P. 1
Curs Materii Prime Vegetale Partea II Tppa Anul II Muste Sevastita

Curs Materii Prime Vegetale Partea II Tppa Anul II Muste Sevastita

|Views: 1,255|Likes:
Published by ande

More info:

Published by: ande on Jun 14, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/14/2013

pdf

text

original

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

CUPRINS

Cap.1. SPECII LEGUMICOLE………………………………….. 1.1. Legume solano-fructoase……………………………... 1.1.1. Tomatele……………………………………… 1.1.2. Ardeiul………………………………………... 1.1.3. Pătlăgele vinete……………………………….. 1.2. Legume cucurbitaceae………………………………... 1.2.1. Castraveţi……………………………………... 1.2.2. Dovlecelul comun…………………………….. 1.2.3. Pepenele galben………………………………. 1.2.4. Pepenele verde………………………………... 1.3. Legume rădăcinoase…………………………………... 1.3.1. Morcovul……………………………………... 1.3.2. Pătrunjelul……………………………………. 1.3.3. Ţelina de rădăcină……………………………. 1.3.4. Păstârnacul……………………………………. 1.3.5. Ridichile…………………………………….... 1.4. Legume din grupa verzei……………………………... 1.4.1. Varza albă……………………………………. 1.4.2. Varza roşie……………………………………. 1.4.3. Conopida……………………………………... 1.4.4. Gulia………………………………………….. 1.5. Legume bulbifere……………………………………... 1.5.1. Ceapa…………………………………………. 1.5.2. Usturoiul……………………………………… 1.6. Legume perene şi condimentare……………………… 1.6.1. Reventul………………………………………. 1.6.2 Sparanghelul………………………………….. 1.6.3. Hreanul……………………………………….. 1.6.4. Leuşteanul……………………………………. 1.6.5. Măcrişul………………………………………. 1.6.6. Mărarul……………………………………….. 1.6.7. Rozmarinul…………………………………… 1.6.8. Cimbrul de cultura……………………………. 1.6.9. Asmăţuiul……………………………………..

3 3 3 8 11 13 13 15 16 17 19 19 21 22 23 24 26 26 28 29 30 32 32 34 36 36 37 38 39 40 41 42 43 43

Cap.2. SPECII POMICOLE……………………………………… 45 2. 1. Mărul………………………………………………… 45 2. 2. Părul…………………………………………………. 47
1

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

2. 3. 2. 4. 2. 5. 2. 6. 2. 7. 2. 8. 2. 9. 2.10. 2.11. 2.12. 2.13. 2.14.

Prunul………………………………………………... Caisul………………………………………………... Piersicul……………………………………………… Cireşul……………………………………………….. Vişinul……………………………………………….. Nucul………………………………………………… Alunul……………………………………………….. Căpşunul…………………………………………….. Zmeurul şi murul…………………………………….. Coacăzul……………………………………………... Afinul………………………………………………... Cătina albă……………………………………………

49 55 58 63 67 70 76 79 81 84 86 87

Cap.3. VIŢA DE VIE……………………………………………… 90 3.1. Soiuri de struguri pentru vin……………………... 90 3.2. Soiuri de struguri pentru vinuri albe de consum curent.. 91 Soiuri de struguri pentru vinuri albe de calitate supe3.3. 92 rioară………………………………………………… 3.4. Soiuri de struguri pentru vinuri roşii de consum curent.. 94 Soiuri de struguri pentru vinuri roşii de calitate supe3.5. 95 rioară………………………………………………… 3.6. Soiuri de struguri pentru vinuri aromate…………….. 96 3.7. Soiuri pentru sucuri de struguri……………………… 96 3.8. Soiuri de struguri pentru vinuri spumante…………... 96 3.9. Soiuri de struguri pentru vermut……………….……. 97 3.10. Soiuri de struguri pentru distilate învechite…………. 97 BIBLIOGRAFIE………………………………………………………… 98

2

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

Capitolul

1

SPECII LEGUMICOLE
1.1. LEGUME SOLANO-FRUCTOASE 1.1.1. Tomatele - Solanum lycopersicum L., sin. Lycopersicum esculentum Mill., Fam. Solanaceae Importanţă. Fructele de tomate prezintă importanţă economică şi alimentară nu atât prin conţinutul în elemente energetice cât prin conţinutul ridicat în vitamine, săruri minerale şi acizi organici Utilizate la început numai ca plante ornamentale, tomatele au fost considerate legume în jurul anului 1870 în Franţa şi mult mai târziu în Germania şi Elveţia (MAIER, 1969). Fructul, o bacă, este format din epicarp (pieliţa), mezocarp (pulpa) şi ţesut placentar cu seminţe. Culoarea fructului imatur verde devine la maturitatea de consum după soi roşie, zmeurie, portocalie sau galbenă. Starea de dezvoltare a fructului la încetarea creşterii după care, în general, au loc modificări de pigmentaţie mai este denumită şi maturitate verde. O caracteristică importantă pentru valorificarea tomatelor este capa-citatea lor de a se matura după recoltare (posmaturare), începând cu o anumită stare de dezvoltare. Este o plantă originală din climatul cald Peru şi Mexic, adaptându-se destul de uşor şi la temperaturi mai scăzute, putând fi cultivate în climatul temperat, din luna mai până în octombrie, în câmp. Eşalonarea în timp, alături de suprafeţele mari de cultură, produc-ţiile mereu în creştere prin soiuri noi şi tehnologii perfecţionate reflectă importanţa tomatelor care, comparativ cu alte specii de legume, sunt con-sumate în cele mai mari cantităţi. Însuşirile organoleptice ale fructelor cu gust specific dulce - acrişor, forma şi culoarea atrăgătoare explică marele lor consum, în primul rând în stare proaspătă şi ca adaos la majoritatea preparatelor culinare. Fructele de tomate pot fi conservate sub diferite forme şi anume suc, pastă, fructe întregi coapte, depelate, murături (fructele verzi). Bulio-nul se foloseşte ca adaus la prepararea altor tipuri de conserve. Principala însuşire sub aspectul nutriţional a tomatelor trebuie con-siderată a fi conţinutul în acid ascorbic şi substanţe minerale, aport a cărui importanţă se amplifică ca urmare a cantităţilor mari în care se practică consumul, mai ales în stare proaspătă. Compoziţia chimică. Fructele de tomate conţin 93,5% apă şi 6,5% substanţă uscată. Din totalul de substanţă uscată conţinută 50% o reprezintă zaharurile (3,4%), proteina brută 1,11%, celuloza 0,68%, acizii organici, 0,97%. Tomatele reprezintă un
3

lizină. Repartizarea pigmenţilor carotenoizi în fructe este neuniformă şi legată de factori morfo-anatomici. dintre aminoacizii predomină: acidul glutamic. în pericarpul interior (25-38%) iar cel mai puţin în ţesutul locular (17-24%).21%. În compoziţia pereţilor celulari intră următoarele poliglucide: celuloză. leucină. Lipidele însumează 0. este cuprins între 15-25 mg/100 g p. Pericarpul conţine cu 20% mai multe zaharuri reducă-toare (glucoză cu 30%). dat fiind faptul că. oleic. gluconaza cu rol asupra glucanilor. 1984). Zaharurile sunt alcătuite predominant din glucoză şi fructoză. soi.01. la baza 4 . palmitic şi miristic. Fitohormonii principali prezenţi in fructele de tomate sunt auxinele. citochininele. se recomandă folosirea acestora în stare proaspătă. se reduce după coacere la mai puţin de 0. Amidonul. la acesta contribuind în special: cis-3-hexen-1. repartizate neuniform în interiorul fructelor. Acizii organici neazotaţi sunt reprezentaţi prin acidul citric şi malic. Pe tulpină. stearic. în grupa xantofi-telor predomină luteina. Tomatele sunt plante anuale în condiţii de climat temperat iar în climatul tropical sunt plante perene. pe când între proteină brută şi zaharuri. diferă în funcţie de soi. fată de cele moi. Particularităţi biologice. aspartic. giberelinele. în lipsa unui sistem de susţinere. putând fi acoperit de consumul a 2-3 fructe de circa 100 g. decât ţesutul locular. modificând textura fructelor la maturare. proteină brută şi acid ascor-bic. corelaţiile sunt negative (BODEA. după apariţia unei inflorescenţe în vârful tulpinii. Acizii graşi constituie 75% din lipidele totale şi sunt reprezentaţi de acizii linoleic. Protidele se găsesc în cantităţi reduse. Soiurile care aparţin varietăţilor cu creştere determinată au înălţimea de 30-100 cm. perioada şi modul de cultură. precum şi dependenţa lor de multiplii factori. urmat în ordinea descreşterii cantităţii. etc. creşterea în înălţime este con-tinuată de lăstarul aflat la baza frunzei din imediata apropiere a acesteia.15%. Cantitatea cea mai mare a totalului acizilor şi a acidului citric se găseşte în spaţiul locular din jurul seminţelor. acid malic şi citric. Sistemul radicular este de tip pivotant la culturile semănate direct în câmp şi fascicular la cele înfiinţate prin răsad. tirozină. principalii pigmenţi ai fructelor coapte. Uleiurile eterice sunt cele care imprimă aroma specifică. hemiceluloze şi pectine.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE ţesut de rezervă de tip glucidic. Enzimele. fructele ferme conţin în can-titate mai ridicată. Dată fiind importanţa tomatelor pentru aportul de acid ascorbic. astfel. serină. de β-caroten. Vitaminele. la soiurile cu o coloraţie normală denumite şi standard polie-nele sunt alcătuite în cea mai mare proporţie din licopen. Din grupa oxidoreductazelor cea mai studiată a fost pero-xidaza. Carotenoidele. Tulpina are o creştere simpodială. n-hexenal. pigmentul princi-pal. puternic influenţată de soi. menţinându-se în poziţie verticală până la apariţia fructelor când datorită greutăţii acestora se lasă pe sol.p. proteină brută şi acizi liberi. valină. Conţinutul în acid ascorbic. Ca o concluzie în ce priveşte compoziţia chimică a fructelor s-au desprins nişte corelaţii pozitive între conţinutul substanţei uscate în proteină brută şi cenuşă. Astfel cantitatea cea mai mare de pigmenţi se găsesc în pericarpul exterior (42-54%). în cantitate maximă de 1% în fructele necoapte. vitamină predominantă. la varietăţile cu creştere nederminată înălţimea acesteia poate să ajungă la 2-3 m. Tulpina este erectă de înălţimi diferite în funcţie de varietate. Necesarul zilnic de vitamina C este de 50mg. proteină brută şi carotenoide totale. Repartizarea acizilor în fruct nu este uniformă. 2-izobutil-tiazol.

sau acid ascorbic şi greutatea fructelor. Romec 554. VF. Vemone. . netede sau gofrate. Unirea. au petale galbene. Ferma. 1984). Apollo. Işalniţa 50 F1. Diva. Brăila 405. Savon. s-a constatat diferenţe în ce priveşte conţinutul în zaharuri. acoperite cu perişori. . Resyset. cu stamine concrescute la bază cu tubul corolei. Soiurile de tomate răspândite în cultură se clasifică în funcţie de perioada de vegetaţie.pentru industrializare: Monor. . aciditate. Tomatele fac parte din familia Solanaceae. Splendid. În secţiune fructul prezintă un număr diferit de lojii seminale în care sunt dispuse seminţele. Florile sunt grupate în inflores-cenţă de tip cimă. Roma. Elena.pentru industrializare: Dacia. Ø cu creştere determinată: . Polenizarea este autogamă. Ronco. În urma studiilor întreprinse la noi în ţara pe 9 soiuri (BODEA. Sincron. Sub aspectul calităţii fructelor în cadrul soiurilor şi hibrizilor folosiţi în cultură există diferenţe. albi-argintii. Pavio. Minerva. Berdy. Nematride. zaharuri. Işalniţa 50. Argeş 428. c) Hibrizi pentru cultura în solarii: . Diablo.pentru industrializare: Buzău 47. d) Hibrizi pentru cultura în sere: Gloria. Vidra 533. acesta fiind unul din criteriile de stabilire a destinaţiei care i se dă. sau echilibrarea acidităţii fruc-telor alături de obiectivul productivitate. de modul de multiplicare. Romatos. Seminţele sunt oval-rotunjite. Falcato. Fakel.cu folosire mixtă: Ace Royal. Matador Factorii biologici care influenţează calitatea fructelor Soiul sau hibridul este factorul genetic care asigură stabilitatea carac-terelor ereditare a materialului folosit pentru înmulţire. ceea ce uşurează lucrarea de castrat necesare în procesul de producere a seminţelor hibride. Cluj-80 F1. Diana. Ioana F1. specia Solanum lycopersicum. Se remarcă la cele mai multe soiuri corelaţia negativă între nivelul ridicat al conţinutului în substanţa uscată.ciclul scurt: Export II.cu folosire mixtă: Mariana. Sistematică şi soiuri.cu folosire mixtă: Precoce de Someşeni. conţinutul în acid ascorbic şi carotenoide. Solara. Primadon F1. pigmenţi. Marfa. . mărime şi culoare în funcţie de soi. Cu cât numărul lojilor este mai mare cu atât fructele sunt mai cărnoase şi mai bune pentru consumul în stare proaspătă. turtite. Misouri. genul Solanum. Roxana. Florile sunt pe tipul cinci. Vitamina.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE frunzelor se formează lăstarii care au capacitate mare de fructificare dar care la soiurile cu creştere nedeterminată prin lucrarea de copilit din timpul creşterii lăstarilor se asigură formarea de fructe mari pe tulpina principală Frunzele sunt imparipenat sectate. de tipul de cultură şi de destinaţia culturii în: a) Soiuri şi hibrizi timpurii: Ø cu creştere nedeterminată: . Nemarom. zaharuri. Buzău 22. Ø cu creştere nedeterminată: .ciclul prelungit: Lucia. Fructul este de tip bacă cărnoasă de formă. cu foliole de mărimi diferite. 5 . Obiectivele biochimice ale ameliorării constau în mărirea conţinu-tului în substanţă uscată. Ioana. b) Soiuri şi hibrizi semitimpurii: Ø cu creştere determinată: .consum în stare proaspătă: Export II F1.

nutrienţi minerali. Modificarea pigmenţilor în perioada de maturare a fructelor începe cu dispariţia clorofilelor. valorile sunt mai mari pentru aciditatea totală. Din punct de vedere fiziologic faza de coacere a fructelor este caracterizată prin respiraţie crescută. Creşterile plantelor ca şi funcţiile reproduc-tive pot fi puternic modificate de temperatură. conţinutul în auxine libere este mai ridicat în organele soiurilor timpurii. Vitaminele. se micşorează până la maturitatea verde. în primele faze de maturare s-au identificat în fructe acetatul linalolului. K. în special acidul ascorbic. de asemenea. creşte la coacere şi scade din nou la supramaturare. dimensiunea. începe să se mărească şi ajunge la valori maxime la maturitatea tehnologică. pentru ca în perioada a III-a (pârgă). Conţinutul în protide având valori ridicate la fructele verzi mici. evoluţia pigmenţilor carotenoidici începe o dată cu maturarea în verde a fructelor. Temperatura minimă de germinaţie a seminţelor este de 10ºC. pentru ca în apropierea coacerii valoarea acestuia să devină subunitară. cultivar. foto-perioadă şi umiditate. în funcţie de temperatură. umiditate şi elementele nutritive minerale). compoziţia gazelor. înaintea maturităţii de consum şi mai mare la supracoacere. însoţită de tulburări de culoare. În acest sens s-au evidenţiat trei perioade: perioada1. iar în cele coapte. aldehide. Solanina scade cu maturarea fructelor. În fructele verzi se găsesc cantităţi mai mari de N. Fe şi B. Conţinutul în amidon al fructelor tinere este corelat pozitiv cu acele în substanţă uscată al fructelor coapte. În perioada maturării fructele au un conţinut mai scăzut în apă. compoziţia gazelor. Conţinutul în zaharuri al fructelor în perioada de coacere creşte treptat astfel încât suma glucoză-fructoză ajunge în final la 50% din subs-tanţa uscată. mai multă cenuşă. P. Mg. pentru ca să scadă uşor la maturitatea de consum şi puternic la supramaturare. 6 . Un alt component a cărei acumulare în fructe se intensifică cu apro-pierea coacerii este uleiul eteric. singură sau în conjuncţie cu alţi factori ca lumina. K. Amidonul se acumulează în fructe până în apropierea maturităţii verzi apoi scade rapid. cetone. Creşterea plantelor ca şi funcţiile reproductive pot fi puternic modi-ficate de temperatură în combinaţie cu alţi factori de vegetaţie (lumina. la supramaturare conţinutul în alcool. Compoziţia chimică a fructelor se modifică atât ca urmare a creş-terii şi maturării lor. cât şi în perioada de producţie în funcţie de poziţia inflorescenţei şi de vârsta plantei. Studiile efectuate au arătat că în perioada răsărire-înflorire. umiditate şi elemente nutritive minerale. Cerinţele fată de temperatură este în funcţie de faza de vegetaţie. în fructele mici conţinutul este scăzut.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Ritmul de creştere şi dezvoltare a plantelor are determinare fizio-logică şi biochimică. să scadă aciditatea totală. Un element legat de maturare este P al cărui conţinut nu variază mult la fructe între patru şi zece săptămâni de la legare (maturitate tehnologică). Numărul. cele optime sunt de 24ºC. Raportul glucozăfructoză în primele stadii de dezvoltare al fructelor indică o cantitate dublă de glucoză faţă de fructoză. Astfel. O importanţă deosebită privind urmărirea procesului de maturare a fructelor a avut-o evoluţia acizilor organici neazotaţi a căror cantitate se micşorează cu coacerea contribuind la gustul specific al fructelor la matu-ritatea de consum. vigoarea şi creşterea lăstarilor laterali diferă. iniţială. care marchează terminarea maturării şi începerea senescenţei. liberă şi legată. Factorii ecologici care influenţează calitatea fructelor Temperatura reprezintă o condiţie esenţială pentru funcţiile meta-bolice şi celulare ale plantelor. perioada a II înainte de pârgă aciditatea totală este maximă.

zaharuri. locul de cultură. aplicarea de erbicide. Cercetări asupra efectului maturării fructelor din acelaşi ciorchine. În perioada de maturare a fructelor irigarea trebuie făcută cu cantităţi moderate de apă. solarii şi câmp. Fructele obţinute din culturile tim-purii au conţinutul în acid malic mai ridicat decât la culturile tardive. tehnica modernă de cultură constituie un factor important asupra compoziţiei chimice a plantelor. şi fertilizare cu NP. Azotul. Mo). acizi şi proteină brută dacă recoltarea se face în octombrie. Factorii tehnologici care influenţează calitatea fructelor Pentru asigurarea consumului de tomate o perioadă cât mai lungă de timp se practică cultura în seră. fertilizarea. Influenţa regimului de lumină asupra compoziţiei chimice a fructelor are repercusiuni asupra acumulării β-carotenului com-parativ cu fructele maturate în condiţii de întuneric. Umiditatea atmosferică şi precipitaţiile. având un rol deosebit în procesele de creştere. Fe. temperaturile scăzute din noiembrie defavorizând acumularea zaharurilor. uleiuri eterice comparativ cu cele obţinute în câmp (gust fad). în contrast cu cele de 25ºC şi 30ºC produc o creştere a numărului de flori în inflorescenţă. caroten şi luteină. în perioada creşterii fructelor. Tomatele reacţionează bine la aplicarea microelementelor (Ca. diferenţierea organelor. fructele obţinute de la culturile tardive au conţinutul ridicat în s. iar fructele matu-rate la întuneric sunt mai bogate în licopen. starea de maturare. fructificare şi coacerea fructelor. clima. în general. cenuşă. azotul în exces poate produce o creştere luxuriantă a plantelor. este necesar mai ales. Tomatele au cerinţe mari faţă de intensitatea luminii. Durata perioadei de vegetaţie. contribuind la formarea şi transportul hidraţilor de carbon şi a acidului ascorbic în fructe. şi au mai multa apă. unele la lumină şi altele la întuneric. iar cu aceeaşi umiditate dar cu administrare de NK. Nutriţia minerală şi fertilizarea. so-lul. De aseme-nea.u. paralel cu creşterea producţiei. În cazul umidităţii solului de 70% din capacitatea de câmp. produs în răsad-niţe începând din luna februarie. în funcţie de zona de cultură Prin multiplele verigi. abundenţa precipita-ţiilor. pentru a nu se micşora acumularea substanţei uscate solubile şi a acidului ascorbic. frunzele acumulează cantităţi maxime de carotenoide. Fructele de seră se caracterizează. Urmărindu-se un complex de factori ca soiul. în detrimentul fructificării. zaharuri. În primele faze de vegetaţie. Lumina. celuloză şi acid ascorbic dacă recoltarea s-a făcut în noiembrie. La umiditate atmosferică ridi-cată de peste 95% fructele conţin mai puţin calciu. mai ales în condiţii de lumină redusă Fosforul este consumat în cantităţi mici dar este important în asimilarea azotului. B. Potasiul se consumă în cantităţi mari. frunzele tinere au un conţinut maxim de clorofilă. au arătat că fructele expuse la lumină au un conţinut mai ridicat în clorofilă. scade conţinutul în substanţă uscată a fructelor. se poate concluziona: administrarea de 7 . element important pentru creşterea plantelor şi fructificare. prin conţinut mai redus în acizi. Înfiinţarea culturilor de tomate se face prin răsad. Mn. repicatul şi plantarea acestuia în câmp în perioada aprilie-mai.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Temperaturi de 14ºC. în schimb acidul citric se acumulează mai bine la culturile tardive. Regimul de apă se reflectă în compoziţia chimică a plantelor adeseori mai pronunţat decât fertilizarea. elemente de bază care influenţează calitatea recoltelor. la stimularea înfloritului şi la fructificare.

stau la baza importanţei economice mari a acestei specii şi justifică extinderea suprafeţele cultivate în câmp sau protejat. caractere de specie. sunt necoapte (fructe verzi). Fructele prin conţinutul ridicat în acid ascor-bic. citat de APAHIDEAN. prin valoarea nutritivă ridicată. În fructele verzi la 100 grame s-au evidenţiat 73-157 mg acid malic. Din substanţa uscată cantitatea cea mai mare revine zaha-rurilor 3.1. începând de la o anumită stare de dezvoltare. mai rar portocalie (fructe roşii sau coapte). 8 . Factorii ecologici pot avea o influenţă mai mare decât cei genetici asupra variabilităţii compoziţiei chimice a fruc-telor. Fructele sunt utilizate în două stări de maturare: tehnologică şi fiziologică. cantităţile mari în care se consumă. Acizii organici neazotaţi sunt reprezentaţi prin acizii citric. fruc-tele au culoarea roşie. Gustul fructelor este pungent (iute) la varietatea acuminatum şi mai rar la celelalte varietăţi. o bacă de forme şi mărimi variabile care constituie cri-teriile clasificării soiurilor şi grupărilor lor în varietăţi Cele mai importante varietăţi sunt: grosum (ardei gras). în preparate culinare după fierbere şi în stare conservată. Compoziţia chimică. oxalic. Glucidele. 2001). ARDEIUL . în schimb la cele coapte substanţa uscată este de 8. Recoltarea primelor fructe de tomate începe din ultima decadă a lunii iunie şi continuă până în august. Original din Mexic. Cultura poate fi în câmp. o cantitate de 39-66% revine proteinelor. 1969. care exprimat în proteină brută nu depăşeşte 1%.34%) prezente în fructele verzi. Dintre acizii graşi predomină acizii oleic.2. 3-7 mg acid citric. La maturitate fiziologică stare la care seminţele pot germina. constituind o sursă importantă de vitamina C. Fructul. au constituit elemente de studiu pentru numeroşi cercetători. Predomină zaharurile alcătuite din: glucoză (7. Dintre aminoacizi predomină acizii aspartic. în soluţii de sare.06% şi proteinelor 1. linoleic şi palmitic.99%) şi zaharoză (0. în oţet sau sub formă de bulion. fructoză (1. Fructele se recoltează la coacerea deplină dacă se valorifică imediat sau în stadiul de pârgă pentru transport la distanţe mai mari. longum (ardeiul lung şi de boia) şi acuminatum (ardeiul iute) (MAIER. Guatemala şi Peru ardeiul a fost adus mai întâi în Spania şi răspândit în alte ţări europene încă din secolul XVI. Solanaceae Importanţă. glutamic şi prolina. Fructele tuturor varie-tăţilor se consumă crude. Fam. La maturitatea tehnologică fructele ajung la mărimea soiului de culoare verde sau gălbuie de intensitate variabilă. 1. în verile reci variabilitatea compuşilor chimici ai fructelor şi acumu-larea lor sunt mai reduse decât în verile calde. Din totalul protidelor .33%). Din ardeiul de boia se fabrică boiaua dulce sau iute. Fructele se pot matura după recoltare (postmatu-rare).06%. gliceric.47% iar conţinutul în apă este de 90. Pericarpul este sărac în lipide. Valoarea nutritivă ridicată a fructelor. prin prezenţa capsicinei şi diversitatea gamei de carotenoide. malic. spaţii protejate (sere sau solarii). dar calitatea acestora sub aspectul acumulării de compuşi nutriţionali este adesea defavorizată.Capsicum annum.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE îngrăşăminte şi irigarea duce la creşterea producţiei de fructe. Substanţa uscată reprezintă 7% şi 93% apă la fructele verzi.38%. Protidele. Lipide.

Soiurile care se găsesc în cultură fac parte din subspecii şi convarietăţi diferite: · ssp.059 mg/100) s. de tipul cinci.B2. spre maturitatea tehnologică se remarcă îmbogăţirea pericarpului în lipide. Fructele roşii au un conţinut în vitamina E uşor mai ridicat. datorită faptului că după apariţia unei inflorescenţe în vârful tulpinii. de forme. Capsicina. au formă rotund-turtită.1. Fructul este o bacă. Florile.p. La fructele coapte roşii acumularea în acid ascorbic este mult mai mare (211-300 mg% g p. acuminatum (fructe cu vârf ascuţit) şi conv. Soiurile şi hibrizii sunt prezentaţi în tabelul 1. În ce priveşte evoluţia lipidelor. depăşeşte la fruc-tele verzi 100 mg% de p. Ardeiul în climatul temperat este plantă anuală. în timp ce ramificaţiile tulpinii. microcarpum (ardei iute) din care fac parte conv. vitamina PP şi vitamina E. · ssp. Prin posmaturarea fruc-telor are loc scăderea conţinutului în 9 . sunt hermafrodite. pe un receptacul căr-nos. Seminţele sunt dispuse în interiorul fructului.p). grossum. Vitamine. (ardei gras). comparativ cu cea din pericarpul proaspăt. cerasiforme (fructe în formă de cireaşă). sunt fragili şi se rup uşor mai ales la recoltarea fructelor. Acidul ascorbic prezent în cantităţi mari. Înălţimea tulpinii 40-70 cm. până la verde închis iar la maturitatea fiziologică au culoarea roşie sau portocalie. longum (ardei lung). Polenizarea este autogamă. tetragonum (ardei gogoşar). conv.p. predomină capsantina şi ß-carotenul. Carotenoidele constituie principalii pigmenţi galbeni şi roşii ai fructelor coapte. Dintre compuşii responsabili de pigmentaţia fructelor verzi. puternic dependentă de soi. se găseşte în cantităţi în jur de 9 mg la ardeiul gras şi lung şi numai de 4% la ardeiul gogoşar. creşterea în înălţime este continuată de lăstarul aflat la baza frunzei din imediata apropiere a acesteia. Particularităţi biologice (fig. Soiuri şi hibrizi. În cazul ardeiului gras roşu. macrocarpum (ardei dulce) care cuprinde convar. mărimi şi culori diferite. Sistemul radicular este pivotant. În primele faze de creştere a fructelor conţinutul în carotenoide. culoare galbenă. iar în vitamina B1. Evoluţia acumulării substanţelor chimice în timpul perioadei de vegetaţie. prio-ritatea la fructele coapte o are acidul citric în defavoarea celui malic care la fructele verzi avea întâietate.12 mg/100 g p. În ultimele faze de dezvoltare a fructului care preced maturarea. Cantităţi foarte mici de capsicine sunt prezente şi în fructele dulci (0. B2 şi PP aproape dublu comparativ cu fructele verzi. scăderea proporţiei de glico. rezistentă. totalul carotenoidelor este cuprins între 127 şi 284 mg/kg s.p. dispuse câte una sau două la locul de ramificare a tulpinii. Alte vitamine impor-tante care se găsesc în fructele de ardei sunt: vitaminele B1. fiind dependent în primul rând de soi şi de starea de maturare a fructelor. majoritatea fiind răspândite în stratul superficial al solului. clorofilă şi capsicină atinge maximum de acumulare la 40 de zile de la înflo-rire.u. clorofila. Tulpina este ramificată simpodial. La maturitatea de consum pot fi cu nuanţe de galben-verzui. Boiaua obţinută din fructele coapte ale ardeilor de boia conţine cantităţi mari de carotenoide.58). lăstarii. conv. majoritatea rădăcinilor au tendinţa să se dezvolte pe orizontală. peţiolate cu limbul cordiform la varietăţile cu fruct mare şi lanceolate la cele cu fructe mici. Frunzele sunt simple. Sunt lucioase pe ambele feţe şi au culoarea verde cu nuanţe diferite.şi fosfolipide.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Clorofila.. Substanţe pungente responsabil de gustul iute al ardeilor a cărui conţinut variază mult în funcţie de soi între 0. La bază este lignificată. acumularea maximă de acid nicotinic.27-1. în funcţie de soi.

Miniş 27. În asolament. când se plantează ardeiul. În acelaşi an. 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează în sol prin arătura adâncă. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor de ardei. Titan 130-140 Kapia de Kurtovo. Cosmin 130-145 Arad 5. înaintea culturilor de ardei se pot realiza culturi de legume verdeţuri: salată. bulboase.1. rădăcinoase sau cereale. Cornel. Portocaliu Bruisma. Siret. de asemenea conţinutul în acid ascorbic şi de s. este mai mare la cele obţinute din cul-tura de câmp comparativ cu cele obţinute în seră. 140-150 Globus.u. Granat 151-160 Mădălin. a aminoaci-zilor. Arad 6. Opal. Lumina solară integrală favorizează numai sinteza de acid ascorbic nu şi acea a capsicinei. Export. Arădean. Uriaş de California Simultan. hibridul vegetaţie (zile) 100-110 De Siria. Superb. ridichi care se recoltează până în luna mai. Cultura de ardei se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. Picant. ceapă verde. în general. Carmen 90-100 100-110 140-160 De Arad. Tabelul 1. Splendid.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE toate formele de zaharuri. ardeiul poate urma după leguminoase. Wonder F1. lipidelor şi hidroxiacizi şi o creştere a conţinutului în capsicină şi compuşi de tip ligninic. Conţinutul în substanţă uscată şi carotenoide a fructelor este superior în cultura prin răsad la care factorii climatici au fost dirijaţi mai favorabil (intensitatea luminii şi tem-peraturi mai mari). spanac. Sonar Influenţa factorilor ecologici asupra calităţii fructelor de ardei. în special pe terenurile uşoare. Splendid. Zlaten medal 141-150 Lung de Işalniţa. Soiurile şi hibrizii de ardei cultivaţi în România (Monitorul oficial cu soiurile cultivate 2004) Convarietatea Ardei gras (grosum ) Ardei gogoşar (tetragonum) Ardei lung (longum) Ardei boia Ardei iute (microcarpum) Ardei gras pentru culturi în sere şi solarii Perioada de Soiul. Delta F1 111-125 Aroma. Lumina şi temperatura. Silvia. Rubin. Ceres. Galben superior 126-140 Mihaela. Denis F1. decât la cele semănate direct în câmp. Superb. Cristal. acumularea compuşilor chimici în plante. umiditatea prea mare a solului defavorizează. Regimul de apă al solului cel mai favorabil este la 50% din inter-valul umidităţii active. văr-zoase. 10 . Oranj. Flamingo F1 Atlas F1.

u. se dez-voltă mai mult lateral şi mai puţin în profunzime. Înaintea primelor brume se recoltează şi fructele verzi.7 mg/100 g p. la ardeiul gras.3.27% exprimat în acid malic. Din grupa glicoalcaloizilor. 2-3 fertilizări faziale cu 100-150 kg azotat de amoniu la interval de 3-4 săptămâni. Conţinutul în acid ascorbic între 1-5. aminoacizi (predomină acidul glutamic. pentru culturile timpurii de ardei gras şi în luna martie pentru culturile de vară-toamnă. unde se lucrează mecanizat la întreţinerea culturii se pot micşora distanţele dintre rânduri la 50-60 cm iar pe rând se plantează la 30-40 cm.1. Pătlăgelele vinete provin din India. Tulpina este erectă. care nu au ajuns la maturitatea de consum. unde se seamănă în luna februarie. Pe suprafeţe mici. în zonele mai calde. solanina alături de solanidina liberă contribuie la gustul amar al fructelor mai ales în partea din jurul seminţelor. PĂTLĂGELE VINETE . ardeiul lung şi cel pentru boia. 0. eşalonat. Particularităţi biologice (fig. 1.33-4%).59). În condiţiile din ţara noastră este plantă anuală..25%) Vitamine: cantităţi mai reduse comparativ cu alte specii de legume.1-0. 0.03. responsabilă de brunificarea pulpei fructelor ca urmare a prezenţei fenolilor şi taninurilor. albă sau verde deschis. Fructul este o bacă de dimensiuni foarte mari. produs în răsadniţe sau solarii calde. 7-9%.p. 0. lung şi gogoşar. Solanaceae Importanţă. În momentul plantării. în funcţie de zonă. începând cu apariţia primelor frunze.27% din care proteina reprezintă 60-80%). fructoză. gogoşar şi ardeiul lung.05 mg/100 g p. Se plantează la distanţa de 70-75 cm între rânduri şi 25-30 cm între plante pe rând. 3-4 praşile mecanice şi 2-3 manuale. temperatura solului trebuie să fie de 14-15°C. cu pulpa comestibilă de culoare alb verzuie ce conţine multe seminţe. Compoziţia chimică a fructelor: substanţa anorganică: apa 91-93% şi s. Ardeiul gras şi iute se recoltează la maturitatea tehnică. După plantare răsadurile se udă pentru a asigura prinderea acestora. Recoltarea se face manual.04. Sistemul radicular este fasciculat. compuşi organici: glucide (glucoză. ramificată şi cu o porţiune lignificată la 11 .p. puţin ramificat.1-0. Compuşi fenolici: conţinutul total în polifenoli (exprimaţi în tanin 0. iar în timpul perioadei de vegetaţie se fac 10-12 udări cu norme de 400-500 m3 apă/ha. alungită cu pojghiţă de culoare violet închis. iar ardeiul gogoşar. iar la ardeiul iute şi cel pentru boia distanţa de plantare este de 15-20 cm. lipide (în cantităţi foarte mici de cca. Fam. Plantarea răsadurilor are loc în perioada aprilie-mai. la maturitatea fiziologică. Enzime: oxidoreductaze în special polifenoloxidaza. ovoidală sau sferică. vitamina B1. Cultura este foarte răspândită în estul Asiei. 8-15 t/ha la ardeiul pentru boia şi 5-6 t/ha la ardeiul iute. Lucrările de întreţinere ale culturilor de ardei constau în comple-tarea golurilor.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Cultura de ardei se înfiinţează prin răsad. La noi în ţară a intrat în cultură în secolul XVIII. B2 şi PP 0. zaharoză: 2.Solanum melongena L. Producţia este de 15-30 t/ha la ardeiul gras.51-0. aspartic). Acizii organici neazotaţi 0.87-1. cu grijă pentru a preveni rupe-rea lăstarilor. protide (azot total 0.2%). care sunt foarte fragili.

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

bază. Scoarţa tul-pinii este subţire, verde sau antocianică, cu ramificaţii monopodiale cu 8-12 etaje. Frunzele sunt mari, 10-20 cm, peţio-late, cu marginea întreagă dispusă altern. Partea superioară a limbului este acoperită de perişori fini iar cea inferioară este glabră. Florile sunt mari de culoare violacee, solitare, pe tipul cinci, poleni-zarea este autogamă. Fructul este o bacă, de dimensiuni mari, de formă ovală, piriformă, de culoarea neagră, violacee sau galben maroniu. Soiuri şi hibrizi. Soiurile din sortimentul de cultură în câmp şi protejată sunt redate în tabelul 1.2. Tabelul 1.2. Soiuri de vinete cultivate în România (2004)
Perioada de Soiuri sau hibrizi vegetaţie (zile) 110-120 Narcisa F1, Drăgaica Culturi în Amurg, Bucureştene, Pana Corbului, Contesa, 121-130 câmp Lucia, Lidia F1 131-140 Viorica Culturi în sere 110-120 Rima F1, Narcisa F1 şi solarii 121-130 Lidia F1, Lucia Destinaţia

Factorii care influenţează calitatea fructelor a) Factorii biologici. Soiul. Soiurile prezintă diferenţe în ce priveşte conţinutul în celuloză şi tanin, natura pigmenţilor antocianici din coaja fructelor. La tipurile de fructe cu coaja albă, verzuie şi violetă se constată că la cele cu fructe cu coaja de culoare albă se întâlneşte o acumulare mai mare de substanţă uscată, celuloză, Al, şi mai mică de N, Fe, Mn, Zn. Corelaţia între însuşirile morfologice şi biochimice ale fructelor, studiate la grupele de soiuri cu fructe lungi, rotunde şi ovale este eviden-ţiată prin conţinutul mai ridicat în proteină, glicoalcaloizi şi fenoli la fruc-tele lungi iar în zaharuri la fructele ovale. b) Factorii ecologici. Lumina influenţează creşterea conţinutului în zaharoză, temperatura ridicată şi uscăciunea atmosferică se manifestă prin inhibarea creşterii fructelor. Ca efect al complexului de factori climatici compoziţia chimică a fructelor de seră este mai bună, printr-un conţinut mai ridicat în s.u., zaharuri, cenuşă, proteină şi acid ascorbic şi mai scăzut în cenuşă comparativ cu culturile de câmp. Compoziţia chimică a fructelor în timpul creşterii şi dezvoltării acestora este diferită. Paralel cu creşterea fructelor, conţinutul acestora în s.u., proteină brută, taninuri şi acizi se reduce pe când acela în zaharuri creşte. Conţinutul fructelor în acid ascorbic scade pe măsură ce fructele se apropie de maturitatea tehnologică. Compoziţia chimică influenţată şi de perioada de recoltare. Astfel, fructele recoltate mai timpuriu conţin la aceeaşi stare de maturare mai puţină substanţă uscată şi zaharuri dar mai mult acid ascorbic decât cele recoltate mai târziu c) Factorii tehnologici. Solul - influenţează compoziţia chimică a fructelor mai ales prin aportul de elemente chimice cu N, P, K. Comparativ cu cultura pe sol, la cultura în sere sau solarii pe baloţi de paie, conţinutul frunzelor în N, P, K, la înflorire este mai ridicat, iar acele de Ca şi Mg mai scăzut. Fructele de vinete reacţionează foarte bine la aplicarea îngrăşămin-telor mai ales la cele organice, de asemenea reacţionează pozitiv la apli-carea îngrăşămintelor foliare cu microelemente. Recoltarea începe în iunie până toamna târziu, obţinându-se 30-40 t/ha.

12

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

1.2. LEGUME CUCURBITACEAE Acestei grupe de legume aparţin şase specii şi anume: Ø Castravetele Cucumis sativus Ø Pepenele galben Cucumis melo L. Ø Dovlecelul Cucurbita pepa L. var. oblonga Ø Dovlecelul patison Cucurbita pepo var. radiata Ø Pepenele verde Citrullus lanatus L. Ø Dovleacul comestibil Cucurbita maxima Caracteristici comune: sunt plante anuale ierboase, cu tulpini târâ-toare; prezintă flori unisexuate, plantele fiind monoice cu polenizare ento-mofilă; sunt pretenţioase sau foarte pretenţioase la căldură şi pretenţioase la lumină; tehnologia de cultură este foarte simplă; realizează producţii relativ mari la unitatea de suprafaţă. 1.2.1. Castraveţi - Cucumis sativus, Fam. Cucurbitaceae Importanţă. Este una din cele mai vechi legume, cultivat în India cu 3000 de ani în urmă, fiind menţionat şi în surse de informaţii romane şi ale Egiptului antic. Fructul este o melonidă (bacă falsă), de formă alungită, de culoare verde cu intensităţi şi nuanţe diferite la starea de maturitate la care se consumă şi galben la maturitatea fiziologică. În secţiune apare coaja colo-rată pulpa alb verzuie şi placenta cu seminţe plasate în loji. Cultura este extinsă pe toată perioada anului, în câmp, de primăvara până toamna, iar în sere si solarii în celelalte anotimpuri. Pentru fiecare tip de cultură există soiuri şi hibrizi proprii, iar în seră s-au creat soiuri partenocarpice (fără sămânţă). Fructele se consumă în cantităţi mari atât în stare proaspătă ca salată cât şi conservate (murături). Fructele de castraveţi la maturitate tehnologică sunt apreciate pentru însuşirile şi conţinutul diversificat de principii active cât şi cu efect terapeutic. Valoarea alimentară este redusă cu un aport caloric de 19 cal/100 g p.p. datorită conţinutului scăzut de substanţă uscată şi care variază între anumite limite în funcţie de mărimea fructului la recoltare. Conţinutul fructului în substanţe proteice este de 0,7-1,1%, săruri minerale 0,440,57% (predomină K cu rol alcalinizant în regimul nutriţio-nal), conţinutul în vitamine este ridicat, mai ales în acid ascorbic (14,5 mg/100 g p.p.), urmat de vitamina PP, complexul de vitamine B1, B2, B6 (0,02-0,03-0,04 mg/100 g p.p.); conţinutul în zaharuri (1,2-2,64%), glu-coza, fructoza şi zaharoza se găsesc în cele mai mari cantităţi, conţinutul în zaharuri este mai ridicat la fructele cu diametrul mare faţă de cele subţiri, de asemenea în ţesutul lacunar conţinutul este mai ridicat decât în pereţii laterali. Lipidele în cantitate de 0,1%, predomină acizii graşi linoleic şi lino-lenic. Uleiul eteric este cel care imprimă aroma specifică fructelor. Sucul de castraveţi are acţiune diuretică, ajută la creşterea părului şi tonificarea unghiilor, iar din seminţe se prepară diferite produse folosite în tratarea bolilor de piele. Se mai folosesc în cosmetică pentru pregătirea preparatelor emoliente de întreţinerea tenului. Particularităţi biologice Castravetele este o plantă anuală, erbacee. Sistemul radicular este ramificat, slab dezvoltat.

13

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

Tulpina este erbacee, ramificată acoperită cu perişori aspri şi este prevăzută cu cârcei, poate ajunge la o lungime de 2,5-3 m iar în contact cu solul, în condiţii de umiditate ridicată emite rădăcini adventive. Pe tulpină, la subsuoara frunzelor formează lăstari. Frunzele sunt mari, pentagonale, dinţate pe margini, acoperite cu peri-şori asprii. Florile sunt unisexuat monoice, dispuse 3-5 la subsuoara frunzelor, sunt mari, de culoare galbenă şi au formă de pâlnie. Florile femele se recunosc uşor după ovarul inferior dezvoltat. Există în prezent în cultură hibrizi ginoici care for-mează numai flori femele, inclusiv pe tulpina principală (hibridul Leon). Polenizarea florilor este entomo-filă. La hibrizii ginoici florile se for-mează prin partenocarpie. Fructul este de tip melonidă, de forme şi mă-rimi diferite în funcţie de soi, cu su-prafaţa netedă sau prevăzută cu ridi-cături semisferice, broboane sau cu ţepi. Seminţele sunt alungit-ovoidale turtite, ascuţite la extremităţi, de cu-loare albă, sau albgălbuie, de mări-me mijlocie. Specia are două forme cultivate, una cu fructe mici, numită şi cor-nişon, folosită în principal pentru conserve şi o formă cu fructe lungi sau semilungi, care se consumă în stare proaspătă. Soiuri şi hibrizi
a) După modul de repartizare a sexelor există trei tipuri de soiuri:

· monoice: pe axul principal apar la început florile mascule care alter-nează cu puţine flori femele. Pe ramificaţii apar flori femele în proporţie de 40-50%; · ginoice: planta are numai flori femele, fructele se dezvoltă prin partenocarpie; · andromonoice: pe aceeaşi plantă există flori mascule şi hermafrodite. b) După locul de cultură şi mărimea fructelor: Ø soiuri pentru câmp şi solarii cu fruct lung: Topaz, Magic, Astra F1, Select; Ø soiuri pentru câmp şi solarii cu fruct de tip cornişon: - timpurii: Regal F1, Renato F1, Adonis, Alaska F1, Mathilde F1, Mirinda, Cornişa, Mondial, Obelisk, Parker F1, Premier F1. - semitimpurii: Asterisc F1, Cornişon F1, Levina F1 , Cornibac F1 Record, Rita F1, Octopus F1, Partha F1 - semitârzii: Alibi F1, Meresta F1, Rozal F1; Ø hibrizi pentru seră cu fruct lung: - timpurii: Famosa, Floriade, Farbio, Tyria, Preferex, Pyralis, Sombrero, Nevada, Pietroso; - semitimpurii: Elka, Fitnes, Kamaron, Dalibor, Favorit; - semitârzii: Mustang, Jazer; Ø hibrizi pentru seră tip cornişon: - semitimpurii: Campion - timpurii: Meteor, Panadena, Pasanonte, Ophix, Selena; Factorii care influenţează calitatea fructelor a) Factorii biologici. Soiul. Un factor important în ameliorarea soiu-rilor de castraveţi îl constituie posibilitatea de control al sexului florilor. Pentru mărirea numărului de fructe este necesar să se mărească procentul florilor femele pe plantă, castravetele fiind o plantă unisexuat monoică. Flo-rile femeieşti se recunosc uşor după ovarul inferior care îmbracă forma vii-torului fruct. Florile bărbăteşti sunt lung pedunculată, cu corola mai mare apar întotdeauna înaintea celor femeieşti şi în număr mai mare pe tulpina principală. Fructele partenocarpice cultivate în seră au un conţinut mai scă-zut în s.u., zaharuri şi acid ascorbic.

