MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

CUPRINS

Cap.1. SPECII LEGUMICOLE………………………………….. 1.1. Legume solano-fructoase……………………………... 1.1.1. Tomatele……………………………………… 1.1.2. Ardeiul………………………………………... 1.1.3. Pătlăgele vinete……………………………….. 1.2. Legume cucurbitaceae………………………………... 1.2.1. Castraveţi……………………………………... 1.2.2. Dovlecelul comun…………………………….. 1.2.3. Pepenele galben………………………………. 1.2.4. Pepenele verde………………………………... 1.3. Legume rădăcinoase…………………………………... 1.3.1. Morcovul……………………………………... 1.3.2. Pătrunjelul……………………………………. 1.3.3. Ţelina de rădăcină……………………………. 1.3.4. Păstârnacul……………………………………. 1.3.5. Ridichile…………………………………….... 1.4. Legume din grupa verzei……………………………... 1.4.1. Varza albă……………………………………. 1.4.2. Varza roşie……………………………………. 1.4.3. Conopida……………………………………... 1.4.4. Gulia………………………………………….. 1.5. Legume bulbifere……………………………………... 1.5.1. Ceapa…………………………………………. 1.5.2. Usturoiul……………………………………… 1.6. Legume perene şi condimentare……………………… 1.6.1. Reventul………………………………………. 1.6.2 Sparanghelul………………………………….. 1.6.3. Hreanul……………………………………….. 1.6.4. Leuşteanul……………………………………. 1.6.5. Măcrişul………………………………………. 1.6.6. Mărarul……………………………………….. 1.6.7. Rozmarinul…………………………………… 1.6.8. Cimbrul de cultura……………………………. 1.6.9. Asmăţuiul……………………………………..

3 3 3 8 11 13 13 15 16 17 19 19 21 22 23 24 26 26 28 29 30 32 32 34 36 36 37 38 39 40 41 42 43 43

Cap.2. SPECII POMICOLE……………………………………… 45 2. 1. Mărul………………………………………………… 45 2. 2. Părul…………………………………………………. 47
1

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

2. 3. 2. 4. 2. 5. 2. 6. 2. 7. 2. 8. 2. 9. 2.10. 2.11. 2.12. 2.13. 2.14.

Prunul………………………………………………... Caisul………………………………………………... Piersicul……………………………………………… Cireşul……………………………………………….. Vişinul……………………………………………….. Nucul………………………………………………… Alunul……………………………………………….. Căpşunul…………………………………………….. Zmeurul şi murul…………………………………….. Coacăzul……………………………………………... Afinul………………………………………………... Cătina albă……………………………………………

49 55 58 63 67 70 76 79 81 84 86 87

Cap.3. VIŢA DE VIE……………………………………………… 90 3.1. Soiuri de struguri pentru vin……………………... 90 3.2. Soiuri de struguri pentru vinuri albe de consum curent.. 91 Soiuri de struguri pentru vinuri albe de calitate supe3.3. 92 rioară………………………………………………… 3.4. Soiuri de struguri pentru vinuri roşii de consum curent.. 94 Soiuri de struguri pentru vinuri roşii de calitate supe3.5. 95 rioară………………………………………………… 3.6. Soiuri de struguri pentru vinuri aromate…………….. 96 3.7. Soiuri pentru sucuri de struguri……………………… 96 3.8. Soiuri de struguri pentru vinuri spumante…………... 96 3.9. Soiuri de struguri pentru vermut……………….……. 97 3.10. Soiuri de struguri pentru distilate învechite…………. 97 BIBLIOGRAFIE………………………………………………………… 98

2

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

Capitolul

1

SPECII LEGUMICOLE
1.1. LEGUME SOLANO-FRUCTOASE 1.1.1. Tomatele - Solanum lycopersicum L., sin. Lycopersicum esculentum Mill., Fam. Solanaceae Importanţă. Fructele de tomate prezintă importanţă economică şi alimentară nu atât prin conţinutul în elemente energetice cât prin conţinutul ridicat în vitamine, săruri minerale şi acizi organici Utilizate la început numai ca plante ornamentale, tomatele au fost considerate legume în jurul anului 1870 în Franţa şi mult mai târziu în Germania şi Elveţia (MAIER, 1969). Fructul, o bacă, este format din epicarp (pieliţa), mezocarp (pulpa) şi ţesut placentar cu seminţe. Culoarea fructului imatur verde devine la maturitatea de consum după soi roşie, zmeurie, portocalie sau galbenă. Starea de dezvoltare a fructului la încetarea creşterii după care, în general, au loc modificări de pigmentaţie mai este denumită şi maturitate verde. O caracteristică importantă pentru valorificarea tomatelor este capa-citatea lor de a se matura după recoltare (posmaturare), începând cu o anumită stare de dezvoltare. Este o plantă originală din climatul cald Peru şi Mexic, adaptându-se destul de uşor şi la temperaturi mai scăzute, putând fi cultivate în climatul temperat, din luna mai până în octombrie, în câmp. Eşalonarea în timp, alături de suprafeţele mari de cultură, produc-ţiile mereu în creştere prin soiuri noi şi tehnologii perfecţionate reflectă importanţa tomatelor care, comparativ cu alte specii de legume, sunt con-sumate în cele mai mari cantităţi. Însuşirile organoleptice ale fructelor cu gust specific dulce - acrişor, forma şi culoarea atrăgătoare explică marele lor consum, în primul rând în stare proaspătă şi ca adaos la majoritatea preparatelor culinare. Fructele de tomate pot fi conservate sub diferite forme şi anume suc, pastă, fructe întregi coapte, depelate, murături (fructele verzi). Bulio-nul se foloseşte ca adaus la prepararea altor tipuri de conserve. Principala însuşire sub aspectul nutriţional a tomatelor trebuie con-siderată a fi conţinutul în acid ascorbic şi substanţe minerale, aport a cărui importanţă se amplifică ca urmare a cantităţilor mari în care se practică consumul, mai ales în stare proaspătă. Compoziţia chimică. Fructele de tomate conţin 93,5% apă şi 6,5% substanţă uscată. Din totalul de substanţă uscată conţinută 50% o reprezintă zaharurile (3,4%), proteina brută 1,11%, celuloza 0,68%, acizii organici, 0,97%. Tomatele reprezintă un
3

putând fi acoperit de consumul a 2-3 fructe de circa 100 g. modificând textura fructelor la maturare. proteină brută şi carotenoide totale. Necesarul zilnic de vitamina C este de 50mg. menţinându-se în poziţie verticală până la apariţia fructelor când datorită greutăţii acestora se lasă pe sol. la baza 4 . proteină brută şi acizi liberi.p. Sistemul radicular este de tip pivotant la culturile semănate direct în câmp şi fascicular la cele înfiinţate prin răsad. urmat în ordinea descreşterii cantităţii. hemiceluloze şi pectine. Pe tulpină. Particularităţi biologice. în grupa xantofi-telor predomină luteina. de β-caroten. Dată fiind importanţa tomatelor pentru aportul de acid ascorbic. n-hexenal. etc. pe când între proteină brută şi zaharuri. Protidele se găsesc în cantităţi reduse. decât ţesutul locular. Ca o concluzie în ce priveşte compoziţia chimică a fructelor s-au desprins nişte corelaţii pozitive între conţinutul substanţei uscate în proteină brută şi cenuşă. aspartic. fructele ferme conţin în can-titate mai ridicată. Conţinutul în acid ascorbic. se reduce după coacere la mai puţin de 0. lizină. Repartizarea acizilor în fruct nu este uniformă. Din grupa oxidoreductazelor cea mai studiată a fost pero-xidaza. creşterea în înălţime este con-tinuată de lăstarul aflat la baza frunzei din imediata apropiere a acesteia. Soiurile care aparţin varietăţilor cu creştere determinată au înălţimea de 30-100 cm. Uleiurile eterice sunt cele care imprimă aroma specifică. oleic. Carotenoidele. la varietăţile cu creştere nederminată înălţimea acesteia poate să ajungă la 2-3 m. Pericarpul conţine cu 20% mai multe zaharuri reducă-toare (glucoză cu 30%). Astfel cantitatea cea mai mare de pigmenţi se găsesc în pericarpul exterior (42-54%). serină. precum şi dependenţa lor de multiplii factori. Enzimele.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE ţesut de rezervă de tip glucidic. corelaţiile sunt negative (BODEA. Tomatele sunt plante anuale în condiţii de climat temperat iar în climatul tropical sunt plante perene. tirozină. Cantitatea cea mai mare a totalului acizilor şi a acidului citric se găseşte în spaţiul locular din jurul seminţelor. 2-izobutil-tiazol. repartizate neuniform în interiorul fructelor. Lipidele însumează 0. principalii pigmenţi ai fructelor coapte. la acesta contribuind în special: cis-3-hexen-1. leucină. stearic. Amidonul. Acizii organici neazotaţi sunt reprezentaţi prin acidul citric şi malic. valină. astfel. în pericarpul interior (25-38%) iar cel mai puţin în ţesutul locular (17-24%). dintre aminoacizii predomină: acidul glutamic. la soiurile cu o coloraţie normală denumite şi standard polie-nele sunt alcătuite în cea mai mare proporţie din licopen. vitamină predominantă. dat fiind faptul că. fată de cele moi. Vitaminele. 1984). palmitic şi miristic. Zaharurile sunt alcătuite predominant din glucoză şi fructoză. în lipsa unui sistem de susţinere. Tulpina are o creştere simpodială. este cuprins între 15-25 mg/100 g p. perioada şi modul de cultură. soi.21%. gluconaza cu rol asupra glucanilor. citochininele. după apariţia unei inflorescenţe în vârful tulpinii. Acizii graşi constituie 75% din lipidele totale şi sunt reprezentaţi de acizii linoleic. proteină brută şi acid ascor-bic. giberelinele. în cantitate maximă de 1% în fructele necoapte. Fitohormonii principali prezenţi in fructele de tomate sunt auxinele. acid malic şi citric. diferă în funcţie de soi. se recomandă folosirea acestora în stare proaspătă. Repartizarea pigmenţilor carotenoizi în fructe este neuniformă şi legată de factori morfo-anatomici. În compoziţia pereţilor celulari intră următoarele poliglucide: celuloză. puternic influenţată de soi.15%. Tulpina este erectă de înălţimi diferite în funcţie de varietate. pigmentul princi-pal.01.

cu stamine concrescute la bază cu tubul corolei. acesta fiind unul din criteriile de stabilire a destinaţiei care i se dă. Brăila 405. genul Solanum. Vitamina. acoperite cu perişori. Ioana F1.ciclul prelungit: Lucia.consum în stare proaspătă: Export II F1. sau acid ascorbic şi greutatea fructelor. Sub aspectul calităţii fructelor în cadrul soiurilor şi hibrizilor folosiţi în cultură există diferenţe. . 1984). sau echilibrarea acidităţii fruc-telor alături de obiectivul productivitate. Falcato. . Polenizarea este autogamă. Işalniţa 50 F1. Misouri. Diana.pentru industrializare: Monor. Pavio. Romec 554. turtite. au petale galbene.pentru industrializare: Buzău 47.cu folosire mixtă: Mariana.ciclul scurt: Export II. mărime şi culoare în funcţie de soi.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE frunzelor se formează lăstarii care au capacitate mare de fructificare dar care la soiurile cu creştere nedeterminată prin lucrarea de copilit din timpul creşterii lăstarilor se asigură formarea de fructe mari pe tulpina principală Frunzele sunt imparipenat sectate. pigmenţi. Primadon F1. Buzău 22. c) Hibrizi pentru cultura în solarii: . aciditate. Tomatele fac parte din familia Solanaceae. Splendid. . Fructul este de tip bacă cărnoasă de formă. zaharuri. 5 . Ioana. . d) Hibrizi pentru cultura în sere: Gloria. Romatos. Berdy. Resyset. Matador Factorii biologici care influenţează calitatea fructelor Soiul sau hibridul este factorul genetic care asigură stabilitatea carac-terelor ereditare a materialului folosit pentru înmulţire. Fakel. ceea ce uşurează lucrarea de castrat necesare în procesul de producere a seminţelor hibride. b) Soiuri şi hibrizi semitimpurii: Ø cu creştere determinată: . Roxana. Solara. Nematride.cu folosire mixtă: Ace Royal. Roma. Ø cu creştere nedeterminată: . de modul de multiplicare.cu folosire mixtă: Precoce de Someşeni. de tipul de cultură şi de destinaţia culturii în: a) Soiuri şi hibrizi timpurii: Ø cu creştere nedeterminată: . Sistematică şi soiuri. Işalniţa 50. În secţiune fructul prezintă un număr diferit de lojii seminale în care sunt dispuse seminţele.pentru industrializare: Dacia. Nemarom. Seminţele sunt oval-rotunjite. Ø cu creştere determinată: . netede sau gofrate. Florile sunt pe tipul cinci. Elena. Vemone. Minerva. albi-argintii. Ronco. specia Solanum lycopersicum. Ferma. Sincron. Argeş 428. cu foliole de mărimi diferite. VF. În urma studiilor întreprinse la noi în ţara pe 9 soiuri (BODEA. s-a constatat diferenţe în ce priveşte conţinutul în zaharuri. Cluj-80 F1. Savon. Se remarcă la cele mai multe soiuri corelaţia negativă între nivelul ridicat al conţinutului în substanţa uscată. Marfa. Florile sunt grupate în inflores-cenţă de tip cimă. zaharuri. Soiurile de tomate răspândite în cultură se clasifică în funcţie de perioada de vegetaţie. Vidra 533. Obiectivele biochimice ale ameliorării constau în mărirea conţinu-tului în substanţă uscată. Diva. Apollo. Diablo. conţinutul în acid ascorbic şi carotenoide. Unirea. Cu cât numărul lojilor este mai mare cu atât fructele sunt mai cărnoase şi mai bune pentru consumul în stare proaspătă.

Cerinţele fată de temperatură este în funcţie de faza de vegetaţie. cele optime sunt de 24ºC. Conţinutul în amidon al fructelor tinere este corelat pozitiv cu acele în substanţă uscată al fructelor coapte. Factorii ecologici care influenţează calitatea fructelor Temperatura reprezintă o condiţie esenţială pentru funcţiile meta-bolice şi celulare ale plantelor. 6 . cetone. În fructele verzi se găsesc cantităţi mai mari de N. în funcţie de temperatură. Raportul glucozăfructoză în primele stadii de dezvoltare al fructelor indică o cantitate dublă de glucoză faţă de fructoză. Creşterile plantelor ca şi funcţiile reproduc-tive pot fi puternic modificate de temperatură. care marchează terminarea maturării şi începerea senescenţei. Fe şi B. Conţinutul în protide având valori ridicate la fructele verzi mici. Amidonul se acumulează în fructe până în apropierea maturităţii verzi apoi scade rapid. cât şi în perioada de producţie în funcţie de poziţia inflorescenţei şi de vârsta plantei. Creşterea plantelor ca şi funcţiile reproductive pot fi puternic modi-ficate de temperatură în combinaţie cu alţi factori de vegetaţie (lumina. mai multă cenuşă. pentru ca în perioada a III-a (pârgă). iniţială. K. în primele faze de maturare s-au identificat în fructe acetatul linalolului. Studiile efectuate au arătat că în perioada răsărire-înflorire. Solanina scade cu maturarea fructelor. conţinutul în auxine libere este mai ridicat în organele soiurilor timpurii. umiditate şi elementele nutritive minerale). se micşorează până la maturitatea verde. nutrienţi minerali. dimensiunea. singură sau în conjuncţie cu alţi factori ca lumina. Astfel. O importanţă deosebită privind urmărirea procesului de maturare a fructelor a avut-o evoluţia acizilor organici neazotaţi a căror cantitate se micşorează cu coacerea contribuind la gustul specific al fructelor la matu-ritatea de consum. K. vigoarea şi creşterea lăstarilor laterali diferă. Conţinutul în zaharuri al fructelor în perioada de coacere creşte treptat astfel încât suma glucoză-fructoză ajunge în final la 50% din subs-tanţa uscată. Un element legat de maturare este P al cărui conţinut nu variază mult la fructe între patru şi zece săptămâni de la legare (maturitate tehnologică). înaintea maturităţii de consum şi mai mare la supracoacere. iar în cele coapte. cultivar. pentru ca în apropierea coacerii valoarea acestuia să devină subunitară. liberă şi legată. Mg. însoţită de tulburări de culoare. pentru ca să scadă uşor la maturitatea de consum şi puternic la supramaturare. Compoziţia chimică a fructelor se modifică atât ca urmare a creş-terii şi maturării lor. P. evoluţia pigmenţilor carotenoidici începe o dată cu maturarea în verde a fructelor. perioada a II înainte de pârgă aciditatea totală este maximă. de asemenea. umiditate şi elemente nutritive minerale. compoziţia gazelor. valorile sunt mai mari pentru aciditatea totală. Vitaminele. în fructele mici conţinutul este scăzut. Temperatura minimă de germinaţie a seminţelor este de 10ºC. începe să se mărească şi ajunge la valori maxime la maturitatea tehnologică. Un alt component a cărei acumulare în fructe se intensifică cu apro-pierea coacerii este uleiul eteric. În perioada maturării fructele au un conţinut mai scăzut în apă. să scadă aciditatea totală. În acest sens s-au evidenţiat trei perioade: perioada1. Din punct de vedere fiziologic faza de coacere a fructelor este caracterizată prin respiraţie crescută. la supramaturare conţinutul în alcool. Numărul. creşte la coacere şi scade din nou la supramaturare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Ritmul de creştere şi dezvoltare a plantelor are determinare fizio-logică şi biochimică. compoziţia gazelor. aldehide. în special acidul ascorbic. Modificarea pigmenţilor în perioada de maturare a fructelor începe cu dispariţia clorofilelor. foto-perioadă şi umiditate.

în funcţie de zona de cultură Prin multiplele verigi. clima. unele la lumină şi altele la întuneric. Nutriţia minerală şi fertilizarea. La umiditate atmosferică ridi-cată de peste 95% fructele conţin mai puţin calciu. frunzele tinere au un conţinut maxim de clorofilă. în general. au arătat că fructele expuse la lumină au un conţinut mai ridicat în clorofilă. celuloză şi acid ascorbic dacă recoltarea s-a făcut în noiembrie. elemente de bază care influenţează calitatea recoltelor. şi fertilizare cu NP. este necesar mai ales. Azotul. zaharuri. paralel cu creşterea producţiei. Fructele obţinute din culturile tim-purii au conţinutul în acid malic mai ridicat decât la culturile tardive. frunzele acumulează cantităţi maxime de carotenoide. De aseme-nea. Fe. B. Potasiul se consumă în cantităţi mari. iar cu aceeaşi umiditate dar cu administrare de NK. în perioada creşterii fructelor. starea de maturare. în schimb acidul citric se acumulează mai bine la culturile tardive. scade conţinutul în substanţă uscată a fructelor. Regimul de apă se reflectă în compoziţia chimică a plantelor adeseori mai pronunţat decât fertilizarea. Tomatele reacţionează bine la aplicarea microelementelor (Ca. cenuşă. tehnica modernă de cultură constituie un factor important asupra compoziţiei chimice a plantelor. Înfiinţarea culturilor de tomate se face prin răsad. având un rol deosebit în procesele de creştere. uleiuri eterice comparativ cu cele obţinute în câmp (gust fad). caroten şi luteină. so-lul. în contrast cu cele de 25ºC şi 30ºC produc o creştere a numărului de flori în inflorescenţă. element important pentru creşterea plantelor şi fructificare. Lumina. produs în răsad-niţe începând din luna februarie. Influenţa regimului de lumină asupra compoziţiei chimice a fructelor are repercusiuni asupra acumulării β-carotenului com-parativ cu fructele maturate în condiţii de întuneric. la stimularea înfloritului şi la fructificare. locul de cultură. Urmărindu-se un complex de factori ca soiul. fructificare şi coacerea fructelor. Fructele de seră se caracterizează. În perioada de maturare a fructelor irigarea trebuie făcută cu cantităţi moderate de apă. se poate concluziona: administrarea de 7 . Cercetări asupra efectului maturării fructelor din acelaşi ciorchine. azotul în exces poate produce o creştere luxuriantă a plantelor. Umiditatea atmosferică şi precipitaţiile. Durata perioadei de vegetaţie. mai ales în condiţii de lumină redusă Fosforul este consumat în cantităţi mici dar este important în asimilarea azotului. În primele faze de vegetaţie. pentru a nu se micşora acumularea substanţei uscate solubile şi a acidului ascorbic. fertilizarea. Factorii tehnologici care influenţează calitatea fructelor Pentru asigurarea consumului de tomate o perioadă cât mai lungă de timp se practică cultura în seră. repicatul şi plantarea acestuia în câmp în perioada aprilie-mai. temperaturile scăzute din noiembrie defavorizând acumularea zaharurilor. şi au mai multa apă. în detrimentul fructificării. solarii şi câmp. fructele obţinute de la culturile tardive au conţinutul ridicat în s. prin conţinut mai redus în acizi.u.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Temperaturi de 14ºC. contribuind la formarea şi transportul hidraţilor de carbon şi a acidului ascorbic în fructe. abundenţa precipita-ţiilor. zaharuri. În cazul umidităţii solului de 70% din capacitatea de câmp. aplicarea de erbicide. acizi şi proteină brută dacă recoltarea se face în octombrie. iar fructele matu-rate la întuneric sunt mai bogate în licopen. Tomatele au cerinţe mari faţă de intensitatea luminii. Mn. Mo). diferenţierea organelor.

Dintre acizii graşi predomină acizii oleic. 3-7 mg acid citric. constituind o sursă importantă de vitamina C. La maturitate fiziologică stare la care seminţele pot germina. fructoză (1.99%) şi zaharoză (0. Pericarpul este sărac în lipide. stau la baza importanţei economice mari a acestei specii şi justifică extinderea suprafeţele cultivate în câmp sau protejat. Guatemala şi Peru ardeiul a fost adus mai întâi în Spania şi răspândit în alte ţări europene încă din secolul XVI. 1969. fruc-tele au culoarea roşie. linoleic şi palmitic. Factorii ecologici pot avea o influenţă mai mare decât cei genetici asupra variabilităţii compoziţiei chimice a fruc-telor. Valoarea nutritivă ridicată a fructelor.34%) prezente în fructele verzi. Predomină zaharurile alcătuite din: glucoză (7. prin valoarea nutritivă ridicată.06% şi proteinelor 1. prin prezenţa capsicinei şi diversitatea gamei de carotenoide. glutamic şi prolina. Fructele tuturor varie-tăţilor se consumă crude. Acizii organici neazotaţi sunt reprezentaţi prin acizii citric. Glucidele. Substanţa uscată reprezintă 7% şi 93% apă la fructele verzi. o bacă de forme şi mărimi variabile care constituie cri-teriile clasificării soiurilor şi grupărilor lor în varietăţi Cele mai importante varietăţi sunt: grosum (ardei gras). Fructele sunt utilizate în două stări de maturare: tehnologică şi fiziologică. Fructele se pot matura după recoltare (postmatu-rare). Din substanţa uscată cantitatea cea mai mare revine zaha-rurilor 3. mai rar portocalie (fructe roşii sau coapte).MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE îngrăşăminte şi irigarea duce la creşterea producţiei de fructe. Cultura poate fi în câmp. În fructele verzi la 100 grame s-au evidenţiat 73-157 mg acid malic. dar calitatea acestora sub aspectul acumulării de compuşi nutriţionali este adesea defavorizată. Fructele prin conţinutul ridicat în acid ascor-bic. malic. Fructele se recoltează la coacerea deplină dacă se valorifică imediat sau în stadiul de pârgă pentru transport la distanţe mai mari. Dintre aminoacizi predomină acizii aspartic. 2001). Original din Mexic. spaţii protejate (sere sau solarii). La maturitatea tehnologică fructele ajung la mărimea soiului de culoare verde sau gălbuie de intensitate variabilă. au constituit elemente de studiu pentru numeroşi cercetători. 8 .38%. longum (ardeiul lung şi de boia) şi acuminatum (ardeiul iute) (MAIER.2. Gustul fructelor este pungent (iute) la varietatea acuminatum şi mai rar la celelalte varietăţi. gliceric. în soluţii de sare. începând de la o anumită stare de dezvoltare. în schimb la cele coapte substanţa uscată este de 8. oxalic. Protidele. în oţet sau sub formă de bulion. citat de APAHIDEAN. o cantitate de 39-66% revine proteinelor. Fam. Lipide. cantităţile mari în care se consumă.47% iar conţinutul în apă este de 90. în preparate culinare după fierbere şi în stare conservată. Solanaceae Importanţă. ARDEIUL . în verile reci variabilitatea compuşilor chimici ai fructelor şi acumu-larea lor sunt mai reduse decât în verile calde. Fructul. Din totalul protidelor .1. caractere de specie.Capsicum annum. Recoltarea primelor fructe de tomate începe din ultima decadă a lunii iunie şi continuă până în august.06%. 1. care exprimat în proteină brută nu depăşeşte 1%. sunt necoapte (fructe verzi). Compoziţia chimică.33%). Din ardeiul de boia se fabrică boiaua dulce sau iute.

acuminatum (fructe cu vârf ascuţit) şi conv. pe un receptacul căr-nos. Evoluţia acumulării substanţelor chimice în timpul perioadei de vegetaţie. predomină capsantina şi ß-carotenul. Particularităţi biologice (fig. Acidul ascorbic prezent în cantităţi mari. sunt hermafrodite. Polenizarea este autogamă. de forme. Seminţele sunt dispuse în interiorul fructului. Tulpina este ramificată simpodial. Alte vitamine impor-tante care se găsesc în fructele de ardei sunt: vitaminele B1.059 mg/100) s. Dintre compuşii responsabili de pigmentaţia fructelor verzi. peţiolate cu limbul cordiform la varietăţile cu fruct mare şi lanceolate la cele cu fructe mici. rezistentă. vitamina PP şi vitamina E. conv. acumularea maximă de acid nicotinic. de tipul cinci.B2. Capsicina. Substanţe pungente responsabil de gustul iute al ardeilor a cărui conţinut variază mult în funcţie de soi între 0. mărimi şi culori diferite. În ce priveşte evoluţia lipidelor. tetragonum (ardei gogoşar).p.58).. Fructele roşii au un conţinut în vitamina E uşor mai ridicat. Sunt lucioase pe ambele feţe şi au culoarea verde cu nuanţe diferite. dispuse câte una sau două la locul de ramificare a tulpinii. în funcţie de soi. depăşeşte la fruc-tele verzi 100 mg% de p. În ultimele faze de dezvoltare a fructului care preced maturarea. clorofila. puternic dependentă de soi. sunt fragili şi se rup uşor mai ales la recoltarea fructelor. La bază este lignificată. Soiurile şi hibrizii sunt prezentaţi în tabelul 1. majoritatea fiind răspândite în stratul superficial al solului. iar în vitamina B1. spre maturitatea tehnologică se remarcă îmbogăţirea pericarpului în lipide. Fructul este o bacă. Florile.şi fosfolipide. La maturitatea de consum pot fi cu nuanţe de galben-verzui. scăderea proporţiei de glico.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Clorofila. fiind dependent în primul rând de soi şi de starea de maturare a fructelor.p. culoare galbenă.p. creşterea în înălţime este continuată de lăstarul aflat la baza frunzei din imediata apropiere a acesteia.27-1. macrocarpum (ardei dulce) care cuprinde convar.1. prio-ritatea la fructele coapte o are acidul citric în defavoarea celui malic care la fructele verzi avea întâietate. Cantităţi foarte mici de capsicine sunt prezente şi în fructele dulci (0. În cazul ardeiului gras roşu. cerasiforme (fructe în formă de cireaşă). Sistemul radicular este pivotant. Vitamine. datorită faptului că după apariţia unei inflorescenţe în vârful tulpinii. (ardei gras). până la verde închis iar la maturitatea fiziologică au culoarea roşie sau portocalie. În primele faze de creştere a fructelor conţinutul în carotenoide. Soiurile care se găsesc în cultură fac parte din subspecii şi convarietăţi diferite: · ssp. lăstarii. Înălţimea tulpinii 40-70 cm. Boiaua obţinută din fructele coapte ale ardeilor de boia conţine cantităţi mari de carotenoide.u. comparativ cu cea din pericarpul proaspăt. clorofilă şi capsicină atinge maximum de acumulare la 40 de zile de la înflo-rire. · ssp. în timp ce ramificaţiile tulpinii. B2 şi PP aproape dublu comparativ cu fructele verzi. Carotenoidele constituie principalii pigmenţi galbeni şi roşii ai fructelor coapte. totalul carotenoidelor este cuprins între 127 şi 284 mg/kg s. longum (ardei lung). Prin posmaturarea fruc-telor are loc scăderea conţinutului în 9 . La fructele coapte roşii acumularea în acid ascorbic este mult mai mare (211-300 mg% g p. conv. Soiuri şi hibrizi. Ardeiul în climatul temperat este plantă anuală.12 mg/100 g p. microcarpum (ardei iute) din care fac parte conv. se găseşte în cantităţi în jur de 9 mg la ardeiul gras şi lung şi numai de 4% la ardeiul gogoşar. Frunzele sunt simple. grossum. au formă rotund-turtită. majoritatea rădăcinilor au tendinţa să se dezvolte pe orizontală.p).

Export. Wonder F1. Rubin. Cultura de ardei se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. ardeiul poate urma după leguminoase. 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează în sol prin arătura adâncă. hibridul vegetaţie (zile) 100-110 De Siria. Arădean. văr-zoase. Galben superior 126-140 Mihaela. a aminoaci-zilor. Ceres. Titan 130-140 Kapia de Kurtovo. Carmen 90-100 100-110 140-160 De Arad. în general. umiditatea prea mare a solului defavorizează. Splendid.1. Oranj. este mai mare la cele obţinute din cul-tura de câmp comparativ cu cele obţinute în seră.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE toate formele de zaharuri. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor de ardei. Regimul de apă al solului cel mai favorabil este la 50% din inter-valul umidităţii active. spanac. Soiurile şi hibrizii de ardei cultivaţi în România (Monitorul oficial cu soiurile cultivate 2004) Convarietatea Ardei gras (grosum ) Ardei gogoşar (tetragonum) Ardei lung (longum) Ardei boia Ardei iute (microcarpum) Ardei gras pentru culturi în sere şi solarii Perioada de Soiul. Conţinutul în substanţă uscată şi carotenoide a fructelor este superior în cultura prin răsad la care factorii climatici au fost dirijaţi mai favorabil (intensitatea luminii şi tem-peraturi mai mari). decât la cele semănate direct în câmp. 10 . acumularea compuşilor chimici în plante. Lumina şi temperatura. Portocaliu Bruisma. Granat 151-160 Mădălin. rădăcinoase sau cereale. Picant. În asolament. ceapă verde. Siret.u. Splendid. Delta F1 111-125 Aroma. Uriaş de California Simultan. Denis F1. Superb. Flamingo F1 Atlas F1. Sonar Influenţa factorilor ecologici asupra calităţii fructelor de ardei. În acelaşi an. Cosmin 130-145 Arad 5. Tabelul 1. în special pe terenurile uşoare. ridichi care se recoltează până în luna mai. Silvia. Cornel. Opal. lipidelor şi hidroxiacizi şi o creştere a conţinutului în capsicină şi compuşi de tip ligninic. Cristal. Superb. Arad 6. Miniş 27. când se plantează ardeiul. înaintea culturilor de ardei se pot realiza culturi de legume verdeţuri: salată. Lumina solară integrală favorizează numai sinteza de acid ascorbic nu şi acea a capsicinei. de asemenea conţinutul în acid ascorbic şi de s. bulboase. 140-150 Globus. Zlaten medal 141-150 Lung de Işalniţa.

p.05 mg/100 g p. cu pulpa comestibilă de culoare alb verzuie ce conţine multe seminţe. compuşi organici: glucide (glucoză. Cultura este foarte răspândită în estul Asiei. pentru culturile timpurii de ardei gras şi în luna martie pentru culturile de vară-toamnă. După plantare răsadurile se udă pentru a asigura prinderea acestora.2%). Enzime: oxidoreductaze în special polifenoloxidaza. Pe suprafeţe mici. eşalonat. Particularităţi biologice (fig. aspartic). cu grijă pentru a preveni rupe-rea lăstarilor.. vitamina B1.27% din care proteina reprezintă 60-80%).87-1. 7-9%.Solanum melongena L. Lucrările de întreţinere ale culturilor de ardei constau în comple-tarea golurilor. la ardeiul gras. responsabilă de brunificarea pulpei fructelor ca urmare a prezenţei fenolilor şi taninurilor.1-0. În condiţiile din ţara noastră este plantă anuală. la maturitatea fiziologică.1-0. în zonele mai calde.1. în funcţie de zonă. care nu au ajuns la maturitatea de consum.59). zaharoză: 2.51-0. Conţinutul în acid ascorbic între 1-5.03.u. Acizii organici neazotaţi 0.27% exprimat în acid malic. 3-4 praşile mecanice şi 2-3 manuale. iar ardeiul gogoşar. albă sau verde deschis. fructoză. Tulpina este erectă. 8-15 t/ha la ardeiul pentru boia şi 5-6 t/ha la ardeiul iute. ovoidală sau sferică. PĂTLĂGELE VINETE . ardeiul lung şi cel pentru boia. unde se lucrează mecanizat la întreţinerea culturii se pot micşora distanţele dintre rânduri la 50-60 cm iar pe rând se plantează la 30-40 cm. B2 şi PP 0. 2-3 fertilizări faziale cu 100-150 kg azotat de amoniu la interval de 3-4 săptămâni.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Cultura de ardei se înfiinţează prin răsad. Se plantează la distanţa de 70-75 cm între rânduri şi 25-30 cm între plante pe rând.33-4%). Compoziţia chimică a fructelor: substanţa anorganică: apa 91-93% şi s. Solanaceae Importanţă. lipide (în cantităţi foarte mici de cca. Ardeiul gras şi iute se recoltează la maturitatea tehnică. temperatura solului trebuie să fie de 14-15°C. gogoşar şi ardeiul lung. ramificată şi cu o porţiune lignificată la 11 .25%) Vitamine: cantităţi mai reduse comparativ cu alte specii de legume. 0. Recoltarea se face manual. Fructul este o bacă de dimensiuni foarte mari. iar la ardeiul iute şi cel pentru boia distanţa de plantare este de 15-20 cm. Compuşi fenolici: conţinutul total în polifenoli (exprimaţi în tanin 0. Sistemul radicular este fasciculat.3. În momentul plantării. protide (azot total 0. 0. puţin ramificat. 1. lung şi gogoşar. Plantarea răsadurilor are loc în perioada aprilie-mai. produs în răsadniţe sau solarii calde. solanina alături de solanidina liberă contribuie la gustul amar al fructelor mai ales în partea din jurul seminţelor.p. Pătlăgelele vinete provin din India.7 mg/100 g p. alungită cu pojghiţă de culoare violet închis. aminoacizi (predomină acidul glutamic. se dez-voltă mai mult lateral şi mai puţin în profunzime. care sunt foarte fragili. iar în timpul perioadei de vegetaţie se fac 10-12 udări cu norme de 400-500 m3 apă/ha. Producţia este de 15-30 t/ha la ardeiul gras. unde se seamănă în luna februarie. Din grupa glicoalcaloizilor. Fam. Înaintea primelor brume se recoltează şi fructele verzi. La noi în ţară a intrat în cultură în secolul XVIII.04. începând cu apariţia primelor frunze. 0.

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

bază. Scoarţa tul-pinii este subţire, verde sau antocianică, cu ramificaţii monopodiale cu 8-12 etaje. Frunzele sunt mari, 10-20 cm, peţio-late, cu marginea întreagă dispusă altern. Partea superioară a limbului este acoperită de perişori fini iar cea inferioară este glabră. Florile sunt mari de culoare violacee, solitare, pe tipul cinci, poleni-zarea este autogamă. Fructul este o bacă, de dimensiuni mari, de formă ovală, piriformă, de culoarea neagră, violacee sau galben maroniu. Soiuri şi hibrizi. Soiurile din sortimentul de cultură în câmp şi protejată sunt redate în tabelul 1.2. Tabelul 1.2. Soiuri de vinete cultivate în România (2004)
Perioada de Soiuri sau hibrizi vegetaţie (zile) 110-120 Narcisa F1, Drăgaica Culturi în Amurg, Bucureştene, Pana Corbului, Contesa, 121-130 câmp Lucia, Lidia F1 131-140 Viorica Culturi în sere 110-120 Rima F1, Narcisa F1 şi solarii 121-130 Lidia F1, Lucia Destinaţia

Factorii care influenţează calitatea fructelor a) Factorii biologici. Soiul. Soiurile prezintă diferenţe în ce priveşte conţinutul în celuloză şi tanin, natura pigmenţilor antocianici din coaja fructelor. La tipurile de fructe cu coaja albă, verzuie şi violetă se constată că la cele cu fructe cu coaja de culoare albă se întâlneşte o acumulare mai mare de substanţă uscată, celuloză, Al, şi mai mică de N, Fe, Mn, Zn. Corelaţia între însuşirile morfologice şi biochimice ale fructelor, studiate la grupele de soiuri cu fructe lungi, rotunde şi ovale este eviden-ţiată prin conţinutul mai ridicat în proteină, glicoalcaloizi şi fenoli la fruc-tele lungi iar în zaharuri la fructele ovale. b) Factorii ecologici. Lumina influenţează creşterea conţinutului în zaharoză, temperatura ridicată şi uscăciunea atmosferică se manifestă prin inhibarea creşterii fructelor. Ca efect al complexului de factori climatici compoziţia chimică a fructelor de seră este mai bună, printr-un conţinut mai ridicat în s.u., zaharuri, cenuşă, proteină şi acid ascorbic şi mai scăzut în cenuşă comparativ cu culturile de câmp. Compoziţia chimică a fructelor în timpul creşterii şi dezvoltării acestora este diferită. Paralel cu creşterea fructelor, conţinutul acestora în s.u., proteină brută, taninuri şi acizi se reduce pe când acela în zaharuri creşte. Conţinutul fructelor în acid ascorbic scade pe măsură ce fructele se apropie de maturitatea tehnologică. Compoziţia chimică influenţată şi de perioada de recoltare. Astfel, fructele recoltate mai timpuriu conţin la aceeaşi stare de maturare mai puţină substanţă uscată şi zaharuri dar mai mult acid ascorbic decât cele recoltate mai târziu c) Factorii tehnologici. Solul - influenţează compoziţia chimică a fructelor mai ales prin aportul de elemente chimice cu N, P, K. Comparativ cu cultura pe sol, la cultura în sere sau solarii pe baloţi de paie, conţinutul frunzelor în N, P, K, la înflorire este mai ridicat, iar acele de Ca şi Mg mai scăzut. Fructele de vinete reacţionează foarte bine la aplicarea îngrăşămin-telor mai ales la cele organice, de asemenea reacţionează pozitiv la apli-carea îngrăşămintelor foliare cu microelemente. Recoltarea începe în iunie până toamna târziu, obţinându-se 30-40 t/ha.

12

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

1.2. LEGUME CUCURBITACEAE Acestei grupe de legume aparţin şase specii şi anume: Ø Castravetele Cucumis sativus Ø Pepenele galben Cucumis melo L. Ø Dovlecelul Cucurbita pepa L. var. oblonga Ø Dovlecelul patison Cucurbita pepo var. radiata Ø Pepenele verde Citrullus lanatus L. Ø Dovleacul comestibil Cucurbita maxima Caracteristici comune: sunt plante anuale ierboase, cu tulpini târâ-toare; prezintă flori unisexuate, plantele fiind monoice cu polenizare ento-mofilă; sunt pretenţioase sau foarte pretenţioase la căldură şi pretenţioase la lumină; tehnologia de cultură este foarte simplă; realizează producţii relativ mari la unitatea de suprafaţă. 1.2.1. Castraveţi - Cucumis sativus, Fam. Cucurbitaceae Importanţă. Este una din cele mai vechi legume, cultivat în India cu 3000 de ani în urmă, fiind menţionat şi în surse de informaţii romane şi ale Egiptului antic. Fructul este o melonidă (bacă falsă), de formă alungită, de culoare verde cu intensităţi şi nuanţe diferite la starea de maturitate la care se consumă şi galben la maturitatea fiziologică. În secţiune apare coaja colo-rată pulpa alb verzuie şi placenta cu seminţe plasate în loji. Cultura este extinsă pe toată perioada anului, în câmp, de primăvara până toamna, iar în sere si solarii în celelalte anotimpuri. Pentru fiecare tip de cultură există soiuri şi hibrizi proprii, iar în seră s-au creat soiuri partenocarpice (fără sămânţă). Fructele se consumă în cantităţi mari atât în stare proaspătă ca salată cât şi conservate (murături). Fructele de castraveţi la maturitate tehnologică sunt apreciate pentru însuşirile şi conţinutul diversificat de principii active cât şi cu efect terapeutic. Valoarea alimentară este redusă cu un aport caloric de 19 cal/100 g p.p. datorită conţinutului scăzut de substanţă uscată şi care variază între anumite limite în funcţie de mărimea fructului la recoltare. Conţinutul fructului în substanţe proteice este de 0,7-1,1%, săruri minerale 0,440,57% (predomină K cu rol alcalinizant în regimul nutriţio-nal), conţinutul în vitamine este ridicat, mai ales în acid ascorbic (14,5 mg/100 g p.p.), urmat de vitamina PP, complexul de vitamine B1, B2, B6 (0,02-0,03-0,04 mg/100 g p.p.); conţinutul în zaharuri (1,2-2,64%), glu-coza, fructoza şi zaharoza se găsesc în cele mai mari cantităţi, conţinutul în zaharuri este mai ridicat la fructele cu diametrul mare faţă de cele subţiri, de asemenea în ţesutul lacunar conţinutul este mai ridicat decât în pereţii laterali. Lipidele în cantitate de 0,1%, predomină acizii graşi linoleic şi lino-lenic. Uleiul eteric este cel care imprimă aroma specifică fructelor. Sucul de castraveţi are acţiune diuretică, ajută la creşterea părului şi tonificarea unghiilor, iar din seminţe se prepară diferite produse folosite în tratarea bolilor de piele. Se mai folosesc în cosmetică pentru pregătirea preparatelor emoliente de întreţinerea tenului. Particularităţi biologice Castravetele este o plantă anuală, erbacee. Sistemul radicular este ramificat, slab dezvoltat.

13

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

Tulpina este erbacee, ramificată acoperită cu perişori aspri şi este prevăzută cu cârcei, poate ajunge la o lungime de 2,5-3 m iar în contact cu solul, în condiţii de umiditate ridicată emite rădăcini adventive. Pe tulpină, la subsuoara frunzelor formează lăstari. Frunzele sunt mari, pentagonale, dinţate pe margini, acoperite cu peri-şori asprii. Florile sunt unisexuat monoice, dispuse 3-5 la subsuoara frunzelor, sunt mari, de culoare galbenă şi au formă de pâlnie. Florile femele se recunosc uşor după ovarul inferior dezvoltat. Există în prezent în cultură hibrizi ginoici care for-mează numai flori femele, inclusiv pe tulpina principală (hibridul Leon). Polenizarea florilor este entomo-filă. La hibrizii ginoici florile se for-mează prin partenocarpie. Fructul este de tip melonidă, de forme şi mă-rimi diferite în funcţie de soi, cu su-prafaţa netedă sau prevăzută cu ridi-cături semisferice, broboane sau cu ţepi. Seminţele sunt alungit-ovoidale turtite, ascuţite la extremităţi, de cu-loare albă, sau albgălbuie, de mări-me mijlocie. Specia are două forme cultivate, una cu fructe mici, numită şi cor-nişon, folosită în principal pentru conserve şi o formă cu fructe lungi sau semilungi, care se consumă în stare proaspătă. Soiuri şi hibrizi
a) După modul de repartizare a sexelor există trei tipuri de soiuri:

· monoice: pe axul principal apar la început florile mascule care alter-nează cu puţine flori femele. Pe ramificaţii apar flori femele în proporţie de 40-50%; · ginoice: planta are numai flori femele, fructele se dezvoltă prin partenocarpie; · andromonoice: pe aceeaşi plantă există flori mascule şi hermafrodite. b) După locul de cultură şi mărimea fructelor: Ø soiuri pentru câmp şi solarii cu fruct lung: Topaz, Magic, Astra F1, Select; Ø soiuri pentru câmp şi solarii cu fruct de tip cornişon: - timpurii: Regal F1, Renato F1, Adonis, Alaska F1, Mathilde F1, Mirinda, Cornişa, Mondial, Obelisk, Parker F1, Premier F1. - semitimpurii: Asterisc F1, Cornişon F1, Levina F1 , Cornibac F1 Record, Rita F1, Octopus F1, Partha F1 - semitârzii: Alibi F1, Meresta F1, Rozal F1; Ø hibrizi pentru seră cu fruct lung: - timpurii: Famosa, Floriade, Farbio, Tyria, Preferex, Pyralis, Sombrero, Nevada, Pietroso; - semitimpurii: Elka, Fitnes, Kamaron, Dalibor, Favorit; - semitârzii: Mustang, Jazer; Ø hibrizi pentru seră tip cornişon: - semitimpurii: Campion - timpurii: Meteor, Panadena, Pasanonte, Ophix, Selena; Factorii care influenţează calitatea fructelor a) Factorii biologici. Soiul. Un factor important în ameliorarea soiu-rilor de castraveţi îl constituie posibilitatea de control al sexului florilor. Pentru mărirea numărului de fructe este necesar să se mărească procentul florilor femele pe plantă, castravetele fiind o plantă unisexuat monoică. Flo-rile femeieşti se recunosc uşor după ovarul inferior care îmbracă forma vii-torului fruct. Florile bărbăteşti sunt lung pedunculată, cu corola mai mare apar întotdeauna înaintea celor femeieşti şi în număr mai mare pe tulpina principală. Fructele partenocarpice cultivate în seră au un conţinut mai scă-zut în s.u., zaharuri şi acid ascorbic.

