Sunteți pe pagina 1din 9

Conceptul de buna guvernare Data fiind complexitatea problematicii legata de buna guvernare exista riscul de a ne pierde in elasticitatea conceptului

si de a nu reusi sa definim fenomenele la care se refera. Vom incepe printr-o definitie cumva tehnica, operationala :desi exista diferente de opinie cu privire la ingredientele bunei guvernari spunem ca ea cuprinde urmatoarele arii de actiune (care se intrepatrund) : - rationalizarea rolului guvernului - potentarea indivizilor, societatii civile si sectorului privat astfel incit sa fie capabili sa ia noi roluri si responsabilitati in societate - combinind cele doua elemente de mai sus, realizarea unei sinergii intre piata si stat, intre guvern si societatea civila. Pentru fiecare dintre elementele de mai sus exista o litereatura vasta cu trimiteri directe la problematica reformei guvernarii. Ce inseamna rationalizarea rolului guvernului ? Include : - redefinirea responsabilitatii retragerea din anumite arii, cresterea capacitatii de reactie la soclicitarile mediului, asigurarea accesului mai larg si echitatii in materie de acces) - dispunerea mai aproape de public raspundere si responsabilitate, descentralizare - schimbarea comportamentului fata de cetateni reducerea coruptiei, cresterea transparentei si realizarea unei birocratii mai bine pregatite tehnic si constienta de responsabilitatea ei ultima fata de cetatean. Redefinirea responsabilitatii : Reforma guvernarii presupune ca guvernul sa nu mai ofere provizii directe de bunuri si servicii, sa opreasca reglementarile excesive si interferenta in exces, sa-si intareasca capacitate de policy si functiile de reglementare care permit elementelor ce tin de piata sa infloreasca. Buna guvernare implica constructia unui Stat schimbat in trasaturile lui de baza, mai efectiv, care sa poata oferi un mediu pozitiv pentru dezvoltarea sectorului privat. Intarirea pietei nu inseamna slabirea Statului. Libera intiativa are nevoie de un guvern capabil sa asigure un mediu propice in care preturile, profiturile si investitiile sa poata opera eficient, mai mult sau mai putin predictibil. Justul echilibru in interventia unui guvern activ in mediul economic (sustinerea activitatii economice fara a distorsiona piata) reprezinta o veche dilema. Adam Smith.. Aceasta este o chestiune deschisa si astazi. Experimentele in jurul reinventarii guvernarii reprezinta un exemplu cu privire la eforturile de a trece la un alt rol al guvernului, de mediator facilitator, element potentator. Legat de aceasta si preocuparile legate de responsivness a guvernului, de a face guvernul raspunzator si responsabil nu numai fata de un grup restrins de cetateni, ci fata de cetateni in general, cresterea responsabilitatii guvernelor de a facilita accesul grupurilor marginalizate la oferta de bunuri si servicii, de ale facilita accesul egal si participarea.

