Sunteți pe pagina 1din 8

Deficiena mintal

Pages

Home Articole Contact

Acest blog Acest blog

luni, 18 octombrie 2010


Efectele institutionalizarii asupra dezvoltarii personalitatii copilului
Institutionalizarea presupune obligativitatea desfasurarii existentei intr-un alt mediu, defierit de cel familial in institutii pentru persoane cu handicap, abandonate de familiile lor. Dincolo de aspectele lor functionale au o destinatie precisa, aceste institutii reprezinta un spatiu social, psihologic si moral, cu o semnificatie simbolica precisa. Ele separa din masa de indivizi ai societati respective, acele categorii de persoane, ce necesita din cauza unor nevoi speciale, un regim de viata supravegheat, o permanenta asistenta specializata. Institutiile sunt rezervate celor care prin natura si comportamentul lor psihosocial nu se pot ajuta singuri. Institutiile sunt organizate dupa reguli stricte in vederea realizarii obiectivelor pe care si le-au fixat. In interiorul lor exista doua categorii de persoane, fiecare avand statute si roluri bine definite : - personalul format profesional in vederea indeplinirii atributiilor specifice scopurilor institutiei respective; - persoanele internate si aflate in ingrijire, sub supraveghere, pentru educatie si instruire. Intre cele doua categorii de persoane exista raporturi de subordonare iar sensul comunicarii este de la personalul de ingrijire la persoanele asistate. Cateva dintre elementele importante de care depinde succesul functional al institutiilor sunt : modul de organizare si functionare a institutiilor, dotarea materiala a institutiilor, atitudinea personalului de ingrijire si supraveghere, fata de persoanele institutionalizate, modalitatile de comunicare dintre personalul institutiilor si persoanele institutionalizate, atmosfera sau climatul afectiv si de relationare din interiorul institutiei, dintre personalul de ingrijire si persoanele asistate, relatiile dintre institutii si societate, familie, scoala, loc de munca. Procesul de institutionalizare afecteaza in mod direct, in diferite forme si grade, modul de formare a personalitatii individului. Aceste probleme au fost sistematizate in urmatoarele grupe, de catre cercetatorii straini si romani : dificultati sau intarzieri de maturizare emotional-afectiva, dificultati sau chiar tulburari de relationare si comunicare, tulburari de identitate si formare a Eului personal,

- o slaba frana morala datorata imaturizarii Supra-Eului cu slabirea inhibitiilor si cresterea manifesta a potentialului agresiv-pulsional, - dificultati de adaptare in societate, in invatamant sau in colectivitati, tulburari de comportament de diferite forme, tulburari motivationale, de sensibilitate. Asadar, putem spune ca procesul de institutionalizare genereaza in mare masura un tip special de insusiri comportamentale. Unii specialisti vorbesc despre nevroza de institutionalizare. Dupa perioada de institutionalizare, revenirea in societate a acestei categorii de persoane va putea in mare masura sa compenseze frustarile si carentele acumulate. Unii insa, din cazua dificultatilor de comunicare-relationare si de adaptare, generati de institutie, nu se mai pot integra social. In Europa Evului Mediu, cele mai joase locuri in ierarhia sociala erau ocupate de cei carora le lipseau identitatea si minimum de siguranta oferita de familie, de numele cunoscut si onest al parintilor, de o resedinta stabila, de buna reputatie in comunitate. Aceasta categorie era reprezentata in general de cei orfani sau abandonati, copii ai caror parinti nu erau cunoscuti, cei ai caror mame nu erau casatorite, care au murit la nastere, copii ai caror parinti au parasit regiunea pentru a scapa de sanctiunile sociale sau pedeapsa legii. In Italia, Franta sau Anglia se considera ca cei abandonati apartin statului si erau prin excelenta, fiinte dependente de mila oamenilor din comunitate. Numarul copiilor abandonati era intotdeauna important, dar crestea spectaculos in perioadele marcate de molime, razboaie sau foamete. In 1580, in Brescia orfelinatul primea 12 capre pentru ca cele 12 doici angajate nu reuseau sa hraneasca toti copiii. La inceputul secolului al-XVIII-lea, in documentele spitalului venetian Pieta figurau aproximativ 700 de copii abandonati in fiecare an dar in acelasi timp se pastra anonimatul celui care abandona prin utilizarea dispozitivului numit scaffetta : o deschizatura in zidul spitalului prin care copilul cobora pe un topogan intr-un cos de unde era preluat de indata. Termenul de orfan poate descrie copilul care a pierdut unul dintre parinti sau pe ambii. Pierderea mamei sau a tatalui este frecvent mentionata ca motiv de acces la ingrijire in institutii. Moartea tatalui poate atrage dificultati economice care sa o determine pe mama sa plaseze copilul intr-un centru rezidential, in timp ce decesul mamei poate crea situatii in care sotul sa fie incapabil sa ingrijeasca copilul sau sa gaseasca o alternativa. Deprivarea paterna este conceptul care poate fi utilizat pentru a desemna diferite experiente neadecvate de relationare a copilului cu tatal sau cu un tata substitut. Deprivarea paterna poate aparea in contextul absentei sau separarii totale sau chiar si atunci cand acesta este disponibil dar din diferite cauze fac sa nu se realizeze un atasament normal al copilului fata de el. Subiectul depravarii paterne a fost tratat de literatura de specialitate din perspectiva dezavantajelor psihologice, sociale si economice la care este expus copilul. Copilul fara tatat nu constituie un grup omogen in ceea ce priveste modul in care s-a ajuns in situatia respectiva : - decesul tatalui sau separarea parintilor ; copilul ramane cu mama, care cauta sau nu un substitut pentru figura paterna, este crescut de alt membru al familiei, este abandonat sau plasat intr-o institutie de ocrotire incredintat ulterior plasamentului familial sau adoptat ; - decesul mamei sau separarea parintilor ; tatal incredinteaza copilul spre crestere unui alt membru al familiei sau unei institutii ; - decesul ambilor parinti: copilul este ingrijit de alt membru al familiei, creste intr-o institutie, se afla in plasament familial temporar, este adoptat; - decaderea tatalui din drepturile parintesti: copilul creste in familia marcata de neintelegeri si

