Sunteți pe pagina 1din 42

ACIZII NUCLEICI

Curs Biochimie

Acizii nucleici sau polinucleotidele sunt compusi macromoleculari a caror masa moleculara atinge cateva zeci de milioane. Ei sunt constituiti din mai multe nucleotide. Nucleotidele contin o baza purinica sau pirimidinica, un rest glucidic (pentoza) si una sau mai multe grupari fosfat. Bazele ce intra in componenta acizilor nucleici sunt substante ce au in structura un nucleu heterociclic purinic sau pirimidinic, de unde si denumirea de baze purinice, respectiv pirimidinice. Bazele cu nucleu purinic sunt: Adenina (A) si Guanina (G) Bazele cu nucleu pirimidinic sunt: Uracilul (U), Citozina (C) si Timina (T). O nucleotida are in componenta: o baza (purinica sau pirimidinica), un rest glucidic si una sau mai multe grupari fosfat. Nucleotidele sunt prescurtate prin 3 litere, ca de exemplu: AMP = adenozinmonofosfat dAMP = deoxiadenozinmonofosfat UDP = uridindifosfat ATP = adenozintrifosfat
Baza Adenina Guanina Citozina Uracil Timina Nucleozida Adenozina Guanozina Citidina Uridina Timidina Abreviere A G C U T

Curs Biochimie

Nucleotidele au numeroase functii: 1.sunt surse importante de energie, putand fi usor hidrolizate (exemplu ATP):

2.pot forma impreuna cu alte resturi coenzime importante (exemplu Coenzima A = CoA)

3.intra in componenta unor molecule cu rol in transmiterea semnalul celular (exemplu AMP ciclic = AMPc)

Curs Biochimie

Acizii nucleici Pentru a forma acizi nucleici, nucleotidele sunt legate intre ele prin punti formate de acidul esteric dublu esterificat (cu grupa hidroxil de alcoolul secundar din pozitia 3 a unei molecule de pentoza) pe de o parte, iar pe de alta parte, cu grupa hidroxil de alcool primar din pozitia 5 a altei molecule de pentoza din nucleotidul urmator.
Capatul 5`

Capatul 3`

Gruparea neesterificata a acidului fosforic imprima acizilor nucleici caracterul acid care explica afinitatea lor pentru colorantii bazici (folositi in tehnica microscopica).
Curs Biochimie

BAZE

FOSFATI NUCLEOTIDE

BAZE

Baza + Glucid = Nucleozida Baza + Glucid + Fosfat = Nucleotida Curs Biochimie

Exista doua tipuri de acizi nucleici in functie de glucidul care intra in compozitie: 1. cand in structura avem Riboza, acizii se numesc ribonucleici (ARN), pe langa riboza mai (ARN) putand contine si cele 4 baze: A, U, G si C 2. cei care contin in structura Deoxiriboza (in pozitia 2` a ribozei gruparea OH a fost redusa la -H) se numesc acizi deoxiribonucleici ADN si mai pot contine urmatoarele 4 baze: A, T, G si C. Secventa bazelor in structura acizilor nucleici reprezinta informatia genetica din celulele vii. Fiecare baza are abilitatea de a-si recunoaste prin interactii noncovalente baza complementara: G-C sau A-T din structura ADN-ului.
Secventa liniara a nucleotidelor in acizii nucleici este de obicei abreviata ca in exemplul urmator, incepanduse cu capatul 5` al lantului: A-G-C-T-T-C-A Curs Biochimie

REZUMAT 1 Toate organismele vii sunt sisteme chimice autonome. Ele au la baza seturi distinctive de molecule pe baza de carbon, molecule care sunt aceleasi pentru toate speciile vii. Cele mai importante categorii sunt: glucidele, acizii grasi, aminoacizii si nucleotidele. Glucidele reprezinta sursa principala de energie a celulei vii, ele putand fi stocate sub forma polizaharidelor. Acizii grasi sunt de asemenea importanti ca sursa de energie, dar rolul lor principal este acela de a intra in structura membranelor celulare. Proteinele sunt polimeri ce au la baza aminoacizi. Nucleotidele joaca un rol important in transferul de energie si reprezinta subunitatile din care sunt constituite macromoleculele informationale ADN si ARN.
Curs Biochimie

Ordinea si energia biologica

Toate celulele trebuie sa se supuna legilor fizicii si chimiei. Regulile mecanicii si conversiei unei forme de energie in alta se aplica in egala masura unei celule vii cat si unui motor cu aburi. Este binecunoscut faptul ca un sistem lasat in voia sa tinde spre o dezordine universala: cu timpul cladirile se darama, organismele moarte sunt oxidate, samd. Aceasta tendinta generala este regasita in legea a doua a termodinamicii, in care se afirma ca gradul de dezordine a universului (sau a oricarui sistem izolat) nu poate decat sa creasca.