Presupunerea ca redefinirea responsabilitatii inseamna mai putin guvern devine problematica cind e interpretata limitat prin aceea ca o mai buna guvernare se face cu un guvern mai mic. O buna guvernare se poate face cu un guvern mai mic sau mai mare in functie de natura sarcinilor si strategia generala adoptata. Ideea de baza este aceea ca guvernul trebuie sa-si redefineasca responsabilitatile in sensul guvernarii democratice si sa creasca capacitatile de dezvoltare institutionala si performantele de policy. Reglementarile excesive, selective si incoerente datorate slabei capacitati de policy si slabiciunii institutionale deschid calea catre coruptie, practici contrare legii. In afara faptului ca o astfel de abordare ar aduce la esecul a ceea ce reglementarile si-au propus sa realizeze, se alimenteaza la nivelul societatii neincrederea, cinismul, perceperea nedreptatii, reducerea angajarii din partea oficialilor si publicului larg. Raspunderea si transparenta in administratia publica Ati auzit foarte mult si de la politicieni, din diverse materiale si articole ca una dintre dorintele noastre si una dinte cerintele UE si nu numai se leaga de asigurarea unui sistem administrativ care sa fie in termeni anglosaxoni accountable and responsible. Cu alta cuvinte, un sistem administrativ care sa poata da seama de realizarile lui cetatenilor si in acelasi timp in care sa stim foarte precis cine este raspunzator si de care decizii. Aceasta problema a raspunderii si responsabilitatii este o problema clasica a sistemelor politice democratice. Cum cetatenii pot fi siguri de faptul ca cei carora le-au delegat puterea pentru a lua decizii spre binele comun al societatii sunt raspunzatori si responsabili fata de deciziile lor in fata cetatenilor, si in special cand aceste decizii sunt luate de catre oficiali numiti, adica politicieni. Mecanismele care asigura raspunderea si responsibilitatea sunt o sarcina greu de realizat in cadrul reformei administratiei considerand complexitatea structurilor statale. Nu numai tarile Europei Centrale si de est sunt interesate de o reforma serioasa in acest domeniu ci si tarile cu o traditie democratica, tarile OECD. Practic in momentul de fata ne uitam la tarile OECD pentru a gasi modele, pentru a ne inspira pentru a face propriul nostru demers de reforma. In aceste tari au avut loc si au in continuare loc reforme radicale in administratie care au condus si conduc la o redefinire a conceptelor de raspundere si responsabilitate in aceste tari. In tarile Europei Centrale si de Est, tranzitia catre democratie a ridicat chestiuni fundamentale legate de ridicarea acestor noi mecanisme care sa asigure raspundere, transparenta din partea structurilor administrative. In ambele grupe de tari problemele de raspundere si responsabilitate ale ministrilor, ale inaltilor oficiali creaza probleme de legitimitate sistemului politic. Cu alte cuvinte oamenii vazand o serie de probleme care apar, (scandaluri) sunt din ce in ce mai nemultumiti si cred din ce in ce mai mult ca sistemul politic in care traiesc trebuie reformat, trebuie schimbat ceva. Si unii si altii trebuie sa raspundem la urmatoarea intrebare: Cum pot fi rearanjate sistemul politic, judiciar, administrativ in asa fel incat sa fie recastigata increderea cetatenilor ?

Pare o chestiune usor superficiala: increderea cetatenilor. Cu toate acestea este o chestiune care sta la temelia sistemelor politice democratice. In momentul in care se pierde increderea cetatenilor ai tot felul de comportamente electorale care pot duce la schimbari dramatice de situatie, cum ar fi, de exemplu ultimele alegeri, tocmai fiindca cetatenii nu mai aveau incredere in sistemul politic si au hotarat sa aleaga schimbarea. Definirea sistemelor de raspundere administrativa reprezinta o problema de maxima importanta pentru sistemele politice democratice. In tarile Europei de Vest si in tarile OECD, nevoia de a restructura aceste sisteme administrative care sa asigure raspundere si responsabilitate vine din exercitiul de reforma a politicilor publice si in particular datorita problemelor care apar pe parcursul implementarii politicilor publice. In implementarea politicilor publice apar marile devieri si aici trebuie sa fim si siguri ca cetateanul stie ce se intampla. Relatia intre politicieni si functionari, intre