14

2. tulburând activitatea enzimatică.2. plantele rezistă mai bine la secetă. Tulpina este scurtă la majoritatea soiurilor actuale. duce la întârzieri mari de creştere şi obţinerea de fructe puţine şi netipice. Dovlecelul are un conţinut mare de apă 93-98. c) Factorii tehnologici. Umiditatea. K (90 mg).4%. vitamine: acid ascorbic (9. galbene. Privitor la evoluţia compuşilor cu azot ai fructelor. Din cauza sistemului radicular mai bine dezvoltat. PP sub 1 mg%. Administrate în cantităţi mari. Rădăcina este pivotantă. Este o plantă anuală cu creştere rapidă. dar având nevoie de intensitate ridicată.Cucurbita pepo L.47-4. Florile. castraveţii fiind plante de zi scurtă (12 ore lumină). planta creşte sub for-mă de tufă. Solul. P (0. Frunze mari.U. pentalobate cu peţiol lung şi gol în interior. Fam. În timpul creşterii şi dezvoltării fructelor totalul acizilor prezintă o creştere mai mare (de 5-6 ori). Lumina cu o intensitate de 12-15000 de lucşi influenţează favorabil procesele fiziologice. iar în perioada de fructificare 70-75%. Particularităţi biologice. plantele necesită o umiditate în sol de 65-70% din capacitatea de câmp. conţinutul în azot total sporeşte gradat până la maturitatea şi îmbă-trânirea. Creşterea plantelor în condiţii de temperatură scăzută (5ºC).61) este o melonidă cu formă alungită pigmentată în diverse nuanţe de verde deschis cu sau fără desene. Până la fructificare.5 mg). Fără vrej.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE b) Factorii ecologici. var. Polenizarea este entomo-filă. Compoziţia chimică. preferă soluri uşoare revene. 15 . Umiditatea. permeabile. Faţă de lumină dovlecelul are cerinţe ridicate. Seminţele au culoare alb-gălbuie. Arlika. Temperatura minimă de germinaţie este de 12-14°C (14-16 zile) iar cea optimă de 20-25°C (6 zile). Elementele nutritive sunt necesare să fie din abundenţă în sol deşi ele extrag cantităţi mici. Trecerea plantelor la temperaturi de 25ºC readuce procesele le normal. 1. 2. Dovlecelul are cerinţe moderate faţă de căldură. Atât în sol cât şi în atmosferă trebuie menţinută la un nivel de 75-85% în sol şi 85-95% în aer. Temperatura optimă de vegetaţie este de 25-28°C. mărime mijlocie şi formă oval-turtită. Soiuri cultivate: Dana. mari. Provine dintr-o specie aflată în New Mexico şi în vestul S. s. Fructul (fig.u. odată cu clorofila şi acidul ascorbic. Cucurbitaceae Importanţă. granulată. flori unisexuat monoice de culoare galbenă. Fe (57 mg). Factorii ecologici care influenţează calitatea fructelor.6-39.A. reacţionează bine la îngrăşarea organică (gunoi de grajd). B1. unisexuat monoice. bogate în humus.77%. oblonga.. cu minime de 15-16°C şi maxime de 30-35°C. Insuficienţa apei în sol şi aer influenţează negativ creşterea plantelor determinând apariţia unui număr mai mare de flori mascule şi deformarea fructelor. B2. unele elemente devin toxice. cu perişori aspri rigizi. alogamă. Opal. Producţia obţinută este de 200-300 t/ha pentru culturile din sere şi 30-40 t/ha pentru cele din câmp. Se consumă în stare imatură numai după fierbere sau sub formă de murătură. Dovlecelul comun . bine ramificată. microelemente Ca (15-39 mg). afânate.4 mg%). Căldura este unul dintre factorii de primă impor-tanţă pentru obţinerea de producţii mari şi de calitate. Plantele nu rezistă la îngheţ. cu reacţie neutră sau slab acidă cu textură luto-nisipoasă.

Se polenizează entomofil.3. Cucurbitaceae Importanţa. Mie-zul are culoarea galbenă verzuie. 350-400 kg/ha superfosfat şi 200-225 kg/ha sare potasică.5 kg K2O la o tonă produs comercial. cu reacţie neutră şi pH = 6. parfumul dar şi pentru valoarea sa nutritivă Se consumă în stare proaspătă. B6. Fructul (fig. Recoltarea se face manual. în asolament. Compoziţie chimică. Fam.5 g/100 g. Este o plantă anuală. ajungând până la 4-5 m lungime. Primăvara. la subsuoara frunzelor câte 3-5 la un loc. care se încorporează prin ară-tura adâncă la 28-30 cm. alb- 16 .MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Solurile. cu 6-8 zile înainte de semănat. Este foarte vechi în cultură apreciat pentru aroma. 1. Factorii tehnologici care influenţează calitatea fructelor Dovlecelul se cultivă în câmp atât ca o cultură principală cât şi suc-cesiv după alte legume timpurii. 1. bogate în humus. se face o arătură de vară şi se fertilizează cu 250-300 kg/ha Complex III. după legu-minoase anuale sau perene precum şi după rădăcinoase. Frunzele sunt lung peţiolate. Fe. viguroasă. uleiuri eterice (în cantităţi mai mari acetatul de etil. mărime şi culoare diferită în funcţie de soi. dovlecelul se cultivă şi în solarii. la maturitatea fiziologică dar şi în salate de fructe în cofetărie. cu cinci petale concrescute. Fructele se recoltează când au 6-10 cm şi floarea nu s-a scuturat sau când fructele au 1520 cm lungime şi 6-12 cm în diametru. Florile mascule apar mai devreme. solitare. Înfiinţarea culturii se face de obicei prin semănat direct. când fructele au ajuns la matu-ritatea tehnică. vitamina C 50-60 mg/100g. proteine 0. afânate. unisexuat monoice sau hermafrodite. P. Nutriţia minerală.5. de formă. dar responsabil de aroma specifică este nonadienolul). erbacee. varză timpurie. marmelade şi sucuri. urmând apoi pregătirea patu-lui germinativ. Particularităţi biologice.5 kg P2O5 şi 3. Culturile succesive pot urma după legume verdeţuri sau după cartofi timpurii. Acumularea substanţelor chimice în fructe are loc începând cu legarea lor. în funcţie de mărimea fructelor la recoltare. Pentru culturile succesive. Cultura dovlecelului în câmp poate urma.62) este de tip melonidă.Cucumis melo. Pe suprafaţa sa sunt perişori fini si este prevăzută cu cârcei. Pentru obţinerea de producţii timpurii. se aplică 150-200 kg/ha azotat de amoniu. B2. Florile sunt mari. Sistemul radicular se dezvoltă repede. caroten (ß-carotenul). ocazie cu care se poate erbicida cu Balan 6-8 litri/ha. după care conţinutul în zaharuri reducătoare descreşte în favoarea zaharozei. favorabile culturii dovlecelului sunt cele mijlocii sau uşoare. Ca. fructe gla-sate. se deschid după 2-3 zile după apariţie. după germinarea seminţelor pătrunzând până la 1 m adâncime în sol. aceasta fiind predominantă în ţesuturile de rezervă din fructele coapte.2. eşalonat. penta-lobate. solano-fructoase şi bulboase. după grăparea arăturii. mazăre. pentru culturile timpurii şi în iunie-iulie pentru culturile succesive.5-14%. vitamina B1. Consumul specific este de 4.0 kg N. se pregăteşte patul germinativ cu grapa cu discuri. Producţia este de 6-10 t/ha şi 20-30 t/ha. K. Pepenele galben . Cultura se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. gustul. Florile femele apar pe lăstarii secundari. Fructele bogate în zahăr 4. galbene. Cu 10 zile înainte de maturare are loc o acumulare importantă de carotenoide colorate. la pepenii cu miezul portocaliu.5-7. Tulpina este târâtoare. se deschid după 10 zile şi rămân deschise 1-2 zile. ramificată. începând din luna aprilie. rămân deschise o zi după care se ofilesc. în funcţie de destinaţia producţiei. dulceţuri. creşte progresiv până în a 42-a zi conţinutul în amidon şi celu-loză. simple. Pot fi cu suprafaţa netedă sau costată.

Seminţele se găsesc într-un ţesut placentar dis-puse în mijlocul fructului. Sistematică şi soiuri. A. 1. Compoziţia chimică a fructelor diferă în func-ţie de soi sub aspectul tuturor compuşilor chimici. Titus. O importanţă deosebită revine regimului de nutriţie şi fertilizării. colorată în verde cu diferite nuanţe şi desene. Fe 0.semitimpurii: Cantalup.2g lipide.2. Conţinutul fructelor în substanţă uscată ß-caroten. Turkestan. B6.timpurii: Ica. cu extremităţile rotunjite. vit. Cucurbitaceae Importanţa. dulce.5 mg. genul cucumis. Pepenii verzi prezintă o cultură importantă economic şi foarte apreciată de consumatori datorită gustului echilibrat. Factorii care influenţează compoziţia chimică a fructelor a) Factorii genetici. nu favorizează nici viteza şi nici nivelul de acumulare al substanţelor hidrosolubile în fructe. coaja fiind mai deschisă la culoare. zaharuri în fructe. Fructele se recoltează eşalonat. Fructul este o melonidă mare cu coaja groasă. colorat în roşu. Având o mare capacitate de păstrare (30 de zile) şi prezentând o bună rezistenţă la transport pot fi transportaţi la distanţe mari mai nordice unde lipsa de fructe îi face foarte căutaţi. Fertilizarea cu N200P200K100 kg/ha. Ogen. Compoziţia chimică. sau portocalie. acizi organici 0. Soiuri cultivate: . este suculent dulce şi aromat. Deşi conţin 89-94% apă. c) Factorii tehnologici. la maturitatea fiziologică. cu excepţia carotenoidelor şi un conţinut mai scăzut în apă.4. Fondant. Fructele au un conţinut ridicat în zaharuri (până la 11%). b) Factorii ecologici. PP.2%.5g proteină.2mg. Fam. Pepenele verde . Roger. . şi zaharoză este strâns corelat negativ cu umiditatea solului. fructele conţin 0. Pepenele galben face parte din familia Cucur-bitaceae. fin şi plăcut având o pondere însemnată între fructele consumate în stare proas-pătă. Recoltarea fructelor începe din luna iulie şi durează până în sep-tembrie. Există în cultură hibrizi triploizi fără seminţe. Miezul este zemos. B2. iar de P în frunze şi fructe. P 12 mg. germinează la 14-15oC. cerinţe ridicate faţă de lumină.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE gălbuie.semitârzii: Comoara Ungariei. K 2. roz. 17 . când au culoarea caracteristică soiului.Citrullus lanatus Mansf. folosiţi în scopul grăbirii maturării şi îmbunătăţirii calităţii fructelor. Templar F1. Producţia este de 20-25 t/ha. C. Fructele produse în seră au un conţinut mai ridicat în toate componentele chimice. are rezistenţă destul de mare la secetă datorită sistemului radicular bine dezvoltat. favorizează acumularea de substanţă uscată. Delicios. Factorii climatici caracteristici modului de cultură sunt responsabilii principali ai diferenţelor înregistrate în compozi-ţia chimică a fructelor. galben. netedă şi lucioasă. Influenţa tratamentului cu regulatori de creştere. temperatura optimă a solului 20-25oC. vit. Ca 7 mg. Are cerinţe mari faţă de căldură. . sau portocaliu. H. dar mai ales privind conţinutul în substanţe volatile şi caroteni datorită specificului de soi. B1. cele mai multe soiuri şi hibrizi conţin seminţe aşezate pe mai multe linii de la vârful fructului la peduncul. B5. Creso F1. specia melo. 0. crapă uşor în zona pedunculului şi devine moale în zona pistilară.

400-500 kg/ha superfosfat şi 200-250 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează prin arătura adâncă. faţă de apă cerinţe mari. specia lanatus. în timpul maturării conţinutul în substanţă uscată.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Particularităţi biologice (fig. 1984). 40 cm între plante pe rând. Bune premergătoare sunt lucerna. târâtoare. Florile sunt unisexuat monoice. iar în zaharuri după a 32-a zi. luto-nisipoase În ceea ce priveşte efectul îngrăşămintelor chimice asupra calităţii fructelor. de culoare verde închis sau deschis unele cu desene specifice soiului. bine ramifi-cată. Paradise F1. În procesul de ameliorare s-a urmărit obţinerea de hibrizi cu conţinut ridicat în substanţă uscată. De Miniş. Miezul fructului este zemos. · semitârzii: De Dăbuleni. iar prin adăugare de potasiu conţinutul în zaharoză. iar acumularea maximă de s. dulce. cu expoziţie sudică. germinează la 14o 15 C. rădăcina principală ajunge până la 1. În ce priveşte evoluţia substanţelor chimice în fructe. La subsuoara frunzelor se formează florile şi câte un cârcel ramificat.u. Urmărindu-se 30 de soiuri de diferite provenienţe s-a constatat că fructele soiurilor timpurii conţin mai puţină substanţă uscată şi mai multă zaharoză decât soiurile mai tardive (ENĂCHESCU.5 m. cu polenizare entomofilă. Semin-ţele mijlocii ca mărime. este acoperită de perişori. iar adâncimea de semănat este de 3-4 cm. Primăvara se administrează 150-200 kg/ha azotat de amo-niu. de culoare galbenă. negre. cerinţe mari faţă de lumină. Factorii tehnologici care influenţează calitatea fructelor Cultura se amplasează pe terenuri plane. vărzoasele şi rădăcinoasele. b) Factorii ecologici. preferă soluri nisipoase. mazărea. are loc după a 40-a zi de la legare. se erbicidează cu Balan 6-8 litri/ha şi se pregăteşte patul germinativ. Soiuri cultivate: · timpurii: Sugar baby. acoperite de perişori albcenuşii. folosind 3-4 kg sămânţă/ha. oval turtite. pe terenurile nisipoase sau când nu urmează după leguminoase. Fructul este de tip melonidă. Lovrin 532. Pe tulpina principală sunt florile mascule. sunt mici. Cultura se fertilizează din toamnă cu 20-30 t/ha gunoi de grajd. · semitimpurii: Crimson. nu se modifică conţinutul în substanţe pectice. temperatura optimă este de 20-30oC.63). mari. Distanţa de semănat este de 140-150 cm între rânduri. uşoare. Sistemul radicular bine dezvoltat. Sweet. cu coaja groasă. Timpuriu de Canada. se măreşte con-ţinutul în zaharuri reducătoare. Este o plantă pretenţioasă faţă de căldură. Favorit. cu lobi inegali şi rotunjiţi. în carotenoide şi acid ascorbic care să depăşească soiurile existente în cultură. Dochiţa. iar cele femele apar pe lăstarii secundari. 18 . Frunzele. Sistematică soiuri. solubilă şi carotenoide se măreşte. · târzii: Charleston Gray. trifoiul. Factorii genetici şi climatici care influenţează calitatea fructelor a) Factorii genetici. sferice sau alungite. adă-postite de vânturi deoarece plantele reacţionează nefavorabil la întoarcerea frunzelor şi vrejilor. roşu cu nuanţe diferite. sunt adânc sectate. Tulpina este erbacee. fasolea. Pepenele verde face parte din familia Cucurbitaceae genul citrulus. Cultura se înfiinţează prin semănat direct la sfârşitul lunii aprilie începutul lunii mai. maro sau pestriţe. se constată că adăugând azot în soluţia nutritivă.

În anumite condiţii de sol şi cul-tură rădăcina se poate ramifica. În interior se găseşte cilindrul central for-mat din lemn secundar. . Legumele din această grupă au o caracteristică comună şi anume: în cursul procesului de îngroşare secundara a rădăcinii şi a axului hipocotil acesta se tuberizează prin depozitarea în ţesutul parenchimatic lemnos şi liberian a unor cantităţi însemnate de substanţă de rezervă în special glu-cide. 1. prezenţa substanţelor pectice. Partea comestibilă a plantei. Ţesutul celu-lozic fin. . în perioada iulieseptembrie.1. Momentul optim de recoltare se poate stabili ţinând cont de următoarele criterii: . Culoarea rădăcinii este portocalie de dife-rite intensităţi. 1. păstârnacul. mai puţin dezvoltat având în centru două fascicole lemnoase. are în general formă tronconică. acesta din urmă intrând în hrana copiilor încă din primele luni de viaţă. În această grupă intră plantele regiunilor umede şi răcoroase fapt ce permite cultivarea lor până la altitudinea de 1000-1500 m. eşalonat. . este mult mai puţin dezvoltat. vara din culturi. Rădăcinile tuberizate de morcov se utilizează în hrana oamenilor atât în stare proaspătă. cilindrică sau rotundă (carote). crudă. dar şi de alte substanţe energetice sau bioactive cu rol important în alimentaţie. sărac în substanţe de rezervă şi mai ales carotenoide.partea fructului care stă pe sol şi unde nu este clorofilă.Daucus carota L. Bihor şi Braşov. Transilvania. se usucă începâ-nd de la vârf. Ø Chenopodiaceae: sfecla roşie.n. preparată. dimineaţa devreme se formează mai puţină rouă. de conserve de sucuri. sub formă deshidratată.scoarţa zgâriată cu unghia este albicioasă şi nu verde ca la fructele necoapte. rădăcina. alungită. în general. În secţiune transversală rădăcina are la exterior peridermul subţire. Legumele rădăcinoase sunt plante bienale. iarna din depozitele de păstrare. Câmpia şi zona subcarpatică din sudul ţării. pătrunjelul. Arad. de la care pornesc raze medulare. Fam. la soiurile valoroase şi în condiţii agropedoclimatice favorabile.3. parţial suberificat şi un parenchim bine dezvoltat care reprezintă liberul secundar..MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Recoltarea fructelor are loc la maturitatea fiziologică. fac morcovul de neînlocuit în afec-ţiunile gastrointestinale. În stare conservată 19 . lemnul primar. Sub aspect nutriţional morcovul are o deosebită importanţă ca sursă principală de provitamina A.pe fructele mature. Cluj. Umbeliferae Importanţa. Ø Brasicaceae (Crucifere): ridichile. Cilindrul cen-tral.cârcelul de pe vreji corespunzător fructului copt. LEGUME RĂDĂCINOASE Din această grupă fac parte un număr mare de specii care aparţin la familii botanice diferite: Ø Apiaceae (Umbelifere): morcovul. accesibilă tot timpul anului.e. cu puţine vase şi fibre. se îngăl-beneşte. Producţia este de 25-30 t/ha. Giurgiu. Cultura morcovului este foarte veche cu mult înainte de 3000-4000 î. Ponderea cea mai mare în producerea rădăcinoaselor comestibile o au jude-ţele Timiş. Moldova. Cele mai favora-bile zone pentru plantele rădăcinoase sunt luncile şi văile din Câmpia de Vest. Ø Asteraceae: scorţonera şi barba caprei. cu excepţia ridichilor de lună şi a unor soiuri de ridichi de vară care sunt anuale. precum si ca aliment dietetic. Morcovul . ţelina.3.

iar din substanţe minerale: K. după răsărire începe fenomenul de îngroşare secundară şi durează 90-120 zile. vit. protide: 0. albe de tipul cinci. striată. lung peţiolate. iar cea optimă de germinaţie este de 20-25oC când răsărirea du-rează numai 10-12 zile.64). 20 · . Forma rădăcinii tuberizate este în funcţie de soi. B2. substanţe volatile. genul daucus. Influenţa factorilor ecologici asupra calităţii rădăcinilor Faţă de temperatură morcovul are cerinţe moderate. acumu-larea în rădăcini a carotenoidelor este favorizată la culturile de primăvară comparativ cu cele târzii de toamnă. cilindrice pentru consumul în stare proaspătă: Danvers 126. mărirea conţinutului în substanţă uscată a rădăcinilor are loc în toată perioada de vegetaţie dar în special în ultimele două săptămâni. Morcovul este o plantă bienală care în primul an de cultură formează rădăcini tuberizate şi rozeta de frunze şi în anul al II-lea tulpina floriferă. E. ramifi-cată. C. Are cerinţe moderate faţă de lumină. datorită uleiului eteric plăcut aromat pe care îl conţin. Nantes. · cu rădăcini scurte: Carote de Paris. de asemenea intensi-tatea culorii cilindrului central sunt indicatori ai calităţii.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE morcovul se găseşte sub formă de murătură. pireuri dietetice şi deshidratat. Morcovul face parte din familia Umbelifere. pătrunde în sol până la 50-60 cm. Conţinutul în ulei eteric al rădăcinilor variază în funcţie de con-diţiile climatice ale anului de cultură. Conţinutul în proteină este însă mai ridicat în cultura de toamna..5%. lipide precum şi o mare varietate de substanţe bioactive: vitamine. Sistemul radicular bine dezvoltat. Cerinţele faţă de apă sunt mari în faza de germinare şi cea de for-mare a rădăcinilor tuberizate. Particularităţi biologice (fig. în regiunile polare. Sistematică şi soiuri. preferă solurile mijlocii sau uşoare bine aprovizionate cu humus. Rădăcinile de morcov conţin: apă: 86-88%. În anul doi de vegetaţie mugurele central emite tulpina floriferă. Morcovul are conţinut ridicat de caroten (provitamina A) între 5-24 mg/100 g p.7-1. Astfel. Fe. florile şi seminţele. Rozeta de frunze formată din 8-14 frunze. cu patru creste pe partea dorsală şi laterală. uleiuri eterice (ß-carofilenul şi linalolul).p. B1. Compoziţia chimică. Aceeaşi comportare o are şi în cazul provitaminei A. Fructul este o dicariopsă de formă elipsoi-dală sau ovoidală. glucide 6-9%. prevăzută cu perişori. La prepararea murăturilor se utilizează şi umbelele cu seminţe uscate după maturare. Uriaş de Berlicum · cu rădăcina semilungă. formată din flori mici. înaltă de 150 cm. · cu rădăcini semiscurte: Chantenay. temperatura minimă de germinaţie este de 4-5oC când germinaţia se realizează după 30-50 zile. În vârful ramificaţiilor se formează inflorescenţele tip umbelă compusă. specia culti-vată Daucus carota. cu lobi penatifidaţi. Specificul factorilor climatici din diferite regiuni ale globului se reflectă de asemenea în compoziţia chimică a rădăcinilor. respectiv cu cât este mai redus şi mai intens colorat cu atât cu atât calitatea este mai bună. Datorită temperaturilor mai ridicate în perioada vegetaţiei. Soiurile din cultură sunt grupate astfel: cu rădăcina lungă cu destinaţia pentru industrializare şi păstrare în silozuri: Bauer Kiler Rote Herz. uşor pubescente. săruri minerale.

irigabile. Cultura morcovului se amplasează pe terenuri nivelate.5-3 cm pe solurile mijlocii şi 2-2. pot urma după salată. Cantitatea de sămânţă la ha este de 3. Mg. Bune premergătoare sunt solano-fructoasele. Modul în care se dezvoltă vegetativ plantele este hotă-râtor pentru posibilitatea de acumulare a unor cantităţi ridicate de zaharuri în rădăcini. iar la recoltarea mai târzie a fost mai mare acumularea de zaharuri şi carotenoide. Toamna. prelungite. Recoltarea.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Temperaturile ridicate din perioada de vară determină un conţinut mai ridicat în zaharuri al rădăcinilor. la o agrotehnică necorespunzătoare. care au fost fertilizate cu îngrăşăminte organice şi care lasă terenul curat de buruieni. Culturile târzii de morcov. bostănoasele.5-2 cm şi se valorifică în legături de câte 5-10 bucăţi. cu combinatorul. 1. urmează pregătirea patului germinativ. Producţia este de 15-20 t/ha la cultura de vară şi 25-35 t/ha la cea de toamnă. ceea ce reprezintă un pericol real în alimentaţie mai ales pentru copii. Pătrunjelul . Conţinutul în caroten la diferite soiuri de morcov este determinat genetic. aplicarea îngrăşămin-telor poate intensifica acumularea de macroelemente în rădăcini şi în frunze. B şi Zn şi influenţat nefavorabil de irigare. Pentru consumul de vară. Adâncimea de semănat este de 2. Primăvara devreme. cu seminţe dispersate iar între aceste benzi 45 cm. Seceta asociată cu temperaturi ridicate. dar influenţat favorabil de o fertilizare uniformă şi mai abundentă cu K. La recoltarea mai timpurie a rădăcinilor se realizează un conţi-nut mai ridicat în acid ascorbic. În ce priveşte regimul de nutriţie şi fertilizare. Alternarea perioadelor de secetă cu cele de umiditate determină crăparea rădăcinilor deoarece ţesuturile interne se umplu cu apă şi împreună cu ţesuturile nou formate prin reluarea activităţii cambiale exercită o pre-siune puternică asupra scoarţei care crapă. Dacă cultura a fost îmburuienată.5-4 kg. morcovul urmează după plante care eliberează terenul toamna devreme.3. cu 2-3 săptămâni înainte de recoltare se coseşte urmând ca până la recoltare plantele să mai formeze câteva frunze care permit identificarea rândurilor. spanac. cu dislocatorul DLR-4.5 cm pe solurile semigrele. pentru uşurarea dislocării. semimecani-zat. În unele ţări. opreşte vegetaţia. Semănatul se face în patru rânduri pe un strat după formula 60+30+30+30 cm sau 66+15+44+15 cm. se seamănă în benzi cu lăţimea de 7-10 cm. Conţinutul în acid ascorbic este favo-rizat la culturile de primăvară din răsadniţe.Petroselinum crispum Miller 21 . Conţinutul în nitraţi poate să crească la valori de 5-8 ori mai mari decât normal. începând din luna iunie când rădăcinile au grosimea de 1. se curăţă şi se rup frunzele. După dislocare. imediat ce solul s-a zvântat. recoltarea se realizează prin smulgere sau dislocare. Pentru combaterea buruienilor se poate erbicida la pregătirea patului germinativ cu Treflan 4-5 litri/ha sau Dual 3-4 litri/ha. Cultura de toamnă se recol-tează după căderea primelor brume. Densitatea de semănat este de 140-160 plante/m2 la culturile de vară şi 70-140 plante/m2 la cele de toamnă. morcovii se smulg din pământ. în septembrie-octombrie.2. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii rădăcinilor În asolament. cultura se fertilizează cu 300-500 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică care se încorporează în sol prin arătura adâncă. ceapă verde. determină lignificarea şi sporirea conţinutului în uleiuri eterice în rădăcini imprimându-le un gust neplăcut. Se fertilizează cu 150-200 kg/ha azotat de amoniu.

PP şi C. la fabricarea conser-velor şi a supelor concentrate. păstârnac etc. luto-nisipoase sau lutoase. Rădăcinile conţin 14-15% s. pătrunjelul ocu-pă de obicei. Polenizarea este alo-gamă. începând din momentul în care rădăcinile au 0. Ţelina de rădăcină . de culoare verde închis. B6. Compoziţie chimică. Se poate consuma proaspăt sau congelat. din care: glucide: 6-9%. Este o specie bienală. Producţia de rădăcini este de 15-20 t/ha. glucide: 5-8%. alb-verzui. Rădăcinile conţin: 9-12% s.66). săruri minerale: Ca. după căderea primelor brume.u. rapaceum. B2 şi C. Recoltarea se poate face în timpul verii. De altfel. conservelor datorită aromei specifice pe care o are. Are cerinţe moderate faţă de apă. Pe suprafeţe mici se poate semăna încă din toamnă. În cazul în care nu sunt asigurate condi-ţii pentru valorificare sau pentru păstrare. var. Se cultivă pentru rădăcinile tuberizate şi frunzele care se folosesc la prepararea şi aromatizarea mâncărurilor. Semănatul se face primăvara devreme.5-1 cm diametru. sucu-lentă.8-1 m. sunt ramificate. B2. lipide: 0. în luna martie. iar cea optimă 20-25oC. consum specific moderat de elemente nutritive Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii rădăcinii Locul în asolament. lung peţiolate. glabre. În acest caz se valorifică la legătură.u. Preferă soluri mijlocii. Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii rădăcinii Temperatura minimă de germinaţie este de 3-4oC. Fe. Tulpinile florifere care se formează numai în anul II de cultură. murăturilor. vitamine: B1. Mg. K. Adânci-mea de semănat este de 2-3 cm. Particularităţi biologice (fig. Compoziţia chimică. Fructul este o dicariopsă. După dislocare. Fe.5%.3%. fără perişori brun-verzuie.5%. preferă umiditate constantă în perioada de îngroşare a rădăcinii. B1. de culoare albă. 22 . se rup frunzele care se pot valorifica separat. vitamine: caroten. 1. Florile mici. protide: 1.3.3. până cel târ-ziu în aprilie. Rădăcina este pivotantă. K. sola legumelor rădăcinoase alături de morcov. Soiuri cultivate: Zaharat. iar rădăcinile sunt destinate păstrării peste iarnă. recoltarea se poate face în primă-vara anului următor deoarece rădăcinile rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii. Pentru păstrare peste iarnă se recoltează toamna. Rozeta de frunze formată din frunze trifidate. pentru consumul curent. Este plantă bienală. înalte de 0. grupate în inflores-cenţă tip umbelă compusă. Faţă de lumină nu are pretenţii mari. entomofilă. cu diametru în partea superioară de 35 cm.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Fam. Apiaceae (Umbeliferae) Importanţă. fertilizarea şi pregătirea terenului sunt asemă-nătoare cu cele prezentate la cultura morcovului. salatelor. semimecanizat cu DLR-4. Pentru semănat se folosesc 4-5 kg sămânţă la hectar. Mg. protide: 1... plantele suportă şi o uşoară umbrire. Fam.Apium graveolens L. Particularităţi biologice . P. Se foloseşte în alimentaţie la prepararea mâncărurilor. în octombrie. foarte mică. Apiaceae (Umbeliferae) Importanţă. săruri minerale: Ca.

Tuberizarea se realizează la nivelul axului epicotil. după spanac. suculentă şi aromă caracteristică. B1. În acest caz frunzele din rozetă se îndepărtează. pubescente. 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică. Florile sunt mici. ţelina este foarte sensibilă la carenţa în magneziu şi bor. necesită udări în perioadele de secetă. Bune premergătoare sunt leguminoasele anuale. În anul al doilea de vegetaţie formează tulpinile florale. cea termi-nală fiind trilobată. Apiaceae (Umbeliferae) Importanţă. care se utili-zează la prepararea diferitelor mâncăruri şi în industria conservelor.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Sistemul radicular este ramificat. protide 1-1.2 m ramificată şi striată. de asemenea. vitami-nele C (17-30 mg). ramificate. Polenizarea este alogamă. gal-bene. Se pregăteşte patul germinativ cu grapa cu discuri sau combinatorul. Recoltarea. grupate în inflorescenţă tip umbelă. Producţia de rădăcini este de 25-30 t/ha. În anul al doilea se dezvoltă tulpina floriferă. Primăvara se fertilizează cu 150-200 kg/ha azotat de amoniu şi se erbicidează cu Treflan 3-4 litri/ha sau Dual 3-4 litri/ha.4. cilindrul central este mai mic. albe. care se încorpo-rează în sol prin arătură adâncă. 23 . glo-buloasă sau tronconică cu numeroase rădăcini secundare. striate. bogate în humus.3. Porţiunea îngroşată poate avea formă conic-alungită sau sferică. Culturile de toamnă se recoltează în luna octombrie. la partea inferioară.5%. Ţelina pentru rădăcină se recoltează începând din tim-pul verii. ţelina ocupă sola ferti-lizată cu gunoi de grajd. Factorii ecologici şi tehnologici care influen-ţează calitatea ţelinei. solano-fructoasele. Soiuri cultivate: Alabaster. cu 2-7 perechi de foliole. Florile sunt mici. 17-19%. Faţă de apă are cerinţe ridicate. în funcţie de soi. În asolament. Rădăcinile conţin substanţe volatile care imprimă acestora gustul şi aroma specifică. Are formă sferică. Spre deosebire de pătrunjel. convar. Fructul este dicariopsă brună-verzuie. pentru consumul curent când după dislocare. care ajung până la 150-200 cm. germinează la 4-5 C. hortensis Ehrh. cărnoase.Pastinaca sativa L. grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă. PP şi săruri minerale: calciu. În ce priveşte nutriţia minerală. Are cerinţe o o moderate faţă de căldură. hipocotil şi partea superioară a rădăcinii. repre-zentată de glucide 9-12%. Victoria. valorificându-se cu frunze. penat sectate. Are cerinţe moderate faţă de lumină. Cultura se fertilizează din toamnă cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. înainte de venirea înghe-ţului. prin tăiere lăsând aproximativ 1 cm din peţiol. împreună cu alte legume. Preferă soluri mijlocii sau compacte cu o bună capacitate de reţinere a apei. Păstârnacul . care în primul an formează în sol o rădăcină pivotantă. de 1. magneziu. ridichi de lună sau după mazăre. 1.. Polenizarea este alogamă. Particularităţi biologice Păstârnacul este o plantă bienală. Conţine. tempera-tura optimă este de 20-25 C. Frunzele sunt peţiolate. Păstârnacul se cultivă pentru rădăcini. plantele se faso-nează prin îndepărtarea rădăcinilor secundare. în acelaşi an. salată. Au un conţinut ridicat de substanţă uscată. Are pulpa gălbuie. cu numeroase rădăcini care pătrund în sol la adâncimea de 50 cm. Cultura de ţelină poate să urmeze. foarte mică (un gram conţine 2500-2800 seminţe). fosfor.

Temperatura minimă de germinaţie este de 2-3°C. Partea comestibilă a plantei este rădăcina îngroşată şi anume hipocotilul. datorită înrădăcinării pro-funde. rotund-turtite. dar reacţionează favorabil la o umiditate relativ ridicată în sol. în rânduri echidistante la 40-50 cm pe teren nemodelat sau în benzi de câte 3 rânduri pe strat. fertile. niger . sativus . Alb lung. şanţuri sau depozite. neavând cerinţe mari faţă de lumină. dar mai târziu prin mărirea spaţiului celular şi a lignificării devine neconsuma-bil. precum şi în spaţii protejate. bogate în humus. Hipocotilul îngroşat este constituit dintr-un ţesut parenchimatic. de culoare cafenie şi cu viabilitate redusă (facul-tatea germinativă se menţine cel mult 2 ani de zile). Când nu există posibilităţi de valorificare sau păstrare peste iarnă. La unele soiuri de ridichi de lună coaja şi interiorul rădăcinii sunt pig-mentate în roşu. Temperatura optimă de vegetaţie este de 15-25°C. se sortează şi se poate păstra peste iarnă în pivniţe. se mărunţeşte primăvara devreme cu combinatorul. porţiunea superioară a îngroşării. 24 . Se aplică 150 kg/ha azotat de amoniu sau 200 kg/ha Complex III şi se erbicidează cu Treflan sau Dual 3-5 litri/ha. Cultura este bienală la varietatea niger şi anuală la varietatea radicula. Adâncimea de semănat este de 3-3. Are cerinţe moderate faţă de umiditate. adânci. Arătura adâncă de toamnă (28-30 cm). astfel că pot ierna în câmp. Ridichi .Raphanus sativus L. cu reacţie neutră.soiuri de primăvară Importanţă. Păstârnacul suportă o uşoară umbrire.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Fructele dicariopse. deoarece pe hipocotil nu cresc rădăcini secundare. la 40 cm între rânduri şi 70 cm între benzi.3. cu puţine vase lemnoase în perioada consumului. iar coaja rădăcinii la ridichile de iarnă poate avea culoa-rea neagră sau albă. iar cea optimă de 15-25°C. de 75-80% din capacitatea de câmp. Fam. cu marginile aripate. Recoltarea se face toamna târziu. Se curăţă apoi de pământ şi frunze.5. lutoase sau luto-nisipoase. păstârnacul poate rămâne în câmp şi se poate recolta primăvara în martie-aprilie. Preferă solurile mijlocii.5 cm pe soluri mai uşoare şi de 22. Semănatul se face primăvara devreme (februarie-martie). sunt de mărime mij-locie. Factorii tehnologici care influenţează calitatea rădăcinilor Cultura de păstârnac se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. Factorii ecologici care influenţează calitatea rădăcinilor Faţă de temperatură are cerinţe moderate. după căderea primelor brume. Plantele tinere rezistă până la -5°C iar cele mature până la -8…-10°C.. 300-500 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică. Soiuri cultivate: Semilung. Cruciferae convar. Cea mai răspândită la noi în ţară este cultura ridichilor de lună efectuată în câmp.5 cm pe solurile mijlocii.soiuri de iarnă şi vară convar. Producţia de rădăcini este de 35-40 t/ha. prin dislocare cu DLR-4. mai ales solarii. 1.

B6. În timpul iernii se consumă rădăcinile ridichilor de iarnă păstrate în depozite. · Ridichi de toamnă: Bere de Munchen. Tulpina floriferă are 50-100 cm. Rădăcinile sunt folosite şi în scop medicinal. importanţa ridichilor constă în consumul rădăcinilor exclusiv în stare proaspătă ca salată. De Dumbrăveni.1%. În aceleaşi condiţii însă. Compoziţia chimică.6-8. · Ridichi de iarnă: Negre rotunde. albe sau violacei. Are culoarea albă. din care 50-55% proteine. În lucrările de ameliorare se are în vedere obţinerea de soiuri cu conţinut mai scăzut în tioglicozizi al rădăcinilor. Apa: 86-94%. Roşii cu vârful alb. De Iernut. · Ridichi de vară: Albe Japoneze. Ilka. mai ales la începutul pri-măverii. Adausul de N are efect pozitiv asupra conţinutului în N al ambelor organe (frunze şi rădăcini) pe când acela în Mo nu a dat rezultate concludente. Temperatura din timpul creşterii rădăcinilor influenţează compoziţia lor chimică. Rădăcina. Ridichile de lună se seamănă primăvara devreme sau pentru cultura de toamnă în perioada august-septembrie. Se seamănă în benzi de 6 rânduri (65+15 cm x 5). invers decât în rădăcini. De Blaj. chiar în câmp. Frunzele cotiledonale sunt cordiforme. roşie.6-1. B2. PP şi acidul pantotenic.9%. Fructul este o silicvă indehiscentă în care se formează seminţele ovoidale.4% (glucoză. cel mai scăzut conţinut în substanţe nutritive se înregistrează în jur de 30 iulie. folosind 25 . vitamine: acid ascorbic 15-29 mg%. roz. Soiurile cultivate · Ridichea de lună: Rotunde timpurii. Redo. de culoare cafenie. Soiul. la cele de lună dezvoltă porţiunea tuberizată de sub axul hipocotil. protide 0.68). rozeta de frunze cuprinde 5-8 frunze lirate sau penat sectate acoperite cu perişori. precum şi prin cultivarea pe teren argilos comparativ cu solul organic.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Sub aspect nutriţional. pubescente. lipide în cantităţi foarte mici 0. b) Factorii ecologici. proteina brută creşte în frunze. glucide: 1. B1. Particularităţi biologice (fig. iar prin genetica biochimică se urmăreşte stabilirea determinării genetice a unor compuşi care să fie utilizată şi pentru caracterizarea sau diferenţierea unor soiuri. Ţepuşe de Gheaţă. ramificată cu flori grupate în inflo-rescenţă de tip racem terminal. Factorii genetici şi ecologici care influenţează calitatea ridichilor a) Factorii genetici. În mod restrâns se consumă şi frunzele pentru salată. Ridichile se cultivă în principal în câmp. iar la soiurile alungite pe lângă hipocotil se îngroaşă şi partea superioară a rădăcinii. dar ridichea de lună se cultivă şi în spaţii protejate. neagră sau bicoloră. fructoză şi zaharoză). Ridichea de lună este o plantă anuală iar cea de vară-iarnă bienală. Lumina. datorită posibilităţii unei culturi foarte timpurii. Factorii tehnologici care influenţează calitatea ridichilor Influenţa nutriţiei minerale a fost cercetată prin acumularea de azot în frunze şi rădăcini în condiţii de fertilizare cu P şi K la care s-a adăugat Mo. când temperatura medie zilnică este mai ridicată. Urmărindu-se influenţa iluminării suplimentare asupra unor compuşi chimici ai plantelor s-a înregistrat mări-rea conţinutului în glucide şi scăderea aceluia în proteină brută din rădăcini cu intensificarea iluminării.

15-20 t/ha la ridichea de vară şi 20-30 t/ha la cele de toamnă-iarnă. marea majori-tate a acestora fiind răspândite până la 30-40 cm adâncime.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 15-20 kg sămânţă/ha. 1. Valoarea alimentară a verzei este dată de conţinutul ridicat în hidraţi de carbon. fac posibil consumul în stare proaspătă tot timpul anului. 26 . La culturile înfiinţate prin semănat direct. Recoltarea pentru ridichile de lună şi de vară se face manual. care în anul al doilea. câte trei rânduri pe strat (70+40+40 cm). albe sau gălbui şi în ele se depozitează substanţele de rezervă. Adâncimea de semă-nat este de 2-2. Particularităţi biologice. necomestibile. În vârful tulpinii şi la baza frunzelor se găsesc mugurii.5 cm.1. Varza albă este o specie bienală. săruri minerale şi vitamine. dar suportă şi temperaturi mai ridicate. sau con-gelată. for-mează tulpinile florifere. căpăţâna este format din frunze aşezate una peste alta deasupra mugurelui central. în 23 etape pe măsură ce rădăcinile s-au dezvoltat suficient şi se leagă în legături de câte 5-8 bucăţi. deshidratată. utilizate aproape integral de orga-nismul uman. Ridichea de toamnă şi de iarnă se recoltează după căderea primelor brume. Fam. datorită ruperii vârfului rădăcinii principale. Frunzele din rozetă sunt scurt sau lung peţiolate cu limbul de formă diferită în funcţie de soi (rotund. Din această cauză culturile înfiinţate prin răsad necesită mai multe udări. obovat. care sunt din ce în ce mai decolorate spre interior împreună cu coceanul (tulpina) constituie locul de acumulare a substanţelor de rezervă. Culturile în câmp timpurii şi tar-dive sau în sere şi solarii. sau după murare. Pe ea sunt inserate frunzele din rozetă şi cele care formează căpăţâna. Partea comestibilă o reprezintă căpăţâna care se con-sumă în tot timpul anului. alungită. Căpăţâna are la exterior câteva frunze de culoare verde mai închis cu rol în asimilaţia clorofiliană.Brassica oleraceae. Varza albă . în momen-tul repicării răsadului sau la plantare. Organul comestibil. Ridichea de vară se sea-mănă în martie. Sub aspect nutriţional importanţa verzei constă în primul rând în aportul în vitamina C pe care îl asigură iarna şi primăvara. Frunzele. sistemul radicular se ramifică şi nu mai pătrunde în profunzime. Semănatul mai adânc. stare în care mare parte din vitamina C conţinută se păstrează.4. în stare proaspătă. semimecanizat cu DLR-4. Ridi-chile de toamnă-iarnă se seamănă începând de la sfârşitul lunii mai până în 10-15 iulie. Frunzele din interiorul căpăţânii sunt etiolate. Forma căpăţânilor este sferică.4. apoi se curăţă de pământ şi se rup frun-zele. în special la soiurile de ridichi de lună având formă sferică. prin consum în stare crudă ca salată. determină deformarea porţiunii îngroşate. la ridichea de lună şi 2-5 la cea de vară. este scurtă şi îngroşată. acestea pătrund în sol până la 120-150 cm. prin smulgere. câte 4 rânduri pe strat folosind 10-12 kg sămânţă/ha. Tulpina în primul an de vegetaţie. turtită. care în primul an de vegetaţie formează în sol o rădăcină ramificată iar la suprafaţă o tulpină scurtă (cocean) pe care sunt dispuse frunzele. La culturile înfiinţate prin răsad. LEGUME DIN GRUPA VERZEI 1. sau conică în funcţie de soi. lirat) şi sunt acoperite cu un strat de pruină care la unele soiuri imprimă o culoare verde-albăstruie. Cruciferae Importanţa. comparativ cu cele semănate direct. Varza este o plantă bienală din climatul temperat. Producţia este de 8-10 t/ha la ridichea de lună. murată. Rădăcina este pivotantă şi bine ramificată.

