Capitolul 1

Integrala denita (Riemann).

Primitive
1.1 Funct ii integrabile
Denit ia 1.1.1. Fie un interval nchis si marginit |a, b|.
1. Se numeste diviziune a intervalului |a, b| o mult ime de puncte =
x
0
, x
1
, . . . , x
n
} |a, b| astfel ncat
a = x
0
< x
1
< x
2
< < x
n1
< x
n
= b.
2. Lungimea celui mai mare subinterval de forma |x
i
, x
i+1
|, i = 0, 1, . . . , n 1
al unei diviziuni se numeste norma diviziunii:
|| = max
0in1
(x
i+1
x
i
)
3. Daca n ecare subinterval |x
i
, x
i+1
| al unei diviziuni alegem cate un
punct x
i

i
x
i+1
, i = 0, 1, . . . , n1, aceste puncte se numesc puncte
intermediare ale diviziunii .
4. Se numeste suma Riemann a funct iei f |a, b| R corespunzatoare
diviziunii si punctelor intermediare
i
, i = 0, . . . , n 1 urmatoarea
suma:

(f) =
n1

i=0
f(
i
)(x
i+1
x
i
)
Din punct de vedere geometric, sumele Riemann corespunz atoare unei
funct ii pe un interval aproximeaz a aria subgracului acestei funct ii atunci
c and diviziunea este foarte na (norma este sucient de mica).
1
Denit ia 1.1.2. Spunem ca funct ia f |a, b| R este integrabila Rie-
mann pe |a, b| daca pentru orice sir de diviziuni
n
cu norma tinzand catre
0 si orice alegere a punctelor intermediare corespunzatoare
n
i
, sirurile core-
spunzatoare de sume Riemann

n
(f) au o limita nita comuna I. Aceasta
valoare I se numeste integrala denita a funct iei f pe intervalul |a, b| si
se noteaza cu

b
a
f(x)dx.
Dac a f este o funct ie integrabila pe |a, b|, atunci denim

a
b
f(x)dx =

b
a
f(x)dx,
av and consecint a imediata c a

a
a
f(x)dx = 0.
De asemenea, se poate vedea usor c a dac a f este o funct ie constanta
f(x) = C pe |a, b|, atunci

b
a
f(x)dx = C(b a).
Teorema 1.1.1. Funct ia f este integrabila pe |a, b| daca si numai daca
exista un numar I R cu proprietatea ca pentru orice > 0, exista > 0
astfel ncat oricare ar diviziunea cu || < si punctele intermediare
corespunzatoare
i
sa avem |

(f) I| < .

In acest caz, I =

b
a
f(x)dx.
Teorema 1.1.2. Fie f |a, b| R. Daca f este integrabila pe |a, b|, atunci
f este marginita pe |a, b|:
m, M R, m = inf
axb
f(x), M = sup
axb
f(x).
Denit ia 1.1.3. Fie f |a, b| R marginita si o diviziune a lui |a, b|.
1. Se numeste suma Darboux inferioara corespunzatoare lui f si di-
viziunii suma
s

(f) =
n1

i=0
m
i
(x
i+1
x
i
), unde m
i
= inf
x[x
i
,x
i+1
]
f(x), i = 0, 1, . . . , n 1
2. Se numeste suma Darboux superioar a corespunzatoare lui f si di-
viziunii suma
S

(f) =
n1

i=0
M
i
(x
i+1
x
i
), unde M
i
= sup
x[x
i
,x
i+1
]
f(x), i = 0, 1, . . . , n 1
2
Dac a m = inf
axb
f(x), M = sup
axb
f(x), atunci avem:
m(b a) s

(f)

(f) S

(f) M(b a)
pentru orice puncte intermediare corespunz atoare diviziunii .
Teorema 1.1.3 (Criteriul de integrabilitate Darboux). O funct ie marginita
f este integrabila pe |a, b| daca si numai daca pentru orice > 0, exista > 0
astfel ncat oricare ar diviziunea cu || < sa avem S

