MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

CUPRINS

Cap.1. SPECII LEGUMICOLE………………………………….. 1.1. Legume solano-fructoase……………………………... 1.1.1. Tomatele……………………………………… 1.1.2. Ardeiul………………………………………... 1.1.3. Pătlăgele vinete……………………………….. 1.2. Legume cucurbitaceae………………………………... 1.2.1. Castraveţi……………………………………... 1.2.2. Dovlecelul comun…………………………….. 1.2.3. Pepenele galben………………………………. 1.2.4. Pepenele verde………………………………... 1.3. Legume rădăcinoase…………………………………... 1.3.1. Morcovul……………………………………... 1.3.2. Pătrunjelul……………………………………. 1.3.3. Ţelina de rădăcină……………………………. 1.3.4. Păstârnacul……………………………………. 1.3.5. Ridichile…………………………………….... 1.4. Legume din grupa verzei……………………………... 1.4.1. Varza albă……………………………………. 1.4.2. Varza roşie……………………………………. 1.4.3. Conopida……………………………………... 1.4.4. Gulia………………………………………….. 1.5. Legume bulbifere……………………………………... 1.5.1. Ceapa…………………………………………. 1.5.2. Usturoiul……………………………………… 1.6. Legume perene şi condimentare……………………… 1.6.1. Reventul………………………………………. 1.6.2 Sparanghelul………………………………….. 1.6.3. Hreanul……………………………………….. 1.6.4. Leuşteanul……………………………………. 1.6.5. Măcrişul………………………………………. 1.6.6. Mărarul……………………………………….. 1.6.7. Rozmarinul…………………………………… 1.6.8. Cimbrul de cultura……………………………. 1.6.9. Asmăţuiul……………………………………..

3 3 3 8 11 13 13 15 16 17 19 19 21 22 23 24 26 26 28 29 30 32 32 34 36 36 37 38 39 40 41 42 43 43

Cap.2. SPECII POMICOLE……………………………………… 45 2. 1. Mărul………………………………………………… 45 2. 2. Părul…………………………………………………. 47
1

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

2. 3. 2. 4. 2. 5. 2. 6. 2. 7. 2. 8. 2. 9. 2.10. 2.11. 2.12. 2.13. 2.14.

Prunul………………………………………………... Caisul………………………………………………... Piersicul……………………………………………… Cireşul……………………………………………….. Vişinul……………………………………………….. Nucul………………………………………………… Alunul……………………………………………….. Căpşunul…………………………………………….. Zmeurul şi murul…………………………………….. Coacăzul……………………………………………... Afinul………………………………………………... Cătina albă……………………………………………

49 55 58 63 67 70 76 79 81 84 86 87

Cap.3. VIŢA DE VIE……………………………………………… 90 3.1. Soiuri de struguri pentru vin……………………... 90 3.2. Soiuri de struguri pentru vinuri albe de consum curent.. 91 Soiuri de struguri pentru vinuri albe de calitate supe3.3. 92 rioară………………………………………………… 3.4. Soiuri de struguri pentru vinuri roşii de consum curent.. 94 Soiuri de struguri pentru vinuri roşii de calitate supe3.5. 95 rioară………………………………………………… 3.6. Soiuri de struguri pentru vinuri aromate…………….. 96 3.7. Soiuri pentru sucuri de struguri……………………… 96 3.8. Soiuri de struguri pentru vinuri spumante…………... 96 3.9. Soiuri de struguri pentru vermut……………….……. 97 3.10. Soiuri de struguri pentru distilate învechite…………. 97 BIBLIOGRAFIE………………………………………………………… 98

2

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

Capitolul

1

SPECII LEGUMICOLE
1.1. LEGUME SOLANO-FRUCTOASE 1.1.1. Tomatele - Solanum lycopersicum L., sin. Lycopersicum esculentum Mill., Fam. Solanaceae Importanţă. Fructele de tomate prezintă importanţă economică şi alimentară nu atât prin conţinutul în elemente energetice cât prin conţinutul ridicat în vitamine, săruri minerale şi acizi organici Utilizate la început numai ca plante ornamentale, tomatele au fost considerate legume în jurul anului 1870 în Franţa şi mult mai târziu în Germania şi Elveţia (MAIER, 1969). Fructul, o bacă, este format din epicarp (pieliţa), mezocarp (pulpa) şi ţesut placentar cu seminţe. Culoarea fructului imatur verde devine la maturitatea de consum după soi roşie, zmeurie, portocalie sau galbenă. Starea de dezvoltare a fructului la încetarea creşterii după care, în general, au loc modificări de pigmentaţie mai este denumită şi maturitate verde. O caracteristică importantă pentru valorificarea tomatelor este capa-citatea lor de a se matura după recoltare (posmaturare), începând cu o anumită stare de dezvoltare. Este o plantă originală din climatul cald Peru şi Mexic, adaptându-se destul de uşor şi la temperaturi mai scăzute, putând fi cultivate în climatul temperat, din luna mai până în octombrie, în câmp. Eşalonarea în timp, alături de suprafeţele mari de cultură, produc-ţiile mereu în creştere prin soiuri noi şi tehnologii perfecţionate reflectă importanţa tomatelor care, comparativ cu alte specii de legume, sunt con-sumate în cele mai mari cantităţi. Însuşirile organoleptice ale fructelor cu gust specific dulce - acrişor, forma şi culoarea atrăgătoare explică marele lor consum, în primul rând în stare proaspătă şi ca adaos la majoritatea preparatelor culinare. Fructele de tomate pot fi conservate sub diferite forme şi anume suc, pastă, fructe întregi coapte, depelate, murături (fructele verzi). Bulio-nul se foloseşte ca adaus la prepararea altor tipuri de conserve. Principala însuşire sub aspectul nutriţional a tomatelor trebuie con-siderată a fi conţinutul în acid ascorbic şi substanţe minerale, aport a cărui importanţă se amplifică ca urmare a cantităţilor mari în care se practică consumul, mai ales în stare proaspătă. Compoziţia chimică. Fructele de tomate conţin 93,5% apă şi 6,5% substanţă uscată. Din totalul de substanţă uscată conţinută 50% o reprezintă zaharurile (3,4%), proteina brută 1,11%, celuloza 0,68%, acizii organici, 0,97%. Tomatele reprezintă un
3

Dată fiind importanţa tomatelor pentru aportul de acid ascorbic. stearic. diferă în funcţie de soi. se recomandă folosirea acestora în stare proaspătă. Protidele se găsesc în cantităţi reduse. Tulpina este erectă de înălţimi diferite în funcţie de varietate.01. menţinându-se în poziţie verticală până la apariţia fructelor când datorită greutăţii acestora se lasă pe sol. 2-izobutil-tiazol. în cantitate maximă de 1% în fructele necoapte. modificând textura fructelor la maturare.p. Tomatele sunt plante anuale în condiţii de climat temperat iar în climatul tropical sunt plante perene. la baza 4 . dintre aminoacizii predomină: acidul glutamic. proteină brută şi acid ascor-bic. proteină brută şi acizi liberi. Conţinutul în acid ascorbic. în lipsa unui sistem de susţinere. citochininele. palmitic şi miristic. Uleiurile eterice sunt cele care imprimă aroma specifică. perioada şi modul de cultură. decât ţesutul locular. Sistemul radicular este de tip pivotant la culturile semănate direct în câmp şi fascicular la cele înfiinţate prin răsad. lizină. Carotenoidele. gluconaza cu rol asupra glucanilor. Cantitatea cea mai mare a totalului acizilor şi a acidului citric se găseşte în spaţiul locular din jurul seminţelor. proteină brută şi carotenoide totale. Enzimele. la varietăţile cu creştere nederminată înălţimea acesteia poate să ajungă la 2-3 m. Din grupa oxidoreductazelor cea mai studiată a fost pero-xidaza. etc. Soiurile care aparţin varietăţilor cu creştere determinată au înălţimea de 30-100 cm. Ca o concluzie în ce priveşte compoziţia chimică a fructelor s-au desprins nişte corelaţii pozitive între conţinutul substanţei uscate în proteină brută şi cenuşă. Zaharurile sunt alcătuite predominant din glucoză şi fructoză. dat fiind faptul că. Tulpina are o creştere simpodială. Amidonul.15%. astfel. vitamină predominantă. Astfel cantitatea cea mai mare de pigmenţi se găsesc în pericarpul exterior (42-54%). în pericarpul interior (25-38%) iar cel mai puţin în ţesutul locular (17-24%). soi. tirozină. Necesarul zilnic de vitamina C este de 50mg. Vitaminele. Acizii organici neazotaţi sunt reprezentaţi prin acidul citric şi malic. fată de cele moi. Lipidele însumează 0. la soiurile cu o coloraţie normală denumite şi standard polie-nele sunt alcătuite în cea mai mare proporţie din licopen. Repartizarea pigmenţilor carotenoizi în fructe este neuniformă şi legată de factori morfo-anatomici. oleic. se reduce după coacere la mai puţin de 0. este cuprins între 15-25 mg/100 g p. după apariţia unei inflorescenţe în vârful tulpinii. Fitohormonii principali prezenţi in fructele de tomate sunt auxinele. Pe tulpină.21%. fructele ferme conţin în can-titate mai ridicată. Repartizarea acizilor în fruct nu este uniformă. În compoziţia pereţilor celulari intră următoarele poliglucide: celuloză. putând fi acoperit de consumul a 2-3 fructe de circa 100 g. corelaţiile sunt negative (BODEA. urmat în ordinea descreşterii cantităţii. leucină. acid malic şi citric. creşterea în înălţime este con-tinuată de lăstarul aflat la baza frunzei din imediata apropiere a acesteia.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE ţesut de rezervă de tip glucidic. în grupa xantofi-telor predomină luteina. giberelinele. de β-caroten. aspartic. serină. valină. n-hexenal. puternic influenţată de soi. la acesta contribuind în special: cis-3-hexen-1. Pericarpul conţine cu 20% mai multe zaharuri reducă-toare (glucoză cu 30%). principalii pigmenţi ai fructelor coapte. hemiceluloze şi pectine. Acizii graşi constituie 75% din lipidele totale şi sunt reprezentaţi de acizii linoleic. pe când între proteină brută şi zaharuri. repartizate neuniform în interiorul fructelor. Particularităţi biologice. 1984). pigmentul princi-pal. precum şi dependenţa lor de multiplii factori.

5 . . au petale galbene.ciclul prelungit: Lucia. Brăila 405. Elena. Argeş 428. În secţiune fructul prezintă un număr diferit de lojii seminale în care sunt dispuse seminţele. VF. Diva.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE frunzelor se formează lăstarii care au capacitate mare de fructificare dar care la soiurile cu creştere nedeterminată prin lucrarea de copilit din timpul creşterii lăstarilor se asigură formarea de fructe mari pe tulpina principală Frunzele sunt imparipenat sectate. pigmenţi. Nematride. cu foliole de mărimi diferite. Ronco. Diablo. Soiurile de tomate răspândite în cultură se clasifică în funcţie de perioada de vegetaţie.cu folosire mixtă: Precoce de Someşeni. Fakel. turtite.cu folosire mixtă: Ace Royal. Minerva. Florile sunt grupate în inflores-cenţă de tip cimă. Splendid. Işalniţa 50. Sincron. Marfa. Unirea. Pavio. Misouri. d) Hibrizi pentru cultura în sere: Gloria. Tomatele fac parte din familia Solanaceae.pentru industrializare: Buzău 47. . Falcato. Ferma.pentru industrializare: Dacia.pentru industrializare: Monor. Matador Factorii biologici care influenţează calitatea fructelor Soiul sau hibridul este factorul genetic care asigură stabilitatea carac-terelor ereditare a materialului folosit pentru înmulţire. acoperite cu perişori. aciditate. c) Hibrizi pentru cultura în solarii: . b) Soiuri şi hibrizi semitimpurii: Ø cu creştere determinată: . Sistematică şi soiuri. Buzău 22. Roxana. Nemarom. Fructul este de tip bacă cărnoasă de formă. Ioana. Roma. Polenizarea este autogamă. Vemone. de tipul de cultură şi de destinaţia culturii în: a) Soiuri şi hibrizi timpurii: Ø cu creştere nedeterminată: . Ioana F1. Obiectivele biochimice ale ameliorării constau în mărirea conţinu-tului în substanţă uscată. sau echilibrarea acidităţii fruc-telor alături de obiectivul productivitate. zaharuri.cu folosire mixtă: Mariana. 1984). Sub aspectul calităţii fructelor în cadrul soiurilor şi hibrizilor folosiţi în cultură există diferenţe. Florile sunt pe tipul cinci. Se remarcă la cele mai multe soiuri corelaţia negativă între nivelul ridicat al conţinutului în substanţa uscată. netede sau gofrate. cu stamine concrescute la bază cu tubul corolei. albi-argintii. Romec 554. . Ø cu creştere nedeterminată: . Berdy. Savon. conţinutul în acid ascorbic şi carotenoide. Apollo. Solara. de modul de multiplicare. genul Solanum. sau acid ascorbic şi greutatea fructelor. Resyset. . Vidra 533. zaharuri. Romatos. specia Solanum lycopersicum. acesta fiind unul din criteriile de stabilire a destinaţiei care i se dă. Cu cât numărul lojilor este mai mare cu atât fructele sunt mai cărnoase şi mai bune pentru consumul în stare proaspătă. mărime şi culoare în funcţie de soi. Primadon F1.consum în stare proaspătă: Export II F1. Vitamina. Seminţele sunt oval-rotunjite. Ø cu creştere determinată: .ciclul scurt: Export II. În urma studiilor întreprinse la noi în ţara pe 9 soiuri (BODEA. Diana. ceea ce uşurează lucrarea de castrat necesare în procesul de producere a seminţelor hibride. s-a constatat diferenţe în ce priveşte conţinutul în zaharuri. Işalniţa 50 F1. Cluj-80 F1.