14

reacţionează bine la îngrăşarea organică (gunoi de grajd). Polenizarea este entomo-filă. microelemente Ca (15-39 mg). Factorii ecologici care influenţează calitatea fructelor.2. Elementele nutritive sunt necesare să fie din abundenţă în sol deşi ele extrag cantităţi mici. alogamă.. Fără vrej. mari.5 mg). 15 . 2. granulată. galbene. duce la întârzieri mari de creştere şi obţinerea de fructe puţine şi netipice. Plantele nu rezistă la îngheţ. flori unisexuat monoice de culoare galbenă. mărime mijlocie şi formă oval-turtită. Rădăcina este pivotantă. P (0.Cucurbita pepo L. Arlika. Umiditatea. c) Factorii tehnologici. Temperatura minimă de germinaţie este de 12-14°C (14-16 zile) iar cea optimă de 20-25°C (6 zile). Particularităţi biologice. Fe (57 mg). var. bine ramificată. Insuficienţa apei în sol şi aer influenţează negativ creşterea plantelor determinând apariţia unui număr mai mare de flori mascule şi deformarea fructelor. Producţia obţinută este de 200-300 t/ha pentru culturile din sere şi 30-40 t/ha pentru cele din câmp.6-39. bogate în humus. dar având nevoie de intensitate ridicată. unisexuat monoice. Frunze mari. Dovlecelul comun .2. preferă soluri uşoare revene. Florile. pentalobate cu peţiol lung şi gol în interior.47-4. Dovlecelul are un conţinut mare de apă 93-98. Cucurbitaceae Importanţă. Până la fructificare. oblonga. tulburând activitatea enzimatică. Dovlecelul are cerinţe moderate faţă de căldură. cu reacţie neutră sau slab acidă cu textură luto-nisipoasă. planta creşte sub for-mă de tufă.A. conţinutul în azot total sporeşte gradat până la maturitatea şi îmbă-trânirea.4 mg%). Trecerea plantelor la temperaturi de 25ºC readuce procesele le normal.u. Solul. s. Umiditatea. iar în perioada de fructificare 70-75%. unele elemente devin toxice.77%. Seminţele au culoare alb-gălbuie.U. Din cauza sistemului radicular mai bine dezvoltat. cu perişori aspri rigizi. Fam. afânate. 1. Faţă de lumină dovlecelul are cerinţe ridicate. permeabile. Administrate în cantităţi mari. Creşterea plantelor în condiţii de temperatură scăzută (5ºC).MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE b) Factorii ecologici. cu minime de 15-16°C şi maxime de 30-35°C. Provine dintr-o specie aflată în New Mexico şi în vestul S. plantele rezistă mai bine la secetă. Soiuri cultivate: Dana. Se consumă în stare imatură numai după fierbere sau sub formă de murătură. B1.4%. Tulpina este scurtă la majoritatea soiurilor actuale. Căldura este unul dintre factorii de primă impor-tanţă pentru obţinerea de producţii mari şi de calitate. K (90 mg). Compoziţia chimică. vitamine: acid ascorbic (9. castraveţii fiind plante de zi scurtă (12 ore lumină). B2. Lumina cu o intensitate de 12-15000 de lucşi influenţează favorabil procesele fiziologice. Atât în sol cât şi în atmosferă trebuie menţinută la un nivel de 75-85% în sol şi 85-95% în aer. Privitor la evoluţia compuşilor cu azot ai fructelor. Temperatura optimă de vegetaţie este de 25-28°C. Fructul (fig. Este o plantă anuală cu creştere rapidă. plantele necesită o umiditate în sol de 65-70% din capacitatea de câmp. PP sub 1 mg%. odată cu clorofila şi acidul ascorbic. În timpul creşterii şi dezvoltării fructelor totalul acizilor prezintă o creştere mai mare (de 5-6 ori). Opal.61) este o melonidă cu formă alungită pigmentată în diverse nuanţe de verde deschis cu sau fără desene.

când fructele au ajuns la matu-ritatea tehnică. pentru culturile timpurii şi în iunie-iulie pentru culturile succesive. K. cu reacţie neutră şi pH = 6. Primăvara. Mie-zul are culoarea galbenă verzuie. B2.62) este de tip melonidă. ramificată. se pregăteşte patul germinativ cu grapa cu discuri. vitamina C 50-60 mg/100g. se deschid după 2-3 zile după apariţie. B6. Florile sunt mari. dovlecelul se cultivă şi în solarii. simple. solano-fructoase şi bulboase. 1. la pepenii cu miezul portocaliu. Producţia este de 6-10 t/ha şi 20-30 t/ha. creşte progresiv până în a 42-a zi conţinutul în amidon şi celu-loză. se deschid după 10 zile şi rămân deschise 1-2 zile. Fructul (fig. în asolament. cu cinci petale concrescute. ajungând până la 4-5 m lungime. în funcţie de mărimea fructelor la recoltare. Pepenele galben . Particularităţi biologice. după care conţinutul în zaharuri reducătoare descreşte în favoarea zaharozei. 350-400 kg/ha superfosfat şi 200-225 kg/ha sare potasică. erbacee. solitare. Este foarte vechi în cultură apreciat pentru aroma. Consumul specific este de 4. Frunzele sunt lung peţiolate. Fructele bogate în zahăr 4. Factorii tehnologici care influenţează calitatea fructelor Dovlecelul se cultivă în câmp atât ca o cultură principală cât şi suc-cesiv după alte legume timpurii. în funcţie de destinaţia producţiei. Tulpina este târâtoare. gustul. viguroasă. Cultura dovlecelului în câmp poate urma. urmând apoi pregătirea patu-lui germinativ. se face o arătură de vară şi se fertilizează cu 250-300 kg/ha Complex III. la maturitatea fiziologică dar şi în salate de fructe în cofetărie. de formă. unisexuat monoice sau hermafrodite.5 kg P2O5 şi 3. fructe gla-sate.5-7. la subsuoara frunzelor câte 3-5 la un loc. dar responsabil de aroma specifică este nonadienolul). galbene. Fructele se recoltează când au 6-10 cm şi floarea nu s-a scuturat sau când fructele au 1520 cm lungime şi 6-12 cm în diametru. vitamina B1. P. Fam. alb- 16 . Pe suprafaţa sa sunt perişori fini si este prevăzută cu cârcei. 1.5-14%. începând din luna aprilie.Cucumis melo.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Solurile. după germinarea seminţelor pătrunzând până la 1 m adâncime în sol. ocazie cu care se poate erbicida cu Balan 6-8 litri/ha. Pot fi cu suprafaţa netedă sau costată. după grăparea arăturii. afânate. Florile mascule apar mai devreme. Cultura se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. Sistemul radicular se dezvoltă repede.5 kg K2O la o tonă produs comercial. eşalonat. Florile femele apar pe lăstarii secundari. mazăre. Cucurbitaceae Importanţa. Pentru obţinerea de producţii timpurii. Pentru culturile succesive.5 g/100 g. care se încorporează prin ară-tura adâncă la 28-30 cm. Cu 10 zile înainte de maturare are loc o acumulare importantă de carotenoide colorate. Nutriţia minerală. Fe. aceasta fiind predominantă în ţesuturile de rezervă din fructele coapte. se aplică 150-200 kg/ha azotat de amoniu.5. dulceţuri. Înfiinţarea culturii se face de obicei prin semănat direct. cu 6-8 zile înainte de semănat.2.0 kg N. marmelade şi sucuri. rămân deschise o zi după care se ofilesc. varză timpurie. Ca. Se polenizează entomofil. Recoltarea se face manual. Este o plantă anuală. bogate în humus. după legu-minoase anuale sau perene precum şi după rădăcinoase. parfumul dar şi pentru valoarea sa nutritivă Se consumă în stare proaspătă.3. Acumularea substanţelor chimice în fructe are loc începând cu legarea lor. Compoziţie chimică. favorabile culturii dovlecelului sunt cele mijlocii sau uşoare. caroten (ß-carotenul). proteine 0. mărime şi culoare diferită în funcţie de soi. Culturile succesive pot urma după legume verdeţuri sau după cartofi timpurii. uleiuri eterice (în cantităţi mai mari acetatul de etil. penta-lobate.

Seminţele se găsesc într-un ţesut placentar dis-puse în mijlocul fructului. Fam. Având o mare capacitate de păstrare (30 de zile) şi prezentând o bună rezistenţă la transport pot fi transportaţi la distanţe mari mai nordice unde lipsa de fructe îi face foarte căutaţi. b) Factorii ecologici. Are cerinţe mari faţă de căldură. Fe 0. netedă şi lucioasă. Fructele se recoltează eşalonat. genul cucumis.semitimpurii: Cantalup. Delicios. cerinţe ridicate faţă de lumină. vit. sau portocaliu. colorată în verde cu diferite nuanţe şi desene. A. sau portocalie. 0. dar mai ales privind conţinutul în substanţe volatile şi caroteni datorită specificului de soi. Pepenele galben face parte din familia Cucur-bitaceae. folosiţi în scopul grăbirii maturării şi îmbunătăţirii calităţii fructelor.2. K 2.semitârzii: Comoara Ungariei.5g proteină. Conţinutul fructelor în substanţă uscată ß-caroten. favorizează acumularea de substanţă uscată.2g lipide. Creso F1. Sistematică şi soiuri. C.2%. Ogen. 1. Ca 7 mg. specia melo. coaja fiind mai deschisă la culoare. Templar F1. Pepenele verde . cu excepţia carotenoidelor şi un conţinut mai scăzut în apă. Titus. Compoziţia chimică a fructelor diferă în func-ţie de soi sub aspectul tuturor compuşilor chimici. are rezistenţă destul de mare la secetă datorită sistemului radicular bine dezvoltat. zaharuri în fructe. iar de P în frunze şi fructe. PP. Turkestan. este suculent dulce şi aromat. Fructul este o melonidă mare cu coaja groasă. B1. B6. Soiuri cultivate: . Producţia este de 20-25 t/ha. . Fructele produse în seră au un conţinut mai ridicat în toate componentele chimice. şi zaharoză este strâns corelat negativ cu umiditatea solului. Cucurbitaceae Importanţa. roz. nu favorizează nici viteza şi nici nivelul de acumulare al substanţelor hidrosolubile în fructe. fructele conţin 0. cele mai multe soiuri şi hibrizi conţin seminţe aşezate pe mai multe linii de la vârful fructului la peduncul. Influenţa tratamentului cu regulatori de creştere. Recoltarea fructelor începe din luna iulie şi durează până în sep-tembrie.timpurii: Ica. 17 .2mg. când au culoarea caracteristică soiului. acizi organici 0. Miezul este zemos. Există în cultură hibrizi triploizi fără seminţe.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE gălbuie. vit. Fondant. Fertilizarea cu N200P200K100 kg/ha.Citrullus lanatus Mansf. B2. germinează la 14-15oC. Pepenii verzi prezintă o cultură importantă economic şi foarte apreciată de consumatori datorită gustului echilibrat. cu extremităţile rotunjite. H. crapă uşor în zona pedunculului şi devine moale în zona pistilară. B5. colorat în roşu. O importanţă deosebită revine regimului de nutriţie şi fertilizării. fin şi plăcut având o pondere însemnată între fructele consumate în stare proas-pătă.4. temperatura optimă a solului 20-25oC. galben. . c) Factorii tehnologici. Deşi conţin 89-94% apă. dulce. Fructele au un conţinut ridicat în zaharuri (până la 11%). la maturitatea fiziologică.5 mg. Factorii climatici caracteristici modului de cultură sunt responsabilii principali ai diferenţelor înregistrate în compozi-ţia chimică a fructelor. P 12 mg. Roger. Compoziţia chimică. Factorii care influenţează compoziţia chimică a fructelor a) Factorii genetici.

Timpuriu de Canada. uşoare. faţă de apă cerinţe mari. Pe tulpina principală sunt florile mascule. luto-nisipoase În ceea ce priveşte efectul îngrăşămintelor chimice asupra calităţii fructelor. iar prin adăugare de potasiu conţinutul în zaharoză. Sistemul radicular bine dezvoltat. dulce. adă-postite de vânturi deoarece plantele reacţionează nefavorabil la întoarcerea frunzelor şi vrejilor. Este o plantă pretenţioasă faţă de căldură. negre. are loc după a 40-a zi de la legare. Bune premergătoare sunt lucerna. nu se modifică conţinutul în substanţe pectice. Paradise F1. De Miniş. maro sau pestriţe. Sweet. Favorit. Lovrin 532. specia lanatus. de culoare verde închis sau deschis unele cu desene specifice soiului. b) Factorii ecologici. În ce priveşte evoluţia substanţelor chimice în fructe. mazărea. 400-500 kg/ha superfosfat şi 200-250 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează prin arătura adâncă. târâtoare. Miezul fructului este zemos. acoperite de perişori albcenuşii. Cultura se înfiinţează prin semănat direct la sfârşitul lunii aprilie începutul lunii mai. preferă soluri nisipoase. iar cele femele apar pe lăstarii secundari. temperatura optimă este de 20-30oC. Factorii tehnologici care influenţează calitatea fructelor Cultura se amplasează pe terenuri plane. folosind 3-4 kg sămânţă/ha. se erbicidează cu Balan 6-8 litri/ha şi se pregăteşte patul germinativ. este acoperită de perişori. fasolea. La subsuoara frunzelor se formează florile şi câte un cârcel ramificat. mari. germinează la 14o 15 C. Primăvara se administrează 150-200 kg/ha azotat de amo-niu. Cultura se fertilizează din toamnă cu 20-30 t/ha gunoi de grajd. sunt mici. Frunzele.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Particularităţi biologice (fig.u. Sistematică soiuri. Dochiţa. Distanţa de semănat este de 140-150 cm între rânduri. se constată că adăugând azot în soluţia nutritivă. trifoiul.63). · semitimpurii: Crimson. Pepenele verde face parte din familia Cucurbitaceae genul citrulus. 1984). în carotenoide şi acid ascorbic care să depăşească soiurile existente în cultură. iar adâncimea de semănat este de 3-4 cm. cu expoziţie sudică. oval turtite. iar acumularea maximă de s. Urmărindu-se 30 de soiuri de diferite provenienţe s-a constatat că fructele soiurilor timpurii conţin mai puţină substanţă uscată şi mai multă zaharoză decât soiurile mai tardive (ENĂCHESCU. rădăcina principală ajunge până la 1. 18 . Tulpina este erbacee. iar în zaharuri după a 32-a zi. se măreşte con-ţinutul în zaharuri reducătoare. sferice sau alungite. Soiuri cultivate: · timpurii: Sugar baby. roşu cu nuanţe diferite. cu polenizare entomofilă. În procesul de ameliorare s-a urmărit obţinerea de hibrizi cu conţinut ridicat în substanţă uscată. cerinţe mari faţă de lumină.5 m. · semitârzii: De Dăbuleni. Factorii genetici şi climatici care influenţează calitatea fructelor a) Factorii genetici. vărzoasele şi rădăcinoasele. de culoare galbenă. solubilă şi carotenoide se măreşte. pe terenurile nisipoase sau când nu urmează după leguminoase. în timpul maturării conţinutul în substanţă uscată. Fructul este de tip melonidă. bine ramifi-cată. Florile sunt unisexuat monoice. sunt adânc sectate. · târzii: Charleston Gray. 40 cm între plante pe rând. cu lobi inegali şi rotunjiţi. cu coaja groasă. Semin-ţele mijlocii ca mărime.

3. de conserve de sucuri. Partea comestibilă a plantei. prezenţa substanţelor pectice. dar şi de alte substanţe energetice sau bioactive cu rol important în alimentaţie. Ø Chenopodiaceae: sfecla roşie. cu puţine vase şi fibre.Daucus carota L. Ø Brasicaceae (Crucifere): ridichile. precum si ca aliment dietetic.e. În această grupă intră plantele regiunilor umede şi răcoroase fapt ce permite cultivarea lor până la altitudinea de 1000-1500 m. Câmpia şi zona subcarpatică din sudul ţării. pătrunjelul. În interior se găseşte cilindrul central for-mat din lemn secundar. În anumite condiţii de sol şi cul-tură rădăcina se poate ramifica. Cluj. Cilindrul cen-tral.cârcelul de pe vreji corespunzător fructului copt. . se îngăl-beneşte. Moldova. în perioada iulieseptembrie. sărac în substanţe de rezervă şi mai ales carotenoide. Legumele din această grupă au o caracteristică comună şi anume: în cursul procesului de îngroşare secundara a rădăcinii şi a axului hipocotil acesta se tuberizează prin depozitarea în ţesutul parenchimatic lemnos şi liberian a unor cantităţi însemnate de substanţă de rezervă în special glu-cide. Momentul optim de recoltare se poate stabili ţinând cont de următoarele criterii: . Producţia este de 25-30 t/ha. este mult mai puţin dezvoltat. În secţiune transversală rădăcina are la exterior peridermul subţire. 1. cilindrică sau rotundă (carote). Rădăcinile tuberizate de morcov se utilizează în hrana oamenilor atât în stare proaspătă. parţial suberificat şi un parenchim bine dezvoltat care reprezintă liberul secundar.3. rădăcina. vara din culturi. dimineaţa devreme se formează mai puţină rouă. iarna din depozitele de păstrare. Ţesutul celu-lozic fin. Arad. are în general formă tronconică. în general. Sub aspect nutriţional morcovul are o deosebită importanţă ca sursă principală de provitamina A.1. LEGUME RĂDĂCINOASE Din această grupă fac parte un număr mare de specii care aparţin la familii botanice diferite: Ø Apiaceae (Umbelifere): morcovul.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Recoltarea fructelor are loc la maturitatea fiziologică. Bihor şi Braşov. . Ø Asteraceae: scorţonera şi barba caprei. Legumele rădăcinoase sunt plante bienale. Cultura morcovului este foarte veche cu mult înainte de 3000-4000 î. . de la care pornesc raze medulare.pe fructele mature.partea fructului care stă pe sol şi unde nu este clorofilă. Giurgiu.. crudă. la soiurile valoroase şi în condiţii agropedoclimatice favorabile. sub formă deshidratată. Umbeliferae Importanţa. Culoarea rădăcinii este portocalie de dife-rite intensităţi. alungită. preparată. mai puţin dezvoltat având în centru două fascicole lemnoase. Cele mai favora-bile zone pentru plantele rădăcinoase sunt luncile şi văile din Câmpia de Vest. fac morcovul de neînlocuit în afec-ţiunile gastrointestinale.scoarţa zgâriată cu unghia este albicioasă şi nu verde ca la fructele necoapte. În stare conservată 19 . lemnul primar. 1. ţelina.n. Fam. se usucă începâ-nd de la vârf. cu excepţia ridichilor de lună şi a unor soiuri de ridichi de vară care sunt anuale. eşalonat. Ponderea cea mai mare în producerea rădăcinoaselor comestibile o au jude-ţele Timiş. acesta din urmă intrând în hrana copiilor încă din primele luni de viaţă. accesibilă tot timpul anului. păstârnacul. Transilvania. Morcovul .

lipide precum şi o mare varietate de substanţe bioactive: vitamine. Particularităţi biologice (fig. vit. Datorită temperaturilor mai ridicate în perioada vegetaţiei. Morcovul face parte din familia Umbelifere. cu patru creste pe partea dorsală şi laterală. B1.. temperatura minimă de germinaţie este de 4-5oC când germinaţia se realizează după 30-50 zile. albe de tipul cinci. protide: 0. La prepararea murăturilor se utilizează şi umbelele cu seminţe uscate după maturare. · cu rădăcini scurte: Carote de Paris. În anul doi de vegetaţie mugurele central emite tulpina floriferă. Aceeaşi comportare o are şi în cazul provitaminei A. de asemenea intensi-tatea culorii cilindrului central sunt indicatori ai calităţii. iar din substanţe minerale: K.64). uleiuri eterice (ß-carofilenul şi linalolul). În vârful ramificaţiilor se formează inflorescenţele tip umbelă compusă. acumu-larea în rădăcini a carotenoidelor este favorizată la culturile de primăvară comparativ cu cele târzii de toamnă. B2. glucide 6-9%. C. striată. înaltă de 150 cm. Are cerinţe moderate faţă de lumină. pătrunde în sol până la 50-60 cm. Rădăcinile de morcov conţin: apă: 86-88%. lung peţiolate. Fructul este o dicariopsă de formă elipsoi-dală sau ovoidală. formată din flori mici. Conţinutul în ulei eteric al rădăcinilor variază în funcţie de con-diţiile climatice ale anului de cultură. Influenţa factorilor ecologici asupra calităţii rădăcinilor Faţă de temperatură morcovul are cerinţe moderate. săruri minerale. respectiv cu cât este mai redus şi mai intens colorat cu atât cu atât calitatea este mai bună. Nantes. cu lobi penatifidaţi. pireuri dietetice şi deshidratat. în regiunile polare. Morcovul are conţinut ridicat de caroten (provitamina A) între 5-24 mg/100 g p. Astfel. după răsărire începe fenomenul de îngroşare secundară şi durează 90-120 zile. Fe.p. · cu rădăcini semiscurte: Chantenay. Rozeta de frunze formată din 8-14 frunze.7-1. cilindrice pentru consumul în stare proaspătă: Danvers 126. genul daucus. florile şi seminţele. 20 · . Specificul factorilor climatici din diferite regiuni ale globului se reflectă de asemenea în compoziţia chimică a rădăcinilor. Forma rădăcinii tuberizate este în funcţie de soi. Sistemul radicular bine dezvoltat. ramifi-cată. Conţinutul în proteină este însă mai ridicat în cultura de toamna.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE morcovul se găseşte sub formă de murătură. Sistematică şi soiuri. Soiurile din cultură sunt grupate astfel: cu rădăcina lungă cu destinaţia pentru industrializare şi păstrare în silozuri: Bauer Kiler Rote Herz. prevăzută cu perişori. Morcovul este o plantă bienală care în primul an de cultură formează rădăcini tuberizate şi rozeta de frunze şi în anul al II-lea tulpina floriferă.5%. substanţe volatile. Cerinţele faţă de apă sunt mari în faza de germinare şi cea de for-mare a rădăcinilor tuberizate. uşor pubescente. Uriaş de Berlicum · cu rădăcina semilungă. E. specia culti-vată Daucus carota. mărirea conţinutului în substanţă uscată a rădăcinilor are loc în toată perioada de vegetaţie dar în special în ultimele două săptămâni. iar cea optimă de germinaţie este de 20-25oC când răsărirea du-rează numai 10-12 zile. datorită uleiului eteric plăcut aromat pe care îl conţin. Compoziţia chimică. preferă solurile mijlocii sau uşoare bine aprovizionate cu humus.

5-4 kg. Seceta asociată cu temperaturi ridicate. În unele ţări. morcovii se smulg din pământ. bostănoasele. Producţia este de 15-20 t/ha la cultura de vară şi 25-35 t/ha la cea de toamnă. Cultura de toamnă se recol-tează după căderea primelor brume. Dacă cultura a fost îmburuienată. Densitatea de semănat este de 140-160 plante/m2 la culturile de vară şi 70-140 plante/m2 la cele de toamnă. Mg. După dislocare. pot urma după salată. Se fertilizează cu 150-200 kg/ha azotat de amoniu.2. Cantitatea de sămânţă la ha este de 3. Pentru consumul de vară. irigabile. spanac. Conţinutul în nitraţi poate să crească la valori de 5-8 ori mai mari decât normal. Pătrunjelul .MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Temperaturile ridicate din perioada de vară determină un conţinut mai ridicat în zaharuri al rădăcinilor. recoltarea se realizează prin smulgere sau dislocare. 1. B şi Zn şi influenţat nefavorabil de irigare. pentru uşurarea dislocării. Toamna. cultura se fertilizează cu 300-500 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică care se încorporează în sol prin arătura adâncă. în septembrie-octombrie. semimecani-zat. se curăţă şi se rup frunzele. La recoltarea mai timpurie a rădăcinilor se realizează un conţi-nut mai ridicat în acid ascorbic. Bune premergătoare sunt solano-fructoasele. determină lignificarea şi sporirea conţinutului în uleiuri eterice în rădăcini imprimându-le un gust neplăcut.Petroselinum crispum Miller 21 . cu dislocatorul DLR-4. iar la recoltarea mai târzie a fost mai mare acumularea de zaharuri şi carotenoide. aplicarea îngrăşămin-telor poate intensifica acumularea de macroelemente în rădăcini şi în frunze. ceapă verde. opreşte vegetaţia. cu combinatorul. urmează pregătirea patului germinativ. Pentru combaterea buruienilor se poate erbicida la pregătirea patului germinativ cu Treflan 4-5 litri/ha sau Dual 3-4 litri/ha. imediat ce solul s-a zvântat. Culturile târzii de morcov. cu seminţe dispersate iar între aceste benzi 45 cm.5-3 cm pe solurile mijlocii şi 2-2. În ce priveşte regimul de nutriţie şi fertilizare. Primăvara devreme. care au fost fertilizate cu îngrăşăminte organice şi care lasă terenul curat de buruieni. Adâncimea de semănat este de 2.5-2 cm şi se valorifică în legături de câte 5-10 bucăţi. Alternarea perioadelor de secetă cu cele de umiditate determină crăparea rădăcinilor deoarece ţesuturile interne se umplu cu apă şi împreună cu ţesuturile nou formate prin reluarea activităţii cambiale exercită o pre-siune puternică asupra scoarţei care crapă. cu 2-3 săptămâni înainte de recoltare se coseşte urmând ca până la recoltare plantele să mai formeze câteva frunze care permit identificarea rândurilor. Conţinutul în caroten la diferite soiuri de morcov este determinat genetic.5 cm pe solurile semigrele. dar influenţat favorabil de o fertilizare uniformă şi mai abundentă cu K. Modul în care se dezvoltă vegetativ plantele este hotă-râtor pentru posibilitatea de acumulare a unor cantităţi ridicate de zaharuri în rădăcini. Semănatul se face în patru rânduri pe un strat după formula 60+30+30+30 cm sau 66+15+44+15 cm.3. începând din luna iunie când rădăcinile au grosimea de 1. prelungite. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii rădăcinilor În asolament. morcovul urmează după plante care eliberează terenul toamna devreme. la o agrotehnică necorespunzătoare. Cultura morcovului se amplasează pe terenuri nivelate. Conţinutul în acid ascorbic este favo-rizat la culturile de primăvară din răsadniţe. Recoltarea. se seamănă în benzi cu lăţimea de 7-10 cm. ceea ce reprezintă un pericol real în alimentaţie mai ales pentru copii.

iar cea optimă 20-25oC. Preferă soluri mijlocii. vitamine: caroten. fertilizarea şi pregătirea terenului sunt asemă-nătoare cu cele prezentate la cultura morcovului. Tulpinile florifere care se formează numai în anul II de cultură. luto-nisipoase sau lutoase. în octombrie. Fe. Recoltarea se poate face în timpul verii. Apiaceae (Umbeliferae) Importanţă. alb-verzui. pentru consumul curent.3. Rădăcinile conţin 14-15% s. Semănatul se face primăvara devreme. sucu-lentă. Este o specie bienală. săruri minerale: Ca. De altfel.5%. protide: 1.u. P. K. se rup frunzele care se pot valorifica separat.. Se poate consuma proaspăt sau congelat. B6. plantele suportă şi o uşoară umbrire.8-1 m.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Fam. Ţelina de rădăcină . înalte de 0. K. pătrunjelul ocu-pă de obicei. fără perişori brun-verzuie. Adânci-mea de semănat este de 2-3 cm. păstârnac etc. Pentru păstrare peste iarnă se recoltează toamna. Particularităţi biologice (fig. glucide: 5-8%. sola legumelor rădăcinoase alături de morcov. preferă umiditate constantă în perioada de îngroşare a rădăcinii. din care: glucide: 6-9%. B1. Rozeta de frunze formată din frunze trifidate. Pe suprafeţe mici se poate semăna încă din toamnă. var. murăturilor. sunt ramificate.66). Soiuri cultivate: Zaharat. Se cultivă pentru rădăcinile tuberizate şi frunzele care se folosesc la prepararea şi aromatizarea mâncărurilor. Mg. Se foloseşte în alimentaţie la prepararea mâncărurilor. semimecanizat cu DLR-4. consum specific moderat de elemente nutritive Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii rădăcinii Locul în asolament. Fam. cu diametru în partea superioară de 35 cm. conservelor datorită aromei specifice pe care o are. grupate în inflores-cenţă tip umbelă compusă. PP şi C. Particularităţi biologice . Producţia de rădăcini este de 15-20 t/ha. Fe. Mg. de culoare albă. săruri minerale: Ca. Faţă de lumină nu are pretenţii mari. Fructul este o dicariopsă. Apiaceae (Umbeliferae) Importanţă. După dislocare. Are cerinţe moderate faţă de apă. Este plantă bienală.. Compoziţie chimică. după căderea primelor brume. începând din momentul în care rădăcinile au 0.u. Rădăcinile conţin: 9-12% s. B2.5%. lipide: 0. B2 şi C.3%. În acest caz se valorifică la legătură. glabre. Pentru semănat se folosesc 4-5 kg sămânţă la hectar. iar rădăcinile sunt destinate păstrării peste iarnă. Florile mici. protide: 1. în luna martie. entomofilă. 22 . În cazul în care nu sunt asigurate condi-ţii pentru valorificare sau pentru păstrare. rapaceum. de culoare verde închis. recoltarea se poate face în primă-vara anului următor deoarece rădăcinile rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii. la fabricarea conser-velor şi a supelor concentrate.Apium graveolens L. Polenizarea este alo-gamă. Compoziţia chimică. foarte mică. vitamine: B1.5-1 cm diametru. până cel târ-ziu în aprilie. 1. Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii rădăcinii Temperatura minimă de germinaţie este de 3-4oC.3. lung peţiolate. salatelor. Rădăcina este pivotantă.

tempera-tura optimă este de 20-25 C. foarte mică (un gram conţine 2500-2800 seminţe). B1.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Sistemul radicular este ramificat. care în primul an formează în sol o rădăcină pivotantă.5%. Are cerinţe moderate faţă de lumină. În ce priveşte nutriţia minerală. în acelaşi an. În acest caz frunzele din rozetă se îndepărtează. germinează la 4-5 C. Fructul este dicariopsă brună-verzuie. 23 . Are formă sferică. împreună cu alte legume. 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică. Conţine. cu numeroase rădăcini care pătrund în sol la adâncimea de 50 cm. convar. fosfor. repre-zentată de glucide 9-12%. cărnoase. hipocotil şi partea superioară a rădăcinii.Pastinaca sativa L. gal-bene. magneziu. 1. penat sectate. care se utili-zează la prepararea diferitelor mâncăruri şi în industria conservelor. salată. de 1. de asemenea. Particularităţi biologice Păstârnacul este o plantă bienală. Spre deosebire de pătrunjel. Are cerinţe o o moderate faţă de căldură. pubescente. Păstârnacul se cultivă pentru rădăcini. Bune premergătoare sunt leguminoasele anuale. Victoria.3. Culturile de toamnă se recoltează în luna octombrie. după spanac. PP şi săruri minerale: calciu. care se încorpo-rează în sol prin arătură adâncă. vitami-nele C (17-30 mg). solano-fructoasele. Ţelina pentru rădăcină se recoltează începând din tim-pul verii. Preferă soluri mijlocii sau compacte cu o bună capacitate de reţinere a apei. Recoltarea. Faţă de apă are cerinţe ridicate. valorificându-se cu frunze. În anul al doilea de vegetaţie formează tulpinile florale. necesită udări în perioadele de secetă. la partea inferioară. 17-19%.. Polenizarea este alogamă. Frunzele sunt peţiolate. hortensis Ehrh. Păstârnacul . grupate în inflorescenţă tip umbelă. Florile sunt mici. înainte de venirea înghe-ţului. Au un conţinut ridicat de substanţă uscată. Polenizarea este alogamă. glo-buloasă sau tronconică cu numeroase rădăcini secundare. ridichi de lună sau după mazăre. Florile sunt mici. bogate în humus.2 m ramificată şi striată. protide 1-1. cilindrul central este mai mic. Apiaceae (Umbeliferae) Importanţă. În asolament. grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă. Rădăcinile conţin substanţe volatile care imprimă acestora gustul şi aroma specifică.4. în funcţie de soi. plantele se faso-nează prin îndepărtarea rădăcinilor secundare. Are pulpa gălbuie. În anul al doilea se dezvoltă tulpina floriferă. Primăvara se fertilizează cu 150-200 kg/ha azotat de amoniu şi se erbicidează cu Treflan 3-4 litri/ha sau Dual 3-4 litri/ha. pentru consumul curent când după dislocare. Cultura de ţelină poate să urmeze. care ajung până la 150-200 cm. cu 2-7 perechi de foliole. striate. ţelina este foarte sensibilă la carenţa în magneziu şi bor. Tuberizarea se realizează la nivelul axului epicotil. Porţiunea îngroşată poate avea formă conic-alungită sau sferică. ţelina ocupă sola ferti-lizată cu gunoi de grajd. Soiuri cultivate: Alabaster. suculentă şi aromă caracteristică. albe. Cultura se fertilizează din toamnă cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. ramificate. Factorii ecologici şi tehnologici care influen-ţează calitatea ţelinei. prin tăiere lăsând aproximativ 1 cm din peţiol. Producţia de rădăcini este de 25-30 t/ha. cea termi-nală fiind trilobată. Se pregăteşte patul germinativ cu grapa cu discuri sau combinatorul.

fertile. cu reacţie neutră. Temperatura optimă de vegetaţie este de 15-25°C. Când nu există posibilităţi de valorificare sau păstrare peste iarnă. de culoare cafenie şi cu viabilitate redusă (facul-tatea germinativă se menţine cel mult 2 ani de zile). Partea comestibilă a plantei este rădăcina îngroşată şi anume hipocotilul.soiuri de iarnă şi vară convar. porţiunea superioară a îngroşării. astfel că pot ierna în câmp. păstârnacul poate rămâne în câmp şi se poate recolta primăvara în martie-aprilie. Temperatura minimă de germinaţie este de 2-3°C. Producţia de rădăcini este de 35-40 t/ha.3. deoarece pe hipocotil nu cresc rădăcini secundare. de 75-80% din capacitatea de câmp.soiuri de primăvară Importanţă. Factorii ecologici care influenţează calitatea rădăcinilor Faţă de temperatură are cerinţe moderate. Cea mai răspândită la noi în ţară este cultura ridichilor de lună efectuată în câmp. 300-500 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică. sunt de mărime mij-locie. Plantele tinere rezistă până la -5°C iar cele mature până la -8…-10°C. rotund-turtite. se sortează şi se poate păstra peste iarnă în pivniţe. Adâncimea de semănat este de 3-3. cu puţine vase lemnoase în perioada consumului.5 cm pe soluri mai uşoare şi de 22. dar mai târziu prin mărirea spaţiului celular şi a lignificării devine neconsuma-bil. Cultura este bienală la varietatea niger şi anuală la varietatea radicula. dar reacţionează favorabil la o umiditate relativ ridicată în sol. lutoase sau luto-nisipoase. iar cea optimă de 15-25°C. la 40 cm între rânduri şi 70 cm între benzi. Are cerinţe moderate faţă de umiditate. datorită înrădăcinării pro-funde. precum şi în spaţii protejate. 1. şanţuri sau depozite. Cruciferae convar. prin dislocare cu DLR-4. Ridichi . se mărunţeşte primăvara devreme cu combinatorul. Preferă solurile mijlocii. Alb lung. Arătura adâncă de toamnă (28-30 cm). 24 .. bogate în humus.Raphanus sativus L.5 cm pe solurile mijlocii. Fam. sativus . adânci. Semănatul se face primăvara devreme (februarie-martie). după căderea primelor brume. niger . Soiuri cultivate: Semilung. Se aplică 150 kg/ha azotat de amoniu sau 200 kg/ha Complex III şi se erbicidează cu Treflan sau Dual 3-5 litri/ha. mai ales solarii. iar coaja rădăcinii la ridichile de iarnă poate avea culoa-rea neagră sau albă. La unele soiuri de ridichi de lună coaja şi interiorul rădăcinii sunt pig-mentate în roşu. Păstârnacul suportă o uşoară umbrire. cu marginile aripate. Recoltarea se face toamna târziu. în rânduri echidistante la 40-50 cm pe teren nemodelat sau în benzi de câte 3 rânduri pe strat. neavând cerinţe mari faţă de lumină.5. Se curăţă apoi de pământ şi frunze.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Fructele dicariopse. Hipocotilul îngroşat este constituit dintr-un ţesut parenchimatic. Factorii tehnologici care influenţează calitatea rădăcinilor Cultura de păstârnac se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd.

Apa: 86-94%. Soiul. De Iernut. Ţepuşe de Gheaţă. glucide: 1. În timpul iernii se consumă rădăcinile ridichilor de iarnă păstrate în depozite. De Blaj. vitamine: acid ascorbic 15-29 mg%. neagră sau bicoloră. rozeta de frunze cuprinde 5-8 frunze lirate sau penat sectate acoperite cu perişori. Factorii tehnologici care influenţează calitatea ridichilor Influenţa nutriţiei minerale a fost cercetată prin acumularea de azot în frunze şi rădăcini în condiţii de fertilizare cu P şi K la care s-a adăugat Mo. roşie. Urmărindu-se influenţa iluminării suplimentare asupra unor compuşi chimici ai plantelor s-a înregistrat mări-rea conţinutului în glucide şi scăderea aceluia în proteină brută din rădăcini cu intensificarea iluminării. Ridichile de lună se seamănă primăvara devreme sau pentru cultura de toamnă în perioada august-septembrie.68). de culoare cafenie. · Ridichi de toamnă: Bere de Munchen. În mod restrâns se consumă şi frunzele pentru salată. De Dumbrăveni. precum şi prin cultivarea pe teren argilos comparativ cu solul organic. Tulpina floriferă are 50-100 cm. Se seamănă în benzi de 6 rânduri (65+15 cm x 5). Ridichile se cultivă în principal în câmp. Ridichea de lună este o plantă anuală iar cea de vară-iarnă bienală. ramificată cu flori grupate în inflo-rescenţă de tip racem terminal.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Sub aspect nutriţional. Particularităţi biologice (fig. Adausul de N are efect pozitiv asupra conţinutului în N al ambelor organe (frunze şi rădăcini) pe când acela în Mo nu a dat rezultate concludente. Compoziţia chimică.9%. când temperatura medie zilnică este mai ridicată. Are culoarea albă. În aceleaşi condiţii însă. din care 50-55% proteine. invers decât în rădăcini. B2. protide 0. Frunzele cotiledonale sunt cordiforme. B1. Ilka. PP şi acidul pantotenic. Rădăcina. În lucrările de ameliorare se are în vedere obţinerea de soiuri cu conţinut mai scăzut în tioglicozizi al rădăcinilor. Factorii genetici şi ecologici care influenţează calitatea ridichilor a) Factorii genetici. · Ridichi de vară: Albe Japoneze. iar la soiurile alungite pe lângă hipocotil se îngroaşă şi partea superioară a rădăcinii. fructoză şi zaharoză). Soiurile cultivate · Ridichea de lună: Rotunde timpurii. Lumina. dar ridichea de lună se cultivă şi în spaţii protejate. pubescente. la cele de lună dezvoltă porţiunea tuberizată de sub axul hipocotil. albe sau violacei.6-1. folosind 25 . Fructul este o silicvă indehiscentă în care se formează seminţele ovoidale. proteina brută creşte în frunze. · Ridichi de iarnă: Negre rotunde. datorită posibilităţii unei culturi foarte timpurii. iar prin genetica biochimică se urmăreşte stabilirea determinării genetice a unor compuşi care să fie utilizată şi pentru caracterizarea sau diferenţierea unor soiuri.6-8. Redo. Rădăcinile sunt folosite şi în scop medicinal. Temperatura din timpul creşterii rădăcinilor influenţează compoziţia lor chimică. Roşii cu vârful alb. b) Factorii ecologici.4% (glucoză. cel mai scăzut conţinut în substanţe nutritive se înregistrează în jur de 30 iulie. mai ales la începutul pri-măverii. B6.1%. lipide în cantităţi foarte mici 0. chiar în câmp. importanţa ridichilor constă în consumul rădăcinilor exclusiv în stare proaspătă ca salată. roz.