cei alesi si cei de cariera, in special cei in functie de conducere in agentiile autonome, politicieni si directori de agentii, s-a schimbat foarte mult in ultimul timp in aceste tari OECD. Vom folosi o serie de exemple, cum ar fi modelul britanic pentru a prezenta exact aceasta trecere, aceasta noua separare intre functionari si politicini si formele in care aceasta separare a capatat substanta in interiorul administratiei. Dar si la ei este foarte mult de lucru, sistemul este departe de a fi matur. In tarile Europei Centrale si de Est, in vechiul regim, functionarii erau responsabili numai fata de partid, in tranzitie lucrurile incep sa se schimbe, dar foarte incet. Momentul in care ne aflam ar putea fi caracterizat prin un nivel ridicat de politicizare a administratiei la varf, functionarii de rang mijlociu sau functionarii de cariera sunt extrem de fragili in interiorul administratiei, sunt oricand susceptibili de a fi mutati din functie, de a fi penalizati in fel si chip, chiar daca exista in unele tari un statut al functionarului public, statutul nicaieri nu rezolva absolut tot, e o lege necesara dar nu rezolva in ttalitate problema si de aici avem o serie de probleme pe care le-am putea considera elemente de anarhie in administratie si evident probleme de legitimitate in interiorul constructiei democratice. In ultimii 2-3 ani, mult sub presiunea UE, in tarile Europei Centrale si de Est, politicienii au inceput din ce in ce mai mult sa se gandeasca la administratie si sa avanseze elemente legate de inceputurile acestei reforme. Strategiile de reforma (ex. Ungaria si Bulgaria mult mai avansate decat Romania) aplicate in regiune au la baza elemente clare deceea ce se numeste clar managerialism. Cu alte cuvinte sunt influentate de ceea ce se numeste NPM New Public Management. Cumva in aceste tari (Europa centrala si de est) s-a sarit peste un pas, s-a trecut la partea tehnica a reformei administratiei si se introduc din ce in ce mai puternic aceste elemente de managerialism, dar nu s-a rezolvat problema legata de raspundere, responsabilitate, transparenta in administratiei. New Public Management

Reforma administratiei in tarile OECD, mai ales in tarile anglo-saxone, si-a propus: 1. sa redefinesca organizarea statului, incep sa desparta structurile, organizatiile statului in structuri care prezideaza in functie de conducere de design in politica publica si cale care implementeaza; 2. redefinesc rolul statului in economie, f. important, dezvolta latura antreprenoriala a statului, chestiune cu care nu eram obisnuiti si nici nu suntem, introduc aceste elemente de business in exercitiul guvernarii; 3. revad relatia intre functionar politician si cetatean. In acest NPM, in afara de acest aspect tehnic, la baza sistemului sta cetateanul client, deci o redefinire a cetateanului care devine cel care controleaza tot sistemul. Ca si teorie este o combinatie de public choice (cetateanul fata de care administratia fata de care administratia este accountable and responsible, cetateanul client; in Aglia se creeaza indicatori de performanta legati strict de performantele administratiei in a oferi servicii cetateanului customer charts) cu neotailorism (o noua conceptie despre munca in administratie, o redefinire a sarcinilor, a atributiilor, a departamentelor. Nu se mai munceste mecanic, se introduc elemente de creativitate, de competitie). Fiecare agentie briatnica are un customer chart. Performantele se masoara numai vis a vis de client, a oferi servicii de calitate cetateanului. Ratiunea pentru care s-a trecut la reforma in aceste tari OECD este criza economica. Toti s-au gandit la cum sa reformam, la cum sa imbunatatim munca in administratie pornind tocmai de la aceasta criza economica, deci de la limitarea resurselor. De altfel toate campaniile electorale care au precedat declansarea reformei administratiei, fie ca vorbim despre Thetcher-ism, fie ca vorbim despre Clinton (Reinventing governement) sau Noua Zeelanda, in discursurile electorale aveti promisiunea politicienilor de a face o reforma a statului, privita ca un medicament pentru a iesi din criza economica. Statul era blamat de ineficienta, de mancarea resurselor. Si la noi un astfel de discurs ar prinde bine. In tarile din regiune, si Romania, trebuie sa recunoastem ca reforma administratiei