la supramaturare conţinutul în alcool. pentru ca în perioada a III-a (pârgă). să scadă aciditatea totală. creşte la coacere şi scade din nou la supramaturare. începe să se mărească şi ajunge la valori maxime la maturitatea tehnologică. mai multă cenuşă. Modificarea pigmenţilor în perioada de maturare a fructelor începe cu dispariţia clorofilelor. umiditate şi elementele nutritive minerale). în fructele mici conţinutul este scăzut. Cerinţele fată de temperatură este în funcţie de faza de vegetaţie. iar în cele coapte. perioada a II înainte de pârgă aciditatea totală este maximă. evoluţia pigmenţilor carotenoidici începe o dată cu maturarea în verde a fructelor. Conţinutul în protide având valori ridicate la fructele verzi mici. dimensiunea. Creşterile plantelor ca şi funcţiile reproduc-tive pot fi puternic modificate de temperatură. Vitaminele. înaintea maturităţii de consum şi mai mare la supracoacere. Conţinutul în zaharuri al fructelor în perioada de coacere creşte treptat astfel încât suma glucoză-fructoză ajunge în final la 50% din subs-tanţa uscată. pentru ca în apropierea coacerii valoarea acestuia să devină subunitară. Mg. Astfel. Din punct de vedere fiziologic faza de coacere a fructelor este caracterizată prin respiraţie crescută. cetone. se micşorează până la maturitatea verde. 6 . Numărul. umiditate şi elemente nutritive minerale. nutrienţi minerali. Un alt component a cărei acumulare în fructe se intensifică cu apro-pierea coacerii este uleiul eteric. valorile sunt mai mari pentru aciditatea totală. O importanţă deosebită privind urmărirea procesului de maturare a fructelor a avut-o evoluţia acizilor organici neazotaţi a căror cantitate se micşorează cu coacerea contribuind la gustul specific al fructelor la matu-ritatea de consum. Solanina scade cu maturarea fructelor. K. K. pentru ca să scadă uşor la maturitatea de consum şi puternic la supramaturare. P.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Ritmul de creştere şi dezvoltare a plantelor are determinare fizio-logică şi biochimică. aldehide. care marchează terminarea maturării şi începerea senescenţei. în funcţie de temperatură. foto-perioadă şi umiditate. în primele faze de maturare s-au identificat în fructe acetatul linalolului. Compoziţia chimică a fructelor se modifică atât ca urmare a creş-terii şi maturării lor. În perioada maturării fructele au un conţinut mai scăzut în apă. compoziţia gazelor. compoziţia gazelor. cultivar. în special acidul ascorbic. Creşterea plantelor ca şi funcţiile reproductive pot fi puternic modi-ficate de temperatură în combinaţie cu alţi factori de vegetaţie (lumina. Un element legat de maturare este P al cărui conţinut nu variază mult la fructe între patru şi zece săptămâni de la legare (maturitate tehnologică). Studiile efectuate au arătat că în perioada răsărire-înflorire. În fructele verzi se găsesc cantităţi mai mari de N. Conţinutul în amidon al fructelor tinere este corelat pozitiv cu acele în substanţă uscată al fructelor coapte. conţinutul în auxine libere este mai ridicat în organele soiurilor timpurii. Raportul glucozăfructoză în primele stadii de dezvoltare al fructelor indică o cantitate dublă de glucoză faţă de fructoză. Amidonul se acumulează în fructe până în apropierea maturităţii verzi apoi scade rapid. vigoarea şi creşterea lăstarilor laterali diferă. liberă şi legată. iniţială. cele optime sunt de 24ºC. Fe şi B. singură sau în conjuncţie cu alţi factori ca lumina. Factorii ecologici care influenţează calitatea fructelor Temperatura reprezintă o condiţie esenţială pentru funcţiile meta-bolice şi celulare ale plantelor. În acest sens s-au evidenţiat trei perioade: perioada1. cât şi în perioada de producţie în funcţie de poziţia inflorescenţei şi de vârsta plantei. Temperatura minimă de germinaţie a seminţelor este de 10ºC. de asemenea. însoţită de tulburări de culoare.

Potasiul se consumă în cantităţi mari. În cazul umidităţii solului de 70% din capacitatea de câmp. locul de cultură. fertilizarea. paralel cu creşterea producţiei. Umiditatea atmosferică şi precipitaţiile. Tomatele au cerinţe mari faţă de intensitatea luminii. celuloză şi acid ascorbic dacă recoltarea s-a făcut în noiembrie. Mn. în detrimentul fructificării. azotul în exces poate produce o creştere luxuriantă a plantelor. zaharuri. Fructele de seră se caracterizează. Nutriţia minerală şi fertilizarea. având un rol deosebit în procesele de creştere. tehnica modernă de cultură constituie un factor important asupra compoziţiei chimice a plantelor. Durata perioadei de vegetaţie. solarii şi câmp. şi au mai multa apă. Influenţa regimului de lumină asupra compoziţiei chimice a fructelor are repercusiuni asupra acumulării β-carotenului com-parativ cu fructele maturate în condiţii de întuneric. frunzele tinere au un conţinut maxim de clorofilă. în schimb acidul citric se acumulează mai bine la culturile tardive. Urmărindu-se un complex de factori ca soiul. frunzele acumulează cantităţi maxime de carotenoide. diferenţierea organelor. în perioada creşterii fructelor. în general. La umiditate atmosferică ridi-cată de peste 95% fructele conţin mai puţin calciu. în contrast cu cele de 25ºC şi 30ºC produc o creştere a numărului de flori în inflorescenţă. Tomatele reacţionează bine la aplicarea microelementelor (Ca. so-lul. Cercetări asupra efectului maturării fructelor din acelaşi ciorchine. Fe. uleiuri eterice comparativ cu cele obţinute în câmp (gust fad). Lumina. scade conţinutul în substanţă uscată a fructelor. caroten şi luteină. Fructele obţinute din culturile tim-purii au conţinutul în acid malic mai ridicat decât la culturile tardive. iar cu aceeaşi umiditate dar cu administrare de NK. este necesar mai ales. În primele faze de vegetaţie. zaharuri. prin conţinut mai redus în acizi. aplicarea de erbicide. Regimul de apă se reflectă în compoziţia chimică a plantelor adeseori mai pronunţat decât fertilizarea. pentru a nu se micşora acumularea substanţei uscate solubile şi a acidului ascorbic. cenuşă. iar fructele matu-rate la întuneric sunt mai bogate în licopen. şi fertilizare cu NP. abundenţa precipita-ţiilor. au arătat că fructele expuse la lumină au un conţinut mai ridicat în clorofilă. B. unele la lumină şi altele la întuneric. în funcţie de zona de cultură Prin multiplele verigi. Înfiinţarea culturilor de tomate se face prin răsad. În perioada de maturare a fructelor irigarea trebuie făcută cu cantităţi moderate de apă. Factorii tehnologici care influenţează calitatea fructelor Pentru asigurarea consumului de tomate o perioadă cât mai lungă de timp se practică cultura în seră. starea de maturare. Azotul. produs în răsad-niţe începând din luna februarie. fructele obţinute de la culturile tardive au conţinutul ridicat în s. clima. repicatul şi plantarea acestuia în câmp în perioada aprilie-mai. contribuind la formarea şi transportul hidraţilor de carbon şi a acidului ascorbic în fructe. Mo). elemente de bază care influenţează calitatea recoltelor.u.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Temperaturi de 14ºC. element important pentru creşterea plantelor şi fructificare. temperaturile scăzute din noiembrie defavorizând acumularea zaharurilor. mai ales în condiţii de lumină redusă Fosforul este consumat în cantităţi mici dar este important în asimilarea azotului. fructificare şi coacerea fructelor. la stimularea înfloritului şi la fructificare. se poate concluziona: administrarea de 7 . acizi şi proteină brută dacă recoltarea se face în octombrie. De aseme-nea.

Protidele. în schimb la cele coapte substanţa uscată este de 8. În fructele verzi la 100 grame s-au evidenţiat 73-157 mg acid malic.1. Substanţa uscată reprezintă 7% şi 93% apă la fructele verzi. 3-7 mg acid citric. Fructele se recoltează la coacerea deplină dacă se valorifică imediat sau în stadiul de pârgă pentru transport la distanţe mai mari.99%) şi zaharoză (0. dar calitatea acestora sub aspectul acumulării de compuşi nutriţionali este adesea defavorizată. Guatemala şi Peru ardeiul a fost adus mai întâi în Spania şi răspândit în alte ţări europene încă din secolul XVI. La maturitatea tehnologică fructele ajung la mărimea soiului de culoare verde sau gălbuie de intensitate variabilă.2. constituind o sursă importantă de vitamina C. o bacă de forme şi mărimi variabile care constituie cri-teriile clasificării soiurilor şi grupărilor lor în varietăţi Cele mai importante varietăţi sunt: grosum (ardei gras). în verile reci variabilitatea compuşilor chimici ai fructelor şi acumu-larea lor sunt mai reduse decât în verile calde. Din ardeiul de boia se fabrică boiaua dulce sau iute. care exprimat în proteină brută nu depăşeşte 1%. Predomină zaharurile alcătuite din: glucoză (7. 1. Lipide. 8 .Capsicum annum. în oţet sau sub formă de bulion. Glucidele. malic. fruc-tele au culoarea roşie.33%). începând de la o anumită stare de dezvoltare. Fructele se pot matura după recoltare (postmatu-rare). fructoză (1.47% iar conţinutul în apă este de 90. Din totalul protidelor . ARDEIUL . Din substanţa uscată cantitatea cea mai mare revine zaha-rurilor 3. Original din Mexic. prin valoarea nutritivă ridicată. stau la baza importanţei economice mari a acestei specii şi justifică extinderea suprafeţele cultivate în câmp sau protejat. Acizii organici neazotaţi sunt reprezentaţi prin acizii citric. în soluţii de sare. 2001). oxalic. spaţii protejate (sere sau solarii). Recoltarea primelor fructe de tomate începe din ultima decadă a lunii iunie şi continuă până în august. Fam. Gustul fructelor este pungent (iute) la varietatea acuminatum şi mai rar la celelalte varietăţi. Factorii ecologici pot avea o influenţă mai mare decât cei genetici asupra variabilităţii compoziţiei chimice a fruc-telor. gliceric. în preparate culinare după fierbere şi în stare conservată. Compoziţia chimică. Pericarpul este sărac în lipide. au constituit elemente de studiu pentru numeroşi cercetători. o cantitate de 39-66% revine proteinelor. La maturitate fiziologică stare la care seminţele pot germina.38%. cantităţile mari în care se consumă. Fructele tuturor varie-tăţilor se consumă crude. linoleic şi palmitic. longum (ardeiul lung şi de boia) şi acuminatum (ardeiul iute) (MAIER. Cultura poate fi în câmp. prin prezenţa capsicinei şi diversitatea gamei de carotenoide.06%.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE îngrăşăminte şi irigarea duce la creşterea producţiei de fructe. 1969. citat de APAHIDEAN. sunt necoapte (fructe verzi).34%) prezente în fructele verzi. Dintre acizii graşi predomină acizii oleic. mai rar portocalie (fructe roşii sau coapte). Fructul. glutamic şi prolina. Fructele sunt utilizate în două stări de maturare: tehnologică şi fiziologică. Dintre aminoacizi predomină acizii aspartic. Fructele prin conţinutul ridicat în acid ascor-bic. Valoarea nutritivă ridicată a fructelor. Solanaceae Importanţă.06% şi proteinelor 1. caractere de specie.

