Cuprins

1 Integrala denit a 3
1.1 Primitive; formule de calcul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.2 Integrala denit a; aplicat ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.3 Integrala curbilinie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12
1.4 Integrala improprie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16
1.5 Integrala cu parametru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
2 Ecuatii diferentiale 25
2.1 Ecuat ia diferent ial a de ordinul 1 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25
2.2 Ecuat ia diferent ial a de ordinul n . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.3 Sisteme simetrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 34
2.3.1 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 38
2.3.2 Solut ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40
2.4 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.5 Ecuat ii cu derivate part iale de ordinul I . . . . . . . . . . . . . . . 42
2.5.1 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
3 Integrale vectoriale 51
1
2 CUPRINS
Capitolul 1
Integrala denit a
1.1 Primitive; formule de calcul
Denitia 1.1.1 Fie f : J R, unde J R este un interval. Funct ia F : J R
se numeste primitiv a sau antiderivat a a funct iei f pe intervalul J, dac a
1. F este derivabil a pe J
2. F

(x) = f(x), x J.
Mult imea tuturor primitivelor se mai numeste integral a nedenit a si se noteaz a

f(x)dx = F(x) + c, c R.
Teorema 1.1.1 (Integrarea prin parti) Dac a f, g : J R sunt derivabile cu
derivate continue, atunci funct iile fg, f

g, fg

admit primitive si are loc relat ia

f(x)g

(x)dx = fg

(x)g(x)dx. (1.1)
Teorema 1.1.2 (Schimbarea de variabil a) Fie I, J R dou a intervale si
f : J R o funct ie continu a. Presupunem c a : I J este o funct ie bijectiv a,
derivabil a cu derivata continu a si nenul a pe I. Dac a G este o primitiv a a funct iei
(f )

atunci G
1
este o primitiv a a lui f.
3
4 CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINIT

A
TABELUL PRIMITIVELOR
Not am prin F o primitiv a a funct iei f si J R un interval.
f F
1 x
n
, x J R, n N
x
n+1
n + 1
2 x
a
, x J (0, +), a R \ {1}
x
a+1
a + 1
3 a
x
, x J R, a R
+
\ {0, 1}
a
x
ln a
4
1
x
, x J, J (, 0) sau J (0, +) ln |x|
5
1
x
2
a
2
, x J R \ {a, a}, a = 0
1
2a
ln

x a
x + a

6 f(x) =
1
x
2
+ a
2
, x J R, a = 0
1
a
arctan
x
a
7 sin x, x J R cos x
8 cos x, x J R sin x
9
1
cos
2
x
, x J R \ {(2k + 1)

2
}, k Z tan x
10
1
sin
2
x
, x J R \ {k}, k Z coth
1.1. PRIMITIVE; FORMULE DE CALCUL 5
11 tan x, x J R \ {(2k + 1)

2
}, k Z ln | cos x|
12 coth x, x J R \ {k}, k Z ln | sin x|
13
1

x
2
+ a
2
, a = 0, x J R ln(x +

x
2
+ a
2
)
14
1

x
2
a
2
, a > 0, x J (, a) sau J (a, ) ln(x +

x
2
a
2
)
15
1

a
2
x
2
, a > 0, x J (a, a) arcsin
x
a
I. Ar atat i c a orice dou a primitive ale funct iei f pe un interval J difer a printr-o
constant a.
II. Ar atat i c a o funct ie care admite primitive pe un interval are proprietatea lui
Darboux.
III. Ar atat i c a urm atoarele funct ii nu au primitiv a pe R
1. f(x) =

0, dac a x 1
2x, dac a x > 1
2. f(x) = [x], x R unde prin [ ] s-a notat partea ntreag a a num arului x.
3. f(x) =

x, dac a x Q
x
3
, dac a x / Q
IV. Ar atat i c a urm atoarele funct ii au primitiv a pe R
1. f(x) =

sin x
x
, dac a x R \ {0}
1, dac a x = 0
2. f(x) =

x sin
1
x
, dac a x R \ {0}
0, dac a x = 0
6 CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINIT

A
V. Determinat i o primitiv a a funct iei f(x) =
1
4 + 3 cos x
pe intervalele [0, ] si
[0, 2].
VI. Calculat i primitivele urm atoarelor funct ii, preciz and intervalul pe care acestea
sunt denite:
1.
x
(x 1)
2
2.
1
3x
2
+ 5
3.
1
7x
2
8
4.
b

1 y
5.
x
2
x
2
+ 2
6 .
1

7 + 8x
2
7.
3x + 1
5x
2
+ 1
8.
x
x
2
5
9.
x
2
1 + x
6
10.
x
2

x
6
1
11.

arcsin x
1 x
2
12.
arctan
x
2
4 + x
2
13.
1

(1 + x
2
) ln(x +

1 + x
2
)
14. 4
23x
15.
(a
x
b
x
)
2
a
x
b
x
16.
a
2x
1

a
x
17. xe
(x
2
+1)
18. x7
x
2
19.
e
1
x
x
2
20.
e
x
e
x
1
21. e
x

a be
x
22.
a
x
1 + a
2x
23.
1
2
x
+ 3
24.
e
x
1 e
2x
25.
cos

x
26.
sin(lg x)
x
27. sin
2
x 28. cos
2
x
29.
x
cos
2
(x
2
)
30. tan x 31. coth x 32.
1
sin x cos x
33. x
5

5 x
2
34.
x
3
1
x + 1
35.
x
3
1
x
4
4x + 1
36.
1
x ln
2
x
37.
x

1 x
4
38.
3

1 + ln x
x
39.
1
e
x
+ 1
40. ln x 41. arctan x 42. arcsin x 43. x sin x 44. x cos 3x 45.
x
e
x
46. x2
x
47. x
2
e
3x
48. e
ax
sin bx 49. x
2
ln x 50. ln
2
x 51. ln
n
x
52. cos(ln x) 53.
1
sin
n
x
54. x
n
ln x 55.

x
2
+ 56. x
n
sin x
57.
1
x
2

1 + x
2
58.

a x
a + x
59.
1
x

x
2
2
60.
x

x + 1
61.
x
2

1 x
2
62.

x
2
a
2
x
63.

x
2
+ 1
x
64.
x
3

2 x
2
65.
x
4
arctan x
1 + x
2
66. cos
2

x
1.2. INTEGRALA DEFINIT

A; APLICAT II 7
67.
1
x
2
+ 2x + 5
68.
1
x
2
+ 2x
69.
1
3x
2
x + 1
70.
(x 1)
2
x
2
+ 3x + 4
71.
1

x x
2
72.
1

2 + 3x 2x
2
73.
1

x
2
+ px + q
74.
3x 6

x
2
4x + 5
75.
2x 8

1 x x62
76.
1
x

1 x
2
77.
1
(x + a)(x + b)
78.
x
2
5x + 9
x
2
5x + 6
79.
1
x(x + 1)
2
80.
x
4
x
4
1
81.
x
4
6x
3
+ 12x
2
+ 6
x
3
6x
2
+ 12x 8
82.
2x 3
(x
2
3x + 2)
3
83.
1
x
3
+ 1
84.
1
x
4
+ x
2
+ 1
85.
1
(1 + x
2
)
2
86.
1
(a
2
+ x
2
)
2
87.
3x + 5
(x
2
+ 2x + 2)
2
88.
1
3 + 5 cos x
89.
1
sin x + cos x
90.
cos x
1 + cos x
91.
1
8 4 sin x + 7 cos x
92. cos
3
x 93. sin
5
x 94. sin
2
x cos
3
x 95. sin
4
x 96. sin
2
x cos
2
x
97. sin 3x cos 5x 98. sin 10x sin 15x 99. sin
x
3
cos
2x
3
100.
1 + tan x
1 tan x
101.
1

2x 1
4

2x 1
102.
x
3

x 1
103.
1

x +
3

x
104.
3

x + 1
x 1
105.
1

x + 1 +

(x + 1)
3
106. x

x 1
x + 1
107.
3

1 +
4

x
108.
1
4

1 + x
4
109. x
3
(1 + x
2
)

3
2
110.
1
x
4

1 + x
2
111.
1
x
3

1 + x
5
112.
1
x
2
(2 + x
3
)
5
3
113.
1

x
3
3

1 +
4

x
3
1.2 Integrala denit a; aplicatii
Consider am funct ia m arginit a
f : [a, b] R, [a, b] R
si o diviziune
8 CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINIT

A
= {x
0
, x
1
, . . . , x
n
}, a = x
0
< x
1
< . . . < x
n
= b
cu norma diviziunii
= max
1in
(x
i
x
i1
)
si pentru orice i {1, n} punctele intermediare
i
(x
i1
, x
i
) suma Riemann

=
n

i=1
f(
i
)(x
i
x
i1
).
Denitia 1.2.1 Numim integral a Riemann sau denit a num arul I cu proprietatea
c a > 0,

astfel ca pentru orice diviziune cu <

si pentru orice
alegere a punctelor intermediare are loc
|

I| <
Funct ia f se numeste integrabil a Riemann.
Num arul I este unic determinat si se noteaz a
I =

b
a
f(x)dx
Prin denit ie

a
a
f(x)dx = 0

b
a
f(x)dx =

a
b
f(x)dx
Sume Darboux Fie f : [a, b] Ro funct ie m arginit a si o diviziune oarecare.
Not am
m
i
= inf
x[x
i1
,x
i
]
f(x), M
i
= sup
x[x
i1
,x
i
]
f(x)
S i consider am sumele Darboux
s