Curs Biochimie

Organismele vii mentin, la toate nivelele, un grad ridicat al ordinii. Aceasta ordine este intalnita de la aripile unui fluture, pana la nivel celular, subcelular si molecular. Atomii constituenti sunt aranjati intr-o ordine anume, fiind blocati in structuri precise. Chiar si o celula care aparent nu se dezvolta, are o ordine interioara bine stabilita, pentru ca inevitabil, in interiorul celulei pot sa apara accidente care trebuiesc reparate in mod constant. Cum este acest lucru posibil din punct de vedere termodinamic? Raspunsul este acela ca fiecare celula primeste combustibilul necesar din mediul ce o inconjoara si il elimina sub forma reziduurilor; celula nu este deci un sistem izolat din punct de vedere termodinamic. Ordinea biologica este posibila prin cedarea de energie sub forma de caldura de catre celule. Conform celei de-a doua legi a termodinamicii, gradul de ordonare al unui sistem descreste cu trecerea timpului. Asadar, cresterea continua a ordinii intr-o celula vie nu se poate realiza decat cu o crestere si mai mare a dezordinii mediului inconjurator celulei. Caldura este energie in forma cu gradul cel mai mare de dezordine.
Curs Biochimie

Genele sunt formate din ADN! Dintotdeauna s-a stiut ca orice samanta sadita, orice ou fertilizat trebuie sa contina un plan ascuns, un design, pentru dezvoltarea unui nou organism, fie el animal sau vegetal. Stiinta geneticii moderne porneste de la premisa elemntelor ce contin informatia nevazuta, elemente numite gene, care sunt transmise fiecarei celule fiice in timpul diviziunii celulare. Cu alte cuvinte, inainte de a se divide, fiecare celula trebuie sa-si faca o copie a genelor sale in scopul de a transmite mai departe celulelor fiice setul complet de informatii. Genele din sperma si ovul duc mai departe informatia ereditara de la o generatie la alta.

Curs Biochimie

Acum se stie ca genele sunt compuse din molecule. La inceput a fost greu sa se imagineze natura acestor molecule. Ce fel de molecule ar putea fi depozitate intr-o celula, molecule care sa directioneze mai departe activitatea unui organism in dezvoltare si care, de asemenea, sa fie capabile de o replicare de cea mai mare acuratete? La sfarsitul celui de-al IX-lea secol, biologii au recunoscut ca transportorii informatiei genetice sunt cromozomii care incepeau sa devina vizibili cand celula incepea sa se divida. Ideea prezentei ADN-ului din care sunt formate genele a aparut ceva mai tarziu. In 1944 s-a demonstrat ca, adaugand ADN-ul pur al unei linii bacteriene la o alta, se poate observa conferirea unor proprietati ereditare caracteristice primei linii bacteriene. Se stia ca doar proteinele au o structura conformationala foarte complexa, asa ca ideea aceasta a fost intr-adevar o surpriza pentru biologii timpului. Aceasta teorie a fost acceptata doar la inceputul anilor 1950. Astazi este binecunoscut faptul ca ADN-ul celular cu intraga sa insiruire de nucleotide este cel care transmite informatia ereditara.
Curs Biochimie

Moleculele de ADN sunt alcatuite din doua lanturi lungi, legate intre ele prin legaturi complementare intre baze! Lantul ADN-ului este un polimer lung, liniar, compus doar din 4 tipuri de subunitati. Acestea sunt deoxiribonucleotide ce contin ca baze: Adenina (A), Citozina (C), Guanina (G) si Timina (T). Nucleotidele sunt legate intre ele prin legaturi fosfodiesterice care leaga C5` al unei grupe deoxiribozice de C3` al urmatoarei. Cum poate un lant lung de nucleotide sa contina informatia unui organism, sau chiar doar a unei celule? Si cum pot fi transmie aceste informatii de la o generatie la alta? Raspunsul sta in structura ADN-ului. In anii 1950, analizele folosind difractia razelor X asupra diferitelor specimene de ADN, au dus la concluzia ca ADN-ul este un polimer helicoidal compus din doua lanturi. Structura helicoidala a ADNului se justifica prin orientarea fiecarei subunitati a polimerului, orientare care sa permita legaturi cu subunitatile vecine. Momentul crucial a fost descoperirea faptului ca ADN-ul este de fapt un lant dublu helicoidal.
Curs Biochimie