(f) s

(f) < .
Teorema 1.1.4 (Integrabilitatea funct iilor monotone). Fie f |a, b|
R. Daca f este monotona pe |a, b|, atunci este integrabila pe |a, b|;
Demonstrat ie. Presupunem ca f este crescatoare si nu este constanta (funct iile
constante sunt integrabile), deci f(a) < f(b). Fie acum o diviziune a in-
tervalului |a, b|. Avem
f(x
i+1
) f(x) f(x
i
), x
i
x x
i+1
, i = 0, . . . , n 1
deci m
i
= f(x
i
) si M
i
= f(x
i+1
). Atunci
S

=
n1

i=0
(f(x
i+1
) f(x
i
))(x
i+1
x
i
)
Pentru > 0 alegem

=

f(b)f(a)
si obt inem c a pentru || <

,
S

<
n1

i=0
(f(x
i+1
)f(x
i
))

f(b) f(a)
=

f(b) f(a)
n1

i=0
(f(x
i+1
)f(x
i
)) =
de unde conform criteriului lui Darboux rezult a ca f este integrabil a.
Teorema 1.1.5 (Integrabilitatea funct iilor continue). Fie f |a, b|
R. Daca f este continua pe |a, b|, atunci este integrabila pe |a, b|.
Demonstrat ie. Fie o diviziune a intervalului |a, b|. Deoarece f este con-
tinu a pe intervalul compact |x
i
, x
i+1
|, este m arginit a si si atinge marginile,
deci exist a x

i
, x

i
|x
i
, x
i+1
| astfel ncat f(x

i
) = m
i
, f(x

i
) = M
i
, pentru
i = 0, . . . , n 1. Atunci
S

=
n1

i=0
(f(x

i
) f(x

i
))(x
i+1
x
i
)
Fie acum > 0. Deoarece f este continua pe |a, b|, este si uniform continua
pe |a, b|, deci exist a

> 0 astfel nc at
|x

| <

|f(x

) f(x

)| <

b a
3
Dac a alegem diviziunea cu || <

, obt inem
S

<
n1

i=0

b a
(x
i+1
x
i
) =

b a
n1

i=0
(x
i+1
x
i
) =
de unde conform criteriului lui Darboux rezult a ca f este integrabil a.
1.2 Proprietat i ale funct iilor integrabile
1. Dac a f si g sunt integrabile pe |a, b| si , R, atunci f + g este
integrabil a pe |a, b| si

b
a
(f(x) + g(x))dx =

b
a
f(x)dx +

b
a
g(x)dx;
2. Daca f si g sunt integrabile pe |a, b|, atunci si fg,
f
g
, f
g
sunt integrabile
pe |a, b| (dac a sunt bine denite);
3. Dac a f si g sunt integrabile pe |a, b| si f(x) g(x), x |a, b|, atunci

b
a
f(x)dx

b
a
g(x)dx;
4. Dac a f este integrabila pe |a, b|, atunci si |f| este integrabila pe |a, b|
si avem
|

b
a
f(x)dx|

b
a
|f(x)|dx;
5. Teorema de medie: daca f si g sunt integrabile pe |a, b| si daca g 0,
atunci exist a |m, M|, unde m = inf
axb
f(x), M = sup
axb
f(x), astfel
ncat

b
a
f(x)g(x)dx =

b
a
g(x)dx;
Demonstrat ie.
m f(x) M mg(x) f(x)g(x) Mg(x)
Integr and pe |a, b| g asim

b
a
mg(x)dx

b
a
f(x)g(x)dx

b
a
Mg(x)dx
4
de unde
m

b
a
f(x)g(x)dx

b
a
g(x)dx
- - -

M
6. Dac a f este continu a si g este integrabil a si pozitiva pe |a, b|, atunci
exist a |a, b| astfel nc at

b
a
f(x)g(x)dx = f()

b
a
g(x)dx
7. Daca f este continu a pe |a, b|, atunci exist a |a, b| astfel nc at

b
a
f(x)dx = f()(b a)
8. Proprietatea de ereditate: Daca f este integrabila pe |a, b|, atunci f
este integrabil a pe orice subinterval |a