=
n

i=1
m
i
(x
i
x
i1
), S

=
n

i=1
M
i
(x
i
x
i1
).
Teorema 1.2.1 Fie f : [a, b] R o funct ie m arginit a. Urm atoarele armat ii
sunt echivalente:
1. > 0,

astfel ca pentru orice diviziune cu <

< (1.2)
2. funct a f este integrabil a.
1.2. INTEGRALA DEFINIT

A; APLICAT II 9
Teorema 1.2.2 Dac a f : [a, b] R este o funct ie integrabil a Riemann pe
intervalul [a, b] si f(x) 0, x [a, b] atunci

b
a
f(x)dx 0.
Consecinta 1 Dac a f, g : [a, b] R sunt funct ii integrabile Riemann astfel ca
f(x) g(x), x [a, b]
atunci are loc

b
a
f(x)dx

b
a
g(x)dx.
Consecinta 2 Dac a f : [a, b] R este o funct ie integrabil a si
m f(x) M, x [a, b]
atunci
m(b a)

b
a
f(x)dx M(b a).
Teorema 1.2.3 (Leibniz Newton) Fie f : [a, b] R o funct ie integrabil a si
care admite primitive. Atunci pentru orice primitiv a F are loc

b
a
f(x)dx = F(b) F(a).
Vom folosi notat ia F(x)|
b
a
.
Teorema 1.2.4 (Integrarea functiilor continue) Orice funct ie f : [a, b] R
continu a este integrabil a.
Teorema 1.2.5 (Teorem a de medie) Dac a este o funct ie continu a, atunci exist a
[a, b] astfel ca
1
b a

b
a
f(x)dx = f().
10 CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINIT

A
Teorema 1.2.6 (Existenta primitivelor unei functii continue) Dac a f : [a, b]
R este o funct ie continu a, funct ia F : [a, b] R denit a prin
F(x) =

x
a
f(t)dt, x [a, b] (1.3)
este o primitiv a care se anuleaz a n punctul a.
Teorema 1.2.7 (Formula de integrare prin p arti) Dac a f, g : [a, b] R sunt
funct ii derivabile, cu derivate continue, atunci

b
a
f(x)g

(x)dx = f(x)g(x)|
b
a

b
a
g(x)f

(x)dx. (1.4)
Teorema 1.2.8 (Schimbarea de variabil a) Fie u : [a, b] [c, d] o funct ie cu
propriet at ile: u bijectiv a, u si u
1
sunt derivabile, cu derivate continue.
Fie f : [c, d] R o funct ie continu a.
Atunci are loc formula

b
a
f(u(t))dt =

u(b)
u(a)
f(x)(u
1
)

(x)dx. (1.5)
Aplicatii ale integralei denite
Teorema 1.2.9 (Aria unei suprafete plane) Dac a f : [a, b] R
+
este continu a
atunci mult imea
D = {(x, y) R
2
| a x b, 0 y f(x)}
are arie si
aria(D) =

b
a
f(x)dx. (1.6)
Teorema 1.2.10 (Volumul unui corp de rotatie) Dac a f : [a, b] R
+
este
continu a atunci corpul de rotat ie determinat de f, adic a mult imea
V = {(x, y, z) R
3
|

y
2
+ z
2
r, a x b}
are volum dat de formula
vol(V ) =

b
a
f
2
(x)dx (1.7)
1.2. INTEGRALA DEFINIT

A; APLICAT II 11
Teorema 1.2.11 (Lungimea unui arc de curb a ) Dac a f : [a, b] R
+
este o
funct ie derivabil a cu derivata continu a atunci
1. gracul lui f are lungime nit a
2. lungimea este dat a de
l =

b
a

1 + (f

(x))
2
dx (1.8)
Teorema 1.2.12 (Aria unei suprafete de rotatie) Dac a f : [a, b] R
+
este o
funct ie derivabil a cu derivata continu a atunci suprafat a de rotat ie determinat a de
f, adic a mult imea
S = {(x, y, z) R
3
|

y
2
+ z
2
= f(x), a x b}
are arie dat a de
aria(S) = 2

b
a
f(x)

1 + (f

(x))
2
dx (1.9)
I. Determinat i semnul urm atoarelor integrale
1.

10
0
e
x
2
dx 2.

2
sin x
x
II. Determinat i cea mai mare dintre integrale (f ar a a face calculul lor)
1.

1
0

1 + x
2
dx si

1
0
xdx
2.

1
0
x
2
sin
2
xdx si

1
0
x sin
2
xdx
3.

2
0
e
x
2
dx si

2
1
e
x
dx
4. Ar atat i c a are loc inegalit at ile
a.
2
3
<

1
0
dx

2 + x x
2
<
1

2
b.
1
2
<

2

4
sin x
x
<

2
2
5. Calculat i limitele urm atoarelor siruri
a. a
n
=
3
n

1 +

n
n + 3
+

n
n + 6
. . . +

n
n + 3(n 1)

b. a
n
=

n

sin

n
+ sin
2
n
+ . . . + sin
(n 1)
2n

12 CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINIT

A
6. Fie f : [a, a] R o funct ie continu a. Ar atat i ca are loc

a
a
f(x)dx =

a
0
f(x)dx dac a f este par a
0 dac a f este impar a
7. Fie f : [a, b] R o funct ie continu a. Ar atat i c a are loc

b
a
f(x)dx =

b
a
f(a + b x)dx
8. Stabilit i egalitatea

1
0
arctan x
x
dx =
1
2

2
0
t
sin t
dt
9. Determinat i punctul [1, 3] astfel ca funct ia f(x) = x
2
, x [1, 3] s a
satisfac a

3
1
f(x)dx = 2f().
10. Rezolvat i ecuat ia

2
dt
t

t
2
1
=

12
11. Calculat i urm atoarele arii:
a. aria elipsei
b. aria delimitat a de y = 4x x
2
si de abscis a
c. aria delimita a de ln x si x = e.
12. Calculat i lungimile urm atoarelor curbe
a.

x = a(t sin t)
y = a(1 cos t)
, t [0, 2] (cicloida)
b. x
2
3
+ y
2
3
= a
2
3
1.3 Integrala curbilinie
Fie f : D R o funct ie continu a unde D R
n
cu n = 2, 3.
Fie o curb a inclus a n D care este neted a de forma
()

x = x(t)
y = y(t)
z = z(t)
, t [a, b] R (1.10)
1.3. INTEGRALA CURBILINIE 13
unde x, y, z sunt funct ii derivabile cu derivata continu a pe [a, b].
Denitia 1.3.1 Numim integral a curbilinie de prima spet a a funct iei f

f(x, y, z)ds =

f(x(t), y(t), z(t))

(x

)
2
(t) + (y

)
2
(t) + (z

)
2
(t)dt
(1.11)
unde ds =

(x

)
2
(t) + (y

)
2
(t) + (z

)
2
(t) este elementul de arc.
Observatii 1. Integrala este independent a de sensul de parcurs pe curb a.
2. Dac a este o curb a plan a atunci n ecuat iile (1.10) vom lua z = 0.
Aplicatii 1. Masa unei curbe netede . Presupunem c a n ecare punct al
curbei, masa este o funct ie continu a f(x, y, z), atunci masa curbei este
M =

f(x, y, z)ds. (1.12)

2. Momentele statice ale unei curbe n raport cu axele de coordonate sunt date de
formulele
M
x
=

xf(x, y, z)ds
M
y
=

yf(x, y, z)ds
M
z
=

zf(x, y, z)ds
(1.13)
Coordonatele centrului de greutate sunt
x
C
=
M
x
M
y
C
=
M
y
M
z
C
=
M
z
M
(1.14)
Integrala curbilinie (IC) de speta a doua
Fie o curb a inclus a n D care este neted a, dat a ca n (1.10).
Fie funct iile reale de variabile reale
P, Q, R : D R, D R
3
care sunt continue. Presupunem c a D.
Denitia 1.3.2 Numim intgrala curbilinie de spet a a doua

P(x, y, z)dx + Q(x, y, z)dy + R(x, y, z)dz =

=

b
a
(P(x(t), y(t), z(t))x

(t) + Q(x(t), y(t), z(t))y

(t)+
+R(x(t), y(t), z(t))z

(t))dt (1.15)
14 CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINIT

A
Teorema 1.3.1 Aria unei multimi plane m arginite de o curb a neted a simpl a este
aria(D) =
1
2

xdy ydx (1.16)

Teorema 1.3.2

In ipotezele anterioare urm atoarele armat ii sunt echivalente
1. IC este independent a de drum
2. pentru orice curb a C nchis a si simpl a are loc

C
P(x, y)dx + Q(x, y)dy = 0 (1.17)
Denitia 1.3.3 Presupunem c a exist a o funct ie F : D R, D R
2
cu derivate
part iale de ordinul nt ai continue, astfel ca
F
x
(x, y) = P(x, y),
F
y
(x, y) = Q(x, y), (x, y) D.
Expresia P(x, y)dx + Q(x, y)dy se numeste diferent ial a total a exact a. Funct ia F
se numeste primitiva expresiei Pdx + Qdy.
Teorema 1.3.3 Presupunem c a exist a o funct ie F : D R cu derivate part iale
continue astfel nc at
F
x
(x, y) = P(x, y),
F
y
(x, y) = Q(x, y), (x, y) D.
Atunci are loc

P(x, y)dx + Q(x, y)dy = F(x(b), y(b)) F(x(a), y(a)). (1.18)

In particular integrala rezult a independent a de drum.

Teorema 1.3.4 Dac a integrala

P(x, y)dx + Q(x, y)dy este independent a de

drum, atunci funct ia F : D R, D R
2
denit a prin
F(x, y) =

(x,y)
(x
0
,y
0
)
P(x, y)dx + Q(x, y)dy (1.19)
pe orice curb a neted a cu extremit at ile (x
0
, y
0
), (x, y) D satisface
F
x
(x, y) = P(x, y),
F
y
(x, y) = Q(x, y).
1.3. INTEGRALA CURBILINIE 15
Teorema 1.3.5 Dac a domeniul D R
2
este simplu conex ( f ar a goluri)
um atoarele armat ii sunt echivalente:
1.

P(x, y)dx + Q(x, y)dy este independent a de drum

2.
P
y
=
Q
x
, (x, y) D.
I. Calculat i urm atoarele integrale de spet a nt ai
1.

(x
2
+ 1)ds, unde () este conturul triunghiului OAB, cu O(0, 0), A(1, 0), B(0, 1)
2.

xyds, () : {(x, y) | |x| +|y| = a}

3.

ds

x
2
+ y
2
+ 4
dx, () : este dreapta de extremit at i O(0, 0), A(1, 2)
4.

xyds, () : conturul elipsei situat n primul cadran

5.

yds, () : {(x, y) | y
2
= 2px, x [0, x
0
]}
6.

