---------------------------

-----------------

--

COMPOZITIA
Materia

CHIMICA A MATERIEl
din elemente
0

VII
care se gasesc si In materia vii, elementele anorganica, In:

vie este alcatuita

chimice

In functie de ponderea 1. macroelemente numite si elemente

pe care

au In organismele organismului):

se clasifica

(99% din masa plastice.

C, H, 0, N, S, P, Ca, Cl, Mg, Na, K; sunt

2. microelemente sau oligoelemente « 1% din masa organismului): Fe, I, F, B, Cu, Co, Cd, Se, Mo, Va, Ba, Li; multe dintre ele In structura unor hormoni si enzime, participand astfel la cataliza unor importante procese metabolice din organism. In organismul uman s-a constatat prezenta In permanents numai a 2] de elemente, num ite si elemente esentiale. Concentratia acestorain organism adeterminat clasificarea lor In 3 grupe: I. C, H si N - elemente In concentratie mare (60% din atom i); In concentratie mica (0,02 - 0,1% din atomi); In concentratie foarte mica (sub 0,02%

II. Na, K, Cl, Ca, Mg, P, S - elemente

III. Fe, Si, B, Cu, Mn, Zn, Va, J, Ni, Co, Se - elemente atomi) -- de ordinul unei sutimi / miimi de rng fiecare. Aceste bioelemente se cornbina intre ele In diverse

variante

si proportii, acestor

forrnand

biomolecule

-->

compusi ---'t substante. de C deoarece: • poate realiza electronegative

Rolul predominant

In cadrul tuturor

bioelemente

11 detine atomul

combinatii atat cu (0, S, N, P, Cl);

elemente

electropozitive

(H),

cat

si cu

clemente

poate realiza combinatii cu alti atomi (lineare, ramificate sau ciclice);

de C, formand

structuri

moleculare

cornplexe

Alaturi de atomul de C, atomii de H si reprezinta constituenti elementari ai matcnei vu. formand glucide si lipide. Combinarea atornilor de C, H si 0 ell un alt element esentia!, atomul de N, conduce la formarea proteinelor, cele mai importante structuri ale organismelor vii. Elementele de concentratie mica fie intra in structura unor molecule ale materiei vii: P, S, Ca, Mg, fie participa ca elemente indispensabile la transportul unor substante in interiorul si in afara celulei. Elementele de concentratie foarte mica intra in structura unor enzime astfel incat deficitul lor afecteaza grav metabolismul celular. sau sunt activatori ai altora,

°

Principalele bioelernente esentiale, in marea lor majoritate, sunt situate in primele patru perioade ale tabelului lui Mendeleev, ceea ce confera anumite particularitati materiei vii, facilitandu-i insasi existenta. Biosul este alcatuit din atomi usori care se combina in compusi de complexitate redusa. Compusii formati prezinta proprietati de importanta vitala pentru organismele vii: • • hidrosolubilitatea
---'t

transportul

substantelor

nutritive

si al altor substante cu
0

intre celule specifica ridicata

foarte slaba conductivitate
---'t

electrica

si termica,

in contrast

caldura

desfasurarea

proceselor

metabol ice.

Biomoleculele
Biomoleculele • • se formeaza din combinarea bioelementelor intre ele si sunt de 2 categorii:

anorganice organice

- reprezentate - reprezentate

de apa si saruri minerale; de glucide, lipide, proteine, vitamine, enzime, hormoni s.a .

. 1_"

CI Biomolecule Fe. legatura tripla a compusilor organici si se realizeaza prin punerea in In cazul in care unul dintre atomii participanti la legatura covalenta are 0 afinitate mai mare pentru e pusi in comun (este puternic electronegativ) decat celalalt atom. 0. Legatura covalenta devine legatura covalenta polara. S. I. Cd. SI functii Bioelernente CataJitice (1%) . P. Legatura covalenta este 0 caracteristica com un a electronilor intre 2 atomi: • • • 2e. H20).Biomoleculele organ ice sunt compusi organici ai atomului de C. N.Oligoelemente C. H20 (60%) Saruri min (5%) RoJ plastic si W • proteine • glucide • lipide Rol catalitic si reglator • enzime • vitamine • hormoni Rol informational • ARN • AD La baza formarii biomoleculelor • • • • din bioelemente stau 4 tipuri de legaturi: legatura covalenta (unele avand caracter macroergic) legatura ionica legatura de hidrogen legatura hidrofoba. F.---. Co. Cu. K. S.---. H. Mo.---. Mn. Mg. e. iar molecula astfel constituita se numeste dipol (ex. Ni. a-.comuni nu sunt distribuiti simetric intre cei 2 atomi participanti. Zn. Ca. Na. Se etc. au structura specifice care Ie confera un rol foarte important pentru existenta vietii. legatura simpla 4e. . legatura dubla 6e.