Fam. acestea pătrund în sol până la 120-150 cm. La culturile înfiinţate prin semănat direct. Producţia este de 8-10 t/ha la ridichea de lună. în special la soiurile de ridichi de lună având formă sferică. Ridichea de vară se sea-mănă în martie. Cruciferae Importanţa. Particularităţi biologice. sau con-gelată. în stare proaspătă. dar suportă şi temperaturi mai ridicate. stare în care mare parte din vitamina C conţinută se păstrează. comparativ cu cele semănate direct. Organul comestibil. Frunzele din interiorul căpăţânii sunt etiolate. Forma căpăţânilor este sferică. obovat. căpăţâna este format din frunze aşezate una peste alta deasupra mugurelui central. fac posibil consumul în stare proaspătă tot timpul anului. Partea comestibilă o reprezintă căpăţâna care se con-sumă în tot timpul anului. utilizate aproape integral de orga-nismul uman. prin consum în stare crudă ca salată. sau după murare. este scurtă şi îngroşată. alungită. Frunzele. determină deformarea porţiunii îngroşate. necomestibile. albe sau gălbui şi în ele se depozitează substanţele de rezervă. la ridichea de lună şi 2-5 la cea de vară. În vârful tulpinii şi la baza frunzelor se găsesc mugurii. turtită.5 cm. 15-20 t/ha la ridichea de vară şi 20-30 t/ha la cele de toamnă-iarnă. apoi se curăţă de pământ şi se rup frun-zele. deshidratată. Semănatul mai adânc. Căpăţâna are la exterior câteva frunze de culoare verde mai închis cu rol în asimilaţia clorofiliană. LEGUME DIN GRUPA VERZEI 1. Culturile în câmp timpurii şi tar-dive sau în sere şi solarii. câte 4 rânduri pe strat folosind 10-12 kg sămânţă/ha. Varza albă . 26 . Ridi-chile de toamnă-iarnă se seamănă începând de la sfârşitul lunii mai până în 10-15 iulie. în 23 etape pe măsură ce rădăcinile s-au dezvoltat suficient şi se leagă în legături de câte 5-8 bucăţi. Recoltarea pentru ridichile de lună şi de vară se face manual. for-mează tulpinile florifere. care în primul an de vegetaţie formează în sol o rădăcină ramificată iar la suprafaţă o tulpină scurtă (cocean) pe care sunt dispuse frunzele. în momen-tul repicării răsadului sau la plantare.4. care în anul al doilea. Valoarea alimentară a verzei este dată de conţinutul ridicat în hidraţi de carbon. care sunt din ce în ce mai decolorate spre interior împreună cu coceanul (tulpina) constituie locul de acumulare a substanţelor de rezervă. Rădăcina este pivotantă şi bine ramificată. La culturile înfiinţate prin răsad. Din această cauză culturile înfiinţate prin răsad necesită mai multe udări. Ridichea de toamnă şi de iarnă se recoltează după căderea primelor brume. sau conică în funcţie de soi. Varza este o plantă bienală din climatul temperat.4. Sub aspect nutriţional importanţa verzei constă în primul rând în aportul în vitamina C pe care îl asigură iarna şi primăvara. Adâncimea de semă-nat este de 2-2. prin smulgere. Tulpina în primul an de vegetaţie. Varza albă este o specie bienală. sistemul radicular se ramifică şi nu mai pătrunde în profunzime. Pe ea sunt inserate frunzele din rozetă şi cele care formează căpăţâna. Frunzele din rozetă sunt scurt sau lung peţiolate cu limbul de formă diferită în funcţie de soi (rotund. marea majori-tate a acestora fiind răspândite până la 30-40 cm adâncime. lirat) şi sunt acoperite cu un strat de pruină care la unele soiuri imprimă o culoare verde-albăstruie. murată. câte trei rânduri pe strat (70+40+40 cm). semimecanizat cu DLR-4.1.Brassica oleraceae. săruri minerale şi vitamine. 1.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 15-20 kg sămânţă/ha. datorită ruperii vârfului rădăcinii principale.

u. sub formă de acid ascorbic 35-55 mg care scade de la interiorul la exteriorul căpăţânii. 90-92% apă şi 8-10% s. sesile. Soiuri cultivate. se constată o scădere progresivă până la recoltare. Varza conţine cca.12% şi acid ascorbic 43 mg/100 g p. pentru obţinerea de producţii timpurii.69) este formată din 60-75 frunze şi reprezintă 70-80% din greu-tatea plantei. În urma polenizării alogame se for-mează fructe de tip silicvă în care se găsesc 20-30 seminţe mici. şi în principalii com-puşi chimici.3). K. în cultura de toamnă căpăţânile au un conţinut mai ridicat în s. Sursa cea mai importantă de vitamina C.62%. ajung la o înălţime de 100-150 cm. regăsindu-se în cantităţi apreciabile în frunzele din interiorul căpăţânii.u. uşor turtită rotund-turtită conic-inversă rotund-turtită ovală Compoziţia chimică. din frunzele rozetei în perioada de vegetaţie. şi ascorbigen. dar mai mic în acid ascorbic decât căpăţânile produse în cultură timpurie de vară. cenuşă 0. În ce priveşte acumularea în dinamică a elementelor chimice în special cele cu N. Perioada de cultură este caracterizată climatic printr-un ansamblu de factori sub influenţa cărora se creează diferenţe în compoziţia chimică a plantelor.p.p.5-1 kg la soiurile timpurii şi 2-4 kg la cele tardive. Florile sunt galbene. Soiuri de varză albă Soiul sau hibridul Dittmark Timpurie de Vidra Gloria Lena F1 De Buzău Licurişcă Braunschweig Amager Mocira Lares Perioada de vegetaţie (zile) 95-105 90-100 120-135 120-130 140-155 140-155 155-165 155-165 150-165 160-180 Forma căpăţânii sferică sferică sferică. rotund-turtită.4%. PP. pe tipul 4.3. la fel se întâmplă şi cu Mg şi Ca sau cu zaharurile. Tulpinile florifere sunt ramificate. P.. Modificarea compoziţiei chimice a plantelor în ontoge-neză variază în funcţie de organ. uşor turtită rotund-turtită rotund. E şi K (2. Ritmul de acumulare a fosforului şi acidu-lui ascorbic în perioada de maturare a căpăţânii este mai mare în coceanul interior decât în frunzele exterioare. sere sau solarii. Din substanţa uscată: glucide 4. 27 . celuloză 1. de vară şi de toamnă (tab.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Căpăţâna (fig. ovală şi pot avea în medie 0. după parcurgerea perioadei de vernalizare apar tulpinile florifere pe care sunt frunze mici. În condiţiile ţării noastre.8% s. Ele au formă diferită: sferică.u. b) Factorii climatici.4 mg% g p. acid malic 0. În cultură se găsesc soiuri cu perioadă de vege-taţie diferită care se cultivă în câmp.83%. În anul al doilea. de culoare maro închis. uşor turtită sferică. sferice.). Tabelul 1. Urmărindu-se conţinutul în substanţe chimice a trei soiuri de vară şi alte trei de toamnă s-au remarcat diferenţe în ce priveşte conţinutul în zaharuri şi substanţe proteice (la soiurile de vară este mai scăzut comparativ cu cele de toamnă acelaşi lucru se remarcă şi în ce priveşte conţinutul în proteine. Factorii genetici şi ecologici care influenţează calitatea căpăţânilor de varză a) Factorii genetici. 1. acid dehidro-ascorbic până la 7.15%. com-plexul de vitamine B. Prin ameliorarea soiurilor existente în cul-tură se are în vedere obţinerea de soiuri cu un conţinut mai ridicat în zaharuri şi acid ascorbic. proteină 1.

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

Din alt studiu rezultă acumularea mai mare de zaharuri şi zaharoză în detrimentul zaharurilor reducătoare din frunze în anotimpul cu tempera-turi mai scăzute comparativ cu anotimpul mai cald. Factorii tehnologici care influenţează calitatea căpăţânilor de varză. Cultura verzei se amplasează pe terenuri nivelate, irigabile, cu soluri mijlocii spre uşoare (cultura timpurie) sau mijlocii spre compacte (culturile de vară-toamnă), fertile (3-4% humus), cu reacţie neutră spre uşor alcalină. Pe acelaşi teren sau după alte crucifere, poate urma după 3-4 ani. În asolament varza poate urma după leguminoase anuale sau perene, după solanofructoase sau bostănoase. Bune premergătoare sunt şi culturile de rădăcinoase şi bulboase. Cultura se fertilizează toamna cu 20-30 t/ha gunoi de grajd, bine descompus, 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică, care se încorporează în sol odată cu arătura adâncă la 28-30 cm. Cultura se înfiinţează prin răsad produs în răsadniţe calde. Semă-natul se face în ultima decadă a lunii ianuarie până la începutul lunii februarie, folosind 400-600 g sămânţă pentru răsadul necesar la un hectar de cultură. Se poate semăna şi în sere înmulţitor, dar repicatul se va exe-cuta în răsadniţe sau solarii cu pat de biocombustibil. Când plantele au 1-2 frunze adevărate se repică în ghivece sau cuburi nutritive de 5 x 5 cm. În perioada de producere a răsadurilor acestea se udă cu cantităţi moderate de apă, se face aerisirea frecventă, o fertilizare cu soluţii de îngrăşăminte com-plexe şi 2-3 tratamente cu Orthocid sau Dithane pentru a preveni putrezirea plăntuţelor şi mana. Cu 23 săptămâni înainte de plantare, răsadurile se călesc, prin descoperirea completă în timpul zilei şi în nopţile fără îngheţ. Plantarea răsadurilor se realizează în luna martie până la începutul lunii aprilie, când în sol se înregistrează 8°C şi pentru 2-3 zile nu se prevăd îngheţuri. Pe teren nemodelat se plantează la distanţe de 50-60 cm între rânduri şi 30 cm între plante pe rând iar pe teren modelat la 70-75/25 cm. Regimul de nutriţie. La administrarea de NH4NO3, înlocuirea pota-siului cu gunoi de grajd intensifică acumularea elementelor N, P, K. Îngră-şarea complexă sub arătură şi fazial în timpul vegetaţiei asigură un con-ţinut mai ridicat al căpăţânilor în azot şi dat numai sub arătură se intensi-fică absorbţia de fosfor. Efectul diferitelor formule de fertilizare asupra compuşilor organici ai căpăţânilor a făcut posibilă stabilirea dozelor optime de azot pentru acumularea de substanţe proteice şi acid ascorbic, a dozelor de microele-mente (Mn) asupra conţinutului de substanţă uscată sau de borului asupra acumulării acidului ascorbic. O importanţă deosebită pentru compoziţia chimică a plantelor o pre-zintă natura solului. Pe soluri podzolice, sărăturate se realizează la căpăţână o creştere a cantităţii de s.u. prin administrarea de P şi K. Recoltarea începe în ultima decadă a lunii mai, în zonele de câm-pie şi la începutul lunii iunie, în celelalte regiuni. Se recoltează manual, prin 2-3 treceri, prin tăierea căpăţânilor, când acestea au ajuns la maturi-tatea tehnică. Producţiile obţinute 2030 t/ha. 1.4.2. Varza roşie - Brassica oleraceae L, var. capitata f. rubra Fam. Cruciferae Importanţa. Cultivată pe suprafeţe relativ restrânse, fiind utilizată în stare crudă ca salată, având conţinut ridicat în acid ascorbic, varza roşie are o importanţă insuficient

28

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

recunoscută mai ales că şi în stare conservată prin murare sau în oţet se păstrează o mare parte din acidul ascorbic prezent. Particularităţi biologice. Particularităţile biologice ale verzei roşii sunt, în general, asemănătoare cu cele ale verzei albe, dar se deosebeşte de aceasta prin culoarea roşie-violacee, datorită pigmenţilor antocianici care se găsesc în stratul de celule de la suprafaţă. Frunzele sunt pieloase, plantele formează căpăţâni mai mici şi mai îndesate. Culoarea caracteristică, roşie-violacee, permite deosebirea de cele-lalte varietăţi de varză albă, încă din faza de răsad. Compoziţia chimică a căpăţânii. Varza roşie conţine apă 91-92%; zaharuri 3,34,75% reprezentată prin glucoză, fructoză şi galactoză; celu-loză 0,7-1%; lipide neînsemnate cantitativ; vitamina C (33-35 mg% de g p.p.) sursă importantă de vitamină. Soiuri cultivate. Comparativ cu varza albă sortimentul de soiuri este mai redus, mai răspândite fiind în prezent soiurile Roşie de Argeş şi Cap de negru. Factorii care influenţează calitatea căpăţânilor a) Factori ecologici. Varza roşie are cerinţe asemănătoare cu ale verzei albe. Are rezistenţă mai bună faţă de temperaturile scăzute, în faza de căpăţână suportând temperaturi negative de -3…-5°C până la -8°C. b) Factori tehnologici. Tehnologia de cultură este asemănătoare cu a verzei albe. Deoarece varza roşie este solicitată pe piaţă în perioada de vară-toamnă se practică numai culturi de vară sau de toamnă, în câmp. În ambele situaţii se produce răsad nerepicat, în răsadniţe semicalde sau sola-rii, pentru cultura de vară şi pe strat pentru cea de toamnă. Sunt necesare 300-350 g seminţe pentru asigurarea răsadului unui hectar de cultură. Lucrările de întreţinere ale culturii sunt asemănătoare ce cele de la varza albă. Recoltarea are loc în perioada iulie-august, pentru cultura de vară şi septembrienoiembrie, pentru cea de toamnă. Producţia este de 25-40 t/ha. 10.4.3. Conopida - Brassica oleracea L., var. botrytis L. Fam. Brassicaceae Importanţă. Originală din Egipt, conopida a fost introdusă în cul-tură în secolul XVI. De la plante se utilizează inflorescenţa care se dezvoltă în vârful tulpinii sub forma unei mase de culoare albă, cu aspect de căpă-ţână formată prin îngroşarea pedicelelor florale. Falsa căpăţână este acope-rită la unele soiuri de frunze scurte. Conopida se consumă numai după fierbere iar în stare conservată sub formă de murături sau în soluţii slab alcaline constituind un important aport de proteine şi vitamine. Cultura timpurie şi mai ales cea de toamnă în câmp este răspândită în toată ţara noastră. Pe suprafeţe mai restrânse conopida se cultivă în sere şi solarii. Particularităţi biologice (fig.70). Conopida se comportă în cultură ca o plantă anuală. Rădăcina este pivotantă, ramificaţiile secundare fiind în stratul de sol de până la 25-40 cm adâncime. Axul hipocotil are culoare violacee. Frunzele cotiledonale sunt cordiforme. Frunzele din rozetă sunt peţiolate, de formă oval-alungită şi marginea frunzelor fin-dinţată. În mijlocul rozetei de frunze, apar după 60-80 zile de la semănat inflorescenţa modificată, formată la început din lăstari scurţi, cărnoşi, etiolaţi. Inflorescenţa apare când planta a format 9-12 frunze, sub forma primordiilor ramificaţiilor de ordinul 1, 2, 3. Cele de ordinul 4, 5, 6 apar când planta are 15-16 frunze. În final o inflorescenţă cuprinde aproximativ 2000 ramificaţii, care au fiecare un diametru de 1-3 cm.
29

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

La unele soiuri inflorescenţa este protejată de frunzele din rozetă şi astfel va avea o culoare albă. Când nu este protejată, sub influenţa luminii capătă o culoare alb-gălbuie. După 10-20 zile de la formarea inflorescenţelor cărnoase, acestea se desfac, pedicelii florali se alungesc, se lignifică şi se înverzesc formându-se astfel lăstari floriferi. Fructul este de tip silicvă în care se formează seminţele mici, cu diametrul de 22,5 mm, sferice, de culoare brun-închis. Facultatea germi-nativă se păstrează 5-6 ani. Compoziţia chimică. Conţinutul în apă 90-94%, s.u. 4,6-9,7%, glucide 1,542,30%, glucoza în proporţie mai mare decât fructoza, proteina brută 2,2-2,8%, lipide 0,10,3%, conţinut ridicat în vitamina C 59-135 mg% g p.p., vitaminele B1, B2,, PP şi B6 în cantităţi mult mai reduse, vitamina K (sub 4 mg/%). Soiuri cultivate. Soiurile de conopidă cultivate se grupează după durata perioadei de vegetaţie în: - soiuri timpurii (100-120 zile): Alto, Fortados, Paloma, Timpurie de Bacău, Veralto; - soiuri semitârzii (120-140 zile): Bulgăre de zăpadă, Suprimax. Pe plan mondial sunt răspândite în cultură şi soiuri de tip “Roma-nesco”, cu inflorescenţe colorate, de formă piramidală. Factorii care influenţează compoziţia chimică a conopidei a) Factori genetici. Soiul. Luându-se în observaţie patru soiuri diferite, s-au constatat diferenţe relativ mici în ce priveşte conţinutul în apă şi acid ascorbic. Conţinutul în proteină atât în frunze cât şi în inflorescenţe este mai ridicat la începutul creşterii plantelor decât la faza de maturare pentru consum a inflorescenţei. b) Factori pedoclimatici. Într-un studiu făcut asupra plantelor ţinute şapte zile la lumină la temperatura de 5ºC şi cu suplimentare de CO2 frunzele plantelor au acumulat zaharuri şi amidon de aproximativ trei ori mai mult decât acelea ţinute la întuneric. Aportul de CO2 a dus la dublarea conţinutului de zaharuri şi amidon. Temperatura solului măreşte capacitatea de absorbţie a rădăcinilor, se intensifică absorbţia P, K şi Ca. Comparând culturile din seră, solarii şi câmp ordinea crescătoare a valorilor pentru conţinutul în s.u. şi acid ascorbic al inflorescenţelor este: seră, solarii şi câmp explicaţia rezidă în faptul că lumina din seră insufi-cientă este factorul limitativ. c) Factori tehnologici. Conopida se cultivă în câmp, primăvara sau toamna şi în sere, solarii pentru obţinerea producţiilor extratimpurii. În asolament, conopida ocupă sola legumelor vărzoase. Pregătirea terenului se face ca pentru cultura de varză. Producerea răsadurilor are loc în răsadniţe calde. Se seamănă în luna februarie, 400-500 g sămânţă. În faza de 1-2 frunze adevărate, răsadul se repică în cuburi nutritive de 5 x 5 cm. Plantarea răsadurilor se face în luna martie. Distanţele de plantare sunt de 70-75/20-25 cm pentru suprafeţe mari sau de 70+40+40/30-35 cm pe suprafeţe mai mici unde întreţinerea culturii se execută manual. Recoltarea inflorescenţelor se face manual prin 2-3 treceri succesive şi tăierea cu un cuţit sub inflorescenţă, lăsându-se şi câteva frunze protec-toare al căror limb se scurtează, deasupra părţii superioare a inflorescenţei, în vederea protejării acestora în timpul manipulării. Perioada de recoltat este din luna mai până în octombrie. Producţia este de 15-20 t/ha. 10.4.4. Gulia - Brassica oleraeae L., var. gongylodes, Fam. Brassicaceae

30

B1. Cerinţele faţă de apă sunt mai mari. folosind 0. iar alternanţa perioadelor cu umiditate diferită duce la crăparea părţii comestibile. de obicei. fructul de tip silicvă iar seminţele sunt puţin mai mari faţă de cele de varză.5% protide precum şi vitamine: C (50-80 mg). Frunzele sunt lung peţiolate. nisipo-lutoase. În locuri umbrite însă se dez-voltă prea mult aparatul foliar în detrimentul părţii comestibile. Umiditatea solului trebuie menţinută la valori de 70-75% din capacitatea de câmp. În cultură pro-tejată. Soiuri cultivate. La unele soiuri. Particularităţi biologice (fig. în arta culinară. roşu-violaceu). determină lignificarea ţesuturilor şi reducerea producţiei. calciu (75 mg) la 100 g produs proaspăt. Pentru cultura în câmp. Temperatura optimă de vegetaţie este de 18-20°C. castraveţi) folosind astfel terenul mai intensiv. semigrele. de formă ovală. Gulia preferă soluri fertile. temperaturile scăzute (sub 5°C) în faza de răsad pot determina ver-nalizarea plantelor. peţiolul şi nervurile au culoare albastră-violacee. apoi ţesuturile se lignifică. ceea ce provoacă pornirea prematură a lăstarilor flori-feri. soiurile de gulie cul-tivate în prezent sunt: Dworski.5-7. după vernalizare. cu marginea crestată fiind dispuse pe tulpina îngroşată sub formă de spirală.2 mg). au formă ovoidală şi culoare cafenie. în perioada formării tulpinii tuberizate. Trero. Pregătirea terenului se face ca şi la cultura ver-zei. la majoritatea soiurilor fiind sferică sau rotund-turtită. Compoziţia chimică. În anul al doilea. După perioada de vegetaţie. 70-80 zile) şi Goliat alb. gulia poate fi amplasată în sola ocupată de celelalte legume vărzoase. pe tipul 4. B2. Se plantează câte 5 31 . semă-natul făcându-se la începutul lunii aprilie. polenizarea este alogamă. tulpina îngroşată se alungeşte şi se subţiază la vârf iar din mugurii existenţi la subsuoara frunzelor apar lăs-tarii floriferi. luto-argiloase.71). Se cultivă pentru tulpinile tuberizate care se utilizează în stare proaspătă. caroten (0. Tulpina în primul an de vegetaţie este scurtă şi după aproximativ 40-50 zile după răsărire începe să se îngroaşe formând o porţiune tube-rizată. începând din partea bazală şi devine impro-prie pentru consum. Plantarea răsadurilor are loc în ultima decadă a lunii martie până în prima decadă a lunii aprilie. comparativ cu varza datorită sistemului radicular mai slab dezvoltat. gulia se cultivă intercalată printre rândurile speciilor de bază (tomate.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Importanţă. 4-7% glucide.5-2. 130-140 zile). Tulpina tuberizată este fragedă la înce-put. săruri minerale: potasiu (344 mg).8-1 kg sămânţă pentru un hectar de cultură. Pen-tru culturile timpurii sunt mai favorabile solurile uşoare. iar pentru cele de toamnă solurile mai compacte. Insuficienţa apei în sol. Faţă de lumină are cerinţe moderate. de culoare diferită (albverzui. fosfor (80 mg). Gulia este o plantă bienală care în primul an formează tulpina tuberizată iar în anul al doilea înfloreşte şi fructifică. în detrimentul formării tulpinii tuberizate. Gulia se cultivă în câmp pentru obţinerea de producţii timpurii sau târzie. Factorii care influenţează calitatea guliilor a) Factori climatici. 1. rădăci-nile fiind răspândite în stratul de sol până la 30-35 cm. fără exces de azot. Florile sunt galbene.5. Kupa (timpurii. Sistemul radicular este puţin dezvoltat comparativ cu varza. cu pH 6. Înfiinţarea culturii se face prin răsad produs în răsadniţe calde. Tulpinile tuberizate conţin 11-14% substanţă uscată. b) Factori tehnologici. Goliat albastru (târzii. precum şi în sere şi solarii.

în număr de 70120. Iran.Allium cepa L.9 mg). Liliaceae Importanţă. atât frunze verzi cât şi bulbul într-o perioadă deficientă de legume proaspete. N.. între 0. cu un ritm de creş-tere mai redus. lăsând 3-4 frunze în vârful tulpinii şi dacă este cazul. Înrădăcinarea este superficială. vitamina C 1-3 mg la 100 g p. primele culturi în China. pentru valorificare se leagă câte 3-4 bucăţi/legătură. Însuşirile ei condimentare fac să treacă pe primul loc utilizarea ca adaus la majoritatea preparatelor culinare.72)..p. din partea inferioară a discului apar altele. Compoziţia chimică. iar rădăcina primară se usucă şi piere. macroelemente.u. fiind alcătuit din frunze modificate. timp în care se formează şi tulpina adevărată. realizând o desime de 130-160 mii plante/ha. P. în octombrie (pentru cultura de toamnă). Bulbul de ceapă (fig. Conţinutul în apă 87%. Cultivată din cele mai vechi timpuri. fructoza 1. Mg. glucide (zaharoza 4.7 şi 1. inclusiv conservele. Zn. Planta se taie sub tulpina îngroşată. La partea inferioară a discului cresc rădăcinile. în cazul cultivării prin arpagic. După germinarea seminţelor se formează o rădăcină primară care trăieşte până la apariţia primelor frunze adevărate. Ca. datorită unei zone foarte active de creştere deasupra muguraşului şi alta înspre vârful frunzei cotiledonale. iar la partea superioară. Valoarea nutriţională a cepei constă în primul rând în posibilitatea de a fi consumată crudă. 1. LEGUME BULBIFERE 10. începând din luna mai (pentru cultura timpurie în câmp) sau toamna. La ceapă. Producţia este de 15-20 t/ha la cultura timpurie şi 30-40 t/ha la cultura de toamnă. Diferenţa dintre ritmurile de creştere ale celor două zone face ca vârful frunzelor cotiledonale şi tegumentul seminţei să iasă la suprafaţa solului. K. organe de rezervă.3 mg/100 g s. ciclul de viaţă durează doi ani când se practică cultura prin semănat direct şi răsad sau trei ani.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE rânduri pe un strat după schema 50+25+25+25+25/20 cm sau în patru rânduri. Cu. De asemenea ceapa deshidratată sau conservele de bulbi mici întregi produse de soiuri speciale au tot mai multă extindere. microelemente: Mn. Ceapa este o plantă de zi lungă. se îndepărtează frunzele de la bază. Recoltarea se face eşalonat pe măsură ce tulpina îngroşată ajunge la un diametru de 5-10 cm.3 mg. Numărul de rădăcini care se formează în primul an variază între 30 şi 70. central. Ceapa . are formă apropiată de cea sferică.1. lipide se găsesc în cantităţi mici 0. protide: cea mai mare parte a compuşilor cu azot sunt neproteici. Datorită acestei particularităţi fiziologice se pot obţine bulbi pentru consum într-un singur an. Principalele faze pe care le parcurg plantele în primul an de vege-taţie şi durata lor sunt următoarele: în timpul germinaţiei şi răsării apare mai întâi radicela şi apoi frunza cotiledonală care străbate stratul de pământ având forma de cot.5. După intrarea în repaus a bulbului aceste rădăcini mor şi în primăvara anului următor. cea mai mare parte din rădăcini fiind răspândite până la 18-20 cm. În continuare încep să apară noi rădăcini adventive. mugurii acoperiţi de frunze mai puţin îngroşate cu care formează conuri.25 mg la 100 g s. Particularităţi biologice. 66+27 +27+27/18-20 cm. sub forma unui disc. Rădăcina este fasciculată. datorită faptului că formarea bulbului se declanşează la o durată de 14-16 ore iluminare zilnic. Fe. 32 . astăzi se cultivă pe tot globul. Al. îngroşate şi suprapuse. frunze care pornesc din discul aflat la partea inferioară a bulbului şi care reprezintă adevărata tulpină a plantei. Mo. Fam.5. p. Deasupra conurilor se dezvoltă suprapus frunzele groase ale bulbului.

iar cele mai mici în ce priveşte conţinutul în uleiuri eterice (factor lacrimogen. Seminţele sunt mici. care este fistuloasă. Daitona. utilizând formula 75+15 cm x 5. au culoarea albă (falsă tulpină) la partea inferioară. Luciana. La exterior bulbii maturi au o pojghiţă alcătuită din frunze subţiri. manual. Soiuri cultivate prin semănat direct: Wolska. sediul fotosintezei şi al biosintezei glucidelor de rezervă. Bo. nu se recomandă la cultura cepei. au formă triedrică cu tegu-mentul tare şi zbârcit. Inflorescenţa este protejată la început de o membrană de culoare alb-verzuie care crapă şi se desface înaintea înfloririi apoi se usucă şi cade.u. De Stutgart. în rigole deschise cu săpăliga. Producerea arpagicului. Inflorescenţa este o umbelă globuloasă alcă-tuită din 300-800 flori care se formează în vârful tulpinii florale. Diferenţele cele mai mari între soiuri apar în ceea ce priveşte conţinutul în acid ascorbic. Pentru industrializare ca ceapă deshidrată se recomandă soiul Wolska. În ce priveşte umiditatea. Zn. Cultura cepei pentru obţinerea de bulbi se poate realiza prin arpa-gic. de culoare neagră. uscate de culoare şi formă în funcţie de soi. Diamant. Roşie de Făgăraş. Spirit.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Frunzele bulbului cresc deasupra solului tot suprapuse. Temperatura reacţionează diferit pe faze feno-logice. Se seamănă la 15 cm între rânduri. Ana. maturizarea bulbilor favorizată de temperaturi ridicate din iulie. Gunoiul de grajd la culturile premer-gătoare. prin semănat şi plantat primăvara timpu-riu sau toamna târziu se asigură încadrarea favorabilă a culturii în raport cu regimul umidităţii ridicate în sol. 33 . Roşie de Arad şi hibrizii Copra. b) Factorii climatici. Adâncimea de semănat este de 2-3 cm. des-tinată consumului în stare proaspătă se practică şi cultura protejată.8-1. folo-sind 100-120 kg sămânţă/ha. compusul tiopropanol-S-oxid 12-62 mg). Pentru cultura prin răsad se recomandă soiul Aurie de Buzău. datorită rezistenţei la păstrare a bulbilor pe o perioadă lungă de timp se cultivă numai în câmp. Ariana. având în fiecare lojă maxim două seminţe. Dintre aceste metode de cultură cea mai avantajoasă din punct de vedere economic este cea prin semănat direct. prin semănat direct sau prin răsad.5 m. Banko. Reacţionează foarte bine la îngrăşarea foliară cu Mn. Formarea bulbilor mari şi calitativi superiori este strict condiţionată de durata prelungită a fazei de lumină zilnică. se separă şi sunt verzi la partea superioară a plantei. Roşie de Turda. Pentru obţinerea de ceapă verde. Factorii genetici şi climatici care influenţează calitatea bulbilor a) Factorii genetici. Soiuri cultivate. Pe suprafeţe mari semănatul se execută cu SUP-21 iar pe suprafeţe mici. câte 6 rânduri pe un strat şi 75 cm între straturi. fusiformă cu înălţimi 0. Principalele soiuri cultivate prin arpagic sunt: Zittau. Django. Facultatea germinativă se păstrează 3-4 ani. Ceapa are nevoie de cantităţi relativ ridicate de îngrăşăminte în perioada iulieseptembrie aplicarea fracţionată favorizează obţinerea de recolte mari şi acumulare de s. Fructul este o capsulă triloculară. De Macău. Ceapa reacţionează ca plantă de zonă nordică fiind prin excelenţă plantă de zi lungă. Factorii tehnologici care influenţează calitatea bulbilor Ceapa. La noi în ţară se cultivă în principal soiuri care au bulbul de culoare galben-maronie sau roşie-violacee. Semănatul are loc în luna martie. Romito. Pacific. În faza de maturare a bulbilor frunzele verzi încep să se usuce de la vârf.

Usturoiul se cultivă pentru bulbi.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE După semănat. fosfor. vitaminele B1.2. Cultura se ampla-sează pe terenuri plane. E şi săruri minerale: calciu. irigabile. Momentul optim de recoltare este atunci când la aproximativ 80% din plante. Bulbul conţine 25-30% substanţă uscată. protide 6-7%. cu 2 săptămâni înainte se face un tratament cu Reglone.calitatea I: bulbi cu diametrul de 7-20 mm.Allium sativum. În perioadele secetoase sunt necesare 1-2 udări. tulpina falsă s-a înmuiat la bază şi rozetele de frunze s-au culcat la sol. Pentru prevenirea formării tulpinilor florifere se poate face un tratament termic timp de 10-15 zile la 25-35°C şi apoi 6-8 ore la 40°C. Compoziţie chimică. potasiu. cu norme de 250-300 m3/ha. B2. Înainte de plantare arpagicul se poate trata cu Germisan 30-50 g/kg arpagic. prin smulgere. Recoltarea arpagicului are loc în perioada iulie-august. Particularităţi biologice. a mezelurilor.calitatea II: bulbi cu diametrul peste 20 mm. Se recoltează manual. pentru combaterea buruienilor se erbicidează cu Ramrod 6-8 kg/ha aplicat la maxim 3-4 zile de la data semănatului. conservelor şi în industria farmaceutică. vitamina C 10-20 mg. apoi se lasă 4-5 zile la soare pentru uscare după care se îndepărtează frunzele uscate şi se sortează pe calităţi: . 1.5. . Are un conţinut ridicat în glucide 20-26%. Din această cauză se înmulţeşte numai vegetativ. care se pot folosi nu-mai pentru obţinerea de ceapă verde deoarece plantele vor emite tulpini florifere. Liliaceae Importanţa. Producţia de bulbi este de 20-25 t/ha. cu diametrul între 7-20 mm. Momentul optim de recoltare este atunci când tulpina falsă s-a înmuiat la bază. rădăcinile fasciculate se dez-voltă până la adâncimea de 10-20 cm. Usturoiul este o plantă bulboasă care şi-a pierdut în decursul timpului posibilitatea de a produce flori fertile. Sistemul radicular este slab dezvoltat. care se consumă în stare proaspătă sau pentru condimentarea unor preparate culinare.4. Pe suprafeţe mari se poate recolta cu MRC-1. pe suprafeţe mici iar după recol-tare se lasă pe sol 4-5 zile pentru uscare. care determină uscarea frun-zelor. De obicei cei situaţi în interiorul căpăţânii sunt de dimensiuni mai mici. care se vor utiliza pen-tru obţinerea de bulbi pentru consum. începutul lunii august. la majoritatea plantelor şi frunzele s-au îngălbenit la vârf. Usturoiul . Pentru un hectar de cultură este necesară o cantitate de 600-700 kg arpagic. Între plante pe rând se asigură 3-4 cm. Pentru consumul curent se poate recolta începând din luna iunie. În sol se dezvoltă bulbul sau căpăţâna de usturoi (fig. 540 mg la 100 g substanţă proaspătă. Recoltarea bulbilor se execută la sfârşitul lunii iulie. La 34 . prin bulbili. Plan-tarea arpagicului se face primăvara devreme.73) care este formată din 10-20 bulbili. tulpina falsă şi frun-ze verzi. Distanţele de plantare sunt de 60+30+30+30 cm sau în benzi de câte două rânduri. în martie. Pentru recoltare printr-o singură fază. Dacă nu se erbicidează sunt necesare pliviri repetate. ceea ce determină creşterea preţului de cost al arpagicului. Se foloseşte arpa-gic de calitatea I. Conţine şi cantităţi mari de fitoncide cu acţiune bactericidă având proprietăţi tonificante şi antiseptice. 4 litri/ha. Adâncimea de plantare este de 4-5 cm. cu un grad redus de îmburuienare. Fam. Obţinerea bulbilor de ceapă pentru consum. prin smulgere. Se recoltează manual. folosind formula 66+20+44+20 cm.

în martie. 35 . Bulbii înrădă-cinaţi rezistă iarna până la -25°C. iar cel de pri-măvară în iulie. De Moldova. minimă 3-4°C şi maximă 25-30°C. Pentru plantările de toamnă se continuă mărunţirea arăturii. În cazul plantărilor de primăvară. Frunzele în număr de 8-15.5. Partea bazală a bulbililor diferenţiază o serie de rădăcini adventive care se dezvoltă atunci când. Usturoiul se cultivă în câmp pe terenuri plane sau uşor înclinate. Favorit. În asolament poate reveni pe acelaşi teren sau după alte bulboase. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii bulbilor de usturoi. Soiuri cultivate. În interiorul fiecărui bulbil se află câte un mugure. Ei sunt protejaţi. fertile. albgălbuie sau cu nuanţe de roz. după zvântarea arăturii se aplică 150 kg/ha azotat de amoniu şi se erbicidează cu Treflan. Adâncimea de plantat este de 4-5 cm toamna şi 3-4 cm la plantările de primăvară. Recoltarea poate să înceapă din aprilie-mai. Umiditatea solului trebuie să fie 70-75% din capacitatea de câmp până la formarea bulbului şi 60-65% în perioada de maturizare a acestora. . De Dărăşti. pentru consumul curent. Temperatura optimă de vegetaţie este de 18-20°C. cu grapa cu discuri. Se recoltează prin smulgere apoi plantele se lasă pe sol câteva zile pentru uscare. folosind formula 66+20+44+20 cm. toţi împreună de câte 3-4 foi perga-mentoase de culoare alb-argintie. Cultura se fertilizează din toamnă cu 300-350 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează în sol prin arătura adâncă. Usturoiul de toamnă de recoltează în luna iunie.soiuri de toamnă: De Cioroiu. Rezultate bune de producţie se obţin numai pe soluri uşoare spre mijlocii. însorite şi irigabile.soiuri de primăvară: De Cenad. Pentru consumul de vară-toamnă şi pentru păstrare. Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii bulbilor de usturoi. pH = 6. Record. cu 3-4 săptămâni înainte de venirea îngheţului pentru a se realiza înrădăcinarea bulbililor sau primăvara devreme. 3-5 litri/ha sau Dual 3-4 litri/ha care se încorporează în sol cu grapa cu discuri sau combinatorul. iar în perioada de repaus până la -15°C. de culoare albă sau roz. numai după 4-5 ani pentru a preveni atacul de nematozi. Cultura se înfiinţează toamna. momentul optim de recoltare este atunci când tulpina falsă s-a înmuiat la bază şi se lasă pe sol. Bulbilii sunt fixaţi cu partea bazală pe tulpina propriu-zisă sub formă de disc turtit. la majoritatea plantelor. Formarea bulbilor este favorizată de temperaturi de 1820°C şi zile lungi. cu reacţie neutră sau slab alcalină. Se folosesc 600-800 kg de bulbili la soiurile cu bulbi de mărime mijlocie până la 1000-1200 kg/ha la cele cu bulbili mari. sunt liniare. Producţia este de 8-12 t/ha. Faţă de apă are cerinţe mai mari datorită sistemului radicular super-ficial. Bune premergătoare sunt leguminoasele anuale şi sola-no-fructoasele. lanceolate şi prin supra-punere formează o tulpină falsă. Faţă de temperatură are cerinţe moderate. În funcţie de perioada de înfiinţare a culturilor: . Usturoiul are pretenţii ridicate faţă de lumină. când se valorifică la legătură câte 4-5 plante/legătură. Dărăşti-Ilfov. după detaşare este amplasat în condiţii de germinare. pentru pregătirea patului germinativ.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE exterior fiecare bulbil este protejat de tunici subţiri translucide. Între plante pe rând se asigură 3-4 cm. Se plantează câte patru rânduri pe un strat la distanţe de 30 cm sau în benzi de câte două rânduri. Cultivat în locuri umbrite nu formează bulbi.5-7. realizând 70-80 plante/m2. prin treceri repetate.

6-0. La noi în ţară se cultivă în Transilvania şi nor-dul Moldovei.1. LEGUME PERENE ŞI CONDIMENTARE 1. bulboasele. fără protejare. începând din anul al doilea de cultură. Este puţin pretenţios faţă de lumină astfel că se poate cultiva şi în locuri mai umbrite. Soiuri cultivate. Reventul este o plantă perenă. Cultura reventului se realizează prin des-părţirea tufelor sau pe suprafeţe mici prin producerea puieţilor care se obţin din seminţe. fiecare având 1-2 muguri şi câteva rădăcini. Mn (0. protide 0.74). Peţiolurile se recoltează manual. gros de 4-5 cm. vărzoasele sau solanofructoasele. Bune premergătoare sunt leguminoasele anuale sau perene. lutoase sau luto-argiloase. lung de 40-60 cm. Plantele astfel obţinute vor asigura producţie încă din primul an după plantare. roşie sau violacee în partea bazală în funcţie de soi. Factorii care influenţează calitatea culturii de revent a) Factorii ecologici. lipide (0. dar profunde şi bine structurate. Reventul . tufele de 4-5 ani se despart în porţiuni de 200-250 g. Plantele se dezvoltă bine la temperaturi de 18-20°C. Reventul are cerinţe moderate faţă de tempe-ratură. b) Factorii tehnologici. goale în interior.6%. Lucrarea se exe-cută odată sau de două ori pe săptămână. Ca (40-130 mg%). recoltându-se cel mult patru frunze de la fiecare plantă. Reventul este cultivat pentru peţiolul frunzelor care este folosit la prepararea compoturilor şi a unor produse de cofetărie. Originală din China şi S-E Siberiei. Perioada de recoltat este aprilie-iunie.6). Pentru aceasta.2-5. Fructele de tip achenă. Preferă soluri mijlocii spre grele. Peţiolii frunzelor sunt cărnoşi. Fe (0. Compoziţia chimică: apă 92-95%.3-1%. Rizomii sunt utili-zaţi în industria farmaceutică. triaripate. în prezent supra-feţe mari în vestul Europei. Polygonaceae Importanţă. de conţinutul ridicat de acid oxalic. Începând din anul al doilea de cultură. După recoltare se 36 . de culoare brun-roşcată şi conţin o singură sămânţă.. de culoare alb-ver-zuie. Fam. fiecare plantă emite 1-3 tulpini florale. macroelemente K (230-236 mg%).Rheum rhabarbarum L. Tufele de revent se pot despărţi toamna. uşor muchiaţi pe partea dorsală şi au culoare roz. Facultatea germinativă este de 70-80% şi se păstrează 2-3 ani. înalte de 2-3 m.1-0. fapt ce permite iernarea plantelor în câmp. cu reacţie neutră sau slab acidă. erbacee.7%). Particularităţi biologice (fig. microelemente. Sub aspect nutriţional.6. Pentru cultura reventului pot fi folosite şi terenuri relativ umbrite. Rezistă până la -10…-18°C. sucu-lenţi.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 1. grupate în inflorescenţe de tip panicul. organul comestibil îl reprezintă peţiolul frunzelor care este foarte dezvoltat. Faţă de umiditate pretenţiile sunt moderate. zaha-ruri 0. în septembrie-octom-brie.6. care se transplantează la locul de cultură. Recoltarea. Florile sunt mici. peţiolul de revent prezintă importanţă îngră-dită însă. În prezent se cultivă soiul de revent De Ardeal. dar lipsa apei determină reducerea suculenţei peţiolilor.13 mg%).

37 . mică de culoare verde la început care se colorează în roşu la maturitatea fiziologică. ceea ce face necesară plantarea mai adâncă a puieţilor. În fiecare an. datorită pigmenţilor antocianici. pe care apar rădăcini adventive lungi de 40-50 cm. ţesuturile se lignifică. Florile sunt mici. Florile femele sunt mai mici decât cele mascule. sunt mici. lipide. vitaminele C. rădăcinile mai bătrâne mor şi se formează altele noi de la baza mugurilor vegetativi care sunt în partea superioară a rizomului.2. devin tari. fără clorofilă. având rol de asimilaţie clorofiliană. Plantele intră în activitate începând de la temperaturi în sol de 10-12°C. În felul acesta există tendinţa ca rizomul să iasă din sol. P. în Africa. rizomii rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii. Rizomii şi lăstarii folosiţi în industria farmaceutică. În partea superioară lăstarii sunt acoperiţi cu solzi membranoşi. 1.5 cm. În timpul verii. Dacă lăstarii nu sunt recoltaţi. Sparanghelul este o plantă unisexuat dioică. Fam. Polenizarea este alogamă. cu suprafaţa lucioasă. Valoarea nutritivă este asigurată de conţinutul în glucide. Fe. de culoare neagră. se ramifică. Fructul este o bacă sferică. care formează în sol un rizom puternic. Viteza de creştere a lăstarilor este pro-porţională cu temperatura. apoi peţiolurile se fasonează la 35-40 cm lungime şi se leagă în mănun-chiuri de până la 5 kg. proteine. în fiecare an se formează lăstari care sunt fragezi şi su-culenţi până când ies afară din pământ. după care începe să scadă. A. care se utili-zează în diferite preparate culinare. Pe măsură ce se apro-pie de partea superioară a solului. semisferice. aceştia se alungesc foarte repede. fiind cunoscut pentru efectul diuretic şi afrodisiac. B şi săruri minerale (Ca. V Siberiei. dispuse la baza clatodelor. K). cărnoase. se consumă tulpinile (lăstarii).Asparagus officinalis L. îndeplinind astfel rolul frun-zelor. Liliaceae Importanţa şi compoziţia chimică.. dar şi căldurile din zonele cu climat tropical. Cultura sparanghelului este economică datorită faptului că durează 10-15 ani.6. constituind partea comestibilă. Seminţele sunt de mărime mijlocie.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE îndepărtează limbul frunzelor. Plantă spontană în centrul Euro-pei. liniare şi se numesc clatode. dezvoltaţi sub-teran din rădăcini şi etiolate (fragezi faţă de cei verzi tari). Ultimele ramificaţii ale tulpinii sunt scurte. Sparanghelul . triunghiulari iar la baza lor sunt muguri din care se dezvoltă ramifica-ţiile tulpinii aeriene. Creşterea normală a acestora are loc la tem-peratura de 16-23°C. Din mugurii vegetativi. de formă cilindrică. planta este mai puţin atacată de boli şi dăunători şi se poate valorifica la preţuri mari deoarece cultura este mai puţin răspândită la noi în ţară. plantele mascule fiind mai timpurii şi mai productive decât cele femele. formând tufe cu înălţimea de 1-1. lăstarii capătă o nuanţă roz. tulpinile verzi se pot utiliza în buchete şi aranja-mente florale. În primul an de recoltare producţia este de 4-5 t/ha ajungând la 20-30 t/ha după 78 ani. Germinaţia seminţelor începe la 15°C. Factorii care influenţează cultura sparanghelului a) Factorii ecologici. PP. solzi-forme. de culoare alb-verzuie. Particularităţi biologice Plantă perenă. Frunzele propriu-zise se găsesc la baza clatodelor. Plantele de sparanghel suportă temperaturile scăzute din timpul iernii. Temperaturile ridicate determină intensificarea ritmului de creştere al lăstarilor în detrimentul producţiei cantitative. În faza de repaus germinativ. entomofilă.

se sor-tează în funcţie de lungime şi grosime şi se leagă în mănunchiuri de 0. Puieţii buni de plantat trebuie să aibă o greutate de 30-50 g şi să prezinte 2-3 muguri şi rădăcini cărnoase. Hreanul .MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Faţă de lumină are cerinţe mari în timpul perioadei de vegetaţie. înainte de plantare. Momentul optim de recoltare este atunci când lăstarii ajung la supra-faţa bilonului. excesul de apă determinând putrezirea rizomilor şi lăstarilor. au dimensiuni mari. fam. la prepararea murăturilor sau în industria conservelor. după ce plantele s-au fortificat. cu pulpa albă. Faţă de umiditate are cerinţe moderate. suficient de lungi. Primăvara. Producţia este de 2-3 t/ha în anul al treilea de cultură. antiscorbutic. câte 3-4 rânduri pe strat. Perioada de recoltare este din luna aprilie până în iunie. b) Factorii tehnologici. care imprimă gustul caracteristic precum şi fitoncide care determină o serie de proprietăţi terapeutice: stimulent al nutriţiei. Frunzele sunt lung peţiolate. Solurile compacte. Toamna tulpinile se cosesc la 3-4 cm dea-supra solului şi înainte de venirea îngheţului se protejează cu paie sau frunze. Pe terenuri însorite acumulează cantităţi mari de substanţe nutritive în rizomi ceea ce va asigura obţinerea în anul următor a unor producţii bune de lăs-tari. Particularităţi biologice Hreanul este o specie perenă care formează în sol o rădăcină bine dezvoltată. vitamine (vitamina C 70-80 mg) şi săruri minerale (K. Conţine cantităţi mari de uleiuri volatile. Rădăcina principală are o grosime de 3-4 cm.5-1 kg. Sparanghelul are cerinţe ridicate faţă de sol. Adâncimea de semănat este de 2-5 cm în funcţie de structura solului. necesitând soluri pro-funde.7%. numă-rul crescând în anii următori. ajungând la peste 30 cm lungime. diuretic etc. la exterior are culoare galben-cenuşie. bine structurate. Tehnologia de cultură a sparanghelului pre-supune două etape: producerea materialului săditor şi cultura propriu-zisă. grele se încălzesc încet şi îngreunează dezvoltarea lăstarilor. Rădăcinile de hrean conţin 23-27% substanţă uscată. Puieţii de sparanghel se produc în câmp. la 25-30 cm. Lăstarii recoltaţi se zvântă. Pentru plantare se folosesc puieţi bine dezvoltaţi şi viguroşi. prin bilonarea plantelor. la interval de 2-3 zile sau chiar zilnic în perioadele călduroase.. lăstarii comestibili se obţin în lipsa luminii. cu marginea fin dinţată sau crestată. au forma oval-alungită. reprezentată de glucide 1017%. Brassicaceae Importanţa şi compoziţia chimică. utilizate ca şi condiment în arta culinară. rădăcina are 5-8 muguri vegetativi şi prezintă pe toată lungimea muguri dorminzi. În primul an de recoltare de la fiecare plantă se vor recolta 2-3 lăstari. gust picant. uşoare spre mijlocii. Se scurtează rădăcinile prea lungi apoi se aşază pe muşuroaiele făcute în şanţuri şi se acoperă cu un strat de pământ de 10 cm grosime. Recoltarea lăstarilor începe din anul al treilea de cultură şi durează 10-15 ani. Recoltarea se face dimineaţa sau seara când lăstarii sunt turgescenţi. expectorant. ramificată. după care producţia începe să scadă. ajungând la 6-8 t/ha în următorii 5-10 ani.3. Fe). iar la interior pulpa este albă. se periază sau se spală.5-2. Mg. După răsărire cultura se men-ţine curată de buruieni. proteine 1.Armoracia lapathifolia Gilb. 1. pătrunzând până la 60-70 cm adâncime.6. Hreanul se cultivă pentru rădă-cinile îngroşate. se irigă pe timp secetos şi se fertilizează fazial cu 50-70 kg/ha azotat de amoniu. Ca. Semănatul se face în mar-tie-aprilie. 38 . drenate. prin dislocare cu DLR-4 sau cu cazmaua. La majoritatea soiurilor. dispuse în rozetă. se scot puieţii din pepinieră. În partea apicală.

b) Factori tehnologici. cu creştere viguroasă. Butaşii au 10-15 cm lungime şi 1-2 cm grosime. Are cerinţe moderate faţă de lumină. mijlocii. plantele rezistă la temperaturi de până la -20°C. argiloase. După hrean se amplasează specii prăşitoare. pivotant. sunt mai puţin suculente. diminuându-se calitatea comercială a acestora. La noi în ţară îl întâlnim în toate regiunile tării pe suprafeţe restrânse mai ales în gospodă-riile ţărăneşti. Soiuri cultivate. se utilizează în bolile de stomac iar decoctul din frunze are efect diuretic. Rădăcinile de leuştean pot fi folosite şi la fabricarea unor medicamente. lucioase.4. În asolament. luto-nisipoase.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Florile sunt mici. În condiţii de secetă. dreaptă. în rânduri distanţate la 70-80 cm şi 35-40 cm între plante pe rând. Terenul se fertilizează din toamnă cu gunoi de grajd. cunoscut din antichitate în sudul Europei. rădă-cinile se ramifică şi se rup la recoltare. hreanul poate să urmeze după solanofructoase. În funcţie de mărimea butaşilor este necesară o cantitate de 370-400 kg/ha.5. superfosfat şi sare potasică care se încorporează în sol prin arătura adâncă la 30-40 cm. Plantele fasonate se leagă în pachete de 5-6 bucăţi. când cererea este mai mare. Cultura se înfiinţează prin butaşi de rădăcină care se obţin din rădă-cini necorespunzătoare valorificării. sunt mici. Excesul de apă determină putrezirea rădăcinilor. 1. cu rădăcini cărnoase. pH = 6. Se recoltează semimecanizat prin dislocare cu DLR-4. Primăvara solul se fertilizează cu azotat de amoniu. fără seminţe sau cu seminţe sterile. cerinţele faţă de umidi-tate sunt moderate. Factorii care influenţează calitatea rădăcinilor a) Factori climatici. Particularităţi biologice Leuşteanul este o plantă perenă. Ceaiul din sămânţă. Preferă solurile fertile. silicve. albe grupate în inflorescenţe de tip racem. Peste iarnă hreanul poate fi păstrat în pivniţe stratificat. În sol formează un sistem radicular bine dezvoltat. când au 5 cm şi 1200-1800 kg/ha în cazul butaşilor de 10-15 cm.Levisticum officinale Koch.7-7. Fam Umbelliferae Importanţa culturii. profund. Datorită sistemului radicular bine dezvoltat. Leuşteanul se cultivă pentru frunzele folosite la aromatizarea unor preparate culinare. motiv pentru care hreanul se înmulţeşte vegetativ. bogate în humus. Producţia este de 15-20 t/ha în primul an ajungând la 30-40 t/ha în anul doi sau trei de cultură. Leuşteanul este original din regiunea Mării Mediterane. profunde. Leuşteanul . În prezent se cultivă soiul De Vidra. Plantarea butaşilor se execută primăvara devreme. suportând locurile umbrite.6. martie-aprilie. Tulpina floriferă înaltă de 100-150 cm. fistuloasă. iernând astfel în câmp. dublu penat sectate. 39 . ramificată în partea superioară şi apare începând din anul al doilea de vegetaţie. rădăcinile se lignifică. Faţă de temperatură. Recoltarea rădăcinilor se realizează de obicei în perioada de toam-nă. Fructele. este puţin pretenţioasă. Uleiul (esenţa) de leuştean are acţiune diuretică şi hipoten-sivă. mazăre sau fasole de grădină. Frunzele sunt glabre. Pe soluri grele. iar cele de pe tulpina floriferă sunt simplu sectate. cu reacţie neutră.

