MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

CUPRINS

Cap.1. SPECII LEGUMICOLE………………………………….. 1.1. Legume solano-fructoase……………………………... 1.1.1. Tomatele……………………………………… 1.1.2. Ardeiul………………………………………... 1.1.3. Pătlăgele vinete……………………………….. 1.2. Legume cucurbitaceae………………………………... 1.2.1. Castraveţi……………………………………... 1.2.2. Dovlecelul comun…………………………….. 1.2.3. Pepenele galben………………………………. 1.2.4. Pepenele verde………………………………... 1.3. Legume rădăcinoase…………………………………... 1.3.1. Morcovul……………………………………... 1.3.2. Pătrunjelul……………………………………. 1.3.3. Ţelina de rădăcină……………………………. 1.3.4. Păstârnacul……………………………………. 1.3.5. Ridichile…………………………………….... 1.4. Legume din grupa verzei……………………………... 1.4.1. Varza albă……………………………………. 1.4.2. Varza roşie……………………………………. 1.4.3. Conopida……………………………………... 1.4.4. Gulia………………………………………….. 1.5. Legume bulbifere……………………………………... 1.5.1. Ceapa…………………………………………. 1.5.2. Usturoiul……………………………………… 1.6. Legume perene şi condimentare……………………… 1.6.1. Reventul………………………………………. 1.6.2 Sparanghelul………………………………….. 1.6.3. Hreanul……………………………………….. 1.6.4. Leuşteanul……………………………………. 1.6.5. Măcrişul………………………………………. 1.6.6. Mărarul……………………………………….. 1.6.7. Rozmarinul…………………………………… 1.6.8. Cimbrul de cultura……………………………. 1.6.9. Asmăţuiul……………………………………..

3 3 3 8 11 13 13 15 16 17 19 19 21 22 23 24 26 26 28 29 30 32 32 34 36 36 37 38 39 40 41 42 43 43

Cap.2. SPECII POMICOLE……………………………………… 45 2. 1. Mărul………………………………………………… 45 2. 2. Părul…………………………………………………. 47
1

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

2. 3. 2. 4. 2. 5. 2. 6. 2. 7. 2. 8. 2. 9. 2.10. 2.11. 2.12. 2.13. 2.14.

Prunul………………………………………………... Caisul………………………………………………... Piersicul……………………………………………… Cireşul……………………………………………….. Vişinul……………………………………………….. Nucul………………………………………………… Alunul……………………………………………….. Căpşunul…………………………………………….. Zmeurul şi murul…………………………………….. Coacăzul……………………………………………... Afinul………………………………………………... Cătina albă……………………………………………

49 55 58 63 67 70 76 79 81 84 86 87

Cap.3. VIŢA DE VIE……………………………………………… 90 3.1. Soiuri de struguri pentru vin……………………... 90 3.2. Soiuri de struguri pentru vinuri albe de consum curent.. 91 Soiuri de struguri pentru vinuri albe de calitate supe3.3. 92 rioară………………………………………………… 3.4. Soiuri de struguri pentru vinuri roşii de consum curent.. 94 Soiuri de struguri pentru vinuri roşii de calitate supe3.5. 95 rioară………………………………………………… 3.6. Soiuri de struguri pentru vinuri aromate…………….. 96 3.7. Soiuri pentru sucuri de struguri……………………… 96 3.8. Soiuri de struguri pentru vinuri spumante…………... 96 3.9. Soiuri de struguri pentru vermut……………….……. 97 3.10. Soiuri de struguri pentru distilate învechite…………. 97 BIBLIOGRAFIE………………………………………………………… 98

2

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

Capitolul

1

SPECII LEGUMICOLE
1.1. LEGUME SOLANO-FRUCTOASE 1.1.1. Tomatele - Solanum lycopersicum L., sin. Lycopersicum esculentum Mill., Fam. Solanaceae Importanţă. Fructele de tomate prezintă importanţă economică şi alimentară nu atât prin conţinutul în elemente energetice cât prin conţinutul ridicat în vitamine, săruri minerale şi acizi organici Utilizate la început numai ca plante ornamentale, tomatele au fost considerate legume în jurul anului 1870 în Franţa şi mult mai târziu în Germania şi Elveţia (MAIER, 1969). Fructul, o bacă, este format din epicarp (pieliţa), mezocarp (pulpa) şi ţesut placentar cu seminţe. Culoarea fructului imatur verde devine la maturitatea de consum după soi roşie, zmeurie, portocalie sau galbenă. Starea de dezvoltare a fructului la încetarea creşterii după care, în general, au loc modificări de pigmentaţie mai este denumită şi maturitate verde. O caracteristică importantă pentru valorificarea tomatelor este capa-citatea lor de a se matura după recoltare (posmaturare), începând cu o anumită stare de dezvoltare. Este o plantă originală din climatul cald Peru şi Mexic, adaptându-se destul de uşor şi la temperaturi mai scăzute, putând fi cultivate în climatul temperat, din luna mai până în octombrie, în câmp. Eşalonarea în timp, alături de suprafeţele mari de cultură, produc-ţiile mereu în creştere prin soiuri noi şi tehnologii perfecţionate reflectă importanţa tomatelor care, comparativ cu alte specii de legume, sunt con-sumate în cele mai mari cantităţi. Însuşirile organoleptice ale fructelor cu gust specific dulce - acrişor, forma şi culoarea atrăgătoare explică marele lor consum, în primul rând în stare proaspătă şi ca adaos la majoritatea preparatelor culinare. Fructele de tomate pot fi conservate sub diferite forme şi anume suc, pastă, fructe întregi coapte, depelate, murături (fructele verzi). Bulio-nul se foloseşte ca adaus la prepararea altor tipuri de conserve. Principala însuşire sub aspectul nutriţional a tomatelor trebuie con-siderată a fi conţinutul în acid ascorbic şi substanţe minerale, aport a cărui importanţă se amplifică ca urmare a cantităţilor mari în care se practică consumul, mai ales în stare proaspătă. Compoziţia chimică. Fructele de tomate conţin 93,5% apă şi 6,5% substanţă uscată. Din totalul de substanţă uscată conţinută 50% o reprezintă zaharurile (3,4%), proteina brută 1,11%, celuloza 0,68%, acizii organici, 0,97%. Tomatele reprezintă un
3

oleic.01.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE ţesut de rezervă de tip glucidic. în grupa xantofi-telor predomină luteina. gluconaza cu rol asupra glucanilor. se recomandă folosirea acestora în stare proaspătă. Repartizarea acizilor în fruct nu este uniformă. stearic. etc. aspartic. Soiurile care aparţin varietăţilor cu creştere determinată au înălţimea de 30-100 cm. Pericarpul conţine cu 20% mai multe zaharuri reducă-toare (glucoză cu 30%). este cuprins între 15-25 mg/100 g p. pe când între proteină brută şi zaharuri. proteină brută şi acizi liberi. dintre aminoacizii predomină: acidul glutamic. 1984). Acizii organici neazotaţi sunt reprezentaţi prin acidul citric şi malic. corelaţiile sunt negative (BODEA. după apariţia unei inflorescenţe în vârful tulpinii. valină. principalii pigmenţi ai fructelor coapte. astfel. Ca o concluzie în ce priveşte compoziţia chimică a fructelor s-au desprins nişte corelaţii pozitive între conţinutul substanţei uscate în proteină brută şi cenuşă. diferă în funcţie de soi. leucină. puternic influenţată de soi. la acesta contribuind în special: cis-3-hexen-1. n-hexenal. În compoziţia pereţilor celulari intră următoarele poliglucide: celuloză. Lipidele însumează 0. Enzimele. la varietăţile cu creştere nederminată înălţimea acesteia poate să ajungă la 2-3 m. palmitic şi miristic. Dată fiind importanţa tomatelor pentru aportul de acid ascorbic. Particularităţi biologice. Sistemul radicular este de tip pivotant la culturile semănate direct în câmp şi fascicular la cele înfiinţate prin răsad. decât ţesutul locular. Repartizarea pigmenţilor carotenoizi în fructe este neuniformă şi legată de factori morfo-anatomici. Fitohormonii principali prezenţi in fructele de tomate sunt auxinele. giberelinele. Astfel cantitatea cea mai mare de pigmenţi se găsesc în pericarpul exterior (42-54%). dat fiind faptul că.p. în lipsa unui sistem de susţinere. pigmentul princi-pal. Amidonul. soi. proteină brută şi carotenoide totale. creşterea în înălţime este con-tinuată de lăstarul aflat la baza frunzei din imediata apropiere a acesteia. în pericarpul interior (25-38%) iar cel mai puţin în ţesutul locular (17-24%). lizină. Tulpina este erectă de înălţimi diferite în funcţie de varietate. Pe tulpină. acid malic şi citric. tirozină. Tomatele sunt plante anuale în condiţii de climat temperat iar în climatul tropical sunt plante perene. Din grupa oxidoreductazelor cea mai studiată a fost pero-xidaza. Necesarul zilnic de vitamina C este de 50mg. proteină brută şi acid ascor-bic. Uleiurile eterice sunt cele care imprimă aroma specifică. urmat în ordinea descreşterii cantităţii.15%. fructele ferme conţin în can-titate mai ridicată. precum şi dependenţa lor de multiplii factori. fată de cele moi. Protidele se găsesc în cantităţi reduse. se reduce după coacere la mai puţin de 0. putând fi acoperit de consumul a 2-3 fructe de circa 100 g. hemiceluloze şi pectine. de β-caroten. modificând textura fructelor la maturare. Vitaminele.21%. serină. citochininele. Conţinutul în acid ascorbic. la soiurile cu o coloraţie normală denumite şi standard polie-nele sunt alcătuite în cea mai mare proporţie din licopen. perioada şi modul de cultură. repartizate neuniform în interiorul fructelor. vitamină predominantă. în cantitate maximă de 1% în fructele necoapte. la baza 4 . Carotenoidele. Acizii graşi constituie 75% din lipidele totale şi sunt reprezentaţi de acizii linoleic. 2-izobutil-tiazol. Cantitatea cea mai mare a totalului acizilor şi a acidului citric se găseşte în spaţiul locular din jurul seminţelor. Tulpina are o creştere simpodială. Zaharurile sunt alcătuite predominant din glucoză şi fructoză. menţinându-se în poziţie verticală până la apariţia fructelor când datorită greutăţii acestora se lasă pe sol.

Argeş 428.cu folosire mixtă: Ace Royal. 5 . Solara. În secţiune fructul prezintă un număr diferit de lojii seminale în care sunt dispuse seminţele. Sub aspectul calităţii fructelor în cadrul soiurilor şi hibrizilor folosiţi în cultură există diferenţe. Misouri. Marfa. Unirea. Fructul este de tip bacă cărnoasă de formă. c) Hibrizi pentru cultura în solarii: . VF. Vidra 533. acesta fiind unul din criteriile de stabilire a destinaţiei care i se dă. Roxana. zaharuri. Ferma. de modul de multiplicare. Seminţele sunt oval-rotunjite.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE frunzelor se formează lăstarii care au capacitate mare de fructificare dar care la soiurile cu creştere nedeterminată prin lucrarea de copilit din timpul creşterii lăstarilor se asigură formarea de fructe mari pe tulpina principală Frunzele sunt imparipenat sectate. Berdy. conţinutul în acid ascorbic şi carotenoide. s-a constatat diferenţe în ce priveşte conţinutul în zaharuri. Işalniţa 50 F1. sau acid ascorbic şi greutatea fructelor. Nemarom. Primadon F1. Vitamina. ceea ce uşurează lucrarea de castrat necesare în procesul de producere a seminţelor hibride. genul Solanum. zaharuri. Polenizarea este autogamă. albi-argintii. Roma. Apollo. Ioana F1.ciclul prelungit: Lucia. Ioana. Ø cu creştere determinată: . turtite.cu folosire mixtă: Mariana. . Pavio. Splendid. Elena. Romec 554. Tomatele fac parte din familia Solanaceae. netede sau gofrate. Sistematică şi soiuri. Florile sunt grupate în inflores-cenţă de tip cimă. Savon. Soiurile de tomate răspândite în cultură se clasifică în funcţie de perioada de vegetaţie. Falcato. În urma studiilor întreprinse la noi în ţara pe 9 soiuri (BODEA.cu folosire mixtă: Precoce de Someşeni. cu foliole de mărimi diferite. Diablo. b) Soiuri şi hibrizi semitimpurii: Ø cu creştere determinată: .pentru industrializare: Monor. aciditate. Vemone. Cluj-80 F1. Brăila 405. Florile sunt pe tipul cinci. Romatos. . Nematride. sau echilibrarea acidităţii fruc-telor alături de obiectivul productivitate. Diva. Ø cu creştere nedeterminată: .ciclul scurt: Export II. acoperite cu perişori.consum în stare proaspătă: Export II F1. Se remarcă la cele mai multe soiuri corelaţia negativă între nivelul ridicat al conţinutului în substanţa uscată. Cu cât numărul lojilor este mai mare cu atât fructele sunt mai cărnoase şi mai bune pentru consumul în stare proaspătă. Fakel. Resyset.pentru industrializare: Dacia. Matador Factorii biologici care influenţează calitatea fructelor Soiul sau hibridul este factorul genetic care asigură stabilitatea carac-terelor ereditare a materialului folosit pentru înmulţire. 1984). mărime şi culoare în funcţie de soi. au petale galbene. Minerva. de tipul de cultură şi de destinaţia culturii în: a) Soiuri şi hibrizi timpurii: Ø cu creştere nedeterminată: . pigmenţi. Sincron. Işalniţa 50. Buzău 22. . specia Solanum lycopersicum. d) Hibrizi pentru cultura în sere: Gloria. Ronco. cu stamine concrescute la bază cu tubul corolei.pentru industrializare: Buzău 47. Obiectivele biochimice ale ameliorării constau în mărirea conţinu-tului în substanţă uscată. . Diana.

Conţinutul în amidon al fructelor tinere este corelat pozitiv cu acele în substanţă uscată al fructelor coapte. umiditate şi elementele nutritive minerale). iniţială. însoţită de tulburări de culoare. evoluţia pigmenţilor carotenoidici începe o dată cu maturarea în verde a fructelor. Raportul glucozăfructoză în primele stadii de dezvoltare al fructelor indică o cantitate dublă de glucoză faţă de fructoză. Creşterea plantelor ca şi funcţiile reproductive pot fi puternic modi-ficate de temperatură în combinaţie cu alţi factori de vegetaţie (lumina. pentru ca să scadă uşor la maturitatea de consum şi puternic la supramaturare. dimensiunea. Astfel. Studiile efectuate au arătat că în perioada răsărire-înflorire. În perioada maturării fructele au un conţinut mai scăzut în apă. K. în primele faze de maturare s-au identificat în fructe acetatul linalolului. K. înaintea maturităţii de consum şi mai mare la supracoacere. umiditate şi elemente nutritive minerale. se micşorează până la maturitatea verde. perioada a II înainte de pârgă aciditatea totală este maximă. Numărul. liberă şi legată. în funcţie de temperatură. compoziţia gazelor. foto-perioadă şi umiditate. Un alt component a cărei acumulare în fructe se intensifică cu apro-pierea coacerii este uleiul eteric. Vitaminele. în fructele mici conţinutul este scăzut. Factorii ecologici care influenţează calitatea fructelor Temperatura reprezintă o condiţie esenţială pentru funcţiile meta-bolice şi celulare ale plantelor. în special acidul ascorbic. Cerinţele fată de temperatură este în funcţie de faza de vegetaţie. mai multă cenuşă. În fructele verzi se găsesc cantităţi mai mari de N. Amidonul se acumulează în fructe până în apropierea maturităţii verzi apoi scade rapid. Temperatura minimă de germinaţie a seminţelor este de 10ºC. aldehide. În acest sens s-au evidenţiat trei perioade: perioada1. valorile sunt mai mari pentru aciditatea totală. 6 . pentru ca în apropierea coacerii valoarea acestuia să devină subunitară. iar în cele coapte. conţinutul în auxine libere este mai ridicat în organele soiurilor timpurii. O importanţă deosebită privind urmărirea procesului de maturare a fructelor a avut-o evoluţia acizilor organici neazotaţi a căror cantitate se micşorează cu coacerea contribuind la gustul specific al fructelor la matu-ritatea de consum. cultivar. pentru ca în perioada a III-a (pârgă). P. creşte la coacere şi scade din nou la supramaturare. să scadă aciditatea totală. la supramaturare conţinutul în alcool. singură sau în conjuncţie cu alţi factori ca lumina. Compoziţia chimică a fructelor se modifică atât ca urmare a creş-terii şi maturării lor. de asemenea. care marchează terminarea maturării şi începerea senescenţei. cetone. Mg. Solanina scade cu maturarea fructelor. Conţinutul în zaharuri al fructelor în perioada de coacere creşte treptat astfel încât suma glucoză-fructoză ajunge în final la 50% din subs-tanţa uscată. Fe şi B. Conţinutul în protide având valori ridicate la fructele verzi mici. Modificarea pigmenţilor în perioada de maturare a fructelor începe cu dispariţia clorofilelor. Un element legat de maturare este P al cărui conţinut nu variază mult la fructe între patru şi zece săptămâni de la legare (maturitate tehnologică). vigoarea şi creşterea lăstarilor laterali diferă. Creşterile plantelor ca şi funcţiile reproduc-tive pot fi puternic modificate de temperatură. compoziţia gazelor. cele optime sunt de 24ºC. cât şi în perioada de producţie în funcţie de poziţia inflorescenţei şi de vârsta plantei. nutrienţi minerali. începe să se mărească şi ajunge la valori maxime la maturitatea tehnologică.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Ritmul de creştere şi dezvoltare a plantelor are determinare fizio-logică şi biochimică. Din punct de vedere fiziologic faza de coacere a fructelor este caracterizată prin respiraţie crescută.

Mo). De aseme-nea. azotul în exces poate produce o creştere luxuriantă a plantelor. zaharuri. în detrimentul fructificării. Fructele de seră se caracterizează. elemente de bază care influenţează calitatea recoltelor. pentru a nu se micşora acumularea substanţei uscate solubile şi a acidului ascorbic. element important pentru creşterea plantelor şi fructificare. În primele faze de vegetaţie. diferenţierea organelor. şi au mai multa apă. În perioada de maturare a fructelor irigarea trebuie făcută cu cantităţi moderate de apă. fertilizarea.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Temperaturi de 14ºC. se poate concluziona: administrarea de 7 . produs în răsad-niţe începând din luna februarie. Cercetări asupra efectului maturării fructelor din acelaşi ciorchine. Azotul. Umiditatea atmosferică şi precipitaţiile. tehnica modernă de cultură constituie un factor important asupra compoziţiei chimice a plantelor. în funcţie de zona de cultură Prin multiplele verigi. Fructele obţinute din culturile tim-purii au conţinutul în acid malic mai ridicat decât la culturile tardive.u. Tomatele reacţionează bine la aplicarea microelementelor (Ca. celuloză şi acid ascorbic dacă recoltarea s-a făcut în noiembrie. cenuşă. scade conţinutul în substanţă uscată a fructelor. temperaturile scăzute din noiembrie defavorizând acumularea zaharurilor. aplicarea de erbicide. Fe. Influenţa regimului de lumină asupra compoziţiei chimice a fructelor are repercusiuni asupra acumulării β-carotenului com-parativ cu fructele maturate în condiţii de întuneric. fructificare şi coacerea fructelor. abundenţa precipita-ţiilor. unele la lumină şi altele la întuneric. frunzele tinere au un conţinut maxim de clorofilă. Mn. contribuind la formarea şi transportul hidraţilor de carbon şi a acidului ascorbic în fructe. la stimularea înfloritului şi la fructificare. Urmărindu-se un complex de factori ca soiul. iar fructele matu-rate la întuneric sunt mai bogate în licopen. au arătat că fructele expuse la lumină au un conţinut mai ridicat în clorofilă. şi fertilizare cu NP. în general. fructele obţinute de la culturile tardive au conţinutul ridicat în s. Potasiul se consumă în cantităţi mari. având un rol deosebit în procesele de creştere. solarii şi câmp. repicatul şi plantarea acestuia în câmp în perioada aprilie-mai. paralel cu creşterea producţiei. B. iar cu aceeaşi umiditate dar cu administrare de NK. prin conţinut mai redus în acizi. zaharuri. în schimb acidul citric se acumulează mai bine la culturile tardive. Durata perioadei de vegetaţie. locul de cultură. acizi şi proteină brută dacă recoltarea se face în octombrie. Lumina. uleiuri eterice comparativ cu cele obţinute în câmp (gust fad). Înfiinţarea culturilor de tomate se face prin răsad. Factorii tehnologici care influenţează calitatea fructelor Pentru asigurarea consumului de tomate o perioadă cât mai lungă de timp se practică cultura în seră. frunzele acumulează cantităţi maxime de carotenoide. în contrast cu cele de 25ºC şi 30ºC produc o creştere a numărului de flori în inflorescenţă. Nutriţia minerală şi fertilizarea. Tomatele au cerinţe mari faţă de intensitatea luminii. clima. este necesar mai ales. În cazul umidităţii solului de 70% din capacitatea de câmp. caroten şi luteină. în perioada creşterii fructelor. Regimul de apă se reflectă în compoziţia chimică a plantelor adeseori mai pronunţat decât fertilizarea. so-lul. La umiditate atmosferică ridi-cată de peste 95% fructele conţin mai puţin calciu. mai ales în condiţii de lumină redusă Fosforul este consumat în cantităţi mici dar este important în asimilarea azotului. starea de maturare.

prin valoarea nutritivă ridicată. Predomină zaharurile alcătuite din: glucoză (7.99%) şi zaharoză (0. Fructele se pot matura după recoltare (postmatu-rare).47% iar conţinutul în apă este de 90.34%) prezente în fructele verzi. 8 . Acizii organici neazotaţi sunt reprezentaţi prin acizii citric. stau la baza importanţei economice mari a acestei specii şi justifică extinderea suprafeţele cultivate în câmp sau protejat. în schimb la cele coapte substanţa uscată este de 8. La maturitatea tehnologică fructele ajung la mărimea soiului de culoare verde sau gălbuie de intensitate variabilă. Fructele sunt utilizate în două stări de maturare: tehnologică şi fiziologică. în preparate culinare după fierbere şi în stare conservată. Recoltarea primelor fructe de tomate începe din ultima decadă a lunii iunie şi continuă până în august. Dintre aminoacizi predomină acizii aspartic. în verile reci variabilitatea compuşilor chimici ai fructelor şi acumu-larea lor sunt mai reduse decât în verile calde. în soluţii de sare. prin prezenţa capsicinei şi diversitatea gamei de carotenoide. 3-7 mg acid citric. 2001). dar calitatea acestora sub aspectul acumulării de compuşi nutriţionali este adesea defavorizată. o cantitate de 39-66% revine proteinelor. o bacă de forme şi mărimi variabile care constituie cri-teriile clasificării soiurilor şi grupărilor lor în varietăţi Cele mai importante varietăţi sunt: grosum (ardei gras). Fructele prin conţinutul ridicat în acid ascor-bic. în oţet sau sub formă de bulion. Solanaceae Importanţă. Din substanţa uscată cantitatea cea mai mare revine zaha-rurilor 3. gliceric.06%.33%). Fructele tuturor varie-tăţilor se consumă crude. fructoză (1. Fructele se recoltează la coacerea deplină dacă se valorifică imediat sau în stadiul de pârgă pentru transport la distanţe mai mari. Cultura poate fi în câmp. începând de la o anumită stare de dezvoltare. spaţii protejate (sere sau solarii).1. 1969. Valoarea nutritivă ridicată a fructelor. În fructele verzi la 100 grame s-au evidenţiat 73-157 mg acid malic. Fructul. Compoziţia chimică. Original din Mexic. care exprimat în proteină brută nu depăşeşte 1%. Fam.06% şi proteinelor 1. constituind o sursă importantă de vitamina C. Substanţa uscată reprezintă 7% şi 93% apă la fructele verzi. Dintre acizii graşi predomină acizii oleic.38%. oxalic. cantităţile mari în care se consumă. Din ardeiul de boia se fabrică boiaua dulce sau iute. glutamic şi prolina. au constituit elemente de studiu pentru numeroşi cercetători.2. sunt necoapte (fructe verzi). longum (ardeiul lung şi de boia) şi acuminatum (ardeiul iute) (MAIER. citat de APAHIDEAN. Factorii ecologici pot avea o influenţă mai mare decât cei genetici asupra variabilităţii compoziţiei chimice a fruc-telor. fruc-tele au culoarea roşie. 1. malic. ARDEIUL . caractere de specie. Lipide. linoleic şi palmitic.Capsicum annum. Din totalul protidelor .MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE îngrăşăminte şi irigarea duce la creşterea producţiei de fructe. Glucidele. Protidele. Guatemala şi Peru ardeiul a fost adus mai întâi în Spania şi răspândit în alte ţări europene încă din secolul XVI. Pericarpul este sărac în lipide. Gustul fructelor este pungent (iute) la varietatea acuminatum şi mai rar la celelalte varietăţi. La maturitate fiziologică stare la care seminţele pot germina. mai rar portocalie (fructe roşii sau coapte).

Soiurile şi hibrizii sunt prezentaţi în tabelul 1. La maturitatea de consum pot fi cu nuanţe de galben-verzui. Carotenoidele constituie principalii pigmenţi galbeni şi roşii ai fructelor coapte. Evoluţia acumulării substanţelor chimice în timpul perioadei de vegetaţie. de tipul cinci. predomină capsantina şi ß-carotenul. (ardei gras). Alte vitamine impor-tante care se găsesc în fructele de ardei sunt: vitaminele B1. conv. sunt fragili şi se rup uşor mai ales la recoltarea fructelor. La fructele coapte roşii acumularea în acid ascorbic este mult mai mare (211-300 mg% g p. Acidul ascorbic prezent în cantităţi mari. de forme. Fructele roşii au un conţinut în vitamina E uşor mai ridicat. spre maturitatea tehnologică se remarcă îmbogăţirea pericarpului în lipide. · ssp. în timp ce ramificaţiile tulpinii. depăşeşte la fruc-tele verzi 100 mg% de p.27-1. La bază este lignificată. În primele faze de creştere a fructelor conţinutul în carotenoide. În cazul ardeiului gras roşu. acuminatum (fructe cu vârf ascuţit) şi conv. mărimi şi culori diferite. comparativ cu cea din pericarpul proaspăt. Florile. Dintre compuşii responsabili de pigmentaţia fructelor verzi. În ultimele faze de dezvoltare a fructului care preced maturarea. Ardeiul în climatul temperat este plantă anuală. longum (ardei lung). sunt hermafrodite. peţiolate cu limbul cordiform la varietăţile cu fruct mare şi lanceolate la cele cu fructe mici. majoritatea rădăcinilor au tendinţa să se dezvolte pe orizontală. cerasiforme (fructe în formă de cireaşă). totalul carotenoidelor este cuprins între 127 şi 284 mg/kg s. Vitamine. au formă rotund-turtită.12 mg/100 g p.B2.. lăstarii. datorită faptului că după apariţia unei inflorescenţe în vârful tulpinii. scăderea proporţiei de glico.p). În ce priveşte evoluţia lipidelor. Particularităţi biologice (fig. clorofilă şi capsicină atinge maximum de acumulare la 40 de zile de la înflo-rire. Substanţe pungente responsabil de gustul iute al ardeilor a cărui conţinut variază mult în funcţie de soi între 0. B2 şi PP aproape dublu comparativ cu fructele verzi. macrocarpum (ardei dulce) care cuprinde convar. Seminţele sunt dispuse în interiorul fructului.1. conv. Cantităţi foarte mici de capsicine sunt prezente şi în fructele dulci (0. Soiurile care se găsesc în cultură fac parte din subspecii şi convarietăţi diferite: · ssp.şi fosfolipide.p.059 mg/100) s. vitamina PP şi vitamina E. iar în vitamina B1. majoritatea fiind răspândite în stratul superficial al solului. clorofila.p. în funcţie de soi. Frunzele sunt simple. Boiaua obţinută din fructele coapte ale ardeilor de boia conţine cantităţi mari de carotenoide. până la verde închis iar la maturitatea fiziologică au culoarea roşie sau portocalie. puternic dependentă de soi. grossum. culoare galbenă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Clorofila. Înălţimea tulpinii 40-70 cm. pe un receptacul căr-nos. prio-ritatea la fructele coapte o are acidul citric în defavoarea celui malic care la fructele verzi avea întâietate. Polenizarea este autogamă. dispuse câte una sau două la locul de ramificare a tulpinii. microcarpum (ardei iute) din care fac parte conv. acumularea maximă de acid nicotinic.58). Prin posmaturarea fruc-telor are loc scăderea conţinutului în 9 . fiind dependent în primul rând de soi şi de starea de maturare a fructelor. rezistentă. Capsicina. tetragonum (ardei gogoşar).p. Tulpina este ramificată simpodial. Fructul este o bacă. Sunt lucioase pe ambele feţe şi au culoarea verde cu nuanţe diferite. se găseşte în cantităţi în jur de 9 mg la ardeiul gras şi lung şi numai de 4% la ardeiul gogoşar.u. Sistemul radicular este pivotant. Soiuri şi hibrizi. creşterea în înălţime este continuată de lăstarul aflat la baza frunzei din imediata apropiere a acesteia.

140-150 Globus. Rubin. Lumina solară integrală favorizează numai sinteza de acid ascorbic nu şi acea a capsicinei. Splendid. Galben superior 126-140 Mihaela. în special pe terenurile uşoare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE toate formele de zaharuri. Picant. lipidelor şi hidroxiacizi şi o creştere a conţinutului în capsicină şi compuşi de tip ligninic. Soiurile şi hibrizii de ardei cultivaţi în România (Monitorul oficial cu soiurile cultivate 2004) Convarietatea Ardei gras (grosum ) Ardei gogoşar (tetragonum) Ardei lung (longum) Ardei boia Ardei iute (microcarpum) Ardei gras pentru culturi în sere şi solarii Perioada de Soiul. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor de ardei. Arădean. Cosmin 130-145 Arad 5. În acelaşi an. 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează în sol prin arătura adâncă. umiditatea prea mare a solului defavorizează. decât la cele semănate direct în câmp. Cornel. Cultura de ardei se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. de asemenea conţinutul în acid ascorbic şi de s. Opal. Ceres. bulboase. Oranj.1. acumularea compuşilor chimici în plante. 10 . Tabelul 1. spanac. Cristal. Granat 151-160 Mădălin. Superb. Arad 6. Conţinutul în substanţă uscată şi carotenoide a fructelor este superior în cultura prin răsad la care factorii climatici au fost dirijaţi mai favorabil (intensitatea luminii şi tem-peraturi mai mari). hibridul vegetaţie (zile) 100-110 De Siria. Sonar Influenţa factorilor ecologici asupra calităţii fructelor de ardei. Delta F1 111-125 Aroma. Uriaş de California Simultan. este mai mare la cele obţinute din cul-tura de câmp comparativ cu cele obţinute în seră. Titan 130-140 Kapia de Kurtovo. ceapă verde. rădăcinoase sau cereale. văr-zoase. Silvia. Zlaten medal 141-150 Lung de Işalniţa. a aminoaci-zilor. În asolament. Miniş 27. Carmen 90-100 100-110 140-160 De Arad. Regimul de apă al solului cel mai favorabil este la 50% din inter-valul umidităţii active.u. Flamingo F1 Atlas F1. ridichi care se recoltează până în luna mai. Wonder F1. când se plantează ardeiul. Export. ardeiul poate urma după leguminoase. în general. Denis F1. Portocaliu Bruisma. Siret. Splendid. înaintea culturilor de ardei se pot realiza culturi de legume verdeţuri: salată. Superb. Lumina şi temperatura.

03. La noi în ţară a intrat în cultură în secolul XVIII.3. 0. Solanaceae Importanţă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Cultura de ardei se înfiinţează prin răsad.33-4%). iar ardeiul gogoşar.. Pătlăgelele vinete provin din India. fructoză. compuşi organici: glucide (glucoză. unde se seamănă în luna februarie.p. 0. ovoidală sau sferică. 8-15 t/ha la ardeiul pentru boia şi 5-6 t/ha la ardeiul iute. temperatura solului trebuie să fie de 14-15°C. aminoacizi (predomină acidul glutamic. Producţia este de 15-30 t/ha la ardeiul gras. 1. protide (azot total 0. Lucrările de întreţinere ale culturilor de ardei constau în comple-tarea golurilor. Tulpina este erectă. pentru culturile timpurii de ardei gras şi în luna martie pentru culturile de vară-toamnă. gogoşar şi ardeiul lung. vitamina B1. responsabilă de brunificarea pulpei fructelor ca urmare a prezenţei fenolilor şi taninurilor. După plantare răsadurile se udă pentru a asigura prinderea acestora. care nu au ajuns la maturitatea de consum. Recoltarea se face manual. B2 şi PP 0.51-0.1-0. Compoziţia chimică a fructelor: substanţa anorganică: apa 91-93% şi s.7 mg/100 g p. albă sau verde deschis. Din grupa glicoalcaloizilor.27% exprimat în acid malic. cu pulpa comestibilă de culoare alb verzuie ce conţine multe seminţe. În condiţiile din ţara noastră este plantă anuală. În momentul plantării. eşalonat.1-0.u.Solanum melongena L. ramificată şi cu o porţiune lignificată la 11 . ardeiul lung şi cel pentru boia.27% din care proteina reprezintă 60-80%). PĂTLĂGELE VINETE . 7-9%. Conţinutul în acid ascorbic între 1-5. Cultura este foarte răspândită în estul Asiei. cu grijă pentru a preveni rupe-rea lăstarilor. Acizii organici neazotaţi 0. alungită cu pojghiţă de culoare violet închis. în funcţie de zonă. aspartic). în zonele mai calde. începând cu apariţia primelor frunze. Se plantează la distanţa de 70-75 cm între rânduri şi 25-30 cm între plante pe rând. puţin ramificat. iar la ardeiul iute şi cel pentru boia distanţa de plantare este de 15-20 cm. Fam. 0. Sistemul radicular este fasciculat. produs în răsadniţe sau solarii calde.2%).59).25%) Vitamine: cantităţi mai reduse comparativ cu alte specii de legume.04. la ardeiul gras. Particularităţi biologice (fig.p. Pe suprafeţe mici. iar în timpul perioadei de vegetaţie se fac 10-12 udări cu norme de 400-500 m3 apă/ha. care sunt foarte fragili. Fructul este o bacă de dimensiuni foarte mari. 3-4 praşile mecanice şi 2-3 manuale. zaharoză: 2.05 mg/100 g p. Enzime: oxidoreductaze în special polifenoloxidaza. unde se lucrează mecanizat la întreţinerea culturii se pot micşora distanţele dintre rânduri la 50-60 cm iar pe rând se plantează la 30-40 cm.87-1. lipide (în cantităţi foarte mici de cca. la maturitatea fiziologică.1. lung şi gogoşar. se dez-voltă mai mult lateral şi mai puţin în profunzime. Ardeiul gras şi iute se recoltează la maturitatea tehnică. 2-3 fertilizări faziale cu 100-150 kg azotat de amoniu la interval de 3-4 săptămâni. solanina alături de solanidina liberă contribuie la gustul amar al fructelor mai ales în partea din jurul seminţelor. Compuşi fenolici: conţinutul total în polifenoli (exprimaţi în tanin 0. Înaintea primelor brume se recoltează şi fructele verzi. Plantarea răsadurilor are loc în perioada aprilie-mai.

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

bază. Scoarţa tul-pinii este subţire, verde sau antocianică, cu ramificaţii monopodiale cu 8-12 etaje. Frunzele sunt mari, 10-20 cm, peţio-late, cu marginea întreagă dispusă altern. Partea superioară a limbului este acoperită de perişori fini iar cea inferioară este glabră. Florile sunt mari de culoare violacee, solitare, pe tipul cinci, poleni-zarea este autogamă. Fructul este o bacă, de dimensiuni mari, de formă ovală, piriformă, de culoarea neagră, violacee sau galben maroniu. Soiuri şi hibrizi. Soiurile din sortimentul de cultură în câmp şi protejată sunt redate în tabelul 1.2. Tabelul 1.2. Soiuri de vinete cultivate în România (2004)
Perioada de Soiuri sau hibrizi vegetaţie (zile) 110-120 Narcisa F1, Drăgaica Culturi în Amurg, Bucureştene, Pana Corbului, Contesa, 121-130 câmp Lucia, Lidia F1 131-140 Viorica Culturi în sere 110-120 Rima F1, Narcisa F1 şi solarii 121-130 Lidia F1, Lucia Destinaţia

Factorii care influenţează calitatea fructelor a) Factorii biologici. Soiul. Soiurile prezintă diferenţe în ce priveşte conţinutul în celuloză şi tanin, natura pigmenţilor antocianici din coaja fructelor. La tipurile de fructe cu coaja albă, verzuie şi violetă se constată că la cele cu fructe cu coaja de culoare albă se întâlneşte o acumulare mai mare de substanţă uscată, celuloză, Al, şi mai mică de N, Fe, Mn, Zn. Corelaţia între însuşirile morfologice şi biochimice ale fructelor, studiate la grupele de soiuri cu fructe lungi, rotunde şi ovale este eviden-ţiată prin conţinutul mai ridicat în proteină, glicoalcaloizi şi fenoli la fruc-tele lungi iar în zaharuri la fructele ovale. b) Factorii ecologici. Lumina influenţează creşterea conţinutului în zaharoză, temperatura ridicată şi uscăciunea atmosferică se manifestă prin inhibarea creşterii fructelor. Ca efect al complexului de factori climatici compoziţia chimică a fructelor de seră este mai bună, printr-un conţinut mai ridicat în s.u., zaharuri, cenuşă, proteină şi acid ascorbic şi mai scăzut în cenuşă comparativ cu culturile de câmp. Compoziţia chimică a fructelor în timpul creşterii şi dezvoltării acestora este diferită. Paralel cu creşterea fructelor, conţinutul acestora în s.u., proteină brută, taninuri şi acizi se reduce pe când acela în zaharuri creşte. Conţinutul fructelor în acid ascorbic scade pe măsură ce fructele se apropie de maturitatea tehnologică. Compoziţia chimică influenţată şi de perioada de recoltare. Astfel, fructele recoltate mai timpuriu conţin la aceeaşi stare de maturare mai puţină substanţă uscată şi zaharuri dar mai mult acid ascorbic decât cele recoltate mai târziu c) Factorii tehnologici. Solul - influenţează compoziţia chimică a fructelor mai ales prin aportul de elemente chimice cu N, P, K. Comparativ cu cultura pe sol, la cultura în sere sau solarii pe baloţi de paie, conţinutul frunzelor în N, P, K, la înflorire este mai ridicat, iar acele de Ca şi Mg mai scăzut. Fructele de vinete reacţionează foarte bine la aplicarea îngrăşămin-telor mai ales la cele organice, de asemenea reacţionează pozitiv la apli-carea îngrăşămintelor foliare cu microelemente. Recoltarea începe în iunie până toamna târziu, obţinându-se 30-40 t/ha.

12

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

1.2. LEGUME CUCURBITACEAE Acestei grupe de legume aparţin şase specii şi anume: Ø Castravetele Cucumis sativus Ø Pepenele galben Cucumis melo L. Ø Dovlecelul Cucurbita pepa L. var. oblonga Ø Dovlecelul patison Cucurbita pepo var. radiata Ø Pepenele verde Citrullus lanatus L. Ø Dovleacul comestibil Cucurbita maxima Caracteristici comune: sunt plante anuale ierboase, cu tulpini târâ-toare; prezintă flori unisexuate, plantele fiind monoice cu polenizare ento-mofilă; sunt pretenţioase sau foarte pretenţioase la căldură şi pretenţioase la lumină; tehnologia de cultură este foarte simplă; realizează producţii relativ mari la unitatea de suprafaţă. 1.2.1. Castraveţi - Cucumis sativus, Fam. Cucurbitaceae Importanţă. Este una din cele mai vechi legume, cultivat în India cu 3000 de ani în urmă, fiind menţionat şi în surse de informaţii romane şi ale Egiptului antic. Fructul este o melonidă (bacă falsă), de formă alungită, de culoare verde cu intensităţi şi nuanţe diferite la starea de maturitate la care se consumă şi galben la maturitatea fiziologică. În secţiune apare coaja colo-rată pulpa alb verzuie şi placenta cu seminţe plasate în loji. Cultura este extinsă pe toată perioada anului, în câmp, de primăvara până toamna, iar în sere si solarii în celelalte anotimpuri. Pentru fiecare tip de cultură există soiuri şi hibrizi proprii, iar în seră s-au creat soiuri partenocarpice (fără sămânţă). Fructele se consumă în cantităţi mari atât în stare proaspătă ca salată cât şi conservate (murături). Fructele de castraveţi la maturitate tehnologică sunt apreciate pentru însuşirile şi conţinutul diversificat de principii active cât şi cu efect terapeutic. Valoarea alimentară este redusă cu un aport caloric de 19 cal/100 g p.p. datorită conţinutului scăzut de substanţă uscată şi care variază între anumite limite în funcţie de mărimea fructului la recoltare. Conţinutul fructului în substanţe proteice este de 0,7-1,1%, săruri minerale 0,440,57% (predomină K cu rol alcalinizant în regimul nutriţio-nal), conţinutul în vitamine este ridicat, mai ales în acid ascorbic (14,5 mg/100 g p.p.), urmat de vitamina PP, complexul de vitamine B1, B2, B6 (0,02-0,03-0,04 mg/100 g p.p.); conţinutul în zaharuri (1,2-2,64%), glu-coza, fructoza şi zaharoza se găsesc în cele mai mari cantităţi, conţinutul în zaharuri este mai ridicat la fructele cu diametrul mare faţă de cele subţiri, de asemenea în ţesutul lacunar conţinutul este mai ridicat decât în pereţii laterali. Lipidele în cantitate de 0,1%, predomină acizii graşi linoleic şi lino-lenic. Uleiul eteric este cel care imprimă aroma specifică fructelor. Sucul de castraveţi are acţiune diuretică, ajută la creşterea părului şi tonificarea unghiilor, iar din seminţe se prepară diferite produse folosite în tratarea bolilor de piele. Se mai folosesc în cosmetică pentru pregătirea preparatelor emoliente de întreţinerea tenului. Particularităţi biologice Castravetele este o plantă anuală, erbacee. Sistemul radicular este ramificat, slab dezvoltat.

13

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

Tulpina este erbacee, ramificată acoperită cu perişori aspri şi este prevăzută cu cârcei, poate ajunge la o lungime de 2,5-3 m iar în contact cu solul, în condiţii de umiditate ridicată emite rădăcini adventive. Pe tulpină, la subsuoara frunzelor formează lăstari. Frunzele sunt mari, pentagonale, dinţate pe margini, acoperite cu peri-şori asprii. Florile sunt unisexuat monoice, dispuse 3-5 la subsuoara frunzelor, sunt mari, de culoare galbenă şi au formă de pâlnie. Florile femele se recunosc uşor după ovarul inferior dezvoltat. Există în prezent în cultură hibrizi ginoici care for-mează numai flori femele, inclusiv pe tulpina principală (hibridul Leon). Polenizarea florilor este entomo-filă. La hibrizii ginoici florile se for-mează prin partenocarpie. Fructul este de tip melonidă, de forme şi mă-rimi diferite în funcţie de soi, cu su-prafaţa netedă sau prevăzută cu ridi-cături semisferice, broboane sau cu ţepi. Seminţele sunt alungit-ovoidale turtite, ascuţite la extremităţi, de cu-loare albă, sau albgălbuie, de mări-me mijlocie. Specia are două forme cultivate, una cu fructe mici, numită şi cor-nişon, folosită în principal pentru conserve şi o formă cu fructe lungi sau semilungi, care se consumă în stare proaspătă. Soiuri şi hibrizi
a) După modul de repartizare a sexelor există trei tipuri de soiuri:

· monoice: pe axul principal apar la început florile mascule care alter-nează cu puţine flori femele. Pe ramificaţii apar flori femele în proporţie de 40-50%; · ginoice: planta are numai flori femele, fructele se dezvoltă prin partenocarpie; · andromonoice: pe aceeaşi plantă există flori mascule şi hermafrodite. b) După locul de cultură şi mărimea fructelor: Ø soiuri pentru câmp şi solarii cu fruct lung: Topaz, Magic, Astra F1, Select; Ø soiuri pentru câmp şi solarii cu fruct de tip cornişon: - timpurii: Regal F1, Renato F1, Adonis, Alaska F1, Mathilde F1, Mirinda, Cornişa, Mondial, Obelisk, Parker F1, Premier F1. - semitimpurii: Asterisc F1, Cornişon F1, Levina F1 , Cornibac F1 Record, Rita F1, Octopus F1, Partha F1 - semitârzii: Alibi F1, Meresta F1, Rozal F1; Ø hibrizi pentru seră cu fruct lung: - timpurii: Famosa, Floriade, Farbio, Tyria, Preferex, Pyralis, Sombrero, Nevada, Pietroso; - semitimpurii: Elka, Fitnes, Kamaron, Dalibor, Favorit; - semitârzii: Mustang, Jazer; Ø hibrizi pentru seră tip cornişon: - semitimpurii: Campion - timpurii: Meteor, Panadena, Pasanonte, Ophix, Selena; Factorii care influenţează calitatea fructelor a) Factorii biologici. Soiul. Un factor important în ameliorarea soiu-rilor de castraveţi îl constituie posibilitatea de control al sexului florilor. Pentru mărirea numărului de fructe este necesar să se mărească procentul florilor femele pe plantă, castravetele fiind o plantă unisexuat monoică. Flo-rile femeieşti se recunosc uşor după ovarul inferior care îmbracă forma vii-torului fruct. Florile bărbăteşti sunt lung pedunculată, cu corola mai mare apar întotdeauna înaintea celor femeieşti şi în număr mai mare pe tulpina principală. Fructele partenocarpice cultivate în seră au un conţinut mai scă-zut în s.u., zaharuri şi acid ascorbic.