62%.15%. Tabelul 1. pe tipul 4. pentru obţinerea de producţii timpurii. sub formă de acid ascorbic 35-55 mg care scade de la interiorul la exteriorul căpăţânii. sesile. În condiţiile ţării noastre. Urmărindu-se conţinutul în substanţe chimice a trei soiuri de vară şi alte trei de toamnă s-au remarcat diferenţe în ce priveşte conţinutul în zaharuri şi substanţe proteice (la soiurile de vară este mai scăzut comparativ cu cele de toamnă acelaşi lucru se remarcă şi în ce priveşte conţinutul în proteine. În anul al doilea. acid dehidro-ascorbic până la 7. În urma polenizării alogame se for-mează fructe de tip silicvă în care se găsesc 20-30 seminţe mici. Ele au formă diferită: sferică.).83%. uşor turtită rotund-turtită rotund. uşor turtită rotund-turtită conic-inversă rotund-turtită ovală Compoziţia chimică. Varza conţine cca. 90-92% apă şi 8-10% s. b) Factorii climatici. PP. Tulpinile florifere sunt ramificate.69) este formată din 60-75 frunze şi reprezintă 70-80% din greu-tatea plantei. în cultura de toamnă căpăţânile au un conţinut mai ridicat în s. de culoare maro închis. sferice. ajung la o înălţime de 100-150 cm. Sursa cea mai importantă de vitamina C. dar mai mic în acid ascorbic decât căpăţânile produse în cultură timpurie de vară. În ce priveşte acumularea în dinamică a elementelor chimice în special cele cu N. acid malic 0. după parcurgerea perioadei de vernalizare apar tulpinile florifere pe care sunt frunze mici.12% şi acid ascorbic 43 mg/100 g p. Soiuri de varză albă Soiul sau hibridul Dittmark Timpurie de Vidra Gloria Lena F1 De Buzău Licurişcă Braunschweig Amager Mocira Lares Perioada de vegetaţie (zile) 95-105 90-100 120-135 120-130 140-155 140-155 155-165 155-165 150-165 160-180 Forma căpăţânii sferică sferică sferică. şi ascorbigen.3. Factorii genetici şi ecologici care influenţează calitatea căpăţânilor de varză a) Factorii genetici. Din substanţa uscată: glucide 4.u. Prin ameliorarea soiurilor existente în cul-tură se are în vedere obţinerea de soiuri cu un conţinut mai ridicat în zaharuri şi acid ascorbic.3). rotund-turtită. proteină 1. 1. Ritmul de acumulare a fosforului şi acidu-lui ascorbic în perioada de maturare a căpăţânii este mai mare în coceanul interior decât în frunzele exterioare. P. se constată o scădere progresivă până la recoltare. şi în principalii com-puşi chimici. Perioada de cultură este caracterizată climatic printr-un ansamblu de factori sub influenţa cărora se creează diferenţe în compoziţia chimică a plantelor. ovală şi pot avea în medie 0. uşor turtită sferică.p. În cultură se găsesc soiuri cu perioadă de vege-taţie diferită care se cultivă în câmp. Soiuri cultivate.p. Modificarea compoziţiei chimice a plantelor în ontoge-neză variază în funcţie de organ. din frunzele rozetei în perioada de vegetaţie.8% s. 27 .MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Căpăţâna (fig.u. com-plexul de vitamine B. regăsindu-se în cantităţi apreciabile în frunzele din interiorul căpăţânii. Florile sunt galbene.. K. la fel se întâmplă şi cu Mg şi Ca sau cu zaharurile. de vară şi de toamnă (tab. sere sau solarii. celuloză 1. E şi K (2.5-1 kg la soiurile timpurii şi 2-4 kg la cele tardive.u. cenuşă 0.4%.4 mg% g p.

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

Din alt studiu rezultă acumularea mai mare de zaharuri şi zaharoză în detrimentul zaharurilor reducătoare din frunze în anotimpul cu tempera-turi mai scăzute comparativ cu anotimpul mai cald. Factorii tehnologici care influenţează calitatea căpăţânilor de varză. Cultura verzei se amplasează pe terenuri nivelate, irigabile, cu soluri mijlocii spre uşoare (cultura timpurie) sau mijlocii spre compacte (culturile de vară-toamnă), fertile (3-4% humus), cu reacţie neutră spre uşor alcalină. Pe acelaşi teren sau după alte crucifere, poate urma după 3-4 ani. În asolament varza poate urma după leguminoase anuale sau perene, după solanofructoase sau bostănoase. Bune premergătoare sunt şi culturile de rădăcinoase şi bulboase. Cultura se fertilizează toamna cu 20-30 t/ha gunoi de grajd, bine descompus, 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică, care se încorporează în sol odată cu arătura adâncă la 28-30 cm. Cultura se înfiinţează prin răsad produs în răsadniţe calde. Semă-natul se face în ultima decadă a lunii ianuarie până la începutul lunii februarie, folosind 400-600 g sămânţă pentru răsadul necesar la un hectar de cultură. Se poate semăna şi în sere înmulţitor, dar repicatul se va exe-cuta în răsadniţe sau solarii cu pat de biocombustibil. Când plantele au 1-2 frunze adevărate se repică în ghivece sau cuburi nutritive de 5 x 5 cm. În perioada de producere a răsadurilor acestea se udă cu cantităţi moderate de apă, se face aerisirea frecventă, o fertilizare cu soluţii de îngrăşăminte com-plexe şi 2-3 tratamente cu Orthocid sau Dithane pentru a preveni putrezirea plăntuţelor şi mana. Cu 23 săptămâni înainte de plantare, răsadurile se călesc, prin descoperirea completă în timpul zilei şi în nopţile fără îngheţ. Plantarea răsadurilor se realizează în luna martie până la începutul lunii aprilie, când în sol se înregistrează 8°C şi pentru 2-3 zile nu se prevăd îngheţuri. Pe teren nemodelat se plantează la distanţe de 50-60 cm între rânduri şi 30 cm între plante pe rând iar pe teren modelat la 70-75/25 cm. Regimul de nutriţie. La administrarea de NH4NO3, înlocuirea pota-siului cu gunoi de grajd intensifică acumularea elementelor N, P, K. Îngră-şarea complexă sub arătură şi fazial în timpul vegetaţiei asigură un con-ţinut mai ridicat al căpăţânilor în azot şi dat numai sub arătură se intensi-fică absorbţia de fosfor. Efectul diferitelor formule de fertilizare asupra compuşilor organici ai căpăţânilor a făcut posibilă stabilirea dozelor optime de azot pentru acumularea de substanţe proteice şi acid ascorbic, a dozelor de microele-mente (Mn) asupra conţinutului de substanţă uscată sau de borului asupra acumulării acidului ascorbic. O importanţă deosebită pentru compoziţia chimică a plantelor o pre-zintă natura solului. Pe soluri podzolice, sărăturate se realizează la căpăţână o creştere a cantităţii de s.u. prin administrarea de P şi K. Recoltarea începe în ultima decadă a lunii mai, în zonele de câm-pie şi la începutul lunii iunie, în celelalte regiuni. Se recoltează manual, prin 2-3 treceri, prin tăierea căpăţânilor, când acestea au ajuns la maturi-tatea tehnică. Producţiile obţinute 2030 t/ha. 1.4.2. Varza roşie - Brassica oleraceae L, var. capitata f. rubra Fam. Cruciferae Importanţa. Cultivată pe suprafeţe relativ restrânse, fiind utilizată în stare crudă ca salată, având conţinut ridicat în acid ascorbic, varza roşie are o importanţă insuficient

28

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

recunoscută mai ales că şi în stare conservată prin murare sau în oţet se păstrează o mare parte din acidul ascorbic prezent. Particularităţi biologice. Particularităţile biologice ale verzei roşii sunt, în general, asemănătoare cu cele ale verzei albe, dar se deosebeşte de aceasta prin culoarea roşie-violacee, datorită pigmenţilor antocianici care se găsesc în stratul de celule de la suprafaţă. Frunzele sunt pieloase, plantele formează căpăţâni mai mici şi mai îndesate. Culoarea caracteristică, roşie-violacee, permite deosebirea de cele-lalte varietăţi de varză albă, încă din faza de răsad. Compoziţia chimică a căpăţânii. Varza roşie conţine apă 91-92%; zaharuri 3,34,75% reprezentată prin glucoză, fructoză şi galactoză; celu-loză 0,7-1%; lipide neînsemnate cantitativ; vitamina C (33-35 mg% de g p.p.) sursă importantă de vitamină. Soiuri cultivate. Comparativ cu varza albă sortimentul de soiuri este mai redus, mai răspândite fiind în prezent soiurile Roşie de Argeş şi Cap de negru. Factorii care influenţează calitatea căpăţânilor a) Factori ecologici. Varza roşie are cerinţe asemănătoare cu ale verzei albe. Are rezistenţă mai bună faţă de temperaturile scăzute, în faza de căpăţână suportând temperaturi negative de -3…-5°C până la -8°C. b) Factori tehnologici. Tehnologia de cultură este asemănătoare cu a verzei albe. Deoarece varza roşie este solicitată pe piaţă în perioada de vară-toamnă se practică numai culturi de vară sau de toamnă, în câmp. În ambele situaţii se produce răsad nerepicat, în răsadniţe semicalde sau sola-rii, pentru cultura de vară şi pe strat pentru cea de toamnă. Sunt necesare 300-350 g seminţe pentru asigurarea răsadului unui hectar de cultură. Lucrările de întreţinere ale culturii sunt asemănătoare ce cele de la varza albă. Recoltarea are loc în perioada iulie-august, pentru cultura de vară şi septembrienoiembrie, pentru cea de toamnă. Producţia este de 25-40 t/ha. 10.4.3. Conopida - Brassica oleracea L., var. botrytis L. Fam. Brassicaceae Importanţă. Originală din Egipt, conopida a fost introdusă în cul-tură în secolul XVI. De la plante se utilizează inflorescenţa care se dezvoltă în vârful tulpinii sub forma unei mase de culoare albă, cu aspect de căpă-ţână formată prin îngroşarea pedicelelor florale. Falsa căpăţână este acope-rită la unele soiuri de frunze scurte. Conopida se consumă numai după fierbere iar în stare conservată sub formă de murături sau în soluţii slab alcaline constituind un important aport de proteine şi vitamine. Cultura timpurie şi mai ales cea de toamnă în câmp este răspândită în toată ţara noastră. Pe suprafeţe mai restrânse conopida se cultivă în sere şi solarii. Particularităţi biologice (fig.70). Conopida se comportă în cultură ca o plantă anuală. Rădăcina este pivotantă, ramificaţiile secundare fiind în stratul de sol de până la 25-40 cm adâncime. Axul hipocotil are culoare violacee. Frunzele cotiledonale sunt cordiforme. Frunzele din rozetă sunt peţiolate, de formă oval-alungită şi marginea frunzelor fin-dinţată. În mijlocul rozetei de frunze, apar după 60-80 zile de la semănat inflorescenţa modificată, formată la început din lăstari scurţi, cărnoşi, etiolaţi. Inflorescenţa apare când planta a format 9-12 frunze, sub forma primordiilor ramificaţiilor de ordinul 1, 2, 3. Cele de ordinul 4, 5, 6 apar când planta are 15-16 frunze. În final o inflorescenţă cuprinde aproximativ 2000 ramificaţii, care au fiecare un diametru de 1-3 cm.
29

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

La unele soiuri inflorescenţa este protejată de frunzele din rozetă şi astfel va avea o culoare albă. Când nu este protejată, sub influenţa luminii capătă o culoare alb-gălbuie. După 10-20 zile de la formarea inflorescenţelor cărnoase, acestea se desfac, pedicelii florali se alungesc, se lignifică şi se înverzesc formându-se astfel lăstari floriferi. Fructul este de tip silicvă în care se formează seminţele mici, cu diametrul de 22,5 mm, sferice, de culoare brun-închis. Facultatea germi-nativă se păstrează 5-6 ani. Compoziţia chimică. Conţinutul în apă 90-94%, s.u. 4,6-9,7%, glucide 1,542,30%, glucoza în proporţie mai mare decât fructoza, proteina brută 2,2-2,8%, lipide 0,10,3%, conţinut ridicat în vitamina C 59-135 mg% g p.p., vitaminele B1, B2,, PP şi B6 în cantităţi mult mai reduse, vitamina K (sub 4 mg/%). Soiuri cultivate. Soiurile de conopidă cultivate se grupează după durata perioadei de vegetaţie în: - soiuri timpurii (100-120 zile): Alto, Fortados, Paloma, Timpurie de Bacău, Veralto; - soiuri semitârzii (120-140 zile): Bulgăre de zăpadă, Suprimax. Pe plan mondial sunt răspândite în cultură şi soiuri de tip “Roma-nesco”, cu inflorescenţe colorate, de formă piramidală. Factorii care influenţează compoziţia chimică a conopidei a) Factori genetici. Soiul. Luându-se în observaţie patru soiuri diferite, s-au constatat diferenţe relativ mici în ce priveşte conţinutul în apă şi acid ascorbic. Conţinutul în proteină atât în frunze cât şi în inflorescenţe este mai ridicat la începutul creşterii plantelor decât la faza de maturare pentru consum a inflorescenţei. b) Factori pedoclimatici. Într-un studiu făcut asupra plantelor ţinute şapte zile la lumină la temperatura de 5ºC şi cu suplimentare de CO2 frunzele plantelor au acumulat zaharuri şi amidon de aproximativ trei ori mai mult decât acelea ţinute la întuneric. Aportul de CO2 a dus la dublarea conţinutului de zaharuri şi amidon. Temperatura solului măreşte capacitatea de absorbţie a rădăcinilor, se intensifică absorbţia P, K şi Ca. Comparând culturile din seră, solarii şi câmp ordinea crescătoare a valorilor pentru conţinutul în s.u. şi acid ascorbic al inflorescenţelor este: seră, solarii şi câmp explicaţia rezidă în faptul că lumina din seră insufi-cientă este factorul limitativ. c) Factori tehnologici. Conopida se cultivă în câmp, primăvara sau toamna şi în sere, solarii pentru obţinerea producţiilor extratimpurii. În asolament, conopida ocupă sola legumelor vărzoase. Pregătirea terenului se face ca pentru cultura de varză. Producerea răsadurilor are loc în răsadniţe calde. Se seamănă în luna februarie, 400-500 g sămânţă. În faza de 1-2 frunze adevărate, răsadul se repică în cuburi nutritive de 5 x 5 cm. Plantarea răsadurilor se face în luna martie. Distanţele de plantare sunt de 70-75/20-25 cm pentru suprafeţe mari sau de 70+40+40/30-35 cm pe suprafeţe mai mici unde întreţinerea culturii se execută manual. Recoltarea inflorescenţelor se face manual prin 2-3 treceri succesive şi tăierea cu un cuţit sub inflorescenţă, lăsându-se şi câteva frunze protec-toare al căror limb se scurtează, deasupra părţii superioare a inflorescenţei, în vederea protejării acestora în timpul manipulării. Perioada de recoltat este din luna mai până în octombrie. Producţia este de 15-20 t/ha. 10.4.4. Gulia - Brassica oleraeae L., var. gongylodes, Fam. Brassicaceae

30

Pentru cultura în câmp. Sistemul radicular este puţin dezvoltat comparativ cu varza. Goliat albastru (târzii. semigrele. în perioada formării tulpinii tuberizate. b) Factori tehnologici. În locuri umbrite însă se dez-voltă prea mult aparatul foliar în detrimentul părţii comestibile. Frunzele sunt lung peţiolate. După perioada de vegetaţie. Cerinţele faţă de apă sunt mai mari. soiurile de gulie cul-tivate în prezent sunt: Dworski. fructul de tip silicvă iar seminţele sunt puţin mai mari faţă de cele de varză.2 mg). în arta culinară. Kupa (timpurii. iar alternanţa perioadelor cu umiditate diferită duce la crăparea părţii comestibile. au formă ovoidală şi culoare cafenie. Pregătirea terenului se face ca şi la cultura ver-zei. apoi ţesuturile se lignifică. Particularităţi biologice (fig. cu marginea crestată fiind dispuse pe tulpina îngroşată sub formă de spirală.8-1 kg sămânţă pentru un hectar de cultură. B2. 130-140 zile). 1. Tulpina în primul an de vegetaţie este scurtă şi după aproximativ 40-50 zile după răsărire începe să se îngroaşe formând o porţiune tube-rizată. determină lignificarea ţesuturilor şi reducerea producţiei. ceea ce provoacă pornirea prematură a lăstarilor flori-feri. Gulia se cultivă în câmp pentru obţinerea de producţii timpurii sau târzie. săruri minerale: potasiu (344 mg). de culoare diferită (albverzui. fosfor (80 mg). Plantarea răsadurilor are loc în ultima decadă a lunii martie până în prima decadă a lunii aprilie. gulia poate fi amplasată în sola ocupată de celelalte legume vărzoase. Înfiinţarea culturii se face prin răsad produs în răsadniţe calde. temperaturile scăzute (sub 5°C) în faza de răsad pot determina ver-nalizarea plantelor. peţiolul şi nervurile au culoare albastră-violacee. roşu-violaceu). Factorii care influenţează calitatea guliilor a) Factori climatici.71). Temperatura optimă de vegetaţie este de 18-20°C. de formă ovală. comparativ cu varza datorită sistemului radicular mai slab dezvoltat. gulia se cultivă intercalată printre rândurile speciilor de bază (tomate. Pen-tru culturile timpurii sunt mai favorabile solurile uşoare. fără exces de azot. precum şi în sere şi solarii. la majoritatea soiurilor fiind sferică sau rotund-turtită.5% protide precum şi vitamine: C (50-80 mg).5-2.5-7. Soiuri cultivate. castraveţi) folosind astfel terenul mai intensiv. În anul al doilea. Insuficienţa apei în sol. luto-argiloase. La unele soiuri. începând din partea bazală şi devine impro-prie pentru consum. pe tipul 4. iar pentru cele de toamnă solurile mai compacte. caroten (0. calciu (75 mg) la 100 g produs proaspăt. Gulia este o plantă bienală care în primul an formează tulpina tuberizată iar în anul al doilea înfloreşte şi fructifică.5. 70-80 zile) şi Goliat alb. Tulpinile tuberizate conţin 11-14% substanţă uscată. B1. Trero. cu pH 6. de obicei. Se cultivă pentru tulpinile tuberizate care se utilizează în stare proaspătă. după vernalizare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Importanţă. tulpina îngroşată se alungeşte şi se subţiază la vârf iar din mugurii existenţi la subsuoara frunzelor apar lăs-tarii floriferi. rădăci-nile fiind răspândite în stratul de sol până la 30-35 cm. Florile sunt galbene. Umiditatea solului trebuie menţinută la valori de 70-75% din capacitatea de câmp. 4-7% glucide. semă-natul făcându-se la începutul lunii aprilie. polenizarea este alogamă. în detrimentul formării tulpinii tuberizate. În cultură pro-tejată. nisipo-lutoase. Compoziţia chimică. folosind 0. Tulpina tuberizată este fragedă la înce-put. Gulia preferă soluri fertile. Faţă de lumină are cerinţe moderate. Se plantează câte 5 31 .

p.u. Mg. Fam. organe de rezervă. lăsând 3-4 frunze în vârful tulpinii şi dacă este cazul. p. lipide se găsesc în cantităţi mici 0. are formă apropiată de cea sferică. în număr de 70120. mugurii acoperiţi de frunze mai puţin îngroşate cu care formează conuri. îngroşate şi suprapuse.1. La ceapă.3 mg. Particularităţi biologice. Liliaceae Importanţă. frunze care pornesc din discul aflat la partea inferioară a bulbului şi care reprezintă adevărata tulpină a plantei. iar la partea superioară. Principalele faze pe care le parcurg plantele în primul an de vege-taţie şi durata lor sunt următoarele: în timpul germinaţiei şi răsării apare mai întâi radicela şi apoi frunza cotiledonală care străbate stratul de pământ având forma de cot. fiind alcătuit din frunze modificate. Ceapa este o plantă de zi lungă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE rânduri pe un strat după schema 50+25+25+25+25/20 cm sau în patru rânduri. Recoltarea se face eşalonat pe măsură ce tulpina îngroşată ajunge la un diametru de 5-10 cm. vitamina C 1-3 mg la 100 g p. se îndepărtează frunzele de la bază. fructoza 1. macroelemente. Cultivată din cele mai vechi timpuri. Conţinutul în apă 87%. sub forma unui disc. cu un ritm de creş-tere mai redus. Numărul de rădăcini care se formează în primul an variază între 30 şi 70.Allium cepa L. pentru valorificare se leagă câte 3-4 bucăţi/legătură. în cazul cultivării prin arpagic. datorită unei zone foarte active de creştere deasupra muguraşului şi alta înspre vârful frunzei cotiledonale. LEGUME BULBIFERE 10. N.72). 32 . atât frunze verzi cât şi bulbul într-o perioadă deficientă de legume proaspete. Bulbul de ceapă (fig. microelemente: Mn.. ciclul de viaţă durează doi ani când se practică cultura prin semănat direct şi răsad sau trei ani. Al. 66+27 +27+27/18-20 cm. realizând o desime de 130-160 mii plante/ha. După germinarea seminţelor se formează o rădăcină primară care trăieşte până la apariţia primelor frunze adevărate. Diferenţa dintre ritmurile de creştere ale celor două zone face ca vârful frunzelor cotiledonale şi tegumentul seminţei să iasă la suprafaţa solului. Rădăcina este fasciculată. Datorită acestei particularităţi fiziologice se pot obţine bulbi pentru consum într-un singur an.25 mg la 100 g s. Ca. Compoziţia chimică. primele culturi în China. Înrădăcinarea este superficială. Zn. Însuşirile ei condimentare fac să treacă pe primul loc utilizarea ca adaus la majoritatea preparatelor culinare. Cu. inclusiv conservele. Fe. 1. datorită faptului că formarea bulbului se declanşează la o durată de 14-16 ore iluminare zilnic. În continuare încep să apară noi rădăcini adventive.7 şi 1. astăzi se cultivă pe tot globul. din partea inferioară a discului apar altele.5. timp în care se formează şi tulpina adevărată. De asemenea ceapa deshidratată sau conservele de bulbi mici întregi produse de soiuri speciale au tot mai multă extindere. K.3 mg/100 g s. protide: cea mai mare parte a compuşilor cu azot sunt neproteici. Ceapa . P. glucide (zaharoza 4. cea mai mare parte din rădăcini fiind răspândite până la 18-20 cm. începând din luna mai (pentru cultura timpurie în câmp) sau toamna. iar rădăcina primară se usucă şi piere. central. în octombrie (pentru cultura de toamnă).5. Planta se taie sub tulpina îngroşată. între 0. Iran. După intrarea în repaus a bulbului aceste rădăcini mor şi în primăvara anului următor.9 mg).. La partea inferioară a discului cresc rădăcinile. Mo. Deasupra conurilor se dezvoltă suprapus frunzele groase ale bulbului. Producţia este de 15-20 t/ha la cultura timpurie şi 30-40 t/ha la cultura de toamnă. Valoarea nutriţională a cepei constă în primul rând în posibilitatea de a fi consumată crudă.

Soiuri cultivate. În ce priveşte umiditatea. Factorii tehnologici care influenţează calitatea bulbilor Ceapa. Pentru obţinerea de ceapă verde. b) Factorii climatici. Ariana. Banko. De Macău. Principalele soiuri cultivate prin arpagic sunt: Zittau. Pacific. La exterior bulbii maturi au o pojghiţă alcătuită din frunze subţiri. Zn. utilizând formula 75+15 cm x 5. Pentru industrializare ca ceapă deshidrată se recomandă soiul Wolska. Facultatea germinativă se păstrează 3-4 ani. Roşie de Arad şi hibrizii Copra. au culoarea albă (falsă tulpină) la partea inferioară.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Frunzele bulbului cresc deasupra solului tot suprapuse. Pe suprafeţe mari semănatul se execută cu SUP-21 iar pe suprafeţe mici. având în fiecare lojă maxim două seminţe. Luciana. compusul tiopropanol-S-oxid 12-62 mg). Django. Gunoiul de grajd la culturile premer-gătoare. manual. Daitona. Temperatura reacţionează diferit pe faze feno-logice. nu se recomandă la cultura cepei. În faza de maturare a bulbilor frunzele verzi încep să se usuce de la vârf. în rigole deschise cu săpăliga.8-1. Soiuri cultivate prin semănat direct: Wolska. fusiformă cu înălţimi 0. Semănatul are loc în luna martie. datorită rezistenţei la păstrare a bulbilor pe o perioadă lungă de timp se cultivă numai în câmp. iar cele mai mici în ce priveşte conţinutul în uleiuri eterice (factor lacrimogen. Inflorescenţa este protejată la început de o membrană de culoare alb-verzuie care crapă şi se desface înaintea înfloririi apoi se usucă şi cade. De Stutgart.5 m. Bo. de culoare neagră. Inflorescenţa este o umbelă globuloasă alcă-tuită din 300-800 flori care se formează în vârful tulpinii florale. La noi în ţară se cultivă în principal soiuri care au bulbul de culoare galben-maronie sau roşie-violacee. Fructul este o capsulă triloculară.u. Cultura cepei pentru obţinerea de bulbi se poate realiza prin arpa-gic. Seminţele sunt mici. Reacţionează foarte bine la îngrăşarea foliară cu Mn. Romito. prin semănat şi plantat primăvara timpu-riu sau toamna târziu se asigură încadrarea favorabilă a culturii în raport cu regimul umidităţii ridicate în sol. sediul fotosintezei şi al biosintezei glucidelor de rezervă. maturizarea bulbilor favorizată de temperaturi ridicate din iulie. uscate de culoare şi formă în funcţie de soi. Producerea arpagicului. au formă triedrică cu tegu-mentul tare şi zbârcit. Ceapa are nevoie de cantităţi relativ ridicate de îngrăşăminte în perioada iulieseptembrie aplicarea fracţionată favorizează obţinerea de recolte mari şi acumulare de s. Roşie de Turda. câte 6 rânduri pe un strat şi 75 cm între straturi. Formarea bulbilor mari şi calitativi superiori este strict condiţionată de durata prelungită a fazei de lumină zilnică. 33 . Dintre aceste metode de cultură cea mai avantajoasă din punct de vedere economic este cea prin semănat direct. Se seamănă la 15 cm între rânduri. folo-sind 100-120 kg sămânţă/ha. Diferenţele cele mai mari între soiuri apar în ceea ce priveşte conţinutul în acid ascorbic. prin semănat direct sau prin răsad. des-tinată consumului în stare proaspătă se practică şi cultura protejată. Adâncimea de semănat este de 2-3 cm. se separă şi sunt verzi la partea superioară a plantei. Ceapa reacţionează ca plantă de zonă nordică fiind prin excelenţă plantă de zi lungă. Diamant. Spirit. Pentru cultura prin răsad se recomandă soiul Aurie de Buzău. Ana. Roşie de Făgăraş. care este fistuloasă. Factorii genetici şi climatici care influenţează calitatea bulbilor a) Factorii genetici.

Usturoiul este o plantă bulboasă care şi-a pierdut în decursul timpului posibilitatea de a produce flori fertile. potasiu. vitamina C 10-20 mg. rădăcinile fasciculate se dez-voltă până la adâncimea de 10-20 cm. Cultura se ampla-sează pe terenuri plane. Obţinerea bulbilor de ceapă pentru consum. Distanţele de plantare sunt de 60+30+30+30 cm sau în benzi de câte două rânduri. cu un grad redus de îmburuienare. ceea ce determină creşterea preţului de cost al arpagicului. pentru combaterea buruienilor se erbicidează cu Ramrod 6-8 kg/ha aplicat la maxim 3-4 zile de la data semănatului. Între plante pe rând se asigură 3-4 cm. Pentru consumul curent se poate recolta începând din luna iunie. cu norme de 250-300 m3/ha. protide 6-7%. E şi săruri minerale: calciu. La 34 .73) care este formată din 10-20 bulbili. Compoziţie chimică. Liliaceae Importanţa.2. Recoltarea arpagicului are loc în perioada iulie-august. care se consumă în stare proaspătă sau pentru condimentarea unor preparate culinare. folosind formula 66+20+44+20 cm. Se foloseşte arpa-gic de calitatea I. 1. tulpina falsă şi frun-ze verzi. la majoritatea plantelor şi frunzele s-au îngălbenit la vârf.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE După semănat. conservelor şi în industria farmaceutică.Allium sativum. Dacă nu se erbicidează sunt necesare pliviri repetate. cu 2 săptămâni înainte se face un tratament cu Reglone.5. Înainte de plantare arpagicul se poate trata cu Germisan 30-50 g/kg arpagic. Usturoiul . Plan-tarea arpagicului se face primăvara devreme. Recoltarea bulbilor se execută la sfârşitul lunii iulie. fosfor.calitatea II: bulbi cu diametrul peste 20 mm. Adâncimea de plantare este de 4-5 cm. Se recoltează manual. tulpina falsă s-a înmuiat la bază şi rozetele de frunze s-au culcat la sol. care se pot folosi nu-mai pentru obţinerea de ceapă verde deoarece plantele vor emite tulpini florifere. Usturoiul se cultivă pentru bulbi. Momentul optim de recoltare este atunci când la aproximativ 80% din plante. Conţine şi cantităţi mari de fitoncide cu acţiune bactericidă având proprietăţi tonificante şi antiseptice. Momentul optim de recoltare este atunci când tulpina falsă s-a înmuiat la bază. De obicei cei situaţi în interiorul căpăţânii sunt de dimensiuni mai mici. Particularităţi biologice. . Sistemul radicular este slab dezvoltat. Fam. Bulbul conţine 25-30% substanţă uscată. Pe suprafeţe mari se poate recolta cu MRC-1. prin bulbili. pe suprafeţe mici iar după recol-tare se lasă pe sol 4-5 zile pentru uscare. În perioadele secetoase sunt necesare 1-2 udări.4. care se vor utiliza pen-tru obţinerea de bulbi pentru consum. Se recoltează manual. Din această cauză se înmulţeşte numai vegetativ. 540 mg la 100 g substanţă proaspătă. vitaminele B1. Pentru prevenirea formării tulpinilor florifere se poate face un tratament termic timp de 10-15 zile la 25-35°C şi apoi 6-8 ore la 40°C. irigabile.calitatea I: bulbi cu diametrul de 7-20 mm. Are un conţinut ridicat în glucide 20-26%. care determină uscarea frun-zelor. Pentru recoltare printr-o singură fază. prin smulgere. începutul lunii august. B2. Producţia de bulbi este de 20-25 t/ha. prin smulgere. cu diametrul între 7-20 mm. Pentru un hectar de cultură este necesară o cantitate de 600-700 kg arpagic. în martie. apoi se lasă 4-5 zile la soare pentru uscare după care se îndepărtează frunzele uscate şi se sortează pe calităţi: . a mezelurilor. În sol se dezvoltă bulbul sau căpăţâna de usturoi (fig. 4 litri/ha.

fertile. 3-5 litri/ha sau Dual 3-4 litri/ha care se încorporează în sol cu grapa cu discuri sau combinatorul. când se valorifică la legătură câte 4-5 plante/legătură. Formarea bulbilor este favorizată de temperaturi de 1820°C şi zile lungi. după zvântarea arăturii se aplică 150 kg/ha azotat de amoniu şi se erbicidează cu Treflan. prin treceri repetate. Între plante pe rând se asigură 3-4 cm. Soiuri cultivate.5. Record. însorite şi irigabile. Bulbilii sunt fixaţi cu partea bazală pe tulpina propriu-zisă sub formă de disc turtit. În cazul plantărilor de primăvară. sunt liniare.soiuri de primăvară: De Cenad. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii bulbilor de usturoi. Usturoiul se cultivă în câmp pe terenuri plane sau uşor înclinate. Ei sunt protejaţi. cu 3-4 săptămâni înainte de venirea îngheţului pentru a se realiza înrădăcinarea bulbililor sau primăvara devreme. Pentru plantările de toamnă se continuă mărunţirea arăturii. cu reacţie neutră sau slab alcalină. cu grapa cu discuri. Se folosesc 600-800 kg de bulbili la soiurile cu bulbi de mărime mijlocie până la 1000-1200 kg/ha la cele cu bulbili mari. În interiorul fiecărui bulbil se află câte un mugure. iar cel de pri-măvară în iulie. Adâncimea de plantat este de 4-5 cm toamna şi 3-4 cm la plantările de primăvară. de culoare albă sau roz. În funcţie de perioada de înfiinţare a culturilor: . Usturoiul de toamnă de recoltează în luna iunie. Partea bazală a bulbililor diferenţiază o serie de rădăcini adventive care se dezvoltă atunci când. iar în perioada de repaus până la -15°C. Frunzele în număr de 8-15. folosind formula 66+20+44+20 cm. Cultura se fertilizează din toamnă cu 300-350 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează în sol prin arătura adâncă. realizând 70-80 plante/m2.5-7. momentul optim de recoltare este atunci când tulpina falsă s-a înmuiat la bază şi se lasă pe sol. Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii bulbilor de usturoi. Temperatura optimă de vegetaţie este de 18-20°C. Pentru consumul de vară-toamnă şi pentru păstrare. Dărăşti-Ilfov. Cultivat în locuri umbrite nu formează bulbi. numai după 4-5 ani pentru a preveni atacul de nematozi. Bulbii înrădă-cinaţi rezistă iarna până la -25°C. toţi împreună de câte 3-4 foi perga-mentoase de culoare alb-argintie. . 35 . Cultura se înfiinţează toamna. lanceolate şi prin supra-punere formează o tulpină falsă. albgălbuie sau cu nuanţe de roz. Se recoltează prin smulgere apoi plantele se lasă pe sol câteva zile pentru uscare. Producţia este de 8-12 t/ha. în martie. după detaşare este amplasat în condiţii de germinare. Umiditatea solului trebuie să fie 70-75% din capacitatea de câmp până la formarea bulbului şi 60-65% în perioada de maturizare a acestora. Favorit. pentru consumul curent. De Moldova. Se plantează câte patru rânduri pe un strat la distanţe de 30 cm sau în benzi de câte două rânduri. la majoritatea plantelor. În asolament poate reveni pe acelaşi teren sau după alte bulboase. pH = 6. Bune premergătoare sunt leguminoasele anuale şi sola-no-fructoasele. Usturoiul are pretenţii ridicate faţă de lumină. De Dărăşti. pentru pregătirea patului germinativ. Rezultate bune de producţie se obţin numai pe soluri uşoare spre mijlocii. minimă 3-4°C şi maximă 25-30°C.soiuri de toamnă: De Cioroiu. Faţă de apă are cerinţe mai mari datorită sistemului radicular super-ficial. Faţă de temperatură are cerinţe moderate. Recoltarea poate să înceapă din aprilie-mai.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE exterior fiecare bulbil este protejat de tunici subţiri translucide.

LEGUME PERENE ŞI CONDIMENTARE 1. Ca (40-130 mg%). fără protejare. fiecare având 1-2 muguri şi câteva rădăcini. Este puţin pretenţios faţă de lumină astfel că se poate cultiva şi în locuri mai umbrite. Lucrarea se exe-cută odată sau de două ori pe săptămână. Reventul are cerinţe moderate faţă de tempe-ratură. Recoltarea. Florile sunt mici. Compoziţia chimică: apă 92-95%.6. bulboasele. Factorii care influenţează calitatea culturii de revent a) Factorii ecologici. Pentru cultura reventului pot fi folosite şi terenuri relativ umbrite. de culoare alb-ver-zuie. Perioada de recoltat este aprilie-iunie. protide 0. sucu-lenţi. tufele de 4-5 ani se despart în porţiuni de 200-250 g.1-0. Fe (0.Rheum rhabarbarum L.7%). macroelemente K (230-236 mg%). dar lipsa apei determină reducerea suculenţei peţiolilor. de culoare brun-roşcată şi conţin o singură sămânţă. lipide (0. uşor muchiaţi pe partea dorsală şi au culoare roz. Rezistă până la -10…-18°C. peţiolul de revent prezintă importanţă îngră-dită însă. b) Factorii tehnologici. Începând din anul al doilea de cultură. Polygonaceae Importanţă. lutoase sau luto-argiloase. care se transplantează la locul de cultură. de conţinutul ridicat de acid oxalic.6. fapt ce permite iernarea plantelor în câmp. Cultura reventului se realizează prin des-părţirea tufelor sau pe suprafeţe mici prin producerea puieţilor care se obţin din seminţe. organul comestibil îl reprezintă peţiolul frunzelor care este foarte dezvoltat. zaha-ruri 0. Preferă soluri mijlocii spre grele.74). triaripate. Reventul . în septembrie-octom-brie. Fructele de tip achenă. Plantele astfel obţinute vor asigura producţie încă din primul an după plantare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 1. începând din anul al doilea de cultură. goale în interior. Reventul este cultivat pentru peţiolul frunzelor care este folosit la prepararea compoturilor şi a unor produse de cofetărie.13 mg%). Originală din China şi S-E Siberiei. recoltându-se cel mult patru frunze de la fiecare plantă.3-1%. Facultatea germinativă este de 70-80% şi se păstrează 2-3 ani. Sub aspect nutriţional. Reventul este o plantă perenă.2-5. Mn (0. Fam. Tufele de revent se pot despărţi toamna. La noi în ţară se cultivă în Transilvania şi nor-dul Moldovei.1. vărzoasele sau solanofructoasele. Faţă de umiditate pretenţiile sunt moderate. erbacee. În prezent se cultivă soiul de revent De Ardeal. microelemente. dar profunde şi bine structurate. Pentru aceasta. înalte de 2-3 m. lung de 40-60 cm. în prezent supra-feţe mari în vestul Europei.6%. După recoltare se 36 . Bune premergătoare sunt leguminoasele anuale sau perene. Plantele se dezvoltă bine la temperaturi de 18-20°C. grupate în inflorescenţe de tip panicul.6).. gros de 4-5 cm. fiecare plantă emite 1-3 tulpini florale. Soiuri cultivate. Particularităţi biologice (fig. cu reacţie neutră sau slab acidă. Peţiolii frunzelor sunt cărnoşi. Peţiolurile se recoltează manual. Rizomii sunt utili-zaţi în industria farmaceutică.6-0. roşie sau violacee în partea bazală în funcţie de soi.

constituind partea comestibilă.. Florile femele sunt mai mici decât cele mascule.2. semisferice. de formă cilindrică. Creşterea normală a acestora are loc la tem-peratura de 16-23°C. Rizomii şi lăstarii folosiţi în industria farmaceutică. care formează în sol un rizom puternic. vitaminele C. PP. devin tari. Plantele de sparanghel suportă temperaturile scăzute din timpul iernii. Valoarea nutritivă este asigurată de conţinutul în glucide. rizomii rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii. fără clorofilă. formând tufe cu înălţimea de 1-1. În timpul verii. Temperaturile ridicate determină intensificarea ritmului de creştere al lăstarilor în detrimentul producţiei cantitative. se ramifică. În felul acesta există tendinţa ca rizomul să iasă din sol. fiind cunoscut pentru efectul diuretic şi afrodisiac. dispuse la baza clatodelor. ţesuturile se lignifică. solzi-forme. Factorii care influenţează cultura sparanghelului a) Factorii ecologici. B şi săruri minerale (Ca. Plantă spontană în centrul Euro-pei. plantele mascule fiind mai timpurii şi mai productive decât cele femele. În partea superioară lăstarii sunt acoperiţi cu solzi membranoşi. triunghiulari iar la baza lor sunt muguri din care se dezvoltă ramifica-ţiile tulpinii aeriene. proteine. după care începe să scadă. Florile sunt mici. Pe măsură ce se apro-pie de partea superioară a solului. apoi peţiolurile se fasonează la 35-40 cm lungime şi se leagă în mănun-chiuri de până la 5 kg. tulpinile verzi se pot utiliza în buchete şi aranja-mente florale. liniare şi se numesc clatode. Particularităţi biologice Plantă perenă. care se utili-zează în diferite preparate culinare. mică de culoare verde la început care se colorează în roşu la maturitatea fiziologică. Fructul este o bacă sferică. se consumă tulpinile (lăstarii). lăstarii capătă o nuanţă roz. pe care apar rădăcini adventive lungi de 40-50 cm. sunt mici. datorită pigmenţilor antocianici. Dacă lăstarii nu sunt recoltaţi. Din mugurii vegetativi. dar şi căldurile din zonele cu climat tropical.6. dezvoltaţi sub-teran din rădăcini şi etiolate (fragezi faţă de cei verzi tari). cărnoase. A. Viteza de creştere a lăstarilor este pro-porţională cu temperatura. ceea ce face necesară plantarea mai adâncă a puieţilor. în Africa. planta este mai puţin atacată de boli şi dăunători şi se poate valorifica la preţuri mari deoarece cultura este mai puţin răspândită la noi în ţară. de culoare neagră. Liliaceae Importanţa şi compoziţia chimică. entomofilă. îndeplinind astfel rolul frun-zelor. P. Sparanghelul .5 cm. lipide. V Siberiei. cu suprafaţa lucioasă. În faza de repaus germinativ. de culoare alb-verzuie. rădăcinile mai bătrâne mor şi se formează altele noi de la baza mugurilor vegetativi care sunt în partea superioară a rizomului. Sparanghelul este o plantă unisexuat dioică. 1. Frunzele propriu-zise se găsesc la baza clatodelor. Plantele intră în activitate începând de la temperaturi în sol de 10-12°C. Ultimele ramificaţii ale tulpinii sunt scurte.Asparagus officinalis L. În primul an de recoltare producţia este de 4-5 t/ha ajungând la 20-30 t/ha după 78 ani. Seminţele sunt de mărime mijlocie. Germinaţia seminţelor începe la 15°C. Polenizarea este alogamă. aceştia se alungesc foarte repede. În fiecare an. Fam. K). 37 . în fiecare an se formează lăstari care sunt fragezi şi su-culenţi până când ies afară din pământ.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE îndepărtează limbul frunzelor. Cultura sparanghelului este economică datorită faptului că durează 10-15 ani. având rol de asimilaţie clorofiliană. Fe.

utilizate ca şi condiment în arta culinară. La majoritatea soiurilor. Hreanul . Semănatul se face în mar-tie-aprilie. Mg. Fe).. se periază sau se spală. 38 . drenate.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Faţă de lumină are cerinţe mari în timpul perioadei de vegetaţie. Solurile compacte. Rădăcinile de hrean conţin 23-27% substanţă uscată. lăstarii comestibili se obţin în lipsa luminii. prin bilonarea plantelor. pătrunzând până la 60-70 cm adâncime. după care producţia începe să scadă. după ce plantele s-au fortificat. reprezentată de glucide 1017%. se irigă pe timp secetos şi se fertilizează fazial cu 50-70 kg/ha azotat de amoniu. grele se încălzesc încet şi îngreunează dezvoltarea lăstarilor. 1. cu marginea fin dinţată sau crestată. După răsărire cultura se men-ţine curată de buruieni. se scot puieţii din pepinieră. Perioada de recoltare este din luna aprilie până în iunie. Puieţii buni de plantat trebuie să aibă o greutate de 30-50 g şi să prezinte 2-3 muguri şi rădăcini cărnoase. proteine 1. În partea apicală. În primul an de recoltare de la fiecare plantă se vor recolta 2-3 lăstari. bine structurate. Pe terenuri însorite acumulează cantităţi mari de substanţe nutritive în rizomi ceea ce va asigura obţinerea în anul următor a unor producţii bune de lăs-tari. la exterior are culoare galben-cenuşie. Rădăcina principală are o grosime de 3-4 cm. Tehnologia de cultură a sparanghelului pre-supune două etape: producerea materialului săditor şi cultura propriu-zisă. dispuse în rozetă. ajungând la 6-8 t/ha în următorii 5-10 ani. la interval de 2-3 zile sau chiar zilnic în perioadele călduroase. Momentul optim de recoltare este atunci când lăstarii ajung la supra-faţa bilonului. Se scurtează rădăcinile prea lungi apoi se aşază pe muşuroaiele făcute în şanţuri şi se acoperă cu un strat de pământ de 10 cm grosime. expectorant. antiscorbutic. Recoltarea lăstarilor începe din anul al treilea de cultură şi durează 10-15 ani. Hreanul se cultivă pentru rădă-cinile îngroşate. gust picant.5-1 kg.5-2. Ca. au forma oval-alungită.6. Particularităţi biologice Hreanul este o specie perenă care formează în sol o rădăcină bine dezvoltată. Conţine cantităţi mari de uleiuri volatile. la prepararea murăturilor sau în industria conservelor. la 25-30 cm. Puieţii de sparanghel se produc în câmp. au dimensiuni mari. înainte de plantare. uşoare spre mijlocii. câte 3-4 rânduri pe strat. Pentru plantare se folosesc puieţi bine dezvoltaţi şi viguroşi. rădăcina are 5-8 muguri vegetativi şi prezintă pe toată lungimea muguri dorminzi. Sparanghelul are cerinţe ridicate faţă de sol. Brassicaceae Importanţa şi compoziţia chimică. excesul de apă determinând putrezirea rizomilor şi lăstarilor. Producţia este de 2-3 t/ha în anul al treilea de cultură. iar la interior pulpa este albă. Recoltarea se face dimineaţa sau seara când lăstarii sunt turgescenţi. Lăstarii recoltaţi se zvântă. suficient de lungi. se sor-tează în funcţie de lungime şi grosime şi se leagă în mănunchiuri de 0. necesitând soluri pro-funde.7%. fam. care imprimă gustul caracteristic precum şi fitoncide care determină o serie de proprietăţi terapeutice: stimulent al nutriţiei. diuretic etc. Toamna tulpinile se cosesc la 3-4 cm dea-supra solului şi înainte de venirea îngheţului se protejează cu paie sau frunze. prin dislocare cu DLR-4 sau cu cazmaua. numă-rul crescând în anii următori. b) Factorii tehnologici. ajungând la peste 30 cm lungime. Primăvara. cu pulpa albă. ramificată. Frunzele sunt lung peţiolate. vitamine (vitamina C 70-80 mg) şi săruri minerale (K.Armoracia lapathifolia Gilb. Faţă de umiditate are cerinţe moderate.3. Adâncimea de semănat este de 2-5 cm în funcţie de structura solului.