Fam Polygonaceae Importanţă. producţia de frunze este mult diminuată şi acestea sunt mai puţin fragede. Nu are cerinţe mari faţă de umiditate dar în condiţii de secetă. iar culturile sunt rentabile 10-12 ani. când sortimentul de legume este mai puţin diver-sificat.. lenticular ovale. e măsură ce acestea ajung la dimensiuni normale. dintre legumele verdeţuri. cafenii. Particularităţi biologice (fig.. Seminţele sunt mici. vitamine şi acid oxalic care se utilizează la prepararea ciorbelor. comparativ cu spa-nacul care conţine 3. Fructul este o nuculă. de culoare galbenă.27% din s. mici dispuse în inflorescenţe de tip panicul. Este o plantă dioică. glabre. Imediat după secţio-nare se realizează plantarea acestora pe un strat pregătit corespunzător. Plantele au cerinţe mai mari faţă de umiditate. Factorii tehnologici care influenţează cultura măcrişului 40 . la distanţe de 60-70/30-40 cm. cu flori unisexuate. cu o singură sămânţă în in-terior.6. tufele sunt secţionate astfel încât fiecare porţiune să prezinte câteva rădăcini şi 2-3 muguri vegetativi. Fructele. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii măcrişului Are cerinţe moderate faţă de condiţiile de mediu. fertile. grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă. Cultura se poate înfiinţa prin despărţirea tufelor sau prin semănat direct. lucioasă. Cultura se menţine curată de buruieni şi afânată prin praşile ma-nuale şi mecanice. iar la suprafaţa solului o rozetă de frunze. pireurilor sau chiar în salate împreună cu alte legume.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Florile sunt mici. Leuşteanul are pretenţii reduse faţă de temperatură.Rumex acetosa L. cu reacţie uşor acidă sau neutră. lanceolate. 1. Din punct de vedere medicinal. cu coaste ari-pate. supor-tând bine şi locurile umbrite. Preferă solurile adânci. impropriu numite seminţe. Preferă solurile semi-grele. Rezistă la tem-peraturile scăzute din timpul iernii iar pentru creşterea frunzelor preferă temperaturi moderate. Este o specie perenă. au facultatea germinativă de 85-90% şi se păstrează 3-4 ani. care în sol formează o rădăcină pivotantă. Frunzele sunt peţio-late. Este o plantă puţin pretenţioasă faţă de lumină.63%. 300-500 kg/ha superfosfat şi 150-200 kg/ha sare potasică. sunt dicariopse. aprovizionate în substanţe minerale. crestate la bază. Plantele vege-tează bine la temperaturi de 15-20°C. Producţia anuală este de 20-30 t/ha. de culoare brun-închis.78). Toamna se administrează 30-40 t/ha gunoi de grajd. b) Factori tehnologici. Măcrişul se cultivă pentru frunzele sale bogate în fier. de formă triedică. încorporate odată cu arătura adâncă la 28-30 cm.5. 5. Recoltarea frunzelor începe primăvara devreme şi durează până toamna târziu.u. Despărţirea tufelor se poate face toamna sau primăvara devreme. Măcrişul . Nu este pretenţioasă faţă de lumină. Frunzele se pot recolta începând de primăvara de-vreme. supor-tând gerurile din timpul iernii. plantele suportând şi locurile umbrite. uneori cu nuanţe roşiatice. Are conţinutul cel mai ridicat în acid oxalic. datorită gustului acrişor are acţiune emolientă fiind un diuretic şi laxativ uşor. Factorii care influenţează cultura leuşteanului a) Factori climatici. cu înălţime de 50-100 cm. Lucrarea se face manual prin rupere sau tăiere. Tulpinile florifere sunt striate. mici (400-500/g). Înflorirea are loc în mai-iunie.

Tufele mari sunt secţionate în aşa fel încât fiecare por-ţiune să aibă câteva rădăcini şi muguri vegetativi. A fost cultivat încă din antichitate pentru calităţile sale culinare şi terapeutice. eşalonat. Mărarul este original din sudul Europei şi Asia de sud-est. au forma oval-eliptică şi culoare cafenie. cilindrică. Mărarul . În timpul verii se elimină tulpinile florifere. Nu suportă excesul de umiditate şi necesită un sol bogat în subs-tanţe nutritive. filiforme. Se cultivă un soi local şi anume “mărarul comun”.Anethum graveolens L.79). iar tulpinile plantelor după 9-10 săptămâni. Ecologie Mărarul.7 mg/100 g produs proaspăt.14 g/100 g p. C (170 mg/100g p. Acestea se plantează pe un teren pregătit corespunzător şi apoi se udă. la distanţe de 25-30 cm între rânduri. iar în anii urmă-tori poate să ajungă la 15-20 t/ha. Recoltarea frunzelor se face manual. cu foliole subţiri. câte trei rânduri pe un strat. acesta făcând parte din grupa plantelor horticole excesiv de perisabile În vederea păstrării măraru-lui timp mai îndelungat. Frunzele sunt tripenat-sectate. care se folosesc la prepararea conser-velor de legume şi a murăturilor. Este o plantă de zi lungă. pe suprafeţe mici sau prin semănat direct. Frunzele se recoltează în mod obişnuit după 5-6 săptămâni de la răsărire. în mai multe reprize. Rădăcina principală este pivotantă. fără a distruge mugurele terminal. Cultura se men-ţine curată de buruieni prin praşile mecanice şi manuale. Despărţirea tufelor se poate face toamna sau primăvara devreme. La lumină de intensitate slabă se produce alungirea plantelor. În prezent este răspândit în toate zonele de pe glob. Se recoltează prin tăiere.).3 m. celuloză: 2.6. B1 (0. glucide 5. se usucă în condiţii de umbră şi aerare continuă. subţire.). înaltă de 0. striată. Semănatul are loc după ce arătura a fost bine mărunţită. Particularităţi biologice şi ecologice (fig. Facul-tatea germinativă variază între 45-50% şi se păstrează 2-3 ani. iar în perioadele secetoase se udă.). hidrocarburi şi un rest parafinos.. fistuloasă. Fam. dlimonem. Mărarul se utilizează sub formă de frunze crude sau uscate pentru aromatizarea salatelor sau a diverselor preparate culinare precum şi plante întregi cu seminţe. Adâncimea de semănat este de 1-2 cm şi se folosesc 2-3 kg de sămânţă/ha. faţă de factorii de mediu se comportă ca o plantă rus-tică. Apiaceae Importanţa.p. Polenizarea este alogamă ento-mofilă. vitamine: A (8 g/100 g p.6. filandren. După răsărire plantele se răresc la 10-15 cm. când plantele au circa 10-15 cm înălţime. atât ca frunze cât şi ca plantă întreagă (la începutul înfloritului sau la înce-perea maturării 41 .p. frunzele se leagă în legături mici apoi în snopi mari şi se valorifică imediat. 1. de culoare gălbuie-ver-zuie şi sunt dispuse în umbele com-puse. Frunzele de mărar au următoarea structură chimică: protide 1.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Cultura se poate înfiinţa prin despărţirea tufelor. iar temperatura optimă de creştere este de 16-18°C. În ţara noastră se cultivă pe suprafeţe reduse în toate judeţele în sis-tem grădinăresc. este erectă. După recoltare. Este o plantă anuală. pe un teren bine pregătit din toamnă. Originea şi aria de răspândire. Florile mici. pentru a stimula formarea de frunze noi. Uleiul volatil de mărar care-i imprimă aroma specifică. terpinen.6 g/100 g produs proaspăt. În primul an producţia de frunze este de 5-6 t/ha. începând din luna martie-aprilie sau în primul an de vegetaţie după aproximativ 3 luni după semănat.p. scăderea producţiei şi reducerea conţinutului în ulei volatil. Seminţele germinează la 3°C. Cultura prin semănat direct se înfiinţează primăvara devreme. Fructele pseudo-achene.8 g/100 g produs proaspăt. slab dezvoltată. conţine: carvon. Tulpina floriferă.7-1.

răspândire.7. Particularităţi biologice (fig.4%. revenirea pe acelaşi teren nu va fi la mai puţin de 7-8 ani. Astăzi este confirmată acţiu-nea colagogă colerică. Producţia 6-10 t/ha frunze verzi şi 12-15 t/ha tulpini în faza înfloririi sau maturării fructelor. Este component al “Balsamului Opodeldoch”.30%. Specie iubitoare de căldură. Uleiul volatil. acidul carnosic.22-1. fiind folosite la boli de stomac şi intestine. o diterpenoidă. Însă numai cel din frunze este considerat de calitate mai bună. Conţinutul în ulei volatil în herba proaspătă şi frunze este de 0. ovate. şi se livrează la beneficiar. izolat mai întâi din această plantă. Rozmarinul . Merge foarte bine în condiţii de soluri profunde. stimulent aromatic. având un miros mai plăcut. Întreaga plantă conţine ulei volatil. liniare. Florile sunt formate dintr-un caliciu şi o corolă bilabiată. Extern ca insec-ticid (îndepărtarea moliilor). în stare proaspătă. vermifug. derivat al feruginolului (imprimă acţiunea antioxidantă a frunzelor). Influenţa factorilor ecologici şi tehnologici asupra culturii. utilizat în trecut în tratamentul reumatismului. cu marginea revolută. Frunzele opuse. cu secera sau foarfeca de vie. prin tăierea vârfurile florale. Anual se recoltează de două ori iar produsul se livrează proas-păt la staţiile de distilare. care se încălzesc uşor. în obţinerea spirtului camforat.. După componentul care predomină se disting trei tipuri de ulei volatil de rozmarin: · tipul cineol (Italia. tanin.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE seminţelor).80). Constanţa.Rosmarinus officinalis L. Maroc.5 mm. Se poate încerca introducerea în cultură în zonele cu ierni mai moderate şi veri calde din Banat şi Oltenia. vitamine. locuinţe. uşoare. rar albă. Tunisia). pe partea inferioară alburii. la bază cu scoarţa exfoliată. Frunzele de rozmarin au o largă utilizare în medicina empirică. 10. Labiatae Importanţă.5-2. 1. cu tulpina înaltă de 30-50 cm. Planta mai conţine: flavonoide. aceasta de culoare albastră. extras din întreaga plantă sau frunze. Fructele sunt nucule brune.6. sere. când plantele sunt în plină floare. în partea superioară în patru muchii şi păroasă. în cele uscate de 1-2% iar în flori de cca. 42 . si-tuate câte patru în caliciu persistent. Florile sunt dispuse în pseudo-verticile situate la subsuoara frun-zelor superioare. având însă utili-zări terapeutice mai reduse. stimulent aromatic. flavone. o serie se triterpene. drenate. izo-rosmaricina. din patru stamine din care două rudimentare şi un ovar superior. Cultura durează mai mulţi ani. este mult folosit în cos-metică şi parfumerie.05-3 cm. cu lungimea de 15-35 cm şi lăţimea de 1. · tipul α-pinen-verbenonă (Corsica). rosmaricina. sesile. compoziţie chimică. Producţia obţinută este de 25-30 q/ha. bacteriostatic. Fam. de lumină. în Câmpia Timişului. până la albastră violacee. Ca specie mediteraneană se cultivă în gră-dini. fiind foarte sensibilă la ger şi curenţi de aer reci. cu lungimea de 1. diuretic. · tipul camfor-bornel (Spania). ca analgezic în durerile reumatice şi nevralgii. Înfloreşte din aprilie până in iunie. Frunzele sunt mult apreciate ca şi condiment. Rozma-rinul este un arbust. Jud. prin tăierea lor de la bază după care se leagă în snopi de 2-5 kg greutate. Recoltarea începe din anul al treilea de cultură. În frunzele de rozmarin se găseşte acid ros-marinic. condiment.

Se seamănă câte trei rânduri pe un strat. Asmăţuiul se cultivă pentru frunze. lemnoasă. Influenţa factorilor ecologici asupra cul-turii. Compuşii din herba au efect expectorant. Frunzele sunt opuse.9. urmând ca după răsărire să se rărească la 20-25 cm între plante pe rând. diuretic. în anii următori rădăcina pivotantă este înlocuită de un sistem radi-cular bine dezvoltat de la care pornesc mai multe tulpini. bronşitei şi răgu-şelii. Este o plantă iubitoare de căldură şi mai ales de lumină. lungi de cca. compoziţie chimică. cu grosimea de 1-1. în primul an de vege-taţie cu rădăcină pivotantă. fiind folosit la tratarea tusei convulsive. Se foloseşte şi în industria farma-ceutică. alungit romboidale. au suprafaţa netedă şi culoare brun-negricioasă. la 35-40 cm. Umbelliferae Importanţă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 1. gargarisme. coleretic-colagog (principiul amar). Florile mici de culoare violaceu-roz formează inflorescenţe în vârful tulpinilor. Uleiul volatil se foloseşte ca aromatizant şi dezinfectat (ape de gură. Înfloreşte în mai-iulie.6. Subarbust. cere umiditate în sol în timpul răsă-ririi.6. Producţia este de 10-15 t/ha plante verzi sau 3-4 t/ha plante uscate. Specia este rezistentă la secetă. Cimbrişorul este apreciat ca plantă meliferă şi ornamen-tală. lungă de cca. Asmăţuiul . Fam. Influenţa factorilor tehnologici asupra culturii. sosurilor picante şi pentru condimentarea altor preparate culinare.. Florile sunt grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă şi au culoare albă. Labiatae Importanţă. Părţile aeriene conţin cel puţin 1% ulei volatil. ulterior nu suportă excesul de umiditate. 20 cm. Frunzele sunt tripenat-sectate cu suprafaţa netedă sau gofrată. pe timp însorit şi după ce s-a ridicat roua. răspândire. bogat ramifi-cată. 1 cm. Plantele rezultate din rărit se pot folosi pentru înfiinţarea de noi culturi sau dacă sunt suficient de mari se pot valorifica. lemnoase în par-tea inferioară şi verzi în cea superioară.Satureja hortensis L. Particularităţi biologice (fig. În formă uscată planta de cimbrişor se foloseşte la prepararea conservelor (datorită mirosului plăcut) şi condiment la prepararea unor pro-duse alimentare. putându-se cultiva şi în acest scop. Plantarea răsadurilor are loc în luna mai. antihel-mintic şi antiseptic. acoperită cu perişor. calmând spasmele căilor respiratorii. Se seamănă în luna martie câte 3-5 g sămânţă la m2. care sunt puternic aromate şi se utilizează la prepararea salatelor.81). lan-ceolate sau ovate. Plăntuţele au o dezvoltare lentă şi nu suportă umbra. Ceaiul are proprietăţi expectorante. Specie mediteraneană.Anthiriscum cerefolium L. 43 . Cultura se poate înfiinţa şi prin răsad care se produce în răsadniţe semicalde.8. Fam. Asmăţuiul este o plantă anuală. cosmetică (loţiuni cu efect anti-septic). Cultura se înfiinţează primăvara din luna aprilie. care formează o tulpină înaltă de 50-70 cm. un alcool aromatic. format din: compuşi fenolici 25% din care cel mai important este timolul. Fructele sunt alun-gite şi ascuţite la capete. cultivată la noi prin grădini. paste de dinţi). Recoltarea se face la deschiderea primelor flori. Se folosesc 4-5 kg seminţe la hectar.82). Cimbrul de cultura .5 mm. Particularităţi biologice (fig. 1. în parfumerie.

44 . Lumina intensă. Din această cauză se poate cultiva şi pe terenuri umbrite dar mai umede. Influenţa factorilor tehnologici asupra culturii. Este o specie cu ce-rinţe moderate faţă de temperatură şi lumină. Cultura se înfiin-ţează prin semănat direct începând din martie până în septembrie. La recoltare se rup frunzele de la exte-riorul rozetei. determină emiterea prematură a tulpinilor florifere.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Influenţa factorilor ecologici asupra culturii. înainte de culturile principale. Se seamănă câte 4-5 rânduri pe strat la 20-25 cm între rânduri. Recoltarea frunzelor începe după 30-35 zile după răsărire şi se re-petă la interval de 2-3 săptămâni. asociată cu temperaturi ridicate.

alimentară şi terapeutică. Fiind o plantă relativ rustică. industria farmaceutică şi cosmetică. London Pepping. altoit pe por-taltoi viguroşi poate depăşi 50 ani. Vigoarea pomilor poate fi: Ø slabă: Starkrimson. creme. ocupă locul III după bananier şi portocal în ceea ce priveşte importanţa econo-mică.5-16.4 calorii.18-0. sferic turtită (Domnesc. Ø mijlocie: Jonathan. mărul manifestă o mare putere desorbantă a toxi-nelor. dar şi sub formă de mân-căruri gătite (sosuri. Rosaceae. numărul mare de soiuri existente în cultură. Delicious auriu).42 g/100 g p. Ø submijlocie: Renet portocaliu. delicious).p. obezilor şi reumaticilor. Renet ananas. 45 . nectaruri). substanţe pectice: 0.. la proiecţia coroanei depăşind uneori raza proiecţiei de 2-3 ori. aciditate totală (exprimată în acid malic) 0.4 g/100 g p. Golden spur.72 g/100 g propus proaspăt.31 g/100 g p. Starking delicious. Se consumă în special în stare proaspătă. soiuri de toamnă a cără fructe se maturează începând din septembrie până în noiembrie (James Grive.1-0. Pătul. sucuri. Wagner premiat).MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Capitolul 2 SPECII POMICOLE 2.. Banana de iarnă). Fam. Jonathan). şampoane. Intrarea pe rod a merilor se face după 5-6 ani de la plantare. în patiserie. acid ascorbic: 1-47 mg/100 g p. Melba). Mărul este o specie perenă cu o du-rată de viaţă de 35-40 ani. Subfam..06-1. merii pitici rodesc în anul II sau III de la plantare. Parmen auriu. Există soiuri de vară care se coc în luna august (Clark alb. Pomoidae Importanţă. valoarea energetică 46-84. Particularităţi biologice (fig. substanţe minerale: 0.33-1.Malus domestica Bakh. pretabile la cele mai diversificate sisteme de cultură şi forme de conducere. cu o mare putere de adaptabilitate în diferite zone. acesta putând fi: sferică (Creţesc.p. Mărul este cea mai importanţă specie pomicolă. durata de viaţă este de 50-70 ani.p. zahăr total: 7. Mărul este utilizat atât în hrana omului sănătos cât şi cu caracter terapeutic. Marea masă a rădăcinilor sunt repar-tizate în sol între 15 şi 80 cm adâncime. MĂRUL . Wagner.8-88.p. Pomul are vigoare şi longevitate mare (înălţimea 5-12 m şi diametrul coroanei de până la 7-8 m).p. îngust piramidală (Sari-sipan) şi plângătoare (Frumuseţea Romei. Ø mare: Delicious roşu. substanţe tanoide: 0. fiind recomandat artriticilor. intrând în compoziţia unor săpunuri.16-1. Compoziţie chimică. Forma coroanei este caracteristică soiului. permite eşalo-narea consumului de fructe proaspete pe tot parcursul anului. Parmen auriu) şi soiuri de iarnă a căror perioa-dă de consum durează din decembrie până în aprilie (Jonathan. dă rezultate bune în tratamente împotriva diareei infantile. invers piramidală (Parmen auriu. Fructele de măr conţin (RADU. Delicious auriu. g/100 g p.. proteine brute: 0.p.. Granny Smith). larg piramidală (Starking. La nivelul intestinului gros.1.5. Este un bun deconstipant. 1985): apă: 77.83). Mărul favorizează diareea şi eliminarea acidului uric.27. folosit în prevenirea cancerului intestinului gros.14 g/100 g p.

foarte bun rumenit şi striat cu roşu galben. foarte bun ruginiu bun roşu pătat de galben foarte bun verde galben verzui foarte bun roşu portocaliu roşu pe majoritatea suprafeţei roşu sângeriu aprins. Perioadele de secetă şi excesul de apă sunt greu suportate de măr. slab rumenit cu bun portocaliu roşu încă de la legarea foarte bun fructelor bun bun roşu.1. când fructele au mărimea unei alune. Frumos de Boskop. din numărul total de flori. Soiurile cultivate în plantaţiile pomicole din ţara noastră sunt prezentate în tabelul 11. cărămiziu. Tabelul 2. vişiniu închis Aromat de supramijlocie început de august vară Red Melba mare august Wagner submijlocie decembrie aprilie premiat Frumos de mare. 46 .MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Ø foarte mare: Renet de Canada. Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii mărului Temperatura. foarte noiembrie-martie Boskoop mare Idared mijlocie noiembrie-aprilie Grany Smith mare martie-aprilie Frumos de septembrie mijlocie Voineşti decembrie Delicious de octombriemijlocie Voineşti decembrie Jonatan Delicious auriu Parmen auriu Mutsu Starkrimson Frumuseţea Romei mijlocie mijlocie mijlocie Mare submijlocie mijlocie noiembrie aprilie octombrie-martie octombriedecembrie octombrie-martie decembriefebruarie noiembrie-martie Umiditatea optimă reprezintă 70-75% din capacitatea de câmp a solului. Golden delicious).5-11oC. Polenizarea la măr este încrucişată. formând coroane rare (Parmen auriu. partea aeriană. Mărul poate avea o ramificare slabă. Precipitaţiile optime pentru cultura mărului trebuie să fie de 650-700 mm anual. scăzând calitatea şi durata de păstrare.1 Principalele soiuri de măr cultivate (2004) Soiul Close Stark Earliest Vigoarea soiului mare mijlocie Epoca de coacere a fructelor început iulie iulie Potenţial Culoarea fructelor productiv mediu aproape în întregime roşu roşie aprinsă pe 2/3 din foarte bun suprafaţă foarte bun roşie aprinsă foarte bun roşu intens galben auriu rumenit cu bun roşu galben. Căderea fiziologică la măr loc în două etape: la două săptămâni de la fecundare şi la începutul lunii iunie. Nu suportă stagnarea apei şi nici seceta. cele legate reprezintă 5-10% care asigură o producţie mare. optimul termic din perioada de vegetaţie este de 15oC realizată între înflorire şi maturitatea fructelor (130-160 zile). inclusiv mugurii de rod rezistă în timpul iernii la temperaturi de -35 oC. Wagner premiat) sau medie (Jonathan. bun pătat cu galben galben. Temperaturile ridicate din timpul verii sunt nedorite deoa-rece grăbesc maturarea fructelor. Mărul creşte şi fructifică normal în condiţii de tem-peratură cuprinsă între 7. umiditatea atmosferică în jur de 70-80% favorizează calitatea recoltei. Sortimentul de soiuri. slab rumenit cu foarte bun portocaliu galben portocaliu.

12-0. Perele conţin: 8-15% glucide. luto-nisipoase.06-0. 0. 0. Pomul se caracterizează printr-o vigoare şi longevitate mare.84). Cea mai mare can-titate de pere se obţine pe continentul european. 47 .7 mg/litru şi sub 15% calciu. 0. bor. culorii şi gustului fructelor. cernoziomice. ceea ce reprezintă 8-30 t/ha.02-0. de regulă la virarea culorii. soluri negre de pădure. trasarea şi amenajarea drumurilor. Reuşeşte bine pe soluri luto-argiloase.5-3. bogate în calciu. Momentul optim de recoltare se determină după urmă-toarele criterii practice: uşurinţa cu care merele se desprind de pe ramuri. Altoit pe gutui vigoarea coroanei este mai mică (2-6 m) şi longevitatea 30-35 ani. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii mărului Plantaţiile de măr sunt amplasate în sistem intensiv şi superintensiv în vederea mecanizării totale a culturii mărului. microelemente cu magneziu 0. 0. 2. Părul intră mai târziu pe rod ca mărul (4-5 ani).2. Părul este o specie pomicolă apreciată pentru calitatea fructelor care se consumă în stare proaspătă. zinc solubil 3. La noi în ţară se cultivă în toate regiunile fiind mai puţin răspândit decât mărul. Ambalarea în vederea comercializării se face în lădiţe sau săculeţi din fibre textile. Recoltarea. sub formă de sucuri. des-hidratate. Rosaceae. formează o coroană înaltă de 7-8 m. sub formă de cidru sau distilate. magneziu. Plantaţiile de măr necesită o aprovizionare medie cu azot (20-60 kg/ha).24% substanţe minerale (P. Soiurile de mere de vară se recoltează cu 5-6 zile înainte coacerea deplină. Cl. 0.3% vitamina PP. PĂRUL . Amplasarea plantaţiilor se face pe terenuri plane sau cu pante mici până la 15% începând cu parce-larea. Se înlătură prin tratamente chimice cu acid alfa-naftil-acetic (2. Compoziţie chimică. rărire chimică sau manuală a fructelor în scopul îmbunătăţirii dimensiunii.140. După recoltare merele se sortează pe două calităţi la soiurile de vară şi trei calităţi la soiurile de toamnă-iarnă. cele de toamnă şi iarnă în săptămâna 2-4 a lunii octombrie. primele semne de îngălbenire uşoară a pieliţei (virarea culorii de la verde la galben) şi tăria pulpei care se determină cu penetrometrul. Producţia obţinută de la un pom în plină rodire este de 30-70 kg. 0. fosfor (20-40 kg/ha) şi potasiu (20-60 kg/ha). combaterea căderii premature a merelor.65% proteine brute. 3-12% vitamina C. amplasarea centrului gospodăresc. K.4 D). Mn. congelate.24-0. Subfam. Acest fenomen apare cu 2-3 săptă-mâni înainte de recoltare. S).1-0. Pomoidae Importanţă.71% substanţe pectice.05% vitamina B. zinc. În timpul vegetaţiei se face tăieri de formare a coroanei şi apoi în anii III şi IV de vegetaţie tăieri de întreţinere.01-0.04% provitamina A. 0. podzolice. Fe. durata de viaţă 40-80 ani.5% acid malic. Italia fiind ţara cu produc-ţiile cele mai mari.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Mărul preferă soluri fertile. et DC Fam. La o cultură de pomi pitici producţia obţinută poate să ajungă până la 80 t/ha. Particularităţi biologice (fig. stabilirea sortimentului de soiuri şi amplasarea lor pe teren.5 mg/litru.Pyrus sativa Lam.

invers piramidală (Decana comisiei). rumen la soare roşu intens bergamotiform. Soiuri cultivate. · vigoare mijlocie: Untoasă Bosc. Untoasă Liegel). bună calitate bună. aromă fină consistenţă mediocră. Untoasă Giffard). calitate f. cilindric. bună scurt piriform. Polenizarea este entomofilă. galben-pai. cărămiziu piriform lung.2 Sortimentul de soiuri de păr cultivate în România (2004) Soiul Trivale Triumf Epoca de recoltare iulie iulie iulie iulie-august august august a doua jumătate a lunii august a treia decadă a lunii august a doua decadă a lunii sept. Tabelul 2. roşu cărămiziu piriform. Untoasă Hardy. bună. bună foarte bună foarte bună pulpa fondantă şi aromată aromă fină. cu roşu rubiniu scurt piriform. Unele soiuri pot fructifica partenocarpic mai ales în primăve-rile reci şi ploioase. octombrie Calitatea f. Soiurile de păr înfloresc primăvara când 61-67 zile consecutiv sunt temperaturi pozitive. · vigoare foarte slabă: Passe Crassane. larg piramidală (Contesa de Paris. părul formează sistem radicular superficial. galben pai cu roşu la soare scurt piriform. aromă intensă foarte bună aromă fină. verde gălbui f. fără sclereide f. Părul altoit pe săl-batic şi franc dezvoltă un sistem radicular puternic care depăşeşte de 1. conic. Williams. piramidală (Untoasă Hardy. Potenţialul productiv al părului este mare şi constant. J. Pomii pot avea: · vigoare mare: Cure. lipsă aromă Forma şi culoarea fructului Aromată de Bistriţa Favorita lui Clapp Untoasă precoce Morettini Timpurii de Dâmboviţa Napoca Williams Untoasă de Geoagiu Untoasă Bosc Abatele Fetel Republica Contesa de Paris octombrie Cure octombrie 48 . 2/3 roşu aprins piriform. Partea aeriană. Guyot. şi poate fi îngust piramidală (Passe Crassane). verde gălbui bergamotiform. verde-gălbui piriform. bună. a treia decadă a lunii sept. verde-gălbui piriform. tulpina este sub forma unui trunchi drept. sau uşor răsucit. Abatele Fetel. Forma coroanei este dependentă de soi. Altoit pe gutui. cu roşu la soare semifondant galben cu roşu la soare f. Sortimentul de soiuri de pere cultivate în România sunt redate în tabelul 2. bună.5 ori proiecţia coroanei şi pătrunde în sol până la 4-5 m adâncime. Contesa de Paris. aromă de muscat f. calitate f. calitate bună aromă fină. cu multe rădăcini ori-zontale situate la adâncimea de 20-40 cm. bună. a treia decadă a lunii sept.2. galben pai. verde-gălbui. majoritatea soiurilor sunt androsterile.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Sistemul radicular este dependent de portaltoi. verde gălbui piriform lung. · vigoare slabă: Dr. intensă.

fiind mai puţin rezistent la temperaturile scăzute care limitează arealul plantaţiilor comerciale de păr. prune deshidratate. La formarea petalelor (bobocii roşii) suportă temperaturi de -3. Potenţialul productiv al părului este la fel de mare ca al mărului. Perioada de secetă şi excesul de apă sunt mai bine suportate de păr comparativ cu părul dar o puternică reacţie nega-tivă asupra calităţii recoltei. Părul altoit pe păr franc creşte şi fructifică bine în zonele cu precipitaţii medii lunare de 600-700 mm anual şi o umiditate relativă a aerului de 70-80%. Părul necesită mai multă căldură în timpul perioadei de vegetaţie decât mărul. cerinţe reduse faţă de factorii de vegetaţie. 49 . pe terenuri care nu sunt expuse vânturilor reci de iarnă şi cu temperaturi de -28°C. Fam. în treimea inferioară şi mijlocie a versanţilor cu pante mici.3. Momentul optim de recoltare a perelor este în funcţie de caracteristicile morfologice şi gustative ale fructelor mai exact când culoarea de fond a pieliţei virează de la verde spre o nuanţă mai deschisă. sud-estică şi sud-vestică. amidonul din zona camerei seminale începe să se hidrolizeze. dulceaţă. profunde. 11.Prunus domestica L. iar rărirea manuală se face în măsură mai restrânsă. terenuri aluviale şi nisipuri solificate. limita de rezis-tenţă a părului la îngheţ este de -26…-30oC. consum în stare proaspătă). valorificarea superioară a fructelor (gem. Rodirea periodică la păr este mai puţin accentuată ca la măr. suficient de umede. nu formează coroane dese. producţii mari pe unitatea de suprafaţă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Influenţa factorilor ecologici asupra calităţii perelor Temperatura. Părul este exigent faţă de sol mai ales dacă este altoit pe gutui.2°C şi fructe legate de câteva zile -1. revene.…-11°C. Rosaceae.5oC. reuşeşte pe terenuri cu expoziţie sudică. pomul în rodire dă în medie 30-60 kg putând ajunge la 150-180 kg.5-10. diversi-tatea formei. fertile. Creşte şi fructifică bine în zonele unde temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 9. compot. volumul tăierilor în perioada de rodire este mai mic decât la măr. Prunoideae Importanţă. rădăcina rezistă la 7. înmul-ţirea uşoară prin altoire. respectiv.. Este mai puţin pretenţios faţă de reacţia solului. subfam. PRUNUL . Umiditatea. iar fermitatea pulpei scade începând din zona pedunculului. Prunul este o specie pomicolă dominantă în arealul pomicol din ţara noastră datorită utilizărilor sale extrem de complexe: va-loarea alimentară ridicată. Recoltarea. perioada lungă de valorificare a fructelor. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii perelor Amplasarea livezilor de păr se face în zonele umede. distilate. culorii şi gustului fructelor care satisface pretenţiile unei largi game de consumatori.9°C. Cultura părului reuşeşte în general la un regim de pre-cipitaţii de 600650 mm anual.1°C. rezistente la scuturare. Aplicarea îngrăşămintelor cu gunoi de grajd se va face în cantităţi moderate. magiun. bine drenate. temperatura medie a perioadei de vegetaţie este de 14-16oC. Pre-feră terenuri cu textură mijlocie. rustici-tatea speciei. Nevoia maximă faţă de lumină este în faza de înflorit şi în perioada de legare a fructelor. în plină înflorire -2. Părul este mai pretenţios faţă de lumină decât mărul. la hectar se obţine 15-25 tone.

200 55. lemnul de prun este folosit în industria creioanelor şi combustibil. Bistriţene. Goldane.096 0.000 0 0. 1962. Astfel. citat de MITRE. 1997) Elementul Apă Calorii Proteine (N x 6. La prunii altoiţi pe prun franc sistemul radicular este mai superficial. Multe soiuri autohtone cum ar fi Tuleu gras.182 0.010 0. Majoritatea por-taltoilor franc de 50 .2% din total rădăcini) au fost amplasate între 30-60 cm şi numai 4.200 Prune proaspete 85. arhitectonica şi ritmul de dezvoltare a sis-temului radicular depinde de portaltoi dar şi de soi. formează drajoni. Compoziţia chimică complexă a fructelor de prun sunt redate în tabelul 2.000 172.25) Lipide (total) Hidraţi de carbon (g total) Celuloză (fibre) g Substanţe minerale Ca Fe P Mg K Na Zn Cu Mn Vitamine A Acid ascorbic (mg %) Tiamină (mg) Riboflavină (mg) Niacin Acid pantotenic (mg) Vitamina B6 (mg) Folacin (mg) 32.600 4. 2002).3 Valoarea nutritivă a 100 g prune proaspete şi deshidratate (valori medii) (COCIU.043 0.500 0.430 0.000 0. În ceea ce priveşte deplasarea pe orizontală rădăcinile aceluiaşi soi altoit pe corcoduş au ajuns la 7. Tabelul 2. din butaşi sau din seminţe) sistemul radicular repre-zintă 25-40% din greutatea totală a pomului.000 3.049 Particularităţi biologice La pomii pe rădăcini proprii (obţinuţi din drajoni.100 10. la pomii altoiţi pe corcoduş din soiul Vinete de Italia la Staţiunea Bistriţa majoritatea rădăcinilor (57.620 13.7 m de trunchi pe când ale soiului Renclod verde la 8.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE din miez se extrage un ulei cu calităţi asemănătoare cu cel de migdal.1% au pătrunderea între 60-100 cm adâncime (MODORAN.100 0.3.000 0. În cazul pomilor altoiţi. având o dezvoltare superfi-cială.000 7.25 m. marea masă a rădăcinilor fiind amplasată în sol între 10 şi 50 cm.081 2.790 0. natura solului şi modu-lui de lucrare a solului. trasantă. Compoziţie chimică.300 0.

fertilizări foliare cu bor. Stanley. Unele soiuri încep să rodească de la 3-4 ani. Tuleu gras. Renclod verde) sau torsionat (Roşior văratic. Tot caracter de soi este şi capacitatea de ramificare: ramifică slab soiurile Renclod Althan. Simon). În tinereţe. Tuleu timpuriu) şi bene-ficiază de o bună capacitate de ramificare Agen. invers piramidală (Anna Spath. Renclod. Începând cu anul III înfloresc şi leagă soiurile Tuleu timpuriu. Renclod Autosterilitatea unor soiuri de prun se datorează androsterilităţii (antere fără polen fertil). Agen. În pepinieră creşterile pot ajunge până la 2-3 m iar în livadă 2-2. Vinete româneşti. Grase româneşti.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE prun emit drajoni care trebuie îndepărtaţi în fiecare an fiind consumatori inutili în economia pomului. Trunchiul creşte drept şi cu riti-dom neted (Anna Spath. Minerva. Ø soiuri cu înflorire mijlocie: Pêche. La soiurile Rivers timpuriu. Prunul înfloreşte după cais şi aproape concomitent cu unele soiuri de cireş. În funcţie de modul de com-portare în procesul polenizării şi fecundării soiurile de prun se grupează în: · soiuri autofertile: Anna Spath. globuloasă (Agen. Potenţialul productiv la prun poate fi mare sau foarte mare în funcţie de soi sau chiar la acelaşi soi în funcţie de zonă. Pêche. Vinete de Italia). Carpatin atât altoiţi cât şi pe rădăcini proprii. Prunii intră în mod normal după 5-6 ani de la plantare. Stanley. Pêche. Silvia. Înfloritul are loc înainte de înfrunzit la Nectarină roşie. Anna Spath. Pêche). adică 4-6% din numărul florilor vor rămâne fructe producţia la pom va fi foarte bună. trun-chiul prezintă nişte coaste evidente. pru-nul creşte repede. 51 . Vinete româneşti. · soiuri autosterile: Tuleu gras şi descendenţele lui. turtită (Montford. Coroana poate fi: fusiformă (Eric. Cele mai productive sunt soiurile Anna Spath. Ø soiuri cu înflorire târzie: Tuleu gras. Stanley. Vinete de Italia. Bosniace. Stanley. Dacă 20% din florile de pe pom sunt fecundate iar din acestea dacă 20-30%. vişin şi piersic. După intrarea pe rod creşterea pomilor se tem-perează. corcoduşii. Pêche. Montford). Vinete de Italia. · soiuri parţial autofertile: Agen. Vigoarea pomilor. mirabellele. Căderea ovarelor şi fruc-telor poate fi redusă ca intensitate prin măsuri agrotehnice specifice ca asi-gurarea polenizării cu albine. formând lăstari lungi şi subţiri. Portaltoii viguroşi cum este corcoduşul întârzie rodirea cu 1-2 ani faţă de porumbar sau Voi-neşti B (COCIU. Early Rivers. La prun nu se cunosc perechi de soiuri intersterile aşa că gruparea soiurilor în parcele se face cu uşurinţă. porumbarul. piramidală (Tuleu gras. Gras ameliorat. Centenar. concomitent cu înfrunzitul la Vinete de Italia sau după înfrunzit (Vinete româneşti. citat de MITRE. Intră târziu pe rod: Vinete româneşti. Renclod verde). coroana atingând dimensiuni de 4-7 m în înălţime şi diametru. vigoarea şi forma coroanei fiind caractere de soi. Centenar.5 m. Stanley. Tuleu timpuriu. dacă pomii sunt altoiţi sau sunt pe rădăcini proprii. Ø soiuri cu înflorire timpurie: Grase româneşti. De Bistriţa). Prunul produce 10-25 t/ha în funcţie de soi. 1977. 2002). Vinete de Italia. În ceea ce priveşte timpurietatea înfloririi deosebim: Ø soiuri cu înflorire extratimpurie: Burbank. Vârsta intrării pe rod. La prun polenizarea este entomofilă. de tehno-logia aplicată. Vinete de Italia. Centenar).

de calitate mediocră. tardiv. cad la maturitate şi trebuie recoltate în 2-3 reprize Vigoare mijlocie. fructifică pe formaţiuni lungi şi mijlocii. autofertil. fructe de foarte bună calitate Vigoare redusă. fructifică pe formaţiuni scurte şi mijlocii. auto-steril. fructele mijlocii. fructificare spur. productiv (24 t/ha). fructifică pe ramuri mijlocii şi lungi. rodeşte pe ramuri mixte. rodire maximă 10-12 ani după care recolta scade treptat. androsteril. productiv (27 t/ha). În plantaţiile vechi sorti-mentul este reprezentat de soiuri autohtone şi străine validate în cultura pru-nului (Tuleu gras. fructe foarte mari. auto-steril. Anna Spath. produce moderat. fructificare spur. autosteril. Majoritatea soiurilor altoite pe corcoduş trăiesc de regulă 25-30 de ani în zone foarte favorabile chiar 40 de ani. rezistent la ger. cu fructe de calitate Vigoare supramijlocie. rezistent la ger. foarte productiv (27-28 t/ha). foarte productiv. Early Rivers. fructe de calitate Vigoare supramijlocie. Vinete româneşti. androsteril. rodire spur. precoce. foarte productiv (20-25 t/ha). Pêche etc. lemn fragil. de calitate Vigoare mare. Perioada de creştere durează 3-7 ani. secetă şi boli. Soiuri de prun cultivate în România (2000) Soiul Early Rivers Ialomiţa Carpatin Tuleu timpuriu Piteştean Minerva Renclod Althan Tuleu gras Dâmboviţa Albatros Record D'Agen Stanley Gras ameliorat Vinete româneşti Vinete de Italia Luna/decada maturării fructului VII/1 VII/2 VII/3-VIII/1 VII/3-VIII/1 VII/3-VIII/1 VIII/1 VIII/3 VIII/3 VIII/3 VII/3-IX/1 IX/1 IX/1-2 IX/2-3 IX/1-2 IX/2 IX/2-3 Principalele însuşiri agroproductive Viguros. autofertil. cu fructe mari. Principalele soiuri recomandate la înmulţire în ţara noastră sunt prezentate în tabelul 2. pomii intrând în perioada de declin. rodeşte pe ramuri mijlocii. potenţial productiv scăzut. fructifică pe ramuri scurte şi mijlocii. Grase româneşti. foarte productiv. fructe mijlocii de calitate Vigoare mică-mijlocie. foarte productiv Vigoare mare.).4. fructe aspectuoase şi de calitate 52 . androsteril. rezistent la ger şi boli. precoce. fructe de calitate Vigoare mică-mijlocie. tolerant la plum-pox. rustic. foarte productiv Vigoare mijlocie. productivitate mijlocie. autofertil. autofertil. secetă şi boli. fructe de calitate Vigoare mare. Tabelul 2. foarte productiv (27-30 t/ha). cea de început de rodire 4-6 ani. Sortimentul de soiuri la cultura prunului. Dintre aces-tea multe au fost încercate în ţara noastră. tolerant la plum-pox. fructe mijlocii sau mari. fructe mari de calitate Vigoare mijlocie. fructificare spur. productiv Vigoare milocie. productiv (15-18 t/ha).4. rodeşte pe buchete şi ramuri mijlocii. rezistenţă mijlocie la boli. fructifică pe buchete de mai şi ramuri mixte. fructe mici dar de foarte bună calitate Vigoare mijlocie.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Longevitatea prunului este de aproape două ori mai mică decât a mărului şi părului. tolerant la viroze. dar sensibil la secetă. produce moderat (7-10 t/ha). precoce. aspectuoase şi de calitate Vigoare mijlocie. Pe plan mondial există în prezent peste 2500 de soiuri. pretenţios la climă şi sol. de calitate Vigoare mare.

nectar.VII). · soiuri pentru dulceaţă. După modul de valorificare soiurile se grupează în: · soiuri pentru consum în stare proaspătă. în funcţie de soi 89. compoturi. sunt distruse la temperaturi de -1. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii prunelor.+4. Fiind o specie cu înflorire timpurie mugurii florali şi florile sunt sensibile la gerurile târzii de primăvară. Tuleu gras. Orientarea de perspectivă în sortimentul de soiuri de prun este de creştere a cantităţilor de prune industrializate sub formă de compot. Pragul biologic la care prunul porneşte în vegetaţie este de +5°C. dovadă zonarea lor naturală în regiunile deluroase sau în văile largi ale râurilor mari şi umiditate suficientă în sol (COCIU. Cerinţele soiurilor faţă de temperatură depind de speciile din care provin.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE În funcţie de momentul maturării. Izotermele favorabile culturii prunului sunt 8. Renclod Althan. Rezistenţa florilor creşte până la -5... Ø timpurii (16.9°C. Silvia. Agen. Astfel. Cel mai ridicat nivel de acumulare a pruinei se realizează în zonele în care diferenţa de temperatură dintre zi şi noapte este mare. Ø târzii (16.2°C. dulce-ţuri.. Roşioare văratice (COCIU. iar în unii ani pot provoca căderea mugu-rilor floriferi. Gras ameliorat etc.VIII). 1953). În ceea ce priveşte durata strălucirii soarelui optimă pentru prun.2. este nevoie de 2100-2200 de ore de strălucire a soarelui şi 100-110 zile cu cer senin. De la acest prag necesarul temperaturilor active pentru declanşarea înflori-tului este de 321°C. · soiuri pentru deshidratare. Media maximelor trebuie să fie +16°C.) (COCIU. gem. Record. Cea mai mare densitate de pruni se găseşte în zonele în care cad 700-800 mm preci-pitaţii anual.5-11°C. 1997). siropuri. din care minim 100-120 mm în luna august. florile în fază de boboc.. Ø mijlocii (16. +17°C iar media minimelor +3. 1997). 53 . Excesul de căldură însoţit de secetă şi vânturi uscate nu este favo-rabil culturii prunului.-3.. Cerinţele faţă de apă.IX-15. Cerinţe faţă de temperatură. Limita superioară de rezis-tenţă la ger este de -50…-55°C Cu o rezistenţă mai bună la ger sunt soiurile Stanley. Ialomiţa. rezistă până la -2.5°C: Vinete româneşti. Soiurile europene sunt destul de pretenţioase faţă de apă.4°C. Minerva) şi de 3200-3500°C pentru soiurile târzii (Gras românesc. Diana.. soiurile de prun se împart în: Ø foarte timpurii (înainte de 15. magiun. rezistă până la -3. Pentru o bună fecundare a florilor prunul pretinde temperaturi de 10-25°C în perioada înfloririi.9. Anna Spath. Gerurile de revenire din februarie scad rezistenţa la ger cu câteva grade. Ruth Gerotetler.-6°C dacă înainte de înflorire au fost câteva zile cu temperaturi scăzute (CONTARCEANU. pentru maturarea fructelor 2000-2200°C la soiurile timpurii (Rivers timpuriu.VIII-15. 10-11°C: Stanley.1°C. florile deschise..IX). 1997).X). Fructele legate.. gemuri în defavoarea celor de distilare şi creşterea ponderii în sorti-ment a fructelor consumate în stare proaspătă.2.VII-15. Cel mai sensibil organ al florii este pistilul apoi ovarul. distilate Calitatea bună a fructelor se realizează doar în zonele călduroase. Grase româneşti.-4.