14

unele elemente devin toxice. pentalobate cu peţiol lung şi gol în interior. Producţia obţinută este de 200-300 t/ha pentru culturile din sere şi 30-40 t/ha pentru cele din câmp. galbene. Lumina cu o intensitate de 12-15000 de lucşi influenţează favorabil procesele fiziologice. alogamă. Temperatura optimă de vegetaţie este de 25-28°C. reacţionează bine la îngrăşarea organică (gunoi de grajd). duce la întârzieri mari de creştere şi obţinerea de fructe puţine şi netipice. Compoziţia chimică. Umiditatea. Dovlecelul comun .2.A. afânate. Frunze mari. oblonga. dar având nevoie de intensitate ridicată. cu minime de 15-16°C şi maxime de 30-35°C. bine ramificată. 1. planta creşte sub for-mă de tufă. Fe (57 mg). P (0. s.5 mg). Rădăcina este pivotantă. Fără vrej. flori unisexuat monoice de culoare galbenă. Polenizarea este entomo-filă. conţinutul în azot total sporeşte gradat până la maturitatea şi îmbă-trânirea.4%. Căldura este unul dintre factorii de primă impor-tanţă pentru obţinerea de producţii mari şi de calitate. Seminţele au culoare alb-gălbuie. Florile. mărime mijlocie şi formă oval-turtită. Dovlecelul are cerinţe moderate faţă de căldură. Factorii ecologici care influenţează calitatea fructelor. Elementele nutritive sunt necesare să fie din abundenţă în sol deşi ele extrag cantităţi mici. mari. plantele rezistă mai bine la secetă.2. Faţă de lumină dovlecelul are cerinţe ridicate.u.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE b) Factorii ecologici.6-39. castraveţii fiind plante de zi scurtă (12 ore lumină). Dovlecelul are un conţinut mare de apă 93-98. Din cauza sistemului radicular mai bine dezvoltat. Solul. Se consumă în stare imatură numai după fierbere sau sub formă de murătură. c) Factorii tehnologici. plantele necesită o umiditate în sol de 65-70% din capacitatea de câmp. 2. Fam. B1. Până la fructificare. Opal. preferă soluri uşoare revene. cu perişori aspri rigizi. Creşterea plantelor în condiţii de temperatură scăzută (5ºC). bogate în humus.Cucurbita pepo L. microelemente Ca (15-39 mg). Fructul (fig. Privitor la evoluţia compuşilor cu azot ai fructelor.U. cu reacţie neutră sau slab acidă cu textură luto-nisipoasă. Umiditatea. Soiuri cultivate: Dana. unisexuat monoice. odată cu clorofila şi acidul ascorbic. var. granulată. tulburând activitatea enzimatică. permeabile. iar în perioada de fructificare 70-75%. Tulpina este scurtă la majoritatea soiurilor actuale. Trecerea plantelor la temperaturi de 25ºC readuce procesele le normal. Particularităţi biologice. În timpul creşterii şi dezvoltării fructelor totalul acizilor prezintă o creştere mai mare (de 5-6 ori). Cucurbitaceae Importanţă. Temperatura minimă de germinaţie este de 12-14°C (14-16 zile) iar cea optimă de 20-25°C (6 zile). Insuficienţa apei în sol şi aer influenţează negativ creşterea plantelor determinând apariţia unui număr mai mare de flori mascule şi deformarea fructelor. Plantele nu rezistă la îngheţ.77%.47-4. B2.4 mg%).61) este o melonidă cu formă alungită pigmentată în diverse nuanţe de verde deschis cu sau fără desene. Administrate în cantităţi mari. vitamine: acid ascorbic (9. Este o plantă anuală cu creştere rapidă. Arlika. Atât în sol cât şi în atmosferă trebuie menţinută la un nivel de 75-85% în sol şi 85-95% în aer. K (90 mg). 15 . Provine dintr-o specie aflată în New Mexico şi în vestul S.. PP sub 1 mg%.

Nutriţia minerală. Mie-zul are culoarea galbenă verzuie. după germinarea seminţelor pătrunzând până la 1 m adâncime în sol. 1. Cultura se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. Sistemul radicular se dezvoltă repede. bogate în humus. P. ocazie cu care se poate erbicida cu Balan 6-8 litri/ha.2. începând din luna aprilie. care se încorporează prin ară-tura adâncă la 28-30 cm. 1. în funcţie de destinaţia producţiei. ajungând până la 4-5 m lungime. aceasta fiind predominantă în ţesuturile de rezervă din fructele coapte. penta-lobate. la maturitatea fiziologică dar şi în salate de fructe în cofetărie. Fructele bogate în zahăr 4. eşalonat. Cu 10 zile înainte de maturare are loc o acumulare importantă de carotenoide colorate. Este foarte vechi în cultură apreciat pentru aroma. Consumul specific este de 4. ramificată. Se polenizează entomofil. parfumul dar şi pentru valoarea sa nutritivă Se consumă în stare proaspătă.5-14%. afânate. gustul. solitare. dulceţuri. Primăvara.Cucumis melo. Fructele se recoltează când au 6-10 cm şi floarea nu s-a scuturat sau când fructele au 1520 cm lungime şi 6-12 cm în diametru. varză timpurie. galbene. Fe. viguroasă. în asolament.5 kg K2O la o tonă produs comercial. Fructul (fig. unisexuat monoice sau hermafrodite. la pepenii cu miezul portocaliu. Frunzele sunt lung peţiolate. se pregăteşte patul germinativ cu grapa cu discuri. Pentru obţinerea de producţii timpurii. cu 6-8 zile înainte de semănat.5 kg P2O5 şi 3. Ca. B6. caroten (ß-carotenul). Florile sunt mari. solano-fructoase şi bulboase. Culturile succesive pot urma după legume verdeţuri sau după cartofi timpurii. dovlecelul se cultivă şi în solarii. 350-400 kg/ha superfosfat şi 200-225 kg/ha sare potasică. Pentru culturile succesive. alb- 16 . Cucurbitaceae Importanţa. erbacee. marmelade şi sucuri. Florile femele apar pe lăstarii secundari.0 kg N. mazăre. vitamina B1.5 g/100 g. Este o plantă anuală. dar responsabil de aroma specifică este nonadienolul).3. după legu-minoase anuale sau perene precum şi după rădăcinoase.62) este de tip melonidă. în funcţie de mărimea fructelor la recoltare.5.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Solurile. Pepenele galben . vitamina C 50-60 mg/100g. la subsuoara frunzelor câte 3-5 la un loc. Fam. Factorii tehnologici care influenţează calitatea fructelor Dovlecelul se cultivă în câmp atât ca o cultură principală cât şi suc-cesiv după alte legume timpurii. simple. urmând apoi pregătirea patu-lui germinativ. Particularităţi biologice. Tulpina este târâtoare. se face o arătură de vară şi se fertilizează cu 250-300 kg/ha Complex III. proteine 0. favorabile culturii dovlecelului sunt cele mijlocii sau uşoare. după care conţinutul în zaharuri reducătoare descreşte în favoarea zaharozei. după grăparea arăturii.5-7. creşte progresiv până în a 42-a zi conţinutul în amidon şi celu-loză. Înfiinţarea culturii se face de obicei prin semănat direct. cu reacţie neutră şi pH = 6. pentru culturile timpurii şi în iunie-iulie pentru culturile succesive. Producţia este de 6-10 t/ha şi 20-30 t/ha. Cultura dovlecelului în câmp poate urma. Acumularea substanţelor chimice în fructe are loc începând cu legarea lor. B2. când fructele au ajuns la matu-ritatea tehnică. fructe gla-sate. se aplică 150-200 kg/ha azotat de amoniu. Florile mascule apar mai devreme. Pe suprafaţa sa sunt perişori fini si este prevăzută cu cârcei. cu cinci petale concrescute. se deschid după 2-3 zile după apariţie. uleiuri eterice (în cantităţi mai mari acetatul de etil. Recoltarea se face manual. de formă. Compoziţie chimică. mărime şi culoare diferită în funcţie de soi. Pot fi cu suprafaţa netedă sau costată. se deschid după 10 zile şi rămân deschise 1-2 zile. K. rămân deschise o zi după care se ofilesc.

zaharuri în fructe. Turkestan. galben. Compoziţia chimică. Deşi conţin 89-94% apă. Pepenele verde . roz. favorizează acumularea de substanţă uscată. Fructele au un conţinut ridicat în zaharuri (până la 11%). B5. netedă şi lucioasă. genul cucumis.5g proteină. Seminţele se găsesc într-un ţesut placentar dis-puse în mijlocul fructului. Recoltarea fructelor începe din luna iulie şi durează până în sep-tembrie. Factorii climatici caracteristici modului de cultură sunt responsabilii principali ai diferenţelor înregistrate în compozi-ţia chimică a fructelor. cerinţe ridicate faţă de lumină. A. Fructele se recoltează eşalonat. Fertilizarea cu N200P200K100 kg/ha. vit. K 2. sau portocalie. la maturitatea fiziologică. colorată în verde cu diferite nuanţe şi desene. Fam. germinează la 14-15oC. Pepenele galben face parte din familia Cucur-bitaceae. dar mai ales privind conţinutul în substanţe volatile şi caroteni datorită specificului de soi. Pepenii verzi prezintă o cultură importantă economic şi foarte apreciată de consumatori datorită gustului echilibrat.5 mg. cele mai multe soiuri şi hibrizi conţin seminţe aşezate pe mai multe linii de la vârful fructului la peduncul. temperatura optimă a solului 20-25oC. Delicios. .4.2g lipide. cu excepţia carotenoidelor şi un conţinut mai scăzut în apă. are rezistenţă destul de mare la secetă datorită sistemului radicular bine dezvoltat. . b) Factorii ecologici. H.2mg.semitimpurii: Cantalup. B1. şi zaharoză este strâns corelat negativ cu umiditatea solului. nu favorizează nici viteza şi nici nivelul de acumulare al substanţelor hidrosolubile în fructe. Fructele produse în seră au un conţinut mai ridicat în toate componentele chimice. fin şi plăcut având o pondere însemnată între fructele consumate în stare proas-pătă.Citrullus lanatus Mansf.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE gălbuie. 1. Are cerinţe mari faţă de căldură. Titus. Sistematică şi soiuri.timpurii: Ica.semitârzii: Comoara Ungariei. fructele conţin 0. Fe 0. iar de P în frunze şi fructe. este suculent dulce şi aromat. B6. Soiuri cultivate: . Conţinutul fructelor în substanţă uscată ß-caroten. PP. vit. Creso F1. sau portocaliu. acizi organici 0. Având o mare capacitate de păstrare (30 de zile) şi prezentând o bună rezistenţă la transport pot fi transportaţi la distanţe mari mai nordice unde lipsa de fructe îi face foarte căutaţi. Roger. Templar F1. B2. 17 . 0. Compoziţia chimică a fructelor diferă în func-ţie de soi sub aspectul tuturor compuşilor chimici. O importanţă deosebită revine regimului de nutriţie şi fertilizării. Fructul este o melonidă mare cu coaja groasă.2. Cucurbitaceae Importanţa. coaja fiind mai deschisă la culoare. specia melo. cu extremităţile rotunjite. crapă uşor în zona pedunculului şi devine moale în zona pistilară. P 12 mg. Producţia este de 20-25 t/ha. c) Factorii tehnologici. C. Influenţa tratamentului cu regulatori de creştere. Ogen. Miezul este zemos. Ca 7 mg. Fondant. când au culoarea caracteristică soiului. dulce.2%. folosiţi în scopul grăbirii maturării şi îmbunătăţirii calităţii fructelor. Există în cultură hibrizi triploizi fără seminţe. Factorii care influenţează compoziţia chimică a fructelor a) Factorii genetici. colorat în roşu.

negre.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Particularităţi biologice (fig. dulce. Pe tulpina principală sunt florile mascule. luto-nisipoase În ceea ce priveşte efectul îngrăşămintelor chimice asupra calităţii fructelor. 40 cm între plante pe rând. uşoare. oval turtite. Urmărindu-se 30 de soiuri de diferite provenienţe s-a constatat că fructele soiurilor timpurii conţin mai puţină substanţă uscată şi mai multă zaharoză decât soiurile mai tardive (ENĂCHESCU. 1984). Factorii genetici şi climatici care influenţează calitatea fructelor a) Factorii genetici. În ce priveşte evoluţia substanţelor chimice în fructe. în timpul maturării conţinutul în substanţă uscată. târâtoare. iar în zaharuri după a 32-a zi. Florile sunt unisexuat monoice. mari. Distanţa de semănat este de 140-150 cm între rânduri.u. De Miniş. · semitârzii: De Dăbuleni. Miezul fructului este zemos. se erbicidează cu Balan 6-8 litri/ha şi se pregăteşte patul germinativ. bine ramifi-cată. solubilă şi carotenoide se măreşte. folosind 3-4 kg sămânţă/ha. Favorit. Bune premergătoare sunt lucerna. iar cele femele apar pe lăstarii secundari. mazărea.63). sunt adânc sectate. Frunzele. Cultura se fertilizează din toamnă cu 20-30 t/ha gunoi de grajd. specia lanatus. sferice sau alungite. Timpuriu de Canada. Soiuri cultivate: · timpurii: Sugar baby. are loc după a 40-a zi de la legare. sunt mici. maro sau pestriţe. adă-postite de vânturi deoarece plantele reacţionează nefavorabil la întoarcerea frunzelor şi vrejilor. preferă soluri nisipoase. Sweet. · semitimpurii: Crimson. iar acumularea maximă de s. · târzii: Charleston Gray. Lovrin 532. se măreşte con-ţinutul în zaharuri reducătoare. cerinţe mari faţă de lumină. b) Factorii ecologici. 400-500 kg/ha superfosfat şi 200-250 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează prin arătura adâncă. iar adâncimea de semănat este de 3-4 cm. Sistemul radicular bine dezvoltat. În procesul de ameliorare s-a urmărit obţinerea de hibrizi cu conţinut ridicat în substanţă uscată. Pepenele verde face parte din familia Cucurbitaceae genul citrulus. Semin-ţele mijlocii ca mărime. Cultura se înfiinţează prin semănat direct la sfârşitul lunii aprilie începutul lunii mai. cu lobi inegali şi rotunjiţi. faţă de apă cerinţe mari. Fructul este de tip melonidă.5 m. acoperite de perişori albcenuşii. se constată că adăugând azot în soluţia nutritivă. rădăcina principală ajunge până la 1. trifoiul. nu se modifică conţinutul în substanţe pectice. roşu cu nuanţe diferite. La subsuoara frunzelor se formează florile şi câte un cârcel ramificat. cu coaja groasă. în carotenoide şi acid ascorbic care să depăşească soiurile existente în cultură. vărzoasele şi rădăcinoasele. este acoperită de perişori. fasolea. germinează la 14o 15 C. Sistematică soiuri. pe terenurile nisipoase sau când nu urmează după leguminoase. iar prin adăugare de potasiu conţinutul în zaharoză. temperatura optimă este de 20-30oC. Paradise F1. Tulpina este erbacee. de culoare galbenă. 18 . Factorii tehnologici care influenţează calitatea fructelor Cultura se amplasează pe terenuri plane. Primăvara se administrează 150-200 kg/ha azotat de amo-niu. Dochiţa. de culoare verde închis sau deschis unele cu desene specifice soiului. Este o plantă pretenţioasă faţă de căldură. cu polenizare entomofilă. cu expoziţie sudică.

dimineaţa devreme se formează mai puţină rouă. Fam. Producţia este de 25-30 t/ha. eşalonat. În această grupă intră plantele regiunilor umede şi răcoroase fapt ce permite cultivarea lor până la altitudinea de 1000-1500 m. Arad. este mult mai puţin dezvoltat. Cluj.3.pe fructele mature. fac morcovul de neînlocuit în afec-ţiunile gastrointestinale. la soiurile valoroase şi în condiţii agropedoclimatice favorabile. rădăcina. lemnul primar.Daucus carota L. Ţesutul celu-lozic fin.cârcelul de pe vreji corespunzător fructului copt. Câmpia şi zona subcarpatică din sudul ţării.partea fructului care stă pe sol şi unde nu este clorofilă. vara din culturi. accesibilă tot timpul anului. dar şi de alte substanţe energetice sau bioactive cu rol important în alimentaţie. în general. acesta din urmă intrând în hrana copiilor încă din primele luni de viaţă. Rădăcinile tuberizate de morcov se utilizează în hrana oamenilor atât în stare proaspătă. Transilvania. Sub aspect nutriţional morcovul are o deosebită importanţă ca sursă principală de provitamina A. are în general formă tronconică. Legumele din această grupă au o caracteristică comună şi anume: în cursul procesului de îngroşare secundara a rădăcinii şi a axului hipocotil acesta se tuberizează prin depozitarea în ţesutul parenchimatic lemnos şi liberian a unor cantităţi însemnate de substanţă de rezervă în special glu-cide. Ø Chenopodiaceae: sfecla roşie. LEGUME RĂDĂCINOASE Din această grupă fac parte un număr mare de specii care aparţin la familii botanice diferite: Ø Apiaceae (Umbelifere): morcovul. păstârnacul. . cu puţine vase şi fibre. Momentul optim de recoltare se poate stabili ţinând cont de următoarele criterii: . alungită. ţelina. Umbeliferae Importanţa. Bihor şi Braşov. Morcovul . prezenţa substanţelor pectice. În secţiune transversală rădăcina are la exterior peridermul subţire. . iarna din depozitele de păstrare. Moldova. de conserve de sucuri. Legumele rădăcinoase sunt plante bienale. 1. Ø Brasicaceae (Crucifere): ridichile. Partea comestibilă a plantei. în perioada iulieseptembrie.1. sub formă deshidratată. Cultura morcovului este foarte veche cu mult înainte de 3000-4000 î.e. mai puţin dezvoltat având în centru două fascicole lemnoase. Cele mai favora-bile zone pentru plantele rădăcinoase sunt luncile şi văile din Câmpia de Vest. pătrunjelul. preparată. . cu excepţia ridichilor de lună şi a unor soiuri de ridichi de vară care sunt anuale.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Recoltarea fructelor are loc la maturitatea fiziologică.. se îngăl-beneşte.n. cilindrică sau rotundă (carote). În interior se găseşte cilindrul central for-mat din lemn secundar. În stare conservată 19 . Giurgiu. se usucă începâ-nd de la vârf. Cilindrul cen-tral. de la care pornesc raze medulare. crudă. Ponderea cea mai mare în producerea rădăcinoaselor comestibile o au jude-ţele Timiş.3. Ø Asteraceae: scorţonera şi barba caprei. parţial suberificat şi un parenchim bine dezvoltat care reprezintă liberul secundar. sărac în substanţe de rezervă şi mai ales carotenoide. precum si ca aliment dietetic.scoarţa zgâriată cu unghia este albicioasă şi nu verde ca la fructele necoapte. În anumite condiţii de sol şi cul-tură rădăcina se poate ramifica. 1. Culoarea rădăcinii este portocalie de dife-rite intensităţi.

64). Uriaş de Berlicum · cu rădăcina semilungă.. B2. respectiv cu cât este mai redus şi mai intens colorat cu atât cu atât calitatea este mai bună. În anul doi de vegetaţie mugurele central emite tulpina floriferă. Fe. Aceeaşi comportare o are şi în cazul provitaminei A. Morcovul are conţinut ridicat de caroten (provitamina A) între 5-24 mg/100 g p. prevăzută cu perişori. Conţinutul în proteină este însă mai ridicat în cultura de toamna. acumu-larea în rădăcini a carotenoidelor este favorizată la culturile de primăvară comparativ cu cele târzii de toamnă.5%. Forma rădăcinii tuberizate este în funcţie de soi. cu patru creste pe partea dorsală şi laterală. Morcovul este o plantă bienală care în primul an de cultură formează rădăcini tuberizate şi rozeta de frunze şi în anul al II-lea tulpina floriferă. Sistemul radicular bine dezvoltat. iar cea optimă de germinaţie este de 20-25oC când răsărirea du-rează numai 10-12 zile. pătrunde în sol până la 50-60 cm. uşor pubescente. genul daucus. uleiuri eterice (ß-carofilenul şi linalolul). Soiurile din cultură sunt grupate astfel: cu rădăcina lungă cu destinaţia pentru industrializare şi păstrare în silozuri: Bauer Kiler Rote Herz. Rădăcinile de morcov conţin: apă: 86-88%. protide: 0. Nantes. ramifi-cată. · cu rădăcini semiscurte: Chantenay. specia culti-vată Daucus carota. · cu rădăcini scurte: Carote de Paris. florile şi seminţele. albe de tipul cinci. La prepararea murăturilor se utilizează şi umbelele cu seminţe uscate după maturare.7-1. Specificul factorilor climatici din diferite regiuni ale globului se reflectă de asemenea în compoziţia chimică a rădăcinilor. iar din substanţe minerale: K. B1. înaltă de 150 cm. de asemenea intensi-tatea culorii cilindrului central sunt indicatori ai calităţii. Sistematică şi soiuri.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE morcovul se găseşte sub formă de murătură. cu lobi penatifidaţi. după răsărire începe fenomenul de îngroşare secundară şi durează 90-120 zile. Compoziţia chimică. substanţe volatile. Influenţa factorilor ecologici asupra calităţii rădăcinilor Faţă de temperatură morcovul are cerinţe moderate. cilindrice pentru consumul în stare proaspătă: Danvers 126. temperatura minimă de germinaţie este de 4-5oC când germinaţia se realizează după 30-50 zile. lung peţiolate. în regiunile polare. Datorită temperaturilor mai ridicate în perioada vegetaţiei. Astfel. Rozeta de frunze formată din 8-14 frunze. striată. săruri minerale. glucide 6-9%. E. 20 · .p. preferă solurile mijlocii sau uşoare bine aprovizionate cu humus. lipide precum şi o mare varietate de substanţe bioactive: vitamine. Particularităţi biologice (fig. Cerinţele faţă de apă sunt mari în faza de germinare şi cea de for-mare a rădăcinilor tuberizate. Morcovul face parte din familia Umbelifere. datorită uleiului eteric plăcut aromat pe care îl conţin. pireuri dietetice şi deshidratat. formată din flori mici. C. Are cerinţe moderate faţă de lumină. Fructul este o dicariopsă de formă elipsoi-dală sau ovoidală. În vârful ramificaţiilor se formează inflorescenţele tip umbelă compusă. mărirea conţinutului în substanţă uscată a rădăcinilor are loc în toată perioada de vegetaţie dar în special în ultimele două săptămâni. vit. Conţinutul în ulei eteric al rădăcinilor variază în funcţie de con-diţiile climatice ale anului de cultură.

prelungite.5-4 kg. în septembrie-octombrie. Conţinutul în nitraţi poate să crească la valori de 5-8 ori mai mari decât normal. morcovii se smulg din pământ. urmează pregătirea patului germinativ. la o agrotehnică necorespunzătoare. semimecani-zat. În unele ţări. aplicarea îngrăşămin-telor poate intensifica acumularea de macroelemente în rădăcini şi în frunze. Cultura morcovului se amplasează pe terenuri nivelate. Mg. ceea ce reprezintă un pericol real în alimentaţie mai ales pentru copii. Toamna. Modul în care se dezvoltă vegetativ plantele este hotă-râtor pentru posibilitatea de acumulare a unor cantităţi ridicate de zaharuri în rădăcini. Se fertilizează cu 150-200 kg/ha azotat de amoniu.5-2 cm şi se valorifică în legături de câte 5-10 bucăţi. ceapă verde. morcovul urmează după plante care eliberează terenul toamna devreme.2. opreşte vegetaţia.5-3 cm pe solurile mijlocii şi 2-2. Pentru consumul de vară. spanac. Alternarea perioadelor de secetă cu cele de umiditate determină crăparea rădăcinilor deoarece ţesuturile interne se umplu cu apă şi împreună cu ţesuturile nou formate prin reluarea activităţii cambiale exercită o pre-siune puternică asupra scoarţei care crapă. Bune premergătoare sunt solano-fructoasele.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Temperaturile ridicate din perioada de vară determină un conţinut mai ridicat în zaharuri al rădăcinilor. Densitatea de semănat este de 140-160 plante/m2 la culturile de vară şi 70-140 plante/m2 la cele de toamnă. Producţia este de 15-20 t/ha la cultura de vară şi 25-35 t/ha la cea de toamnă. Dacă cultura a fost îmburuienată. Conţinutul în caroten la diferite soiuri de morcov este determinat genetic. determină lignificarea şi sporirea conţinutului în uleiuri eterice în rădăcini imprimându-le un gust neplăcut.5 cm pe solurile semigrele. B şi Zn şi influenţat nefavorabil de irigare. cu dislocatorul DLR-4. Pentru combaterea buruienilor se poate erbicida la pregătirea patului germinativ cu Treflan 4-5 litri/ha sau Dual 3-4 litri/ha. cu combinatorul. pentru uşurarea dislocării.3. 1. Seceta asociată cu temperaturi ridicate. Semănatul se face în patru rânduri pe un strat după formula 60+30+30+30 cm sau 66+15+44+15 cm. irigabile. Cultura de toamnă se recol-tează după căderea primelor brume. cu 2-3 săptămâni înainte de recoltare se coseşte urmând ca până la recoltare plantele să mai formeze câteva frunze care permit identificarea rândurilor. pot urma după salată. Cantitatea de sămânţă la ha este de 3. dar influenţat favorabil de o fertilizare uniformă şi mai abundentă cu K. După dislocare. În ce priveşte regimul de nutriţie şi fertilizare. recoltarea se realizează prin smulgere sau dislocare. cultura se fertilizează cu 300-500 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică care se încorporează în sol prin arătura adâncă. Recoltarea. se curăţă şi se rup frunzele. Culturile târzii de morcov. iar la recoltarea mai târzie a fost mai mare acumularea de zaharuri şi carotenoide. care au fost fertilizate cu îngrăşăminte organice şi care lasă terenul curat de buruieni. se seamănă în benzi cu lăţimea de 7-10 cm. Adâncimea de semănat este de 2. Pătrunjelul .Petroselinum crispum Miller 21 . Primăvara devreme. începând din luna iunie când rădăcinile au grosimea de 1. imediat ce solul s-a zvântat. Conţinutul în acid ascorbic este favo-rizat la culturile de primăvară din răsadniţe. cu seminţe dispersate iar între aceste benzi 45 cm. La recoltarea mai timpurie a rădăcinilor se realizează un conţi-nut mai ridicat în acid ascorbic. bostănoasele. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii rădăcinilor În asolament.

sola legumelor rădăcinoase alături de morcov. Mg. Rozeta de frunze formată din frunze trifidate.8-1 m. Fam. B2. P. înalte de 0. Este o specie bienală. de culoare albă. conservelor datorită aromei specifice pe care o are. Mg. Tulpinile florifere care se formează numai în anul II de cultură. pătrunjelul ocu-pă de obicei. la fabricarea conser-velor şi a supelor concentrate. Se poate consuma proaspăt sau congelat. salatelor. Apiaceae (Umbeliferae) Importanţă. K. protide: 1. Rădăcinile conţin 14-15% s. după căderea primelor brume.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Fam. pentru consumul curent. glucide: 5-8%. Fructul este o dicariopsă. lung peţiolate. cu diametru în partea superioară de 35 cm. consum specific moderat de elemente nutritive Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii rădăcinii Locul în asolament. săruri minerale: Ca. murăturilor. PP şi C. var. de culoare verde închis. fără perişori brun-verzuie.3. Florile mici. plantele suportă şi o uşoară umbrire. începând din momentul în care rădăcinile au 0. iar cea optimă 20-25oC. sucu-lentă. rapaceum.5%. De altfel. sunt ramificate.3. Pentru semănat se folosesc 4-5 kg sămânţă la hectar. se rup frunzele care se pot valorifica separat. Soiuri cultivate: Zaharat. Are cerinţe moderate faţă de apă. Compoziţie chimică. 1. În acest caz se valorifică la legătură. alb-verzui. B2 şi C. Particularităţi biologice . Particularităţi biologice (fig. Ţelina de rădăcină . Fe. Pentru păstrare peste iarnă se recoltează toamna. Se cultivă pentru rădăcinile tuberizate şi frunzele care se folosesc la prepararea şi aromatizarea mâncărurilor. Recoltarea se poate face în timpul verii. Compoziţia chimică. Se foloseşte în alimentaţie la prepararea mâncărurilor.. 22 .5%. Faţă de lumină nu are pretenţii mari. Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii rădăcinii Temperatura minimă de germinaţie este de 3-4oC.. K. grupate în inflores-cenţă tip umbelă compusă. În cazul în care nu sunt asigurate condi-ţii pentru valorificare sau pentru păstrare. Apiaceae (Umbeliferae) Importanţă. vitamine: caroten. Polenizarea este alo-gamă.u. entomofilă. glabre. Fe. în luna martie. protide: 1. în octombrie. foarte mică. Este plantă bienală. După dislocare. până cel târ-ziu în aprilie. Rădăcina este pivotantă. săruri minerale: Ca. recoltarea se poate face în primă-vara anului următor deoarece rădăcinile rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii. Semănatul se face primăvara devreme. B1.3%.Apium graveolens L. B6.5-1 cm diametru. păstârnac etc.66). iar rădăcinile sunt destinate păstrării peste iarnă.u. fertilizarea şi pregătirea terenului sunt asemă-nătoare cu cele prezentate la cultura morcovului. Producţia de rădăcini este de 15-20 t/ha. Preferă soluri mijlocii. Pe suprafeţe mici se poate semăna încă din toamnă. lipide: 0. Rădăcinile conţin: 9-12% s. Adânci-mea de semănat este de 2-3 cm. vitamine: B1. din care: glucide: 6-9%. luto-nisipoase sau lutoase. semimecanizat cu DLR-4. preferă umiditate constantă în perioada de îngroşare a rădăcinii.

convar. necesită udări în perioadele de secetă. Porţiunea îngroşată poate avea formă conic-alungită sau sferică. hortensis Ehrh. 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică. Culturile de toamnă se recoltează în luna octombrie. după spanac. Spre deosebire de pătrunjel.3. cărnoase. Are cerinţe o o moderate faţă de căldură. PP şi săruri minerale: calciu. de 1. protide 1-1. magneziu. Frunzele sunt peţiolate. Factorii ecologici şi tehnologici care influen-ţează calitatea ţelinei. salată. valorificându-se cu frunze. Cultura de ţelină poate să urmeze. Polenizarea este alogamă. în acelaşi an. Au un conţinut ridicat de substanţă uscată. Polenizarea este alogamă. Bune premergătoare sunt leguminoasele anuale. repre-zentată de glucide 9-12%. Recoltarea. Tuberizarea se realizează la nivelul axului epicotil. În ce priveşte nutriţia minerală. Are pulpa gălbuie. Faţă de apă are cerinţe ridicate. albe. striate. Păstârnacul . cu 2-7 perechi de foliole. Are formă sferică. grupate în inflorescenţă tip umbelă.4. Soiuri cultivate: Alabaster. 23 .MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Sistemul radicular este ramificat. Florile sunt mici. fosfor. Florile sunt mici. Rădăcinile conţin substanţe volatile care imprimă acestora gustul şi aroma specifică. Ţelina pentru rădăcină se recoltează începând din tim-pul verii. Apiaceae (Umbeliferae) Importanţă. bogate în humus. gal-bene. de asemenea. solano-fructoasele. hipocotil şi partea superioară a rădăcinii. cu numeroase rădăcini care pătrund în sol la adâncimea de 50 cm. ridichi de lună sau după mazăre. grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă. pubescente. suculentă şi aromă caracteristică. Particularităţi biologice Păstârnacul este o plantă bienală. penat sectate. Producţia de rădăcini este de 25-30 t/ha.5%. glo-buloasă sau tronconică cu numeroase rădăcini secundare. Păstârnacul se cultivă pentru rădăcini. înainte de venirea înghe-ţului. Fructul este dicariopsă brună-verzuie. În anul al doilea de vegetaţie formează tulpinile florale. împreună cu alte legume. În asolament. în funcţie de soi. pentru consumul curent când după dislocare. Cultura se fertilizează din toamnă cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. În anul al doilea se dezvoltă tulpina floriferă. 1. la partea inferioară. Preferă soluri mijlocii sau compacte cu o bună capacitate de reţinere a apei. plantele se faso-nează prin îndepărtarea rădăcinilor secundare. care se utili-zează la prepararea diferitelor mâncăruri şi în industria conservelor. În acest caz frunzele din rozetă se îndepărtează. cilindrul central este mai mic. vitami-nele C (17-30 mg). ramificate.Pastinaca sativa L. prin tăiere lăsând aproximativ 1 cm din peţiol. germinează la 4-5 C. cea termi-nală fiind trilobată. care în primul an formează în sol o rădăcină pivotantă. Are cerinţe moderate faţă de lumină. Victoria.2 m ramificată şi striată. 17-19%. Conţine. ţelina este foarte sensibilă la carenţa în magneziu şi bor. B1. foarte mică (un gram conţine 2500-2800 seminţe). Se pregăteşte patul germinativ cu grapa cu discuri sau combinatorul. tempera-tura optimă este de 20-25 C. care se încorpo-rează în sol prin arătură adâncă.. ţelina ocupă sola ferti-lizată cu gunoi de grajd. Primăvara se fertilizează cu 150-200 kg/ha azotat de amoniu şi se erbicidează cu Treflan 3-4 litri/ha sau Dual 3-4 litri/ha. care ajung până la 150-200 cm.

La unele soiuri de ridichi de lună coaja şi interiorul rădăcinii sunt pig-mentate în roşu. Când nu există posibilităţi de valorificare sau păstrare peste iarnă. Factorii ecologici care influenţează calitatea rădăcinilor Faţă de temperatură are cerinţe moderate. cu puţine vase lemnoase în perioada consumului. se sortează şi se poate păstra peste iarnă în pivniţe. Producţia de rădăcini este de 35-40 t/ha. Fam. la 40 cm între rânduri şi 70 cm între benzi.soiuri de iarnă şi vară convar.. iar coaja rădăcinii la ridichile de iarnă poate avea culoa-rea neagră sau albă. şanţuri sau depozite. după căderea primelor brume.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Fructele dicariopse. Se curăţă apoi de pământ şi frunze. Soiuri cultivate: Semilung. Temperatura minimă de germinaţie este de 2-3°C. sativus . Semănatul se face primăvara devreme (februarie-martie). în rânduri echidistante la 40-50 cm pe teren nemodelat sau în benzi de câte 3 rânduri pe strat. Preferă solurile mijlocii. Factorii tehnologici care influenţează calitatea rădăcinilor Cultura de păstârnac se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. niger .5 cm pe solurile mijlocii. Hipocotilul îngroşat este constituit dintr-un ţesut parenchimatic. neavând cerinţe mari faţă de lumină. iar cea optimă de 15-25°C. Păstârnacul suportă o uşoară umbrire. adânci. fertile. astfel că pot ierna în câmp. de culoare cafenie şi cu viabilitate redusă (facul-tatea germinativă se menţine cel mult 2 ani de zile). Cultura este bienală la varietatea niger şi anuală la varietatea radicula. Are cerinţe moderate faţă de umiditate. păstârnacul poate rămâne în câmp şi se poate recolta primăvara în martie-aprilie. Partea comestibilă a plantei este rădăcina îngroşată şi anume hipocotilul. Cea mai răspândită la noi în ţară este cultura ridichilor de lună efectuată în câmp.Raphanus sativus L. Plantele tinere rezistă până la -5°C iar cele mature până la -8…-10°C. mai ales solarii. 24 . precum şi în spaţii protejate. cu reacţie neutră. 300-500 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică. Alb lung. Cruciferae convar. dar mai târziu prin mărirea spaţiului celular şi a lignificării devine neconsuma-bil. 1. Recoltarea se face toamna târziu. cu marginile aripate. Se aplică 150 kg/ha azotat de amoniu sau 200 kg/ha Complex III şi se erbicidează cu Treflan sau Dual 3-5 litri/ha. porţiunea superioară a îngroşării. sunt de mărime mij-locie. deoarece pe hipocotil nu cresc rădăcini secundare. bogate în humus. dar reacţionează favorabil la o umiditate relativ ridicată în sol. Ridichi . rotund-turtite.5. Adâncimea de semănat este de 3-3. Temperatura optimă de vegetaţie este de 15-25°C.3. se mărunţeşte primăvara devreme cu combinatorul. prin dislocare cu DLR-4. datorită înrădăcinării pro-funde. lutoase sau luto-nisipoase.5 cm pe soluri mai uşoare şi de 22. de 75-80% din capacitatea de câmp. Arătura adâncă de toamnă (28-30 cm).soiuri de primăvară Importanţă.

dar ridichea de lună se cultivă şi în spaţii protejate. lipide în cantităţi foarte mici 0. În aceleaşi condiţii însă. iar la soiurile alungite pe lângă hipocotil se îngroaşă şi partea superioară a rădăcinii. PP şi acidul pantotenic.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Sub aspect nutriţional. Soiul.68). În lucrările de ameliorare se are în vedere obţinerea de soiuri cu conţinut mai scăzut în tioglicozizi al rădăcinilor. Ilka. Ţepuşe de Gheaţă. Tulpina floriferă are 50-100 cm. Factorii genetici şi ecologici care influenţează calitatea ridichilor a) Factorii genetici. b) Factorii ecologici. Are culoarea albă. cel mai scăzut conţinut în substanţe nutritive se înregistrează în jur de 30 iulie. când temperatura medie zilnică este mai ridicată. Lumina. Particularităţi biologice (fig. datorită posibilităţii unei culturi foarte timpurii. De Blaj. albe sau violacei.9%. · Ridichi de iarnă: Negre rotunde. Se seamănă în benzi de 6 rânduri (65+15 cm x 5).6-8. Frunzele cotiledonale sunt cordiforme.4% (glucoză. Compoziţia chimică. De Dumbrăveni. de culoare cafenie. Temperatura din timpul creşterii rădăcinilor influenţează compoziţia lor chimică. De Iernut. invers decât în rădăcini. glucide: 1. Factorii tehnologici care influenţează calitatea ridichilor Influenţa nutriţiei minerale a fost cercetată prin acumularea de azot în frunze şi rădăcini în condiţii de fertilizare cu P şi K la care s-a adăugat Mo. Adausul de N are efect pozitiv asupra conţinutului în N al ambelor organe (frunze şi rădăcini) pe când acela în Mo nu a dat rezultate concludente.1%. Fructul este o silicvă indehiscentă în care se formează seminţele ovoidale. la cele de lună dezvoltă porţiunea tuberizată de sub axul hipocotil. protide 0. B2. importanţa ridichilor constă în consumul rădăcinilor exclusiv în stare proaspătă ca salată. iar prin genetica biochimică se urmăreşte stabilirea determinării genetice a unor compuşi care să fie utilizată şi pentru caracterizarea sau diferenţierea unor soiuri. Rădăcinile sunt folosite şi în scop medicinal. B6. pubescente. Soiurile cultivate · Ridichea de lună: Rotunde timpurii. În timpul iernii se consumă rădăcinile ridichilor de iarnă păstrate în depozite. Ridichile se cultivă în principal în câmp. proteina brută creşte în frunze.6-1. Ridichile de lună se seamănă primăvara devreme sau pentru cultura de toamnă în perioada august-septembrie. B1. Apa: 86-94%. rozeta de frunze cuprinde 5-8 frunze lirate sau penat sectate acoperite cu perişori. roşie. precum şi prin cultivarea pe teren argilos comparativ cu solul organic. Redo. neagră sau bicoloră. În mod restrâns se consumă şi frunzele pentru salată. vitamine: acid ascorbic 15-29 mg%. chiar în câmp. ramificată cu flori grupate în inflo-rescenţă de tip racem terminal. Rădăcina. · Ridichi de vară: Albe Japoneze. Urmărindu-se influenţa iluminării suplimentare asupra unor compuşi chimici ai plantelor s-a înregistrat mări-rea conţinutului în glucide şi scăderea aceluia în proteină brută din rădăcini cu intensificarea iluminării. · Ridichi de toamnă: Bere de Munchen. fructoză şi zaharoză). roz. din care 50-55% proteine. Ridichea de lună este o plantă anuală iar cea de vară-iarnă bienală. folosind 25 . mai ales la începutul pri-măverii. Roşii cu vârful alb.

obovat. Culturile în câmp timpurii şi tar-dive sau în sere şi solarii. turtită. căpăţâna este format din frunze aşezate una peste alta deasupra mugurelui central. lirat) şi sunt acoperite cu un strat de pruină care la unele soiuri imprimă o culoare verde-albăstruie. apoi se curăţă de pământ şi se rup frun-zele. murată. Ridichea de vară se sea-mănă în martie. prin smulgere. LEGUME DIN GRUPA VERZEI 1. care sunt din ce în ce mai decolorate spre interior împreună cu coceanul (tulpina) constituie locul de acumulare a substanţelor de rezervă. Particularităţi biologice. sau con-gelată. alungită. în stare proaspătă. Tulpina în primul an de vegetaţie. for-mează tulpinile florifere. Organul comestibil. Ridichea de toamnă şi de iarnă se recoltează după căderea primelor brume. Din această cauză culturile înfiinţate prin răsad necesită mai multe udări. dar suportă şi temperaturi mai ridicate.Brassica oleraceae. Adâncimea de semă-nat este de 2-2. Recoltarea pentru ridichile de lună şi de vară se face manual. Rădăcina este pivotantă şi bine ramificată. în 23 etape pe măsură ce rădăcinile s-au dezvoltat suficient şi se leagă în legături de câte 5-8 bucăţi. Varza albă este o specie bienală. sistemul radicular se ramifică şi nu mai pătrunde în profunzime.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 15-20 kg sămânţă/ha. care în primul an de vegetaţie formează în sol o rădăcină ramificată iar la suprafaţă o tulpină scurtă (cocean) pe care sunt dispuse frunzele. în momen-tul repicării răsadului sau la plantare. Valoarea alimentară a verzei este dată de conţinutul ridicat în hidraţi de carbon. la ridichea de lună şi 2-5 la cea de vară. 15-20 t/ha la ridichea de vară şi 20-30 t/ha la cele de toamnă-iarnă. Cruciferae Importanţa. necomestibile. Sub aspect nutriţional importanţa verzei constă în primul rând în aportul în vitamina C pe care îl asigură iarna şi primăvara. săruri minerale şi vitamine. este scurtă şi îngroşată.4. 26 . Frunzele din interiorul căpăţânii sunt etiolate. Forma căpăţânilor este sferică. Ridi-chile de toamnă-iarnă se seamănă începând de la sfârşitul lunii mai până în 10-15 iulie. Partea comestibilă o reprezintă căpăţâna care se con-sumă în tot timpul anului. marea majori-tate a acestora fiind răspândite până la 30-40 cm adâncime. La culturile înfiinţate prin semănat direct. fac posibil consumul în stare proaspătă tot timpul anului. câte 4 rânduri pe strat folosind 10-12 kg sămânţă/ha. 1. Frunzele. Căpăţâna are la exterior câteva frunze de culoare verde mai închis cu rol în asimilaţia clorofiliană. comparativ cu cele semănate direct. utilizate aproape integral de orga-nismul uman.5 cm. La culturile înfiinţate prin răsad. care în anul al doilea. Producţia este de 8-10 t/ha la ridichea de lună. semimecanizat cu DLR-4. Varza albă . câte trei rânduri pe strat (70+40+40 cm). prin consum în stare crudă ca salată. Semănatul mai adânc. sau conică în funcţie de soi. acestea pătrund în sol până la 120-150 cm.1. Fam. determină deformarea porţiunii îngroşate. În vârful tulpinii şi la baza frunzelor se găsesc mugurii. datorită ruperii vârfului rădăcinii principale. albe sau gălbui şi în ele se depozitează substanţele de rezervă.4. deshidratată. Varza este o plantă bienală din climatul temperat. în special la soiurile de ridichi de lună având formă sferică. stare în care mare parte din vitamina C conţinută se păstrează. Pe ea sunt inserate frunzele din rozetă şi cele care formează căpăţâna. sau după murare. Frunzele din rozetă sunt scurt sau lung peţiolate cu limbul de formă diferită în funcţie de soi (rotund.

cenuşă 0.15%. uşor turtită sferică. Varza conţine cca. pe tipul 4.p. Din substanţa uscată: glucide 4.4%. PP. uşor turtită rotund-turtită rotund. regăsindu-se în cantităţi apreciabile în frunzele din interiorul căpăţânii. în cultura de toamnă căpăţânile au un conţinut mai ridicat în s.5-1 kg la soiurile timpurii şi 2-4 kg la cele tardive. la fel se întâmplă şi cu Mg şi Ca sau cu zaharurile. pentru obţinerea de producţii timpurii. 27 . Soiuri cultivate. 90-92% apă şi 8-10% s.62%. acid dehidro-ascorbic până la 7. Florile sunt galbene. sferice. ajung la o înălţime de 100-150 cm. 1.3. sub formă de acid ascorbic 35-55 mg care scade de la interiorul la exteriorul căpăţânii.83%. celuloză 1. În condiţiile ţării noastre.4 mg% g p. În urma polenizării alogame se for-mează fructe de tip silicvă în care se găsesc 20-30 seminţe mici. de culoare maro închis.8% s. Perioada de cultură este caracterizată climatic printr-un ansamblu de factori sub influenţa cărora se creează diferenţe în compoziţia chimică a plantelor. Sursa cea mai importantă de vitamina C. ovală şi pot avea în medie 0. uşor turtită rotund-turtită conic-inversă rotund-turtită ovală Compoziţia chimică. Urmărindu-se conţinutul în substanţe chimice a trei soiuri de vară şi alte trei de toamnă s-au remarcat diferenţe în ce priveşte conţinutul în zaharuri şi substanţe proteice (la soiurile de vară este mai scăzut comparativ cu cele de toamnă acelaşi lucru se remarcă şi în ce priveşte conţinutul în proteine. dar mai mic în acid ascorbic decât căpăţânile produse în cultură timpurie de vară. sere sau solarii.3). Tulpinile florifere sunt ramificate. b) Factorii climatici. Ele au formă diferită: sferică.p. Factorii genetici şi ecologici care influenţează calitatea căpăţânilor de varză a) Factorii genetici. şi în principalii com-puşi chimici. com-plexul de vitamine B.12% şi acid ascorbic 43 mg/100 g p. şi ascorbigen.u. Soiuri de varză albă Soiul sau hibridul Dittmark Timpurie de Vidra Gloria Lena F1 De Buzău Licurişcă Braunschweig Amager Mocira Lares Perioada de vegetaţie (zile) 95-105 90-100 120-135 120-130 140-155 140-155 155-165 155-165 150-165 160-180 Forma căpăţânii sferică sferică sferică. Modificarea compoziţiei chimice a plantelor în ontoge-neză variază în funcţie de organ.). proteină 1. E şi K (2. Prin ameliorarea soiurilor existente în cul-tură se are în vedere obţinerea de soiuri cu un conţinut mai ridicat în zaharuri şi acid ascorbic. din frunzele rozetei în perioada de vegetaţie. după parcurgerea perioadei de vernalizare apar tulpinile florifere pe care sunt frunze mici. În ce priveşte acumularea în dinamică a elementelor chimice în special cele cu N.u. sesile. de vară şi de toamnă (tab. În cultură se găsesc soiuri cu perioadă de vege-taţie diferită care se cultivă în câmp.69) este formată din 60-75 frunze şi reprezintă 70-80% din greu-tatea plantei. În anul al doilea. acid malic 0.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Căpăţâna (fig. P. Tabelul 1. rotund-turtită. K. Ritmul de acumulare a fosforului şi acidu-lui ascorbic în perioada de maturare a căpăţânii este mai mare în coceanul interior decât în frunzele exterioare. se constată o scădere progresivă până la recoltare..u.

