCl  → NH 4 Cl  NH 3 + H 2 O  →NH 4 OH  NH 4 OH + HCl  →NH 4 Cl + H 2 O  28 . [ Cu(NH 3 ) 4 ] + 2+ Întrebuinţări Fabricarea acidului nitric. amoniacul este toxic.) amoniacul formează amine complexe: M m + + n NH3  [ M(NH3 ) n ] m + → • • Exemple de combinaţii complexe în care NH3 este ligand: [ Ag(NH 3 ) 2 ] . Co. dând arsuri superficiale. Cd etc. Ni. formează ureea: 2NH3 + CO2 → NH2–CO–NH2 + H2O • Cu ionii metalelor tranziţionale (Ag. NiO) la metalele respective: 2NH 3 + 3CuO  →3Cu + 3H 2 O + N 2  Reacţii de substituţie • compuşii halogenaţi organici.

în urma căreia rezultă o cantitate mare de gaze: 2NH 4 NO 3  →2N 2 + O 2 + 4H 2 O  . HIDRAZINA H2N NH2 Preparare • Se obţine din amoniac şi hipoclorit de sodiu: 2NH 3 + NaClO  →H 2 N − NH 2 + NaCl + H 2 O  Proprietăţi fizice • lichid incolor.substanţă albă. foarte uşor solubilă în apă.NH2Cl . în cosmetică.Generatori de gaze în extinctoarele cu spume. BROMURA DE AMONIU – NH4Br .• • • Sărurile de amoniu sunt substanţe cristalizate. şi Activina. este folosită ca sedativ al sistemului nervos.. CARBONATUL DE AMONIU – (NH4)2CO3 . V. agenţi de neutralizare. diacidă • formeaza două serii de săruri solubile în apă: (H 2 N − NH 3 ) + Cl − – monoclorhidrat de hidrazină (H 3 N − NH 3 ) 2 + 2Cl − – diclorhidrat de hidrazină • arde violent în aer : Proprietăţi reducătoare (se oxidează la azot) . CLORAMINA . folosită la decaparea metalelor. Insolubile sunt percloratul. Sărurile de amoniu se volatilizează şi disociază termic uşor: NH 4 HCO 3  →NH 3 + CO 2 + H 2 O  (NH 4 ) 2 CO 3  →NH 4 HCO 3 + NH 3  NH 4 Cl  → NH 3 + HCl  CLORURA DE AMONIU – NH4Cl (ţipirigul) .Cele mai importante solutii sunt: cloramina T. cu miros slab de amoniac.substanţă albă. se folosesc la spălarea şi dezinfectarea concomitentă a obiectelor. care fumegă în aer • este perfect miscibilă cu apa şi etanolul • în amestec cu aer şi la cald explodează • constantă dielectrică mare (53). (NH4)2(PtCl6) etc. -Amestecate cu detergenţi.reduce ionul Fe3+ la Fe2+ : H 2 N − NH 2 + O 2  →N 2 + 2H 2 O  • 29 . foarte uşor solubilă în apă. fiind un bun dizolvant pentru multe săruri Proprietăţi chimice • Este o bază slabă. . sfărâmicioasă. cristalizată.Este folosit în panificaţie şi patiserie. Sărurile de amoniu sunt izomorfe cu cele de potasiu şi rubidiu.Are proprietăţi oxidante şi clorurante şi un efect antiseptic puternic. NITRATUL DE AMONIU – NH4NO3 Se utilizează la fabricarea explozivilor (prin încălzire datorită descompunerii termice. . cristalizată. în scopul lipirii lor cu aliajul de staniu şi plumb. tartratul de potasiu şi amoniu şi unii complecşi: (NH4)3[Co(NO2)6]. coroziv.îngrăşământ în agricultură. sfărâmicioasă. majoritatea fiind foarte solubile în apă.

NO sau HNO3 10NH2–OH + 6KMnO4 + 9H2SO4  → 10NO + 6MnSO4 + 3K2SO4 + 24H2O 2NH2–OH + 2H2O2  → N2O + 5H2O - Oxidanţii mai slabi ca : Ag+. prepararea hidrazinoftalazinei (produs care reduce tensiunea arterială) • Proprietăţi fiziologice • • lichid coroziv sărurile de hidrazoniu atacă sistemul nervos central. K2Cr2O7. ficatul. NH2-OH + 2H2O Proprietăţi fizice • cristale incolore. se descompune încet . transparente.NH 2 − NH 2 + 2Fe 2 (SO 4 ) 3  →N 2 + 4FeSO  4 + 2H 2SO 4 -  reduce iodul la I– : NH 2 − NH 2 + 2I 2  → N 2 + 4HI reduce Cu2+ la Cu0 în mediu amoniacal : NH 2 − NH 2 + 2CuSO 4 + 4NH 3  →N 2 + 2Cu + 2(NH  4 ) 2 SO 4 reduce Ag+ la Ag0 în mediu amoniacal: NH 2 − NH 2 + 4AgNO 3 + 4NH 3  → N 2 + 4Ag + 4NH 4 NO 3 reduce Hg2+ la Hg0 : NH 2 − NH 2 + 2HgCl2 → N 2 + 2Hg + 4HCl Întrebuinţări • combustibil pentru rachete • obţinerea unor mase plastice spongioase. inima.Oxidanţii puternici ca: KMnO4. fără miros şi foarte higroscopice • solubilă în apă şi alcool • insolubilă în benzen şi eter de petrol Proprietăţi chimice .la 1000C se descompune cu explozie . I2 etc. oxidează hidroxilamina la N2O. Cl2. sinteza unor ierbicide şi pesticide • prepararea hidrazidei izonicotinice (tuberculostatic). Fe3+ Cu2+ oxidează hidroxilamina la azot: 2NH2–OH + Cu SO4 → Cu + N2+ H2SO4+ 2H2O 30 . Hg2+.este o bază (monoacidă) mai slabă ca amoniacul şi hidrazina .formează săruri: clorhidratul de hidroxil amină (NH3–OH)+Cl– Caracter reducator: . ciupercilor şi infuzoriilor • • • HIDROXILAMINA H2N OH Preparare • Reducerea electrolitică a acidului nitric (10%) sau a sărurilor lui în mediu sulfuric: NO-3 + 7H+ + 6e. intestinele. rinichii Remediu (antidot): piruvat de sodiu Hidrazina şi hidratul său au acţiune toxică asupra plantelor. H2O2. HNO3.la temperatura camerei.

puţin solubil în apă. SnCl2: 2HNO 3 + 4SnCl 2 + 8HCl  →N 2 O + 4SnCl  4 + 5H 2 O Proprietăţi fizice • • gaz incolor. cu miros slab dulceag.50C + -N N O • Structura • lineară. azotos) HNO2 (nitros.N2O Preparare • prin descompunerea azotatului de amoniu la 250–2800C: NH 4 NO 3  →N 2 O + 2H 2 O  • prin reducerea acidului nitric cu Zn.Caracter oxidant: Reducătorii puternici ca: Sn2+.în stare pură sau în soluţie alcoolică atacă pielea. cu formarea unor vezicule . azotic) HNO3 (nitric) HNO4 (pernitric) +4 +5 +5 (N2O6) Peroxid OXIDUL NITROS (protoxidul de azot) . aflată într–un echilibru mezomer a două forme limită: • N N + O31 . Cr2+. Fe(OH)2. având temperatura critică de 36. azotos) HNO3 (nitric. OXIZII AZOTULUI ŞI ACIZII CORESPUNZĂTORI Oxidul N2O NO N2O3 NO2 (N2O4) N2O5 Denumirea Oxid nitros (protoxid) Oxid nitric (monoxid) Sesquioxid de nitrogen Dioxid de nitrogen (tetraoxid de dinitrogen sau tetraoxid de diazot) Pentaoxid de dinitrogen (pentaoxid de diazot) Numărulde oxidare +1 +2 +3 Acidul H2N2O2 (hiponitros) H2NO2 (hidronitros) HNO2 (nitros.doza mortală. SO3 2-. Al. prin injecţii subcutanate este de 32 mg/kg. reduc hidroxilamina la NH3 : NH2–OH + 2Fe(OH)2 + 2H2O  → NH3 + 2Fe(OH)3 Hidroxilamina poate funcţiona ca ligand în unele combinatii complexe ca: [ Co(NH 2 − OH) 6 ] 3+ Întrebuinţări [ Zn(NH2 − OH)2 Cl2 ] - în chimia analitică ca reducător. în chimia organică la obţinerea oximelor (ex: ciclohexanonoxima din care se fabrică nylon 6) Proprietăţi fiziologice . mai solubil în alcool. derivaţi halogenaţi şi uleiuri se lichefiază prin comprimare. Fe. eter.

dar poate întreţine arderea în baza reacţiei de descompunere. produce o stare de euforie. Este folosit în chirurgie ca narcotic pentru anesteziile de lungă durată Având proprietatea de a se dizolva în grăsimi. În cantităţi mai mari. • legătura N–O este de 1.15 Ǻ. Al) ard în oxid de azot: 2NO + S  → N 2 + SO 2  32 . unele metale (Mg. • nu este o anhidridă propriu–zisă. manifestă proprietăţi oxidante 2N 2 O + S  2N 2 + SO 2 → 5N 2 O + 2P  P2 O 5 + 5N 2 → poate prezenta si caracter reducator: N2O + O3 → 2NO + O2 • • • • • Proprietăţi fiziologice şi întrebuinţări Inspirat în cantităţi mici. OXIDUL NITRIC – NO (monoxidul de azot) Preparare • sinteză directă N2 + O2 ↔ 2NO • oxidarea amoniacului cu oxigen 4NH 3 + 5O 2  →4NO + 6H 2 O  Pt • reducerea acidului nitric diluat cu cupru 8HNO 3 + 3Cu  →2NO + 3Cu(NO  3 )2 + 4H 2 O • reducerea nitriţilor în mediu acid cu ioduri alcaline sau sulfat de fier (II): 2NaNO2 + 2NaI + 4H2SO4  → I2 + 4NaHSO4 + 2H2O + 2NO 2NaNO2 + 2FeSO4 + 3H2SO4  → Fe2(SO4)3 + 2NaHSO4 + 2H2O + 2NO Proprietăţi fizice • gaz incolor • mai greu ca aerul ( stare dimerizata) • puţin solubil în apă • greu lichefiabil (temperatura critică este de –93. manifestată prin râs = gaz ilariant sau “gazul râsului” . este folosit în ultimul timp la prepararea frişcăi şi a îngheţatei. hidrogenul. acţionează ca anestezic. • in stare solidă este albastru şi cristalizează în sistemul monoclinic. amoniacul.Proprietăţi chimice 2N 2 O  2N 2 + O 2 → • se descompune la 7000C: • nu arde. Zn. Structura moleculei • în stare dimerizată O–N–N–O. dar el rezulta din incalzirea acidului hiponitros: H 2 N 2 O 2  →N 2 O + H 2 O  • • la temperaturi mai ridicate. cât şi reducător Caracterul oxidant • sulful. • ionul de nitrozoniu (NO+) este izoelectronic cu CO Proprietăţi chimice Manifestă atât caracter oxidant. carbonul.50C) • se dizolvă în acid nitric şi în sulfură de carbon.

trecând în dimerul său. gaz incolor 2NO2 N2O4 Structură Structura NO2 Structura N2O4 N O O N O O O O N N O O Proprietăţi chimice • dioxidul de azot este o anhidridă mixtă: cu apa formează acidul nitros şi acidul nitric. la rece → complex de culoare brună: formeaza complecşi nitrozilici: nitroprusiatul de sodiu . tetraoxidul de diazot (N2O4). clorura stanoasă reduce NO la amoniac: 2NO + 5SnCl 2 + 10HCl  →2NH 3 + 5SnCl 4 + 2H 2O  •  dioxidul de sulf reduce NO la N2O : SO 2 + 2NO + H 2 O  →H 2SO 4 + N 2 O Caracterul reducător • reduce apa oxigenată formând acid nitros şi nitric • reduce acidul nitric la acid nitros sau dioxid de azot ( în funcţie de concentraţia acidului) • cu KMnO4 şi K2Cr2O7 în mediu acid formează HNO3 10NO+ 6KMnO4 + 9H2SO4  → 10HNO3 + 6MnSO4 + 3K2SO4 + 4H2O • cloraţii. iar în mediu acid la hidroxilamină: 3CrCl 2 + NO + 3HCl  →3CrCl  3+ NH2–OH în soluţie clorhidrică. iodaţii. iar în mediu alcalin. sărurile de Cr2+ reduc NO la amoniac.N2O4 Preparare În laborator: • reducerea acidului nitric concentrat cu diferiţi reducători (metale. NO2 se deschide la culoare. percloraţii şi periodaţii oxidează NO la acid nitric : 10NO+6KClO3+2H2O→6KNO3+3Cl2+4HNO3 → reduce clorul şi bromul cu formarea clorurii.• • • un amestec de NO şi H2 arde cu o flacără albă: NO + H2→ ½ N2 + H2O în mediu neutru. As 2O3) • descompunerea termică a nitraţilor metalelor grele 2Pb(NO 3 )2  →2PbO + 4NO 2 + O 2  Industrial: • oxidarea oxidului de azot cu oxigen Proprietăţi fizice • gaz de culoare roşu–brun 2NO + O2 2NO2 • prin răcire. sărurile corespunzătoare 33 . respectiv bromurii de nitrozil: 2NO + Cl 2  2NOCl • • • • • reacţionează exoterm cu oxigenul: 2NO + O2 2NO2 cu FeSO4 în soluţie apoasă.Na2[Fe(CN)5NO]·2H2O [Fe(H 2 O) 5 NO ] 2+ SO 2 − 4 TETRAOXIDUL DE DIAZOT .

• • OXOACIZII AZOTULUI ACIDUL NITROS (AZOTOS) – HNO2 Se cunoaşte numai în soluţie.2NO 2 + H 2 O  →HNO 2 + HNO 3  2NO 2 + 2NaOH  →NaNO  2 + NaNO 3 + H 2O Acidul nitros format este oxidat în continuare de hipoazotidă la acid nitric HNO 2 + NO 2  →HNO 3 + NO  Pe aceste reacţii se bazează procedeul industrial de obţinere a acidului nitric NO2 manifestă atât caracter reducător. Preparare • prin tratarea nitritului de bariu cu acid sulfuric : + BaSO4 Ba(NO2)2 + H2SO4 → 2 HNO2 Structură HO-NO ↔ O = N – O 34 . Cu) reacţionează la cald cu formare de oxizi sau azotaţi reacţionează cu compuşii organici ca oxidant. dioxidul de azot se transformă în ion nitroniu NO 2 .producând edem pulmonar. cât şi oxidant Caracterul reducător . care rezulta intermediar în reacţiile de nitrare cu amestec sulfonitric + − HNO 3 + 2H 2SO 4 NO 2 + H 3O + + 2HSO 4 • • N2O4 lichid este folosit ca solvent neapos. nitrant sau diazotant . +2. Fe. • in stare lichidă. scade tensiunea arterială putând provoca chiar moartea. • acţionează asupra muşchilor inimii. Mg. colorează pielea în galben (reacţie xantoproteică). Ionizează astfel: − N 2O4 NO + + NO 3 Proprietăţi fiziologice • gaz toxic.se manifestă numai faţă de oxidanţii puternici (ozonul) 2NO 2 + O 3  → N 2 O 5 + O 2  • Caracterul oxidant N+4 se reduce la : +3. -3 N 2 O 4 + 2KI  →2KNO  2 + I2 N 2 O 4 + 2H 2S  →2NO + 2S + 2H 2 O  2NO 2 + 7H 2  →2NH 3 + 4H 2 O  • cu unele metale (Zn. • atacă violent căile respiratorii. + prin pierderea unui electron.

manifestă atât caracter oxidant. . excepţie : nitriţii alcalini.la Cr3+.MnO4. excepţie . Hg2(NO2)2 .Substanţe cristalizate. se oxidează: . • foarte reactiv.identificarea nitriţilor şi a nitraţilor) 2HNO2 + 2HI → I2 + 2NO + 2H2O - Azot: HNO2 + NH3 → N2 + 2H2O Amoniac : 3H2S + HNO2 → NH 3 + 3S + 2 H2O Caracter reducător: . Cr2O7 2.PbO2 la Pb2+ etc. slab gălbui.Soluţiile sunt puţin stabile. acizii cloric şi bromic la hidracizii respectivi.la Mn2+. cât şi reducător.se poate reduce la: . . 3 HNO2 + HBrO3 → 3 HNO3 + HBr HNO2 + PbO2 + H2SO4→ HNO3 + PbSO4 + H2O Diazotarea aminelor primare aromatice → săruri de diazoniu Ar-NH2+HNO2+HCl→Ar-N=N]+Cl. solubile în apă .H2O2 şi O3 la O2–.clorul.Se descompun la temperatura de topire.AgNO2. . Caracterul oxidant ( O= N –OH ) . bromul.Oxizii inferiori: 2FeSO4 + 2HNO2 + H2SO4→ 2NO + Fe2(SO4)3 + 2 H2O FeSO4 + NO → Fe(NO) SO4 (reacţia inelului nitrozoferos .+ 2H2O clorură de aril diazoniu SĂRURILE HNO2 – NITRIŢI (AZOTIŢI) Metode de obţinere • tratarea hidroxizilor sau carbonaţilor alcalini cu un amestec de NO şi NO2: 2NaOH + NO + NO2 → 2 NaNO2 + H2O • descompunerea termică a nitraţilor alcalini: NaNO3 → NaNO2 + ½ O2 Proprietăţi: . • acid slab. 35 .H Structura ionului nitrit: N O O N O O N O O Proprietăţi.

a mezelurilor etc. 3NO2 + H2O → 2 HNO3 + NO Se obţine HNO3 de concentraţie 50 % c. • NaNO2 – aditiv alimentar – conservarea cărnii. .cele trei legături N–O sunt egale (1.ONO : hipotensiv. Oxidarea NO la NO2: 2NO + O2→ 2 NO2 . catalizator –Pt): 4 NH3 + 5 O2→ 4 NO + 6 H2O b. NO3. Proprietăţi fiziologice. Există posibilitatea ca în timpul preparării cărnii.206 Ǻ). Nitritul de etil . 3– Ionul complex [Co(NO2)6] precipită ionul de K+ formând K3[Co(NO2)6]. reacţie folosită la identificarea ionului de potasiu.caracter parţial de dublă legătură. Oxidarea amoniacului (to = 700-800oC. [Co(NH3)5ONO]2+.legătura N–OH are lungimea unei covalenţe simple : HO N O O HO N O O HO N O O În ionul nitrat. de către Ostwald. .nitrocomplecşi : M←NO2 [Co(NO2)6]3– . utilizări. se produce extinderea orbitalilor p de la azot şi oxigen. Proprietăţi fizice lichid incolor. densitatea > d apa.Ionul NO2.două legături N–O au lungimi egale (1. Concentrarea HNO3 diluat : distilare simplă sau fracţionată → concentraţia maximă = 68.4% Prima instalaţie de obţinere a HNO3 prin oxidarea amoniacului a fost creată în Germania. nitriţii să reacţioneze cu aminele şi să formeze nitrozamine. Nitritul de amil – C5H11. . . Nitritul de sodiu – NaNO2 – vasodilatator¸ utilizat în tratamentul anginei pectorale şi a astmului.sarcina negativă este distribuită uniform pe întregul edificiu (rezonanţă). Structura ionului NO3- 36 . produse farmaceutice): ACIDUL NITRIC (AZOTIC) – HNO3 Metode de obţinere Oxidarea catalitică a NH3 gazos: a.nitritocomplecşi: M←O–NO.22 Ǻ).complexează ionii metalelor tranziţionale: . care a primit în 1909 Premiul Nobel pentru realizarea respectivă.: .C2H5 –ONO : antispastic şi diuretic. solubil în apă.structură plană. în anul 1908.. substanţe cancerigene: Et2NH + HNO2 → Et2N-N = O + H2O • Cantităţi mari de nitriţi se folosesc la obţinerea compuşilor diazoici (coloranţi azoici. se descompune la lumină: 2HNO3→ 2 NO2 + H2O + ½ O2 NO2 se dizolvă în HNO3 → acid nitric fumans Structură . ( rezonanţă sau mezomerie).