La bază este lignificată. Frunzele sunt simple. (ardei gras). Alte vitamine impor-tante care se găsesc în fructele de ardei sunt: vitaminele B1. Înălţimea tulpinii 40-70 cm. Sistemul radicular este pivotant.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Clorofila. La maturitatea de consum pot fi cu nuanţe de galben-verzui. culoare galbenă.u.. comparativ cu cea din pericarpul proaspăt. sunt fragili şi se rup uşor mai ales la recoltarea fructelor. în funcţie de soi. datorită faptului că după apariţia unei inflorescenţe în vârful tulpinii. prio-ritatea la fructele coapte o are acidul citric în defavoarea celui malic care la fructele verzi avea întâietate. În ce priveşte evoluţia lipidelor.58). de forme. Boiaua obţinută din fructele coapte ale ardeilor de boia conţine cantităţi mari de carotenoide. conv. pe un receptacul căr-nos. Polenizarea este autogamă. totalul carotenoidelor este cuprins între 127 şi 284 mg/kg s. Capsicina.B2. cerasiforme (fructe în formă de cireaşă). creşterea în înălţime este continuată de lăstarul aflat la baza frunzei din imediata apropiere a acesteia. Sunt lucioase pe ambele feţe şi au culoarea verde cu nuanţe diferite. fiind dependent în primul rând de soi şi de starea de maturare a fructelor. În cazul ardeiului gras roşu. clorofilă şi capsicină atinge maximum de acumulare la 40 de zile de la înflo-rire. acumularea maximă de acid nicotinic. de tipul cinci. în timp ce ramificaţiile tulpinii.p. se găseşte în cantităţi în jur de 9 mg la ardeiul gras şi lung şi numai de 4% la ardeiul gogoşar.1. Acidul ascorbic prezent în cantităţi mari. grossum. Particularităţi biologice (fig. sunt hermafrodite.şi fosfolipide. majoritatea rădăcinilor au tendinţa să se dezvolte pe orizontală. clorofila. La fructele coapte roşii acumularea în acid ascorbic este mult mai mare (211-300 mg% g p. dispuse câte una sau două la locul de ramificare a tulpinii. spre maturitatea tehnologică se remarcă îmbogăţirea pericarpului în lipide.p). Soiurile şi hibrizii sunt prezentaţi în tabelul 1. longum (ardei lung). mărimi şi culori diferite. rezistentă.12 mg/100 g p. În primele faze de creştere a fructelor conţinutul în carotenoide. Dintre compuşii responsabili de pigmentaţia fructelor verzi. Vitamine. Soiuri şi hibrizi. până la verde închis iar la maturitatea fiziologică au culoarea roşie sau portocalie. vitamina PP şi vitamina E. Fructul este o bacă. puternic dependentă de soi. În ultimele faze de dezvoltare a fructului care preced maturarea. conv. Fructele roşii au un conţinut în vitamina E uşor mai ridicat. peţiolate cu limbul cordiform la varietăţile cu fruct mare şi lanceolate la cele cu fructe mici. · ssp.27-1. Evoluţia acumulării substanţelor chimice în timpul perioadei de vegetaţie. tetragonum (ardei gogoşar). acuminatum (fructe cu vârf ascuţit) şi conv. depăşeşte la fruc-tele verzi 100 mg% de p. au formă rotund-turtită.p.059 mg/100) s. scăderea proporţiei de glico. Seminţele sunt dispuse în interiorul fructului. Florile. Cantităţi foarte mici de capsicine sunt prezente şi în fructele dulci (0. Tulpina este ramificată simpodial. majoritatea fiind răspândite în stratul superficial al solului.p. Soiurile care se găsesc în cultură fac parte din subspecii şi convarietăţi diferite: · ssp. predomină capsantina şi ß-carotenul. iar în vitamina B1. Prin posmaturarea fruc-telor are loc scăderea conţinutului în 9 . Carotenoidele constituie principalii pigmenţi galbeni şi roşii ai fructelor coapte. lăstarii. Substanţe pungente responsabil de gustul iute al ardeilor a cărui conţinut variază mult în funcţie de soi între 0. Ardeiul în climatul temperat este plantă anuală. B2 şi PP aproape dublu comparativ cu fructele verzi. macrocarpum (ardei dulce) care cuprinde convar. microcarpum (ardei iute) din care fac parte conv.

Regimul de apă al solului cel mai favorabil este la 50% din inter-valul umidităţii active. Arădean.u. Rubin. Silvia. hibridul vegetaţie (zile) 100-110 De Siria. Cosmin 130-145 Arad 5. Lumina şi temperatura. Splendid. Zlaten medal 141-150 Lung de Işalniţa. În asolament. în special pe terenurile uşoare. lipidelor şi hidroxiacizi şi o creştere a conţinutului în capsicină şi compuşi de tip ligninic. Carmen 90-100 100-110 140-160 De Arad. 140-150 Globus. Granat 151-160 Mădălin.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE toate formele de zaharuri. Export. Lumina solară integrală favorizează numai sinteza de acid ascorbic nu şi acea a capsicinei.1. Cornel. ceapă verde. Delta F1 111-125 Aroma. Opal. Superb. acumularea compuşilor chimici în plante. când se plantează ardeiul. Cultura de ardei se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. Picant. Conţinutul în substanţă uscată şi carotenoide a fructelor este superior în cultura prin răsad la care factorii climatici au fost dirijaţi mai favorabil (intensitatea luminii şi tem-peraturi mai mari). Sonar Influenţa factorilor ecologici asupra calităţii fructelor de ardei. Miniş 27. Arad 6. în general. Wonder F1. Siret. decât la cele semănate direct în câmp. spanac. înaintea culturilor de ardei se pot realiza culturi de legume verdeţuri: salată. Titan 130-140 Kapia de Kurtovo. văr-zoase. Uriaş de California Simultan. Ceres. bulboase. Cristal. Galben superior 126-140 Mihaela. Tabelul 1. Splendid. Portocaliu Bruisma. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor de ardei. rădăcinoase sau cereale. Denis F1. este mai mare la cele obţinute din cul-tura de câmp comparativ cu cele obţinute în seră. ardeiul poate urma după leguminoase. 10 . ridichi care se recoltează până în luna mai. de asemenea conţinutul în acid ascorbic şi de s. În acelaşi an. Flamingo F1 Atlas F1. Oranj. Superb. Soiurile şi hibrizii de ardei cultivaţi în România (Monitorul oficial cu soiurile cultivate 2004) Convarietatea Ardei gras (grosum ) Ardei gogoşar (tetragonum) Ardei lung (longum) Ardei boia Ardei iute (microcarpum) Ardei gras pentru culturi în sere şi solarii Perioada de Soiul. a aminoaci-zilor. 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează în sol prin arătura adâncă. umiditatea prea mare a solului defavorizează.

în zonele mai calde. vitamina B1. 3-4 praşile mecanice şi 2-3 manuale. Producţia este de 15-30 t/ha la ardeiul gras. Compuşi fenolici: conţinutul total în polifenoli (exprimaţi în tanin 0. Tulpina este erectă. 7-9%. responsabilă de brunificarea pulpei fructelor ca urmare a prezenţei fenolilor şi taninurilor.7 mg/100 g p.u. Fam. solanina alături de solanidina liberă contribuie la gustul amar al fructelor mai ales în partea din jurul seminţelor.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Cultura de ardei se înfiinţează prin răsad.25%) Vitamine: cantităţi mai reduse comparativ cu alte specii de legume.p. fructoză. Pe suprafeţe mici.Solanum melongena L. gogoşar şi ardeiul lung. 0. aminoacizi (predomină acidul glutamic. Cultura este foarte răspândită în estul Asiei. în funcţie de zonă. PĂTLĂGELE VINETE . care sunt foarte fragili. compuşi organici: glucide (glucoză. Înaintea primelor brume se recoltează şi fructele verzi.59). Solanaceae Importanţă.1-0. lipide (în cantităţi foarte mici de cca.27% din care proteina reprezintă 60-80%). alungită cu pojghiţă de culoare violet închis.03.2%). Conţinutul în acid ascorbic între 1-5. se dez-voltă mai mult lateral şi mai puţin în profunzime. la ardeiul gras.33-4%). 2-3 fertilizări faziale cu 100-150 kg azotat de amoniu la interval de 3-4 săptămâni. Plantarea răsadurilor are loc în perioada aprilie-mai. Recoltarea se face manual.p.87-1. Enzime: oxidoreductaze în special polifenoloxidaza.. cu grijă pentru a preveni rupe-rea lăstarilor.05 mg/100 g p. În momentul plantării.27% exprimat în acid malic. Sistemul radicular este fasciculat. albă sau verde deschis. zaharoză: 2. la maturitatea fiziologică. cu pulpa comestibilă de culoare alb verzuie ce conţine multe seminţe.1. În condiţiile din ţara noastră este plantă anuală. Compoziţia chimică a fructelor: substanţa anorganică: apa 91-93% şi s. Se plantează la distanţa de 70-75 cm între rânduri şi 25-30 cm între plante pe rând. ramificată şi cu o porţiune lignificată la 11 .3. Lucrările de întreţinere ale culturilor de ardei constau în comple-tarea golurilor. B2 şi PP 0. pentru culturile timpurii de ardei gras şi în luna martie pentru culturile de vară-toamnă. protide (azot total 0. Din grupa glicoalcaloizilor. iar la ardeiul iute şi cel pentru boia distanţa de plantare este de 15-20 cm. Pătlăgelele vinete provin din India. 1. eşalonat. care nu au ajuns la maturitatea de consum. Particularităţi biologice (fig. produs în răsadniţe sau solarii calde. Ardeiul gras şi iute se recoltează la maturitatea tehnică. aspartic). 0. unde se lucrează mecanizat la întreţinerea culturii se pot micşora distanţele dintre rânduri la 50-60 cm iar pe rând se plantează la 30-40 cm. După plantare răsadurile se udă pentru a asigura prinderea acestora. 0.04.51-0. temperatura solului trebuie să fie de 14-15°C. ardeiul lung şi cel pentru boia. Acizii organici neazotaţi 0.1-0. lung şi gogoşar. puţin ramificat. începând cu apariţia primelor frunze. iar în timpul perioadei de vegetaţie se fac 10-12 udări cu norme de 400-500 m3 apă/ha. La noi în ţară a intrat în cultură în secolul XVIII. Fructul este o bacă de dimensiuni foarte mari. ovoidală sau sferică. unde se seamănă în luna februarie. iar ardeiul gogoşar. 8-15 t/ha la ardeiul pentru boia şi 5-6 t/ha la ardeiul iute.

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

bază. Scoarţa tul-pinii este subţire, verde sau antocianică, cu ramificaţii monopodiale cu 8-12 etaje. Frunzele sunt mari, 10-20 cm, peţio-late, cu marginea întreagă dispusă altern. Partea superioară a limbului este acoperită de perişori fini iar cea inferioară este glabră. Florile sunt mari de culoare violacee, solitare, pe tipul cinci, poleni-zarea este autogamă. Fructul este o bacă, de dimensiuni mari, de formă ovală, piriformă, de culoarea neagră, violacee sau galben maroniu. Soiuri şi hibrizi. Soiurile din sortimentul de cultură în câmp şi protejată sunt redate în tabelul 1.2. Tabelul 1.2. Soiuri de vinete cultivate în România (2004)
Perioada de Soiuri sau hibrizi vegetaţie (zile) 110-120 Narcisa F1, Drăgaica Culturi în Amurg, Bucureştene, Pana Corbului, Contesa, 121-130 câmp Lucia, Lidia F1 131-140 Viorica Culturi în sere 110-120 Rima F1, Narcisa F1 şi solarii 121-130 Lidia F1, Lucia Destinaţia

Factorii care influenţează calitatea fructelor a) Factorii biologici. Soiul. Soiurile prezintă diferenţe în ce priveşte conţinutul în celuloză şi tanin, natura pigmenţilor antocianici din coaja fructelor. La tipurile de fructe cu coaja albă, verzuie şi violetă se constată că la cele cu fructe cu coaja de culoare albă se întâlneşte o acumulare mai mare de substanţă uscată, celuloză, Al, şi mai mică de N, Fe, Mn, Zn. Corelaţia între însuşirile morfologice şi biochimice ale fructelor, studiate la grupele de soiuri cu fructe lungi, rotunde şi ovale este eviden-ţiată prin conţinutul mai ridicat în proteină, glicoalcaloizi şi fenoli la fruc-tele lungi iar în zaharuri la fructele ovale. b) Factorii ecologici. Lumina influenţează creşterea conţinutului în zaharoză, temperatura ridicată şi uscăciunea atmosferică se manifestă prin inhibarea creşterii fructelor. Ca efect al complexului de factori climatici compoziţia chimică a fructelor de seră este mai bună, printr-un conţinut mai ridicat în s.u., zaharuri, cenuşă, proteină şi acid ascorbic şi mai scăzut în cenuşă comparativ cu culturile de câmp. Compoziţia chimică a fructelor în timpul creşterii şi dezvoltării acestora este diferită. Paralel cu creşterea fructelor, conţinutul acestora în s.u., proteină brută, taninuri şi acizi se reduce pe când acela în zaharuri creşte. Conţinutul fructelor în acid ascorbic scade pe măsură ce fructele se apropie de maturitatea tehnologică. Compoziţia chimică influenţată şi de perioada de recoltare. Astfel, fructele recoltate mai timpuriu conţin la aceeaşi stare de maturare mai puţină substanţă uscată şi zaharuri dar mai mult acid ascorbic decât cele recoltate mai târziu c) Factorii tehnologici. Solul - influenţează compoziţia chimică a fructelor mai ales prin aportul de elemente chimice cu N, P, K. Comparativ cu cultura pe sol, la cultura în sere sau solarii pe baloţi de paie, conţinutul frunzelor în N, P, K, la înflorire este mai ridicat, iar acele de Ca şi Mg mai scăzut. Fructele de vinete reacţionează foarte bine la aplicarea îngrăşămin-telor mai ales la cele organice, de asemenea reacţionează pozitiv la apli-carea îngrăşămintelor foliare cu microelemente. Recoltarea începe în iunie până toamna târziu, obţinându-se 30-40 t/ha.