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

Din alt studiu rezultă acumularea mai mare de zaharuri şi zaharoză în detrimentul zaharurilor reducătoare din frunze în anotimpul cu tempera-turi mai scăzute comparativ cu anotimpul mai cald. Factorii tehnologici care influenţează calitatea căpăţânilor de varză. Cultura verzei se amplasează pe terenuri nivelate, irigabile, cu soluri mijlocii spre uşoare (cultura timpurie) sau mijlocii spre compacte (culturile de vară-toamnă), fertile (3-4% humus), cu reacţie neutră spre uşor alcalină. Pe acelaşi teren sau după alte crucifere, poate urma după 3-4 ani. În asolament varza poate urma după leguminoase anuale sau perene, după solanofructoase sau bostănoase. Bune premergătoare sunt şi culturile de rădăcinoase şi bulboase. Cultura se fertilizează toamna cu 20-30 t/ha gunoi de grajd, bine descompus, 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică, care se încorporează în sol odată cu arătura adâncă la 28-30 cm. Cultura se înfiinţează prin răsad produs în răsadniţe calde. Semă-natul se face în ultima decadă a lunii ianuarie până la începutul lunii februarie, folosind 400-600 g sămânţă pentru răsadul necesar la un hectar de cultură. Se poate semăna şi în sere înmulţitor, dar repicatul se va exe-cuta în răsadniţe sau solarii cu pat de biocombustibil. Când plantele au 1-2 frunze adevărate se repică în ghivece sau cuburi nutritive de 5 x 5 cm. În perioada de producere a răsadurilor acestea se udă cu cantităţi moderate de apă, se face aerisirea frecventă, o fertilizare cu soluţii de îngrăşăminte com-plexe şi 2-3 tratamente cu Orthocid sau Dithane pentru a preveni putrezirea plăntuţelor şi mana. Cu 23 săptămâni înainte de plantare, răsadurile se călesc, prin descoperirea completă în timpul zilei şi în nopţile fără îngheţ. Plantarea răsadurilor se realizează în luna martie până la începutul lunii aprilie, când în sol se înregistrează 8°C şi pentru 2-3 zile nu se prevăd îngheţuri. Pe teren nemodelat se plantează la distanţe de 50-60 cm între rânduri şi 30 cm între plante pe rând iar pe teren modelat la 70-75/25 cm. Regimul de nutriţie. La administrarea de NH4NO3, înlocuirea pota-siului cu gunoi de grajd intensifică acumularea elementelor N, P, K. Îngră-şarea complexă sub arătură şi fazial în timpul vegetaţiei asigură un con-ţinut mai ridicat al căpăţânilor în azot şi dat numai sub arătură se intensi-fică absorbţia de fosfor. Efectul diferitelor formule de fertilizare asupra compuşilor organici ai căpăţânilor a făcut posibilă stabilirea dozelor optime de azot pentru acumularea de substanţe proteice şi acid ascorbic, a dozelor de microele-mente (Mn) asupra conţinutului de substanţă uscată sau de borului asupra acumulării acidului ascorbic. O importanţă deosebită pentru compoziţia chimică a plantelor o pre-zintă natura solului. Pe soluri podzolice, sărăturate se realizează la căpăţână o creştere a cantităţii de s.u. prin administrarea de P şi K. Recoltarea începe în ultima decadă a lunii mai, în zonele de câm-pie şi la începutul lunii iunie, în celelalte regiuni. Se recoltează manual, prin 2-3 treceri, prin tăierea căpăţânilor, când acestea au ajuns la maturi-tatea tehnică. Producţiile obţinute 2030 t/ha. 1.4.2. Varza roşie - Brassica oleraceae L, var. capitata f. rubra Fam. Cruciferae Importanţa. Cultivată pe suprafeţe relativ restrânse, fiind utilizată în stare crudă ca salată, având conţinut ridicat în acid ascorbic, varza roşie are o importanţă insuficient

28

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

recunoscută mai ales că şi în stare conservată prin murare sau în oţet se păstrează o mare parte din acidul ascorbic prezent. Particularităţi biologice. Particularităţile biologice ale verzei roşii sunt, în general, asemănătoare cu cele ale verzei albe, dar se deosebeşte de aceasta prin culoarea roşie-violacee, datorită pigmenţilor antocianici care se găsesc în stratul de celule de la suprafaţă. Frunzele sunt pieloase, plantele formează căpăţâni mai mici şi mai îndesate. Culoarea caracteristică, roşie-violacee, permite deosebirea de cele-lalte varietăţi de varză albă, încă din faza de răsad. Compoziţia chimică a căpăţânii. Varza roşie conţine apă 91-92%; zaharuri 3,34,75% reprezentată prin glucoză, fructoză şi galactoză; celu-loză 0,7-1%; lipide neînsemnate cantitativ; vitamina C (33-35 mg% de g p.p.) sursă importantă de vitamină. Soiuri cultivate. Comparativ cu varza albă sortimentul de soiuri este mai redus, mai răspândite fiind în prezent soiurile Roşie de Argeş şi Cap de negru. Factorii care influenţează calitatea căpăţânilor a) Factori ecologici. Varza roşie are cerinţe asemănătoare cu ale verzei albe. Are rezistenţă mai bună faţă de temperaturile scăzute, în faza de căpăţână suportând temperaturi negative de -3…-5°C până la -8°C. b) Factori tehnologici. Tehnologia de cultură este asemănătoare cu a verzei albe. Deoarece varza roşie este solicitată pe piaţă în perioada de vară-toamnă se practică numai culturi de vară sau de toamnă, în câmp. În ambele situaţii se produce răsad nerepicat, în răsadniţe semicalde sau sola-rii, pentru cultura de vară şi pe strat pentru cea de toamnă. Sunt necesare 300-350 g seminţe pentru asigurarea răsadului unui hectar de cultură. Lucrările de întreţinere ale culturii sunt asemănătoare ce cele de la varza albă. Recoltarea are loc în perioada iulie-august, pentru cultura de vară şi septembrienoiembrie, pentru cea de toamnă. Producţia este de 25-40 t/ha. 10.4.3. Conopida - Brassica oleracea L., var. botrytis L. Fam. Brassicaceae Importanţă. Originală din Egipt, conopida a fost introdusă în cul-tură în secolul XVI. De la plante se utilizează inflorescenţa care se dezvoltă în vârful tulpinii sub forma unei mase de culoare albă, cu aspect de căpă-ţână formată prin îngroşarea pedicelelor florale. Falsa căpăţână este acope-rită la unele soiuri de frunze scurte. Conopida se consumă numai după fierbere iar în stare conservată sub formă de murături sau în soluţii slab alcaline constituind un important aport de proteine şi vitamine. Cultura timpurie şi mai ales cea de toamnă în câmp este răspândită în toată ţara noastră. Pe suprafeţe mai restrânse conopida se cultivă în sere şi solarii. Particularităţi biologice (fig.70). Conopida se comportă în cultură ca o plantă anuală. Rădăcina este pivotantă, ramificaţiile secundare fiind în stratul de sol de până la 25-40 cm adâncime. Axul hipocotil are culoare violacee. Frunzele cotiledonale sunt cordiforme. Frunzele din rozetă sunt peţiolate, de formă oval-alungită şi marginea frunzelor fin-dinţată. În mijlocul rozetei de frunze, apar după 60-80 zile de la semănat inflorescenţa modificată, formată la început din lăstari scurţi, cărnoşi, etiolaţi. Inflorescenţa apare când planta a format 9-12 frunze, sub forma primordiilor ramificaţiilor de ordinul 1, 2, 3. Cele de ordinul 4, 5, 6 apar când planta are 15-16 frunze. În final o inflorescenţă cuprinde aproximativ 2000 ramificaţii, care au fiecare un diametru de 1-3 cm.
29

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

La unele soiuri inflorescenţa este protejată de frunzele din rozetă şi astfel va avea o culoare albă. Când nu este protejată, sub influenţa luminii capătă o culoare alb-gălbuie. După 10-20 zile de la formarea inflorescenţelor cărnoase, acestea se desfac, pedicelii florali se alungesc, se lignifică şi se înverzesc formându-se astfel lăstari floriferi. Fructul este de tip silicvă în care se formează seminţele mici, cu diametrul de 22,5 mm, sferice, de culoare brun-închis. Facultatea germi-nativă se păstrează 5-6 ani. Compoziţia chimică. Conţinutul în apă 90-94%, s.u. 4,6-9,7%, glucide 1,542,30%, glucoza în proporţie mai mare decât fructoza, proteina brută 2,2-2,8%, lipide 0,10,3%, conţinut ridicat în vitamina C 59-135 mg% g p.p., vitaminele B1, B2,, PP şi B6 în cantităţi mult mai reduse, vitamina K (sub 4 mg/%). Soiuri cultivate. Soiurile de conopidă cultivate se grupează după durata perioadei de vegetaţie în: - soiuri timpurii (100-120 zile): Alto, Fortados, Paloma, Timpurie de Bacău, Veralto; - soiuri semitârzii (120-140 zile): Bulgăre de zăpadă, Suprimax. Pe plan mondial sunt răspândite în cultură şi soiuri de tip “Roma-nesco”, cu inflorescenţe colorate, de formă piramidală. Factorii care influenţează compoziţia chimică a conopidei a) Factori genetici. Soiul. Luându-se în observaţie patru soiuri diferite, s-au constatat diferenţe relativ mici în ce priveşte conţinutul în apă şi acid ascorbic. Conţinutul în proteină atât în frunze cât şi în inflorescenţe este mai ridicat la începutul creşterii plantelor decât la faza de maturare pentru consum a inflorescenţei. b) Factori pedoclimatici. Într-un studiu făcut asupra plantelor ţinute şapte zile la lumină la temperatura de 5ºC şi cu suplimentare de CO2 frunzele plantelor au acumulat zaharuri şi amidon de aproximativ trei ori mai mult decât acelea ţinute la întuneric. Aportul de CO2 a dus la dublarea conţinutului de zaharuri şi amidon. Temperatura solului măreşte capacitatea de absorbţie a rădăcinilor, se intensifică absorbţia P, K şi Ca. Comparând culturile din seră, solarii şi câmp ordinea crescătoare a valorilor pentru conţinutul în s.u. şi acid ascorbic al inflorescenţelor este: seră, solarii şi câmp explicaţia rezidă în faptul că lumina din seră insufi-cientă este factorul limitativ. c) Factori tehnologici. Conopida se cultivă în câmp, primăvara sau toamna şi în sere, solarii pentru obţinerea producţiilor extratimpurii. În asolament, conopida ocupă sola legumelor vărzoase. Pregătirea terenului se face ca pentru cultura de varză. Producerea răsadurilor are loc în răsadniţe calde. Se seamănă în luna februarie, 400-500 g sămânţă. În faza de 1-2 frunze adevărate, răsadul se repică în cuburi nutritive de 5 x 5 cm. Plantarea răsadurilor se face în luna martie. Distanţele de plantare sunt de 70-75/20-25 cm pentru suprafeţe mari sau de 70+40+40/30-35 cm pe suprafeţe mai mici unde întreţinerea culturii se execută manual. Recoltarea inflorescenţelor se face manual prin 2-3 treceri succesive şi tăierea cu un cuţit sub inflorescenţă, lăsându-se şi câteva frunze protec-toare al căror limb se scurtează, deasupra părţii superioare a inflorescenţei, în vederea protejării acestora în timpul manipulării. Perioada de recoltat este din luna mai până în octombrie. Producţia este de 15-20 t/ha. 10.4.4. Gulia - Brassica oleraeae L., var. gongylodes, Fam. Brassicaceae

30

iar pentru cele de toamnă solurile mai compacte. de formă ovală. iar alternanţa perioadelor cu umiditate diferită duce la crăparea părţii comestibile. nisipo-lutoase. După perioada de vegetaţie. semigrele. comparativ cu varza datorită sistemului radicular mai slab dezvoltat. calciu (75 mg) la 100 g produs proaspăt. cu pH 6. În locuri umbrite însă se dez-voltă prea mult aparatul foliar în detrimentul părţii comestibile. Soiuri cultivate. soiurile de gulie cul-tivate în prezent sunt: Dworski. 130-140 zile). fructul de tip silicvă iar seminţele sunt puţin mai mari faţă de cele de varză. precum şi în sere şi solarii. b) Factori tehnologici. B2.2 mg).5-7. au formă ovoidală şi culoare cafenie. Tulpinile tuberizate conţin 11-14% substanţă uscată. pe tipul 4. gulia se cultivă intercalată printre rândurile speciilor de bază (tomate. de obicei. Frunzele sunt lung peţiolate. determină lignificarea ţesuturilor şi reducerea producţiei. 70-80 zile) şi Goliat alb. gulia poate fi amplasată în sola ocupată de celelalte legume vărzoase. în detrimentul formării tulpinii tuberizate. Factorii care influenţează calitatea guliilor a) Factori climatici. după vernalizare. La unele soiuri.71). Pregătirea terenului se face ca şi la cultura ver-zei. Goliat albastru (târzii. Tulpina în primul an de vegetaţie este scurtă şi după aproximativ 40-50 zile după răsărire începe să se îngroaşe formând o porţiune tube-rizată.8-1 kg sămânţă pentru un hectar de cultură. roşu-violaceu). Înfiinţarea culturii se face prin răsad produs în răsadniţe calde. B1.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Importanţă. Se plantează câte 5 31 . temperaturile scăzute (sub 5°C) în faza de răsad pot determina ver-nalizarea plantelor. Gulia se cultivă în câmp pentru obţinerea de producţii timpurii sau târzie. Gulia preferă soluri fertile. Pen-tru culturile timpurii sunt mai favorabile solurile uşoare. Umiditatea solului trebuie menţinută la valori de 70-75% din capacitatea de câmp. de culoare diferită (albverzui. 4-7% glucide. caroten (0. începând din partea bazală şi devine impro-prie pentru consum. în perioada formării tulpinii tuberizate. Particularităţi biologice (fig. Se cultivă pentru tulpinile tuberizate care se utilizează în stare proaspătă.5-2. peţiolul şi nervurile au culoare albastră-violacee. În cultură pro-tejată. rădăci-nile fiind răspândite în stratul de sol până la 30-35 cm. tulpina îngroşată se alungeşte şi se subţiază la vârf iar din mugurii existenţi la subsuoara frunzelor apar lăs-tarii floriferi. polenizarea este alogamă. Temperatura optimă de vegetaţie este de 18-20°C. în arta culinară. Sistemul radicular este puţin dezvoltat comparativ cu varza. folosind 0. În anul al doilea. săruri minerale: potasiu (344 mg). cu marginea crestată fiind dispuse pe tulpina îngroşată sub formă de spirală. Faţă de lumină are cerinţe moderate. Cerinţele faţă de apă sunt mai mari. Compoziţia chimică.5. Florile sunt galbene. Insuficienţa apei în sol. Gulia este o plantă bienală care în primul an formează tulpina tuberizată iar în anul al doilea înfloreşte şi fructifică. fără exces de azot. Plantarea răsadurilor are loc în ultima decadă a lunii martie până în prima decadă a lunii aprilie. luto-argiloase. apoi ţesuturile se lignifică. Kupa (timpurii. 1. fosfor (80 mg). Trero. Pentru cultura în câmp. Tulpina tuberizată este fragedă la înce-put. la majoritatea soiurilor fiind sferică sau rotund-turtită. castraveţi) folosind astfel terenul mai intensiv. semă-natul făcându-se la începutul lunii aprilie. ceea ce provoacă pornirea prematură a lăstarilor flori-feri.5% protide precum şi vitamine: C (50-80 mg).

Însuşirile ei condimentare fac să treacă pe primul loc utilizarea ca adaus la majoritatea preparatelor culinare. N. P. Valoarea nutriţională a cepei constă în primul rând în posibilitatea de a fi consumată crudă. Mg. macroelemente. cu un ritm de creş-tere mai redus. Planta se taie sub tulpina îngroşată.3 mg/100 g s. iar rădăcina primară se usucă şi piere..9 mg). Rădăcina este fasciculată. Numărul de rădăcini care se formează în primul an variază între 30 şi 70. ciclul de viaţă durează doi ani când se practică cultura prin semănat direct şi răsad sau trei ani.3 mg. p. Diferenţa dintre ritmurile de creştere ale celor două zone face ca vârful frunzelor cotiledonale şi tegumentul seminţei să iasă la suprafaţa solului. Ceapa este o plantă de zi lungă. începând din luna mai (pentru cultura timpurie în câmp) sau toamna.u. Ca. Compoziţia chimică.1. LEGUME BULBIFERE 10. Deasupra conurilor se dezvoltă suprapus frunzele groase ale bulbului. are formă apropiată de cea sferică. Fam. frunze care pornesc din discul aflat la partea inferioară a bulbului şi care reprezintă adevărata tulpină a plantei. atât frunze verzi cât şi bulbul într-o perioadă deficientă de legume proaspete. iar la partea superioară. Particularităţi biologice. fructoza 1.5. Recoltarea se face eşalonat pe măsură ce tulpina îngroşată ajunge la un diametru de 5-10 cm. între 0. în cazul cultivării prin arpagic. microelemente: Mn. glucide (zaharoza 4. în octombrie (pentru cultura de toamnă). 66+27 +27+27/18-20 cm. 1. Principalele faze pe care le parcurg plantele în primul an de vege-taţie şi durata lor sunt următoarele: în timpul germinaţiei şi răsării apare mai întâi radicela şi apoi frunza cotiledonală care străbate stratul de pământ având forma de cot. Al. Mo.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE rânduri pe un strat după schema 50+25+25+25+25/20 cm sau în patru rânduri. fiind alcătuit din frunze modificate.Allium cepa L. din partea inferioară a discului apar altele. primele culturi în China. pentru valorificare se leagă câte 3-4 bucăţi/legătură. îngroşate şi suprapuse. Liliaceae Importanţă. De asemenea ceapa deshidratată sau conservele de bulbi mici întregi produse de soiuri speciale au tot mai multă extindere. organe de rezervă. astăzi se cultivă pe tot globul. central. realizând o desime de 130-160 mii plante/ha. se îndepărtează frunzele de la bază.. vitamina C 1-3 mg la 100 g p. Conţinutul în apă 87%.p. Iran. în număr de 70120. lipide se găsesc în cantităţi mici 0.25 mg la 100 g s. Ceapa . Fe. După intrarea în repaus a bulbului aceste rădăcini mor şi în primăvara anului următor. datorită unei zone foarte active de creştere deasupra muguraşului şi alta înspre vârful frunzei cotiledonale. După germinarea seminţelor se formează o rădăcină primară care trăieşte până la apariţia primelor frunze adevărate. datorită faptului că formarea bulbului se declanşează la o durată de 14-16 ore iluminare zilnic.72). Bulbul de ceapă (fig. 32 .5. K. Producţia este de 15-20 t/ha la cultura timpurie şi 30-40 t/ha la cultura de toamnă. Zn. cea mai mare parte din rădăcini fiind răspândite până la 18-20 cm. Înrădăcinarea este superficială. La ceapă. Datorită acestei particularităţi fiziologice se pot obţine bulbi pentru consum într-un singur an. În continuare încep să apară noi rădăcini adventive. inclusiv conservele. La partea inferioară a discului cresc rădăcinile. Cultivată din cele mai vechi timpuri. protide: cea mai mare parte a compuşilor cu azot sunt neproteici. Cu. sub forma unui disc. lăsând 3-4 frunze în vârful tulpinii şi dacă este cazul. mugurii acoperiţi de frunze mai puţin îngroşate cu care formează conuri.7 şi 1. timp în care se formează şi tulpina adevărată.

Producerea arpagicului. iar cele mai mici în ce priveşte conţinutul în uleiuri eterice (factor lacrimogen. Reacţionează foarte bine la îngrăşarea foliară cu Mn. care este fistuloasă. Adâncimea de semănat este de 2-3 cm. În faza de maturare a bulbilor frunzele verzi încep să se usuce de la vârf. Soiuri cultivate. uscate de culoare şi formă în funcţie de soi. Semănatul are loc în luna martie. La noi în ţară se cultivă în principal soiuri care au bulbul de culoare galben-maronie sau roşie-violacee. se separă şi sunt verzi la partea superioară a plantei. maturizarea bulbilor favorizată de temperaturi ridicate din iulie. Roşie de Arad şi hibrizii Copra. De Stutgart. prin semănat direct sau prin răsad. Pe suprafeţe mari semănatul se execută cu SUP-21 iar pe suprafeţe mici. Ana. Dintre aceste metode de cultură cea mai avantajoasă din punct de vedere economic este cea prin semănat direct. utilizând formula 75+15 cm x 5. Banko. Fructul este o capsulă triloculară. Se seamănă la 15 cm între rânduri. compusul tiopropanol-S-oxid 12-62 mg). Formarea bulbilor mari şi calitativi superiori este strict condiţionată de durata prelungită a fazei de lumină zilnică. de culoare neagră. au formă triedrică cu tegu-mentul tare şi zbârcit. în rigole deschise cu săpăliga. Soiuri cultivate prin semănat direct: Wolska. Seminţele sunt mici. 33 . Zn. Daitona. Pentru cultura prin răsad se recomandă soiul Aurie de Buzău. Factorii tehnologici care influenţează calitatea bulbilor Ceapa. nu se recomandă la cultura cepei. datorită rezistenţei la păstrare a bulbilor pe o perioadă lungă de timp se cultivă numai în câmp. manual. Luciana. De Macău. având în fiecare lojă maxim două seminţe.8-1. Ceapa are nevoie de cantităţi relativ ridicate de îngrăşăminte în perioada iulieseptembrie aplicarea fracţionată favorizează obţinerea de recolte mari şi acumulare de s. Temperatura reacţionează diferit pe faze feno-logice. La exterior bulbii maturi au o pojghiţă alcătuită din frunze subţiri. Spirit. b) Factorii climatici. câte 6 rânduri pe un strat şi 75 cm între straturi. des-tinată consumului în stare proaspătă se practică şi cultura protejată. Gunoiul de grajd la culturile premer-gătoare.5 m. Factorii genetici şi climatici care influenţează calitatea bulbilor a) Factorii genetici. Diamant. Django.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Frunzele bulbului cresc deasupra solului tot suprapuse. sediul fotosintezei şi al biosintezei glucidelor de rezervă. Inflorescenţa este o umbelă globuloasă alcă-tuită din 300-800 flori care se formează în vârful tulpinii florale. fusiformă cu înălţimi 0. Pentru obţinerea de ceapă verde. Pacific. Ariana. Roşie de Turda. prin semănat şi plantat primăvara timpu-riu sau toamna târziu se asigură încadrarea favorabilă a culturii în raport cu regimul umidităţii ridicate în sol. Pentru industrializare ca ceapă deshidrată se recomandă soiul Wolska. Diferenţele cele mai mari între soiuri apar în ceea ce priveşte conţinutul în acid ascorbic. În ce priveşte umiditatea. Romito. Roşie de Făgăraş. Bo. Inflorescenţa este protejată la început de o membrană de culoare alb-verzuie care crapă şi se desface înaintea înfloririi apoi se usucă şi cade. folo-sind 100-120 kg sămânţă/ha.u. Principalele soiuri cultivate prin arpagic sunt: Zittau. Ceapa reacţionează ca plantă de zonă nordică fiind prin excelenţă plantă de zi lungă. Cultura cepei pentru obţinerea de bulbi se poate realiza prin arpa-gic. Facultatea germinativă se păstrează 3-4 ani. au culoarea albă (falsă tulpină) la partea inferioară.

care se vor utiliza pen-tru obţinerea de bulbi pentru consum.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE După semănat. Plan-tarea arpagicului se face primăvara devreme. Dacă nu se erbicidează sunt necesare pliviri repetate. Conţine şi cantităţi mari de fitoncide cu acţiune bactericidă având proprietăţi tonificante şi antiseptice. Recoltarea bulbilor se execută la sfârşitul lunii iulie.73) care este formată din 10-20 bulbili. Înainte de plantare arpagicul se poate trata cu Germisan 30-50 g/kg arpagic. în martie. protide 6-7%. Se recoltează manual. Momentul optim de recoltare este atunci când la aproximativ 80% din plante. care se pot folosi nu-mai pentru obţinerea de ceapă verde deoarece plantele vor emite tulpini florifere. Producţia de bulbi este de 20-25 t/ha. irigabile. cu un grad redus de îmburuienare. Compoziţie chimică. prin bulbili. prin smulgere. cu diametrul între 7-20 mm. apoi se lasă 4-5 zile la soare pentru uscare după care se îndepărtează frunzele uscate şi se sortează pe calităţi: . Bulbul conţine 25-30% substanţă uscată. De obicei cei situaţi în interiorul căpăţânii sunt de dimensiuni mai mici. Momentul optim de recoltare este atunci când tulpina falsă s-a înmuiat la bază.4. care determină uscarea frun-zelor. B2. Pentru prevenirea formării tulpinilor florifere se poate face un tratament termic timp de 10-15 zile la 25-35°C şi apoi 6-8 ore la 40°C. Pentru un hectar de cultură este necesară o cantitate de 600-700 kg arpagic. folosind formula 66+20+44+20 cm. cu 2 săptămâni înainte se face un tratament cu Reglone. potasiu. conservelor şi în industria farmaceutică. Obţinerea bulbilor de ceapă pentru consum.Allium sativum.2. E şi săruri minerale: calciu. 1. cu norme de 250-300 m3/ha. Usturoiul este o plantă bulboasă care şi-a pierdut în decursul timpului posibilitatea de a produce flori fertile. tulpina falsă şi frun-ze verzi. Se foloseşte arpa-gic de calitatea I. pentru combaterea buruienilor se erbicidează cu Ramrod 6-8 kg/ha aplicat la maxim 3-4 zile de la data semănatului. Usturoiul .calitatea II: bulbi cu diametrul peste 20 mm.calitatea I: bulbi cu diametrul de 7-20 mm. Din această cauză se înmulţeşte numai vegetativ. ceea ce determină creşterea preţului de cost al arpagicului. 4 litri/ha. a mezelurilor. În sol se dezvoltă bulbul sau căpăţâna de usturoi (fig. vitamina C 10-20 mg. Distanţele de plantare sunt de 60+30+30+30 cm sau în benzi de câte două rânduri. tulpina falsă s-a înmuiat la bază şi rozetele de frunze s-au culcat la sol. Usturoiul se cultivă pentru bulbi. Pe suprafeţe mari se poate recolta cu MRC-1. În perioadele secetoase sunt necesare 1-2 udări. prin smulgere. Între plante pe rând se asigură 3-4 cm. vitaminele B1.5. Recoltarea arpagicului are loc în perioada iulie-august. Are un conţinut ridicat în glucide 20-26%. Se recoltează manual. care se consumă în stare proaspătă sau pentru condimentarea unor preparate culinare. 540 mg la 100 g substanţă proaspătă. Pentru recoltare printr-o singură fază. începutul lunii august. rădăcinile fasciculate se dez-voltă până la adâncimea de 10-20 cm. Liliaceae Importanţa. La 34 . Sistemul radicular este slab dezvoltat. . Pentru consumul curent se poate recolta începând din luna iunie. pe suprafeţe mici iar după recol-tare se lasă pe sol 4-5 zile pentru uscare. Adâncimea de plantare este de 4-5 cm. Fam. Cultura se ampla-sează pe terenuri plane. fosfor. la majoritatea plantelor şi frunzele s-au îngălbenit la vârf. Particularităţi biologice.

lanceolate şi prin supra-punere formează o tulpină falsă. Record. Usturoiul are pretenţii ridicate faţă de lumină. în martie. Cultivat în locuri umbrite nu formează bulbi. Pentru consumul de vară-toamnă şi pentru păstrare. de culoare albă sau roz. sunt liniare. Se folosesc 600-800 kg de bulbili la soiurile cu bulbi de mărime mijlocie până la 1000-1200 kg/ha la cele cu bulbili mari. Se plantează câte patru rânduri pe un strat la distanţe de 30 cm sau în benzi de câte două rânduri. Dărăşti-Ilfov. folosind formula 66+20+44+20 cm. Temperatura optimă de vegetaţie este de 18-20°C. pentru pregătirea patului germinativ. cu grapa cu discuri. 35 . numai după 4-5 ani pentru a preveni atacul de nematozi.soiuri de primăvară: De Cenad. realizând 70-80 plante/m2. În asolament poate reveni pe acelaşi teren sau după alte bulboase. la majoritatea plantelor. Bulbii înrădă-cinaţi rezistă iarna până la -25°C. pH = 6. 3-5 litri/ha sau Dual 3-4 litri/ha care se încorporează în sol cu grapa cu discuri sau combinatorul. Soiuri cultivate. Faţă de apă are cerinţe mai mari datorită sistemului radicular super-ficial. Usturoiul se cultivă în câmp pe terenuri plane sau uşor înclinate. Favorit. Umiditatea solului trebuie să fie 70-75% din capacitatea de câmp până la formarea bulbului şi 60-65% în perioada de maturizare a acestora. Bune premergătoare sunt leguminoasele anuale şi sola-no-fructoasele. fertile. după zvântarea arăturii se aplică 150 kg/ha azotat de amoniu şi se erbicidează cu Treflan. Recoltarea poate să înceapă din aprilie-mai. Rezultate bune de producţie se obţin numai pe soluri uşoare spre mijlocii. Cultura se înfiinţează toamna. Producţia este de 8-12 t/ha. În cazul plantărilor de primăvară. . pentru consumul curent. Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii bulbilor de usturoi. toţi împreună de câte 3-4 foi perga-mentoase de culoare alb-argintie. În funcţie de perioada de înfiinţare a culturilor: . Între plante pe rând se asigură 3-4 cm. Usturoiul de toamnă de recoltează în luna iunie. însorite şi irigabile. după detaşare este amplasat în condiţii de germinare. De Moldova. cu 3-4 săptămâni înainte de venirea îngheţului pentru a se realiza înrădăcinarea bulbililor sau primăvara devreme. Adâncimea de plantat este de 4-5 cm toamna şi 3-4 cm la plantările de primăvară. minimă 3-4°C şi maximă 25-30°C. iar cel de pri-măvară în iulie. Se recoltează prin smulgere apoi plantele se lasă pe sol câteva zile pentru uscare. momentul optim de recoltare este atunci când tulpina falsă s-a înmuiat la bază şi se lasă pe sol. Ei sunt protejaţi. iar în perioada de repaus până la -15°C.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE exterior fiecare bulbil este protejat de tunici subţiri translucide.soiuri de toamnă: De Cioroiu. cu reacţie neutră sau slab alcalină. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii bulbilor de usturoi. Partea bazală a bulbililor diferenţiază o serie de rădăcini adventive care se dezvoltă atunci când. Faţă de temperatură are cerinţe moderate. Formarea bulbilor este favorizată de temperaturi de 1820°C şi zile lungi.5-7.5. Cultura se fertilizează din toamnă cu 300-350 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează în sol prin arătura adâncă. albgălbuie sau cu nuanţe de roz. În interiorul fiecărui bulbil se află câte un mugure. Pentru plantările de toamnă se continuă mărunţirea arăturii. De Dărăşti. când se valorifică la legătură câte 4-5 plante/legătură. prin treceri repetate. Frunzele în număr de 8-15. Bulbilii sunt fixaţi cu partea bazală pe tulpina propriu-zisă sub formă de disc turtit.

de culoare alb-ver-zuie. fiecare plantă emite 1-3 tulpini florale. roşie sau violacee în partea bazală în funcţie de soi.74). Reventul . goale în interior. de culoare brun-roşcată şi conţin o singură sămânţă. înalte de 2-3 m. Peţiolurile se recoltează manual.3-1%. tufele de 4-5 ani se despart în porţiuni de 200-250 g. Preferă soluri mijlocii spre grele. LEGUME PERENE ŞI CONDIMENTARE 1. Recoltarea. care se transplantează la locul de cultură. Perioada de recoltat este aprilie-iunie. începând din anul al doilea de cultură.2-5. lipide (0.6-0. Peţiolii frunzelor sunt cărnoşi. Soiuri cultivate. uşor muchiaţi pe partea dorsală şi au culoare roz. b) Factorii tehnologici. Pentru aceasta. Polygonaceae Importanţă. Rizomii sunt utili-zaţi în industria farmaceutică. Reventul are cerinţe moderate faţă de tempe-ratură. Particularităţi biologice (fig. Florile sunt mici. de conţinutul ridicat de acid oxalic. Cultura reventului se realizează prin des-părţirea tufelor sau pe suprafeţe mici prin producerea puieţilor care se obţin din seminţe. lung de 40-60 cm. Fam. Mn (0. Ca (40-130 mg%). Reventul este cultivat pentru peţiolul frunzelor care este folosit la prepararea compoturilor şi a unor produse de cofetărie. Este puţin pretenţios faţă de lumină astfel că se poate cultiva şi în locuri mai umbrite. dar lipsa apei determină reducerea suculenţei peţiolilor. protide 0. Facultatea germinativă este de 70-80% şi se păstrează 2-3 ani. Reventul este o plantă perenă.1-0. Lucrarea se exe-cută odată sau de două ori pe săptămână. Tufele de revent se pot despărţi toamna. lutoase sau luto-argiloase. grupate în inflorescenţe de tip panicul. fapt ce permite iernarea plantelor în câmp. triaripate.1. Fe (0.6%. Originală din China şi S-E Siberiei. Rezistă până la -10…-18°C. Plantele astfel obţinute vor asigura producţie încă din primul an după plantare. gros de 4-5 cm. macroelemente K (230-236 mg%). fără protejare. La noi în ţară se cultivă în Transilvania şi nor-dul Moldovei. recoltându-se cel mult patru frunze de la fiecare plantă. Sub aspect nutriţional. cu reacţie neutră sau slab acidă. în septembrie-octom-brie. peţiolul de revent prezintă importanţă îngră-dită însă. Compoziţia chimică: apă 92-95%.7%). Factorii care influenţează calitatea culturii de revent a) Factorii ecologici. zaha-ruri 0. Pentru cultura reventului pot fi folosite şi terenuri relativ umbrite. Faţă de umiditate pretenţiile sunt moderate. Bune premergătoare sunt leguminoasele anuale sau perene. vărzoasele sau solanofructoasele.6). dar profunde şi bine structurate. bulboasele.6.6.13 mg%). erbacee.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 1. organul comestibil îl reprezintă peţiolul frunzelor care este foarte dezvoltat. Fructele de tip achenă.Rheum rhabarbarum L. fiecare având 1-2 muguri şi câteva rădăcini. Începând din anul al doilea de cultură. sucu-lenţi. în prezent supra-feţe mari în vestul Europei.. microelemente. În prezent se cultivă soiul de revent De Ardeal. Plantele se dezvoltă bine la temperaturi de 18-20°C. După recoltare se 36 .

în fiecare an se formează lăstari care sunt fragezi şi su-culenţi până când ies afară din pământ.2. formând tufe cu înălţimea de 1-1. V Siberiei. K). devin tari. ceea ce face necesară plantarea mai adâncă a puieţilor. Ultimele ramificaţii ale tulpinii sunt scurte. PP. îndeplinind astfel rolul frun-zelor. planta este mai puţin atacată de boli şi dăunători şi se poate valorifica la preţuri mari deoarece cultura este mai puţin răspândită la noi în ţară. Plantele intră în activitate începând de la temperaturi în sol de 10-12°C. rizomii rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii. pe care apar rădăcini adventive lungi de 40-50 cm. liniare şi se numesc clatode. sunt mici. Pe măsură ce se apro-pie de partea superioară a solului. A. În felul acesta există tendinţa ca rizomul să iasă din sol. Polenizarea este alogamă. fără clorofilă. 1. se consumă tulpinile (lăstarii). Factorii care influenţează cultura sparanghelului a) Factorii ecologici. Seminţele sunt de mărime mijlocie. de formă cilindrică. plantele mascule fiind mai timpurii şi mai productive decât cele femele. 37 . Germinaţia seminţelor începe la 15°C.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE îndepărtează limbul frunzelor. Creşterea normală a acestora are loc la tem-peratura de 16-23°C. Florile sunt mici. dezvoltaţi sub-teran din rădăcini şi etiolate (fragezi faţă de cei verzi tari). Dacă lăstarii nu sunt recoltaţi. tulpinile verzi se pot utiliza în buchete şi aranja-mente florale. Plantele de sparanghel suportă temperaturile scăzute din timpul iernii. În faza de repaus germinativ. În partea superioară lăstarii sunt acoperiţi cu solzi membranoşi. având rol de asimilaţie clorofiliană. după care începe să scadă. solzi-forme. Sparanghelul . fiind cunoscut pentru efectul diuretic şi afrodisiac. semisferice. datorită pigmenţilor antocianici. În primul an de recoltare producţia este de 4-5 t/ha ajungând la 20-30 t/ha după 78 ani. de culoare neagră. lipide. rădăcinile mai bătrâne mor şi se formează altele noi de la baza mugurilor vegetativi care sunt în partea superioară a rizomului. aceştia se alungesc foarte repede. Particularităţi biologice Plantă perenă. În fiecare an. cărnoase. care se utili-zează în diferite preparate culinare. care formează în sol un rizom puternic. Din mugurii vegetativi. Rizomii şi lăstarii folosiţi în industria farmaceutică. Florile femele sunt mai mici decât cele mascule. Frunzele propriu-zise se găsesc la baza clatodelor. triunghiulari iar la baza lor sunt muguri din care se dezvoltă ramifica-ţiile tulpinii aeriene.6. ţesuturile se lignifică. Plantă spontană în centrul Euro-pei. Viteza de creştere a lăstarilor este pro-porţională cu temperatura. Fructul este o bacă sferică. dar şi căldurile din zonele cu climat tropical. B şi săruri minerale (Ca. vitaminele C. se ramifică. Sparanghelul este o plantă unisexuat dioică.Asparagus officinalis L. mică de culoare verde la început care se colorează în roşu la maturitatea fiziologică. apoi peţiolurile se fasonează la 35-40 cm lungime şi se leagă în mănun-chiuri de până la 5 kg.5 cm. Cultura sparanghelului este economică datorită faptului că durează 10-15 ani. cu suprafaţa lucioasă. Fe. de culoare alb-verzuie. P. Valoarea nutritivă este asigurată de conţinutul în glucide. În timpul verii. constituind partea comestibilă. entomofilă. Liliaceae Importanţa şi compoziţia chimică.. proteine. Fam. în Africa. dispuse la baza clatodelor. Temperaturile ridicate determină intensificarea ritmului de creştere al lăstarilor în detrimentul producţiei cantitative. lăstarii capătă o nuanţă roz.

3. Recoltarea lăstarilor începe din anul al treilea de cultură şi durează 10-15 ani. Rădăcinile de hrean conţin 23-27% substanţă uscată. grele se încălzesc încet şi îngreunează dezvoltarea lăstarilor. gust picant.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Faţă de lumină are cerinţe mari în timpul perioadei de vegetaţie. după care producţia începe să scadă. Adâncimea de semănat este de 2-5 cm în funcţie de structura solului. Momentul optim de recoltare este atunci când lăstarii ajung la supra-faţa bilonului. 38 . vitamine (vitamina C 70-80 mg) şi săruri minerale (K. câte 3-4 rânduri pe strat. suficient de lungi. dispuse în rozetă. După răsărire cultura se men-ţine curată de buruieni. se periază sau se spală.Armoracia lapathifolia Gilb. au dimensiuni mari. la interval de 2-3 zile sau chiar zilnic în perioadele călduroase. Solurile compacte. ajungând la 6-8 t/ha în următorii 5-10 ani. Puieţii buni de plantat trebuie să aibă o greutate de 30-50 g şi să prezinte 2-3 muguri şi rădăcini cărnoase. Puieţii de sparanghel se produc în câmp. Rădăcina principală are o grosime de 3-4 cm. lăstarii comestibili se obţin în lipsa luminii. ramificată. b) Factorii tehnologici. Sparanghelul are cerinţe ridicate faţă de sol.5-2. după ce plantele s-au fortificat. se irigă pe timp secetos şi se fertilizează fazial cu 50-70 kg/ha azotat de amoniu. cu pulpa albă. Fe).. pătrunzând până la 60-70 cm adâncime. prin bilonarea plantelor. Lăstarii recoltaţi se zvântă.6. Mg. proteine 1. fam.7%. Brassicaceae Importanţa şi compoziţia chimică. reprezentată de glucide 1017%. În partea apicală. Pentru plantare se folosesc puieţi bine dezvoltaţi şi viguroşi. numă-rul crescând în anii următori. La majoritatea soiurilor. se sor-tează în funcţie de lungime şi grosime şi se leagă în mănunchiuri de 0. expectorant. Producţia este de 2-3 t/ha în anul al treilea de cultură. Hreanul . Frunzele sunt lung peţiolate. care imprimă gustul caracteristic precum şi fitoncide care determină o serie de proprietăţi terapeutice: stimulent al nutriţiei. Perioada de recoltare este din luna aprilie până în iunie. la prepararea murăturilor sau în industria conservelor. ajungând la peste 30 cm lungime. Se scurtează rădăcinile prea lungi apoi se aşază pe muşuroaiele făcute în şanţuri şi se acoperă cu un strat de pământ de 10 cm grosime. Pe terenuri însorite acumulează cantităţi mari de substanţe nutritive în rizomi ceea ce va asigura obţinerea în anul următor a unor producţii bune de lăs-tari. utilizate ca şi condiment în arta culinară. iar la interior pulpa este albă.5-1 kg. Ca. 1. uşoare spre mijlocii. Particularităţi biologice Hreanul este o specie perenă care formează în sol o rădăcină bine dezvoltată. înainte de plantare. Conţine cantităţi mari de uleiuri volatile. drenate. bine structurate. Recoltarea se face dimineaţa sau seara când lăstarii sunt turgescenţi. excesul de apă determinând putrezirea rizomilor şi lăstarilor. diuretic etc. În primul an de recoltare de la fiecare plantă se vor recolta 2-3 lăstari. Faţă de umiditate are cerinţe moderate. Tehnologia de cultură a sparanghelului pre-supune două etape: producerea materialului săditor şi cultura propriu-zisă. au forma oval-alungită. la 25-30 cm. necesitând soluri pro-funde. Toamna tulpinile se cosesc la 3-4 cm dea-supra solului şi înainte de venirea îngheţului se protejează cu paie sau frunze. Primăvara. cu marginea fin dinţată sau crestată. Hreanul se cultivă pentru rădă-cinile îngroşate. Semănatul se face în mar-tie-aprilie. prin dislocare cu DLR-4 sau cu cazmaua. la exterior are culoare galben-cenuşie. antiscorbutic. se scot puieţii din pepinieră. rădăcina are 5-8 muguri vegetativi şi prezintă pe toată lungimea muguri dorminzi.

