P. 1
Curs Management MD V

Curs Management MD V

|Views: 6,735|Likes:
Published by oana14sas

More info:

Published by: oana14sas on Jun 11, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/25/2015

pdf

text

original

Sections

1. DEFINIREA CALITĂŢII SERVICIILOR DE SĂNĂTATE.

Caracterul multiform şi multidimensional al calităţii este reflectat cel mai bine de
coexistenţa a numeroase definiţii despre ceea ce sunt serviciile sau îngrijirile de sănătate de
calitate. Semnificaţiile acestor definiţii ţin cont de faptul că noţiunea de calitate, în aceste
cazuri, este strâns legată de intenţiile şi rolurile diferiţilor actori din sistemul de sănătate ca şi
de mediul particular în care ele sunt acordate.
Donabedian, specialist canadian de renume, consideră că noţiunea de calitate poate fi
percepută de o manieră neutră ca o caracteristică, o proprietate pe care un serviciu de sănătate
le are în diferite grade şi evaluarea calităţii constă, atunci, în a aprecia în ce măsură un
serviciu de sănătate specific posedă această calitate.
După Vuori, calitatea poate îmbrăca o conotaţie elogioasă şi se referă la consecinţele
dorite şi aşteptate ale serviciilor de sănătate respectiv la ameliorarea stării de sănătate. Alţi
autori consideră că prin calitate se înţelege satisfacerea şi răspunsul la aşteptările populaţiei,
respectiv pacienţilor.

Eficacitatea este capacitatea organizaţiei sau sistemului de a atinge cele mai bune
rezultate, în îmbunătăţirea stării de sănătate prin acordarea celor mai bune îngrijiri.
Eficienţa este înţeleasă ca o capacitate a organizaţiei de a deţine cele mai bune
rezultate, prin intermediul celor mai bune îngrijiri, dar cu costuri cât mai scăzute.
Optimizarea înseamnă realizarea unui echilibru între costurile serviciilor de sănătate şi
rezultatele obţinute, înţelegând prin aceasta beneficiul adus de serviciile de sănătate.
Acceptabilitatea este satisfacerea de către serviciile de sănătate a dorinţelor, nevoilor şi

aşteptărilor populaţiei.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte calitatea referindu-se la performanţa
obţinută: “Calitatea este caracteristică unui produs sau serviciu care determină nivelul de
excelenţă”.

2. CALITATEA SERVICIILOR ÎN ASISTENŢA MEDICALĂ

Medicul stomatologare un rol central în prima linie a serviciilor medicale, adică a
acelor servicii care sunt direct accesibile pacienţilor, fără alţi intermediari.
Observăm conţinutul extrem de variat şi de bogat al practicii medicinei dentare,
remarcând totodată centralizarea pe pacient. Aceasta face ca abordarea serviciilor medicale
furnizate de medic din perspectiva calităţii să aibă caracteristici speciale.
Accesibilitatea este prima componentă a unui serviciu medical de calitate acordat de
medic. Accesibilitatea trebuie abordată din mai multe puncte de vedere: organizatoric,
geografic, financiar şi psihologic.

Continuitatea îngrijirilor este asigurată de o bună exercitare a practicii medicale,
prin organizarea opţională a orelor de consult şi a pacienţilor neprogramaţi, existenţa unui
fişier medical şi a unei arhive medicale bune. Joint Commission of the Acreditation consideră
continuitatea o componentă importantă a calităţii serviciilor medicale.
Satisfacţia pacienţilor este dată de măsura în care medicul corespunde aşteptărilor
pacienţilor. Din diferite cercetări reiese că pacienţii aşteaptă de la medic să fie competent din
punct de vedere profesional tehnic şi să fie în stare să stabilească o bună relaţie interumană.
Din cercetarea lui Mechanic rezultă că pacienţii nu îşi aleg medicul, în primul rând pe baza
caracteristicilor lui ca profesionist. Într-un sondaj efectuat de autorul citat, pe 350 mame, reies