12

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

1.2. LEGUME CUCURBITACEAE Acestei grupe de legume aparţin şase specii şi anume: Ø Castravetele Cucumis sativus Ø Pepenele galben Cucumis melo L. Ø Dovlecelul Cucurbita pepa L. var. oblonga Ø Dovlecelul patison Cucurbita pepo var. radiata Ø Pepenele verde Citrullus lanatus L. Ø Dovleacul comestibil Cucurbita maxima Caracteristici comune: sunt plante anuale ierboase, cu tulpini târâ-toare; prezintă flori unisexuate, plantele fiind monoice cu polenizare ento-mofilă; sunt pretenţioase sau foarte pretenţioase la căldură şi pretenţioase la lumină; tehnologia de cultură este foarte simplă; realizează producţii relativ mari la unitatea de suprafaţă. 1.2.1. Castraveţi - Cucumis sativus, Fam. Cucurbitaceae Importanţă. Este una din cele mai vechi legume, cultivat în India cu 3000 de ani în urmă, fiind menţionat şi în surse de informaţii romane şi ale Egiptului antic. Fructul este o melonidă (bacă falsă), de formă alungită, de culoare verde cu intensităţi şi nuanţe diferite la starea de maturitate la care se consumă şi galben la maturitatea fiziologică. În secţiune apare coaja colo-rată pulpa alb verzuie şi placenta cu seminţe plasate în loji. Cultura este extinsă pe toată perioada anului, în câmp, de primăvara până toamna, iar în sere si solarii în celelalte anotimpuri. Pentru fiecare tip de cultură există soiuri şi hibrizi proprii, iar în seră s-au creat soiuri partenocarpice (fără sămânţă). Fructele se consumă în cantităţi mari atât în stare proaspătă ca salată cât şi conservate (murături). Fructele de castraveţi la maturitate tehnologică sunt apreciate pentru însuşirile şi conţinutul diversificat de principii active cât şi cu efect terapeutic. Valoarea alimentară este redusă cu un aport caloric de 19 cal/100 g p.p. datorită conţinutului scăzut de substanţă uscată şi care variază între anumite limite în funcţie de mărimea fructului la recoltare. Conţinutul fructului în substanţe proteice este de 0,7-1,1%, săruri minerale 0,440,57% (predomină K cu rol alcalinizant în regimul nutriţio-nal), conţinutul în vitamine este ridicat, mai ales în acid ascorbic (14,5 mg/100 g p.p.), urmat de vitamina PP, complexul de vitamine B1, B2, B6 (0,02-0,03-0,04 mg/100 g p.p.); conţinutul în zaharuri (1,2-2,64%), glu-coza, fructoza şi zaharoza se găsesc în cele mai mari cantităţi, conţinutul în zaharuri este mai ridicat la fructele cu diametrul mare faţă de cele subţiri, de asemenea în ţesutul lacunar conţinutul este mai ridicat decât în pereţii laterali. Lipidele în cantitate de 0,1%, predomină acizii graşi linoleic şi lino-lenic. Uleiul eteric este cel care imprimă aroma specifică fructelor. Sucul de castraveţi are acţiune diuretică, ajută la creşterea părului şi tonificarea unghiilor, iar din seminţe se prepară diferite produse folosite în tratarea bolilor de piele. Se mai folosesc în cosmetică pentru pregătirea preparatelor emoliente de întreţinerea tenului. Particularităţi biologice Castravetele este o plantă anuală, erbacee. Sistemul radicular este ramificat, slab dezvoltat.

13

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

Tulpina este erbacee, ramificată acoperită cu perişori aspri şi este prevăzută cu cârcei, poate ajunge la o lungime de 2,5-3 m iar în contact cu solul, în condiţii de umiditate ridicată emite rădăcini adventive. Pe tulpină, la subsuoara frunzelor formează lăstari. Frunzele sunt mari, pentagonale, dinţate pe margini, acoperite cu peri-şori asprii. Florile sunt unisexuat monoice, dispuse 3-5 la subsuoara frunzelor, sunt mari, de culoare galbenă şi au formă de pâlnie. Florile femele se recunosc uşor după ovarul inferior dezvoltat. Există în prezent în cultură hibrizi ginoici care for-mează numai flori femele, inclusiv pe tulpina principală (hibridul Leon). Polenizarea florilor este entomo-filă. La hibrizii ginoici florile se for-mează prin partenocarpie. Fructul este de tip melonidă, de forme şi mă-rimi diferite în funcţie de soi, cu su-prafaţa netedă sau prevăzută cu ridi-cături semisferice, broboane sau cu ţepi. Seminţele sunt alungit-ovoidale turtite, ascuţite la extremităţi, de cu-loare albă, sau albgălbuie, de mări-me mijlocie. Specia are două forme cultivate, una cu fructe mici, numită şi cor-nişon, folosită în principal pentru conserve şi o formă cu fructe lungi sau semilungi, care se consumă în stare proaspătă. Soiuri şi hibrizi
a) După modul de repartizare a sexelor există trei tipuri de soiuri:

· monoice: pe axul principal apar la început florile mascule care alter-nează cu puţine flori femele. Pe ramificaţii apar flori femele în proporţie de 40-50%; · ginoice: planta are numai flori femele, fructele se dezvoltă prin partenocarpie; · andromonoice: pe aceeaşi plantă există flori mascule şi hermafrodite. b) După locul de cultură şi mărimea fructelor: Ø soiuri pentru câmp şi solarii cu fruct lung: Topaz, Magic, Astra F1, Select; Ø soiuri pentru câmp şi solarii cu fruct de tip cornişon: - timpurii: Regal F1, Renato F1, Adonis, Alaska F1, Mathilde F1, Mirinda, Cornişa, Mondial, Obelisk, Parker F1, Premier F1. - semitimpurii: Asterisc F1, Cornişon F1, Levina F1 , Cornibac F1 Record, Rita F1, Octopus F1, Partha F1 - semitârzii: Alibi F1, Meresta F1, Rozal F1; Ø hibrizi pentru seră cu fruct lung: - timpurii: Famosa, Floriade, Farbio, Tyria, Preferex, Pyralis, Sombrero, Nevada, Pietroso; - semitimpurii: Elka, Fitnes, Kamaron, Dalibor, Favorit; - semitârzii: Mustang, Jazer; Ø hibrizi pentru seră tip cornişon: - semitimpurii: Campion - timpurii: Meteor, Panadena, Pasanonte, Ophix, Selena; Factorii care influenţează calitatea fructelor a) Factorii biologici. Soiul. Un factor important în ameliorarea soiu-rilor de castraveţi îl constituie posibilitatea de control al sexului florilor. Pentru mărirea numărului de fructe este necesar să se mărească procentul florilor femele pe plantă, castravetele fiind o plantă unisexuat monoică. Flo-rile femeieşti se recunosc uşor după ovarul inferior care îmbracă forma vii-torului fruct. Florile bărbăteşti sunt lung pedunculată, cu corola mai mare apar întotdeauna înaintea celor femeieşti şi în număr mai mare pe tulpina principală. Fructele partenocarpice cultivate în seră au un conţinut mai scă-zut în s.u., zaharuri şi acid ascorbic.

14

odată cu clorofila şi acidul ascorbic. Atât în sol cât şi în atmosferă trebuie menţinută la un nivel de 75-85% în sol şi 85-95% în aer. Particularităţi biologice. alogamă.5 mg). afânate.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE b) Factorii ecologici. pentalobate cu peţiol lung şi gol în interior. Se consumă în stare imatură numai după fierbere sau sub formă de murătură. mari. Fe (57 mg).. bine ramificată. Tulpina este scurtă la majoritatea soiurilor actuale. Polenizarea este entomo-filă. Florile. flori unisexuat monoice de culoare galbenă. Trecerea plantelor la temperaturi de 25ºC readuce procesele le normal. 15 . Arlika. Fără vrej. Provine dintr-o specie aflată în New Mexico şi în vestul S. Căldura este unul dintre factorii de primă impor-tanţă pentru obţinerea de producţii mari şi de calitate. dar având nevoie de intensitate ridicată.A. duce la întârzieri mari de creştere şi obţinerea de fructe puţine şi netipice. galbene.6-39. c) Factorii tehnologici. Plantele nu rezistă la îngheţ. oblonga. permeabile. Creşterea plantelor în condiţii de temperatură scăzută (5ºC). cu perişori aspri rigizi. Cucurbitaceae Importanţă.77%. cu reacţie neutră sau slab acidă cu textură luto-nisipoasă. Rădăcina este pivotantă. Administrate în cantităţi mari.U. K (90 mg). mărime mijlocie şi formă oval-turtită. iar în perioada de fructificare 70-75%. B2. Dovlecelul are cerinţe moderate faţă de căldură. Opal. plantele necesită o umiditate în sol de 65-70% din capacitatea de câmp. Temperatura optimă de vegetaţie este de 25-28°C. Solul. Lumina cu o intensitate de 12-15000 de lucşi influenţează favorabil procesele fiziologice. PP sub 1 mg%. s. planta creşte sub for-mă de tufă. Este o plantă anuală cu creştere rapidă.61) este o melonidă cu formă alungită pigmentată în diverse nuanţe de verde deschis cu sau fără desene. Seminţele au culoare alb-gălbuie. granulată. 2. Frunze mari. unisexuat monoice. vitamine: acid ascorbic (9. castraveţii fiind plante de zi scurtă (12 ore lumină). Factorii ecologici care influenţează calitatea fructelor.4%. tulburând activitatea enzimatică.u. Temperatura minimă de germinaţie este de 12-14°C (14-16 zile) iar cea optimă de 20-25°C (6 zile). Din cauza sistemului radicular mai bine dezvoltat.2. Elementele nutritive sunt necesare să fie din abundenţă în sol deşi ele extrag cantităţi mici. reacţionează bine la îngrăşarea organică (gunoi de grajd). În timpul creşterii şi dezvoltării fructelor totalul acizilor prezintă o creştere mai mare (de 5-6 ori). cu minime de 15-16°C şi maxime de 30-35°C.4 mg%). bogate în humus. B1. 1. Privitor la evoluţia compuşilor cu azot ai fructelor. Umiditatea.47-4. P (0. Până la fructificare. Fructul (fig. preferă soluri uşoare revene. Producţia obţinută este de 200-300 t/ha pentru culturile din sere şi 30-40 t/ha pentru cele din câmp. Dovlecelul are un conţinut mare de apă 93-98.Cucurbita pepo L. Umiditatea. var. Faţă de lumină dovlecelul are cerinţe ridicate. Compoziţia chimică. unele elemente devin toxice. Insuficienţa apei în sol şi aer influenţează negativ creşterea plantelor determinând apariţia unui număr mai mare de flori mascule şi deformarea fructelor. microelemente Ca (15-39 mg).2. Dovlecelul comun . plantele rezistă mai bine la secetă. Soiuri cultivate: Dana. Fam. conţinutul în azot total sporeşte gradat până la maturitatea şi îmbă-trânirea.