Rădăcinile de leuştean pot fi folosite şi la fabricarea unor medicamente. cu creştere viguroasă. când cererea este mai mare. Se recoltează semimecanizat prin dislocare cu DLR-4. Datorită sistemului radicular bine dezvoltat. 39 . în rânduri distanţate la 70-80 cm şi 35-40 cm între plante pe rând. superfosfat şi sare potasică care se încorporează în sol prin arătura adâncă la 30-40 cm. sunt mai puţin suculente. fistuloasă. martie-aprilie. Faţă de temperatură. mazăre sau fasole de grădină. Plantarea butaşilor se execută primăvara devreme. Leuşteanul se cultivă pentru frunzele folosite la aromatizarea unor preparate culinare. pH = 6. Uleiul (esenţa) de leuştean are acţiune diuretică şi hipoten-sivă. fără seminţe sau cu seminţe sterile. sunt mici. După hrean se amplasează specii prăşitoare. Plantele fasonate se leagă în pachete de 5-6 bucăţi. În prezent se cultivă soiul De Vidra. Factorii care influenţează calitatea rădăcinilor a) Factori climatici. plantele rezistă la temperaturi de până la -20°C. silicve. când au 5 cm şi 1200-1800 kg/ha în cazul butaşilor de 10-15 cm. Fam Umbelliferae Importanţa culturii. rădăcinile se lignifică.6. argiloase. În asolament. Soiuri cultivate. rădă-cinile se ramifică şi se rup la recoltare. 1. cerinţele faţă de umidi-tate sunt moderate. iar cele de pe tulpina floriferă sunt simplu sectate.4. Producţia este de 15-20 t/ha în primul an ajungând la 30-40 t/ha în anul doi sau trei de cultură. este puţin pretenţioasă. Peste iarnă hreanul poate fi păstrat în pivniţe stratificat. În sol formează un sistem radicular bine dezvoltat. Recoltarea rădăcinilor se realizează de obicei în perioada de toam-nă. Excesul de apă determină putrezirea rădăcinilor. ramificată în partea superioară şi apare începând din anul al doilea de vegetaţie. motiv pentru care hreanul se înmulţeşte vegetativ. În funcţie de mărimea butaşilor este necesară o cantitate de 370-400 kg/ha. lucioase. cunoscut din antichitate în sudul Europei. Primăvara solul se fertilizează cu azotat de amoniu. albe grupate în inflorescenţe de tip racem. b) Factori tehnologici. Fructele. La noi în ţară îl întâlnim în toate regiunile tării pe suprafeţe restrânse mai ales în gospodă-riile ţărăneşti. profund. Leuşteanul . Cultura se înfiinţează prin butaşi de rădăcină care se obţin din rădă-cini necorespunzătoare valorificării. bogate în humus.Levisticum officinale Koch. Particularităţi biologice Leuşteanul este o plantă perenă. Frunzele sunt glabre.7-7. Leuşteanul este original din regiunea Mării Mediterane. profunde. cu rădăcini cărnoase. luto-nisipoase. Pe soluri grele. Ceaiul din sămânţă. dreaptă. mijlocii. Tulpina floriferă înaltă de 100-150 cm. Are cerinţe moderate faţă de lumină. se utilizează în bolile de stomac iar decoctul din frunze are efect diuretic.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Florile sunt mici. dublu penat sectate. În condiţii de secetă.5. pivotant. suportând locurile umbrite. hreanul poate să urmeze după solanofructoase. Butaşii au 10-15 cm lungime şi 1-2 cm grosime. diminuându-se calitatea comercială a acestora. iernând astfel în câmp. Terenul se fertilizează din toamnă cu gunoi de grajd. Preferă solurile fertile. cu reacţie neutră.

Nu este pretenţioasă faţă de lumină. Seminţele sunt mici. Leuşteanul are pretenţii reduse faţă de temperatură. Producţia anuală este de 20-30 t/ha. sunt dicariopse. Preferă solurile semi-grele. Plantele au cerinţe mai mari faţă de umiditate.5. lenticular ovale. au facultatea germinativă de 85-90% şi se păstrează 3-4 ani.27% din s. la distanţe de 60-70/30-40 cm. Cultura se menţine curată de buruieni şi afânată prin praşile ma-nuale şi mecanice. Din punct de vedere medicinal. Particularităţi biologice (fig.6. tufele sunt secţionate astfel încât fiecare porţiune să prezinte câteva rădăcini şi 2-3 muguri vegetativi. lanceolate. Fructul este o nuculă.. supor-tând gerurile din timpul iernii. Toamna se administrează 30-40 t/ha gunoi de grajd.u. vitamine şi acid oxalic care se utilizează la prepararea ciorbelor. Plantele vege-tează bine la temperaturi de 15-20°C. crestate la bază. Recoltarea frunzelor începe primăvara devreme şi durează până toamna târziu. Lucrarea se face manual prin rupere sau tăiere. când sortimentul de legume este mai puţin diver-sificat. pireurilor sau chiar în salate împreună cu alte legume. Este o plantă puţin pretenţioasă faţă de lumină. Factorii tehnologici care influenţează cultura măcrişului 40 . 300-500 kg/ha superfosfat şi 150-200 kg/ha sare potasică. care în sol formează o rădăcină pivotantă. Frunzele sunt peţio-late. cu înălţime de 50-100 cm. cu flori unisexuate. cafenii. lucioasă. Frunzele se pot recolta începând de primăvara de-vreme. 5. Are conţinutul cel mai ridicat în acid oxalic.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Florile sunt mici. plantele suportând şi locurile umbrite. supor-tând bine şi locurile umbrite. Cultura se poate înfiinţa prin despărţirea tufelor sau prin semănat direct. datorită gustului acrişor are acţiune emolientă fiind un diuretic şi laxativ uşor. Înflorirea are loc în mai-iunie. Factorii care influenţează cultura leuşteanului a) Factori climatici. Fructele. comparativ cu spa-nacul care conţine 3. Este o plantă dioică. cu reacţie uşor acidă sau neutră. b) Factori tehnologici.Rumex acetosa L. Este o specie perenă. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii măcrişului Are cerinţe moderate faţă de condiţiile de mediu. 1. grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă. cu coaste ari-pate. aprovizionate în substanţe minerale.. de culoare brun-închis. iar culturile sunt rentabile 10-12 ani. uneori cu nuanţe roşiatice. încorporate odată cu arătura adâncă la 28-30 cm. mici (400-500/g). dintre legumele verdeţuri. impropriu numite seminţe. Imediat după secţio-nare se realizează plantarea acestora pe un strat pregătit corespunzător. producţia de frunze este mult diminuată şi acestea sunt mai puţin fragede. Măcrişul se cultivă pentru frunzele sale bogate în fier. e măsură ce acestea ajung la dimensiuni normale. de culoare galbenă. de formă triedică. glabre. Rezistă la tem-peraturile scăzute din timpul iernii iar pentru creşterea frunzelor preferă temperaturi moderate. Despărţirea tufelor se poate face toamna sau primăvara devreme. Măcrişul .78). Fam Polygonaceae Importanţă. Tulpinile florifere sunt striate. mici dispuse în inflorescenţe de tip panicul.63%. cu o singură sămânţă în in-terior. Preferă solurile adânci. iar la suprafaţa solului o rozetă de frunze. fertile. Nu are cerinţe mari faţă de umiditate dar în condiţii de secetă.

6. 1. A fost cultivat încă din antichitate pentru calităţile sale culinare şi terapeutice. câte trei rânduri pe un strat. Despărţirea tufelor se poate face toamna sau primăvara devreme. Este o plantă de zi lungă. Mărarul . Mărarul este original din sudul Europei şi Asia de sud-est. Nu suportă excesul de umiditate şi necesită un sol bogat în subs-tanţe nutritive. Tufele mari sunt secţionate în aşa fel încât fiecare por-ţiune să aibă câteva rădăcini şi muguri vegetativi. Fructele pseudo-achene. pentru a stimula formarea de frunze noi. este erectă. Seminţele germinează la 3°C.p. Se cultivă un soi local şi anume “mărarul comun”. iar temperatura optimă de creştere este de 16-18°C. Recoltarea frunzelor se face manual.Anethum graveolens L.p. cilindrică. Particularităţi biologice şi ecologice (fig. glucide 5.8 g/100 g produs proaspăt. începând din luna martie-aprilie sau în primul an de vegetaţie după aproximativ 3 luni după semănat. Acestea se plantează pe un teren pregătit corespunzător şi apoi se udă. pe suprafeţe mici sau prin semănat direct. După răsărire plantele se răresc la 10-15 cm. vitamine: A (8 g/100 g p. se usucă în condiţii de umbră şi aerare continuă. Tulpina floriferă. în mai multe reprize. Uleiul volatil de mărar care-i imprimă aroma specifică.3 m. hidrocarburi şi un rest parafinos. Se recoltează prin tăiere. celuloză: 2. fără a distruge mugurele terminal. După recoltare.). faţă de factorii de mediu se comportă ca o plantă rus-tică.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Cultura se poate înfiinţa prin despărţirea tufelor. filandren. conţine: carvon.). slab dezvoltată. au forma oval-eliptică şi culoare cafenie.p. Mărarul se utilizează sub formă de frunze crude sau uscate pentru aromatizarea salatelor sau a diverselor preparate culinare precum şi plante întregi cu seminţe. atât ca frunze cât şi ca plantă întreagă (la începutul înfloritului sau la înce-perea maturării 41 . Florile mici. Cultura se men-ţine curată de buruieni prin praşile mecanice şi manuale.. terpinen. Facul-tatea germinativă variază între 45-50% şi se păstrează 2-3 ani. eşalonat. Este o plantă anuală. care se folosesc la prepararea conser-velor de legume şi a murăturilor. iar în perioadele secetoase se udă. Apiaceae Importanţa. dlimonem. frunzele se leagă în legături mici apoi în snopi mari şi se valorifică imediat.7 mg/100 g produs proaspăt. iar tulpinile plantelor după 9-10 săptămâni. scăderea producţiei şi reducerea conţinutului în ulei volatil. de culoare gălbuie-ver-zuie şi sunt dispuse în umbele com-puse. striată. când plantele au circa 10-15 cm înălţime. Frunzele sunt tripenat-sectate. În primul an producţia de frunze este de 5-6 t/ha. La lumină de intensitate slabă se produce alungirea plantelor. Polenizarea este alogamă ento-mofilă. înaltă de 0. Rădăcina principală este pivotantă. la distanţe de 25-30 cm între rânduri. Cultura prin semănat direct se înfiinţează primăvara devreme. fistuloasă. cu foliole subţiri.7-1.). În prezent este răspândit în toate zonele de pe glob. Frunzele se recoltează în mod obişnuit după 5-6 săptămâni de la răsărire. Originea şi aria de răspândire.14 g/100 g p. B1 (0. C (170 mg/100g p. filiforme. Semănatul are loc după ce arătura a fost bine mărunţită. În timpul verii se elimină tulpinile florifere.79). Frunzele de mărar au următoarea structură chimică: protide 1. Fam.6 g/100 g produs proaspăt. pe un teren bine pregătit din toamnă. Ecologie Mărarul. acesta făcând parte din grupa plantelor horticole excesiv de perisabile În vederea păstrării măraru-lui timp mai îndelungat. Adâncimea de semănat este de 1-2 cm şi se folosesc 2-3 kg de sămânţă/ha.6. În ţara noastră se cultivă pe suprafeţe reduse în toate judeţele în sis-tem grădinăresc. iar în anii urmă-tori poate să ajungă la 15-20 t/ha. subţire.

Constanţa.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE seminţelor). având însă utili-zări terapeutice mai reduse. Întreaga plantă conţine ulei volatil. flavone. 1. Producţia obţinută este de 25-30 q/ha. Labiatae Importanţă. Ca specie mediteraneană se cultivă în gră-dini. având un miros mai plăcut. Merge foarte bine în condiţii de soluri profunde. Rozmarinul . Particularităţi biologice (fig. acidul carnosic. După componentul care predomină se disting trei tipuri de ulei volatil de rozmarin: · tipul cineol (Italia. 42 . rar albă. aceasta de culoare albastră. Producţia 6-10 t/ha frunze verzi şi 12-15 t/ha tulpini în faza înfloririi sau maturării fructelor.Rosmarinus officinalis L. prin tăierea lor de la bază după care se leagă în snopi de 2-5 kg greutate. Influenţa factorilor ecologici şi tehnologici asupra culturii. cu secera sau foarfeca de vie.. cu tulpina înaltă de 30-50 cm. Florile sunt dispuse în pseudo-verticile situate la subsuoara frun-zelor superioare. Cultura durează mai mulţi ani.22-1. Maroc. liniare.05-3 cm.6. o diterpenoidă. sere. Frunzele de rozmarin au o largă utilizare în medicina empirică. Specie iubitoare de căldură. · tipul α-pinen-verbenonă (Corsica).4%. prin tăierea vârfurile florale. până la albastră violacee.7. Înfloreşte din aprilie până in iunie. cu lungimea de 15-35 cm şi lăţimea de 1.5 mm. ovate. uşoare. care se încălzesc uşor. pe partea inferioară alburii. şi se livrează la beneficiar. Planta mai conţine: flavonoide. ca analgezic în durerile reumatice şi nevralgii. cu lungimea de 1. stimulent aromatic.5-2. revenirea pe acelaşi teren nu va fi la mai puţin de 7-8 ani.30%. când plantele sunt în plină floare. cu marginea revolută. vermifug. Frunzele sunt mult apreciate ca şi condiment. în Câmpia Timişului. si-tuate câte patru în caliciu persistent. locuinţe. din patru stamine din care două rudimentare şi un ovar superior. la bază cu scoarţa exfoliată. Însă numai cel din frunze este considerat de calitate mai bună. în obţinerea spirtului camforat. Conţinutul în ulei volatil în herba proaspătă şi frunze este de 0. fiind foarte sensibilă la ger şi curenţi de aer reci. în cele uscate de 1-2% iar în flori de cca. derivat al feruginolului (imprimă acţiunea antioxidantă a frunzelor). Este component al “Balsamului Opodeldoch”. Astăzi este confirmată acţiu-nea colagogă colerică. extras din întreaga plantă sau frunze. fiind folosite la boli de stomac şi intestine. în partea superioară în patru muchii şi păroasă. Uleiul volatil. este mult folosit în cos-metică şi parfumerie. utilizat în trecut în tratamentul reumatismului. izolat mai întâi din această plantă. în stare proaspătă. · tipul camfor-bornel (Spania). stimulent aromatic. drenate. condiment. sesile. În frunzele de rozmarin se găseşte acid ros-marinic. Frunzele opuse. izo-rosmaricina.80). Se poate încerca introducerea în cultură în zonele cu ierni mai moderate şi veri calde din Banat şi Oltenia. Fructele sunt nucule brune. Jud. Anual se recoltează de două ori iar produsul se livrează proas-păt la staţiile de distilare. diuretic. Extern ca insec-ticid (îndepărtarea moliilor). Tunisia). Florile sunt formate dintr-un caliciu şi o corolă bilabiată. 10. Fam. Rozma-rinul este un arbust. compoziţie chimică. rosmaricina. răspândire. Recoltarea începe din anul al treilea de cultură. de lumină. tanin. o serie se triterpene. bacteriostatic. vitamine.

Plantarea răsadurilor are loc în luna mai.81). Se seamănă în luna martie câte 3-5 g sămânţă la m2. Se folosesc 4-5 kg seminţe la hectar. în anii următori rădăcina pivotantă este înlocuită de un sistem radi-cular bine dezvoltat de la care pornesc mai multe tulpini. paste de dinţi). Umbelliferae Importanţă. Influenţa factorilor ecologici asupra cul-turii. calmând spasmele căilor respiratorii. la 35-40 cm. Se foloseşte şi în industria farma-ceutică. În formă uscată planta de cimbrişor se foloseşte la prepararea conservelor (datorită mirosului plăcut) şi condiment la prepararea unor pro-duse alimentare. Este o plantă iubitoare de căldură şi mai ales de lumină. alungit romboidale. Compuşii din herba au efect expectorant. Specie mediteraneană. Recoltarea se face la deschiderea primelor flori. pe timp însorit şi după ce s-a ridicat roua. Specia este rezistentă la secetă. 1. bronşitei şi răgu-şelii. antihel-mintic şi antiseptic. lungi de cca.Anthiriscum cerefolium L. Cimbrişorul este apreciat ca plantă meliferă şi ornamen-tală. acoperită cu perişor. Plăntuţele au o dezvoltare lentă şi nu suportă umbra. diuretic. Influenţa factorilor tehnologici asupra culturii.Satureja hortensis L. 1 cm. Frunzele sunt opuse. bogat ramifi-cată.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 1. cultivată la noi prin grădini. Plantele rezultate din rărit se pot folosi pentru înfiinţarea de noi culturi sau dacă sunt suficient de mari se pot valorifica.. Asmăţuiul . în primul an de vege-taţie cu rădăcină pivotantă. Producţia este de 10-15 t/ha plante verzi sau 3-4 t/ha plante uscate. Fam. Cultura se poate înfiinţa şi prin răsad care se produce în răsadniţe semicalde. Asmăţuiul este o plantă anuală. Ceaiul are proprietăţi expectorante. lemnoase în par-tea inferioară şi verzi în cea superioară. Părţile aeriene conţin cel puţin 1% ulei volatil.6. gargarisme. putându-se cultiva şi în acest scop. Se seamănă câte trei rânduri pe un strat. fiind folosit la tratarea tusei convulsive. Fructele sunt alun-gite şi ascuţite la capete. Înfloreşte în mai-iulie. Frunzele sunt tripenat-sectate cu suprafaţa netedă sau gofrată. răspândire. care sunt puternic aromate şi se utilizează la prepararea salatelor. Cimbrul de cultura . Asmăţuiul se cultivă pentru frunze. Labiatae Importanţă. lemnoasă. Florile sunt grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă şi au culoare albă. urmând ca după răsărire să se rărească la 20-25 cm între plante pe rând. compoziţie chimică. sosurilor picante şi pentru condimentarea altor preparate culinare. ulterior nu suportă excesul de umiditate.8. Particularităţi biologice (fig. care formează o tulpină înaltă de 50-70 cm. în parfumerie. coleretic-colagog (principiul amar).5 mm. cere umiditate în sol în timpul răsă-ririi. Subarbust. Cultura se înfiinţează primăvara din luna aprilie. cosmetică (loţiuni cu efect anti-septic). lan-ceolate sau ovate. un alcool aromatic. au suprafaţa netedă şi culoare brun-negricioasă. 20 cm.6. Uleiul volatil se foloseşte ca aromatizant şi dezinfectat (ape de gură. cu grosimea de 1-1. format din: compuşi fenolici 25% din care cel mai important este timolul. Particularităţi biologice (fig. 43 . Florile mici de culoare violaceu-roz formează inflorescenţe în vârful tulpinilor. lungă de cca.9.82). Fam.

Din această cauză se poate cultiva şi pe terenuri umbrite dar mai umede. Cultura se înfiin-ţează prin semănat direct începând din martie până în septembrie. Este o specie cu ce-rinţe moderate faţă de temperatură şi lumină. Se seamănă câte 4-5 rânduri pe strat la 20-25 cm între rânduri. Influenţa factorilor tehnologici asupra culturii. Recoltarea frunzelor începe după 30-35 zile după răsărire şi se re-petă la interval de 2-3 săptămâni. 44 . asociată cu temperaturi ridicate. Lumina intensă. La recoltare se rup frunzele de la exte-riorul rozetei.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Influenţa factorilor ecologici asupra culturii. determină emiterea prematură a tulpinilor florifere. înainte de culturile principale.

delicious).33-1. Parmen auriu) şi soiuri de iarnă a căror perioa-dă de consum durează din decembrie până în aprilie (Jonathan. intrând în compoziţia unor săpunuri. Parmen auriu.. larg piramidală (Starking. Pomul are vigoare şi longevitate mare (înălţimea 5-12 m şi diametrul coroanei de până la 7-8 m). Subfam.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Capitolul 2 SPECII POMICOLE 2. dă rezultate bune în tratamente împotriva diareei infantile.42 g/100 g p. Pătul.27. numărul mare de soiuri existente în cultură. London Pepping. sferic turtită (Domnesc. Intrarea pe rod a merilor se face după 5-6 ani de la plantare. dar şi sub formă de mân-căruri gătite (sosuri. Compoziţie chimică. îngust piramidală (Sari-sipan) şi plângătoare (Frumuseţea Romei.31 g/100 g p.16-1. Delicious auriu. Melba). substanţe pectice: 0.. Este un bun deconstipant. Mărul favorizează diareea şi eliminarea acidului uric. Particularităţi biologice (fig. aciditate totală (exprimată în acid malic) 0. Forma coroanei este caracteristică soiului. la proiecţia coroanei depăşind uneori raza proiecţiei de 2-3 ori.p. substanţe minerale: 0.4 g/100 g p. Mărul este utilizat atât în hrana omului sănătos cât şi cu caracter terapeutic.72 g/100 g propus proaspăt. MĂRUL . acesta putând fi: sferică (Creţesc. şampoane. Starking delicious. proteine brute: 0.p. Granny Smith). folosit în prevenirea cancerului intestinului gros. Mărul este o specie perenă cu o du-rată de viaţă de 35-40 ani. durata de viaţă este de 50-70 ani. Ø submijlocie: Renet portocaliu. Există soiuri de vară care se coc în luna august (Clark alb. Wagner. Vigoarea pomilor poate fi: Ø slabă: Starkrimson. Mărul este cea mai importanţă specie pomicolă. valoarea energetică 46-84. obezilor şi reumaticilor.1-0.18-0. sucuri. substanţe tanoide: 0.. în patiserie. permite eşalo-narea consumului de fructe proaspete pe tot parcursul anului. Banana de iarnă). 1985): apă: 77. Ø mare: Delicious roşu.. Wagner premiat).p.06-1. Fam.5-16. cu o mare putere de adaptabilitate în diferite zone. soiuri de toamnă a cără fructe se maturează începând din septembrie până în noiembrie (James Grive.1.. altoit pe por-taltoi viguroşi poate depăşi 50 ani. Golden spur. fiind recomandat artriticilor. nectaruri). alimentară şi terapeutică. Delicious auriu).p. Jonathan). La nivelul intestinului gros. zahăr total: 7. g/100 g p.14 g/100 g p.5. pretabile la cele mai diversificate sisteme de cultură şi forme de conducere. merii pitici rodesc în anul II sau III de la plantare.83). Fructele de măr conţin (RADU. invers piramidală (Parmen auriu. Ø mijlocie: Jonathan.8-88. Renet ananas. Fiind o plantă relativ rustică. Se consumă în special în stare proaspătă. mărul manifestă o mare putere desorbantă a toxi-nelor. Marea masă a rădăcinilor sunt repar-tizate în sol între 15 şi 80 cm adâncime.4 calorii.p. industria farmaceutică şi cosmetică. Pomoidae Importanţă. 45 . acid ascorbic: 1-47 mg/100 g p. Rosaceae.p.Malus domestica Bakh. ocupă locul III după bananier şi portocal în ceea ce priveşte importanţa econo-mică. creme.

Golden delicious). când fructele au mărimea unei alune. cărămiziu. Temperaturile ridicate din timpul verii sunt nedorite deoa-rece grăbesc maturarea fructelor. Mărul creşte şi fructifică normal în condiţii de tem-peratură cuprinsă între 7. bun pătat cu galben galben. cele legate reprezintă 5-10% care asigură o producţie mare. Nu suportă stagnarea apei şi nici seceta. inclusiv mugurii de rod rezistă în timpul iernii la temperaturi de -35 oC. Perioadele de secetă şi excesul de apă sunt greu suportate de măr.5-11oC. Mărul poate avea o ramificare slabă.1 Principalele soiuri de măr cultivate (2004) Soiul Close Stark Earliest Vigoarea soiului mare mijlocie Epoca de coacere a fructelor început iulie iulie Potenţial Culoarea fructelor productiv mediu aproape în întregime roşu roşie aprinsă pe 2/3 din foarte bun suprafaţă foarte bun roşie aprinsă foarte bun roşu intens galben auriu rumenit cu bun roşu galben. formând coroane rare (Parmen auriu. din numărul total de flori. partea aeriană. scăzând calitatea şi durata de păstrare. foarte bun ruginiu bun roşu pătat de galben foarte bun verde galben verzui foarte bun roşu portocaliu roşu pe majoritatea suprafeţei roşu sângeriu aprins. umiditatea atmosferică în jur de 70-80% favorizează calitatea recoltei.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Ø foarte mare: Renet de Canada. Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii mărului Temperatura. vişiniu închis Aromat de supramijlocie început de august vară Red Melba mare august Wagner submijlocie decembrie aprilie premiat Frumos de mare. foarte noiembrie-martie Boskoop mare Idared mijlocie noiembrie-aprilie Grany Smith mare martie-aprilie Frumos de septembrie mijlocie Voineşti decembrie Delicious de octombriemijlocie Voineşti decembrie Jonatan Delicious auriu Parmen auriu Mutsu Starkrimson Frumuseţea Romei mijlocie mijlocie mijlocie Mare submijlocie mijlocie noiembrie aprilie octombrie-martie octombriedecembrie octombrie-martie decembriefebruarie noiembrie-martie Umiditatea optimă reprezintă 70-75% din capacitatea de câmp a solului. foarte bun rumenit şi striat cu roşu galben. slab rumenit cu foarte bun portocaliu galben portocaliu. Precipitaţiile optime pentru cultura mărului trebuie să fie de 650-700 mm anual. Sortimentul de soiuri. Frumos de Boskop. Polenizarea la măr este încrucişată. optimul termic din perioada de vegetaţie este de 15oC realizată între înflorire şi maturitatea fructelor (130-160 zile). Wagner premiat) sau medie (Jonathan. slab rumenit cu bun portocaliu roşu încă de la legarea foarte bun fructelor bun bun roşu. Soiurile cultivate în plantaţiile pomicole din ţara noastră sunt prezentate în tabelul 11. 46 .1. Căderea fiziologică la măr loc în două etape: la două săptămâni de la fecundare şi la începutul lunii iunie. Tabelul 2.

Perele conţin: 8-15% glucide.04% provitamina A. magneziu. Mn. Fe. Se înlătură prin tratamente chimice cu acid alfa-naftil-acetic (2. amplasarea centrului gospodăresc. combaterea căderii premature a merelor. Părul este o specie pomicolă apreciată pentru calitatea fructelor care se consumă în stare proaspătă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Mărul preferă soluri fertile. Cea mai mare can-titate de pere se obţine pe continentul european.3% vitamina PP. culorii şi gustului fructelor.24-0. Plantaţiile de măr necesită o aprovizionare medie cu azot (20-60 kg/ha). formează o coroană înaltă de 7-8 m. Reuşeşte bine pe soluri luto-argiloase. 0.1-0.71% substanţe pectice. S).140. Cl. des-hidratate. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii mărului Plantaţiile de măr sunt amplasate în sistem intensiv şi superintensiv în vederea mecanizării totale a culturii mărului.5 mg/litru. bor. soluri negre de pădure. 2. Amplasarea plantaţiilor se face pe terenuri plane sau cu pante mici până la 15% începând cu parce-larea. Soiurile de mere de vară se recoltează cu 5-6 zile înainte coacerea deplină.5% acid malic. 3-12% vitamina C.4 D).7 mg/litru şi sub 15% calciu. La o cultură de pomi pitici producţia obţinută poate să ajungă până la 80 t/ha.12-0.01-0. Recoltarea. 0. Compoziţie chimică. zinc. cele de toamnă şi iarnă în săptămâna 2-4 a lunii octombrie. Particularităţi biologice (fig. În timpul vegetaţiei se face tăieri de formare a coroanei şi apoi în anii III şi IV de vegetaţie tăieri de întreţinere. 0. zinc solubil 3. Pomul se caracterizează printr-o vigoare şi longevitate mare. Italia fiind ţara cu produc-ţiile cele mai mari. rărire chimică sau manuală a fructelor în scopul îmbunătăţirii dimensiunii.24% substanţe minerale (P. luto-nisipoase.06-0. Subfam. Momentul optim de recoltare se determină după urmă-toarele criterii practice: uşurinţa cu care merele se desprind de pe ramuri.84). La noi în ţară se cultivă în toate regiunile fiind mai puţin răspândit decât mărul. durata de viaţă 40-80 ani. K. 47 . PĂRUL . fosfor (20-40 kg/ha) şi potasiu (20-60 kg/ha). ceea ce reprezintă 8-30 t/ha. primele semne de îngălbenire uşoară a pieliţei (virarea culorii de la verde la galben) şi tăria pulpei care se determină cu penetrometrul. podzolice.05% vitamina B.5-3.65% proteine brute. bogate în calciu. 0. sub formă de cidru sau distilate.02-0. 0. Producţia obţinută de la un pom în plină rodire este de 30-70 kg. 0. microelemente cu magneziu 0. Acest fenomen apare cu 2-3 săptă-mâni înainte de recoltare. congelate. cernoziomice. sub formă de sucuri. et DC Fam. trasarea şi amenajarea drumurilor. Rosaceae. 0.2. Pomoidae Importanţă. de regulă la virarea culorii. Părul intră mai târziu pe rod ca mărul (4-5 ani). stabilirea sortimentului de soiuri şi amplasarea lor pe teren.Pyrus sativa Lam. După recoltare merele se sortează pe două calităţi la soiurile de vară şi trei calităţi la soiurile de toamnă-iarnă. Ambalarea în vederea comercializării se face în lădiţe sau săculeţi din fibre textile. Altoit pe gutui vigoarea coroanei este mai mică (2-6 m) şi longevitatea 30-35 ani.

galben pai.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Sistemul radicular este dependent de portaltoi. bună. invers piramidală (Decana comisiei). Abatele Fetel. Polenizarea este entomofilă. verde-gălbui piriform. calitate f. Untoasă Liegel). Tabelul 2. verde gălbui bergamotiform. aromă de muscat f. Contesa de Paris. Părul altoit pe săl-batic şi franc dezvoltă un sistem radicular puternic care depăşeşte de 1. · vigoare foarte slabă: Passe Crassane. Partea aeriană.2. piramidală (Untoasă Hardy. cu roşu la soare semifondant galben cu roşu la soare f. Guyot. Soiurile de păr înfloresc primăvara când 61-67 zile consecutiv sunt temperaturi pozitive. Soiuri cultivate. verde-gălbui piriform. galben-pai. părul formează sistem radicular superficial. tulpina este sub forma unui trunchi drept.2 Sortimentul de soiuri de păr cultivate în România (2004) Soiul Trivale Triumf Epoca de recoltare iulie iulie iulie iulie-august august august a doua jumătate a lunii august a treia decadă a lunii august a doua decadă a lunii sept. 2/3 roşu aprins piriform. lipsă aromă Forma şi culoarea fructului Aromată de Bistriţa Favorita lui Clapp Untoasă precoce Morettini Timpurii de Dâmboviţa Napoca Williams Untoasă de Geoagiu Untoasă Bosc Abatele Fetel Republica Contesa de Paris octombrie Cure octombrie 48 . · vigoare mijlocie: Untoasă Bosc. bună. cu roşu rubiniu scurt piriform. calitate bună aromă fină. cu multe rădăcini ori-zontale situate la adâncimea de 20-40 cm. verde gălbui piriform lung. larg piramidală (Contesa de Paris. Altoit pe gutui. Unele soiuri pot fructifica partenocarpic mai ales în primăve-rile reci şi ploioase. sau uşor răsucit. J. a treia decadă a lunii sept. roşu cărămiziu piriform.5 ori proiecţia coroanei şi pătrunde în sol până la 4-5 m adâncime. aromă fină consistenţă mediocră. Williams. conic. bună foarte bună foarte bună pulpa fondantă şi aromată aromă fină. aromă intensă foarte bună aromă fină. bună. şi poate fi îngust piramidală (Passe Crassane). cilindric. bună calitate bună. bună scurt piriform. intensă. verde-gălbui. Sortimentul de soiuri de pere cultivate în România sunt redate în tabelul 2. Untoasă Giffard). fără sclereide f. Potenţialul productiv al părului este mare şi constant. majoritatea soiurilor sunt androsterile. Untoasă Hardy. a treia decadă a lunii sept. calitate f. Pomii pot avea: · vigoare mare: Cure. galben pai cu roşu la soare scurt piriform. octombrie Calitatea f. rumen la soare roşu intens bergamotiform. cărămiziu piriform lung. · vigoare slabă: Dr. Forma coroanei este dependentă de soi. bună. verde gălbui f.

reuşeşte pe terenuri cu expoziţie sudică. Nevoia maximă faţă de lumină este în faza de înflorit şi în perioada de legare a fructelor. pomul în rodire dă în medie 30-60 kg putând ajunge la 150-180 kg. perioada lungă de valorificare a fructelor. prune deshidratate. Fam. terenuri aluviale şi nisipuri solificate.Prunus domestica L. la hectar se obţine 15-25 tone. dulceaţă. 11. Potenţialul productiv al părului este la fel de mare ca al mărului. Pre-feră terenuri cu textură mijlocie.1°C. sud-estică şi sud-vestică. revene. nu formează coroane dese. valorificarea superioară a fructelor (gem. Umiditatea. consum în stare proaspătă). rezistente la scuturare. Părul este exigent faţă de sol mai ales dacă este altoit pe gutui. Recoltarea. culorii şi gustului fructelor care satisface pretenţiile unei largi game de consumatori. Este mai puţin pretenţios faţă de reacţia solului. rădăcina rezistă la 7.…-11°C. iar fermitatea pulpei scade începând din zona pedunculului. Părul este mai pretenţios faţă de lumină decât mărul. suficient de umede. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii perelor Amplasarea livezilor de păr se face în zonele umede. bine drenate. Rosaceae. volumul tăierilor în perioada de rodire este mai mic decât la măr. iar rărirea manuală se face în măsură mai restrânsă.2°C şi fructe legate de câteva zile -1. magiun. profunde. compot. diversi-tatea formei. Perioada de secetă şi excesul de apă sunt mai bine suportate de păr comparativ cu părul dar o puternică reacţie nega-tivă asupra calităţii recoltei. limita de rezis-tenţă a părului la îngheţ este de -26…-30oC. 49 . Cultura părului reuşeşte în general la un regim de pre-cipitaţii de 600650 mm anual.5oC. Părul altoit pe păr franc creşte şi fructifică bine în zonele cu precipitaţii medii lunare de 600-700 mm anual şi o umiditate relativă a aerului de 70-80%. rustici-tatea speciei. cerinţe reduse faţă de factorii de vegetaţie. în treimea inferioară şi mijlocie a versanţilor cu pante mici. pe terenuri care nu sunt expuse vânturilor reci de iarnă şi cu temperaturi de -28°C.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Influenţa factorilor ecologici asupra calităţii perelor Temperatura. înmul-ţirea uşoară prin altoire. în plină înflorire -2. Părul necesită mai multă căldură în timpul perioadei de vegetaţie decât mărul.3. Creşte şi fructifică bine în zonele unde temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 9. respectiv. distilate. producţii mari pe unitatea de suprafaţă. Momentul optim de recoltare a perelor este în funcţie de caracteristicile morfologice şi gustative ale fructelor mai exact când culoarea de fond a pieliţei virează de la verde spre o nuanţă mai deschisă.. Prunul este o specie pomicolă dominantă în arealul pomicol din ţara noastră datorită utilizărilor sale extrem de complexe: va-loarea alimentară ridicată. fiind mai puţin rezistent la temperaturile scăzute care limitează arealul plantaţiilor comerciale de păr. Rodirea periodică la păr este mai puţin accentuată ca la măr. Aplicarea îngrăşămintelor cu gunoi de grajd se va face în cantităţi moderate. amidonul din zona camerei seminale începe să se hidrolizeze. temperatura medie a perioadei de vegetaţie este de 14-16oC. Prunoideae Importanţă. subfam.9°C. La formarea petalelor (bobocii roşii) suportă temperaturi de -3.5-10. PRUNUL . fertile.

000 3.000 172. având o dezvoltare superfi-cială.000 0 0.000 0. lemnul de prun este folosit în industria creioanelor şi combustibil.1% au pătrunderea între 60-100 cm adâncime (MODORAN. La prunii altoiţi pe prun franc sistemul radicular este mai superficial. Bistriţene.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE din miez se extrage un ulei cu calităţi asemănătoare cu cel de migdal. Compoziţia chimică complexă a fructelor de prun sunt redate în tabelul 2.25) Lipide (total) Hidraţi de carbon (g total) Celuloză (fibre) g Substanţe minerale Ca Fe P Mg K Na Zn Cu Mn Vitamine A Acid ascorbic (mg %) Tiamină (mg) Riboflavină (mg) Niacin Acid pantotenic (mg) Vitamina B6 (mg) Folacin (mg) 32. Astfel.049 Particularităţi biologice La pomii pe rădăcini proprii (obţinuţi din drajoni. Compoziţie chimică.100 0. În ceea ce priveşte deplasarea pe orizontală rădăcinile aceluiaşi soi altoit pe corcoduş au ajuns la 7. arhitectonica şi ritmul de dezvoltare a sis-temului radicular depinde de portaltoi dar şi de soi.081 2. formează drajoni. din butaşi sau din seminţe) sistemul radicular repre-zintă 25-40% din greutatea totală a pomului. 2002). Tabelul 2.2% din total rădăcini) au fost amplasate între 30-60 cm şi numai 4. Multe soiuri autohtone cum ar fi Tuleu gras.7 m de trunchi pe când ale soiului Renclod verde la 8.096 0.430 0.182 0.200 Prune proaspete 85.3.25 m.200 55. marea masă a rădăcinilor fiind amplasată în sol între 10 şi 50 cm. 1962.010 0.3 Valoarea nutritivă a 100 g prune proaspete şi deshidratate (valori medii) (COCIU. trasantă.000 0.600 4. citat de MITRE. natura solului şi modu-lui de lucrare a solului.100 10. 1997) Elementul Apă Calorii Proteine (N x 6.300 0. Goldane. Majoritatea por-taltoilor franc de 50 .790 0.043 0. la pomii altoiţi pe corcoduş din soiul Vinete de Italia la Staţiunea Bistriţa majoritatea rădăcinilor (57. În cazul pomilor altoiţi.620 13.500 0.000 7.

Vinete de Italia. Vinete de Italia. · soiuri parţial autofertile: Agen. turtită (Montford. Renclod verde). invers piramidală (Anna Spath. Early Rivers. Renclod. Simon). Prunii intră în mod normal după 5-6 ani de la plantare. Înfloritul are loc înainte de înfrunzit la Nectarină roşie. vigoarea şi forma coroanei fiind caractere de soi. · soiuri autosterile: Tuleu gras şi descendenţele lui. La prun polenizarea este entomofilă. Vinete româneşti. Gras ameliorat. La prun nu se cunosc perechi de soiuri intersterile aşa că gruparea soiurilor în parcele se face cu uşurinţă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE prun emit drajoni care trebuie îndepărtaţi în fiecare an fiind consumatori inutili în economia pomului. Centenar. globuloasă (Agen. Tuleu gras. Pêche. Pêche. În pepinieră creşterile pot ajunge până la 2-3 m iar în livadă 2-2. În funcţie de modul de com-portare în procesul polenizării şi fecundării soiurile de prun se grupează în: · soiuri autofertile: Anna Spath. Portaltoii viguroşi cum este corcoduşul întârzie rodirea cu 1-2 ani faţă de porumbar sau Voi-neşti B (COCIU. piramidală (Tuleu gras. La soiurile Rivers timpuriu. Renclod verde) sau torsionat (Roşior văratic. trun-chiul prezintă nişte coaste evidente. 1977. fertilizări foliare cu bor. pru-nul creşte repede. Centenar). Anna Spath. Prunul înfloreşte după cais şi aproape concomitent cu unele soiuri de cireş. corcoduşii. Agen. Prunul produce 10-25 t/ha în funcţie de soi. Centenar. Dacă 20% din florile de pe pom sunt fecundate iar din acestea dacă 20-30%. vişin şi piersic. Tuleu timpuriu. Renclod Autosterilitatea unor soiuri de prun se datorează androsterilităţii (antere fără polen fertil). Stanley. Stanley. Vârsta intrării pe rod. Pêche. În ceea ce priveşte timpurietatea înfloririi deosebim: Ø soiuri cu înflorire extratimpurie: Burbank. Ø soiuri cu înflorire târzie: Tuleu gras. adică 4-6% din numărul florilor vor rămâne fructe producţia la pom va fi foarte bună. de tehno-logia aplicată. Unele soiuri încep să rodească de la 3-4 ani. Ø soiuri cu înflorire timpurie: Grase româneşti. După intrarea pe rod creşterea pomilor se tem-perează. Minerva. Carpatin atât altoiţi cât şi pe rădăcini proprii. 51 . mirabellele. 2002). Tuleu timpuriu) şi bene-ficiază de o bună capacitate de ramificare Agen. Pêche). Căderea ovarelor şi fruc-telor poate fi redusă ca intensitate prin măsuri agrotehnice specifice ca asi-gurarea polenizării cu albine. Trunchiul creşte drept şi cu riti-dom neted (Anna Spath. formând lăstari lungi şi subţiri. Intră târziu pe rod: Vinete româneşti. Ø soiuri cu înflorire mijlocie: Pêche. Stanley. Vinete de Italia. concomitent cu înfrunzitul la Vinete de Italia sau după înfrunzit (Vinete româneşti. De Bistriţa). citat de MITRE. Stanley. Tot caracter de soi este şi capacitatea de ramificare: ramifică slab soiurile Renclod Althan. Bosniace. Vigoarea pomilor. Potenţialul productiv la prun poate fi mare sau foarte mare în funcţie de soi sau chiar la acelaşi soi în funcţie de zonă. Începând cu anul III înfloresc şi leagă soiurile Tuleu timpuriu. Grase româneşti. dacă pomii sunt altoiţi sau sunt pe rădăcini proprii. În tinereţe. porumbarul. coroana atingând dimensiuni de 4-7 m în înălţime şi diametru.5 m. Vinete de Italia. Vinete de Italia). Coroana poate fi: fusiformă (Eric. Silvia. Vinete româneşti. Montford). Cele mai productive sunt soiurile Anna Spath. Stanley.

potenţial productiv scăzut. Grase româneşti. autofertil. Majoritatea soiurilor altoite pe corcoduş trăiesc de regulă 25-30 de ani în zone foarte favorabile chiar 40 de ani. fructele mijlocii. de calitate Vigoare mare. fructe de foarte bună calitate Vigoare redusă. autofertil. auto-steril. androsteril.).4. cu fructe de calitate Vigoare supramijlocie. rustic. fructe mijlocii sau mari. foarte productiv (27-28 t/ha). fructe de calitate Vigoare mare. fructifică pe formaţiuni lungi şi mijlocii. aspectuoase şi de calitate Vigoare mijlocie. rodire maximă 10-12 ani după care recolta scade treptat. cu fructe mari. Soiuri de prun cultivate în România (2000) Soiul Early Rivers Ialomiţa Carpatin Tuleu timpuriu Piteştean Minerva Renclod Althan Tuleu gras Dâmboviţa Albatros Record D'Agen Stanley Gras ameliorat Vinete româneşti Vinete de Italia Luna/decada maturării fructului VII/1 VII/2 VII/3-VIII/1 VII/3-VIII/1 VII/3-VIII/1 VIII/1 VIII/3 VIII/3 VIII/3 VII/3-IX/1 IX/1 IX/1-2 IX/2-3 IX/1-2 IX/2 IX/2-3 Principalele însuşiri agroproductive Viguros. de calitate Vigoare mare. pretenţios la climă şi sol. tolerant la plum-pox. tardiv. rodeşte pe buchete şi ramuri mijlocii. Perioada de creştere durează 3-7 ani. lemn fragil. secetă şi boli. secetă şi boli. Pêche etc. produce moderat (7-10 t/ha). productiv (24 t/ha). fructe de calitate Vigoare mică-mijlocie. androsteril. Tabelul 2. auto-steril. Pe plan mondial există în prezent peste 2500 de soiuri. Dintre aces-tea multe au fost încercate în ţara noastră. cea de început de rodire 4-6 ani. productiv (27 t/ha). fructificare spur. fructifică pe ramuri mijlocii şi lungi. rezistent la ger. cad la maturitate şi trebuie recoltate în 2-3 reprize Vigoare mijlocie. precoce. fructe mari de calitate Vigoare mijlocie. foarte productiv. productiv (15-18 t/ha). rodire spur. tolerant la viroze. de calitate mediocră. rodeşte pe ramuri mixte. Principalele soiuri recomandate la înmulţire în ţara noastră sunt prezentate în tabelul 2. În plantaţiile vechi sorti-mentul este reprezentat de soiuri autohtone şi străine validate în cultura pru-nului (Tuleu gras. rezistenţă mijlocie la boli. rezistent la ger şi boli. fructe mici dar de foarte bună calitate Vigoare mijlocie. rezistent la ger. fructificare spur. autosteril. autofertil. tolerant la plum-pox. Anna Spath. foarte productiv. Vinete româneşti. fructificare spur. fructe foarte mari. fructifică pe buchete de mai şi ramuri mixte. pomii intrând în perioada de declin. produce moderat. fructifică pe formaţiuni scurte şi mijlocii. productiv Vigoare milocie. precoce. dar sensibil la secetă. fructifică pe ramuri scurte şi mijlocii. foarte productiv Vigoare mare. Sortimentul de soiuri la cultura prunului.4. foarte productiv (20-25 t/ha). autofertil. foarte productiv (27-30 t/ha). foarte productiv Vigoare mijlocie. precoce. productivitate mijlocie. fructe mijlocii de calitate Vigoare mică-mijlocie. fructe aspectuoase şi de calitate 52 . fructe de calitate Vigoare supramijlocie.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Longevitatea prunului este de aproape două ori mai mică decât a mărului şi părului. rodeşte pe ramuri mijlocii. Early Rivers. androsteril.