Poate fi redus la: NO2.+ H2O C6H6 + HONO2→ C6H5. 37 . Al. Co. Obţinere: HNO3 + metale. P ) : P4 + 20HNO3 → 4 H3PO4 +20 NO2 + 4 H2O 3 P4 + 20HNO3 + 8 H2O → 12 H3PO4 + 20NO Oxidarea metalelor – rezultă oxizi de azot şi nu H2 (excepţie – Mg). C. NH3Reducătorii moderaţi (S2-. Ag. Oxidarea HCl şi HBr: 2 HNO3 + 6 HBr → 3 Br2 + 2 NO + 4 H2O Nu oxidează HF şi HI Nitrant în chimia organică → nitroderivaţi: o Amestecul sulfonitric: HONO2 + H2SO4→ NO2+ + HSO4. oxizi. Cr. Ti reacţionează numai cu (HNO3+ 3HCl) Fe. Se descompun la încălzire: a. In topitură nitraţii sunt oxidanţi. Na NO3 → NaNO2 + ½ O2 Pb(NO3)2 → PbO + 2 NO2 + ½ O2 AgNO3 → Ag + NO2 + ½ O2 Stabili în soluţie apoasă. Cu. As.Proprietăţi chimice • • • Acid tare. hidroxizi. NO.săruri tipice. Proprietăţi. Ir. In soluţii apoase concentrate: HONO2 + HONO2↔ NO2+ + NO3. b.NO2 + H2O R –OH+HONO2→ R-O-NO2+H2O (esteri .+ H2O Nitroniu Oxidant energic. metalele puternic electropozitive→N2 metalele cu reactivitate medie → NO metalele cu reactivitate redusă →NO2 • • • • Au. Pb) reduc HNO3 la NO (HNO3 d) // NO2 (HNO3 cc) Oxidarea nemetalelor ( S. uşor solubile în apă. cristalizate. complet ionizat în apă. Pt. unii nitraţi-higroscopici. N2 . Ni – se dizolvă în HNO3 diluat. c. săruri. se pasivizează în HNO3 concentrat.nitraţi covalenţi) • Sărurile HNO3 – nitraţi - covalenţi: R-O-NO2 (esteri) ionici: Me+ NO3- Nitraţii ionici: .

a acidului fosforic. scăderea presiunii sanguine şi prin fenomene de necroză. lipide fosforate. In regnul vegetal : protoplasma celulară. dinţi. oxalic. sunt folosiţi ca surse de răcire( temperaturi de cca. seminţe ( fosfaţi simpli sau grăsimi complexe – lecitine). Trecerea azotului din aer în sol prin descărcările electrice şi ploaie şi reîntoarcerea sa din nou în aer în urma acţiunii bacteriilor denitrificante . sânge (fosfat de Ca şi Mg. N2O4). care se estimează a fi între 108 şi 109 tone/an. cauciucului şi a mătăsii artificiale etc. acizi nucleici). CaF2 . ducând la răni grave. lapte. obţinerea îngrăşămintelor azotate. acid picric. –370C) • • • Ciclul azotului în natură În natură există un continuu circuit al azotului între atmosferă. ţesut cerebral. la obţinerea coloranţilor.P Stare naturală În natură : se găseşte numai sub formă de combinaţii: Ca3(PO4)2 – fosforită 3Ca3(PO4)2 . nitraţilor de amoniu şi calciu. Când contactul este de scurtă durată. trotil. colodiului. Transformările naturale ale azotului.fluorapatită In regnul animal: oase. atacă pielea. prin dizolvare în apă sau amestecaţi cu gheaţă sau zăpadă. se formează compuşi de culoare galbenă (reacţia xantoproteică). nitroderivaţilor. pielea se îngălbeneşte datorită nitrării resturilor fenolice din proteine. fulminat de mercur etc. Inhalarea vaporilor de acid este mai periculoasă în prezenţa vaporilor nitroşi (NO2. În stare lichidă. în industria organică.acidul nitric acţionează energic şi destructiv asupra tuturor ţesuturilor. sol şi organismele vii. 38 . FOSFORUL . trinitrat de glicerină.MnSO4 + 2KNO3 + 2K2CO3  → K2MnO4 + 2KNO2 + K2SO4 + 2CO2 Cr2(SO4)3 + 3KNO3 + 5K2CO3  → 2K2CrO4 + 3KNO2 +3 K2SO4 +5CO2 Proprietăţi fiziologice • În stare lichidă sau de vapori. Trecerea azotului anorganic din sol în plante şi apoi la animale şi reîntoarcerea sa din nou în sol constituie circuitul mic al azotului. toxicitatea se manifestă prin dilatarea vaselor. • • • • • • Întrebuinţări • • fabricarea acidului sulfuric prin metoda cu nitroze. în urma cărora conţinutul său rămâne practic constant. obţinerea explozivilor: nitratul de celuloză. Nitraţii. celuloidului. CaCl2 .clorapatită 3Ca3(PO4)2 .circuitul mare al azotului în natură. Acest circuit poartă numele de “ciclul azotului”. au la bază două circuite – circuitul mic şi circuitul mare.

Metode de preparare • Reducerea fosfaţilor în cuptoare speciale, cu electrozi de cărbune, în prezenţa SiO2: Ca3(PO4)2 + 3 SiO2 → 3 CaSiO3 + P2O5 2P2O5 + 10 C → P4 + 10 CO • Tratarea cenuşii obţinute la calcinarea oaselor cu H2SO4 şi reducerea Ca(PO3)2 cu carbon: Ca3(PO4)2 + 2 H2SO4→ Ca(PO3)2 +2CaSO4+2H2O 2 Ca(PO3)2 + 10 C → P4 + 2 CaO + 10 CO Proprietăţi fizice – substanţă solidă. Modificări alotropice: - fosfor alb; - fosfor roşu; - fosfor violet; - fosfor negru; Transformările sunt monotrope (ireversibile) Fosforul alb : solid, cristalin. - moleculă tetraatomică, configuraţie tetraedrică; - molecule unite prin forţe de tip van der Waals; - densitate şi duritate mică; - punct de topire scăzut; - miros de usturoi; fosforescent; - insolubil în apă; solubil în solvenţi organici, în CS2; - se aprinde în aer la 60o C; - Este una dintre cele mai inflamabile substanţe; - Se păstrează sub apă. Fosforul roşu: - structură macromoleculară (probabilă); - insolubil în orice solvent; - nu s-a putut determina masa moleculară; - stabil în aer; - sublimează în apropierea punctului de topire. Fosforul violet: - se obţine prin încălzirea fosforului roşu în plumb sau bismut topit; - insolubil în solvenţii obişnuiţi. Fosforul negru: - se obţine prin încălzirea fosforului alb la presiuni foarte mari sau la presiune normală cu catalizator: - structură macromoleculară stratificată: - insolubil în solvenţi obişnuiţi; - nu se aprinde în aer. Proprietăţi chimice Structura electronică exterioară: 3s2 2p3 -In stare fundamentală: valenţa 3 -In stare hibridizată : valenţa 5 (sp3d1) -Stări de oxidare de la -3 până la +5 • Arde în aer: P4 +5 O2 → 2 P2O5 ; P2O5 + H2O→ 2 HPO3 Prin oxidare lentă→ P2O3 → P2O5 Se degajă o lumină slabă – chemioluminiscenţă (fosforescenţă). • Se combină direct cu nemetalele – cu excepţia C, H, N; • Se combină direct cu halogenii → PX3 sau PX5; • Cu sulful → sulfuri ( P4S3; P4S7 etc) • Cu metalele → fosfuri ionice sau covalente: P4 + 12 Na → 4 Na Caracter reducător:

39

Reduce HNO3 - concentrat→ NO2 - diluat → NO • Reduce H2SO4 → SO2 P4 + 10 H2SO4→ 4H3PO4 + 10 SO2 + 4H2O Reacţii de disproporţionare: • Cu apa, la cald → H3PO4 şi PH3 : 3P + 5P +12 H2O→ 3 H3PO4 + 5 PH3 • In mediu alcalin: 3P + P + 3KOH + 3H2O → 3 KH2PO2 + PH3 4P + 2P + 4KOH + 4H2O → 4KH2PO2 + H2P – PH2 2P + 2 KOH + 2 H2O → 2KH2PO2 + H2

Proprietăţi fiziologice - sub formă de combinaţii este absolut indispensabil vieţii; - fosforul face parte din aproape toate ţesuturile; - fosforul alb – otravă puternică; - inspirat, provoacă necroza fosfatică → atacă gingiile şi oasele maxilarului; Antidot: CuSO4 (formează Cu3P2); - Izotopul 32P – radioterapia de suprafaţă. COMPUSII FOSFORULUI

I. COMPUSII FOSFORULUI CU HIDROGENUL PH3 - hidrogen fosforat gazos (fosfina); P2H4 - hidrogen fosforat lichid (difosfina H2P-PH2)
PH3 (FOSFINA) Preparare • Hidroliza fosfurilor: Ca3P2 + 6 H2O → 2PH3 + 3Ca(OH)2 • Prin tratarea fosforului alb cu soluţii concentrate de hidroxizi alcalini, la cald ( vezi Proprietăţile chimice ale fosforului ). Proprietăţi - gaz incolor, cu miros de usturoi; - puţin solubil în apă, solubil în alcool, eter, uleiuri volatile; - bază mai slabă decât NH3 ; - arde în aer (flacără verde): PH3 + 2 O2 → H3PO4 Reducător puternic. Reduce: SO2 ; H2SO4; oxizii de azot; CO; CO2 ; ionii metalici. 6AgNO3 + PH3 + 3H2O → 6Ag + H3PO3 + 6 HNO3 Formează săruri de fosfoniu - PH4I P2H4 (DIFOSFINA) Preparare 4P +2P + 4KOH + 4H2O → 4KH2PO2 + P2H4 Proprietăţi - lichid incolor; insolubil în apă. - se aprinde în aer → P2O5 - structura asemănătoare cu hidrazina - nu formează săruri cu acizii. -

40

-

II. COMPUSII FOSFORULUI CU HALOGENII: PX3 ; PX5
III. PENTACLORURA DE FOSFOR - PCl5 Preparare • P4 + 10 Cl2 → 4 PCl5 • PCl3 + Cl2 ↔ PCl5 Proprietăţi Substanţă solidă, cristalizată. • PCl5 + ½ O2 → POCl3 + Cl2 • PCl5 + 4 H2O → H3PO4 + 5 HCl • PCl5 + SO2 → POCl3 + SOCl2 • R-COOH + PCl5 → R-COCl + POCl3 + HCl • R- OH + PCl5 → R-Cl + POCl3 + HCl IV. OXIZII FOSFORULUI P2O3 – trioxidul de fosfor ( P4O6); P2O4 – tetraoxidul de fosfor (P4O8); P2O5 – pentaoxidul de fosfor ( P4O10). TRIOXIDUL DE FOSFOR – P2O3 Preparare P4 + 3O2 → P2O3 Structură: moleculă dimerizată, simetrie tetraedrică. Proprietăţi: Substanţă solidă, cristalizată, solubilă în benzen, CS2 şi eter. • P2O3 + O2 → P2O5 • P2O3 + 3 H2O → 2 H3PO3 (la rece) • 4H3PO3 → PH3 +3 H3PO4 (la cald, cu explozie) • P2O3 + 3 HCl → PCl3 + H3PO3 • Caracter reducător 3 P2O3 + 2 H2SO4 +7 H2O →6H3PO4 + 2S PENTAOXIDUL DE FOSFOR – P2O5 Preparare: arderea fosforului în aer. Structură: tetraedrică. Proprietăţi: pulbere albă, prezintă mai multe forme alotropice. Cel mai puternic deshidratant. a. P2O5 + H2O → 2HPO3 (acid metafosforic) b. P2O5 + 2H2O → H4 P2O7 (acid difosforic sau pirofosforic) c. P2O5 + H2O → 2 H3PO4 (acid ortofosforic)

OXOACIZII FOSFORULUI Formula Tipul generală

Formula acizilor

Denumire

41

incolore. 4. • În soluţie apoasă. 6.Sunt toţi solubili în apă. la acid fosforic: H3PO2 + I 2 +H2O → H3PO3 + 2 HI Caracter oxidant: H3PO2 + 2Zn + 4HCl → PH3 + 2ZnCl2 + 2H2O Sărurile H3PO2 – hipofosfiţii . 5 HPOn n = 3.Reacţie de identificare a As3+ • Iodul. având numai un singur atom de hidrogen legat de oxigen. fier (III) şi sodiu sunt folosiţi în terapie ca tonifianţi Proprietăţi. 8 H3PO2 H3PO3 H3PO4 H3PO5 HPO2 HPO3 H4P2O5 H4P2O6 H4P2O7 H4P2O8 Acid hipofosforos Acid fosforos Acid ortofosforic Acid peroxomonofosforic Acid metafosforos Acid metafosforic Acid pirofosforos Acid hipofosforic Acid pirofosforic Acid peroxodifosforic Metaacizi Diacizi ACIDUL PREPARARE HIPOFOSFOROS – H3 PO 2 4 Ba(H 2 PO 2 ) 2 + H 2SO 4  →BaSO  + 2H 3 PO 2 STRUCTURA Structura tetraedrica. Bi3+ . foarte solubile 42 . Hipofosfiţii de calciu.Ortoacizi H3POn n = 2. Hipofosfiţii sunt mai puţin toxici decât fosforul sau fosfina. în mediu acid îl oxidează la acid fosforos şi în mediu alcalin. delicvescente • acid de tărie mijlocie. 4 H4P2On n = 5. monobazic. • cristale mari. Hg2+. 3. disproporţionează: H3PO2 + H2O → H3PO3 + H2 Caracter puternic reducător • reduce ionii Ag+. 7. cu atomul de fosfor dispus în centru. As3+: 2AsCl3 + 3KH2PO2 + 3H2O→2As + 3H3PO3 + 3KCl + 3HCl . H P H OH O în apă. Cu2+.

cu un conţinut de 85–90% H3PO4. .P H … -O O H 43 . incolor. H3PO4→ HPO3 (acid metafosforic) • C m lib a l d a o iu u o d tu e m n : H3P 4+ 1 (N O 2 H (N 4 ) 3H4 [P o H (M fo m lib a sfo o d t o 4) 2 M O 4 2 O7) 6 ] + 2H O 1 N 2N 1 H 3 ? + 1 H 2O 0 + O3 4N d a o iu e mn • P lic n en a a o o d se z s u ciclic : a i O O ? O a iz c i fo n i sfo ic O lin ri.ACIDUL ORTOFOSFORIC – H3PO4 Metode de preparare • • • • P2O5 + 3H2O → 2 H3PO4 PCl5 + 4H2O → H3PO4 + 5 HCl 3P4 + 20HNO3 → 12H3PO4 + 20 NO Ca3(PO4)2 +3H2SO4→2 H3PO4 +3CaSO4 OH Structura HO P O OH Proprietăţi: . elimină apa: 2H3PO4→ H4P2O7 (acid pirofosforic).Se comercializează sub forma unui lichid siropos. ionizează în trepte.La cald. ia rm a a ific ti H . de tărie mijlocie. este perfect miscibil cu apa. .P O -O -O -O O H O H O H … .Cristale rombice.Acid tribazic.P -P . delicvescente.Nu manifestă caracter oxidant. . .

iar unii esteri (glicogenul) Adenozin regenerarea • Un alt ester. • O RO P OH O Hidroliza. • Ca2P2O7 – paste de dinţi. • H3PO4 . catalizată de enzime. controlează sinteza şi stocarea carbohidraţilor în organismul animal. Me3PO4 (fosfaţi terţiari).ET R SEI • H3PO4 esterifică grupări OH din aminoacizi (serina) → fosfoproteide (caseina) • Prin hidroliza complexului organic de tip ester adenozin trifosfat (ATP) rezultă adenozin difosfat (ADP) şi o cantitate de energie necesară contracţiei musculare.FOSFAŢI MeH2PO4 (dihidrogen fosfaţi sau primari). • Ingrăşăminte. • Esterii fosforici sunt importanţi în sinteza proteinelor şi a acizilor nucleici. • Na3PO4 . • NaNH4HPO4 – analiza cantitativă pe cale uscată (obţinerea perlelor).prepararea băuturilor de tip COLA • Sisteme tampon: KH2PO4 . Na2HPO4 • • H3 P 4 r a O ec C 2O H RO P O P OH + H3PO4 OH OH O O H−H OC 44 C 2− H . • SĂRURILE ACIDULUI FOSFORIC . praf de spălat.dedurizarea apei. Utilizări: • H3PO4 pur – în medicină ca astringent şi antipiretic. este important în difosfat (ADP) ATP–ului. Me2HPO4 (monohidrogen fosfaţi). eliberează o cantitate de energie de 29 kJ·mol–1. fiind responsabili de stocarea şi transferul informaţiei genetice. O P OH O O P OH OH + H2O Adenozin trifosfat (ATP) fosfocreatina. • Esterii acidului fosforic iau parte la procesul de fotosinteză şi la conversia surplusului de zahăr din plante în amidon.