Rădăcinile de leuştean pot fi folosite şi la fabricarea unor medicamente. În condiţii de secetă. Primăvara solul se fertilizează cu azotat de amoniu. cu rădăcini cărnoase. fără seminţe sau cu seminţe sterile. Frunzele sunt glabre. Ceaiul din sămânţă. Se recoltează semimecanizat prin dislocare cu DLR-4. Uleiul (esenţa) de leuştean are acţiune diuretică şi hipoten-sivă. pivotant. Peste iarnă hreanul poate fi păstrat în pivniţe stratificat. plantele rezistă la temperaturi de până la -20°C. Datorită sistemului radicular bine dezvoltat. suportând locurile umbrite. rădă-cinile se ramifică şi se rup la recoltare. Leuşteanul este original din regiunea Mării Mediterane. mazăre sau fasole de grădină. Plantarea butaşilor se execută primăvara devreme. Producţia este de 15-20 t/ha în primul an ajungând la 30-40 t/ha în anul doi sau trei de cultură.6. bogate în humus. b) Factori tehnologici. În asolament. iar cele de pe tulpina floriferă sunt simplu sectate. sunt mici. în rânduri distanţate la 70-80 cm şi 35-40 cm între plante pe rând. profunde. 39 . cu reacţie neutră.7-7. cunoscut din antichitate în sudul Europei. dreaptă. când cererea este mai mare. Pe soluri grele. Fructele. lucioase. Leuşteanul se cultivă pentru frunzele folosite la aromatizarea unor preparate culinare. Leuşteanul .4. În prezent se cultivă soiul De Vidra. mijlocii. superfosfat şi sare potasică care se încorporează în sol prin arătura adâncă la 30-40 cm. Factorii care influenţează calitatea rădăcinilor a) Factori climatici. diminuându-se calitatea comercială a acestora. După hrean se amplasează specii prăşitoare. silicve. În funcţie de mărimea butaşilor este necesară o cantitate de 370-400 kg/ha. Particularităţi biologice Leuşteanul este o plantă perenă. Plantele fasonate se leagă în pachete de 5-6 bucăţi. când au 5 cm şi 1200-1800 kg/ha în cazul butaşilor de 10-15 cm.Levisticum officinale Koch. Preferă solurile fertile. hreanul poate să urmeze după solanofructoase. Cultura se înfiinţează prin butaşi de rădăcină care se obţin din rădă-cini necorespunzătoare valorificării. este puţin pretenţioasă. rădăcinile se lignifică.5. La noi în ţară îl întâlnim în toate regiunile tării pe suprafeţe restrânse mai ales în gospodă-riile ţărăneşti. fistuloasă. ramificată în partea superioară şi apare începând din anul al doilea de vegetaţie. Tulpina floriferă înaltă de 100-150 cm. Recoltarea rădăcinilor se realizează de obicei în perioada de toam-nă. Terenul se fertilizează din toamnă cu gunoi de grajd.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Florile sunt mici. dublu penat sectate. Excesul de apă determină putrezirea rădăcinilor. Fam Umbelliferae Importanţa culturii. Soiuri cultivate. luto-nisipoase. Are cerinţe moderate faţă de lumină. se utilizează în bolile de stomac iar decoctul din frunze are efect diuretic. cu creştere viguroasă. motiv pentru care hreanul se înmulţeşte vegetativ. cerinţele faţă de umidi-tate sunt moderate. argiloase. Faţă de temperatură. iernând astfel în câmp. 1. profund. În sol formează un sistem radicular bine dezvoltat. martie-aprilie. pH = 6. albe grupate în inflorescenţe de tip racem. sunt mai puţin suculente. Butaşii au 10-15 cm lungime şi 1-2 cm grosime.

de formă triedică. Este o plantă puţin pretenţioasă faţă de lumină. Nu este pretenţioasă faţă de lumină. lanceolate. Plantele vege-tează bine la temperaturi de 15-20°C. grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii măcrişului Are cerinţe moderate faţă de condiţiile de mediu. sunt dicariopse. crestate la bază. Frunzele se pot recolta începând de primăvara de-vreme. cu coaste ari-pate.63%. Măcrişul se cultivă pentru frunzele sale bogate în fier. de culoare galbenă. Cultura se poate înfiinţa prin despărţirea tufelor sau prin semănat direct. Rezistă la tem-peraturile scăzute din timpul iernii iar pentru creşterea frunzelor preferă temperaturi moderate. b) Factori tehnologici. Are conţinutul cel mai ridicat în acid oxalic.Rumex acetosa L. comparativ cu spa-nacul care conţine 3. mici dispuse în inflorescenţe de tip panicul. cu înălţime de 50-100 cm. aprovizionate în substanţe minerale. Cultura se menţine curată de buruieni şi afânată prin praşile ma-nuale şi mecanice. Măcrişul . Fructul este o nuculă. 5. e măsură ce acestea ajung la dimensiuni normale. Fam Polygonaceae Importanţă. Este o specie perenă.u. tufele sunt secţionate astfel încât fiecare porţiune să prezinte câteva rădăcini şi 2-3 muguri vegetativi. cu flori unisexuate. 300-500 kg/ha superfosfat şi 150-200 kg/ha sare potasică. dintre legumele verdeţuri. Preferă solurile adânci. 1.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Florile sunt mici.. iar la suprafaţa solului o rozetă de frunze. pireurilor sau chiar în salate împreună cu alte legume. Producţia anuală este de 20-30 t/ha.6. care în sol formează o rădăcină pivotantă. impropriu numite seminţe. când sortimentul de legume este mai puţin diver-sificat. lenticular ovale. Seminţele sunt mici. vitamine şi acid oxalic care se utilizează la prepararea ciorbelor. Despărţirea tufelor se poate face toamna sau primăvara devreme.27% din s.. iar culturile sunt rentabile 10-12 ani. Este o plantă dioică. Nu are cerinţe mari faţă de umiditate dar în condiţii de secetă. Leuşteanul are pretenţii reduse faţă de temperatură. Particularităţi biologice (fig. Înflorirea are loc în mai-iunie. mici (400-500/g). supor-tând gerurile din timpul iernii. producţia de frunze este mult diminuată şi acestea sunt mai puţin fragede. la distanţe de 60-70/30-40 cm. Fructele. cu o singură sămânţă în in-terior. de culoare brun-închis. Factorii tehnologici care influenţează cultura măcrişului 40 . încorporate odată cu arătura adâncă la 28-30 cm. Lucrarea se face manual prin rupere sau tăiere.5. Recoltarea frunzelor începe primăvara devreme şi durează până toamna târziu. glabre. Frunzele sunt peţio-late. fertile. supor-tând bine şi locurile umbrite. plantele suportând şi locurile umbrite. Preferă solurile semi-grele. Factorii care influenţează cultura leuşteanului a) Factori climatici. lucioasă.78). cafenii. Imediat după secţio-nare se realizează plantarea acestora pe un strat pregătit corespunzător. uneori cu nuanţe roşiatice. Tulpinile florifere sunt striate. au facultatea germinativă de 85-90% şi se păstrează 3-4 ani. Din punct de vedere medicinal. cu reacţie uşor acidă sau neutră. datorită gustului acrişor are acţiune emolientă fiind un diuretic şi laxativ uşor. Plantele au cerinţe mai mari faţă de umiditate. Toamna se administrează 30-40 t/ha gunoi de grajd.

terpinen. B1 (0. Seminţele germinează la 3°C. Este o plantă anuală. când plantele au circa 10-15 cm înălţime.6. filandren. cu foliole subţiri. În primul an producţia de frunze este de 5-6 t/ha. Mărarul . filiforme.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Cultura se poate înfiinţa prin despărţirea tufelor. În timpul verii se elimină tulpinile florifere.). Florile mici. După răsărire plantele se răresc la 10-15 cm. În ţara noastră se cultivă pe suprafeţe reduse în toate judeţele în sis-tem grădinăresc. fără a distruge mugurele terminal. acesta făcând parte din grupa plantelor horticole excesiv de perisabile În vederea păstrării măraru-lui timp mai îndelungat. Cultura prin semănat direct se înfiinţează primăvara devreme. Semănatul are loc după ce arătura a fost bine mărunţită. Rădăcina principală este pivotantă.Anethum graveolens L. frunzele se leagă în legături mici apoi în snopi mari şi se valorifică imediat.6 g/100 g produs proaspăt. fistuloasă. care se folosesc la prepararea conser-velor de legume şi a murăturilor.p.7 mg/100 g produs proaspăt. iar tulpinile plantelor după 9-10 săptămâni. dlimonem. au forma oval-eliptică şi culoare cafenie. Frunzele de mărar au următoarea structură chimică: protide 1. glucide 5. Se cultivă un soi local şi anume “mărarul comun”.. C (170 mg/100g p. faţă de factorii de mediu se comportă ca o plantă rus-tică. Nu suportă excesul de umiditate şi necesită un sol bogat în subs-tanţe nutritive. A fost cultivat încă din antichitate pentru calităţile sale culinare şi terapeutice. pe un teren bine pregătit din toamnă. Frunzele se recoltează în mod obişnuit după 5-6 săptămâni de la răsărire. se usucă în condiţii de umbră şi aerare continuă. scăderea producţiei şi reducerea conţinutului în ulei volatil. pentru a stimula formarea de frunze noi. începând din luna martie-aprilie sau în primul an de vegetaţie după aproximativ 3 luni după semănat.7-1. iar în perioadele secetoase se udă. Acestea se plantează pe un teren pregătit corespunzător şi apoi se udă. Fructele pseudo-achene. După recoltare. subţire. este erectă. celuloză: 2. în mai multe reprize.p. Este o plantă de zi lungă. Mărarul este original din sudul Europei şi Asia de sud-est. Polenizarea este alogamă ento-mofilă. Frunzele sunt tripenat-sectate. de culoare gălbuie-ver-zuie şi sunt dispuse în umbele com-puse. Apiaceae Importanţa. Adâncimea de semănat este de 1-2 cm şi se folosesc 2-3 kg de sămânţă/ha.6. slab dezvoltată. hidrocarburi şi un rest parafinos. Particularităţi biologice şi ecologice (fig. câte trei rânduri pe un strat. iar temperatura optimă de creştere este de 16-18°C.8 g/100 g produs proaspăt. iar în anii urmă-tori poate să ajungă la 15-20 t/ha. cilindrică.). atât ca frunze cât şi ca plantă întreagă (la începutul înfloritului sau la înce-perea maturării 41 . conţine: carvon. Facul-tatea germinativă variază între 45-50% şi se păstrează 2-3 ani. Ecologie Mărarul.14 g/100 g p. Cultura se men-ţine curată de buruieni prin praşile mecanice şi manuale. la distanţe de 25-30 cm între rânduri. eşalonat. Recoltarea frunzelor se face manual. 1. Tufele mari sunt secţionate în aşa fel încât fiecare por-ţiune să aibă câteva rădăcini şi muguri vegetativi. vitamine: A (8 g/100 g p. Originea şi aria de răspândire. La lumină de intensitate slabă se produce alungirea plantelor.). Se recoltează prin tăiere. În prezent este răspândit în toate zonele de pe glob. Fam. Tulpina floriferă. striată. Mărarul se utilizează sub formă de frunze crude sau uscate pentru aromatizarea salatelor sau a diverselor preparate culinare precum şi plante întregi cu seminţe. pe suprafeţe mici sau prin semănat direct. Despărţirea tufelor se poate face toamna sau primăvara devreme. înaltă de 0.p.3 m. Uleiul volatil de mărar care-i imprimă aroma specifică.79).

revenirea pe acelaşi teren nu va fi la mai puţin de 7-8 ani. Producţia 6-10 t/ha frunze verzi şi 12-15 t/ha tulpini în faza înfloririi sau maturării fructelor. · tipul camfor-bornel (Spania). Frunzele sunt mult apreciate ca şi condiment. izo-rosmaricina. este mult folosit în cos-metică şi parfumerie. cu lungimea de 1. Înfloreşte din aprilie până in iunie. condiment. de lumină. Recoltarea începe din anul al treilea de cultură. 42 . derivat al feruginolului (imprimă acţiunea antioxidantă a frunzelor). Însă numai cel din frunze este considerat de calitate mai bună. compoziţie chimică.7.22-1. vitamine. 1. pe partea inferioară alburii. ca analgezic în durerile reumatice şi nevralgii. 10. în Câmpia Timişului. Întreaga plantă conţine ulei volatil. prin tăierea lor de la bază după care se leagă în snopi de 2-5 kg greutate. şi se livrează la beneficiar. si-tuate câte patru în caliciu persistent. rar albă. drenate. o diterpenoidă.6. cu marginea revolută. bacteriostatic. Se poate încerca introducerea în cultură în zonele cu ierni mai moderate şi veri calde din Banat şi Oltenia. Extern ca insec-ticid (îndepărtarea moliilor).5 mm. răspândire. Ca specie mediteraneană se cultivă în gră-dini.4%.5-2.Rosmarinus officinalis L. tanin. rosmaricina. extras din întreaga plantă sau frunze. Cultura durează mai mulţi ani. Specie iubitoare de căldură. vermifug. Merge foarte bine în condiţii de soluri profunde. Conţinutul în ulei volatil în herba proaspătă şi frunze este de 0. Constanţa. Maroc. locuinţe. Influenţa factorilor ecologici şi tehnologici asupra culturii. diuretic. care se încălzesc uşor. fiind foarte sensibilă la ger şi curenţi de aer reci. Florile sunt formate dintr-un caliciu şi o corolă bilabiată. Florile sunt dispuse în pseudo-verticile situate la subsuoara frun-zelor superioare. stimulent aromatic. Jud. Frunzele de rozmarin au o largă utilizare în medicina empirică. aceasta de culoare albastră. Rozmarinul . având un miros mai plăcut. o serie se triterpene. utilizat în trecut în tratamentul reumatismului.. Frunzele opuse. Particularităţi biologice (fig. Este component al “Balsamului Opodeldoch”. sesile.05-3 cm. în obţinerea spirtului camforat. După componentul care predomină se disting trei tipuri de ulei volatil de rozmarin: · tipul cineol (Italia. Uleiul volatil. În frunzele de rozmarin se găseşte acid ros-marinic. Astăzi este confirmată acţiu-nea colagogă colerică. în stare proaspătă. Anual se recoltează de două ori iar produsul se livrează proas-păt la staţiile de distilare. acidul carnosic.30%. · tipul α-pinen-verbenonă (Corsica). în partea superioară în patru muchii şi păroasă. fiind folosite la boli de stomac şi intestine. ovate. sere. Fam. Fructele sunt nucule brune.80). când plantele sunt în plină floare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE seminţelor). cu tulpina înaltă de 30-50 cm. Rozma-rinul este un arbust. în cele uscate de 1-2% iar în flori de cca. flavone. până la albastră violacee. având însă utili-zări terapeutice mai reduse. Labiatae Importanţă. stimulent aromatic. la bază cu scoarţa exfoliată. Tunisia). Producţia obţinută este de 25-30 q/ha. izolat mai întâi din această plantă. liniare. din patru stamine din care două rudimentare şi un ovar superior. cu secera sau foarfeca de vie. cu lungimea de 15-35 cm şi lăţimea de 1. prin tăierea vârfurile florale. uşoare. Planta mai conţine: flavonoide.

Se seamănă în luna martie câte 3-5 g sămânţă la m2. Înfloreşte în mai-iulie. un alcool aromatic.81). Asmăţuiul se cultivă pentru frunze. În formă uscată planta de cimbrişor se foloseşte la prepararea conservelor (datorită mirosului plăcut) şi condiment la prepararea unor pro-duse alimentare.Anthiriscum cerefolium L. antihel-mintic şi antiseptic. Particularităţi biologice (fig. Părţile aeriene conţin cel puţin 1% ulei volatil. în anii următori rădăcina pivotantă este înlocuită de un sistem radi-cular bine dezvoltat de la care pornesc mai multe tulpini. Se folosesc 4-5 kg seminţe la hectar. Cimbrul de cultura . lungă de cca. fiind folosit la tratarea tusei convulsive. Asmăţuiul este o plantă anuală. Subarbust. 43 . format din: compuşi fenolici 25% din care cel mai important este timolul.82). Fam. care sunt puternic aromate şi se utilizează la prepararea salatelor.8. au suprafaţa netedă şi culoare brun-negricioasă. Producţia este de 10-15 t/ha plante verzi sau 3-4 t/ha plante uscate. Florile sunt grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă şi au culoare albă. cere umiditate în sol în timpul răsă-ririi. Fructele sunt alun-gite şi ascuţite la capete. lungi de cca. cosmetică (loţiuni cu efect anti-septic). Cultura se poate înfiinţa şi prin răsad care se produce în răsadniţe semicalde. lan-ceolate sau ovate. Frunzele sunt opuse. Umbelliferae Importanţă.9. Fam. alungit romboidale. în parfumerie. care formează o tulpină înaltă de 50-70 cm. Influenţa factorilor tehnologici asupra culturii.Satureja hortensis L. putându-se cultiva şi în acest scop. gargarisme. Plantarea răsadurilor are loc în luna mai. Specia este rezistentă la secetă. în primul an de vege-taţie cu rădăcină pivotantă. Plantele rezultate din rărit se pot folosi pentru înfiinţarea de noi culturi sau dacă sunt suficient de mari se pot valorifica. urmând ca după răsărire să se rărească la 20-25 cm între plante pe rând. răspândire. 1. Particularităţi biologice (fig. pe timp însorit şi după ce s-a ridicat roua. 1 cm. Este o plantă iubitoare de căldură şi mai ales de lumină.6. coleretic-colagog (principiul amar). Se foloseşte şi în industria farma-ceutică. bogat ramifi-cată. Frunzele sunt tripenat-sectate cu suprafaţa netedă sau gofrată. ulterior nu suportă excesul de umiditate. Specie mediteraneană.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 1. Se seamănă câte trei rânduri pe un strat.. Florile mici de culoare violaceu-roz formează inflorescenţe în vârful tulpinilor. lemnoasă. compoziţie chimică. la 35-40 cm. acoperită cu perişor.5 mm.6. Recoltarea se face la deschiderea primelor flori. lemnoase în par-tea inferioară şi verzi în cea superioară. cultivată la noi prin grădini. sosurilor picante şi pentru condimentarea altor preparate culinare. Labiatae Importanţă. Cultura se înfiinţează primăvara din luna aprilie. diuretic. cu grosimea de 1-1. paste de dinţi). bronşitei şi răgu-şelii. calmând spasmele căilor respiratorii. Compuşii din herba au efect expectorant. Ceaiul are proprietăţi expectorante. Influenţa factorilor ecologici asupra cul-turii. Asmăţuiul . Plăntuţele au o dezvoltare lentă şi nu suportă umbra. Uleiul volatil se foloseşte ca aromatizant şi dezinfectat (ape de gură. Cimbrişorul este apreciat ca plantă meliferă şi ornamen-tală. 20 cm.

înainte de culturile principale. Lumina intensă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Influenţa factorilor ecologici asupra culturii. La recoltare se rup frunzele de la exte-riorul rozetei. asociată cu temperaturi ridicate. Recoltarea frunzelor începe după 30-35 zile după răsărire şi se re-petă la interval de 2-3 săptămâni. Din această cauză se poate cultiva şi pe terenuri umbrite dar mai umede. Influenţa factorilor tehnologici asupra culturii. Se seamănă câte 4-5 rânduri pe strat la 20-25 cm între rânduri. Este o specie cu ce-rinţe moderate faţă de temperatură şi lumină. Cultura se înfiin-ţează prin semănat direct începând din martie până în septembrie. determină emiterea prematură a tulpinilor florifere. 44 .

substanţe tanoide: 0. acesta putând fi: sferică (Creţesc. acid ascorbic: 1-47 mg/100 g p. alimentară şi terapeutică. Ø submijlocie: Renet portocaliu. Ø mijlocie: Jonathan.Malus domestica Bakh.. MĂRUL .06-1. Jonathan).42 g/100 g p.p. substanţe pectice: 0. Golden spur. proteine brute: 0. permite eşalo-narea consumului de fructe proaspete pe tot parcursul anului. 45 . Granny Smith).5-16.5.16-1. Particularităţi biologice (fig. Delicious auriu. sucuri.31 g/100 g p. la proiecţia coroanei depăşind uneori raza proiecţiei de 2-3 ori. industria farmaceutică şi cosmetică. Parmen auriu) şi soiuri de iarnă a căror perioa-dă de consum durează din decembrie până în aprilie (Jonathan. valoarea energetică 46-84. durata de viaţă este de 50-70 ani. Compoziţie chimică.33-1. Rosaceae. mărul manifestă o mare putere desorbantă a toxi-nelor. creme. Banana de iarnă).1-0. Ø mare: Delicious roşu.p. folosit în prevenirea cancerului intestinului gros. nectaruri). Starking delicious.p. g/100 g p. Este un bun deconstipant. Renet ananas. Există soiuri de vară care se coc în luna august (Clark alb. în patiserie. Pomul are vigoare şi longevitate mare (înălţimea 5-12 m şi diametrul coroanei de până la 7-8 m). Delicious auriu)...18-0.27.83). Mărul este o specie perenă cu o du-rată de viaţă de 35-40 ani. London Pepping. La nivelul intestinului gros.. delicious). Intrarea pe rod a merilor se face după 5-6 ani de la plantare. obezilor şi reumaticilor. Subfam.. merii pitici rodesc în anul II sau III de la plantare. fiind recomandat artriticilor.p. aciditate totală (exprimată în acid malic) 0. Vigoarea pomilor poate fi: Ø slabă: Starkrimson. Fructele de măr conţin (RADU. îngust piramidală (Sari-sipan) şi plângătoare (Frumuseţea Romei.14 g/100 g p. Fiind o plantă relativ rustică.p. Forma coroanei este caracteristică soiului. Melba).8-88. Wagner premiat). Fam. Wagner. sferic turtită (Domnesc. Se consumă în special în stare proaspătă. larg piramidală (Starking. zahăr total: 7.p. Marea masă a rădăcinilor sunt repar-tizate în sol între 15 şi 80 cm adâncime. Parmen auriu. ocupă locul III după bananier şi portocal în ceea ce priveşte importanţa econo-mică. Pătul.1. şampoane.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Capitolul 2 SPECII POMICOLE 2. intrând în compoziţia unor săpunuri. dă rezultate bune în tratamente împotriva diareei infantile. altoit pe por-taltoi viguroşi poate depăşi 50 ani. soiuri de toamnă a cără fructe se maturează începând din septembrie până în noiembrie (James Grive.4 calorii.4 g/100 g p. Pomoidae Importanţă. substanţe minerale: 0. cu o mare putere de adaptabilitate în diferite zone. invers piramidală (Parmen auriu. Mărul favorizează diareea şi eliminarea acidului uric. dar şi sub formă de mân-căruri gătite (sosuri. Mărul este utilizat atât în hrana omului sănătos cât şi cu caracter terapeutic. 1985): apă: 77. pretabile la cele mai diversificate sisteme de cultură şi forme de conducere.72 g/100 g propus proaspăt. numărul mare de soiuri existente în cultură. Mărul este cea mai importanţă specie pomicolă.

Precipitaţiile optime pentru cultura mărului trebuie să fie de 650-700 mm anual. Nu suportă stagnarea apei şi nici seceta. Soiurile cultivate în plantaţiile pomicole din ţara noastră sunt prezentate în tabelul 11. Golden delicious). foarte bun ruginiu bun roşu pătat de galben foarte bun verde galben verzui foarte bun roşu portocaliu roşu pe majoritatea suprafeţei roşu sângeriu aprins. din numărul total de flori. Frumos de Boskop. cele legate reprezintă 5-10% care asigură o producţie mare. vişiniu închis Aromat de supramijlocie început de august vară Red Melba mare august Wagner submijlocie decembrie aprilie premiat Frumos de mare. slab rumenit cu bun portocaliu roşu încă de la legarea foarte bun fructelor bun bun roşu. bun pătat cu galben galben.1 Principalele soiuri de măr cultivate (2004) Soiul Close Stark Earliest Vigoarea soiului mare mijlocie Epoca de coacere a fructelor început iulie iulie Potenţial Culoarea fructelor productiv mediu aproape în întregime roşu roşie aprinsă pe 2/3 din foarte bun suprafaţă foarte bun roşie aprinsă foarte bun roşu intens galben auriu rumenit cu bun roşu galben. Tabelul 2. slab rumenit cu foarte bun portocaliu galben portocaliu.5-11oC.1. Wagner premiat) sau medie (Jonathan. cărămiziu. 46 . Mărul poate avea o ramificare slabă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Ø foarte mare: Renet de Canada. inclusiv mugurii de rod rezistă în timpul iernii la temperaturi de -35 oC. Temperaturile ridicate din timpul verii sunt nedorite deoa-rece grăbesc maturarea fructelor. Polenizarea la măr este încrucişată. Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii mărului Temperatura. formând coroane rare (Parmen auriu. partea aeriană. optimul termic din perioada de vegetaţie este de 15oC realizată între înflorire şi maturitatea fructelor (130-160 zile). foarte bun rumenit şi striat cu roşu galben. Sortimentul de soiuri. Mărul creşte şi fructifică normal în condiţii de tem-peratură cuprinsă între 7. scăzând calitatea şi durata de păstrare. umiditatea atmosferică în jur de 70-80% favorizează calitatea recoltei. foarte noiembrie-martie Boskoop mare Idared mijlocie noiembrie-aprilie Grany Smith mare martie-aprilie Frumos de septembrie mijlocie Voineşti decembrie Delicious de octombriemijlocie Voineşti decembrie Jonatan Delicious auriu Parmen auriu Mutsu Starkrimson Frumuseţea Romei mijlocie mijlocie mijlocie Mare submijlocie mijlocie noiembrie aprilie octombrie-martie octombriedecembrie octombrie-martie decembriefebruarie noiembrie-martie Umiditatea optimă reprezintă 70-75% din capacitatea de câmp a solului. Perioadele de secetă şi excesul de apă sunt greu suportate de măr. când fructele au mărimea unei alune. Căderea fiziologică la măr loc în două etape: la două săptămâni de la fecundare şi la începutul lunii iunie.

Perele conţin: 8-15% glucide. Momentul optim de recoltare se determină după urmă-toarele criterii practice: uşurinţa cu care merele se desprind de pe ramuri. Soiurile de mere de vară se recoltează cu 5-6 zile înainte coacerea deplină. 2.06-0. Compoziţie chimică. trasarea şi amenajarea drumurilor.140. Fe. zinc. 47 . 0.24% substanţe minerale (P. cele de toamnă şi iarnă în săptămâna 2-4 a lunii octombrie. 0. combaterea căderii premature a merelor.01-0.3% vitamina PP. La o cultură de pomi pitici producţia obţinută poate să ajungă până la 80 t/ha.65% proteine brute. Cl. Amplasarea plantaţiilor se face pe terenuri plane sau cu pante mici până la 15% începând cu parce-larea.1-0. Subfam. În timpul vegetaţiei se face tăieri de formare a coroanei şi apoi în anii III şi IV de vegetaţie tăieri de întreţinere. podzolice.5 mg/litru.4 D). cernoziomice. Rosaceae.7 mg/litru şi sub 15% calciu. Părul intră mai târziu pe rod ca mărul (4-5 ani). formează o coroană înaltă de 7-8 m. congelate. bogate în calciu. soluri negre de pădure. primele semne de îngălbenire uşoară a pieliţei (virarea culorii de la verde la galben) şi tăria pulpei care se determină cu penetrometrul. Italia fiind ţara cu produc-ţiile cele mai mari. 0. 0.02-0. Recoltarea. culorii şi gustului fructelor.Pyrus sativa Lam.5-3. Se înlătură prin tratamente chimice cu acid alfa-naftil-acetic (2. Ambalarea în vederea comercializării se face în lădiţe sau săculeţi din fibre textile. Altoit pe gutui vigoarea coroanei este mai mică (2-6 m) şi longevitatea 30-35 ani.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Mărul preferă soluri fertile. sub formă de cidru sau distilate. Părul este o specie pomicolă apreciată pentru calitatea fructelor care se consumă în stare proaspătă. rărire chimică sau manuală a fructelor în scopul îmbunătăţirii dimensiunii.05% vitamina B. PĂRUL . ceea ce reprezintă 8-30 t/ha.12-0. Plantaţiile de măr necesită o aprovizionare medie cu azot (20-60 kg/ha). magneziu. K.5% acid malic. Acest fenomen apare cu 2-3 săptă-mâni înainte de recoltare. fosfor (20-40 kg/ha) şi potasiu (20-60 kg/ha). Pomul se caracterizează printr-o vigoare şi longevitate mare.04% provitamina A. bor. Particularităţi biologice (fig. Producţia obţinută de la un pom în plină rodire este de 30-70 kg. 0. Pomoidae Importanţă. stabilirea sortimentului de soiuri şi amplasarea lor pe teren. durata de viaţă 40-80 ani. amplasarea centrului gospodăresc. După recoltare merele se sortează pe două calităţi la soiurile de vară şi trei calităţi la soiurile de toamnă-iarnă.71% substanţe pectice.24-0. Reuşeşte bine pe soluri luto-argiloase. Cea mai mare can-titate de pere se obţine pe continentul european.2. 0. zinc solubil 3.84). luto-nisipoase. La noi în ţară se cultivă în toate regiunile fiind mai puţin răspândit decât mărul. S). Mn. des-hidratate. microelemente cu magneziu 0. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii mărului Plantaţiile de măr sunt amplasate în sistem intensiv şi superintensiv în vederea mecanizării totale a culturii mărului. 3-12% vitamina C. de regulă la virarea culorii. sub formă de sucuri. et DC Fam. 0.

şi poate fi îngust piramidală (Passe Crassane). a treia decadă a lunii sept. Sortimentul de soiuri de pere cultivate în România sunt redate în tabelul 2. lipsă aromă Forma şi culoarea fructului Aromată de Bistriţa Favorita lui Clapp Untoasă precoce Morettini Timpurii de Dâmboviţa Napoca Williams Untoasă de Geoagiu Untoasă Bosc Abatele Fetel Republica Contesa de Paris octombrie Cure octombrie 48 . Abatele Fetel. Altoit pe gutui. majoritatea soiurilor sunt androsterile. verde-gălbui. Contesa de Paris. Polenizarea este entomofilă. verde gălbui bergamotiform. Partea aeriană. · vigoare foarte slabă: Passe Crassane. aromă intensă foarte bună aromă fină. galben pai. bună. tulpina este sub forma unui trunchi drept.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Sistemul radicular este dependent de portaltoi. Soiuri cultivate. Forma coroanei este dependentă de soi. roşu cărămiziu piriform. bună calitate bună. rumen la soare roşu intens bergamotiform. invers piramidală (Decana comisiei). verde-gălbui piriform. bună scurt piriform. 2/3 roşu aprins piriform. cărămiziu piriform lung. Unele soiuri pot fructifica partenocarpic mai ales în primăve-rile reci şi ploioase. Untoasă Giffard). verde-gălbui piriform. cu multe rădăcini ori-zontale situate la adâncimea de 20-40 cm. bună. bună. cilindric.2 Sortimentul de soiuri de păr cultivate în România (2004) Soiul Trivale Triumf Epoca de recoltare iulie iulie iulie iulie-august august august a doua jumătate a lunii august a treia decadă a lunii august a doua decadă a lunii sept.2.5 ori proiecţia coroanei şi pătrunde în sol până la 4-5 m adâncime. a treia decadă a lunii sept. Soiurile de păr înfloresc primăvara când 61-67 zile consecutiv sunt temperaturi pozitive. Guyot. · vigoare mijlocie: Untoasă Bosc. larg piramidală (Contesa de Paris. conic. Williams. sau uşor răsucit. Pomii pot avea: · vigoare mare: Cure. Untoasă Hardy. calitate f. aromă de muscat f. octombrie Calitatea f. verde gălbui piriform lung. Tabelul 2. bună. Potenţialul productiv al părului este mare şi constant. bună foarte bună foarte bună pulpa fondantă şi aromată aromă fină. galben-pai. galben pai cu roşu la soare scurt piriform. fără sclereide f. calitate bună aromă fină. piramidală (Untoasă Hardy. calitate f. aromă fină consistenţă mediocră. părul formează sistem radicular superficial. Părul altoit pe săl-batic şi franc dezvoltă un sistem radicular puternic care depăşeşte de 1. cu roşu rubiniu scurt piriform. Untoasă Liegel). verde gălbui f. · vigoare slabă: Dr. J. cu roşu la soare semifondant galben cu roşu la soare f. intensă.

11. terenuri aluviale şi nisipuri solificate. iar rărirea manuală se face în măsură mai restrânsă. Rosaceae. perioada lungă de valorificare a fructelor. profunde.Prunus domestica L. cerinţe reduse faţă de factorii de vegetaţie. la hectar se obţine 15-25 tone. Nevoia maximă faţă de lumină este în faza de înflorit şi în perioada de legare a fructelor. bine drenate. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii perelor Amplasarea livezilor de păr se face în zonele umede. Recoltarea.2°C şi fructe legate de câteva zile -1.. pe terenuri care nu sunt expuse vânturilor reci de iarnă şi cu temperaturi de -28°C. în treimea inferioară şi mijlocie a versanţilor cu pante mici. Momentul optim de recoltare a perelor este în funcţie de caracteristicile morfologice şi gustative ale fructelor mai exact când culoarea de fond a pieliţei virează de la verde spre o nuanţă mai deschisă.5-10.9°C. Părul este exigent faţă de sol mai ales dacă este altoit pe gutui. Este mai puţin pretenţios faţă de reacţia solului. Cultura părului reuşeşte în general la un regim de pre-cipitaţii de 600650 mm anual. Pre-feră terenuri cu textură mijlocie. fertile. rezistente la scuturare. prune deshidratate. La formarea petalelor (bobocii roşii) suportă temperaturi de -3. subfam. iar fermitatea pulpei scade începând din zona pedunculului. suficient de umede. diversi-tatea formei. Prunul este o specie pomicolă dominantă în arealul pomicol din ţara noastră datorită utilizărilor sale extrem de complexe: va-loarea alimentară ridicată. respectiv. sud-estică şi sud-vestică. reuşeşte pe terenuri cu expoziţie sudică. Fam. revene. Părul necesită mai multă căldură în timpul perioadei de vegetaţie decât mărul. Umiditatea. temperatura medie a perioadei de vegetaţie este de 14-16oC.…-11°C.1°C. magiun. compot. Aplicarea îngrăşămintelor cu gunoi de grajd se va face în cantităţi moderate. limita de rezis-tenţă a părului la îngheţ este de -26…-30oC. înmul-ţirea uşoară prin altoire. Perioada de secetă şi excesul de apă sunt mai bine suportate de păr comparativ cu părul dar o puternică reacţie nega-tivă asupra calităţii recoltei. rustici-tatea speciei. volumul tăierilor în perioada de rodire este mai mic decât la măr. rădăcina rezistă la 7. nu formează coroane dese.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Influenţa factorilor ecologici asupra calităţii perelor Temperatura. producţii mari pe unitatea de suprafaţă. distilate. în plină înflorire -2. PRUNUL . amidonul din zona camerei seminale începe să se hidrolizeze. valorificarea superioară a fructelor (gem. Potenţialul productiv al părului este la fel de mare ca al mărului. Părul altoit pe păr franc creşte şi fructifică bine în zonele cu precipitaţii medii lunare de 600-700 mm anual şi o umiditate relativă a aerului de 70-80%.3. dulceaţă. Creşte şi fructifică bine în zonele unde temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 9. 49 . culorii şi gustului fructelor care satisface pretenţiile unei largi game de consumatori. pomul în rodire dă în medie 30-60 kg putând ajunge la 150-180 kg. Rodirea periodică la păr este mai puţin accentuată ca la măr. consum în stare proaspătă). Prunoideae Importanţă.5oC. Părul este mai pretenţios faţă de lumină decât mărul. fiind mai puţin rezistent la temperaturile scăzute care limitează arealul plantaţiilor comerciale de păr.

marea masă a rădăcinilor fiind amplasată în sol între 10 şi 50 cm.1% au pătrunderea între 60-100 cm adâncime (MODORAN.000 0.3.25) Lipide (total) Hidraţi de carbon (g total) Celuloză (fibre) g Substanţe minerale Ca Fe P Mg K Na Zn Cu Mn Vitamine A Acid ascorbic (mg %) Tiamină (mg) Riboflavină (mg) Niacin Acid pantotenic (mg) Vitamina B6 (mg) Folacin (mg) 32. din butaşi sau din seminţe) sistemul radicular repre-zintă 25-40% din greutatea totală a pomului.300 0.620 13.600 4.200 Prune proaspete 85.7 m de trunchi pe când ale soiului Renclod verde la 8. lemnul de prun este folosit în industria creioanelor şi combustibil.010 0. citat de MITRE.790 0. Goldane. Compoziţie chimică. Majoritatea por-taltoilor franc de 50 .000 7.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE din miez se extrage un ulei cu calităţi asemănătoare cu cel de migdal. având o dezvoltare superfi-cială.043 0.2% din total rădăcini) au fost amplasate între 30-60 cm şi numai 4. La prunii altoiţi pe prun franc sistemul radicular este mai superficial.000 3.182 0. Bistriţene. Multe soiuri autohtone cum ar fi Tuleu gras.000 0 0.25 m. trasantă. 1997) Elementul Apă Calorii Proteine (N x 6.096 0. natura solului şi modu-lui de lucrare a solului.3 Valoarea nutritivă a 100 g prune proaspete şi deshidratate (valori medii) (COCIU.100 0.430 0.049 Particularităţi biologice La pomii pe rădăcini proprii (obţinuţi din drajoni.081 2. Compoziţia chimică complexă a fructelor de prun sunt redate în tabelul 2. la pomii altoiţi pe corcoduş din soiul Vinete de Italia la Staţiunea Bistriţa majoritatea rădăcinilor (57. Tabelul 2. Astfel. 1962.000 172. formează drajoni.000 0. În cazul pomilor altoiţi.200 55.100 10. arhitectonica şi ritmul de dezvoltare a sis-temului radicular depinde de portaltoi dar şi de soi.500 0. 2002). În ceea ce priveşte deplasarea pe orizontală rădăcinile aceluiaşi soi altoit pe corcoduş au ajuns la 7.

Începând cu anul III înfloresc şi leagă soiurile Tuleu timpuriu. În pepinieră creşterile pot ajunge până la 2-3 m iar în livadă 2-2. Montford). 1977. mirabellele. Vinete de Italia). În funcţie de modul de com-portare în procesul polenizării şi fecundării soiurile de prun se grupează în: · soiuri autofertile: Anna Spath. Prunul produce 10-25 t/ha în funcţie de soi. 51 . Coroana poate fi: fusiformă (Eric. 2002). Stanley. pru-nul creşte repede. corcoduşii. citat de MITRE. La prun nu se cunosc perechi de soiuri intersterile aşa că gruparea soiurilor în parcele se face cu uşurinţă. Grase româneşti. Pêche. turtită (Montford. · soiuri autosterile: Tuleu gras şi descendenţele lui. De Bistriţa). Prunul înfloreşte după cais şi aproape concomitent cu unele soiuri de cireş. Stanley. porumbarul. Căderea ovarelor şi fruc-telor poate fi redusă ca intensitate prin măsuri agrotehnice specifice ca asi-gurarea polenizării cu albine. Centenar). Centenar. vigoarea şi forma coroanei fiind caractere de soi. Potenţialul productiv la prun poate fi mare sau foarte mare în funcţie de soi sau chiar la acelaşi soi în funcţie de zonă. În ceea ce priveşte timpurietatea înfloririi deosebim: Ø soiuri cu înflorire extratimpurie: Burbank. Înfloritul are loc înainte de înfrunzit la Nectarină roşie. Minerva. Portaltoii viguroşi cum este corcoduşul întârzie rodirea cu 1-2 ani faţă de porumbar sau Voi-neşti B (COCIU. concomitent cu înfrunzitul la Vinete de Italia sau după înfrunzit (Vinete româneşti. Vinete de Italia. trun-chiul prezintă nişte coaste evidente. Tuleu gras. După intrarea pe rod creşterea pomilor se tem-perează. Pêche. Vinete de Italia. globuloasă (Agen. Intră târziu pe rod: Vinete româneşti. Carpatin atât altoiţi cât şi pe rădăcini proprii. Vinete româneşti. În tinereţe. Trunchiul creşte drept şi cu riti-dom neted (Anna Spath. adică 4-6% din numărul florilor vor rămâne fructe producţia la pom va fi foarte bună. piramidală (Tuleu gras. Renclod. Vinete de Italia. Ø soiuri cu înflorire târzie: Tuleu gras. Centenar. La prun polenizarea este entomofilă. Pêche. Agen. Gras ameliorat. Stanley. Ø soiuri cu înflorire mijlocie: Pêche. Renclod Autosterilitatea unor soiuri de prun se datorează androsterilităţii (antere fără polen fertil). Dacă 20% din florile de pe pom sunt fecundate iar din acestea dacă 20-30%. dacă pomii sunt altoiţi sau sunt pe rădăcini proprii. La soiurile Rivers timpuriu. Vigoarea pomilor. Unele soiuri încep să rodească de la 3-4 ani. Bosniace. de tehno-logia aplicată. Tot caracter de soi este şi capacitatea de ramificare: ramifică slab soiurile Renclod Althan. Vinete de Italia. Stanley. Early Rivers. formând lăstari lungi şi subţiri. Renclod verde).5 m. Anna Spath. Cele mai productive sunt soiurile Anna Spath. Renclod verde) sau torsionat (Roşior văratic. fertilizări foliare cu bor. Silvia. · soiuri parţial autofertile: Agen. Stanley.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE prun emit drajoni care trebuie îndepărtaţi în fiecare an fiind consumatori inutili în economia pomului. coroana atingând dimensiuni de 4-7 m în înălţime şi diametru. Ø soiuri cu înflorire timpurie: Grase româneşti. Pêche). Tuleu timpuriu. invers piramidală (Anna Spath. vişin şi piersic. Tuleu timpuriu) şi bene-ficiază de o bună capacitate de ramificare Agen. Vârsta intrării pe rod. Vinete româneşti. Prunii intră în mod normal după 5-6 ani de la plantare. Simon).

fructe mari de calitate Vigoare mijlocie. fructifică pe ramuri mijlocii şi lungi. autofertil. foarte productiv Vigoare mijlocie. fructificare spur. tolerant la viroze.). foarte productiv (20-25 t/ha). androsteril. aspectuoase şi de calitate Vigoare mijlocie. foarte productiv. foarte productiv (27-30 t/ha). Grase româneşti. fructe mijlocii sau mari. dar sensibil la secetă. cad la maturitate şi trebuie recoltate în 2-3 reprize Vigoare mijlocie. Early Rivers.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Longevitatea prunului este de aproape două ori mai mică decât a mărului şi părului. fructe foarte mari. productiv (15-18 t/ha). autosteril. cea de început de rodire 4-6 ani. Perioada de creştere durează 3-7 ani. productivitate mijlocie. Tabelul 2. cu fructe de calitate Vigoare supramijlocie. fructifică pe buchete de mai şi ramuri mixte. fructifică pe formaţiuni lungi şi mijlocii. rodeşte pe buchete şi ramuri mijlocii. de calitate Vigoare mare. fructe mici dar de foarte bună calitate Vigoare mijlocie. produce moderat. rodire maximă 10-12 ani după care recolta scade treptat. fructificare spur. foarte productiv. Principalele soiuri recomandate la înmulţire în ţara noastră sunt prezentate în tabelul 2. fructele mijlocii. potenţial productiv scăzut. precoce.4. Majoritatea soiurilor altoite pe corcoduş trăiesc de regulă 25-30 de ani în zone foarte favorabile chiar 40 de ani. autofertil. rodire spur. fructe de foarte bună calitate Vigoare redusă. auto-steril. productiv Vigoare milocie. rustic. Dintre aces-tea multe au fost încercate în ţara noastră. pretenţios la climă şi sol. cu fructe mari. tolerant la plum-pox. secetă şi boli. fructe aspectuoase şi de calitate 52 . fructe de calitate Vigoare mare. rezistent la ger. productiv (27 t/ha). auto-steril. produce moderat (7-10 t/ha). Sortimentul de soiuri la cultura prunului.4. precoce. fructifică pe formaţiuni scurte şi mijlocii. Soiuri de prun cultivate în România (2000) Soiul Early Rivers Ialomiţa Carpatin Tuleu timpuriu Piteştean Minerva Renclod Althan Tuleu gras Dâmboviţa Albatros Record D'Agen Stanley Gras ameliorat Vinete româneşti Vinete de Italia Luna/decada maturării fructului VII/1 VII/2 VII/3-VIII/1 VII/3-VIII/1 VII/3-VIII/1 VIII/1 VIII/3 VIII/3 VIII/3 VII/3-IX/1 IX/1 IX/1-2 IX/2-3 IX/1-2 IX/2 IX/2-3 Principalele însuşiri agroproductive Viguros. rodeşte pe ramuri mixte. rezistenţă mijlocie la boli. fructe de calitate Vigoare mică-mijlocie. pomii intrând în perioada de declin. autofertil. Anna Spath. rezistent la ger. Pe plan mondial există în prezent peste 2500 de soiuri. foarte productiv Vigoare mare. autofertil. foarte productiv (27-28 t/ha). lemn fragil. de calitate mediocră. androsteril. În plantaţiile vechi sorti-mentul este reprezentat de soiuri autohtone şi străine validate în cultura pru-nului (Tuleu gras. tolerant la plum-pox. androsteril. rodeşte pe ramuri mijlocii. rezistent la ger şi boli. fructe de calitate Vigoare supramijlocie. de calitate Vigoare mare. fructe mijlocii de calitate Vigoare mică-mijlocie. Vinete româneşti. fructifică pe ramuri scurte şi mijlocii. Pêche etc. secetă şi boli. precoce. productiv (24 t/ha). tardiv. fructificare spur.