, b

| |a, b|;
9. Proprietatea de aditivitate: Daca f este integrabil a pe |a, b| si c |a, b|,
atunci

b
a
f(x)dx =

c
a
f(x)dx +

b
c
f(x)dx;
10. Daca f este integrabil a pe |a, c| si |c, b|, atunci f este integrabil a pe
|a, b|.
11. Daca f este o funct ie impar a integrabil a pe |a, a|, atunci

a
a
f(x)dx = 0;
12. Daca f este o funct ie par a integrabil a pe |a, a|, atunci

a
a
f(x)dx = 2

a
0
f(x)dx.
13. Daca f si g sunt egale pe |a, b| cu except ia unui num ar nit de puncte,
iar una dintre ele este integrabil a pe |a, b|, atunci si cealalta este inte-
grabil a pe |a, b| si integralele lor sunt egale.
5
1.3 Primitive
Denit ia 1.3.1. Fie f I R unde I este un interval de numere reale. Se
numeste primitiva a lui f pe I o funct ie F I R cu proprietatea ca este
derivabila si
F

(x) = f(x), x I.
Urm atoarea teorem a arat a c a dac a o funct ie admite o primitiva, atunci
aceasta nu este unic a:
Teorema 1.3.1. Fie f I R si F o primitiva a lui f. Atunci oricare ar
C R, funct ia G I R denita prin
G(x) = F(x) + C, x I
este de asemenea o primitiva a lui f. Mai mult, orice alta primitiva a lui f
pe I este de aceasta forma.
Asadar dac a avem o primitiva a unei funct ii f, putem obt ine o innitate
de alte primitive prin ad augarea unei constante arbitrare reale, lucru care
este datorat faptului c a derivata oricarei funct ii constante este nula.
Denit ia 1.3.2. Mult imea tuturor primitivelor unei funct ii f I R se
noteaza cu

f(x)dx
si se numeste integrala nedenita a funct iei f.
Din teorema anterioara deducem ca

f(x)dx = F(x) + C | F primitiv a a lui f si C R}

Teorema 1.3.2. Exista urmatoarele integrale nedenite:
1.

x

dx =
x
+1
+1
+ C, x |0, ), 1;
2.

1
x
dx = ln|x| + C, x R 0};
3.

a
x
dx =
a
x
lna
+ C, x R, a > 0, a 1;
4.

e
x
dx = e
x
+ C, x R;
5.

sinxdx = cos x + C, x R;
6.

cos xdx = sinx + C, x R;
6
7.

1
cos
2
x
dx = tg x + C, x R (2k + 1)

2
; k Z;
8.

1
sin
2
x
dx =
1
tg x
+ C, x R k; k Z};
9.

1
x
2
+a
2
dx =
1
a
arctg
x
a
+ C, x R, a 0;
10.

1
x
2
a
2
dx =
1
2a
ln|
xa
x+a
| + C, x R, a > 0, |x| a;
11.

1

a
2
x
2
dx = arcsin
x
a
+ C, x (a, a), a > 0;
12.

1

x
2
+a
2
dx = ln(x +

x
2
+ a
2
) + C, x R;
13.

1

x
2
a
2
dx = ln|x +

x
2
a
2
| + C, x (, a) (a, ), a > 0.

In general, orice funct ie continua admite primitive. Urm atoarea teorema

arat a proprietatea de linearitate a integralei nedenite, care, mpreuna cu teo-
rema anterioar a, ajut a la gasirea primitivelor funct iilor obt inute prin sumarea
sau nmult irea cu o constant a a funct iilor elementare.
Teorema 1.3.3. Fie f, g I R si , R. Daca f si g admit primitive pe
I, atunci si f + g admite primitive pe I si avem:

(f + g)(x)dx =

f(x)dx +

g(x)dx.
De asemenea, dac a o funct ie admite primitive, atunci are proprietatea lui
Darboux, ns a nu este neap arat continua.