31

următoarele caracteristici ale unui medic bun, aranjate în ordine decrescătoare, în funcţie de
numărul de răspunsuri pozitive:
-este competent ca profesionist;
-are interes personal pentru pacient;
-se comportă prietenos, cu atenţie;
-se implică în problemele pacientului;
-este accesibil pentru vizitele la domiciliu;
-spune adevărul;
-acordă suficient timp pacienţilor;
-este de încredere, accesibil şi grijuliu;
-este disponibil ori de câte ori ai nevoie de el;
-explică într-un mod de înţeles;
-ascultă ceea ce pacientul are de spus.
Într-o altă cercetare asupra aprecierii făcute de pacienţi s-a constatat că cel mai
important efect asupra pacienţilor l-a avut asistenţa plină de grijă, mai mult chiar decât
rezultatul bun al tratamentului.

Evaluarea satisfacţiei pacienţilor permite medicului să investigheze nivelul până la
care serviciile lui se întâlnesc cu dorinţele sau aşteptările pacientului. Aceasta ar trebui să-l
ajute pe medic să-şi îmbunătăţească calitatea.
Relaţia medic de familie – pacient este componenta esenţială a calităţii. Semnificaţia
acestei relaţii este extrem de importantă pentru calitatea serviciilor medicale datorită
caracteristicilor profesiei. Astfel, medicul vine în contact cu pacientul său în mod repetat şi îşi
construieşte relaţia cu pacientul pe baza experienţelor trecute. Medicul trebuie, ca împreună
cu pacientul, să vadă care este conţinutul ajutorului solicitat, pe baza unei discuţii deschise.
Totodată el trebuie să ţină cont de interacţiunea dintre aspectele fizice, spirituale şi sociale.
Anamneza ocupă un loc foarte important în diagnostic şi tratament, medicul nedispunând de
metodele şi mijloacele tehnice de care dispune specialistul din spital. Toate acestea presupun
o bună relaţie medic-pacient.

S-a considerat, de mulţi autori, că relaţia medic-pacient este determinată de două tipuri
de comportamente: 1.comportament de rol sau social, dezvoltat în cadrul comunităţii; 2.
comportament personal sau relaţia personală, care se manifesta conform naturii fiecăruia
dintre cei doi, medic şi pacient .

Comportamentul de rol derivă din rolul social al medicului şi al pacientului. Astfel,
pacientul este dependent ca bolnav, nu este în stare să se ajute singur, are nevoie de ajutor, nu
este responsabil de situaţia în care se află. Medicul: este capabil să-i ofere ajutorul fiind
competent tehnico-profesional; este emoţional neutru; este orientat spre comunitate; are acces
la aspectele interne sau neobişnuite ale vieţii şi corpului pacientului. În măsura în care
medicul este capabil să facă faţă acestor cerinţe, el îşi poate îndeplini scopurile sale deşi, nu
întotdeauna aceste cerinţe corespund cu aşteptările pacientului. Este nevoie ca medicul să
păstreze un echilibru flexibil între detaşare şi implicare emoţională. Detaşarea este necesară
pentru o bună evaluare a situaţiei critice în care se află pacientul, iar implicarea pentru a oferi
o îngrjirire cu compasiune.

Există, însă, o asimetrie în relaţia medic-pacient: pacientul este bolnav, cere mereu
ajutorul, medicul este cel ce oferă mereu ajutorul. Medicul este investit cu autoritate, prestigiu
şi responsabilitate socială, toate decurgând din statutul, profesia şi poziţia sa socială. Pe de