Astfel. ionizarea gruparilor Ie imprima aminoacizilor si proteinelor un caracter amfoter. fixarea ligandului la receptor. 0. N.Legaturi covalente se realizeaza intre atomul de C si atomii de H. eel care prirneste e devine ion negativ. In moleculele care contin atomi de 0. legatura intre gruparea carboxil -COO-H3N+ a altui aminoacid din structura proteinelor al unui aminoacid si gruparea ammo R-CH-COO- R-CH -COO- Starea ionizata a gruparilor functionale este influentata de pH. in timp ce Hb+ . Atomii de C. NO--vor atrage HO+ altor molecule dipolare. s. Legaturile energie. N. asigurarea strueturii spatiale a acizilor nueleici expresia genica si replicarea ADN transmiterea semnalelor biologice Legatura ionica se formeaza prin cedarea de catre un atom a unui sau mai multor e altui atom. Ca urmare. intre atomul de C si atomul de 0 (legatura dubla (-C=O-). covalente sunt legaturi puternice si distrugerea lor necesita 0 mare cantitate de Din contra. Deci legaturile ion ice se formeaza intre doua grupari ionizate avand sarcini electrice opuse. deci legaturile electrostatice (ionice) sunt dependente de pH. determina atragerea e" pusi in comun ell atomul de H catre acesti atomi si formarea unui dipol.) mentinerea conformatiei tridimensionale cuaternara) a proteinelor (prin structurile secundara. atomul care cedeaza devine ion pozitiv.a. puternica electronegativitate a atornilor si volumul mic al H. Ca tipuri de astfel de legaturi intermoleculare sunt: • • • • • legatura ionica sau eleetrostatiea legatura de hidrogen legatura hidrofoba legatura maeroergiea legatura Van der Waals slabe stau la baza reversibilitatii un or procese bioehimiee. N capata incareatura partiala electronegativa si atomul de H incarcatura partiala electropozitiva. legaturile necovalente sunt legaturi slabe si ca urmare usor reversibile. De altfel. intre 2 atomi de S (-S-S-legatura disulfidica). C (legatura simpla -C-C-sau dubla -C=C-). De exemplu. tertiara. Legatura de H se realizeaza intra si intermolecular (intre 2 molecule dipolare). atomii de Co--. 00--. S sau halogen (mai ales F). moleculelor lor va f atras de gruparea electronegativa a altor molecule dipolare. de Aceste interaetiuni intermoleculare exemplu: • • • • • fixare moleeulara (fixarea enzimei la substrat.

.. alterari profunde in structura moleculei.. I I I O-H---O /H H<.H... Aeeeptorul este un atom eu inearcatura partial eleetronegativa (0. O---H H/ / "H /' / 0./ -f' <. S) care atrage atomul de H. N. struetura ADN).Legatura de H exereita 0 influenta importanta asupra proprietatilor fiziee ale multor substante (in primul rand ale apei) si stabilizeaza eonformatia moleculara (struetura tertiara a proteinelor.H '- R . /' "N-H---S / /' <.H---O=C '- / R O-H---O=C "- ""'. uneori Legatura de hidrogen intermoleeulara se stabileste praetic intre 2 atomi (donor si acceptor) care impart acelasi atom de hidrogen. -C-H---O=C / "- -~- .0:: /' H H '" / /' N. " / N-H---N N-H---O /.. Distrugerea legaturii de hidrogen antreneaza ireversibile (eazul denaturarii proteinelor)..-O=C H "" ~N...H-....