violenta, profesia tatalui nu-i permite sa fie aproape de copil in permanenta, tatal se afla in detentie; - un copil fara tata poate sa nu fie deprivat patern daca are un foarte bun tata surogat sau poate fi mai putin deprivat decat multi alti copii din familiile in care acesta este prezent ; deprivarea materna. Putine arii controversate ale cercetarii psihologice au ajuns la rezultate atat de contradictorii precum deprivarea materna. In 1951 Bowlby ajungea la concluzia ca dragostea mamei este la fel de importanta pentru sanatatea mentala cum sunt vitaminele si proteinele pentru sanatatea fizica . in 1968 Casler afirma in evident contrast ca organismul uman nu are nevoie de dragoste materna pentru a functiona normal . ulterior, Bowlby merge mai departe sugerand ca toti indivizii care sufera de orice tulburare psihiatrica, prezinta alterari ale capacitatii de a stabilii relatii stranse si apropiate, alterari care isi au originea in contactul timpuriu deficitar cu mama. El propunea folosirea acestei idei ca baza de pornire pentru o noua abordare a pacientilor cu tulburari psihice. Aceasta in conditiile in care in 1960, OConnor si Franks considerau ca ipoteza deprivarii materne nu a primit confirmarea experimentala necesara acceptari ei ca reper al studiilor si demersurilor terapeutice ulterioare. In ciuda opiniilor contrare mentionate, conceptul de deprivare materna a castigat o larga recunoastere si a fost acceptat drept cauza a unor manifestari diverse precum: intarzierea dezvoltarii mintale, delincventa, depresie, psihopatie, lipsa de afectiune. In conditiile in care se recunoaste complexitatea experientelor numite generic deprivare mentala a existat tendinta de a aborda atat cauzele cat si manifestarile ca un intreg. Asa am explicat faptul ca diferite tipuri de deprivare, perceptuala sociala, biologica sau psihologica sunt rareori prezente separate unele de altele. In lucrarea din 1951 Bowlby arata ca esentiala pentru sanatatea mentala a copilului este posibilitatea acestuia de a avea o relatie calda, intima si continua cu mama. Accentueaza in mod special pe continuitate si afirma ca mama nu poate fi substituita nici temporar cu altcineva. In 1958 el reafirma importanta relatiei mama- copil si priveste atasamentul fata de o singura figura materna ca fiind crucial, dar scrie ca este bine sa se incerce obisnuirea treptata a copilului si contactul acestuia cu alte persoane noi. Abandonul Prin abandon se intelege situatia in care un copil , de obicei sugar este parasit de parinte sau ingrijitor, cel mai adesea intr-un loc public, cu intentia de a crea o separare permanenta. Acelasi termen este folosit si atunci cand parintele incredinteaza temporar copilul unei institutii. In aceste situatii abandonul este constatat de lege dupa scurgerea unei perioade mai mari de sase luni in care copilul nu a mai fost vizitata de apartinatori. Sintagmele de copil neinsotit sau copil pierdut, disparut sunt folosite in special in situatii de razboi sau dezastre naturale. In aceste cazuri separarea a fost accidentala. Termenul de institutie tinde sa aiba o conotatie puternic negativa, asociindu-i-se imaginile unor mari spitale psihiatrice, ale orfelinatelor din cartile lui Dickens sau ale unor case de copii de dinainte de 1981. Din acest motiv se cauta inlocuirea termenului cu cel de ingrijire rezidentiala, modalitate de crestere a copilului in care ingrijirea este asigurata de personal platit care nu are legaturi cu minorul. Grupul tinta este numit si el in diferite moduri : copii institutionalizati, copii fara parinti, copii fara casa. Abandonul nou-nascutilor si a copiilor mici in maternitati si spitale, sectii de pediatrie nu a disparut. In ciuda scaderii abandonului la copii mai mari asistam la o crestere a abandonului la noi nascuti sau in primele luni de viata ale copilului, direct in maternitate. Acesti copii sunt cel mai adesea rezultatul unei sarcini nedorite. Cele mai importante cauze ale institutionalizarii copiilor tin de situatia socio-materiala a