(x
2
+ y
2
)ds, () : este dreapta de extremit at i A(a, a), B(b, b)
7.

ye
x
ds, () :

x = ln(1 + t
2
)
y = 2 arctan t t + 3
t [0, 1]
8.

xyzds, () :

x = t
y =
1
3

8t
3
z =
1
2
t
2
t [0, 1]
II. Calculat i urm atoarele integrale de spet a a doua pe drumurile indicate
1.

AB
2xydx + x
2
dy, unde AB, A(0, 0), B(1, 1) este
a. segmentul de dreapt a
b. arcul de pe parabola y
2
= x
c. arcul de pe parabola y = x
2
d. arcul de pe parabola cubic a y = x
3
16 CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINIT

A
2.

AB
xydx + (y x)dy pe aceleasi drumuri ca mai inainte
3.

(x y
2
)dx + 2xydy, unde este curba de extremit at i O(0, 0), B(1, 1) in-
dicat a
a. segmentul de extremit at i OA
b. curba OMA unde M este proiect ia lui A pe axa Ox
c. curba ONA unde N este proiect ia lui A pe axa Oy
4. Aceesi problem a pentru

(2xy + y
2
)dx + (2xy + x
2
)dy,
5.

(x
2
+ 2xy)dy pe conturul elipsei, situat n semiplanul superior, parcurs n
sens trigonometric.
6.

x
2
dy y
2
dx
x
5
3
+ y
5
3
unde este conturul astroidei, curba cu o reprezentare para-
metric a de forma

x = a sin
3
t
y = a cos
3
t
t [0, 2]
7. Este integrala

(x
2
+ y
2
)(xdx + ydy) egal a cu 0 pe orice contur nchis ? Dar

xdx + ydy
x
2
+ y
2
?
8. Depinde integrala

(xdy ydx) de drumul de integrare ?

9. Stabilit i existent a funct iei primitive si g asit i acest a funct ie n urm atoarele
cazuri:
a. (4x
3
y
3
3y
2
+ 5)dx + (3x
4
y
2
6xy 4)dy
b. (10xy 8y)dx + (5x
2
8x + 3)dy
c. (4x
3
y
3
2y
2
)dx + (3x
4
y
2
2xy)dy
d. ((x + y + 1)e
x
e
y
)dx + (e
x
(x + y + 1)e
y
)dy
10. Determinat i o condit ie echivalent a cu faptul c a F(x, y)(xdx + ydy), unde
F : D R, D R
2
, domeniu simplu conex, este o diferent ial a total a exact a.
1.4 Integrala improprie
Integrale improprii pe interval nem arginit
Fie f : [a, +) R, a R.
1.4. INTEGRALA IMPROPRIE 17
Denitia 1.4.1 f se numeste integrabil a pe [a, +) dac a
1. f este integrabil a pe intervalul [a, b], b R
2. exist a si este nit a limita lim
b+

b
a
f(x)dx. Vom nota

+
a
f(x)dx = lim
b+

b
a
f(x)dx. (1.20)
Vomspune n acest caz c a integrala este convergent a si vomnota

a
f(x)dx < +,
iar n caz contrar c a este divergent a.
Denitia 1.4.2 Funct ia f : [a, +) R, a Rse numeste absolut integrabil a
pe [a, +) dac a

+
a
| f(x) | dx < +.
Integrala

+
a
f(x)dx se numeste absolut convergent a.
Analog se pot deni not iunile de integrabilitate pe intervale de forma (, b],
unde b R sau (, +). Ment ion am c a n acest al doilea caz, alegem c R
si reducem la situat iile precedente, dac a realiz am desfacerea

f(x)dx =

f(x)dx +

+
c
f(x)dx.
Exist a situat ii c and integrala

f(x)dx nu este convergent a si totusi exist a si

este nit a limita urm atoare, numit a valoare principal a
vp

f(x)dx = lim
a+

a
a
f(x)dx (1.21)
Teorema 1.4.1 (Teorem a de caracterizare) Integrala

+
a
f(x)dx < + dac a
si numai dac a > 0, b

astfel nc at b

, b

are loc
|

f(x)dx |< . (1.22)

Teorema 1.4.2 Dac a f : [a, +) R, a R este absolut integrabil a atunci
este si integrabil a.
18 CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINIT

A
Teorema 1.4.3 (Criteriul de comparatie) Fie integralele

+
a
f(x)dx si

+
a
g(x)dx.
1. Presupunem c a sunt ndeplinite condit iile

+
a
g(x)dx este convergent a (1.23)
| f(x) | g(x), x x
1
, x
1
R (1.24)
atunci rezult a c a integrala

+
a
f(x)dx este absolut convergent a.
2. Dac a

+
a
f(x)dx este divergent a (1.25)
0 f(x) g(x), x x
2
, x
2
R (1.26)
rezult a c a integrala

+
a
g(x)dx este divergent a.
Teorema 1.4.4 (Criteriul cu limit a) 1. Dac a
lim
x+
| f(x) | x

< + si > 1 (1.27)

atunci

+
a
f(x)dx este absolut convergent a.
2. Dac a
lim
x+
f(x)x

> 0 si 1 (1.28)
atunci

+
a
f(x)dx este divergent a.
Integrale improprii de functii nem arginite
Fie f : [a, b) R, a, b R o funct ie nem arginit a n b.
Denitia 1.4.3 Funct ia f se numeste integrabil a pe [a, b), dac a
1. f este integrabil a pe orice interval ([a, b ]), > 0
2. exist a si este nit a limita lim
0

b
a
f(x)dx. Vom nota

b
a
f(x)dx = lim
0

b
a
f(x)dx. (1.29)
1.4. INTEGRALA IMPROPRIE 19
Integrala se numeste convergent a si vom nota

b
a
f(x)dx < +iar n caz contrar,
divergent a.
Denitia 1.4.4 Funct ia f : [a, b) R, a, b R se numeste absolut integrabil a
pe [a, b) dac a

b
a
| f(x) | dx < +. (1.30)
Analog se poate deni integrabilitatea pentru funct ii denite pe (a, b], nem arginite
n a. Dac a f : [a, b] R si f nu este m arginit a ntr-un punct interior intervalului
c, studiul convergent ei se poate reduce la cazurile precedente, desf ac and integrala

b
a
f(x)dx =

c
a
f(x)dx +

b
c
f(x)dx.
Pentru ultima situat ie se deneste de asemenea not iunea de valoare principal a
prin urm atoarea limit a (dac a exist a si este nit a)
vp

b
a
f(x)dx = lim
0

c
a
f(x)dx +

b
c+
f(x)dx

(1.31)
Teorema 1.4.5 (Teorem a de caracterizare) Integrala

b
a
f(x)dx este conver-
gent a dac a si numai dac a > 0 exist a > 0 astfel ca oricare ar t

, t

[a, b),
cu 0 < b t

< , 0 < b t

< are loc

|

f(x)dx |< . (1.32)

Teorema 1.4.6 Dac a funct ia f este absolut integrabil a pe [a, b) atunci ea este
integrabil a pe [a, b).
Teorema 1.4.7 (Criteriu de comparatie) Fie integralele

b
a
f(x) si

b
a
g(x)dx.
Dac a

+
a
g(x)dx este convergent a (1.33)
| f(x) | g(x), x [c
1
, b), c
1
a (1.34)
rezult a c a

b
a
f(x)dx este absolut convergent a.
Dac a

b
a
f(x)dx este divergent a (1.35)
20 CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINIT

A
0 f(x) g(x), x [c
2
, b), c
2
a (1.36)
rezult a

b
a
g(x)dx este divergent a.
Teorema 1.4.8 (Criteriul cu limit a) 1. Dac a
lim
xb,x<b
| f(x) | (b x)

< +si < 1 (1.37)

atunci

b
a
f(x)dx este absolut convergent a.
2. Dac a
lim
xb,x<b
f(x)(b x)

> 0 si 1 (1.38)
atunci

b
a
f(x)dx este divergent a.
I. Studiat i convergent a urm atoarelor integrale, iar dac a este posibil calculat i
limita.
1.

+
a
dx
1 + x
2
2.

+
a
dx
1 + x
2
3.

+
a
arctan x
1 + x
2
dx
4.

+
a
dx
x ln x
, a 1 5.

dx
x
2
+ 4x + 9
6.

x
(1 + x)
2
dx
7.

+
a
dx
x

x
2
+ 1
8.

+
a
dx
(x
2
+ a
2
)
n
9.

+
1
dx
x

x
2
1
II. Studiat i convergent a urm atoarelor integrale
1.

+
0
cos x
1 + x
2
dx 2.

+
0
e
x
2
dx 3.

+
0
dx
1 + x
4
4.

+
1
dx
x

1 + x
2
5.

+
0
arctan x
x
6.

+
1
dx
2x + (x
2
+ 1)
1
3
+ 5
7.

+
0
xdx
(x
5
+ 1)
1
2
8.

+
0
dx
x
2
+
3

x
4
+ 1
9.

+
0
x
5
2
1 + x
2
dx
10.

+
c
dx

x(x a)(x b)
, b < a < c 11.

+
0
(e

a
2
x
2
e

b
2
x
2
)dx
12.

+
0
x

e
ax
dx, > o, a > 0
1.5. INTEGRALA CU PARAMETRU 21
III. Studiat i convergent a urm atoarelor integrale
1.

3
0
dx
(x 1)
2
2.

1
0
dx

1 x
2
3.

1
0
xdx

1 x
4
4.

1
0
dx

x
5.
1
2
0
dx
x ln x
6.

2
1
dx

| x |
7.

2
1
dx
ln x
8.

1
1
dx
3

1 x
2
9.

1
0
arcsin x

1 x
2
10.

b
a
xdx

(x a)(x b)
11.