). N2 cu ajutorul unor sisterne si treeand printr-o serie de Biomoleculele de baza au masa moleeulara medie si reprezinta elemente de reconstruetie.CO2. Le.Legatura de H exercita 0 influenta importanta asupra proprietatilor fizice ale multor substante (in primul rand ale apei) si stabilizeaza conformatia moleculara (structura tertiara a proteinelor. Acest tip de legatura poate duce la formarea unui numar mare de lanturi alifatice. rnitocondrii etc.) La nivelul celulei. provin din mediul exterior si se numesc biomolecule primordiale. Interactiunea apare ca urrnare a distributiei asimetrice a electronilor intre cei doi atomi. Cele mai simple molecle ale materiei vii sunt cele cu masa moleculara mica .rol major al acestora. lipoproteine. Distrugerea legaturii de hidrogen antreneaza ireversibile (cazul denaturarii proteinelor). O2. macromoleculele se unesc in cadrul unor procese metabolice. asigurand reproducerea organismelor. Aceste molecule nepolare formeaza zone hidrofobe. Aceste complexe se asoeiaza ulterior prin legaturi necovalente. alterari profunde in structura moleculei. glucide Ie reprezinta sursa de energie sau material de constructie. structura ADN). pentru molecule eu masa moleculara mare numite macromolecule. atrnosferic. in care dipolii de apa sunt impinsi catre exterior. -J- . lipidele sunt componente de baza ale membrane lor si depozite energetice. s. macromoleculele • • • • sunt specific specializate din punct de vedere functional: proteinele au rol plastic sau eatalitic (enzimatic).gatura Van der Waals rezulta din atractia nespecifica dintre 2 atorni situati la 0 distanta de 3· 4 A. se numesc si macromole informationale. legatura hidrofoba are rol important in formarea si stabilizarea structurilor membranelor celulare. reducandu-le la minim contactul cu zonele hidrofobe . Organizarea moleculara a materiei vii H2. in urma carora are loc cresterea masei lor moleculare produsi intermediari se transforma in biomolecule de baza. De retinut ca doar legaturile prin a caror hidroliza se elibereaza energie pentru metabolism sunt denumite legaturi macroergice. lungi. de hidrogen. Moleculele hidrofobe (nepolare) impiedica formarea legaturilor de hidrogen intre moleculele de apa. formand organitele celulare (nucleu. De asemenea. fosfodiesterice). form and legaturi cu alte molecule de apa. Legatura macroergica este un tip de legatura covalenta prin a carei hidroliza se elibereaza 0 mare cantitate de energie care este utilizata in procesele metabolice. ceea ce determina aparitia unor sarcini electrice partiale. hidrofobe. prin asamblarea lor prin legaturi covalente (peptidiee. Van der Waals). enzimatice. prin legaturi necovalente (ionice. avand drept consecinta stabilizarea conformatiei macromoleculei (polimerilor). acizii nucleiei detin si transmit informatia genetica. La randul lor. disulfidice.a. ca si in recunoasterea substratului de catre enzima. in complexe supramoleculare (nucleoproteine. sau ale unor molecule diferite aflate in solutii apoase. Rezulta 0 forta care tinde sa reuneasca moleculele de apa intre ele. Aceste biomolecule sunt supuse unor transformari metabolice. uneori Legatura hidrofoba ia nastere intre partile hidrofobe (nepolare): • • ale aceleiasi molecule.

.Jar~(rnasa mol. 100·350) M"). Fo:Mopiru'I'Ilt ~~'!.D - .! CellAo Organile Nur:Jeu Milocordfii t Cklroplastg Comptexe Cornpl6X8 erzimatlce seorarnoteculare (rresa mol. tinand cont de marimea lor este: I. mass 1'1101.nucleotide .i ~~ / 'tt"me comracule ~\ '~~ \\ -'~.//" S M~cromolecule (mas<>mol...':.'''''"'''''' GalUamil/osfal "1m".. 18-44') H20 N2 Organizarea moleculara a organismelor vii o alta o o clasificare a biomoleculelor.aCIZI organlcl. .''.) a-Celoaciz.a.--C'" Ecos..Populeli i--·.. Spcci. 1QJ-W9) )='" Riboza -: / pr'oo .Mcmc rndM'Zi 1 t . a j)<lfHculef 1Q1Ll09} /// flJbowmi .compusi cu structura complexa proteine ~ aminoacizi glucide ~ monozaharide lipide ~ acizi grasi - /I.''''. Li!'O' "- P'TOC'OO Blomoreu'1e de l. macromolecule .aClZI grasl o metaboliti intermediari .. libere lipide s.zaharuri.monozaharide ...aminoacizi . 5O-Z50) ~~-- Mala! C02 Precursori (biofTlciecul8 pnmordlele.~' Acetal MalOfla! Cornousi irnerrnediarl (masa..". II. micromolecule apa unitatea de baza a macromoleculelor . rrlOl..coenzime .