în funcţie de mărimea fructelor la recoltare. rămân deschise o zi după care se ofilesc. care se încorporează prin ară-tura adâncă la 28-30 cm. cu 6-8 zile înainte de semănat. penta-lobate. 1. Particularităţi biologice. Cu 10 zile înainte de maturare are loc o acumulare importantă de carotenoide colorate. simple. Fe. se deschid după 10 zile şi rămân deschise 1-2 zile. dulceţuri. fructe gla-sate. Nutriţia minerală. vitamina B1. după care conţinutul în zaharuri reducătoare descreşte în favoarea zaharozei. varză timpurie.3. ocazie cu care se poate erbicida cu Balan 6-8 litri/ha. mazăre. Pentru obţinerea de producţii timpurii. după germinarea seminţelor pătrunzând până la 1 m adâncime în sol.5 g/100 g. B2. Compoziţie chimică. alb- 16 . parfumul dar şi pentru valoarea sa nutritivă Se consumă în stare proaspătă.5-14%. Culturile succesive pot urma după legume verdeţuri sau după cartofi timpurii. Este o plantă anuală. aceasta fiind predominantă în ţesuturile de rezervă din fructele coapte.5. Ca. se aplică 150-200 kg/ha azotat de amoniu. galbene. marmelade şi sucuri. la maturitatea fiziologică dar şi în salate de fructe în cofetărie. Consumul specific este de 4. 350-400 kg/ha superfosfat şi 200-225 kg/ha sare potasică. ramificată. când fructele au ajuns la matu-ritatea tehnică.62) este de tip melonidă. Înfiinţarea culturii se face de obicei prin semănat direct. Pot fi cu suprafaţa netedă sau costată. se pregăteşte patul germinativ cu grapa cu discuri. P. Primăvara. Factorii tehnologici care influenţează calitatea fructelor Dovlecelul se cultivă în câmp atât ca o cultură principală cât şi suc-cesiv după alte legume timpurii. afânate. viguroasă. se deschid după 2-3 zile după apariţie. după legu-minoase anuale sau perene precum şi după rădăcinoase. vitamina C 50-60 mg/100g. solano-fructoase şi bulboase. B6. Se polenizează entomofil. Florile mascule apar mai devreme. se face o arătură de vară şi se fertilizează cu 250-300 kg/ha Complex III. unisexuat monoice sau hermafrodite. caroten (ß-carotenul). Fructele bogate în zahăr 4. Sistemul radicular se dezvoltă repede. Cucurbitaceae Importanţa. Tulpina este târâtoare.5 kg K2O la o tonă produs comercial. la subsuoara frunzelor câte 3-5 la un loc. creşte progresiv până în a 42-a zi conţinutul în amidon şi celu-loză.2. dar responsabil de aroma specifică este nonadienolul). Producţia este de 6-10 t/ha şi 20-30 t/ha. Pepenele galben . Florile sunt mari. Fam. Pentru culturile succesive. bogate în humus. Fructul (fig. eşalonat. începând din luna aprilie.Cucumis melo. mărime şi culoare diferită în funcţie de soi. 1. favorabile culturii dovlecelului sunt cele mijlocii sau uşoare. Este foarte vechi în cultură apreciat pentru aroma. Recoltarea se face manual. K. proteine 0. erbacee.5-7. în asolament. dovlecelul se cultivă şi în solarii. pentru culturile timpurii şi în iunie-iulie pentru culturile succesive. la pepenii cu miezul portocaliu. în funcţie de destinaţia producţiei. Frunzele sunt lung peţiolate. urmând apoi pregătirea patu-lui germinativ. Cultura dovlecelului în câmp poate urma. Mie-zul are culoarea galbenă verzuie. Acumularea substanţelor chimice în fructe are loc începând cu legarea lor. ajungând până la 4-5 m lungime. cu reacţie neutră şi pH = 6. cu cinci petale concrescute. Cultura se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. uleiuri eterice (în cantităţi mai mari acetatul de etil. Florile femele apar pe lăstarii secundari. Fructele se recoltează când au 6-10 cm şi floarea nu s-a scuturat sau când fructele au 1520 cm lungime şi 6-12 cm în diametru. gustul. Pe suprafaţa sa sunt perişori fini si este prevăzută cu cârcei.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Solurile.5 kg P2O5 şi 3. de formă. după grăparea arăturii.0 kg N. solitare.

Producţia este de 20-25 t/ha. este suculent dulce şi aromat. 0. sau portocaliu.4. fructele conţin 0. Pepenii verzi prezintă o cultură importantă economic şi foarte apreciată de consumatori datorită gustului echilibrat. Având o mare capacitate de păstrare (30 de zile) şi prezentând o bună rezistenţă la transport pot fi transportaţi la distanţe mari mai nordice unde lipsa de fructe îi face foarte căutaţi. c) Factorii tehnologici. 1. . Cucurbitaceae Importanţa. favorizează acumularea de substanţă uscată.2mg. Există în cultură hibrizi triploizi fără seminţe. vit. germinează la 14-15oC. şi zaharoză este strâns corelat negativ cu umiditatea solului.timpurii: Ica. galben. Soiuri cultivate: . B1. Pepenele galben face parte din familia Cucur-bitaceae. folosiţi în scopul grăbirii maturării şi îmbunătăţirii calităţii fructelor. netedă şi lucioasă. cu excepţia carotenoidelor şi un conţinut mai scăzut în apă. Roger. Deşi conţin 89-94% apă. Fructele se recoltează eşalonat. 17 . PP. Miezul este zemos. vit. Sistematică şi soiuri.2%. nu favorizează nici viteza şi nici nivelul de acumulare al substanţelor hidrosolubile în fructe. iar de P în frunze şi fructe. temperatura optimă a solului 20-25oC. Seminţele se găsesc într-un ţesut placentar dis-puse în mijlocul fructului. b) Factorii ecologici. B2. specia melo. K 2. colorată în verde cu diferite nuanţe şi desene. genul cucumis. O importanţă deosebită revine regimului de nutriţie şi fertilizării. coaja fiind mai deschisă la culoare.2. Creso F1. Fructele produse în seră au un conţinut mai ridicat în toate componentele chimice. Turkestan. Pepenele verde .5 mg. Factorii care influenţează compoziţia chimică a fructelor a) Factorii genetici. Factorii climatici caracteristici modului de cultură sunt responsabilii principali ai diferenţelor înregistrate în compozi-ţia chimică a fructelor. zaharuri în fructe. cu extremităţile rotunjite. Fam. B6. Influenţa tratamentului cu regulatori de creştere. B5. Templar F1.semitimpurii: Cantalup. Delicios. Titus.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE gălbuie. Fructul este o melonidă mare cu coaja groasă. Are cerinţe mari faţă de căldură. Fructele au un conţinut ridicat în zaharuri (până la 11%). colorat în roşu. roz. cerinţe ridicate faţă de lumină. H. dar mai ales privind conţinutul în substanţe volatile şi caroteni datorită specificului de soi. Fe 0. sau portocalie. fin şi plăcut având o pondere însemnată între fructele consumate în stare proas-pătă. cele mai multe soiuri şi hibrizi conţin seminţe aşezate pe mai multe linii de la vârful fructului la peduncul. Recoltarea fructelor începe din luna iulie şi durează până în sep-tembrie. la maturitatea fiziologică. Ca 7 mg.Citrullus lanatus Mansf. are rezistenţă destul de mare la secetă datorită sistemului radicular bine dezvoltat. acizi organici 0. Compoziţia chimică. . Fondant. Conţinutul fructelor în substanţă uscată ß-caroten. Ogen. când au culoarea caracteristică soiului. A. C.5g proteină.2g lipide. crapă uşor în zona pedunculului şi devine moale în zona pistilară.semitârzii: Comoara Ungariei. P 12 mg. Fertilizarea cu N200P200K100 kg/ha. Compoziţia chimică a fructelor diferă în func-ţie de soi sub aspectul tuturor compuşilor chimici. dulce.

preferă soluri nisipoase. nu se modifică conţinutul în substanţe pectice. se măreşte con-ţinutul în zaharuri reducătoare. În procesul de ameliorare s-a urmărit obţinerea de hibrizi cu conţinut ridicat în substanţă uscată. Cultura se fertilizează din toamnă cu 20-30 t/ha gunoi de grajd. sunt adânc sectate. · târzii: Charleston Gray. dulce. În ce priveşte evoluţia substanţelor chimice în fructe. Cultura se înfiinţează prin semănat direct la sfârşitul lunii aprilie începutul lunii mai. Sweet. se erbicidează cu Balan 6-8 litri/ha şi se pregăteşte patul germinativ. iar acumularea maximă de s. bine ramifi-cată. este acoperită de perişori. Sistematică soiuri. Factorii tehnologici care influenţează calitatea fructelor Cultura se amplasează pe terenuri plane. 40 cm între plante pe rând. Primăvara se administrează 150-200 kg/ha azotat de amo-niu. La subsuoara frunzelor se formează florile şi câte un cârcel ramificat. faţă de apă cerinţe mari. Dochiţa. Pepenele verde face parte din familia Cucurbitaceae genul citrulus. iar în zaharuri după a 32-a zi. cu expoziţie sudică. Fructul este de tip melonidă. cu lobi inegali şi rotunjiţi. luto-nisipoase În ceea ce priveşte efectul îngrăşămintelor chimice asupra calităţii fructelor. mazărea. Urmărindu-se 30 de soiuri de diferite provenienţe s-a constatat că fructele soiurilor timpurii conţin mai puţină substanţă uscată şi mai multă zaharoză decât soiurile mai tardive (ENĂCHESCU. pe terenurile nisipoase sau când nu urmează după leguminoase. în carotenoide şi acid ascorbic care să depăşească soiurile existente în cultură. cu coaja groasă. Florile sunt unisexuat monoice.63). maro sau pestriţe. Tulpina este erbacee. iar adâncimea de semănat este de 3-4 cm. b) Factorii ecologici. solubilă şi carotenoide se măreşte. Bune premergătoare sunt lucerna. specia lanatus. Favorit. Pe tulpina principală sunt florile mascule. cu polenizare entomofilă. 1984). cerinţe mari faţă de lumină. temperatura optimă este de 20-30oC. iar cele femele apar pe lăstarii secundari. sunt mici. vărzoasele şi rădăcinoasele. Paradise F1.5 m. Este o plantă pretenţioasă faţă de căldură. De Miniş. de culoare verde închis sau deschis unele cu desene specifice soiului. rădăcina principală ajunge până la 1. are loc după a 40-a zi de la legare. de culoare galbenă. oval turtite. târâtoare. Frunzele. Miezul fructului este zemos. folosind 3-4 kg sămânţă/ha. 18 . adă-postite de vânturi deoarece plantele reacţionează nefavorabil la întoarcerea frunzelor şi vrejilor. 400-500 kg/ha superfosfat şi 200-250 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează prin arătura adâncă. Distanţa de semănat este de 140-150 cm între rânduri. roşu cu nuanţe diferite. uşoare. Timpuriu de Canada. Soiuri cultivate: · timpurii: Sugar baby. iar prin adăugare de potasiu conţinutul în zaharoză. Semin-ţele mijlocii ca mărime.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Particularităţi biologice (fig. mari. în timpul maturării conţinutul în substanţă uscată. · semitimpurii: Crimson. germinează la 14o 15 C. trifoiul. sferice sau alungite. · semitârzii: De Dăbuleni. negre. Sistemul radicular bine dezvoltat.u. Lovrin 532. se constată că adăugând azot în soluţia nutritivă. acoperite de perişori albcenuşii. fasolea. Factorii genetici şi climatici care influenţează calitatea fructelor a) Factorii genetici.