familiei. Doar o mica majoritate a copiilor institutionalizati au fost abandonati permanent de parinti sau sunt complet orfani. Dupa o perioada copiii vin in familii, mai ales in culturile cu o puternica traditie a ingrijirii minorilor fara parinti de catre familia largita. Majoritatea copiilor din institutii au parinti sau alte rude apropiate care i-ar puta ingriji. Plasarea copilului in ingrijire rezidentiala constituie adesea o strategie de supravietuire folosita de parinti ca raspuns imediat la disperarea cauzata de saracie, fara a lua in calcul consecintele pe termen lung. In cele mai multe cazuri copiii institutionalizati provin din familii dezorganizate, familii instabile, incomplete si cu comportamente pologice, alcool, violenta, abuzuri, iar familia nu percepe dezavantajul institutionalizarii. Institutionalizarea este un raspuns inadecvat la saracie. Nu intervine in nici o forma la nivelul cauzelor, este costisitoare si poate avea efecte devastatoare asupra copiilor asistati pe termen lung. Unul dintre efecte consta tocmai in perpetuarea ciclului dezavantajului si saraciei. Impactul institutionalizarii asupra copiilor Dezvoltarea intarziata a copiilor institutionalizati, trebuie inteleasa nu ca pe o reactie la separarea de parinti, ca un efect al mediului nestimulativ, in special al lipsei oportunitatilor de interactiune spontana si afectuoasa cu adultii. Efectele pe termen lung asupra sanatatii mentale, reprezinta nu numai o reactie la pierderea parintelui sau al unui substitut al acestuia ci reflecta si incapacitatea minorului de a trai in casa de copii, experienta unor relatii calduroase, apropiata si de durata cu adultii in care sa poate avea incredere si de multe ori chiar cu prieteni de aceiasi varsta. Faza de detasare de evolutii din fata raspunsului la pierdere se poate transforma intr-o reactie defensiva cronica si poate duce, pe termen lung, la depresie si la incapacitatea stabilirii de relatii apropiate si intime. Calitatea redusa a mediului fizic in care se dezvolta copilul institutionalizat, reprezinta un factor de risc suplimentar pentru dezvoltarea normala, fizica si psihologica. Nevroza de institutionalizare apare ca o reactie a individului exprimata printr-o extrem de larga gama de tulburari- simptome a caror semnificatie simbolica vizeaza fie desprinderea, fie compensarea situatiilor complexuale a frustrarilor din trecutul acestei categorii de persoane. Nevroza de institutionalizare se poate manifesta prin doua forme principale de comportament : submisiv si reactiv. - comportamentul submisiv il gasim la individul care are un comportament servil, adaptat perfect la conditiile impuse de institutionalizare pe care le considera firesti, necesare si din acest motiv refuza sa le mai abandoneze, considerand lumea un spatiu al nesigurantei si al pericolului. Aceasta categorie de persoane institutionalizate se identifica deci cu institutia respectiva. - comportamentul reactiv il au indivizii cu caracter protestatar si este expresia refuzului claustrarii institutionale. Aceasta categorie de indivizi au un Eu tare, dar labil, nu se pot adapta la regimul de viata din institutie, pe care il resimt ca represiv si din care incearca permanent, prin orice mijloace sa iasa. Intre persoanele institutionalizate si personalul de ingrijire se instaleaza o permanenta stare de tensiune. Institutia este perceputa ca un loc al reprimarii iar personalul de ingrijire niste persoane ostile. Aceste persoane incearca tot timpul sa iasa din institutie intrucat ele nu se pot adapta la mediul de viata al acesteia. Formele de evadare sunt fie directe de iesire fortata din institutie fie de iesire simbolica. Cea de-a doua evadare se manifesta frecvent prin acte de suicid si automutilari. Atat forma pasiv-submisiva cat si forma activ-reactiva sunt modalitati de manifestare a nevrozei de institutionalizare si apar ca o consecinta a conflictelor de adaptare-comunicare a persoanelor institutionalizate cu regulile institutiei in care se afla. Procesul de institutionalizare nu poate oferi un sistem de valori pozitive intrucat prin caracterul sau indeparteaza persoanele institutionalizate, pe de o parte de valori iar pe de alta parte, dezvolta atitudini si conduite ostile valorilor pozitive, creand conditii pentru aderare la antimodele