px 2 Ill' 2 pz Formarea rnoleculei de H20 este reprezentata clasic: H + 0 + H . ---* au ---* un strat energetic cu un au 2 straturi enegetice. o (Z=8) situat in perioada a doua si in grupa a IV -a de tip A ultimul strat fiind ocupat de 6 electroni.ARN . se creaza 0 incarcatura negativa partiala (fractionata) in jurul 0 (82-) si 2 incarcaturi pozitive partiale in jurul atomilor de H (8+). G. Configuratia spatiala a moleculei de H20 este un tetraedru centrat de un atom de 0 si avand colturile ocupate: doua de cate 0 pereche de electroni neparticipanti ai 0. doua de cate un atom de H.A. in stare fundamentala.acizi nucleici <---- baze azotate . ceea ce-i confera moleculei de H20 caracter de dipol electric. G. C. T . iar evolutia lor pe scara filogenetica a fost determinata de proprietatile fizico-chimice al apei. I H este: c:=::::J 2S1 sau 1 s' sau 1 S2 2S2 2p4 0 c:=J 1 S2 c:=J 2S2 I 2p4 7 1 1 2.riboza . C.i-- .Hb+ ---* 020- <---- HO+ - HOH Formarea moleculei de H20 se realizeaza prin contopirea celor 2 orbitali atomici monoelectronici ai atomului de 0 2ply si 2plz CLI cei 2 orbitali atomici ISI ai celor 2 atorni de H. atat in: mediul extern. apa este substanta cea mai raspandita. Electronii pusi in cornun (in cadrullegaturii H-O-H) sunt atrasi mai puternic de catre 0 decat de catre H.ADN .A. H20 este 0 substanta chimica cornpusa din elemente chimice: H(Z= 1) situat in prima perioada si in prima grupa de tip A electron. primele forme de viata all aparut si s-au dezvoltat chiar in rnediu acvatic. cat si in mediul intern al acestora De altfel. Configuratia electronica a atomilor de H si 0. . rezultand 2 legaturi covalent polare de H.deoxiriboza H20 In raport cu organismele vii. U pentoza .

Legatura de H este 0 legatura necovalenta slaba. Atomul de 0 al unei molecule de apa. tesutul muscular . iar cei 2 atom i de H se pot atasa de alti 2 atom i de 0 (la cele 2 perechi de e" neparticipanti) ale altor 2 molecule de H20. cantitatea de apa reprezinta intre: • • • 13-15% in boabele de rnazare mature. oase .84%. Metabolismul apei H20 este 0 molecula anorganica indispensabila oricarei forme de viata. poate realiza legaturi de H cu alte 2 molecule de apa (la nivelul celor 2 atomi de H).g - . marine inferioare continutul lor in apa este foarte apropiat de al mediului In cazul anirnalelor acvatic (::::: 96%).75%. media situandu-se intre 60-95% din compozitia celulei. cat si cei 2 atomi de H din structura unei molecule de apa formeaza legaturi de H si participa la hidratare. 15-20% in sernintele unor fructe. prin cele 2 perechi de e" neparticipanti. Se constata. tesutul adipos -.30%.22%. procente din greutatea lor. Repartitia pe tesuturi si organe este diferita: creier . La animalele superioare concentratia apei poate f in unele celule de 98% din compozitia celulei. atat la plante. Cantitatea de apa din organismele vii are limite largi de variatie. gradul de hidratare variind cu natura speciei. La plante. cat si la anirnale. 80-85% in pulpa fructelor si boabele de mazare tinere (verzi). fiecare molecula de apa poate realiza legaturi de H cu aproximativ 4 molecule vecine de H20 intr-o retea tridimensionala. la toate organisrnele vii ca practic nivelul apei este in functie de: . Astfel.H o / / / / 8- Atat atomul de 0.