In sect iunea urmatoare prezentam diverse alte metode de integrare, care

mpreun a cu primitivele funct iilor elementare ajuta la g asirea primitivelor
unor funct ii mai complicate.
1.4 Metode de integrare
Teorema 1.4.1 (metoda integrarii prin part i). Fie f, g I R cu derivate
de ordinul 1 continue pe I. Atunci:

f(x)g

(x)dx = f(x)g(x)

(x)g(x)dx.
Demonstrat ie. Din ipoteza avem ca funct iile fg

si f

g sunt continue, deci

integralele

f(x)g

(x)dx si

f

(x)g(x) au sens. Avem (fg)

= f

g+fg

deci

(f

(x)g(x) + f(x)g

(x)) dx =

(f(x)g(x))

dx = f(x)g(x) + C
7
deci

f(x)g

(x)dx = f(x)g(x) + C

(x)g(x)dx
= f(x)g(x) |

(x)g(x)dx C]
= f(x)g(x)

(x)g(x)dx
Teorema 1.4.2 (metoda schimb arii de variabil a). Fie funct iile u I J
derivabila si f J R care admite primitiva F. Atunci:

f(u(x))u

(x)dx = F(u(x)) + C, x I.
Demonstrat ie. Avem ca F este derivabil a, deci funct ia F(u(x)) este deriv-
abil a si are loc
(F(u(x))

= F

(u(x))u

(x) = f(u(x))u

(x)
adic a funct ia F(u(x)) este o primitiv a a lui f(u(x))u

(x) deci

f(u(x))u

(x)dx = F(u(x)) + C
Dac a not am y = u(x), atunci avem dy = u

(x)dx, iar integrala devine

f(u(x))u

(x)dx =

f(y)dy = F(y) + C = F(u(x)) + C.

Aplic and teorema anterioar a funct iilor elementare din teorema 1.3.2, obt inem:
1.

u(x)

(x)dx =
u(x)
+1
+1
+ C, u(x) |0, ), 1;
2.

1
u(x)
u

(x)dx = ln|u(x)| + C, u(x) R 0};

3.

a
u(x)
u

(x)dx =
a
u(x)
lna
+ C, a > 0, a 1;
4.

e
u(x)
u

(x)dx = e
u(x)
+ C;
5.

sinu(x)u

(x)dx = cos u(x) + C;

6.

cos u(x)u

(x)dx = sinu(x) + C;
7.

1
cos
2
u(x)
u

(x)dx = tg u(x) + C, u(x) R (2k + 1)

2
; k Z;
8
8.

1
sin
2
u(x)
u

(x)dx =
1
tg u(x)
+ C, u(x) R k; k Z};
9.

1
u(x)
2
+a
2
u

(x)dx =
1
a
arctg
u(x)
a
+ C, a 0;
10.

1
u(x)
2
a
2
u

(x)dx =
1
2a
ln|
u(x)a
u(x)+a
| + C, a > 0, |u(x)| a;
11.

1

a
2
u(x)
2
u

(x)dx = arcsin
u(x)
a
+ C, u(x) (a, a), a > 0;
12.

1

u(x)
2
+a
2
u

(x)dx = ln(u(x) +

u(x)
2
+ a
2
) + C;
13.

1

u(x)
2
a
2
u

(x)dx = ln|u(x) +

u(x)
2
a
2
| + C, u(x) (, a)
(a, ), a > 0.
1.5 Metode de calcul al integralelor denite
Teorema 1.5.1 (Formula Leibnitz-Newton). Fie f |a, b| R o funct ie
integrabila. Daca F este o primitiva a lui f, atunci

b
a
f(x)dx = F(b) F(a).
Demonstrat ie. Fie
n
un sir de diviziuni ale intervalului |a, b| cu |
n
| 0.
Aplic and teorema lui Lagrange pe ecare subinterval |x
i
, x
i+1
|, i = 0, . . . , n1,
avem c a exist a
i
|x
i
, x
i+1
| astfel nc at
F(x
i+1
) F(x
i
) = F