Ruth Gerotetler.-3. florile deschise. Record.. · soiuri pentru deshidratare. Grase româneşti. iar în unii ani pot provoca căderea mugu-rilor floriferi.VIII).5-11°C. 1997). Ø mijlocii (16.9. Astfel.+4. Media maximelor trebuie să fie +16°C.. pentru maturarea fructelor 2000-2200°C la soiurile timpurii (Rivers timpuriu.. În ceea ce priveşte durata strălucirii soarelui optimă pentru prun. Soiurile europene sunt destul de pretenţioase faţă de apă. magiun. gem.2.VII-15. După modul de valorificare soiurile se grupează în: · soiuri pentru consum în stare proaspătă. Cel mai sensibil organ al florii este pistilul apoi ovarul. Pragul biologic la care prunul porneşte în vegetaţie este de +5°C. din care minim 100-120 mm în luna august.-6°C dacă înainte de înflorire au fost câteva zile cu temperaturi scăzute (CONTARCEANU. Renclod Althan. Ø timpurii (16.4°C. Tuleu gras. Diana.VII). rezistă până la -2. soiurile de prun se împart în: Ø foarte timpurii (înainte de 15. Ialomiţa. rezistă până la -3. este nevoie de 2100-2200 de ore de strălucire a soarelui şi 100-110 zile cu cer senin.) (COCIU. De la acest prag necesarul temperaturilor active pentru declanşarea înflori-tului este de 321°C.2.VIII-15. Excesul de căldură însoţit de secetă şi vânturi uscate nu este favo-rabil culturii prunului.9°C. 10-11°C: Stanley. Pentru o bună fecundare a florilor prunul pretinde temperaturi de 10-25°C în perioada înfloririi.2°C. gemuri în defavoarea celor de distilare şi creşterea ponderii în sorti-ment a fructelor consumate în stare proaspătă. dulce-ţuri. sunt distruse la temperaturi de -1..-4. Gras ameliorat etc. Cerinţele soiurilor faţă de temperatură depind de speciile din care provin. nectar. Orientarea de perspectivă în sortimentul de soiuri de prun este de creştere a cantităţilor de prune industrializate sub formă de compot.X). Cerinţe faţă de temperatură. Roşioare văratice (COCIU. 1953). Anna Spath. 1997). Silvia.IX-15. Limita superioară de rezis-tenţă la ger este de -50…-55°C Cu o rezistenţă mai bună la ger sunt soiurile Stanley. Rezistenţa florilor creşte până la -5. Cel mai ridicat nivel de acumulare a pruinei se realizează în zonele în care diferenţa de temperatură dintre zi şi noapte este mare. Gerurile de revenire din februarie scad rezistenţa la ger cu câteva grade. compoturi... Fructele legate. Agen. dovadă zonarea lor naturală în regiunile deluroase sau în văile largi ale râurilor mari şi umiditate suficientă în sol (COCIU. siropuri.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE În funcţie de momentul maturării. în funcţie de soi 89.IX). 53 . Izotermele favorabile culturii prunului sunt 8. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii prunelor. Ø târzii (16.. 1997).1°C. +17°C iar media minimelor +3. Cea mai mare densitate de pruni se găseşte în zonele în care cad 700-800 mm preci-pitaţii anual.. Cerinţele faţă de apă. Fiind o specie cu înflorire timpurie mugurii florali şi florile sunt sensibile la gerurile târzii de primăvară. florile în fază de boboc.5°C: Vinete româneşti. distilate Calitatea bună a fructelor se realizează doar în zonele călduroase. · soiuri pentru dulceaţă. Minerva) şi de 3200-3500°C pentru soiurile târzii (Gras românesc.

prun franc) care au mare capacitate de adaptare la diferite tipuri de sol. podzoluri. Tipurile de sol favorabile culturii prunului sunt solurile brune. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii prunelor. Unde nu se poate asigura apa necesară din precipitaţii se impune irigarea. Recoltarea prunelor se face în funcţie de modul de valorificare al fructelor. Fertilizarea se face în funcţie de gradul de aprovizionare al solului cu elemente nutritive. Deşi prunul face parte din grupa speciilor cu cerinţe mijlocii faţă de lumină. 11 kg P2O5 s.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE În ceea ce priveşte umiditatea atmosferică. Aceasta este o condiţie obligatorie pe toate tipurile de sol indiferent de alte însuşiri fizice sau chimice (COCIU. intensiv. la o producţie de 15 t/ha se extrag anual din sol 36 kg N s. Cultivaţi pe versanţi mai puţin însoriţi pomii produc fructe mai mici. totuşi prunul preferă expoziţii sudice. prunul cere valori ale umidităţii relative cuprinse între 68 şi 72% iar în iulie 56-64%.a. super-intensiv cu densităţi de până la 2222 pomi/ha. Prunul se cultivă în sistem de cultură pură. 1997). nu suportă scăderea conţinutului de oxigen. diferenţierea incompletă a mugurilor de rod şi la secetă prelungită chiar uscarea pomilor. tendinţa de înălţare a coroanelor. Lipsa apei se manifestă. recomandate la hectar sunt de 120 kg N. 50 kg K2O s. slab colorate. şi 22 kg CaO s. 70-80 kg P2O5 şi 120 K2O. La un hectar plantaţie de prun cu un număr de 200 pomi. uscarea ramurilor din zonele umbrite.. cu un conţinut redus în zaharuri şi cu gust mediocru. prin căderea frunzelor. Prunul creşte bine numai în solurile în care volumul de sol neafectat de procesele de reducţie (gleizare) la dispoziţia sistemului radicular este de minim 30%. Cerinţele faţă de sol la prun sunt moderate datorită sistemului radi-cular trasant care explorează un volum mare de sol. Solul în plantaţiile tinere se menţine în sistem de ogor negru sau înierbarea între rânduri şi ogor pe rând. 54 . Pomii altoiţi pe prun franc au cerinţe mari faţă de apă. nevoile faţă de acest factor climatic fiind satisfăcute în toate zonele pomicole. densitatea optimă pentru soiurile aflate în cultură este de 500-600 pomi/ha. Se fac tăieri de formare în tine-reţe. conţinutul solului în argilă. cei altoiţi pe corcoduş cerinţe mijlocii iar cei altoiţi pe zarzăr sau pe piersic au cerinţe minime. sud-estice şi sud-vestice. Chiar când expoziţia este bună lumina poate deveni insuficientă în plantaţiile prea dese sau cu forme de coroană inadecvate speciei. Prunul este sensibil la aeraţia solului. dozele de s. clasic. Lipsa luminii determină degarnisirea bazei şarpantelor. brunroşcate de pădure. Cerinţele faţă de apă sunt influenţate pe lângă alţi factori de portal-toi şi de soi. precipitaţiile anuale şi producţia planificată. favorizează atacul de Monilinia laxa putând compromite recolta.. Prunul nu suportă nici excesul de umiditate din sol (mai greu de suportat când este altoit pe zarzăr şi mai uşor când este altoit pe franc) nici cel din atmosferă.a. pod-zolite. Cerinţe faţă de lumină. a. S-ar putea practic spune că solul nu este o problemă pentru cultura prunului mai ales datorită portaltoilor (corcoduş. Astfel pentru consumul în stare proaspătă. prunele se recoltează la maturitatea de consum când sunt destinate consumului intern şi cu 2-5 zile mai repede pentru cele destinate exportului şi cele care se transportă la distanţe mari. de rărire şi fructificare în perioada de vegetaţie şi de regenerare în perioada de declin. încetarea creşterii lăstarilor. mai ales la soiurile sensibile. Ploile reci din perioada înfloritului împiedică polenizarea şi fecun-darea.a. de consumul specific al prunului.a..

Rosaceae. aciditate titrabilă 0.03-26%. Vârsta intrării pe rod. producţia de caise a anului 1998 a fost de 37 mii tone. subfam. cu un total de 3 milioane pomi. CAISUL . iar producţii economice realizează în anii V-VI. Turcia).88%. cenuşă 0. PRICĂ (1971). băuturi alcoolice. Modul de fructificare. raportul zahăr-aciditate 8. 11 mg.Armeniaca vulgaris Lam. zahăr total 8. 23 mg. Pomii ajung repede la 4-6 m şi la un diametru al coroanei de 6-8 m.4. 300 mg. 2-3 valuri de creştere în aceeaşi perioadă de vegetaţie. Mari de Cenad. Principalele zone de cultură a caisului sunt cele din vestul şi sud-vestul ţării.56-1. conţinutul în vita-mine: 7 mg vitamina A. P. 0.06 mg vitamina B1 . La începutul rodirii toate soiurile de cais fructifică pe ramuri lungi. inclusiv nisipurile din sudul Olteniei. mijlocii şi anticipate.670 mii tone din care în Asia 1358 mii tone. Royal rodesc pe ramuri buchet iar soiurile Timpurii de Chişinău şi De Olanda pe ramuri mijlocii. nectaruri. Prunoideae Importanţă. Cea mai mare ţară producătoare de caise este Turcia cu 538 mii tone. citat de MITRE (2002) constată că marea masă a rădăcinilor la caisul altoit pe corcoduş se situează în sol la 24 cm adâncime. pectine 0. săruri minerale: K. În primii ani de viaţă. Caisele se folosesc pentru consum în stare proaspătă sau pentru industrializare: sucuri. Caisele fac parte din grupa fructelor cele mai apreciate de consumatori. aroma specifică. 5 mg (RANDORNI. compoturi. Na. Aceste ramuri în anul următor rodirii devin purtătoare de ramuri buchet. anemiei etc.73%. Spania. dulceţuri. larg piramidală (Mari de Cenad). 2002). Mg. Particularităţi biologice Altoit pe prunul buburuz.20%. Sulmona.40-23. Practica medicală scoate în evidenţă efectul pozitiv al consumului de caise proaspete în digestie (prin reacţia alcalină a sucului). invers piramidală (Royal). 0. Suprafaţa apreciată ca fiind ocupată de cais este de cca. încep să fruc-tifice din anul III-IV de la plantare. Mai târziu soiurile Selena. înregistrându-se creşteri anuale de 80-120 cm cu nume-roşi lăstari anticipaţi. Timpurii de Arad. Caisul este o specie precoce care formează muguri floriferi încă din pepinieră. cu potenţial ridicat de rodire.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 11. Vigoarea coroanei. timpurietatea şi productivitatea sa.%. caisul are un sistem radicular mai profund decât în cazul altoirii pe corcoduş.3 mg vitamina B2. conţinutul bogat în zaharuri.40-15. distilate. 10 mii hectare.86%. Forma coroanei la cais este specifică soiului putând fi globuloasă (Tivoli). respectiv sudul şi sud-estul ţării. Pe plan mondial producţia totală de caise a fost în anul 2002 de 2. Alături de ramurile mijlocii şi ramurile buchet caisul rodeşte şi pe ramuri mixte cu lungimi variabile între 30-70 cm. După intrarea pe rod coroanele devin rare. Italia.93%. 55 . Cererea mare de caise este determinată de însuşirile calita-tive şi tehnologice a acestora: fineţea pulpei. 6 mg vitamina PP. S. Germania. După RADU (1985).28-0. sferic turtită (Umberto). Extinderea caisului în cultură este argumentată şi de precocitatea. caisele conţin: apă 79-88%.30-0. fructe congelate şi deshidratate. Fam. Majoritatea soiurilor însă. substanţe tanoide 0. Ca 15 mg.70% şi o valoare energetică de 21-77 cal. aciditate şi alte substanţe specifice. refacerea hemoglobinei. Europa 796 mii tone (Franţa. citat de MITRE. În România. gemuri. utile organismului. 10 mg vitamina C. proteine 0. 6 mg. ritmul de creştere a pomi-lor este foarte rapid.

22ºC. Sortimentul de soiuri la cultura caisului. asigurând astfel autopolenizarea înainte de fenofaza opti-mă înfloritului (COCIU. Longevitatea economică la cais este de 15-20 ani. iar în timpul vegetaţie preferă temperaturi medii de 20ºC. a căror antere crapă şi proiectează polen pe stigmat. Rezistenţa la ger a mugurilor de rod variază şi în funcţie de formaţiunile fructifere pe care se găsesc şi poziţia acestora în coroană. Soiuri de cais cultivate în România (2000) Epoca de recoltat luna/decada VI/3 Timpurii de Chişinău Royal VII/1 Cea mai bună de Ungaria VII/2 Mari de Cenad VII/2 Paviot VII/3 De Olanda VII/3 Mamaia VII/2 Soiul Luizet Cais trandafiriu Umberto VII/2 VII/3 VII/3 Greutatea medie a fructelor (g) 45 55 65 80 60 60 50 75 70 55 Culoarea fructelor galbenă portocalie galben-portocalie portocalie galben-roşiatică portocalie-roşiatică portocalie-roşiatică galben deschis cu puncte roşii-violacee Roşie-vişinie portocalie-violacee Temperatura medie anuală optimă culturii caisului este de 9. Spre deosebire de cireş şi prun. Tabelul 2. putându-se ajunge la producţii de 50-70 kg/pom. Rezistenţa mugurilor la ger scade cu apropierea primăverii. momentul ieşirii din repausul obligatoriu de iarnă. amplitudinile de temperatură. caisul leagă uneori chiar şi fără prezenţa albinelor. Caisul poate produce mult încă din primii ani de rodire. fecundare şi legare..5-11ºC. suferind la -10. Fenofazele de înflorire.. Factorii limitativi ai culturii caisului în ţara noastră îi constituie temperaturile scăzute din timpul iernii.-12ºC. fapt ce se explică prin conformaţia organelor florale: la cais înainte de deschiderea florii. Mugurii din partea inferioară a coroanei şi cei de pe buchetele de mai sunt mai sensibili la ger în timp ce mugurii de pe ramurile lungi şi mai viguroase şi cei de pe valul 56 . Dacă după ieşirea din repausul obligatoriu survin zile calde urmate de geruri de revenire. legare se desfăşoară când tempera-tura aerului depăşeşte 10-12ºC. Caisul este o specie pretenţioasă faţă de temperatură.. Rezistenţa caisului la temperaturile scăzute din timpul iernii depinde de soi.5. fecundare. Potenţialul productiv. Principalele soiuri de cais avizate la înmulţire sunt prezentate în tabelul 11. muguri de rod rezistă până la -20. Temperatura.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Comportarea în procesul polenizării. Dacă pomii au trecut printr-un an normal şi sunt bine căliţi. vârstă..5. Pomii intră în vegetaţie după 7-10 zile cu temperaturi în aer mai mari de 6ºC. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii caiselor. Majoritatea soiurilor de cais sunt autofertile. gerurile de revenire şi temperaturile scăzute din perioada de înflorire. Altoit pe prun şi încadrat într-o tehnologie adecvată de cultură poate avea o longevitate eco-nomică mai mare cu 5-10 ani. pistilul este strâns între stamine. 1993). acestea provoacă pierderea mugurilor de rod. la care lipsa albinelor com-promite recolta. Caisul nu suportă temperaturile excesive din timpul verii mai ales dacă sunt asociate cu lipsa de apă.

fertilizarea excesivă cu azot. .normarea producţiei în perioadele de ger.scoaterea şi arderea ramurilor şi pomilor afectaţi de apoplexie. cu conţinut ridicat în săruri. la înfiinţarea plantaţiilor se vor folosi forme de co-roană şi distanţe de plantare care să permită asigurarea unei bune lumino-zităţi pentru întreaga coroană. Originar din ţările calde. caisul răspunde bine la irigat mai ales atunci când se urmăresc obţinerea de producţii mari de fructe şi de calitate. sunt improprii culturii caisului. nu suportă apa freatică în apropierea rădăcinilor. Lumina. în zonele cele mai favorabile sub aspect climatic. .MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE al doilea de creştere.alegerea portaltoilor adecvaţi în funcţie de soi şi mediul edafic. . rezistă mai bine la temperaturi scăzute. permeabile pentru apă şi aer. Zonele cele mai favorabile pentru cultura caisului sunt acelea unde temperaturile în timpul iernii nu scad sub -25°C. Împotriva evitării apariţiei fenomenului de pieire prematură a caisu-lui se poate interveni prin măsuri preventive cum sunt: . . reducerea diferenţierii mugurilor de rod şi maturării lemnului. cu lipsă de umiditate. Rezistenţa la ger este determinată şi de agrotehnica aplicată. Altoiţi pe corcoduş. pomii tolerează oarecum şi astfel de soluri. De asemenea. în tot cursul zilei. Astfel. bogate în fosfor şi potasiu.obţinerea unor portaltoi noi între cais şi prun. suficiente dacă sunt bine repartizate în timp. preferă solurile adânci cu fertilitate ridicată. amplasarea pomilor la baza pantei sau pe terenuri plane. lutoase sau luto-argiloase.asigurarea unui regim optim de fertilizare şi irigare. Solul. drenate. . Sistemul radicular nu suportă excesul de apă din sol chiar dacă este tem-porar.amplasarea plantaţiilor de cais pe terenuri uşoare. cu slabă permeabilitate pentru apă şi aer. chiar în fenofaze critice (COCIU. cu apă stagnantă sau cu apă freatică la mai puţin de 1. degarnisi-rea semischeletului. nisipuri în diferite stadii de solificare. În faza de coacere. Solurile grele şi reci.5-2. Plantaţiile de cais sunt înfiinţate în sistem clasic (333 57 . cu reacţie neutră sau alcalină. De asemenea. fără drenaj aerian accentuează efectul negativ al temperaturilor scăzute. inducţia şi diferenţierea mugurilor de rod. fructele nemaiputând fi valorificate corespunzător deoarece crapă. Deşi este cunoscută ca o specie rezistentă la secetă. Caisul este cunoscut ca o specie cu cerinţe deosebite pentru lumină. Insuficienţa luminii determină uscarea ramurilor de rod. precum şi cele pietroase. caisul este una din speciile pomicole rezistente la secetă. De asemenea.0 m adâncime.efectuarea cu rigurozitate a tratamentelor fitosanitare. Altoit pe zarzăr se comportă bine chiar şi pe nisipuri irigate sau neirigate. . Pe asemenea soluri pomii vegetează slab şi pier prematur. . irigarea prelungită. Nevoia de apă la cais se resimte puternic şi după recoltarea fructelor când se urmăreşte stimularea creşterilor. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii caiselor.utilizarea prunului ca intermediar. ca urmare a centrului său genetic în care s-a format. aceste cauze determinând pieirea prematură a pomilor. excesul de apă duce la deprecierea calităţii pro-ducţiei. Umiditatea. 1993). Datorită acestei însuşiri caisul reuşeşte bine în zonele de silvostepă şi stepă unde cad cantităţi reduse de precipitaţii în jur de 400-600 mm anual. Caisul reuşeşte pe soluri mijlocii sau uşoare. De aceea ampla-sarea plantaţiilor se va face pe expoziţii sudice sau sud-estice.

4 mg/100 g Fe. După RADU (1985) fructele conţin 82-91% apă.2-0.47%. 17-18 g substanţă uscată. Fructele pot fi consumate în stare proaspătă sau prelu-crată sub formă de gem.3 g proteine.05). 0.90). PIERSICUL . ceea ce face ca fructele recoltate prea devreme să fie fade. În primii ani de vegetaţie se fac tăieri de formare a coroanei. la distanţa de 6/5. 5-12 g zahăr total. 0. Întreţinerea solului se face în sistem ogor negru sau combinat cu îngrăşăminte verzi. 0. băuturi răcori-toare. arteroscleroză şi obezitate. În timpul formării fructelor se recomandă aplicarea a 4-7 udări cu norme de 400-700 m3/ha în funcţie de tipul solului. 80-100 kg P2O5 şi 80-100 kg K2O. 2. 2 mg/100 g Na. fructe deshidratate.02-0.4 g aciditate titrabilă.03). fructoză 1. 0. Pieirea prematură a caisului (apoplexia) este un sindrom extrem de pericu-los. Caisul reacţionează pozitiv la aplicarea îngrăşămintelor organice şi chimice. B6 (0. iar în caz de accidente climatice se refac uşor. iar aroma specifică soiului se manifestă intens.5 m). rini-chi. după RANDOIN conţine 230 mg/100 g K. · nectarine. forma şi culoarea caracteristice soiului. În plantaţiile moderne de cais vor trebui asigurate spaţii de răcire în care caisele vor fi depozitate provizoriu înainte de a fi transportate cu mijloace adecvate către pieţele de desfacere. coacerea se realizează uniform.7 g pectine. 58 . Fructele destinate transformării în dulceţuri de caise verzi vor fi recoltate înainte de întărirea sâmburelui. procesul de maturare nu mai continuă după maturarea fructelor.3-1. nectar.4-1.3-0.4 g tanoide. bolnave şi rupte. permiţând recoltarea integrală. Conţinutul în vitamine este reprezentat de acid ascorbic 58 mg/100 g. iar cele destinate industrializării la completa maturitate. 0. după intrarea pe rod se fac tăieri de fructificare şi curăţire de ramuri uscate. creşteri reduse. cu pieliţa nepubescentă şi pulpa neaderentă la sâmbure. Pentru consum în stare proaspătă caisele se recoltează când fructele au atins mărimea. Valoarea energetică este de 29. Pe plan mondial se cultivă patru categorii de piersici: · piersici propriu-zise cu pieliţa pubescentă şi pulpa neaderentă la sâmbure. Recoltarea fructelor.0-64. subfam. B2 (0. produc mult şi constant an de an.02 mg/100 g Zn. trebuie reţinut că. A (0. Piersicul are şi alte avantaje care justifică extinderea lui în cultură cum sunt: pomii intră repede pe rod.0%.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE pomi/ha.5 m). Dintre glucide conţine: glucoză 1. Pentru un hectar plantaţie se recomandă următoarele cantităţi de substanţă activă: 100-120 kg N. distilate. Rosaceae. Fam.7 g cenuşă. 0. 10 mg/100 g Mg. 5/3. Piersicile sunt recomandate în alimentaţia bolnavilor de ficat. bacterii sau ciuperci şi dege-nerarea scoarţei trunchiului pomilor datorită gerurilor.43) mg/100 g. 8 mg/100 g Ca. fructe mici. compot.6%. Prunoideae Importanţă. 0. pulpa este încă fermă. E (0. · pavii.5. vitamina B1 (0. uscări de şarpante şi în final uscarea întregului pom. Acest sindrom este generat de următoarele cauze: atac de virusuri.30).6 mg/100 g Mn. 0. Piersicul este o specie pomicolă valoroasă datorită particularităţilor biologice ale pomilor şi însuşirilor terapeutice şi tehnolo-gice ale fructelor.05 mg/100 g Cu.0 cal%. simptomatic pomul prezintă aspect clorotic. 22 mg/100 g P. exprimată în acid malic. zaharoză 6. cu pieliţa pubescentă şi pulpa aderentă la sâmbure. 0.Persica vulgaris Mill. intensiv (571 pomi/ha. Perioada de maturare a caiselor este în general scurtă. Dintre elementele minerale.

59 . Ramura de rod de bază la piersic este ramura mixtă. salbe anticipate. Completarea golurilor se face în primii ani deoarece în plantaţii de peste 8-10 ani completarea golurilor nu mai este rentabilă. 12 zile după cais şi concomitent cu unele soiuri de migdal. 1982). Timiş. Polenizarea se face deseori în cadrul aceleiaşi flori.7-2 ori raza proiecţiei coroanei şi amplasat la adâncimea de 15-80 cm.12 g/zi iar în etapa întăririi sâmburilor creş-terea fructelor se reduce şi mai mult 0. Particularităţi biologice Sistemul radicular. Cardinal. Tăiat an de an piersicul îşi menţine permanent echilibrul între creş-tere şi fructificare pe toată durata vieţii.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE · brugnone. Ritmul şi durata creşterii fructelor. Ramurile salbe şi ramurile buchet se întâlnesc mai ales la pomii debili intraţi în declin. buchete de mai şi ramuri anticipate.7-1.66 g/zi. Potenţialul productiv la piersic este foarte mare. puţine dintre acestea au sâmburii crăpaţi (MONET citat de M. Blazing gold. Polenizarea şi fecundarea. buchete anticipate. Bihor. O condiţie de bază este realizarea de plantaţii încheiate fără goluri. Satu Mare. prun şi păr. Florile fecundează în proporţie de 59-90% în funcţie de soi. În ultimul timp se constată o creştere a cererii de nectarine pe plan mondial. Piersicul deţine după migdal locul doi în ceea ce priveşte capacitatea de lăstărire anticipată formând mai ales la pomii tineri 1-2 serii de lăstari anticipaţi pe vară. pot fi mixte anticipate. Vigoarea pomilor şi habitusul coroanei. Alături de aceasta piersicul mai rodeşte pe ramuri salbe. cireş. suferinzi sau supraîncărcaţi cu rod.. Frunzele lui cad în a 2-a jumătate a lunii octombrie şi în noiembrie. Capacitatea de lăstărire anticipată. cu pieliţa nepubescentă şi pulpa aderentă la sâmbure. O pondere prea mare de lăstari anticipaţi în coroana pomilor indică fie o încărcătură mică de fructe în anul respectiv fie o tăiere prea severă. Dolj. O rărire timpurie şi intensă a fructelor accentuează fenomenul de crăpare. Arad. Piersicul înfloreşte timpuriu. În primii ani de viaţă pier-sicul creşte foarte viguros. vişin. vârsta pomilor. zona municipiului Bucureşti. condiţiile de climă. bine ramificat care depăşeşte de 1.31-0. 1993). Specificul fructificării. Piersicul are o perioadă de vegetaţie lungă. Pouyet. la cca. Înfloritul. Majoritatea soiurilor de piersic sunt auto-fertile. Din fructele legate cad fiziologic 30-40%. Piersicul începe să formeze primele fructe în anul al 2-lea de la plantare dar producţii economice se obţin începând cu anul IV. Piersicul altoit pe piersic franc formează un sistem radicular bogat. În cadrul soiului deschiderea florilor se eşalonează pe o perioadă de 5-7 zile (POPESCU şi colab.. În primele 4 săptămâni după legat piersicile cresc lent 0. Această specie nu are alternanţă de rodire. La rândul lor ramurile anticipate. înainte de des-chiderea ei. Precocitatea. Când pomii au multe fructe. Ciclul anual. Fenomenul se amplifică dacă se udă abundent în perioada de la începutul întăririi sâmbu-rilor. În ţara noastră piersicul este răspândit în judeţele Constanţa.POPESCU şi colab. În livezi intensive irigate se pot obţine 20-25 t/ha fructe. După ce se întăresc sâmburii ritmul creşterii fructelor devine cu atât mai accentuat cu cât epoca de coacere a fructelor este mai timpurie. Fenomenul crăpării sâmburilor apare cu frecvenţă mare la soiurile cu coacere timpurie şi extratimpurie: Madeleine. Piersicul altoit pe migdal are un sistem radicular mai puţin dez-voltat dar mai profund decât cel altoit pe piersic franc. dacă nu se fac intervenţii de tăiere pomii se degarnisesc şi se epuizează repede producând fructe puţine şi de calitate slabă. şi în anii cu primăveri reci. Springtime etc. Mayflower.

primăvara după pornirea în vegetaţie. lovituri de grindină.5ºC. piersicul manifestă cerinţe mari faţă de căldură fiind depăşit în această pri-vinţă doar de cais şi migdal. temperaturi de 10.. scurgerile iau amploare acestea trebuie curăţite până la lemn sănătos. Dacă anul climatic este normal şi gerurile vin treptat mugurii flori-feri ai piersicului rezistă până la -23. de altfel ca la majoritatea mugurilor pomilor fructiferi. Longevitatea pomilor.H. Principalele soiuri de piersici.. dezinfectate cu sulfat de cupru 3-5% şi acoperite cu mastic.Hale Elberta Flacăra Loadel 85 110 115 130 120 150 160 160 145 150 170 150 155 150 200 170 170 165 200 170 200 140 60 albă albă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă aderent aderent aderent aderent aderent aderent aderent aderent semiaderent semiaderent semiaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent aderent .9ºC în fenofaza de buton roz -3. atac de insecte şi boli. optimul termic pentru înflorit fiind de 13-16ºC. El creşte şi fructifică bine în zonele cu veri călduroase şi ierni blânde din arealul podgoriilor. Soiuri de piersici. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii piersicilor. dacă gerul survine brusc.8ºC la înflorirea deplină şi -2. 1993) Soiul Greutatea medie a fructelor (g) Culoarea pulpei Sâmburele Madeleine Pouyet Sprintime Springold Maycrest Sprincrest Blazingold cardinale Dixired Colins Early Redhaven Jerseyland Redhaven Compact Redhaven Red top Southland Halehaven Vedete Redskin I. Dacă însă.-12ºC pot afecta mugurii de rod. Pragul biologic pentru umflarea mugurilor este de 6. Tabelul 2.5ºC iar pentru deschiderea florilor de 10.25ºC. Temperatura. când pragul de rezistenţă la piersic este de -4.6.1ºC după legarea fructelor..6. Când scurgerile sunt sporadice şi de mică intensitate nu sunt necesare intervenţii tehnolo-gice. Perioada critică este. după o perioadă relativ călduroasă. Soiuri de piersici nectarine şi pavii (POPESCU şi ELENA VOICA. În zone cu favorabilitate ajunge până la 18-21 ani.. Fiind originar din zonele calde ale Asiei Centrale. nectarine şi pavii cultivate în România sunt redate în tabelul 11. răni accidentale. În cazul altoirii pe portaltoi franc plantaţiile de piersic produc economic 14-16 ani.5ºC. cu temperaturi medii anuale de 10-11.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Gomoza (apariţia scurgerilor de clei) este determinată de ger.

Acest fenomen are mai multe cauze: . Excesul de umiditate este şi el dăunător. cantitatea de lumină este de 4 ori mai mică decât în câmp. cu fertilitate mij-locie pe treimea mijlocie şi superioară a pantelor. 3000ºC pentru maturarea soiurilor târzii şi o temperatură medie de 16ºC.5. Lumina.MATERII PRIME VEGETALE Soiul Greutatea medie a fructelor (g) Culoarea pulpei SEVASTIŢA MUSTE Sâmburele Fortuna Babigold 5 Vivian Andras Babigold 7 Babigold 9 145 140 140 170 185 170 galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă semiaderent aderent aderent aderent aderent aderent Nevoia de frig a piersicului este de 750-1200 ore (în funcţie de soi) cu temperaturi inferioare pragului biologic (POPESCU şi colab. De aceea în zonele cu precipitaţii insuficiente se impune irigarea. Printre soiurile mai rezistente la ger se numără soiurile de pavii: Babygold 7. Fortuna şi Vesuvio. soiurile de piersic: Redhaven şi Halehave. Vivian. la care. piersicul este o specie rezis-tentă la secetă. sud-estice şi sud-vestice şi se vor folosi distanţe de plantare şi forme de coroană care folosesc la maxim lumina.5 şi 7. Conţinutul în calcar activ nu va trebui să depăşească 7% în cazul altoirii pe piersic franc şi 15% în cazul altoirii pe migdal. fiind depăşit din acest punct de vedere de migdal şi smochin. turtite lateral cu pubescenţă şi pieliţă grosieră. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii piersicilor. Piersicul nu suportă să fie cultivat după el însuşi decât după trecerea unei perioade de 18-20 ani de la defrişarea plantaţiei precedente. determinând asfixierea rădăcinilor (la o durată mai mare de două săptămâni) sensibilizând pomii la atacul bolilor criptogamice. Prin urmare plantele de piersic vor fi amplasate pe expoziţii sudice. Insuficienţa apei are repercusiuni negative asupra po-milor şi anume.înrăutăţirea proprietăţilor fizice a solului. astringente (Elberta) şi cu raport nefavo-rabil între pulpă şi sâmbure. Cercetările făcute la soiul Elberta arată că în interiorul coroanei. cu un pH cuprins între 5. bine drenate. Indiferent de tipul de sol pânza de apă freatică va trebui să fie sub adâncimea de 2 m. 1993). piersicul răspunde bine. De altfel. Un timp răcoros şi umed accentuează căderea fiziologică accentuată a fructelor. În timpul perioadei de vegetaţie piersicul necesită 1200ºC pentru maturarea soiurilor timpurii. putând fi cultivat fără irigare în zone cu precipitaţii peste 550-700 mm anual. fără suculenţă. fiind sensibil la asfixierea radiculară. aceasta datorită fenomenului de obo-seală a solului. Solul. Creşterea rădăcinilor începe cu 3-4 săptămâni înainte de înflorit şi înregistrează două maxime: unul primăvara (mai-iunie) şi altul toamna (octombrie-noiembrie). lipsa luminii în coroană este prima cauză care duce la degarnisirea ei şi duce la obţinerea de fructe de slabă calitate. profunde. 61 . Piersicul se va amplasa pe soluri uşoare. nisipuri şi soluri nisipoase. nisipoase. cerno-ziomuri. Zona favorabilă culturii este zona podgoriilor cu altitudine de 300-400 m. Ca tipuri de sol piersicul preferă solul brun roşcat de pădure. Alături de cais şi migdal. Nevoia de lumină a piersicului este mai mare decât a majo-rităţii speciilor pomicole cultivate în ţara noastră. Umiditatea. Nectared 6. alungite.. fructele rămân mici. soiurile de nectarine: Nectared 4. Piersicul necesită soluri fertile.

50-60 kg P2O5 şi 90-120 kg K2O s. 247 g/ha zinc şi 138 g/ha bor./ha. în special N şi K. POPESCU şi colab. Recoltarea în această fază se face în 2-3 reprize deoarece fructele se maturează eşalonat pe pom.dezvoltarea unei microflore şi microfaune dăunătoare.tulburări de nutriţie. Dacă trebuie transportate la distanţe mari recoltarea se face în faza de pârgă. De asemenea. este de 521 g/ha fier. Udările din cursul perioadei de vegetaţie se vor face la plafonul de 273 din intervalul umidităţii active pe o adâncime de 100 cm în cazul cerno-ziomurilor şi solurilor brune şi 150 cm pentru solurile nisipoase sau nisipuri solificate. După TROCMÉ şi GROS citaţi de POPESCU şi colab.25:0. Momentul de recoltare a fructelor se face în funcţie de distanţele la care urmează să fie valorificate acestea. hârtie pelur pentru capitonarea lăzilor.8-1. coşuri. Raportul optim dintre macroelemente N:P:K este de 1:0. . Urmează celelalte lucrări specifice înfiinţării unei plantaţii pomicole. se folosesc mai ales pentru export unele materiale auxiliare cum sunt: platouri alveolare din policlorură de vinil sau polis-tiren. Momentele optime de udat sunt cu 2 săptămâni înainte de înflorit. găleţi şi se transportă la halele de sortareambalare..a.a. 1993). Astfel.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE . se iau măsuri pentru a fixa ambalajele. Principalele sisteme de întreţinere ale solului sunt ogor negru. 32 kg/ha fosfor şi 131 kg/ha potasiu la care se adaugă un consum ridicat de calciu şi magneziu respectiv 152 kg/ha şi 31 kg/ha.în plantaţiile tinere: 5 kg gunoi de grajd + 16 g N. iar anual 120-150 kg N. banderole. consumul anual de elemente fertilizante la piersic este de 144 kg/ha azot. Astfel.acţiunea toxinelor produse de sistemul radicular (amigdalină bogată în acid cianhidric). . material plastic sau carton. . În zonele unde nivelul precipitaţiilor este sub 550 mm se recomandă irigarea plantaţiilor de piersic. ogor cultivat. 8 g K2O la m2 s. . Aceasta corespunde cu schimbarea culorii pieliţei din verde în galben şi când pulpa pierde din tărie. Transportul piersicilor trebuie făcut cu mare grijă pentru a nu rea-liza pierderi. 1993) recomandă următoarele norme de administrare a îngrăşămintelor: . etichete. Se vor evita terenurile infestate cu nematozi iar în caz contrar se va trata cu nema-tocide specifice. 12 g P2O5. încărcătura să fie astfel făcută încât să 62 . Ambalarea piersicilor pentru piaţă se face în lădiţe de diferite tipuri: de lemn. Desfundatul se realizează la 6080 cm cu două luni înainte de plantare. în perioada întăririi sâmburilor. Recoltarea se face în lădiţe.şi microelemente. (1993). a unei cantităţi de 40-60 t îngrăşăminte organice şi câte 100 kg s. Înainte de desfundat se execută fertilizarea de bază cu 30-40 t/ha gunoi de grajd.încorporarea cu 2-3 luni înainte de plantare odată cu desfundatul. Recoltarea fructelor trebuie să se facă cu mare atenţie pentru că loviturile pieliţei duc la lemnificarea pulpei. Această lucrare poate aduce un spor de producţie cu 30-50%. Piersicul consumă cantităţi mari de elemente nutritive. 600-800 kg/ha superfosfat şi 150-200 kg/ha sare potasică. ogor erbicidat.a.în plantaţiile pe rod. la intrarea fructelor în pârgă (la soiurile timpurii şi semitimpurii) şi încă 1-2 udări în august. după MME HUGUET (citat de POPESCU şi colab. Recoltarea piersicilor. P2O5 şi K2O la ha. Consumul de microelemente este şi el ridicat. administrarea la intervale de 4 ani a 30-40 t/ha îngrăşăminte organice.. (1982. consum unilateral de macro. 213 g/ha magneziu.

România etc.Cerasus avium L. în primii ani de viaţă. cunoscută în China şi Europa de peste 5000 de ani. Vrancea.. cireşul are o creştere lentă după care se comportă ca o specie cu creştere viguroasă.. Botoşani. K. În ţara noastră suprafaţa ocupată cu cireş reprezintă aproximativ 3% din suprafaţa pomicolă.2. După plantare. B2. Vaslui. 5% CO2 şi 92% azot. în depozit se va asigura o tempe-ratură de -0. Datorită portului înalt şi aspectului decorativ. În SUA a fost introdus la mijlocul secolului al XVII-lea. Sistemul radicular la cireş este relativ superficial. 2. Argeş.5-3 ori raza proiecţiei coroanei. CIREŞUL . Pentru păstrarea temporară. 63 . 15% în America de Nord. gemuri. valorii alimentare. Principalele ţări producătoare din Europa sunt: Italia. Cireşul este o specie foarte veche.06-0. lichioruri.37% acizi organici. Raza sistemului radicular depăşeşte de 2. Fe.49-1. În cultură a fost introdus în urmă cu 2500 de ani. E. Cultura cireşului prezintă o importanţă deosebită dato-rită timpurietăţii. Franţa. Ele conţin 7. CIREAŞĂ (1974). Fam. vitamine (C. 4 milioane de pomi se cultivă în judeţele Iaşi. 0. B1.5ºC fruc-tele îngheaţă. Ramificarea la cireş este de intensitate redusă. provitamina A). Cele cca. săruri minerale de Ca. După date medii FAO producţia mondială de cireşe este de apro-ximativ 1. cca.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE permită circulaţia aerului în toată masa de fructe.7-18. mai întâi în Asia. transportul piersicilor destinate exportului se face cu mij-loace de transport frigorifice. Rosaceae. altoite pe mahaleb. Majoritatea soiurilor au la început un port dresat care după intrarea pe rod se deschide coroanele devenind invers piramidale sau chiar pletoase (Oliva Ramon). Spa-nia.500. produse de cofetărie etc. jeleuri.000 tone din care peste 60% se realizează în Europa. Germania. 0. Cireşele se pot consuma în stare proaspătă sau prelucrată (dulceaţă.). Temperatura de transport va fi de până la 3ºC. Arhitectonica sistemului radicular depinde în mare măsură de modul de ramificare al soiului şi de portaltoi. peste 70% din rădăcini găsindu-se la adâncimea de 0-40 cm. 10% în Asia şi aproximativ 1% în America de Sud. siropuri. Cluj. Prunoideae Importanţă.8% zahăr total. În ultimii ani.54-1.6. o umiditate a aerului de 85%. subfam. Durata de păstrare este de 40-50 zile în condiţii de 3% O2. Tehnologia de cultură este relativ simplă. P. apoi în Europa de către romani. apă 75. Iugoslavia. găseşte că la soiurile cu coroană piramidală. La -1. Cura de cireşe timp de o lună de zile ajută la slăbirea obe-zilor. costurile moderate.5. Dacă fructele sunt destinate consumului imediat recoltarea se face la maturitatea de consum. 0. Neamţ.5ºC.39% substanţe pectice. terapeutice şi comerciale a fructelor. Particularităţi biologice Sistemul radicular. sistemul radicular este mai profund respectiv mai superficial la soiurile cu coroană globuloasă altoite pe cireş sălbatic.+1.. Dacă temperatura aerului depăşeşte 25-30ºC este necesară prerăcirea fructelor înainte de recoltare. Rădăcinile înregistrează două valuri de creştere: primul în aprilie-mai şi al doilea în octombrie-noiembrie.-1.63% proteine brute. Valoarea alimentară ridicată este dată de compoziţia chimică a fructelor. Partea aeriană. caracteristic acestei specii fiind fenomenul de etajare naturală. cireşul se pretează în plantaţii de aliniament. fructe confiate.4-89.. compoturi. elemente ce justifică cultura din punct de vedere economic. Bulgaria.

foarte dulce. sucu-lentă. 1993). de culoare galbenă. fructele de mări-me mijlocie. soi viguros. Pomul este viguros. Culoarea roşie se inten-sifică la maturitatea până devine neagră. Fructul este mare. Ramon Oliva. Bigarreau Moreau. 2002). foarte apreciate la consum. cu coroană sferică uşor dresată. Cireşul înfloreşte după migdal. colorate în roşu închis. soi creat la Staţiunea Bistriţa din încrucişarea soiurilor Hedelfinger şi Germersdorf. soi obţinut din încrucişarea soiurilor Boambe de Cot-nari şi Pietroase Napolen. Pomul este de vigoare mijlocie. are origine franceză. Roşii de Bistriţa. dulce. pulpă pietroasă. destul de dulce. Cerna. GROJER. plăcută la gust. citaţi de MITRE. culoare de bază galben-cerat. cu maturare în prima decadă a lunii iunie. dulce. Negre de Bistriţa. cu coroană sferică. de culoare roşie. puţin acidulată şi cu urme de amăreală. Fruct mic sau mijlociu tronconic. armonios acidulată. Pulpa este albă-gălbuie. soi originar din centrul Cotnari (jud. gălbuie-albicioasă. La cireş polenizarea este entomofilă. cais şi piersic şi aproape în acelaşi timp cu majoritatea soiurilor de prun şi păr. două săptămâni. În cadrul acestei specii există soiuri care fruc-tifică preponderent pe buchete de mai (Van. Polenizarea şi fecundarea. ovoid turtite. Maturare în decadele 2 şi 3 ale lunii iunie. Pom de vigoare mijlocie cu coroană turtită. Cele mai importante soiuri cultivate la noi sunt: Früheste der Mark (Cea mai timpurie). cu coroană conică. Fructul este mare. Pomul este viguros. Pomul este viguros. Sortimentul cultivat în prezent în România asigură fructe proaspete pe o perioadă de 40-45 de zile. Bigarreau Morreau). de culoare roşie. Pomul de vigoare mijlocie cu coroană conică. Pulpa. Maturare în decada a 2-a şi a 3-a a lunii iunie. cu coroană sferică.. sferic. Mugurii floriferi se formează în procent de 75% pe ramurile buchet şi numai 25% pe ramuri mijlocii sau lungi (ROŞU. de origine Canadiană. de calitate foarte bună. suculentă. 1971. Fructe mari cordiform-rotunjite. iar în perioadele mai reci chiar trei. Din fiecare mugur florifer se formează o inflorescenţă cu 2-4 flori. Jubileu 30. slab acidulată. Înfloritul. tronconic. Fructul este de mărime mijlocie. Fruct de formă sferică de culoare roşu închis.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Specificul fructificării. Armonia. timpuriu. sferic. de culoare roşie. cu pulpa semipietroasă. Coacere în decada a 3-a a lunii iunie. Pietroase de Cotnari (Boambe de Cotnari). moale. Fructul este mare. Pomul este viguros. cere agrotehnică foarte bună. Principalele soiuri de cireş cultivate în ţara noastră. Majoritatea soiurilor de cireş sunt auto-sterile (mai puţin soiul Stella) ceea ce obligă gruparea în parcele a 3-4 soiuri infertile cu aceeaşi epocă de înflorit. soi creat la Institutul Agronomic “N. negre. ramuri plete şi buchete alungite. cordiform-rotunjit. iar cea de acoperire roşu aprins. roşie-roz. acoperit cu roşu carmin. productiv. Iaşi). ajunge la maturitate la mijlocul lunii mai. 64 . uşor turtit dorsoventral. dulce. gust foarte bun. 1976. citat de POPESCU şi colab. productiv. soi autofertil. Stella. precoce. uşor acidulat. soi originar din Franţa. însă majoritatea soiurilor fructifică atât pe buchete de mai cât şi pe ramuri mijlocii şi lungi. uşor acidulat. Punct stilar aşezat întro mică depresiune vizibilă. Pulpa este semipietroasă. Fructul este sferic. Realizarea unei recolte bune este determinată de polenizarea a 30-50% din flori (GOZOB. Înfloritul durează cca. mare. sucu-lentă. Se maturează în a 2-a decadă a lunii iunie.Bălcescu” Bucureşti. Pulpă roşie deschis.