Sub formă de combinaţii intră în majoritatea ţesuturilor animale şi vegetale.o. solubil în CS2. Arsenul cenuşiu (metalic): luciu metalic. Există şi forme amorfe de arsen → semimetal. Prezintă două modificări alotropice: 1.arseniuri ionice şi covalente Caracter reducător: Reduce HNO3 şi H2SO4: As + HNO3 + H2O → H3AsO3 + NO In topitură alcalină disproporţionează: 3As + 5As + 9NaOH + 3H2O → 3Na3AsO4 + 5AsH3 • • • • • - - Reduce ionii metalici. Compuşii organici sunt mai puţin toxici (salvarsanul şi neosalvarsanul ).fortifiant. Antidot: Fe(OH)3 proaspăt preparat şi MgO. In doze mari este un toxic puternic (doza letală pentru un adult . - COMPUSII ARSENULUI I. Arsenul galben: moale( consistenţa cerii). Foarte toxic !!! 2.1 g). Substanţă solidă. bun conducător de căldură şi electricitate. In doze mici.ARSENUL . • Arsenul cenuşiu este puţin reactiv Arde în aer → As2O3 ( nu As2O5) Cu halogenii→ trihalogenuri .Insolubil în apă şi CS2. Proprietăţi chimice.As Proprietăţi fizice. casant.cristalizată. Proprietăţi fiziologice. Cu fosforul → AsP Cu metalele . COMPUŞII ARSENULUI CU HIDROGENUL 45 .AsX3 Cu sulful → As2S3 . nu conduce căldura şi electricitatea.

foarte toxic. cu miros de usturoi.3AgNO3 + 3HNO3 Ag3As + 3AgNO3 + 3H2O→ 6Ag + H3AsO3 + 3HNO3 II. • Stabilitate redusă. As2H4.1. alcool. HNO3→ NO Ag+→ Ag (proba Gutzeit pentru recunoaşterea arsenului) 4AsH3 + 24AgNO3 +6H2O→ 24 Ag + As4O6 + 24HNO3 In absenţa apei: AsH3 + 6AgNO3 → Ag3As. MnO4-→ Mn2+.AsH3 Preparare • Hidroliza arseniurilor metalice: Na3As + 3 H2O → AsH3 + 3 NaOH • Reducerea arseniţilor cu H Na3AsO3 + 3Zn + 9HCl → AsH3 +3ZnCl2 Proprietăţi Gaz.diarseniura de hidrogen As4H2. eter. COMPUSII OXIGENATI AI ARSENULUI II.AsH3– hidrogenul arseniat gazos (arsina).tetraarseniura de hidrogen HIDROGENUL ARSENIAT GAZOS . culoare albă. OXIZII ARSENULUI • • • As2O3 – trioxid → H3AsO3 (acid arsenios) As2O5 .Puţin solubilă în apă. Moleculă dimerizată – As4O6 • A2O3 + H2O → H3AsO3 46 .pentaoxid→ H3AsO4 (acid arsenic) TRIOXIDUL DE ARSEN – As2O3 Proprietăţi: Pulbere cristalină. 2AsH3 → 2 As + 3H2 ( oglinda de arsen -proba Marsh-Liebeg pentru recunoaşterea arsenului) • Caracter reducător Reduce: Cl2 → HCl. fără miros.

au caracter oxidant cât şi ca reducător Caracter reducator Reactioneaza cu: oxigen.. Na3AsO3 +3 HCl  → AsCl3 +3NaCl 47 . I2.. hipocloriţi.. SnCl2 etc. apă oxigenată.. PENTAOXIDUL DE ARSEN . arseniţii. Caracter oxidant: se reduce la As sau As3II..3HO.. Cl2. Hg2Cl2 . Br2. MeH2AsO3 • Sărurile sale. HNO3 etc. cât şi ca bază: Se admit formulările H3AsO3 sau As(OH)3 H3AsO3 ↔ H+ + H2AsO3. meta – MeAsO2. piro – Me4As2O5 Proprietati • acid slab • aciditatea soluţiilor sale creşte în prezenţa polialcoolilor..• Caracter oxidant şi reducător Caracter oxidant: C→ CO2 . se tamponează soluţia cu NaHCO3: Na3AsO3 + I2 + 2NaHCO3  → Na3AsO4 + 2NaI + 2CO2 +H2 Caracter oxidant Oxideaza: H2.+ As 3+ • Este un acid tribazic foarte slab şi formează trei feluri de săruri: Me3AsO3 . Na3AsO3 + I2 + H2O Na3AsO4 + 2HI Pentru deplasarea echilibrului spre dreapta. Me2HAsO3 .. acidul hipofosforos. asemănător acidului boric • se comportă atât ca acid.As2O5 Preparare: 2H3AsO4 → As2O5 + 3H2O (600o C) Nu se obţine prin arderea arsenului în aer. KCN→KCNO A2O3 + 3SnCl2 + 6HCl → 3SnCl4 + 2As + 3 H2O Caracter reducător: As2O3 + 2I2+ 5 H2O ↔ 2H3AsO4 + 4HI • Cu soluţii de hidroxizi→ arseniţi As2O3 + NaOH → 2 Na3AsO3 + 3H2O Proprietăţi fiziologice: otravă foarte puternică.2. OXOACIZII ARSENULUI ACIDUL ARSENIOS – H3AsO3 • La tratarea cu apă a anhidridei arsenioase se formează acid metaarsenios şi ortoarsenios: As2O3 + H2O 2HAsO2 As2O3 + 3H2O 2H3AsO3 As2O3 + 2H2O → H4As2O5 Sărurile corespunzătoare celor trei acizi se numesc arseniţi: orto – Me3AsO3.3H+ + AsO3 3As(OH)3 ↔ As(OH)2 + +HO -. ozon. KMnO4.

PbHAsO4 şi CaHAsO4 sunt. neplăcut Structura H3AsO4. secundare şi terţiare Arseniaţii de plumb şi calciu: Pb3(AsO4)2. mai slab ca H3PO4 atacă pielea şi ţesuturile mai puţin toxic decât As2O3 formează săruri numite arseniaţi.insecticide puternice folosite în agricultura.vărsături. ACIDUL ARSENIC – H3 AsO4 Preparare ● Dizolvarea As2O5 in H2O As2O5 + H2O → H3AsO4 ● Oxidarea As2O3 cu diversi oxidanti As2O3 + 2I2 + 5 H2O → H3AsO4 + 4HI As2O3 + 4 FeCl3 + 5 H2O → 2H3AsO4 + 4 FeCl2 + 4HCl Proprietăţi fizice substanţă cristalizată. Toţi arseniaţii sunt toxici ! Proprietati chimice ● Caracter oxidant slab : Na3AsO4 + 2NaI + 2HCl  → 2NaCl + I2 + Na3AsO3 + H2O ● Formeaza saruri: Na3AsO4 + 3 AgNO3  → Ag3AsO4 +3 NaNO3 Na3AsO4 + 12(NH4)2MoO4 + 24 HNO3 → (NH4)3H4[As(Mo2O7)6] + 21NH4NO3 + 3 NaNO3 +10H2O ● De la H3AsO4 deriva heteropoliacizi : H7[As(Mo2O7)6] a carui sare de amoniu (NH4)3H4[As(Mo2O7)6] este analoaga cu structura fosfomolibdatului de amoniu (NH4)3H4[ P(Mo2O7)6]. catar intestinal. organismul se poate obişnui cu arsenul. provocând o senzaţie de fortifiere. deficienţa de arsen poate determina tulburări de creştere şi de reproducere şi poate afecta funcţiile inimii. este similară acidului fosforic – tetraedrica acid tribazic. precipitat galben. diaree şi dureri în tot corpul. Intoxicaţii .2AsCl3 + 3SnCl2  → 2As + 3SnCl4 Utilizari verdele lui Scheele (CuHAsO3) si acetoarsenitul de cupru. incoloră. dacă se administrează progresiv în cantităţi mici.face parte din categoria elementelor esenţiale . metalic. in doze mari este însă un toxic puternic. (doza mortală/adult este de 0. este un constituent normal al majorităţii ţesuturilor animale şi vegetale.1 g As). ALTI COMPUSI MgNH4AsO4 – precipitat alb cristalin Ag3AsO4 – precipitat brun PROPRIETĂŢI FIZIOLOGICE ALE ARSENULUI ŞI COMPUŞILOR SĂI Arsenul . Ca3(AsO4)2. numit verde de Paris --. suprimarea bruscă a otrăvii duce la o stare de deprimare asemănătoare celei produse de suprimarea stupefiantelor. în general. gust acru. delicvescentă. utilizaţi la prepararea insecticidelor. 48 . care pot fi primare. uşor solubilă în apă.

COMPUSII CARBONULUI CU OXIGENUL II.Sn şi Pb – compuşi di şi tetravalenţi . GRUPA IV –A (14) Caracterizare generală Carbon C Siliciu Si Germaniu Ge . Compuşii organici ca salvarsanul şi neosalvarsanul au fost folosiţi în tratamentul sifilisului. în special rinichiul şi ficatul.Reactivitate scăzută . Compuşii organici cu arsen sunt mai puţin toxici decât cei anorganici. în stare hibridizată ..compuşi divalenţi instabili .singurul element din grupă care formează legături multiple.Siliciul şi germaniul.Carbonul şi siliciul formează legături covalente.ezează toate organele.Se combină cu H2 la 1100oC→ CH4 .Solid. MONOXIDUL DE CARBON – CO Metode de preparare 49 . Si. Siliciul . Punct de topire foarte ridicat ( 3700o C) .1100oC ) .lanţuri cu până la 6 atomi.Reacţionează cu B.Carbonul şi siliciul nu formează ioni C 4+ şi Si 4+ Carbonul .spălături stomacale . Atomii de carbon pot forma lanţuri (catene) de C.Cu fluorul → CF4 2C + (O2 + 4N2) → 2CO + 4N2 (gaz de aer-300oC) C + H2O → CO + H2 (gaz de apă. Antidot .(C) Proprietăţi fizice .semimetal Staniu Sn Plumb Pb Configuraţia electronică: ns2 np2 Valenţa: 2 şi 4 .Carbonul nu formează compuşi divalenţi .administrarea de hidroxid feric proaspăt preparat şi oxid sau hidroxid de magneziu. metale → carburi (B4C3) Caracter reducător: 2CuO + C → 2Cu + CO2 Reduce : H2SO4→ SO2 K2Cr2O7 → Cr2O3 P2O5 → P I. Compuşii cei mai toxici : anhidrida arsenioasă (şoricioaica).Putere mare de adsorbţie Proprietăţi chimice . anhidrida arsenică şi arseniţii metalelor tranziţionale. CARBONUL .Nu se dizolvă în nici un solvent .

fără miros. pierderea cunoştinţei .Cu hemoglobina.Ligand în compuşi de tip carbonil-metalici: Fe(CO)5 .are rol important în asimilaţia clorofiliană (plantele reţin CO2 şi eliberează O2) . .ia naştere în organismul animal în urma arderilor .Foarte toxic (0.5% în aer. la 70-80oC.moleculă foarte stabilă .Caracter slab oxidant CO2 + C ↔ 2 CO. cu H2SO4 conc. oboseală.se poate lichefia .Foarte toxic !!! .stabilitate mare .mai uşor decât aerul .izoelectronic cu azotul .arderea C şi a substanţelor organice în aer .Cărbunele activ nu reţine CO DIOXIDUL DE CARBON – CO2 Preparare .gaz incolor.Arderea C într-o cantitate limitată de aer Trecerea aerului sau a vaporilor de apă peste cărbune înroşit • Trecerea unui curent de CO2 peste cocs CO2 + C → 2 CO • Descompunerea HCOOH sau (COOH)2 . HCOOH → CO + H2O H2C2O4 → CO + CO2 + H2O Proprietăţi fizice .mai greu decât aerul .Intoxicaţiile: cefalee. cu gust acru. inodor.descompunerea termică a carbonaţilor CaCO3 → CaO + CO2 Proprietăţi .Măştile de protecţie conţin un amestec de oxizi – oxidează CO la CO2 .puţin solubil în apă Proprietăţi chimice • Caracter reducător Fe2O3 + 3CO → 2 Fe + 3 CO2 5CO + I2O5 → I2 + 5CO2 (reacţie de identificare a CO în aer) • Caracter oxidant CO + 2H2 → CH3OH • Alte reacţii: CO+ NaOH → HCOOH CO + NH3→ H-CO-NH2 (formamida) . .provoacă moartea) . CO2 + 4H2 → CH4 + 2 H2O .carboxihemoglobina .Reacţionează cu NH3 CO2 + 2NH3 → O = C(NH2)2 + H2O Acţiune fiziologică . solubil în apă.gaz incolor.este eliminat prin plămâni • • 50 . ameţeli. insipid .nu întreţine viaţa. Ni(CO)5 Proprietăţi fiziologice .

acid tiocianic ACIDUL CIANHIDRIC . obţinerea Na2CO3 şi a ureei .cubic) – proprietăţi metalice.C= N) – acid cianic HSCN (HS . constantă dielectrică mare .ape carbogazoase.acid foarte slab < H2CO3 Caracter reducător 4HCN + 5 O2 → 4 CO2 + 2 N2 + 2 H2O 3HCN + 2KMnO4 + 2KHCO3 → 2K2MnO3 + 3HOCN + 2CO2 + H2O Sărurile HCN – cianuri . B (Si3B4) • cu sulful (600oC) : SiS2 • cu acidul fluorhidric Si + 4 HF → SiF4 + 2H2 SiF4 + 2HF → H2[ Si F6 ] • Se dizolvă în soluţii de hidroxizi alcalini: Si + 2KOH + 4H2O → K2SiO3 + 2H2+3H2O • Se dizolvă în metale ( la cald) → siliciuri interstiţiale • • • SiO2 + 2 Mg → Si + 2MgO SiO2 + C → Si + CO2 SiCl4 + 2H2→ Si + 4 HCl I. siliciul cristalizat (sist. • Arde în aer : Si + O2 → SiO2 (r.Cianurile insolubile se solubilizează în KCN: AgCN + KCN → K [ Ag(CN)2] SILICIUL – (Si) Preparare Proprietăţi • Prezintă două forme alotropice: 1.HCN Preparare: prin amonooxidarea metanului CH4 + NH3 + 3/2 O2 → HCN + 3 H2O Proprietăţi . solubil în apă. siliciul amorf – structură microcristalină-reactiv.lichid incolor. extinctoare III.C = N) .C = N) – acid cianhidric HOCN (HO . exotermă) Reacţionează • cu N2 (Si3N4) . molecule asociate prin legături de hidrogen. COMPUSII SILICIULUI CU HIDROGENUL: SILANI Si2H2n+2 Preparare 51 .Cianurile alcaline şi alcalino-pământoase sunt solubile în apă. cu miros de migdale amare. Hidrolizează cu reacţie alcalină.amestec carbogen –contra intoxicaţiilor cu CO .Zăpada carbonică – anestezic. C (SiC). COMPUSII CARBONULUI CU AZOTUL (combinaţii cianice) C2N2 (N = C – C = N) – dician HCN (H . Toxice !! . .In amestec cu O2(5%). 2.Intrebuinţări .

dar solubil la cald -Sub formă de soluţie 5-10 % .în tratamentul tuberculozei şi ca antiseptic SILICAŢII NATURALI Ortosilicaţii (SiO4)4– Formula: . DIOXIDUL DE SILICIU . Fe.Mg2Si + 4HCl Proprietăţi -  → SiH4 + 2MgCl2 - Silanii inferiori (n = 1. Zn) . onix.anhidridă fixă Na2SO4 + SiO2  → Na2SiO3 + SO3 .amorf (ex.este anhidrida acidului silicic. toxice.reactivitate redus. COMPUSII SILICIULUI CU OXIGENUL III. ACIZII SILICIULUI H4SiO4 sau Si(OH)4 .insolubil în apă şi acizi . Mg.acidul ortosilicic H2SiO3 . . care se acumuleaza in alveolele pulmonare si astfel se micsoreaza capacitatea respiratorie.Silanolii condensează imediat →siloxani H3Si–OH + HO–SiH3  → H3Si–O–SiH3 + H2O II.halogenosilani     SiH4 − C→l SiH3Cl − C→l SiH2Cl2 − C→l SiHCl3 − C→l SiCl4 H H H H C l2 C l2 C l2 C l2 SiH4 + HCl  → SiH3Cl + H2 SiH3Cl +H2O → SiH3OH (silanoli) . agat.cristalizat (ex.acidul metasilicic H2Si2O5 . urât mirositoare. Silanii superiori – lichizi Se aprind spontan în aer → SiO2 Caracter reducător puternic Reacţionează cu halogenii . silex.SiO2 (silice) Stare naturală . kiselgur) Proprietăţi .silicea hidratată – mai reactivă: SiO2 + 2NaOH  → Na2SiO3 + H2O SiO2 + CaO  → CaSiO3 .acidul disilicic SĂRURILE ACIDULUI SILICIC -SILICAŢI SILICATUL DE SODIU – Na2SiO3 -Este insolubil în apă rece. prin formarea unui tesut fibros caracteristic. opal. Mn.2.carbonul şi borul reduc SiO2 la Si SiO2 + C → Si + CO2 cu acidul molibdenic (H2MoO4) → acid silicomolibdenic Acţiune fiziologică: Silicoza: determinată de expunerea la praf de silice.3) sunt gaze.Me2IISiO4 ( Me poate fi Be.cuarţ) .MeIVSiO4 ( Me poate fi de exemplu: Zr) 52 .

piatră preţioasă cu aspectul diamantului. Ceramica.în medicină . poate determina cancer pulmonar) • Silicaţi stratificaţi • Talcul – Mg3(OH)2(Si2O5)2 – mineral foarte moale. . albă. solidă. volatili. . Obţinere: SiCl4 + CH3MgCl  → CH3SiCl3 + MgCl2 Si + 2CH3Cl  (CH3)2SiCl2 → Cu.neinflamabil. dar este mult mai ieftin.la fabricarea porţelanurilor.culoare verde intensă. • Bentonitele au o mare putere de absorbi apa şi de se dispersa în aceasta (CICATROL). Silicaţi tridimensionali (aluminosilicaţi) Feldspat . Pyrex.este alcătuită din silicaţi insolubili. porţelanul .în cromatografie ca schimbător de ioni. acizi şi la încălzire). .se întîlnesc mai rar. a sticlelor decorative şi a ceramicii. . Duritatea mult mai mică. .schimbători de ioni Sitele moleculare . DERIVAŢI ORGANOSILICICI.azbestul • structură fibroasă. (foarte rezistente faţă de apă. unsuros la pipăit. 280 − 300 0 C • Proprietăţi: compuşi lichizi. Duran.Al2O3·2SiO2·2H2O -subst.varietăţi speciale de sticlă: Jena.granitul Zeoliţi : catalizatori. • Caolinul . • Ambele varietăţi sunt pietre preţioase. Pirosilicaţii (disilicaţii) [Si2O7]6– .soluţie solidă cu compoziţie variabilă.conţin în structura lor legături Si–C foarte puternice. -se foloseste pentru filigranarea hârtiei.In natură: granate (pietre preţioase de culoare roşie. Mica este un silicat stratificat. site moleculare.la tratamentul indigestiilor şi pentru cataplasme.) Sticla : . întrebuinţat la prepararea unor produse farmaceutice (pudre). cimentul etc.sticla obişnuită: Na2O·CaO·6SiO2 . Piatra semipreţioasă albastră numită lapis lazuli a fost cunoscută încă din antichitate. foarte periculos pentru sănătate: inhalarea pulberii de azbest →azbestoză ( afectează plămânii . caracteristice. inflamabili Hidrolizează: 53 . folosite la fabricarea glaspapierului) • topaz • acvamarin ZrSiO4 . Ultramarinele conţin sulf sub formă de radicali anioni de tip polisulfură care determină culoarea albastru clar sau imprimă o nuanţă verde. Sitele moleculare se folosesc la uscarea gazelor şi la separarea componentelor dintr–un amestec. SILICONI . Silicaţi ciclici • Berilul ( cristale de culoare verde deschis) • Smaraldul (conţine 1–2% Cr) .au proprietatea de a absorbi selectiv anumite substanţe în funcţie de dimensiunile şi de forma moleculelor acestora. clivează uşor în foiţe transparente. iar apoi a fost folosită ca pigment pentru picturile în ulei din evul mediu(conţine ultramarin. • Silicaţii fibroşi ( amfiboli) . rezistent la încălzire şi la acţiunea acizilor şi bazelor.

.4%) borul este considerat: hormon anorganic al plantelor. Ca.6%) şi 5 B (80. 11 prezintă doi izotopi naturali: 5 B (19..se folosesc în farmacie la prepararea unor unguente.10H2O). creme. paste. Borul cristalizat Borul este insolubil în solvenţii obişnuiţi Se dizolvă în metale topite. BORUL – B Stare naturală • • • in natură . 54 .. bumbac. în apa de mare.. răşini de silicon.. kernitul (Na2B4O7. alimente şi băuturi. Na sau K B2O3 + Mg  → 2B + 3MgO prin reducerea BCl3 sau BBr3 cu hidrogen: 2BCl3 + 3H2 Proprietăţi fizice • Borul se prezintă sub două forme: amorf şi cristalizat.Borul pur este foarte puţin reactiv. (CH3)2SiCl2 + 2H2O  → (CH3)2Si(OH)2 + 2HCl n( CH3)Si(OH)2 HO CH3 CH3 Si O Si O . în fructe..(CH3)3SiCl + H2O  → (CH2)3Si–OH + HCl trimetilsilanol  − 2 (CH3)3SiOH+HOSi(CH3)3  HO → (CH3)3Si–O-Si(CH3)3 hexametilsilanol Dimetildiclorosilanul formează prin hidroliză dimetilsilanol. Al. în ape minerale. care prin policondensare macromoleculari numiţi siliconi. elastomeri sau cauciucuri de silicon. 1 0 • • • • Preparare prin reducerea B2O3 la cald în absenţa aerului. in cantităţi mici se găseşte în unele lacuri.formă combinată: acid boric şi boraţi. cu Mg.4H2O). O CH3 CH3 CH3 Si OH CH3 → compuşi Siliconii se pot clasifica în : siliconi fluizi sau uleiuri de silicon. deoarece în lipsa lui acestea se ofilesc. Proprietăţi chimice: . tutun.  → 2B + 6HCl   • • Borul amorf este de culoare brun–neagră. emulsii etc. la fel ca siliciul şi carbonul. mineralele mai importante ce conţin bor: boraxul (Na2B4O7.