este parte din aceasta tripla tranzitie: una politica,de la comunism la capitalism; una economica, de la o economie planificata la o economie de piata; (una administrativa, de la un sistem traditional clasic la un sistem managerial); una de securitate. Reforma nu este facila, ex. Spania, reforma politica a fost dificila, dar in plan economic nu au existat probleme, fiind din totdeauna o economie de piata, in materie de securitate nu au existat miscari semnificative. Reforma tarilor Europei Centrale si de Est este pana acum cel mai dificil proces de reforma din cate cunoastem. In economia multiplelor reforme pe care tarile din regiune trebuie sa le faca, reforma administrativa este una cu profil scazut. S-a pus mai mult accentul pe alta reforme, cea politica, cea economica si mai putin pe cea admnistrativa, cel putin in prima parte a tranzitiei, dar treptat si aceasta reforma incepe sa creasca in importanta si creste atentia pentru ea din partea politicienilor, mai ales ca este o cerinta din partea UE pentru tarile candidate - Cartea Alba cu privire la tarile Europei Centrale si de Est pentru integrarea in piata interna iunie 1995. Acest document este primul pachet de reglementari prin care tarilor din zona li se transmite un mesaj clar: tarile canidate trebuie sa aiba high quality public administration administratie publica de inalta calitate si incep treptat sa se precizeze si standardele. Cartea alba subliniaza clar ideea de dezvoltare a capacitatii administrative, pe care s-a pus accentul in permanenta,

dintr-o parte pentru Romania, una dintre criticile permanente care ni se aduc de catre UE este ca nu s-a dat atentie reformei administrative si ca nu ne vom integra daca nu se va face intradevar reforma administrativa. Nimeni nu risca cu o tara care are probleme serioase in a controla ce se intampla in materie de politica publica. NPM, este practic noua Biblie in materie de administratie publica, de reforma a administratiei. Sisteme care asigura responsabilitatea si raspunderea administrativa: 1. raspunderea administrativa catre un superior politic = esenta NMP. Sa despartim steering (a prezida) de rowing (a directiona). 2. control parlamentar direct si indirect = tot ce se leaga de raspunderea ministeriala; 3. control prin institutiile afiliate parlamentului: Curtea de conturi, Avocatul poporului (Ombustman Instituition); 4. relatia cu contituentii, relatia cu electorii: Ombustman; 5. elementele de piata: contencios administrativ, Ombustman, ideea este ca serviciile publice sa functioneze cu mecanisme de piata si in acelasi timp sa fie raspunzatoare fata de cetatean. Toate aceste mecanisme se intaresc reciproc. Raspunderea administrativa = cea mai directa forma de raspundere. Sub sistemul clasic al responsabilitatii ministeriale, ministrii erau raspunzatori in fata parlamentului pentru activitatea celor care sunt in serviciul sau, pentru actele funtionarilor. In acest sistem functionarii superiori erau raspunzatori fata de ministrii. Deci avem un sistem ierarhic si teoretic simplu de analizat. Problema e ca odata cu dezvoltarea rolului statului in societate, odata cu extinderea foarte serioasa a statului providenta, a devenit din ce in ce mai greu pentru ministrii sa stie ce se intampla in cadrul ministerului pe care il conduc. Devine o iluzie ca ministrul sa dea seama de ce se intampla in ministerul lui, chair sa stie ce se intampla in minsterul lui si mai multa decat atat devine putin incomod sa-l blamezi in momentul in care iti dai seama ca intr-un astfel de sistem nu poti controla ce se intampla intr-o structura atat de mare. Pentru parlamente devine dificil sa mai considere ca ministrii pot fi accountable de activitatea lor, de ex. 94-95 = perioada extrem de turbulenta in tarile OECD care aplicau reforma scandalul sangelui contaminat. Foarte multi ministrii au facut inchisoare petru ca au fost considerati de parlamente responsabili pentru o serie de situatii dramatice. Sute de oameni s-au imbolnavit de SIDA, in spitale, prin transfuzii cu sange contaminat. Sangele contaminat a fost colectat de la prizonierii din inchisori, gratuit printr-o masura de politica publica, dat fiind criza de sange. Responsabil a fost gasit ministrul, dat find ca acesta a semnat actele. Deci trebuie facuta o reforma in materie de responsabilitate. Unul dintre principalele argumente atat pentru public management, cat si pentru public choice este ca ministrii nu mai au controlul asupra funtionarilor si ca functionarii fac rapoarte false pentru a-si mentine sau pentru a-si creste bugetele. Aceasta formula clasica, in concluzie, devine desueta si nefolositoare. In toate aceste demersuri de reforma administrativa problema legata de finante, de bani, devine una critica. Analizand modul in care functionau si functioneaza administratiile s-a