Momentul optim de recoltare se poate stabili ţinând cont de următoarele criterii: . Culoarea rădăcinii este portocalie de dife-rite intensităţi. precum si ca aliment dietetic.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Recoltarea fructelor are loc la maturitatea fiziologică. preparată. are în general formă tronconică.. prezenţa substanţelor pectice. se usucă începâ-nd de la vârf. iarna din depozitele de păstrare. dimineaţa devreme se formează mai puţină rouă. Umbeliferae Importanţa. LEGUME RĂDĂCINOASE Din această grupă fac parte un număr mare de specii care aparţin la familii botanice diferite: Ø Apiaceae (Umbelifere): morcovul. Producţia este de 25-30 t/ha. se îngăl-beneşte. în general. pătrunjelul. Cultura morcovului este foarte veche cu mult înainte de 3000-4000 î.pe fructele mature. Ponderea cea mai mare în producerea rădăcinoaselor comestibile o au jude-ţele Timiş. Cilindrul cen-tral.3. sărac în substanţe de rezervă şi mai ales carotenoide. sub formă deshidratată. fac morcovul de neînlocuit în afec-ţiunile gastrointestinale. de la care pornesc raze medulare. cu excepţia ridichilor de lună şi a unor soiuri de ridichi de vară care sunt anuale. Cluj.scoarţa zgâriată cu unghia este albicioasă şi nu verde ca la fructele necoapte. 1. cilindrică sau rotundă (carote). Partea comestibilă a plantei. cu puţine vase şi fibre. Legumele din această grupă au o caracteristică comună şi anume: în cursul procesului de îngroşare secundara a rădăcinii şi a axului hipocotil acesta se tuberizează prin depozitarea în ţesutul parenchimatic lemnos şi liberian a unor cantităţi însemnate de substanţă de rezervă în special glu-cide. păstârnacul. de conserve de sucuri. În secţiune transversală rădăcina are la exterior peridermul subţire. parţial suberificat şi un parenchim bine dezvoltat care reprezintă liberul secundar. eşalonat.3.partea fructului care stă pe sol şi unde nu este clorofilă. în perioada iulieseptembrie. crudă. Ø Chenopodiaceae: sfecla roşie. ţelina. Sub aspect nutriţional morcovul are o deosebită importanţă ca sursă principală de provitamina A. lemnul primar. Morcovul . . Cele mai favora-bile zone pentru plantele rădăcinoase sunt luncile şi văile din Câmpia de Vest.n. Legumele rădăcinoase sunt plante bienale.1. Bihor şi Braşov. Arad. Rădăcinile tuberizate de morcov se utilizează în hrana oamenilor atât în stare proaspătă. Câmpia şi zona subcarpatică din sudul ţării. rădăcina. În stare conservată 19 .Daucus carota L. dar şi de alte substanţe energetice sau bioactive cu rol important în alimentaţie. În interior se găseşte cilindrul central for-mat din lemn secundar. este mult mai puţin dezvoltat. vara din culturi. . Moldova. Giurgiu.cârcelul de pe vreji corespunzător fructului copt. Ţesutul celu-lozic fin. alungită. Fam. Ø Brasicaceae (Crucifere): ridichile. Ø Asteraceae: scorţonera şi barba caprei. mai puţin dezvoltat având în centru două fascicole lemnoase. accesibilă tot timpul anului. la soiurile valoroase şi în condiţii agropedoclimatice favorabile. acesta din urmă intrând în hrana copiilor încă din primele luni de viaţă. 1. . Transilvania. În anumite condiţii de sol şi cul-tură rădăcina se poate ramifica. În această grupă intră plantele regiunilor umede şi răcoroase fapt ce permite cultivarea lor până la altitudinea de 1000-1500 m.e.

lipide precum şi o mare varietate de substanţe bioactive: vitamine. temperatura minimă de germinaţie este de 4-5oC când germinaţia se realizează după 30-50 zile. lung peţiolate. de asemenea intensi-tatea culorii cilindrului central sunt indicatori ai calităţii. glucide 6-9%. Datorită temperaturilor mai ridicate în perioada vegetaţiei. Rădăcinile de morcov conţin: apă: 86-88%. Influenţa factorilor ecologici asupra calităţii rădăcinilor Faţă de temperatură morcovul are cerinţe moderate. mărirea conţinutului în substanţă uscată a rădăcinilor are loc în toată perioada de vegetaţie dar în special în ultimele două săptămâni. formată din flori mici. Compoziţia chimică. specia culti-vată Daucus carota. B2. striată.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE morcovul se găseşte sub formă de murătură. Fructul este o dicariopsă de formă elipsoi-dală sau ovoidală. acumu-larea în rădăcini a carotenoidelor este favorizată la culturile de primăvară comparativ cu cele târzii de toamnă. substanţe volatile. În anul doi de vegetaţie mugurele central emite tulpina floriferă. respectiv cu cât este mai redus şi mai intens colorat cu atât cu atât calitatea este mai bună. Astfel. pătrunde în sol până la 50-60 cm. Conţinutul în ulei eteric al rădăcinilor variază în funcţie de con-diţiile climatice ale anului de cultură. datorită uleiului eteric plăcut aromat pe care îl conţin. cu lobi penatifidaţi. Rozeta de frunze formată din 8-14 frunze. Cerinţele faţă de apă sunt mari în faza de germinare şi cea de for-mare a rădăcinilor tuberizate. iar din substanţe minerale: K. Morcovul face parte din familia Umbelifere. protide: 0. după răsărire începe fenomenul de îngroşare secundară şi durează 90-120 zile. Particularităţi biologice (fig. Morcovul este o plantă bienală care în primul an de cultură formează rădăcini tuberizate şi rozeta de frunze şi în anul al II-lea tulpina floriferă. Sistematică şi soiuri. Forma rădăcinii tuberizate este în funcţie de soi. Fe. La prepararea murăturilor se utilizează şi umbelele cu seminţe uscate după maturare. În vârful ramificaţiilor se formează inflorescenţele tip umbelă compusă. Uriaş de Berlicum · cu rădăcina semilungă. · cu rădăcini scurte: Carote de Paris. Aceeaşi comportare o are şi în cazul provitaminei A. Soiurile din cultură sunt grupate astfel: cu rădăcina lungă cu destinaţia pentru industrializare şi păstrare în silozuri: Bauer Kiler Rote Herz. uleiuri eterice (ß-carofilenul şi linalolul). iar cea optimă de germinaţie este de 20-25oC când răsărirea du-rează numai 10-12 zile.5%. prevăzută cu perişori. cilindrice pentru consumul în stare proaspătă: Danvers 126. Conţinutul în proteină este însă mai ridicat în cultura de toamna. vit. Are cerinţe moderate faţă de lumină. săruri minerale. preferă solurile mijlocii sau uşoare bine aprovizionate cu humus. cu patru creste pe partea dorsală şi laterală. Nantes. C. Morcovul are conţinut ridicat de caroten (provitamina A) între 5-24 mg/100 g p. Specificul factorilor climatici din diferite regiuni ale globului se reflectă de asemenea în compoziţia chimică a rădăcinilor. E. albe de tipul cinci. înaltă de 150 cm. B1. genul daucus.64).p. în regiunile polare.. pireuri dietetice şi deshidratat. uşor pubescente. Sistemul radicular bine dezvoltat. florile şi seminţele. · cu rădăcini semiscurte: Chantenay. ramifi-cată.7-1. 20 · .

MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Temperaturile ridicate din perioada de vară determină un conţinut mai ridicat în zaharuri al rădăcinilor. Dacă cultura a fost îmburuienată. Conţinutul în acid ascorbic este favo-rizat la culturile de primăvară din răsadniţe. semimecani-zat. Culturile târzii de morcov.Petroselinum crispum Miller 21 . Mg.5 cm pe solurile semigrele. Cantitatea de sămânţă la ha este de 3. cu seminţe dispersate iar între aceste benzi 45 cm. prelungite. determină lignificarea şi sporirea conţinutului în uleiuri eterice în rădăcini imprimându-le un gust neplăcut. Pătrunjelul . dar influenţat favorabil de o fertilizare uniformă şi mai abundentă cu K. B şi Zn şi influenţat nefavorabil de irigare. În unele ţări. cu 2-3 săptămâni înainte de recoltare se coseşte urmând ca până la recoltare plantele să mai formeze câteva frunze care permit identificarea rândurilor. Toamna. pot urma după salată. începând din luna iunie când rădăcinile au grosimea de 1. Cultura morcovului se amplasează pe terenuri nivelate.3. Bune premergătoare sunt solano-fructoasele. Cultura de toamnă se recol-tează după căderea primelor brume. opreşte vegetaţia. Pentru consumul de vară. iar la recoltarea mai târzie a fost mai mare acumularea de zaharuri şi carotenoide. se curăţă şi se rup frunzele. cu dislocatorul DLR-4. Semănatul se face în patru rânduri pe un strat după formula 60+30+30+30 cm sau 66+15+44+15 cm. În ce priveşte regimul de nutriţie şi fertilizare. aplicarea îngrăşămin-telor poate intensifica acumularea de macroelemente în rădăcini şi în frunze.2.5-3 cm pe solurile mijlocii şi 2-2. Primăvara devreme. Pentru combaterea buruienilor se poate erbicida la pregătirea patului germinativ cu Treflan 4-5 litri/ha sau Dual 3-4 litri/ha. bostănoasele. recoltarea se realizează prin smulgere sau dislocare. la o agrotehnică necorespunzătoare.5-2 cm şi se valorifică în legături de câte 5-10 bucăţi.5-4 kg. 1. Modul în care se dezvoltă vegetativ plantele este hotă-râtor pentru posibilitatea de acumulare a unor cantităţi ridicate de zaharuri în rădăcini. morcovul urmează după plante care eliberează terenul toamna devreme. se seamănă în benzi cu lăţimea de 7-10 cm. Seceta asociată cu temperaturi ridicate. irigabile. Se fertilizează cu 150-200 kg/ha azotat de amoniu. După dislocare. pentru uşurarea dislocării. Alternarea perioadelor de secetă cu cele de umiditate determină crăparea rădăcinilor deoarece ţesuturile interne se umplu cu apă şi împreună cu ţesuturile nou formate prin reluarea activităţii cambiale exercită o pre-siune puternică asupra scoarţei care crapă. Conţinutul în caroten la diferite soiuri de morcov este determinat genetic. care au fost fertilizate cu îngrăşăminte organice şi care lasă terenul curat de buruieni. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii rădăcinilor În asolament. cultura se fertilizează cu 300-500 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică care se încorporează în sol prin arătura adâncă. urmează pregătirea patului germinativ. cu combinatorul. Adâncimea de semănat este de 2. Recoltarea. ceea ce reprezintă un pericol real în alimentaţie mai ales pentru copii. Densitatea de semănat este de 140-160 plante/m2 la culturile de vară şi 70-140 plante/m2 la cele de toamnă. Producţia este de 15-20 t/ha la cultura de vară şi 25-35 t/ha la cea de toamnă. ceapă verde. imediat ce solul s-a zvântat. La recoltarea mai timpurie a rădăcinilor se realizează un conţi-nut mai ridicat în acid ascorbic. în septembrie-octombrie. morcovii se smulg din pământ. spanac. Conţinutul în nitraţi poate să crească la valori de 5-8 ori mai mari decât normal.

Pe suprafeţe mici se poate semăna încă din toamnă. Apiaceae (Umbeliferae) Importanţă. rapaceum. Particularităţi biologice (fig. păstârnac etc. sola legumelor rădăcinoase alături de morcov. Apiaceae (Umbeliferae) Importanţă. P. murăturilor. luto-nisipoase sau lutoase. Fam. în luna martie. Faţă de lumină nu are pretenţii mari. vitamine: B1. B2 şi C. fără perişori brun-verzuie. În cazul în care nu sunt asigurate condi-ţii pentru valorificare sau pentru păstrare. PP şi C. Rădăcinile conţin: 9-12% s. Fe. Ţelina de rădăcină .5%. cu diametru în partea superioară de 35 cm. în octombrie. grupate în inflores-cenţă tip umbelă compusă. Fructul este o dicariopsă. 22 . Semănatul se face primăvara devreme. salatelor. Polenizarea este alo-gamă. de culoare verde închis.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Fam. fertilizarea şi pregătirea terenului sunt asemă-nătoare cu cele prezentate la cultura morcovului. De altfel. după căderea primelor brume. Recoltarea se poate face în timpul verii. iar cea optimă 20-25oC. foarte mică.u. conservelor datorită aromei specifice pe care o are. glucide: 5-8%. Rozeta de frunze formată din frunze trifidate.8-1 m. alb-verzui. Rădăcina este pivotantă. Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii rădăcinii Temperatura minimă de germinaţie este de 3-4oC. Se poate consuma proaspăt sau congelat.5-1 cm diametru. înalte de 0.5%. 1. Pentru semănat se folosesc 4-5 kg sămânţă la hectar. Particularităţi biologice . se rup frunzele care se pot valorifica separat. până cel târ-ziu în aprilie. săruri minerale: Ca. vitamine: caroten. K. Se foloseşte în alimentaţie la prepararea mâncărurilor. Compoziţia chimică. În acest caz se valorifică la legătură. Fe. var. Florile mici. Este plantă bienală. După dislocare. protide: 1. la fabricarea conser-velor şi a supelor concentrate. sucu-lentă. plantele suportă şi o uşoară umbrire. Tulpinile florifere care se formează numai în anul II de cultură. B6. lung peţiolate. B1. Mg.. Are cerinţe moderate faţă de apă.Apium graveolens L. începând din momentul în care rădăcinile au 0. entomofilă. protide: 1.66). glabre. recoltarea se poate face în primă-vara anului următor deoarece rădăcinile rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii. săruri minerale: Ca. Soiuri cultivate: Zaharat. preferă umiditate constantă în perioada de îngroşare a rădăcinii. Producţia de rădăcini este de 15-20 t/ha.3%. Mg. Compoziţie chimică. Pentru păstrare peste iarnă se recoltează toamna. semimecanizat cu DLR-4. de culoare albă. pentru consumul curent. din care: glucide: 6-9%. B2. iar rădăcinile sunt destinate păstrării peste iarnă. lipide: 0. consum specific moderat de elemente nutritive Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii rădăcinii Locul în asolament. Este o specie bienală. pătrunjelul ocu-pă de obicei. Preferă soluri mijlocii. Adânci-mea de semănat este de 2-3 cm. Se cultivă pentru rădăcinile tuberizate şi frunzele care se folosesc la prepararea şi aromatizarea mâncărurilor.. sunt ramificate. Rădăcinile conţin 14-15% s.3.3. K.u.