O prima imagine a ADN-ului il reprezenta cu bazele catre interiorul dublului helix si cu resturile de fosfat catre exterior. Bazele dintr-un lant se gaseau mult prea aproape una de cealalta si pentru a incapea, era nevoie de legaturi specifice intre bazele complementare (denumite si bazele complementare WatsonCrick) cu molecula mare dintr-un lant (A sau G) si bazele pirimidinice cu un volum mai mic de pe celalalt lant (T sau C), pe de cealalta parte.
ADN-ul dublu helicoidal A. O mica selectie a helixului vazut dintr-o parte. Se observa 4 baze complementare. Aceste baze sunt reprezentate cu verde, in timp de resturile deoxiribozice sunt albastre Helixul este vazut din capat. Cele doua lanturi ale ADN-ului sunt asezate in directii opuse si fiecare baza complementara este mentinuta prin alte doua sau trei punti de hidrogen.

B.

Desi raportul nucleotidelor variaza de la o specie la alta, o regula este clara: cantitativ [G]=[C] si [A]=[T]. S-a mai aratat si ca numarul efectiv al legaturilor de hidrogen formate intre G si C sau intre A si T a fost mai mare decat in oricare alta combinatie.
Curs Biochimie

ADN-ul si ARN-ul celular Atat ADNul cat si ARNul sunt plomeri formati din inlantuirea mai multor nucleotide. ARNul difera de ADN prin 3 caracteristici: 1. are in componenta rest de Riboza si nu Deoxiriboza ca in cazul ADN; 2. difera prin tipul bazelor intalnite in structura lantului: ARN contine Uracil, iar ADN contine Timina 3. ARNul este format dintr-un singur lant, in timp ce ADN are structura unui lant dublu helicoidal Structurile ARN-ului si ADN-ului sunt prezentate in imaginile urmatoare:
Structura ARN-ului Structura ADN-ului

Curs Biochimie

Cele patru baze ale ARN-ului ,

respectiv ale ADN-ului:

Se pot observa punti de hidrogen intre bazele complemetare


Curs Biochimie

Lantul ARN este liniar, dar in anumite regiuni, pot sa apara legaturi (punti) de hidrogen datorita prezentei foarte apropiate a bazelor complementare, precum in imaginile urmatoare. Prin micrografie electronica, acest lucru se evidentiaza ca niste ramuri. Lantul simplu al ARN-ului: Lantul dublu helix al ADN-ului:

Curs Biochimie

Capacitatea ereditara explicata prin structura ADN-ului O gena transmite informatia biologica intr-o forma ce trebuie sa poata fi copiata cu exactitate si transmisa de la celula mama la celula fiica. Implicatiile descoperirii lantului dublu helicoidal au fost de foarte mare importanta, pentru ca o data cu aceasta descoperire, s-a putut explica modul in care este transmisa informatia ereditara. Din moment ce fiecare lant contine o insiruire de nucleotide care sunt exact complementarele celor din celalalt lant, ambele lanturi pot fi considerate a fi transportoarele aceluiasi bagaj genetic. Daca notam cele doua lanturi cu A si A, lantul A poate fi folosit ca matrita pentru obtinerea lantului A, si invers, folosind lantul A, se poate obtine lantul A. Acest procedeu este posibil dupa separarea celor doua lanturi in conditii bine stabilite. O concluzie directa poate fi aceea ca informatia genetica este codificata in mod liniar de catre insiruirea de nucleotide, fiecare A, C, T si Gputand fi considerate litere intr-un alfabet ce are doar 4 litere cu care este scris mesajul nostru biologic.
Curs Biochimie

Considerand ca ADN-ul este format din n nucleotide, numarul de secvente posibile ale acestor nucleotide este 4n . Pentru o lungime moderata a ADN-ului, in principiu, varietatea biologica ce poate fi generata este enorma. O celula tipica animala contine 1 m de ADN (3X109 nucleotide). Scriind cu un alfabet linear ce contine doar 4 litere, o gena umana mica ar ocupa un sfert dintr-o pagina format A4, in timp ce informatia genetica din acea gena ar putea umple o carte cu mai mult de 500.000 pagini.