deviante. Cu toate progresele realizate, in institutii este departe de ingrijirea in familie, chiar in tarile cu o economie avansata trebuintele psihologice ale copilului sunt in mica masura luate in seama. In numeroase institutii, atentia este indreptata aproape exclusiv catre asigurarea nevoilor fizice ale copilului. David Tolfre identifica cinci caracteristici ale institutiilor care se afla la originea acestei situatii nesatisfacatoare : filosofia institutionala, calitatea interactiunii copil-adult, nivelul de stimulare oferita copilului, regimul institutional, - rolul grupurilor de copii, in asigurarea raspunsului la unele nevoi nonmateriale. Filosofia institutionala Cele mai bune rezultate le au institutiile bine articulate la o filosofie a ingrijirii, la un sistem clar de reguli scrise sau nu. Ea presupune stabilirea unor obiective exacte care sa faca obiectul discutiei personalului pentru a stabili in comun modalitatile de atingere a standardelor respective. Continua modificare a regulilor si practicilor, in incercarea de a impaca atat caracteristicile organizatiei, cat si nevoile particulare ale grupurilor de copii care se succeda in institutie este neeficienta. Exemplu de filosofie institutionala un copil deprivat de o familie are nevoie de dragoste si ingrijire in conditii cat mai aproape posibil de cele dintr-un camin normal. Serviciile institutiei vor fi orientate nu numai catre copil, ci si spre familia acestuia. Aceasta implica activitati de intarire a familiei, pentru a deveni capabila sa-si preia fara riscuri copilul. Relatia copil-adult Este un aspect cheie pentru dezvoltarea copilului institutionalizat, dar este foarte dificil de cuantificat. Este afectata o serie de caracteristici ale institutiilor de ocrotire : relatii formale adult-copil si frecventa fluctuantei personalului ; - conceptia personalului care nu se considera angajat pentru a oferi afectiune si relatii personalizate, apropiate fata de copil ; rotatia copilului in cadrul sistemului ; - rotatia personalululi in interiorul sistemului. Stimularea copilului Pentru copilul mic, calitatea mediului inconjurator este determinanta in asigurarea unei game largi de oportunitati de joaca, exploratorii si de interactiune cu alti copii sau cu adulti. Este foarte importanta stimularea senzoriala, atingere, interactiune verbala, acces la jucarii cu forme, culori si texturi diferite. Nevoia unui mediu stimulativ exista si pentru copilul mai mare , fapt consemnat in Conventia O.N.U. cu privire la drepturile copilului : copilul are dreptul la odihna si recreere, la participarea la joaca si jocuri adecvate varstei sale. Regimul institutional Sunt greu de gasit case de copii care sa reuseasca in intregime sa asigure programe individualizate pentru copiii pe care ii au in ingrijire. In majoritatea institutiilor, trebuintele copilului sunt subjugate nevoii organizatiei pentru rutina, ordine si uniformizare. Tratamentul in bloc este un fenomen comun care include elemente diferite ale rutinei si rigiditatii : imbracaminte similara,

program mese la ore

tunsoare fix fixe si in

de

similara, culcare, desteptare, grupuri mari.