repre-zentată de glucide 9-12%. PP şi săruri minerale: calciu. B1. glo-buloasă sau tronconică cu numeroase rădăcini secundare. care se încorpo-rează în sol prin arătură adâncă.. Preferă soluri mijlocii sau compacte cu o bună capacitate de reţinere a apei. 1. Rădăcinile conţin substanţe volatile care imprimă acestora gustul şi aroma specifică.Pastinaca sativa L. protide 1-1.3. gal-bene. cea termi-nală fiind trilobată. cu numeroase rădăcini care pătrund în sol la adâncimea de 50 cm. În asolament. suculentă şi aromă caracteristică. Cultura se fertilizează din toamnă cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. Au un conţinut ridicat de substanţă uscată. Are formă sferică. striate. Faţă de apă are cerinţe ridicate. Culturile de toamnă se recoltează în luna octombrie. În anul al doilea de vegetaţie formează tulpinile florale. vitami-nele C (17-30 mg). 23 . hortensis Ehrh. Păstârnacul . Producţia de rădăcini este de 25-30 t/ha. ţelina este foarte sensibilă la carenţa în magneziu şi bor. Are pulpa gălbuie. împreună cu alte legume. convar. Spre deosebire de pătrunjel. care se utili-zează la prepararea diferitelor mâncăruri şi în industria conservelor. germinează la 4-5 C. Păstârnacul se cultivă pentru rădăcini. care ajung până la 150-200 cm. tempera-tura optimă este de 20-25 C. grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă. 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică. care în primul an formează în sol o rădăcină pivotantă. de 1. hipocotil şi partea superioară a rădăcinii. Polenizarea este alogamă. Factorii ecologici şi tehnologici care influen-ţează calitatea ţelinei. Are cerinţe o o moderate faţă de căldură. solano-fructoasele. foarte mică (un gram conţine 2500-2800 seminţe). Florile sunt mici. fosfor. În anul al doilea se dezvoltă tulpina floriferă. salată. bogate în humus. În ce priveşte nutriţia minerală.2 m ramificată şi striată. pentru consumul curent când după dislocare. ţelina ocupă sola ferti-lizată cu gunoi de grajd. Recoltarea. grupate în inflorescenţă tip umbelă. valorificându-se cu frunze. în funcţie de soi. În acest caz frunzele din rozetă se îndepărtează. Frunzele sunt peţiolate. Tuberizarea se realizează la nivelul axului epicotil. la partea inferioară.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Sistemul radicular este ramificat. Florile sunt mici. cu 2-7 perechi de foliole. Porţiunea îngroşată poate avea formă conic-alungită sau sferică. cărnoase. de asemenea. necesită udări în perioadele de secetă. Ţelina pentru rădăcină se recoltează începând din tim-pul verii. înainte de venirea înghe-ţului. Are cerinţe moderate faţă de lumină. Cultura de ţelină poate să urmeze. ridichi de lună sau după mazăre.5%. după spanac. albe. Bune premergătoare sunt leguminoasele anuale. Soiuri cultivate: Alabaster. Particularităţi biologice Păstârnacul este o plantă bienală. Victoria. penat sectate. Polenizarea este alogamă. în acelaşi an. Conţine. cilindrul central este mai mic. 17-19%. Primăvara se fertilizează cu 150-200 kg/ha azotat de amoniu şi se erbicidează cu Treflan 3-4 litri/ha sau Dual 3-4 litri/ha. plantele se faso-nează prin îndepărtarea rădăcinilor secundare. magneziu. Se pregăteşte patul germinativ cu grapa cu discuri sau combinatorul. pubescente. prin tăiere lăsând aproximativ 1 cm din peţiol.4. Apiaceae (Umbeliferae) Importanţă. ramificate. Fructul este dicariopsă brună-verzuie.

cu reacţie neutră.soiuri de iarnă şi vară convar. astfel că pot ierna în câmp. Producţia de rădăcini este de 35-40 t/ha. la 40 cm între rânduri şi 70 cm între benzi. iar cea optimă de 15-25°C. neavând cerinţe mari faţă de lumină. Factorii ecologici care influenţează calitatea rădăcinilor Faţă de temperatură are cerinţe moderate. Plantele tinere rezistă până la -5°C iar cele mature până la -8…-10°C. Cruciferae convar. sativus . se sortează şi se poate păstra peste iarnă în pivniţe. mai ales solarii. păstârnacul poate rămâne în câmp şi se poate recolta primăvara în martie-aprilie. deoarece pe hipocotil nu cresc rădăcini secundare. La unele soiuri de ridichi de lună coaja şi interiorul rădăcinii sunt pig-mentate în roşu.soiuri de primăvară Importanţă. Are cerinţe moderate faţă de umiditate. Păstârnacul suportă o uşoară umbrire. Când nu există posibilităţi de valorificare sau păstrare peste iarnă. rotund-turtite. porţiunea superioară a îngroşării.5 cm pe soluri mai uşoare şi de 22.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Fructele dicariopse. Factorii tehnologici care influenţează calitatea rădăcinilor Cultura de păstârnac se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. iar coaja rădăcinii la ridichile de iarnă poate avea culoa-rea neagră sau albă. 300-500 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică. Arătura adâncă de toamnă (28-30 cm). Alb lung. Se curăţă apoi de pământ şi frunze. datorită înrădăcinării pro-funde. Partea comestibilă a plantei este rădăcina îngroşată şi anume hipocotilul. niger .. Se aplică 150 kg/ha azotat de amoniu sau 200 kg/ha Complex III şi se erbicidează cu Treflan sau Dual 3-5 litri/ha. dar mai târziu prin mărirea spaţiului celular şi a lignificării devine neconsuma-bil. prin dislocare cu DLR-4.3. după căderea primelor brume. Adâncimea de semănat este de 3-3. adânci. Preferă solurile mijlocii. sunt de mărime mij-locie. se mărunţeşte primăvara devreme cu combinatorul. Cultura este bienală la varietatea niger şi anuală la varietatea radicula. cu puţine vase lemnoase în perioada consumului. fertile. Cea mai răspândită la noi în ţară este cultura ridichilor de lună efectuată în câmp. Fam. Temperatura minimă de germinaţie este de 2-3°C. 24 . Recoltarea se face toamna târziu. Soiuri cultivate: Semilung.5 cm pe solurile mijlocii. 1. în rânduri echidistante la 40-50 cm pe teren nemodelat sau în benzi de câte 3 rânduri pe strat. Hipocotilul îngroşat este constituit dintr-un ţesut parenchimatic. de culoare cafenie şi cu viabilitate redusă (facul-tatea germinativă se menţine cel mult 2 ani de zile). bogate în humus. Semănatul se face primăvara devreme (februarie-martie). lutoase sau luto-nisipoase. Ridichi . cu marginile aripate. şanţuri sau depozite. de 75-80% din capacitatea de câmp. dar reacţionează favorabil la o umiditate relativ ridicată în sol.5. precum şi în spaţii protejate.Raphanus sativus L. Temperatura optimă de vegetaţie este de 15-25°C.

cel mai scăzut conţinut în substanţe nutritive se înregistrează în jur de 30 iulie. Se seamănă în benzi de 6 rânduri (65+15 cm x 5). Fructul este o silicvă indehiscentă în care se formează seminţele ovoidale. Particularităţi biologice (fig. Frunzele cotiledonale sunt cordiforme. PP şi acidul pantotenic. fructoză şi zaharoză). Adausul de N are efect pozitiv asupra conţinutului în N al ambelor organe (frunze şi rădăcini) pe când acela în Mo nu a dat rezultate concludente. mai ales la începutul pri-măverii. Redo. · Ridichi de vară: Albe Japoneze. protide 0. Rădăcina.6-8. Apa: 86-94%. În timpul iernii se consumă rădăcinile ridichilor de iarnă păstrate în depozite.1%. Soiul. lipide în cantităţi foarte mici 0. folosind 25 . În mod restrâns se consumă şi frunzele pentru salată. când temperatura medie zilnică este mai ridicată. De Blaj. albe sau violacei. b) Factorii ecologici. rozeta de frunze cuprinde 5-8 frunze lirate sau penat sectate acoperite cu perişori. neagră sau bicoloră. Tulpina floriferă are 50-100 cm. De Iernut. de culoare cafenie. B1. Lumina. datorită posibilităţii unei culturi foarte timpurii. din care 50-55% proteine. Compoziţia chimică. la cele de lună dezvoltă porţiunea tuberizată de sub axul hipocotil. Temperatura din timpul creşterii rădăcinilor influenţează compoziţia lor chimică. B6. iar la soiurile alungite pe lângă hipocotil se îngroaşă şi partea superioară a rădăcinii. iar prin genetica biochimică se urmăreşte stabilirea determinării genetice a unor compuşi care să fie utilizată şi pentru caracterizarea sau diferenţierea unor soiuri. · Ridichi de iarnă: Negre rotunde. De Dumbrăveni.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Sub aspect nutriţional. Factorii tehnologici care influenţează calitatea ridichilor Influenţa nutriţiei minerale a fost cercetată prin acumularea de azot în frunze şi rădăcini în condiţii de fertilizare cu P şi K la care s-a adăugat Mo. vitamine: acid ascorbic 15-29 mg%. Urmărindu-se influenţa iluminării suplimentare asupra unor compuşi chimici ai plantelor s-a înregistrat mări-rea conţinutului în glucide şi scăderea aceluia în proteină brută din rădăcini cu intensificarea iluminării. Ridichile se cultivă în principal în câmp. dar ridichea de lună se cultivă şi în spaţii protejate. Ilka. Soiurile cultivate · Ridichea de lună: Rotunde timpurii.9%. Ridichea de lună este o plantă anuală iar cea de vară-iarnă bienală.68). pubescente. chiar în câmp. proteina brută creşte în frunze. Factorii genetici şi ecologici care influenţează calitatea ridichilor a) Factorii genetici. Ridichile de lună se seamănă primăvara devreme sau pentru cultura de toamnă în perioada august-septembrie. roşie. Rădăcinile sunt folosite şi în scop medicinal. ramificată cu flori grupate în inflo-rescenţă de tip racem terminal. Roşii cu vârful alb. În aceleaşi condiţii însă. precum şi prin cultivarea pe teren argilos comparativ cu solul organic.6-1. În lucrările de ameliorare se are în vedere obţinerea de soiuri cu conţinut mai scăzut în tioglicozizi al rădăcinilor. B2. glucide: 1. importanţa ridichilor constă în consumul rădăcinilor exclusiv în stare proaspătă ca salată. Are culoarea albă. invers decât în rădăcini. roz. Ţepuşe de Gheaţă.4% (glucoză. · Ridichi de toamnă: Bere de Munchen.