.-.• • intensitatea proceselor metabolice proportional cu aceasta.adipozitate.sexul organismelor . variind invers proportional cu aceasta. varsta organismelor. 22% 18% 22% 35% 60% Normal Gras . o +---~--~~--~--~--~--~--~--~~--~ o • • 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 .~ - . de la nivelul tesuturilor Sl organelor. variind direct scazand pe masura inaintarii in varsta: 80 70 60 50 40 30 20 10 -BARBATI FEMEI --------.barbatii detin mai multa apa.

intensa (creierul) faciliteaza disiparea caldurii din zone Ie . enzime. in sange si in fondul total de apa al organismului. principal transportor stabilizator al substantelor hidrosolubile.~c- . Pierderile • • calorice au loc prin: ridicata. apa sa se gaseasca in stare lichida si nu in stare de vapori (ca analogii sai: dihidratii elernentelor ce urmeaza oxigenului in grupa VI principala din tabelul periodic . la care caldura eliberata ar denatura ireversibil multe macromolecule (proteine. Repartitia apei in organism variaza de la 90% in sange la mai putin de 25% in oase. perspiratie insensibila. mai ales in cazul reactiilor metabolice exergonice.Jncinse''. acizi nucleici). la hidratare. fatui de 3 luni 94%. Aceasta proprietate este foarte importanta pentru organism. 3. iar nou-nascutul . acizi nucleici). participa usurinta de a realiza legaturi de hidrogen. deterrninandu- 1. cu 4. Caldura de vaporizare este de asemenea in cursul proceselor metabolice. favorizandu-Ie si absorbtia.66%. ducand la pierdera unor structuri si functii biologice vitale. ceea ce-i permite sa primeasca / cedeze o cantitate considerabila de caldura. 2. Embrionul uman contine > 95% apa.22% 70% Slab In organismul uman adult apa reprezinta cea mai abundenta micromolecula: 65-70% din masa corporala (45-501 la 0 greutate de 70kg). Punetul de topire (O°C) si punetul de fierbere (100°C) inalte deterrnina ca la temperatura obisnuita. Caraeterul de dipoI aI moleeulei de apa deterrnina prin interrnediul carom are 1'01de: • • • principal solvent in organism. termica inalta.H2S. H2Se. . a conformatiei spatiale a unor macromolecule (proteine. H2 Te). mentinandu-si totodata temperatura constanta tirnp indelungat. Aceasta stare de agregare ii confera rolul de mediu intern. ale apei net de orice alt fluid. Proprietatile fizieo-ehimiee Unele din proprietatile fizico-chimice ale apei 0 diferentiaza i si importanta sa vitala pentru organismele vii. Caldura specifiea = eapaeitatea ealoriea este mare. ceea ce impiedica supraincalzirea corpului transpiratie. Conduetivitatea activitate metabolica 5.

in structura lor una / mai multe grupari hidroxil (tip: glicerol. in timp ce pentru substantele compuse predominat din hidrocarburi. usor solubilizate deoarece formeaza legaturi de hidrogen cu Moleculele hidrofobe (tip: proteine. formand in jurul fiecarui ion 0 patura de hidratare care ii izoleaza de ceilalti ioni. viteza de traversare fiind invers proportionala cu raza ionului hidratat. este un solvent mai slab. fosfat. K+ trece mai usor decat Na + prin membrana celulara. deci un numar mai mic de molecule de apa.Apa este un solvent foarte bun pentru ioni si molecule polare sau hidrofile (iubitoare de apa). in timp ce ionii cu raza mai mare leaga mai slab. dipolii de apa sunt imobilizati in patura (sfera) de hidratare urrnand ionul central. polizaharide. Moleculele neutre care detin zaharide) sunt de asemenea molecule Ie de apa. Transportul transmembranar devine mai dificil in cazul in care doi ioni incarcati electric diferit trebuie sa participe la aceeasi reactie. intre ionii substantelor si dipolii apei se realizeaza interactiuni electrostatice. La dizolvarea substantelor ionizate in apa. lonii cu raza mai mica leaga mai puternic. Acestea se numesc amfipatice sau amfifile si au un comportament particular fata de apa. acizi nucleici) pot forma legaturi de hidrogen la nivelul gruparilor sall atomilor ce au aceasta capacitate. In solutii apoase diluate. deci un numar mai mare de molecule de apa. Astfel. numita apa legata. La fel de bine hidratate ca si ionii sunt gruparile amoniu) din structura unor molecule organice. aceste macromolecule complexe retin 0 parte din apa. incarcate electric (tip: carboxilat. Exista si molecule care detin in structura lor atat grupari polare cat si nepolare. numite si nepolare sau hidrofobe. Dipolii de apa se orienteaza spre ioni cu incarcatura fractionata opusa. Apa legata de moleculele . Izolarea (individualizarea) ionilor in sfera de hidratare are rol important in deplasarea lor si traversarea membranelor celulare. La randul lor.AI- .