(
i
)(x
i+1
x
i
) = f(
i
)(x
i+1
x
i
), i = 0, . . . , n 1
Atunci suma Riemann corespunz atoare diviziunii
n
si punctelor intermedi-
are
i
este

n
(f) =
n1

i=0
f(
i
)(x
i+1
x
i
) =
n1

i=0
(F(x
i+1
) F(x
i
)) = F(b) F(a)
Trecand la limita cu |
n
| 0, gasim

b
a
f(x)dx = F(b) F(a).
Corolar 1.5.1. Fie f |a, b| R o funct ie integrabila care admite primitive.
Atunci funct ia
G |a, b| R, G(x) =

x
a
f(t)dt
este o primitiva a lui f.
9
Demonstrat ie. Fie F o primitiv a a lui f. Atunci conform teoremei anterioare
avem G(x) = F(x) F(a), de unde prin derivare obt inem
G

(x) = F

(x) 0 = f(x)
deci G este o primitiv a a lui f.
Teorema 1.5.2 (formula de integrare prin p art i). Daca f si g sunt doua
funct ii care au derivatele de ordin 1 continue pe |a, b|, atunci

b
a
f(x)g

(x)dx = f(x)g(x)|
b
a

b
a
f

(x)g(x)dx.
Teorema 1.5.3 (formula de schimbare de variabila). Fie f |a, b| R con-
tinua si u |, | |a, b| cu derivata continua pe |, | si u() = a, u() = b.
Atunci

b
a
f(x)dx =

f(u(t))u

(t)dt.
1.6 Primitivele funct iilor rat ionale
Denit ia 1.6.1. Se numeste fract ie simpla (sau ireductibila) o funct ie
rat ionala de forma
A
(x a)
n
, x a sau
Ax + B
(x
2
+ bx + c)
n
, n N, b
2
4c < 0.
Teorema 1.6.1. Fie o funct ie rat ionala f I R, f(x) =
P(x)
Q(x)
al carei
numitor se descompune n factori ireductibili
Q(x) = (x a
1
)
k
1
. . . (x a
l
)
k
l
(x
2
+ b
1
x + c
1
)
m
1
. . . (x
2
+ b
n
x + c
n
)
m
n
.
cu b
2
j
4c
j
< 0, j = 1, . . . , n. Atunci f(x) se poate descompune n mod unic
ca o suma de fract ii simple de forma:
f(x) =R(x) +
l

i=1
|
A
i1
x a
i
+
A
i2
(x a
i
)
2
+ +
A
ik
i
(x a
i
)
k
i
1+
+
n

j=1
|
B
j1
x + C
j1
x
2
+ b
j
x + c
j
+
B
j2
x + C
j2
(x
2
+ b
j
x + c
j
)
2
+ +
B
jm
j
x + C
jm
j
(x
2
+ b
j
x + c
j
)
m
j
1
unde R(x) este un polinom, mai precis catul mpart irii lui P(x) la Q(x).
Folosind teorema de mai sus si proprietatea de linearitate a integralei
nedenite, putem scrie orice primitiva a unei funct ii rat ionale ca o sum a de
primitive de fract ii simple, care pot calculate folosind metodele de integrare
prezentate in sect iunea anterioar a.
10
1.7 Schimbari de variabila uzuale
Schimbari de variabila trigonometrice
Fie o primitiv a de forma

R(sinx, cos x)dx,

unde R este o funct ie rat ional a de doua variabile. Pentru astfel de primitive
se poate folosi schimbarea de variabil a t = tg
x
2
, pentru care avem:
sinx =
2t
1 + t
2
, cos x =
1 t
2
1 + t
2
, dx =
2
1 + t
2
dt.
Alte schimb ari de variabil a trigonometrice se pot folosi n una din urm atoarele
situat ii:
I. Dac a R(sinx, cos x) este impara n sinx, adica
R(sinx, cos x) = R(sinx, cos x)
atunci se poate folosi schimbarea de variabil a t = cos x.
II. Dac a R(sinx, cos x) este impara n cos x, adica
R(sinx, cos x) = R(sinx, cos x)
atunci se poate folosi schimbarea de variabil a t = sinx.
III. Dac a R(sinx, cos x) este para atat n sinx c at si n cos x sau se poate
scrie sub forma R
1
(tg x), atunci se poate folosi schimbarea de variabil a
t = tg x, pentru care avem:
sin
2
x =
t
2
1 + t
2
, cos
2
x =
1
1 + t
2
, dx =
1
1 + t
2
dt.
Integrale binome
O integral a binoma este o integrala nedenit a de forma