· soiuri pentru dulceaţă. Media maximelor trebuie să fie +16°C.9.2. din care minim 100-120 mm în luna august. Soiurile europene sunt destul de pretenţioase faţă de apă. gemuri în defavoarea celor de distilare şi creşterea ponderii în sorti-ment a fructelor consumate în stare proaspătă.2. rezistă până la -3. Pragul biologic la care prunul porneşte în vegetaţie este de +5°C. Grase româneşti. Cel mai sensibil organ al florii este pistilul apoi ovarul. pentru maturarea fructelor 2000-2200°C la soiurile timpurii (Rivers timpuriu.-4. De la acest prag necesarul temperaturilor active pentru declanşarea înflori-tului este de 321°C. Pentru o bună fecundare a florilor prunul pretinde temperaturi de 10-25°C în perioada înfloririi. Roşioare văratice (COCIU.IX).. 1997)... Fructele legate.. Tuleu gras.1°C. gem. Gras ameliorat etc. Izotermele favorabile culturii prunului sunt 8. Limita superioară de rezis-tenţă la ger este de -50…-55°C Cu o rezistenţă mai bună la ger sunt soiurile Stanley.-3..9°C. magiun..X). nectar. este nevoie de 2100-2200 de ore de strălucire a soarelui şi 100-110 zile cu cer senin. Rezistenţa florilor creşte până la -5. Gerurile de revenire din februarie scad rezistenţa la ger cu câteva grade. Cerinţele faţă de apă. florile în fază de boboc. +17°C iar media minimelor +3. Cel mai ridicat nivel de acumulare a pruinei se realizează în zonele în care diferenţa de temperatură dintre zi şi noapte este mare. Renclod Althan.) (COCIU.. soiurile de prun se împart în: Ø foarte timpurii (înainte de 15. Agen.4°C. 53 . Fiind o specie cu înflorire timpurie mugurii florali şi florile sunt sensibile la gerurile târzii de primăvară. Anna Spath. 10-11°C: Stanley. Orientarea de perspectivă în sortimentul de soiuri de prun este de creştere a cantităţilor de prune industrializate sub formă de compot. Ialomiţa. distilate Calitatea bună a fructelor se realizează doar în zonele călduroase.5°C: Vinete româneşti. Silvia. dulce-ţuri.IX-15. Diana. siropuri. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii prunelor. Cea mai mare densitate de pruni se găseşte în zonele în care cad 700-800 mm preci-pitaţii anual. După modul de valorificare soiurile se grupează în: · soiuri pentru consum în stare proaspătă.2°C. Minerva) şi de 3200-3500°C pentru soiurile târzii (Gras românesc. florile deschise.5-11°C. Astfel.VII). sunt distruse la temperaturi de -1. compoturi. Ruth Gerotetler. Cerinţele soiurilor faţă de temperatură depind de speciile din care provin. Ø timpurii (16.-6°C dacă înainte de înflorire au fost câteva zile cu temperaturi scăzute (CONTARCEANU.VII-15. Excesul de căldură însoţit de secetă şi vânturi uscate nu este favo-rabil culturii prunului. dovadă zonarea lor naturală în regiunile deluroase sau în văile largi ale râurilor mari şi umiditate suficientă în sol (COCIU. Cerinţe faţă de temperatură. rezistă până la -2. · soiuri pentru deshidratare. 1997).VIII)..MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE În funcţie de momentul maturării. iar în unii ani pot provoca căderea mugu-rilor floriferi. Ø mijlocii (16. 1953). Record. În ceea ce priveşte durata strălucirii soarelui optimă pentru prun. 1997).VIII-15. Ø târzii (16. în funcţie de soi 89.+4.

prunul cere valori ale umidităţii relative cuprinse între 68 şi 72% iar în iulie 56-64%. La un hectar plantaţie de prun cu un număr de 200 pomi. recomandate la hectar sunt de 120 kg N. intensiv. nu suportă scăderea conţinutului de oxigen. prin căderea frunzelor. totuşi prunul preferă expoziţii sudice.. 54 . mai ales la soiurile sensibile. Prunul este sensibil la aeraţia solului. Prunul creşte bine numai în solurile în care volumul de sol neafectat de procesele de reducţie (gleizare) la dispoziţia sistemului radicular este de minim 30%. Unde nu se poate asigura apa necesară din precipitaţii se impune irigarea. Lipsa luminii determină degarnisirea bazei şarpantelor. Chiar când expoziţia este bună lumina poate deveni insuficientă în plantaţiile prea dese sau cu forme de coroană inadecvate speciei. Tipurile de sol favorabile culturii prunului sunt solurile brune. favorizează atacul de Monilinia laxa putând compromite recolta. 70-80 kg P2O5 şi 120 K2O. Solul în plantaţiile tinere se menţine în sistem de ogor negru sau înierbarea între rânduri şi ogor pe rând. Se fac tăieri de formare în tine-reţe. 50 kg K2O s. Aceasta este o condiţie obligatorie pe toate tipurile de sol indiferent de alte însuşiri fizice sau chimice (COCIU. a. cei altoiţi pe corcoduş cerinţe mijlocii iar cei altoiţi pe zarzăr sau pe piersic au cerinţe minime. Cerinţe faţă de lumină. Cerinţele faţă de sol la prun sunt moderate datorită sistemului radi-cular trasant care explorează un volum mare de sol. diferenţierea incompletă a mugurilor de rod şi la secetă prelungită chiar uscarea pomilor.a. Prunul se cultivă în sistem de cultură pură. clasic. brunroşcate de pădure. podzoluri. 1997). Cultivaţi pe versanţi mai puţin însoriţi pomii produc fructe mai mici. Fertilizarea se face în funcţie de gradul de aprovizionare al solului cu elemente nutritive. prunele se recoltează la maturitatea de consum când sunt destinate consumului intern şi cu 2-5 zile mai repede pentru cele destinate exportului şi cele care se transportă la distanţe mari. de rărire şi fructificare în perioada de vegetaţie şi de regenerare în perioada de declin. şi 22 kg CaO s. 11 kg P2O5 s. prun franc) care au mare capacitate de adaptare la diferite tipuri de sol. tendinţa de înălţare a coroanelor. cu un conţinut redus în zaharuri şi cu gust mediocru.. uscarea ramurilor din zonele umbrite. Deşi prunul face parte din grupa speciilor cu cerinţe mijlocii faţă de lumină. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii prunelor. conţinutul solului în argilă. de consumul specific al prunului. precipitaţiile anuale şi producţia planificată.a. pod-zolite. dozele de s. Astfel pentru consumul în stare proaspătă. Ploile reci din perioada înfloritului împiedică polenizarea şi fecun-darea. Prunul nu suportă nici excesul de umiditate din sol (mai greu de suportat când este altoit pe zarzăr şi mai uşor când este altoit pe franc) nici cel din atmosferă. super-intensiv cu densităţi de până la 2222 pomi/ha.a. Recoltarea prunelor se face în funcţie de modul de valorificare al fructelor..a. Cerinţele faţă de apă sunt influenţate pe lângă alţi factori de portal-toi şi de soi. sud-estice şi sud-vestice. S-ar putea practic spune că solul nu este o problemă pentru cultura prunului mai ales datorită portaltoilor (corcoduş.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE În ceea ce priveşte umiditatea atmosferică. Lipsa apei se manifestă. nevoile faţă de acest factor climatic fiind satisfăcute în toate zonele pomicole. slab colorate. la o producţie de 15 t/ha se extrag anual din sol 36 kg N s. densitatea optimă pentru soiurile aflate în cultură este de 500-600 pomi/ha. încetarea creşterii lăstarilor. Pomii altoiţi pe prun franc au cerinţe mari faţă de apă.

Fam. larg piramidală (Mari de Cenad). PRICĂ (1971). invers piramidală (Royal). Cea mai mare ţară producătoare de caise este Turcia cu 538 mii tone.40-23. CAISUL . refacerea hemoglobinei. conţinutul în vita-mine: 7 mg vitamina A. Particularităţi biologice Altoit pe prunul buburuz. cu un total de 3 milioane pomi. cenuşă 0.03-26%. În România.70% şi o valoare energetică de 21-77 cal. inclusiv nisipurile din sudul Olteniei. conţinutul bogat în zaharuri.06 mg vitamina B1 . 2-3 valuri de creştere în aceeaşi perioadă de vegetaţie. Italia. Majoritatea soiurilor însă. timpurietatea şi productivitatea sa. cu potenţial ridicat de rodire. Prunoideae Importanţă.86%. 0. iar producţii economice realizează în anii V-VI. aroma specifică.Armeniaca vulgaris Lam.%. caisul are un sistem radicular mai profund decât în cazul altoirii pe corcoduş.56-1.73%. aciditate şi alte substanţe specifice. Vârsta intrării pe rod. Pomii ajung repede la 4-6 m şi la un diametru al coroanei de 6-8 m. anemiei etc. înregistrându-se creşteri anuale de 80-120 cm cu nume-roşi lăstari anticipaţi.28-0. 23 mg. După RADU (1985). subfam. Ca 15 mg. producţia de caise a anului 1998 a fost de 37 mii tone. gemuri. caisele conţin: apă 79-88%. P. băuturi alcoolice. Suprafaţa apreciată ca fiind ocupată de cais este de cca. Practica medicală scoate în evidenţă efectul pozitiv al consumului de caise proaspete în digestie (prin reacţia alcalină a sucului). Turcia). Rosaceae. Caisele se folosesc pentru consum în stare proaspătă sau pentru industrializare: sucuri. raportul zahăr-aciditate 8. Spania. În primii ani de viaţă. La începutul rodirii toate soiurile de cais fructifică pe ramuri lungi. substanţe tanoide 0. Pe plan mondial producţia totală de caise a fost în anul 2002 de 2. 11 mg. săruri minerale: K. Principalele zone de cultură a caisului sunt cele din vestul şi sud-vestul ţării. 6 mg. zahăr total 8. Modul de fructificare. mijlocii şi anticipate.3 mg vitamina B2. 2002).20%.88%. Caisele fac parte din grupa fructelor cele mai apreciate de consumatori. ritmul de creştere a pomi-lor este foarte rapid. Aceste ramuri în anul următor rodirii devin purtătoare de ramuri buchet. proteine 0. citat de MITRE (2002) constată că marea masă a rădăcinilor la caisul altoit pe corcoduş se situează în sol la 24 cm adâncime. fructe congelate şi deshidratate.40-15. aciditate titrabilă 0. Europa 796 mii tone (Franţa. Mai târziu soiurile Selena. Sulmona.4. utile organismului. 55 . Mari de Cenad. 5 mg (RANDORNI. respectiv sudul şi sud-estul ţării. distilate. 0. citat de MITRE. Na. Royal rodesc pe ramuri buchet iar soiurile Timpurii de Chişinău şi De Olanda pe ramuri mijlocii. sferic turtită (Umberto). încep să fruc-tifice din anul III-IV de la plantare. dulceţuri. 10 mg vitamina C. Germania.670 mii tone din care în Asia 1358 mii tone. După intrarea pe rod coroanele devin rare. Extinderea caisului în cultură este argumentată şi de precocitatea. pectine 0. Alături de ramurile mijlocii şi ramurile buchet caisul rodeşte şi pe ramuri mixte cu lungimi variabile între 30-70 cm. Caisul este o specie precoce care formează muguri floriferi încă din pepinieră. Timpurii de Arad.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 11. nectaruri. 10 mii hectare. Mg. Vigoarea coroanei. S. Cererea mare de caise este determinată de însuşirile calita-tive şi tehnologice a acestora: fineţea pulpei.30-0. 6 mg vitamina PP. Forma coroanei la cais este specifică soiului putând fi globuloasă (Tivoli). compoturi. 300 mg.93%.

Rezistenţa mugurilor la ger scade cu apropierea primăverii. Majoritatea soiurilor de cais sunt autofertile.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Comportarea în procesul polenizării. Principalele soiuri de cais avizate la înmulţire sunt prezentate în tabelul 11. acestea provoacă pierderea mugurilor de rod.5. Altoit pe prun şi încadrat într-o tehnologie adecvată de cultură poate avea o longevitate eco-nomică mai mare cu 5-10 ani. Mugurii din partea inferioară a coroanei şi cei de pe buchetele de mai sunt mai sensibili la ger în timp ce mugurii de pe ramurile lungi şi mai viguroase şi cei de pe valul 56 . Caisul este o specie pretenţioasă faţă de temperatură.. caisul leagă uneori chiar şi fără prezenţa albinelor. a căror antere crapă şi proiectează polen pe stigmat. Soiuri de cais cultivate în România (2000) Epoca de recoltat luna/decada VI/3 Timpurii de Chişinău Royal VII/1 Cea mai bună de Ungaria VII/2 Mari de Cenad VII/2 Paviot VII/3 De Olanda VII/3 Mamaia VII/2 Soiul Luizet Cais trandafiriu Umberto VII/2 VII/3 VII/3 Greutatea medie a fructelor (g) 45 55 65 80 60 60 50 75 70 55 Culoarea fructelor galbenă portocalie galben-portocalie portocalie galben-roşiatică portocalie-roşiatică portocalie-roşiatică galben deschis cu puncte roşii-violacee Roşie-vişinie portocalie-violacee Temperatura medie anuală optimă culturii caisului este de 9. muguri de rod rezistă până la -20. Factorii limitativi ai culturii caisului în ţara noastră îi constituie temperaturile scăzute din timpul iernii. fecundare şi legare. amplitudinile de temperatură. vârstă. Sortimentul de soiuri la cultura caisului.. 1993). iar în timpul vegetaţie preferă temperaturi medii de 20ºC. gerurile de revenire şi temperaturile scăzute din perioada de înflorire..5. pistilul este strâns între stamine. momentul ieşirii din repausul obligatoriu de iarnă.5-11ºC. Dacă după ieşirea din repausul obligatoriu survin zile calde urmate de geruri de revenire. Caisul nu suportă temperaturile excesive din timpul verii mai ales dacă sunt asociate cu lipsa de apă.22ºC. Temperatura. Potenţialul productiv. Rezistenţa la ger a mugurilor de rod variază şi în funcţie de formaţiunile fructifere pe care se găsesc şi poziţia acestora în coroană. suferind la -10. fapt ce se explică prin conformaţia organelor florale: la cais înainte de deschiderea florii..-12ºC. la care lipsa albinelor com-promite recolta. Pomii intră în vegetaţie după 7-10 zile cu temperaturi în aer mai mari de 6ºC. Tabelul 2. asigurând astfel autopolenizarea înainte de fenofaza opti-mă înfloritului (COCIU. legare se desfăşoară când tempera-tura aerului depăşeşte 10-12ºC. putându-se ajunge la producţii de 50-70 kg/pom. fecundare. Longevitatea economică la cais este de 15-20 ani. Caisul poate produce mult încă din primii ani de rodire. Spre deosebire de cireş şi prun. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii caiselor. Rezistenţa caisului la temperaturile scăzute din timpul iernii depinde de soi. Fenofazele de înflorire. Dacă pomii au trecut printr-un an normal şi sunt bine căliţi.

Datorită acestei însuşiri caisul reuşeşte bine în zonele de silvostepă şi stepă unde cad cantităţi reduse de precipitaţii în jur de 400-600 mm anual. lutoase sau luto-argiloase.efectuarea cu rigurozitate a tratamentelor fitosanitare. Lumina. .utilizarea prunului ca intermediar. aceste cauze determinând pieirea prematură a pomilor. degarnisi-rea semischeletului. Altoiţi pe corcoduş. Astfel. Caisul reuşeşte pe soluri mijlocii sau uşoare. .obţinerea unor portaltoi noi între cais şi prun. .5-2. Solul. Sistemul radicular nu suportă excesul de apă din sol chiar dacă este tem-porar. nisipuri în diferite stadii de solificare. . în tot cursul zilei. bogate în fosfor şi potasiu.0 m adâncime. De asemenea. fertilizarea excesivă cu azot. fructele nemaiputând fi valorificate corespunzător deoarece crapă. cu conţinut ridicat în săruri. Deşi este cunoscută ca o specie rezistentă la secetă. Rezistenţa la ger este determinată şi de agrotehnica aplicată. Pe asemenea soluri pomii vegetează slab şi pier prematur. amplasarea pomilor la baza pantei sau pe terenuri plane. fără drenaj aerian accentuează efectul negativ al temperaturilor scăzute. 1993).normarea producţiei în perioadele de ger. sunt improprii culturii caisului. precum şi cele pietroase. Umiditatea.scoaterea şi arderea ramurilor şi pomilor afectaţi de apoplexie. cu apă stagnantă sau cu apă freatică la mai puţin de 1. Plantaţiile de cais sunt înfiinţate în sistem clasic (333 57 . nu suportă apa freatică în apropierea rădăcinilor. caisul este una din speciile pomicole rezistente la secetă. reducerea diferenţierii mugurilor de rod şi maturării lemnului. permeabile pentru apă şi aer. Zonele cele mai favorabile pentru cultura caisului sunt acelea unde temperaturile în timpul iernii nu scad sub -25°C. Împotriva evitării apariţiei fenomenului de pieire prematură a caisu-lui se poate interveni prin măsuri preventive cum sunt: . De asemenea. Altoit pe zarzăr se comportă bine chiar şi pe nisipuri irigate sau neirigate. cu reacţie neutră sau alcalină. preferă solurile adânci cu fertilitate ridicată. . excesul de apă duce la deprecierea calităţii pro-ducţiei. . pomii tolerează oarecum şi astfel de soluri. Caisul este cunoscut ca o specie cu cerinţe deosebite pentru lumină.alegerea portaltoilor adecvaţi în funcţie de soi şi mediul edafic. cu lipsă de umiditate.asigurarea unui regim optim de fertilizare şi irigare.amplasarea plantaţiilor de cais pe terenuri uşoare. cu slabă permeabilitate pentru apă şi aer. caisul răspunde bine la irigat mai ales atunci când se urmăresc obţinerea de producţii mari de fructe şi de calitate. . în zonele cele mai favorabile sub aspect climatic. la înfiinţarea plantaţiilor se vor folosi forme de co-roană şi distanţe de plantare care să permită asigurarea unei bune lumino-zităţi pentru întreaga coroană. ca urmare a centrului său genetic în care s-a format. Insuficienţa luminii determină uscarea ramurilor de rod. Nevoia de apă la cais se resimte puternic şi după recoltarea fructelor când se urmăreşte stimularea creşterilor. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii caiselor. drenate. În faza de coacere. Originar din ţările calde. De aceea ampla-sarea plantaţiilor se va face pe expoziţii sudice sau sud-estice. Solurile grele şi reci. suficiente dacă sunt bine repartizate în timp. De asemenea. rezistă mai bine la temperaturi scăzute. chiar în fenofaze critice (COCIU. irigarea prelungită. inducţia şi diferenţierea mugurilor de rod.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE al doilea de creştere.

8 mg/100 g Ca. Întreţinerea solului se face în sistem ogor negru sau combinat cu îngrăşăminte verzi.3 g proteine. 0. pulpa este încă fermă.4-1.0%. nectar. trebuie reţinut că.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE pomi/ha. după RANDOIN conţine 230 mg/100 g K. E (0. · pavii. 2. Dintre glucide conţine: glucoză 1. intensiv (571 pomi/ha. procesul de maturare nu mai continuă după maturarea fructelor. Piersicul are şi alte avantaje care justifică extinderea lui în cultură cum sunt: pomii intră repede pe rod. 0. coacerea se realizează uniform.0-64.0 cal%. · nectarine. iar cele destinate industrializării la completa maturitate. Pieirea prematură a caisului (apoplexia) este un sindrom extrem de pericu-los. vitamina B1 (0.02-0. A (0. 0. Fructele pot fi consumate în stare proaspătă sau prelu-crată sub formă de gem.90). zaharoză 6. Pentru un hectar plantaţie se recomandă următoarele cantităţi de substanţă activă: 100-120 kg N.02 mg/100 g Zn. rini-chi. 0.5 m). Caisul reacţionează pozitiv la aplicarea îngrăşămintelor organice şi chimice.2-0. Dintre elementele minerale. fructoză 1. Rosaceae.6%. Valoarea energetică este de 29. după intrarea pe rod se fac tăieri de fructificare şi curăţire de ramuri uscate. Fam. iar aroma specifică soiului se manifestă intens. bacterii sau ciuperci şi dege-nerarea scoarţei trunchiului pomilor datorită gerurilor. uscări de şarpante şi în final uscarea întregului pom. 17-18 g substanţă uscată. iar în caz de accidente climatice se refac uşor. 0. În plantaţiile moderne de cais vor trebui asigurate spaţii de răcire în care caisele vor fi depozitate provizoriu înainte de a fi transportate cu mijloace adecvate către pieţele de desfacere. 0. cu pieliţa pubescentă şi pulpa aderentă la sâmbure.4 g tanoide.47%. compot. Acest sindrom este generat de următoarele cauze: atac de virusuri. În timpul formării fructelor se recomandă aplicarea a 4-7 udări cu norme de 400-700 m3/ha în funcţie de tipul solului. permiţând recoltarea integrală. 0.05). arteroscleroză şi obezitate. Perioada de maturare a caiselor este în general scurtă. Prunoideae Importanţă.4 g aciditate titrabilă. 2 mg/100 g Na. simptomatic pomul prezintă aspect clorotic. Pentru consum în stare proaspătă caisele se recoltează când fructele au atins mărimea. cu pieliţa nepubescentă şi pulpa neaderentă la sâmbure. 0. creşteri reduse.05 mg/100 g Cu.7 g pectine. produc mult şi constant an de an. exprimată în acid malic. forma şi culoarea caracteristice soiului.3-1. 10 mg/100 g Mg. 5-12 g zahăr total. subfam. ceea ce face ca fructele recoltate prea devreme să fie fade. Conţinutul în vitamine este reprezentat de acid ascorbic 58 mg/100 g. 22 mg/100 g P. distilate. Pe plan mondial se cultivă patru categorii de piersici: · piersici propriu-zise cu pieliţa pubescentă şi pulpa neaderentă la sâmbure. După RADU (1985) fructele conţin 82-91% apă. bolnave şi rupte. fructe mici. B6 (0. Recoltarea fructelor. În primii ani de vegetaţie se fac tăieri de formare a coroanei. Fructele destinate transformării în dulceţuri de caise verzi vor fi recoltate înainte de întărirea sâmburelui. fructe deshidratate.3-0.7 g cenuşă. băuturi răcori-toare.5. PIERSICUL .6 mg/100 g Mn. 58 .4 mg/100 g Fe.03). 5/3. 0.30).5 m). B2 (0. Piersicul este o specie pomicolă valoroasă datorită particularităţilor biologice ale pomilor şi însuşirilor terapeutice şi tehnolo-gice ale fructelor.43) mg/100 g.Persica vulgaris Mill. 80-100 kg P2O5 şi 80-100 kg K2O. la distanţa de 6/5. Piersicile sunt recomandate în alimentaţia bolnavilor de ficat.

zona municipiului Bucureşti. vârsta pomilor. condiţiile de climă. Piersicul începe să formeze primele fructe în anul al 2-lea de la plantare dar producţii economice se obţin începând cu anul IV. prun şi păr. În primele 4 săptămâni după legat piersicile cresc lent 0. şi în anii cu primăveri reci. Potenţialul productiv la piersic este foarte mare. buchete anticipate..POPESCU şi colab. Bihor.31-0. puţine dintre acestea au sâmburii crăpaţi (MONET citat de M.7-2 ori raza proiecţiei coroanei şi amplasat la adâncimea de 15-80 cm. Piersicul altoit pe migdal are un sistem radicular mai puţin dez-voltat dar mai profund decât cel altoit pe piersic franc. Ciclul anual. Această specie nu are alternanţă de rodire. Capacitatea de lăstărire anticipată. Dolj. 12 zile după cais şi concomitent cu unele soiuri de migdal. dacă nu se fac intervenţii de tăiere pomii se degarnisesc şi se epuizează repede producând fructe puţine şi de calitate slabă. Ramura de rod de bază la piersic este ramura mixtă. salbe anticipate. pot fi mixte anticipate. Polenizarea şi fecundarea. Când pomii au multe fructe. Polenizarea se face deseori în cadrul aceleiaşi flori. Alături de aceasta piersicul mai rodeşte pe ramuri salbe. În livezi intensive irigate se pot obţine 20-25 t/ha fructe. Frunzele lui cad în a 2-a jumătate a lunii octombrie şi în noiembrie. Tăiat an de an piersicul îşi menţine permanent echilibrul între creş-tere şi fructificare pe toată durata vieţii. Ramurile salbe şi ramurile buchet se întâlnesc mai ales la pomii debili intraţi în declin.7-1. Din fructele legate cad fiziologic 30-40%. Timiş. Specificul fructificării. Springtime etc. O condiţie de bază este realizarea de plantaţii încheiate fără goluri. bine ramificat care depăşeşte de 1. Cardinal. Satu Mare. În ţara noastră piersicul este răspândit în judeţele Constanţa. Precocitatea. Piersicul deţine după migdal locul doi în ceea ce priveşte capacitatea de lăstărire anticipată formând mai ales la pomii tineri 1-2 serii de lăstari anticipaţi pe vară. suferinzi sau supraîncărcaţi cu rod.66 g/zi.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE · brugnone. În cadrul soiului deschiderea florilor se eşalonează pe o perioadă de 5-7 zile (POPESCU şi colab.. Blazing gold. La rândul lor ramurile anticipate. cu pieliţa nepubescentă şi pulpa aderentă la sâmbure. Piersicul înfloreşte timpuriu. 1993). 1982). În primii ani de viaţă pier-sicul creşte foarte viguros. Completarea golurilor se face în primii ani deoarece în plantaţii de peste 8-10 ani completarea golurilor nu mai este rentabilă. înainte de des-chiderea ei. Majoritatea soiurilor de piersic sunt auto-fertile. O pondere prea mare de lăstari anticipaţi în coroana pomilor indică fie o încărcătură mică de fructe în anul respectiv fie o tăiere prea severă. Piersicul altoit pe piersic franc formează un sistem radicular bogat. După ce se întăresc sâmburii ritmul creşterii fructelor devine cu atât mai accentuat cu cât epoca de coacere a fructelor este mai timpurie. Mayflower. O rărire timpurie şi intensă a fructelor accentuează fenomenul de crăpare. cireş. vişin. Ritmul şi durata creşterii fructelor. Arad. 59 . În ultimul timp se constată o creştere a cererii de nectarine pe plan mondial. Florile fecundează în proporţie de 59-90% în funcţie de soi. Vigoarea pomilor şi habitusul coroanei.12 g/zi iar în etapa întăririi sâmburilor creş-terea fructelor se reduce şi mai mult 0. Fenomenul crăpării sâmburilor apare cu frecvenţă mare la soiurile cu coacere timpurie şi extratimpurie: Madeleine. Piersicul are o perioadă de vegetaţie lungă. buchete de mai şi ramuri anticipate. Particularităţi biologice Sistemul radicular. Pouyet. Fenomenul se amplifică dacă se udă abundent în perioada de la începutul întăririi sâmbu-rilor. la cca. Înfloritul.

Perioada critică este. Când scurgerile sunt sporadice şi de mică intensitate nu sunt necesare intervenţii tehnolo-gice. optimul termic pentru înflorit fiind de 13-16ºC.6. scurgerile iau amploare acestea trebuie curăţite până la lemn sănătos.. nectarine şi pavii cultivate în România sunt redate în tabelul 11.H. Dacă anul climatic este normal şi gerurile vin treptat mugurii flori-feri ai piersicului rezistă până la -23. Fiind originar din zonele calde ale Asiei Centrale. după o perioadă relativ călduroasă. atac de insecte şi boli. răni accidentale. Longevitatea pomilor.5ºC.Hale Elberta Flacăra Loadel 85 110 115 130 120 150 160 160 145 150 170 150 155 150 200 170 170 165 200 170 200 140 60 albă albă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă aderent aderent aderent aderent aderent aderent aderent aderent semiaderent semiaderent semiaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent aderent . Influenţa factorilor climatici asupra calităţii piersicilor. El creşte şi fructifică bine în zonele cu veri călduroase şi ierni blânde din arealul podgoriilor. În zone cu favorabilitate ajunge până la 18-21 ani.8ºC la înflorirea deplină şi -2...-12ºC pot afecta mugurii de rod.5ºC iar pentru deschiderea florilor de 10. 1993) Soiul Greutatea medie a fructelor (g) Culoarea pulpei Sâmburele Madeleine Pouyet Sprintime Springold Maycrest Sprincrest Blazingold cardinale Dixired Colins Early Redhaven Jerseyland Redhaven Compact Redhaven Red top Southland Halehaven Vedete Redskin I. Soiuri de piersici. lovituri de grindină. primăvara după pornirea în vegetaţie.9ºC în fenofaza de buton roz -3.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Gomoza (apariţia scurgerilor de clei) este determinată de ger. când pragul de rezistenţă la piersic este de -4.25ºC. de altfel ca la majoritatea mugurilor pomilor fructiferi. Tabelul 2.. Soiuri de piersici nectarine şi pavii (POPESCU şi ELENA VOICA.1ºC după legarea fructelor. În cazul altoirii pe portaltoi franc plantaţiile de piersic produc economic 14-16 ani.5ºC. Principalele soiuri de piersici.6. Pragul biologic pentru umflarea mugurilor este de 6. Temperatura. dacă gerul survine brusc. piersicul manifestă cerinţe mari faţă de căldură fiind depăşit în această pri-vinţă doar de cais şi migdal. temperaturi de 10. Dacă însă. dezinfectate cu sulfat de cupru 3-5% şi acoperite cu mastic. cu temperaturi medii anuale de 10-11.

Conţinutul în calcar activ nu va trebui să depăşească 7% în cazul altoirii pe piersic franc şi 15% în cazul altoirii pe migdal. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii piersicilor. Piersicul nu suportă să fie cultivat după el însuşi decât după trecerea unei perioade de 18-20 ani de la defrişarea plantaţiei precedente. determinând asfixierea rădăcinilor (la o durată mai mare de două săptămâni) sensibilizând pomii la atacul bolilor criptogamice. aceasta datorită fenomenului de obo-seală a solului. putând fi cultivat fără irigare în zone cu precipitaţii peste 550-700 mm anual. fiind sensibil la asfixierea radiculară. Un timp răcoros şi umed accentuează căderea fiziologică accentuată a fructelor. fără suculenţă.. cu un pH cuprins între 5.5. De aceea în zonele cu precipitaţii insuficiente se impune irigarea. turtite lateral cu pubescenţă şi pieliţă grosieră. sud-estice şi sud-vestice şi se vor folosi distanţe de plantare şi forme de coroană care folosesc la maxim lumina. Vivian. piersicul răspunde bine. Piersicul se va amplasa pe soluri uşoare. În timpul perioadei de vegetaţie piersicul necesită 1200ºC pentru maturarea soiurilor timpurii.MATERII PRIME VEGETALE Soiul Greutatea medie a fructelor (g) Culoarea pulpei SEVASTIŢA MUSTE Sâmburele Fortuna Babigold 5 Vivian Andras Babigold 7 Babigold 9 145 140 140 170 185 170 galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă semiaderent aderent aderent aderent aderent aderent Nevoia de frig a piersicului este de 750-1200 ore (în funcţie de soi) cu temperaturi inferioare pragului biologic (POPESCU şi colab. De altfel. Excesul de umiditate este şi el dăunător. Creşterea rădăcinilor începe cu 3-4 săptămâni înainte de înflorit şi înregistrează două maxime: unul primăvara (mai-iunie) şi altul toamna (octombrie-noiembrie). Umiditatea. nisipoase. Nectared 6. piersicul este o specie rezis-tentă la secetă. bine drenate. 1993). Prin urmare plantele de piersic vor fi amplasate pe expoziţii sudice. fructele rămân mici. Lumina. Cercetările făcute la soiul Elberta arată că în interiorul coroanei. astringente (Elberta) şi cu raport nefavo-rabil între pulpă şi sâmbure. profunde. Nevoia de lumină a piersicului este mai mare decât a majo-rităţii speciilor pomicole cultivate în ţara noastră. Piersicul necesită soluri fertile. cantitatea de lumină este de 4 ori mai mică decât în câmp. Ca tipuri de sol piersicul preferă solul brun roşcat de pădure. soiurile de nectarine: Nectared 4. cerno-ziomuri. nisipuri şi soluri nisipoase. Acest fenomen are mai multe cauze: . Fortuna şi Vesuvio. Indiferent de tipul de sol pânza de apă freatică va trebui să fie sub adâncimea de 2 m. 61 . Insuficienţa apei are repercusiuni negative asupra po-milor şi anume. Printre soiurile mai rezistente la ger se numără soiurile de pavii: Babygold 7. Solul. la care. cu fertilitate mij-locie pe treimea mijlocie şi superioară a pantelor. Alături de cais şi migdal. Zona favorabilă culturii este zona podgoriilor cu altitudine de 300-400 m. lipsa luminii în coroană este prima cauză care duce la degarnisirea ei şi duce la obţinerea de fructe de slabă calitate.5 şi 7.înrăutăţirea proprietăţilor fizice a solului. soiurile de piersic: Redhaven şi Halehave. 3000ºC pentru maturarea soiurilor târzii şi o temperatură medie de 16ºC. fiind depăşit din acest punct de vedere de migdal şi smochin. alungite.

1993). De asemenea. este de 521 g/ha fier. Udările din cursul perioadei de vegetaţie se vor face la plafonul de 273 din intervalul umidităţii active pe o adâncime de 100 cm în cazul cerno-ziomurilor şi solurilor brune şi 150 cm pentru solurile nisipoase sau nisipuri solificate.. . ogor erbicidat. 1993) recomandă următoarele norme de administrare a îngrăşămintelor: . P2O5 şi K2O la ha. iar anual 120-150 kg N. coşuri. se folosesc mai ales pentru export unele materiale auxiliare cum sunt: platouri alveolare din policlorură de vinil sau polis-tiren./ha. Momentele optime de udat sunt cu 2 săptămâni înainte de înflorit. Se vor evita terenurile infestate cu nematozi iar în caz contrar se va trata cu nema-tocide specifice.acţiunea toxinelor produse de sistemul radicular (amigdalină bogată în acid cianhidric). Recoltarea fructelor trebuie să se facă cu mare atenţie pentru că loviturile pieliţei duc la lemnificarea pulpei. material plastic sau carton. se iau măsuri pentru a fixa ambalajele. 8 g K2O la m2 s. Ambalarea piersicilor pentru piaţă se face în lădiţe de diferite tipuri: de lemn. Această lucrare poate aduce un spor de producţie cu 30-50%. . Desfundatul se realizează la 6080 cm cu două luni înainte de plantare.a. POPESCU şi colab. (1993). Urmează celelalte lucrări specifice înfiinţării unei plantaţii pomicole.a. Consumul de microelemente este şi el ridicat. În zonele unde nivelul precipitaţiilor este sub 550 mm se recomandă irigarea plantaţiilor de piersic. în special N şi K.8-1. Recoltarea piersicilor. Principalele sisteme de întreţinere ale solului sunt ogor negru. banderole. consum unilateral de macro. (1982.şi microelemente. . la intrarea fructelor în pârgă (la soiurile timpurii şi semitimpurii) şi încă 1-2 udări în august. ogor cultivat. încărcătura să fie astfel făcută încât să 62 .dezvoltarea unei microflore şi microfaune dăunătoare.25:0. Raportul optim dintre macroelemente N:P:K este de 1:0..tulburări de nutriţie. Recoltarea se face în lădiţe.în plantaţiile tinere: 5 kg gunoi de grajd + 16 g N. Astfel. etichete. 247 g/ha zinc şi 138 g/ha bor. după MME HUGUET (citat de POPESCU şi colab. Transportul piersicilor trebuie făcut cu mare grijă pentru a nu rea-liza pierderi. Piersicul consumă cantităţi mari de elemente nutritive. consumul anual de elemente fertilizante la piersic este de 144 kg/ha azot. găleţi şi se transportă la halele de sortareambalare.în plantaţiile pe rod. Momentul de recoltare a fructelor se face în funcţie de distanţele la care urmează să fie valorificate acestea. în perioada întăririi sâmburilor. hârtie pelur pentru capitonarea lăzilor. 50-60 kg P2O5 şi 90-120 kg K2O s.încorporarea cu 2-3 luni înainte de plantare odată cu desfundatul. Înainte de desfundat se execută fertilizarea de bază cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. 12 g P2O5. Recoltarea în această fază se face în 2-3 reprize deoarece fructele se maturează eşalonat pe pom. După TROCMÉ şi GROS citaţi de POPESCU şi colab. 600-800 kg/ha superfosfat şi 150-200 kg/ha sare potasică. Aceasta corespunde cu schimbarea culorii pieliţei din verde în galben şi când pulpa pierde din tărie.a. . 32 kg/ha fosfor şi 131 kg/ha potasiu la care se adaugă un consum ridicat de calciu şi magneziu respectiv 152 kg/ha şi 31 kg/ha. 213 g/ha magneziu.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE . a unei cantităţi de 40-60 t îngrăşăminte organice şi câte 100 kg s. Astfel. administrarea la intervale de 4 ani a 30-40 t/ha îngrăşăminte organice. Dacă trebuie transportate la distanţe mari recoltarea se face în faza de pârgă.

8% zahăr total. În SUA a fost introdus la mijlocul secolului al XVII-lea. P.+1.2. 15% în America de Nord. costurile moderate. Tehnologia de cultură este relativ simplă. peste 70% din rădăcini găsindu-se la adâncimea de 0-40 cm. După date medii FAO producţia mondială de cireşe este de apro-ximativ 1. Sistemul radicular la cireş este relativ superficial.39% substanţe pectice. Durata de păstrare este de 40-50 zile în condiţii de 3% O2.5ºC. 63 .500. E. Rădăcinile înregistrează două valuri de creştere: primul în aprilie-mai şi al doilea în octombrie-noiembrie.000 tone din care peste 60% se realizează în Europa. După plantare. apoi în Europa de către romani. K.5. compoturi. 4 milioane de pomi se cultivă în judeţele Iaşi. Temperatura de transport va fi de până la 3ºC. Neamţ. cireşul se pretează în plantaţii de aliniament. Ramificarea la cireş este de intensitate redusă. Principalele ţări producătoare din Europa sunt: Italia.54-1. Partea aeriană.06-0. 0..5ºC fruc-tele îngheaţă. cireşul are o creştere lentă după care se comportă ca o specie cu creştere viguroasă. Cura de cireşe timp de o lună de zile ajută la slăbirea obe-zilor.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE permită circulaţia aerului în toată masa de fructe. transportul piersicilor destinate exportului se face cu mij-loace de transport frigorifice. Franţa. Pentru păstrarea temporară. fructe confiate.-1. Vrancea. Cultura cireşului prezintă o importanţă deosebită dato-rită timpurietăţii. produse de cofetărie etc. 0. Cluj.49-1. lichioruri. Bulgaria. Cireşul este o specie foarte veche. Vaslui. Rosaceae. mai întâi în Asia. Datorită portului înalt şi aspectului decorativ.Cerasus avium L.4-89. Arhitectonica sistemului radicular depinde în mare măsură de modul de ramificare al soiului şi de portaltoi. subfam. B1.. Iugoslavia. Spa-nia.37% acizi organici. terapeutice şi comerciale a fructelor. 2. În ţara noastră suprafaţa ocupată cu cireş reprezintă aproximativ 3% din suprafaţa pomicolă. Argeş. B2. În cultură a fost introdus în urmă cu 2500 de ani. valorii alimentare. CIREAŞĂ (1974). provitamina A). gemuri. elemente ce justifică cultura din punct de vedere economic. caracteristic acestei specii fiind fenomenul de etajare naturală. Fam. săruri minerale de Ca. Majoritatea soiurilor au la început un port dresat care după intrarea pe rod se deschide coroanele devenind invers piramidale sau chiar pletoase (Oliva Ramon). sistemul radicular este mai profund respectiv mai superficial la soiurile cu coroană globuloasă altoite pe cireş sălbatic.). Botoşani. în primii ani de viaţă. jeleuri.63% proteine brute. Ele conţin 7. apă 75. cunoscută în China şi Europa de peste 5000 de ani. Fe. Prunoideae Importanţă.7-18. Cele cca.. Germania. Raza sistemului radicular depăşeşte de 2.6. vitamine (C.. găseşte că la soiurile cu coroană piramidală. cca. siropuri. România etc. 5% CO2 şi 92% azot. 10% în Asia şi aproximativ 1% în America de Sud. Cireşele se pot consuma în stare proaspătă sau prelucrată (dulceaţă. 0. Valoarea alimentară ridicată este dată de compoziţia chimică a fructelor. La -1. altoite pe mahaleb. CIREŞUL . Particularităţi biologice Sistemul radicular. Dacă fructele sunt destinate consumului imediat recoltarea se face la maturitatea de consum. În ultimii ani. în depozit se va asigura o tempe-ratură de -0. o umiditate a aerului de 85%.5-3 ori raza proiecţiei coroanei. Dacă temperatura aerului depăşeşte 25-30ºC este necesară prerăcirea fructelor înainte de recoltare.