in care este inchis un strat subtire de apa. fosfolipide. . acizi biliari.5>0 1 -T·Ii5<O t . numita reprezentand mediul de deplasare al apei legate de macromolecula hidratata. Ca rezultat al "efectului picaturii de ulei" substantele arnfipatice au tendinta de a se pozitiona astfel incat sa reduca la minim suprafata de contact intre regiunile nepolare ale lor si apa.<0 . In functie de concentratia lor in apa. cornpusii amfipatici forrneaza micelii = agregate sferice cu gruparile terminale orientate spre exterior sau cu membrane duble extinse in dublu strat. Substantele amfifile sunt reprezentate de sapunuri. apa libera SI Prin intermediul apei legate se realizeaza permanente schimburi intre molecule si apa libera. Un exemplu ar f schimbul intre ionii constitutivi ai osului (in principal calciu si fosfat) si ornologii plasmatici. gruparile lor nepolare se orienteaza spre solventi nepolari. 10 x 1 mL Total surface : a rea: 48 cm~ . 1 x 10 ml Surface 22 i:'I rea: em1 Bulele de sapun sunt reprezentate de un dublu film. aceste substante formeaza la suprafata apei filme intr-un singur strat.6. De obicei. Cele inchise in forma de sac sunt cunoscute sub denumirea de vezicule si servesc la transportul substantelor in celule si in sange. in care gruparile polare de la capete sunt orientate spre moleculele de apa.1.(. . Majoritatea mernbranelor biologice sunt asamblate conform acestui principiu.proteice sau de alte componente citoplasmatice difera de restul apei. B. cu care interactioneaza. The "oU drop effect" ------""'""'4 .

H+ nu se gaseste ca atare. Emulsionarea grasimilor alimentare pentru digestia grasimilor.qelne.nts or amphipathic Surface film substances in Wilrrelr------------------. in apa pura. Air Vesicle Double membrane Separarea dintre ulei si apa poate fi prevenita prin adaugarea de substanta puternic amfipatica. care detin grupari polare externe.log 10 + -7 = - (-7) = 7 Aceasta inseamna ca in urma disocierii moleculei de apa. [H30+] = [HO-] = 10-7 . disociere ce se realizeaza cu usurinta. ci sub forma de ion hidroniu. astfel incat reactia de disociere se reprezinta: 2H20 •• • H30+ + HO0 molecula de Deci. atasat de apa. la 25°C are pH = - log [H ] = . In timpul agitarii se formeaza 0 emulsie mai mult sau mai putin stabila in care suprafata picaturilor de ulei este ocupata de molecule amfipatice. pH-ul apei Termenul de pH a fost definit in 1909 de Sorensen. la 25°C. concentratia ionilor hidroniu este egala cu cea a ionilor hidroxil. De fapt. care I-a definit ca logaritmul negativ al concentratiei ionilor de hidrogen pH = - de catre acizii biliari si fosfolipide este 0 conditie vitala log [H+] Apa pura.An'an. ca: deci pH-ul apei pure la 25°C este neutru. I-hO+. 6.

Rolul functional al apei este indeplinit deoarece: • • • • • este principalul solvent din organism. aparatul respirator. Rolul structural rezida din participarea apei in formarea unor biomolecule. Din punct de vedere ehimie • • apa libera apa legata II. regleaza echilibrul termic al organismului. apa legata poate f intra si extracelulara. a caror activitate 0 determina in mare parte (ca exemplu. constituent al compusilor macromoleculari (tip proteine. acizi nucleici). Exista mai multe criterii de clasificare a apei. la • • integrata in structura citoplasmei celulare. oxidare. al substantelor nutritive la tesuturi si celule si al produsilor participa activ la diferite procese metabolice (hidratare. particpa activ la procesele metabolice de detoxifiere a organismului. urinar) Aceste c1asificari sunt facute in scop didactic. Din punct de vedere al raportului • • apa intracelulara apa extracelulara .Rolul apei in organism Ca urmare a proprietatilor sale fizico-chimice.interstitiala circulanta IV. A. cat si rol functional. endo sau exogena. Metabolismul hidroeleetrolitie separate de membrane biologice: In organism apa este repartizata in 2 mari compartimente. Compartimentul intraeelular care reprezinta 2/3 din apa total a din organism si constituie mediul inconjurator al celulei in care aceasta: . 1. este principalul transportor finali de metabolism. hidroliza. De exemplu./<t- . contribuind conformatia lor spatiala si la facilitarea legaturilor lor cu liganzii. apa fiind: • component de baza al structurilor intracelulare. dezhidratare). apa are atat rol structural. a carei functie fiziologica este determinata de stare a de agregare a apei. globul ocular. intensitatea fosforilarii oxidative din mitocondrii este direct proportionala cu gradul de hidratare al organitelor). in realitate grupele se intrepatrund. Din punct de vedere al originii • • apa endogena apa exogena +-+-- din oxidare aeroba din exteriorul organismului eu tesuturile si eelulele III. digestiv. Din punct de vedere al distributiei • • apa tisulara (din tesuturi) apa cavitara in tesuturi = transcelulara (in LCR.