. favorizează atacul de Monilinia laxa putând compromite recolta. tendinţa de înălţare a coroanelor.a. S-ar putea practic spune că solul nu este o problemă pentru cultura prunului mai ales datorită portaltoilor (corcoduş. 50 kg K2O s. La un hectar plantaţie de prun cu un număr de 200 pomi. Cerinţele faţă de sol la prun sunt moderate datorită sistemului radi-cular trasant care explorează un volum mare de sol. 1997). super-intensiv cu densităţi de până la 2222 pomi/ha. Lipsa apei se manifestă. uscarea ramurilor din zonele umbrite. nu suportă scăderea conţinutului de oxigen. totuşi prunul preferă expoziţii sudice. Cerinţe faţă de lumină. 70-80 kg P2O5 şi 120 K2O. cu un conţinut redus în zaharuri şi cu gust mediocru. Prunul se cultivă în sistem de cultură pură. dozele de s. cei altoiţi pe corcoduş cerinţe mijlocii iar cei altoiţi pe zarzăr sau pe piersic au cerinţe minime. 11 kg P2O5 s. recomandate la hectar sunt de 120 kg N. şi 22 kg CaO s.a. Lipsa luminii determină degarnisirea bazei şarpantelor. Pomii altoiţi pe prun franc au cerinţe mari faţă de apă. de rărire şi fructificare în perioada de vegetaţie şi de regenerare în perioada de declin. a. Unde nu se poate asigura apa necesară din precipitaţii se impune irigarea. prun franc) care au mare capacitate de adaptare la diferite tipuri de sol. prunele se recoltează la maturitatea de consum când sunt destinate consumului intern şi cu 2-5 zile mai repede pentru cele destinate exportului şi cele care se transportă la distanţe mari. Ploile reci din perioada înfloritului împiedică polenizarea şi fecun-darea. Prunul este sensibil la aeraţia solului. pod-zolite. clasic. sud-estice şi sud-vestice. Se fac tăieri de formare în tine-reţe. de consumul specific al prunului. prin căderea frunzelor. intensiv. conţinutul solului în argilă. 54 . încetarea creşterii lăstarilor. Astfel pentru consumul în stare proaspătă. prunul cere valori ale umidităţii relative cuprinse între 68 şi 72% iar în iulie 56-64%. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii prunelor. Recoltarea prunelor se face în funcţie de modul de valorificare al fructelor. Solul în plantaţiile tinere se menţine în sistem de ogor negru sau înierbarea între rânduri şi ogor pe rând. densitatea optimă pentru soiurile aflate în cultură este de 500-600 pomi/ha. Chiar când expoziţia este bună lumina poate deveni insuficientă în plantaţiile prea dese sau cu forme de coroană inadecvate speciei. Aceasta este o condiţie obligatorie pe toate tipurile de sol indiferent de alte însuşiri fizice sau chimice (COCIU.a. podzoluri. slab colorate. Deşi prunul face parte din grupa speciilor cu cerinţe mijlocii faţă de lumină. precipitaţiile anuale şi producţia planificată.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE În ceea ce priveşte umiditatea atmosferică. Fertilizarea se face în funcţie de gradul de aprovizionare al solului cu elemente nutritive. brunroşcate de pădure. Prunul creşte bine numai în solurile în care volumul de sol neafectat de procesele de reducţie (gleizare) la dispoziţia sistemului radicular este de minim 30%.. diferenţierea incompletă a mugurilor de rod şi la secetă prelungită chiar uscarea pomilor.. nevoile faţă de acest factor climatic fiind satisfăcute în toate zonele pomicole. Cultivaţi pe versanţi mai puţin însoriţi pomii produc fructe mai mici.a. la o producţie de 15 t/ha se extrag anual din sol 36 kg N s. Tipurile de sol favorabile culturii prunului sunt solurile brune. mai ales la soiurile sensibile. Prunul nu suportă nici excesul de umiditate din sol (mai greu de suportat când este altoit pe zarzăr şi mai uşor când este altoit pe franc) nici cel din atmosferă. Cerinţele faţă de apă sunt influenţate pe lângă alţi factori de portal-toi şi de soi.

Forma coroanei la cais este specifică soiului putând fi globuloasă (Tivoli). 300 mg. Alături de ramurile mijlocii şi ramurile buchet caisul rodeşte şi pe ramuri mixte cu lungimi variabile între 30-70 cm. inclusiv nisipurile din sudul Olteniei.86%. citat de MITRE (2002) constată că marea masă a rădăcinilor la caisul altoit pe corcoduş se situează în sol la 24 cm adâncime. utile organismului. caisele conţin: apă 79-88%. raportul zahăr-aciditate 8. caisul are un sistem radicular mai profund decât în cazul altoirii pe corcoduş. Mai târziu soiurile Selena. zahăr total 8. săruri minerale: K. Vigoarea coroanei. 2002). Royal rodesc pe ramuri buchet iar soiurile Timpurii de Chişinău şi De Olanda pe ramuri mijlocii. Principalele zone de cultură a caisului sunt cele din vestul şi sud-vestul ţării. Sulmona. În România. substanţe tanoide 0. conţinutul în vita-mine: 7 mg vitamina A.73%. 6 mg. 0. CAISUL . iar producţii economice realizează în anii V-VI.30-0. cenuşă 0. Caisul este o specie precoce care formează muguri floriferi încă din pepinieră.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 11. nectaruri. Vârsta intrării pe rod. 0.4.56-1. larg piramidală (Mari de Cenad). 2-3 valuri de creştere în aceeaşi perioadă de vegetaţie. Germania.40-15.06 mg vitamina B1 . gemuri. cu un total de 3 milioane pomi. După intrarea pe rod coroanele devin rare. P. Italia. compoturi. Modul de fructificare.40-23. Rosaceae. 10 mii hectare. invers piramidală (Royal). Na. înregistrându-se creşteri anuale de 80-120 cm cu nume-roşi lăstari anticipaţi. Practica medicală scoate în evidenţă efectul pozitiv al consumului de caise proaspete în digestie (prin reacţia alcalină a sucului). Cea mai mare ţară producătoare de caise este Turcia cu 538 mii tone. dulceţuri. Turcia). Mari de Cenad. aciditate şi alte substanţe specifice. anemiei etc. 6 mg vitamina PP. Fam. Particularităţi biologice Altoit pe prunul buburuz. 55 . Extinderea caisului în cultură este argumentată şi de precocitatea.Armeniaca vulgaris Lam.%. 11 mg. mijlocii şi anticipate. băuturi alcoolice. Pe plan mondial producţia totală de caise a fost în anul 2002 de 2. PRICĂ (1971).03-26%. Caisele fac parte din grupa fructelor cele mai apreciate de consumatori. După RADU (1985). proteine 0. cu potenţial ridicat de rodire. Majoritatea soiurilor însă. 5 mg (RANDORNI. Spania. respectiv sudul şi sud-estul ţării. producţia de caise a anului 1998 a fost de 37 mii tone. Timpurii de Arad.670 mii tone din care în Asia 1358 mii tone. Aceste ramuri în anul următor rodirii devin purtătoare de ramuri buchet.3 mg vitamina B2. La începutul rodirii toate soiurile de cais fructifică pe ramuri lungi.93%. distilate. fructe congelate şi deshidratate. Europa 796 mii tone (Franţa. 23 mg. Mg. 10 mg vitamina C. pectine 0. S. timpurietatea şi productivitatea sa. În primii ani de viaţă. Caisele se folosesc pentru consum în stare proaspătă sau pentru industrializare: sucuri.28-0.70% şi o valoare energetică de 21-77 cal. aroma specifică. încep să fruc-tifice din anul III-IV de la plantare. citat de MITRE.20%. conţinutul bogat în zaharuri. Cererea mare de caise este determinată de însuşirile calita-tive şi tehnologice a acestora: fineţea pulpei. Ca 15 mg. sferic turtită (Umberto). Prunoideae Importanţă. subfam. aciditate titrabilă 0. refacerea hemoglobinei. Suprafaţa apreciată ca fiind ocupată de cais este de cca. Pomii ajung repede la 4-6 m şi la un diametru al coroanei de 6-8 m.88%. ritmul de creştere a pomi-lor este foarte rapid.

Potenţialul productiv. la care lipsa albinelor com-promite recolta. Rezistenţa mugurilor la ger scade cu apropierea primăverii. Mugurii din partea inferioară a coroanei şi cei de pe buchetele de mai sunt mai sensibili la ger în timp ce mugurii de pe ramurile lungi şi mai viguroase şi cei de pe valul 56 . Sortimentul de soiuri la cultura caisului. amplitudinile de temperatură. Longevitatea economică la cais este de 15-20 ani. vârstă. Caisul poate produce mult încă din primii ani de rodire. Principalele soiuri de cais avizate la înmulţire sunt prezentate în tabelul 11. Dacă după ieşirea din repausul obligatoriu survin zile calde urmate de geruri de revenire.. suferind la -10. Soiuri de cais cultivate în România (2000) Epoca de recoltat luna/decada VI/3 Timpurii de Chişinău Royal VII/1 Cea mai bună de Ungaria VII/2 Mari de Cenad VII/2 Paviot VII/3 De Olanda VII/3 Mamaia VII/2 Soiul Luizet Cais trandafiriu Umberto VII/2 VII/3 VII/3 Greutatea medie a fructelor (g) 45 55 65 80 60 60 50 75 70 55 Culoarea fructelor galbenă portocalie galben-portocalie portocalie galben-roşiatică portocalie-roşiatică portocalie-roşiatică galben deschis cu puncte roşii-violacee Roşie-vişinie portocalie-violacee Temperatura medie anuală optimă culturii caisului este de 9. Tabelul 2. Spre deosebire de cireş şi prun. Factorii limitativi ai culturii caisului în ţara noastră îi constituie temperaturile scăzute din timpul iernii. a căror antere crapă şi proiectează polen pe stigmat. fecundare şi legare. Pomii intră în vegetaţie după 7-10 zile cu temperaturi în aer mai mari de 6ºC. fapt ce se explică prin conformaţia organelor florale: la cais înainte de deschiderea florii.. Rezistenţa la ger a mugurilor de rod variază şi în funcţie de formaţiunile fructifere pe care se găsesc şi poziţia acestora în coroană. gerurile de revenire şi temperaturile scăzute din perioada de înflorire.22ºC. Caisul este o specie pretenţioasă faţă de temperatură. fecundare.. Fenofazele de înflorire. pistilul este strâns între stamine.-12ºC. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii caiselor. momentul ieşirii din repausul obligatoriu de iarnă. Temperatura. Altoit pe prun şi încadrat într-o tehnologie adecvată de cultură poate avea o longevitate eco-nomică mai mare cu 5-10 ani. Caisul nu suportă temperaturile excesive din timpul verii mai ales dacă sunt asociate cu lipsa de apă. muguri de rod rezistă până la -20.5.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Comportarea în procesul polenizării. acestea provoacă pierderea mugurilor de rod. Dacă pomii au trecut printr-un an normal şi sunt bine căliţi.. legare se desfăşoară când tempera-tura aerului depăşeşte 10-12ºC. iar în timpul vegetaţie preferă temperaturi medii de 20ºC. Majoritatea soiurilor de cais sunt autofertile. asigurând astfel autopolenizarea înainte de fenofaza opti-mă înfloritului (COCIU.5. putându-se ajunge la producţii de 50-70 kg/pom. Rezistenţa caisului la temperaturile scăzute din timpul iernii depinde de soi.5-11ºC. 1993). caisul leagă uneori chiar şi fără prezenţa albinelor.

. Altoiţi pe corcoduş. Datorită acestei însuşiri caisul reuşeşte bine în zonele de silvostepă şi stepă unde cad cantităţi reduse de precipitaţii în jur de 400-600 mm anual. Caisul reuşeşte pe soluri mijlocii sau uşoare. . amplasarea pomilor la baza pantei sau pe terenuri plane. Lumina. irigarea prelungită. nu suportă apa freatică în apropierea rădăcinilor.amplasarea plantaţiilor de cais pe terenuri uşoare. cu lipsă de umiditate. Deşi este cunoscută ca o specie rezistentă la secetă. fertilizarea excesivă cu azot. pomii tolerează oarecum şi astfel de soluri. degarnisi-rea semischeletului. De aceea ampla-sarea plantaţiilor se va face pe expoziţii sudice sau sud-estice. Umiditatea. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii caiselor. sunt improprii culturii caisului. Rezistenţa la ger este determinată şi de agrotehnica aplicată. fructele nemaiputând fi valorificate corespunzător deoarece crapă. Solul. 1993).utilizarea prunului ca intermediar. în zonele cele mai favorabile sub aspect climatic. reducerea diferenţierii mugurilor de rod şi maturării lemnului. permeabile pentru apă şi aer. drenate. lutoase sau luto-argiloase. Sistemul radicular nu suportă excesul de apă din sol chiar dacă este tem-porar.normarea producţiei în perioadele de ger. Altoit pe zarzăr se comportă bine chiar şi pe nisipuri irigate sau neirigate. fără drenaj aerian accentuează efectul negativ al temperaturilor scăzute. Insuficienţa luminii determină uscarea ramurilor de rod.alegerea portaltoilor adecvaţi în funcţie de soi şi mediul edafic. Nevoia de apă la cais se resimte puternic şi după recoltarea fructelor când se urmăreşte stimularea creşterilor. suficiente dacă sunt bine repartizate în timp. . excesul de apă duce la deprecierea calităţii pro-ducţiei. cu apă stagnantă sau cu apă freatică la mai puţin de 1. aceste cauze determinând pieirea prematură a pomilor. precum şi cele pietroase. inducţia şi diferenţierea mugurilor de rod. bogate în fosfor şi potasiu. Originar din ţările calde. Astfel. . caisul răspunde bine la irigat mai ales atunci când se urmăresc obţinerea de producţii mari de fructe şi de calitate. cu slabă permeabilitate pentru apă şi aer.efectuarea cu rigurozitate a tratamentelor fitosanitare. preferă solurile adânci cu fertilitate ridicată.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE al doilea de creştere. . chiar în fenofaze critice (COCIU. Zonele cele mai favorabile pentru cultura caisului sunt acelea unde temperaturile în timpul iernii nu scad sub -25°C. Pe asemenea soluri pomii vegetează slab şi pier prematur. De asemenea. De asemenea. rezistă mai bine la temperaturi scăzute. cu reacţie neutră sau alcalină. în tot cursul zilei. . Caisul este cunoscut ca o specie cu cerinţe deosebite pentru lumină. Solurile grele şi reci.asigurarea unui regim optim de fertilizare şi irigare.5-2. la înfiinţarea plantaţiilor se vor folosi forme de co-roană şi distanţe de plantare care să permită asigurarea unei bune lumino-zităţi pentru întreaga coroană. Plantaţiile de cais sunt înfiinţate în sistem clasic (333 57 . ca urmare a centrului său genetic în care s-a format. De asemenea.0 m adâncime.scoaterea şi arderea ramurilor şi pomilor afectaţi de apoplexie. caisul este una din speciile pomicole rezistente la secetă. În faza de coacere. Împotriva evitării apariţiei fenomenului de pieire prematură a caisu-lui se poate interveni prin măsuri preventive cum sunt: .obţinerea unor portaltoi noi între cais şi prun. cu conţinut ridicat în săruri. . nisipuri în diferite stadii de solificare.

produc mult şi constant an de an. exprimată în acid malic. pulpa este încă fermă. Piersicile sunt recomandate în alimentaţia bolnavilor de ficat.47%. ceea ce face ca fructele recoltate prea devreme să fie fade. 58 .30). Recoltarea fructelor.0 cal%. 80-100 kg P2O5 şi 80-100 kg K2O. · nectarine. 0.02-0. fructe deshidratate.5 m). Conţinutul în vitamine este reprezentat de acid ascorbic 58 mg/100 g. Perioada de maturare a caiselor este în general scurtă.6 mg/100 g Mn. Piersicul are şi alte avantaje care justifică extinderea lui în cultură cum sunt: pomii intră repede pe rod. subfam.4 g aciditate titrabilă.0-64. · pavii. simptomatic pomul prezintă aspect clorotic.0%. Rosaceae. Pentru un hectar plantaţie se recomandă următoarele cantităţi de substanţă activă: 100-120 kg N.Persica vulgaris Mill. arteroscleroză şi obezitate. intensiv (571 pomi/ha. iar cele destinate industrializării la completa maturitate. Pentru consum în stare proaspătă caisele se recoltează când fructele au atins mărimea. Valoarea energetică este de 29.02 mg/100 g Zn. bacterii sau ciuperci şi dege-nerarea scoarţei trunchiului pomilor datorită gerurilor. După RADU (1985) fructele conţin 82-91% apă. 10 mg/100 g Mg. băuturi răcori-toare. permiţând recoltarea integrală.6%. cu pieliţa pubescentă şi pulpa aderentă la sâmbure. vitamina B1 (0. 0. cu pieliţa nepubescentă şi pulpa neaderentă la sâmbure. În primii ani de vegetaţie se fac tăieri de formare a coroanei. Fructele destinate transformării în dulceţuri de caise verzi vor fi recoltate înainte de întărirea sâmburelui.90). 0. 22 mg/100 g P. B6 (0. Acest sindrom este generat de următoarele cauze: atac de virusuri.05). 0. rini-chi. Fam. iar în caz de accidente climatice se refac uşor. Caisul reacţionează pozitiv la aplicarea îngrăşămintelor organice şi chimice. Pe plan mondial se cultivă patru categorii de piersici: · piersici propriu-zise cu pieliţa pubescentă şi pulpa neaderentă la sâmbure.3-0.4 g tanoide. 2 mg/100 g Na. după intrarea pe rod se fac tăieri de fructificare şi curăţire de ramuri uscate.43) mg/100 g.7 g cenuşă.7 g pectine. trebuie reţinut că. bolnave şi rupte. 0.3 g proteine. la distanţa de 6/5. uscări de şarpante şi în final uscarea întregului pom. forma şi culoarea caracteristice soiului. Pieirea prematură a caisului (apoplexia) este un sindrom extrem de pericu-los. 5/3. 0. după RANDOIN conţine 230 mg/100 g K. Prunoideae Importanţă. Întreţinerea solului se face în sistem ogor negru sau combinat cu îngrăşăminte verzi. coacerea se realizează uniform. fructoză 1. 17-18 g substanţă uscată.5. În plantaţiile moderne de cais vor trebui asigurate spaţii de răcire în care caisele vor fi depozitate provizoriu înainte de a fi transportate cu mijloace adecvate către pieţele de desfacere. 2. fructe mici. 0.2-0. 5-12 g zahăr total. B2 (0. 8 mg/100 g Ca. nectar. compot. distilate. PIERSICUL . A (0. În timpul formării fructelor se recomandă aplicarea a 4-7 udări cu norme de 400-700 m3/ha în funcţie de tipul solului.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE pomi/ha. Piersicul este o specie pomicolă valoroasă datorită particularităţilor biologice ale pomilor şi însuşirilor terapeutice şi tehnolo-gice ale fructelor. Dintre glucide conţine: glucoză 1. procesul de maturare nu mai continuă după maturarea fructelor.05 mg/100 g Cu.3-1. zaharoză 6.03). 0. Dintre elementele minerale.5 m). Fructele pot fi consumate în stare proaspătă sau prelu-crată sub formă de gem. E (0. 0. creşteri reduse.4-1.4 mg/100 g Fe. iar aroma specifică soiului se manifestă intens.

. Ramura de rod de bază la piersic este ramura mixtă. Majoritatea soiurilor de piersic sunt auto-fertile. Ciclul anual. Satu Mare. Potenţialul productiv la piersic este foarte mare. Capacitatea de lăstărire anticipată. Blazing gold.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE · brugnone. Springtime etc. Polenizarea se face deseori în cadrul aceleiaşi flori. La rândul lor ramurile anticipate. la cca. pot fi mixte anticipate. În primii ani de viaţă pier-sicul creşte foarte viguros. Înfloritul. Piersicul înfloreşte timpuriu. înainte de des-chiderea ei.POPESCU şi colab. O rărire timpurie şi intensă a fructelor accentuează fenomenul de crăpare. şi în anii cu primăveri reci. salbe anticipate. puţine dintre acestea au sâmburii crăpaţi (MONET citat de M. Când pomii au multe fructe.7-2 ori raza proiecţiei coroanei şi amplasat la adâncimea de 15-80 cm. Specificul fructificării. cu pieliţa nepubescentă şi pulpa aderentă la sâmbure. bine ramificat care depăşeşte de 1.31-0. Piersicul are o perioadă de vegetaţie lungă.66 g/zi. Mayflower. Piersicul deţine după migdal locul doi în ceea ce priveşte capacitatea de lăstărire anticipată formând mai ales la pomii tineri 1-2 serii de lăstari anticipaţi pe vară. În ţara noastră piersicul este răspândit în judeţele Constanţa. Bihor. buchete de mai şi ramuri anticipate. 1993). Fenomenul crăpării sâmburilor apare cu frecvenţă mare la soiurile cu coacere timpurie şi extratimpurie: Madeleine. vârsta pomilor. În primele 4 săptămâni după legat piersicile cresc lent 0. Piersicul altoit pe piersic franc formează un sistem radicular bogat. zona municipiului Bucureşti. 12 zile după cais şi concomitent cu unele soiuri de migdal. vişin. Ritmul şi durata creşterii fructelor. Dolj. Florile fecundează în proporţie de 59-90% în funcţie de soi. În livezi intensive irigate se pot obţine 20-25 t/ha fructe. Pouyet. Piersicul altoit pe migdal are un sistem radicular mai puţin dez-voltat dar mai profund decât cel altoit pe piersic franc. Polenizarea şi fecundarea. Piersicul începe să formeze primele fructe în anul al 2-lea de la plantare dar producţii economice se obţin începând cu anul IV. În cadrul soiului deschiderea florilor se eşalonează pe o perioadă de 5-7 zile (POPESCU şi colab. Precocitatea. Alături de aceasta piersicul mai rodeşte pe ramuri salbe. 59 . condiţiile de climă. Arad. Din fructele legate cad fiziologic 30-40%. O pondere prea mare de lăstari anticipaţi în coroana pomilor indică fie o încărcătură mică de fructe în anul respectiv fie o tăiere prea severă. Frunzele lui cad în a 2-a jumătate a lunii octombrie şi în noiembrie. prun şi păr. Timiş.7-1. Această specie nu are alternanţă de rodire. După ce se întăresc sâmburii ritmul creşterii fructelor devine cu atât mai accentuat cu cât epoca de coacere a fructelor este mai timpurie.. Cardinal. Vigoarea pomilor şi habitusul coroanei. În ultimul timp se constată o creştere a cererii de nectarine pe plan mondial. Completarea golurilor se face în primii ani deoarece în plantaţii de peste 8-10 ani completarea golurilor nu mai este rentabilă. suferinzi sau supraîncărcaţi cu rod. O condiţie de bază este realizarea de plantaţii încheiate fără goluri. Particularităţi biologice Sistemul radicular. buchete anticipate. Tăiat an de an piersicul îşi menţine permanent echilibrul între creş-tere şi fructificare pe toată durata vieţii.12 g/zi iar în etapa întăririi sâmburilor creş-terea fructelor se reduce şi mai mult 0. dacă nu se fac intervenţii de tăiere pomii se degarnisesc şi se epuizează repede producând fructe puţine şi de calitate slabă. 1982). Ramurile salbe şi ramurile buchet se întâlnesc mai ales la pomii debili intraţi în declin. Fenomenul se amplifică dacă se udă abundent în perioada de la începutul întăririi sâmbu-rilor. cireş.

În cazul altoirii pe portaltoi franc plantaţiile de piersic produc economic 14-16 ani. piersicul manifestă cerinţe mari faţă de căldură fiind depăşit în această pri-vinţă doar de cais şi migdal.9ºC în fenofaza de buton roz -3.5ºC. lovituri de grindină.. Pragul biologic pentru umflarea mugurilor este de 6. Perioada critică este. Longevitatea pomilor. Fiind originar din zonele calde ale Asiei Centrale. Temperatura. El creşte şi fructifică bine în zonele cu veri călduroase şi ierni blânde din arealul podgoriilor.. cu temperaturi medii anuale de 10-11. Când scurgerile sunt sporadice şi de mică intensitate nu sunt necesare intervenţii tehnolo-gice. după o perioadă relativ călduroasă. Dacă însă. când pragul de rezistenţă la piersic este de -4. Soiuri de piersici. dezinfectate cu sulfat de cupru 3-5% şi acoperite cu mastic.Hale Elberta Flacăra Loadel 85 110 115 130 120 150 160 160 145 150 170 150 155 150 200 170 170 165 200 170 200 140 60 albă albă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă aderent aderent aderent aderent aderent aderent aderent aderent semiaderent semiaderent semiaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent aderent . nectarine şi pavii cultivate în România sunt redate în tabelul 11. optimul termic pentru înflorit fiind de 13-16ºC. atac de insecte şi boli. Tabelul 2.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Gomoza (apariţia scurgerilor de clei) este determinată de ger.5ºC iar pentru deschiderea florilor de 10.. În zone cu favorabilitate ajunge până la 18-21 ani.8ºC la înflorirea deplină şi -2.1ºC după legarea fructelor.-12ºC pot afecta mugurii de rod. Soiuri de piersici nectarine şi pavii (POPESCU şi ELENA VOICA. 1993) Soiul Greutatea medie a fructelor (g) Culoarea pulpei Sâmburele Madeleine Pouyet Sprintime Springold Maycrest Sprincrest Blazingold cardinale Dixired Colins Early Redhaven Jerseyland Redhaven Compact Redhaven Red top Southland Halehaven Vedete Redskin I.. dacă gerul survine brusc.5ºC. scurgerile iau amploare acestea trebuie curăţite până la lemn sănătos. de altfel ca la majoritatea mugurilor pomilor fructiferi.25ºC. primăvara după pornirea în vegetaţie. Dacă anul climatic este normal şi gerurile vin treptat mugurii flori-feri ai piersicului rezistă până la -23.H. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii piersicilor. răni accidentale.6.6. Principalele soiuri de piersici. temperaturi de 10.

. lipsa luminii în coroană este prima cauză care duce la degarnisirea ei şi duce la obţinerea de fructe de slabă calitate. Acest fenomen are mai multe cauze: . cerno-ziomuri. Conţinutul în calcar activ nu va trebui să depăşească 7% în cazul altoirii pe piersic franc şi 15% în cazul altoirii pe migdal. 3000ºC pentru maturarea soiurilor târzii şi o temperatură medie de 16ºC. profunde. Solul. În timpul perioadei de vegetaţie piersicul necesită 1200ºC pentru maturarea soiurilor timpurii. alungite. Fortuna şi Vesuvio. cantitatea de lumină este de 4 ori mai mică decât în câmp. fiind sensibil la asfixierea radiculară. Prin urmare plantele de piersic vor fi amplasate pe expoziţii sudice. la care. Vivian. Printre soiurile mai rezistente la ger se numără soiurile de pavii: Babygold 7. determinând asfixierea rădăcinilor (la o durată mai mare de două săptămâni) sensibilizând pomii la atacul bolilor criptogamice. Excesul de umiditate este şi el dăunător. cu un pH cuprins între 5. Cercetările făcute la soiul Elberta arată că în interiorul coroanei. sud-estice şi sud-vestice şi se vor folosi distanţe de plantare şi forme de coroană care folosesc la maxim lumina. Nevoia de lumină a piersicului este mai mare decât a majo-rităţii speciilor pomicole cultivate în ţara noastră. De aceea în zonele cu precipitaţii insuficiente se impune irigarea. Piersicul se va amplasa pe soluri uşoare. Creşterea rădăcinilor începe cu 3-4 săptămâni înainte de înflorit şi înregistrează două maxime: unul primăvara (mai-iunie) şi altul toamna (octombrie-noiembrie). putând fi cultivat fără irigare în zone cu precipitaţii peste 550-700 mm anual. 1993). Piersicul nu suportă să fie cultivat după el însuşi decât după trecerea unei perioade de 18-20 ani de la defrişarea plantaţiei precedente. bine drenate.5 şi 7. fiind depăşit din acest punct de vedere de migdal şi smochin. Lumina. fructele rămân mici.înrăutăţirea proprietăţilor fizice a solului. Nectared 6. nisipuri şi soluri nisipoase. Zona favorabilă culturii este zona podgoriilor cu altitudine de 300-400 m. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii piersicilor. Un timp răcoros şi umed accentuează căderea fiziologică accentuată a fructelor. Ca tipuri de sol piersicul preferă solul brun roşcat de pădure. astringente (Elberta) şi cu raport nefavo-rabil între pulpă şi sâmbure. soiurile de nectarine: Nectared 4. piersicul răspunde bine. Umiditatea. Piersicul necesită soluri fertile. De altfel.5. turtite lateral cu pubescenţă şi pieliţă grosieră. piersicul este o specie rezis-tentă la secetă. Indiferent de tipul de sol pânza de apă freatică va trebui să fie sub adâncimea de 2 m.MATERII PRIME VEGETALE Soiul Greutatea medie a fructelor (g) Culoarea pulpei SEVASTIŢA MUSTE Sâmburele Fortuna Babigold 5 Vivian Andras Babigold 7 Babigold 9 145 140 140 170 185 170 galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă semiaderent aderent aderent aderent aderent aderent Nevoia de frig a piersicului este de 750-1200 ore (în funcţie de soi) cu temperaturi inferioare pragului biologic (POPESCU şi colab. nisipoase. fără suculenţă. Alături de cais şi migdal. cu fertilitate mij-locie pe treimea mijlocie şi superioară a pantelor. 61 . Insuficienţa apei are repercusiuni negative asupra po-milor şi anume. soiurile de piersic: Redhaven şi Halehave. aceasta datorită fenomenului de obo-seală a solului.

P2O5 şi K2O la ha.tulburări de nutriţie. Recoltarea se face în lădiţe. după MME HUGUET (citat de POPESCU şi colab. 247 g/ha zinc şi 138 g/ha bor. Se vor evita terenurile infestate cu nematozi iar în caz contrar se va trata cu nema-tocide specifice. 1993) recomandă următoarele norme de administrare a îngrăşămintelor: . se folosesc mai ales pentru export unele materiale auxiliare cum sunt: platouri alveolare din policlorură de vinil sau polis-tiren. 50-60 kg P2O5 şi 90-120 kg K2O s. (1982. Recoltarea piersicilor. Principalele sisteme de întreţinere ale solului sunt ogor negru. Piersicul consumă cantităţi mari de elemente nutritive.. material plastic sau carton. 213 g/ha magneziu. (1993). consum unilateral de macro. Consumul de microelemente este şi el ridicat.a./ha. 1993).8-1. consumul anual de elemente fertilizante la piersic este de 144 kg/ha azot. Recoltarea în această fază se face în 2-3 reprize deoarece fructele se maturează eşalonat pe pom. Această lucrare poate aduce un spor de producţie cu 30-50%. 32 kg/ha fosfor şi 131 kg/ha potasiu la care se adaugă un consum ridicat de calciu şi magneziu respectiv 152 kg/ha şi 31 kg/ha. Astfel.şi microelemente. . găleţi şi se transportă la halele de sortareambalare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE . De asemenea.25:0. 12 g P2O5. 600-800 kg/ha superfosfat şi 150-200 kg/ha sare potasică. a unei cantităţi de 40-60 t îngrăşăminte organice şi câte 100 kg s. administrarea la intervale de 4 ani a 30-40 t/ha îngrăşăminte organice. în special N şi K. După TROCMÉ şi GROS citaţi de POPESCU şi colab.a.în plantaţiile pe rod. .. Aceasta corespunde cu schimbarea culorii pieliţei din verde în galben şi când pulpa pierde din tărie.acţiunea toxinelor produse de sistemul radicular (amigdalină bogată în acid cianhidric). POPESCU şi colab.a. Udările din cursul perioadei de vegetaţie se vor face la plafonul de 273 din intervalul umidităţii active pe o adâncime de 100 cm în cazul cerno-ziomurilor şi solurilor brune şi 150 cm pentru solurile nisipoase sau nisipuri solificate. . este de 521 g/ha fier. Raportul optim dintre macroelemente N:P:K este de 1:0. Momentul de recoltare a fructelor se face în funcţie de distanţele la care urmează să fie valorificate acestea. Recoltarea fructelor trebuie să se facă cu mare atenţie pentru că loviturile pieliţei duc la lemnificarea pulpei. ogor cultivat. se iau măsuri pentru a fixa ambalajele. la intrarea fructelor în pârgă (la soiurile timpurii şi semitimpurii) şi încă 1-2 udări în august. Dacă trebuie transportate la distanţe mari recoltarea se face în faza de pârgă.în plantaţiile tinere: 5 kg gunoi de grajd + 16 g N. În zonele unde nivelul precipitaţiilor este sub 550 mm se recomandă irigarea plantaţiilor de piersic. Înainte de desfundat se execută fertilizarea de bază cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. 8 g K2O la m2 s. în perioada întăririi sâmburilor. Transportul piersicilor trebuie făcut cu mare grijă pentru a nu rea-liza pierderi. banderole. Astfel. Urmează celelalte lucrări specifice înfiinţării unei plantaţii pomicole. Ambalarea piersicilor pentru piaţă se face în lădiţe de diferite tipuri: de lemn.dezvoltarea unei microflore şi microfaune dăunătoare. Momentele optime de udat sunt cu 2 săptămâni înainte de înflorit. . Desfundatul se realizează la 6080 cm cu două luni înainte de plantare. iar anual 120-150 kg N.încorporarea cu 2-3 luni înainte de plantare odată cu desfundatul. încărcătura să fie astfel făcută încât să 62 . hârtie pelur pentru capitonarea lăzilor. etichete. coşuri. ogor erbicidat.