Punct stilar aşezat întro mică depresiune vizibilă. dulce. ovoid turtite.. puţin acidulată şi cu urme de amăreală. moale. Cele mai importante soiuri cultivate la noi sunt: Früheste der Mark (Cea mai timpurie). Pomul este viguros. Cireşul înfloreşte după migdal. soi autofertil. iar în perioadele mai reci chiar trei. Fructul este mare. soi originar din Franţa. cere agrotehnică foarte bună. dulce. de culoare roşie. Bigarreau Morreau). 1976. Maturare în decadele 2 şi 3 ale lunii iunie. iar cea de acoperire roşu aprins. Principalele soiuri de cireş cultivate în ţara noastră. sferic. Înfloritul durează cca. sucu-lentă. citat de POPESCU şi colab. două săptămâni. Din fiecare mugur florifer se formează o inflorescenţă cu 2-4 flori. Pulpă roşie deschis. Mugurii floriferi se formează în procent de 75% pe ramurile buchet şi numai 25% pe ramuri mijlocii sau lungi (ROŞU. productiv. Culoarea roşie se inten-sifică la maturitatea până devine neagră.Bălcescu” Bucureşti. Majoritatea soiurilor de cireş sunt auto-sterile (mai puţin soiul Stella) ceea ce obligă gruparea în parcele a 3-4 soiuri infertile cu aceeaşi epocă de înflorit. cais şi piersic şi aproape în acelaşi timp cu majoritatea soiurilor de prun şi păr. cordiform-rotunjit. timpuriu. uşor acidulat. cu coroană conică. Sortimentul cultivat în prezent în România asigură fructe proaspete pe o perioadă de 40-45 de zile. GROJER. de calitate foarte bună. Iaşi). Pomul este de vigoare mijlocie. cu maturare în prima decadă a lunii iunie. ramuri plete şi buchete alungite. soi originar din centrul Cotnari (jud. Pomul este viguros. Pulpa. Pomul este viguros. foarte apreciate la consum. Fruct mic sau mijlociu tronconic. de origine Canadiană. Pomul de vigoare mijlocie cu coroană conică. soi obţinut din încrucişarea soiurilor Boambe de Cot-nari şi Pietroase Napolen. gust foarte bun. suculentă. Armonia. cu coroană sferică uşor dresată. Înfloritul. Realizarea unei recolte bune este determinată de polenizarea a 30-50% din flori (GOZOB. Pulpa este albă-gălbuie. Fructul este mare. Stella. destul de dulce. cu coroană sferică. plăcută la gust. de culoare roşie. slab acidulată. dulce. În cadrul acestei specii există soiuri care fruc-tifică preponderent pe buchete de mai (Van. gălbuie-albicioasă. 64 . Fruct de formă sferică de culoare roşu închis. Pomul este viguros. mare. are origine franceză. soi creat la Staţiunea Bistriţa din încrucişarea soiurilor Hedelfinger şi Germersdorf. Polenizarea şi fecundarea. Bigarreau Moreau. soi creat la Institutul Agronomic “N. Fructul este mare. Se maturează în a 2-a decadă a lunii iunie. citaţi de MITRE. Jubileu 30. de culoare roşie. 1971. Cerna. negre. La cireş polenizarea este entomofilă. culoare de bază galben-cerat. acoperit cu roşu carmin. cu coroană sferică. 1993). Ramon Oliva. sferic. fructele de mări-me mijlocie. Roşii de Bistriţa. Maturare în decada a 2-a şi a 3-a a lunii iunie.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Specificul fructificării. 2002). Negre de Bistriţa. soi viguros. uşor turtit dorsoventral. Pietroase de Cotnari (Boambe de Cotnari). sucu-lentă. pulpă pietroasă. Fructe mari cordiform-rotunjite. precoce. Pulpa este semipietroasă. roşie-roz. tronconic. cu pulpa semipietroasă. productiv. Pom de vigoare mijlocie cu coroană turtită. ajunge la maturitate la mijlocul lunii mai. Fructul este sferic. foarte dulce. Coacere în decada a 3-a a lunii iunie. armonios acidulată. colorate în roşu închis. uşor acidulat. însă majoritatea soiurilor fructifică atât pe buchete de mai cât şi pe ramuri mijlocii şi lungi. Fructul este de mărime mijlocie. de culoare galbenă.

Lumina. Recolte economice se obţin însă începând din anul V (Van. crocantă. Maturare concomitent cu Gemersdorf. soi german. colorat în galben auriu. Pomul este viguros. suculentă. 320ºC. Pietroase galbene Dönssen (Bigarreau Jaune Dönssen). roşu închis cu nume-roase dunguliţe scurte de culoare gălbuie care se observă prin transparenţă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Germersdorf (Bigarreau Germersdorf). Fructele obţinute în interiorul coroanei deşi roşii sunt cele mai acide. foarte bună pentru dulceaţă şi compot. Tim-purii de Bistriţa. Fructul este foarte mare. Bigarreau. apa-riţia primelor fructe semnalându-se în anul III-IV de la plantare. cordiform. Faţă de ger are o rezistenţă mijlocie. dulce amăruie. Pe partea dorsală prezintă o brazdă largă şi superficială. Stella). 65 . iar pe partea ventrală de-a lungul căreia există o linie de culoare mai închisă. Fructul este mare sau foarte mare. Roşii de Bistriţa. Este unul din-tre cele mai răspândite şi valoroase soiuri vechi. cireşul este preten-ţios faţă de temperatură. Pulpa este pietroasă. Cireşul nu suportă arşiţa verii. uşor acidulată. Pulpa. Pomul este destul de viguros. 9-10 t/ha (Früheste der Mark. soi de origine germană. Stella). Deşi este o specie relativ rustică. cu gust excelent. Uriaşe de Bistriţa. respectiv treimea mijlocie şi superioară a pomilor. Vârsta intrării pomilor pe rod. dulce. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii fructelor Temperatura. iar a celor de vigoare mijlocie şi mică altoite pe portaltoi de vigoare medie este de 20-30 ani. Germesdorf). Uriaşe de Bistriţa. Soiurile timpurii sunt cele mai pretenţioase faţă de lumină. de calitate foarte bună. foarte bună pentru masă şi industrializare. iar trunchiul şi ramurile până la -30ºC dacă gerurile survin treptat şi pomii sunt pregătiţi pentru iernare. Cireşul este o specie precoce. sferic trunchiat până la ovosferic bombat de culoare roşie negricioasă. Cireşul este o specie foarte pretenţioasă faţă de lumină fapt demonstrat şi de particularităţile sale de creştere (coroană rară. culoare roşu închis. Insuficienţa luminii determină apariţia de scurgeri cleioase. Jubileu 30). pieloasă. Se maturează în decada întâi a lunii iulie. cu coroană sferică. Longevitatea economică a soiurilor de cireş viguroase este de 30-40 de ani. cu coroană sferică. mediocră pentru masă. Pulpa pietroasă. Armonia. Majoritatea autorilor apreciază că temperatura medie anuală. anul VI (Uriaşe de Bistriţa. Hedelfinger (Hedelfinger Riesenkirsche) soi german. La partea ventrală fructul are o teşitură evidentă care începe de la jumă-tatea lui spre vârf şi îl ascute ca o pană. Fruc-tul este mare. opti-mă culturii cireşului este de 10. Morreau) şi peste 11 t/ha (Timpurii de Bistriţa. În cultură cireşul preferă expoziţii bine luminate. Temperatura medie zilnică necesară pentru desfăşurarea normală a înfloritului este de 10-14ºC. cordiform rotunjit. boli criptogamice şi creş-terea este mult diminuată. Cireşul înfloreşte la 15-17 zile după ce temperatura aerului depă-şeşte 8ºC şi după ce s-au acumulat cca. Fructul este foarte mare. Pulpa.5ºC. iar zonele cele mai favorabile sunt cele cuprinse între izotermele de 14-16ºC în luna mai respectiv zona de deal cu altitudini de 200-500 m. mugurii floriferi rezistă până la -24ºC. Pomul este viguros cu coroană sferică. Productivitatea este cuprinsă între 6-8 t/ha (Ramon Oliva. cordiform alungit rotunjit la vârf ca un deget. cu coroană larg conică. Germesdorf. etajare natu-rală). la maturitate aproape negru. dulce. Pomul este de vigoare mijlocie. gălbuiealbi-cioasă.

. el preferă soluri mijlocii sau uşoare. Precipitaţiile abundente în perioada coacerii fruc-telor determină crăparea acestora. 55 kg/ha calciu pentru o producţie de 14 t/ha (POPESCU şi colab. terenul se întreţine sub formă de ogor negru. Această specie este. 2002). un nivel al precipitaţiilor anuale de 550 mm este suficient pentru aprovizionarea cu apă a cireşului. Fazele critice pentru apă în cultura cireşului sunt: cu o săptămână înainte de înflorit. cireşul necesită un nivel al precipitaţiilor de 650-700 mm anual.. în cazul unor atacuri puternice. în cazul altoirii pe mahaleb. în perioada întăririi sâmburilor şi după recoltarea fruc-telor. revene.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Umiditatea. se tratează solul contra dăunătorilor din sol şi se ameliorează după caz cu amendamente (la pH sub 5 se aplică 10-20 t de amendamente de calcar). scurgeri gomoase şi chiar uscarea pomilor. prelucrat teren desfundat. 5-8 g/m2 P2O5. Irigarea plantaţiilor. poate duce chiar la pieirea pomilor. 1993). În general. În plantaţiile tinere se recomandă administrarea sub proiecţia coroanei a 5-6 kg gunoi de grajd. În plantaţiile tinere se 66 . Pe solurile cu reacţie acidă pronunţată se aplică 120 kg de nitro-calcar (POPESCU şi colab. Cireşul este o specie pretenţioasă la aprovizionarea solului cu macro. Epoca cea mai bună de plantat este ca şi pentru celelalte specii pomicole toamna. calde. cu un conţinut de calciu de 4-6% şi cu apa freatică sub 1. 10-15 g/m2 N. este necesară în anii secetoşi şi în zone cu mai puţin de 550 mm precipitaţii anual. Cireşul manifestă pretenţii ridicate faţă de sol. 11 kg/ha fosfor. Astfel. În zonele cu precipitaţii peste 600 mm se poate recurge la înierbarea alternativă a intervalelor cu prelucrarea solului pe rândul de pomi. desfun-dat.şi microelemente. Umiditatea atmosferică ridicată (peste 75%) în perioada maturării fructelor favorizează atacul ciupercilor Cocomyces hiemalis şi Monilinia laxa. profunde. 80 kg P2O5 şi 60 kg K2O anual. nivelat. amplasate în zone plane sau cu pantă mică. 1993). În zonele în care precipitaţiile depăşesc 700 mm şi pe terenuri în pantă se poate aplica înierbarea totală cu întreţinerea pomilor sub coroană în terase indi-viduale. Odată cu fertilizarea. de asemenea. Prima ciupercă. datorită fenomenului de oboseală a solului. sensibilă la excesul de apă din sol care uneori duce la reducerea excesivă a creşterii. Tăierile de formare a coroanelor se aplică începând din anul plan-tării prin scurtarea verigilor la o înălţime dată de înălţimea trunchiului la care se adaugă distanţa pe ax între primele două şarpante corespunzătoare formei de coroană realizată. fertile. 300-400 kg P2O5. Detalii privind formarea fiecărui tip de co-roană sunt prezentate în lucrarea Pomicultură aplicată (MITRE.0 m.5-2. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor Cireşul nu se plantează după el însuşi decât după o perioadă mai lungă de timp. În livezile tinere intensive. Terenul destinat plantaţiilor de cireş va fi pregătit după tehnica nor-mală pentru înfiinţarea plantaţiilor pomicole cu aplicarea fertilizării de bază (60-70 t gunoi de grajd. Solul. 5-8 g/m2 K2O. Acest fenomen este mai accentuat când cireşul este altoit pe mahaleb. Altoit pe franc sau vegetativ. 200-300 kg K2O). cu până la 550 mm precipitaţii. În plantaţiile pe rod. în special la soiurile târzii cu pulpa pie-troasă. permeabile. Consumul specific al acestei specii este de 40 kg/ha azot. Cerinţele faţă de apă sunt moderate şi influenţate de portaltoi. în zonele cu precipitaţii sub 600 mm anual şi în cultură neirigată se administrează 20-30 t gunoi de grajd la 2-3 ani şi anual 80 kg N. 30 kg/ha potasiu. dacă sunt pro-bleme. evident în funcţie de soi şi portaltoi.

Ceaiul din pedunculul fructelor. eventual cu 2-3 zile înainte. Este o plantă meliferă foarte bună. Prin-cipalul neajuns al acestei culturi este că în unii ani vişinul leagă puţine fructe şi dă recolte mici.32 mg%).04-0.94-1.1 mg% proteine. Prunoideae Importanţă.320. În plantaţiile pe rod se recomandă 4 udări cu 300-400 m3/ha În plantaţiile de cireş se aplică tăieri de întreţinere. Importanţa terapeutică: vişinele contribuie la întârzierea procesului de îmbătrânire prin îmbunătăţirea compoziţiei chimice a sângelui. În perioada de pârgă. la interval de câteva zile.12-2. bogat în potasiu este diuretic.000 vişini. 0. adică 6. 1985. diabe-tice. cele destinate pentru transport pe distanţe lungi. subfam. 1977. vitamine: PP (0. cu 7-15 zile înainte de cules mărimea cire-şelor creşte cu 25%. 67 . Soiurile cu pulpa pie-troasă sunt mai rezistente la recoltare. Concomitent cu recoltarea se face şi presortarea fructelor. Recoltarea fructelor este cea mai dificilă şi mai costisitoare lucrare din toată tehnologia de cultură. Importanţa alimentară rezidă din compoziţia chimică a fructelor. acid folic (0.5 mg% potasiu.21-1. citat de MITRE. Vişinul este o specie rustică cu tehnologie relativ simplă ce reuşeşte în toate zonele pomicole ale ţării. ambalare şi transport (5-6 zile). VIŞINUL . Fam. citat de MITRE.35 mg% substanţe tanoide. De aceea cireşele se culeg la maturitate deplină. 5-19. în ţara noastră.2% din numărul total de pomi. 7-20 mg% magneziu. După recoltare la cireşe încetează procesul de maturare.3 mg% Ca. 2002). lipide 13. Ambalarea fructelor se face în lădiţe de 6-10 kg.8-1.. Recoltarea se efectuează în trei etape.8. 3. 2002).06-0. B2. flori. Importanţa culturii vişinului este dată de însuşirile alimentare.7.2. Înainte de recoltare cu 10-15 zile se recomandă stropirea cu Ethrel (500 ppm) în amestec cu acid fosforic 85% (1600 ppm) (MITRE. substanţele minerale cu 4-5% iar suculenţa cu 11% la soiul Pietroase Napoleon (MITRE. Foarte sensibile la transport şi expunere solară sunt soiurile cu pieliţa deschisă la culoare şi pulpa moale (2-3 zile). fructele conţin 13. fructe) având însuşiri antisep-tice sunt folosite în medicina populară şi în conservarea produselor alimen-tare (BĂDESCU şi colab. şi la atenuarea stresului psihic şi anemiei. vişinul ocupă 4.8-19. 2002). 2002).9-23.4-1 mg% pectine. cardiovasculare. Cireşele pentru consum în stare proaspătă se detaşează manual de pe ramuri prin prinderea de peduncul şi răsucirea lui. fructificare şi regenerare. zahărul cu 2-3%.95 mg%).4 mg% zaharuri. terapeutice şi tehnologice caracteristice fructelor sale. 46-92.5ºC.MATERII PRIME VEGETALE 3 SEVASTIŢA MUSTE recomandă 2-3 udări cu 200-250 m /ha în lunile de vară. 0. alegându-se din pom doar cele care fac obiec-tul recoltării. hepatice. La această temperatură fructele rezistă 12-14 zile. 2. Fructele pentru industrializare se pot recolta mecanizat prin scuturare pe prelate. Temperatura optimă pentru transport şi păstrare este de -0. Toate organele plantei (frunze. 1984.9 mg% acizi organici.Cerasus vulgaris Mill. Valoarea energetică este ridicată (total 280. E (0.1 din care: glucide 251.15-0. 0.52 mg%).9% substanţă uscată. După recensământul din 1979.5 mg%) B1. 21-26 mg% fosfor. proteine 15.1) (RADU. caroten (0. Consumul de vişine participă la ameliorarea şi vindecarea bolilor renale. 0. Astfel. Rosaceae.

În coroanele dese apar formaţiuni fructifere slabe iar semischeletul se degarniseşte. vişiniu 20-21. Puţine rădăcini verticale pot pătrunde în sol până la adân-cimea de 2-3 m. Spania. sferică. Aproximativ 70% din rădăcini sunt situate la adâncimea cuprinsă între 20 şi 30 cm. Precocitatea şi potenţialul productiv. vişiniu 21-22. sferică. Vâlcea). Principalele soiuri de vişin. Particularităţi biologice Sistemul radicular. Datorită lăstăririi anticipate şi bunei capacităţi de ramificare. Tabelul 2. Arad. sferică. Italia. Cluj.Jiu VI/3 Crişana VI/3 Dropia VI/3 Mocăneşti VI/3 Oblacinska VII/2 Nana VII/2 Ilva VII/2 Scuturător VII/1 Soiul Fructul mărimea (mm). Turcia. vişinul împreună cu cireşul.000 tone. Pitic de Iaşi. Producţii economice se obţin începând din anul V de la plantare când se obţin producţii de 25-30 kg/pom. vişiniu 16-18. sferică. 1993) Epoca recoltării luna/decada Ţarina VI/1 Timpurii de Piteşti VI/1-2 Timpurii de Cluj VI/1-2 Mari timpurii VI/1-2 Timpurii de Tg. în România. industrie consum.7). Bistriţa. cu capacitate mare de ramificare şi drajonare. După Anuarul Statistic din 1995. marea masă a rădăcinilor fiind si-tuată între 20 şi 65 cm adâncime. În România.2 m).7. Altoit pe mahaleb vişinul se înrădăcinează mai profund. dar la această vârstă producţiile nu depăşesc 2-5 kg/pom. roşu 21-22. sferică. Raza sistemului radicular la pomii cu talie maximă poate depăşi de două ori şi jumătate raza proiecţiei coroanei. sferică. Deva. Alba. Altoit pe vişin comun vişinul dezvoltă un sistem radicular superficial amplasat pe profilul între 15 şi 60 cm. Grecia. industrie consum. culoarea 18-20. Ilva. industrie industrie industrie industrie industrie industrie industrie consum. Morella neagră. cele mai mari producătoare de vişine sunt judeţele: Iaşi (cca. Mureş. Soiuri foarte productive sunt: Schattenmorelle. Cele mai multe soiuri de vişin încep să rodească din anul III sau IV de la plantare. vişiniu 68 Calităţi pentru consum consum. Principalele soiuri de vişin cultivate în România (POPESCU şi colab. cu o producţie anuală de 40.700 ha. Mai răspândite sunt: Nana. Mocăneşti. sferică. Vişinul creşte ca pom de talie mijlocie sau ca arbus-toid.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Ţări mari cultivatoare: Germania. industrie consum. industrie . 1987). sferică. vişiniu 20-22. ocupă 14. Longevitatea economică a soiurilor de vişin este de 25-30 de ani. vişiniu 18-20. după căderea frunzelor. este necesară polenizarea încrucişată (COCIU şi colab. vişiniu 16-18.. Vişinul este o specie foarte pre-coce. roşu. vişiniu 21-22. vişiniu 21-22. Sistemul radicular înregistrează două valuri de creştere. tronconică. sferică. La pomii pe ră-dăcini proprii sistemul radicular este trasant (până la 4 m distanţă de trunchi) şi superficial (rădăci-nile verticale ajung la 11. 7000 t anual). sferică. Partea aeriană. Cele mai recomandate soiuri de vişin sunt 18. Pentru unele soiuri valoroase. în primii ani de viaţă şi de rod coroana la vişin este relativ deasă.. Oblacinska (autofertile). Mocăneşti 16. forma. din care 17 sunt noi (tabelul 2. vişiniu 18-20. sferică. Nana. industrie consum. unul primăvara până la începutul verii şi celălalt toamna. roşu 20-21. cum ar fi Crişana.

Pomii altoiţi pe mahaleb reuşesc mai bine pe terenurile mai uscate decât cei altoiţi pe vişin sau pe rădăcini proprii.000 lucşi/oră/soi (TĂRÂŢĂ. industrie industrie industrie industrie industrie industrie Influenţa factorilor climatici asupra calităţii fructelor Faţă de cireş. roşu 18-20. Solul. P2O5 şi 120 kg s. Nu se vor amplasa plan-taţii de vişin pe văile unde stagnează apa. vişinul trebuie cultivat în sistemul intensiv şi superintensiv. sferică.a. În vede-rea corectării reacţiei acide a solurilor se va aplica carbonat de calciu în cantitate variabilă (2-3 până la 5-6 t/ha). umede şi reci.a. Soiurile arbustoide au preten-ţiile cele mai reduse faţă de lumină. Dintre sâmburoase este specia cea mai rezistentă la ger. Dimpotrivă. Pentru valorificarea terenurilor cu pantă mai mare se pot înfiinţa plantaţii clasice. precum şi solurile sărăturoase în care piere prematur. Plantaţiile intensive trebuie însă amplasate pe soluri fertile. tronconică. Umiditatea atmosferică ridicată în perioada înfloritului favorizează atacul de Monilinia laxa. Dropia. Vişinul are pretenţii moderate faţă de lumină putându-se cultiva chiar şi pe expoziţii N-E sau N-V.2°C. Ţarina. roşu 21-22. Scuturător. Dacă se alege în mod judicios portaltoiul. mai rezistente sunt soiurile Morela neagră. fiind o specie mai rustică are o plasticitate ecologică mai mare. citat de POPESCU şi colab. vişinul reuşeşte pe o gamă variată de soluri. Mocăneşti. mai ales în zonele secetoase. 1993). În plantaţiile tinere de vişin şi în zonele cu suficiente precipitaţii solul se va întreţine ca ogor negru cu prelucrarea mecanică a solului pe intervalul dintre rânduri şi manual sau mecanic pe rând. sferică.. N. Apa. scheletice. În sistem irigat se poate cultiva şi pe nisipuri. Pragul biologic pentru pornirea în vegetaţie la vişin este de 8°C.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Vrâncean Schattenmorelle Nefris Meteor Bucovina Pitic de Iaşi VII/2 VII/2 VII/2 VII/2 VII/3 VIII/1 18-20. vişiniu 18-20. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor Plantaţiile de vişin. 120 kg s. plane sau cu pantă mică. Pentru o mai bună utilizare a terenului în primii ani după plantare se pot cultiva intercalat diferite plante cu condiţia să fie de talie joasă. roşu 16-18. unde lipseşte drenajul şi curenţii reci de aer sunt frecvenţi. datorită rusticităţii speciei pot fi înfiinţate în majo-ritatea zonelor pomicole ale ţării. Astfel. Diferenţierea optimă a mugurilor floriferi s-a obţinut la 30. Ilva. să nu fie concurente pentru pomi şi să nu acumuleze în organele comestibile pesticidele care se folo-sesc pentru întreţinerea plantaţiilor de vişin. Timpurii engleze. tronconică. Terenul destinat plantaţiilor de vişin va fi fertilizat cu 40-50 t/ha gunoi de grajd. Hortensia. sferică. vişinul. Oblacinska. iar florile deschise şi fructele legate rezistă până la -2. per-meabile. uşor alcaline.a. Vişinul reuşeşte atât în zone cu precipitaţii de 400-500 mm aşa numite secetoase cât şi în cele umede (700-800 mm precipitaţii anuale). Pentru a realiza culturi rentabile. cu condiţia ca panta să nu depăşească 25%. mugu-rii rezistând până la -30°C. iar mai sensi-bile Crişana. compacte. în funcţie de valorile pH-ului. K2 O. Vişinul se va amplasa pe terenuri mecanizabile în treimea mijlocie şi superioară a pantelor dacă solul are suficientă umiditate. în regiunile sudice şi mai secetoase se va amplasa spre baza pantei şi pe expoziţii NE-NV. 120 kg s. În fenofaza de umflare a mugurilor rezistă până la -12°C. vişiniu 20-22. Lumina. Temperatura. roşu consum. exceptând solurile grele. sferică. 69 . Rezis-tenţa la ger variază de la un soi la altul. Având sistemul radi-cular mai superficial poate valorifica şi soluri mai subţiri.

anual 60-80 kg N şi o dată la doi ani 40-60 kg P2O5 şi 40-60 kg K2O. Ø în regiunile cu precipitaţii sub 600 mm anual şi în livezile neiri-gate se aplică 20-30 t gunoi de grajd. Vişinul suportă tăierea mecanizată (de contur) în verde. anual 80-120 kg N şi o dată la doi ani 50-70 kg P2O5 şi 50-70 kg K2O la hectar. 1. fructele se recoltează manual. Mg. Ca şi cireşele. citat de MITRE. iar în livezile pe rod pe toată suprafaţa (ogor negru) sau pe zona prelucrată sau erbicidată (în cazul înierbării). Juglandaceae Importanţă. în zone cu precipitaţii sub 550 mm anual. La vişin se aplică tăieri de formare. În livezile tinere. S. fiind în acelaşi timp pom fructifer. astfel încât pot fi recol-tate în mai multe reprize. B2.5% săruri minerale (Cu. tăieri în verde după recoltarea fructelor şi tăieri de regenerare. Vişinele se coc mai eşalonat decât cireşele şi se ţin bine pe ramură până la maturitatea deplină. fructele se introduc în vase cu apă rece (10-12°C) pentru a nu li se păta pieliţa. 1 kg de miez de nuci echivalează cu 6500-7000 calorii. se admi-nistrează anual la m2 4-5 g N iar la 2-3 ani 6-8 g P2O5. vişinele nu îşi continuă maturi-zarea după cules. Fe. plantă tehnică. iar rândul se poate întreţine erbicidat (Roundup. unde se păstrează 6-9 ore şi apoi sunt supuse prelucrării.3-2. pe o stare normală de aprovizionare a solului se recomandă următoarele doze medii: Ø în zonele cu suficiente precipitaţii: 20-30 t gunoi de grajd. 524% hidraţi de carbon. Recoltarea fructelor. Nucul este o specie foarte valoroasă. Fructele se recoltează la maturitatea deplină. Nucul este important pentru fructele sale care reprezintă un aliment complex şi complet. De asemenea.8. În livezile pe rod. cu peduncul concomitent făcându-se şi operaţia de presortare în lădiţe de 6-10 kg.Juglans regia. pomii se stropesc cu acid 2-cloretilfosforic 500 ppm. odată la 2-3 ani. Zn. intervalul dintre rânduri se poate înierba. Fam. odată la 2-3 ani. Pentru industrializare fructele se recoltează mecanic prin scuturare cu vibratorul. 2. Momentele critice pentru apă sunt ca şi la cireş. sub proiec-ţia coroanei.5-5 kg/ha substanţă brută şi Gramoxone 3-4 litri/ha în 400-500 litri apă). 12-25% substanţe proteice. de reducţie în semischelet. P şi îndeosebi vitamina C. B1. îngrăşămintele se administrează local.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE După ce pomii intră pe rod. 40-50 mg% (de 4 ori mai mult decât măceşele şi de 40 de ori mai mult decât sucul de portocale). 3-4 litri/ha în 100 litri apă. Substanţele grase au în componenţă în principal 70 . Înainte de recoltare. Norma de recoltare este de 30-50 kg/muncitor/zi. anual sau periodic (CIREAŞĂ. Miezul de nucă conţine: 52-77% substanţe grase. Glifogan. În livezile tinere de vişin pentru fiecare m2 de teren se aplică 3-4 kg gunoi. NUCUL . Cu toate că este o specie rezistentă la secetă. cu 7-10 zile. înainte de arătura adâncă. plantă medicinală şi decorativă. vişinul răspunde bine la irigare. P. În acest fel aderenţa fructului la peduncul se reduce de aproximativ 2-3 ori. imediat după recoltarea fructelor. K. iar cele des-tinate pentru transport pe distanţe lungi cu 2-3 zile înainte. o dată la doi ani. Sub raportul valorii energetice. Imediat după recoltare. Pentru consum în stare proaspătă. Irigarea se recomandă în livezile tinere şi cele pe rod. 2002). 6-8 g K2O odată cu arătura adâncă. Pe terenurile în pantă şi cu suficiente precipitaţii se poate recurge la ţelină iar spaţiul de sub proiecţia coroanei să se prelucreze manual şi să se erbicideze. vitamine A. Ca). Simazin 2.

marea masă de rădăcini în şcoala de puieţi pe solurile brune atât pentru nucul comun cât şi pentru nucul negru este situată între 10-40 cm. lacurilor şi vopselelor. ramurile. În pe-rioada de tinereţe creşterile anuale ajung la 1-2 m. iar proteinele conţin numeroşi aminoacizi esenţiali. pictură. amestecurilor abrazive şi a linoleumurilor fine. Tulpina. La nuc se înregistrează 3 valuri de creştere a sistemului radicular: ► valul I .august. Ramurile anuale sunt groase. rădăcinile sunt materii prime valoroase în vederea extragerii taninului şi unor coloranţi vegetali. Coroana este mare (20-25 m în diametru). produse de cofetărie sau în hrana animalelor. Datorită însuşirilor sale decorative şi fizico-mecanice. iar mai târziu formează un ritidom gros care crapă longitudinal.ianuarie . frunzele. avitaminozelor. 80 cm pe podzoluri şi de 110 cm pe celelalte tipuri de sol. Solurile cu apă freatică superficială din luncile râurilor fac ca adâncimea maximă atinsă de sistemul radicular să nu depăşească 28-30 cm adâncime. Când temperatura din sol scade sub -4°C. cu măduva lamelară. scoarţa la început este netedă. Turtele de nucă (produs secundar de la fabricarea uleiurilor) se folo-sesc la prepararea halvalei. ► valul III . globuloasă. rară. Deşi multă vreme s-a crezut că nucul are sistem radicular pivotant care pătrunde până la 6-7 m adâncime.august . 30-40 cm). Particularităţi biologice (fig. Nucul este apreciat pentru portul său. Răspândirea superficială a rădăcinilor pe terenurile în pantă are ca rezultat urnirea pantei în amonte şi în aval. prin cercetările sale RUSU (1969) contrazice această afirmaţie prin următoarele: Adâncimea maximă atinsă de rădăcinile nucului este de 140 cm pe nisipuri.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE acizi graşi nesaturaţi. frunzişul bogat şi mirosul plăcut pe care îl emană. ulterior însă nucul depăşeşte prin talie toate celelalte specii pomicole. 71 . Mezocarpul. Pe toate tipurile de sol densitatea cea mai mare de rădăcini se întâl-neşte în primii 2-4 m de la trunchi. iar după intrarea pe rod se reduc la 10-15 cm. dereglări ale aparatului digestiv. substanţe cu funcţie foarte importantă în metabolismul organis-mului uman. rahitism (KOMĂNICI. Se utilizează în plantaţii de aliniament. fabricarea cernelei tipografice. lemnul de nuc este folosit în industria mobilei. în industria avioanelor şi automobilelor. iar în câmpurile pepinierei între 15-60 cm.90). Procesul de creştere la nuc este foarte lent mai ales în pri-mii ani de la plantare. Nucile verzi recoltate înainte de întărirea endocarpului se folosesc la prepararea dulceţei sau lichiorului de nuci. conjunctivite. Sistemul radicular.aprilie . Endocarpul constituie materie primă pentru obţinerea cărbunelui activ. citat de POPESCU şi colab. scoarţa. rădăcinile din amonte prin alungirea lor puternică ajung să depăşească ca înălţime pe cea a coroanei. ► valul II . 1993). În cazul pantelor foarte abrupte. Nucul este folosit din vechime. Trunchiul creşte drept. Nucul constituie materie primă pentru diverse ramuri industriale.decembrie. cu întrebuinţări multi-ple: alimentar.martie. valul I de creştere nu mai are loc.. Din miezul de nucă se extrage un ulei fin semisicativ. solitar sau în pâlcuri ca plantă decorativă. în medicina tradiţională În prezent din nucile verzi şi frunzele de nuc se extrage iodul şi alte produse farma-ceutice recomandate contra dispepsiilor cronice. Creşterea se opreşte la o anumită distanţă de pânza de apă freatică (spaţiu de siguranţă care este de cca.

La început sunt sferice. Înflorirea. înfrunzitul şi înflorirea au loc după 15-20 zile de la umflarea mugurilor. Muguri vegetativi şi cei de amenţi se formează pe lăstari. Florile femele apar solitar sau grupate câte 2-3 sau chiar mai multe. Abundenţa de sevă împiedică cicatri-zarea rănilor. micşti de flori femele. 1983). când temperatura medie zil-nică devine aproape constantă 16°C. Majoritatea soiurilor de nuc sunt infertile. a căror amenţi să-şi eşaloneze înflorirea pe întreaga perioadă de înflorire a florilor femeieşti. la altele înfloresc mai întâi florile bărbăteşti (soiuri protandre): Sibişel precoce T25. iar cele târzii în octombrie.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Mugurii. Orăştie. După încetinirea creşterii în volum are loc diferenţierea ţesuturilor şi acumularea miezului. grăunciorii rămân viabili 2-3 zile. Având în vedere că producţia de fructe depinde de numărul de flori polenizate şi fecundate este necesar ca la plantare pentru fiecare soi de bază să se intercaleze câte 2-3 soiuri polenizatoare. de amenţi. apoi ajung la 180° după care vârfurile lor încep să se recur-beze. polenizarea şi fecundarea. Mugurii sunt dispuşi serial. iar fiecare floare are între 2-32 de stamine. cele cu maturare mijlocie în septembrie. Dezmuguritul. Repausul profund durează până la începutul lunii noiembrie. apical pe lăstarii fertili. Între intensitatea plânsului şi rezistenţa la ger este o strânsă corelaţie. Frunzele la nuc sunt imparipenat compuse cu 5-9 foliole. Într-un ament se găsesc de regulă 70-150 de flori. Încetinirea creşterii lăstarilor se realizează în ultima decadă din iunie. În primele 30-40 de zile de la legare. Novaci.. În condiţii normale. 72 . de aceea se recomandă evitarea tăierilor în perioada plânsului. nucul are o perioadă de repaus lungă şi porneşte în vegetaţie printre ultimele specii pomicole. 12-18 zile. Momentul de maximă receptivitate faţă de polen este de la începutul desfacerii lobilor până când ei ajung divergenţi. S44 etc. Florile mascule sunt grupate în amenţi. fructele cresc în volum căpă-tând forma şi dimensiunile normale. Nucul este o specie unisexuat monoică care prezintă pe acelaşi pom trei categorii de muguri: vegetativi. Creşterea lăstarilor este maximă în mai. Aceşti lobi. pe fiecare mm2 de teren cad în 24 de ore între 1 şi 8 grăunciori de polen După ieşirea din anteră. Ciclul anual. Pe pom deschiderea florilor femeieşti durează cca. primăvara în luna mai iar cei micşti de flori femele diferenţiază în iulie-august. apa-riţia plânsului evidenţiind sfârşitul repausului profund şi începutul repausu-lui facultativ (COCIU şi colab. iar la alte soiuri (homogame) cele două categorii de flori se deschid simultan: Productiv de Geoagiu. Pornirea în vegetaţie are loc în aprilie. în primele zile sunt paraleli. iar a amenţilor 5-6 zile. În comparaţie cu celelalte specii. La unele soiuri înfloresc mai întâi florile femeieşti (soiuri proto-gine): Geoagiu 65. Un nuc matur produce 5-20 miliarde de grăunciori de polen. dar cercetările efectuate de unii autori au evidenţiat că procentul de flori fecundate diferă în funcţie de soiul polenizator. Germisana. apoi la extremitatea lor apare stigmatul care este format din doi lobi. Pe ramuri mugurii de flori şi cei vege-tativi sunt dispuşi în treimea superioară iar amenţii spre bază. Caracteristic pentru nuc este faptul că în perioada repausului facul-tativ şi în primele fenofaze de vegetaţie din rănile făcute cu ocazia tăierilor are loc o abundentă scurgere de sevă denumită ca şi la viţa de vie "plâns". În condiţiile ţării noastre soiurile timpurii se maturează în august.

Pomii altoiţi au vi-goare mai mică decât cei din sămânţă. debilitează pomii şi depreciază calitatea fructelor prin înnegrirea mezocar-pului şi chiar a endocarpului şi tegumentului seminal (COCIU şi colab.regia după 6-8 ani. Perioada de tinereţe durează 5-12 ani.).-18°C. cei altoiţi pe J. semitârzie timpurie Greutatea medie (g) 14. Nucul creşte şi rodeşte bine în zonele cu temperaturi medii anuale cuprinse între 8-10°C. iar cei altoiţi pe J.8. bună f.-36°C. bună f. În zonele cele mai favorabile. creşterea şi rodirea 12-40 ani. ierni blânde (temperatura medie cea mai scăzută -1. Mult mai dăunătoare pentru nuc sunt temperaturile scăzute din tim-pul iernii şi primăverii. cei altoiţi pe J. semitimpurie. Temperaturile mai mari de 35°C sunt dău-nătoare pentru nuc. Nucul este o specie de vigoare mare. nucul poate trăi 200-400 de ani. Tabelul 2. cu veri călduroase (temperatura medie din luna cea mai caldă de 20-22°C).. Dăunătoare pentru nuc sunt şi oscilaţiile de temperatură sub şi peste 0°C.8. semitimpurie. R 3/3.. maximum de rodire situându-se de la 40-80 de ani.8 13-16 Forma fructului alungită alungită alungită alungită alungită ovoidă rotundă ovoidă rotundă alungită rotundă rotund-ovoidă Influenţa factorilor climatici asupra calităţii fructelor Temperatura.... Gerurile timpurii de toamnă şi cele de revenire primă-vara sunt foarte periculoase. acestea producând arsuri pe frunze.regia. Nucul obţinut din sămânţă produce fructe după 10-15 ani. Soiuri cultivate. La -3°C sunt distruse atât florile cât şi frunzele şi lăstarii (POPESCU şi colab. Soiurile de nuc cultivate în România (2000) Soiul Geoagiu 65 Sibişel 44 Germisara Orăştie Sarmis Novaci Suşiţa Peştişani Victoria Jupâneşti Bratia Soi ideal Producţia bună bună bună bună bună f.0 13.. temperaturile mai mici de 0°C sunt dăunătoare. amenţii putând fi afectaţi la -17. bună f.6 11.regia 60-80 de ani. După intrarea în vegetaţie rezistenţa nucului la ger scade considerabil. Limita de rezistenţă la ger variază în funcţie de tip între -25 şi -36°C şi chiar 40°C.7 12.6 10. iar cei altoiţi pe J.0 11. bună bună f. lăstari şi fructe. oscilaţii care duc la decălirea şi degerarea cambiului şi apariţia unor plăgi şi crăpături adânci pe trunchi şi ramuri.nigra după 5-6 ani. semitimpurie. iar perioada de declin apare după 80 de ani. semitimpurie. Ramurile anuale degeră la -30.-27°C. De asemenea. bună f. În ţara noastră nucii din sămânţă trăiesc de regulă 100-150 ani. 73 . Amplitudinile medii anuale ale temperaturilor nu trebuie să depăşească 21-23°C. Ideal etc. semitimpurie.4 12. 1983). semitimpurie.0 14. Cei mai sensibili la ger sunt amenţii şi mugurii micşti de flori femele care degeră la -25.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Vigoarea. semitimpurie semitimpurie.0 14.-3°C). Există soiuri foarte precoce care produc fructe după 2 ani (Jupâneşti. nigra au vigoare mai mică decât cei altoiţi pe J.. bună Maturarea fructelor semitimpurie semitimpurie... Longevitatea. 1993).. pomii altoiţi pe J. Precocitatea.7 12.nigra 25-40 de ani.0 13. Principalele caracteristici ale soiurilor de nuc sunt redate în tabelul 2.

permeabile pentru apă şi aer. sud-estice şi sud-vestice.5-3 m adâncime în sol. Gunoiul de grajd se foloseşte mai eficient dacă se distribuie în benzi late de 2-3 m de-a lungul viitoarelor rânduri de pomi înainte de desfundat. Excesul de apă din atmosferă favorizează atacul de antracnoză şi bacterioză. nord-vestice. Cea mai mare nevoie de apă la nuc se înregistrează în perioada creşterii intense a lăstarilor şi fructelor. Astfel. Drenajul necorespunzător asociat cu excesul de apă din sol duce la debilitarea pomilor prin asfixierea rădăcinilor. cu subsol permeabil.octombrie) s-a stabilit că nucul are nevoie de 300-400 l/m2 apă (COCIU ş. Nucului îi sunt dăunătoare atât insuficienţa apei cât şi excesul de umiditate. Ogorul negru sau cultivat cu plante agroalimentare sau îngrăşăminte verzi este cel mai bun sistem de întreţinere în plantaţiile tinere de nuc. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor Plantaţiile de nuc sunt plantaţii de lungă durată. cu textură uşoară sau mijlocie. Cele mai bune premergătoare sunt leguminoasele. În zonele de câmpie pe expoziţii sudice tempera-tura se ridică uneori peste limita optimă pentru fotosinteză. Pentru a realiza livezi reuşite cu producţii mari se cer soluri fertile. impermeabile şi cele scheletice. când suma precipita-ţiilor trebuie să ajungă la 100-200 l/m2 în fiecare lună. nucul poate fi cultivat şi pe nisipuri. În condiţii de fertilizare organo-minerală şi de irigare. compacte. reci. profunde. de aceea înainte de înfiinţarea lor trebuie făcute studii pe o perioadă lungă de timp (20-30 ani) în vederea stabilirii oportunităţii înfiinţării plantaţiilor. cu reacţie neutră sau slab acidă (pH = 6-7).. După intrarea pe rod. Nucul are pretenţii moderate faţă de factorul apă. La fertilizarea de bază orientativ pentru condiţiile din ţara noastră se recomandă ca înainte de desfundare să se admi-nistreze 40-60 t/ha gunoi de grajd. pe solurile plane sau cu pantă mică se poate 74 . Solul. Pânza de apă freatică tre-buie să fie situată la peste 2. Contraindicate sunt solurile argiloase. grele. apoi ierbu-rile perene. diferen-ţiere redusă de flori femeieşti. de aceea în aceste zone plantaţiile se vor amplasa pe expoziţii nord-estice. Zonele favo-rabile culturii nucului sunt cele care acumulează 600-700 mm precipitaţii anuale bine repartizate. Culturile intercalate nu trebuie să concureze pomii pentru hrană şi apă iar solul se va menţine ca ogor lucrat pe o bandă de 2 m de-a lungul rândului. Această specie are pretenţii moderate faţă de sol. Astfel. fapt justificat de modul lui de creştere şi ramificare şi de zona lui de origine. În perioada matură-rii fructelor nucul cere 60-90 l/m2 lunar iar în perioada repausului este sufi-cient un nivel al precipitaţiilor de 40-50 l/m2/lună.a. cereale şi prăşitoare. 80-120 kg/ha P2O5 şi 120-150 kg/ha K2O (COCIU şi colab. Insuficienţa luminii favorizează evoluţia agenţilor patogeni şi în special a unor bacterii care produc pagube însemnate.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Lumina. calde. Pentru întreaga perioadă a creşterii şi maturării fructelor (mai. rezis-tenţă scăzută la ger. plantaţiile de nuc se vor înfiinţa în bazinele de maximă favorabilitate pentru nuc. nucul să fie amplasat numai pe expoziţii sudice. slab fertile.. 1983). în zonele de deal. reuşind pe o gamă foarte variată de soluri. producţii scăzute şi de calitate slabă. este recoman-dat ca. Sistemul radicular al nucului fiind sensibil la boli impune înfiin-ţarea de plantaţii pe terenuri care nu au fost ocupate cu specii lemnoase sau care au fost defrişate în urmă cu 5-6 ani şi cultivate apoi cu plante furajere sau agricole. Insuficienţa luminii determină reducerea cantităţii de substanţă sintetizată de frunze care determină creşteri reduse. 1983). Nucul face parte din grupa speciilor cu cele mai mari ce-rinţe faţă de lumină. Apa.

Se agită cu un băţ timp de 3-5 minute. Recoltarea nucilor. Zn. timp de 12-24 ore. Dacă după acest timp la 90-95% din fructe epicarpul se îndepărtează uşor recoltarea poate începe. concurente şi cu poziţii necorespunzătoare şi de reîntinerire a nucilor bătrâni. Peste ele se toarnă soluţie până le acoperă complet. Cea de-a treia recoltare şi ultima se face la cca. 2 săptămâni după a 2-a când se adună cca. iar la pomii maturi cu 1500-2000 m3/ha. În vederea stabilirii momentului optim de cules. Pomii reacţionează bine şi la fertilizări foliare cu microelemente pe bază de Ca.. Imediat după decojire fructele se spală în bazine speciale. Dacă nu se obţine o albire bună. Cele nedecojite se încarcă în lăzi grătar şi se introduc în camere închise ermetic într-o atmosferă de 1% etilen la temperatura de 21-27°C unde se ţin 12 ore.5 kg carbonat de sodiu în câte 10-15 l apă. Bo. La umiditate de 5-8% fructele se pot păstra un an în locuri aerisite şi cu temperatura sub 10°C şi 2-3 ani la o temperatură de 0°C. tăieri de întreţinere şi rodire prin eliminarea ramurilor lacome. se usucă până se reduce umiditatea de la 30-40% la 5-8%. Recoltarea nucilor se face în funcţie de modul de valorificare. În acest scop de axul pomului se leagă un lemn gros care să depăşească înălţimea pomului de vârful că-ruia se leagă o funie groasă cu care se lovesc ramurile de jur împrejur.5 l oţet şi se mai agită 1-2 minute. În a doua repriză se recoltează 70-80% din producţie. Se agită bine şi se lasă la decantat 48 de ore. Recoltarea se face manual sau mecanizat. Nucile se scot şi se usucă din nou. Uscarea se face pe stelaje în locuri foarte bine aerisite în straturi de 8-10 cm lopătate de mai multe ori pe zi. Pentru lichior. Cu 100 l soluţie se pot albi 300-400 kg nuci (COCIU şi colab. recoltarea se face când fruc-tele au 1. Adunatul nucilor se face manual sau mecanic. 10-15% din fructe care încă nu erau mature. la fiecare 20 l de soluţie se adaugă 0. Apa se poate administra prin udare mecanizată sau pe brazde.0 cm în diametru. La nuc se aplică tăieri de formare începând cu anul III de vegetaţie. fără a le spăla. provizoriu sau total. În lipsa acestor posibilităţi nucile nedecojite se introduc în saci. 1983). după ce pe majoritatea fructelor apar crăpături în zona punctului stilar se recoltează din 2 în 2 zile câte 100 fructe care se ţin 24 de ore în apă. În zonele în care în perioada de vegetaţie cad mai puţin de 100 litri pe m2 precipitaţii irigarea este obligatorie. La pomii tineri se fac 1-2 udări cu norme de 300-400 m3/ha. Pe terenurile mai sărace în P şi K se pot admi-nistra toamna din 3 în 3 ani. Recoltarea manuală se face prin scuturare cu prăjina sau cu funia. Se separă apoi soluţia limpede. se udă bine cu apă rece din oră în oră.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE menţine ogorul negru sau combinat cu îngrăşăminte verzi. sub coroana fiecărui pom 2-3 kg superfosfat şi 1-2 kg sare potasică. După adunat nucile se separă. nucile se recoltează înainte de întărirea endocarpului iar pentru sămânţă când epicarpul crapă. Mg. 75 . În condiţiile ţării noastre recoltarea se realizează în trei reprize: pri-ma când se recoltează circa 5-6% din producţie adunându-se fructele ata-cate de boli şi dăunători care se maturează mai repede. Pe terenurile în pantă şi în zonele cu suficiente precipitaţii terenul se poate menţine înierbat parţial. Într-un vas de lemn se introduc nucile uscate (cu maxim 8-10% umiditate). Pentru cantităţi mai mici albirea se face astfel: se dizolvă separat 6 kg hipoclorit de calciu şi 3.5-2. Se toarnă apoi soluţia de carbonat peste cea de hipoclorit şi se completează cu apă până la 100 l. Recoltarea mecanizată se face cu vibratoare speciale care scutură fiecare şarpantă. După uscare nucile se sortează şi se albesc. Pentru dulceaţă de nuci verzi.