Secventa ADN a genei beta-globina umana Aceasta gena codifica una din cele doua subunitati ale moleculei de hemoglobina, hemoglobina care transporta oxigenul in sange. Este evidentiat doar unul din lanturile ADN-ului (celalalt fiind complementar). Secventa ar trebui citita de la stanga la dreapta.
Curs Biochimie

Desi principiul replicarii genelor este unul simplu, procesul care are loc in realitate in interiorul unei celule este unul foarte complex, implicand un ansamblu de proteine ce formeaza masina de replicare. Reactia fundamentala este cea in care AND-polimeraza catalizeaza adaugarea unei deoxiribonucleotide la capatul 3 al lantului de ADN. Fiecare nucleotida ce este adaugata este sub forma de Deoxiribonucleozid-trifosfat. Eliberarea restului pirofosfat din aceasta nucleotida activata si hidroliza sa ulterioara ofera energie pentru reactia de replicare a ADN-ului, facand-o in acelasi timp si ireversibila.

Curs Biochimie

Lantul nou format

Lantul matrita

Replicarea helixului ADN-ului incepe cu o separare punctuala a celor doua lanturi comlementare. Fiecare lant se comporta apoi ca matrita pentru obtinerea unei noi molecule de ADN obtinuta prin aditionarea secventiala a deoxiribonucloetid-trifosfatilor. Fiecare nucleotida ce urmeaza a fi adaugata este aleasa printr-un proces complex, respectand conditia ca aceasta nucleotida sa fie complemetara cu nucleotida existenta in lantul matrita.

Curs Biochimie

Dintr-un lant dublu helicoidal de ADN se obtin doua lanturi identice. Din moment ce fiecare molecula de ADN sfarseste prin a avea in componenta unul din lanturile ADN-ului original, mecanismul de replicare al ADN-ului este unul semiconservator.

Curs Biochimie

Erorile in replicarea ADN-ului cauzeaza mutatii Una din caracteristicile cele mai importante ale replicarii ADN-ului este acuratetea. In timpul replicarii, mecanisme foarte sensibile analizeaza si elimina pozitionarile incorecte ale nucleotidelor. Ca rezultat, secventa de nucleotide din molecula ADN-ului este copiata cu mai putin de o greseala la 109 nucleotide adaugate. Totusi, foarte rar, in procedeul replicarii, este adaugata o nucleotida gresita in locul alteia. Orice astfel de greseala este considerata o greseala genetica denumita mutatie, mutatie ce va fi copiata in toate noile generatii de mutatie celule ca si cum ar fi varianta corecta a lantului de ADN. O astfel de greseala, chiar si la nivelul unei singure nucleotide, poate avea implicatii enorme. Pornind de la faptul binecunoscut ca proteinele sunt codificate de catre gene, mutatia unei gene, poate duce la inactivarea unei proteine cruciale si mai apoi la moarte celulara. Pe de alta parte, o mutatie poate fi latenta si sa nu afecteze functiile unei anumite proteine. Foarte rar, prin mutatii se obtin gene cu o functie noua sau imbunatatita. In acest caz, organismele care poarta aceasta mutatie vor avea un avantaj, iar gena mutanta poate in final, prin intermediul selectiei naturale, sa inlocuiasca gena originala intr-o anumita populatie. Curs Biochimie

Secventa de nucleotide dintr-o gena determina secventa aminoacizilor din proteine

ADNul este relativ inert din punct de vedere chimic. Informatia pe care o contine este indirect exprimata in alte molecule: ADN-ul directioneaza sinteza unui ARN specific si a unor anume proteine. La inceput, a fost studiata structura tridimensionala a ADNului de catre biofizicieni folosindu-se difractia razelor X. Se cunostea deja ca proteinele sunt lanturi de aminoaczi legati intre ei prin legaturi peptidice. Abia la inceputul anilor 50 cand a fost secventata insulina, o proteina de dimensiuni mici, s-a descoperit faptul ca fiecare proteina are o secventa unica de aminoacizi si ca prin structura ei, fiecare proteina are anumite proprietati specifice.

Curs Biochimie

Insulina bovina

Insulina este o proteina cu masa moleculara mica. Este constituita din doua lanturi polipeptidice, unul de 21 aminoacizi, iar celalalt de 30 aminoacizi. Legaturile S-S reprezinta legaturile tiolice intre resturile de Cisteina. Initial, insulina se formeaza ca un singur lant (codificat intr-o singura gena), care mai apoi este separat in doua lanturi reprezentate prin A si B. Atat ADNul cat si proteinele sunt formate din secvente liniare de subunitati. Analiza proteinelor unor gene mutante a demonstrat faptul ca, cele doua secvente sunt colineare: nucleotidele in ADN sunt aranjate intr-o ordine corespunzatoare aminoacizilor din proteina codificata. Cum se traduce intr-o celula vie secventa de nucleotide de la nivelul ADNului in secventa de aminoacizi din proteine?
Curs Biochimie

Portiuni din secventa de ADN sunt transpuse in ARN care ghideaza sinteza proteica Sinteza proteica incepe cu transpunerea unor regiuni specifice din ADN (gene) in polinucleotide chimic si functional diferite, denumite ARN (acid ribonucleic). ARNul, ca si ADNul, este compus dintr-o secventa liniara de polinucleotide, avand insa doua diferente chimice: lantul glucidic contine riboza in loc de deoxiriboza, iar una dintre baze Timina- este inlocuita cu Uracil. ARNul contine aceeasi informatie genetica cu ADNul dupa care este format. Procesul prin care se formeaza ARN din ADN se numeste transcriptie, care este similar cu replicarea ADNului atunci cand unul dintre lanturi foloseste drept matrita pentru cel de-al doilea. Transcriptia ADNului difera de replicare prin mai multe caracteristici: 1. produsul obtinut (ARN), nu ramane ca un lant alineat ADNului. 2. chiar in urma regiunii unde sunt adaugate ribonucleotidele, se reformeaza ADNul original sub forma de helix si elibereaza lantul de ARN. 3. lantul de ARN este simplu, spre diferenta de ADN care este dublu helicoidal. 4. lantul ARNului este relativ scurt comparativ cu cel al ADNului, din moment ce el este format doar pronind de la o anumita regiune a ADNului.
Curs Biochimie

ARNul care sta la baza sintezei moleculelor proteice se numeste ARN mesager ARNm, in timp ce restul de ARN serveste ca ARN de transfer ARNt sau formeaza ARN ribozomal ARNr. Cantitatea de ARN ce se formeaza pornind de la o anumita regiune a ADNului este controlata de proteinele reglatoare genice care se leaga de situsuri specifice ale ADNului aflate aproape de zona de codificare. Unele gene sunt folosite pentru obtinerea unor cantitati mari de ARN, in timp ce altele nu sunt folosite deloc. In fiecare generatie de celule, pentru o gena activa, mii de ARN transcript pot sa se obtina pornind de la acelasi segment de ADN.

Curs Biochimie

Pentru ca fiecare molecula de ARNm poate fi transcrisa in mii de copii de lanturi polipeptidice, informatia continuta intr-o regiune mica a ADNului poate sa directioneze catre sinteza a milioane de copii ale unei proteine specifice. Exemplu - proteina Fibroina (componenta majora a matasii). In fiecare celula, gena fibroinei conduce la formarea a 104 copii de ARNm, fiecare ducand la sinteza a 105molecule de fibroina, producand in total 109molecule de fibroina in doar 4 zile.

Curs Biochimie

Moleculele de ARN eucariot sunt fractionate pentru a indeparta secventele de introni In celulele bacteriene, majoritatea proteinelor sunt codate intr-un singura secventa neintrerupta de ADN, care este copiata fara nici o alterare ducand la obtinerea moleculelor de ARNm. In 1977, biologii au descoperit ca majoritatea genelor eucariote au secvente proprii de codare numite exoni, care sunt intrerupte de secvente fara capacitate de codare numite introni. Pentru a produce o proteina, intreaga lungime a unei gene (inclusiv intronii si exonii), este transcrisa intr-o molecula lunga de ARN (primul transcript). Inainte ca ARNul sa paraseasca nucleul, un complex de enzime indeparteaza toate secventele de introni, producand secvente de ARN mult mai scurte. Dupa aceasta etapa, moleculele de ARN parasesc nucleul trecand in citoplasma sub forma de molecule de ARNm, ce mai departe conduc la formarea proteinelor. Primele transcripte de ARN ale anumitor gene pot fi fragmentate in mai multe feluri pentru a produce diferiti ARNm, in functie de tipul de celula si de stadiul de dezvoltare. Acest lucru permite obtinerea mai multor proteine pornind de la aceeasi gena.
Curs Biochimie

Curs Biochimie

Secventele de nucleotide din ARNm sunt citite in seturi de cate trei si transpuse in aminoacizi In anii 60 au fost descifrate regulile dupa care secventele de nucleotide de la nivelul genelor sunt transpuse in secvente de aminoacizi din proteine (codul genetic). S-a descoperit ca secventele nucleotidelor din ARNm sunt citite in serii de cate trei. Fiecare triplet de nucleotide, numit codon, codifica un anumit aminoacid. Pentru ca ARNul este un polimer linear constituit din doar 4 nucleotide diferite, exista 43=64 posibilitati diferite de codoni (importanta este si secventa tripletilor din codon, nu doar componenta codonului). Doar 20 aminoacizi diferiti sunt intalniti in proteine, deci majoritatea aminoacizilor sunt definiti de mai multi codoni (codul genetic este degenerat). Codul prezentat in urmatoarea imagine, a fost bine conservat de-a lungul evolutiei, cu foarte putine exceptii, el este acelasi atat in bacterii cat si in plante si organismul uman.

Curs Biochimie

De exemplu: -Codonul GUG este transpus in aminoacidul Valina, iar -Codonul GAG este transpus in Acid glutamic. Codonii cu U sau C ca nucleotid secund, au tendinta de a genera aminoacizi cu o inalta hidrofobicitate. Curs Biochimie

In principiu, fiecare secventa de ARN poate fi transpusa in oricare din cele trei moduri de citire (reading frames), in functie de pozitia din care incepe procesul de citire, putand genera trei secvente de aminoacizi diferite. Aproape in toate aceste cazuri, doar unul din modurile de citire va produce o proteina functionala.

Cele trei posibilitati de citire ale secventei de nucleotide (albastru) in secventa de aminoacizi (verde)

Curs Biochimie

ARNt potriveste fiecare aminoacid la grupurile de nucleotide Codonii din moleculele de ARNm nu recunosc direct aminoacizii, asa cum o enzima recunoaste un substrat. Translatia de la ARNm la proteina depinde de o molecula adaptoare care recunoaste atat aminoacidul, cat si grupurile de cate trei nucleotide. Acesti adaptori sunt de fapt seturi de molecule mici de ARN (de aprox 80 nucleotide), numite ARN de transport (ARNt). Conformatia ARNt este una tridimensionala, datorita legaturilor noncovalente dintre bazele componente, legaturi asemanatoare cu cele existente in moleculele dublu helicoidale ale ADNului. Diferenta este ca, in cazul ARNt, aceste legaturi se formeaza intre bazele aceluiasi lant (lantul ARNt este unul simplu, nu dublu ca al ADNului). Conformatia ARNt este importanta pentru functia sa de adaptor.

Curs Biochimie

Datorita celor patru segmente mici ale ARNt cu structura de dublu helix, ARNt are o forma asemanatoare frunzei de trifoi. Aceasta forma este mai amplu compactata intr-o forma de L prin legaturi de hidrogen mult mai puternice (imagine). Doua dintre seturile de nucleotide aflate la capetele ARNt sub forma de L au o functie mai importanta in sinteza proteica: una este anticodonul (care este complementar cu codonul de la nivelul ARNm), iar cealalta este secventa CCA de la capatul 3 unde sunt atasati prin legaturi covalente diferiti aminoacizi.

ARNt al Fenilalaninei din drojdie.

Curs Biochimie

Mesajul ARNului este citit de la un capat la altul de catre ribozomi Procesul de recunoastere a codonului prin care informatia genetica este transferata de la ARNm prin ARNt la proteina, depinde de aceleasi interactii dintre bazele complementare intalnite in procesul de transfer a informatiei genetice de la ADN la ARN.

Fenomenul acesta necesita insa prezenta unui ribozom, un complex de mai mult de 50 proteine asociate cu molecule de ARN ribozomal (ARNr).
Curs Biochimie

Fiecare ribozom este o masina ce sintetizeaza proteine, pe care moleculele de ARNt se pozitioneaza singure pentru a citi mesajul genetic codificat in ARNm. Mai intai ribozomii gasesc o zona speciala de start la nivelul ARNm corespunzatoare capatului amino al proteinei ce se va forma. Apoi, pe parcurs ce ribozomul se deplaseaza de-a lungul moleculei de ARNm, el va traduce secventele de nucleotide in secvente de aminoacizi, cu fiecare codon in parte, folosind moleculele de ARNt pentru a adaouga aminoacizi la capatul lantului polipeptidic (imagine). Cand ribozomul ajunge la capatul mesajului, atat ribozomul, cat si capatul carboxilic proaspat format sunt eliberate de la capatul 3 al moleculei de ARNm direct in citoplasma.

Intr-o singura secunda, un singur ribozom bacterian adauga aprox. 20 aminoacizi la lantul polipeptidic.

Sinteza proteica

Curs Biochimie

Unele molecule de ARN au si rol de catalizatori In 1981 s-a constatat capacitatea catalitica a ARNului. ARNul ribozomal al protozoarului ciliat Tetrahymena este initial produs sub forma unui precursor cu masa moleculara mare, din care, dupa scindare se formeaza ARNr. Aceasta etapa de scindare poate avea loc chiar si in vitro, in absenta proteinelor. Mai tarziu s-a constatat si ca insasi secventa intronului are o activitate catalitica asemanatoare cu a unei enzime, activitate ce se defasoara in doua etape (imagine):
Curs Biochimie

Secventa intronului de aprox 400 nucleotide lungime a fost sintetizata si a fost studiata aratandu-se ca ea functioneaza ca o enzima in reactie cu alte molecule de ARN. De exemplu, poate lega foarte strans doua componente: nucleotidul Guanina si lantul de ARN, catalizand formarea legaturii covalente:

Curs Biochimie

In acest model de reactie care este foarte asemanator cu prima etapa din imaginea anterioara, aceeasi secventa de introni actioneaza repetat pentru a desface mai multe lanturi de ARN. Desi, in general acest proces de defacere a ARNului nu este unul catalitic, autoscindarea ARNului cu secvente de introni ca in cazul Tetrahymena a fost descoperita a fi prezenta si in alte celule de fungi si bacterii. Acest lucru sugereaza ca aceste secvente de ARN ar fi putut sa apara inainte de separarea in cele doua clase de eucariote si procariote, acum 1,5 milioane de ani.

Curs Biochimie

Recent, au fost descoperite si alte familii de ARN catalitic. De exemplu, majoritatea ARNt este initial sintetizat sub forma unui precursor de marime mai mare, iar pentru scindarea sa cu obtinerea ARN final, un rol catalitic important il au alte molecule de ARN. Remarcabil, activitatea ribozomilor este suspectata a fi in stransa legatura cu activitatea catalizatoare a ARNului ribozomal, care ocupa mai mult de jumatate din acest complex. Aceasta molecula mare de ARNr prezinta activitate de peptidiltransferaza, catalizand formarea noilor legaturi peptidice (imagine):

Curs Biochimie

Cum este posibil ca o molecula de ARN sa se comporte ca o enzima?

A fost propusa o structura tridimensionala a nucleului intronului Tetrahymena prezentat in urmatoarea imagine:

Responsabile de aceasta structura tridimensionala cu ativitate catalitica sunt legaturile de hidrogen formate. O juxtapunere neobisnuita a legaturilor covalente intre atomi face ca anumiti atomi din ARN sa fie foarte reactivi.
Curs Biochimie

Concluzii
Informatia genetica este codificata in secventa lineara a nucleotidelor in ADN. Fiecare molecula de ADN are o structura dublu helicoidala formata din doua lanturi de nucleotide complementare legate intre ele prin legaturi de hidrogen (bazele G-C si A-T). Duplicarea informatiei genetice are loc prin polimerizarea unui noi lanturi pornind de la fiecare din cele doua lanturi ADN separate in prealabil, considerate matrite. Transmiterea informatiei genetice stocata in ADN presupune transpunerea sa din secvente lineare de nucleotide in secventele co-lineare de aminoacizi din proteine. Doar o zona restransa a ADNului este copiata intr-un lant complementar de ARN.
Curs Biochimie