32

altă parte şi pacientul exercită o influenţă asupra medicului: medicul trebuie să fie disponibil
pentru pacient; pacientul determină venitul medicului prin alegerea pe care o face; pacientul
solicită o implicare emoţională din partea medicului.
Relaţia medic-pacient este influenţată de mediul din care fac parte cei doi. Medicul şi
pacientul aparţin unor subculturi, care pot diferi mai mult sau mai puţin. Pacientul se
comportă conform normelor şi valorilor propriei subculturi, care nu pot fi totdeauna înţelese
de medic. Limba şi religia diferite pot fi impedimente în relaţia medic-pacient. Medicul
trebuie să facă efortul să iasă din propria subcultură şi să o cunoască pe a pacientului. Aceasta
creşte în mod vizibil calitatea relaţiei.
Unii autori sunt de părere că, cu cât este mai mare distanţa socială dintre medic şi
pacient, cu atât mai dificilă este colaborarea, încrederea, respectul reciproc. Dacă această
distanţă este prea mare nu se mai poate vorbi de “medic” şi “pacient”, ci de o poziţie de clasă.
Cu cât distanţa socială faţă de masa pacienţilor este mai mică, cu atât medicul se află în
avantaj.

Comportamentul personal este manifestarea relaţiei personalizate dintre medic şi
pacient. Manifestarea personală a comportamentului presupune o mare variabilitate şi necesită
a explicare a unuia faţă de celălalt. Necesitatea de a personaliza relaţia corespunde tendinţei
de individualizare a celui ce solicită ajutorul. Individualizarea aduce cu sine norme, valori şi
cunoştinţe care nu sunt numai sociale.
Fundamental pentru acest tip de relaţie personalizată este considerarea respectului
pentru personalitatea fiecăruia. Medicul are un rol foarte important în acest sens, trebuind să
se comporte cu delicateţe şi grijă, deoarece în procesul de acordare a serviciilor medicale,
personalitatea, normele şi valorile pacientului sunt aduse în stare de dependenţă, cel puţin
temporar. Pacientul trebuie să elimine blocajele din calea libertăţii, iar medicul să arate
compasiune şi grija reală.

Personalizarea relaţiei ridică pe un nivel superior îndeplinirea rolului de pacient şi a
celui de medic, fiecare ştiind ce aşteaptă de la celălalt. În evoluţia relaţiei personale se pot
distinge trei stadii:

-angajarea elementară a medicului faţă de nevoia în care se află pacientul;
-stadiul în care medicul este ocupat ca profesionist, în care se stabileşte

diagnosticul şi tratamentul;

-stadiul al treilea în care medicul şi pacientul devin parteneri, stadiul personalizat;
medicul este solidar atât cu boala cât şi cu cel bolnav.
Relaţia medic-pacient este atât de complexă încât se află în atenţia atât a
clinicienilor, cât şi a psihologilor şi sociologilor. Relaţia medic de familie-pacient este, în
sine , un fapt unic, de care depinde în cel mai înalt grad, calitatea serviciilor medicale în
asistenţa medicală primară.

3. CALITATEA SERVICIILOR ÎN ASISTENŢA DE STOMATOLOGIE

În cadrul conceptului de calitate în serviciile medicale de stomatologie este important
a se identifica şi caracteriza factorii care îl condiţionează :
1.nevoile populaţiei şi necesitatea diversificării şi a creşterii calităţii serviciilor
medicale în paralel cu creşterea cerinţelor;
2.modul de organizare şi funcţionare a unităţilor sanitare, respectiv cabinete
medicale sau grupuri de practică stabilit prin norme şi principii de funcţionare menite să
asigure desfăşurarea in conditii optime a activităţii medicale;

33

3.asigurarea unui mod de finanţare adecvat şi a unei modalităţi de remunerare a
furnizorilor de servicii medicale care să motiveze calitatea crescută a actului medical.
Nevoile populaţiei. Pentru serviciile medicale stomatologice, deosebit de importantă
este abordarea calităţii din punctul de vedere al consumatorului de îngrijiri de sănătate,
respectiv al neoilor populaţiei. Abordarea calităţii din perspectiva consumatorului se referă la
ce se aşteaptă pacienţii de la serviciile de sănătate în funcţie de experienţa acestora.
Important pentru managerii din aceste domenii este să cunoască :
-cum percep consumatorii serviciul medical acordat;
-cum să stabilească standardele şi să măsoare calitatea serviciului ;
-care sunt etapele pentru îmbunătăţirea continuă a calităţii.
Întrebările care apar legate de calitatea îngrijirilor în funcţie de nevoi se referă la :