Alunele sunt mai bogate în vitaminele B1 şi B2 decât nucile.. ca lubrifiant în pictură deoarece nu denaturează culorile. de emfizm pulmonar şi de silicoză. ele mai conţin vitaminele B5. gustos.a. Conţinutul de substanţe proteice (12-28%). îngheţate. Betulaceae Importanţa. aromat. Fiind sicativ acest ulei este utilizat la fabricarea lacurilor industriale. dar râncezeşte repede. de asemenea. are aspect ornamental. nuga). timp de 15 zile. are acţiune vermifugă şi este indicat în colicile nefritice şi litiază urinară. Magneziul şi manganul acţionează diverse enzime. Băile din frunze de alun se folosesc în tratamentul varicelor. ALUNUL . de hepatită endemică. produselor farmaceutice. Alunele alături de nuci şi migdale conţin cantităţi mari de proteine şi grăsimi. 1981). Având un sistem radicular bine ramificat alunul contribuie la fixa-rea solurilor în pantă. Franţa. calciu cu rol esenţial în metabolismul uman. Alunele. se folo-seşte în cazuri de insuficienţă hepatică. În ţara noastră alunul este prezent ca specie spontană în poienile şi liziera pădurilor de foioase din zona colinară şi deluroasă a ţării. Italia. De asemenea. Turtele rămase se folosesc la fabricarea halvalei şi ciocolatei. comparativ cu celelalte nucifere. săpunurilor. ajută la asi-milarea vitaminelor C. cupele. Spania. Alunul este o plantă pomicolă importantă în primul rând datorită valorii alimentare a fructelor sale.9. Scoarţa alunului. Ceaiul din frunze de alun are proprietăţi homeostatice (opreşte hemo-ragiile).a. E şi a celor din complexul B. Din miezul de alune aflat în faza de întărire se extrage laptele de alune întrebuinţat în medicină. acid folic ş.9. bomboane. Calciul împreună cu fosforul ajută la formarea şi menţinerea în bună stare a oaselor şi dinţilor. în ceasornicărie. Uleiul de alune este foarte fin. acid pantotenic. Compoziţie chimică. creme.Corylus avelana L. Miezul de alune se recomandă în alimentaţia vegetarienilor şi dia-beticilor. săruri de potasiu. fosfor. magneziu.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 2. Soiurile de alun recomandate pentru producţie în România sunt prezentate în tabelul 11. Grecia. Alunul este originar din Asia Mică şi bazinul Mării Negre. Fam. lipidelor şi protidelor. Con-sumat o lingură dimineaţa. de unde s-a extins apoi în Peninsula Balcanică. prăjit sau prelucrat în produse de cofetărie (ciocolată. Turcia. Infuzia preparată din 1-2 linguriţe muguri de alun la o cană de 200 ml apă clocotită are acţiune antisclerozantă. Potasiul intervine în menţinerea echilibrului acido-bazic al organismului fiind component al unor sisteme tampon. 76 . Alunul este o importantă plantă meliferă fiind printre primele plante care înfloreşte. Alunul îndeosebi cel cu frunze roşii. prăjituri. Ală-turi de aminoacizii fosforici. frunzele şi fructele conţin 8-15% tanin folosit în tăbăcitul şi vopsitul pieilor. Făina de alune este un aliment hrănitor pentru copii. participând la metabolismul intermediar al glucidelor. de săruri minerale (2-3. iar cel de grăsimi (52-69%) este mai mare decât al migdalelor (MIHĂIESCU. de glucide (1222%). potasiul intervine în alimentarea creierului cu oxigen.05%) plasează alunele înaintea nucilor. conţin. este un bun leac contra teniei. America de Nord ş. restabilind elasticitatea ţesu-tului pulmonar. Miezul de alune se poate consuma proaspăt. infuzia tonifiază parenchimul hepatic. de astm bron-şic. consumându-se câte două căni pe zi. E şi PP.

Ennis. conţin 45% miez Contard. de formă rotundă. port erect. locii (2. Tonda gentille Vigoare mijlocie. sunt foarte de Halle. Tonda romana Se maturează la sfârşitul lui august. La fel ca la celelalte specii pomicole rădăcinile alunului înregistrează două valuri de creştere. se polenizează cu Uriaşe Se maturează târziu. sunt foarte productiv. uşor turtite la Romavel productiv. precoce. TGL) Trebizona cru.08. se polenizează cu Fertila brie. au coaja subţire. sunt mici sau mijlocii (2. sunt mijVigoare mare. Înflorirea la alun are loc primăvara devreme (februarie-martie) la o temperatură de cel puţin 4°C. majori-tatea soiurilor de alun fiind autosterile. roprecoce şi productiv.6g) cu coaja Davidiana.5-4g). port erect. Se maturează la început de septemVâlcea 22 productiv. sunt mari (3.3g). conţin 47-49% Butler rezistent la bacterioză. majoritatea rădăcinilor dezvoltându-se pe profil între 5 şi 50 cm şi depăşeşte de 2. port erect.91). care este puţin mai lung decât fructul Vigoare mare.7g). conţin 45-52% miez. Polenizarea este anemofilă. Partea aeriană. rotunde. 77 .5g). Ennis vârful conic. rădăcinile de alun cresc tot timpul anului. Fertilă de Coutard. polenimari (<4. conţin 50-55% păianjeni miez Vigoare redusă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Tabelul 11. port semietalat. rotunde. polenizatori: tunde. unul primăvara la începutul primăverii şi altul toamna. cu port semierect. Camponica. Bolwieller tembrie).9. foarte aspectuoase. rezistent la ger. precoce. dar foarte conţin 45-49% miez sensibil la acarieni Foarte viguros. rezistent la bacterioză şi (Uriaş de Halle) groasă şi conţin 36-41% miez alte boli Vigoare mare. la matudelle Langhe Coxford. rezistent la bacterioză. dar sensibil miez la acarieni Soiul Particularităţi biologice (fig. productiv. Unele rădăcini verticale mai ales pe soluri revene pot pătrunde pe profil până la 1. Tombul. după căderea frunzelor. polenizatori: Coxford.5 ori proiecţia coroanei. Principalele soiurilor de alun recomandate în ţara noastră Principalele caracteristici ale: plantei fructului Maturitatea după 15. motiv pentru care se recomandă planta-rea în aceeaşi parcelă a 2-3 soiuri care se polenizează reciproc. câte unul la fiecare nod. se sparg uşor. foarte Se maturează tardiv. port etalat. Sistemul radicular la alun este bine ramificat dar superficial. Uriaşe de Halle.5 m. rezistent la bacterioză şi bază. Tulpinile în vârstă de un an sunt ramificate şi au muguri vegetativi. Imperial de ritate se desprind uşor de involu(Rotunde de Piemont. Polenul este transportat de vânt pe distanţe de 10-20 m.0g). mari (peste 4. Dacă temperatura solului nu scade sub +2°C. sunt mari (3. cu o înălţime de 3-4 m. cu zatori: Butler. În mod natural alunul de aceeaşi vârstă sau de vârste diferite creşte sub formă de tufă constituită din mai multe tulpini. precoce şi Se maturează târziu (sfârşit de sepMerveille de productiv.

Forma de tufă nu este recomandată pentru plantaţii intensive deoarece imprimă vigoare mult mai mare comparativ cu monotulpina. Pentru condiţiile ţării noastre POPESCU şi colab. Recoltarea alunelor se face când fructele au ajuns la dimensiuni specifice soiului iar pelicula ce separă sămânţa de pericarp devine brun roşcată. alunul porneşte în vegetaţie. florile femele suferă la -5°C.5 m. Cosford.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Alunul produce fructe în anul al III-lea de la plantare dar recoltele devin eco-nomice abia la vârsta de 6-7 ani. Recol-tarea cu involucru se face la pomii 78 . El este sensibil la asfixiere radi-culară. Normele de udare respectiv norma de irigare se vor stabili astfel încât de-a lungul perioadei de vege-taţie umiditatea din sol să se menţină la 70-80% din capacitatea de câmp pe o adâncime de 50-60 cm. Alunul poate fi condus cu monotulpină sau cu mai multe tulpini. 100-120 kg/ha K2O şi la 3-4 ani odată 30-40 t gunoi de grajd.5 m pe rând. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Plantaţiile comerciale de alun necesită terenuri în pantă redusă. Cerinţe faţă de apă. Alunul cultivat în sistemul intensiv necesită terenuri fertile sau cu fertilitate medie cu pH 5-7%. Rotunde de Roma. cu maximum 15% calcar activ şi cu pânza freatică sub adâncimea de 1. Insolaţia puternică este nefavorabilă culturii alunului. Ramurile rezistă până la -25°C chiar -30°C dar amenţii la soiurile sensibile (Rotunde de Roma. când alunul se conduce aplatizat în gard fructifer şi 5 m între rânduri respectiv 3 m pe rând când se conduce ca vas aplatizat. În fenofaza de înflorire-legare. irigabile. Furfulak. Lungi de intră pe rod mai târziu. Alunul se poate cultiva după el însuşi deoarece nu este influenţat de fenomenul de oboseală a solului. Lumina. Declanşa-rea înfloritului se realizează la temperaturi de peste 4°C. ogor combinat cu îngrăşăminte verzi iar pe terenuri accidentate cu suficiente precipitaţii. nord-vestice şi chiar nordice. Întreţinerea solului la alun dă rezultate bune în următoarele sisteme: ogor negru. În sistem intensiv şi în zonele cu regim pluviometric deficitar iri-garea duce la creşteri însemnate de producţie. Lungi de Spania Lambert roşu. Mari de Piemont) pot degera. Înainte de plantare terenul se nivelează cât mai bine şi se pichetează la 4 m între rânduri şi 2. În zonele colinare cele mai bune rezultate se obţin pe versanţi cu expoziţie sud-vestică sau sud estică. profunde şi bine drenate iar în zonele secetoase. Alunul preferă expoziţii cu insolaţie mijlocie manifestând pretenţii medii faţă de lumină. nu sunt reco-mandate pentru alun. mecanizabile. Soiu-rile Landsberg. Daviana. Este o specie rezistentă la ger. 80-100 kg/ha P2O5. mai aspre şi lungi care întârzie înfloritul sunt mai favorabile pentru cultura alunului. Recoltarea se face mecanizat sau manual cu sau fără involucru. Cele mai precoce sunt soiurile: Mari de Piemont. Alunul necesită 700-1000 mm precipitaţii anuale din care minimum 300 în perioada aprilie-iulie. Iernile stabile. Dacă în cursul iernii temperatura medie zilnică trece de 0°C mai mult de 20 de zile. (1993) recomandă anual ca doze orientative 100-150 kg/ha N. ogor erbicidat. Solul. Expoziţiile sudice grăbind înfloritul. Alunul are cerinţe reduse faţă de căldură. În fenofaza de umflare a mugurilor rezistă până la -10°C. În zonele de stepă unde insolaţia este puternică se preferă expoziţii nord-estice. Prelucrarea solului se va face cât mai superficial 10-12 cm pentru a nu afecta sistemul radicular. ţelină cu prelucrarea solului sub coroana plantei.

mare mijlociu 79 . potrivit de intens 11-14 Talisman (decada a 3-a) aromat mai scurt-conic. Cu ocazia condiţionării conţinutul în apă al alu-nelor trebuie redus la 5-6%. După datele FAO 2002. 15% în jud.000 tone. Fe. mare mare f. Rosoideae Importanţă. America de nord 56. Căpşunul este o specie foarte precoce.10. potrivit 10-12 Red Gauntlet (sfârşitul lunii) de aromat Creastă de iunie lăţit.6-1.4-0. jeleuri). aromă de Müncheberge 7-12 (prima decadă) fragi de pădure r mai conic-alungit. Neajunsurile acestei culturi sunt consumul ridicat de forţă de muncă necesar la recoltare şi perisabilitatea fructelor. Căpşunile conţin 0.). CĂPŞUNUL . producând fructe încă din primul an de la plantare. Pocahontas 11-16 (prima decadă) lucios. Recoltarea fără involucru se face când majoritatea fructelor au căzut pe sol de unde se adună manual sau mecanizat. Soiurile de căpşun recomandate pentru producţie sunt prezentate în tabelul 11. roşu. 0. marmelade.000 tone. După recoltare alunele se expun 2-3 zile la soare. America de Sud 38.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE tineri şi la cei situaţi pe pante şi pe teren înierbat. Soiurile de căpşun (Catalogul Oficial.000 tone şi Slovacia 35.Fragaria grandiflora Ehrh. roşu închis. gemuri.6% acizi organici. în straturi de cel mult 30 cm cu lopătarea zilnică în primele 2-3 săptămâni. Căpşunile se consumă în stare proaspătă. roşu.000 tone. Fam. Căpşunul se numără printre speciile pomicole de mare interes economic datorită timpurietăţii şi calităţii fructelor (ajung la maturi-tate în mai-iunie). mare f. apoi se depozitează în încăperi aerisite. cu gol mare în centru Potenţial productiv mare mijlociu f.24-0. roşu 15-28 cocoş (a 2-a decadă) cărămiziu. dacă stolonii se plantează în iulie. congelate sau prelucrate (dulceţuri. Astfel condiţionate alunele se pot păstra un an în camere aerisite la temperatura de 21ºC şi umiditatea relativă de 65% sau timp de 2-3 ani la 2-4ºC şi umiditate relativă de 65%. 2002) Soiul Greutatea Fructul Coacerea (originea) medie (g) mai conic-alungit. Rosaceae. roşu. Argeş. siropuri. subfam. Tabelul 2. 2. Cehia 45. Gorj. aromă slabă Senga iunie scurt-conic.7% substanţe proteice şi vitamine (în special vitamina C 33-98. Ca etc. Iugoslavia 40. cu gât roşu-închis. potrivit de aromat (decada a 3-a) iunie conic alungit. roşu închis.000 tone din care în Europa 268. aromă Regina 6-8 (decada a 2-a) de fragi mai Gorella 10-19 conic. Soiuri. intens 10-12 Sengana (prima decadă) aromat mai conic.000 tone.10.28 mg%).000 tone din care circa 40% în judeţul Satu Mare. Vâlcea. Ţări mari producătoare sunt: Rusia 90. SUA 38. 0. cu gât. Compoziţie chimică.000 tone.74% săruri minerale (P. Producţia anuală a României este de peste 30. mare f. restul în Dolj. 41-87 mg% vitamina C.10.000 tone.000 tone. roşu. Îndepărtarea involucrului se face imediat deoarece mai târziu se desprinde greu de fruct. Maramureş. în formă de creastă. producţia mondială de căpşuni a fost de 326.

Inflorescenţele căpşunului sunt cime pauciforme. în general au flori hermafrodite. iar pe partea superioară aparatul foliar. Fructele se dezvoltă uniform dacă sunt fecundate cât mai multe pistile din cadrul aceleaşi flori. Pentru prevenirea efec-telor negative ale gerurilor din timpul iernii se practică mulcirea cu paie. legarea fructelor. În prezenţa unui strat de zăpadă de 5-10 cm grosime. În anul al IV-lea producţia de căpşuni se reduce cu aproximativ 50% comparativ cu anul precedent. Faţă de ger. plantele intră într-un dezechilibru între partea subte-rană şi cea aeriană cu consecinţe negative asupra plantei. diferenţierea mugurilor de rod. motiv pentru care nu se justifică menţinerea unei plantaţii de căp-şun pe o perioadă mai mare de 3 ani. Nu numai tulpina se ridică la suprafaţa solului ci şi sistemul radicular. gunoi de grajd păios. Fructele la căpşun sunt nucule poli-achene dispuse la suprafaţa pulpei şi denumite impropriu seminţe. 92. datorită originii sale. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii Temperatura. bine repartizate în perioada de vegetaţie. Numărul cel mai mare de stoloni îl formează plantele de 2-3 ani. Din mu-gurii vegetativi situaţi spre baza ramificaţiilor anuale ale tulpinii se formează stolonii în număr de 7-20 pe o plantă. Umiditatea. Fig. Căpşunul este o plantă semier-boasă cu creştere sub formă de tufă scundă. Pragul biologic pentru pornirea în vegetaţie este de 5ºC. frunze. Cerinţele căpşunului faţă de căldură sunt mici. pe de o parte (din zonele umede) iar pe de altă parte datorită specificului său morfobiologic (sistem radicular superficial. rezistenţa căpşunului este limitată şi dependentă de prezenţa stratului de zăpadă. Soiurile care nu emit stoloni se pot înmulţi prin despărţirea tufei sau prin seminţe. ceea ce duce la scăderea rezistenţei la secetă pe măsura înaintării în vârstă.. Sub -15. irigarea 80 . În culturi neirigate. Vigoarea rozetelor descreşte de la bază spre vârful stolonului. motiv pentru care plantele poartă tot timpul frunze verzi chiar şi iarna sub stratul de zăpadă. Partea comestibilă este de fapt un fruct fals provenit din îngroşarea receptaculului florii. Momentele critice pentru apă la căpşun sunt: creşterea şi înrădăcinarea stolonilor. Plantele prezintă o tulpină subterană foarte scurtă (rizom) şi mult ramificată care pe partea inferioară formează sistemul radicular. pleavă.. Căpşun (Fragaria grandiflora) Frunzele căpşunului se reînnoiesc treptat. Căldurile mari de vară dimi-nuează considerabil recolta de căpşuni. stolonii emit o rozetă de frunze în partea superioară şi rădăcini în partea inferioară.92). Pentru maturarea fruc-telor la soiurile timpurii sunt necesare minim 8 zile consecutive cu temperaturi peste 14-16ºC. Soiurile cultivate la noi.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Particularităţi biologice (fig. În zonele cu pre-cipitaţii anuale insuficiente şi neuniform repartizate.-18ºC fără stratul de zăpadă pot degera uneori până la jumătate din plante în întregime. După 34 ani de viaţă. Tulpina ramifică astfel încât rami-ficaţiile tinere apar tot mai aproape de suprafaţa solului. În caz contrar fructele sunt diforme. căpşunul asigură producţii economice în zone cu precipitaţii de 600-700 mm. de aceea cultura reuşeşte în zone mai nordice. ceea ce duce începând din anul al III-lea la scăderea puternică a rezistenţei la se-cetă. căpşunul rezistă până la -25ºC. Sistemul radicular al căpşunului rezistă doar până la -8ºC. Înfloritul la căpşun începe după parcurgerea perioadei de 8-10 zile consecutive cu temperaturi peste 12ºC. La fiecare nod. frunziş foarte bogat). Faţă de umiditate căpşunul manifestă cerinţe destul de mari.

81 . permeabile. soluri brun-roşcate de pădure. colitelor şi bolilor organelor digestive. productivitate şi plasticitate ecologică. Rosoideae Importanţă. În perioada înfloritului. peltele. Rosaceae.11. Fertilizarea presupune încorporarea în sol a cca. suportă chiar semiumbra. subfam. gastroenteritelor. creşterii şi coacerii fructelor. Terenul destinat plantaţiilor de căpşun se tratează contra viermilor sârmă. podzoluri. Canti-tatea de fructe ce poate fi recoltată zilnic de un muncitor este de 30-40 kg. Plantarea se va face astfel încât mugurele central al rozetei să se afle la nivelul solului. 40 t gunoi de grajd bine descompus la ha. Din frunze. Pentru înfiinţarea de culturi de căpşun se folosesc terenuri plane. Rubus caesius L. iar după 2-3 zile se verifică plantarea. Majoritatea soiurilor din cultură sunt de zi lungă. băuturi alcoolice.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE este o verigă tehnologică obligatorie. 2. 300-400 kg superfosfat.Rubus ideaus L. produse de cofetărie. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii Căpşunul poate fi cultivat în câmp în cultură protejată şi în cultură forţată. 200-250 kg sulfat de pota-siu (căpşunul fiind sensibil la cloruri). În privinţa luminii zilei se poate spune că cerinţele sunt diferite în funcţie de grupa soiurilor: de zi lungă. umiditatea în sol trebuie menţinută la 75-80% din capacitatea de câmp pentru apă. în condiţii de fertilizare organo-minerală şi irigare. Ca tipuri de sol. replantându-se rozetele aflate prea adânc sau prea la suprafaţă. Manifestarea deplină a potenţialului productiv are loc în condiţii normale de lumină. căpşunul este relativ puţin pretenţios. de zi scurtă sau indiferente faţă de durata zilei. Ambele specii se caracterizează prin precocitate.. Solul. Fructele de zmeur şi de mur sunt foarte mult apreciate de consumatori datorită calităţii şi compoziţiei chimice complexe a aces-tora. amenajate pentru irigarea pe brazde prin modelarea în biloane. se apreciază că soiurile de căpşun preferă soluri cu textură mijlocie şi uşoare. dulceaţă. Fructele destinate consumului în stare proaspătă se culeg cu caliciu şi o porţiune de peduncul iar cele pentru industrializare fără caliciu. Cu privire la pretenţiile faţă de sol. sortarea şi ambalarea se fac concomitent. ZMEURUL şi MURUL . căpşunul reuşeşte pe aluviuni. cernoziomuri. Cultura în câmp poate fi anuală sau multianuală. După plantare imediat se udă. compot. Recoltarea fructelor de căpşun se face în 5-6 reprize la intervale de 2-3 zile. Căpşunul poate fi cultivat şi pe nisipuri. gem. larvelor cărăbuşului de mai şi nematozilor cu produse specifice. Zmeura şi murele se consumă în stare proaspătă şi prelucrată sub formă de sirop. gurii şi gâtului. suc. Pregătirea stolonilor constă în mocirlirea sistemului radicular fără ca acesta să fie scurtat. Producţiile de fructe obţinute 15-25 t/ha. Fructele de căpşun sunt foarte perisabile de aceea recoltarea. băuturi tonice. fertile. Plantarea se va face vara (iunie-iulie) utilizând stoloni refrigeraţi. Faţă de lumină. Fructele se recoltează direct în lădiţe sau în coşuleţe din plastic de 0. Lumina. vârfuri de lăstari şi fructe se prepară ceaiuri folosite în tratarea inflamaţiilor gingiilor.5-1 kg şi aşezate în lădiţe. Fam.

6 g%. pectine 0. Fructele de zmeur conţin zaharuri 4. Zmeurul şi murul dau recolte sigure deoarece nu suferă din cauza îngheţurilor târzii de primăvară.5-10. substanţe tanante.8 g%.11.45-2. Ungaria.75 mg%). colorante. vitamina C 19. Principalele soiuri de zmeur şi mur cultivate în România sunt prezentate în tabelul 2.11.3 g%.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Având capacitate mare de drajonare. Soiuri cultivate. Producţia mondială de zmeură şi mure în anul 1998 a fost de 326 mii tone din care în Europa. Marea masă 82 . Bulgaria etc. Principalele soiuri de zmeur şi mur cultivate în România Soiul Cayuga Malling Exploit De Prusia Englezesc Malborungh Rubin De septembrie Taylor Romy Llyod George Golden Queen Forma fructului şi mărimea lui Culoarea fructului Epoca recoltării (lună/decadă) VI/3 VI/3 VII/1 VII/1 VII/1-2 VII/1-2 VII/1-2 VII/1-2 VII/1 VII/2 VII/3 VII/1 VII/1 VIII/2-3 VIII/2-3 ZMEUR sferică 15-20 mm roşu închis conică 15-20 mm roşie conică 15-20 mm roşie conică 15-20 mm roşie sferică 15-20 mm roşie conică 15-20 mm roşie sferică 15-20 mm roşie conică 10-15 mm roşu intens conică trunchiată roşu-violaceu conică alungită roşie-închisă conică trunchiată galben portocalie aurie MUR Thornless evergreen sferică sau conică neagră conică sau aproape Loganberry roşie spre purpurie cilindrică Smoothstem (SUA) sferic alungită neagră sferică. Neajunsurile celor două specii sunt: perisabilitatea ridicată a fructelor şi consumul ridicat de forţă de muncă necesară pentru recoltarea fructelor. provitamina A. Principalele ţări producătoare din Europa sunt: Polonia. săruri minerale. Compoziţie chimică.0%) sunt mai acide şi au un conţinut mai ridicat de vitamina C (28. din care iau naştere drajoni. Iugoslavia.5-6.2-2. vitaminele D şi P. Fructele de mur conţin mai puţin zahăr (3. zmeurul se poate folosi pentru consolidarea şi combaterea eroziunii solului.61-40. creşte spontan din zona deluroasă până în etajul alpin. Pe rădăcinile tinere şi pe rizom se formează în fiecare an numeroşi muguri adventivi. Tabelul 2. sferică Thornfree (SUA) neagră lucioasă alungită sau conică Particularităţi biologice Sistemul radicular. 268 mii tone.36 mg%. iar murul pentru fixarea solu-rilor nisipoase. vitamina B. vestul Asiei şi partea de est a Americii de Nord. acizi organici 1. Germania. Drajonii în vârstă de un an se pot separa de planta mamă în vederea înmulţirii lor deoarece îşi formează rădăcini proprii. Atât zmeurul cât şi murul sunt semiarbuşti cu partea subterană formată dintr-un rizom din care pornesc rădăcini adventive fibroase. Zmeurul îşi are originea în Europa.

La soiu-rile neremontante de zmeur. aplicat fazial (toamna după căderea frunzelor. o tulpină rodeşte o singură dată. Murul. Zmeurul şi murul au cerinţe destul de ridicate faţă de lu-mină. zmeurul fiind o specie rapace. nordice şi nord-estice. 83 . Zmeurul creşte şi fructifică bine dacă temperatura medie a perioadei de vegetaţie este în jurul valorii de 17°C. datorită sistemului radicular profund este mai puţin pretenţios faţă de umi-ditate. în zonele de câmpie. sud-vestice. Umiditatea. Cel mai recomandat sistem de lucrare a solului în plantaţiile de zmeur este ogorul negru. Soiurile cu fructe galbene sunt mai sen-sibile la ger faţă de cele cu fructe roşii.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE a rădăcinilor la zmeur este răspândită în sol între 10-50 cm adâncime. Seceta şi stagnarea prelungită a apei sunt dăunătoare pentru ambele specii. în al 2-lea an de viaţă. Polidrupele sunt formate din drupeole aşezate în jurul unui receptacul conic care la maturitate se detaşează de fruct la zmeur. La zmeur. Cerinţele murului faţă de lumină sunt şi mai ridicate decât ale zmeurului. Insuficienţa luminii are influenţă negativă asupra plantei deoarece lemnul nu se coace suficient. cu capacitate bună de reţinere a apei. multiple. plantele diferenţiază muguri de rod pe toată lungimea tulpinii. Florile sunt hermafrodite la ambele specii cu cime la zmeur şi co-rimbe la mur. în zone deluroase şi muntoase. Murul suportă mai greu temperaturile scăzute. Zmeurul şi murul nu suportă temperaturile foarte scă-zute din timpul iernii şi nici cele foarte ridicate din iulie-august. În condiţii de iluminare bună se obţin fructe de calitate. Zmeurul suportă şi semiumbra. Nu se admite inter-calarea acestuia în livezile tinere de pomi deoarece drajonând puternic inva-dează terenul împiedicând efectuarea lucrărilor de întreţinere. În primăvara urmă-toare din mugurii micşti cresc lăstari pe care apar inflorescenţele. bine aerate. concură puternic pomii pentru apă şi hrană (MIHĂESCU. Fructele sunt apocarpice. Solul. partea aeriană este formată din mai multe tul-pini. O mică parte din rădăcini pătrund până la 100 cm adâncime. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Zmeurul trebuie cultivat numai în plantaţii pure. în al 2-lea rodeşte şi se usucă în mod natural. Se administrează 40-50 t/ha gunoi de grajd. Tulpina. Fiecare tulpină în primul an creşte. Murul înfloreşte în acelaşi timp cu zmeurul (mai) sau chiar mai târziu. Fiecare drupeolă din fruct conţine câte o sămânţă. respectiv 200 kg azotat de amoniu. La mur. maturarea lemnului este bună iar rezistenţa la ger mare. iar la mur se desprinde împreună cu fructul. Din această cauză zmeurul trebuie cultivat pe terenuri cu expoziţii favorabile. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. numite polidrupe. Pe tulpinile anuale se găsesc mugurii vegeta-tivi spre bază şi micşti spre mijlocul şi vârful tulpinii. reuşind şi pe soluri mai sărace. Murul este mai puţin pretenţios faţă de sol. reuşind în zonele cu 550-600 mm anual (mai ales murul de câmp). Maturarea fruc-telor are loc în iulie-august. În afară de aceasta. 400 kg super-fosfat şi 300 kg sare potasică. iar pentru lemnul bine copt -20°C. ele fiind satisfăcute acolo unde se înregistrează 600-800 mm precipitaţii anuale. suferind de ger. tulpinile sunt lungi de 7-8 m sau târâtoare la unele soiuri purtătoare de ghimpi. 1977). sudice. sud-estice. Majoritatea soiurilor de zmeur şi mur sunt autofertile. Faţă de umiditate cerinţele zmeurului sunt mari. acest lucru fiind evidenţiat de faptul că în flora spontană ele ocupă luminişurile şi liziera pădurilor. Zmeurul şi murul dau rezultate bune pe soluri bogate în humus. Limita de rezistenţă la ger este pentru drajoni -15°C. situaţie în care calităţile fructelor lasă de dorit. O parte din muguri pier la -12°C iar la -15°C pierderile sunt totale. Lumina.

Ribes rubrum L. zmeura se recoltează fără peduncul. Murul produce în medie 5-12 t/ha.12. în urma ultimului recensământ s-au evidenţiat 1388 ha în cultură pură şi 571 ha în cultură intercalată de coacăz negru şi roşu.12. compoturi. vinuri tonice. 2002). citat de MITRE. 84 . Recoltarea meca-nizată se face cu maşini speciale care acţionează prin vibrare (500-1000 de vibraţii/minut) scuturând fructele. Carpaţi. 1985. vârfuri de lăstari şi fructe se prepară medicamente şi ceaiuri calmante recomandate în afecţiuni ale inimii. (coacăz roşu) Fam. Cocăzul se cultivă pentru fructele sale foarte valoroase din punct de vedere alimentar şi terapeutic. iar depozitarea la 0°C şi 90% umiditate relativă a aerului. Ribesoideaea Importanţă.9 g% substanţe proteice. Recoltarea fructelor. 0. COACĂZUL . vitamina C (150 mg%). fructele conţin: 7-10 g% zaharuri. Astfel. Recoltarea se face dimineaţa pe răcoare pentru fructele destinate con-sumului în stare proaspătă şi pe tot parcursul zilei pentru fructele ce vor fi industrializate. Zmeurul începe să fructifice din anul 2 de la plantare (1-2 t/ha). Prerăcirea se face la 5-8°C. marmelade. Cehia. De regulă. în 6-10 reprize. producţii de 5 t/ha obţinându-se în anul 10-12 de la plantare. azotul se aplică în 2 reprize: primăvara devreme şi în timpul înfloritului. PP etc.1 g% substanţe pectice. Fructele destinate consumului în stare proaspătă se recoltează manual.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE înainte de înflorit şi înainte de matu-rarea fructelor). Germania. afecţiuni gastro-intes-tinale şi hepatobiliare. Compoziţie chimică. de aceea şi recoltarea se va face eşalonat. 0. Maturarea fructelor se eşalonează pe o perioadă lungă de timp (20-40 zile în funcţie de soi). Slovacia. 2. dar la solicitarea beneficiarului se poate recolta cu peduncul. caz în care se păstrează mai bine şi se transportă mai uşor. 1. B6. (coacăz negru). B2. subfam. dar sunt foarte apreciate prelucrate sub formă de produse cum sunt: sucuri.2 –3. (RADU. În zonele cu precipitaţii insuficiente se recomandă 4-6 udări. siropuri. fructificarea cea mai bună fiind până la 12-15 ani. (date FAO). Austria etc.4-1.Ribes nigrum L. lichioruri.6 g% acizi organici. Saxifragaceae. direct în ambalajul de transport de capacitate 200-400 g. Coacăzul este o specie care creşte spontan în climat umed şi răcoros al zonelor de munte din Europa (Alpi. Asia şi America de Nord. dulceţuri. vitaminele B1. Ţările mari producătoare din Europa sunt: Polonia. În prezent producţia mondială de coacăze este în medie de 500 mii tone anual. Din frunze. În România. săruri minerale. La mur. Odată cu recol-tarea fructelor se execută şi sortarea lor. Principalele soiuri de coacăz recomandate în cultură sunt prezentate în tabelul 2. Pirinei). Fructele se consumă puţin în stare proaspătă. La zmeur şi mur se face tăieri de formare şi de rodire.

Coacăzul este la fel de sensibil şi la excesul de apă caz în care plantele se opresc complet din vegeta-ţie.5ºC şi temperatura medie a perioadei de vegetaţie de 17-18ºC. compact consum proaspăt Record VI/1. lax cu consum proaspăt Negre mari VI/2. Coacăzul este o spe-cie iubitoare de umiditate. Soiurile cu fructe roşii se com-portă mai bine atât la temperaturi scă-zute cât şi la temperaturi ridicate. respectiv cu 5-10 flori la coacăzul negru. se îngălbe-nesc şi plantele se usucă. Tulpinile cresc viguros în primii ani după plan-tare. În timpul iernii rezistă până la -30. 6-10 7-21 bace şi industrializare mijlocii consum proaspăt Mendip cross VI/2-3. Soiuri cu fructe negre mijlociu.95). 6-10 7-14 bace şi industrializare mijlociu consum proaspăt Bogatîr VI/2. 5-6 cu 7-8 bace şi industrializare scurţi. 14-16 consum proaspăt Red Lake lung cu 15-20 bace VI/2-3. aceasta datorită unui sistem radicular mai bine dezvoltat.12. albă sau roşie.5-8.0-1. Mărimea bacelor descreşte de la bază spre vârful ciorchinelor.5 m. Primăvara. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. frunzele rămân mici. Umiditatea. grupaţi consum proaspăt Costwald cross VI/2. 6-8 8-11 bace şi industrializare mijlociu. coacăzul roşu şi alb manifestă pretenţii mai reduse faţă de umiditate. porneşte în vegetaţie când temperatura medie zilnică trece de 6ºC şi înfloreşte la peste 12ºC. compact Roşu timpuriu industrializare VI/1. motiv pentru care se cultivă în zone cu precipitaţii medii anuale ce depăşesc 750 mm şi sunt cât mai uniform repartizate în timpul anului. Tulpinile trăiesc 10-20 ani dar durata de viaţă rentabilă este doar de 4-5 ani la coacăzul roşu şi de 3-4 ani la coacăzul negru. Fructul este o bacă neagră. Coacăzul este un arbust cu 15-25 tulpini de diferite mărimi (4-7 ani) înalte de 1. 85 . 15-16 şi industrializare Particularităţi biologice (fig. 10-12 10-12 bace Janker van Tets lung şi rar cu 6 bace industrializare VI/1.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Tabelul 2. Principalele soiuri de coacăz negru şi roşu Fructul: Epoca recoltării Soiul şi producţia Aspectul Destinaţia (lună/decadă) ciorchinelui 1. Nu suportă temperaturi de 30ºC. 8-10 6-10 bace şi industrializare mijlociu consum proaspăt Tinger VI/2. după care intensitatea creşterii se reduce treptat. cu sistem radicular superficial şi bine ramificat. Coacăzul creşte şi fructifică în zonele cu temperatura media anuală de 7. 10-12 9-16 bace şi industrializare mijlociu. Inflorescenţa este un racem cu 5-22 flori la coacă-zul roşu. Spre deosebire de coacăzul negru. Soiuri cu fructe roşii mijlociu consum proaspăt Mărgăritar VI/1.. motiv pentru care cultura nu s-a extins în sud.-32ºC. 8-10 8-10 bace şi industrializare 2..

Lăstarii. La nevoie se face dezinfecţia solului cu insecticide şi nematocide. Mg. arbutoză. dezinfectează căile biliare fiind folosite în tratarea bolilor gastrice. Austria. Afinul ocupă suprafeţe întinse în Asia.13. este originar din America de Nord. Europa. a anemiilor etc.14-15. dar potenţialul său biologic se manifestă în optim numai în condiţii de iluminare bună. vaccinină. care au efect similar cu insulina. revenind la hectar 3000-3300 plante.1% zahăr. Cl. se discuieşte. 0.12% subs-tanţe proteice. L. adânci. siropuri. dulceţuri. iar din anul IV poate produce 7-8 t/ha la coacăzul negru şi 10-15 t/ha la coacăzul roşu. Fructifică timp de 15-20 ani.8-3. Recoltarea fructelor se face când bacele de la vârful ciorchinelui au ajuns în faza de pârgă şi se va încheia în 6-7 zile. de culoare neagră. Recoltarea se face manual cu rahis.2 m.5-5 t/ha în anul III. în timpul creşterii fructelor şi după recoltare. 11. AFINUL . Producţia de fructe este 2-3 kg/tufă. 600 kg/ha superfosfat. P. de asemenea. PP. Fructele uscate se folosesc pentru ceaiuri.0-1. Afinele conţin: 83. brumat.0 m şi se prezintă sub formă de tufă având mai multe tulpini ce cresc din zona coletului. 500 kg/ha sare potasică şi an de an 300 kg/ha azotat de amoniu.96). Polonia.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Lumina.0 m/1. Terenul se desfundă la 40-60 cm. Particularităţi biologice (fig. 0. Solul. hidrochinonă. B2. Coacăzul creşte şi fructifică bine pe soluri fertile. 1000 kg/ha superfosfat şi 500 kg/ha sare potasică. Canada.000 ha în Florida.3020. jeleuri.95 g. Olanda. Fe. Pe plan mondial ţările mari cultiva-toare de afin sunt: SUA.. Înflorirea are loc în luna mai. având greutate de 0. frunzele sunt utilizate în industria medicamentelor. Solul se întreţine sub formă de ogor negru sau ogor erbicidat.6% apă. Ca. pe timp răcoros în ambalaje de 5-6 kg sau 0. dă producţii de 2. Compoziţie chimică. datorită conţinutului lor în substanţe tanante. Soiurile cu fructe roşii şi albe au pre-tenţii mai mari decât soiurile cu fructe negre. Florile sunt grupate în raceme de culoare roz deschis sau albă. Italia şi Franţa.5-1 kg în funcţie de condiţiile de transport.4-3. Afinele pot fi folosite pentru consum în stare proas-pătă sau congelate precum şi la industrializare pentru sucuri. În cultură afinul are înălţimi de 0. Fructul este o bacă de formă sferică cu diametrul de 10-25 mm. se par-celează şi se pichetează la distanţe de 2. B1. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Fertilizarea de bază presupune administrarea a cca. cu textură argilo-nisipoasă. La coacăz se aplică tăieri de formare şi de fructificare. Michigan.474% substanţe tanoide. Coacăzul este o plantă cu pretenţii moderate faţă de lumină suportând semiumbra. argilo-lutoasă. Ericaceae Importanţă. În ţara noastră este răspândit în flora spon-tană dar se găseşte şi în cultură. Irigarea se impune în zonele cu precipitaţii sub 600 mm anual cu norme de 300500 m3/ha înainte de înflorit. Indiana. Mn. Carolina de Sud. se nivelează. America de Nord.80-1. Fam.. Elveţia. afinată. 86 . apoi Anglia.Vaccinium sp.4-88. A. Germania.350-0. lichioruri etc. vitamina C. săruri minerale de K. S. bogate în humus şi un drenaj satisfăcător. Coacăzul este o specie precoce (intră pe rod în anul II). umede. 0. Fructele ajung la maturitate după 2-3 luni de la înflorire. unde ocupă peste 10. Se aplică odată la 3 ani 60 t/ha gunoi de grajd. albastră-închis. 80-100 t/ha gunoi de grajd. 7.440% substanţe pec-tice.65-0.

Apa.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Afinul fructifică încă din anul II de la plantare. Cătina albă are importante însuşiri terapeutice. Recoltarea se poate face şi mecanizat cu ajutorul combinelor spe-ciale pentru recoltat arbuşti. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Terenul destinat plantaţiilor de afin se fertilizează cu 40-50 t gunoi de grajd.8.5 kg sau în lădiţe de 5-6 kg. ca cea de la Cernavodă. Fam. Fructele se folosesc în ameliorarea bolilor nervoase. dar suportă bine şi semiumbra. tăierile constau în îndepărtarea tulpini-lor mai bătrâne de 5 ani şi a celor de vigoare slabă. alimentare şi decorative. hepatice etc. Afinul fructifică bine pe versanţi cu expoziţie sudică. Sistemul cel mai apre-ciat este ogorul negru. Lumina. 3-6 t/ha. La soiurile cu port erect se îndepărtează tulpinile din centrul tufei iar la soiurile cu tufă răsfirată se înlătură cele ce atârnă sau sunt înclinate. este o specie de climat umed şi răcoros. eczeme. stres intelectual. diges-tive. În ceea ce priveşte apa. dermatologice. Fiind o plantă bioprotectoare contra iradiaţiilor se plantează în jurul uzinelor ato-mice. bine drenate. 11. afinul se comportă bine în zonele cu precipitaţii medii anuale între 800-1000 mm şi mai ales dacă acestea sunt repartizate uniform pe parcursul perioadei de vegetaţie. Afinele sunt fructe perisabile.14. Afinul produce cca.Hippophaë rhamnoides L. Rezistă în cursul iernii la temperaturi de -25ºC. de aceea recol-tarea. după care se desfundă solul la 50 cm. În Germania. hipertensiune. Prerăcirea se face la 8ºC în spaţii frigorifice. 200 kg/ha azotat de amoniu. Fertilizarea se face anual cu îngrăşăminte chimice pe bază de N. A fost introdusă în cultura pomicolă la Institutul Agronomic din Iaşi. deci. Irigarea se recomandă în zonele cu precipitaţii reduse în perioada de creştere a lăstarilor şi a fructelor cu 3-5 săptămâni înainte de recoltarea fructelor şi în perioada diferenţierii mugurilor de rod. 87 . După anul V de la plantare. Cătina albă este un arbust din flora spontană. Pentru consum în stare proaspătă afinul se recoltează în recipienţi de 0. urinare. Afinul se comportă bine pe soluri acide cu pH 4. cataractă. Recoltarea fructelor se face la 60-90 zile de la înflorit când au ajuns la maturitate 80% din fructe. în boli ginecologice. Recoltarea se face în 3-7 reprize la inter-vale de 5-7 zile pe parcursul a 3-7 săptămâni. P. Solul.2-4. Eleagnaceae Importanţă. 300 kg/ha superfosfat şi 200 kg/ha sare potasică. sortarea şi ambalarea trebuie făcute fără pauză între ele. Din cătină s-au obţinut primii aditivi furajeri româneşti. Folosită în agricultură măreşte rezistenţa la iernat a albinelor. Datorită capacităţii extraordinare de drajonare. CĂTINA ALBĂ . zona zoster. anemie. K 500-600 kg/ha în raport de 1:2:1 şi 15-20 t/ha îngrăşăminte organice bine fermentate. dar producţii economice se obţin începând cu anul V de la plantare. consolidează terenu-rile degradate. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. Afinul dă rezultate bune în zonele cu temperaturi mo-derate. uleiul de cătină se foloseşte contra leziunilor provocate de iradiere. Temperaturile ridicate în perioada de vegetaţie au influenţă negativă asupra producţiei. Preparatul “polivitarom” este un produs industrial obţinut la USAMV Cluj-Napoca.