Reacţionează cu halogenii formând trihalogenuri de bor: 2B + 3X2  → 2BX3 (X = F. cu mare rezistenţă chimică şi mecanică în tehnica nucleară ca absorbant de neutroni. refractare. putând şlefui chiar diamantul. formând ionul (BX4)– TRIFLUORURA DE BOR – BF3 Obţinere: B2O3 + 6HF  → 2BF3 + 3H2O Proprietati: • • Gaz incolor şi sufocant Hidrolizeaza BF3 + 3HOH  → H3BO3 + 3HF BF3 + HF  → H[BF4] Acidul tetrafluoroboric este un acid tare.descompune apa.. Utilizari • • BF3 acţionează drept catalizator TRICLORURA DE BOR – BCl3 Obtinere B2O3 + 3Cl2 + 3C  → 2BCl3 + 3CO 55 . Cl. I) Se combină la cald cu sulful (12000C): 2B + 3 S  → B2S3 Reactioneaza cu azotul (20000C) : 2B + N2  → 2BN Nu se combină direct cu hidrogenul. substanţe dure.- - Arde în aer sau oxigen cu o flacără verde formând B2O3: 4B + 3O2  → 2B2O3. intră în compoziţia unor îngrăşăminte. în topitură formează metaboraţi: 2B + 6NaOH  → 2Na3BO3 + 3H2 Borul este un reducător puternic: . Cu bazele. Br. ca activator pentru fixarea azotului COMPUŞII BORULUI I. W. cunoscut numai în soluţie. Ni. Cu. numai acidul nitric şi apa regală atacă borul la temperaturi sub 1000C cu formare de acid boric: B + 3HNO3  → H3BO3 + 3NO2. cu eliberare de H 2. Cu carbonul se combină la temperatura arcului electric: 4B + 3C  → B4C3 (carbura de bor) B4C3 are cea mai mare duritate cunoscută. comportându–se ca acizi Lewis coordinează ionii de X. rezistente la coroziune. bune conducătoare de căldură şi electricitate Dintre acizi.BX3 • • • • se obţin direct din elemente indirect: B2O3 + 6HCl → 2BCl3 + 3H2O hidrolizează uşor: BX3 + 3HOH  → H3BO3 + 3HX sunt compuşi covalenţi au tendinţa de a coordina o moleculă cu electroni neparticipanţi. la temperatură ridicată. dure. ca feroborul (10–20% bor) aliaje cu Al. • • COMPUŞII BORULUI CU HALOGENII . formând B2O3: 2B + 3H2O  → B2O3 + 3H2 Întrebuinţări • • • • • obţinerea unor oţeluri speciale. Cu metalele formează la ~20000C diverşi compuşi numiţi boruri. Si.

Mg. eliberând HCl şi H3BO3 • cu alcoolii metilic sau etilic formează boraţii respectivi.Proprietati • lichid incolor la temperatura camerei. solubilitatea lui crescând odată cu creşterea temperaturii (la 00C – 2%. care colorează flacăra în verde caracteristic BCl3 + 3HOC2H5  → B(OC2H5)3 + 3HCl II. esteri ai acidului boric. K.sticloşi. inodore se dizolvă puţin în apă. bere) • sub formă de săruri de Na. .este un oxid acid acid metaboric Proprietati chimice . TRIOXIDUL DE BOR (ANHIDRIDA BORICĂ) .masa sticloasa. Mg Obtinere: . cu formare de metaboraţi.tratarea boraxului cu acizi tari: Na2B4O7 + 2HCl  → H2B4O7 + 2NaCl. sidefii. diferit coloraţi – aşa–numitele perle de borax. volatili. . iar la 1000C – 25%) • • se dizolvă în glicerină şi uleiuri eterice Proprietati chimice • este un acid foarte slab.dizolvarea B2O3 in apa: B2O3 + 3H2O  → 2H3BO3 Proprietati fizice • cristalizează în foiţe strălucitoare. OXIZII ŞI OXOACIZII BORULUI III.cu apa formează acidul boric: B2O3 + 3H2O  → 2H3BO3 . anhidrida borică dizolvă o serie de oxizi metalici. Ca.B2O3 Obţinere: prin deshidratarea acidului boric: to p ir e 100C 2H3BO3  −HO→ 2HBO2  −  → HO 2 2 0 2 B2O3 acid ortoboric Proprietati fizice . formand acid gliceroboric: H2C O O CH2 B + O CH H HC O CH2OH CH2OH 56 .topită. . la bor elementar B2O3 + 6Na  → 3Na2O + 2B ACIDUL BORIC (ORTOBORIC) – H3BO3 Stare naturala • se găseşte liber în natură în unele izvoare termale. solida. reactioneaza cu glicerina. Al. B2O3 este redus de reducători ca: Na. băuturi (vin. incolora. fumegă tare în aer umed • cu apa se descompune. ape minerale. reacţia este folosită la identificarea pe cale uscată a unor ioni metalici: B2O3 + CoO  → Co(BO2)2 . mobil.la cald.

O3O . NaBO3..în metalurgie.Ortoboraţi: formati cu elemente trivalente si divalente Mg3(BO3)2 . . folosit în boli de ochi şi de gură..cristalizează în mod curent cu 10 molecule de apă. la obţinerea smalţurilor. acid boric) 3N a O O B O O Ca2+ POLIBORAŢII . . având acţiune antiseptică PERBORAŢII Formule Obtinere Se obtin din reactia apei oxigenate (H2O2) si a peroxizilor cu acid boric. . ca apă borică sau pomadă borică. se dizolvă în apă cu formare de H2O2: • • • NaBO3·4H2O NaBO2·H2O2·3H2O Na2B4O7·H2O2·9H2O 57 . rezultat prin eliminarea a 5 molecule de apă din 4 molecule de acid boric: 4H3BO3  → H2B4O7 + 5 H2O . când devin opace..în industria textilă ca mordant şi pentru spălare ..boraxul se prepară prin tratarea acidului boric cu o soluţie caldă de hidroxid de sodiu: 4B(OH)3 + 2NaOH  → Na2B4O7 + 7H2O Proprietati: cristale (monoclinice) incolore. BORAŢII – SARURILE ACIDULUI BORIC . sticlelor colorate. a sticlei de Jena.Metaboraţii sunt în realitate polimeri ciclici sau liniari de forma (MBO2)n. la cald. Proprietati • Perboratul de sodiu. B + O B O B O B O . ..10H2O . efluorescente în aer. datorită reacţiei alcaline a soluţiilor respective • intră în compoziţia unor insecticide. ca decapant.sarea acidului tetraboric.• reactioneaza cu alcoolii. pe care le pierde total la 3500C .în farmacie şi cosmetică. borax sau metaborati . care colorează flacăra în verde caracteristic: B(OH)3 + 3C2H5–OH  → B(O–C2H5)3 + 3H2O Întrebuinţări • dezinfectant.cel mai cunoscut şi utilizat este tetraboratul de sodiu sau boraxul : Na2B4O7. .boraxul este folosit în industria sticlei şi a ceramicii la prepararea sticlelor optice.. 0 Na2B4O7  t → 2NaBO2 + B2O3 (perla de borax) B2O3 + MeO  → metaborat de Na O O B O B O metaboratO calciu de Me(BO2)2 (identificarea cationilor) Utilizari . provin de laO acidul piroboric H4B2O5 (prin eliminarea B O molecule de apă din două molecule de O B O unei. • sub formă de boraţi. transparente. la curăţatul metalelor înainte de sudare sau lipire • în tăbăcărie • la fabricarea sticlei • în spălătorie. în prezenţa acidului sulfuric si formează esteri volatili..în industria săpunurilor nealcaline .Piroboraţii.. se foloseşte ca decapant.

nichelare. metale grele (ρ > 5 g/ cm3 ) • Temperatura de topire şi fierbere: Hg – p. Metalele aflate după Mg. • Densitatea: a. • Luciu metalic.Ca.Ag.. Proprietăţi magnetice: .t. cel mai ridicat Proprietăţi mecanice: • Maleabilitatea ..H. vopsire etc 58 .Cu. 4. Au Fiecare metal reduce ionii metalelor aflate după el în serie.Cu) • Ductilitatea . Caracter electropozitiv – cedează electroni → ioni pozitivi (cationi). • • CARACTERIZAREA GENERALĂ A ELEMENTELOR CU CARACTER METALIC Proprietăţi fizice • Stare de agregare: solidă (excepţie: Hg şi Tl)...la cald . Coroziunea Fe (ruginirea) →Fe2O3 (mediu uscat) şi FeO(OH) – în mediu umed. fildeşului • dezinfectanţi în preparate ca: săpunuri cu borax. Coroziunea electrochimică: se produce la contactul metalului cu soluţii de electroliţi (ia naştere un curent electric) Protecţia împotriva coroziunii: cromare.Cu) • Duritatea. Reacţia cu apa: Metalele aflate înaintea Mg.Hg. metale uşoare ( ρ < 5 g/ cm3) b.Ag. Metalele de după H – nu reacţionează cu apa. 3. 6. Coroziunea: degradarea metalelor sub acţiunea mediului exterior. Ex. Metalele aflate înaintea H reacţionează cu acizii neoxidanţi.Na. 2. pieilor.paramagnetice .diamagnetice .Pasivizarea metalelor: Unele metale sunt atacate de acizi diluaţi dar nu sunt atacate de acizi concentraţi (strat protector de oxizi). prafuri de spălat.Mn. • Tenacitatea -rezistenţa la rupere a unui fir. Reacţia cu acizii.feromagnetice Proprietăţi chimice 1.p. Metalele aflate după H reacţionează numai cu acizii oxidanţi (reduc nemetalul din acid).Sr.Ba.Sb. • Opacitatea. mătăsii.tragerea în fire subţiri (Au. lânii. Pt...As. pastă de dinţi..tragerea în foi subţiri (Au.. Caracter reducător Seria reactivităţii electrochimice: K.rezistenţa la zgîriere (grade Mohs).Al. • Conductibilitatea termică şi electrică: datorită mobilităţii electronilor din banda de valenţă.Ag. în absenţa apei lichide.Mg. Coroziune – chimică .la rece.electrochimică Coroziunea chimică: oxidarea metalului la t > 100oC. 5.t cel mai scăzut (-39oC) W .NaBO3 + H2O  → NaBO2 + H2O2 Utilizari • oxidant şi decolorant al părului.

CrO Proprietăţi Pulbere neagră –vînătă • 4 CrO + O2 → 2 Cr2O3 ( tº) • CrO + H 2 → Cr + H2O • Se dizolva în HCl : 3CrO +8HCl → 2 CrCl2 + 2 CrCl3 +3H2O + H2 • Nu reacţionează cu H2SO4 şi cu CH3COOH diluat. CLORURA CROMOASA . albastru –verzui. 3.hidratati ( albastri) . Are punct de topire ridicat.01 24 Cr I. Insolubilă în apă. HIDROXID CROMIC . CLORURA CROMICA .CrCl 2 Obţinere 2 CrCl 3 + Zn → 2CrCl 2 + ZnCl 2 Are caracter reducator CrCl 2 + CuCl 2 → CrCl 3 + CuCl II. Este dur.oxid cromic hidratat Obţinere CrCl 3 + 3 NaOH → Cr(OH)3 + 3 NaCl Proprietăţi Gel voluminos.Cr(OH)3 sau Cr2O3 . este negru cu reflexe verzui. • I. II. insolubil in apă Are caracter amfoter: Cr(OH)3 + 3HCl → CrCl 3 + 3 H2O Cr(OH)3 + KOH → K [Cr(OH)4] II. Cristalizat. COMPUSII CROMULUI (II) (Cr+2 ) I.1.1.3.anhidri (culori variabile) 52. COMPUSII CROMULUI (III) (Cr +3) II.2. nH2O . HIDROXID CROMOS -Cr(OH)2 Precipitat galben Solubil în acizi concentraţi I.2. este o pulbere verde.CrCl 3 Obtinere 2 Cr + 3 Cl2→ 2 CrCl 3 ( tº) Cr2O3 + 3 C + 3 Cl2 →2 CrCl 3 + 3 CO • • • • • • • • • • • 59 .CROMUL putin stabili compusii . OXIDUL CROMOS .Cr2O3 Obţinere K2Cr2O7 + 2 C → Cr2O3 + K2CO3 + CO (NH4)2Cr2O7 → Cr2O3 + N2 + 4 H2O Proprietăţi In stare amorfă. acizi. OXID CROMIC . hidroxizi alcalini.

SULFAT CROMIC . 5. 3.Verde inchis Izomeri de hidratare ( diferă după modul de legare a moleculelor de apa). II.verde • Are caracter oxidant: Cr2(SO4)3 + Zn → 2CrSO4 + ZnSO4 • II.H2CrO4 In funcţie de pH. Poate forma complecsi hidrataţi: [Cr(H2O)6 ]. ACIDUL CROMIC . 2H2O .violet • Cristalizat cu mai puţin de 18 H2O .Cr2(SO4)3 Obţinere 2 Cr(OH)3 + 3H2 SO4 → Cr2(SO4)3 + 6 H2O Proprietăţi • In stare anhidră .numite cromaţi. Insolubilă în apă. 4.Cr(NO3)3 Obţinere Cr(OH)3 + 3 H NO3 → Cr(NO3)3 + 6 H2O Proprietăţi Se hidrateaza cu un numar variabil de molecule de apa Cr(NO3)3 . • Formează săruri . sunt colorate în : galben ( cromaţii alcalini şi alcalino-pământoşi şi cei de Pb) sau roşu ( cromaţii de Ag. 1. Cl3 . roşie-vişinie. III.+ H2O (ion dicromat) Cr2O7 2.roz • Cristalizat cu 18 H2O .+ 2 HO.H2Cr2O7 Este un izopoliacid • H2CrO4 → H2CrO3 (CrO4 ) . • III. IV. • Sunt oxidanţi puternici. NITRAT (AZOTAT) CROMIC .+ 2H+ ↔ Cr2O7 2. • Foarte higroscopică. Hg. I) 60 . • Oxidant puternic. oxidându-se la Cr+6. 12H2O Compuşii Cr+3 au proprietăţi reducătoare.↔ 2CrO4 2. 2. 7H2O Cr(NO3)3 . H2O – Verde deschis [Cr(H2O)4 Cl2] Cl . ANHIDRIDA CROMICĂ . în mediu acid • Oxidează: (COOH) 2 → CO2 Fe2+ → Fe3+ X -→ X2 ( X : Cl.Dicromaţi -sunt solubili in apă (excepţie Ag2Cr2O7). cristalizată. se stabileşte un echilibru : 2CrO4 2.se inlocuieşte un atom de O din H2CrO4 cu anionul CrO42. Bi) III.+ H2O (ion cromat) Sărurile.• • • Proprietăţi In stare anhidră – cristale roşii-violete..CrO3 Obţinere K2Cr2O7 + H2SO4 → 2CrO3 + K2SO4 + H2O Proprietăţi • Substanţă solidă. 3H2O Cr(NO3)3 .Violet [Cr(H2O)5 Cl ] Cl2 . COMPUSII CROMULUI (VI) (Cr 6+) V. 9H2O Cr(NO3)3 . 4H2O Cr(NO3)3 . Br. ACID DICROMIC .

93Mn I. Oxidul de crom este utilizat la colorarea sticlei si a porţelanului în verde. H2Cr O4 este folosit ca şi cauterizant în afecţiunile bucale. De exemplu: Cr2O72-+ 2H+ + 4H2O2  → 2CrO(O2)2 + 5H2O III. MANGAN .1 OXIDUL MANGANOS – MnO Proprietăţi • În aer şi la cald trece în Mn2O3 şi Mn3O4: 5MnO + O2 → Mn2 O3 + Mn3 O4 (MnO2 . roşu 61 . 2MnO +H20 STRU TU C RA P O R TĂ I R P O -ŢO IE L ichid . C Utilizări: • • • In farmacie.→ NO3 – C2H5OH → C2H4O S2.→ SO4 2 3 CH3 .4.5.NO2.2554.CH2 – OH + K2Cr2O7 + 4H2SO4 → 3 CH3-CH = O + K2SO4 + Cr2 (SO4)3 + 7H2O Peroxidul de hidrogen reacţionează cu K2Cr2O7 (sau cu orice alt compus de Cr6+) în mediu acid. + 4 r 2 O7 A + 2N 2S 4 + a O I.→ S o SO 3 2. intern e toxic! Cromul (metalic) este folosit in industria metalurgica la obţinerea oţelurilor speciale si a unor aliaje cu proprietăţi deosebite. neutru sau alcalin formând combinaţii peroxidice a căror structură depinde de pH şi de concentraţia în crom. COMPUŞII MANGANULUI (II) (Mn2+) OŢ EE B IN R K2C III. 2MnO) • Cu apa → Mn3 O4 +H2 2+ 1+ 4+ 2+ (2+1)MnO + H2O → MnO2 .

Br. .1. (NH4)2S2O8.Stabil.La cald se descompune: 2MnO2 → Mn2O3 + ½ O2 .5 e → Mn7+.4H2O Substanţe solide.2.2.Vezi LABORATOR 2MnSO4 + 5KIO4 + 3H2O → 2HMnO4 + 5KIO3 + 2H2SO4 II. culoare negru-brun. 3MnSO4 + 2 KMnO4 +7 H2O→5H2MnO3 +2KHSO4 + H2SO4 Oxidarea la Mn6+ (în topitură alcalină) MnSO4 + 2KNO3 + 2K2CO3 → K2MnO4 + 2KNO2 + K2SO4 + 2CO2 Oxidarea la Mn7+ Oxidanţi: PbO2(HNO3) . COMPUSII MANGANULUI (IV) (Mn4+ ) II. insolubil în apă. H2SO3→ H2SO4 MnO2 + CO → MnO + CO2 II. I) S → SO2 . AgNO3(mediu alcalin) . MnSO4. . H2O) Obţinere • Oxidarea MnSO4 cu (NH4)2S2O8 MnSO4+(NH4)2S2O8+ 3H2O → H2MnO3+(NH4)2SO4 + 2H2SO4 • Oxidarea MnSO4 cu H2O2 în mediu alcalin 62 . HIDROXIDUL DE MANGAN– Mn(OH)2 Obţinere: Mn SO4 + 2K OH → Mn (OH)2 + K2 SO4 Proprietăţi: .Caracter puternic oxidant Oxidează : H2O2 → O2 . Oxidarea la Mn4+ Oxidanţi: H2O2 (mediu alcalin). .-2e +2e I. se găseşte în natură ca atare (minereu). MnS.4 e → Mn6+ • Mn2+ . DIOXIDUL DE MANGAN – MnO2 Proprietăţi . Br2(KOH) – reacţia Deniges . (NH4)2S2O8 (H2O) .Precipitat alb. HX → X2 (X = Cl. gelatinos.Solid.2 e → Mn4+ • Mn2+ . KMnO4 (mediu slab acid).5H2O culoare roz.reacţia Crum Volhard.Se oxidează în aer: Mn (OH)2 + ½ O2→ H2 MnO3 H2 MnO3 + Mn (OH)2→ MnMnO3 + 2H2O ↓ colorează textilele în brun Alţi compuşi : MnCl2. ACIDUL MANGANOS – H2MnO3 (Dioxidul de mangan hidratat – MnO2. MnCO3 Compuşii manganului divalent au proprietăţi reducătoare: • Mn2+ .

solubil în apă. IV.în soluţie  în topitură: 2KMnO4+3H2SO4→2MnSO4+K2SO4 + 3H2 O +5[O] 2KMnO4 → K2O+2MnO2 + 3/2O2 2KMnO4 +2KOH → 2K2MnO4 + H2 O +1/2O2 • în solutie: o Mn7+ + 5e → Mn2+ (mediu acid) o Mn7+ + 3e→ Mn4+(mediu slab acid sau neutru) o Mn7+ + 1e → Mn6+ (mediu alcalin) Exemple: o 2KMnO4+5K2SO3+3H2SO4 → 2MnSO4+6K2SO4+3H2 O o 2KMnO4+3K2SO3+H2O → 2MnO2 + 3K2SO4+2KOH 63 .Oxidant energic . COMPUSII MANGANULUI (VI) (Mn6+ ) III.KMnO4 Obţinere: Prin disproporţionarea K2MnO4 în mediu acid (HCl sau CO2) 3K2MnO4 + 2CO2→2KMnO4 + MnO2+K2 CO3 Proprietăţi .1.Solid. ACIDUL MANGANIC – H2MnO4 Săruri : Me2MnO4 Obţinere: MnSO4 + 2KNO3 + 2K2 CO3 → K2MnO4+2KNO2 + K2SO4 + 2CO2 Proprietăţi: 3K2MnO4+4 HCl→2KMnO4 + MnO2 +4KCl +2H 2O Oxidanti energici Mn O42.prin Mn7+ . PERMANGANATUL DE POTASIU . COMPUSII MANGANULUI (VII) (Mn7+ ) Mn2O7 – instabil.→ Mn4+ (mediu alcalin) Mn2+ (mediu acid) HCOONa + Na2MnO4 → Na2CO3 + MnO2 +NaOH K2MnO4+2 H2SO3 → MnSO4 + K2SO4 + 2H2O IV. .MnSO4+H2O2+4 KOH → K2MnO3 + K2SO4 + 3H2O MnSO4+H2O2+2 NH4OH → H2MnO3 + (NH4) 2SO4 + 2 H2O III. 1. culoare violet.prin [O] – în topitură .

1. K2Cr2O7 → Cr 3+ (LABORATOR) Alte exemple: 3FeSO4 + 3 AgNO3 → Fe2(SO4)3 + Ag + Fe(NO3)3 2FeSO4 + PbO2 + 2H2SO4 → Fe2(SO4)3 + PbSO4 +2H2O I.culoare albă (stare anhidră). OXIDUL FEROS – FeO Pulbere de culoare neagră. 2FeO + H2O → Fe2O3 + H2 I.2. Br.feraţi • Combinaţii complexe I. COMPUŞII Fe 2+ (feroşi) .compuşi feroşi • Compuşii Fe 3+ . Săruri solubile: halogenurile (excepţie FeF2). nitrat. H2O2 → H2O .culoare verde deschis (stare hidratată).85 H2S → S Fe2+→ Fe3+ Mn2+ → Mn4+ HX → X2 ( X = Cl. .diluate 1: 500 sau 1:10000) • Hemostatic • Cicatrizant Ca(MnO4)2 • Sterilizarea apelor potabile • FIER COMPUSII FIERULUI • Compuşii Fe 2+ . HIDROXIDUL FEROS – Fe(OH)2 Precipitat alb.o 2KMnO4 + K2SO3 + KOH → 2 K2MnO4+K2SO4+H2O În mediu acid oxidează: COOH │ → CO2 COOH H 3AsO3 → H 3AsO4 H2O2 → O2 UTILIZĂRI ALE COMPUSILOR MANGANULUI: KMnO4 • Dezinfectant (sol. sulfat. I ) H3P→H3PO4 Fe 64 . KMnO4→ Mn2+ . CLORURA FEROASĂ – FeCl2 (incoloră) 26 55. în aer se oxidează: 2Fe(OH)2+ ½ O2 + H2O → 2 Fe(OH)3 (pp brun) I. Săruri greu solubile: carbonat.compuşi ferici • Compuşii Fe 6+ . sulfură.3. Caracter reducător: Cl2 → 2Cl -. fosfat.

SULFURA DE FIER . I. insolubil în acizi. CLORURA FERICĂ: FeCl3.oxidant: - 65 . SULFATUL FEROS – FeSO4 . 7H2O Calaican. II.FeO.coagulează albumina.Solubilă în apă. 2FeCl3 + SnCl2 → 2 FeCl2 + SnCl4 II. I. .proprietăţi hemostatice. delicvescente.oxidant slab. C.cristale verzi.FeS Obţinere: Fe + S → FeS FeSO4 + (NH4)2S → FeS + (NH4)2SO4 Proprietăţi: Substanţă solidă.poate fi redus la FeO cu H2 .hematit (roşu) .4. CO. SULFATUL FERIC: Fe2(SO4)3 . cu caracter amfoter .1.4.substanţă solidă.gel de culoare brună. FeSO4↔ (NH4)2Fe(SO4)2 – sare Mohr I. uşor solubile în apă.oxidează: Zn → Zn 2+ SnCl2→ SnCl4 H 2S → S KI → I2 Ex. .FeCl2.n H2O . solubilă în acizi.Exemplu: (NH4)2SO4.magnetit) . caracter reducător.6. II. COMPUSII Fe 3+ (ferici) mai stabili decât compuşii Fe 2+ .caracter oxidant slab.cristale albe.. OXIDUL FERO-FERIC: Fe3O4 ( Fe2O3.3. HIDROXIDUL FERIC: Fe(OH)3 ↔ Fe2O3. Cu sulfaţii metalelor alcaline şi cu (NH4)2SO4→săruri duble. II.4H2O (verde) . . OXIDUL FERIC: Fe2O3 .cristale de culoare neagră. solubilă în acizi.limonit (galben) . culoare neagră.2. bun conducător de electricitate.5. . .proaspăt preparat adsoarbe uşor ionii din soluţie → antidot în intoxicaţiile cu As II.substanţă higroscopică. DISULFURA DE FIER (pirita) – FeS2 Arde în aer → SO2 4FeS2 + 11 O2 → 2Fe2O3 + 8 SO2 ALŢI COMPUŞI Nitratul feros – Fe(NO3)3 Carbonatul feros – Fe(CO3)2 Fosfatul feros – Fe3(PO4)2 Acetatul feros – Fe(CH3COO)2 II.5.6H2O .feromagnetic. .

Nu este toxic .Ionul [ Fe(CN)6]4..albastru. . izotopii Fe 55 şi Fe 59 – radioactivi.2.Fe2(SO4)3 + Cu2O + H2SO4→ 2FeSO4 + 2CuSO4 +H2O biologice) ALAUNII: Fe2(SO4)3 . combaterea dăunătorilor. puternic exotermă (aluminotermie) - 66 . Oxidează: H2O2→ O2 . FeSO4. solubile în apă .albastru de Turnbull): 2K3[Fe(CN)6] + 3 FeSO4 → Fe3[Fe(CN)6]2 + 3K2SO4 .Cu sărurile metalelor grele formează hexacianoferaţi insolubili.caracter oxidant : • în mediu acid: 2K3[Fe(CN)6] + SnCl2+ 4HCl →K4[ Fe(CN)6] + H4[Fe(CN)6] + SnCl4 + 2KCl • în mediu alcalin – oxidant mai energic. .reacţia termitului. COMBINAŢII COMPLEXE ALE FIERULUI K4 [ Fe(CN)6] – hexacianoferatul (II) de potasiu (ferocianura de potasiu) K3[ Fe(CN)6] – hexacianoferatul (III) de potasiu (fericianura de potasiu) Na2[Fe(CN)5NO] – nitroprusiatul de Na III. . HEXACIANOFERATUL (III) DE POTASIU-K3[Fe(CN)6] Obţinere: FeCl3 + 6KCN → K3[Fe(CN)6] + 3KCl Proprietăţi: .utilizaţi în studiul metabolismului fierului şi la conservarea sângelui pentru transfuzii.substanţă mai puţin stabilă.cristale roşii. H2S → S. HEXACIANOFERATUL (II) DE POTASIU-K4[ Fe(CN)6] Obţinere : FeSO4 + 2 KCN → Fe(CN)2 + K2SO4 Fe(CN)2 + 4KCN → K4 [ Fe(CN)6] Proprietăţi : . Fe2(SO4) 3 – dezinfectant şi coagulant. coloraţi. nu prezintă nici o reacţie caracteristică pentru ionul Fe 2+ şi CN.pulbere de culoare albă: K4[ Fe(CN)6] + 4HCl → H4[Fe(CN)6] + 4 KCl .1. Zn → Zn 2+ 2K3[Fe(CN)6]+H2O2+2KOH→2 K4[ Fe(CN)6]+O2+2H2O 2K3[Fe(CN)6] + H2S + 2KOH →2K4[Fe(CN)6] + S +2H2O INTREBUINŢĂRILE FIERULUI ŞI ALE COMPUŞILOR SĂI aliaje: fonta şi oţelul.Caracter reducător: 5K4[ Fe(CN)6] + KMnO4 + 4 H2SO4 → 5K3[ Fe(CN)6] + MnSO4 + 3K2SO4 + 4 H2O III. (NH4)2SO4 sau Fe NH4(SO4)2 ( metoda Bertrand de dozare a glucozei din lichide III. .reacţionează cu Fe 2+→ hexacianoferat (III) de fier (II) (fericianura feroasă – pp. FeCl2 – fortifiant.7H2O – dezinfectant. 3K4[ Fe(CN)6] +2 Fe2(SO4) 3→ Fe4[ Fe(CN)6]3 + 6K2SO4 . diamagnetic.este foarte stabil. 3Fe3O4 + 8Al → 9Fe + 4Al2O3 . KI→ I2 . (COOH)2→ CO2 .Cu acizii concentraţi eliberează acidul ferocianhidric.

1 O I U C B L O . Intră în compoziţia unor enzime din bacteriile fixatoare de azot. XD L O A T S 3 3)2 Pr p o rieta ti  Pu e d cu are v e lb re e lo erd –c u en sie . peroxidaza (oxidarea H2O2). modificaţia alfa este stabilă în jur de 00C. reducându–se cu uşurinţă la Co2+ • Combinaţiile complexe cobaltice (3+) sunt mult mai stabile ca cele cobaltoase (2+) I. fierul este cel mai important metal tranziţional. HIDROXIDUL COBALTOS – Co(OH)2 Preparare • tratarea unei sări cobaltoase cu o soluţie de hidroxid alcalin: Co(NO 3 ) 2 + 2NaOH  →Co(OH) 2 + 2NaNO 3  Proprietati • precipitat albastru care apoi trece în roz • prezintă două modificaţii: α Co(OH)2 metastabil de culoare albastră şi β Co(OH)2 stabil.93 27 Co COMPUSII COBALTULUI • Cobaltul formează compuşi la treapta de oxidare 2+ şi 3+ • Combinaţiile cobaltoase (2+) simple sunt foarte stabile • Combinatiile cobaltice (3+) sunt instabile. de culoare roz. ∗ Transportor de electroni prin enzimele redox de tipul citocromului (Fe2+) şi a ferodoxinei (Fe3+ în plante şi bacterii).2. Intră în compoziţia altor enzime: aldehidoxidaza (implicată în oxidarea aldehidelor) catalaza. Din punct de vedere biologic. În cantităţi mari este toxic.(co lto ba si C oO ) I. ∗ Este implicat în stocarea oxigenului în ţesutul muscular (mioglobina). ambele modificaţii sunt insolubile în apă. Cobaltul 58. Este implicat în diferite procese ca : ∗ Transportor de oxigen în sângele mamiferelor. C M U II C O P S o Pr a e ep rar Calcin re a : CC oO sa u C (N o O 2+ . in olu il in ap s b a  R actio ea c A e n za u l i n 2O 3 s Z O : C O +A o l C(A o lO 2) 2 (alb stru lu T en r a l i h ad 2O 3 ? O=A l O=A l –O C o –O O C O +Z O ? Z o n n C o O (v er ele lu R m n d i in a ) ) I. păsărilor şi peştilor (hemoglobina).BIOCHIMIA FIERULUI • • • • • • • • • Fierul este un element esenţial atât pentru viaţa plantelor cât şi a animalelor. în acizi minerali şi în cei mai mulţi acizi 67 . • se dizolvă în soluţii concentrate şi calde de hidroxizi alcalini. succindehidrogenaza ( oxidarea aerobă a hidraţilor de carbon).

insolubil în acizi. CLORURA COBALTOASA – CoCl2 Preparare Co(OH)2 + 2HCl → CoCl2 + 2H2O Proprietăţi Hidratată:CoCl2. folosit ca reactiv pentru recunoaşterea potasiului.galben Utilizări: se foloseste la identificarea pe cale uscată a Al si Zn I. trecând în CoO • Are caracter amfoter Co(OH)2 + 2HCl → CoCl2 + 2H2O Co(OH)2 + 2NaOH → Na2 [Co(OH)4] sau Na4[Co (OH)6] Are caracter 2o H C (O ) 2 +B 2 +2 a H r NO → o 2 O 3 . 3H2O + 2K 4[Fe(CN) 68 Se dizolvă în .organici • la cald.4.5.3.albastră Utilizări: în farmacie. în mediu de acid acetic formează hexanitrocobaltiatul de sodiu. SULFURA COBALTOASĂ – CoS Obţinere CoCl2 + (NH4)2S → CoS + 2NH4Cl Proprietăţi • precipitat negru.3 2 O + 2 a r  C H NB I. Co(NO3)2 + 7Na NO2 + 2 CH3COOH → Na3[Co(NO2)6] + NO +2 CH3COONa + H2O Na3[Co(NO2)6] + 2KCl → K2 Na [Co(NO2)6] + 2NaCl pp. NITRATUL COBALTOS – Co(NO3)2 .6H2O Proprietăţi • cristale rosii • foarte solubil în apă • cu Na NO2 .6H2O – cristale roz -roşii Anhidră: CoCl2 . se dizolvă în apă regală 3 CoS + 2 ( HNO3 + 3HCl ) → 3CoCl2 + 2NO + 3S + 4H2O Alti compusi: • Sulfat de cobalt: CoSO4 . în absenţa oxigenului se deshidratează. în preparate tonice si antianemice 3Co(OH) +2 2 I. 7H2O • Tiocianat de cobalt: Co (SCN)2 .

Complexul este mai solubil şi mai stabil într–un amestec de alcool izoamilic –eter sau în acetonă: CoCl 2 + 2NH 4SCN  →2NH 4 Cl + Co(SCN) 2  Co(SCN) 2  + 2NH 4SCN  →(NH 4 ) 2 [Co(SCN) 4 ]  NICHELUL • • • • compuşi stabili la starea de oxidare 2+ sărurile hidratate au culoarea verde sărurile anhidre sunt galbene 58. solubilă în acizi. când se obţin compuşi divers coloraţi. NO2 -. tetratiocianocobaltat (II) de amoniu de culoare albastră. Reacţia Vogel Sărurile cobaltoase formează cu tiocianatul de amoniu un complex solubil.xanto-săruri ( galben-brună).galbenă ( luteo-saruri) NH3 poate fi inlocuit cu H2O.rozeo-saruri [Co (NH3)5 NO2 ] X2 . nitratului sau a carbonatului de nichel (II): t N iC O → N iO+ C O2 3 t N i(N O) 2 → N iO+ 2N O2 + 1 2 O 2 3 0 0 Proprietati • pulbere verde–cenuşie.2.anhidre sau hidratate Sunt puţin stabile • Aminele Co III sunt de tipul : [Co (NH3)6 ] X3 .71 28 Ni COMPUSII NICHELULUI I. Cl. • Exemple [Co (NH3)5 ] X3 .• Cianura de cobalt: Co (CN)2 COMBINATII COMPLEXE ALE COBALTULUI Aminele cobaltului • Aminele Co II sunt de tipul : [Co (NH3)6 ] X2 .1. HIDROXIDUL NICHELOS – Ni(OH)2 Preparare • tratarea sărurilor de nichel (II) cu soluţii de hidroxizi alcalini: NiSO 4 + 2NaOH  Ni(OH) 2 + Na 2SO 4 → Proprietati 69 . insolubilă în apă. • reactioneaza cu carbonul: NiO + C → Ni + CO • I. CO3 -. OXIDUL NICHELOS – NiO Preparare • calcinarea hidroxidului.

55 29 Cu COMPUŞII CUPRULUI • cuprul formează compuşi la treapta de oxidare 1+ (combinaţii cuproase) 2+ (combinaţii cuprice) mai stabili sunt compusii Cu2+ • I. rezultând oxihidroxid de Ni (III) de culoare neagră 2Ni(OH) 2 + Br2 + 2NaOH  →2NiO(OH) + 2NaBr + 2H 2 O  I. OXIDUL DE Cu (I) – Cu2O 70 . DIMETIL GLIOXIMA Formează cu Ni 2+. de culoare roz–roşie – reacţia Ciugaev): H CH3 2 CH3 CH3 C C N N OH OH +N iCl2 + 2N H3 CH3 O C C N Ni N O H N O C CH3 O N C CH3 + 2N H4Cl • Reacţia este specifică şi serveşte la precipitarea totală a ionului Ni2+ din soluţie. SULFURA DE NICHEL – NiS Preparare Tratarea unei soluţii de sare de nichel cu soluţie de sulfură de amoniu: NiCl 2 + (NH 4 ) 2 S  NiS + 2NH 4Cl → Proprietati • precipitat negru • solubil numai în acid nitric concentrat. COMPUŞII Cu+ (COMBINAŢII CUPROASE) I.1. cu formare de soluţii albastre ce conţin ionul [Ni(NH3)6]2+ Ni(OH) 2 + 6NH 4OH  →  [Ni(NH 3 ) 6 ](OH) 2 + 6H 2 O Ni(OH) 2 + 2NH 4Cl + 4NH 4OH  →  [Ni(NH 3 ) 6 ]Cl 2 + 6H 2O • reactioneaza cu apă de clor sau brom. 2.3.• • • • precipitat voluminos de culoare verde pulbere verde–cenuşie solubil în acizi solubil în amoniac simplu sau în prezenţa sărurilor de amoniu.AMINELE NICHELULUI • [Ni (NH3)4 (H2O)2] X2 • [Ni (NH3)6 ] X2 II. în mediu slab amoniacal un complex intern (precipitat mătăsos. CUPRUL: 63. la fierbere. cristalin. sau în apă regală 3 NiS + 2 (HNO3 + 3HCl ) → 3NiCl2 + 2NO + 3S + 4H2O II. 1. COMBINATII COMPLEXE ALE NICHELULUI II.