- a fost serviciul corespunzator?
- tratamentul este cel mai bun?
- a fost tratamentul oferit într-o manieră adecvată cu aşteptările consumatorului din punct de
vedere al comportamentului?
- a întâlnit serviciul nevoile pacientului?
Managerii au în vedere pacientul din momentul intrării în cabinetul medical şi până
la ieşirea din circuit, dar şi după această etapă, pentru menţinerea pacientului în îngrijirea
echipei respective. Calitatea înseamnă utilizarea metodelor, dar şi schimbarea atitudinilor şi a
comportamentelor din serviciile medicale care sunt integrate în serviciile de sănătate generale.
Pentru a satisface aşteptările pacientului trebuie cunoscute nevoile sale. Există trei

tipuri de nevoi (fig.5 ) :

1.Nevoi existente care nu sunt resimţite sau recunoscute de pacient ca nevoi ale sale;
2.Nevoi resimţite care nu conduc la cererea de servicii care să răspundă acestor

nevoi;

3.Nevoi care generează utilizarea serviciilor de sănătate.

Figura 5. Nevoile pacientului

34

Nevoi

Nevoi neresimtite

Nevoi neresimţite

Nevoi resimţite care nu generează
cererea

Nevoi care
generează
cererea

Este foarte important să fie satisfăcute nevoile pacientului care produc cerere, chiar
dacă au şanse variabile de succes. Aceasta depinde, printre altele, de oferta corespunzătoare
de servicii şi de calitatea lor.

În ciuda multitudinii de servicii rămâne întotdeauna o parte din nevoi care nu este
satisfăcută. Aceasta se poate datora faptului că oferta nu corespunde cererii sau unui
diagnostic eronat sau unei calităţi scăzute a serviciilor. Sistemul de servicii alternative
(automedicaţie, familie, vindecători) vor satisface acele nevoi care nu sunt satisfăcute de către
sistemul formal.

Populaţia judecă serviciile stomatologice prin comparare cu alte unităţi similare şi,
dacă serviciile respective corespund cu aşteptările lor, consumatorii consideră atractiv
serviciul. Costul insatisfacţiei pacientului este mare, deoarece presupune o publicitate
nefavorabilă pe piaţa competiţională, cu repercusiuni asupra eficienţei serviciului medical sau
de stomatologie, din ambulatoriul de specialitate.
Etapele pentru a atinge calitatea din punctul de vedere al pacientului sunt :
- depistarea cauzelor insatisfacţiei şi stabilirea măsurilor corective, precum şi a direcţiilor de
modificare a problemelor apărute;
- implicarea întregului personal în analiza serviciului şi implicit a procesului calităţii;
- profesioniştii pot chestiona consumatoriii asupra aşteptărilor acestora şi pot negocia ce se
poate oferi pentru fiecare etapă a procesului în vederea obţinerii actului medical solicitat;
- utilizarea analizei procesului pentru a identifica unde sunt deficienţele în raport cu
standardele acceptate şi identificarea activităţilor care necesită corecturi;
- utilizarea metodelor de cercetare a pieţei în sănătate pentru identificarea caracteristicilor cu
importanţă pentru consumatorii de îngrijiri de sănătate ambulatorii;
- elaborarea de standarde pentru aceste caracteristici;
- aplicarea de măsuri corective unde se depistează calitatea redusă a serviciului.
Politicile de sănătate în serviciile medicale de stomatologie, se regăsesc în politicile
de practică şi se referă în principal la aspectele următoare :
-program de lucru în beneficiul consumatorilor de servicii medicale de specialitate

ambulatorii şi de stomatologie;
-controlul respectării programării pacienţilor;
-educaţia pentru sănătate a pacienţilor;
-dezvoltarea îngrijirilor pediatrice şi educarea părinţilor pentru prevenţie ;
-asigurarea şi respectarea standardelor de calitate cu includerea şi a controlului
infecţiilor pentru protecţia pacienţilor.
Organizarea şi funcţionarea unităţilor sanitare care acordă servicii de specialitate
de stomatologie au un impact direct asupra calităţii serviciilor acordate făcând parte din
structură şi proces, în concepţia enunţată în capitolul anterior.
Organizarea cabinetelor medicale se poate face sub mai multe forme :
-cabinet medical individual;
-cabinete medicale grupate;
-cabinete medicale asociate;
-societate civilă medicală.