10% în Asia şi aproximativ 1% în America de Sud. 63 . P. B1. cca. E. peste 70% din rădăcini găsindu-se la adâncimea de 0-40 cm.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE permită circulaţia aerului în toată masa de fructe. Pentru păstrarea temporară. gemuri.54-1. compoturi. elemente ce justifică cultura din punct de vedere economic. Vrancea.8% zahăr total.+1. 0. 0. 5% CO2 şi 92% azot. Sistemul radicular la cireş este relativ superficial. B2. CIREŞUL .000 tone din care peste 60% se realizează în Europa. Botoşani.5ºC fruc-tele îngheaţă. Cireşele se pot consuma în stare proaspătă sau prelucrată (dulceaţă.6. Fe. Dacă fructele sunt destinate consumului imediat recoltarea se face la maturitatea de consum. Franţa.Cerasus avium L. Particularităţi biologice Sistemul radicular. cireşul are o creştere lentă după care se comportă ca o specie cu creştere viguroasă. cireşul se pretează în plantaţii de aliniament. Rădăcinile înregistrează două valuri de creştere: primul în aprilie-mai şi al doilea în octombrie-noiembrie.5ºC. Arhitectonica sistemului radicular depinde în mare măsură de modul de ramificare al soiului şi de portaltoi. Durata de păstrare este de 40-50 zile în condiţii de 3% O2. sistemul radicular este mai profund respectiv mai superficial la soiurile cu coroană globuloasă altoite pe cireş sălbatic.500.. terapeutice şi comerciale a fructelor. Germania.5-3 ori raza proiecţiei coroanei. Cultura cireşului prezintă o importanţă deosebită dato-rită timpurietăţii.. vitamine (C.4-89. Temperatura de transport va fi de până la 3ºC. caracteristic acestei specii fiind fenomenul de etajare naturală. Neamţ. Cura de cireşe timp de o lună de zile ajută la slăbirea obe-zilor. Ramificarea la cireş este de intensitate redusă.63% proteine brute. în primii ani de viaţă. Spa-nia. România etc. Principalele ţări producătoare din Europa sunt: Italia. Rosaceae. În SUA a fost introdus la mijlocul secolului al XVII-lea.-1. mai întâi în Asia. apoi în Europa de către romani. lichioruri.06-0. 0. costurile moderate. Valoarea alimentară ridicată este dată de compoziţia chimică a fructelor.7-18. Iugoslavia. jeleuri. Majoritatea soiurilor au la început un port dresat care după intrarea pe rod se deschide coroanele devenind invers piramidale sau chiar pletoase (Oliva Ramon). altoite pe mahaleb. fructe confiate.39% substanţe pectice. Tehnologia de cultură este relativ simplă. Ele conţin 7. CIREAŞĂ (1974). transportul piersicilor destinate exportului se face cu mij-loace de transport frigorifice. Argeş. Partea aeriană. o umiditate a aerului de 85%. în depozit se va asigura o tempe-ratură de -0. Raza sistemului radicular depăşeşte de 2. 2. subfam. K. În ultimii ani. 15% în America de Nord. Cele cca.49-1. Cireşul este o specie foarte veche.37% acizi organici. La -1. cunoscută în China şi Europa de peste 5000 de ani. găseşte că la soiurile cu coroană piramidală.5. Prunoideae Importanţă.. În cultură a fost introdus în urmă cu 2500 de ani. După date medii FAO producţia mondială de cireşe este de apro-ximativ 1. valorii alimentare.). produse de cofetărie etc. Vaslui. Datorită portului înalt şi aspectului decorativ.. Cluj. Dacă temperatura aerului depăşeşte 25-30ºC este necesară prerăcirea fructelor înainte de recoltare.2. După plantare. apă 75. În ţara noastră suprafaţa ocupată cu cireş reprezintă aproximativ 3% din suprafaţa pomicolă. Fam. siropuri. Bulgaria. provitamina A). 4 milioane de pomi se cultivă în judeţele Iaşi. săruri minerale de Ca.

dulce. Roşii de Bistriţa. Fruct de formă sferică de culoare roşu închis. 1993). Pomul este viguros. Iaşi). foarte apreciate la consum. mare. Cele mai importante soiuri cultivate la noi sunt: Früheste der Mark (Cea mai timpurie). soi originar din centrul Cotnari (jud.Bălcescu” Bucureşti. Din fiecare mugur florifer se formează o inflorescenţă cu 2-4 flori. are origine franceză. Maturare în decadele 2 şi 3 ale lunii iunie. de culoare roşie. negre. Armonia. acoperit cu roşu carmin. Pom de vigoare mijlocie cu coroană turtită. 2002). de origine Canadiană. Se maturează în a 2-a decadă a lunii iunie. GROJER. soi creat la Staţiunea Bistriţa din încrucişarea soiurilor Hedelfinger şi Germersdorf. cu coroană sferică. cere agrotehnică foarte bună. de calitate foarte bună. Fruct mic sau mijlociu tronconic. Realizarea unei recolte bune este determinată de polenizarea a 30-50% din flori (GOZOB. Majoritatea soiurilor de cireş sunt auto-sterile (mai puţin soiul Stella) ceea ce obligă gruparea în parcele a 3-4 soiuri infertile cu aceeaşi epocă de înflorit. cu pulpa semipietroasă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Specificul fructificării. Pulpa este albă-gălbuie. cais şi piersic şi aproape în acelaşi timp cu majoritatea soiurilor de prun şi păr. Cireşul înfloreşte după migdal. citaţi de MITRE. ovoid turtite. Punct stilar aşezat întro mică depresiune vizibilă. foarte dulce. Pomul de vigoare mijlocie cu coroană conică. de culoare galbenă. Înfloritul. armonios acidulată. culoare de bază galben-cerat. Ramon Oliva. Pulpa. plăcută la gust. La cireş polenizarea este entomofilă. Maturare în decada a 2-a şi a 3-a a lunii iunie. soi creat la Institutul Agronomic “N. citat de POPESCU şi colab. Polenizarea şi fecundarea. 1976. de culoare roşie. Sortimentul cultivat în prezent în România asigură fructe proaspete pe o perioadă de 40-45 de zile. soi originar din Franţa. Înfloritul durează cca. colorate în roşu închis. sferic. Fructul este mare. uşor acidulat. cu maturare în prima decadă a lunii iunie. Fructul este sferic. gust foarte bun. sferic. moale.. ramuri plete şi buchete alungite. uşor acidulat. gălbuie-albicioasă. Pomul este viguros. cordiform-rotunjit. iar în perioadele mai reci chiar trei. uşor turtit dorsoventral. Fructe mari cordiform-rotunjite. Fructul este mare. productiv. soi obţinut din încrucişarea soiurilor Boambe de Cot-nari şi Pietroase Napolen. însă majoritatea soiurilor fructifică atât pe buchete de mai cât şi pe ramuri mijlocii şi lungi. destul de dulce. Coacere în decada a 3-a a lunii iunie. sucu-lentă. Bigarreau Moreau. soi autofertil. pulpă pietroasă. dulce. Negre de Bistriţa. două săptămâni. sucu-lentă. Pomul este viguros. soi viguros. Jubileu 30. tronconic. timpuriu. Stella. Pulpa este semipietroasă. Cerna. 64 . Culoarea roşie se inten-sifică la maturitatea până devine neagră. Fructul este mare. 1971. ajunge la maturitate la mijlocul lunii mai. cu coroană conică. Pomul este viguros. Pomul este de vigoare mijlocie. roşie-roz. dulce. Mugurii floriferi se formează în procent de 75% pe ramurile buchet şi numai 25% pe ramuri mijlocii sau lungi (ROŞU. Pietroase de Cotnari (Boambe de Cotnari). Fructul este de mărime mijlocie. de culoare roşie. fructele de mări-me mijlocie. Pulpă roşie deschis. precoce. puţin acidulată şi cu urme de amăreală. cu coroană sferică uşor dresată. productiv. cu coroană sferică. suculentă. iar cea de acoperire roşu aprins. slab acidulată. Principalele soiuri de cireş cultivate în ţara noastră. Bigarreau Morreau). În cadrul acestei specii există soiuri care fruc-tifică preponderent pe buchete de mai (Van.

pieloasă. Pulpa. Este unul din-tre cele mai răspândite şi valoroase soiuri vechi. Uriaşe de Bistriţa. cu coroană larg conică. Pulpa pietroasă. cu coroană sferică. cu gust excelent. soi german. La partea ventrală fructul are o teşitură evidentă care începe de la jumă-tatea lui spre vârf şi îl ascute ca o pană. Cireşul este o specie foarte pretenţioasă faţă de lumină fapt demonstrat şi de particularităţile sale de creştere (coroană rară. Jubileu 30). culoare roşu închis. Cireşul este o specie precoce. Morreau) şi peste 11 t/ha (Timpurii de Bistriţa. 9-10 t/ha (Früheste der Mark. iar a celor de vigoare mijlocie şi mică altoite pe portaltoi de vigoare medie este de 20-30 ani. apa-riţia primelor fructe semnalându-se în anul III-IV de la plantare. respectiv treimea mijlocie şi superioară a pomilor. Longevitatea economică a soiurilor de cireş viguroase este de 30-40 de ani. Pomul este de vigoare mijlocie. Roşii de Bistriţa. Fructul este foarte mare. Armonia. mugurii floriferi rezistă până la -24ºC. cireşul este preten-ţios faţă de temperatură. Stella). cu coroană sferică. anul VI (Uriaşe de Bistriţa. dulce. cordiform alungit rotunjit la vârf ca un deget. Insuficienţa luminii determină apariţia de scurgeri cleioase. Hedelfinger (Hedelfinger Riesenkirsche) soi german. crocantă. Cireşul înfloreşte la 15-17 zile după ce temperatura aerului depă-şeşte 8ºC şi după ce s-au acumulat cca. Fructul este foarte mare. Pulpa. Faţă de ger are o rezistenţă mijlocie.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Germersdorf (Bigarreau Germersdorf). opti-mă culturii cireşului este de 10. suculentă. de calitate foarte bună. Bigarreau. 320ºC.5ºC. sferic trunchiat până la ovosferic bombat de culoare roşie negricioasă. Fructul este mare sau foarte mare. Uriaşe de Bistriţa. dulce. Soiurile timpurii sunt cele mai pretenţioase faţă de lumină. În cultură cireşul preferă expoziţii bine luminate. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii fructelor Temperatura. Fructele obţinute în interiorul coroanei deşi roşii sunt cele mai acide. Maturare concomitent cu Gemersdorf. foarte bună pentru masă şi industrializare. Pulpa este pietroasă. Se maturează în decada întâi a lunii iulie. Tim-purii de Bistriţa. Pomul este viguros cu coroană sferică. mediocră pentru masă. iar zonele cele mai favorabile sunt cele cuprinse între izotermele de 14-16ºC în luna mai respectiv zona de deal cu altitudini de 200-500 m. Germesdorf). Recolte economice se obţin însă începând din anul V (Van. Stella). Vârsta intrării pomilor pe rod. colorat în galben auriu. etajare natu-rală). Pomul este viguros. Temperatura medie zilnică necesară pentru desfăşurarea normală a înfloritului este de 10-14ºC. 65 . foarte bună pentru dulceaţă şi compot. Majoritatea autorilor apreciază că temperatura medie anuală. uşor acidulată. iar trunchiul şi ramurile până la -30ºC dacă gerurile survin treptat şi pomii sunt pregătiţi pentru iernare. Cireşul nu suportă arşiţa verii. Germesdorf. Deşi este o specie relativ rustică. soi de origine germană. Pietroase galbene Dönssen (Bigarreau Jaune Dönssen). cordiform. dulce amăruie. iar pe partea ventrală de-a lungul căreia există o linie de culoare mai închisă. la maturitate aproape negru. roşu închis cu nume-roase dunguliţe scurte de culoare gălbuie care se observă prin transparenţă. Pomul este destul de viguros. cordiform rotunjit. Lumina. Pe partea dorsală prezintă o brazdă largă şi superficială. Fruc-tul este mare. Productivitatea este cuprinsă între 6-8 t/ha (Ramon Oliva. boli criptogamice şi creş-terea este mult diminuată. gălbuiealbi-cioasă.

În plantaţiile pe rod. datorită fenomenului de oboseală a solului. revene. desfun-dat. Consumul specific al acestei specii este de 40 kg/ha azot. Precipitaţiile abundente în perioada coacerii fruc-telor determină crăparea acestora. 1993).. prelucrat teren desfundat. 2002). poate duce chiar la pieirea pomilor. 10-15 g/m2 N. Epoca cea mai bună de plantat este ca şi pentru celelalte specii pomicole toamna. calde. cireşul necesită un nivel al precipitaţiilor de 650-700 mm anual.0 m. amplasate în zone plane sau cu pantă mică. de asemenea. 11 kg/ha fosfor. Această specie este. nivelat. fertile. 1993). În general. 80 kg P2O5 şi 60 kg K2O anual. 200-300 kg K2O). Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor Cireşul nu se plantează după el însuşi decât după o perioadă mai lungă de timp. Cireşul este o specie pretenţioasă la aprovizionarea solului cu macro. sensibilă la excesul de apă din sol care uneori duce la reducerea excesivă a creşterii. dacă sunt pro-bleme. evident în funcţie de soi şi portaltoi. Cerinţele faţă de apă sunt moderate şi influenţate de portaltoi. el preferă soluri mijlocii sau uşoare. Terenul destinat plantaţiilor de cireş va fi pregătit după tehnica nor-mală pentru înfiinţarea plantaţiilor pomicole cu aplicarea fertilizării de bază (60-70 t gunoi de grajd. Cireşul manifestă pretenţii ridicate faţă de sol. În plantaţiile tinere se 66 . în perioada întăririi sâmburilor şi după recoltarea fruc-telor. Prima ciupercă. Acest fenomen este mai accentuat când cireşul este altoit pe mahaleb. În zonele în care precipitaţiile depăşesc 700 mm şi pe terenuri în pantă se poate aplica înierbarea totală cu întreţinerea pomilor sub coroană în terase indi-viduale. În zonele cu precipitaţii peste 600 mm se poate recurge la înierbarea alternativă a intervalelor cu prelucrarea solului pe rândul de pomi. se tratează solul contra dăunătorilor din sol şi se ameliorează după caz cu amendamente (la pH sub 5 se aplică 10-20 t de amendamente de calcar). Altoit pe franc sau vegetativ. Tăierile de formare a coroanelor se aplică începând din anul plan-tării prin scurtarea verigilor la o înălţime dată de înălţimea trunchiului la care se adaugă distanţa pe ax între primele două şarpante corespunzătoare formei de coroană realizată. un nivel al precipitaţiilor anuale de 550 mm este suficient pentru aprovizionarea cu apă a cireşului. 30 kg/ha potasiu. Pe solurile cu reacţie acidă pronunţată se aplică 120 kg de nitro-calcar (POPESCU şi colab. în cazul unor atacuri puternice. Astfel. cu un conţinut de calciu de 4-6% şi cu apa freatică sub 1. terenul se întreţine sub formă de ogor negru. Solul.5-2.şi microelemente.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Umiditatea. 300-400 kg P2O5. permeabile. în zonele cu precipitaţii sub 600 mm anual şi în cultură neirigată se administrează 20-30 t gunoi de grajd la 2-3 ani şi anual 80 kg N. în special la soiurile târzii cu pulpa pie-troasă. 5-8 g/m2 P2O5. Detalii privind formarea fiecărui tip de co-roană sunt prezentate în lucrarea Pomicultură aplicată (MITRE. cu până la 550 mm precipitaţii. Irigarea plantaţiilor. 55 kg/ha calciu pentru o producţie de 14 t/ha (POPESCU şi colab. scurgeri gomoase şi chiar uscarea pomilor. Umiditatea atmosferică ridicată (peste 75%) în perioada maturării fructelor favorizează atacul ciupercilor Cocomyces hiemalis şi Monilinia laxa.. profunde. În plantaţiile tinere se recomandă administrarea sub proiecţia coroanei a 5-6 kg gunoi de grajd. Odată cu fertilizarea. În livezile tinere intensive. Fazele critice pentru apă în cultura cireşului sunt: cu o săptămână înainte de înflorit. 5-8 g/m2 K2O. în cazul altoirii pe mahaleb. este necesară în anii secetoşi şi în zone cu mai puţin de 550 mm precipitaţii anual.

vişinul ocupă 4.06-0.8-1.3 mg% Ca. 0. citat de MITRE. Cireşele pentru consum în stare proaspătă se detaşează manual de pe ramuri prin prinderea de peduncul şi răsucirea lui. În perioada de pârgă.8-19. Foarte sensibile la transport şi expunere solară sunt soiurile cu pieliţa deschisă la culoare şi pulpa moale (2-3 zile). VIŞINUL . fructe) având însuşiri antisep-tice sunt folosite în medicina populară şi în conservarea produselor alimen-tare (BĂDESCU şi colab. 2.21-1. Consumul de vişine participă la ameliorarea şi vindecarea bolilor renale. şi la atenuarea stresului psihic şi anemiei.12-2. la interval de câteva zile.2.35 mg% substanţe tanoide. Prin-cipalul neajuns al acestei culturi este că în unii ani vişinul leagă puţine fructe şi dă recolte mici. substanţele minerale cu 4-5% iar suculenţa cu 11% la soiul Pietroase Napoleon (MITRE. 2002). 0.. subfam. Importanţa culturii vişinului este dată de însuşirile alimentare. fructele conţin 13. Ambalarea fructelor se face în lădiţe de 6-10 kg.9-23. hepatice. zahărul cu 2-3%. ambalare şi transport (5-6 zile). Este o plantă meliferă foarte bună. Fam. cu 7-15 zile înainte de cules mărimea cire-şelor creşte cu 25%. Concomitent cu recoltarea se face şi presortarea fructelor.MATERII PRIME VEGETALE 3 SEVASTIŢA MUSTE recomandă 2-3 udări cu 200-250 m /ha în lunile de vară.95 mg%). După recensământul din 1979.52 mg%).15-0.32 mg%).320. În plantaţiile pe rod se recomandă 4 udări cu 300-400 m3/ha În plantaţiile de cireş se aplică tăieri de întreţinere. Fructele pentru industrializare se pot recolta mecanizat prin scuturare pe prelate.4 mg% zaharuri.2% din numărul total de pomi. 1985. 1984. După recoltare la cireşe încetează procesul de maturare.1 din care: glucide 251. De aceea cireşele se culeg la maturitate deplină. cardiovasculare.Cerasus vulgaris Mill.5 mg%) B1. 5-19. fructificare şi regenerare. Recoltarea fructelor este cea mai dificilă şi mai costisitoare lucrare din toată tehnologia de cultură. Vişinul este o specie rustică cu tehnologie relativ simplă ce reuşeşte în toate zonele pomicole ale ţării. 0. Importanţa alimentară rezidă din compoziţia chimică a fructelor. bogat în potasiu este diuretic. citat de MITRE. Rosaceae. 2002). Înainte de recoltare cu 10-15 zile se recomandă stropirea cu Ethrel (500 ppm) în amestec cu acid fosforic 85% (1600 ppm) (MITRE. Ceaiul din pedunculul fructelor. vitamine: PP (0. flori. Temperatura optimă pentru transport şi păstrare este de -0.000 vişini. adică 6.9% substanţă uscată.1 mg% proteine. 46-92. proteine 15. B2.5ºC. Prunoideae Importanţă. 2002). 0. 2002). terapeutice şi tehnologice caracteristice fructelor sale.5 mg% potasiu.94-1. în ţara noastră.7.8. diabe-tice. caroten (0.1) (RADU.9 mg% acizi organici. Soiurile cu pulpa pie-troasă sunt mai rezistente la recoltare. Valoarea energetică este ridicată (total 280. 21-26 mg% fosfor. eventual cu 2-3 zile înainte. Recoltarea se efectuează în trei etape. cele destinate pentru transport pe distanţe lungi. Toate organele plantei (frunze. 67 . E (0. acid folic (0. lipide 13. 7-20 mg% magneziu. 3. alegându-se din pom doar cele care fac obiec-tul recoltării.04-0.4-1 mg% pectine. La această temperatură fructele rezistă 12-14 zile. 1977. Importanţa terapeutică: vişinele contribuie la întârzierea procesului de îmbătrânire prin îmbunătăţirea compoziţiei chimice a sângelui. Astfel.

vişiniu 21-22. Cele mai multe soiuri de vişin încep să rodească din anul III sau IV de la plantare. Datorită lăstăririi anticipate şi bunei capacităţi de ramificare. Longevitatea economică a soiurilor de vişin este de 25-30 de ani. Raza sistemului radicular la pomii cu talie maximă poate depăşi de două ori şi jumătate raza proiecţiei coroanei. sferică. Vâlcea). în România.. Vişinul este o specie foarte pre-coce. culoarea 18-20. Producţii economice se obţin începând din anul V de la plantare când se obţin producţii de 25-30 kg/pom. sferică. În România. Mocăneşti. vişiniu 20-21. vişiniu 21-22. cum ar fi Crişana. Mocăneşti 16. Cluj. vişiniu 18-20. Oblacinska (autofertile). cu capacitate mare de ramificare şi drajonare. 7000 t anual). Aproximativ 70% din rădăcini sunt situate la adâncimea cuprinsă între 20 şi 30 cm. Principalele soiuri de vişin cultivate în România (POPESCU şi colab. vişiniu 18-20. 1987). roşu 21-22. industrie consum. Cele mai recomandate soiuri de vişin sunt 18. cele mai mari producătoare de vişine sunt judeţele: Iaşi (cca. sferică. vişiniu 68 Calităţi pentru consum consum. unul primăvara până la începutul verii şi celălalt toamna.Jiu VI/3 Crişana VI/3 Dropia VI/3 Mocăneşti VI/3 Oblacinska VII/2 Nana VII/2 Ilva VII/2 Scuturător VII/1 Soiul Fructul mărimea (mm).000 tone. Alba. marea masă a rădăcinilor fiind si-tuată între 20 şi 65 cm adâncime. cu o producţie anuală de 40.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Ţări mari cultivatoare: Germania. industrie industrie industrie industrie industrie industrie industrie consum. Mureş. roşu 20-21. în primii ani de viaţă şi de rod coroana la vişin este relativ deasă. Altoit pe vişin comun vişinul dezvoltă un sistem radicular superficial amplasat pe profilul între 15 şi 60 cm. La pomii pe ră-dăcini proprii sistemul radicular este trasant (până la 4 m distanţă de trunchi) şi superficial (rădăci-nile verticale ajung la 11.. Morella neagră. industrie consum. industrie consum. este necesară polenizarea încrucişată (COCIU şi colab. sferică. sferică. În coroanele dese apar formaţiuni fructifere slabe iar semischeletul se degarniseşte. Mai răspândite sunt: Nana. sferică. Deva. industrie . După Anuarul Statistic din 1995. Principalele soiuri de vişin. forma. sferică. Puţine rădăcini verticale pot pătrunde în sol până la adân-cimea de 2-3 m. sferică. vişiniu 16-18. Particularităţi biologice Sistemul radicular.7).700 ha. Arad. Sistemul radicular înregistrează două valuri de creştere.7. după căderea frunzelor. sferică. industrie consum. Spania. din care 17 sunt noi (tabelul 2. Precocitatea şi potenţialul productiv. vişiniu 21-22. roşu. vişiniu 16-18. Turcia. Soiuri foarte productive sunt: Schattenmorelle. Vişinul creşte ca pom de talie mijlocie sau ca arbus-toid. sferică. Italia. vişiniu 20-22. 1993) Epoca recoltării luna/decada Ţarina VI/1 Timpurii de Piteşti VI/1-2 Timpurii de Cluj VI/1-2 Mari timpurii VI/1-2 Timpurii de Tg. ocupă 14. tronconică. Pentru unele soiuri valoroase. Tabelul 2. Pitic de Iaşi. vişinul împreună cu cireşul. Grecia. Altoit pe mahaleb vişinul se înrădăcinează mai profund. Nana. dar la această vârstă producţiile nu depăşesc 2-5 kg/pom. Bistriţa. Partea aeriană.2 m). Ilva. sferică.

mai rezistente sunt soiurile Morela neagră.000 lucşi/oră/soi (TĂRÂŢĂ. roşu 21-22. iar mai sensi-bile Crişana.a. industrie industrie industrie industrie industrie industrie Influenţa factorilor climatici asupra calităţii fructelor Faţă de cireş. compacte. Timpurii engleze. per-meabile. Dacă se alege în mod judicios portaltoiul. vişinul reuşeşte pe o gamă variată de soluri. tronconică. Dintre sâmburoase este specia cea mai rezistentă la ger. Apa. sferică.. Solul. tronconică. precum şi solurile sărăturoase în care piere prematur. În fenofaza de umflare a mugurilor rezistă până la -12°C. Nu se vor amplasa plan-taţii de vişin pe văile unde stagnează apa. datorită rusticităţii speciei pot fi înfiinţate în majo-ritatea zonelor pomicole ale ţării. Soiurile arbustoide au preten-ţiile cele mai reduse faţă de lumină. Plantaţiile intensive trebuie însă amplasate pe soluri fertile. unde lipseşte drenajul şi curenţii reci de aer sunt frecvenţi. umede şi reci. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor Plantaţiile de vişin. Terenul destinat plantaţiilor de vişin va fi fertilizat cu 40-50 t/ha gunoi de grajd.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Vrâncean Schattenmorelle Nefris Meteor Bucovina Pitic de Iaşi VII/2 VII/2 VII/2 VII/2 VII/3 VIII/1 18-20. exceptând solurile grele. iar florile deschise şi fructele legate rezistă până la -2. Dropia. sferică. Pentru a realiza culturi rentabile. Ilva. Având sistemul radi-cular mai superficial poate valorifica şi soluri mai subţiri. Umiditatea atmosferică ridicată în perioada înfloritului favorizează atacul de Monilinia laxa. Pentru valorificarea terenurilor cu pantă mai mare se pot înfiinţa plantaţii clasice. Astfel. roşu consum. vişiniu 18-20. Temperatura. Dimpotrivă. 120 kg s. În plantaţiile tinere de vişin şi în zonele cu suficiente precipitaţii solul se va întreţine ca ogor negru cu prelucrarea mecanică a solului pe intervalul dintre rânduri şi manual sau mecanic pe rând. vişiniu 20-22. Oblacinska. Pragul biologic pentru pornirea în vegetaţie la vişin este de 8°C. vişinul trebuie cultivat în sistemul intensiv şi superintensiv. în regiunile sudice şi mai secetoase se va amplasa spre baza pantei şi pe expoziţii NE-NV. mugu-rii rezistând până la -30°C. sferică. Diferenţierea optimă a mugurilor floriferi s-a obţinut la 30. Hortensia. Scuturător. în funcţie de valorile pH-ului. 69 .a. să nu fie concurente pentru pomi şi să nu acumuleze în organele comestibile pesticidele care se folo-sesc pentru întreţinerea plantaţiilor de vişin. În sistem irigat se poate cultiva şi pe nisipuri. Vişinul se va amplasa pe terenuri mecanizabile în treimea mijlocie şi superioară a pantelor dacă solul are suficientă umiditate. scheletice. Pentru o mai bună utilizare a terenului în primii ani după plantare se pot cultiva intercalat diferite plante cu condiţia să fie de talie joasă. Vişinul reuşeşte atât în zone cu precipitaţii de 400-500 mm aşa numite secetoase cât şi în cele umede (700-800 mm precipitaţii anuale). mai ales în zonele secetoase. K2 O.2°C. P2O5 şi 120 kg s. Vişinul are pretenţii moderate faţă de lumină putându-se cultiva chiar şi pe expoziţii N-E sau N-V. Lumina. plane sau cu pantă mică.a. 1993). vişinul. uşor alcaline. Pomii altoiţi pe mahaleb reuşesc mai bine pe terenurile mai uscate decât cei altoiţi pe vişin sau pe rădăcini proprii. citat de POPESCU şi colab. sferică. fiind o specie mai rustică are o plasticitate ecologică mai mare. cu condiţia ca panta să nu depăşească 25%. În vede-rea corectării reacţiei acide a solurilor se va aplica carbonat de calciu în cantitate variabilă (2-3 până la 5-6 t/ha). Ţarina. N. Mocăneşti. 120 kg s. roşu 16-18. Rezis-tenţa la ger variază de la un soi la altul. roşu 18-20.

Miezul de nucă conţine: 52-77% substanţe grase. anual 80-120 kg N şi o dată la doi ani 50-70 kg P2O5 şi 50-70 kg K2O la hectar. Nucul este o specie foarte valoroasă. NUCUL . B1.5-5 kg/ha substanţă brută şi Gramoxone 3-4 litri/ha în 400-500 litri apă). 2002). B2. Simazin 2. Cu toate că este o specie rezistentă la secetă. 1 kg de miez de nuci echivalează cu 6500-7000 calorii.Juglans regia. citat de MITRE. În acest fel aderenţa fructului la peduncul se reduce de aproximativ 2-3 ori. o dată la doi ani. Sub raportul valorii energetice. Ca). Imediat după recoltare. 12-25% substanţe proteice. îngrăşămintele se administrează local. Zn. P. P şi îndeosebi vitamina C. odată la 2-3 ani. Norma de recoltare este de 30-50 kg/muncitor/zi.8. 3-4 litri/ha în 100 litri apă. fructele se recoltează manual.3-2. Fam. imediat după recoltarea fructelor. anual sau periodic (CIREAŞĂ. unde se păstrează 6-9 ore şi apoi sunt supuse prelucrării. astfel încât pot fi recol-tate în mai multe reprize. Momentele critice pentru apă sunt ca şi la cireş. Substanţele grase au în componenţă în principal 70 . Nucul este important pentru fructele sale care reprezintă un aliment complex şi complet. intervalul dintre rânduri se poate înierba. vitamine A. 1. Fe. Vişinele se coc mai eşalonat decât cireşele şi se ţin bine pe ramură până la maturitatea deplină. înainte de arătura adâncă. Ø în regiunile cu precipitaţii sub 600 mm anual şi în livezile neiri-gate se aplică 20-30 t gunoi de grajd. Pentru consum în stare proaspătă. Vişinul suportă tăierea mecanizată (de contur) în verde. vişinul răspunde bine la irigare. odată la 2-3 ani. pe o stare normală de aprovizionare a solului se recomandă următoarele doze medii: Ø în zonele cu suficiente precipitaţii: 20-30 t gunoi de grajd. Mg. fiind în acelaşi timp pom fructifer. Glifogan. anual 60-80 kg N şi o dată la doi ani 40-60 kg P2O5 şi 40-60 kg K2O. vişinele nu îşi continuă maturi-zarea după cules. K. În livezile tinere. În livezile tinere de vişin pentru fiecare m2 de teren se aplică 3-4 kg gunoi.5% săruri minerale (Cu. Ca şi cireşele. 40-50 mg% (de 4 ori mai mult decât măceşele şi de 40 de ori mai mult decât sucul de portocale).MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE După ce pomii intră pe rod. plantă tehnică. 524% hidraţi de carbon. sub proiec-ţia coroanei. tăieri în verde după recoltarea fructelor şi tăieri de regenerare. 2. în zone cu precipitaţii sub 550 mm anual. Irigarea se recomandă în livezile tinere şi cele pe rod. pomii se stropesc cu acid 2-cloretilfosforic 500 ppm. 6-8 g K2O odată cu arătura adâncă. La vişin se aplică tăieri de formare. Înainte de recoltare. plantă medicinală şi decorativă. iar în livezile pe rod pe toată suprafaţa (ogor negru) sau pe zona prelucrată sau erbicidată (în cazul înierbării). fructele se introduc în vase cu apă rece (10-12°C) pentru a nu li se păta pieliţa. iar cele des-tinate pentru transport pe distanţe lungi cu 2-3 zile înainte. Pe terenurile în pantă şi cu suficiente precipitaţii se poate recurge la ţelină iar spaţiul de sub proiecţia coroanei să se prelucreze manual şi să se erbicideze. Juglandaceae Importanţă. cu peduncul concomitent făcându-se şi operaţia de presortare în lădiţe de 6-10 kg. cu 7-10 zile. Fructele se recoltează la maturitatea deplină. În livezile pe rod. se admi-nistrează anual la m2 4-5 g N iar la 2-3 ani 6-8 g P2O5. S. iar rândul se poate întreţine erbicidat (Roundup. de reducţie în semischelet. De asemenea. Recoltarea fructelor. Pentru industrializare fructele se recoltează mecanic prin scuturare cu vibratorul.

Datorită însuşirilor sale decorative şi fizico-mecanice. cu întrebuinţări multi-ple: alimentar. fabricarea cernelei tipografice. 1993). ramurile. amestecurilor abrazive şi a linoleumurilor fine. avitaminozelor. Trunchiul creşte drept.ianuarie . iar mai târziu formează un ritidom gros care crapă longitudinal. Procesul de creştere la nuc este foarte lent mai ales în pri-mii ani de la plantare. Pe toate tipurile de sol densitatea cea mai mare de rădăcini se întâl-neşte în primii 2-4 m de la trunchi.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE acizi graşi nesaturaţi. Endocarpul constituie materie primă pentru obţinerea cărbunelui activ. citat de POPESCU şi colab. frunzele. în medicina tradiţională În prezent din nucile verzi şi frunzele de nuc se extrage iodul şi alte produse farma-ceutice recomandate contra dispepsiilor cronice. Din miezul de nucă se extrage un ulei fin semisicativ. solitar sau în pâlcuri ca plantă decorativă. În pe-rioada de tinereţe creşterile anuale ajung la 1-2 m. În cazul pantelor foarte abrupte. scoarţa la început este netedă. globuloasă. iar după intrarea pe rod se reduc la 10-15 cm. Se utilizează în plantaţii de aliniament. ► valul III . pictură. produse de cofetărie sau în hrana animalelor. prin cercetările sale RUSU (1969) contrazice această afirmaţie prin următoarele: Adâncimea maximă atinsă de rădăcinile nucului este de 140 cm pe nisipuri. 30-40 cm). Mezocarpul. Răspândirea superficială a rădăcinilor pe terenurile în pantă are ca rezultat urnirea pantei în amonte şi în aval. substanţe cu funcţie foarte importantă în metabolismul organis-mului uman. Când temperatura din sol scade sub -4°C. rădăcinile din amonte prin alungirea lor puternică ajung să depăşească ca înălţime pe cea a coroanei. rădăcinile sunt materii prime valoroase în vederea extragerii taninului şi unor coloranţi vegetali.aprilie . cu măduva lamelară. Coroana este mare (20-25 m în diametru).martie.decembrie. dereglări ale aparatului digestiv. Turtele de nucă (produs secundar de la fabricarea uleiurilor) se folo-sesc la prepararea halvalei. Ramurile anuale sunt groase. Particularităţi biologice (fig. iar proteinele conţin numeroşi aminoacizi esenţiali. 80 cm pe podzoluri şi de 110 cm pe celelalte tipuri de sol. iar în câmpurile pepinierei între 15-60 cm. valul I de creştere nu mai are loc. Tulpina. Nucul este folosit din vechime. conjunctivite. Solurile cu apă freatică superficială din luncile râurilor fac ca adâncimea maximă atinsă de sistemul radicular să nu depăşească 28-30 cm adâncime. ► valul II . Deşi multă vreme s-a crezut că nucul are sistem radicular pivotant care pătrunde până la 6-7 m adâncime. în industria avioanelor şi automobilelor. scoarţa. Nucile verzi recoltate înainte de întărirea endocarpului se folosesc la prepararea dulceţei sau lichiorului de nuci. lacurilor şi vopselelor. 71 . Creşterea se opreşte la o anumită distanţă de pânza de apă freatică (spaţiu de siguranţă care este de cca. lemnul de nuc este folosit în industria mobilei. rahitism (KOMĂNICI. marea masă de rădăcini în şcoala de puieţi pe solurile brune atât pentru nucul comun cât şi pentru nucul negru este situată între 10-40 cm. ulterior însă nucul depăşeşte prin talie toate celelalte specii pomicole.august .90). La nuc se înregistrează 3 valuri de creştere a sistemului radicular: ► valul I . Nucul este apreciat pentru portul său. frunzişul bogat şi mirosul plăcut pe care îl emană. rară.august. Sistemul radicular.. Nucul constituie materie primă pentru diverse ramuri industriale.

pe fiecare mm2 de teren cad în 24 de ore între 1 şi 8 grăunciori de polen După ieşirea din anteră. Florile femele apar solitar sau grupate câte 2-3 sau chiar mai multe. Frunzele la nuc sunt imparipenat compuse cu 5-9 foliole. Înflorirea. La început sunt sferice. Mugurii sunt dispuşi serial. Pe ramuri mugurii de flori şi cei vege-tativi sunt dispuşi în treimea superioară iar amenţii spre bază. În comparaţie cu celelalte specii. înfrunzitul şi înflorirea au loc după 15-20 zile de la umflarea mugurilor. apa-riţia plânsului evidenţiind sfârşitul repausului profund şi începutul repausu-lui facultativ (COCIU şi colab. Repausul profund durează până la începutul lunii noiembrie. Având în vedere că producţia de fructe depinde de numărul de flori polenizate şi fecundate este necesar ca la plantare pentru fiecare soi de bază să se intercaleze câte 2-3 soiuri polenizatoare. Pe pom deschiderea florilor femeieşti durează cca. apical pe lăstarii fertili. a căror amenţi să-şi eşaloneze înflorirea pe întreaga perioadă de înflorire a florilor femeieşti. primăvara în luna mai iar cei micşti de flori femele diferenţiază în iulie-august. Un nuc matur produce 5-20 miliarde de grăunciori de polen. Majoritatea soiurilor de nuc sunt infertile. Momentul de maximă receptivitate faţă de polen este de la începutul desfacerii lobilor până când ei ajung divergenţi. Muguri vegetativi şi cei de amenţi se formează pe lăstari. Ciclul anual. 12-18 zile. de aceea se recomandă evitarea tăierilor în perioada plânsului. În condiţii normale. grăunciorii rămân viabili 2-3 zile. Caracteristic pentru nuc este faptul că în perioada repausului facul-tativ şi în primele fenofaze de vegetaţie din rănile făcute cu ocazia tăierilor are loc o abundentă scurgere de sevă denumită ca şi la viţa de vie "plâns". apoi ajung la 180° după care vârfurile lor încep să se recur-beze. Încetinirea creşterii lăstarilor se realizează în ultima decadă din iunie. În condiţiile ţării noastre soiurile timpurii se maturează în august. iar la alte soiuri (homogame) cele două categorii de flori se deschid simultan: Productiv de Geoagiu. iar a amenţilor 5-6 zile. polenizarea şi fecundarea. Aceşti lobi. Între intensitatea plânsului şi rezistenţa la ger este o strânsă corelaţie. Orăştie. 1983). S44 etc. dar cercetările efectuate de unii autori au evidenţiat că procentul de flori fecundate diferă în funcţie de soiul polenizator. Pornirea în vegetaţie are loc în aprilie. micşti de flori femele. de amenţi. Florile mascule sunt grupate în amenţi. cele cu maturare mijlocie în septembrie. Dezmuguritul. Novaci. când temperatura medie zil-nică devine aproape constantă 16°C. Nucul este o specie unisexuat monoică care prezintă pe acelaşi pom trei categorii de muguri: vegetativi. La unele soiuri înfloresc mai întâi florile femeieşti (soiuri proto-gine): Geoagiu 65. După încetinirea creşterii în volum are loc diferenţierea ţesuturilor şi acumularea miezului. în primele zile sunt paraleli.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Mugurii. În primele 30-40 de zile de la legare. Creşterea lăstarilor este maximă în mai. Abundenţa de sevă împiedică cicatri-zarea rănilor. iar fiecare floare are între 2-32 de stamine. Într-un ament se găsesc de regulă 70-150 de flori. Germisana. iar cele târzii în octombrie. fructele cresc în volum căpă-tând forma şi dimensiunile normale. la altele înfloresc mai întâi florile bărbăteşti (soiuri protandre): Sibişel precoce T25. apoi la extremitatea lor apare stigmatul care este format din doi lobi. 72 .. nucul are o perioadă de repaus lungă şi porneşte în vegetaţie printre ultimele specii pomicole.

-27°C. 73 . Longevitatea. Principalele caracteristici ale soiurilor de nuc sunt redate în tabelul 2.7 12. Dăunătoare pentru nuc sunt şi oscilaţiile de temperatură sub şi peste 0°C. bună Maturarea fructelor semitimpurie semitimpurie. Tabelul 2. debilitează pomii şi depreciază calitatea fructelor prin înnegrirea mezocar-pului şi chiar a endocarpului şi tegumentului seminal (COCIU şi colab. În zonele cele mai favorabile. Există soiuri foarte precoce care produc fructe după 2 ani (Jupâneşti.regia după 6-8 ani. bună bună f.8 13-16 Forma fructului alungită alungită alungită alungită alungită ovoidă rotundă ovoidă rotundă alungită rotundă rotund-ovoidă Influenţa factorilor climatici asupra calităţii fructelor Temperatura.regia 60-80 de ani. Pomii altoiţi au vi-goare mai mică decât cei din sămânţă. acestea producând arsuri pe frunze. Soiurile de nuc cultivate în România (2000) Soiul Geoagiu 65 Sibişel 44 Germisara Orăştie Sarmis Novaci Suşiţa Peştişani Victoria Jupâneşti Bratia Soi ideal Producţia bună bună bună bună bună f.0 13. Nucul creşte şi rodeşte bine în zonele cu temperaturi medii anuale cuprinse între 8-10°C... 1993). semitimpurie semitimpurie..7 12. cei altoiţi pe J.-3°C). 1983).. maximum de rodire situându-se de la 40-80 de ani..0 14. bună f. nigra au vigoare mai mică decât cei altoiţi pe J. semitimpurie.. Temperaturile mai mari de 35°C sunt dău-nătoare pentru nuc. Soiuri cultivate. creşterea şi rodirea 12-40 ani. bună f. După intrarea în vegetaţie rezistenţa nucului la ger scade considerabil..-36°C. Mult mai dăunătoare pentru nuc sunt temperaturile scăzute din tim-pul iernii şi primăverii. iar perioada de declin apare după 80 de ani.0 13. cu veri călduroase (temperatura medie din luna cea mai caldă de 20-22°C).8.0 11. cei altoiţi pe J.).nigra după 5-6 ani. La -3°C sunt distruse atât florile cât şi frunzele şi lăstarii (POPESCU şi colab. iar cei altoiţi pe J.-18°C. oscilaţii care duc la decălirea şi degerarea cambiului şi apariţia unor plăgi şi crăpături adânci pe trunchi şi ramuri. semitimpurie. pomii altoiţi pe J.8. semitârzie timpurie Greutatea medie (g) 14.6 10.4 12. Perioada de tinereţe durează 5-12 ani. semitimpurie. Ideal etc. Precocitatea. lăstari şi fructe. R 3/3. semitimpurie. ierni blânde (temperatura medie cea mai scăzută -1.. amenţii putând fi afectaţi la -17. Cei mai sensibili la ger sunt amenţii şi mugurii micşti de flori femele care degeră la -25. Limita de rezistenţă la ger variază în funcţie de tip între -25 şi -36°C şi chiar 40°C.regia. De asemenea. În ţara noastră nucii din sămânţă trăiesc de regulă 100-150 ani.nigra 25-40 de ani. semitimpurie. bună f..6 11. temperaturile mai mici de 0°C sunt dăunătoare.. Amplitudinile medii anuale ale temperaturilor nu trebuie să depăşească 21-23°C. Gerurile timpurii de toamnă şi cele de revenire primă-vara sunt foarte periculoase. Nucul este o specie de vigoare mare. nucul poate trăi 200-400 de ani. Ramurile anuale degeră la -30. bună f. iar cei altoiţi pe J.0 14. Nucul obţinut din sămânţă produce fructe după 10-15 ani. semitimpurie.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Vigoarea.

diferen-ţiere redusă de flori femeieşti.. nucul poate fi cultivat şi pe nisipuri. Insuficienţa luminii favorizează evoluţia agenţilor patogeni şi în special a unor bacterii care produc pagube însemnate. cereale şi prăşitoare. Culturile intercalate nu trebuie să concureze pomii pentru hrană şi apă iar solul se va menţine ca ogor lucrat pe o bandă de 2 m de-a lungul rândului. impermeabile şi cele scheletice. Astfel. calde. Excesul de apă din atmosferă favorizează atacul de antracnoză şi bacterioză.a. După intrarea pe rod. nord-vestice. 80-120 kg/ha P2O5 şi 120-150 kg/ha K2O (COCIU şi colab. Pentru a realiza livezi reuşite cu producţii mari se cer soluri fertile. în zonele de deal. Solul. Această specie are pretenţii moderate faţă de sol. Nucul are pretenţii moderate faţă de factorul apă. slab fertile. În perioada matură-rii fructelor nucul cere 60-90 l/m2 lunar iar în perioada repausului este sufi-cient un nivel al precipitaţiilor de 40-50 l/m2/lună. apoi ierbu-rile perene. Contraindicate sunt solurile argiloase. În zonele de câmpie pe expoziţii sudice tempera-tura se ridică uneori peste limita optimă pentru fotosinteză.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Lumina. Nucului îi sunt dăunătoare atât insuficienţa apei cât şi excesul de umiditate. Cele mai bune premergătoare sunt leguminoasele. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor Plantaţiile de nuc sunt plantaţii de lungă durată. Pentru întreaga perioadă a creşterii şi maturării fructelor (mai. permeabile pentru apă şi aer. Zonele favo-rabile culturii nucului sunt cele care acumulează 600-700 mm precipitaţii anuale bine repartizate. producţii scăzute şi de calitate slabă.5-3 m adâncime în sol. Nucul face parte din grupa speciilor cu cele mai mari ce-rinţe faţă de lumină. profunde. este recoman-dat ca. În condiţii de fertilizare organo-minerală şi de irigare. Sistemul radicular al nucului fiind sensibil la boli impune înfiin-ţarea de plantaţii pe terenuri care nu au fost ocupate cu specii lemnoase sau care au fost defrişate în urmă cu 5-6 ani şi cultivate apoi cu plante furajere sau agricole. reci. rezis-tenţă scăzută la ger. sud-estice şi sud-vestice. nucul să fie amplasat numai pe expoziţii sudice. Apa.octombrie) s-a stabilit că nucul are nevoie de 300-400 l/m2 apă (COCIU ş. când suma precipita-ţiilor trebuie să ajungă la 100-200 l/m2 în fiecare lună. Astfel. 1983). grele. Pânza de apă freatică tre-buie să fie situată la peste 2. plantaţiile de nuc se vor înfiinţa în bazinele de maximă favorabilitate pentru nuc. cu subsol permeabil. de aceea înainte de înfiinţarea lor trebuie făcute studii pe o perioadă lungă de timp (20-30 ani) în vederea stabilirii oportunităţii înfiinţării plantaţiilor. Cea mai mare nevoie de apă la nuc se înregistrează în perioada creşterii intense a lăstarilor şi fructelor. compacte. cu reacţie neutră sau slab acidă (pH = 6-7). 1983). fapt justificat de modul lui de creştere şi ramificare şi de zona lui de origine. cu textură uşoară sau mijlocie.. pe solurile plane sau cu pantă mică se poate 74 . Insuficienţa luminii determină reducerea cantităţii de substanţă sintetizată de frunze care determină creşteri reduse. de aceea în aceste zone plantaţiile se vor amplasa pe expoziţii nord-estice. reuşind pe o gamă foarte variată de soluri. Drenajul necorespunzător asociat cu excesul de apă din sol duce la debilitarea pomilor prin asfixierea rădăcinilor. Ogorul negru sau cultivat cu plante agroalimentare sau îngrăşăminte verzi este cel mai bun sistem de întreţinere în plantaţiile tinere de nuc. La fertilizarea de bază orientativ pentru condiţiile din ţara noastră se recomandă ca înainte de desfundare să se admi-nistreze 40-60 t/ha gunoi de grajd. Gunoiul de grajd se foloseşte mai eficient dacă se distribuie în benzi late de 2-3 m de-a lungul viitoarelor rânduri de pomi înainte de desfundat.

Pentru lichior. După adunat nucile se separă. 10-15% din fructe care încă nu erau mature. tăieri de întreţinere şi rodire prin eliminarea ramurilor lacome. În vederea stabilirii momentului optim de cules.5 kg carbonat de sodiu în câte 10-15 l apă.0 cm în diametru. fără a le spăla. iar la pomii maturi cu 1500-2000 m3/ha. În a doua repriză se recoltează 70-80% din producţie. Se toarnă apoi soluţia de carbonat peste cea de hipoclorit şi se completează cu apă până la 100 l. Pe terenurile mai sărace în P şi K se pot admi-nistra toamna din 3 în 3 ani. se udă bine cu apă rece din oră în oră.. Cea de-a treia recoltare şi ultima se face la cca. Bo.5-2. În condiţiile ţării noastre recoltarea se realizează în trei reprize: pri-ma când se recoltează circa 5-6% din producţie adunându-se fructele ata-cate de boli şi dăunători care se maturează mai repede. După uscare nucile se sortează şi se albesc. Se agită bine şi se lasă la decantat 48 de ore. În lipsa acestor posibilităţi nucile nedecojite se introduc în saci. 1983). La nuc se aplică tăieri de formare începând cu anul III de vegetaţie. Pomii reacţionează bine şi la fertilizări foliare cu microelemente pe bază de Ca. La umiditate de 5-8% fructele se pot păstra un an în locuri aerisite şi cu temperatura sub 10°C şi 2-3 ani la o temperatură de 0°C. Imediat după decojire fructele se spală în bazine speciale. Mg. Recoltarea manuală se face prin scuturare cu prăjina sau cu funia. 2 săptămâni după a 2-a când se adună cca. concurente şi cu poziţii necorespunzătoare şi de reîntinerire a nucilor bătrâni. sub coroana fiecărui pom 2-3 kg superfosfat şi 1-2 kg sare potasică. În acest scop de axul pomului se leagă un lemn gros care să depăşească înălţimea pomului de vârful că-ruia se leagă o funie groasă cu care se lovesc ramurile de jur împrejur. Peste ele se toarnă soluţie până le acoperă complet. timp de 12-24 ore. Cu 100 l soluţie se pot albi 300-400 kg nuci (COCIU şi colab. la fiecare 20 l de soluţie se adaugă 0. după ce pe majoritatea fructelor apar crăpături în zona punctului stilar se recoltează din 2 în 2 zile câte 100 fructe care se ţin 24 de ore în apă. Într-un vas de lemn se introduc nucile uscate (cu maxim 8-10% umiditate). Se agită cu un băţ timp de 3-5 minute.5 l oţet şi se mai agită 1-2 minute. Apa se poate administra prin udare mecanizată sau pe brazde. Pe terenurile în pantă şi în zonele cu suficiente precipitaţii terenul se poate menţine înierbat parţial. Se separă apoi soluţia limpede. se usucă până se reduce umiditatea de la 30-40% la 5-8%. Dacă după acest timp la 90-95% din fructe epicarpul se îndepărtează uşor recoltarea poate începe. Dacă nu se obţine o albire bună. Pentru dulceaţă de nuci verzi. Zn. Pentru cantităţi mai mici albirea se face astfel: se dizolvă separat 6 kg hipoclorit de calciu şi 3. Recoltarea mecanizată se face cu vibratoare speciale care scutură fiecare şarpantă. Cele nedecojite se încarcă în lăzi grătar şi se introduc în camere închise ermetic într-o atmosferă de 1% etilen la temperatura de 21-27°C unde se ţin 12 ore. Uscarea se face pe stelaje în locuri foarte bine aerisite în straturi de 8-10 cm lopătate de mai multe ori pe zi. Recoltarea nucilor se face în funcţie de modul de valorificare. În zonele în care în perioada de vegetaţie cad mai puţin de 100 litri pe m2 precipitaţii irigarea este obligatorie. Adunatul nucilor se face manual sau mecanic. recoltarea se face când fruc-tele au 1. La pomii tineri se fac 1-2 udări cu norme de 300-400 m3/ha. 75 .MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE menţine ogorul negru sau combinat cu îngrăşăminte verzi. Recoltarea nucilor. Recoltarea se face manual sau mecanizat. provizoriu sau total. nucile se recoltează înainte de întărirea endocarpului iar pentru sămânţă când epicarpul crapă. Nucile se scot şi se usucă din nou.