0
x ln x
(1 x
2
)
2
dx
1.5 Integrala cu parametru
Dac a f : [a, b] R R este o funct ie cu proprietatea c a pentru orice y R,
exist a integrala
F(y) =

b
a
f(x, y)dx (1.39)
Teorema 1.5.1 (Continuitatea integralei cu parametru) Dac a f : [a, b]R
R este uniform continu a, atunci funct ia F este continu a.
Teorema 1.5.2 (Derivabilitatea integralei cu parametru) Dac a f : [a, b]
[c, d] R si au loc:
i. y [c, d] exist a integrala cu parametru F(y) =

b
a
f(x, y)dx;
ii. exist a
f
y
continu a pe [a, b] [c, d]
atunci F este derivabil a si
F

(y) =

b
a
f
y
(x, y)dx. (1.40)
Teorema 1.5.3 (Teorema lui Leibniz) Fie integrala cu parametru
F(y) =

(y)
(y)
f(x, y)dx, y [c, d]
si presupunem ndeplinite urm atoarele ipoteze
i. funct iile , : [c, d] [a, b] sunt derivabile,
ii. f : [a, b] [c, d] R este o funct ie continu a,
22 CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINIT

A
iii. exist a
f
y
: [a, b] [c, d] R, continu a
atunci F este derivabil a si are loc formula
F

(y) = f((y), y)

(y) f((y), y)

(y) +

(y)
(y)
f
y
(x, y)dx. (1.41)
Teorema 1.5.4 (Integrarea unei integrale cu parametru) Fie f : [a, b]
[c, d] R o funct ie continu a, atunci are loc formula

d
c

b
a
f(x, y)dx

dy =

b
a

d
c
f(x, y)dy

dx. (1.42)
Consider am integralele cu parametru
(p) =

+
0
x
p1
e
x
dx (1.43)
si
B(p, q) =

1
0
x
p1
(1 x)
q1
dx. (1.44)
pe care le numim integralele lui Euler.
Teorema 1.5.5 (Convergenta integralelor lui Euler) Integralele improprii cu
parametru (1.43) si (1.44) sunt convergente pentru p > 0, respectiv p, q > 0.
Teorema 1.5.6 ( Formule de calcul) Integralele lui Euler satisfac urm atoarele
propriet at i
(1) = 1 (1.45)
(p + 1) = p(p) (1.46)
B(p, q) = B(q, p) (1.47)
B(
1
2
,
1
2
) = (1.48)
Corolarul 1.5.1 Din (1.46) deducem
(n + 1) = n! (1.49)
(n +
1
2
) =
(2n 1) . . . 31
2
n
(
1
2
) (1.50)
1.5. INTEGRALA CU PARAMETRU 23
Teorema 1.5.7 (Leg atura dintre Gamma si Beta) Are loc urm atoarea formul a
B(p, q) =
(p)(q)
(p + q)
. (1.51)
Corolarul 1.5.2 Urm atoarele armatii sunt adev arate
(
1
2
) =

(1.52)

+
0
e
x
2
dx =

2
(1.53)
Teorema 1.5.8 (Formula lui Gauss)
(p) = lim
n+
n!n
p
p(p + 1) . . . (p + n)
(1.54)
Teorema 1.5.9 (Formula complementelor ) Dac a p (0, 1) atunci are loc
(p)(p + 1) =

sin p
(1.55)
I. Calculat i urm atoarele integrale folosind derivarea integralei cu parametru.
1. F(y) =

2
0
ln(y
2
sin
2
x)dx, y > 1
2. F(y) =

0
arctan xy
x(1 + x
2
)
dx
3. F(y) =

b
0
x
(1 + xy)
2
dx, b > 0
4. F(y) =

b
0
dx
(x
2
+ y
2
)
3
5. F(y) =

2
0
1
cos x
ln
1 + y cos x
1 y cos x
dx, y (1, 1)
6. F(a, b) =

2
0
dx
(a
2
cos
2
x + b
2
sin
2
x)
2
7. F(a, b) =

0
e
ax
2
e
bx
2
x
dx, a > 0, b > 0
24 CAPITOLUL 1. INTEGRALA DEFINIT

A
8. F(a, b) =

0
e
ax
e
bx
x
sin mx dx
II. Calculat i schimb and ordinea de integrare
1.

0
e
ax
x
(cos bx cos cx)dx, a > 0, b, c R
2.

0
e
ax
x
(sin bx sin cx)dx, a > 0, b, c R
III. Ar atat i c a urm atoarele egalit at i au loc
1. B(p, q) =

+
0
y
p1
(1 + y)
p+q
dy
2 B(p, 1 p) =

+
0
y
p1
1 + y
dy, 0 < p < 1
3. B(p, q) =
q 1
p + q 1
B(p, q 1) =
p 1
p + q 1
B(p 1, q) p > 1, q > 1
IV. Reducet i la integralele lui Euler si stabilit i natura lor:
1.

2
0
sin
m
x cos
n
xdx, m, n R
2.

1
0
dx
(1 x
m
)
1
n
, m > 0, n N
3.

+
0
x
m1
(1 + x)
n
dx m, n R
4.

+
0
x
p
e
ax
dx, a > 0, p R
5.

+
0
x
1
4
(1 + x)
2
dx
6.

+
0
x
m1
1 + x
n
dx, m, n R
7.

+
0
x
2n
e
x
2
dx, n N.
Capitolul 2
Ecuatii diferentiale
2.1 Ecuatia diferential a de ordinul 1
Forma general a e unei ecuat ii diferent iale ordinare de ordinul 1 este
y

(x) = f(x, y) (2.1)

unde x este variabila independent a, y = y(x), x (a, b) este funct ia necunos-
cut a, y

(x) =
dy
dx
este derivata, iar f : D R, D R
2
este o funct ie continu a.
Denitia 2.1.1 Numim solut ie a ecuat ei (2.1) funct ia y : (a, b) R, y = y(x)
derivabil a pe (a, b) care veric a identic ecuat ia (2.1), adic a
y

(x) = f(x, y(x)), x (a, b).

Interpretare geometric a Solut ia este o curb a n planul x0y, av and n ecare
punct tangent a care variaz a continuu in raport cu punctul. Curba se numeste
curb a integral a si poate dat a cartezian explicit, adic a y = y(x) sau cartezian
implicit adic a F(x, y) = C. Mult imea tuturor curbelor solut ie se numeste solut ie
general a.
Numimproblem a Cauchy determinarea unei solut ii a ecuat iei (2.1) care satisface o
condit ie de forma (??). Geometric, aceasta revine la determinarea unei curbe inte-
grale care s a teac a printr-un punct dat (x
0
, y
0
). Vom stabili o teorem a de existent a
si unicitate , n anumite ipoteze asupra lui f a solut iei problemei Cauchy, pe o
vecin atate n jurul lui x
0
.
1. Ecuatii de forma y

(x) = f(x)
25
26 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE
Consider am problema Cauchy de forma

(x) = f(x)
y(x
0
) = y
0
(2.2)
unde x (a, b) si f este o funct ie continu a pe (a, b). Solut ia problemei Cauchy
este de forma
y(x) = y
0
+

x
x
0
f(t)dt. (2.3)
2. Ecuatii cu variabile separabile
Consider am problema Cauchy de forma

(x) = f(x)g(y)
y(x
0
) = y
0
(2.4)
unde x (a, b) si f este o funct ie continu a pe (a, b) iar g este o funct ie continu a
si nenul a pe (c, d).
Solut ia problemei Cauchy este de forma
y(x) = G
1
(

x
x
0
f(t)dt). (2.5)
unde G
1
este inversa funct iei G(y) =

y
y
0
dt
g(t)
dt.
Exemplu S a rezolv am ecuat ia

(x) =
x
2
y
2
1+x
2
y(0) = 1
Separ am variabilele si g asim
dy
y
2
=
x
2
dx
1 + x
2
.
Prin integrare obt inem

1
y
= x arctan x + c.
Pun and condit ia Cauchy y(0) = 1 g asim c = 1 si solut ia este
y(x) =
1
arctan x x + 1
.
2.1. ECUAT IA DIFERENT IAL

A DE ORDINUL 1 27
3. Ecuatia omogen a
Consider am ecuat ia
y

(x) = h(
y
x
) (2.6)
unde h este o funct ie continu a pe un interval (c, d). facem schimbarea de funct ie
y
x
= u(x)
si prin derivare g asim y

= u(x) +xu

(x), de unde dac a nlocuimn ecuat ie g asim

xu

(x) = h(u) u
care este o ecuat ie cu variabile separabile.
Exemplu S a rezolv am ecuat a
y

=
xy
x
2
y
2
.
Observ am c a poate pus a sub forma
y

=
y
x
1 (
y
x
)
2
.
Prin substitut ia y = xu(x) g asim
u + xxu

=
u
1 u
2
si ajungem la ecuat ia cu variabile separabile
xu

=
u
3
1 u
2
.
Prin rezolvarea ei g asim curbele
ln | cy |=
x
2
2y
2
.
4. Ecuatii reductibile la cazul omogen
Consider am ecuat ia
y

=
ax + by + c
a
1
x + b
1
y + c
1
(2.7)
28 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE
unde a, b, c, a
1
, b
1
, c
1
R. Dac a c = c
1
= 0 atunci ecuat ia este omogen a. Dac a
cel put in c sau c
1
este diferit de 0, atunci facem schimbarea de variabile

x = x
1
+ h
y = y
1
+ k
(2.8)
Se obt ine imediat
y

=
ax
1
+ by
1
+ ah + bk + c
a
1
x
1
+ b
1
y
1
+ a
1
h + b
1
k + c
1
.
Cazul I Presupunem c a

a b
a
1
b
1

= 0. (2.9)
Atunci sistemul

ah + bk + c = 0
a
1
h + b
1
k + c
1
= 0
are solut ie unic a. Aleg and h, k solut ii ale acestui sistem si f ac and schimbarea
(2.8) obt inem ecuat ia omogen a
y

1
=
ax
1
+ by
1
a
1
x
1
+ b
1
y
1
. (2.10)
Cazul II Presupunem c a

a b
a
1
b
1

= 0. (2.11)
Atunci
a
a
1
=
b
b
1
=
1

.
Aleg and a
1
= a, b
1
= b obt inem ecuat ia
y

=
ax + by + c
(ax + by) + c
1
(2.12)
si f ac and substitut ia z = ax + by obt inem ecuat ia cu variabile separabile
z

a
b
=
z + c
z + c
1
.
5. Ecuatii cu diferential a total a exact a
2.1. ECUAT IA DIFERENT IAL