Deşi este o specie relativ rustică. 320ºC. Pulpa. crocantă. Recolte economice se obţin însă începând din anul V (Van. Fructul este foarte mare. culoare roşu închis. boli criptogamice şi creş-terea este mult diminuată. Roşii de Bistriţa. anul VI (Uriaşe de Bistriţa. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii fructelor Temperatura. Stella). Temperatura medie zilnică necesară pentru desfăşurarea normală a înfloritului este de 10-14ºC. iar zonele cele mai favorabile sunt cele cuprinse între izotermele de 14-16ºC în luna mai respectiv zona de deal cu altitudini de 200-500 m. etajare natu-rală). cireşul este preten-ţios faţă de temperatură. dulce amăruie. Cireşul înfloreşte la 15-17 zile după ce temperatura aerului depă-şeşte 8ºC şi după ce s-au acumulat cca. cu coroană sferică. uşor acidulată. soi de origine germană. foarte bună pentru dulceaţă şi compot. 9-10 t/ha (Früheste der Mark. În cultură cireşul preferă expoziţii bine luminate. Soiurile timpurii sunt cele mai pretenţioase faţă de lumină. Cireşul nu suportă arşiţa verii. cordiform alungit rotunjit la vârf ca un deget. Cireşul este o specie foarte pretenţioasă faţă de lumină fapt demonstrat şi de particularităţile sale de creştere (coroană rară. Uriaşe de Bistriţa.5ºC. Este unul din-tre cele mai răspândite şi valoroase soiuri vechi. Se maturează în decada întâi a lunii iulie. sferic trunchiat până la ovosferic bombat de culoare roşie negricioasă. cu coroană sferică.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Germersdorf (Bigarreau Germersdorf). cordiform. respectiv treimea mijlocie şi superioară a pomilor. Pomul este de vigoare mijlocie. 65 . Longevitatea economică a soiurilor de cireş viguroase este de 30-40 de ani. Fruc-tul este mare. Faţă de ger are o rezistenţă mijlocie. Fructele obţinute în interiorul coroanei deşi roşii sunt cele mai acide. Fructul este foarte mare. mugurii floriferi rezistă până la -24ºC. Fructul este mare sau foarte mare. cordiform rotunjit. Majoritatea autorilor apreciază că temperatura medie anuală. pieloasă. Insuficienţa luminii determină apariţia de scurgeri cleioase. gălbuiealbi-cioasă. Bigarreau. Lumina. cu gust excelent. roşu închis cu nume-roase dunguliţe scurte de culoare gălbuie care se observă prin transparenţă. Maturare concomitent cu Gemersdorf. la maturitate aproape negru. Pomul este viguros. iar pe partea ventrală de-a lungul căreia există o linie de culoare mai închisă. dulce. Pe partea dorsală prezintă o brazdă largă şi superficială. Armonia. Morreau) şi peste 11 t/ha (Timpurii de Bistriţa. iar trunchiul şi ramurile până la -30ºC dacă gerurile survin treptat şi pomii sunt pregătiţi pentru iernare. Pomul este destul de viguros. La partea ventrală fructul are o teşitură evidentă care începe de la jumă-tatea lui spre vârf şi îl ascute ca o pană. soi german. Productivitatea este cuprinsă între 6-8 t/ha (Ramon Oliva. Vârsta intrării pomilor pe rod. Pomul este viguros cu coroană sferică. colorat în galben auriu. Pietroase galbene Dönssen (Bigarreau Jaune Dönssen). Germesdorf). Uriaşe de Bistriţa. suculentă. Pulpa pietroasă. dulce. Germesdorf. de calitate foarte bună. iar a celor de vigoare mijlocie şi mică altoite pe portaltoi de vigoare medie este de 20-30 ani. Pulpa. cu coroană larg conică. Cireşul este o specie precoce. Jubileu 30). foarte bună pentru masă şi industrializare. Stella). apa-riţia primelor fructe semnalându-se în anul III-IV de la plantare. opti-mă culturii cireşului este de 10. Pulpa este pietroasă. mediocră pentru masă. Tim-purii de Bistriţa. Hedelfinger (Hedelfinger Riesenkirsche) soi german.

Irigarea plantaţiilor. un nivel al precipitaţiilor anuale de 550 mm este suficient pentru aprovizionarea cu apă a cireşului. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor Cireşul nu se plantează după el însuşi decât după o perioadă mai lungă de timp. 1993). 10-15 g/m2 N. în cazul unor atacuri puternice. este necesară în anii secetoşi şi în zone cu mai puţin de 550 mm precipitaţii anual. Această specie este. Acest fenomen este mai accentuat când cireşul este altoit pe mahaleb. evident în funcţie de soi şi portaltoi. În zonele cu precipitaţii peste 600 mm se poate recurge la înierbarea alternativă a intervalelor cu prelucrarea solului pe rândul de pomi. terenul se întreţine sub formă de ogor negru. Detalii privind formarea fiecărui tip de co-roană sunt prezentate în lucrarea Pomicultură aplicată (MITRE. revene. scurgeri gomoase şi chiar uscarea pomilor. în special la soiurile târzii cu pulpa pie-troasă.0 m. amplasate în zone plane sau cu pantă mică. el preferă soluri mijlocii sau uşoare. În livezile tinere intensive. 5-8 g/m2 P2O5. în perioada întăririi sâmburilor şi după recoltarea fruc-telor. În general. cireşul necesită un nivel al precipitaţiilor de 650-700 mm anual. Altoit pe franc sau vegetativ. Prima ciupercă. permeabile. 200-300 kg K2O). Cireşul manifestă pretenţii ridicate faţă de sol. cu un conţinut de calciu de 4-6% şi cu apa freatică sub 1. Tăierile de formare a coroanelor se aplică începând din anul plan-tării prin scurtarea verigilor la o înălţime dată de înălţimea trunchiului la care se adaugă distanţa pe ax între primele două şarpante corespunzătoare formei de coroană realizată. 55 kg/ha calciu pentru o producţie de 14 t/ha (POPESCU şi colab.. sensibilă la excesul de apă din sol care uneori duce la reducerea excesivă a creşterii. desfun-dat. 1993). 2002). se tratează solul contra dăunătorilor din sol şi se ameliorează după caz cu amendamente (la pH sub 5 se aplică 10-20 t de amendamente de calcar). 30 kg/ha potasiu. 300-400 kg P2O5. fertile. prelucrat teren desfundat. dacă sunt pro-bleme. Astfel. 5-8 g/m2 K2O. Odată cu fertilizarea.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Umiditatea. nivelat. cu până la 550 mm precipitaţii. Cireşul este o specie pretenţioasă la aprovizionarea solului cu macro. Umiditatea atmosferică ridicată (peste 75%) în perioada maturării fructelor favorizează atacul ciupercilor Cocomyces hiemalis şi Monilinia laxa. Cerinţele faţă de apă sunt moderate şi influenţate de portaltoi. Consumul specific al acestei specii este de 40 kg/ha azot. În plantaţiile tinere se recomandă administrarea sub proiecţia coroanei a 5-6 kg gunoi de grajd. datorită fenomenului de oboseală a solului. Fazele critice pentru apă în cultura cireşului sunt: cu o săptămână înainte de înflorit. de asemenea. Pe solurile cu reacţie acidă pronunţată se aplică 120 kg de nitro-calcar (POPESCU şi colab. în zonele cu precipitaţii sub 600 mm anual şi în cultură neirigată se administrează 20-30 t gunoi de grajd la 2-3 ani şi anual 80 kg N. În plantaţiile tinere se 66 . Epoca cea mai bună de plantat este ca şi pentru celelalte specii pomicole toamna.şi microelemente. 80 kg P2O5 şi 60 kg K2O anual. 11 kg/ha fosfor. în cazul altoirii pe mahaleb. În plantaţiile pe rod. În zonele în care precipitaţiile depăşesc 700 mm şi pe terenuri în pantă se poate aplica înierbarea totală cu întreţinerea pomilor sub coroană în terase indi-viduale. calde. poate duce chiar la pieirea pomilor.5-2. Precipitaţiile abundente în perioada coacerii fruc-telor determină crăparea acestora. Terenul destinat plantaţiilor de cireş va fi pregătit după tehnica nor-mală pentru înfiinţarea plantaţiilor pomicole cu aplicarea fertilizării de bază (60-70 t gunoi de grajd. Solul.. profunde.

ambalare şi transport (5-6 zile). vişinul ocupă 4. Importanţa alimentară rezidă din compoziţia chimică a fructelor. Soiurile cu pulpa pie-troasă sunt mai rezistente la recoltare. Prin-cipalul neajuns al acestei culturi este că în unii ani vişinul leagă puţine fructe şi dă recolte mici.2. eventual cu 2-3 zile înainte. bogat în potasiu este diuretic. zahărul cu 2-3%. fructele conţin 13.52 mg%). 21-26 mg% fosfor.MATERII PRIME VEGETALE 3 SEVASTIŢA MUSTE recomandă 2-3 udări cu 200-250 m /ha în lunile de vară.4-1 mg% pectine. fructificare şi regenerare. Temperatura optimă pentru transport şi păstrare este de -0. În perioada de pârgă. lipide 13..9 mg% acizi organici. 7-20 mg% magneziu.1 mg% proteine. Toate organele plantei (frunze. B2. 1984. Fructele pentru industrializare se pot recolta mecanizat prin scuturare pe prelate.320. vitamine: PP (0.95 mg%). Consumul de vişine participă la ameliorarea şi vindecarea bolilor renale.8-1.5ºC. 5-19.21-1. 67 . 2002). Înainte de recoltare cu 10-15 zile se recomandă stropirea cu Ethrel (500 ppm) în amestec cu acid fosforic 85% (1600 ppm) (MITRE. Cireşele pentru consum în stare proaspătă se detaşează manual de pe ramuri prin prinderea de peduncul şi răsucirea lui. 2002).8.9% substanţă uscată. După recensământul din 1979.35 mg% substanţe tanoide. adică 6. caroten (0. Rosaceae. Recoltarea se efectuează în trei etape. Importanţa terapeutică: vişinele contribuie la întârzierea procesului de îmbătrânire prin îmbunătăţirea compoziţiei chimice a sângelui. cardiovasculare.000 vişini. 3.5 mg%) B1.9-23. 2002). Importanţa culturii vişinului este dată de însuşirile alimentare.04-0. Recoltarea fructelor este cea mai dificilă şi mai costisitoare lucrare din toată tehnologia de cultură.5 mg% potasiu. Ambalarea fructelor se face în lădiţe de 6-10 kg. citat de MITRE.4 mg% zaharuri. la interval de câteva zile. Astfel.15-0. cele destinate pentru transport pe distanţe lungi. 0. Valoarea energetică este ridicată (total 280. Este o plantă meliferă foarte bună. Foarte sensibile la transport şi expunere solară sunt soiurile cu pieliţa deschisă la culoare şi pulpa moale (2-3 zile). terapeutice şi tehnologice caracteristice fructelor sale. substanţele minerale cu 4-5% iar suculenţa cu 11% la soiul Pietroase Napoleon (MITRE. subfam.7. diabe-tice. alegându-se din pom doar cele care fac obiec-tul recoltării.1) (RADU. 2002). citat de MITRE. 46-92.06-0. Vişinul este o specie rustică cu tehnologie relativ simplă ce reuşeşte în toate zonele pomicole ale ţării. Ceaiul din pedunculul fructelor. După recoltare la cireşe încetează procesul de maturare. 1985. E (0. fructe) având însuşiri antisep-tice sunt folosite în medicina populară şi în conservarea produselor alimen-tare (BĂDESCU şi colab. flori. În plantaţiile pe rod se recomandă 4 udări cu 300-400 m3/ha În plantaţiile de cireş se aplică tăieri de întreţinere. 0.94-1.1 din care: glucide 251. proteine 15.12-2. 2. De aceea cireşele se culeg la maturitate deplină.2% din numărul total de pomi. hepatice. acid folic (0. cu 7-15 zile înainte de cules mărimea cire-şelor creşte cu 25%.8-19. Prunoideae Importanţă. VIŞINUL . Concomitent cu recoltarea se face şi presortarea fructelor. Fam.3 mg% Ca. La această temperatură fructele rezistă 12-14 zile. 0.32 mg%).Cerasus vulgaris Mill. 1977. şi la atenuarea stresului psihic şi anemiei. în ţara noastră. 0.

Cluj. Vişinul este o specie foarte pre-coce. în România. Mocăneşti 16. Sistemul radicular înregistrează două valuri de creştere. industrie . Principalele soiuri de vişin. Producţii economice se obţin începând din anul V de la plantare când se obţin producţii de 25-30 kg/pom. sferică. sferică. după căderea frunzelor. Particularităţi biologice Sistemul radicular. sferică. Vâlcea). Spania. Cele mai multe soiuri de vişin încep să rodească din anul III sau IV de la plantare. roşu 21-22. roşu 20-21. Soiuri foarte productive sunt: Schattenmorelle. Longevitatea economică a soiurilor de vişin este de 25-30 de ani. din care 17 sunt noi (tabelul 2. Principalele soiuri de vişin cultivate în România (POPESCU şi colab. Mai răspândite sunt: Nana. sferică. Datorită lăstăririi anticipate şi bunei capacităţi de ramificare. în primii ani de viaţă şi de rod coroana la vişin este relativ deasă. Nana. vişiniu 21-22. La pomii pe ră-dăcini proprii sistemul radicular este trasant (până la 4 m distanţă de trunchi) şi superficial (rădăci-nile verticale ajung la 11. vişiniu 21-22. În România. sferică.. industrie consum.. Oblacinska (autofertile). este necesară polenizarea încrucişată (COCIU şi colab. Mocăneşti. Grecia. culoarea 18-20. Aproximativ 70% din rădăcini sunt situate la adâncimea cuprinsă între 20 şi 30 cm. vişiniu 18-20. sferică. Altoit pe vişin comun vişinul dezvoltă un sistem radicular superficial amplasat pe profilul între 15 şi 60 cm. 1993) Epoca recoltării luna/decada Ţarina VI/1 Timpurii de Piteşti VI/1-2 Timpurii de Cluj VI/1-2 Mari timpurii VI/1-2 Timpurii de Tg.700 ha. Morella neagră. Cele mai recomandate soiuri de vişin sunt 18. industrie industrie industrie industrie industrie industrie industrie consum. sferică. Puţine rădăcini verticale pot pătrunde în sol până la adân-cimea de 2-3 m. sferică. Tabelul 2. industrie consum. Vişinul creşte ca pom de talie mijlocie sau ca arbus-toid. unul primăvara până la începutul verii şi celălalt toamna. Mureş. Raza sistemului radicular la pomii cu talie maximă poate depăşi de două ori şi jumătate raza proiecţiei coroanei. sferică. Partea aeriană. Pentru unele soiuri valoroase.000 tone. Pitic de Iaşi. vişinul împreună cu cireşul. sferică. Italia. vişiniu 20-22. vişiniu 20-21. forma. 7000 t anual). ocupă 14. industrie consum. Altoit pe mahaleb vişinul se înrădăcinează mai profund. vişiniu 18-20. Alba.2 m).MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Ţări mari cultivatoare: Germania. sferică. Deva.7. vişiniu 68 Calităţi pentru consum consum. dar la această vârstă producţiile nu depăşesc 2-5 kg/pom.7). roşu. industrie consum. Precocitatea şi potenţialul productiv. vişiniu 21-22.Jiu VI/3 Crişana VI/3 Dropia VI/3 Mocăneşti VI/3 Oblacinska VII/2 Nana VII/2 Ilva VII/2 Scuturător VII/1 Soiul Fructul mărimea (mm). tronconică. Arad. Turcia. După Anuarul Statistic din 1995. 1987). vişiniu 16-18. marea masă a rădăcinilor fiind si-tuată între 20 şi 65 cm adâncime. vişiniu 16-18. cum ar fi Crişana. cu o producţie anuală de 40. cele mai mari producătoare de vişine sunt judeţele: Iaşi (cca. În coroanele dese apar formaţiuni fructifere slabe iar semischeletul se degarniseşte. Ilva. Bistriţa. cu capacitate mare de ramificare şi drajonare.

Vişinul are pretenţii moderate faţă de lumină putându-se cultiva chiar şi pe expoziţii N-E sau N-V. 120 kg s. Astfel. citat de POPESCU şi colab. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor Plantaţiile de vişin. În plantaţiile tinere de vişin şi în zonele cu suficiente precipitaţii solul se va întreţine ca ogor negru cu prelucrarea mecanică a solului pe intervalul dintre rânduri şi manual sau mecanic pe rând. Pragul biologic pentru pornirea în vegetaţie la vişin este de 8°C. 1993). mai ales în zonele secetoase. Pentru o mai bună utilizare a terenului în primii ani după plantare se pot cultiva intercalat diferite plante cu condiţia să fie de talie joasă. Mocăneşti. Lumina. fiind o specie mai rustică are o plasticitate ecologică mai mare. Umiditatea atmosferică ridicată în perioada înfloritului favorizează atacul de Monilinia laxa. N. vişinul trebuie cultivat în sistemul intensiv şi superintensiv. precum şi solurile sărăturoase în care piere prematur. roşu 18-20. cu condiţia ca panta să nu depăşească 25%. sferică. Nu se vor amplasa plan-taţii de vişin pe văile unde stagnează apa. Terenul destinat plantaţiilor de vişin va fi fertilizat cu 40-50 t/ha gunoi de grajd. Timpurii engleze. Diferenţierea optimă a mugurilor floriferi s-a obţinut la 30. În vede-rea corectării reacţiei acide a solurilor se va aplica carbonat de calciu în cantitate variabilă (2-3 până la 5-6 t/ha). exceptând solurile grele. Soiurile arbustoide au preten-ţiile cele mai reduse faţă de lumină. În fenofaza de umflare a mugurilor rezistă până la -12°C. sferică. Având sistemul radi-cular mai superficial poate valorifica şi soluri mai subţiri. în regiunile sudice şi mai secetoase se va amplasa spre baza pantei şi pe expoziţii NE-NV.a. industrie industrie industrie industrie industrie industrie Influenţa factorilor climatici asupra calităţii fructelor Faţă de cireş.a. plane sau cu pantă mică. Pomii altoiţi pe mahaleb reuşesc mai bine pe terenurile mai uscate decât cei altoiţi pe vişin sau pe rădăcini proprii. sferică. Oblacinska. scheletice. Dacă se alege în mod judicios portaltoiul. Pentru a realiza culturi rentabile. vişinul reuşeşte pe o gamă variată de soluri. unde lipseşte drenajul şi curenţii reci de aer sunt frecvenţi. 120 kg s. K2 O. uşor alcaline. Dimpotrivă. Ţarina. datorită rusticităţii speciei pot fi înfiinţate în majo-ritatea zonelor pomicole ale ţării. Rezis-tenţa la ger variază de la un soi la altul. Vişinul reuşeşte atât în zone cu precipitaţii de 400-500 mm aşa numite secetoase cât şi în cele umede (700-800 mm precipitaţii anuale). Dropia. Scuturător. mai rezistente sunt soiurile Morela neagră. În sistem irigat se poate cultiva şi pe nisipuri. vişiniu 20-22. roşu 16-18. vişinul. Hortensia. iar florile deschise şi fructele legate rezistă până la -2. compacte. Temperatura. P2O5 şi 120 kg s. 69 . Ilva. umede şi reci. Solul. vişiniu 18-20. Dintre sâmburoase este specia cea mai rezistentă la ger.000 lucşi/oră/soi (TĂRÂŢĂ. iar mai sensi-bile Crişana.2°C.. să nu fie concurente pentru pomi şi să nu acumuleze în organele comestibile pesticidele care se folo-sesc pentru întreţinerea plantaţiilor de vişin. sferică. Plantaţiile intensive trebuie însă amplasate pe soluri fertile. Vişinul se va amplasa pe terenuri mecanizabile în treimea mijlocie şi superioară a pantelor dacă solul are suficientă umiditate. Pentru valorificarea terenurilor cu pantă mai mare se pot înfiinţa plantaţii clasice.a.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Vrâncean Schattenmorelle Nefris Meteor Bucovina Pitic de Iaşi VII/2 VII/2 VII/2 VII/2 VII/3 VIII/1 18-20. roşu 21-22. mugu-rii rezistând până la -30°C. în funcţie de valorile pH-ului. tronconică. Apa. per-meabile. tronconică. roşu consum.

de reducţie în semischelet. B1. se admi-nistrează anual la m2 4-5 g N iar la 2-3 ani 6-8 g P2O5. Nucul este o specie foarte valoroasă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE După ce pomii intră pe rod. citat de MITRE. unde se păstrează 6-9 ore şi apoi sunt supuse prelucrării. înainte de arătura adâncă. În acest fel aderenţa fructului la peduncul se reduce de aproximativ 2-3 ori. Glifogan. cu peduncul concomitent făcându-se şi operaţia de presortare în lădiţe de 6-10 kg. pomii se stropesc cu acid 2-cloretilfosforic 500 ppm. 6-8 g K2O odată cu arătura adâncă. 2. K. Recoltarea fructelor. cu 7-10 zile. Irigarea se recomandă în livezile tinere şi cele pe rod. În livezile tinere. astfel încât pot fi recol-tate în mai multe reprize. o dată la doi ani. Înainte de recoltare. Vişinele se coc mai eşalonat decât cireşele şi se ţin bine pe ramură până la maturitatea deplină. odată la 2-3 ani. iar rândul se poate întreţine erbicidat (Roundup. odată la 2-3 ani. îngrăşămintele se administrează local. plantă tehnică. Fe.5% săruri minerale (Cu. Momentele critice pentru apă sunt ca şi la cireş. 12-25% substanţe proteice. 524% hidraţi de carbon. B2. plantă medicinală şi decorativă. imediat după recoltarea fructelor. pe o stare normală de aprovizionare a solului se recomandă următoarele doze medii: Ø în zonele cu suficiente precipitaţii: 20-30 t gunoi de grajd. Fructele se recoltează la maturitatea deplină.Juglans regia. Sub raportul valorii energetice. vişinele nu îşi continuă maturi-zarea după cules. Pe terenurile în pantă şi cu suficiente precipitaţii se poate recurge la ţelină iar spaţiul de sub proiecţia coroanei să se prelucreze manual şi să se erbicideze. Cu toate că este o specie rezistentă la secetă. Pentru consum în stare proaspătă. În livezile tinere de vişin pentru fiecare m2 de teren se aplică 3-4 kg gunoi. Ø în regiunile cu precipitaţii sub 600 mm anual şi în livezile neiri-gate se aplică 20-30 t gunoi de grajd. Vişinul suportă tăierea mecanizată (de contur) în verde. Juglandaceae Importanţă. În livezile pe rod. fiind în acelaşi timp pom fructifer. S.3-2. anual 80-120 kg N şi o dată la doi ani 50-70 kg P2O5 şi 50-70 kg K2O la hectar. iar cele des-tinate pentru transport pe distanţe lungi cu 2-3 zile înainte. Miezul de nucă conţine: 52-77% substanţe grase. iar în livezile pe rod pe toată suprafaţa (ogor negru) sau pe zona prelucrată sau erbicidată (în cazul înierbării). Fam. P şi îndeosebi vitamina C. tăieri în verde după recoltarea fructelor şi tăieri de regenerare. intervalul dintre rânduri se poate înierba. 1. Nucul este important pentru fructele sale care reprezintă un aliment complex şi complet. anual sau periodic (CIREAŞĂ. La vişin se aplică tăieri de formare. vitamine A. în zone cu precipitaţii sub 550 mm anual. Mg. Pentru industrializare fructele se recoltează mecanic prin scuturare cu vibratorul. 3-4 litri/ha în 100 litri apă.8. fructele se introduc în vase cu apă rece (10-12°C) pentru a nu li se păta pieliţa. sub proiec-ţia coroanei. anual 60-80 kg N şi o dată la doi ani 40-60 kg P2O5 şi 40-60 kg K2O. Norma de recoltare este de 30-50 kg/muncitor/zi. Substanţele grase au în componenţă în principal 70 . 40-50 mg% (de 4 ori mai mult decât măceşele şi de 40 de ori mai mult decât sucul de portocale). fructele se recoltează manual. Ca şi cireşele. 2002). Ca). De asemenea. 1 kg de miez de nuci echivalează cu 6500-7000 calorii. Simazin 2. vişinul răspunde bine la irigare. Zn.5-5 kg/ha substanţă brută şi Gramoxone 3-4 litri/ha în 400-500 litri apă). NUCUL . P. Imediat după recoltare.

Datorită însuşirilor sale decorative şi fizico-mecanice.90). scoarţa. cu măduva lamelară. Ramurile anuale sunt groase. fabricarea cernelei tipografice. ulterior însă nucul depăşeşte prin talie toate celelalte specii pomicole. La nuc se înregistrează 3 valuri de creştere a sistemului radicular: ► valul I . lacurilor şi vopselelor. produse de cofetărie sau în hrana animalelor. frunzele. Coroana este mare (20-25 m în diametru). iar mai târziu formează un ritidom gros care crapă longitudinal. solitar sau în pâlcuri ca plantă decorativă. Pe toate tipurile de sol densitatea cea mai mare de rădăcini se întâl-neşte în primii 2-4 m de la trunchi. conjunctivite. în medicina tradiţională În prezent din nucile verzi şi frunzele de nuc se extrage iodul şi alte produse farma-ceutice recomandate contra dispepsiilor cronice. Când temperatura din sol scade sub -4°C. citat de POPESCU şi colab. globuloasă. Răspândirea superficială a rădăcinilor pe terenurile în pantă are ca rezultat urnirea pantei în amonte şi în aval. în industria avioanelor şi automobilelor. rădăcinile sunt materii prime valoroase în vederea extragerii taninului şi unor coloranţi vegetali. Din miezul de nucă se extrage un ulei fin semisicativ. 80 cm pe podzoluri şi de 110 cm pe celelalte tipuri de sol.august .august. iar în câmpurile pepinierei între 15-60 cm. ► valul III . În pe-rioada de tinereţe creşterile anuale ajung la 1-2 m. valul I de creştere nu mai are loc. marea masă de rădăcini în şcoala de puieţi pe solurile brune atât pentru nucul comun cât şi pentru nucul negru este situată între 10-40 cm.. Trunchiul creşte drept. rahitism (KOMĂNICI.aprilie .martie. Deşi multă vreme s-a crezut că nucul are sistem radicular pivotant care pătrunde până la 6-7 m adâncime. avitaminozelor. rădăcinile din amonte prin alungirea lor puternică ajung să depăşească ca înălţime pe cea a coroanei. dereglări ale aparatului digestiv. ramurile. amestecurilor abrazive şi a linoleumurilor fine. Nucul este apreciat pentru portul său. pictură. iar după intrarea pe rod se reduc la 10-15 cm. Se utilizează în plantaţii de aliniament.decembrie. Turtele de nucă (produs secundar de la fabricarea uleiurilor) se folo-sesc la prepararea halvalei. iar proteinele conţin numeroşi aminoacizi esenţiali. Sistemul radicular. Particularităţi biologice (fig. cu întrebuinţări multi-ple: alimentar. frunzişul bogat şi mirosul plăcut pe care îl emană. Solurile cu apă freatică superficială din luncile râurilor fac ca adâncimea maximă atinsă de sistemul radicular să nu depăşească 28-30 cm adâncime. 71 . substanţe cu funcţie foarte importantă în metabolismul organis-mului uman.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE acizi graşi nesaturaţi. Nucile verzi recoltate înainte de întărirea endocarpului se folosesc la prepararea dulceţei sau lichiorului de nuci. Nucul constituie materie primă pentru diverse ramuri industriale. În cazul pantelor foarte abrupte. ► valul II . scoarţa la început este netedă. rară. prin cercetările sale RUSU (1969) contrazice această afirmaţie prin următoarele: Adâncimea maximă atinsă de rădăcinile nucului este de 140 cm pe nisipuri. 30-40 cm). 1993). Endocarpul constituie materie primă pentru obţinerea cărbunelui activ.ianuarie . Mezocarpul. Procesul de creştere la nuc este foarte lent mai ales în pri-mii ani de la plantare. Tulpina. Creşterea se opreşte la o anumită distanţă de pânza de apă freatică (spaţiu de siguranţă care este de cca. lemnul de nuc este folosit în industria mobilei. Nucul este folosit din vechime.

Germisana. Încetinirea creşterii lăstarilor se realizează în ultima decadă din iunie. în primele zile sunt paraleli. Caracteristic pentru nuc este faptul că în perioada repausului facul-tativ şi în primele fenofaze de vegetaţie din rănile făcute cu ocazia tăierilor are loc o abundentă scurgere de sevă denumită ca şi la viţa de vie "plâns". Un nuc matur produce 5-20 miliarde de grăunciori de polen. Dezmuguritul. 72 . polenizarea şi fecundarea. În condiţiile ţării noastre soiurile timpurii se maturează în august. 12-18 zile. Majoritatea soiurilor de nuc sunt infertile. Creşterea lăstarilor este maximă în mai. În primele 30-40 de zile de la legare.. Novaci. fructele cresc în volum căpă-tând forma şi dimensiunile normale. iar a amenţilor 5-6 zile. La început sunt sferice. de amenţi. iar la alte soiuri (homogame) cele două categorii de flori se deschid simultan: Productiv de Geoagiu. Aceşti lobi.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Mugurii. Repausul profund durează până la începutul lunii noiembrie. Între intensitatea plânsului şi rezistenţa la ger este o strânsă corelaţie. primăvara în luna mai iar cei micşti de flori femele diferenţiază în iulie-august. La unele soiuri înfloresc mai întâi florile femeieşti (soiuri proto-gine): Geoagiu 65. la altele înfloresc mai întâi florile bărbăteşti (soiuri protandre): Sibişel precoce T25. apoi ajung la 180° după care vârfurile lor încep să se recur-beze. a căror amenţi să-şi eşaloneze înflorirea pe întreaga perioadă de înflorire a florilor femeieşti. micşti de flori femele. În comparaţie cu celelalte specii. Având în vedere că producţia de fructe depinde de numărul de flori polenizate şi fecundate este necesar ca la plantare pentru fiecare soi de bază să se intercaleze câte 2-3 soiuri polenizatoare. apical pe lăstarii fertili. de aceea se recomandă evitarea tăierilor în perioada plânsului. Înflorirea. Nucul este o specie unisexuat monoică care prezintă pe acelaşi pom trei categorii de muguri: vegetativi. Pe pom deschiderea florilor femeieşti durează cca. când temperatura medie zil-nică devine aproape constantă 16°C. Muguri vegetativi şi cei de amenţi se formează pe lăstari. Pe ramuri mugurii de flori şi cei vege-tativi sunt dispuşi în treimea superioară iar amenţii spre bază. 1983). Ciclul anual. Orăştie. dar cercetările efectuate de unii autori au evidenţiat că procentul de flori fecundate diferă în funcţie de soiul polenizator. Într-un ament se găsesc de regulă 70-150 de flori. Momentul de maximă receptivitate faţă de polen este de la începutul desfacerii lobilor până când ei ajung divergenţi. înfrunzitul şi înflorirea au loc după 15-20 zile de la umflarea mugurilor. apoi la extremitatea lor apare stigmatul care este format din doi lobi. apa-riţia plânsului evidenţiind sfârşitul repausului profund şi începutul repausu-lui facultativ (COCIU şi colab. Pornirea în vegetaţie are loc în aprilie. După încetinirea creşterii în volum are loc diferenţierea ţesuturilor şi acumularea miezului. Florile mascule sunt grupate în amenţi. nucul are o perioadă de repaus lungă şi porneşte în vegetaţie printre ultimele specii pomicole. Mugurii sunt dispuşi serial. iar fiecare floare are între 2-32 de stamine. pe fiecare mm2 de teren cad în 24 de ore între 1 şi 8 grăunciori de polen După ieşirea din anteră. grăunciorii rămân viabili 2-3 zile. Florile femele apar solitar sau grupate câte 2-3 sau chiar mai multe. cele cu maturare mijlocie în septembrie. În condiţii normale. Abundenţa de sevă împiedică cicatri-zarea rănilor. Frunzele la nuc sunt imparipenat compuse cu 5-9 foliole. S44 etc. iar cele târzii în octombrie.

Precocitatea. iar cei altoiţi pe J.-3°C).regia 60-80 de ani.-36°C. 1993).8.7 12. Ideal etc. Limita de rezistenţă la ger variază în funcţie de tip între -25 şi -36°C şi chiar 40°C.4 12. maximum de rodire situându-se de la 40-80 de ani. cei altoiţi pe J.8.regia..MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Vigoarea. lăstari şi fructe.nigra 25-40 de ani. semitimpurie. După intrarea în vegetaţie rezistenţa nucului la ger scade considerabil. bună f.. În zonele cele mai favorabile. Cei mai sensibili la ger sunt amenţii şi mugurii micşti de flori femele care degeră la -25. Dăunătoare pentru nuc sunt şi oscilaţiile de temperatură sub şi peste 0°C. semitimpurie. În ţara noastră nucii din sămânţă trăiesc de regulă 100-150 ani.7 12. semitimpurie semitimpurie. semitârzie timpurie Greutatea medie (g) 14. bună f. oscilaţii care duc la decălirea şi degerarea cambiului şi apariţia unor plăgi şi crăpături adânci pe trunchi şi ramuri. ierni blânde (temperatura medie cea mai scăzută -1. cei altoiţi pe J.. bună f. semitimpurie. Principalele caracteristici ale soiurilor de nuc sunt redate în tabelul 2.regia după 6-8 ani.6 11. R 3/3. semitimpurie.). iar perioada de declin apare după 80 de ani.. temperaturile mai mici de 0°C sunt dăunătoare. Ramurile anuale degeră la -30.0 13. nigra au vigoare mai mică decât cei altoiţi pe J. creşterea şi rodirea 12-40 ani. bună Maturarea fructelor semitimpurie semitimpurie.0 14. Longevitatea. acestea producând arsuri pe frunze. iar cei altoiţi pe J... Nucul este o specie de vigoare mare. cu veri călduroase (temperatura medie din luna cea mai caldă de 20-22°C). Mult mai dăunătoare pentru nuc sunt temperaturile scăzute din tim-pul iernii şi primăverii. Temperaturile mai mari de 35°C sunt dău-nătoare pentru nuc.0 13.0 11. Tabelul 2.-18°C.. semitimpurie. La -3°C sunt distruse atât florile cât şi frunzele şi lăstarii (POPESCU şi colab.nigra după 5-6 ani.. Soiurile de nuc cultivate în România (2000) Soiul Geoagiu 65 Sibişel 44 Germisara Orăştie Sarmis Novaci Suşiţa Peştişani Victoria Jupâneşti Bratia Soi ideal Producţia bună bună bună bună bună f. Perioada de tinereţe durează 5-12 ani. amenţii putând fi afectaţi la -17.-27°C. bună f. debilitează pomii şi depreciază calitatea fructelor prin înnegrirea mezocar-pului şi chiar a endocarpului şi tegumentului seminal (COCIU şi colab. pomii altoiţi pe J. bună bună f. 73 . nucul poate trăi 200-400 de ani. Pomii altoiţi au vi-goare mai mică decât cei din sămânţă. semitimpurie. Există soiuri foarte precoce care produc fructe după 2 ani (Jupâneşti.6 10. De asemenea. 1983). Gerurile timpurii de toamnă şi cele de revenire primă-vara sunt foarte periculoase.8 13-16 Forma fructului alungită alungită alungită alungită alungită ovoidă rotundă ovoidă rotundă alungită rotundă rotund-ovoidă Influenţa factorilor climatici asupra calităţii fructelor Temperatura. Soiuri cultivate. Amplitudinile medii anuale ale temperaturilor nu trebuie să depăşească 21-23°C. Nucul obţinut din sămânţă produce fructe după 10-15 ani. Nucul creşte şi rodeşte bine în zonele cu temperaturi medii anuale cuprinse între 8-10°C...0 14.

diferen-ţiere redusă de flori femeieşti. fapt justificat de modul lui de creştere şi ramificare şi de zona lui de origine. Drenajul necorespunzător asociat cu excesul de apă din sol duce la debilitarea pomilor prin asfixierea rădăcinilor.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Lumina. Nucului îi sunt dăunătoare atât insuficienţa apei cât şi excesul de umiditate. de aceea în aceste zone plantaţiile se vor amplasa pe expoziţii nord-estice. nord-vestice. Insuficienţa luminii favorizează evoluţia agenţilor patogeni şi în special a unor bacterii care produc pagube însemnate. sud-estice şi sud-vestice. În perioada matură-rii fructelor nucul cere 60-90 l/m2 lunar iar în perioada repausului este sufi-cient un nivel al precipitaţiilor de 40-50 l/m2/lună. La fertilizarea de bază orientativ pentru condiţiile din ţara noastră se recomandă ca înainte de desfundare să se admi-nistreze 40-60 t/ha gunoi de grajd. Excesul de apă din atmosferă favorizează atacul de antracnoză şi bacterioză. plantaţiile de nuc se vor înfiinţa în bazinele de maximă favorabilitate pentru nuc. permeabile pentru apă şi aer. În condiţii de fertilizare organo-minerală şi de irigare. Nucul face parte din grupa speciilor cu cele mai mari ce-rinţe faţă de lumină. când suma precipita-ţiilor trebuie să ajungă la 100-200 l/m2 în fiecare lună. După intrarea pe rod. în zonele de deal. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor Plantaţiile de nuc sunt plantaţii de lungă durată. Această specie are pretenţii moderate faţă de sol. nucul să fie amplasat numai pe expoziţii sudice. Cea mai mare nevoie de apă la nuc se înregistrează în perioada creşterii intense a lăstarilor şi fructelor. 1983). Sistemul radicular al nucului fiind sensibil la boli impune înfiin-ţarea de plantaţii pe terenuri care nu au fost ocupate cu specii lemnoase sau care au fost defrişate în urmă cu 5-6 ani şi cultivate apoi cu plante furajere sau agricole. Pentru întreaga perioadă a creşterii şi maturării fructelor (mai. Gunoiul de grajd se foloseşte mai eficient dacă se distribuie în benzi late de 2-3 m de-a lungul viitoarelor rânduri de pomi înainte de desfundat. Pentru a realiza livezi reuşite cu producţii mari se cer soluri fertile.. apoi ierbu-rile perene. Cele mai bune premergătoare sunt leguminoasele. cereale şi prăşitoare. Zonele favo-rabile culturii nucului sunt cele care acumulează 600-700 mm precipitaţii anuale bine repartizate. 1983). slab fertile. cu subsol permeabil. impermeabile şi cele scheletice. cu reacţie neutră sau slab acidă (pH = 6-7). reuşind pe o gamă foarte variată de soluri. Ogorul negru sau cultivat cu plante agroalimentare sau îngrăşăminte verzi este cel mai bun sistem de întreţinere în plantaţiile tinere de nuc. Solul. Culturile intercalate nu trebuie să concureze pomii pentru hrană şi apă iar solul se va menţine ca ogor lucrat pe o bandă de 2 m de-a lungul rândului. Apa. nucul poate fi cultivat şi pe nisipuri.a. grele. compacte. Contraindicate sunt solurile argiloase. cu textură uşoară sau mijlocie.5-3 m adâncime în sol. de aceea înainte de înfiinţarea lor trebuie făcute studii pe o perioadă lungă de timp (20-30 ani) în vederea stabilirii oportunităţii înfiinţării plantaţiilor. calde. Astfel. rezis-tenţă scăzută la ger. este recoman-dat ca. reci. Insuficienţa luminii determină reducerea cantităţii de substanţă sintetizată de frunze care determină creşteri reduse. producţii scăzute şi de calitate slabă.octombrie) s-a stabilit că nucul are nevoie de 300-400 l/m2 apă (COCIU ş. Nucul are pretenţii moderate faţă de factorul apă. 80-120 kg/ha P2O5 şi 120-150 kg/ha K2O (COCIU şi colab.. profunde. Pânza de apă freatică tre-buie să fie situată la peste 2. Astfel. pe solurile plane sau cu pantă mică se poate 74 . În zonele de câmpie pe expoziţii sudice tempera-tura se ridică uneori peste limita optimă pentru fotosinteză.