35

În cadrul cabinetului medical individual, medicul titular îşi exercită profesia, putând
avea ca salariaţi sau colaboratori medici sau altă categorie de personal.
Cabinetele medicale grupate rezultă prin gruparea cabinetelor medicale individuale,
urmărindu-se obţinerea unor facilităţi economice comune, dar păstrându-se individualitatea
acestora în raport cu terţii.

Cabinetele medicale asociate iau naştere prin asocierea cabinetelor individuale,
obţinându-se exercitarea activităţii în comun şi asigurarea accesului permanent al pacienţilor
la servicii medicale complete.

Societatea civilă medicală sau grupul de practică este formată din 2 sau mai mulţi
medici asociaţi, având ca salariaţi colaboratori medici sau altă categorie de personal.
Medicul sau grupul de medici pot opta pentru una din aceste forme de organizare,dar
denumirea cabinetului medical va reflecta obligatoriu specificul activităţilor care se vor
desfăşura, înscrise în autorizaţia de liberă practică a medicului, eliberată în condiţiile legii.
În cazul eventualelor prejudicii aduse pacienţilor, medicul sau personalul medical
care îşi desfăşoară activitatea în cadrul cabinetului medical răspunde în mod individual,
potrivit legii, pentru deciziile profesionale.
Înfiinţarea şi organizarea unui cabinet medical de specialitate ridică probleme
conceptuale, de finanţare şi de politică de practică. Patronul, care frecvent este medicul, va
decide dacă el însuşi va fi manager sau va delega funcţia unui specialist în management. O
primă etapă este stabilirea obiectivelor pentru practica medicală.
Pentru a stabili aceste obiective, medicul va parcurge etapele:
-va defini conceptul de îngrijiri medicale de stomatologie şi conceptul de afacere pe
care urmează să îl aplice în cabinet;
-va dezvolta obiectivele generale de practică care vor fi separate în obiective
specifice cu scopul realizării performanţei cabinetului;
-va formula şi dezvolta politicile de practică care vor fi formulate în concordanţă cu
politicile de sănătate ale guvernului şi cu legislaţia existentă şi care se vor adresa viitorilor
angajaţi şi pacienţi;

-va dezvolta un plan de acţiuni pentru a realiza obiectivele formulate; acest plan va
cuprinde paşii în realizarea cabinetului de la aprobări până la recepţia cabinetului, inclusiv
angajarea personalului; pentru urmărirea acţiunilor din plan, medicul va elabora un grafic
Gantt, în care se vor include perioadele de timp necesare fiecărei acţiuni şi costul fiecărei
etape; de asemenea, graficul vizualizează neconcordanţele apărute şi abaterile de la
planificare;

-va elabora şi dezvolta principiile în afaceri care formulează obiective legate de
activităţile comerciale şi publicitare ale cabinetului, medicul va preciza în valoare monetară
cheltuielile şi costurile;

-va elabora standardele de calitate pentru îngrijirile medicale în concordanţă cu
standardele stabilite de organizaţiile specializate în domeniu, care vor fi respectate de viitorii
membri ai echipei medicale ; aceste standarde devin obligatorii şi vor fi modificate odată cu
introducerea unor noi tehnici sau echipamente;
-va dezvolta programul de planificare a resurselor umane, care va include
recrutarea/selectarea/angajarea personalului şi va stabili modalităţile de remunerare şi de
formare a personalului angajat; de asemenea se va defini componenţa echipei medicale în

36

număr, specialităţi, asistente medicale, asistente de profilaxie, jurist, contabil cu timp de lucru
parţial sau complet, manager pentru afacerile cabinetului etc;
-va elabora sistemul informaţional din interiorul şi exteriorul serviciului medical

stomatologic.