Fiind sicativ acest ulei este utilizat la fabricarea lacurilor industriale. de emfizm pulmonar şi de silicoză. de săruri minerale (2-3. Alunul îndeosebi cel cu frunze roşii.9. produselor farmaceutice. de hepatită endemică. fosfor. Spania. Potasiul intervine în menţinerea echilibrului acido-bazic al organismului fiind component al unor sisteme tampon. gustos. infuzia tonifiază parenchimul hepatic. Uleiul de alune este foarte fin. Alunul este originar din Asia Mică şi bazinul Mării Negre. bomboane. Magneziul şi manganul acţionează diverse enzime.05%) plasează alunele înaintea nucilor. Soiurile de alun recomandate pentru producţie în România sunt prezentate în tabelul 11. comparativ cu celelalte nucifere. participând la metabolismul intermediar al glucidelor.9. Ală-turi de aminoacizii fosforici.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 2. restabilind elasticitatea ţesu-tului pulmonar. 1981). ALUNUL . Compoziţie chimică. ajută la asi-milarea vitaminelor C. potasiul intervine în alimentarea creierului cu oxigen. calciu cu rol esenţial în metabolismul uman. Italia. E şi a celor din complexul B. acid folic ş. conţin. în ceasornicărie. Miezul de alune se recomandă în alimentaţia vegetarienilor şi dia-beticilor.a. Scoarţa alunului. Alunele. săpunurilor. nuga). Alunele sunt mai bogate în vitaminele B1 şi B2 decât nucile. E şi PP. Din miezul de alune aflat în faza de întărire se extrage laptele de alune întrebuinţat în medicină. este un bun leac contra teniei. Con-sumat o lingură dimineaţa. de asemenea. creme. magneziu. Franţa. de astm bron-şic. Alunul este o importantă plantă meliferă fiind printre primele plante care înfloreşte.a. Având un sistem radicular bine ramificat alunul contribuie la fixa-rea solurilor în pantă. iar cel de grăsimi (52-69%) este mai mare decât al migdalelor (MIHĂIESCU. Turcia.. de unde s-a extins apoi în Peninsula Balcanică. frunzele şi fructele conţin 8-15% tanin folosit în tăbăcitul şi vopsitul pieilor. Ceaiul din frunze de alun are proprietăţi homeostatice (opreşte hemo-ragiile). Turtele rămase se folosesc la fabricarea halvalei şi ciocolatei. timp de 15 zile.Corylus avelana L. aromat. săruri de potasiu. se folo-seşte în cazuri de insuficienţă hepatică. Alunele alături de nuci şi migdale conţin cantităţi mari de proteine şi grăsimi. consumându-se câte două căni pe zi. lipidelor şi protidelor. acid pantotenic. dar râncezeşte repede. În ţara noastră alunul este prezent ca specie spontană în poienile şi liziera pădurilor de foioase din zona colinară şi deluroasă a ţării. 76 . are acţiune vermifugă şi este indicat în colicile nefritice şi litiază urinară. ca lubrifiant în pictură deoarece nu denaturează culorile. ele mai conţin vitaminele B5. prăjituri. Grecia. prăjit sau prelucrat în produse de cofetărie (ciocolată. Conţinutul de substanţe proteice (12-28%). Alunul este o plantă pomicolă importantă în primul rând datorită valorii alimentare a fructelor sale. Băile din frunze de alun se folosesc în tratamentul varicelor. De asemenea. Fam. Făina de alune este un aliment hrănitor pentru copii. cupele. îngheţate. Infuzia preparată din 1-2 linguriţe muguri de alun la o cană de 200 ml apă clocotită are acţiune antisclerozantă. America de Nord ş. Calciul împreună cu fosforul ajută la formarea şi menţinerea în bună stare a oaselor şi dinţilor. are aspect ornamental. Miezul de alune se poate consuma proaspăt. Betulaceae Importanţa. de glucide (1222%).

roprecoce şi productiv. conţin 50-55% păianjeni miez Vigoare redusă. conţin 45-52% miez. sunt mijVigoare mare. Imperial de ritate se desprind uşor de involu(Rotunde de Piemont. rădăcinile de alun cresc tot timpul anului. Tonda romana Se maturează la sfârşitul lui august.0g). sunt mari (3. Bolwieller tembrie). Fertilă de Coutard. conţin 47-49% Butler rezistent la bacterioză. rotunde. TGL) Trebizona cru. rezistent la ger.5-4g). motiv pentru care se recomandă planta-rea în aceeaşi parcelă a 2-3 soiuri care se polenizează reciproc. Partea aeriană. Tombul. care este puţin mai lung decât fructul Vigoare mare. sunt mari (3. locii (2. conţin 45% miez Contard. port erect. port semietalat. În mod natural alunul de aceeaşi vârstă sau de vârste diferite creşte sub formă de tufă constituită din mai multe tulpini. sunt mici sau mijlocii (2. precoce.3g). Polenizarea este anemofilă. Tonda gentille Vigoare mijlocie. se polenizează cu Fertila brie. Unele rădăcini verticale mai ales pe soluri revene pot pătrunde pe profil până la 1. polenizatori: tunde. Ennis vârful conic. sunt foarte productiv. la matudelle Langhe Coxford. după căderea frunzelor. rotunde. productiv.5 ori proiecţia coroanei. port erect. Polenul este transportat de vânt pe distanţe de 10-20 m. polenimari (<4.6g) cu coaja Davidiana.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Tabelul 11. sunt foarte de Halle.5g). Ennis. La fel ca la celelalte specii pomicole rădăcinile alunului înregistrează două valuri de creştere. uşor turtite la Romavel productiv. rezistent la bacterioză şi (Uriaş de Halle) groasă şi conţin 36-41% miez alte boli Vigoare mare. se polenizează cu Uriaşe Se maturează târziu. polenizatori: Coxford. Dacă temperatura solului nu scade sub +2°C. Tulpinile în vârstă de un an sunt ramificate şi au muguri vegetativi. rezistent la bacterioză şi bază. de formă rotundă. dar foarte conţin 45-49% miez sensibil la acarieni Foarte viguros. precoce.7g). Camponica. precoce şi Se maturează târziu (sfârşit de sepMerveille de productiv. cu o înălţime de 3-4 m.5 m. majori-tatea soiurilor de alun fiind autosterile. foarte Se maturează tardiv. 77 . port erect. majoritatea rădăcinilor dezvoltându-se pe profil între 5 şi 50 cm şi depăşeşte de 2. Sistemul radicular la alun este bine ramificat dar superficial. dar sensibil miez la acarieni Soiul Particularităţi biologice (fig.9. unul primăvara la începutul primăverii şi altul toamna. se sparg uşor. foarte aspectuoase. Principalele soiurilor de alun recomandate în ţara noastră Principalele caracteristici ale: plantei fructului Maturitatea după 15. mari (peste 4. cu port semierect. port etalat. rezistent la bacterioză.91). cu zatori: Butler. Uriaşe de Halle. au coaja subţire. câte unul la fiecare nod. Înflorirea la alun are loc primăvara devreme (februarie-martie) la o temperatură de cel puţin 4°C. Se maturează la început de septemVâlcea 22 productiv.08.

Pentru condiţiile ţării noastre POPESCU şi colab. Lungi de Spania Lambert roşu. Recoltarea se face mecanizat sau manual cu sau fără involucru. Cele mai precoce sunt soiurile: Mari de Piemont. Întreţinerea solului la alun dă rezultate bune în următoarele sisteme: ogor negru. 100-120 kg/ha K2O şi la 3-4 ani odată 30-40 t gunoi de grajd.5 m pe rând. Rotunde de Roma. Cerinţe faţă de apă. În zonele de stepă unde insolaţia este puternică se preferă expoziţii nord-estice.5 m. În sistem intensiv şi în zonele cu regim pluviometric deficitar iri-garea duce la creşteri însemnate de producţie. Înainte de plantare terenul se nivelează cât mai bine şi se pichetează la 4 m între rânduri şi 2. În zonele colinare cele mai bune rezultate se obţin pe versanţi cu expoziţie sud-vestică sau sud estică. Recol-tarea cu involucru se face la pomii 78 . Alunul preferă expoziţii cu insolaţie mijlocie manifestând pretenţii medii faţă de lumină. cu maximum 15% calcar activ şi cu pânza freatică sub adâncimea de 1. Alunul poate fi condus cu monotulpină sau cu mai multe tulpini. Dacă în cursul iernii temperatura medie zilnică trece de 0°C mai mult de 20 de zile. Alunul necesită 700-1000 mm precipitaţii anuale din care minimum 300 în perioada aprilie-iulie. Alunul se poate cultiva după el însuşi deoarece nu este influenţat de fenomenul de oboseală a solului. Solul. Daviana. ogor combinat cu îngrăşăminte verzi iar pe terenuri accidentate cu suficiente precipitaţii. mecanizabile. Alunul cultivat în sistemul intensiv necesită terenuri fertile sau cu fertilitate medie cu pH 5-7%. Expoziţiile sudice grăbind înfloritul. Normele de udare respectiv norma de irigare se vor stabili astfel încât de-a lungul perioadei de vege-taţie umiditatea din sol să se menţină la 70-80% din capacitatea de câmp pe o adâncime de 50-60 cm. Recoltarea alunelor se face când fructele au ajuns la dimensiuni specifice soiului iar pelicula ce separă sămânţa de pericarp devine brun roşcată. profunde şi bine drenate iar în zonele secetoase. 80-100 kg/ha P2O5. Lumina. Cosford. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. Furfulak. ogor erbicidat. În fenofaza de umflare a mugurilor rezistă până la -10°C. Mari de Piemont) pot degera. Declanşa-rea înfloritului se realizează la temperaturi de peste 4°C. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Plantaţiile comerciale de alun necesită terenuri în pantă redusă. Soiu-rile Landsberg. Iernile stabile. Forma de tufă nu este recomandată pentru plantaţii intensive deoarece imprimă vigoare mult mai mare comparativ cu monotulpina. (1993) recomandă anual ca doze orientative 100-150 kg/ha N. irigabile. nu sunt reco-mandate pentru alun. El este sensibil la asfixiere radi-culară. când alunul se conduce aplatizat în gard fructifer şi 5 m între rânduri respectiv 3 m pe rând când se conduce ca vas aplatizat. În fenofaza de înflorire-legare. Prelucrarea solului se va face cât mai superficial 10-12 cm pentru a nu afecta sistemul radicular. Alunul are cerinţe reduse faţă de căldură. florile femele suferă la -5°C. ţelină cu prelucrarea solului sub coroana plantei.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Alunul produce fructe în anul al III-lea de la plantare dar recoltele devin eco-nomice abia la vârsta de 6-7 ani. nord-vestice şi chiar nordice. Este o specie rezistentă la ger. Lungi de intră pe rod mai târziu. Ramurile rezistă până la -25°C chiar -30°C dar amenţii la soiurile sensibile (Rotunde de Roma. mai aspre şi lungi care întârzie înfloritul sunt mai favorabile pentru cultura alunului. Insolaţia puternică este nefavorabilă culturii alunului. alunul porneşte în vegetaţie.

0.Fragaria grandiflora Ehrh.24-0. subfam. roşu 15-28 cocoş (a 2-a decadă) cărămiziu. Căpşunul este o specie foarte precoce.7% substanţe proteice şi vitamine (în special vitamina C 33-98. intens 10-12 Sengana (prima decadă) aromat mai conic.6-1.6% acizi organici.000 tone şi Slovacia 35. Soiuri. America de Sud 38.10. Cehia 45. apoi se depozitează în încăperi aerisite. marmelade. Rosoideae Importanţă. Vâlcea. aromă Regina 6-8 (decada a 2-a) de fragi mai Gorella 10-19 conic. jeleuri). cu gol mare în centru Potenţial productiv mare mijlociu f. Rosaceae. CĂPŞUNUL . Gorj. Cu ocazia condiţionării conţinutul în apă al alu-nelor trebuie redus la 5-6%. mare mijlociu 79 . cu gât roşu-închis. producând fructe încă din primul an de la plantare. roşu închis. roşu închis.000 tone.000 tone. congelate sau prelucrate (dulceţuri. 2002) Soiul Greutatea Fructul Coacerea (originea) medie (g) mai conic-alungit. cu gât. roşu.4-0. Pocahontas 11-16 (prima decadă) lucios. Căpşunile conţin 0.000 tone. Producţia anuală a României este de peste 30. în formă de creastă.000 tone. Recoltarea fără involucru se face când majoritatea fructelor au căzut pe sol de unde se adună manual sau mecanizat.74% săruri minerale (P. După recoltare alunele se expun 2-3 zile la soare.000 tone. restul în Dolj.). roşu. Neajunsurile acestei culturi sunt consumul ridicat de forţă de muncă necesar la recoltare şi perisabilitatea fructelor. 0. 2. Fe.000 tone din care în Europa 268.10. potrivit 10-12 Red Gauntlet (sfârşitul lunii) de aromat Creastă de iunie lăţit. Tabelul 2. Căpşunul se numără printre speciile pomicole de mare interes economic datorită timpurietăţii şi calităţii fructelor (ajung la maturi-tate în mai-iunie). mare mare f. Maramureş. SUA 38. dacă stolonii se plantează în iulie. Căpşunile se consumă în stare proaspătă. potrivit de intens 11-14 Talisman (decada a 3-a) aromat mai scurt-conic. potrivit de aromat (decada a 3-a) iunie conic alungit. Ca etc. Îndepărtarea involucrului se face imediat deoarece mai târziu se desprinde greu de fruct. 15% în jud. roşu. Compoziţie chimică. Soiurile de căpşun recomandate pentru producţie sunt prezentate în tabelul 11. Fam. în straturi de cel mult 30 cm cu lopătarea zilnică în primele 2-3 săptămâni.000 tone. aromă de Müncheberge 7-12 (prima decadă) fragi de pădure r mai conic-alungit. Iugoslavia 40. Astfel condiţionate alunele se pot păstra un an în camere aerisite la temperatura de 21ºC şi umiditatea relativă de 65% sau timp de 2-3 ani la 2-4ºC şi umiditate relativă de 65%.000 tone. mare f.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE tineri şi la cei situaţi pe pante şi pe teren înierbat. producţia mondială de căpşuni a fost de 326.000 tone din care circa 40% în judeţul Satu Mare. Soiurile de căpşun (Catalogul Oficial. Argeş. America de nord 56.10. aromă slabă Senga iunie scurt-conic. mare f. roşu. 41-87 mg% vitamina C.28 mg%). Ţări mari producătoare sunt: Rusia 90. siropuri. gemuri. După datele FAO 2002.

.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Particularităţi biologice (fig. stolonii emit o rozetă de frunze în partea superioară şi rădăcini în partea inferioară. ceea ce duce începând din anul al III-lea la scăderea puternică a rezistenţei la se-cetă. Pentru maturarea fruc-telor la soiurile timpurii sunt necesare minim 8 zile consecutive cu temperaturi peste 14-16ºC. datorită originii sale. pe de o parte (din zonele umede) iar pe de altă parte datorită specificului său morfobiologic (sistem radicular superficial. motiv pentru care nu se justifică menţinerea unei plantaţii de căp-şun pe o perioadă mai mare de 3 ani. Momentele critice pentru apă la căpşun sunt: creşterea şi înrădăcinarea stolonilor. Sistemul radicular al căpşunului rezistă doar până la -8ºC. motiv pentru care plantele poartă tot timpul frunze verzi chiar şi iarna sub stratul de zăpadă. Căpşun (Fragaria grandiflora) Frunzele căpşunului se reînnoiesc treptat. Nu numai tulpina se ridică la suprafaţa solului ci şi sistemul radicular. de aceea cultura reuşeşte în zone mai nordice. Fructele la căpşun sunt nucule poli-achene dispuse la suprafaţa pulpei şi denumite impropriu seminţe. Din mu-gurii vegetativi situaţi spre baza ramificaţiilor anuale ale tulpinii se formează stolonii în număr de 7-20 pe o plantă. plantele intră într-un dezechilibru între partea subte-rană şi cea aeriană cu consecinţe negative asupra plantei. ceea ce duce la scăderea rezistenţei la secetă pe măsura înaintării în vârstă. Umiditatea. bine repartizate în perioada de vegetaţie. Faţă de umiditate căpşunul manifestă cerinţe destul de mari. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii Temperatura. Soiurile cultivate la noi. Sub -15. Vigoarea rozetelor descreşte de la bază spre vârful stolonului. Fig. rezistenţa căpşunului este limitată şi dependentă de prezenţa stratului de zăpadă. Partea comestibilă este de fapt un fruct fals provenit din îngroşarea receptaculului florii. căpşunul asigură producţii economice în zone cu precipitaţii de 600-700 mm. Fructele se dezvoltă uniform dacă sunt fecundate cât mai multe pistile din cadrul aceleaşi flori.. Căldurile mari de vară dimi-nuează considerabil recolta de căpşuni. în general au flori hermafrodite. Plantele prezintă o tulpină subterană foarte scurtă (rizom) şi mult ramificată care pe partea inferioară formează sistemul radicular. Pentru prevenirea efec-telor negative ale gerurilor din timpul iernii se practică mulcirea cu paie. frunziş foarte bogat). În caz contrar fructele sunt diforme. După 34 ani de viaţă. Pragul biologic pentru pornirea în vegetaţie este de 5ºC. Inflorescenţele căpşunului sunt cime pauciforme. În prezenţa unui strat de zăpadă de 5-10 cm grosime. iar pe partea superioară aparatul foliar. irigarea 80 . În anul al IV-lea producţia de căpşuni se reduce cu aproximativ 50% comparativ cu anul precedent. diferenţierea mugurilor de rod. În zonele cu pre-cipitaţii anuale insuficiente şi neuniform repartizate. Căpşunul este o plantă semier-boasă cu creştere sub formă de tufă scundă. căpşunul rezistă până la -25ºC. În culturi neirigate. La fiecare nod. Înfloritul la căpşun începe după parcurgerea perioadei de 8-10 zile consecutive cu temperaturi peste 12ºC. gunoi de grajd păios. legarea fructelor. Numărul cel mai mare de stoloni îl formează plantele de 2-3 ani. pleavă. Soiurile care nu emit stoloni se pot înmulţi prin despărţirea tufei sau prin seminţe.92). Tulpina ramifică astfel încât rami-ficaţiile tinere apar tot mai aproape de suprafaţa solului. Cerinţele căpşunului faţă de căldură sunt mici. frunze. 92. Faţă de ger.-18ºC fără stratul de zăpadă pot degera uneori până la jumătate din plante în întregime.

Lumina. cernoziomuri. căpşunul reuşeşte pe aluviuni. 2. creşterii şi coacerii fructelor. compot. Ambele specii se caracterizează prin precocitate. peltele. subfam. dulceaţă. Fructele de căpşun sunt foarte perisabile de aceea recoltarea. suc. Din frunze. 200-250 kg sulfat de pota-siu (căpşunul fiind sensibil la cloruri). de zi scurtă sau indiferente faţă de durata zilei. căpşunul este relativ puţin pretenţios. băuturi alcoolice. gem.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE este o verigă tehnologică obligatorie. se apreciază că soiurile de căpşun preferă soluri cu textură mijlocie şi uşoare. În privinţa luminii zilei se poate spune că cerinţele sunt diferite în funcţie de grupa soiurilor: de zi lungă. Plantarea se va face astfel încât mugurele central al rozetei să se afle la nivelul solului. Cu privire la pretenţiile faţă de sol. fertile. Rosaceae. Fructele destinate consumului în stare proaspătă se culeg cu caliciu şi o porţiune de peduncul iar cele pentru industrializare fără caliciu. După plantare imediat se udă. în condiţii de fertilizare organo-minerală şi irigare. soluri brun-roşcate de pădure.11. Rosoideae Importanţă. Producţiile de fructe obţinute 15-25 t/ha. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii Căpşunul poate fi cultivat în câmp în cultură protejată şi în cultură forţată. colitelor şi bolilor organelor digestive. Ca tipuri de sol. iar după 2-3 zile se verifică plantarea. Cultura în câmp poate fi anuală sau multianuală. Căpşunul poate fi cultivat şi pe nisipuri.Rubus ideaus L. 81 . sortarea şi ambalarea se fac concomitent. băuturi tonice. vârfuri de lăstari şi fructe se prepară ceaiuri folosite în tratarea inflamaţiilor gingiilor. Terenul destinat plantaţiilor de căpşun se tratează contra viermilor sârmă. gastroenteritelor. produse de cofetărie. Recoltarea fructelor de căpşun se face în 5-6 reprize la intervale de 2-3 zile. Fructele de zmeur şi de mur sunt foarte mult apreciate de consumatori datorită calităţii şi compoziţiei chimice complexe a aces-tora. ZMEURUL şi MURUL . permeabile. replantându-se rozetele aflate prea adânc sau prea la suprafaţă. Manifestarea deplină a potenţialului productiv are loc în condiţii normale de lumină. larvelor cărăbuşului de mai şi nematozilor cu produse specifice. suportă chiar semiumbra.5-1 kg şi aşezate în lădiţe. Majoritatea soiurilor din cultură sunt de zi lungă. Solul. Canti-tatea de fructe ce poate fi recoltată zilnic de un muncitor este de 30-40 kg. Fructele se recoltează direct în lădiţe sau în coşuleţe din plastic de 0. Pentru înfiinţarea de culturi de căpşun se folosesc terenuri plane. Zmeura şi murele se consumă în stare proaspătă şi prelucrată sub formă de sirop. Pregătirea stolonilor constă în mocirlirea sistemului radicular fără ca acesta să fie scurtat. Fam. 40 t gunoi de grajd bine descompus la ha. productivitate şi plasticitate ecologică. Plantarea se va face vara (iunie-iulie) utilizând stoloni refrigeraţi. Rubus caesius L. podzoluri.. În perioada înfloritului. umiditatea în sol trebuie menţinută la 75-80% din capacitatea de câmp pentru apă. gurii şi gâtului. amenajate pentru irigarea pe brazde prin modelarea în biloane. Faţă de lumină. Fertilizarea presupune încorporarea în sol a cca. 300-400 kg superfosfat.

268 mii tone.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Având capacitate mare de drajonare. provitamina A. Principalele soiuri de zmeur şi mur cultivate în România sunt prezentate în tabelul 2. Principalele ţări producătoare din Europa sunt: Polonia. Germania. colorante.45-2. Principalele soiuri de zmeur şi mur cultivate în România Soiul Cayuga Malling Exploit De Prusia Englezesc Malborungh Rubin De septembrie Taylor Romy Llyod George Golden Queen Forma fructului şi mărimea lui Culoarea fructului Epoca recoltării (lună/decadă) VI/3 VI/3 VII/1 VII/1 VII/1-2 VII/1-2 VII/1-2 VII/1-2 VII/1 VII/2 VII/3 VII/1 VII/1 VIII/2-3 VIII/2-3 ZMEUR sferică 15-20 mm roşu închis conică 15-20 mm roşie conică 15-20 mm roşie conică 15-20 mm roşie sferică 15-20 mm roşie conică 15-20 mm roşie sferică 15-20 mm roşie conică 10-15 mm roşu intens conică trunchiată roşu-violaceu conică alungită roşie-închisă conică trunchiată galben portocalie aurie MUR Thornless evergreen sferică sau conică neagră conică sau aproape Loganberry roşie spre purpurie cilindrică Smoothstem (SUA) sferic alungită neagră sferică. Atât zmeurul cât şi murul sunt semiarbuşti cu partea subterană formată dintr-un rizom din care pornesc rădăcini adventive fibroase. Pe rădăcinile tinere şi pe rizom se formează în fiecare an numeroşi muguri adventivi.61-40. Ungaria. vitamina C 19.5-6. din care iau naştere drajoni.0%) sunt mai acide şi au un conţinut mai ridicat de vitamina C (28. vestul Asiei şi partea de est a Americii de Nord. Compoziţie chimică. acizi organici 1. Zmeurul îşi are originea în Europa.11.75 mg%). vitamina B. Drajonii în vârstă de un an se pot separa de planta mamă în vederea înmulţirii lor deoarece îşi formează rădăcini proprii.8 g%. creşte spontan din zona deluroasă până în etajul alpin. Tabelul 2. Zmeurul şi murul dau recolte sigure deoarece nu suferă din cauza îngheţurilor târzii de primăvară. zmeurul se poate folosi pentru consolidarea şi combaterea eroziunii solului.2-2. Bulgaria etc.36 mg%.5-10. vitaminele D şi P. pectine 0. Producţia mondială de zmeură şi mure în anul 1998 a fost de 326 mii tone din care în Europa. săruri minerale. Fructele de mur conţin mai puţin zahăr (3.3 g%. substanţe tanante.6 g%. Marea masă 82 . iar murul pentru fixarea solu-rilor nisipoase. Soiuri cultivate. sferică Thornfree (SUA) neagră lucioasă alungită sau conică Particularităţi biologice Sistemul radicular.11. Neajunsurile celor două specii sunt: perisabilitatea ridicată a fructelor şi consumul ridicat de forţă de muncă necesară pentru recoltarea fructelor. Fructele de zmeur conţin zaharuri 4. Iugoslavia.

Solul. Maturarea fruc-telor are loc în iulie-august. 400 kg super-fosfat şi 300 kg sare potasică. Zmeurul şi murul au cerinţe destul de ridicate faţă de lu-mină. Lumina. în al 2-lea rodeşte şi se usucă în mod natural. Faţă de umiditate cerinţele zmeurului sunt mari. Umiditatea. cu capacitate bună de reţinere a apei. Murul. 83 . în zone deluroase şi muntoase. partea aeriană este formată din mai multe tul-pini. sud-estice. 1977). În condiţii de iluminare bună se obţin fructe de calitate. Limita de rezistenţă la ger este pentru drajoni -15°C. Majoritatea soiurilor de zmeur şi mur sunt autofertile. Se administrează 40-50 t/ha gunoi de grajd. Nu se admite inter-calarea acestuia în livezile tinere de pomi deoarece drajonând puternic inva-dează terenul împiedicând efectuarea lucrărilor de întreţinere. Insuficienţa luminii are influenţă negativă asupra plantei deoarece lemnul nu se coace suficient. sud-vestice. o tulpină rodeşte o singură dată. Murul suportă mai greu temperaturile scăzute.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE a rădăcinilor la zmeur este răspândită în sol între 10-50 cm adâncime. iar pentru lemnul bine copt -20°C. Polidrupele sunt formate din drupeole aşezate în jurul unui receptacul conic care la maturitate se detaşează de fruct la zmeur. nordice şi nord-estice. O mică parte din rădăcini pătrund până la 100 cm adâncime. în zonele de câmpie. reuşind şi pe soluri mai sărace. acest lucru fiind evidenţiat de faptul că în flora spontană ele ocupă luminişurile şi liziera pădurilor. sudice. Seceta şi stagnarea prelungită a apei sunt dăunătoare pentru ambele specii. aplicat fazial (toamna după căderea frunzelor. bine aerate. În afară de aceasta. Florile sunt hermafrodite la ambele specii cu cime la zmeur şi co-rimbe la mur. La soiu-rile neremontante de zmeur. zmeurul fiind o specie rapace. numite polidrupe. Fiecare tulpină în primul an creşte. La mur. concură puternic pomii pentru apă şi hrană (MIHĂESCU. Din această cauză zmeurul trebuie cultivat pe terenuri cu expoziţii favorabile. în al 2-lea an de viaţă. ele fiind satisfăcute acolo unde se înregistrează 600-800 mm precipitaţii anuale. Cel mai recomandat sistem de lucrare a solului în plantaţiile de zmeur este ogorul negru. Soiurile cu fructe galbene sunt mai sen-sibile la ger faţă de cele cu fructe roşii. suferind de ger. maturarea lemnului este bună iar rezistenţa la ger mare. La zmeur. datorită sistemului radicular profund este mai puţin pretenţios faţă de umi-ditate. Zmeurul şi murul nu suportă temperaturile foarte scă-zute din timpul iernii şi nici cele foarte ridicate din iulie-august. Murul înfloreşte în acelaşi timp cu zmeurul (mai) sau chiar mai târziu. iar la mur se desprinde împreună cu fructul. reuşind în zonele cu 550-600 mm anual (mai ales murul de câmp). multiple. Fiecare drupeolă din fruct conţine câte o sămânţă. plantele diferenţiază muguri de rod pe toată lungimea tulpinii. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Zmeurul trebuie cultivat numai în plantaţii pure. tulpinile sunt lungi de 7-8 m sau târâtoare la unele soiuri purtătoare de ghimpi. situaţie în care calităţile fructelor lasă de dorit. Fructele sunt apocarpice. Zmeurul şi murul dau rezultate bune pe soluri bogate în humus. Zmeurul creşte şi fructifică bine dacă temperatura medie a perioadei de vegetaţie este în jurul valorii de 17°C. Zmeurul suportă şi semiumbra. Murul este mai puţin pretenţios faţă de sol. Cerinţele murului faţă de lumină sunt şi mai ridicate decât ale zmeurului. O parte din muguri pier la -12°C iar la -15°C pierderile sunt totale. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. Pe tulpinile anuale se găsesc mugurii vegeta-tivi spre bază şi micşti spre mijlocul şi vârful tulpinii. Tulpina. În primăvara urmă-toare din mugurii micşti cresc lăstari pe care apar inflorescenţele. respectiv 200 kg azotat de amoniu.

La mur. Asia şi America de Nord. Slovacia. Coacăzul este o specie care creşte spontan în climat umed şi răcoros al zonelor de munte din Europa (Alpi. în 6-10 reprize. în urma ultimului recensământ s-au evidenţiat 1388 ha în cultură pură şi 571 ha în cultură intercalată de coacăz negru şi roşu. direct în ambalajul de transport de capacitate 200-400 g. dar sunt foarte apreciate prelucrate sub formă de produse cum sunt: sucuri. În România. (date FAO). Din frunze. Ribes rubrum L. vitaminele B1. Germania. Recoltarea meca-nizată se face cu maşini speciale care acţionează prin vibrare (500-1000 de vibraţii/minut) scuturând fructele. Fructele destinate consumului în stare proaspătă se recoltează manual. Principalele soiuri de coacăz recomandate în cultură sunt prezentate în tabelul 2. Ţările mari producătoare din Europa sunt: Polonia. B2. Austria etc. săruri minerale. Prerăcirea se face la 5-8°C. vârfuri de lăstari şi fructe se prepară medicamente şi ceaiuri calmante recomandate în afecţiuni ale inimii. 1. 0. Odată cu recol-tarea fructelor se execută şi sortarea lor. În prezent producţia mondială de coacăze este în medie de 500 mii tone anual. iar depozitarea la 0°C şi 90% umiditate relativă a aerului. Compoziţie chimică. Cehia. Saxifragaceae. Cocăzul se cultivă pentru fructele sale foarte valoroase din punct de vedere alimentar şi terapeutic. dar la solicitarea beneficiarului se poate recolta cu peduncul. 1985. zmeura se recoltează fără peduncul. siropuri. Pirinei). (coacăz negru). În zonele cu precipitaţii insuficiente se recomandă 4-6 udări.9 g% substanţe proteice.12. 2002). subfam. Zmeurul începe să fructifice din anul 2 de la plantare (1-2 t/ha). La zmeur şi mur se face tăieri de formare şi de rodire. Murul produce în medie 5-12 t/ha. Ribesoideaea Importanţă. (RADU. de aceea şi recoltarea se va face eşalonat. Fructele se consumă puţin în stare proaspătă. 0.4-1. azotul se aplică în 2 reprize: primăvara devreme şi în timpul înfloritului. vitamina C (150 mg%). Recoltarea fructelor.12. marmelade. Maturarea fructelor se eşalonează pe o perioadă lungă de timp (20-40 zile în funcţie de soi). De regulă. vinuri tonice. afecţiuni gastro-intes-tinale şi hepatobiliare. 2. 84 . fructele conţin: 7-10 g% zaharuri. fructificarea cea mai bună fiind până la 12-15 ani. Recoltarea se face dimineaţa pe răcoare pentru fructele destinate con-sumului în stare proaspătă şi pe tot parcursul zilei pentru fructele ce vor fi industrializate. (coacăz roşu) Fam. compoturi. COACĂZUL . caz în care se păstrează mai bine şi se transportă mai uşor.1 g% substanţe pectice. citat de MITRE. B6.6 g% acizi organici. lichioruri.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE înainte de înflorit şi înainte de matu-rarea fructelor). Astfel. PP etc. producţii de 5 t/ha obţinându-se în anul 10-12 de la plantare. Carpaţi.Ribes nigrum L.2 –3. dulceţuri.

Coacăzul creşte şi fructifică în zonele cu temperatura media anuală de 7.5-8. aceasta datorită unui sistem radicular mai bine dezvoltat. Principalele soiuri de coacăz negru şi roşu Fructul: Epoca recoltării Soiul şi producţia Aspectul Destinaţia (lună/decadă) ciorchinelui 1.. 8-10 8-10 bace şi industrializare 2.-32ºC. Fructul este o bacă neagră. 6-10 7-14 bace şi industrializare mijlociu consum proaspăt Bogatîr VI/2. În timpul iernii rezistă până la -30. Soiuri cu fructe roşii mijlociu consum proaspăt Mărgăritar VI/1. 6-10 7-21 bace şi industrializare mijlocii consum proaspăt Mendip cross VI/2-3. 10-12 10-12 bace Janker van Tets lung şi rar cu 6 bace industrializare VI/1. Soiurile cu fructe roşii se com-portă mai bine atât la temperaturi scă-zute cât şi la temperaturi ridicate.95). Nu suportă temperaturi de 30ºC..0-1.5ºC şi temperatura medie a perioadei de vegetaţie de 17-18ºC. compact consum proaspăt Record VI/1. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura.5 m. Coacăzul este un arbust cu 15-25 tulpini de diferite mărimi (4-7 ani) înalte de 1. Coacăzul este o spe-cie iubitoare de umiditate. 14-16 consum proaspăt Red Lake lung cu 15-20 bace VI/2-3. cu sistem radicular superficial şi bine ramificat. Tulpinile cresc viguros în primii ani după plan-tare. Tulpinile trăiesc 10-20 ani dar durata de viaţă rentabilă este doar de 4-5 ani la coacăzul roşu şi de 3-4 ani la coacăzul negru. 10-12 9-16 bace şi industrializare mijlociu. Spre deosebire de coacăzul negru. porneşte în vegetaţie când temperatura medie zilnică trece de 6ºC şi înfloreşte la peste 12ºC. 6-8 8-11 bace şi industrializare mijlociu. Soiuri cu fructe negre mijlociu. compact Roşu timpuriu industrializare VI/1. 8-10 6-10 bace şi industrializare mijlociu consum proaspăt Tinger VI/2. se îngălbe-nesc şi plantele se usucă. Coacăzul este la fel de sensibil şi la excesul de apă caz în care plantele se opresc complet din vegeta-ţie. Primăvara. frunzele rămân mici. coacăzul roşu şi alb manifestă pretenţii mai reduse faţă de umiditate. Umiditatea. 5-6 cu 7-8 bace şi industrializare scurţi. 15-16 şi industrializare Particularităţi biologice (fig.12. Inflorescenţa este un racem cu 5-22 flori la coacă-zul roşu. lax cu consum proaspăt Negre mari VI/2. albă sau roşie. 85 . după care intensitatea creşterii se reduce treptat. grupaţi consum proaspăt Costwald cross VI/2. motiv pentru care se cultivă în zone cu precipitaţii medii anuale ce depăşesc 750 mm şi sunt cât mai uniform repartizate în timpul anului. Mărimea bacelor descreşte de la bază spre vârful ciorchinelor. respectiv cu 5-10 flori la coacăzul negru. motiv pentru care cultura nu s-a extins în sud.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Tabelul 2.

Fructul este o bacă de formă sferică cu diametrul de 10-25 mm.80-1.0 m/1.5-5 t/ha în anul III. Polonia.000 ha în Florida.. 0. 500 kg/ha sare potasică şi an de an 300 kg/ha azotat de amoniu. siropuri. La coacăz se aplică tăieri de formare şi de fructificare. a anemiilor etc. unde ocupă peste 10. Indiana.4-88.13. Fructele ajung la maturitate după 2-3 luni de la înflorire. 0. Fe. jeleuri.8-3.95 g. Afinele pot fi folosite pentru consum în stare proas-pătă sau congelate precum şi la industrializare pentru sucuri. La nevoie se face dezinfecţia solului cu insecticide şi nematocide. 86 . arbutoză. PP. Solul se întreţine sub formă de ogor negru sau ogor erbicidat. 0. apoi Anglia. Afinul ocupă suprafeţe întinse în Asia.65-0. lichioruri etc. brumat. albastră-închis. Particularităţi biologice (fig.96). hidrochinonă. B1. Fam. este originar din America de Nord. Pe plan mondial ţările mari cultiva-toare de afin sunt: SUA. Se aplică odată la 3 ani 60 t/ha gunoi de grajd.12% subs-tanţe proteice. datorită conţinutului lor în substanţe tanante. Soiurile cu fructe roşii şi albe au pre-tenţii mai mari decât soiurile cu fructe negre. se par-celează şi se pichetează la distanţe de 2.2 m. Coacăzul este o plantă cu pretenţii moderate faţă de lumină suportând semiumbra. de asemenea. pe timp răcoros în ambalaje de 5-6 kg sau 0. Germania. Recoltarea fructelor se face când bacele de la vârful ciorchinelui au ajuns în faza de pârgă şi se va încheia în 6-7 zile. Solul. de culoare neagră. Mn. S. 600 kg/ha superfosfat. P. vaccinină. În ţara noastră este răspândit în flora spon-tană dar se găseşte şi în cultură. Coacăzul este o specie precoce (intră pe rod în anul II). America de Nord. Ca. Michigan. argilo-lutoasă. 7.350-0. Compoziţie chimică. Fructele uscate se folosesc pentru ceaiuri. afinată. Coacăzul creşte şi fructifică bine pe soluri fertile. dă producţii de 2.Vaccinium sp. Fructifică timp de 15-20 ani.0 m şi se prezintă sub formă de tufă având mai multe tulpini ce cresc din zona coletului. bogate în humus şi un drenaj satisfăcător. adânci.14-15.4-3. Florile sunt grupate în raceme de culoare roz deschis sau albă. umede.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Lumina. dulceţuri. Mg. 1000 kg/ha superfosfat şi 500 kg/ha sare potasică. iar din anul IV poate produce 7-8 t/ha la coacăzul negru şi 10-15 t/ha la coacăzul roşu. Irigarea se impune în zonele cu precipitaţii sub 600 mm anual cu norme de 300500 m3/ha înainte de înflorit. vitamina C. se nivelează. revenind la hectar 3000-3300 plante. Austria.. Afinele conţin: 83. cu textură argilo-nisipoasă. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Fertilizarea de bază presupune administrarea a cca.3020. 80-100 t/ha gunoi de grajd. 11. dezinfectează căile biliare fiind folosite în tratarea bolilor gastrice. Lăstarii. Carolina de Sud. care au efect similar cu insulina. în timpul creşterii fructelor şi după recoltare. Producţia de fructe este 2-3 kg/tufă. AFINUL . Canada.474% substanţe tanoide. Recoltarea se face manual cu rahis. se discuieşte. Terenul se desfundă la 40-60 cm. Ericaceae Importanţă.0-1. Înflorirea are loc în luna mai. A. Elveţia.440% substanţe pec-tice. frunzele sunt utilizate în industria medicamentelor. Europa.5-1 kg în funcţie de condiţiile de transport. Olanda. În cultură afinul are înălţimi de 0. B2.6% apă. Italia şi Franţa. având greutate de 0.1% zahăr. Cl. L. săruri minerale de K. dar potenţialul său biologic se manifestă în optim numai în condiţii de iluminare bună.