H O (d z r aC dna r o ae O i e ) 2 2CuSO 4 + 4KI  2CuI + I 2 + 2K 2SO 4 → 71 . 2. soluţie NaOH sau KOH 30%. O2 ulC. solubil în soluţia apoasă de amoniac şi în acid clorhidric concentrat Cu2O + 4 NH3 + H2O → 2 [ Cu (NH3)2 ] OH caracter reducător : poate fi oxidat la Cu2+ de ionii Fe3+ în mediu de H2SO4 Cu 2 O + Fe 2 (SO 4 )3 + H 2SO 4  →2CuSO 4 + 2FeSO 4 + H 2 O  FeSO4 se dozeaza cu KMnO4. .Preparare reducerea ionului Cu2+ în mediu bazic cu reducători ca hidrazina. Reactivul Fehling este format din două soluţii: (Fehling I şi Fehling II) • Soluţia Fehling I : CuSO4. IODURA DE Cu(I) – CuI Preparare Reacţia CuSO4 cu KI I 3 C OUA E . Sarea Seignette are rolul de a dizolva precipitatul de Cu(OH) 2 ce se formează la amestecarea soluţiei Fehling I cu soluţia Fehling II. • Soluţia Fehling II: sare Seignette (tartrat dublu de sodiu şi potasiu). L RR D C C Cs uC ula u Sr c r t u tua C l C u C l Pr p i t t o reai   Pu e ea a lb r lb Ino b ina a s lu ila p . UR PU l 2C 2 () I C u  S lu a o ia a a s ab C d a o f r . f r â d o tia mn c la bo r e O in tms ea omn C C . Reducerea hidroxidului cupric cu glucoză: . CuSO 4 + 2NaOH  Cu(OH) 2 + Na 2SO 4 →  O 2Cu(OH)2 + R C 2CuOH + R C H Proprietăţi 2CuOH  Cu 2 O + H 2 O → O OH + H2O    precipitat roşu-cărărmiziu insolubil în apă. metoda Bertrand de dozare a glucozei) I. glucoza.se foloseşte reactivul Fehling. formaldehida.5H2O şi H2SO4 concentrat (H2SO4 are rolul de a retrograda hidroliza sării). SO2 etc.

dizolvă celuloza) →  [Cu(NH hidroxidul tetraamin o Cu(II) Cu(OH)2 + 2NaOH → Na2[Cu(OH)4] tetrahidroxicuprit de Na II. 1.2. insolubil in apă. se dizolvă în acizi . HIDROXIDUL DE Cu(II) – Cu(OH)2 Preparare: CuSO4 + NaOH → Cu(OH)2 + Na2SO4 Proprietăţi: precipitat albastru voluminos. la fierbere: 72 . TIOCIANATUL DE Cu(I) – CuSCN Preparare  Reacţia CuSO4 cu KSCN în mediu reducător (acid sulfuros) 4 2CuSO 4 + 2KSCN + H 2SO 3 + H 2O  →2CuSCN + H 2SO 4 + 2KHSO  pp alb II.3. are caracter oxidant (oxideaza substantele organice la CO2 si H2O ) II. se dizolvă în HNO3 diluat. NH3 (soluţie) şi NaOH: Cu(OH) Cu(OH) 2 2 + H 2SO 4 →CuSO  + 4NH 3 4 3 + 2H 2 O ) 4 ](OH) 2 (reactiv Schweitzer . OXIDUL DE Cu(II) – CuO Obţinere    deshidratarea la cald a Cu(OH)2 Cu(OH)2 → CuO + H2O descompunerea termică a nitraţilor Cu(NO3)2 → CuO + 2NO2 + ½ O2 Proprietati pulbere neagră.4 . solubilă în acizi.3. COMPUŞII Cu 2+ (COMPUŞII CUPRICI)    compuşii cuprici sunt mai stabili decât cei cuproşi în stare hidratată au culoare albastră în stare anhidră sunt incolori II. insolubilă în apă. CLORURA DE Cu(II) – CuCl2.2H2O Proprietăţi cristale aciculare. II. albastre-verzui in stare anhidră este de culoare brună se descompune la cald 2CuCl2 → 2CuCl + Cl2 Bromura si iodura cuprică sunt instabile si se descompun in acelasi mod. SULFURA DE Cu(II) – CuS Preparare: CuSO4 + H2S → CuS + H2SO4 Proprietăţi: precipitat negru.I.

instrumente muzicale PROPRIETATI BIOCHIMICE ALE CUPRULUI • în procesele de oxidare din celulele organismului. tabla pentru cazane aliaje: tacâmuri. de culoare alba. antipiretică • •  Antidiabetică  Anticanceroasă  Antivirală. analgezică. II. clopote. ţevi pentru instalaţii.5.7. 5H2O Preparare: Cu + 2H2SO4 → Cu SO4 + SO2 + 2H2O Proprietati • • este denumit „piatră vânătă”: cristale de culoare albastră prin calcinare pierde treptat apa de cristalizare şi trece în Cu SO4 anhidru. antimicotică 73 . PIROARSENITUL DE Cu(II) – Cu2As2O5 Proprietăţi • • este o otravă puternică substanta de culoare verde – „verdele lui Schelle” II.3 CuS + (2+6) HNO3 → 3 Cu(NO3)2 + 2 NO + 3 S + 4 H2O II. cuprul are rol de catalizator cuprul coloidal (electrocuprol) sau cuprin are actiune specifică contra cancerului complecsii cuprului au acţiune:  Antiinflamatoare. SULFAT DE Cu(II) – CuSO4 .6. ACETOARSENITUL DE Cu(II) .Cu(CH3COO)2·3Cu(AsO2)2 • • este denumit „verde de Paris” este utilizat pentru combaterea daunatorilor UTILIZARI ALE CUPRULUI Dupa fier este cel mai utilizat metal. fie ca atare fie în aliaje: • • ca atare: in electrotehnică.

insolubil în apă sub acţiunea luminii.87 47 Ag COMPUŞII ARGINTULUI tratarea unei sări solubile de argint (AgNO3) cu hidroxizi alcalini (KOH. AgNO3 + NaOH → AgOH + NaNO3 pp alb–gălbui • Hidroxidul de argint care se formează intermediar. din elemente: 2Ag + Cl2 → 2AgCl tratarea unei soluţii de AgNO3 cu soluţii de cloruri sau HCl diluat: AgNO 3 + NaCl  AgCl + NaNO 3 → AgNO 3 + HCl  AgCl + HNO 3 → Proprietati • precipitat alb. cu formare de Ag şi Cl2: • A g C hν → A g+ 12 C 2l l • AgCl se dizolvă în soluţii de cianuri. AgCl se descompune. este instabil şi se deshidratează aproape instantaneu la Ag2O: 2AgOH → Ag2O + H2O pp brun–negru Proprietati • Ag2O este insolubil în apă şi hidroxizi alcalini Ag 2 O + 4NH 3 + H 2 O  →2[Ag(NH 3 ) 2 ]OH  • solubil în NH3 când este în stare proaspătă • solubil în HNO3 Ag 2 O + 2HNO 3  →2AgNO 3 + H 2 O  • • • are caracter oxidant: Ag2O + H2O2 → Ag + O2 + H2O se descompune la incalzire: Ag2O → 2Ag + ½ O2 • • CLORURA DE ARGINT – AgCl Preparare • • direct. tiosulfaţi şi amoniac cu formare de combinaţii complexe: AgCl + 2KCN  →K[Ag(CN 2 )] + KCl  AgCl + 2Na 2S2 O 3  →Na 3 [Ag(S 2 O3 ) 2 ] + NaCl  AgCl + 2NH 3  →  [Ag(NH 3 ) 2 ]Cl 74 .ARGINTUL OXIDUL DE ARGINT – Ag2O Preparare 107. NaOH).

AgClO4 PROPRIETĂŢILE IONULUI Ag+ Caracterul oxidant Ionul Ag+ este un bun oxidant. Mn2+ în mediu alcalin sau neutru 2AgNO 3 + Mn(NO 3 ) 2 + 4KOH  →MnO 2 + 2Ag + 4KNO 3 + 2H 2 O  3AgNO 3 + 3FeSO 4  →3Ag + Fe 2 (SO 4 ) 3 + Fe(NO 3 )3  oxidează ionii Zn2+. alcool metilic (etilic) şi în acetonă • la cald (cca. 3000C) se descompune astfel: A g N3  → A g+ N O + 12 O2 O 2 Ag2CrO4 pp rosu –brun Ag3AsO3 pp galben Ag3PO4 pp galben ALTI COMPUSI: Compusi insolubili sau putin solubili in apa: Ag2SO4 pp alb AgSCN pp alb Ag2S pp negru Ag2CO3 pp alb Compusi solubili in apa: AgClO3 . O. solubile în apă. NITRATUL DE ARGINT – AgNO3 (Piatra iadului) Proprietati • cristale incolore romboedrice.din H2O2 în mediu alcalin sau neutru 2AgNO 3 + Zn  2Ag + Zn(NO 3 ) 2 → 2AgNO 3 + H 2O 2 + 2NaOH  2Ag + O 2 + 2NaNO 3 + 2H 2 O → oxidează în mediu amoniacal (reactivul Tollens). tiosulfaţi alcalini. cianuri şi H2SO4 concentrat la cald: AgBr + 2NH 4 OH  →  [Ag(NH 3 ) 2 ]Br + 2H 2 O 2AgBr + H 2SO 4  →Ag 2SO 4 + 2HBr  AgBr + 2Na 2S2 O 3  →Na 3 [Ag(S 2 O 3 ) 2 ] + NaBr  IODURA DE ARGINT – AgI Proprietati: precipitat galben închis. el reducându–se la argint metalic oxidează ionii Fe2+. aldehida formică la acid formic (oglinda de argint) 75 . insolubil in amoniac . sensibil la lumină.AgCl + NaCl → Na[AgCl2 ] BROMURA DE ARGINT – AgBr Proprietati • precipitat alb–gălbui • sensibil la lumină A g B rhν → A g+ 12 B 2r  • solubilă în amoniac.

Au 3+ ) Puţin stabili în soluţie. Baia Sprie.în medicină.  Caratele: părţi de aur în 24 părţi de aliaj  Aurul de 14 carate: 14 g Au şi 10 g Cu sau Ag  Soluţiile coloidale de Au – coloraţie purpurie  Solubil în Hg – amalgama de aur (folosit la acoperirea suprafeţelor cu aur).  Complet inoxidabil. foarte maleabil şi ductil. bactericid (în unguentele oftalmice) cauterizant.combinaţie complexă folosită în tratamentul tuberculozei. Au2O. AgCl. AuCN (cianura) Na3[ Au(S2O3)2 ] . bun conducător de căldură şi electricitate. Roşia Montană)  Metal galben. În tehnica dentară .în fotografie AURUL – Stare naturală 79 196. ca antiseptic. drept reducător: UTILIZARILE C 6 H12 O 6 + 2[Ag(NH 3 2 ) ]OH  →2Ag + C 6 H12 O 7 + 4NH 3 + H 2 O  ARGINTULUI ŞI COMPUŞILOR SĂI Ag în aliaj cu Cu . Este atacat de halogeni şi de KCN.  Nu este atacat de acizi sau de baze (metal nobil). Protargol) antiseptic. Greu solubili. În industria electrotehnică.Paliag Sterilizarea apei potabile. strălucitor. Ag coloidal .(Colargol. monezi.bijuterii . AgNO3 . Cavnic. COMPUŞII Au + - 76 . I). AgBr .2AgNO 3 + 2NH 4OH  →2AgOH + 2NH 4 NO 3  2AgOH  →Ag 2O + H 2O  Ag 2 O + 4NH 4OH  →2[Ag(NH 3 ) 2 ]OH + 3H 2 O  2[Ag(NH 3 ) 2 ]OH + HCHO  →2Ag + HCOONH  4 + 3NH 3 + H 2O - Oglinda de argint se poate obţine şi în prezenţa unei soluţii de glucoză sau lactoză 10%.96 Au    Proprietăţi Nisip aurifer Bulgări (pepite) In România: Munţii Apuseni (Brad. Br. AuX (X = Cl. electrozi. argintarea obiectelor.(Au + .  Metal moale (se foloseşte în aliaj cu Ag şi Cu). COMPUSII AURULUI . Au + (3HCl + HNO3) → AuCl3+ NO + 2H2O AuCl3 + HCl → H [AuCl4 ]  I.

HIDROXIDUL DE ZINC – Zn(OH)2 Preparare • tratarea unei sări solubile de zinc cu hidroxid alcalin sau de amoniu ZnCl 2 + 2NH 4 OH  Zn(OH) 2 + 2NH 4 Cl → ZnSO 4 + 2NaOH  Zn(OH) 2 + Na 2SO 4 → Proprietati • precipitat alb coloidal 77 . verde de zincat de cobalt („verdele lui Rinmann”) 2+ • C o (N O) 2  C o O+ 2 N O + 1 2 O 2 → 3 2 C o O+ Z n O C o Z n O → 2 o masă Reacţia serveşte la identificarea ionului Zn 2. Predomină caracterul acid -H3AuO3 Halogenurile : AuX3 : Substanţe solide. solubilă în HCl. colorate. insolubilă în apă. Caracter oxidant: H2SO3 → H2SO4 SnCl2 → SnCl4 2AuCl3 + 3HCOOH → 2Au + 3CO2 + 6HCl Utilizările aurului • • • Oxidul de aur: Au2O3 – pulbere puţin stabilă. solubil in acizi Oxidul de zinc formează cu nitratul de cobalt .II. Aurul coloidal – în tratamentul tuberculozei. ZINCUL - 65. Hidrosolul de aur ( purpura lui Casius) – prepararea sticlei de rubin. din elemente: 2 Zn + O2 → 2 ZnO calcinarea azotatului sau carbonatului de zinc Z n ( N3 )O → Z n O 2 N 2O+ 12 O 2 + 2 ZnCO3  ZnO + CO 2 → Proprietati • insolubil in apa.37 30 Zn COMPUŞII ZINCULUI 1. COMPUŞII Au 3+ Hidroxidul de aur: Au (OH)3 – caracter amfoter. la calcinare. OXIDUL DE ZINC – ZnO Preparare • • direct. Zn → Zn 2+ HCOOH → CO2      Sub formă de aliaje – bijuterii.

FOSFATUL DE ZINC – Zn3(PO4)2 Preparare: tratarea unei sări solubile de zinc cu o soluţie de fosfat alcalin 3ZnSO 4 + 2Na 2 HPO 4  →Zn 3 (PO 4 ) 2 + 2Na 2SO 4 + H 2SO 4  Proprietati: precipitat alb cristalin 7.Zn SO4 .Zn(NO3)2 Preparare: tratarea zincului cu acid nitric diluat sau concentrat 3 Zn + 8 HNO3 → 3 Zn (NO3) 2 + 2 NO +4 H2O 4 Zn +10 HNO3 → 4 Zn (NO3) 2 + NH4 NO3 +3 H2O 78 . NITRATUL DE ZINC . la obţinerea ţesăturii de tip „crep” SULFURA DE ZINC – ZnS (in natură=blenda) Preparare • un amestec stoechiometric de Zn şi S încălzit pe o placă metalică. 7 H2O Preparare ZnO + H2SO4 → Zn SO4 + H2O Zn + H2SO4 → Zn SO4 + H2 Proprietati • in reactie cu sulfura de bariu formeaza Litoponul – un pigment alb pentru vopsele ZnSO4 + BaS → ZnS + Ba SO4 • utilizat in farmacie ca astringent 6. reacţionează violent: Zn + S → Zn S tratarea unei sări solubile de zinc (ZnCl2. exces de hidroxizi alcalini şi amoniac Zn(OH) Zn(OH) Zn(OH) 2 2 2 + 2HCl  →ZnCl 2 + 2H 2 O  + 2NaOH  →Na 2 [Zn(OH) 4 ]  + 4NH 3  →  [Zn(NH 3 ) 4 ](OH) 2 • 3.• amfoter: solubil în acizi. cu o sulfură alcalină ZnCl 2 + Na 2 S  → ZnS + 2NaCl Proprietati • • precipitat alb amorf. CLORURA DE ZINC . SULFATUL DE ZINC .ZnCl2 Preparare: Zn + HCl → ZnCl2 + H2 Proprietati • • cristale albe. ZnSO4). solubile in apa magneziul reduce zincul din sărurile lui ZnCl 2 + Mg  Zn + MgCl 2 → • 4. • se utilizează in industria textilă. solubil în acizi utilizat drept colorant alb pentru vopsele 5.

4 48 Cd COMPUŞII CADMIULUI 1. Utilizari • imprimarea tesaturilor.8. 79 . solubile în apă. Cd(OH) 2 + 2HCl  →CdCl 2 + 2H 2 O  Cd(OH) 2 + 4NH 3  →[Cd(NH 3 ) 4 ](OH) 2  • insolubil în exces de hidroxizi alcalini ● nu are caracter amfoter 3. in industria textila Enzime cu Zinc Medicamente cu zinc Suplimente alimentare cu zinc CADMIUL 112. de culoare galbenă. ACETATUL DE ZINC – Zn(CH3 COO)2 Preparare • Reacţia zincului cu CH3 COOH Zn + CH3 COOH → Zn(CH3 COO)2 + H2 Proprietăţi: cristale incolore. SULFURA DE CADMIU – CdS Preparare • tratarea unei sări solubile de cadmiu cu un curent de H2S sau apă de H2S CdSO 4 + H 2S  CdS + H 2SO 4 → Proprietati: precipitat fin. solubil în acid clorhidric diluat şi în exces de amoniac. HIDROXIDUL DE CADMIU – Cd(OH)2 Preparare • tratarea unei sări solubile de cadmiu cu hidroxizi alcalini CdCl 2 + 2KOH  Cd(OH) 2 + 2KCl → Proprietati: precipitat alb amorf. OXIDUL DE CADMIU – CdO Preparare • calcinarea CdCO3 sau Cd(NO3)2 C d C O → C d O+ C O2 3  C d (N O 2  → C d O+ 2 N O + 1 2 O 2 3)  2 Proprietati: pulbere de culoare cafeniu închis. cu un caracter bazic pronunţat. • insolubil în apă şi uşor solubil în acizi CdO + 2HCl  CdCl 2 + H 2O → 2. cu solubilitate redusă în amoniac.

CLORURA MERCUROASĂ (calomelul) – Hg2Cl2 Preparare • direct. foarte greu solubila in apa.2.6 N precipită un produs galben–portocaliu. formand oxid mercuros pp. cu structura probabilă: MERCURUL - S Cd Cd O O S O O MERCURULUI 200.alb Proprietati • pulbere alba. cu formarea Hg metalic Hg 2 Cl 2 + 2NaCl  Na 2 [HgCl 4 ] + Hg → I. se deshidratează instantaneu.3. • dezinfectant intestinal • reactioneaza cu NaCl. în HNO3 diluat. COMPUŞII MERCUROŞI (DIMERCURICI) 2+ Hg+ – Hg+ (Hg 2 ) I. ce sublimeaza.• se dizolvă în HCl concentrat. negru HO − Hg − Hg − OH  Hg 2 O + H 2 O → Hg2(NO3)2 + 2N aOH Hg OH Hg OH + 2N aNO3 I. IODURA MERCUROASĂ – Hg2I2 Preparare • tratarea nitratului mercuros cu o iodură alcalină Hg 2 (NO 3 ) 2 + 2KI  Hg 2 I 2 + 2KNO 3 → precipitat galben–verzui Proprietati 80 .1.6 80 Hg COMPUŞII • • trepta de oxidare 1+ trepta de oxidare 2+ (mercurosi) (mercurici) I. format dintr–un amestec de CdS şi CdSO4. în H2SO4 diluat sau în soluţii de cianuri alcaline CdS + 4HCl  H 2 [CdCl 4 ] + H 2S → 3CdS + 8HNO 3  3Cd(NO 3 ) 2 + 2NO + 3S + 4H 2 O → CdS + 4KCN  K 2 [Cd(CN) 4 ] + K 2S → • În soluţii de CdSO4 cu concentraţia 0. din elemente: 2Hg + Cl2 → Hg2Cl2 • la cald: HgCl2 + Hg → Hg2Cl2 • tratarea unei sări mercuroase solubile cu HCl Hg 2 (NO 3 ) 2 + 2HCl  Hg 2 Cl 2 + 2HNO 3 → pp. OXIDUL MERCUROS – Hg2O Preparare • • tratarea unei sări mercuroase cu hidroxizi alcalini hidroxidul mercuros format este instabil.

de aceea. asupra mercurului (în exces) sau prin reacţia dintre mercur şi o soluţie de nitrat mercuric 6Hg + 8HNO 3  3Hg 2 (NO 3 ) 2 + 2NO + 4H 2O → Hg(NO 3 ) 2 + Hg  Hg 2 (NO 3 ) 2 → Proprietati • • cristale incolore. uşor solubile în apă. NITRATUL MERCUROS – Hg2(NO3)2.• în exces de reactiv.1.6. pentru conservare se adaugă în soluţie puţin mercur metalic II. tratate cu hidroxizi alcalini Hg(NO 3 ) 2 + 2NaOH  HgO + 2NaNO 3 + H 2 O → 81 .4. COMPUŞII Hg2+ (MERCURICI) II. la cald. TIOCIANATUL DE MERCUR (I) – Hg2(SCN)2 Preparare • tratarea nitratului mercuros cu tiocianat de potasiu Hg 2 (NO 3 ) 2 + 2KSCN  →Hg 2 (SCN) 2 + 2KNO 3  precipitat alb I. ACETATUL DE MERCUR (I) – Hg2(CH3COO)2 Preparare • tratarea unei soluţii de nitrat mercuros cu acetat alcalin Hg 2 (NO 3 ) 2 + 2CH 3COONa  →Hg 2 (CH 3COO) 2 + 2NaNO 3  precipitat alb I. oxidându–se uşor în soluţie şi. OXIDUL MERCURIC – HgO Prepararea oxidului rosu de mercur • CALE USCATA: calcinarea HgCO3 sau Hg(NO3)2 H g C O → H g O+ C O2 3  H g (N O 2  → H g O+ 2 N O + 1 2 O 2 3)  2 Prepararea oxidului galben de mercur • CALE UMEDĂ: sărurile mercurice solubile. Hg2I2 disproporţionează: Hg 2 I 2 + 2KI  K 2 [HgI 4 ] + Hg → I.5.2H2O Preparare • reactia acidului nitric diluat. are caracter reducător.