A DE ORDINUL 1 29
Fie ecuat ia
P(x, y)dx + Q(x, y)dy = 0 (2.13)
unde P, Q : D R, D R
2
sunt funct ii continue. Presupunem c a Pdx + Qdy
este diferent ial a total a exact a. Atunci exist a o funct ie de clas a C
1
(D) astfel ca
dF(x, y) = P(x, y)dx + Q(x, y)dy = 0. Atunci solut ia general a este
F(x, y) = C, C R. (2.14)
Metoda factorului integrant
Dac a Pdx + Qdy nu este diferential a total a exact a si presupunem c a suntem pe
un domeniu simplu conex, nmult im ecuat ia cu funct ia ; ecuat ia devine
P(x, y)dx + Q(x, y)dy = 0.
si punem condit ia ca
(P)
y
=
(Q)
x
.
Deducem ecuat ia
(Q)
x

(P)
y
= P
ln
y
Q
ln
x
(2.15)
orice funct ie care satisface ecuat ia (2.15) se numeste factor integrant.
Caz particular I depinde doar de y; atunci
ln
x
= 0 si prin integrarea
ecuat iei
ln
y
=
Q
x

P
y
P
.
se g aseste factorul integrant.
Caz particular II depinde doar de x, atunci prin analogie factorul integrant se
g aseste ca solut ie a ecuat iei
ln
x
=
Q
x

P
y
Q
.
Exemplu S a integr am ecuat ia
(y + xy
2
)dx xdy = 0.
30 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE
Observ am c a
P
y
= 1 + 2xy = 1 =
Q
x
.
C aut am un factor integrant care depinde doar de y,
ln
y
=
2(1 + xy)
y(1 + xy)
.
Prin integrare g asim =
1
y
2
, iar solut ia ecuat iei este
x
y
+
x
2
2
= C.
6. Ecuatia diferential a liniar a
Consider am problema Cauchy care reprezint a determinarea solut iei ecuat iei
y

+ P(x)y = Q(x) (2.16)

care satisface condit ia init ial a
y(x
0
) = y
0
. (2.17)
y(x) =

y
0
+

x
x
0
Q(t)e

t
x
0
P(u)du

x
x
0
P(t)dt
. (2.18)
Funct ia denit a de (2.18) satisface y(x
0
) = y
0
. Se desprind urm atoarele etape n
rezolvarea unei ecuat ii liniare de forma mai general a
a(x)y

+ b(x)y = c(x).
Pas 1.

Imp art im prin a(x) si g asim ecuat ia
y

+ P(x)y = Q(x).
Pas 2. Determin am factorul integrant
= e

P(x)dx
Pas 3. Obt inem ecuat ia
d(y)
dx
= Q(x).
2.1. ECUAT IA DIFERENT IAL

A DE ORDINUL 1 31
Pas 4. Deducem
y =

Q(x)dx + C
Pas 5. Solut ia general a este de forma
y(x) = (x)
1
(

Q(x)dx + C).
Pas 6. Determin am C din condit ia y(x
0
) = y
0
.
Exemplu S a rezolv am problema Cauchy
cos x y

+ y = sin x, y(0) = 2.
Pas 1. Ecuat ia devine
y

+
1
cos x
y = tan x.
Pas 2. Factorulul integrant este
= e

dx
cos x
=
1 + sin x
cos x
.
Pas 3. Obt inem ecuat ia
d(
1+sin x
cos x
y)
dx
=
1 + sin x
cos x
tan x.
Pas 4. Deducem
1 + sin x
cos x
y =

1 + sin x
cos x
tan xdx = tan x x + C.
Pas 5. Solut ia general a este
y(x) =
cos x
1 + sin x

1 + sin x
cos x
x + C

.
Pas 6. Deducem constanta C = 1.
7. Ecuatia diferential a Bernoulli
Forma general a este
y

+ P(x)y = Q(x) y

, R (2.19)
32 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE
Pentru unele cazuri particulare ale lui se obt in cazuri de ecuat ii deja studiate.

In
general mp art im prin y

si obt inem
y

+ P(x)y
1
= Q(x).
Facem substitut ia
z(x) = y(x)
1
(2.20)
si obt inem imediat ecuat ia liniar a
z

+ (1 )P(x)z = (1 )Q(x).
Exemplu S a rezolv am ecuat ia
y

+
x
1 x
2
y = x

y.
Facem substitut ia z =

y si g asim ecuat ia liniar a
z

+
x
2(1 x
2
)
=
x
2
cu solut ia
z = (1 x
2
)
1
4
(
1
3
(1 x
2
)
3
4
+ C),
de unde

y =
1
3
(1 x
2
) + C(1 x
2
)
1
4
.
I. Ar atat i c a urm atoarele funct ii sunt solut ii ale ecuat iilor diferent iale indicate
1. y(x) = c
1
cos x + c
2
sin x, y

(x) + y(x) = 0
2. y(x) = c
1
e
x
+ c
2
e
x
, y

(x) y(x).
II. Deducet i ecuat ia diferent ial a a c arei solut ie este y(x) = e
x
(a cos x +b sin x).
III. Rezolvat i urm atoarele ecuat ii diferent iale
1. y

=
x(2 ln x + 1)
sin y + y cos y
, 2. y xy

= a(y
2
+ y

) 3. y

= e
2x+3y
4. xyy

= 1 + x + y + xy 5. (x + y)(dx dy) = dx + dy
6.

3e
x
1+e
x
dx +
2
sin 2y
dy = 0
y(0) =

2
7.

xy

+ coth y = 0
y(

2)
2.1. ECUAT IA DIFERENT IAL

A DE ORDINUL 1 33
8. (x + y 1)dx = (x + y + 1)dy 9.
y
x
dy
dx
=

1 + x
2
+ y
2
+ x
2
y
2
10. e
y
(1 + x
2
)
dy
dx
2x(1 + e
y
) = 0 11. (x

yx
2
)y

+ y
2
+ xy
2
= 0
12.

(1 + x
3
)dy x
2
ydx = 0
y(1) = 2
13. a(xdy + ydx) = xydy
14. xdy ydx =

x
2
+ y
2
dx 15. (x + y)dx + (y x)dy = 0
16. x
dy
dx
+
y
2
x
= y 17. (y
2
2xy)dx = (x
2
2xy)dy
18. x(x y)y

= y(x + y) 19. (

xy x)dy + ydx = 0
20. (y
2
+ 2xy)dx + (2x
2
+ 3xy)dy = 0 21. xy

= y(ln y ln x)
22. xy

= y + x cos
2
y
x
23. (1 + e
x
y
)dx + e
x
y
(1
x
y
)dy = 0
23. (3y 7x + 7)dx + (7y 3x + 3)dy = 0 24. y

=
y + x 2
y x 4
25. (3y + 2x + 4)dx (4x + 6y + 5)dy = 0 26. y

=
x + 2y 3
2x + y 3
27. (2x 2y + 5)y

= x y + 3 28. (x + y)(dx dy) = dx + dy

29. x(1 x
2
)y

+ (2x
2
1)y = x
3
30. (1 + y
2
)dx = (arctan y x)dy
31.
dy
dx
+
y
x
= x
3
3 32. x ln x
dy
dx
+ y = 2 ln x 33. cos
2
xy

+ y = tan x
34. (1 + x
3
)y

+ 6x
2
y = 1 + x
2
35. x
2
y

= 3x
2
2xy + 1
36. (x+2y
3
)y

= y 37.
e
y
cos
2
y
dy = dx + xdy 38.

+ y coth x =
4x
sinx
y(

2
) = 0
39. xy(1 +xy
2
)y

= 1 40. y

+x sin 2y = x
3
cos
2
y 41. xy

+y = x
3
y
6
42. y

+ y tan x = y
3
cos x 43. y

+
y ln y
x
=
y(ln y)
2
x
2
44.

y y

cos x = y
2
(1 sin x) cos x
y(0) = 2
45. y

x
2
y = y
2
e

1
3
x
3
46. (5x
4
+ 3x
2
y
2
2xy
3
)dx + (2x
3
y 3x
2
y
2
5y
4
)dy = 0
47. (3x
2
+6xy
2
)dx +(6x
2
y +4y
3
)dy = 0 48. (y cos x +1)dx +sin xdy = 0
49. (1 + e
x
y
)dx + (1
x
y
)e
x
y
= 0 50. ye
xy
dx + (xe
xy
+ 2y)dy = 0
34 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE
2.2 Ecuatia diferential a de ordinul n
2.3 Sisteme simetrice
Consider am sistemul diferent ial de forma
x

(t) = f(x), x = (x
1
, . . . , x
n
), (2.21)
unde f : D R
n
, D R
n
este o mult ime deschis a, iar f(x
1
, . . . , x
n
) =
(f
1
(x
1
, . . . , x
n
), f
2
(x
1
, . . . , x
n
), . . . , f
n
(x
1
, . . . , x
n
)) este o funct ie de clas a
C
1
(D). Reamintim c a acest lucru nseamn a faptul c a funct ia are derivate part iale
de ordinul nt ai continue pe domeniul considerat.
Pe componente, sistemul (2.21) are forma:

1
(t) = f
1
(x
1
, . . . , x
n
)
x

2
(t) = f
2
(x
1
, . . . , x
n
)
. . .
x

n
(t) = f
n
(x
1
, . . . , x
n
).
Un sistem de forma (2.21) se numeste autonom.
Denitia 2.3.1 Funct ia U : D R, U(x) = U(x
1
, . . . , x
n
) de clas a C
1
(D
0
)
unde D
0
, D
0
D este submult ime deschis a, se numeste integral a prim a a sis-
temului (2.21) dac a
i. nu este identic constant a
ii. U((t)) c, c R, pentru orice traiectorie (solut ie) x = (t) a sistemu-
lui (1.1) care r amane n D
0
.
Observatie. Constanta din condit ia ii. depinde de traiectorie.
Exemplul 2.3.1 Fie sistemul diferent ial

1
(t) = x
2
x
3
x

2
(t) = x
3
x
1
x

3
(t) = x
1
x
2
.
Funct iile U
1
(x
1
, x
2
, x
3
) = x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
si U
2
(x
1
, x
2
, x
3
) = x
1
+ x
2
+ x
3
sunt
integrale prime.
Solutie Prima condit ie din denit ie este evident a. Pentru a doua, dac a x = (t)
este o solut ie, avem
x

1
x
1
+ x

2
x
2
+ x

3
x
3
= x
1
(x
2
x
3
) + x
2
(x
3
x
1
) + x
3
(x
1
x
2
) = 0,
2.3. SISTEME SIMETRICE 35
care atrage d(x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
) = 0, deci U
1
((t)) = x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
= c
1
. Analog,
deoarece x