Pentru cantităţi mai mici albirea se face astfel: se dizolvă separat 6 kg hipoclorit de calciu şi 3.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE menţine ogorul negru sau combinat cu îngrăşăminte verzi. 1983).0 cm în diametru. În zonele în care în perioada de vegetaţie cad mai puţin de 100 litri pe m2 precipitaţii irigarea este obligatorie. recoltarea se face când fruc-tele au 1. Recoltarea se face manual sau mecanizat. La umiditate de 5-8% fructele se pot păstra un an în locuri aerisite şi cu temperatura sub 10°C şi 2-3 ani la o temperatură de 0°C. iar la pomii maturi cu 1500-2000 m3/ha. Într-un vas de lemn se introduc nucile uscate (cu maxim 8-10% umiditate). Pe terenurile în pantă şi în zonele cu suficiente precipitaţii terenul se poate menţine înierbat parţial. 10-15% din fructe care încă nu erau mature. În vederea stabilirii momentului optim de cules. Peste ele se toarnă soluţie până le acoperă complet. Imediat după decojire fructele se spală în bazine speciale. timp de 12-24 ore. Pentru dulceaţă de nuci verzi. la fiecare 20 l de soluţie se adaugă 0. Se agită bine şi se lasă la decantat 48 de ore. sub coroana fiecărui pom 2-3 kg superfosfat şi 1-2 kg sare potasică. La pomii tineri se fac 1-2 udări cu norme de 300-400 m3/ha. fără a le spăla. Recoltarea nucilor se face în funcţie de modul de valorificare. 2 săptămâni după a 2-a când se adună cca.5-2. Pe terenurile mai sărace în P şi K se pot admi-nistra toamna din 3 în 3 ani. Nucile se scot şi se usucă din nou. după ce pe majoritatea fructelor apar crăpături în zona punctului stilar se recoltează din 2 în 2 zile câte 100 fructe care se ţin 24 de ore în apă. Uscarea se face pe stelaje în locuri foarte bine aerisite în straturi de 8-10 cm lopătate de mai multe ori pe zi. Adunatul nucilor se face manual sau mecanic. În a doua repriză se recoltează 70-80% din producţie.5 kg carbonat de sodiu în câte 10-15 l apă. tăieri de întreţinere şi rodire prin eliminarea ramurilor lacome. concurente şi cu poziţii necorespunzătoare şi de reîntinerire a nucilor bătrâni. Recoltarea nucilor. Dacă după acest timp la 90-95% din fructe epicarpul se îndepărtează uşor recoltarea poate începe. Cu 100 l soluţie se pot albi 300-400 kg nuci (COCIU şi colab. Cele nedecojite se încarcă în lăzi grătar şi se introduc în camere închise ermetic într-o atmosferă de 1% etilen la temperatura de 21-27°C unde se ţin 12 ore. Se separă apoi soluţia limpede.. Recoltarea mecanizată se face cu vibratoare speciale care scutură fiecare şarpantă. 75 . se usucă până se reduce umiditatea de la 30-40% la 5-8%.5 l oţet şi se mai agită 1-2 minute. În lipsa acestor posibilităţi nucile nedecojite se introduc în saci. Dacă nu se obţine o albire bună. După adunat nucile se separă. provizoriu sau total. Cea de-a treia recoltare şi ultima se face la cca. Zn. Pentru lichior. Apa se poate administra prin udare mecanizată sau pe brazde. nucile se recoltează înainte de întărirea endocarpului iar pentru sămânţă când epicarpul crapă. Recoltarea manuală se face prin scuturare cu prăjina sau cu funia. În acest scop de axul pomului se leagă un lemn gros care să depăşească înălţimea pomului de vârful că-ruia se leagă o funie groasă cu care se lovesc ramurile de jur împrejur. După uscare nucile se sortează şi se albesc. Pomii reacţionează bine şi la fertilizări foliare cu microelemente pe bază de Ca. În condiţiile ţării noastre recoltarea se realizează în trei reprize: pri-ma când se recoltează circa 5-6% din producţie adunându-se fructele ata-cate de boli şi dăunători care se maturează mai repede. Se agită cu un băţ timp de 3-5 minute. Se toarnă apoi soluţia de carbonat peste cea de hipoclorit şi se completează cu apă până la 100 l. Mg. se udă bine cu apă rece din oră în oră. La nuc se aplică tăieri de formare începând cu anul III de vegetaţie. Bo.

Turcia. de glucide (1222%). În ţara noastră alunul este prezent ca specie spontană în poienile şi liziera pădurilor de foioase din zona colinară şi deluroasă a ţării. participând la metabolismul intermediar al glucidelor. Ală-turi de aminoacizii fosforici.9. comparativ cu celelalte nucifere. bomboane.9. aromat. Miezul de alune se recomandă în alimentaţia vegetarienilor şi dia-beticilor. Uleiul de alune este foarte fin. consumându-se câte două căni pe zi. Soiurile de alun recomandate pentru producţie în România sunt prezentate în tabelul 11. are acţiune vermifugă şi este indicat în colicile nefritice şi litiază urinară.05%) plasează alunele înaintea nucilor. frunzele şi fructele conţin 8-15% tanin folosit în tăbăcitul şi vopsitul pieilor. ALUNUL . de emfizm pulmonar şi de silicoză. calciu cu rol esenţial în metabolismul uman. Turtele rămase se folosesc la fabricarea halvalei şi ciocolatei. Alunele sunt mai bogate în vitaminele B1 şi B2 decât nucile. Alunul îndeosebi cel cu frunze roşii. produselor farmaceutice. fosfor. Compoziţie chimică. iar cel de grăsimi (52-69%) este mai mare decât al migdalelor (MIHĂIESCU. acid folic ş. Infuzia preparată din 1-2 linguriţe muguri de alun la o cană de 200 ml apă clocotită are acţiune antisclerozantă. Având un sistem radicular bine ramificat alunul contribuie la fixa-rea solurilor în pantă.a. nuga). de săruri minerale (2-3. potasiul intervine în alimentarea creierului cu oxigen.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 2. E şi a celor din complexul B. săruri de potasiu. cupele. Alunul este originar din Asia Mică şi bazinul Mării Negre. gustos. se folo-seşte în cazuri de insuficienţă hepatică. săpunurilor. timp de 15 zile. Alunele. acid pantotenic. prăjituri. are aspect ornamental. de unde s-a extins apoi în Peninsula Balcanică. de asemenea. Magneziul şi manganul acţionează diverse enzime. Scoarţa alunului. de astm bron-şic. creme. restabilind elasticitatea ţesu-tului pulmonar..Corylus avelana L. dar râncezeşte repede. Grecia.a. Con-sumat o lingură dimineaţa. de hepatită endemică. Alunele alături de nuci şi migdale conţin cantităţi mari de proteine şi grăsimi. Ceaiul din frunze de alun are proprietăţi homeostatice (opreşte hemo-ragiile). Alunul este o importantă plantă meliferă fiind printre primele plante care înfloreşte. Fam. Fiind sicativ acest ulei este utilizat la fabricarea lacurilor industriale. E şi PP. Franţa. este un bun leac contra teniei. lipidelor şi protidelor. 1981). în ceasornicărie. Băile din frunze de alun se folosesc în tratamentul varicelor. Din miezul de alune aflat în faza de întărire se extrage laptele de alune întrebuinţat în medicină. Făina de alune este un aliment hrănitor pentru copii. Miezul de alune se poate consuma proaspăt. ajută la asi-milarea vitaminelor C. Spania. îngheţate. conţin. De asemenea. infuzia tonifiază parenchimul hepatic. ele mai conţin vitaminele B5. prăjit sau prelucrat în produse de cofetărie (ciocolată. Betulaceae Importanţa. America de Nord ş. ca lubrifiant în pictură deoarece nu denaturează culorile. Alunul este o plantă pomicolă importantă în primul rând datorită valorii alimentare a fructelor sale. Italia. 76 . Conţinutul de substanţe proteice (12-28%). Calciul împreună cu fosforul ajută la formarea şi menţinerea în bună stare a oaselor şi dinţilor. magneziu. Potasiul intervine în menţinerea echilibrului acido-bazic al organismului fiind component al unor sisteme tampon.

9. polenizatori: tunde. sunt foarte productiv. rotunde. Tulpinile în vârstă de un an sunt ramificate şi au muguri vegetativi. sunt mari (3. Bolwieller tembrie).5g).5-4g).5 ori proiecţia coroanei. sunt mijVigoare mare. Tombul. Polenizarea este anemofilă. foarte aspectuoase. Ennis. port erect. port etalat. conţin 47-49% Butler rezistent la bacterioză. polenimari (<4. Fertilă de Coutard. care este puţin mai lung decât fructul Vigoare mare. sunt mari (3. Tonda romana Se maturează la sfârşitul lui august. câte unul la fiecare nod. majori-tatea soiurilor de alun fiind autosterile. se sparg uşor. Ennis vârful conic. Tonda gentille Vigoare mijlocie. rădăcinile de alun cresc tot timpul anului. sunt foarte de Halle. se polenizează cu Uriaşe Se maturează târziu. polenizatori: Coxford. Sistemul radicular la alun este bine ramificat dar superficial. TGL) Trebizona cru. se polenizează cu Fertila brie. La fel ca la celelalte specii pomicole rădăcinile alunului înregistrează două valuri de creştere. productiv.7g).91).5 m. cu o înălţime de 3-4 m. Dacă temperatura solului nu scade sub +2°C.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Tabelul 11. foarte Se maturează tardiv. Uriaşe de Halle.6g) cu coaja Davidiana. precoce. dar sensibil miez la acarieni Soiul Particularităţi biologice (fig. rezistent la ger. Principalele soiurilor de alun recomandate în ţara noastră Principalele caracteristici ale: plantei fructului Maturitatea după 15. uşor turtite la Romavel productiv. roprecoce şi productiv. Imperial de ritate se desprind uşor de involu(Rotunde de Piemont. rezistent la bacterioză şi bază. conţin 45-52% miez. unul primăvara la începutul primăverii şi altul toamna. Camponica. port erect. cu zatori: Butler.3g). majoritatea rădăcinilor dezvoltându-se pe profil între 5 şi 50 cm şi depăşeşte de 2. precoce. de formă rotundă. rezistent la bacterioză. Polenul este transportat de vânt pe distanţe de 10-20 m. rezistent la bacterioză şi (Uriaş de Halle) groasă şi conţin 36-41% miez alte boli Vigoare mare. În mod natural alunul de aceeaşi vârstă sau de vârste diferite creşte sub formă de tufă constituită din mai multe tulpini. locii (2. după căderea frunzelor. rotunde. sunt mici sau mijlocii (2. port semietalat. la matudelle Langhe Coxford. dar foarte conţin 45-49% miez sensibil la acarieni Foarte viguros. motiv pentru care se recomandă planta-rea în aceeaşi parcelă a 2-3 soiuri care se polenizează reciproc. mari (peste 4. au coaja subţire. conţin 45% miez Contard.0g). Înflorirea la alun are loc primăvara devreme (februarie-martie) la o temperatură de cel puţin 4°C. cu port semierect. conţin 50-55% păianjeni miez Vigoare redusă. precoce şi Se maturează târziu (sfârşit de sepMerveille de productiv.08. port erect. Partea aeriană. Unele rădăcini verticale mai ales pe soluri revene pot pătrunde pe profil până la 1. Se maturează la început de septemVâlcea 22 productiv. 77 .

În zonele colinare cele mai bune rezultate se obţin pe versanţi cu expoziţie sud-vestică sau sud estică. ogor erbicidat. Iernile stabile. Lungi de Spania Lambert roşu. Alunul necesită 700-1000 mm precipitaţii anuale din care minimum 300 în perioada aprilie-iulie. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Plantaţiile comerciale de alun necesită terenuri în pantă redusă. Alunul preferă expoziţii cu insolaţie mijlocie manifestând pretenţii medii faţă de lumină. când alunul se conduce aplatizat în gard fructifer şi 5 m între rânduri respectiv 3 m pe rând când se conduce ca vas aplatizat. În zonele de stepă unde insolaţia este puternică se preferă expoziţii nord-estice. Înainte de plantare terenul se nivelează cât mai bine şi se pichetează la 4 m între rânduri şi 2.5 m pe rând. Alunul poate fi condus cu monotulpină sau cu mai multe tulpini. Solul. Mari de Piemont) pot degera. Furfulak. Cerinţe faţă de apă. Rotunde de Roma. Prelucrarea solului se va face cât mai superficial 10-12 cm pentru a nu afecta sistemul radicular. Recoltarea alunelor se face când fructele au ajuns la dimensiuni specifice soiului iar pelicula ce separă sămânţa de pericarp devine brun roşcată. Cele mai precoce sunt soiurile: Mari de Piemont. Declanşa-rea înfloritului se realizează la temperaturi de peste 4°C. În sistem intensiv şi în zonele cu regim pluviometric deficitar iri-garea duce la creşteri însemnate de producţie. Soiu-rile Landsberg. Recol-tarea cu involucru se face la pomii 78 . (1993) recomandă anual ca doze orientative 100-150 kg/ha N. nu sunt reco-mandate pentru alun. El este sensibil la asfixiere radi-culară. ogor combinat cu îngrăşăminte verzi iar pe terenuri accidentate cu suficiente precipitaţii. Ramurile rezistă până la -25°C chiar -30°C dar amenţii la soiurile sensibile (Rotunde de Roma. Alunul are cerinţe reduse faţă de căldură. În fenofaza de umflare a mugurilor rezistă până la -10°C. Normele de udare respectiv norma de irigare se vor stabili astfel încât de-a lungul perioadei de vege-taţie umiditatea din sol să se menţină la 70-80% din capacitatea de câmp pe o adâncime de 50-60 cm. Întreţinerea solului la alun dă rezultate bune în următoarele sisteme: ogor negru. cu maximum 15% calcar activ şi cu pânza freatică sub adâncimea de 1. Alunul cultivat în sistemul intensiv necesită terenuri fertile sau cu fertilitate medie cu pH 5-7%. florile femele suferă la -5°C. Cosford. Daviana.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Alunul produce fructe în anul al III-lea de la plantare dar recoltele devin eco-nomice abia la vârsta de 6-7 ani. Lumina.5 m. Lungi de intră pe rod mai târziu. Recoltarea se face mecanizat sau manual cu sau fără involucru. alunul porneşte în vegetaţie. Forma de tufă nu este recomandată pentru plantaţii intensive deoarece imprimă vigoare mult mai mare comparativ cu monotulpina. nord-vestice şi chiar nordice. Pentru condiţiile ţării noastre POPESCU şi colab. mai aspre şi lungi care întârzie înfloritul sunt mai favorabile pentru cultura alunului. Expoziţiile sudice grăbind înfloritul. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. irigabile. 100-120 kg/ha K2O şi la 3-4 ani odată 30-40 t gunoi de grajd. ţelină cu prelucrarea solului sub coroana plantei. Alunul se poate cultiva după el însuşi deoarece nu este influenţat de fenomenul de oboseală a solului. mecanizabile. Insolaţia puternică este nefavorabilă culturii alunului. În fenofaza de înflorire-legare. Dacă în cursul iernii temperatura medie zilnică trece de 0°C mai mult de 20 de zile. 80-100 kg/ha P2O5. Este o specie rezistentă la ger. profunde şi bine drenate iar în zonele secetoase.

mare f. roşu. Recoltarea fără involucru se face când majoritatea fructelor au căzut pe sol de unde se adună manual sau mecanizat. Soiurile de căpşun (Catalogul Oficial. marmelade. aromă de Müncheberge 7-12 (prima decadă) fragi de pădure r mai conic-alungit. 2002) Soiul Greutatea Fructul Coacerea (originea) medie (g) mai conic-alungit. aromă slabă Senga iunie scurt-conic. 0. Ca etc. aromă Regina 6-8 (decada a 2-a) de fragi mai Gorella 10-19 conic. roşu închis.10. Căpşunul este o specie foarte precoce. Fe. potrivit de intens 11-14 Talisman (decada a 3-a) aromat mai scurt-conic.24-0. SUA 38. cu gât. jeleuri).000 tone. Ţări mari producătoare sunt: Rusia 90. Neajunsurile acestei culturi sunt consumul ridicat de forţă de muncă necesar la recoltare şi perisabilitatea fructelor.6-1. Căpşunile se consumă în stare proaspătă. producând fructe încă din primul an de la plantare. Căpşunile conţin 0. restul în Dolj.74% săruri minerale (P. producţia mondială de căpşuni a fost de 326. Compoziţie chimică. Iugoslavia 40. mare mare f.6% acizi organici.). Rosaceae. în straturi de cel mult 30 cm cu lopătarea zilnică în primele 2-3 săptămâni.000 tone.000 tone din care circa 40% în judeţul Satu Mare.000 tone şi Slovacia 35. mare f. cu gât roşu-închis. 0. intens 10-12 Sengana (prima decadă) aromat mai conic.000 tone din care în Europa 268. Cehia 45. Producţia anuală a României este de peste 30. Soiurile de căpşun recomandate pentru producţie sunt prezentate în tabelul 11. CĂPŞUNUL . Rosoideae Importanţă. 15% în jud. După datele FAO 2002. roşu 15-28 cocoş (a 2-a decadă) cărămiziu. potrivit 10-12 Red Gauntlet (sfârşitul lunii) de aromat Creastă de iunie lăţit. Pocahontas 11-16 (prima decadă) lucios. gemuri. 41-87 mg% vitamina C. Astfel condiţionate alunele se pot păstra un an în camere aerisite la temperatura de 21ºC şi umiditatea relativă de 65% sau timp de 2-3 ani la 2-4ºC şi umiditate relativă de 65%.10.Fragaria grandiflora Ehrh. roşu. congelate sau prelucrate (dulceţuri. America de Sud 38. Îndepărtarea involucrului se face imediat deoarece mai târziu se desprinde greu de fruct.10.28 mg%). După recoltare alunele se expun 2-3 zile la soare. cu gol mare în centru Potenţial productiv mare mijlociu f.000 tone. potrivit de aromat (decada a 3-a) iunie conic alungit.000 tone.000 tone.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE tineri şi la cei situaţi pe pante şi pe teren înierbat.000 tone. Soiuri. roşu închis.7% substanţe proteice şi vitamine (în special vitamina C 33-98. roşu. America de nord 56. Fam. Maramureş. Cu ocazia condiţionării conţinutul în apă al alu-nelor trebuie redus la 5-6%. roşu. Gorj. Argeş. siropuri. apoi se depozitează în încăperi aerisite. Tabelul 2. subfam. 2.4-0. mare mijlociu 79 . în formă de creastă. dacă stolonii se plantează în iulie.000 tone. Căpşunul se numără printre speciile pomicole de mare interes economic datorită timpurietăţii şi calităţii fructelor (ajung la maturi-tate în mai-iunie). Vâlcea.

. Soiurile cultivate la noi. Căpşunul este o plantă semier-boasă cu creştere sub formă de tufă scundă. Plantele prezintă o tulpină subterană foarte scurtă (rizom) şi mult ramificată care pe partea inferioară formează sistemul radicular. Înfloritul la căpşun începe după parcurgerea perioadei de 8-10 zile consecutive cu temperaturi peste 12ºC. În caz contrar fructele sunt diforme. gunoi de grajd păios. Inflorescenţele căpşunului sunt cime pauciforme. Vigoarea rozetelor descreşte de la bază spre vârful stolonului. datorită originii sale. Umiditatea. căpşunul asigură producţii economice în zone cu precipitaţii de 600-700 mm. Soiurile care nu emit stoloni se pot înmulţi prin despărţirea tufei sau prin seminţe. În prezenţa unui strat de zăpadă de 5-10 cm grosime. Căldurile mari de vară dimi-nuează considerabil recolta de căpşuni. stolonii emit o rozetă de frunze în partea superioară şi rădăcini în partea inferioară.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Particularităţi biologice (fig. irigarea 80 . Din mu-gurii vegetativi situaţi spre baza ramificaţiilor anuale ale tulpinii se formează stolonii în număr de 7-20 pe o plantă.92). Nu numai tulpina se ridică la suprafaţa solului ci şi sistemul radicular. În zonele cu pre-cipitaţii anuale insuficiente şi neuniform repartizate. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii Temperatura. ceea ce duce începând din anul al III-lea la scăderea puternică a rezistenţei la se-cetă. Fructele la căpşun sunt nucule poli-achene dispuse la suprafaţa pulpei şi denumite impropriu seminţe. pe de o parte (din zonele umede) iar pe de altă parte datorită specificului său morfobiologic (sistem radicular superficial. Fructele se dezvoltă uniform dacă sunt fecundate cât mai multe pistile din cadrul aceleaşi flori. În culturi neirigate. Pentru maturarea fruc-telor la soiurile timpurii sunt necesare minim 8 zile consecutive cu temperaturi peste 14-16ºC. 92. Faţă de ger. ceea ce duce la scăderea rezistenţei la secetă pe măsura înaintării în vârstă. frunziş foarte bogat). La fiecare nod. Partea comestibilă este de fapt un fruct fals provenit din îngroşarea receptaculului florii. frunze. Cerinţele căpşunului faţă de căldură sunt mici. Căpşun (Fragaria grandiflora) Frunzele căpşunului se reînnoiesc treptat. Numărul cel mai mare de stoloni îl formează plantele de 2-3 ani. Fig. plantele intră într-un dezechilibru între partea subte-rană şi cea aeriană cu consecinţe negative asupra plantei. Faţă de umiditate căpşunul manifestă cerinţe destul de mari. În anul al IV-lea producţia de căpşuni se reduce cu aproximativ 50% comparativ cu anul precedent.. diferenţierea mugurilor de rod. rezistenţa căpşunului este limitată şi dependentă de prezenţa stratului de zăpadă. bine repartizate în perioada de vegetaţie. Momentele critice pentru apă la căpşun sunt: creşterea şi înrădăcinarea stolonilor. Pragul biologic pentru pornirea în vegetaţie este de 5ºC.-18ºC fără stratul de zăpadă pot degera uneori până la jumătate din plante în întregime. Sub -15. motiv pentru care nu se justifică menţinerea unei plantaţii de căp-şun pe o perioadă mai mare de 3 ani. căpşunul rezistă până la -25ºC. Pentru prevenirea efec-telor negative ale gerurilor din timpul iernii se practică mulcirea cu paie. iar pe partea superioară aparatul foliar. După 34 ani de viaţă. în general au flori hermafrodite. Sistemul radicular al căpşunului rezistă doar până la -8ºC. de aceea cultura reuşeşte în zone mai nordice. Tulpina ramifică astfel încât rami-ficaţiile tinere apar tot mai aproape de suprafaţa solului. pleavă. legarea fructelor. motiv pentru care plantele poartă tot timpul frunze verzi chiar şi iarna sub stratul de zăpadă.

ZMEURUL şi MURUL . subfam. După plantare imediat se udă. permeabile.5-1 kg şi aşezate în lădiţe. Rosoideae Importanţă. creşterii şi coacerii fructelor. soluri brun-roşcate de pădure. căpşunul reuşeşte pe aluviuni. în condiţii de fertilizare organo-minerală şi irigare. sortarea şi ambalarea se fac concomitent. Solul. Fructele se recoltează direct în lădiţe sau în coşuleţe din plastic de 0. iar după 2-3 zile se verifică plantarea. Lumina. Manifestarea deplină a potenţialului productiv are loc în condiţii normale de lumină. Majoritatea soiurilor din cultură sunt de zi lungă. Rosaceae. Fam. gem. Terenul destinat plantaţiilor de căpşun se tratează contra viermilor sârmă. 2. În privinţa luminii zilei se poate spune că cerinţele sunt diferite în funcţie de grupa soiurilor: de zi lungă. de zi scurtă sau indiferente faţă de durata zilei. Rubus caesius L. Zmeura şi murele se consumă în stare proaspătă şi prelucrată sub formă de sirop. Ambele specii se caracterizează prin precocitate. Fructele de zmeur şi de mur sunt foarte mult apreciate de consumatori datorită calităţii şi compoziţiei chimice complexe a aces-tora. gurii şi gâtului. căpşunul este relativ puţin pretenţios. 81 . peltele. băuturi alcoolice. podzoluri.11. Fructele de căpşun sunt foarte perisabile de aceea recoltarea. larvelor cărăbuşului de mai şi nematozilor cu produse specifice. 300-400 kg superfosfat. Plantarea se va face astfel încât mugurele central al rozetei să se afle la nivelul solului. colitelor şi bolilor organelor digestive. Faţă de lumină. suc. Canti-tatea de fructe ce poate fi recoltată zilnic de un muncitor este de 30-40 kg. 40 t gunoi de grajd bine descompus la ha. 200-250 kg sulfat de pota-siu (căpşunul fiind sensibil la cloruri). suportă chiar semiumbra. Pentru înfiinţarea de culturi de căpşun se folosesc terenuri plane. dulceaţă. produse de cofetărie. Pregătirea stolonilor constă în mocirlirea sistemului radicular fără ca acesta să fie scurtat. Fructele destinate consumului în stare proaspătă se culeg cu caliciu şi o porţiune de peduncul iar cele pentru industrializare fără caliciu. se apreciază că soiurile de căpşun preferă soluri cu textură mijlocie şi uşoare. Cultura în câmp poate fi anuală sau multianuală. Recoltarea fructelor de căpşun se face în 5-6 reprize la intervale de 2-3 zile.Rubus ideaus L. cernoziomuri. În perioada înfloritului. Ca tipuri de sol. vârfuri de lăstari şi fructe se prepară ceaiuri folosite în tratarea inflamaţiilor gingiilor. Cu privire la pretenţiile faţă de sol. amenajate pentru irigarea pe brazde prin modelarea în biloane.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE este o verigă tehnologică obligatorie. gastroenteritelor. Fertilizarea presupune încorporarea în sol a cca. Producţiile de fructe obţinute 15-25 t/ha. productivitate şi plasticitate ecologică. replantându-se rozetele aflate prea adânc sau prea la suprafaţă. umiditatea în sol trebuie menţinută la 75-80% din capacitatea de câmp pentru apă. Căpşunul poate fi cultivat şi pe nisipuri. Plantarea se va face vara (iunie-iulie) utilizând stoloni refrigeraţi. băuturi tonice. fertile. compot.. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii Căpşunul poate fi cultivat în câmp în cultură protejată şi în cultură forţată. Din frunze.

Atât zmeurul cât şi murul sunt semiarbuşti cu partea subterană formată dintr-un rizom din care pornesc rădăcini adventive fibroase.36 mg%. 268 mii tone. acizi organici 1.2-2. Soiuri cultivate.75 mg%). substanţe tanante. Drajonii în vârstă de un an se pot separa de planta mamă în vederea înmulţirii lor deoarece îşi formează rădăcini proprii.61-40. Neajunsurile celor două specii sunt: perisabilitatea ridicată a fructelor şi consumul ridicat de forţă de muncă necesară pentru recoltarea fructelor.8 g%. Fructele de zmeur conţin zaharuri 4. sferică Thornfree (SUA) neagră lucioasă alungită sau conică Particularităţi biologice Sistemul radicular.0%) sunt mai acide şi au un conţinut mai ridicat de vitamina C (28. Compoziţie chimică.45-2. vitaminele D şi P. vitamina C 19. Iugoslavia. Principalele soiuri de zmeur şi mur cultivate în România Soiul Cayuga Malling Exploit De Prusia Englezesc Malborungh Rubin De septembrie Taylor Romy Llyod George Golden Queen Forma fructului şi mărimea lui Culoarea fructului Epoca recoltării (lună/decadă) VI/3 VI/3 VII/1 VII/1 VII/1-2 VII/1-2 VII/1-2 VII/1-2 VII/1 VII/2 VII/3 VII/1 VII/1 VIII/2-3 VIII/2-3 ZMEUR sferică 15-20 mm roşu închis conică 15-20 mm roşie conică 15-20 mm roşie conică 15-20 mm roşie sferică 15-20 mm roşie conică 15-20 mm roşie sferică 15-20 mm roşie conică 10-15 mm roşu intens conică trunchiată roşu-violaceu conică alungită roşie-închisă conică trunchiată galben portocalie aurie MUR Thornless evergreen sferică sau conică neagră conică sau aproape Loganberry roşie spre purpurie cilindrică Smoothstem (SUA) sferic alungită neagră sferică. Principalele ţări producătoare din Europa sunt: Polonia. creşte spontan din zona deluroasă până în etajul alpin.11. Producţia mondială de zmeură şi mure în anul 1998 a fost de 326 mii tone din care în Europa.5-6.5-10. vestul Asiei şi partea de est a Americii de Nord. colorante. Bulgaria etc. provitamina A. Fructele de mur conţin mai puţin zahăr (3.3 g%. zmeurul se poate folosi pentru consolidarea şi combaterea eroziunii solului. din care iau naştere drajoni. Principalele soiuri de zmeur şi mur cultivate în România sunt prezentate în tabelul 2. Marea masă 82 . Ungaria. Zmeurul îşi are originea în Europa. Germania.6 g%.11. iar murul pentru fixarea solu-rilor nisipoase. Pe rădăcinile tinere şi pe rizom se formează în fiecare an numeroşi muguri adventivi. săruri minerale. Zmeurul şi murul dau recolte sigure deoarece nu suferă din cauza îngheţurilor târzii de primăvară. vitamina B.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Având capacitate mare de drajonare. pectine 0. Tabelul 2.

datorită sistemului radicular profund este mai puţin pretenţios faţă de umi-ditate. zmeurul fiind o specie rapace. Murul. În condiţii de iluminare bună se obţin fructe de calitate. Zmeurul şi murul dau rezultate bune pe soluri bogate în humus. 83 . ele fiind satisfăcute acolo unde se înregistrează 600-800 mm precipitaţii anuale. Zmeurul suportă şi semiumbra. O parte din muguri pier la -12°C iar la -15°C pierderile sunt totale. partea aeriană este formată din mai multe tul-pini. în al 2-lea rodeşte şi se usucă în mod natural. La soiu-rile neremontante de zmeur. sudice. Zmeurul şi murul au cerinţe destul de ridicate faţă de lu-mină. Nu se admite inter-calarea acestuia în livezile tinere de pomi deoarece drajonând puternic inva-dează terenul împiedicând efectuarea lucrărilor de întreţinere. acest lucru fiind evidenţiat de faptul că în flora spontană ele ocupă luminişurile şi liziera pădurilor. Insuficienţa luminii are influenţă negativă asupra plantei deoarece lemnul nu se coace suficient. numite polidrupe. Limita de rezistenţă la ger este pentru drajoni -15°C. Fructele sunt apocarpice. Cerinţele murului faţă de lumină sunt şi mai ridicate decât ale zmeurului. La zmeur. în al 2-lea an de viaţă. 1977). Zmeurul şi murul nu suportă temperaturile foarte scă-zute din timpul iernii şi nici cele foarte ridicate din iulie-august. iar pentru lemnul bine copt -20°C. situaţie în care calităţile fructelor lasă de dorit. Majoritatea soiurilor de zmeur şi mur sunt autofertile. Fiecare drupeolă din fruct conţine câte o sămânţă. Fiecare tulpină în primul an creşte. plantele diferenţiază muguri de rod pe toată lungimea tulpinii. La mur. Polidrupele sunt formate din drupeole aşezate în jurul unui receptacul conic care la maturitate se detaşează de fruct la zmeur. Florile sunt hermafrodite la ambele specii cu cime la zmeur şi co-rimbe la mur. O mică parte din rădăcini pătrund până la 100 cm adâncime. sud-estice. multiple. respectiv 200 kg azotat de amoniu. Maturarea fruc-telor are loc în iulie-august. bine aerate. Zmeurul creşte şi fructifică bine dacă temperatura medie a perioadei de vegetaţie este în jurul valorii de 17°C. Faţă de umiditate cerinţele zmeurului sunt mari. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Zmeurul trebuie cultivat numai în plantaţii pure. reuşind şi pe soluri mai sărace. În afară de aceasta. reuşind în zonele cu 550-600 mm anual (mai ales murul de câmp). 400 kg super-fosfat şi 300 kg sare potasică. sud-vestice. în zonele de câmpie. Solul. nordice şi nord-estice. Murul suportă mai greu temperaturile scăzute. Din această cauză zmeurul trebuie cultivat pe terenuri cu expoziţii favorabile. În primăvara urmă-toare din mugurii micşti cresc lăstari pe care apar inflorescenţele. Soiurile cu fructe galbene sunt mai sen-sibile la ger faţă de cele cu fructe roşii. o tulpină rodeşte o singură dată. maturarea lemnului este bună iar rezistenţa la ger mare. Se administrează 40-50 t/ha gunoi de grajd. concură puternic pomii pentru apă şi hrană (MIHĂESCU. suferind de ger. Murul înfloreşte în acelaşi timp cu zmeurul (mai) sau chiar mai târziu. Seceta şi stagnarea prelungită a apei sunt dăunătoare pentru ambele specii. Tulpina. Lumina.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE a rădăcinilor la zmeur este răspândită în sol între 10-50 cm adâncime. cu capacitate bună de reţinere a apei. aplicat fazial (toamna după căderea frunzelor. în zone deluroase şi muntoase. Pe tulpinile anuale se găsesc mugurii vegeta-tivi spre bază şi micşti spre mijlocul şi vârful tulpinii. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. Murul este mai puţin pretenţios faţă de sol. Umiditatea. Cel mai recomandat sistem de lucrare a solului în plantaţiile de zmeur este ogorul negru. tulpinile sunt lungi de 7-8 m sau târâtoare la unele soiuri purtătoare de ghimpi. iar la mur se desprinde împreună cu fructul.

de aceea şi recoltarea se va face eşalonat. Coacăzul este o specie care creşte spontan în climat umed şi răcoros al zonelor de munte din Europa (Alpi. 1. În zonele cu precipitaţii insuficiente se recomandă 4-6 udări. subfam. producţii de 5 t/ha obţinându-se în anul 10-12 de la plantare. Cehia.4-1. Fructele destinate consumului în stare proaspătă se recoltează manual. Fructele se consumă puţin în stare proaspătă. zmeura se recoltează fără peduncul.2 –3.12.12. în urma ultimului recensământ s-au evidenţiat 1388 ha în cultură pură şi 571 ha în cultură intercalată de coacăz negru şi roşu. Odată cu recol-tarea fructelor se execută şi sortarea lor. direct în ambalajul de transport de capacitate 200-400 g. săruri minerale. Astfel. Murul produce în medie 5-12 t/ha. vinuri tonice. Ribes rubrum L. B2. Ţările mari producătoare din Europa sunt: Polonia. iar depozitarea la 0°C şi 90% umiditate relativă a aerului. compoturi. 0.9 g% substanţe proteice. PP etc. (date FAO).1 g% substanţe pectice.Ribes nigrum L. 1985. vitamina C (150 mg%). La mur. vârfuri de lăstari şi fructe se prepară medicamente şi ceaiuri calmante recomandate în afecţiuni ale inimii. Din frunze. Germania. Cocăzul se cultivă pentru fructele sale foarte valoroase din punct de vedere alimentar şi terapeutic. COACĂZUL . în 6-10 reprize. Asia şi America de Nord. Saxifragaceae. siropuri. 84 . (coacăz roşu) Fam. B6. Ribesoideaea Importanţă. dulceţuri. dar la solicitarea beneficiarului se poate recolta cu peduncul. (RADU. Maturarea fructelor se eşalonează pe o perioadă lungă de timp (20-40 zile în funcţie de soi). În România. De regulă. Principalele soiuri de coacăz recomandate în cultură sunt prezentate în tabelul 2. Carpaţi. 0. caz în care se păstrează mai bine şi se transportă mai uşor.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE înainte de înflorit şi înainte de matu-rarea fructelor). afecţiuni gastro-intes-tinale şi hepatobiliare. vitaminele B1. fructele conţin: 7-10 g% zaharuri. Slovacia. fructificarea cea mai bună fiind până la 12-15 ani. 2002). Recoltarea fructelor. (coacăz negru). Prerăcirea se face la 5-8°C. 2. lichioruri. citat de MITRE.6 g% acizi organici. Recoltarea se face dimineaţa pe răcoare pentru fructele destinate con-sumului în stare proaspătă şi pe tot parcursul zilei pentru fructele ce vor fi industrializate. azotul se aplică în 2 reprize: primăvara devreme şi în timpul înfloritului. Recoltarea meca-nizată se face cu maşini speciale care acţionează prin vibrare (500-1000 de vibraţii/minut) scuturând fructele. În prezent producţia mondială de coacăze este în medie de 500 mii tone anual. Zmeurul începe să fructifice din anul 2 de la plantare (1-2 t/ha). Compoziţie chimică. Pirinei). marmelade. Austria etc. La zmeur şi mur se face tăieri de formare şi de rodire. dar sunt foarte apreciate prelucrate sub formă de produse cum sunt: sucuri.

5-8. Coacăzul este un arbust cu 15-25 tulpini de diferite mărimi (4-7 ani) înalte de 1.. 85 . Soiurile cu fructe roşii se com-portă mai bine atât la temperaturi scă-zute cât şi la temperaturi ridicate. cu sistem radicular superficial şi bine ramificat. 14-16 consum proaspăt Red Lake lung cu 15-20 bace VI/2-3. porneşte în vegetaţie când temperatura medie zilnică trece de 6ºC şi înfloreşte la peste 12ºC.12. Tulpinile cresc viguros în primii ani după plan-tare. 8-10 6-10 bace şi industrializare mijlociu consum proaspăt Tinger VI/2. frunzele rămân mici. Principalele soiuri de coacăz negru şi roşu Fructul: Epoca recoltării Soiul şi producţia Aspectul Destinaţia (lună/decadă) ciorchinelui 1. Coacăzul este o spe-cie iubitoare de umiditate. după care intensitatea creşterii se reduce treptat. 10-12 9-16 bace şi industrializare mijlociu.5ºC şi temperatura medie a perioadei de vegetaţie de 17-18ºC. 15-16 şi industrializare Particularităţi biologice (fig. lax cu consum proaspăt Negre mari VI/2. Inflorescenţa este un racem cu 5-22 flori la coacă-zul roşu. Spre deosebire de coacăzul negru.95). Mărimea bacelor descreşte de la bază spre vârful ciorchinelor. aceasta datorită unui sistem radicular mai bine dezvoltat. 6-8 8-11 bace şi industrializare mijlociu. În timpul iernii rezistă până la -30. Fructul este o bacă neagră.0-1. Nu suportă temperaturi de 30ºC. 6-10 7-14 bace şi industrializare mijlociu consum proaspăt Bogatîr VI/2. Tulpinile trăiesc 10-20 ani dar durata de viaţă rentabilă este doar de 4-5 ani la coacăzul roşu şi de 3-4 ani la coacăzul negru. 5-6 cu 7-8 bace şi industrializare scurţi.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Tabelul 2. Coacăzul creşte şi fructifică în zonele cu temperatura media anuală de 7. respectiv cu 5-10 flori la coacăzul negru. Soiuri cu fructe roşii mijlociu consum proaspăt Mărgăritar VI/1.-32ºC.5 m. se îngălbe-nesc şi plantele se usucă. 10-12 10-12 bace Janker van Tets lung şi rar cu 6 bace industrializare VI/1. Umiditatea. Soiuri cu fructe negre mijlociu. motiv pentru care se cultivă în zone cu precipitaţii medii anuale ce depăşesc 750 mm şi sunt cât mai uniform repartizate în timpul anului. Primăvara.. motiv pentru care cultura nu s-a extins în sud. Coacăzul este la fel de sensibil şi la excesul de apă caz în care plantele se opresc complet din vegeta-ţie. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. coacăzul roşu şi alb manifestă pretenţii mai reduse faţă de umiditate. albă sau roşie. grupaţi consum proaspăt Costwald cross VI/2. compact consum proaspăt Record VI/1. compact Roşu timpuriu industrializare VI/1. 8-10 8-10 bace şi industrializare 2. 6-10 7-21 bace şi industrializare mijlocii consum proaspăt Mendip cross VI/2-3.

umede. Afinele conţin: 83. dezinfectează căile biliare fiind folosite în tratarea bolilor gastrice.12% subs-tanţe proteice. Polonia. Mn. PP. 0. Afinele pot fi folosite pentru consum în stare proas-pătă sau congelate precum şi la industrializare pentru sucuri.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Lumina.4-88. Afinul ocupă suprafeţe întinse în Asia. apoi Anglia.65-0. Italia şi Franţa. 7. Pe plan mondial ţările mari cultiva-toare de afin sunt: SUA. dă producţii de 2. Particularităţi biologice (fig. Soiurile cu fructe roşii şi albe au pre-tenţii mai mari decât soiurile cu fructe negre. Coacăzul este o specie precoce (intră pe rod în anul II).8-3. Lăstarii. S. A. Coacăzul creşte şi fructifică bine pe soluri fertile. cu textură argilo-nisipoasă. lichioruri etc. Producţia de fructe este 2-3 kg/tufă. siropuri. Michigan.5-5 t/ha în anul III. În ţara noastră este răspândit în flora spon-tană dar se găseşte şi în cultură.0 m şi se prezintă sub formă de tufă având mai multe tulpini ce cresc din zona coletului. albastră-închis. vitamina C.0-1. Recoltarea fructelor se face când bacele de la vârful ciorchinelui au ajuns în faza de pârgă şi se va încheia în 6-7 zile. dar potenţialul său biologic se manifestă în optim numai în condiţii de iluminare bună.Vaccinium sp. revenind la hectar 3000-3300 plante. se par-celează şi se pichetează la distanţe de 2.80-1. Elveţia. L.5-1 kg în funcţie de condiţiile de transport. Canada. care au efect similar cu insulina.2 m. Florile sunt grupate în raceme de culoare roz deschis sau albă. 500 kg/ha sare potasică şi an de an 300 kg/ha azotat de amoniu. în timpul creşterii fructelor şi după recoltare. Mg..350-0. arbutoză. 600 kg/ha superfosfat. Solul se întreţine sub formă de ogor negru sau ogor erbicidat.440% substanţe pec-tice. Carolina de Sud. Solul. de culoare neagră. AFINUL . Recoltarea se face manual cu rahis. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Fertilizarea de bază presupune administrarea a cca. 86 . Irigarea se impune în zonele cu precipitaţii sub 600 mm anual cu norme de 300500 m3/ha înainte de înflorit. Fructele uscate se folosesc pentru ceaiuri. Fe. Ca. Fam. În cultură afinul are înălţimi de 0.96). America de Nord. argilo-lutoasă. Compoziţie chimică. adânci. La nevoie se face dezinfecţia solului cu insecticide şi nematocide. având greutate de 0. de asemenea. Înflorirea are loc în luna mai. Cl.000 ha în Florida. este originar din America de Nord. datorită conţinutului lor în substanţe tanante. bogate în humus şi un drenaj satisfăcător. iar din anul IV poate produce 7-8 t/ha la coacăzul negru şi 10-15 t/ha la coacăzul roşu. Fructele ajung la maturitate după 2-3 luni de la înflorire. B2. frunzele sunt utilizate în industria medicamentelor. pe timp răcoros în ambalaje de 5-6 kg sau 0.4-3. jeleuri. Ericaceae Importanţă. Fructifică timp de 15-20 ani. Europa. a anemiilor etc. Se aplică odată la 3 ani 60 t/ha gunoi de grajd. Terenul se desfundă la 40-60 cm.474% substanţe tanoide. afinată.3020.13.6% apă. 11. 80-100 t/ha gunoi de grajd.0 m/1. La coacăz se aplică tăieri de formare şi de fructificare. Fructul este o bacă de formă sferică cu diametrul de 10-25 mm. Austria. se nivelează. Germania. 1000 kg/ha superfosfat şi 500 kg/ha sare potasică. brumat. P. hidrochinonă. unde ocupă peste 10. Indiana. Olanda. dulceţuri. B1. 0. vaccinină.1% zahăr.. săruri minerale de K. 0.95 g. Coacăzul este o plantă cu pretenţii moderate faţă de lumină suportând semiumbra.14-15. se discuieşte.

Datorită capacităţii extraordinare de drajonare. Din cătină s-au obţinut primii aditivi furajeri româneşti. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Terenul destinat plantaţiilor de afin se fertilizează cu 40-50 t gunoi de grajd. anemie. după care se desfundă solul la 50 cm. Folosită în agricultură măreşte rezistenţa la iernat a albinelor. Afinul se comportă bine pe soluri acide cu pH 4.Hippophaë rhamnoides L. dar producţii economice se obţin începând cu anul V de la plantare. Lumina. 200 kg/ha azotat de amoniu. Afinul dă rezultate bune în zonele cu temperaturi mo-derate. Fam. de aceea recol-tarea. Eleagnaceae Importanţă. Afinul fructifică bine pe versanţi cu expoziţie sudică. 300 kg/ha superfosfat şi 200 kg/ha sare potasică. Cătina albă are importante însuşiri terapeutice.8. Afinele sunt fructe perisabile. afinul se comportă bine în zonele cu precipitaţii medii anuale între 800-1000 mm şi mai ales dacă acestea sunt repartizate uniform pe parcursul perioadei de vegetaţie. deci. Rezistă în cursul iernii la temperaturi de -25ºC. Apa. CĂTINA ALBĂ . Recoltarea se poate face şi mecanizat cu ajutorul combinelor spe-ciale pentru recoltat arbuşti. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. În ceea ce priveşte apa. zona zoster. La soiurile cu port erect se îndepărtează tulpinile din centrul tufei iar la soiurile cu tufă răsfirată se înlătură cele ce atârnă sau sunt înclinate. alimentare şi decorative. Solul. Fructele se folosesc în ameliorarea bolilor nervoase. K 500-600 kg/ha în raport de 1:2:1 şi 15-20 t/ha îngrăşăminte organice bine fermentate. dermatologice. cataractă.14. Prerăcirea se face la 8ºC în spaţii frigorifice. A fost introdusă în cultura pomicolă la Institutul Agronomic din Iaşi. în boli ginecologice. bine drenate. dar suportă bine şi semiumbra. Sistemul cel mai apre-ciat este ogorul negru. Fertilizarea se face anual cu îngrăşăminte chimice pe bază de N. 3-6 t/ha. hipertensiune. ca cea de la Cernavodă. 11. Cătina albă este un arbust din flora spontană. sortarea şi ambalarea trebuie făcute fără pauză între ele. uleiul de cătină se foloseşte contra leziunilor provocate de iradiere. Preparatul “polivitarom” este un produs industrial obţinut la USAMV Cluj-Napoca. După anul V de la plantare. consolidează terenu-rile degradate. hepatice etc.2-4. este o specie de climat umed şi răcoros. Fiind o plantă bioprotectoare contra iradiaţiilor se plantează în jurul uzinelor ato-mice.5 kg sau în lădiţe de 5-6 kg. 87 . P. stres intelectual. Temperaturile ridicate în perioada de vegetaţie au influenţă negativă asupra producţiei. Afinul produce cca. tăierile constau în îndepărtarea tulpini-lor mai bătrâne de 5 ani şi a celor de vigoare slabă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Afinul fructifică încă din anul II de la plantare. Recoltarea fructelor se face la 60-90 zile de la înflorit când au ajuns la maturitate 80% din fructe. Irigarea se recomandă în zonele cu precipitaţii reduse în perioada de creştere a lăstarilor şi a fructelor cu 3-5 săptămâni înainte de recoltarea fructelor şi în perioada diferenţierii mugurilor de rod. eczeme. În Germania. Recoltarea se face în 3-7 reprize la inter-vale de 5-7 zile pe parcursul a 3-7 săptămâni. diges-tive. Pentru consum în stare proaspătă afinul se recoltează în recipienţi de 0. urinare.