Proprietati • forma roşie se deosebeşte de cea galbenă (hidrargirum oxidatum flavum) prin mărimea particulelor. care sunt ceva mai mari la forma roşie • solubilitatea în apă diferă puţin la cele 2 forme de oxizi. HIDROXID MERCURIC – Hg(OH)2 • Nu se formează hidroxid mercuric • acesta fiind instabil. solubile in apa clorura mercurică este o sare nedisociabilă Clorura mercurică reactioneaza cu amoniacul.2.2NH3 • reactioneaza cu zincul 82 . HgCl2. formand clorura amido-mercurica • HgCl2 + 2N H4OH H3N Cl Hg HgCl2 + 2NH4OH H3N Cl Cl Hg + NH4Cl + 2H 2O NH2 + 2H 2O precipitat alb infuzibil (HgNH2)Cl . se deshidratează instantaneu II.3.contra furunculilor II.un precipitat alb fuzibil. fiind foarte putin solubile. • solubila in HNO3 si HCl diluat • are caracter oxidant HgO + H 2 O 2  Hg + H 2 O + O 2 → • • se descompune la cald si/sau sub actiunea luminii HgO → Hg + ½ O2 se pastreaza in borcane inchise la culoare Utilizari Oxidul galben de mercur se foloseste ca antiseptic sub forma de unguente: -unguent oftalmic contra conjunctivitei (blefarita) -dermatologie. CLORURA MERCURICĂ (sublimatul coroziv) HgCl2 Preparare • • tratarea sulfatului mercuric cu clorură de sodiu HgSO 4 + 2NaCl  Na 2SO 4 + HgCl 2 → tratarea oxidului de mercur cu acid clorhidric cristale rombice incolore HgO + 2HCl  HgCl 2 + H 2O → Proprietati • • cristale rombice incolore.clorura amidomercurică .

• solubil în exces de reactiv 2 Hg(SCN) + 2KSCN  →K 2 [Hg(SCN) 4 ]  • • • este o substanţă foarte puţin disociată UTILIZARI ALE MERCURULUI SI COMPUSILOR SAI termometre.6.Hg (NO3)2 Preparare 3Hg + 8HNO3 →3Hg(NO3)2 + 2NO + 4H2O Proprietati: cristale incolore.HgS (cinabru) Preparare • direct din elemente Hg + S → HgS • tratarea Hg(NO3)2 cu H2S Hg(NO3)2 + H2S → HgS + 2 HNO3 2K2[HgI4] + 4KOH + NH4Cl O Hg Hg NH2 I + 7KI + KCl + 3H 2O Proprietati: precipitat negru. precipitatul roşu se dizolvă complet.HgCl 2 + Zn  Hg + ZnCl 2 → II. solubil in acid azotic 3 HgS + 8 HNO3 → 3Hg(NO3)2 + 2NO + 3S + 4H2O II. Încălzit. insolubil in apa. in exces de KI.5 SULFURA MERCURICA . barometre surse de radiatii UV 83 . mărindu–şi enorm volumul. se descompune rapid.7. solubile in apa II. TIOCIANATUL DE Hg (II) – Hg(SCN)2 Preparare • tratarea unei soluţii de Hg(NO3)2 sau HgCl2 cu tiocianat alcalin Hg(NO 3 ) 2 + 2KSCN  →Hg(SCN) 2 + 2KNO 3  Proprietati: precipitat alb–cristalin voluminos. căpătând aspectul unui şarpe de culoare galben–cenuşie „şarpele lui Faraon”. trecând în tetraiodomercuriatul de potasiu. NITRATUL MERCURIC. complex incolor solubil HgI 2 + 2KI  K 2 [HgI 4 ] → • soluţia alcalină de K2[HgI4] se numeste reactiv Nessler şi serveşte la identificarea ionului de amoniu II.4. IODURA MERCURICĂ – HgI2 Preparare • tratarea nitratului mercuric cu iodură de potasiu Hg(NO 3 ) 2 + 2KI  HgI 2 + 2KNO 3 → Proprietati: precipitat roşu.

.1.formează ioni trivalenţi şi numai stibiul – Sb5+ . vermicid GRUPA V – A ( 15) Stibiu – Sb Bismut – Bi .Sb2O3 Preparare 4 Sb + 3 O2 → 2 Sb2O3 2 SbCl3 + 3 K2CO3 → Sb2O3 + 3 CO 2 + 6 KCl Proprietăţi . covalentă) . Sn.cu oxigenul : Me2O3 şi Me2O5 .75 Sb Se găseşte în natură atât în stare liberă cât şi sub formă de combinaţii ( principalul mineral – Sb2S3 . STIBIUL (Antimoniul) 51 121.cu halogenii: halogenuri de tipul MeX3 şi MeX5 . este . I.în hidruri : N.se dizolvă numai în H2SO4 concentrat. Ag) celule de electroliza extragerea Ag si Au din minereuri exploxivi ( fulminate de Hg) HgO: unguent oftalmic Hg2Cl2: vermifug. HNO3 conc.sărurile de stibiu hidrolizează f. şi în apă regală.• • • • • • • • tehnica dentara(amalgame –Cd. COMPUŞII STIBIULUI TRIVALENT (Sb 3+) I.3 (MeH3 – leg. . OXIDUL DE STIBIU .uşor : Sb(NO3)3 + H2O→ SbO(NO3) + 2 HNO3 Nitrat de stibil 84 .caracter amfoter: Sb2O3 + 6HCl → 2SbCl3 + 3 H2O Sb2O3 + 2 NaOH → 2 NaSbO2 + H2O Stibit de sodiu - se dizolvă în H2SO4 şi HNO3 la cald: Sb2O3 + 3 H2SO4 → Sb2(SO4)3 + 3H2O Sb2O3 + 6 HNO3 → 2 Sb(NO3)3 + 3 H2O .stibina).halogenurile hidrolizează în soluţie apoasă.structura electronică : ns2 np3 .O.

.cu tendinţ C O O H I. untoasă – unt de antimoniu. S-au izolat sărurile acestui acid ipotetic . I. în cantitate mică.208. Hidrolizează: SbCl3 + H2O → SbOCl + 2HCl • Sb 2O3 reacţio fierbere →tartratul d stibic) .Sb(OH)3 ↔ H3SbO3 (acidul stibios sau antimonios – nu s-a izolat ca atare) H[Sb(OH)4] – izolat sub formă coloidală Se admite formal existenţa unui acid metaantimonios.9883 Bi Se găseşte în natură în special sub formă de minereuri H –O C H COMPUSII BISMUTULUI 85 . care poate disocia şi ca bază: H3SbO3 → HSbO2 + H2O HSbO2 → H+ + SbO2HSbO2 → HO.SbCl3 Preparare: Sb2S3 + 6 HCl → 2 SbCl3 + 3 H2S Proprietăţi: masă moale . solubilă în hidroxizi alcalini. (NH4)2S şi (NH4) 2S2: Sb2S3 + 2 (NH4)2S2 + (NH4)2S → 2 (NH4)3SbS4 Sulfostibiat de amoniu 2 H – O + Sb C H PROPRIETĂŢI FIZIOLOGICE ALE STIBIULUI Compuşii volatili ai stibiului sunt toxici. cloroform etc.3.     BISMUTUL . Na2S. solubile în benzen. insolubile în apă. nu sunt toxici deoarece hidrolizează şi formează produşi foarte greu solubili.5. SULFURA DE STIBIU – Sb2S3 Preparare: 2 Sb + 3S → Sb2S3 2 SbCl3 + 3 H2S → Sb2S3 + 6 HCl Proprietăţi: . Introduşi în organism pe cale orală. OXICLORURA DE STIBIU (clorura de stibil) – SbOCl Cristale incolore.4.I.sulfură acidă.metaantimoniţi. HIDROXIDUL STIBIOS .precipitat roşu-portocaliu.2.+ SbO+ (ionul stibil). CLORURA DE STIBIU . I.

SULFATUL DE BISMUT – Bi2(SO4)3 Preparare: 2Bi + 6H2SO4→ Bi2(SO4)3 + 6H2O + 3 SO2 6. antiparazitar. 5. 5 H2O Bi + 4 HNO3 → Bi(NO3)3 + NO + 2 H2O Cristale incolore. CARBONATUL BAZIC DE BISMUT . insolubilă în apă şi alcool.în suspensie coloidală de staniţi alcalini este redus la Bi: 2Bi(OH)3 + 3Na2SnO2 → 2Bi + 3Na2SnO3 +3H2O 3. talc şi ZnO în glicerină . inodoră. higroscopice. insolubilă în apă. 7.examinarea radioscopică a căilor digestive sub formă de pudră – în tratamentul arsurilor şi a plăgilor infectate. SULFURA DE BISMUT : Bi2S3 Preparare: 2Bi + 3S → Bi2S3 2BiCl3 + 3H2S → Bi2S3 + 6HCl Proprietăti: substanţă de culoare brună. solubilă în HNO3. NITRATUL DE BISMUT : Bi(NO3)3.0.5H2O Bismuthi subcarbonas – Bi(OH)CO3. formând nitratul de bismutil. GALATUL BAZIC DE BISMUT: Bismuthi subgallas pulbere galbenă.1. SUBNITRATUL DE BISMUT –BiO(NO3) Bismuthi subnitras . 2. CLORURA DE BISMUT – BiCl3 Preparare: 2Bi + 3Cl2 → 2 BiCl3 Bi + (HNO3 + 3HCl) → BiCl3 +NO +2H2O Bi2O3 + 6HCl → 2 BiCl3 +3H2O Proprietăţi: Hidrolizează BiCl3 + H2O → BiOCl + 2HCl ↓ clorura de bismutil (pp alb. greu solubil) 4. 86 . Se descompune în apa de cristalizare. HIDROXIDUL DE BISMUT – Bi(OH)3 Preparare BiCl3 + 3 NaOH → Bi(OH)3+ 3NaCl Proprietăţi: caracter oxidant . .(BiO)2CO3.     Bi2O3 antiseptic al tubului digestiv. OXIDUL DE BISMUT – Bi2O3 Preparare 2 Bi(NO3)3 → Bi2O3 + 6 NO2 + 3/2 O2 2 Bi + 3/2 O2 → Bi2O3 Proprietăţi: pulbere galbenă care la cald devine brună (transformare reversibilă).O suspensie cu: subnitrat de bismut. 8.Antiseptic şi adsorbant – tratamentul ulcerelor gastrice şi duodenale. antiacid 9.

2.antidiareic. extern (pomadă) – tratarea plăgilor infectate.1. HIDROXIDUL STANOS – Sn(OH)2 Preparare • tratarea unei sări stanoase cu hidroxizi alcalini SnCl 2 + 2NaOH  Sn(OH) 2 + 2NaCl → Proprietati • precipitat alb solubil în exces de reactiv cu formarea complexului tetrahidroxostanit de sodiu. 10. a ulcerelor varicoase etc. COMPUŞII Sn2+ (STANOŞI) I. vermicid etc.7 50 Sn COMPUŞII STANIULUI Staniul formează compuşi la treapta de oxidare 2+ şi 4+ I. SALICILATUL BAZIC DE BISMUT: Bismuthi subsalicylas Se foloseşte pentru: . solubil: Sn(OH) 2 + 2NaOH  → Na 2 [Sn(OH) 4 ]  87 . insolubila în apă şi în soluţii de hidroxizi alcalini diluaţi • se dizolvă în acizi SnO + HCl → SnCl2 + H2O • se oxidează foarte uşor în aer la cald şi trece în SnO2 2SnO +O2 → 2SnO2 caracter reducator : SO2 → S CO2→CO HNO3 → HNO2 SnO + HNO3 → SnO2 + H2O caracter oxidant : SnO+ H2 → Sn + H2O I. Alţi compuşi organici – tratamentul sifilisului . - Grupa IV–A (14) STANIUL 118. . OXIDUL STANOS – SnO Preparare • calcinarea carbonatului sau oxalatului stanos: SnCO3  SnO + CO 2 → Sn (COO) → SnO + CO + CO2 Proprietati • pulbere de culoare cenusie.- se foloseşte în tratamentul arsurilor.tratarea ulcerului gastric.(dermatol).

prin barbotarea unui curent de H2S într–o soluţie de SnCl2: SnCl 2 + H 2S  SnS + 2HCl → Proprietati • precipitat de culoare brună • insolubil în acizi diluaţi şi sulfură de amoniu.incolor SnSO4 . reduc SnCl2 la Sn metalic. formând tiostanaţi: SnS + (NH 4 ) 2 S + S  →(NH 4 ) 2 SnS 3  • • prin tratare cu acizi. sub formă de cristale aciculare. se dizolvă în soluţii de HCl şi NaOH. cu obtinerea SnCl2 şi Na2SnO2.4. • se dizolvă în polisulfuri de amoniu. aluminiul şi magneziul. produşi cristalizaţi de culoare albă Sn(OH)2 + 2HCl → SnCl2 + 2 H2O Sn(OH)2 + 2 NaOH → Na2 [Sn(OH)4 ] → Na2SnO2 Stanitii alcalini au caracter puternic reducator: Na2SnO2 + 2Bi(OH)3 → 3Na2SnO3 + 2 Bi + 3H2O I.3. SULFURA STANOASĂ – SnS Preparare • combinarea directă a elementelor la cald Sn + S → SnS • pe cale umedă.• are caracter amfoter. Zn + SnCl 2  Sn + ZnCl 2 → („ariciul de mare”) I. CLORURA STANOASĂ – SnCl2 Preparare • dizolvarea staniului alb în acid clorhidric: Sn +2HCl → SnCl2 + H2 Proprietati • este un produs de culoare albă. uşor solubilă în apă • zincul.pp rosu Ionul Sn2+ este un reducător puternic   Sn (NO3)2 .incolor • Reduce : g2 -Hg la H 2+ şi la Hg metalic 3+ 2+ -Fe la Fe − 2− r .MnO 4 şi C 2 O 7 în mediu acid la Mn2+ respectiv Cr3+ -Bi3+ la Bi metalic -nitroderivaţii la amine 2HgCl 2 + SnCl 2  SnCl 4 + Hg 2 Cl 2 → 2+ Hg 2 Cl 2 + SnCl 2  SnCl 4 + 2Hg → 88 . în mediu slab acid. tiostanatul formează SnS2 (precipitat galben) (NH 4 ) 2 SnS 3 + 2HCl  →SnS 2 + 2NH 4 Cl + H 2S  sulfura stanică se separă prin filtrare şi apoi se dizolvă în hidroxizi alcalini 3SnS 2 + 6NaOH  →2Na 2SnS 3 + Na 2 [Sn(OH) 6 ]  ALTI COMPUSI  SnBr2 .pp galben  SnI2 .

Br2 sau HNO3 SnCl2 + 2HCl + Br2 → SnCl4 + 2HBr Proprietati • lichid incolor care fumegă în aer. acidul stanic α trece în acid stanic β (metastanic).2 Bi(NO3)3 + 3 SnCl2 + 18 NaOH 2Bi + 3 Na2[Sn(OH)6] + 6 NaCl + 6 NaNO3 2KMnO 4 + 5SnCl 2 +16HCl  →5SnCl 4 + 2MnCl 2 + 2KCl + 8H 2 O  K 2 Cr 2 O 7 + 3SnCl 2 +14HCl  →3SnCl 4 + 2CrCl 3 + 2KCl + 7H 2 O  COMPUŞII Sn4+ (STANICI) II.Sn(OH)4 Preparare • tratarea SnCl4 cu o cantitate limitată de NaOH SnCl4 + 4NaOH → Sn(OH)4 + 4NaCl Proprietati • precipitat alb voluminos Hidroxidul stanic numit şi acid stanic α este amfoter Sn(OH) 4 + 2NaOH  → Na 2 [Sn(OH) 6 ]  Sn(OH) 4 + 4HCl  →SnCl 4 + 4H 2 O   După încălzire. sau a oxalatului de Sn (II) Sn(COO)  SnO + CO + CO2 2 → SnO + 1 2 O 2  SnO2 → SnO2 + 2NaOH Na2SnO3 + H 2O → Na2SnO3 + 3HOH Na2 [Sn(OH) ] → 6 Proprietati • pulbere alba • insolubil în apă. acizi şi soluţii de hidroxizi alcalini • solubil in acizi concentrati • caracter amfoter SnO2 + 4 HCl → SnCl4 + 2H2O SnO2 + NaOH → NaHSnO3 stanat acid de sodiu • caracter oxidant SnO2+ 2H2 → Sn + 2H2O II. iodul şi sulful • SnCl4 hidrolizează foarte uşor.2. II. soluţia având un caracter acid pronunţat SnCl 4 + 2H 2 O  SnO 2 + 4HCl → • formează acidul hexaclorostanic.3. HIDROXID STANIC . care este un acid tare: SnCl 4 + 2HCl  H 2 [SnCl 6 ] → 89 . insolubil în acizi. CLORURA STANICĂ – SnCl4 Preparare • tratarea pulberii de staniu cu un curent de clor uscat la cald Sn + 2Cl2 → SnCl4 • oxidarea SnCl2 cu C12. solubil în apă şi solvenţi organici • dizolvă fosforul. OXIDUL STANIC – SnO2 Preparare • calcinarea în aer a SnO.1.

cristalin. HIDROXIDUL DE PLUMB – Pb(OH)2 Preparare • tratarea unei sări solubile de plumb (acetat sau nitrat) cu soluţii de hidroxizi alcalini Pb(NO 3 ) 2 + 2NaOH  →Pb(OH) 2 + 2NaNO 3  Proprietati • • precipitat alb gelatinos de Pb(OH)2 caracter amfoter : solubil în exces de reactiv şi în HNO3 sau CH3COOH Pb(OH) 2 + 2CH 3COOH  →Pb(CH 3COO) 2 + 2H 2 O  Pb(OH) 2 + 2NaOH  → Na 2 [Pb(OH) 4 ]  I. COMPUŞII Pb2+ I.2. CH3COOH) • solubil în soluţii concentrate de hidroxizi alcalini. CLORURA DE PLUMB – PbCl2 Preparare Pb(OH)2 + 2HCl →PbCl2 + 2H2O Proprietati: precipitat alb. 1.Plumbul - 207.3. HCl concentrat şi în soluţii concentrate de cloruri alcaline 90 . solubil complet în apă. la încălzire. OXIDUL DE PLUMB – PbO Preparare • calcinarea carbonatului sau nitratului de plumb PbCO3  PbO + CO 2 → • • direct. formând hidroxoplumbiţi. incolore PbO + 2HNO 3  →Pb(NO 3 ) 2 + H 2 O  PbO + 2NaOH + HOH  →Na 2 [Pb(OH) 4 ] sau Na[Pb(OH) 3 ]  I. soluţii limpezi.2 82 Pb COMPUŞII PLUMBULUI • compuşi la treapta de oxidare 2+ şi 4+ săruri de Pb2+ mai stabile ca cele ale Pb4+ I. • se dizolvă în HNO3 diluat. din elemente: Pb +O2 → PbO Proprietati Două forme de PbO: • culoare galbenă numită „masicot” • roşu–portocalie numită „litargă” • aceste forme se deosebesc după mărimea particulelor • solubil în acizii ce dau săruri solubile (HNO3 .

sub actiunea hirogenului sulfurat din aer. galben • Cromat de Plumb .Pb(NO3)2 Preparare 3 Pb + 8 HNO3 → 3 Pb(NO3)2 + 2NO + 4H2O Proprietati • cristale solubile in apa • la cald se descompune.PbCl 2 + 2HNO 3  →Pb(NO 3 ) 2 + 2HCl  PbCl 2 + HCl  →H[PbCl 3 ] sau H 2 [PbCl 4 ]  I. ACETAT DE PLUMB .PbCrO4 – pp. insolubil în HCl diluat sau H2SO4 diluat.8. ca astringent • folosit in industria textila. PbCO3 . AZOTAT DE PLUMB .PbI . la vopsitorie ALTI COMPUSI • Sulfat de plumb . folosit in pictura (alb de plumb) In timp. H2[Pb(OH)6]. hexahidroxoplumbaţi. solubil in HNO3 diluat. H4PbO4 (cunoscuţi numai sub formă de săruri) şi metaplumbic. care derivă de la acidul hexahidroxoplumbic.4. la cald: 3PbS + 8HNO 3  →3Pb(NO 3 ) 2 + 3S + 2NO + 4H 2O  I.7. necunoscut în stare liberă I. H2PbO3 formeaza complecşi de forma Me 2 [Pb(OH) 6 ] .pp.Pb(OH)2. SULFURA DE PLUMB – PbS Preparare barbotarea unui curent de H2S într–o soluţie de acetat sau nitrat de plumb Pb(NO 3 ) 2 + H 2S  →PbS + 2HNO 3  Proprietati: precipitat de culoare neagră. cu formare de PbO I.Pb(C2H5)4 .Pb(SO4 ) . COMPUŞII Pb4+ • • • formează compuşi ce derivă de la acidul ortoplumbic.5.pp alb. alb • • • • • Iodura de plumb . Tetra etil plumb .foarte toxic.Pb(CH3COO)2 Preparare Pb + 2 CH3COOH → Pb(CH3COO)2 + H2 Proprietati • solubil in apa • gust dulce (zahar de plumb) • folosit in medicina.pp. folosit ca antidetonant in benzina. DIOXIDUL DE PLUMB – PbO2 Preparare I 91 . galben ( galben de plumb) Ceruza . se innegreste.