1
+x

2
+x

3
= 0, rezult a x
1
+x
2
+x
3
= c
2
, si U
2
((t)) = x
1
+x
2
+x
3
=
c
2
.
Teorema 2.3.1 (Caracterizarea integralelor prime) Funct ia U C
1
(D
0
) este
integral a prim a a sistemului (2.21) dac a si numai dac a
U
x
1
(x)f
1
(x) +
U
x
2
(x)f
2
(x) + . . . +
U
x
n
(x)f
n
(x) = 0, x D
0
. (2.22)
Denitia 2.3.2 Punctul a R
n
se numeste punct critic al sistemului (2.21) dac a
f(a) = (f
1
(a), . . . , f
n
(a)) = 0.
Denitia 2.3.3 Funct iile U
1
, U
2
, . . . , U
k
de clas a C
1
se numesc independente
ntr-o vecin atate a punctului a R
n
, dac a matricea iacobian a

U
i
x
j
(a)

i = 1, . . . k, j = 1, . . . n, (2.23)
are rangul k.
Exemplul 2.3.2 U
1
si U
2
din exemplul (2.3.1) sunt independente n vecin atatea
oric arui punct diferit de origine.
Solutie Pe R
3
\ {(0, 0, 0)} matricea iacobian a

U
i
x
j
(a)

2x
1
2x
2
2x
3
1 1 1

are rangul 2.
Teorema 2.3.2 ( Existent a integralelor prime)

Intr-o vecin atate a unui punct
a R
n
, care nu este critic exist a exact n 1 integrale prime independente.
Consecint a Solut ia general a a sistemului (2.21) este de forma

U
1
(x
1
, . . . , x
n
) = c
1
. . . . . . . . . . . . . . .
U
n1
(x
1
, . . . , x
n
) = c
n1
,
(2.24)
unde U
1
, . . . , U
n1
sunt integrale prime independente.
36 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE
Teorema 2.3.3 Fie U
1
, . . . , U
n1
integrale prime ale sistemului (2.21) indepen-
dente ntr-o vecin atate a lui a R
n
care nu este punct critic si W o integral a prim a
oarecare. Atunci exist a o funct ie F : R
n1
R de clas a C
1
ntr-o vecin atate a
punctului (U
1
(a)), . . . , U
n1
(a)) astfel ca
W(x) = F(U
1
(x), . . . , U
n1
(x)), (2.25)
pentru orice x din vecin atate.
Teorema 2.3.4 (Metoda combinat iilor integrabile) Dac a exist a funct iile

1
, . . . ,
n
: D R continue care satisfac
1.
1
f
1
+ . . . +
n
f
n
= 0
2. Exist a o funct ie U de clas a C
1
astfel ca dU =
1
dx
1
+ . . .
n
dx
n
atunci U este o integral a prim a pentru (2.21).
Exemplul 2.3.3 S a rezolv am sistemul

1
= x
2
x

2
= x
1
.
Solutie Exist a funct iile
1
= x
1
,
2
= x
2
continue, astfel ca
1.
1
f
1
+
2
f
2
= x
1
x
2
+ (x
2
)x
1
= 0
2 x
1
dx
1
x
2
dx
2
=
1
2
d(x
2
1
x
2
2
).
Urmeaz a c a U(x
1
, x
2
) = x
2
1
x
2
2
este integral a prim a, iar solut ia sistemului este
x
2
1
x
2
2
= c.
Observatie Dac a f
2
1
+ f
2
2
+ . . . + f
2
n
> 0 pe D, atunci sistemul (2.21) poate
scris sub forma
dx
1
f
1
(x
1
, . . . , x
n
)
=
dx
2
f
2
(x
1
, . . . , x
n
)
= . . . =
dx
n
f
n
(x
1
, . . . , x
n
)
(2.26)
si se numeste sistem simetric. Deci solut ia unui sistem simetric dat a de (2.24),
reprezint a o traiectorie (curb a) inclus a n n1 suprafet e U
i
(x
1
, . . . , x
n
) = c
i
, i =
1, n 1.
Observatie Dac a sistemul (2.21) nu este autonom, deci are forma general a
x

= f(t, x), x = (x
1
, . . . , x
n
), f = (f
1
, . . . , f
n
), (2.27)
atunci i se asociaz a sistemul simetric
2.3. SISTEME SIMETRICE 37
dx
1
f
1
(t, x
1
, . . . , x
n
)
=
dx
2
f
2
(t, x
1
, . . . , x
n
)
= . . . =
dx
n
f
n
(t, x
1
, . . . , x
n
)
=
dt
1
si solut ia este intersect ia a n suprafet e.
Exemplul 2.3.4 S a rezolv am sistemul simetric
dx
1
x
3
x
2
=
dx
2
x
1
x
3
=
dx
3
x
2
x
1
.
Solutie Dac a adun am rapoartele obt inem o fract ie cu num ar atorul dx
1
+dx
2
+dx
3
si numitorul 0. Deci din d(x
1
+ x
2
+ x
3
) = 0 deducem x
1
+ x
2
+ x
3
= c
1
.
Dac a amplic am fract iile cu x
1
, x
2
, x
3
respectiv si adun am rapoartele obt inem
d(x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
) = 0, de unde x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
= c
2
. Deci solut ia este de forma

x
1
+ x
2
+ x
3
= c
1
x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
= c
2
deoarece din exemplul precedent am obsercat c a cele dou a integrale prime
U
1
(x
1
, x
2
, x
3
) = x
1
+ x
2
+ x
3
si U
2
(x
1
, x
2
, x
3
) = x
2
1
+ x
2
2
+ x
2
3
sunt indepen-
dente.
Observatie Cunoasterea a k integrale prime independente k < n, permite redu-
cerea num arului de funct ii necunoscute cu k unit at i.
Exemplul 2.3.5 S a rezolv am urm atorul sistem neautonom

1
= tx
2
x

2
= tx
1
.
Solutie Sistemul se pune sub forma simetric a
dx
1
tx
2
=
dx
2
tx
1
=
dt
1
.
Din primele dou a relat ii deducem o prim a suprafat a x
2
1
x
2
2
= c
1
, iar din ultimile
dou a relat ii n care folosim suprafat a g asit a obt inem ln(x
1
+ x
2
)
t
2
2
= c
2
. Deci
solut ia este

x
2
1
x
2
2
= c
1
ln(x
1
+ x
2
)
t
2
2
= c
2
.
Integralele prime g asite sunt independente deoarece pe domeniul de existent a ran-
gul matricei

2x
1
2x
2
0
1
x
1
+ x
2
1
x
1
+ x
2
t

este 2.
38 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE
2.3.1 Probleme propuse
1.1 Studiat i dac a pentru urm atoarele sisteme si funct ii U, egalit at ile U = c sunt
integrale prime. Ce se poate spune despre independent a lor ?
a

= y
y

= x
U
1
(x, y) = x
2
y
2
, U
2
(x, y) = ln(x + y) t, U
3
= xy.
b.
dx
z + 3y
=
dy
3(z x)
=
dz
x 3y
, U
1
(x, y) = 3x y + 3z, U
2
(x, y) =
x
2
+ y
2
+ z
2
.
Rezolvat i urm atoarele sisteme diferent iale:
1.2
dx
dt
=
x y
z t
,
dy
dt
=
x y
z t
,
dz
dt
= x y + 1
1.3
dx
2y + z
=
dy
z 2x
=
dz
x y
1.4
dx
x
=
dy
y
=
dz
x + y
1.5
dx
x + y
=
dy
y x
=
dz
z
1.6
dx
x(y z)
=
dy
y(z x)
=
dz
z(x y)
1.7
dx
a
2
z a
3
y
=
dy
a
3
x a
1
z
=
dz
a
1
y a
2
x
1.8
dx
y(x + y)
=
dy
x(x + y)
=
dz
(x y)(2x + 2y + z)
1.9
dx
2xz
=
dy
2yz
=
dz
z
2
x
2
y
2
1.10
dx
xy
2
=
dy
x
2
y
=
dz
z(x
2
+ y
2
)
1.11
dx
x
3
+ 3xy
2
=
dy
2y
3
=
dz
2y
2
z
1.12
dx
x(y
2
z
2
)
=
dy
y(x
2
+ z
2
)
=
dz
z(x
2
+ y
2
)
2.3. SISTEME SIMETRICE 39
1.13
dx
xy
2
+ x + y
=
dy
x
2
y x y
=
dz
z(y
2
x
2
)
1.14
dx
x(y
2
z
2
)
=
dy
y(z
2
x
2
)
=
dz
z(x
2
y
2
)
1.15
dx
z y
=
dy
x z
=
dz
y x
1.16
dx
x
2
y
2
z
2
=
dy
2xy
=
dz
2xz
1.17
dx
1 +

z x y
=
dy
1
=
dz
2
1.18
dx
x
=
dy
y
=
dz
z

x
2
+ y
2
+ z
2
1.19
dx
1 + x
2
=
dy
x(2 y)
=
dz
1 + z
2
1.20
dx
1 +

3zx y
=
dy
2
=
dz
1
1.21
dx
x
=
dy
yz
=
dz
z
2
1
S a se integreze sistemele:
1.22