ajuns la concluzia ca administratiile nu au limite in materie de consum. Administratiile nu-si vor pune niciodata limite, ex. Fondul proprietatii private. Teoria managerialista, in general, blameaza ministrii si functionarii pentru ca nu au performante de management, majoritatea reformelor din tarile OECD se bazeaza pe aceasta idee. De ex. in 1989, in Marea Britanie, s-au adoptata doua legi importante: state sector act (legea sectorului de stat) si public finance act (legea finantelor publice). Prima se ocupa de reforma organizationala, a structurilor, iar cea de a doua se ocupa de reforma financiara. Cu aceste doua legi se spera si se spera ca se vor introduce elemente de management si de business in practicile de management din sectorul public, aceste doua legi au schimba structura administratiei britanice, au facut-o sa functioneze altfel. Asa cum s-a intamplat la noi, la scara mica, cu legea finatelor publice locale. Din pacate aceasta lege este singura, fiindca din tot pachetul legislativ din administratia publica locala, legea cadru a tot fost schimbata, problemele legate de patrimoniu, incontinuare au nevoie de amendamente, etc. Dar un cadru legislativ adecvat categoric schimba profilul admnistratiei. Noile legi in Marea Britanie au separa partea de policy making, implementarea de politici publice, de partea de conceptie de politici publice. Administratia se imparte itr-o zona de steerig (cei care prezideaza, cei alesi, politicieni) si intr-una de rowing, o parte tehnica, unde se afla agentii raspunzatoare in fata ministerelor. Exista agentii si exista ministere. Ministerele vor negocia contractele de performanta cu toate departamentele, cu toate agentiile si vor face aceste contracte de performanta pentru o cantitate si o calitate bine specificata a produsului. Cu alte cuvinte vor da indicatori de calitate foarte clari, de ex. ca in 3 ani agentia sa aduca alti bani in tara decat cei bugetari, reprezentand 30% din bugetul sau, sa depolueze 5 cursuri principale de apa, etc. totul trbuie sa fie concret si nu vag, cum ar ce ati mai facut in ultimiii 5 ani? Fara claritate nu exista responsabilitate. Seful fiecarui departament, agentie sau minister va lucra pe baza unui contract de munca limitat. Deci, nimeni nu mai lucreaza asa pe viata. Pentru functionarii publici a fost o mica revolutie. Asta inseamna ca diversii executivi, sa spunem, care inainte aveau slujbe pe viata, incep sa se trezeasca in fata problemelor legate de performanta, de propria performanta. Contractele in Marea Britanie nu pot fi mai mici de 5 ani. La Banca Mondiala, pentru absolut oricine, contractele sunt de 2 ani, dupa care urmeaza o evaluare. Pe de alta parte, noul executiv, in acest nou sistem, are libertatea de a face management asa cum vrea el. Exista deplina libertate pentru creatie si inovatie in scopul performantei. Un alt element: departamentelor, agentiilor si ministerelor li s-au dat diverse impulsuri. Au fost interesati in a-si face propriul management financiar. Se trece la noi fomule bugetare care nu mai permit agentiilor, ministerelor sa-si treaca practic datoriile de pe un an bugetar pe altul, sau sa se duca la bugetul de stat. Se face management financiar foarte asemanator cu ceea ce se intampla intr-o firma privata. Rolul si functia administratiei centrale s-a schimbat. Asta inseamna ca Ministerul de finante nu mai specifica fiecarui departament cum sa-si utilizeze banii. Rolul Ministerului de finante, ca minister central, este doar de a face previziuni pe bugete foarte largi, de a da prognoze, de a da consultanta diverselor ministere si agentii si de a se ocupa de portofoliul financiar general al tarii respective. Legat de NPM sunt si cateva probleme: 1. Ministerele au dificultati reale in a specifica obiectivele de performanta pentru agentii. Si la noi ar fi la fel.