Grupa III–A (13) ALUMINIUL 26.(AlH3)n Proprietăţi • • • substanţa amorfă.oxidarea ionului Pb2+ în mediu alcalin cu un curent de clor gazos Pb(CH 3COO) 2 + Na 2 CO 3 + Cl 2 + H 2 O  PbO 2 + 2CH 3COOH + → 2NaCl + CO 2 • oxidarea acetatului de plumb se poate face şi cu hipoclorit de sodiu sau clorură de var • Tratarea PbO cu Cl2: PbO + Cl2 → PbO2 + Pb Cl2 Proprietati • • • • • este considerat anhidrida acidului ortoplumbic prezintă şi caracter de oxid bazic este o pulbere brună insolubilă în apă şi acizi diluaţi caracter amfoter PbO2 + 4HCl → PbCl4 + 2H2O PbO2 + 2NaOH → Na2[Pb(OH)6] • la cald se descompune • 3 PbO2 → Pb3O4 +O2 agent oxidant puternic Oxidează: ionii Cl– la Cl0 : PbO2 + (2+2)HCl •  → PbCl2 + Cl2 + 2H2O ionii I– la I0 : 2 KI + PbO2 + 2 H2SO4 → I2 + PbSO4 + K2SO4 +2H2O Mn2+ la MnO − 4 în mediu de HNO3: 2MnSO4 + 5PbO2 + 6HNO3 → 2HMnO4+ 3Pb(NO3)2 +2 PbSO4 + 2H2O • • • ionii N+2 la N+3 : HNO2 + PbO2 + H2SO4→ HNO3 + PbSO4 + H2O PROPRIETATI FIZIOLOGICE Plumbul este toxic şi prin acumularea sa în organism provoacă boala denumită „saturnism”. paralizie. ataca sistemul nervos si sistemul muscular. o intoxicaţie specifică plumbului. Sarurile solubile ale Pb sunt toxice. manifestata prin colici. în chimia organică • • 92 . encefalopatie saturniana. degenerarea ficatului. HIDRURA DE ALUMINIU .97 13 Al COMPUŞII ALUMINIULUI 1. tremuraturi. albă polimerizează reacţionează cu apa AlH3 + 3H2O → Al(OH)3 + 3H2 hidrura de litiu si aluminiu LiAlH4 se foloseşte ca reducător.

gelatinos. cu hidroxizi alcalini sau cu carbonaţi alcalini AlCl 3 + 3NH 4 OH  →Al(OH) 3 + 3NH 4 Cl  • dizolvarea aluminiul în apă. OXIDUL DE ALUMINIU – Al2O3 (corindon) Preparare calcinarea hidroxidului de aluminiu 2Al(OH)3→ Al2O3 + 3H2O Proprietăţi • pulbere albă • insolubilă în apă • caracter amfoter Al2O3 +6 HCl → 2AlCl3 + 3H2O • Al 2 O 3 + 3HOH + 2NaOH  →2Na[Al(OH) 4 ]  • cu nitratul de cobalt. • uscat. numită Al 2 O3 + CoO  →Co(Al 2O 4 ). la cald. cu reducerea ionului H+ la H2 2Al + 6H 2 O  2Al(OH) 3 + 3H 2 → Proprietăti • precipitat alb. rubin. topaz. • deshidratant mai eficient chiar decât acidul sulfuric concentrat sau clorura de calciu anhidră. • are caracter amfoter Al(OH) 3 + 3HCl  →AlCl 3 + 3H 2 O  Al(OH) 3 + NaOH  → Na[Al(OH) 4 ]  .prepararea cimentului pentru plombele dentare. smarald. ametist. HIDROXIDUL DE ALUMINIU – Al(OH)3 Preparare • tratarea unei sări solubile cu soluţii de NH3.hidroxidul de aluminiu este o bază slabă. Stomatologie . hormonilor etc. component al pietrelor preţioase si semipreţioase: safir.2. voluminos.poate fi scris ca un acid : H3AlO3 93 . . Al2O3 obţinut prin precipitare are o mare putere absorbantă. • Utilizări • • cromatografie (plăci cromatografice) pentru separarea vitaminelor.  Reactioneaza cu carbonul si azotul→ nitrura de aluminiu Al2O3 + 3C + N2 → 2AlN + 3 CO • • Al2O3 impurificat cu oxizi de fier – smirghelul – folosit la lustruirea obiectelor metalice. se prezintă ca o pulbere albă. • • • 3. translucid. „albastrul lui Thénard” Co(NO3)2 → CoO + 2NO2 + ½ O2 (CoO. formează aluminatul de cobalt. higroscopică. pietre de polizor etc.Al 2 O3 ) o masă de culoare albastră.

2Al + 6H 2SO 4  Al 2 (SO 4 )3 + 3SO 2 + 6H 2 O → • • • Proprietăţi cristale albe solubile in apa 3. COMPUSII CU HALOGENII • • AlF3 AlCl3 Obţinere Aluminiul se dizolvă în acizi diluaţi (HCl şi H2SO4). . vaporii de iod. hidroxidul de aluminiu coloidal se foloseşte ca mordant în vopsirea textilelor.alucol – folosit pentru combaterea aciditatii gastrice (ulcer) MAALOX SĂRURILE ALUMINIULUI • sărurile de aluminiu prezintă în soluţie. excipient pentru pomezi. reacţie acidă. acizi.încălzit la 200-500 0C este un foarte bun absorbant pentru apa si se foloseste la uscarea gazelor • In farmacie • • • pentru uz extern.Cl este covalentă polară (parţial ionică). SULFURA DE ALUMINIU . • are acţiune catalizatoare. SULFAT DE ALUMINIU . Al(OH)3 coloidal. Cr3+. ALAUNUL DE POTASIU (piatra acră) – KAl(SO4)2. Fe3+) şi unul monovalent 94 . 4.H3AlO3 Acid aluminic Utilizări → HAlO2 + H2O acid meta aluminic este un bun adsorbant ( acetilena. • reacţionează violent cu apa : [Al(H2O)6]+3 . datorită proprietăţilor sale adsorbante. coloranţi).Al2S3 Preparare • direct din elemente: 2 Al + 3S → Al2S3 • sulfura de aluminiu. etena. cu degajare de hidrogen: 2Al+ 6H+  2Al3+ + 3H2 → Proprietăţi • legatura Al . ca înlocuitor al talcului. săruri. reducându–se la SO2. în apă hidrolizează imediat separând hidroxidul de aluminiu Al2S3 + 6 H2O → Al( OH)3 + 3H2S 2.Al2( SO4)3 Preparare • acidul sulfuric concentrat dizolvă aluminiul.sub formă de pudră. • fumegă în aer. unele săruri hidrolizează foarte uşor încât nu pot fi obţinute din soluţii (carbonatul şi citratul de aluminiu) 1.12H2O • Alaunii sunt sulfaţi dubli conţinând în molecula lor un metal trivalent (A1 3+.

având valorile cele mai ridicate ale potenţialelor electrochimice. Sunt uşor oxidabile în aer si de aceea se păstrează sub petrol.Cei 2 atomi de O sunt legati printr-o legatura covalentă şi printr-un electron (cedat de Me) care oscilează intre cei 2 atomi.Reactioneaza cu CO2 Na2O2 + CO2 → Na2 CO3 + ½ O2 Superoxizi MeO2 ( Me+O.Reacţionează energic cu apa.Me2O2 ( Me+ . formând hidroxizi ( cu exceptia Li2O) Peroxizi . Rb+) • • Grupa I – A – METALE ALCALINE Litiu Sodiu Potasiu Rubidiu Cesiu Franciu Li Na K Rb Cs Fr CARACTERIZARE GENERALĂ • • • • • • • • • • • • • • • • • • Li . Cs – violet Sunt foarte reactive ( reactivitatea creşte de la Li la Cs).O—O.Substanţe solide .Se descompun : Me2O2 → Me2O + ½ O2 . Sunt metale moi.Me2O . Formeaza 3 feluri de oxizi: -Oxizi normali Me2O -Peroxizi Me2O2 -Superoxizi MeO2 • Oxizi . . Sunt metale usoare. Caracter puternic electropozitiv – acest caracter creşte în grupă de sus in jos.Ionul superoxid are nr.Reacţioneaza cu apa şi formează H2O2 .Me+) .cărămiziu.Culoarea se intensifica de la Li2O la Cs2O (portocaliu).(K+. NH4+ . Cs+.manifestă unele proprietăţi diferite de ale celorlalte elemente din grupă. • • 95 .Au caracter puternic oxidant . Coloreaza flacăra incolora a becului de gaz Li. Bune conducatoare de căldură şi electricitate. K. apropiindu-se de metalele alcalino-pamantoase. Rb. Na – galben. primele trei având densitatea mai mica decât a apei. unii fiind radioactivi. . Na+.impar de electroni. Caracter puternic reducator: se află în stânga H .– O) . Au un singur electron pe ultimul strat pe care îl cedează foarte uşor. . Prezintă mai mulţi izotopi. .

. uşor solubili în apă (ex.NaCl este antidot şi neutralizant în intoxicaţiile cu AgNO3. în celule.este purgativ slab şi stimulent al sistemului nervos • Metalele alcaline nu formează complecşi. Nitriţii: MeNO2 : Na NO3 + Pb→Na NO2 + PbO Este utilizat ca: . NaCN • Carbonaţi si bicarbonaţi: Na2CO3 şi Na HCO3 – neutralizanţi • Fosfaţi: Na2HPO4 .Baze puternice. solubile in apă..NaBr. Cu H2SO4 – sulfaţi : Me2SO4 sau MeHSO4.sedativ Metalele alcaline nu reacţionează direct cu N2.antiasmatic .antidot în intoxicaţiile cu H2S. K+. 10 H2O) Cu H2SO3 – sulfiţi : Me2SO3 sau MeHSO3. Hidroxizi . cu excepţia litiului. incolore. 96 . favorizând activitatea a numeroase enzime. K+ este indispensabil în activitatea metabolică a celulelor.Superoxizii sunt oxidanţi puternici. bazicitatea creşte de la Li la Cs. uşor solubile în apă. substanţe incolore. .Substanţe solide. Li+. Na+ şi K+ apar atât în regnul animal (Na) cât şi vegetal (K).Au stabilitate mică şi prezintă caracter puternic reducător: LiH + NH3 → LiH2 +H2 NaH + CO2 → HCOONa NaH + 2 CO → HCOONa + C Halogenurile . La animale.substanţe solide. Si. Ionul de K+ are rol în: menţinerea echilibrului hidromineral si acido-bazic şi în propagarea impulsului nervos. Combinatiile cu hidrogenul → Hidruri ionice Me+H. 12 H2O . substanţe incolore. uşor solubile în apă cu degajare de căldură. care hidrolizează uşor. uşor solubile in apă. .se obtin prin reacţia directă a metalelor alcaline cu halogenii. . Ionul de Na+ are rol important în: Reglarea presiunii osmotice Menţinerea echilibrului acido-bazic Excitabilitatea neuromusculară Dinamica fenomenelor de polarizare şi depolarizare a membranei celulare Na este absorbit total în tractul intestinal şi se elimină prin urină şi piele. HCN.MeOH .ser fiziologic : 9 g NaCl la 1000ml apă distilată . Cu sulful – formeaza sulfuri. Cu HNO3 – nitraţi: Me NO3. albe . • • • PROPRIETĂŢI FIZIOLOGICE Importanţă biologică deosebită: Na+.Se obţin prin reacţia metalelor cu apa: Me + HOH → Me OH + ½ H2 . predomină ionii de K+ şi Mg2+ iar în plasmă ionii de Na+ şi Ca2+. C.vasodilatator în angina pectorală . Na2SO4 . solubile în apă.

Magneziul formează legături covalente în compuşii organici ( compuşii organo-magnezieni : CH3MgI ) .Participă la formarea glicogenului din glucoză Participă la sinteza proteinelor Favorizează secreţia şi stocarea insulinei Este antagonistul ionilor de Na+ şi Ca2+.METALE ALCALINO-PĂMÂNTOASE Be – Beriliu Mg –Magneziu Ca – Calciu Sr . Ionul Li+ este toxic pentru organismul animal. • este utilizat în tratamentul unor afecţiuni metabolice (gută. • calmant al sistemului nervos. Ionii de Na+. Sărurile de potasiu au acţiune diuretică prin care se opun acţiunii hidratante a sărurilor de sodiu.Caracter puternic electropozitiv ( Be → Ba) .MgO Se găseşte în natură în stare cristalină (magnesia usta sau magnesia calcinata) Preparare: 2Mg + O2 → 2 MgO MgCO3 → MgO + CO2 (calcinare) Mg(OH)2→ MgO + H2O „ Proprietăţi: pulbere albă. reumatism) sub formă de săruri cu acizii organici .Radiu Valenţa : 2 Stare de oxidare: + 2 CARACTERIZARE GENERALĂ .Beriliul poate forma şi legături covalente.reacţionează lent cu apa: MgO+H2→ Mg(OH)2 97 . • • GRUPA II – A (2) .1.Se combină cu toate nemetalele: H2 : MeH2 ( hidruri ) S : MeS (sulfuri) O2 : MeO ( oxizi ) N2: Me3N2 (nitruri) X2 : MeX2 ( halogenuri ) .Se dizolvă în H2O (hidroxizi). în acizi diluaţi (săruri) şi în NH3 lichid (amiduri): Me + 2H2O → Me(OH)2 + H2 Me + 2HCl → MeCl2 + H2 Me + 2 NH3 → Me(NH2) + H2 COMPUŞII Mg2+ I.Proprietăţile fizice generale ale metalelor. infuzibilă.Caracter puternic reducător. . K+.Configuraţia electronică : ns2 . Ca2+ se află în organism într-un echilibru strict necesar menţinerii capacităţii de contracţie musculară şi a excitabilităţii inimii. .Bariu Ra . amorfă. . sărurile de litiu au o acţiune terapeutică care se bazează pe proprietăţile lor diuretice şi pe capacitatea de a dizolva acidul uric. . OXIDUL DE MAGNEZIU .Formează ioni pozitivi : Me 2+ . În doze mici.Stronţiu Ba .

este insolubil în baze. apare un exces de acetilcolină (substanţă excitantă. stimulează acţiunea acetilcolinesterazei. alături de Ca2+. extrem de puţin solubilă în apă. acţionează ca sedativ central cortical. SĂRURILE DE MAGNEZIU – solubile în apă (excepţie MgF2 ) în soluţie apoasă : [ Mg(H2O)6]2+ .CaO2 Ca(OH)2 + H2O2 → CaO2 + 2H2O Pulbere albă. MgO + CaO → intră în compoziţia prafurilor antiacide. se deshidratează la cald. Utilizări : .rezultă un amestec de MgO2 (30%) şi MgO Utilizări: medicină – antiseptic. viscerale. necesarul pentru un adult: 200-500 mg Mg2+/ zi absorbţia. CaO2 1.se dizolvă în acizi minerali . PEROXIDUL DE MAGNEZIU .la nivel intestinal. OXIDUL DE CALCIU – CaO (var nestins) CaCO3 → CaO + CO2 (calcinare) Pulbere albă. . aceasta se produce în cantitate insuficientă. a proteinelor şi în contracţia musculară. contractibilitatea celulelor cardiace carenţa de ioni de Mg+ şi K+ favorizează apariţia aritmiilor. 60 % se găseşte în schelet. raportul Ca/Mg – important în acidogeneza gastrică. în deficit de Mg. intervine într-o serie de procese metabolice. CaO + H2O → Ca(OH)2 – stingerea varului 2. nervoase.în medicină : în cazul intoxicaţiilor cu acizi. PEROXIDUL DE CALCIU .Mg(OH)2 Preparare: MgCl + 2NaOH → Mg(OH)2 + 2NaCl Proprietăţi: substanţă amorfă. intervine în sinteza acizilor nucleici. greu solubilă în apă.xH2O Preparare : Mg(OH)2 + H2O2 → MgO2 +2H2O .MgO2. sanquine. purgativ. MgSO4 – sare amară (purgativ) - - - - PROPRIETĂŢI FIZIOLOGICE consituent normal al organismului uman. are acţiune antialergică şi antispastică.2.bază de tărie mijlocie. menţine concentraţia potasiului în celule (se opune pătrunderii sodiului). antidiareic. albă. COMPUŞII Ca2+ COMPUŞII CALCIULUI CU OXIGENUL: CaO. chiar convulsivantă).imprimă soluţiei gust amar. creşterea acestui raport → creşterea nefiziologică a cantităţii de HCl şi invers. CaO2+ 2 HCl → CaCl2 + H2O2 Caracter oxido-reducător – predomină caracterul oxidant 98 . greu fuzibilă. Na+şi K+ are rol fundamental în: conducţia electrică a pulsaţiilor inimii. amorfă. I. HIDROXIDUL DE MAGNEZIU .

• menţinerea integrităţii funcţionale a membranei celulare ( în acest proces este în antagonism cu Na+ şi K+). CaSO4. CaCO3. Ca(NO3)2. . (CH3COO)2Ca . CaCrO4. - 99 . Ionul de Ca2+ participă la numeroase mecanisme vitale: • menţinerea integrităţii funcţionale a sistemului nervos central şi periferic.se deshidratează → CaO . . • are rol în coagularea sângelui.pulbere albă. Necesarul de calciu: .săruri solubile : CaCl2. . Gradul de absorbţie variază de la individ la individ şi scade cu vârsta.cu acizii → săruri ionizate. puţin solubilă în apă. CaI2. .săruri greu solubile: CaF2.pentru copii: 500 – 700 mg/zi Absorbţia: în partea superioară a tractului intestinal. CaBr2. PROPRIETĂŢI FIZIOLOGICE constituent important al organismului – 2% ( peste 98% în schelet).3. Ca3(PO4)2.pentru adulţi :400 – 500 mg/zi . (COO)2Ca. HIDROXIDUL DE CALCIU – Ca(OH)2 .calciul plasmatic se află sub formă: ionizată si neionizată – complecşi chelaţi solubili. la nivelul intestinului subţire şi în duoden.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->