(z y)
2
dy = zdx
(z y)
2
dz = ydx
1.23

dy
dx
= z
dz
dx
=
z
2
+ 1
y
1.24

dy
dx
= 1
1
z
dz
dx
=
1
y x
1.25

(t) =
2tx
x
2
+ y
2
t
2
y

(t) =
2ty
x
2
+ y
2
t
2
40 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE
2.3.2 Solutii
1.1 a. U
1
, U
2
veric a evident condit ia, iar U
3
nu; primele dou a sunt indepen-
dente.
b. Ambele sunt integrale prime si independente.
1.2 Din primele dou a deducem x y = c
1
, iar ultima ecuat ie devine
dz = (1 + c
1
)dt, de unde z = (1 + x y)t + c
2
. Din a doua ecuat ie
dy
c
1
=
dt
c
2
+ (1 + c
1
)t t
cu solut ia y ln |z t| = c
3
.
1.3 Au loc
dy
z 2x
=
2dz
2x + 2y
=
d(y 2z)
z + 2y
=
dx
2y + z
, de unde y2z x = c
1
si xdx + ydy + zdz = 0.
1.4 Din primele dou a rapoarte y = c
1
x; deducem
dx + dy
x + y
=
dz
x + y
, de unde
x + y z = c
2
.
1.5 Sistemul e echivalent cu
xdx
x
2
+ xy
=
ydy
y
2
xy
=
zdz
z
2
.
Se obt ine x
2
+ y
2
+ z
2
= c
1
z
2
; primele dou a relat ii constituie o ecuat ie
omogen a cu solut ia

x
2
+ y
2
= c
2
e
arctg
y
x
.
1.6 Avem
dx
x(y z)
=
dy
y(z x)
=
dz
z(x y)
=
dx + dy + dz
0
=
dx
x
+
dy
y
+
dz
z
0
,
deci x + y + z = c
1
, xyz = c
2
.
1.7 Au loc
dx
a
2
z a
3
y
=
dy
a
3
x a
1
z
=
dz
a
1
y a
2
x
=
a
1
dx + a
2
dy + a
3
dz
0
=
=
xdx + ydy + zdz
0
si a
1
x + a
2
y + a
3
z = c
1
, x
2
+ y
2
+ z
2
= c
2
.
1.8 Din primele dou a rapoarte x
2
+ y
2
= c
1
. Avem apoi
dx + dy
(x + y)(y x)
=
dz
(x y)(2x + 2y + z)
, de unde cu schimbarea x+y = u, obt inem o ecuat ie
liniar a cu solut ia z(x + y) + (x + y)
2
= c
2
.
1.9 Din primele dou a y = c
1
x, apoi
xdx
2x
2
z
=
ydy
2y
2
z
=
zdz
z
3
zx
2
zy
2
=
xdx + ydy + zdz
z(x
2
+ y
2
+ z
2
)
=
dx
2xz
,
de unde x
2
+ y
2
+ z
2
= c
2
x.
2.3. SISTEME SIMETRICE 41
1.10 Din primele dou a avem y
2
x
2
= c
1
. Apoi
ydx + xdy
xy(x
2
+ y
2
)
=
dz
z(x
2
+ y
2
)
, de
unde c
2
z = xy.
1.11 Din ultimele dou a z = c
1
y, iar primele dou a constituie ecuat ie omogen a si
y
3
+ x
2
y = c
2
x
2
.
1.12 Amplic am ecare raport cu x, y, z respectiv si prin adunare xdx + ydy +
zdz = 0. Apoi
dx
x(y
2
z
2
)
=
zdy + ydz
yz(y
2
z
2
)
, de unde yz = c
2
x.
1.13 Amplic am primele dou a rapoarte cu x respectiv y adun am si obt inem
xdx + ydy
x
2
y
2
=
dz
z(y
2
x
2
)
de unde x
2
+ y
2
+ ln z
2
= c
1
; amplic am prima
cu yz, a doua cu xz a treia cu xy , adun am si egal am cu a treia fract ie;
deducem xyz z = c
2
.
1.14 Amplic am prima cu x, a doua cu y, a treia cu z si avem x
2
+y
2
+z
2
= c
1
;
apoi amplic am prima cu yz, a doua cu xz, a treia cu xy si egal am cu
ultimul raport avem xyz z = c
2
.
1.15 Din dx + dy + dz = 0 rezult a x + y + z = c
1
si xdx + ydy + zdz = 0
rezult a x
2
+ y
2
+ z
2
= c
2
.
1.16 Din ultimele dou a deducem
dy
y
=
dz
z
, y = c
1
z si
xdx + ydy + zdz
x(x
2
+ y
2
+ z
2
)
=
=
dy
2xy
, de unde
x
2
+ y
2
+ z
2
y
= c
2
.
1.17 Din ultimele dou a 2yz = c
1
si
dz dx dy

z x y
= dy, de unde prin substitut ia
z x y = t deducem y + 2

z x y = c
2
.
1.18 Din primele dou a x = yc
1
. Apoi
xdx + ydy + zdz
x
2
+ y
2
+ z
2
z

x
2
+ y
2
+ z
2
=
=
dz
z

x
2
+ y
2
+ z
2
de unde prin substitut ia x
2
+ y
2
+ z
2
= t, avem
dt
2(t z

t)
=
dz
z

t
; rezult a
dt
2

t(z

t)
=
dz
z

t
si z +

t = c
2
.
1.19 Din primul si ultimul arctgxarctgz = c
1
, iar din primele dou a
xdx
1 + x
2
=
dy
2 y
de unde (1 + x
2
)(2 y)
2
= c
2
.
42 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE
1.20 Din ultimele dou a y 2z = c
1
si
3dz dx dy

3z x y
= dz, de unde rezult a
dt

t
= dz,
z + 2

3z x y = c
2
.
1.21 Din ultimele dou a
dy
y
=
zdz
z
2
+ 1
, de unde y
2
(z
2
+ 1) = c
1
si dac a am-
plic am a doua cu z si a treia cu y, deducem dx + d(yz) = 0, x + yz = c
2
.
1.22 Poate pus sub forma simetric a
dy
z
(zy)
2
=
dz
y
(zy)
2
= dx, de unde din primele
dou a y
2
z
2
= c
1
; avem apoi
d(z y)
yz
(zy)
2
= dx, de unde (z y)d(z y) =
dx si (z y)
2
+ 2x = c
2
.
1.23 Avem forma simetric a
dy
z
=
dz

z
2
+1
y
= dx si din primele dou a obt inem
dy
y
=
zdz
z
2
+ 1
, de unde y
2
(z
2
+1) = c
1
, iar dac a amplic am prima cu z, a
doua cu y, deducem zdy + ydz + dx = 0, yz + x = c
2
.
1.24 Atas am sistemul dx =
dy
1
1
z
=
dz
1
yx
, de unde
dx dy
1
z
=
dz
1
yx
care antre-
neaz a
d(y x)
y x
=
dz
z
si (y x)z = c
1
; nlocuim z =
c
1
y x
n prima
ecuat ie si obt inem y

(x) = 1
y x
c
1
, care este o ecuat ie liniar a cu solut ia
e
x
z(yx)
(y x) = c
2
.
1.25 Avem sistemul simetric
dx
2tx
=
dy
2ty
=
dt
x
2
+ y
2
t
2
; din primele dou a
rezult a x = yc
1
; apoi
xdx + ydy + tdt
t(x
2
+ y
2
+ t
2
)
=
dx
2tx
de unde x
2
+y
2
+t
2
= xc
2
.
2.4 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul I
2.5 Ecuatii cu derivate partiale de ordinul I
Ecuat ia liniar a si omogen a are forma
2.5. ECUAT II CU DERIVATE PART IALE DE ORDINUL I 43
a
1
(x
1
, . . . , x
n
)
z
x
1
+a
2
(x
1
, . . . , x
n
)
z
x
2
+. . . +a
n
(x
1
, . . . , x
n
)
z
x
n
= 0, (2.28)
unde a
i
sunt funct ii de clas a C
1
(D), D R
n
,
n

i=1
a
2
i
> 0, x D, iar z =
z(x
1
, . . . , x
n
) este o funct ie ce trebuie determinat a.
Din teorema (2.3.1), solut ia ecuat iei este o integral a prim a oarecare a sistemului
simetric
dx
1
a
1
(x
1
, . . . , x
n
)
=
dx
2
a
2
(x
1
, . . . , x
n
)
= . . . =
dx
n
a
n
(x
1
, . . . , x
n
)
. (2.29)
deci, dac a mai t inem cont de teorema (2.3.3) solut ia general a a ecuat iei liniare si
omogene este:
u(x) = W(U
1
(x
1
, . . . , x
n
), U
2
(x
1
, . . . , x
n
), . . . , U
n1
(x
1
, . . . , x
n
)), (2.30)
unde U
1
, . . . , U
n1
sunt integrale prime independente.
Sistemul (2.29) se mai numeste caracteristic, iar solut ia lui curb a caracteristic a.
Ecuat ia cvasiliniar a are forma
a
1
(x
1
, . . . , x
n
, z)
z
x
1
+ a
2
(x
1
, . . . , x
n
, z)
z
x
2
+ . . . + a
n
(x
1
, . . . , x
n
, z)
z
x
n
=
= a(x
1
, . . . , x
n
, z), (2.31)
unde a
i
sunt funct ii de clas a C
1
(D), D R
n+1
,
n

i=1
a
2
i
> 0, (x, z) D, iar
z = z(x
1
, . . . , x
n
) este o funct ie ce trebuie determinat a.
C aut am solut ia ecuat iei (2.31) sub forma implicit a
u(x
1
, . . . , x
n
, z(x
1
, . . . , x
n
)) = 0. (2.32)
Folosind derivarea funct iilor denite implicit, ecuat ia (2.31) poate pus a sub
forma
a
1
(x
1
, . . . , x
n
, z)
u
x
1
+ . . . + a
n
(x
1
, . . . , x
n
, z)
u
x
n
+ a(x
1
, . . . , x
n
, z)
u
z
= 0.
(2.33)
44 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE
care este liniar a si omogen a av and drept sistem caracteristic, urm atorul sistem
simetric de ordinul n + 1.
dx
1
a
1
(x
1
, . . . , x
n
, z)
= . . . =
dx
n
a
n
(x
1
, . . . , x
n
, z)
=
dz
a(x
1
, . . . , x
n
, z)
,
cu solut ia general a
u(x
1
, . . . , x
n
, z) = F(U
1
(x
1
, . . . , x
n
, z), . . . , U
n
(x
1
, . . . , x
n
, z))
unde U
1
, . . . , U
n
sunt n integrale prime independente, iar F este o funct ie de clas a
C
1
pe un domeniu D
0
. Deci solut ia ecuat iei cvasiliniare (2.31) este
F(U
1
(x
1
, . . . , x
n
, z), . . . , U
n
(x
1
, . . . , x
n
, z)) = 0, (2.34)
care deneste solut ia z = z(x
1
, . . . , x
n
) implicit.
Exemplul 2.5.1 S a determin am suprafat a z = z(x, y) care satisface ecuat ia
liniar a
y
z
x
+ x
z
y
= 0.
Solutie Asociem ecuat iei liniare omogene sistemul caracteristic de ordin 2 pe
domeniul R
2
\ {(0, 0)}.
dx
y
=
dy
x
,
care are integrala prim a U
1
(x, y) = x
2
y
2
, deci solut ia este
z(x, y) = F(U(x, y)),
unde F este o funct ie de clas a C
1
pe un interval real.
Exemplul 2.5.2 S a determin am solut ia ecuat iei
x
1
z
x
1
+ (x
3
+ z)
z
x
2
+ (x
2
+ z)
z
x
3
= x
2
+ x
3
.
Solutie Ecuat ia este cvasiliniar a. Atas am sistemul simetric
dx
1
x
1
=
dx
2
x
3
+ z
=
dx
3
x
2
+ z
=
dz
x
2
+ x
3
.
Deducem prin adunarea ultimelor trei rapoarte c a
dx
1
x
1
=
d(x
2
+ x
3
+ z)
2(x
2
+ x
3
+ z)
,
2.5. ECUAT II CU DERIVATE PART IALE DE ORDINUL I 45
de unde prin integrare deducem
ln |x
1
| =
1
2
ln |x
2
+ x
3
+ z| +
1
2
ln |c
1
|,
deci x
2
+ x
3
+ z = c
1
x
2
1
. Apoi din
dx
1
x
1
=
d(x
2
x
3
)
x
3
x
2
,
deducem ln |x
1
| = ln |x
2
x
3
| + ln |c
2
|, de unde x
1
(x
2
x
3
) = c
2
. Din
dx
1
x
1
=
d(z x
3
)
z x
3
deducem x
1
(z x
3
) = c
3
. Solut ia este funct ia z, denit a implicit de
F