x
m
(a + bx
n
)
p
dx
unde a, b R si m, n, p Q. Pentru astfel de integrale folosim urm atoarele
schimb ari de variabil a:
1. daca p Z, folosim x = t
r
unde r este cel mai mic multiplu comun al
numitorilor lui m si n;
2. dac a p Z, dar
m+1
n
Z, atunci folosim a+bx
n
= t
s
unde s este numitorul
lui p;
3. daca
m+1
n
Z, dar
m+1
n
+ p Z, atunci folosim ax
n
+ b = t
s
unde s este
numitorul lui p.
11
Substitut iile lui Euler
Primitivele de forma

R|x,

ax
2
+ bx + c|dx
unde R este o funct ie rat ionala de doua variabile, se reduc la primitive de
funct ii rat ionale cu ajutorul uneia din urm atoarele schimb ari de variabila:
1.

ax
2
+ bx + c =

ax + t dac a a > 0;
2.

ax
2
+ bx + c = tx +

c dac a c > 0;
3.

ax
2
+ bx + c = t(x ) unde este o rad acina a lui ax
2
+ bx + c, cu
b
2
4ac > 0.
1.8 Aplicat ii ale integralei denite
1. Fie f |a, b| R integrabil a si pozitiva. Atunci aria subgracului lui
f este
A =

b
a
f(x)dx;
2. Fie f, g |a, b| R dou a funct ii integrabile astfel ncat f(x) g(x), x
|a, b|. Atunci aria suprafet ei dintre gracele lui f si g este
A =

b
a
(f(x) g(x))dx;
3. Fie f |a, b| R o funct ie integrabil a pozitiv a, cu derivata de ordinul 1
continua pe |a, b|. Atunci aria suprafet ei obt inute prin rotirea gracului
lui f n jurul axei Ox este
A = 2

b
a
f(x)

1 + f
2
(x)dx;
4. Fie f |a, b| R o funct ie integrabila si pozitiv a. Atunci volumul
corpului obt inut prin rotirea gracului lui f n jurul axei Ox este
V =

b
a
f
2
(x)dx.
12
1.9 Exercit ii
1. S a se calculeze limita sirului
S
n
=
1
n
2
n

k=1

n
2
k
2
R: S
n
=
1
n

n
k=1

1
k
n
)
2
=

1
0

1 x
2
dx =

4
.
2. Se consider a o funct ie f |0, 1| R integrabil a, astfel nc at pentru orice
interval deschis (x

, x

) |a, b|, exist a cel put in un punct (x

, x

)
astfel nc at f() =
1
1+
. Sa se arate c a

1
0
f(x)dx = ln2.
R:

1
0
f(x)dx =

1
0
dx
1 + x
= ln2.
3. Se considera o funct ie f |0, 2| R, f(x) =
x, x |0, 1|
x
2
+ 1, x (1, 2|
. S a
se arate c a f este integrabil a si s a se calculeze integrala sa.
R:

2
0
f(x)dx =

1
0
xdx +

2
1
(x
2
+ 1)dx =
23
6
.
4. S a se demonstreze inegalitatea:
1
2
<

1
2
0
dx

1 x
2n
<

6
R: 1
1

1 x
2n

1 x
2

1
2
=

1
2
0
dx

1
2
0
dx

1 x
2n

1
2
0
1

1 x
2
=

6
.
5. S a se calculeze lim
n
|n
4

n+1
n
xdx
1 + x
5
].
R: Din teorema de medie avem ca exista |n, n + 1| astfel nc at
I
n
=

n+1
n
xdx
1 + x
5
=

1 +
5

n
5
1 + (n + 1)
5
n
4
I
n

n
4
(n + 1)
1 + n
5
de unde conform teoremei clestelui rezult a lim
n
n
4
I
n
= 1.
6. Sa se calculeze