Grupurile de copii Studii comparative interculturale au aratat ca, in societatile in care sunt valorizate cooperarea si conformitatea, si , in care, grupurile de copii ofera un cadru pentru sprijin reciproc, relatiile de prietenie se compenseaza intr-o anumita masura, absenta afectiunii din partea familiei sau a personalului institutiei. Pe de alta parte, in centrele puternic structurate ierarhic si care prezinta un mediu institutional dur, exista riscul sporit al aparitiei competitiei, exploratorii si rivalitatii intre grupurile de copii. Publicat de Admin la 08:23 Trimitei prin e-mail Postai pe blog! Distribuii pe Twitter Distribuii pe Facebook Distribuii pe Google Buzz Etichete: casa de copii, copii orfani, institutionalizare 0 comentarii: Trimitei un comentariu Postare mai nou Postare mai veche Pagina de pornire Abonai-v la: Postare comentarii (Atom)

Cutare

folosin d

Arhiva

2011 (13) o februarie (9) Evaluarea formativa a copilului deficient mintal Proiectele de intervenie personalizate Psihoterapia familiei copilului deficient mintal Jocul ca forma de invatare Handicap, deficienta, incapacitate Servicii de protectie a adultului cu handicap Specificul conduitelor verbale la copilul cu defic... Tulburrile de nvare Incluziunea persoanelor cu handicap o ianuarie (4) Relatia tulburri de comunicare - tulburri de inv... Tulburari de eliminare: enurezia Programul de mbogire instrumental Feuerstein Ludoterapia

2010 (120) o decembrie (10) Importanta auzului fonematic n formarea deprinder... Terapia logopedica la copilul cu sindrom Down Evaluarea si interventia la copilul cu sindrom Dow... Dezvoltarea copilului intre 0 si 3 ani Experimentul in psihopedagogia speciala Sistemul de protectie a copilului din Romania Integrarea profesionala a persoanelor cu handicap ... Profiluri ale personalitii deficientului mintal Inteligenta Etapele dezvoltrii limbajului la copil o noiembrie (16) Copilul cu intelect de limita Caracteristicile psihomotricitatii la copilul cu s... Utilizarea metodei microgenetice n cazul copiilor... Dislexia si disgrafia la deficientul mintal Specificul dezvoltarii la copilul cu sindrom Down Sindromul Down Metode pentru predarea /nvarea citit-scrisului... Psihodiagnoza la vrstele mici Miscarile stereotipe ale copilului Instrumentele de evaluare psihologic a persoanelo... Instrumentele de evaluare psihologic a persoanelo... Dislexia si disgrafia Drepturile copilului Relaia dintre deficienta mintal i deficienele ... Metoda studiului de caz in psihopedagogia speciala... Modelul piramidal al nvrii o octombrie (13) Copilul cu deficienta si familia Curriculumul n educaia special Tulburrile de comportament la copilul cu deficien... Interactiunile educationale n nvatamntul specia... Noile modele descriptive i de analiz a personali... Forme de manifestare a personalitatii copilului c... Specificul conduitelor verbale la colarul mic Efectele institutionalizarii asupra dezvoltarii pe... Adaptare si inadaptare la deficientul mintal Instrumentele de evaluare psihologic a persoanelo... Instrumentele de evaluare psihologic a persoanelo... Identificarea i evaluarea persoanelor cu CES Tulburrile de comportament la copilul cu deficien... o iulie (5) o iunie (24) o mai (20) o aprilie (22) o martie (8) o februarie (1) o ianuarie (1)

Linkuri

American Association on Intellectual and Developmental Disabilities Autoritatea Naional pentru Persoanele cu Handicap Grup Scolar Drobeta Liga pentru promovarea i aprarea drepturilor persoanelor cu handicap din Romnia Mentalhelp Organizatia Nationala a Persoanelor cu Handicap din Romania Scoala Speciala "Constantin Paunescu" Bucuresti Scoala Speciala Sf. Nicolae Bucuresti Woodbinehouse

44,305 ablonul Awesome Inc.. Un produs Blogger.