2. Noile ramuri ale agentiilor centrale nu-si monitorizeaza propriile performate si nu apeleaza la nivel central pentru consultanta. 3. Managerii nu sunt bine pregatiti ca training, deci e o problema in zona resurselor umane. 4. Contractele de management public care se practica acum, nu atrag tineri bine pregatiti de pe piata muncii, resurse umane de calitate din sectorul privat in sectorul public, chiar daca se ofereau salarii mari si un pachet de beneficii consistent. Nu s-au atrag resurse noi. Toate aceste probleme vor fi depasite si NPM capata un contur cat mai clar. Romania, categoric merge in aceasta directie. S-au gasit doua solutii pentru a creste raspunderea administrativa, sau in termenii managerialisti, de a trece de la raspunderea administrativa (vechiul sistem) la raspunderea manageriala. Cele doua solutii sunt: a) dezvoltarea sistemelor de management al informatiei; b) reorganizarea structurilor guvernamentale in directia cresterii capacitatii de control al ministrilor asupra organizatiilor proprii. E foarte greu sa-I opresti pe politicieni sa se bage in managementul implementarii de politica publica si cu atat mai greu cu cat vorbim de zone sensibile din punct de vedere politic. Pe de alta parte o chestiune care ramane de rezolvat e ca e foarte greu sa faci diferenta intre output si outcome, intre indicatorii de output si indicatorii de impact. Sa aduci guvernul mai aproape de public : Micsorarea spatiunlui intre Guvern si public implica atit aspecte procedurale cit si spatiale. Procedural : - implica actiuni care modifica modul in care sectorul public opereaza. Aici avem elemente care tin de: - cultura organizationala- focus pe client, responsivitate fata de cetatean, coduri etice etc. - reforma institutionala si legala ombudsman, audieri publice, sunshine legislation etc. - mecanisme care asigura responsabilitatea analize si monitorizari ale calitatii serviciilor, licitatii corecte si practici pentru achizitii transparente. Toate aceste inovatii procedurale vor aduce un cistig in materie de buna guvernare. Spatial :- sa aduci guvernul si publicul mai aproape prin descentralizare (in diversele forme : deconcentrare, delegare, devolutie, privatizare). Majoritatea cetatenilor , in special membrii grupurilor mariginalizate, pot in acest fel sa participe cu mai mare usurinta la luarea deciziilor de la nivel local. Cererea pentru descentralizare poate sa vina din dublu sens, dinspre centru sau de la nivel loca, dinspre oficiali sau dispre cetateni.

Descentralizarea aste vazuta adesea ca o componenta evidenta a oricarei strategii de imbunatatire (reformare) a guvernarii.Cu toate acestea descentralizarea este un proces dificil, complex, care necesita atentie simultana pentru constructie institutionala, reforma legala si fiscala, participare si amfaza asupra beneficiarilor. Nu trebuie insa sa idealizam descentralizare si potentiala sa contributie la imbunatatirea guvernarii. Grupurile dezavantajate sau marginalizate nu vor avea acces automat la decizie. Trebuie ca ele sa fie ajutate pentru a ccede la decizie si resurse si trebuie avut grija ca structura institutionala sa fie pregatita pentru aceasta. Nu numai ca anumite grupuri dezavantaja nu-si pot gasi locul uneori la masa deciziei, dar descentralizarea poate sa produca si inegalitati regionale. Trebuie lucrat ca acel power-sharing sa aibe loc. Trebuie sa avem mereu in vedere faptul ca descentralizarea si politica sunt strins legate.