Compoziţia chimică a fructelor este complexă. fructele de culoare galbenă con-ţin 405-860 mg% iar cele portocalii 452932 mg%. Datorită acestor efecte decorative este folosită şi în aranjamente florale (CIREAŞĂ. Principalele soiuri de cătină albă cultivate în ţara noastră sunt: Dobrogene. cu ramuri divergente brun roşcate închis. datorită contrastului cromatic între argintiul frunzelor şi portocaliul fructelor. 1987). Fructele sunt bace false. carotenoide 219-314%. Rezistă şi preferă locuri bine însorite (unde acumulează maxim de vitamine). Buzoiene. ovoide sau globuloase. Cătina se foloseşte în diferite produse industrializate (suc. E) care protejează orga-nis-mul uman contra agresiunii diferitelor boli. GRIGORESCU (IMF Iaşi). De Copou. În condiţii de semiumbră se degarniseşte.26-0. Adaptarea la uscăciune este demonstrată de exis-tenţa ghimpilor şi forma îngustă a frunzelor. Conţinutul în vitamina E (140-200 mg%) este de 40 de ori mai mare decât al tuturor speciilor pomi-cole (această vitamină frânează procesul de îmbătrânire a organismului).25%.4-4. Alături de valoarea alimentară şi terapeutică. contra pirenului (substanţă extrem de toxică). Cătina este bioprotectoare. Vrâncene. reuşeşte pe cele mai diferite forme de relief fiind indiferentă faţă de soluri (nisipoase. mici (0. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Ca material săditor se folosesc drajoni şi butaşi înrădăcinaţi şi forti-ficaţi în pepinieră timp de 2-3 ani când se poate determina sexul. nectar. Raportul dintre sexe trebuie să fie de 5-7 plante femele la 1-2 plante mascule. sărăturoase. Oneştene.5%. O dată la 3 ani se recomandă 150-200 g/m2 super-fosfat şi 50 g/m2 sare potasică. sirop. Particularităţi biologice (fig. tari. argiloase. care se menţine ca ogor lucrat. cătina prezintă şi o valoare decorativă. jeleu. Fructele sunt adevărate polivitamine naturale conţinând majoritatea vitami-nelor dar mai ales pe cele bioantioxidante (A. Seminţele sunt mici. lanceolate şi argintii pe faţa inferioară. Frunzele sunt lungi. Conţinutul în vitamina A este acelaşi ca şi la morcov (8-9 mg%) iar conţinutul în vitamina C depăşeşte de două ori pe cel al coacăzului negru şi de 10 ori pe cel din fructele citrice.50 g).1-15.75-1. Delta Dunării. acizi organici 1. gipsoase) acolo unde nu reuşeşte nici o altă specie pomicolă. dr. Nemţene. brune şi îşi menţin capacitatea de germinare timp de 2-3 ani. Plantarea puieţilor se face primăvara devreme pe terenul pregătit din toamnă.0 m de fiecare parte a rândului. Buhuşene. care lasă pete de ulei. Mirosul fructelor este plăcut. prezentă în fumul de ţigară. doc. gem. La tufele intrate pe rod se fac tăieri mai severe în lemn de 3 ani concomitent cu suprimarea ramurilor rupte şi uscate. substanţe grase 9. 88 . Cătina albă este un arbust unise-xuat dioic (2n = 24). Pulpa este galben-portocalie foarte suculentă. Se adaptează şi la excesul temporar de apă. Prahovene. Cătina poate rezista la geruri care nu se întâlnesc în ţara noastră (-50ºC) precum şi la arşiţele cele mai mari din timpul verii. C.Înfloreşte foarte timpuriu. Astfel. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Cătina albă are o mare plasticitate ecologică întâlnindu-se din munţii Vrancei până în Delta Dunării şi chiar pe litoral.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Uleiul de cătină datorită serotinei pe care o conţine contribuie la regenerarea ţesuturilor nervoase. amintind de aroma de ananas. luna martie şi este o importantă plantă meliferă. înalt de 2-3 m. în condiţii favorabile 7-8 m. băuturi slab alcoolice).97). ele conţinând: zahăr total 8%. Pe terenuri în pantă trebuie să se facă înţelenirea intervalelor dintre rânduri excepţie o fâşie lată de 0. În Elveţia a fost creat preparatul farma-ceutic “Hippophan” folosind reţeta prof.

89 . Maturarea fructelor începe în luna august. La 7 ani de la plantare produce 10 t/ha iar la rodirea deplină (15-20 ani) poate ajunge la 28 t/ha. fur-culiţe de metal.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Recoltarea fructelor se face manual cu ajutorul unor pieptene. Cătina intră pe rod în anul 3 de la plantare. foarfece etc.

Maturarea strugurilor de vin se încadrează în intervalul 15 septem-brie . Soiurile de struguri pentru vinurile roşii se disting printr-un con-ţinut ridicat de compuşi fenolici (substanţe colorante din pieliţa boabelor). ceea ce per-mite extinderea culturii în condiţii de neirigare şi în cultură protejată. La acelaşi soi intensitatea aromei depinde de volumul producţiei de stru-guri. Existenţa unor soiuri de struguri de mare producţie şi a altora de calitate. Sunt în general mai rezistente la secetă şi ger. apă şi nutriţie. soiurile de struguri pentru vinuri roşii se împart în: slab colorate. soiurile pentru vin deţin o cantitate mai mare de ciorchini. plantaţiile viticole fiind amenajate pe terenurile în pantă. de la aceea de “muscat” până la arome specifice. De aceea sunt considerate pentru vin numai acele soiuri care datorită caracteristicilor lor tehnologice sunt folo-site la vinificarea cu mijloace obişnuite şi care generează în mod spontan o fermentaţie alcoolică.1. pe nisipuri. · soiuri de struguri pentru vinuri roşii de consum curent. poate fi folosit în vinificaţie. pe fondul cărora se suprapun soiurile colorate cât şi cele aromate. momentul culesului. Soiurile de struguri pentru vin prezintă aptitudini enologice diferite. soluri pietroase sau calcaroase. numite soiuri aromate. aciditate totală. · soiuri de struguri pentru vinuri roşii de calitate superioară.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Capitolul 3 VIŢA DE VIE 3. datorită consistenţei suculente a me-zocarpului. În general. compoziţia mecanică a strugurilor arată că. seminţe şi total tescovină. starea de sănătate a recoltei. intens colorate. soiurile de struguri pentru vin se împart în: soiuri de mare producţie şi soiuri de calitate. La aceste soiuri natura aro-melor este foarte diferită. 90 . mijlociu colorate. Din această cauză arealul de cultură este destul de mare. condiţiile anului de cultură. Soiurile de struguri pentru vin. extract sec) şi cu însuşiri organoleptice pozitive. a permis împărţirea soiurilor de strugurilor de vin în următoarele direcţii de producţie: · soiuri de struguri pentru vinuri albe sau roz de consum curent. pot acumula la maturare până la 240-260 g/litru zaharuri în must.15 octombrie al fiecărui an. · soiuri pentru vinuri aromate. Ţinând cont de acest aspect. care au valori cuprinse între 1 şi 10. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VIN Soiurile de struguri pentru vin au cerinţe mici faţă de căldură. Grupa de soiuri pentru vin cuprinde şi soiuri cu un conţinut ridicat de arome în pieliţă. La soiurile de struguri pentru vin producţia cantitativă şi concen-traţia în zaharuri variază în limite foarte largi de la 6-8 t/ha la 12-16 t/ha şi între 136-272 g/litru zahăr. însă numai cele pentru vin permit obţinerea unui produs finit cu o compoziţie chimică armonioasă (între alcool. iar aciditatea totală poate ajunge până la 5-6 g/litru. Sub aspectul intensităţii coloraţiei. orice soi aparţinând speciei Vitis vinifera. În ceea ce priveşte caracteristicile uvologice.

cu marginile frunzei dinţate profund. iar în cazul plantaţiilor de pe terenu-rile nisipoase se va face fertilizarea masivă cu N300. are frunza mijlocie spre mare. verzi-gălbui. P150.a. soi cu frunze mari. strugurii au forma rămuroasă. rezistă relativ bine la atacul putregaiului cenuşiu. concentraţia în zahăr este de 170-190 g/litru. uşor bronzate pe partea însorită.9-4.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 3. . uniforme. soi răspândit în Ardeal. uşor trilobată. Stru-gurii sunt cilindrici. Caracteristici tehnologice. puternic pufoasă pe partea inferioară. Servesc la cupajarea cu alte vinuri sau ca materie primă pentru vinurile spumante sau distilate învechite. uşor trilobată. cu boabe dese. strugurii sunt aripaţi. Este un soi românesc obţinut în podgoria Odobeşti. Iordană. Zghihară de Huşi (Zghihară galbenă. Ardeleancă. Frunza este mijlocie.2 t/ha struguri. pe care se suprapun pete mici suberificate şi marcat de un punct pistilar evident (fig.2. a vermuturilor. a vinurilor spumante. a distilatelor învechite. strugurii sunt cilindrici sau cilindro-conici. Caracteristici tehnologice. de mărime mijlocie şi de culoare galbenă. ruginii pe partea însorită. La maturitatea deplină a boabelor con-centraţia în zaharuri este de 160-180 g/litru şi aciditatea totală între 3. soi răspândit în judeţele Sălaj şi Bihor. sferice. Fertilizarea minerală anuală se face cu N100. K75 kg/ha s. Perioada de vegetaţie este mai scurtă ca la Galbenă de Odobeşti. Are o perioadă lungă de vegetaţie (170-180 zile). Caracteristici tehnologice. întreagă sau uşor trilobată. cu boabe rare. de culoare alb-verzui intens pruinate în alb. cu nervuri de culoare vineţie. ceea ce permite folosirea vinurilor obţi-nute în diferite cupaje sau ca materie primă pentru distilate. P150.2 H2SO4 g/litru. boabele sunt neuniforme ca mări-me. Producţia de struguri este mai mică cu cel puţin 2 t/ha faţă de Galbenă de Odobeşti. boabele dese. Caracteristici tehnologice. Are frunză mijlocie. maturitatea deplină a boabelor este după 1 octombrie. 91 Peste 60% din suprafaţa cultivată cu struguri pentru vinuri albe de consum curent au producţii medii anuale de peste 15 t/ha. În vederea valo-rificării potenţialului de producţie a acestor soiuri amplasarea culturii se va face pe soluri fertile cu 2-3% humus. Este un soi slab rezistent la ger. necesită o singură udare în faza de intrare a strugurilor în pârgă. Plăvaie (fig. cilindro-conici. cu boabe dese. Bobul este sferic. Conţinutul în zahăr a strugurilor la matu-ritatea deplină este relativ redus depăşind destul de rar 170-180 g/litru. 100). întreagă. strugurii sunt cilindro-conici. Vinurile obţinute sunt slab alcoolice şi cu aciditate totală ridicată. găseşte condiţii de vegetaţie bune numai în condiţii de deal. Are perioada de vegetaţie lungă (170-180 zile). faţă de umiditate are pretenţii moderate. soi autohton cultivat în Moldova. marcat de un punct pistilar evident. Compoziţia mustului se caracterizează printr-un plus de aciditate totală. rotunde. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ALBE DE CONSUM CURENT Caracteristicile chimice variate ale mustului şi condiţiile climatice diferite de cultură permit folosirea unor soiuri pentru vinuri albe de consum curent şi în alte direcţii de producţie cum sunt: obţinerea sucurilor de stru-guri.98). de culoare verde-gălbui. cu frunza mare. aripaţi. Este un soi de mare producţie care asigură în medie 16. K150 şi aplicarea irigaţiilor. Principalele soiuri de struguri pentru vinurile albe de consum curent sunt: Galbenă de Odobeşti (fig. în podgoriile din Odobeşti şi Panciu.99). Zghihară verde bătură). de mărime mij-locie. de culoare galbenă-verzuie.

de culoare roz. uni. aciditate totală ridicată (6. Majarcă albă. Supramaturarea este facilitată prin botritizare. cu boabe dese. Traminer roz. puţin armonice. întreagă. ari-paţi. aceasta fiind condiţia de bază în obţi-nerea vinurilor superioare. unele soiuri se comportă ca şi cele de mare producţie. îndesaţi. de culoare roz închis. conţinutul în zahăr nedepăşind 220-230 g/litru must.2 g/litru). Producţia de struguri este cuprinsă între 9 şi 15 t/ha.102). Steinschiller roz (fig. Frunza este mare. Producţia obţinută este de 24 t/ha. de la cele cu vigoare slabă (Traminer roz). aciditate totală relativ scăzută (3. uneori aripaţi. strugurii cilindro-conici. Acumulează la coacerea deplină 180-190 g/litru zaharuri în must. mijlocii. producţia de struguri 15 t/ha. mici. cu axul recurbat. sferice de culoare roz-roşiatică. întreagă. de mărime mijlocie. 5 lobată. sferice. Rezistent la putregai. La maturitatea deplină acumulează în must 190-210 g/litru zaharuri. Soiurile pentru vinuri albe superiore care posedă arome specifice sunt: Chardonay. strugurii sunt mijlocii. în jur de 3 g/litru. Vinurile obţi-nute sunt subţiri.9 g/litru). 92 . Strugurii sunt cilindrici. cu boabe dese. Cultivate în condiţii mai puţin favorabile din punct de vedere helio-termic. Soiurile de struguri pentru vinuri albe de calitate superioară au capacitate diferită de supramaturare. sensibil la mană şi putregaiul cenuşiu. cilindrici. sferice. desfrunzitul parţial aplicat la maturarea boabelor şi prin recoltatul selec-ţionat. Concentraţia de zahăr în struguri 180-190 g/litru. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ALBE DE CALITATE SUPERIOARĂ Aceste soiuri au aptitudini de creştere diferită. cu o aciditate scăzută. Este un soi rezistent la secetă. boabe mici. Producţiile obţinute sunt de 16-22 t/ha. Mustul cu tentă de roz. secetă şi ger. de culoare verde închis. Concentraţia în zaharuri este scăzută (170-180 g/litru must). Frunza este mijlocie 5 lobată. uşor pufoasă pe partea inferioară. până la cele viguroase (Fetească albă). Caracteristici tehnologice. Caracteristici tehnologice. Este foarte rezistent la secetă şi unul din cele mai rezistente soiuri la putregaiul cenuşiu. uşor pufoasă pe partea inferioară.3. Producţia de struguri obţinută nu depăşeşte 10-14 t/ha. subţire.9 g/litru.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Caracteristici tehnologice. se cultivă atât în zona de deal cât şi în cea de nisipuri. Strugurii sunt cilindro-conici. Vinurile obţinute din struguri sunt incluse în grupa vinurilor albe de consum curent când provin din plan-taţii amplasate pe terenuri nisipoase şi vinuri albe de calitate superioară când strugurii provin din plantaţii amplasate pe terenuri colinare. Gros Sauvignon. Roşioară întâlnit în sudul Olteniei. verzui cu pete ruginii. uneori fade ca urmare a deficitului de aciditate. Frunza este mijlocie. soi de origine germană. deşi. Muscadelle. Caracteristici tehnologice. se cultivă în Banat. fiind folosite pentru consumul curent sau ca materie primă pentru vinurile spumante sau distilate învechite. Se pretează mai puţin la supramaturare. verzi-gălbui. Petit Sauvignon. uniforme. sub-ţire.sau biaripaţi. ruginii în anii foarte favorabili. 3. cu boabe uşor ovoide. Aligote Frunza mijlocie. Vinu-rile obţinute sunt subţiri. Caracteristici tehnologice. maturitatea târzie. la soiuri cu vigoare mijlocie (Risling italian). intens pruinată. Concentraţia zahărului din must la cules este în medie de 180 g/litru cu aciditatea totală medie de 3.

cu boabe rotunde. de culoare verde-gălbui. Are aptitudine mare la supramaturare. cu limbul mat. sferice. cu punct pistilar evident.3 g/litru.104). de culoare verde închis. Traminer roz Frunza mică. soi autohton. Frunze mijlocii ca mă-rime. conţinutul în aciditate totală este de 4-5 g/litru. la supra-maturare acumulează zahăr în cantitate de 220-240 g/litru. Producţia de struguri este de 11-16 t/ha. Concentraţia de zahăr în must este de 200-210 g/litru. La maturitatea tehnologică strugurii acu-mulează 200210 g/litru zahăr în must şi un conţinut în aciditate totală de 4-5 g/litru. 5 lobată. cu mezofilul gros. Caracteristici tehnologice. acoperită cu multă pruină. trilobate.108). uniaripaţi şi lungi. uneori uniaripaţi cu boabe dese. Boabele au mici pete suberificate şu un punct pistilar evident. cu stru-gurii de formă cilindrică. deşi. iar aciditatea la 4. cilindrici. întreagă sau trilobată. strugurii sunt mici. cu valori cuprinse între 5-7 t/ha. scămos pe partea inferioară. Acumulează la maturitate 210-220 g za-hăr/litru must şi un conţinut în aciditate totală de 4. La maturitatea deplină acumulează 200-220 g/litru şi o aciditate totală de cca. Concentraţia zahărului din must ajunge la 200-220 g/litru la maturitatea tehnologică. acumulând cca. având pieliţa groasă. adesea deformate. neted. Caracteristici tehnologice. Frunza mijlo-cie spre mare. Mustul este nearomat. Producţiile obţinute nu depăşesc 6-8 t/ha. cu boabe dese. Producţia normală la struguri variază între 7. mici. La maturitate acumulează 210-220 g/litru zahăr în must. 4. uniaripaţi. mici. struguri de mărime mijlocie. 3 lobată. 3-5 lobată. Pinot gris soi de origine franceză.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Cultivate în areal ce oferă un plus de aciditate sunt folosite la obţi-nerea vinurilor spumante sau a distilatelor învechite. 67 t/ha. 5. cu pete ruginii pe partea inferioară. de culoare roz. Neuburger soi de origine germană. 240-270 g/litru must. cu pieliţa subţire. Se pretează la supramaturare fără pierderi. adesea uniaripaţi. strugurii sunt cilindrici. uniaripaţi. Risling italian Frunze de mărime mijlocie. Frunza mare.5 g/litru. verzi-gălbui. strugurii mici. dese. producţiile obţinute sunt între 6-10 t/ha. sferice. este unul din soiurile care se pretează cel mai bine la supra-maturare.5 g/litru. mici.2-5. Furmint.0-5. mici. cilindrici sau cilindro-conici. Producţiile sunt în general mici. neomogeni. capacitatea de supramaturare este de până la 220-240 g/litru zahăr în must.2 g/litru. sferice. Stru-gurii sunt mijlocii. Frunze mijlocii. Caracteristici tehnologice. Caracteristici tehnologice. Frunza mijlocie. de culoare verde-gălbui.105). cu boabe dese.0 g/litru. prima ramificare a rahisului fiind o aripioară spe-cifică acestui soi. Frunza mijlocie. întâlnit pe suprafeţe întinse în Transilvania. trilobată. Caracteristici tehnologice. acoperite cu pruină şi cu punctul pistilar evident. datorită compactităţii de culoare gri. de culoare galben-verzui. Fetească albă (fig. Caracteristici tehnologice. cu sinusuri superficiale. puternic gofrată. cu boabe dese. 93 . boabele sunt sferice. pieloasă. Chardonay (fig. uneori aripaţi. aciditatea totală este ridicată. Strugurii sunt conici. Producţia obţi-nută este de 6-8 t/ha. 200-210 g/litru must. Caracteristici tehnologice. de culoare galben-verzui. uşor ovoide. strugurii sunt cilindro-conici. fin.5-5. realizând 230-250 g/litru zahăr şi o aciditate totală cuprinsă între 4.9 şi 15 t/ha. spre punctul pistilar nervurile sunt colorate în roşu pe partea supe-rioară şi cea inferioară. cilindrici. întregi. Producţiile obţinute sunt mici. sferice. Grasă de Cotnari (fig. La maturitate strugurii acumulează cca.

ca o caracteristică a acestui soi este cantitatea mare de aciditate totală de peste 7. Astfel la maturitatea tehnologică strugurii acumulează între 166 şi 222 g/litru zahăr şi aciditate în boabe de până la 4. cu boabele dese. 12.9-6 g/litru. cu boabe rare. colorate negru-violet. frunză mijlocie întreagă. având valori cuprinse între 3 şi 3. Bobul este mijlociu. frunza este mijlocie.9 g/litru. pigmentaţia antocianică slabă Are perioadă lungă de vegetaţie. Producţia de soiuri este cuprinsă între 12-14t/ha. Alicante Bouschet. pruinat. neomogene. boabele sunt uşor ovoide. Are o maturitate neuniformă. cu boabe mij-locii neomogene. de culoare negru-albăstrui. şi o aciditate totală de 3. Fiind folosit la corectarea culorii unor vinuri roşii de consum curent pentru a evita diminuarea intensităţii culorii. intens pruinate. La maturitate strugurii acumulează 220-240 g/litru zahăr în must şi 4-65. intens pruinate. slab colorate. Caracteristici tehnologice. frunze mijlocii. Caracteristici tehnologice. de mărimi diferite. sferice. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ROSII DE CONSUM CURENT Băbească neagră este un soi vechi românesc întâlnit în majoritatea podgoriilor specializate în producerea de vinuri roşii. cu boabe rare. Soi viguros cu o perioadă lungă de vegetaţie. uni sau biaripaţi. mari. sferice. intens colorate. strugurii sunt mijlocii sau mari. frunzele sunt mari. La maturitate acumulează 150-160 g/litru zaharuri în must. cilindrici. potenţial productiv foarte ridicat 18-20 t/ha. La maturitate strugurii acumulează între 187-209 g/litru must. intens pruinate. Cadarcă soi cultivat în zona de vest a ţării. sferice de culoare roşie violacee foarte închisă. recoltarea se face la maturitatea depli-nă. mijlociu. Aramon. cu cinci lobi. zaharuri şi o aciditate totală de 4. trilo-bată. g/litru aciditate totală. de culoare roşie violacee-deschis.5 g/litru. strugurii sunt mijlocii. uşor dis-coidale. Strugurii sunt mijlocii. sferic sau uşor turtit. Conţinutul mustului în zaharuri la matu-ritatea deplină este de 170-180 g/litru. auriu pe partea însorită. cu boabe dese şi omogene. asimetrice. conici. şi cu mustul colo-rat în roşu. cilindro-conici. Caracteristici tehnologice. Caracteristici tehnologice. Producţiile obţinute sunt cuprinse între 11 şi 16 t/ha. aciditatea totală este destul de scă-zută.4. Caracteristici tehnologice.5 g/litru. Frunzele sunt mijlocii.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE cu boabe mai dese sau mai rare. în funcţie de condiţiile de cultură. În zonele de şes se realizează vinuri de consum curent. catifelate şi armonice. fiind un soi tinctorial frunzele prezintă pete tinctoriale încă din timpul verii. 94 . Oporto original din Europa centrală. soi vechi original din sudul Franţei. tronconici. iar producţia de struguri este de 6-8 t/ha. Strugurii acumulează la maturitatea de-plină 160170g/l zaharuri în must. strugurii obţinuţi în zonele de deal din soiul Băbească neagră produce vinuri de calitate superioară. cu pieliţa colorată în verde-gălbui. întreagă. strugurii sunt mari. Producţia totală este între 6 şi 9 t/ha. cilindro-conici. întregi sau trilobate. strugurii sunt mijlocii. mijlocii. potenţialul de acumulare a zahărului foarte diferit.5-4g/l. colorate în roşu violaceu mai puţin intens Caracteristici tehnologice. rămu--roşi.

cu boabele dese. sferice. sau cilindro-conici. La supramaturare realizează 220-240 g/litru zaharuri. se pretează cel mai uşor la supramaturare (240260 g/litru). cu boabe mijlocii. Aciditatea totală este ridicată (4. Producţia obţinută este slabă. sferice uşor ovoidale.5. Cabernet Sauvignon originar din Franţa. Are frunza mijlocie. dese. Burgund mare. frunza este mijlocie. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI AROMATE Soiurile pentru vinuri aromate au cerinţe ridicate faţă de factorii ecologici şi tehnologici. La maturitatea deplină strugurii acumu-lează 200-220 g/litru zaharuri în must. Merlot soi originar din Franţa. mici. cu perişori scurţi pe partea inferioară. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ROŞII DE CALITATE SUPERIOARĂ Soiurile de struguri pentru vinuri roşii de calitate superioară conţin o cantitate mare de compuşi fenolici ceea ce asigură obţinerea an de an a unor vinuri normal colorate. Strugurii sunt mijlocii. strugurii sunt lungi. cu pieliţa colorată în albastru violaceu închis. Caracteristici tehnologice. Pinot noir (fig. Caracteristici tehnologice. Caracteristici tehnologice. Producţiile sunt mijlocii de până la 1012t/ha. uniaxiali. Are o perioadă scurtă de vegetaţie) (minimum 150-160 zile) Caracteristici tehnologice. este considerat un soi galic (Franţa). sferice. cu perioada de vegetaţie mijlocie (180190 zile). este soiul din care desprins Fetească albă. 3. În condiţii ecologice mai puţin favorabile soiurile au un potenţial productiv mai ridicat unde se obţin vinuri de con-sum curent. Sunt soiuri sensibile la boli. Pieliţa este groasă. Caracteristici tehnologice. uni ori biaripaţi. are frunza mare. cu valori cuprinse între 6 şi 8 t/ha. Producţiile sunt mici 6-8 t/ha. iar la supramaturare 220-240 g/litru putând ajunge până la 260 g/litru.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 3. trilobată. neagră-albăstruie şi intens pruinată. gofrată. Producţia de struguri obţinută la hectar este de 12-14 t/ha. supramaturarea boabelor este lentă ajungând la 220-240 g/litru zahăr. cu nivele de producţie destul de scăzută. La maturitatea deplină acumulează în struguri 200-210 g/litru zaharuri şi un conţinut în compuşi fenolici dintre cele mai mari. de culoare verde-arămiu. Strugurii sunt cilindrici. răspândit mai ales în Banat. Fetească neagră (fig. conici sau cilindro-conici. cu primele două ramificaţii mai mari. Acumulează la maturitate în must 180-190 g/litru zahăr. adesea întreagă. Boabele mijlocii. cilindro-conici. gofrată.7 g/litru). 95 . Datorită pieliţei destul de groasă.115). de culoare roşie-violacee închisă. Strugurii acumulează la maturitatea de-plină 190-200 g/litru zaharuri în must.116). este considerat un soi dacic datorită vechimii sale foarte mari. verdeînchis. în-treagă sau uşor trilobată. dens pruinate. pigmentaţia antocianică superioară. Producţiile obţinute la ha sunt mici. Vinurile obţinute din soiurile aromate sunt valorificate ca soiuri pure sau în cupaje cu alte vinuri cărora le imprimă aroma şi gustul plăcut de „muscat” sau „tămâioasă”. Cantitatea de zahăr care se acumulează în must este de 210-220 g/litru la maturitatea tehnologică. dese. şi o cantitate mare de substanţe colorante.6. cinci-lobată. secetă. cu valori de până la 6-8 t/ha.

Potenţialul de producţie este între 7 şi 12 t/ha. · suc liofilizat. Transilvania şi Muntenia. O importanţă deosebită prezintă echilibrul armonios zahăr/aciditate ce rezultă din valorile indicelui glucoacidimetric de 2. frunze mijlocii către mare. Caracteristici tehnologice: la maturitatea deplină mustul conţine 190-210 g/litru zaharuri şi 2. cu boabe.24 şi care prin diluare serveşte la prepararea sucului de struguri. multă ceară şi puncte.sau cinci lobată. obţinut din anumite soiuri. Din sortimentul Tămâioasă mai face parte şi soiul Tămâioasă roz care se diferenţiază de Tămâioasă românească prin culoarea roz a boabelor. · must de struguri concentrat realizat prin concentrarea sub pre-siune scăzută a mustului proaspăt până la o densitate de cel puţin 1. SOIURI PENTRU SUCURI DE STRUGURI Sucul de struguri este un produs nefermentat obţinut după o tehno-logie specifică de producere din mustul unor soiuri care corespund acestui scop.6-3. · suc de struguri rezultat din mustul suprasulfitat în vederea con-servării şi apoi desulfitat pentru a putea fi consumat. Chasselas dore. cinci lobată. este un soi de origine greacă.2 g/litru aciditate totală. uşor discoidale. acumulează în struguri la maturitatea tehnologică 200210 g/litru must. o aci-ditate totală ridicată (56 g/litru) exprimată în acid sulfuric. cu miezul consistent şi gust aromat.8. cu o perioadă scurtă de vegetaţie (160-170 zile).MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Tămâioasă românească. Producţiile obţinute: 11. strugurii sunt mijlocii.7. 3. Fetească regală.8. Muscat Ottonel. tri. verde deschis. se deosebeşte de aceasta prin dimensiunile strugurilor şi a boabelor care sunt mai mici precum şi prin culoarea acestora care este violetă cu nuanţe vineţii. cu pieliţa galben verzuie şi aco-perită cu pruină intens albicioasă Miezul este suculent iar guistul are aromă intensă de Muscat. Obţinerea vinurilor spumante porneşte de la 96 . soi întâlnit în majoritatea podgoriilor din Moldova. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI SPUMANTE Vinul spumant este acel vin care conţine bioxid de carbon de natură endogenă rezultat în urma fermentaţiei naturale şi care la 20°C dezvoltă în sticla în care este îmbuteliat o presiune de minim 3 atmosfere. Busuioacă de Bohotin face parte din acelaşi grup cu Tămâioasă românească. boa-bele sunt mijlocii. cilindro-conici.8 t/ha. Frunza este mijlocie. Soiurile culti-vate în România şi corespund acestui scop sunt următoarele: Aligote. obţinut din sucul natural de struguri prin evaporare totală sub vid şi la temperatură scăzută. fără a se inter-veni cu corecţii şi tratamente de natură chimică. de culoare verde-deschisă. Caracteristici tehnologice. cu tendinţă de uni sau biaripare.0-2. sferice. Riesling italian. Obţinerea sucurilor de struguri porneşte de la strugurii materie pri-mă cu o concentraţie de zaharuri în must moderată (160-180 g/litru). se pretează la supramaturare înregistrând la cules 250-270 g/litru cu aciditatea totală 4-5 g/litru. mijlocii. sferice. Sub denumirea generală de suc de struguri există patru categorii de produse: · suc de struguri natural. Prezintă aptitudini sporite de supramaturare până la concentraţii de 268 g/litru zaharuri în must. 3. o cantitate redusă de substanţe pectice (sub 500 mg/litru) şi un grad ridicat de fructuo-zitate. acoperite la maturitatea boabelor de galben.

Băbească neagră şi Pinot noir servesc la prepararea vinurilor spumante de culoare roz iar Muscatul Ottonel la obţinerea vinurilor spumante aromate.5 g/litru H2SO4). 3. Zghihară de Huşi. SOIURI DE STRUGURI PENTRU DISTILATE ÎNVECHITE Distilatul învechit de tip cognac (vinars) este băutura ce rezultă prin învechirea în butoaie de stejar a distilatului nou şi aducerea acestuia la tăria de comercializare (38-45% alcool în volum) după care se aplică unele tratamente şi practici autorizate. Soiurile pentru vin care corespund acestor exigenţe sunt: Iordană şi parţial Băbească neagră. Corespund acestor cerinţe soiurile de mare producţie (peste 15 t/ha) cu creştere viguroasă şi maturarea deplină a boabelor târzie. St. 3. zaharoză şi alcool alimentar (până la tăria alcoolică de 16-18% în volum). puţin extractive (extras redus cca. Băbească gri.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE vinurile seci care au culoare alb-verzui. un grad alcoolic moderat (11. cu o concentraţie mică în alcool (8-9% în volum).9. Se mai folosesc soiurile Fetească albă şi Fetească regală cultivate în climat mai răcoros. Mustoasă de Măderat. cum sunt: Fetească regală. 97 .0% în volum). SOIURI DE STRUGURI PENTRU VERMUT Vermutul este băutura rezultată din mustul fermentat în care se adaugă extracte din plante aromatizante. Distilatul învechit de calitate superioară se obţine pornind de la vinurile albe seci. Emilion. o extractivitate redusă (15-18 g/litru) şi o aciditate totală sporită (5-6 g/litru). un extras redus având valori moderate (18-20 g/litru) şi un grad ridicat de fructuozitate.10. Soiurile de struguri recomandate pentru obţinerea vermuturilor sunt: Roşioară (pentru vermuturi albe) şi Oporto (pentru vermuturile roşii). o aciditate totală ridicată (5-6 g/litru). Obţinerea unor vermuturi de cali-tate superioară reclamă folosirea ca materie primă vinurile albe sau roşii cu grad alcoolic moderat (10-11% volum). 15 g/litru) şi un conţinut redus în aciditate totală (sub 3.

Ed. Cluj-Napoca. Bucureşti. V. APAHIDEAN. şi colab.VASILICĂ. BOJOR.. Tehnologii de prelucrare a cerealelor în industria morăritului. Risoprint. 16.S. Ed. BÂLTEANU. CERNEA.CIOBANU. I.. EDP. BÂLTEANU.. 13. 2000. 9. 12. Ed. Nectarinele. 26. Cluj-N.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. FALISSE. Ceres.. 98 .. CERNEA. 1983. DRĂGICI. S.. I. Ceres. Tehnică. Agrotehnică diferenţiată. CERNEA. 27. 24. BUTNARIU.SALONTAI. 1983. Ceres. Tratat de Legumicultură. BODEA.. BORCEAN. O. Ed.. C. AcademicPres. COCIU. Cluj-N. 25. vol. I. Ed. Studiul colecţiei de germoplasmă de hamei (Humulus lupulus).. 20. 1993. Bucureşti.. S. Prunul. AL. 1977. Tratat de biochimie vegetală. Bucureşti. GH. Tipo Agronomia. Cultura orezului.. 2002. 1995. GH. Ed. AL. C. 1977. Cluj-Napoca. 11. M. Academiei Bucureşti. G. Cercetări referitoare la rezistenţa la iernare a piersi-cului.. II. Legumicultură specială. Teză de doctorat. Ed. 18. 1996. Academiei.. Ed. CERNEA. vol.. 1982. Timişoara. Genesis. Ed. Fitotehnie. şi colab. AL. I. 4. FAZECAŞ. Bucureşti. 1977.. 3. 8. 1994. Institutul Agronomic “Nicolae Bălcescu”. Ceres. Ed.BÎRNAURE. şi colab. ŞT.VASILICĂ. 23. Tratat de biochimie vegetală. Belgia. S. şi colab. Didactică şi Pedagogică. 1983. I. V. Ed. FL. şi colab. 1992. Bucureşti. Ed. COCIU. 2. C. I. Bucureşti. 1993. 2000. V. Orzul. APAHIDEAN. 1992. 1982.. COCIU. Fitotehnie. Ed. AL.MORAR. Academiei. BÂLTEANU. V.. Ed. MARIA şi colab. S. BORCEAN. VALENTINA. şi colab. 1976. Cultura soiei.. 28.. Ed. 1974. Bucureşti. C. 1983. GH. Timişoara. APAHIDEAN. A. Ed. şi colab. 7. vol. 1999.S. BERINDEI. 31. Legumicultură. şi colab.. Tipo Agronomia. M. Cluj-Napoca. Didactică şi Pedagogică. COSTIN. Ed.FAZECAŞ. Ed. Cultura plantelor de câmp. şi colab.. Zonarea. 10. 6. Fitotehnie. 1990. Bucureşti. RUXANDRA şi colab. Conphys.1996 BOTEZ. DENCESCU. în vederea stabilirii genitorilor pentru procesul de ameliorare. M. 22. AL. Bucureşti. 29.. Facultate Science Agronomie Gembloux.. Tipo Agronomia. Bucureşti. V. 5. 1991. Bucureşti. Lucrări practice de Fitotehnie partea I. 19. şi colab. 2001. Cultura caisului. 15. I. de Vest.BÎRNAURE. Risoprint. Legumicultură specială. 2003. II. Teză de doctorat. 21.. Legumicultură specială. şi colab. şi colab. I. Legumicultură specială. Fitotehnie. Cluj-Napoca. Ceres. Fito-tehnie.. Mirton. Bucureşti. Cluj-Napoca. Ed. Fitotehnie. Bucureşti. şi colab. DVORNIC. BADEA.DUDA. Cours de Phytotechnie. 30.. Bucureşti. Plante medicinale şi aromatice de la A la Z. cultivarea şi protecţia plantelor de câmp în Banat. Recoop. Ceres. I. H.. APAHIDEAN. 1975..BORCEANU. BODEA. 1997.. NICULINA BURLOI. Zonarea producţiei de cartof. ILEANA. Academiei Bucureşti. Caisul. 1975. Bucureşti. CIOFU. Ed.SALONTAI. BOGDAN. Bucureşti. 1997. Ed.S. 14. Sfecla pentru zahăr. Ceres. şi colab. Ed. Cluj-Napoca. Risoprint. Ed. EDP. 17. 1995.

Dacia ClujNapoca. RPTA. Ceres. 1997. Ceres. Bucureşti. USAMV Cluj-Napoca. 1981. I. Legumicultură. INDREA..AXINTE. 1973. 1980. EDP. 49. Ed. Cluj-N. I.ROMAN. şi colab. Ed. M.BORCEAN. L. Ed.TONCEA. în Cercetarea în sprijinul producţiei.. vol. Academiei. 2003. şi colab. 1993. GHENA.S. Cercetarea în sprijinul producţiei. CR.V. 53. şi colab... MORAR.. SEVASTIŢA.. Universitatea Craiova.BORCEAN. Risoprint.S.. ASAS. Cultura legumelor timpurii. L. 61. IANB. Ed. Fiziologie vegetală. MUSTE. 46. Ed. Ed. I. 1983. 37.. şi colab. Fertilizarea livezilor. şi colab. Ed. MUNTEAN. Teză de doctorat. 57. Viticultură generală şi specială. AcademicPres Cluj-Napoca MORAR G. 99 .. şi colab. 47. Ed. Materii prime vegetale. 54. Ed. Bucureşti. 51. Ed. Teză de doctorat. 2002. Tehnică. 1978. A. 58. şi colab. 59. Contribuţii privind cultura mărului pe terenurile nisipoase din sud-vestul ţării. şi colab. Materii prime vegetale. 2003. 50. 1989. Bucureşti. Ed. 36. 33. 1973.AXINTE. Ed. 1986. N. 35... G. L. MARCA. 45. 56. Fitotehnie. Contribuţii la studiul perfecţionării tehnologiei de cultivare a cartofului pentru sămânţă în afara zonelor închise. EDP. PASC. M. GIOSAN. Bucureşti. D. HERA. I şi II. 60. 44.. Ion Ionescu de la Brad. MUNTEAN.. SEVASTIŢA MUSTE GÂDEA. Ed. 42. Bucureşti.. Risoprint. 40. S. 1995. V. GUŞ. Teză de doctorat. Plante medici-nale şi aromatice. Cultura cartofului. I.. 62. Bucureşti. OŞLOBEANU. A. Ghid practic pentru cultura legumelor.S.S. 1978. ŞTEFANIA. vol. Păstrarea cartofului în macrosilozuri. Tehnologi produselor horticole. Soia. 2001. vol. Tehnologia păstrării perelor în stare proaspătă. Ed. GHERGHI. 1979. A. SEVASTIŢA. 52. D. NEGRILĂ. Tehnologii în agricultura ecologică. Teză de doctorat. vol. Bucureşti.SIN. Pomicultura specială. Mic tratat de fitotehnie. 1995. Pomicultură specială.ROMAN.. L. MUREŞAN. Fitotehnie. 1994.. 2002. A. Curs de Fitotehnie. Menţinerea calităţii legumelor şi fructelor în stare proaspătă. Tipo Agronomia Cluj-Napoca. Bucureşti.S. şi colab.. Bucureşti.I.MATERII PRIME VEGETALE 32. INDREA. AcademicPres. Bucureşti. Pomicultură generală şi specială. Bucureşti. 38. L. 1990. Plante medicinale şi aromatice cultivate în România. I. INDREA. Pomicultura şi viticultura. 2001. MILLIM. D.. 2004. Ed.. Ed. Bucureşti. Cluj-Napoca.Risoprint.. Cluj-Napoca. L. MUNTEAN. Ceres. GH. Ceres. Ceres Bucureşti. Ceres. Bucureşti. 2003. Didactică şi Pedagogică.II Ed. MUNTEAN. LAZĂR. Agrotehnică. Ed. . Contribuţii la stabilirea factorilor ecologici..II. Ceres Bucureşti. MUNTEAN. M. Păstrarea şi valorificarea fructelor şi legumelor. K. 1999. CORNELIA. Ed. Cluj-Napoca. şi colab. 55.. 1980. MUNTEAN. L. MUNTEAN. EDP.. Bucureşti.. şi colab. 34. Cultura florii soarelui. 39.V. MUSTE. N.. PARNIA. EDP. vol. 48. AcademicPres Cluj-Napoca.S. MIHĂESCU. 41. ASAS. 1995. 1979.V. GH. şi colab. 1977. GH. Cluj-Napoca.. MITRE. P. 1997.S şi colab. GH. GHERGHI. Bucureşti. 43. Risoprint. biologici şi agrotehnici care condiţionează rodirea vişinului. Ed. Braşov. 1987. G. Risoprint Cluj-Napoca. Mic tratat de fitotehnie.

69. simp. 1982.PERJU. Ceres.GODEANU. Ed. TIANU. Cultura hameiului. Cluj-Napoca. Bucureşti.SAVATTI.. 1988. Ed.S.Floarea soarelui. Ed. I. Chişinău. Ed. M. AL.Flora României. 78. V. şi colab. Bucureşti. Pomicultură generală şi specială.. Pomicultură generală şi specială. 1999. 84. 1999-2004.. Simpozion omagial “135 ani de învăţământ agronomic clujean”.. I. 66. AL. 1968. Anuarul statistic al României. 77. 2004. 1976. Bucureşti. X X X.BOBEŞ. Cultura orzului. 73. 1984. Bucureşti. SALONTAI. Ed. STAN. E. Societatea Horticultorilor din România. 67. 2000 . Bucureşti. Ceres. Lucr. 72. SALONTAI. 1975. I-XIII. M. Universitas. M. 74. AL. V. vol. 2000. G. Grădina de legume. 71. Ed. Ed. POPESCU. Hameiul. AcademicPres. VRÎNCEANU. Ceres Bucureşti. 1952-1976 . 76. 1996. Bucureşti.BÂRSAN. L. ClujNapoca. 70. Lucrări ştiinţifice USAMV Cluj-Napoca. SEVASTIŢA MUSTE POP. 1998. Bucureşti. Mic atlas de plante din flora RSR. Sfecla de zahăr.BÂRNAURE şi colab. Dacia Cluj-Napoca. “Pelendava 1950”. Ed. 2002. 1993. 81. Ceres. Academiei. Bucureşti. Ed. VOICAN. 1985. X X X. Grand... 86. Hameiul. Bucureşti. TODOR. 1982.MUNTEAN. şi colab. Ed. vol. Cultura alunelor de pământ. POPESCU. X X X.. PATRON. M. Ed. 1983. 80. P. T. EDP.Floarea soarelui hibridă. Ed. Z. 83. ICPIAF. şi colab. I. Lista oficială a soiurilor şi hibrizilor cultivaţi în România. Ed.. Cluj-N. şt. I. X X X.V. Legumicultură.. Ceres. AL. STĂNESCU. Bucureşti. VRÎNCEANU.. X X X. Ceres. II. SALONTAI. şi colab. I. SALONTAI. Iaşi. EDP.LUCA. Pomicultură generală. 1974 . POPESCU. Bucureşti.. POPESCU.. 75. ROPAN. Academiei. 100 . Cercetări privind influenţa unor particularităţi biologice asupra potenţialului productiv al nucului cultivat în masiv.N.. Craiova. EDP. 85. şi colab. 64... Legumicultură. M... Cultura protejată a legumelor în sere şi solarii. şi colab. Ed. V. L. AL.. 1997. 2001. 68. AL. şi colab. AL. 82. I..V. 1992. Risoprint.MATERII PRIME VEGETALE 63. 65. AL. 2002. Ed. MARIA LATEŞ. Tipo Agronomia Cluj-N. Cluj-Napoca. SALONTAI. vol. Ion Ionescu de la Brad. Colecţia reviste Hortinform. Certificarea şi controlul calităţii seminţelor la plantele de câmp. 87.BUDE. X X X.. Curs de Fitotehnie. 79. orzul şi berea. 2002. AL.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful