Student Andries ( Tirdea ) Mihaela Anul I, Gr. I, Master Disciplina Consiliere psiho-spirituala centrata pe moarte Titular Lector univ.

v. drd. Adrian Nuta

Problema : Un copil diagnosticat cu o boala grava care va conduce la deces. Intrebarea : Veti comunica copilului ca va muri sau nu? Daca da atunci cum credeti ca veti proceda?.

Personal as comunica copilului( cu capacitate de intelegere ) ca este foarte bolnav, iar boala lui este incurabila, pentru ca el isi va simti organismul slabit de la o zi la alta.

As face dezvaluirea folosindu-ma de tehnica pasilor marunti (gradual), astfel incat copilul sa fie pregatit treptat printr-o serie de incercari; Anumite parti, mai dure, le voi dezvalui lent astfel incat sa nu supun copilul brusc unui soc emotional; Atunci cand ma hotarasc sa fac dezvaluirea am grija sa nu fie copilul prea obosit, prea bolnav sau stresat; ma voi orienta in functie de timpii in care copilul poate da atentie totala la ceea ce ii voi spune;

Este important pentru mine ca specialist sa ma informez inainte de a incepe munca cu copilul, in sensul ca stabilesc o intalnire cu persoana (parintii ) care s-a ocupat, care a ingrijit copilul pentru a afla ce s-a facut pana atunci, cum a incercat sa sustina copilul pe timpul bolii, cum a abordat situatiile ivite;

Atunci cand ma hotarasc sa-i dau vestea copilului, merg acasa la el, prefer mediul familiar lui, mediul privat, linistit, confortabil lui( acolo unde se afla jucariile sale, carti, etc. ); Prefer sa dau eu, specialistul cu experinta in dezlvaluirea vestilor rele, vestea copilului, pentru ca sunt in afara situatiei, pot privi lucrurile obiectiv, pot discuta deschis, pot lamuri dilemele. Nu este indicat parintele pentru ca si el se afla in situatia de a accepta vestea rea; sufera si el; Pot incuraja copilul sa spuna ceea ce simte, care sunt gandurile sale, sentimentele astfel: Ce simti in legatura cu asta? sau In ce mod te gandesti la asta?

dupa ce comunic vestea rea nu plec pur si simplu, brusc, ci petrec o perioada de timp cu copilul si familia; ma apropii mai mult de copil, il iau in brate;

cand comunic vestea ma uit in ochii copilului, ii spun ca sunt disponibil pentru problemele lui, ca il inteleg, ca este in siguranta; sprijin emotional copilul, atat verbal( afirmare ) cat si nonverbal( prin ascultare activa );

asigur copilul dupa fiecare intalnire care are loc in afara mediului sau familiar ca se va intoarce acasa: Lasa-ma sa ghicesc ce se va intampla dupa fiecare intalnire a noastra. Fiecare din noi se va intoarce acasa. Asta cred eu ca se va intampla dupa fiecare intalnire. Totdeauna te vei intoarce acasa.

Concluzie : Vestea rea poate fi data atat de parinti dar si de specialisti (medic, asistent medical, psiholog, asistent social, terapeut, preot, consilier). Important este ca cel care da vestea sa mearga in directia corecta, sa calatoreasca impreuna cu copilul pe tot parcursul naufragiului astfel incat acesta sa raspunda si sa reactioneze adecvat vestii nedorite. Exista o serie de studii realizate asupra efectului vestilor rele asupra bunastarii psihice a copilului, care evidentiaza faptul ca dezvaluirea acestora este mult mai benefica comparativ cu evitarea sau intarzierea comunicarii lor.