Schimbarea valorilor si comportamentului guvernului: Doua categorii de schimbari de comportament sunt asociate cu buna guvernare. a) reducerea si eliminarea comportamentelor indesirabile cum ar fi coruptia b) crearea si intarirea noilor comportamente dezirabile: responsivitatea fata de cetatean, colaborare si participare, favorizarea calitatii, orientarea catre performanta. Punctul a) poate sa ia diverse forme. - evitatea practicilor proscriptive (clinical reasoning) care invita la abuz in conditiile in care capacitatea administrativa este slaba. - Cresterea transparentei in luarea deciziilor si in tranzactiile financiare.(licitatii deschise si cresterea standardelor contabile) - Sau prin cresterea accountability prin procesul electoral, promovare de grupuri tip watchdog, raportari media asupra fraudelor si coruptiei, mai marea participare a stakeholderilor si beneficiarilor la monitorizarea si evaluarea programelor) Toate aceste elemente pot sa previna ca statul sa fie capturat de grupuri de interese , sa-l ajute sa formuleze politici pentru interesul public si sa puna sanctiuni pentru cine ce transgreseaza limitele reglementarilor. Rezultatul ar fi politici sectoriale care sa serveasca mai bine interesul colectiv. Stimularea si intarirea comportamentelor desirabile implica cautarea unor modalitati de a face programele publice si functionarii mai angajati in servirea cetatenilor. In general aceste activitati reprezinta reversul celor de tip negativ, care urmaresc pedepsirea unor comportamente de nedorit. Aceste tipuri de schimbari de comportament sunt importante pentru ca din experienta s-a dovedit ca implicarea oficialilor publice e un factor cheie in organizarea si sustinerea participarii publice. Actorii guvernamentali sunt chemati sa organizeze tot felul de intilniri de cartier (locale), sa explice politici si optiuni, sa medieze conflice, sa lucreze pentru a obtine consensul. Aceste actiuni sunt de baza pentru rolul de facilitator al guvernului in contextul unei guvernari imbunatatite.

Sa dai putere indivizilor, societatii civile si sectorului privat. Participarea crescuta si potentarea actorilor privati stau in mijlocul practicilor de buna guvernare. Ele permit stakeholderilor si beneficiarilor sa fie mai bine informati, sa-si organizeze si sa-si exprime cererile si sa tina guvernul si prestatorii de servicii drept responsabili pentru pentru prestatiile lor. Pe parte guvernamentale aceste elemente asigura un input de buna calitate din partea consumatorilor de servicii, NGOurilor si altor colaboratori, creste eficienta ofertei de servicii si efectivitatea lor, creste responsivitatea si transparenta. 1. Cresterea rolului societatii civile. Conceptul de buna guvernare nu se refera numai la actiunile guvernului, ci se extind dincolo de guvern si se adreseaza si modului in care diversele grupuri si comunitati din cadrul unei societati se organizeaza pentru a lua si implementa decizii in probleme de interes general, atit in colaborare cu guvernul cit si independent. Societatea civila e representata de grupurile formale si informale de cetateni care actioneaza colectiv, in public, pentru a-si exprima interesele si ideile, pentru a schimba informatii, pentru a indeplini scopuri comune, pentru a adresa cereri statului, pentru a tine oficiali guvernamentali raspunzatori si responsabili de actiunile lor. Buna guvernare implica un rol mai mare al societatii civile in politica publica. Ca participanti in formularea de programme de politica publica , grupurile societatii civile pot creste calitatea designului acestor programme prin inputul pe care-l aduc. Ca parteneri in oferta de servicii pot sa creasca eficienta si eficacitatea implemetarii de programme. De asemenea pot sa ajute guvernul prin oferta de feedback in evaluarea rezultatelor politicii publice, crescind astfel responsivitatea si responsabilitatea actiunilor guvernamentale.