urinar. depoziteaza si utilizeaza energie. . Supuse direct actiunii mecanice a pompei cardiace. extracelular au loc schimburile dintre celule Sl La nivelul compartimentului inconjurator.:::. variatie legata de functiile organelor.5 I (5% din greutatea corporala a adultului). digestiv. lichid transcelular (cavitar) . sinoviala) si contine r= 10. substante toxice si detoxifiate. contribind la: • • mobilitatea lichidelor din alte compartimente / sectoare (intracelular si interstitial). Este dificil de precizat cornpozitia cornpartirnentului intracelular deoarece aceasta variaza de la un organ la altul. Apa plasmatica se gaseste in sisternul vascular. isi regenereaza unele structuri. alaturi de hormoni . in afara eritrocitelor) Carbonat acid (5-20 mmol/I) B.------------------------------ • • • • isi sintetizeaza. volurnul sanguin este incadrat in ansamblul sistemului vascular. substante nutritive (glucoza. acizi grasi. Lichidul celular • • • mediul lor aduce la celule oxigen. produsii de degradare metabolica. aminoacizi). reglatoare ce coordoneaza functiile preia de la celule CO2. Compartimentul 3 compartimente: • • • extracelular detine 1/3 din apa totala din organism si este subdivizat in alte 3.reprezentat de LCR si lichidele de la nivelul globilor oculari . in afara elementelor figurate ale sangelui. apa plasmatica formeaza volumul sanguin sau volemia. In generallichidele bogate in Potasiu (100-150 mmol/l) Magneziu (15-25 mmol/I) Fosfat (60-80 mrnol/I) Sui fat (2-5 mmol/I) Anioni organici (20m mol/I) Proteine (40 mmol/I) -- citosolice sunt: sarace 1I1 Sodiu (5-15 mmol/I) Calciu (1-2 mrnol/l) Cloruri (l0 rnrnol/l . lmpreuna cu volumul globular. din: • • apa libera si apa de irnbibitie a gelurilor citoplasmatice. este com pus 4 Acest compartiment. aparatului respirator.molecule celulelor aflate la distanta unele de altele.contine > lichid interstitial . saruri minerale. pleurala si plasma .scalda celulele (inclusiv pelicula lichidiana pericardica. se multiplica isi indeplineste functiile specifice totalizand 28 I (. ioni. 0% din greutatea corporala a unui adult). reglarea schimburilor de apa si substante dizolvate dintre celule si mediul extern.5 I (15% din greutatea corporala a adultului).