14. anemie. P. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Terenul destinat plantaţiilor de afin se fertilizează cu 40-50 t gunoi de grajd. deci.2-4. După anul V de la plantare.5 kg sau în lădiţe de 5-6 kg. Apa. hepatice etc. 200 kg/ha azotat de amoniu. este o specie de climat umed şi răcoros. zona zoster. bine drenate. de aceea recol-tarea. în boli ginecologice. ca cea de la Cernavodă. uleiul de cătină se foloseşte contra leziunilor provocate de iradiere. Fertilizarea se face anual cu îngrăşăminte chimice pe bază de N. Datorită capacităţii extraordinare de drajonare. Fiind o plantă bioprotectoare contra iradiaţiilor se plantează în jurul uzinelor ato-mice. Recoltarea fructelor se face la 60-90 zile de la înflorit când au ajuns la maturitate 80% din fructe. sortarea şi ambalarea trebuie făcute fără pauză între ele. 87 . Recoltarea se face în 3-7 reprize la inter-vale de 5-7 zile pe parcursul a 3-7 săptămâni. Afinul se comportă bine pe soluri acide cu pH 4. Irigarea se recomandă în zonele cu precipitaţii reduse în perioada de creştere a lăstarilor şi a fructelor cu 3-5 săptămâni înainte de recoltarea fructelor şi în perioada diferenţierii mugurilor de rod. Recoltarea se poate face şi mecanizat cu ajutorul combinelor spe-ciale pentru recoltat arbuşti. La soiurile cu port erect se îndepărtează tulpinile din centrul tufei iar la soiurile cu tufă răsfirată se înlătură cele ce atârnă sau sunt înclinate. Lumina. Pentru consum în stare proaspătă afinul se recoltează în recipienţi de 0. Afinul fructifică bine pe versanţi cu expoziţie sudică. Rezistă în cursul iernii la temperaturi de -25ºC. după care se desfundă solul la 50 cm. eczeme. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. consolidează terenu-rile degradate. Preparatul “polivitarom” este un produs industrial obţinut la USAMV Cluj-Napoca. 300 kg/ha superfosfat şi 200 kg/ha sare potasică. A fost introdusă în cultura pomicolă la Institutul Agronomic din Iaşi. În Germania. diges-tive. afinul se comportă bine în zonele cu precipitaţii medii anuale între 800-1000 mm şi mai ales dacă acestea sunt repartizate uniform pe parcursul perioadei de vegetaţie. Afinele sunt fructe perisabile. urinare. Folosită în agricultură măreşte rezistenţa la iernat a albinelor. hipertensiune. Cătina albă are importante însuşiri terapeutice. stres intelectual. Solul. Eleagnaceae Importanţă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Afinul fructifică încă din anul II de la plantare. dermatologice. Afinul produce cca.8. Fructele se folosesc în ameliorarea bolilor nervoase. Din cătină s-au obţinut primii aditivi furajeri româneşti. cataractă. Cătina albă este un arbust din flora spontană. Prerăcirea se face la 8ºC în spaţii frigorifice. 3-6 t/ha. Fam. alimentare şi decorative. CĂTINA ALBĂ .Hippophaë rhamnoides L. dar suportă bine şi semiumbra. tăierile constau în îndepărtarea tulpini-lor mai bătrâne de 5 ani şi a celor de vigoare slabă. Sistemul cel mai apre-ciat este ogorul negru. dar producţii economice se obţin începând cu anul V de la plantare. Temperaturile ridicate în perioada de vegetaţie au influenţă negativă asupra producţiei. 11. K 500-600 kg/ha în raport de 1:2:1 şi 15-20 t/ha îngrăşăminte organice bine fermentate. Afinul dă rezultate bune în zonele cu temperaturi mo-derate. În ceea ce priveşte apa.

dr. Frunzele sunt lungi. Rezistă şi preferă locuri bine însorite (unde acumulează maxim de vitamine).5%. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Ca material săditor se folosesc drajoni şi butaşi înrădăcinaţi şi forti-ficaţi în pepinieră timp de 2-3 ani când se poate determina sexul. ele conţinând: zahăr total 8%. jeleu.50 g). În condiţii de semiumbră se degarniseşte. Conţinutul în vitamina A este acelaşi ca şi la morcov (8-9 mg%) iar conţinutul în vitamina C depăşeşte de două ori pe cel al coacăzului negru şi de 10 ori pe cel din fructele citrice. Pe terenuri în pantă trebuie să se facă înţelenirea intervalelor dintre rânduri excepţie o fâşie lată de 0. nectar. mici (0. GRIGORESCU (IMF Iaşi). C. luna martie şi este o importantă plantă meliferă. Oneştene. Prahovene. În Elveţia a fost creat preparatul farma-ceutic “Hippophan” folosind reţeta prof. acizi organici 1. Seminţele sunt mici. Cătina poate rezista la geruri care nu se întâlnesc în ţara noastră (-50ºC) precum şi la arşiţele cele mai mari din timpul verii. tari.97). reuşeşte pe cele mai diferite forme de relief fiind indiferentă faţă de soluri (nisipoase.75-1. 1987). contra pirenului (substanţă extrem de toxică). Fructele sunt adevărate polivitamine naturale conţinând majoritatea vitami-nelor dar mai ales pe cele bioantioxidante (A. sărăturoase. fructele de culoare galbenă con-ţin 405-860 mg% iar cele portocalii 452932 mg%. ovoide sau globuloase. brune şi îşi menţin capacitatea de germinare timp de 2-3 ani. Buzoiene.Înfloreşte foarte timpuriu. Plantarea puieţilor se face primăvara devreme pe terenul pregătit din toamnă. cu ramuri divergente brun roşcate închis. în condiţii favorabile 7-8 m. prezentă în fumul de ţigară. care se menţine ca ogor lucrat.0 m de fiecare parte a rândului.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Uleiul de cătină datorită serotinei pe care o conţine contribuie la regenerarea ţesuturilor nervoase. Cătina este bioprotectoare. argiloase. Nemţene. Raportul dintre sexe trebuie să fie de 5-7 plante femele la 1-2 plante mascule. 88 . Particularităţi biologice (fig. De Copou. Buhuşene. Conţinutul în vitamina E (140-200 mg%) este de 40 de ori mai mare decât al tuturor speciilor pomi-cole (această vitamină frânează procesul de îmbătrânire a organismului). La tufele intrate pe rod se fac tăieri mai severe în lemn de 3 ani concomitent cu suprimarea ramurilor rupte şi uscate. amintind de aroma de ananas. E) care protejează orga-nis-mul uman contra agresiunii diferitelor boli.1-15. Pulpa este galben-portocalie foarte suculentă. carotenoide 219-314%. Astfel. Adaptarea la uscăciune este demonstrată de exis-tenţa ghimpilor şi forma îngustă a frunzelor.4-4. Se adaptează şi la excesul temporar de apă.26-0. Compoziţia chimică a fructelor este complexă. Fructele sunt bace false. băuturi slab alcoolice). cătina prezintă şi o valoare decorativă. substanţe grase 9. Alături de valoarea alimentară şi terapeutică. lanceolate şi argintii pe faţa inferioară.25%. Cătina albă este un arbust unise-xuat dioic (2n = 24). gem. Delta Dunării. datorită contrastului cromatic între argintiul frunzelor şi portocaliul fructelor. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Cătina albă are o mare plasticitate ecologică întâlnindu-se din munţii Vrancei până în Delta Dunării şi chiar pe litoral. Datorită acestor efecte decorative este folosită şi în aranjamente florale (CIREAŞĂ. Cătina se foloseşte în diferite produse industrializate (suc. Vrâncene. Principalele soiuri de cătină albă cultivate în ţara noastră sunt: Dobrogene. Mirosul fructelor este plăcut. O dată la 3 ani se recomandă 150-200 g/m2 super-fosfat şi 50 g/m2 sare potasică. gipsoase) acolo unde nu reuşeşte nici o altă specie pomicolă. sirop. înalt de 2-3 m. doc. care lasă pete de ulei.

foarfece etc. Maturarea fructelor începe în luna august.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Recoltarea fructelor se face manual cu ajutorul unor pieptene. 89 . Cătina intră pe rod în anul 3 de la plantare. fur-culiţe de metal. La 7 ani de la plantare produce 10 t/ha iar la rodirea deplină (15-20 ani) poate ajunge la 28 t/ha.

Ţinând cont de acest aspect. poate fi folosit în vinificaţie. mijlociu colorate. Din această cauză arealul de cultură este destul de mare. iar aciditatea totală poate ajunge până la 5-6 g/litru. Soiurile de struguri pentru vinurile roşii se disting printr-un con-ţinut ridicat de compuşi fenolici (substanţe colorante din pieliţa boabelor). · soiuri pentru vinuri aromate. soiurile de struguri pentru vinuri roşii se împart în: slab colorate. starea de sănătate a recoltei. În general. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VIN Soiurile de struguri pentru vin au cerinţe mici faţă de căldură.1. ceea ce per-mite extinderea culturii în condiţii de neirigare şi în cultură protejată. Grupa de soiuri pentru vin cuprinde şi soiuri cu un conţinut ridicat de arome în pieliţă. compoziţia mecanică a strugurilor arată că. · soiuri de struguri pentru vinuri roşii de calitate superioară. momentul culesului. Maturarea strugurilor de vin se încadrează în intervalul 15 septem-brie . Sunt în general mai rezistente la secetă şi ger. Soiurile de struguri pentru vin. În ceea ce priveşte caracteristicile uvologice. seminţe şi total tescovină. numite soiuri aromate. pe fondul cărora se suprapun soiurile colorate cât şi cele aromate. a permis împărţirea soiurilor de strugurilor de vin în următoarele direcţii de producţie: · soiuri de struguri pentru vinuri albe sau roz de consum curent. orice soi aparţinând speciei Vitis vinifera. aciditate totală. plantaţiile viticole fiind amenajate pe terenurile în pantă. La soiurile de struguri pentru vin producţia cantitativă şi concen-traţia în zaharuri variază în limite foarte largi de la 6-8 t/ha la 12-16 t/ha şi între 136-272 g/litru zahăr. extract sec) şi cu însuşiri organoleptice pozitive. Sub aspectul intensităţii coloraţiei. pe nisipuri. 90 . · soiuri de struguri pentru vinuri roşii de consum curent. apă şi nutriţie. însă numai cele pentru vin permit obţinerea unui produs finit cu o compoziţie chimică armonioasă (între alcool. soluri pietroase sau calcaroase. La acelaşi soi intensitatea aromei depinde de volumul producţiei de stru-guri. condiţiile anului de cultură. pot acumula la maturare până la 240-260 g/litru zaharuri în must. soiurile pentru vin deţin o cantitate mai mare de ciorchini. intens colorate.15 octombrie al fiecărui an. Soiurile de struguri pentru vin prezintă aptitudini enologice diferite. La aceste soiuri natura aro-melor este foarte diferită. soiurile de struguri pentru vin se împart în: soiuri de mare producţie şi soiuri de calitate.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Capitolul 3 VIŢA DE VIE 3. Existenţa unor soiuri de struguri de mare producţie şi a altora de calitate. de la aceea de “muscat” până la arome specifice. datorită consistenţei suculente a me-zocarpului. De aceea sunt considerate pentru vin numai acele soiuri care datorită caracteristicilor lor tehnologice sunt folo-site la vinificarea cu mijloace obişnuite şi care generează în mod spontan o fermentaţie alcoolică. care au valori cuprinse între 1 şi 10.

MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 3.99). aripaţi. În vederea valo-rificării potenţialului de producţie a acestor soiuri amplasarea culturii se va face pe soluri fertile cu 2-3% humus. Conţinutul în zahăr a strugurilor la matu-ritatea deplină este relativ redus depăşind destul de rar 170-180 g/litru. 91 Peste 60% din suprafaţa cultivată cu struguri pentru vinuri albe de consum curent au producţii medii anuale de peste 15 t/ha. 100).98). P150. Compoziţia mustului se caracterizează printr-un plus de aciditate totală. de culoare galbenă-verzuie. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ALBE DE CONSUM CURENT Caracteristicile chimice variate ale mustului şi condiţiile climatice diferite de cultură permit folosirea unor soiuri pentru vinuri albe de consum curent şi în alte direcţii de producţie cum sunt: obţinerea sucurilor de stru-guri. rezistă relativ bine la atacul putregaiului cenuşiu. Bobul este sferic. Iordană. Stru-gurii sunt cilindrici. Este un soi românesc obţinut în podgoria Odobeşti. Caracteristici tehnologice. Perioada de vegetaţie este mai scurtă ca la Galbenă de Odobeşti. cu marginile frunzei dinţate profund. verzi-gălbui. soi răspândit în Ardeal. faţă de umiditate are pretenţii moderate. Are frunză mijlocie. întreagă sau uşor trilobată. Zghihară de Huşi (Zghihară galbenă. Plăvaie (fig. strugurii sunt cilindro-conici.2 H2SO4 g/litru. strugurii sunt cilindrici sau cilindro-conici. Este un soi de mare producţie care asigură în medie 16. P150. de culoare verde-gălbui. K150 şi aplicarea irigaţiilor. strugurii au forma rămuroasă. cu nervuri de culoare vineţie. Producţia de struguri este mai mică cu cel puţin 2 t/ha faţă de Galbenă de Odobeşti. de mărime mijlocie şi de culoare galbenă. rotunde. găseşte condiţii de vegetaţie bune numai în condiţii de deal. a vinurilor spumante. K75 kg/ha s. necesită o singură udare în faza de intrare a strugurilor în pârgă. cu boabe dese. cilindro-conici. cu frunza mare. a distilatelor învechite. puternic pufoasă pe partea inferioară. a vermuturilor. Frunza este mijlocie. uniforme. ruginii pe partea însorită. boabele dese. Servesc la cupajarea cu alte vinuri sau ca materie primă pentru vinurile spumante sau distilate învechite. de culoare alb-verzui intens pruinate în alb. Are perioada de vegetaţie lungă (170-180 zile). Ardeleancă. concentraţia în zahăr este de 170-190 g/litru. Caracteristici tehnologice. . soi cu frunze mari. boabele sunt neuniforme ca mări-me.2. uşor bronzate pe partea însorită. Vinurile obţinute sunt slab alcoolice şi cu aciditate totală ridicată. soi răspândit în judeţele Sălaj şi Bihor. marcat de un punct pistilar evident. de mărime mij-locie. maturitatea deplină a boabelor este după 1 octombrie. La maturitatea deplină a boabelor con-centraţia în zaharuri este de 160-180 g/litru şi aciditatea totală între 3.9-4. Are o perioadă lungă de vegetaţie (170-180 zile). Este un soi slab rezistent la ger.a. cu boabe dese. Caracteristici tehnologice. Caracteristici tehnologice. întreagă. uşor trilobată. Fertilizarea minerală anuală se face cu N100. cu boabe rare. Principalele soiuri de struguri pentru vinurile albe de consum curent sunt: Galbenă de Odobeşti (fig. iar în cazul plantaţiilor de pe terenu-rile nisipoase se va face fertilizarea masivă cu N300. strugurii sunt aripaţi. are frunza mijlocie spre mare. sferice.2 t/ha struguri. soi autohton cultivat în Moldova. Zghihară verde bătură). uşor trilobată. ceea ce permite folosirea vinurilor obţi-nute în diferite cupaje sau ca materie primă pentru distilate. pe care se suprapun pete mici suberificate şi marcat de un punct pistilar evident (fig. în podgoriile din Odobeşti şi Panciu.

se cultivă în Banat. Frunza este mare. cu o aciditate scăzută. Traminer roz. Frunza este mijlocie. de culoare verde închis. Rezistent la putregai. uşor pufoasă pe partea inferioară. Se pretează mai puţin la supramaturare. verzi-gălbui. soi de origine germană. 5 lobată. Producţia de struguri obţinută nu depăşeşte 10-14 t/ha.3. mici. uşor pufoasă pe partea inferioară. ruginii în anii foarte favorabili. aciditate totală ridicată (6. sferice. cu boabe dese. Strugurii sunt cilindro-conici. ari-paţi. conţinutul în zahăr nedepăşind 220-230 g/litru must. Caracteristici tehnologice. Soiurile pentru vinuri albe superiore care posedă arome specifice sunt: Chardonay. Steinschiller roz (fig. Caracteristici tehnologice.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Caracteristici tehnologice. aciditate totală relativ scăzută (3. Roşioară întâlnit în sudul Olteniei. întreagă. unele soiuri se comportă ca şi cele de mare producţie. 3. fiind folosite pentru consumul curent sau ca materie primă pentru vinurile spumante sau distilate învechite. aceasta fiind condiţia de bază în obţi-nerea vinurilor superioare. deşi. Caracteristici tehnologice. cu axul recurbat. desfrunzitul parţial aplicat la maturarea boabelor şi prin recoltatul selec-ţionat. intens pruinată. sferice de culoare roz-roşiatică. Concentraţia în zaharuri este scăzută (170-180 g/litru must). Producţia obţinută este de 24 t/ha. puţin armonice. Cultivate în condiţii mai puţin favorabile din punct de vedere helio-termic. cilindrici. Caracteristici tehnologice. uni. sferice. boabe mici. Aligote Frunza mijlocie. Muscadelle. Soiurile de struguri pentru vinuri albe de calitate superioară au capacitate diferită de supramaturare. uneori aripaţi. 92 . strugurii cilindro-conici. Supramaturarea este facilitată prin botritizare. cu boabe uşor ovoide. de culoare roz închis. Majarcă albă. întreagă. La maturitatea deplină acumulează în must 190-210 g/litru zaharuri. mijlocii. Vinurile obţi-nute sunt subţiri. verzui cu pete ruginii. Producţia de struguri este cuprinsă între 9 şi 15 t/ha. producţia de struguri 15 t/ha. de la cele cu vigoare slabă (Traminer roz). SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ALBE DE CALITATE SUPERIOARĂ Aceste soiuri au aptitudini de creştere diferită. Petit Sauvignon. Vinurile obţinute din struguri sunt incluse în grupa vinurilor albe de consum curent când provin din plan-taţii amplasate pe terenuri nisipoase şi vinuri albe de calitate superioară când strugurii provin din plantaţii amplasate pe terenuri colinare. cu boabe dese. subţire. Mustul cu tentă de roz. uneori fade ca urmare a deficitului de aciditate.9 g/litru. uniforme. Producţiile obţinute sunt de 16-22 t/ha. la soiuri cu vigoare mijlocie (Risling italian). se cultivă atât în zona de deal cât şi în cea de nisipuri. Strugurii sunt cilindrici. de mărime mijlocie. sub-ţire. Frunza este mijlocie 5 lobată.sau biaripaţi. până la cele viguroase (Fetească albă).9 g/litru). în jur de 3 g/litru. Este foarte rezistent la secetă şi unul din cele mai rezistente soiuri la putregaiul cenuşiu. de culoare roz. maturitatea târzie. Concentraţia zahărului din must la cules este în medie de 180 g/litru cu aciditatea totală medie de 3.2 g/litru).102). Gros Sauvignon. strugurii sunt mijlocii. secetă şi ger. îndesaţi. Acumulează la coacerea deplină 180-190 g/litru zaharuri în must. Vinu-rile obţinute sunt subţiri. sensibil la mană şi putregaiul cenuşiu. Concentraţia de zahăr în struguri 180-190 g/litru. Este un soi rezistent la secetă.

strugurii mici. de culoare verde-gălbui. cu limbul mat.5 g/litru. soi autohton. La maturitatea deplină acumulează 200-220 g/litru şi o aciditate totală de cca. Furmint.9 şi 15 t/ha. întregi. Traminer roz Frunza mică. de culoare verde-gălbui. Grasă de Cotnari (fig. boabele sunt sferice. 67 t/ha. strugurii sunt cilindrici. Caracteristici tehnologice. 3-5 lobată. Producţiile obţinute sunt mici. mici. Boabele au mici pete suberificate şu un punct pistilar evident. Caracteristici tehnologice. la supra-maturare acumulează zahăr în cantitate de 220-240 g/litru. La maturitatea tehnologică strugurii acu-mulează 200210 g/litru zahăr în must şi un conţinut în aciditate totală de 4-5 g/litru. spre punctul pistilar nervurile sunt colorate în roşu pe partea supe-rioară şi cea inferioară. cu mezofilul gros. La maturitate acumulează 210-220 g/litru zahăr în must. Producţia de struguri este de 11-16 t/ha. de culoare verde închis. Mustul este nearomat. uniaripaţi şi lungi. 93 . neomogeni. neted. Frunza mare. mici. verzi-gălbui. Acumulează la maturitate 210-220 g za-hăr/litru must şi un conţinut în aciditate totală de 4.2-5.105). datorită compactităţii de culoare gri. Neuburger soi de origine germană. Caracteristici tehnologice. realizând 230-250 g/litru zahăr şi o aciditate totală cuprinsă între 4. strugurii sunt cilindro-conici.2 g/litru. trilobate. cu pete ruginii pe partea inferioară. Producţiile obţinute nu depăşesc 6-8 t/ha. producţiile obţinute sunt între 6-10 t/ha. uşor ovoide. acoperită cu multă pruină. Producţia obţi-nută este de 6-8 t/ha. puternic gofrată. capacitatea de supramaturare este de până la 220-240 g/litru zahăr în must. sferice. Frunza mijlocie. deşi. cilindrici. Strugurii sunt conici. sferice. Stru-gurii sunt mijlocii. Are aptitudine mare la supramaturare. acumulând cca. cilindrici sau cilindro-conici. cilindrici. Concentraţia zahărului din must ajunge la 200-220 g/litru la maturitatea tehnologică. Frunza mijlocie. pieloasă.108). cu punct pistilar evident.0-5. Risling italian Frunze de mărime mijlocie. 4. este unul din soiurile care se pretează cel mai bine la supra-maturare. iar aciditatea la 4. Producţiile sunt în general mici. cu sinusuri superficiale. 240-270 g/litru must. cu boabe dese. având pieliţa groasă. mici. Caracteristici tehnologice. strugurii sunt mici. uneori aripaţi. Caracteristici tehnologice. întreagă sau trilobată. La maturitate strugurii acumulează cca. trilobată. uniaripaţi. conţinutul în aciditate totală este de 4-5 g/litru. Caracteristici tehnologice. acoperite cu pruină şi cu punctul pistilar evident.3 g/litru. adesea deformate. 5. Fetească albă (fig. 5 lobată. Producţia normală la struguri variază între 7. Caracteristici tehnologice. Concentraţia de zahăr în must este de 200-210 g/litru. fin. sferice. scămos pe partea inferioară. cu pieliţa subţire. aciditatea totală este ridicată. cu boabe rotunde. Se pretează la supramaturare fără pierderi. Frunze mijlocii ca mă-rime. struguri de mărime mijlocie. mici. cu valori cuprinse între 5-7 t/ha. întâlnit pe suprafeţe întinse în Transilvania. Pinot gris soi de origine franceză. 3 lobată. Frunze mijlocii. Frunza mijlo-cie spre mare. de culoare galben-verzui. uniaripaţi. sferice. adesea uniaripaţi.5-5.0 g/litru. uneori uniaripaţi cu boabe dese.5 g/litru. cu stru-gurii de formă cilindrică.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Cultivate în areal ce oferă un plus de aciditate sunt folosite la obţi-nerea vinurilor spumante sau a distilatelor învechite. prima ramificare a rahisului fiind o aripioară spe-cifică acestui soi. cu boabe dese. dese. de culoare roz. 200-210 g/litru must. Chardonay (fig. de culoare galben-verzui. cu boabe dese.104).

Producţia de soiuri este cuprinsă între 12-14t/ha. strugurii sunt mijlocii. conici. g/litru aciditate totală. cilindrici. 94 . de mărimi diferite. cu boabe rare. colorate negru-violet. sferice. auriu pe partea însorită. ca o caracteristică a acestui soi este cantitatea mare de aciditate totală de peste 7. soi vechi original din sudul Franţei. în funcţie de condiţiile de cultură. strugurii obţinuţi în zonele de deal din soiul Băbească neagră produce vinuri de calitate superioară. asimetrice.9 g/litru. mijlociu. strugurii sunt mijlocii.5 g/litru. tronconici. colorate în roşu violaceu mai puţin intens Caracteristici tehnologice. intens colorate. Alicante Bouschet. Conţinutul mustului în zaharuri la matu-ritatea deplină este de 170-180 g/litru. boabele sunt uşor ovoide. intens pruinate. sferice. catifelate şi armonice. Producţiile obţinute sunt cuprinse între 11 şi 16 t/ha.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE cu boabe mai dese sau mai rare. Strugurii sunt mijlocii. slab colorate. Astfel la maturitatea tehnologică strugurii acumulează între 166 şi 222 g/litru zahăr şi aciditate în boabe de până la 4. Caracteristici tehnologice.5-4g/l. recoltarea se face la maturitatea depli-nă. de culoare roşie violacee-deschis. cu boabele dese. aciditatea totală este destul de scă-zută. cu boabe mij-locii neomogene. strugurii sunt mijlocii sau mari. şi o aciditate totală de 3. trilo-bată. În zonele de şes se realizează vinuri de consum curent. potenţialul de acumulare a zahărului foarte diferit. sferice de culoare roşie violacee foarte închisă. cu boabe rare. Cadarcă soi cultivat în zona de vest a ţării. Soi viguros cu o perioadă lungă de vegetaţie. având valori cuprinse între 3 şi 3. intens pruinate. Caracteristici tehnologice. La maturitate acumulează 150-160 g/litru zaharuri în must. intens pruinate. Caracteristici tehnologice. întregi sau trilobate. pruinat. Oporto original din Europa centrală. 12. frunze mijlocii. uni sau biaripaţi. pigmentaţia antocianică slabă Are perioadă lungă de vegetaţie. Caracteristici tehnologice. mari. de culoare negru-albăstrui. potenţial productiv foarte ridicat 18-20 t/ha. fiind un soi tinctorial frunzele prezintă pete tinctoriale încă din timpul verii. Frunzele sunt mijlocii. La maturitate strugurii acumulează între 187-209 g/litru must. frunza este mijlocie. cu pieliţa colorată în verde-gălbui. frunză mijlocie întreagă. Caracteristici tehnologice.5 g/litru. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ROSII DE CONSUM CURENT Băbească neagră este un soi vechi românesc întâlnit în majoritatea podgoriilor specializate în producerea de vinuri roşii. Strugurii acumulează la maturitatea de-plină 160170g/l zaharuri în must.9-6 g/litru. rămu--roşi. mijlocii. întreagă. sferic sau uşor turtit. Are o maturitate neuniformă. La maturitate strugurii acumulează 220-240 g/litru zahăr în must şi 4-65. neomogene. Fiind folosit la corectarea culorii unor vinuri roşii de consum curent pentru a evita diminuarea intensităţii culorii. cu cinci lobi. Aramon. iar producţia de struguri este de 6-8 t/ha. frunzele sunt mari. Bobul este mijlociu. strugurii sunt mari. cu boabe dese şi omogene. şi cu mustul colo-rat în roşu. Producţia totală este între 6 şi 9 t/ha. cilindro-conici. zaharuri şi o aciditate totală de 4. uşor dis-coidale. cilindro-conici.4.

cu boabele dese.115). cu perioada de vegetaţie mijlocie (180190 zile). 3. Acumulează la maturitate în must 180-190 g/litru zahăr. Pieliţa este groasă. Strugurii sunt cilindrici. răspândit mai ales în Banat. Caracteristici tehnologice. uni ori biaripaţi. Pinot noir (fig. La supramaturare realizează 220-240 g/litru zaharuri. Merlot soi originar din Franţa. 95 . uniaxiali. trilobată. Burgund mare. Datorită pieliţei destul de groasă. dese. mici. are frunza mare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 3. cu perişori scurţi pe partea inferioară. Producţia obţinută este slabă. cu nivele de producţie destul de scăzută. sferice. La maturitatea deplină acumulează în struguri 200-210 g/litru zaharuri şi un conţinut în compuşi fenolici dintre cele mai mari. cilindro-conici. Producţia de struguri obţinută la hectar este de 12-14 t/ha. Vinurile obţinute din soiurile aromate sunt valorificate ca soiuri pure sau în cupaje cu alte vinuri cărora le imprimă aroma şi gustul plăcut de „muscat” sau „tămâioasă”.116). secetă. cinci-lobată. Are o perioadă scurtă de vegetaţie) (minimum 150-160 zile) Caracteristici tehnologice. Strugurii acumulează la maturitatea de-plină 190-200 g/litru zaharuri în must. sferice. neagră-albăstruie şi intens pruinată. Cantitatea de zahăr care se acumulează în must este de 210-220 g/litru la maturitatea tehnologică. Producţiile obţinute la ha sunt mici. se pretează cel mai uşor la supramaturare (240260 g/litru).6. Caracteristici tehnologice.5. Are frunza mijlocie. Fetească neagră (fig. dens pruinate. strugurii sunt lungi. Cabernet Sauvignon originar din Franţa. este soiul din care desprins Fetească albă. în-treagă sau uşor trilobată. Producţiile sunt mijlocii de până la 1012t/ha. cu valori de până la 6-8 t/ha. adesea întreagă. gofrată. este considerat un soi dacic datorită vechimii sale foarte mari.7 g/litru). conici sau cilindro-conici. şi o cantitate mare de substanţe colorante. Strugurii sunt mijlocii. gofrată. de culoare roşie-violacee închisă. În condiţii ecologice mai puţin favorabile soiurile au un potenţial productiv mai ridicat unde se obţin vinuri de con-sum curent. La maturitatea deplină strugurii acumu-lează 200-220 g/litru zaharuri în must. este considerat un soi galic (Franţa). Caracteristici tehnologice. Caracteristici tehnologice. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ROŞII DE CALITATE SUPERIOARĂ Soiurile de struguri pentru vinuri roşii de calitate superioară conţin o cantitate mare de compuşi fenolici ceea ce asigură obţinerea an de an a unor vinuri normal colorate. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI AROMATE Soiurile pentru vinuri aromate au cerinţe ridicate faţă de factorii ecologici şi tehnologici. sferice uşor ovoidale. iar la supramaturare 220-240 g/litru putând ajunge până la 260 g/litru. Producţiile sunt mici 6-8 t/ha. dese. cu pieliţa colorată în albastru violaceu închis. Aciditatea totală este ridicată (4. Boabele mijlocii. frunza este mijlocie. Sunt soiuri sensibile la boli. pigmentaţia antocianică superioară. supramaturarea boabelor este lentă ajungând la 220-240 g/litru zahăr. de culoare verde-arămiu. verdeînchis. cu boabe mijlocii. cu primele două ramificaţii mai mari. sau cilindro-conici. cu valori cuprinse între 6 şi 8 t/ha.

· suc de struguri rezultat din mustul suprasulfitat în vederea con-servării şi apoi desulfitat pentru a putea fi consumat. de culoare verde-deschisă. fără a se inter-veni cu corecţii şi tratamente de natură chimică. boa-bele sunt mijlocii. Chasselas dore. 3. se pretează la supramaturare înregistrând la cules 250-270 g/litru cu aciditatea totală 4-5 g/litru. mijlocii. Caracteristici tehnologice: la maturitatea deplină mustul conţine 190-210 g/litru zaharuri şi 2. Riesling italian. cu boabe.sau cinci lobată. Producţiile obţinute: 11. Prezintă aptitudini sporite de supramaturare până la concentraţii de 268 g/litru zaharuri în must. sferice.2 g/litru aciditate totală. Soiurile culti-vate în România şi corespund acestui scop sunt următoarele: Aligote.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Tămâioasă românească.8. Fetească regală. Caracteristici tehnologice.0-2. 3. cu miezul consistent şi gust aromat. SOIURI PENTRU SUCURI DE STRUGURI Sucul de struguri este un produs nefermentat obţinut după o tehno-logie specifică de producere din mustul unor soiuri care corespund acestui scop. obţinut din sucul natural de struguri prin evaporare totală sub vid şi la temperatură scăzută.6-3. o aci-ditate totală ridicată (56 g/litru) exprimată în acid sulfuric. Muscat Ottonel. acoperite la maturitatea boabelor de galben. obţinut din anumite soiuri. cu o perioadă scurtă de vegetaţie (160-170 zile). cu pieliţa galben verzuie şi aco-perită cu pruină intens albicioasă Miezul este suculent iar guistul are aromă intensă de Muscat. Obţinerea sucurilor de struguri porneşte de la strugurii materie pri-mă cu o concentraţie de zaharuri în must moderată (160-180 g/litru). Sub denumirea generală de suc de struguri există patru categorii de produse: · suc de struguri natural. cilindro-conici. sferice. Frunza este mijlocie. multă ceară şi puncte. verde deschis. Busuioacă de Bohotin face parte din acelaşi grup cu Tămâioasă românească. cu tendinţă de uni sau biaripare. strugurii sunt mijlocii.7. acumulează în struguri la maturitatea tehnologică 200210 g/litru must. se deosebeşte de aceasta prin dimensiunile strugurilor şi a boabelor care sunt mai mici precum şi prin culoarea acestora care este violetă cu nuanţe vineţii.8 t/ha. frunze mijlocii către mare. soi întâlnit în majoritatea podgoriilor din Moldova.24 şi care prin diluare serveşte la prepararea sucului de struguri. Potenţialul de producţie este între 7 şi 12 t/ha. Din sortimentul Tămâioasă mai face parte şi soiul Tămâioasă roz care se diferenţiază de Tămâioasă românească prin culoarea roz a boabelor. cinci lobată. O importanţă deosebită prezintă echilibrul armonios zahăr/aciditate ce rezultă din valorile indicelui glucoacidimetric de 2. uşor discoidale. Transilvania şi Muntenia. · suc liofilizat.8. este un soi de origine greacă. tri. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI SPUMANTE Vinul spumant este acel vin care conţine bioxid de carbon de natură endogenă rezultat în urma fermentaţiei naturale şi care la 20°C dezvoltă în sticla în care este îmbuteliat o presiune de minim 3 atmosfere. o cantitate redusă de substanţe pectice (sub 500 mg/litru) şi un grad ridicat de fructuo-zitate. Obţinerea vinurilor spumante porneşte de la 96 . · must de struguri concentrat realizat prin concentrarea sub pre-siune scăzută a mustului proaspăt până la o densitate de cel puţin 1.

3. Zghihară de Huşi. Corespund acestor cerinţe soiurile de mare producţie (peste 15 t/ha) cu creştere viguroasă şi maturarea deplină a boabelor târzie. 15 g/litru) şi un conţinut redus în aciditate totală (sub 3. SOIURI DE STRUGURI PENTRU DISTILATE ÎNVECHITE Distilatul învechit de tip cognac (vinars) este băutura ce rezultă prin învechirea în butoaie de stejar a distilatului nou şi aducerea acestuia la tăria de comercializare (38-45% alcool în volum) după care se aplică unele tratamente şi practici autorizate. 3.5 g/litru H2SO4). 97 . cum sunt: Fetească regală. Băbească gri. o aciditate totală ridicată (5-6 g/litru). SOIURI DE STRUGURI PENTRU VERMUT Vermutul este băutura rezultată din mustul fermentat în care se adaugă extracte din plante aromatizante. St. cu o concentraţie mică în alcool (8-9% în volum). Băbească neagră şi Pinot noir servesc la prepararea vinurilor spumante de culoare roz iar Muscatul Ottonel la obţinerea vinurilor spumante aromate.9. puţin extractive (extras redus cca.10. Soiurile pentru vin care corespund acestor exigenţe sunt: Iordană şi parţial Băbească neagră. o extractivitate redusă (15-18 g/litru) şi o aciditate totală sporită (5-6 g/litru). Soiurile de struguri recomandate pentru obţinerea vermuturilor sunt: Roşioară (pentru vermuturi albe) şi Oporto (pentru vermuturile roşii). zaharoză şi alcool alimentar (până la tăria alcoolică de 16-18% în volum). Emilion.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE vinurile seci care au culoare alb-verzui. Mustoasă de Măderat. Distilatul învechit de calitate superioară se obţine pornind de la vinurile albe seci. Se mai folosesc soiurile Fetească albă şi Fetească regală cultivate în climat mai răcoros.0% în volum). un grad alcoolic moderat (11. Obţinerea unor vermuturi de cali-tate superioară reclamă folosirea ca materie primă vinurile albe sau roşii cu grad alcoolic moderat (10-11% volum). un extras redus având valori moderate (18-20 g/litru) şi un grad ridicat de fructuozitate.

Legumicultură specială. Tratat de Legumicultură. 13.. 2001. ŞT. 29. 18. Cluj-Napoca. II. Tehnologii de prelucrare a cerealelor în industria morăritului. Ed.. 1975. Ceres. I. S. şi colab. şi colab. Teză de doctorat. şi colab. 16.. GH. 1993. 1974. Academiei Bucureşti. BOJOR. Ed. O. Academiei. FL. M. cultivarea şi protecţia plantelor de câmp în Banat. COCIU. Tratat de biochimie vegetală. NICULINA BURLOI. Fitotehnie. Tipo Agronomia. Cluj-Napoca. de Vest. 9. Fitotehnie. 19. Ed.. Risoprint.BÎRNAURE. 22.. Zonarea. I. Risoprint.. Ed. MARIA şi colab.. Bucureşti. 7. 1977. Legumicultură specială. 1990. Didactică şi Pedagogică. 30. 2002. Ed. Timişoara. şi colab.. şi colab. I. 31. I. 15. APAHIDEAN. M. 4. AL. 28. I. şi colab. Fitotehnie. şi colab. Lucrări practice de Fitotehnie partea I. şi colab. Genesis. 1997. Agrotehnică diferenţiată. Bucureşti.. Fito-tehnie. CIOFU. 1991. Caisul. II. Teză de doctorat. CERNEA. în vederea stabilirii genitorilor pentru procesul de ameliorare.1996 BOTEZ. vol. Recoop.. Academiei Bucureşti. BÂLTEANU. Legumicultură specială. BÂLTEANU. 2000. 25. 1996. Bucureşti. APAHIDEAN. Bucureşti.VASILICĂ..DUDA. C. 1992. M. GH. DVORNIC. V. RUXANDRA şi colab. 1995. S. Ceres. Cultura orezului. Fitotehnie. 98 . Bucureşti. Bucureşti.. V. Cluj-Napoca. BODEA. S. şi colab. Ceres. 1983.. Risoprint. Facultate Science Agronomie Gembloux. BADEA. C. Bucureşti. C.CIOBANU. Prunul. Belgia. şi colab. Ceres. S.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. BUTNARIU. Nectarinele.. AL. VALENTINA. 1995. 1994. COCIU. I. Fitotehnie. BORCEAN. Ed. Bucureşti. BÂLTEANU. 14.BÎRNAURE. V.BORCEANU. CERNEA. Orzul. FALISSE. BORCEAN... V. şi colab. Tipo Agronomia. I.. ILEANA. I. Bucureşti. Cluj-Napoca. FAZECAŞ. I. BERINDEI. 11. 24. AL. Sfecla pentru zahăr. Cluj-Napoca.. G. 1997. Ed. Ed. 2003. Ed. DRĂGICI. 1976. 1993.. Ed. 1982. 12. C. Academiei.. EDP. Ed.SALONTAI. 23. Ceres. Legumicultură. AcademicPres. Bucureşti. 3. Plante medicinale şi aromatice de la A la Z. Didactică şi Pedagogică. CERNEA. GH. Ed. Ed. Ed. BODEA.SALONTAI.S. COSTIN. V. BOGDAN.MORAR..FAZECAŞ. Timişoara.. 6. 1977. 1983. AL. 1992.. Tratat de biochimie vegetală.S.. 1982. APAHIDEAN. Ceres. COCIU. Bucureşti. vol. Cultura caisului. Bucureşti. Bucureşti. Bucureşti. Cours de Phytotechnie. 1977. Ed. Conphys. 17. şi colab. 10. Mirton. 20. 1983. Ed. 8. Ed. Ceres. AL. Cultura soiei. 27. Legumicultură specială. Bucureşti. Cultura plantelor de câmp. Zonarea producţiei de cartof. 21. şi colab. Studiul colecţiei de germoplasmă de hamei (Humulus lupulus). 1975. DENCESCU. APAHIDEAN. H. Tehnică. Ed. EDP. şi colab.. Cluj-N.. Cluj-Napoca. A. Cluj-N. CERNEA. Tipo Agronomia. Ed.. vol. Ed. Ed. Ed.S.. Bucureşti. 1983. 5..VASILICĂ. Cercetări referitoare la rezistenţa la iernare a piersi-cului. Institutul Agronomic “Nicolae Bălcescu”. 26. 2000. 2. Ed. 1999.

V. RPTA.S. Fertilizarea livezilor. Legumicultură. 53. Păstrarea şi valorificarea fructelor şi legumelor. 37.S. Mic tratat de fitotehnie. Plante medici-nale şi aromatice. Bucureşti. GIOSAN. MUSTE. AcademicPres Cluj-Napoca MORAR G. Ed. SEVASTIŢA. Ed. Materii prime vegetale. 1999. L. N. Ceres. Ion Ionescu de la Brad. şi colab. 1979. M. L. MUNTEAN. 1995. 59. Cultura florii soarelui.. 1995. Soia. 1997. Cluj-Napoca. Ed. 52. MUNTEAN. Ed. MUREŞAN. CORNELIA.. 34. D. 2002. Teză de doctorat.. Ed. L. GHERGHI. 2002.II Ed. Bucureşti. Ed. şi colab. Contribuţii privind cultura mărului pe terenurile nisipoase din sud-vestul ţării. şi colab. Contribuţii la studiul perfecţionării tehnologiei de cultivare a cartofului pentru sămânţă în afara zonelor închise.S. Agrotehnică. OŞLOBEANU. vol. Pomicultura specială. Cluj-Napoca. MUNTEAN. GH. MUSTE. I. I şi II. Ed. 47. şi colab. MITRE. şi colab. A.. SEVASTIŢA. Pomicultură generală şi specială. Ceres. 41.. 51. Tehnică. biologici şi agrotehnici care condiţionează rodirea vişinului. şi colab. USAMV Cluj-Napoca. 1978.. Ed. GH.. 1994. vol. I. K. 54. A. şi colab.V. Ceres. Academiei. Ed. INDREA. 44.SIN. D. IANB. Curs de Fitotehnie. Ed. 35. I. Tehnologi produselor horticole. Pomicultura şi viticultura. D. MIHĂESCU. 48. MUNTEAN. ASAS.S. Bucureşti. Ed. Bucureşti. CR. MUNTEAN. şi colab. 2001. 38. P. 1987. Bucureşti.BORCEAN. Risoprint. Bucureşti. 2003. Teză de doctorat.MATERII PRIME VEGETALE 32. PARNIA. şi colab. HERA. 1980. Risoprint.. Cluj-Napoca. L. I. Tipo Agronomia Cluj-Napoca. Mic tratat de fitotehnie. vol. Bucureşti. S. Păstrarea cartofului în macrosilozuri.V. Cercetarea în sprijinul producţiei. Bucureşti. 2003. 1989. MUNTEAN. EDP. Ghid practic pentru cultura legumelor.. 45. I. ŞTEFANIA. PASC. EDP. L. INDREA. A.II. 42. şi colab. 2001. Risoprint Cluj-Napoca. GH. Contribuţii la stabilirea factorilor ecologici. Plante medicinale şi aromatice cultivate în România. 1997. Ed.. L.. 40. Bucureşti. 2003. Ceres. 1995. Tehnologii în agricultura ecologică. GHERGHI... Materii prime vegetale. 49. MARCA. Dacia ClujNapoca. SEVASTIŢA MUSTE GÂDEA. Fitotehnie. MILLIM. Ed. Bucureşti. 1993. 62. Tehnologia păstrării perelor în stare proaspătă.V. 56. 1986. Braşov. L. LAZĂR. în Cercetarea în sprijinul producţiei. 55. Teză de doctorat.. EDP.AXINTE.I. 57. . N. M. 50. 1979. 1983. şi colab. 46. 58.BORCEAN. GHENA. 1977. 1990. Pomicultură specială. 43. MUNTEAN.. Ceres Bucureşti.. 61. 39. Fitotehnie. 33.Risoprint... INDREA. Didactică şi Pedagogică..AXINTE. Ed. 1978. MORAR. Fiziologie vegetală. Ed.. Ed... 1981. 1980. Teză de doctorat.S şi colab. vol.. vol. Ceres Bucureşti. Bucureşti. 60. A. 1973. ASAS. Cultura legumelor timpurii. Cultura cartofului.. EDP. AcademicPres. Cluj-N. G.. Bucureşti. GUŞ. 1973. Risoprint.. Ed. Bucureşti. Bucureşti. 2004.S. Cluj-Napoca. Menţinerea calităţii legumelor şi fructelor în stare proaspătă. G. Ed. NEGRILĂ.TONCEA. 36. GH. Bucureşti. AcademicPres Cluj-Napoca.ROMAN. Ceres.ROMAN.. Viticultură generală şi specială. 99 .S. Ed. M. Universitatea Craiova. şi colab.

. 1952-1976 . Cultura alunelor de pământ. P. POPESCU. Pomicultură generală. Cercetări privind influenţa unor particularităţi biologice asupra potenţialului productiv al nucului cultivat în masiv. Universitas. 65. X X X. Simpozion omagial “135 ani de învăţământ agronomic clujean”. 2000 . STAN. X X X. AL. 2004. AL. Curs de Fitotehnie.. Ed. 68. V. 1988.GODEANU. vol. Bucureşti. 1997. X X X. ICPIAF. şi colab. 73. 74. Academiei.LUCA. 76.PERJU. ClujNapoca.. VRÎNCEANU.V. Ceres. 1976. Chişinău. Bucureşti. 85. 1985. Ceres Bucureşti. 1968. Cluj-Napoca.. I. AL. 2002. 100 . Lucrări ştiinţifice USAMV Cluj-Napoca. şt. 75. I. Ed. Bucureşti. vol.Floarea soarelui. Risoprint. 70. SALONTAI. SALONTAI. Dacia Cluj-Napoca. Ed. 77. X X X. 1999-2004. POPESCU. Grand. şi colab. 79.BOBEŞ. T. Cultura protejată a legumelor în sere şi solarii. Societatea Horticultorilor din România. Craiova. TIANU.SAVATTI. Ed... I. 87. 80. Z. Hameiul. 1983. Ed.V. I.N. 72. EDP. 1992. Ed. 1982. 84. Ed. 1984. şi colab. Bucureşti. POPESCU. II. PATRON. V. 2002. Cultura orzului. şi colab. V. M. Ed. I-XIII. 2002. Ed. M. 81. Lista oficială a soiurilor şi hibrizilor cultivaţi în România. X X X. Ed.. I. 64. 66.. 1975. L. Legumicultură.. vol. ROPAN. Ceres. Academiei. 1982. şi colab. POPESCU.. AL. 69. Ed. Ion Ionescu de la Brad. Hameiul. EDP.MUNTEAN. AL. simp.BUDE. Iaşi. 2001. Ed. 2000. AL. Cluj-Napoca. Ceres. Pomicultură generală şi specială. Certificarea şi controlul calităţii seminţelor la plantele de câmp. 82. Grădina de legume. 71. Bucureşti. Bucureşti. E. şi colab. 1993. Bucureşti.. 1996.. Bucureşti. VRÎNCEANU. SALONTAI. Colecţia reviste Hortinform. Ceres. Tipo Agronomia Cluj-N... Bucureşti. şi colab. Ed. X X X.BÂRNAURE şi colab. MARIA LATEŞ.. 67. Ed. AL. I.BÂRSAN.Flora României. AcademicPres. L. G. Bucureşti. SALONTAI.S. Ed.. STĂNESCU. 1974 .MATERII PRIME VEGETALE 63. orzul şi berea. EDP. M. AL. Legumicultură. Mic atlas de plante din flora RSR. Sfecla de zahăr.Floarea soarelui hibridă. Cluj-N.. M. SALONTAI. 1998. “Pelendava 1950”. M. 1999. TODOR... Lucr. Pomicultură generală şi specială. Bucureşti. 83. SEVASTIŢA MUSTE POP. Cultura hameiului. 78. VOICAN. 86. Anuarul statistic al României. Ceres.. AL.