Sistemul informaţional obligatoriu pentru orice serviciu medical ambulatoriu
reprezintă colectarea, prelucrarea şi analiza elementelor care furnizează informaţii utile,
precise şi în timpul solicitat, prin instrumente specifice (esenţial computerul cu anexele sale).
Medicul şi managerul vor stabili documentele medicale şi administrativ-contabile care
vor însoţi pacientul de la intrarea în serviciul medical şi care vor rămâne în arhiva
cabinetului .

Pentru controlul planificării proiectelor individuale şi mai ales a celor complexe se
poate folosi graficul Gantt (fig.6). Acesta a fost creat de către unul din fondatorii
managementului ştiinţific american Henry L. Gantt (1861-1919) în anul 1917.
Ideea lui Gantt a fost extrem de simplă. În mod tradiţional planificarea unei acţiuni
complexe începea cu prima etapă şi mergea pas cu pas până la sfârşit. Gantt a propus să se
înceapă cu etapa finală. S-a întrebat care este ultima etapă pentru a finaliza acţiunea şi când
trebuie începută pentru încadrarea în termenul propus. A trecut apoi la etapa anterioară,
mergând pas cu pas până la început.
Rezultatele acestei analize sunt de obicei reprezentate grafic sub forma unor bare
paralele, fiecare reprezentând o anumită activitate. Există două tipuri de astfel de bare, unele
reprezintă activităţile care pot fi făcute numai după ce o altă activitate a fost executată
anterior, iar altele reprezintă activităţile care nu sunt dependente de realizarea unor activităţi
anterioare. Totuşi, fiecare din aceste activităţi trebuie să înceapă într-un anumit moment
pentru a se putea realiza obiectivul final la timp.

ActivităţiIanuarie

Februarie

Martie

Aprilie

Mai

Iunie

1

2

3

4

5

6

Figura 6. Grafic Gantt

Un rol important în evoluţia serviciilor medicale de stomatologie îl au politicile de
practică care includ principiile de funcţionare ale cabinetului care vor fi respectate de toţi
angajaţii.

Cele mai importante principii de practică medicală în ambulatoriu sunt :

37

-respectarea unei atitudini morale şi etice faţă de pacienţi şi faţă de membrii echipei

medicale ;

-programarea orelor de consultaţie şi a orelor pentru rezolvarea unor urgenţe

solicitate de pacienţi;

- respectarea orelor de programare a pacienţilor;
-stabilirea numărului de pacienţi care pot fi rezolvaţi optim într-o perioadă de timp;
se consideră că un număr prea mare de pacienţi conduce la furnizarea de îngrijiri medicale
neperformante;

-limitarea ariilor de practică în concordanţă cu specializarea obţinută de medici
pentru a oferi îngrijiri de calitate;
-înlocuirea unui medic care nu este disponibil (concediu, boală, inclus în alte
activităţi) cu un alt membru din echipă;
-politici de plată în stabilirea planurilor de plată a îngrijirilor oferite către

consumatori;

-atitudinea adecvată a medicilor faţă de copii şi părinţi în perioada tratamentului şi

a controlului preventiv;

-evitarea infecţiilor prin respectarea principiilor de igienă şi normelor sanitare ;
-politici de control a infecţiilor prin monitorizare, evaluare şi aplicare de măsuri

corective;

-menţinerea performanţei serviciului prin formarea şi dezvoltarea personalului în

raport cu nevoile.