43 . CT si Constatandu-se ca suma concentratiilor celor 2 cationi este mai mare decat suma concentratiilor celor 2 anioni. K+. care sunt direct proportionale cu incarcaturile lor electrice.8 g/l).------------- La randul ei.98 .4. ceea ce-i imprima un caracter heterogen: • • • din tesuturile din tesuturile din lirnfa. Perturbarile in forrnarea sau rezorbtia lichidului interstitial due la forrnarea de ederne.6 mmol/l) Calciu (2. fiind in final rezultatul scaderii apei plasmatice din apa extracelulara. cationilor este egala cu cea a anionilor. Compozitia sa chimica este ~ cu a apei plasrnatice. Cl" si HC032 - Sintetizand • • • constatam ca: intracelular extracelular .0.30 mmol/l) Sulfat (0. cand formeaza un sector particular: • • • lichidul pericardic lichidul pleural lichidul peritoneal = dar care poate deveni ascita Compozitia • • acestor lichide este in functie de: < 3g%o proteine. in laboratorul clinic se determina concentratiile plasmatice HC03 -.8 . ale Na +. diferenta este un parametru ce reprezinta concentratia anionilor nernasurati.62 mmolll) Magneziu (0.95 mrnol/l) Cloruri (95-105 mmol/l) Carbonat acid (26-30 mrnol/l) Acizi organici (2.10 mmol/l) Apa interstitiala include apa transcelulara. conform ecuatiei: . Mg+.este neutra din punct de vedere electric. si modul de form are (exudat > 3g% proteine. HP04 Na+.20 .1.6-6 mmol/l) Fosfat (0. Concentratia de proteine este foarte scazuta (3 . Apa transcelulara reprezinta un volum mic din greutatea corporala.66 . important in anumite stari patologice. de sustinere. transudat locul de formare concentratia ionilor in diferitele compartimente. Este reprezentata de mai multe tipuri lichidiene. sarac Potasiu (3. Li-Cl 110 mrnol/l. Li-carbonat acid 30 mmol/l). K+. volemia este reglata prin mecanisme Lichidul plasmatic bogat Proteine (62-80 g/l) Sodiu (137-145 mmol/l) are 0 riguroase.2. deoarece surna incarcaturii electrice a In practica. motiv pentru care concentratia cationilor e mai mare decat in apa plasrnatica (Li-Na 132 mmol/I. interstitiale. Cl".predomina .predomina plasma .1. fiind: compozitie caracteristica.

Concentratia (concentratii substantelor formate din particule molare) reprezinta osmolaritatea.glucoza. de talie mica si exprimate difuzibile pentru egalizarca se m31 numeste si in moli/l de solutie Forta care deplaseaza moleculele numeste presiune osmotica. particule nedifuzabile. Caracteristic presiunii oncotice sanguine este faptul ca.. ATP-aza Na+K+ dependenta. motiv pentru care aceste membrane sunt denum ite semipermeabile. In conditii fiziologice Na + determina 93% din valoarea presiunii osmotice a sangelui.+ K+ . care retine unele macromolecule (proteinele). C a ++. Transportul liber al apei si substantelor dizolvate prin membrane concentratiilor substantelor din compartimentele delimitate de membrane transport osmotic sau osmoza. motiv pentru care este denumita presiune coloidosmotica sau presiune oncotica. nedisociabile . acestea sunt delimitate de membrane permeabile pentru unele substante si impermeabile pentru altele. si se numeste transport activ contragradient. utilizand 0 parte din energia celulara. . In cazul sangelui. datorita prezentei proteinelor. uree.. el iberata din • gradientul de concetratie pentru Na+ (i intracelular) si K+ 0 ajutorul pompei de Na~. Introducerea Na+ obtinuta de celula. Presiunea plasma: osmotica a sangelui de apa si substante este deterrninata din plasma in conditii normale se substantelor difuzibile din de concentratia . I d·Isocla bil e .------------------ ----- ~-- Acest parametru are 0 mare importanta diagnosticul de acidoza metabolica. rolul sau este de a mentine gradientul de concentratie si diferenta de potential electric intre compartimentele pe care Ie separa. echilibrarea diferentei de presiune dintre cele 2 compartimente se realizeaza numai prin circulatia apei. Odata cu egalizarea concentratiilor solutiilor de 0 parte si de alta a membranei serniperrneabile se produce si egalizarea presiunilor osmotice din cele 2 cornpartimente delimitate de aceasta. lasand sa treaca liber apa si substantele dizolvate. principale fiind: • membrana celulara delimiteaza lichidul intracelular de lichidul extracelular (plasmatic sau interstitial). Este bine cunoscut faptul ca extracelular) este mentinut cu membranara. forta cu care contribuie la echilibrarea diferentei de presiune intre compartimentul vascular si eel extravascular este determinata si de proteinele plasmatice.N a. are rol important in formarea lichidului intersitital si aportul substantelor nutritive in celule.. intrucat cresterea sa este un indicator valoros in Revenind la compartimentele lichidiene. enzima in celula si scoaterea K+ din celula are loc cu utilizarea de energie ATP. membrana endoteliului vascular separa plasma de lichidul interstitial si este tot un filtru semipermeabil.