x
2
+ x
3
+ z
x
2
1
, x
1
(x
2
x
3
), x
1
(z x
3
)

= 0.
Problema Cauchy. Cazul n=2 Se consider a ecuat ia
P(x, y, z)
z
x
+ Q(x, y, z)
z
y
= R(x, y, z). (2.35)
Problema Cauchy revine la determinarea suprafet ei z = z(x, y) care cont ine curba
dat a parametric
()

x = f(s)
y = g(s)
z = h(s)
s I, (2.36)
unde f, g, h sunt funct ii de clas a C
1
(I), I R si f
2
+ g
2
+ h
2
= 0.
Teorema 2.5.1 Presupunem c a P
2
+ Q
2
= 0 pe un domeniu din R
2
si
=

P Q
f

= 0, s I. (2.37)
Atunci problema Cauchy (2.35) , (2.36) are solut ie unic a denit a ntr-o vecin atate
a curbei .
De multe ori curba din problema Cauchy este dat a sub forma

g
1
(x, y, z) = 0
g
2
(x, y, z) = 0
46 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE
unde g
1
, g
2
sunt funct ii de clas a C
1
pe D R
3
, cu matricea iacobian a
D(g
1
, g
2
)
D(x, y, z)
de rang 2. Pentru determinarea practic a a suprafet ei atas am un sis-
tem de forma

U
1
(x, y, z) = c
1
U
2
(x, y, z) = c
2
g
1
(x, y, z) = 0
g
2
(x, y, z) = 0,
care exprim a faptul c a prin orice punct de pe curb a trece o solut ie a sistemului
caracteristic. Prin eliminarea necunoscutelor x, y, z se obt ine o leg atur a ntre in-
tegralele prime, de forma
(c
1
, c
2
) = 0
care reprezint a condit ia de comaptibilitate si conduce la o solut ie sub form a im-
plicit a.
Exemplul 2.5.3 S a determin am suprafat a dat a de ecuat ia
2xz
z
x
+ 2yz
z
y
+ x
2
+ y
2
z
2
= 0
si care cont ine curba

x = 2
y
2
+ z
2
= y.
Solutie S a a ammai nt ai curbele caracteristice, adic a solut iile sistemului simetric
dx
2xz
=
dy
2yz
=
dz
z
2
x
2
y
2
.
Deducem
d(x
2
+ y
2
+ z
2
)
2z(x
2
+ y
2
+ z
2
)
=
dx
2xz
, de unde g asim x
2
+ y
2
+ z
2
= c
1
x. Din
primele dou a rapoarte rezult a imediat y = xc
2
. Pentru reprezentarea parametric a
a curbei de forma

x = 1
y = y
z = h(y)
, determinantul denit n formula (2.37) =

2xz 2yz
0 1

rezult a nenul, dac a pe domeniul ales z = 0. Apoi form am sistemul

y = c
2
x
x
2
+ y
2
+ z
2
= c
1
x
x = 2
y
2
+ z
2
= y.
2.5. ECUAT II CU DERIVATE PART IALE DE ORDINUL I 47
Elimin and necunoscutele x, y, z se obt ine condit ia de compatibilitate c
2
c
1
+2 =
0, care conduce la x
2
+ y
2
+ z
2
y 2x = 0.
2.5.1 Probleme propuse
Rezolvat i urm atoarele ecuat ii cu derivate part iale de ordinul I omogene:
2.1 y
u
x
x
u
y
= 0
2.2 (1 + x
2
)
u
x
+ xy
u
y
= 0
2.3 z
u
x
+ (x z)
2
u
y
+ x
u
z
= 0
2.4 x
u
x
+ y
u
y
+ (x + y)
u
z
= 0
2.5 x(y
2
z
2
)
u
x
y(x
2
+ z
2
)
u
y
+ z(x
2
+ y
2
)
u
z
= 0
2.6 x(y z)
u
x
+ y(z x)
u
y
+ z(x y)
u
z
= 0
2.7 x
u
x
+ y
u
y
z
2
u
z
= 0
2.8 x
u
x
+ y
u
y
+

x
2
+ y
2
z
u
z
= 0
2.9 x
u
x
+ y
u
y
+ (x + y + z)
u
z
= 0
2.10 x
1
u
x
1
2x
2
u
x
2
x
3
u
x
3
= 0
2.11 (x
3
x
4
x
1
x
2
2
)
u
x
1
+ x
2
x
3
u
x
2
+ x
2
3
u
x
3
+ x
3
x
4
u
x
4
=0
2.12 x
1
u
x
1
+ x
2
u
x
2
+ . . . + x
n
u
x
n
= 0
2.13 a
1
u
x
1
+ a
2
u
x
2
+ . . . + a
n
u
x
n
=0, a
i
R
48 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE
2.14 x
2
1
u
x
1
+ x
2
2
u
x
2
+ . . . + x
2
n
u
x
n
= 0,.
Determinat i solut ia general a a ecuat iilor cvasiliniare, sau reductibile la
ecuat iii cvasiliniare:
2.15 2y
z
x
+ 3x
2
z
y
+ 6x
2
y = 0
2.16 y
z
x
+ yz
z
y
= 1 z
2
2.17 (y + x)
z
x
+ (y x)
z
y
= z
2.18 2xz
z
x
+ 2yz
z
y
= z
2
x
2
y
2
2.19 xz
z
x
+ yz
z
y
= x
2.20 u
u
x
+ (u
2
x
2
)
u
y
= x
2.21 z
z
x
z
z
y
= y x
2.22 xz
z
x
+ yz
z
y
= x
2.23 x
z
x
+ y
z
y
=

x
2
+ y
2
2.24 xz
z
x
+ yz
z
y
= xy
2.25 x
u
x
y
u
y
+ z
u
z
= u
2.26 x(y z)
u
x
+ y(z x)
u
y
+ z(x y)
u
z
= u(y z)
2.27 (1 +

u x
1
x
2
)
u
x
1
+
u
x
2
= 2
2.28 x
u
x
+ y
u
y
+ z
u
z
= x
2
+ 2u
2.5. ECUAT II CU DERIVATE PART IALE DE ORDINUL I 49
2.29 x
1
u
x
1
+ . . . + x
n
u
x
n
= ku.
Determinat i suprafet ele z = z(x, y) care includ curbele indicate:
2.30 x
z
x
y
z
y
= z, () : x = y, z = x
2
2.31 x
2
z
x
xy
z
y
+ y
2
= 0, () : y = 1, z = x
2
2.32 xy
2
z
x
+ x
2
y
z
y
= z(x
2
+ y
2
), () : y = 1, x
2
+ z
2
= 1
2.33 (x y)
z
x
y
z
y
= z, () : x = y, z = x
2
2.34 (1 +

z x y)
z
x
+
z
y
= 2, () : x = y, z = 0
2.35 (cy bz)
z
x
+ (az cx)
z
y
= bx ay, a, b, c R () : x = y = z
2.36 (y z)
z
x
(y 1)
z
y
= z 1, () : x = 1, z = y
2
2.37 (y
2
+ z
2
x
2
)
z
x
2xy
z
y
= 2xz, () : x = 1, y
2
+ z
2
= 2.
Rezolvat i problemele Cauchy:
2.38 x
z
x
+ 2y
z
y
= 0, z(1, y) = 1 + y
2.39 (x + y)
z
x
+ (x y)
z
y
= 0, z(x, 0) = x
2
2.40

x
u
x
+

y
u
y
+

z
u
z
= 0, u(x, y, 1) = x y
2.41 x
z
x
+ y
z
y
= z, z|
{x
2
+y
2
=1}
= x
2.42 x
u
x
y
u
y
+ z
u
z
= x
2
, u(1, y, z) = y
2
z
50 CAPITOLUL 2. ECUAT II DIFERENT IALE
2.43 x(y
2
z
2
)
u
x
y(x
2
+ z
2
)
u
y
+ z(x
2
+ y
2
)
u
z
= u(x
2
+ y
2
),
u(x, y, 1) = y
2
2.44 2x
3
u
x
+ (y
3
+ 3x
2
y)
u
y
+ 2x
2
z
u
z
= ux
2
, u(1, y, z) = y
2
+ z
2.45 (x

x
2
+ y
2
+ z
2
)
u
x
+ y
u
y
+ z
u
z
= u, u(x, y, 1) = x
2
2.46 2xz
z
x
+ 2yz
z
y
= z
2
x
2
y
2
, z(x, 1, z) = x
2.47 x
u
x
y
u
y
= u, u|
{x=y}
= x
3
2.48 xz
z
x
+ yz
z
y
= xy, z(x, 2) = x.
Capitolul 3
Integrale vectoriale
51