Cătina poate rezista la geruri care nu se întâlnesc în ţara noastră (-50ºC) precum şi la arşiţele cele mai mari din timpul verii. Vrâncene. înalt de 2-3 m. care se menţine ca ogor lucrat. Cătina albă este un arbust unise-xuat dioic (2n = 24).4-4. O dată la 3 ani se recomandă 150-200 g/m2 super-fosfat şi 50 g/m2 sare potasică. 88 . datorită contrastului cromatic între argintiul frunzelor şi portocaliul fructelor. Nemţene. Alături de valoarea alimentară şi terapeutică. Cătina se foloseşte în diferite produse industrializate (suc. ovoide sau globuloase. substanţe grase 9. ele conţinând: zahăr total 8%. în condiţii favorabile 7-8 m. brune şi îşi menţin capacitatea de germinare timp de 2-3 ani. nectar.75-1. gipsoase) acolo unde nu reuşeşte nici o altă specie pomicolă. Conţinutul în vitamina E (140-200 mg%) este de 40 de ori mai mare decât al tuturor speciilor pomi-cole (această vitamină frânează procesul de îmbătrânire a organismului). reuşeşte pe cele mai diferite forme de relief fiind indiferentă faţă de soluri (nisipoase. 1987). sirop. prezentă în fumul de ţigară.97).50 g).5%. Pulpa este galben-portocalie foarte suculentă. Delta Dunării. cătina prezintă şi o valoare decorativă.Înfloreşte foarte timpuriu. amintind de aroma de ananas. GRIGORESCU (IMF Iaşi). De Copou.1-15. băuturi slab alcoolice). Fructele sunt adevărate polivitamine naturale conţinând majoritatea vitami-nelor dar mai ales pe cele bioantioxidante (A. Frunzele sunt lungi. Mirosul fructelor este plăcut. Astfel. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Cătina albă are o mare plasticitate ecologică întâlnindu-se din munţii Vrancei până în Delta Dunării şi chiar pe litoral. În Elveţia a fost creat preparatul farma-ceutic “Hippophan” folosind reţeta prof. care lasă pete de ulei. tari. carotenoide 219-314%. Cătina este bioprotectoare. Adaptarea la uscăciune este demonstrată de exis-tenţa ghimpilor şi forma îngustă a frunzelor. sărăturoase. lanceolate şi argintii pe faţa inferioară. Compoziţia chimică a fructelor este complexă. Pe terenuri în pantă trebuie să se facă înţelenirea intervalelor dintre rânduri excepţie o fâşie lată de 0.0 m de fiecare parte a rândului. Raportul dintre sexe trebuie să fie de 5-7 plante femele la 1-2 plante mascule. acizi organici 1. Buhuşene. Datorită acestor efecte decorative este folosită şi în aranjamente florale (CIREAŞĂ. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Ca material săditor se folosesc drajoni şi butaşi înrădăcinaţi şi forti-ficaţi în pepinieră timp de 2-3 ani când se poate determina sexul. E) care protejează orga-nis-mul uman contra agresiunii diferitelor boli. Buzoiene. C. La tufele intrate pe rod se fac tăieri mai severe în lemn de 3 ani concomitent cu suprimarea ramurilor rupte şi uscate. Plantarea puieţilor se face primăvara devreme pe terenul pregătit din toamnă. fructele de culoare galbenă con-ţin 405-860 mg% iar cele portocalii 452932 mg%. Conţinutul în vitamina A este acelaşi ca şi la morcov (8-9 mg%) iar conţinutul în vitamina C depăşeşte de două ori pe cel al coacăzului negru şi de 10 ori pe cel din fructele citrice. contra pirenului (substanţă extrem de toxică). Oneştene.26-0. jeleu. argiloase. gem. Fructele sunt bace false. dr.25%. Prahovene. Rezistă şi preferă locuri bine însorite (unde acumulează maxim de vitamine).MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Uleiul de cătină datorită serotinei pe care o conţine contribuie la regenerarea ţesuturilor nervoase. Seminţele sunt mici. luna martie şi este o importantă plantă meliferă. Particularităţi biologice (fig. doc. cu ramuri divergente brun roşcate închis. Se adaptează şi la excesul temporar de apă. mici (0. În condiţii de semiumbră se degarniseşte. Principalele soiuri de cătină albă cultivate în ţara noastră sunt: Dobrogene.

foarfece etc. La 7 ani de la plantare produce 10 t/ha iar la rodirea deplină (15-20 ani) poate ajunge la 28 t/ha. fur-culiţe de metal. Maturarea fructelor începe în luna august. 89 .MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Recoltarea fructelor se face manual cu ajutorul unor pieptene. Cătina intră pe rod în anul 3 de la plantare.

90 . Sub aspectul intensităţii coloraţiei. a permis împărţirea soiurilor de strugurilor de vin în următoarele direcţii de producţie: · soiuri de struguri pentru vinuri albe sau roz de consum curent. ceea ce per-mite extinderea culturii în condiţii de neirigare şi în cultură protejată. Ţinând cont de acest aspect. În general. Maturarea strugurilor de vin se încadrează în intervalul 15 septem-brie . momentul culesului. Grupa de soiuri pentru vin cuprinde şi soiuri cu un conţinut ridicat de arome în pieliţă. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VIN Soiurile de struguri pentru vin au cerinţe mici faţă de căldură. soluri pietroase sau calcaroase. Existenţa unor soiuri de struguri de mare producţie şi a altora de calitate. care au valori cuprinse între 1 şi 10. extract sec) şi cu însuşiri organoleptice pozitive. apă şi nutriţie. mijlociu colorate. numite soiuri aromate. Soiurile de struguri pentru vin. La soiurile de struguri pentru vin producţia cantitativă şi concen-traţia în zaharuri variază în limite foarte largi de la 6-8 t/ha la 12-16 t/ha şi între 136-272 g/litru zahăr. De aceea sunt considerate pentru vin numai acele soiuri care datorită caracteristicilor lor tehnologice sunt folo-site la vinificarea cu mijloace obişnuite şi care generează în mod spontan o fermentaţie alcoolică. însă numai cele pentru vin permit obţinerea unui produs finit cu o compoziţie chimică armonioasă (între alcool. intens colorate. pot acumula la maturare până la 240-260 g/litru zaharuri în must. La acelaşi soi intensitatea aromei depinde de volumul producţiei de stru-guri. · soiuri pentru vinuri aromate. · soiuri de struguri pentru vinuri roşii de calitate superioară. În ceea ce priveşte caracteristicile uvologice. La aceste soiuri natura aro-melor este foarte diferită. Soiurile de struguri pentru vinurile roşii se disting printr-un con-ţinut ridicat de compuşi fenolici (substanţe colorante din pieliţa boabelor). pe nisipuri. iar aciditatea totală poate ajunge până la 5-6 g/litru. de la aceea de “muscat” până la arome specifice.15 octombrie al fiecărui an. pe fondul cărora se suprapun soiurile colorate cât şi cele aromate.1. plantaţiile viticole fiind amenajate pe terenurile în pantă. soiurile de struguri pentru vin se împart în: soiuri de mare producţie şi soiuri de calitate. Soiurile de struguri pentru vin prezintă aptitudini enologice diferite. compoziţia mecanică a strugurilor arată că. datorită consistenţei suculente a me-zocarpului. orice soi aparţinând speciei Vitis vinifera. aciditate totală. condiţiile anului de cultură. poate fi folosit în vinificaţie. soiurile pentru vin deţin o cantitate mai mare de ciorchini. starea de sănătate a recoltei. seminţe şi total tescovină. Sunt în general mai rezistente la secetă şi ger. · soiuri de struguri pentru vinuri roşii de consum curent. soiurile de struguri pentru vinuri roşii se împart în: slab colorate. Din această cauză arealul de cultură este destul de mare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Capitolul 3 VIŢA DE VIE 3.

Conţinutul în zahăr a strugurilor la matu-ritatea deplină este relativ redus depăşind destul de rar 170-180 g/litru. 91 Peste 60% din suprafaţa cultivată cu struguri pentru vinuri albe de consum curent au producţii medii anuale de peste 15 t/ha. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ALBE DE CONSUM CURENT Caracteristicile chimice variate ale mustului şi condiţiile climatice diferite de cultură permit folosirea unor soiuri pentru vinuri albe de consum curent şi în alte direcţii de producţie cum sunt: obţinerea sucurilor de stru-guri. pe care se suprapun pete mici suberificate şi marcat de un punct pistilar evident (fig. Este un soi slab rezistent la ger. concentraţia în zahăr este de 170-190 g/litru.2. boabele sunt neuniforme ca mări-me. uşor trilobată. marcat de un punct pistilar evident. P150. de mărime mijlocie şi de culoare galbenă. 100). sferice. Bobul este sferic. cu boabe dese. soi răspândit în judeţele Sălaj şi Bihor. uşor trilobată.a.2 t/ha struguri. La maturitatea deplină a boabelor con-centraţia în zaharuri este de 160-180 g/litru şi aciditatea totală între 3. soi autohton cultivat în Moldova. Compoziţia mustului se caracterizează printr-un plus de aciditate totală. Zghihară de Huşi (Zghihară galbenă. Caracteristici tehnologice. întreagă. Plăvaie (fig. faţă de umiditate are pretenţii moderate. strugurii sunt aripaţi. Zghihară verde bătură). cu boabe rare. Are frunză mijlocie. aripaţi. a vinurilor spumante. cu marginile frunzei dinţate profund. întreagă sau uşor trilobată. K150 şi aplicarea irigaţiilor. iar în cazul plantaţiilor de pe terenu-rile nisipoase se va face fertilizarea masivă cu N300.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 3. .98). Fertilizarea minerală anuală se face cu N100. K75 kg/ha s. verzi-gălbui. cilindro-conici. Este un soi de mare producţie care asigură în medie 16. strugurii sunt cilindro-conici. cu nervuri de culoare vineţie. Perioada de vegetaţie este mai scurtă ca la Galbenă de Odobeşti. ceea ce permite folosirea vinurilor obţi-nute în diferite cupaje sau ca materie primă pentru distilate. ruginii pe partea însorită. Ardeleancă. Servesc la cupajarea cu alte vinuri sau ca materie primă pentru vinurile spumante sau distilate învechite.2 H2SO4 g/litru. Producţia de struguri este mai mică cu cel puţin 2 t/ha faţă de Galbenă de Odobeşti. rotunde. P150. Caracteristici tehnologice. a distilatelor învechite. strugurii sunt cilindrici sau cilindro-conici. de culoare alb-verzui intens pruinate în alb.99). soi răspândit în Ardeal. de culoare verde-gălbui. în podgoriile din Odobeşti şi Panciu. Vinurile obţinute sunt slab alcoolice şi cu aciditate totală ridicată. cu frunza mare. Caracteristici tehnologice.9-4. maturitatea deplină a boabelor este după 1 octombrie. rezistă relativ bine la atacul putregaiului cenuşiu. găseşte condiţii de vegetaţie bune numai în condiţii de deal. Frunza este mijlocie. Are o perioadă lungă de vegetaţie (170-180 zile). a vermuturilor. Este un soi românesc obţinut în podgoria Odobeşti. Iordană. cu boabe dese. puternic pufoasă pe partea inferioară. Caracteristici tehnologice. În vederea valo-rificării potenţialului de producţie a acestor soiuri amplasarea culturii se va face pe soluri fertile cu 2-3% humus. Principalele soiuri de struguri pentru vinurile albe de consum curent sunt: Galbenă de Odobeşti (fig. soi cu frunze mari. Are perioada de vegetaţie lungă (170-180 zile). strugurii au forma rămuroasă. uniforme. uşor bronzate pe partea însorită. necesită o singură udare în faza de intrare a strugurilor în pârgă. Stru-gurii sunt cilindrici. de mărime mij-locie. de culoare galbenă-verzuie. are frunza mijlocie spre mare. boabele dese.

9 g/litru. întreagă. verzui cu pete ruginii. cu boabe dese. uşor pufoasă pe partea inferioară. sferice de culoare roz-roşiatică. Frunza este mare. Este un soi rezistent la secetă. producţia de struguri 15 t/ha. Se pretează mai puţin la supramaturare. Concentraţia zahărului din must la cules este în medie de 180 g/litru cu aciditatea totală medie de 3.sau biaripaţi. Petit Sauvignon. în jur de 3 g/litru. la soiuri cu vigoare mijlocie (Risling italian). ari-paţi. conţinutul în zahăr nedepăşind 220-230 g/litru must. Steinschiller roz (fig. sferice. strugurii sunt mijlocii. puţin armonice. de la cele cu vigoare slabă (Traminer roz). La maturitatea deplină acumulează în must 190-210 g/litru zaharuri. uşor pufoasă pe partea inferioară. Frunza este mijlocie 5 lobată. Producţia de struguri obţinută nu depăşeşte 10-14 t/ha. secetă şi ger. Soiurile de struguri pentru vinuri albe de calitate superioară au capacitate diferită de supramaturare. cu boabe uşor ovoide. Gros Sauvignon. fiind folosite pentru consumul curent sau ca materie primă pentru vinurile spumante sau distilate învechite. uneori fade ca urmare a deficitului de aciditate. Concentraţia de zahăr în struguri 180-190 g/litru. sub-ţire. aciditate totală ridicată (6. Aligote Frunza mijlocie. subţire. intens pruinată. uneori aripaţi. Vinu-rile obţinute sunt subţiri. Producţia obţinută este de 24 t/ha. Producţiile obţinute sunt de 16-22 t/ha. de mărime mijlocie. boabe mici. Muscadelle. cu o aciditate scăzută. mijlocii. uni. maturitatea târzie.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Caracteristici tehnologice. Vinurile obţinute din struguri sunt incluse în grupa vinurilor albe de consum curent când provin din plan-taţii amplasate pe terenuri nisipoase şi vinuri albe de calitate superioară când strugurii provin din plantaţii amplasate pe terenuri colinare. Caracteristici tehnologice. Frunza este mijlocie. de culoare verde închis.3. verzi-gălbui. desfrunzitul parţial aplicat la maturarea boabelor şi prin recoltatul selec-ţionat. Strugurii sunt cilindro-conici. Majarcă albă. Caracteristici tehnologice. aceasta fiind condiţia de bază în obţi-nerea vinurilor superioare. Roşioară întâlnit în sudul Olteniei. Este foarte rezistent la secetă şi unul din cele mai rezistente soiuri la putregaiul cenuşiu. Producţia de struguri este cuprinsă între 9 şi 15 t/ha. mici. Mustul cu tentă de roz. se cultivă atât în zona de deal cât şi în cea de nisipuri. ruginii în anii foarte favorabili. sferice. Supramaturarea este facilitată prin botritizare. de culoare roz.2 g/litru). unele soiuri se comportă ca şi cele de mare producţie. deşi. Soiurile pentru vinuri albe superiore care posedă arome specifice sunt: Chardonay. strugurii cilindro-conici.9 g/litru). de culoare roz închis. cu axul recurbat. aciditate totală relativ scăzută (3. Caracteristici tehnologice. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ALBE DE CALITATE SUPERIOARĂ Aceste soiuri au aptitudini de creştere diferită. Concentraţia în zaharuri este scăzută (170-180 g/litru must).102). cu boabe dese. Rezistent la putregai. până la cele viguroase (Fetească albă). se cultivă în Banat. 92 . Acumulează la coacerea deplină 180-190 g/litru zaharuri în must. 3. Vinurile obţi-nute sunt subţiri. cilindrici. Traminer roz. soi de origine germană. Strugurii sunt cilindrici. îndesaţi. 5 lobată. uniforme. Caracteristici tehnologice. întreagă. Cultivate în condiţii mai puţin favorabile din punct de vedere helio-termic. sensibil la mană şi putregaiul cenuşiu.

capacitatea de supramaturare este de până la 220-240 g/litru zahăr în must. deşi. Fetească albă (fig. Stru-gurii sunt mijlocii. Frunza mare. Frunza mijlo-cie spre mare. cu pieliţa subţire. având pieliţa groasă. Caracteristici tehnologice. strugurii sunt cilindrici. de culoare roz. 67 t/ha. sferice. 3-5 lobată. Boabele au mici pete suberificate şu un punct pistilar evident. cu limbul mat. de culoare verde închis. uşor ovoide. adesea uniaripaţi. de culoare galben-verzui. Concentraţia de zahăr în must este de 200-210 g/litru. La maturitatea deplină acumulează 200-220 g/litru şi o aciditate totală de cca. cu valori cuprinse între 5-7 t/ha. spre punctul pistilar nervurile sunt colorate în roşu pe partea supe-rioară şi cea inferioară. întreagă sau trilobată.108).2 g/litru.105). la supra-maturare acumulează zahăr în cantitate de 220-240 g/litru.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Cultivate în areal ce oferă un plus de aciditate sunt folosite la obţi-nerea vinurilor spumante sau a distilatelor învechite. cilindrici. Caracteristici tehnologice.3 g/litru. realizând 230-250 g/litru zahăr şi o aciditate totală cuprinsă între 4. verzi-gălbui. Concentraţia zahărului din must ajunge la 200-220 g/litru la maturitatea tehnologică. datorită compactităţii de culoare gri. uneori uniaripaţi cu boabe dese. sferice. Caracteristici tehnologice. cu boabe dese.5 g/litru. Caracteristici tehnologice. Frunze mijlocii ca mă-rime. fin. cu punct pistilar evident. cu boabe dese. este unul din soiurile care se pretează cel mai bine la supra-maturare. 93 . struguri de mărime mijlocie. cu mezofilul gros. sferice. Neuburger soi de origine germană. uneori aripaţi. Producţiile sunt în general mici. Strugurii sunt conici. strugurii mici. cu boabe dese. neomogeni. Se pretează la supramaturare fără pierderi. uniaripaţi. uniaripaţi şi lungi. boabele sunt sferice. Caracteristici tehnologice. puternic gofrată.104). 5 lobată. La maturitatea tehnologică strugurii acu-mulează 200210 g/litru zahăr în must şi un conţinut în aciditate totală de 4-5 g/litru. dese. cu pete ruginii pe partea inferioară. Are aptitudine mare la supramaturare. trilobată. aciditatea totală este ridicată. 5.0 g/litru. acumulând cca. strugurii sunt cilindro-conici. Frunza mijlocie. de culoare verde-gălbui. scămos pe partea inferioară. Producţiile obţinute nu depăşesc 6-8 t/ha. Caracteristici tehnologice.9 şi 15 t/ha. uniaripaţi.5-5. 4. cu boabe rotunde. La maturitate strugurii acumulează cca.2-5. mici. neted. cilindrici. 200-210 g/litru must. acoperite cu pruină şi cu punctul pistilar evident. mici. 240-270 g/litru must. întregi. mici. întâlnit pe suprafeţe întinse în Transilvania. Grasă de Cotnari (fig. sferice. Pinot gris soi de origine franceză. de culoare verde-gălbui. cu stru-gurii de formă cilindrică. La maturitate acumulează 210-220 g/litru zahăr în must. pieloasă. Producţia obţi-nută este de 6-8 t/ha. Frunza mijlocie. cu sinusuri superficiale. Mustul este nearomat.0-5. adesea deformate. prima ramificare a rahisului fiind o aripioară spe-cifică acestui soi. 3 lobată. iar aciditatea la 4. Chardonay (fig. Risling italian Frunze de mărime mijlocie. Producţia de struguri este de 11-16 t/ha. cilindrici sau cilindro-conici. Caracteristici tehnologice. Producţia normală la struguri variază între 7. strugurii sunt mici. Acumulează la maturitate 210-220 g za-hăr/litru must şi un conţinut în aciditate totală de 4. mici. Traminer roz Frunza mică. Frunze mijlocii. trilobate. de culoare galben-verzui. producţiile obţinute sunt între 6-10 t/ha.5 g/litru. conţinutul în aciditate totală este de 4-5 g/litru. acoperită cu multă pruină. soi autohton. Producţiile obţinute sunt mici. Furmint.

În zonele de şes se realizează vinuri de consum curent. Strugurii acumulează la maturitatea de-plină 160170g/l zaharuri în must. intens pruinate. 94 . cu boabe rare. strugurii sunt mari. recoltarea se face la maturitatea depli-nă.5-4g/l. colorate negru-violet. cilindro-conici. slab colorate. Fiind folosit la corectarea culorii unor vinuri roşii de consum curent pentru a evita diminuarea intensităţii culorii. colorate în roşu violaceu mai puţin intens Caracteristici tehnologice. trilo-bată. Producţiile obţinute sunt cuprinse între 11 şi 16 t/ha. sferice. cilindro-conici. fiind un soi tinctorial frunzele prezintă pete tinctoriale încă din timpul verii. cu boabe mij-locii neomogene. frunze mijlocii. intens pruinate. Caracteristici tehnologice. şi o aciditate totală de 3. Caracteristici tehnologice. Oporto original din Europa centrală. Soi viguros cu o perioadă lungă de vegetaţie. potenţialul de acumulare a zahărului foarte diferit. frunza este mijlocie. în funcţie de condiţiile de cultură. Caracteristici tehnologice. iar producţia de struguri este de 6-8 t/ha. mijlociu. asimetrice. întregi sau trilobate. Producţia totală este între 6 şi 9 t/ha.5 g/litru. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ROSII DE CONSUM CURENT Băbească neagră este un soi vechi românesc întâlnit în majoritatea podgoriilor specializate în producerea de vinuri roşii. cu pieliţa colorată în verde-gălbui. frunzele sunt mari. pruinat. cu cinci lobi. Astfel la maturitatea tehnologică strugurii acumulează între 166 şi 222 g/litru zahăr şi aciditate în boabe de până la 4. g/litru aciditate totală. neomogene. zaharuri şi o aciditate totală de 4. strugurii obţinuţi în zonele de deal din soiul Băbească neagră produce vinuri de calitate superioară. La maturitate strugurii acumulează între 187-209 g/litru must. strugurii sunt mijlocii.5 g/litru. sferice de culoare roşie violacee foarte închisă. Caracteristici tehnologice. cu boabe rare. Cadarcă soi cultivat în zona de vest a ţării.9 g/litru. Aramon. potenţial productiv foarte ridicat 18-20 t/ha. cu boabe dese şi omogene.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE cu boabe mai dese sau mai rare. Conţinutul mustului în zaharuri la matu-ritatea deplină este de 170-180 g/litru. întreagă. Strugurii sunt mijlocii. tronconici. Are o maturitate neuniformă. de culoare negru-albăstrui. Frunzele sunt mijlocii.9-6 g/litru. şi cu mustul colo-rat în roşu. auriu pe partea însorită. conici. La maturitate strugurii acumulează 220-240 g/litru zahăr în must şi 4-65. având valori cuprinse între 3 şi 3. La maturitate acumulează 150-160 g/litru zaharuri în must. intens colorate. de mărimi diferite. sferice. rămu--roşi. uşor dis-coidale. de culoare roşie violacee-deschis. Producţia de soiuri este cuprinsă între 12-14t/ha. Alicante Bouschet. soi vechi original din sudul Franţei. uni sau biaripaţi. pigmentaţia antocianică slabă Are perioadă lungă de vegetaţie. Bobul este mijlociu. Caracteristici tehnologice. intens pruinate. boabele sunt uşor ovoide. catifelate şi armonice. 12. sferic sau uşor turtit. strugurii sunt mijlocii sau mari. strugurii sunt mijlocii.4. frunză mijlocie întreagă. cu boabele dese. aciditatea totală este destul de scă-zută. mari. mijlocii. ca o caracteristică a acestui soi este cantitatea mare de aciditate totală de peste 7. cilindrici.

cu boabele dese. Producţia de struguri obţinută la hectar este de 12-14 t/ha.115). Burgund mare. Caracteristici tehnologice. sferice. uni ori biaripaţi. Producţiile sunt mici 6-8 t/ha. Aciditatea totală este ridicată (4.5. Producţiile sunt mijlocii de până la 1012t/ha. sferice uşor ovoidale. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI AROMATE Soiurile pentru vinuri aromate au cerinţe ridicate faţă de factorii ecologici şi tehnologici. cu valori cuprinse între 6 şi 8 t/ha. cilindro-conici. dese. Vinurile obţinute din soiurile aromate sunt valorificate ca soiuri pure sau în cupaje cu alte vinuri cărora le imprimă aroma şi gustul plăcut de „muscat” sau „tămâioasă”. Pinot noir (fig.7 g/litru). Fetească neagră (fig. La supramaturare realizează 220-240 g/litru zaharuri. pigmentaţia antocianică superioară. trilobată. Sunt soiuri sensibile la boli. şi o cantitate mare de substanţe colorante. Pieliţa este groasă. Cabernet Sauvignon originar din Franţa. uniaxiali. are frunza mare. Merlot soi originar din Franţa. este considerat un soi galic (Franţa). neagră-albăstruie şi intens pruinată. Caracteristici tehnologice. Strugurii sunt cilindrici. Cantitatea de zahăr care se acumulează în must este de 210-220 g/litru la maturitatea tehnologică. Caracteristici tehnologice. este soiul din care desprins Fetească albă. La maturitatea deplină strugurii acumu-lează 200-220 g/litru zaharuri în must. Datorită pieliţei destul de groasă. de culoare verde-arămiu. este considerat un soi dacic datorită vechimii sale foarte mari. sau cilindro-conici. La maturitatea deplină acumulează în struguri 200-210 g/litru zaharuri şi un conţinut în compuşi fenolici dintre cele mai mari. sferice. strugurii sunt lungi.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 3. În condiţii ecologice mai puţin favorabile soiurile au un potenţial productiv mai ridicat unde se obţin vinuri de con-sum curent. gofrată. în-treagă sau uşor trilobată.116). cinci-lobată. frunza este mijlocie. cu nivele de producţie destul de scăzută. conici sau cilindro-conici. Acumulează la maturitate în must 180-190 g/litru zahăr. mici. Are frunza mijlocie. supramaturarea boabelor este lentă ajungând la 220-240 g/litru zahăr. cu pieliţa colorată în albastru violaceu închis.6. Caracteristici tehnologice. Boabele mijlocii. secetă. adesea întreagă. dens pruinate. gofrată. cu perioada de vegetaţie mijlocie (180190 zile). 3. răspândit mai ales în Banat. cu primele două ramificaţii mai mari. iar la supramaturare 220-240 g/litru putând ajunge până la 260 g/litru. Strugurii acumulează la maturitatea de-plină 190-200 g/litru zaharuri în must. Producţiile obţinute la ha sunt mici. verdeînchis. dese. cu valori de până la 6-8 t/ha. Producţia obţinută este slabă. Strugurii sunt mijlocii. 95 . se pretează cel mai uşor la supramaturare (240260 g/litru). Are o perioadă scurtă de vegetaţie) (minimum 150-160 zile) Caracteristici tehnologice. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ROŞII DE CALITATE SUPERIOARĂ Soiurile de struguri pentru vinuri roşii de calitate superioară conţin o cantitate mare de compuşi fenolici ceea ce asigură obţinerea an de an a unor vinuri normal colorate. de culoare roşie-violacee închisă. cu perişori scurţi pe partea inferioară. cu boabe mijlocii.

de culoare verde-deschisă. cu miezul consistent şi gust aromat. · must de struguri concentrat realizat prin concentrarea sub pre-siune scăzută a mustului proaspăt până la o densitate de cel puţin 1.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Tămâioasă românească. sferice. Caracteristici tehnologice. o aci-ditate totală ridicată (56 g/litru) exprimată în acid sulfuric. Caracteristici tehnologice: la maturitatea deplină mustul conţine 190-210 g/litru zaharuri şi 2. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI SPUMANTE Vinul spumant este acel vin care conţine bioxid de carbon de natură endogenă rezultat în urma fermentaţiei naturale şi care la 20°C dezvoltă în sticla în care este îmbuteliat o presiune de minim 3 atmosfere. · suc liofilizat. fără a se inter-veni cu corecţii şi tratamente de natură chimică. Potenţialul de producţie este între 7 şi 12 t/ha. strugurii sunt mijlocii.24 şi care prin diluare serveşte la prepararea sucului de struguri. Transilvania şi Muntenia. frunze mijlocii către mare. uşor discoidale. cu o perioadă scurtă de vegetaţie (160-170 zile).7. soi întâlnit în majoritatea podgoriilor din Moldova. Producţiile obţinute: 11. Muscat Ottonel. o cantitate redusă de substanţe pectice (sub 500 mg/litru) şi un grad ridicat de fructuo-zitate. verde deschis.8 t/ha. multă ceară şi puncte. cinci lobată. Frunza este mijlocie.8. cu tendinţă de uni sau biaripare. Obţinerea sucurilor de struguri porneşte de la strugurii materie pri-mă cu o concentraţie de zaharuri în must moderată (160-180 g/litru). Busuioacă de Bohotin face parte din acelaşi grup cu Tămâioasă românească. 3. obţinut din anumite soiuri. mijlocii. cilindro-conici. O importanţă deosebită prezintă echilibrul armonios zahăr/aciditate ce rezultă din valorile indicelui glucoacidimetric de 2. se deosebeşte de aceasta prin dimensiunile strugurilor şi a boabelor care sunt mai mici precum şi prin culoarea acestora care este violetă cu nuanţe vineţii.2 g/litru aciditate totală. · suc de struguri rezultat din mustul suprasulfitat în vederea con-servării şi apoi desulfitat pentru a putea fi consumat.8.6-3. Soiurile culti-vate în România şi corespund acestui scop sunt următoarele: Aligote. SOIURI PENTRU SUCURI DE STRUGURI Sucul de struguri este un produs nefermentat obţinut după o tehno-logie specifică de producere din mustul unor soiuri care corespund acestui scop. Sub denumirea generală de suc de struguri există patru categorii de produse: · suc de struguri natural. Obţinerea vinurilor spumante porneşte de la 96 .sau cinci lobată. tri. Chasselas dore. Din sortimentul Tămâioasă mai face parte şi soiul Tămâioasă roz care se diferenţiază de Tămâioasă românească prin culoarea roz a boabelor. obţinut din sucul natural de struguri prin evaporare totală sub vid şi la temperatură scăzută. Riesling italian. 3. acumulează în struguri la maturitatea tehnologică 200210 g/litru must. Prezintă aptitudini sporite de supramaturare până la concentraţii de 268 g/litru zaharuri în must. boa-bele sunt mijlocii. Fetească regală.0-2. sferice. cu boabe. cu pieliţa galben verzuie şi aco-perită cu pruină intens albicioasă Miezul este suculent iar guistul are aromă intensă de Muscat. acoperite la maturitatea boabelor de galben. este un soi de origine greacă. se pretează la supramaturare înregistrând la cules 250-270 g/litru cu aciditatea totală 4-5 g/litru.

o aciditate totală ridicată (5-6 g/litru). Băbească neagră şi Pinot noir servesc la prepararea vinurilor spumante de culoare roz iar Muscatul Ottonel la obţinerea vinurilor spumante aromate. Soiurile pentru vin care corespund acestor exigenţe sunt: Iordană şi parţial Băbească neagră. zaharoză şi alcool alimentar (până la tăria alcoolică de 16-18% în volum). cu o concentraţie mică în alcool (8-9% în volum). SOIURI DE STRUGURI PENTRU DISTILATE ÎNVECHITE Distilatul învechit de tip cognac (vinars) este băutura ce rezultă prin învechirea în butoaie de stejar a distilatului nou şi aducerea acestuia la tăria de comercializare (38-45% alcool în volum) după care se aplică unele tratamente şi practici autorizate.0% în volum).5 g/litru H2SO4). 3. 15 g/litru) şi un conţinut redus în aciditate totală (sub 3.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE vinurile seci care au culoare alb-verzui. Se mai folosesc soiurile Fetească albă şi Fetească regală cultivate în climat mai răcoros.10. Obţinerea unor vermuturi de cali-tate superioară reclamă folosirea ca materie primă vinurile albe sau roşii cu grad alcoolic moderat (10-11% volum). un extras redus având valori moderate (18-20 g/litru) şi un grad ridicat de fructuozitate. St. Distilatul învechit de calitate superioară se obţine pornind de la vinurile albe seci. Băbească gri. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VERMUT Vermutul este băutura rezultată din mustul fermentat în care se adaugă extracte din plante aromatizante. o extractivitate redusă (15-18 g/litru) şi o aciditate totală sporită (5-6 g/litru). 97 . 3. puţin extractive (extras redus cca. Corespund acestor cerinţe soiurile de mare producţie (peste 15 t/ha) cu creştere viguroasă şi maturarea deplină a boabelor târzie. Emilion.9. un grad alcoolic moderat (11. Soiurile de struguri recomandate pentru obţinerea vermuturilor sunt: Roşioară (pentru vermuturi albe) şi Oporto (pentru vermuturile roşii). Mustoasă de Măderat. Zghihară de Huşi. cum sunt: Fetească regală.

1995. APAHIDEAN. Ed. Cluj-Napoca. C. 1983. Ed. Recoop. G. I. 25. Bucureşti.1996 BOTEZ. cultivarea şi protecţia plantelor de câmp în Banat. Ed. Legumicultură specială. APAHIDEAN. 1974. CERNEA. Risoprint. Timişoara. EDP. 1997. Tipo Agronomia. BOJOR. de Vest. 98 . Ceres. Academiei Bucureşti. Bucureşti.. 24. BORCEAN. vol. Ceres..S. Ed. Bucureşti. 16. CERNEA. Bucureşti.S. şi colab. Fitotehnie.. DVORNIC. C. Ceres. Cultura plantelor de câmp. Ed. Legumicultură specială. 2003. Cultura soiei. 1975. BOGDAN. şi colab. Tehnică. 1995. Cluj-Napoca. FALISSE. 22. EDP.. Legumicultură specială. O. GH. 15. I. 1997..FAZECAŞ. Ed. I. Agrotehnică diferenţiată. Ceres.. Cultura orezului. Ed. 27. Ed. M. şi colab.. 1983. Academiei. I. 4. Plante medicinale şi aromatice de la A la Z. II.. Didactică şi Pedagogică. 26. BADEA. BÂLTEANU. 1982. A. 1992. 1990. Ed. 14. 1983. 18.. 1977. AL. Risoprint. Tipo Agronomia. M. şi colab. Fitotehnie.. Academiei Bucureşti. şi colab.BÎRNAURE. Cours de Phytotechnie.. Bucureşti. BUTNARIU. S. Cluj-Napoca. GH.. Tipo Agronomia. Ceres. 1996. Prunul.. Bucureşti. Ed.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Cultura caisului. Orzul. şi colab. COCIU. 29. Bucureşti. Ed. 2. Bucureşti. Zonarea producţiei de cartof. 1993. 5. Fitotehnie. Cluj-Napoca. MARIA şi colab. Facultate Science Agronomie Gembloux. Bucureşti. şi colab. Bucureşti. Tratat de biochimie vegetală. Sfecla pentru zahăr. NICULINA BURLOI. Ed. Ceres. I. Nectarinele. COCIU. 1976. BODEA.. Cluj-N. Risoprint. Cercetări referitoare la rezistenţa la iernare a piersi-cului. Ed. Fitotehnie. V. 1991.. I.. CIOFU. V. M. Teză de doctorat. 2000. în vederea stabilirii genitorilor pentru procesul de ameliorare. V. 1975. S. FL. CERNEA.VASILICĂ. 1977. Ed. VALENTINA.. 2000. 1982. 3. CERNEA. S. 10. Ed. ILEANA. FAZECAŞ. BÂLTEANU. 6. şi colab. 8. şi colab. Bucureşti. 13.BÎRNAURE. Ed.. Cluj-Napoca. Belgia. H. COSTIN. Tehnologii de prelucrare a cerealelor în industria morăritului. Legumicultură specială. BORCEAN. Tratat de biochimie vegetală. 9.. AL. ŞT. Ed. Legumicultură.. AL. AL.VASILICĂ. BÂLTEANU. Academiei. Fito-tehnie. 1983. 12. Bucureşti. APAHIDEAN. vol. 1999..SALONTAI. I.. Teză de doctorat. I. Ed. şi colab. Ed. şi colab. Bucureşti. Tratat de Legumicultură. 1977. Ceres. Mirton. 1992. C. 11. 1993. II. RUXANDRA şi colab. 7. Ed. 30. Cluj-N. 20.. AcademicPres.S. 31. şi colab. DENCESCU. Bucureşti. Fitotehnie. Cluj-Napoca. GH. I. V. 2002.. Bucureşti. Didactică şi Pedagogică.CIOBANU. BERINDEI. Timişoara.DUDA. 17. BODEA. Caisul. vol. Studiul colecţiei de germoplasmă de hamei (Humulus lupulus). 21. şi colab.BORCEANU. 2001. Ed. AL.. şi colab. C. Lucrări practice de Fitotehnie partea I.MORAR. 19. DRĂGICI. 1994. Zonarea. 28.. Ed. Genesis. 23. S. Institutul Agronomic “Nicolae Bălcescu”. Conphys. APAHIDEAN.. Ed.. V.SALONTAI. Bucureşti. COCIU..

Contribuţii la stabilirea factorilor ecologici. M. Ed. Ion Ionescu de la Brad. Contribuţii privind cultura mărului pe terenurile nisipoase din sud-vestul ţării.. 1973. D. 2001. 1997. Ceres. MILLIM. 1981. 58. Cluj-Napoca. Ed. Ed. RPTA. Bucureşti. 2003. HERA. GH.MATERII PRIME VEGETALE 32. INDREA. 2002. I. Fitotehnie. Bucureşti. vol. 52. 47. EDP.S. în Cercetarea în sprijinul producţiei. Ceres. 43. Bucureşti. GH. 2003.. Ceres Bucureşti. Cercetarea în sprijinul producţiei. 1973. Ed. 1997.V. A.. 61.SIN.S. 50. şi colab. CORNELIA. 39. USAMV Cluj-Napoca... Ed... Bucureşti. Cluj-Napoca..Risoprint. Cluj-N. MORAR. Agrotehnică. 44. 1979. Cultura legumelor timpurii. 1979. 1990. Ceres Bucureşti. I. 2004. Ed. 59. GHERGHI. Bucureşti. 1993. 51. Tipo Agronomia Cluj-Napoca. 2002. Ed. şi colab. K.. Pomicultură specială.II Ed. MUNTEAN.. Dacia ClujNapoca. Mic tratat de fitotehnie. LAZĂR. OŞLOBEANU. INDREA. Ed. L. 2001.. NEGRILĂ. şi colab. Ed. Teză de doctorat. Tehnologi produselor horticole. MUNTEAN. 46. L. Risoprint. vol. PASC. 1980. Teză de doctorat.. I.I. şi colab. 57. MUREŞAN. GH. 1995. L. Didactică şi Pedagogică. Soia. SEVASTIŢA.. L. ASAS. Bucureşti. 1986.S.S. MUNTEAN.AXINTE. GHENA. SEVASTIŢA. şi colab. . 48. Ed. 56. Cluj-Napoca. Tehnologia păstrării perelor în stare proaspătă. Ed. Bucureşti. Contribuţii la studiul perfecţionării tehnologiei de cultivare a cartofului pentru sămânţă în afara zonelor închise. GIOSAN. ŞTEFANIA. 40. şi colab. 54. vol. MITRE. Ed.BORCEAN. 53. I şi II. MUNTEAN. EDP. Tehnică.S. M. Fiziologie vegetală. Ed. Ed. Bucureşti. Ed. Bucureşti. Fertilizarea livezilor.ROMAN. Materii prime vegetale..II. şi colab.. Păstrarea cartofului în macrosilozuri. Cultura cartofului. Ghid practic pentru cultura legumelor.AXINTE.. AcademicPres Cluj-Napoca MORAR G.ROMAN. Bucureşti. Tehnologii în agricultura ecologică. MUSTE. Plante medici-nale şi aromatice.BORCEAN. GH.. EDP. Risoprint Cluj-Napoca. Bucureşti.. 60. D. 42.. MIHĂESCU.V. Menţinerea calităţii legumelor şi fructelor în stare proaspătă. A. 35. AcademicPres Cluj-Napoca.TONCEA. Legumicultură. Viticultură generală şi specială. şi colab.. Teză de doctorat.. 34. CR. Cultura florii soarelui. L.. Ceres. Pomicultura şi viticultura. Ed. 1989. Ceres. 38.S şi colab. Ed. Fitotehnie. 33. N. Păstrarea şi valorificarea fructelor şi legumelor. 36. şi colab. L.. 45. vol. vol.S. 41. A.. G. 1995. 1987. 1994. Pomicultura specială. 1983. 37. I. 1999. A. GHERGHI. 2003. Mic tratat de fitotehnie. M. Academiei. Teză de doctorat. Materii prime vegetale. G. PARNIA. Bucureşti.. Braşov. SEVASTIŢA MUSTE GÂDEA. Cluj-Napoca. S. şi colab. 1978. şi colab. MUNTEAN. 49. Ceres. EDP. Bucureşti. Ed. Plante medicinale şi aromatice cultivate în România. Curs de Fitotehnie. D. 1995. V. Risoprint. Risoprint.. 62. 1977. GUŞ. N. MUSTE. 1980. 99 . Bucureşti. L. I. MARCA. ASAS. MUNTEAN. IANB. AcademicPres. biologici şi agrotehnici care condiţionează rodirea vişinului. Ed. şi colab. Bucureşti. 55. 1978. MUNTEAN.V. Pomicultură generală şi specială. Universitatea Craiova.. INDREA. P.

I. G.MUNTEAN. 1984.MATERII PRIME VEGETALE 63. TODOR.. V. I. Ed. Bucureşti. Hameiul. 64. 1976. 74. şi colab. POPESCU. Simpozion omagial “135 ani de învăţământ agronomic clujean”. M. şt. SALONTAI. POPESCU. V.BOBEŞ. M.. Societatea Horticultorilor din România. Ion Ionescu de la Brad. Certificarea şi controlul calităţii seminţelor la plantele de câmp. ICPIAF. 1993. Cultura orzului. Ceres. şi colab. Sfecla de zahăr.. TIANU. 2002. EDP. 69. vol. Cultura hameiului. Ceres. AcademicPres. Ed. Academiei. 100 .Floarea soarelui. 1999.BÂRNAURE şi colab. şi colab. Ceres. Bucureşti. Cercetări privind influenţa unor particularităţi biologice asupra potenţialului productiv al nucului cultivat în masiv.. EDP. Dacia Cluj-Napoca. Ed. Lucrări ştiinţifice USAMV Cluj-Napoca. 73. AL. Colecţia reviste Hortinform. E. M. Cultura protejată a legumelor în sere şi solarii. X X X.. 1968. Ed.. 1997. Tipo Agronomia Cluj-N. Ceres.Floarea soarelui hibridă. VRÎNCEANU. 85. I. 2002. SALONTAI. X X X. 81. SALONTAI. Hameiul. AL. 1988. Ed. 86.N. 77.GODEANU. Ed. Grand. Bucureşti. I. Cluj-N. şi colab. 1998. 1952-1976 . VRÎNCEANU. Bucureşti. şi colab.. SALONTAI. T. 66. 1975.. 2002.V.. simp. AL. AL. Iaşi. Cluj-Napoca. L. 67. Ceres Bucureşti.SAVATTI. Cultura alunelor de pământ.PERJU. Pomicultură generală şi specială. Ed. VOICAN.LUCA.. 83. “Pelendava 1950”. Ed. I. SALONTAI. şi colab. 2000 . 68. Bucureşti. ROPAN. 87. ClujNapoca. 80.BUDE. 1983. X X X.S. Risoprint.. Academiei.. Craiova. 65..Flora României... 72. Lista oficială a soiurilor şi hibrizilor cultivaţi în România. Ed. Chişinău. vol. 70. Bucureşti. MARIA LATEŞ. 1999-2004. Mic atlas de plante din flora RSR. V. Bucureşti. I-XIII. 1982. AL. 75. II. Bucureşti. X X X. 78.. vol. 1974 . Bucureşti. 1985. 1992. P. Ed. Ceres.BÂRSAN. AL.. PATRON. Ed. X X X. Pomicultură generală. 1982. EDP. Cluj-Napoca. STAN.V. AL. 79. POPESCU. POPESCU. 71. Lucr. şi colab. Ed. X X X.. Ed. Ed. STĂNESCU. Ed. 84. Pomicultură generală şi specială.. 1996. Curs de Fitotehnie. orzul şi berea.. Legumicultură. Z. M. M. AL. L. SEVASTIŢA MUSTE POP. 2001. Universitas. Bucureşti. AL. Anuarul statistic al României. 2004. 76. Legumicultură. 82. I. Bucureşti. 2000. Grădina de legume.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->