Politicile de practică şi etapele prezentate anterior trebuie să se regăsească în
structura cabinetului medical. De asemenea, structura serviciului medical este în funcţie de
complexitatea activităţilor planificate şi a gradului de specializare a profesioniştilor.
Se poate începe cu o structură simplă şi ulterior pe măsură ce cabinetul se dezvoltă se
adoptă o structură complexă. Un medic absolvent cu posibilităţi financiare reduse, dar care
doreşte să-şi înfiinţeze propriul cabinet poate prefera structura simplă.
Bugetul reprezintă o exprimare financiară a unor activităţi dorite de o organizaţie şi
care vor apărea într-o perioadă de timp în viitor. Elaborarea unui buget este foarte importantă,
mai ales pentru medicii care îşi desfăşoară activitatea practică într-un cabinet privat. Înainte
de a cheltui resursele financiare, medicul trebuie să-şi stabilească bugetul. Acesta este un plan
financiar de operaţiuni elaborat pentru o anumită perioadă de timp, de obicei de un an.
Scopul elaborării bugetului este stabilirea unor obiective financiare, astfel încât între
cheltuielile pentru funcţionarea cabinetului şi veniturile obţinute în urma furnizării îngrijirilor
medicale să existe o balanţă pentru a realiza profit. La modul ideal, bugetul se alcătuieşte prin
adunarea costului fiecărui obiect de investiţie, în concordanţă cu planul de ansamblu
( construcţie de jos în sus). Dacă există o discrepanţă între fondurile necesare şi cele existente,
trebuie asigurate fonduri suplimentare sau schimbate planurile sau se face o combinaţie a
celor două metode.

În mod normal se porneşte de la suma totală alocată care se distribuie finanţării
diverselor obiecte de investiţie (construcţie de sus în jos). Indiferent de metoda de alcătuire a
bugetului este important ca acesta să fie utilizat ca instrument de control în realizarea
planului. Bugetul trebuie să fie elastic, ţinând cont că circumstanţele şi preferinţele se
schimbă. Astfel, fondurile prevăzute pentru un anumit scop trebuie uneori folosite în alt scop,
din cauza unor împrejurări sau evenimente neprevăzute, în limitele legii.

38

În elaborarea bugetului unui cabinet medical privat se recomandă folosirea unei fişe
care se completează lunar. În această fişă se împart pe capitole veniturile şi cheltuielile. În
prima parte se trec veniturile şi cheltuielile totale, cu prezentarea diferenţei dintre ele. În
partea a doua se detaliază veniturile, iar în partea a treia cheltuielile. Acestea din urmă vor fi
prezentate pe capitole, după cum urmează :
-salarii şi diferite stimulente acordate angajaţilor;
-asigurare;
-cumpărare de echipamente;
-cheltuieli de întreţinere;
-taxe achitate;
-cheltuieli pentru telefon, corespondenţă;
-cheltuieli pentru transport, călătorii;
-cheltuieli pentru formerea şi dezvoltarea angajaţilor;
-diferite contribuţii;
-cheltuieli pentru marketing.
În fiecare lună se analizează pierderile şi câştigurile pentru a putea calcula profitul.
Un rol important în funcţionalitatea cabinetului, mai ales în structura grupului de
practică îl are managerul. Activitatea acestuia trebuie să cuprindă următoarele aspecte :
-elaborarea şi menţinerea unui program de lucru care poate fi flexibil;
-asigurarea urgenţelor 24 de ore;
-respectarea programării pacienţilor;
-urmărirea standardelor de calitate;
-evaluarea nevoilor consumatorilor de servicii medicale din comunitate;
-asigurarea serviciului cu personal calificat;
-elaborarea programului de formare a angajaţilor;
-asigurarea cu aparatură corespunzătoare, echipamente şi materiale;
-asigurarea desfăşurării activităţii în siguranţă pentru angajaţi şi pentru pacienţi;
-urmărirea respectării drepturilor pacienţilor;
-rezolvarea plângerilor pacienţilor;
-includerea în programul serviciului a diferitelor activităţi din comunitate;
-elaborarea bugetului şi a activităţilor financiare;
-activităţi de marketing.
Aceste activităţi sunt elaborate cu participarea managerilor de la diferitele niveluri şi
în funcţie de activitate sunt consultaţi angajaţii şi pacienţii. Un management participativ este
ideal pentru performanţa cabinetului.

39

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->