1
1
arctgx
e
x
+ e
x
dx.
R: funct ia
arctgx
e
x
+e
x
este impara, deci integrala este 0.
13
7. S a se arate c a funct ia g |a, b| R, g(x) =
1, x
a+b
2
1, x =
a+b
2
, este inte-
grabil a dar nu admite primitive.
R: g difer a de funct ia constant a 1 pe |a, b| doar n x =
a+b
2
, deci este
integrabil a, nsa nu admite primitive deoarece nu are proprietatea lui
Darboux.
8. S a se arate c a funct ia
f(x) =
2xsin
1
x
2

2
x
cos
1
x
2
, x |1, 0) (0, 1|
0, x = 0
admite primitive dar nu este integrabil a.
R: O primitiv a a lui f este
f(x) =
x
2
sin
1
x
2
, x |1, 0) (0, 1|
0, x = 0
dar f nu este integrabila deoarece nu este m arginit a.
9. Folosind integrarea prin p art i, s a se calculeze integralele:
(a)

lnxdx
(b)

(x
3
+ 5x
2
2)e
2x
dx
(c)

x
2
cos 2xdx
(d)

e
ax
sinbxdx, a, b R
(e)

x
2
arctg 3xdx
R:
(a)
1
2
x
3
+
7
4
x
2

7
4
x
1
8
) e
2x
(b) (2x
2
1)
sin2x
4
+ x
cos 2x
2
(c)
asinbxb cos bx
a
2
+b
2
e
ax
(d)
x
3
3
arctg 3x
x
2
18
+
ln(9x
2
+1)
162
10. S a se calculeze integrala
I
m
=

2
0
sin
m
xdx, m N
R: I
m
=
m1
m
I
m2
, I
0
=

2
, I
1
= 1.
14
11. Folosind prima metod a de schimbare de variabila, s a se calculeze:
(a)

xe
(x
2
+1)
dx
(b)

e
1
x
x
2
dx
(c)

x+arccosx

1x
2
(d)

dx
x(1+ln
2
x)
(e)

cos
2

xdx
R:
(a)
1
2
e
(x
2
+1)
(b) e
1
x
(c) sint
t
2
2
, t = arccosx
(d) arctg t, t = lnx
(e)
t
2
2
+
t
2
sin2t +
1
4
cos 2t, t =

x
12. S a se calculeze primitivele urm atoarelor funct ii rat ionale:
(a)
1
(x+a)(xb)
(b)
x
2
5x+9
x
2
5x+6
(c)
1
x
3
+1
(d)
1
(x
2
+1)
2
(e)
1
x(x+1)
2
R:
(a)
1
a+b
ln|
xb
x+a
|
(b) x + 3ln|
x3
x2
|
(c)
1
2
ln(x
2
x + 1)

3arctg
2x1

3
(d)
1
2
arctg x +
x
x
2
+1
)
(e) ln|
x
x+1
| +
1
x+1
13. S a se calculeze primitivele:
(a)

1
sinx
dx
(b)

sin
2
xcos
3
xdx
15
(c)

sin
3
x
cos
4
x
dx
(d)

1
1+sin
2
x
dx
(e)

1
2+sinxcos x
14. S a se calculeze urm atoarele integrale binome:
(a)


x(1 +
3

x)
2
dx
(b)

x

1+
3

x
2
dx
(c)

1
x
4

1+x
2
dx
15. Sa se calculeze primitivele:
(a)

dx
x+

x
2
+x+1
(b)

x

x
2
+ 4x + 5dx
(c)

x

x
2
+3x+4
dx
16. S a se calculeze aria subgracului funct iei f |4, 9| R, f(x) =

x

x1
.
R:
7
2
+ ln2.
17. Sa se calculeze aria suprafet ei dintre gracele funct iilor f(x) = e
x
si
g(x) = e
x
pentru x |0, 1|.
R: e +
1
e
2.
18. Sa se ae aria suprafet ei de rotat ie determinata de funct ia
f |0,
1

3
| R, f(x) = 2

1 x
2
.
R:
2

3
3

2 + ln(1 +

2)|
19. Sa se calculeze volumul corpului de rotat ie determinat de funct ia
f |0, 2| R, f(x) = 2x x
2
R:
16
15
16