la ridichea de lună şi 2-5 la cea de vară. for-mează tulpinile florifere.4. în 23 etape pe măsură ce rădăcinile s-au dezvoltat suficient şi se leagă în legături de câte 5-8 bucăţi. În vârful tulpinii şi la baza frunzelor se găsesc mugurii. sau conică în funcţie de soi. Sub aspect nutriţional importanţa verzei constă în primul rând în aportul în vitamina C pe care îl asigură iarna şi primăvara. Varza este o plantă bienală din climatul temperat. 1. Particularităţi biologice. fac posibil consumul în stare proaspătă tot timpul anului. deshidratată. Tulpina în primul an de vegetaţie. utilizate aproape integral de orga-nismul uman. Varza albă . acestea pătrund în sol până la 120-150 cm. Ridi-chile de toamnă-iarnă se seamănă începând de la sfârşitul lunii mai până în 10-15 iulie. Frunzele. apoi se curăţă de pământ şi se rup frun-zele. în momen-tul repicării răsadului sau la plantare. determină deformarea porţiunii îngroşate. Recoltarea pentru ridichile de lună şi de vară se face manual. care sunt din ce în ce mai decolorate spre interior împreună cu coceanul (tulpina) constituie locul de acumulare a substanţelor de rezervă. marea majori-tate a acestora fiind răspândite până la 30-40 cm adâncime. Rădăcina este pivotantă şi bine ramificată. Fam. Căpăţâna are la exterior câteva frunze de culoare verde mai închis cu rol în asimilaţia clorofiliană. datorită ruperii vârfului rădăcinii principale.5 cm. Organul comestibil. căpăţâna este format din frunze aşezate una peste alta deasupra mugurelui central. care în primul an de vegetaţie formează în sol o rădăcină ramificată iar la suprafaţă o tulpină scurtă (cocean) pe care sunt dispuse frunzele.Brassica oleraceae. Ridichea de vară se sea-mănă în martie. lirat) şi sunt acoperite cu un strat de pruină care la unele soiuri imprimă o culoare verde-albăstruie. murată. Producţia este de 8-10 t/ha la ridichea de lună. 15-20 t/ha la ridichea de vară şi 20-30 t/ha la cele de toamnă-iarnă. alungită. în special la soiurile de ridichi de lună având formă sferică. comparativ cu cele semănate direct. La culturile înfiinţate prin răsad. Ridichea de toamnă şi de iarnă se recoltează după căderea primelor brume. 26 . sau după murare. prin smulgere. dar suportă şi temperaturi mai ridicate. câte 4 rânduri pe strat folosind 10-12 kg sămânţă/ha.1.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 15-20 kg sămânţă/ha. Cruciferae Importanţa. La culturile înfiinţate prin semănat direct. sistemul radicular se ramifică şi nu mai pătrunde în profunzime. stare în care mare parte din vitamina C conţinută se păstrează. obovat. semimecanizat cu DLR-4. Frunzele din rozetă sunt scurt sau lung peţiolate cu limbul de formă diferită în funcţie de soi (rotund. Din această cauză culturile înfiinţate prin răsad necesită mai multe udări. Frunzele din interiorul căpăţânii sunt etiolate. Culturile în câmp timpurii şi tar-dive sau în sere şi solarii. LEGUME DIN GRUPA VERZEI 1. câte trei rânduri pe strat (70+40+40 cm). necomestibile. săruri minerale şi vitamine. turtită. Partea comestibilă o reprezintă căpăţâna care se con-sumă în tot timpul anului. Adâncimea de semă-nat este de 2-2. în stare proaspătă. este scurtă şi îngroşată. Valoarea alimentară a verzei este dată de conţinutul ridicat în hidraţi de carbon. prin consum în stare crudă ca salată. care în anul al doilea. albe sau gălbui şi în ele se depozitează substanţele de rezervă. Semănatul mai adânc. Pe ea sunt inserate frunzele din rozetă şi cele care formează căpăţâna.4. sau con-gelată. Varza albă este o specie bienală. Forma căpăţânilor este sferică.

5-1 kg la soiurile timpurii şi 2-4 kg la cele tardive. din frunzele rozetei în perioada de vegetaţie. pentru obţinerea de producţii timpurii. Soiuri de varză albă Soiul sau hibridul Dittmark Timpurie de Vidra Gloria Lena F1 De Buzău Licurişcă Braunschweig Amager Mocira Lares Perioada de vegetaţie (zile) 95-105 90-100 120-135 120-130 140-155 140-155 155-165 155-165 150-165 160-180 Forma căpăţânii sferică sferică sferică. 1. 27 . se constată o scădere progresivă până la recoltare.3.62%. Sursa cea mai importantă de vitamina C.u. E şi K (2.8% s. ajung la o înălţime de 100-150 cm. uşor turtită sferică. acid malic 0.u. Din substanţa uscată: glucide 4. uşor turtită rotund-turtită conic-inversă rotund-turtită ovală Compoziţia chimică. 90-92% apă şi 8-10% s.p. b) Factorii climatici.4%. Varza conţine cca. cenuşă 0. P.u. Florile sunt galbene. şi ascorbigen.83%. sub formă de acid ascorbic 35-55 mg care scade de la interiorul la exteriorul căpăţânii.p. În urma polenizării alogame se for-mează fructe de tip silicvă în care se găsesc 20-30 seminţe mici. Factorii genetici şi ecologici care influenţează calitatea căpăţânilor de varză a) Factorii genetici. Perioada de cultură este caracterizată climatic printr-un ansamblu de factori sub influenţa cărora se creează diferenţe în compoziţia chimică a plantelor. PP. ovală şi pot avea în medie 0. de vară şi de toamnă (tab. acid dehidro-ascorbic până la 7.15%.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Căpăţâna (fig.12% şi acid ascorbic 43 mg/100 g p. şi în principalii com-puşi chimici. celuloză 1. proteină 1. K. În anul al doilea. de culoare maro închis. rotund-turtită. la fel se întâmplă şi cu Mg şi Ca sau cu zaharurile. Modificarea compoziţiei chimice a plantelor în ontoge-neză variază în funcţie de organ. sere sau solarii. Ritmul de acumulare a fosforului şi acidu-lui ascorbic în perioada de maturare a căpăţânii este mai mare în coceanul interior decât în frunzele exterioare. Urmărindu-se conţinutul în substanţe chimice a trei soiuri de vară şi alte trei de toamnă s-au remarcat diferenţe în ce priveşte conţinutul în zaharuri şi substanţe proteice (la soiurile de vară este mai scăzut comparativ cu cele de toamnă acelaşi lucru se remarcă şi în ce priveşte conţinutul în proteine. dar mai mic în acid ascorbic decât căpăţânile produse în cultură timpurie de vară. Prin ameliorarea soiurilor existente în cul-tură se are în vedere obţinerea de soiuri cu un conţinut mai ridicat în zaharuri şi acid ascorbic. În ce priveşte acumularea în dinamică a elementelor chimice în special cele cu N. pe tipul 4. uşor turtită rotund-turtită rotund. În cultură se găsesc soiuri cu perioadă de vege-taţie diferită care se cultivă în câmp. Tabelul 1.. În condiţiile ţării noastre.). în cultura de toamnă căpăţânile au un conţinut mai ridicat în s. sesile. după parcurgerea perioadei de vernalizare apar tulpinile florifere pe care sunt frunze mici.4 mg% g p.3). Ele au formă diferită: sferică. sferice. Tulpinile florifere sunt ramificate.69) este formată din 60-75 frunze şi reprezintă 70-80% din greu-tatea plantei. regăsindu-se în cantităţi apreciabile în frunzele din interiorul căpăţânii. com-plexul de vitamine B. Soiuri cultivate.

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

Din alt studiu rezultă acumularea mai mare de zaharuri şi zaharoză în detrimentul zaharurilor reducătoare din frunze în anotimpul cu tempera-turi mai scăzute comparativ cu anotimpul mai cald. Factorii tehnologici care influenţează calitatea căpăţânilor de varză. Cultura verzei se amplasează pe terenuri nivelate, irigabile, cu soluri mijlocii spre uşoare (cultura timpurie) sau mijlocii spre compacte (culturile de vară-toamnă), fertile (3-4% humus), cu reacţie neutră spre uşor alcalină. Pe acelaşi teren sau după alte crucifere, poate urma după 3-4 ani. În asolament varza poate urma după leguminoase anuale sau perene, după solanofructoase sau bostănoase. Bune premergătoare sunt şi culturile de rădăcinoase şi bulboase. Cultura se fertilizează toamna cu 20-30 t/ha gunoi de grajd, bine descompus, 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică, care se încorporează în sol odată cu arătura adâncă la 28-30 cm. Cultura se înfiinţează prin răsad produs în răsadniţe calde. Semă-natul se face în ultima decadă a lunii ianuarie până la începutul lunii februarie, folosind 400-600 g sămânţă pentru răsadul necesar la un hectar de cultură. Se poate semăna şi în sere înmulţitor, dar repicatul se va exe-cuta în răsadniţe sau solarii cu pat de biocombustibil. Când plantele au 1-2 frunze adevărate se repică în ghivece sau cuburi nutritive de 5 x 5 cm. În perioada de producere a răsadurilor acestea se udă cu cantităţi moderate de apă, se face aerisirea frecventă, o fertilizare cu soluţii de îngrăşăminte com-plexe şi 2-3 tratamente cu Orthocid sau Dithane pentru a preveni putrezirea plăntuţelor şi mana. Cu 23 săptămâni înainte de plantare, răsadurile se călesc, prin descoperirea completă în timpul zilei şi în nopţile fără îngheţ. Plantarea răsadurilor se realizează în luna martie până la începutul lunii aprilie, când în sol se înregistrează 8°C şi pentru 2-3 zile nu se prevăd îngheţuri. Pe teren nemodelat se plantează la distanţe de 50-60 cm între rânduri şi 30 cm între plante pe rând iar pe teren modelat la 70-75/25 cm. Regimul de nutriţie. La administrarea de NH4NO3, înlocuirea pota-siului cu gunoi de grajd intensifică acumularea elementelor N, P, K. Îngră-şarea complexă sub arătură şi fazial în timpul vegetaţiei asigură un con-ţinut mai ridicat al căpăţânilor în azot şi dat numai sub arătură se intensi-fică absorbţia de fosfor. Efectul diferitelor formule de fertilizare asupra compuşilor organici ai căpăţânilor a făcut posibilă stabilirea dozelor optime de azot pentru acumularea de substanţe proteice şi acid ascorbic, a dozelor de microele-mente (Mn) asupra conţinutului de substanţă uscată sau de borului asupra acumulării acidului ascorbic. O importanţă deosebită pentru compoziţia chimică a plantelor o pre-zintă natura solului. Pe soluri podzolice, sărăturate se realizează la căpăţână o creştere a cantităţii de s.u. prin administrarea de P şi K. Recoltarea începe în ultima decadă a lunii mai, în zonele de câm-pie şi la începutul lunii iunie, în celelalte regiuni. Se recoltează manual, prin 2-3 treceri, prin tăierea căpăţânilor, când acestea au ajuns la maturi-tatea tehnică. Producţiile obţinute 2030 t/ha. 1.4.2. Varza roşie - Brassica oleraceae L, var. capitata f. rubra Fam. Cruciferae Importanţa. Cultivată pe suprafeţe relativ restrânse, fiind utilizată în stare crudă ca salată, având conţinut ridicat în acid ascorbic, varza roşie are o importanţă insuficient

28

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

recunoscută mai ales că şi în stare conservată prin murare sau în oţet se păstrează o mare parte din acidul ascorbic prezent. Particularităţi biologice. Particularităţile biologice ale verzei roşii sunt, în general, asemănătoare cu cele ale verzei albe, dar se deosebeşte de aceasta prin culoarea roşie-violacee, datorită pigmenţilor antocianici care se găsesc în stratul de celule de la suprafaţă. Frunzele sunt pieloase, plantele formează căpăţâni mai mici şi mai îndesate. Culoarea caracteristică, roşie-violacee, permite deosebirea de cele-lalte varietăţi de varză albă, încă din faza de răsad. Compoziţia chimică a căpăţânii. Varza roşie conţine apă 91-92%; zaharuri 3,34,75% reprezentată prin glucoză, fructoză şi galactoză; celu-loză 0,7-1%; lipide neînsemnate cantitativ; vitamina C (33-35 mg% de g p.p.) sursă importantă de vitamină. Soiuri cultivate. Comparativ cu varza albă sortimentul de soiuri este mai redus, mai răspândite fiind în prezent soiurile Roşie de Argeş şi Cap de negru. Factorii care influenţează calitatea căpăţânilor a) Factori ecologici. Varza roşie are cerinţe asemănătoare cu ale verzei albe. Are rezistenţă mai bună faţă de temperaturile scăzute, în faza de căpăţână suportând temperaturi negative de -3…-5°C până la -8°C. b) Factori tehnologici. Tehnologia de cultură este asemănătoare cu a verzei albe. Deoarece varza roşie este solicitată pe piaţă în perioada de vară-toamnă se practică numai culturi de vară sau de toamnă, în câmp. În ambele situaţii se produce răsad nerepicat, în răsadniţe semicalde sau sola-rii, pentru cultura de vară şi pe strat pentru cea de toamnă. Sunt necesare 300-350 g seminţe pentru asigurarea răsadului unui hectar de cultură. Lucrările de întreţinere ale culturii sunt asemănătoare ce cele de la varza albă. Recoltarea are loc în perioada iulie-august, pentru cultura de vară şi septembrienoiembrie, pentru cea de toamnă. Producţia este de 25-40 t/ha. 10.4.3. Conopida - Brassica oleracea L., var. botrytis L. Fam. Brassicaceae Importanţă. Originală din Egipt, conopida a fost introdusă în cul-tură în secolul XVI. De la plante se utilizează inflorescenţa care se dezvoltă în vârful tulpinii sub forma unei mase de culoare albă, cu aspect de căpă-ţână formată prin îngroşarea pedicelelor florale. Falsa căpăţână este acope-rită la unele soiuri de frunze scurte. Conopida se consumă numai după fierbere iar în stare conservată sub formă de murături sau în soluţii slab alcaline constituind un important aport de proteine şi vitamine. Cultura timpurie şi mai ales cea de toamnă în câmp este răspândită în toată ţara noastră. Pe suprafeţe mai restrânse conopida se cultivă în sere şi solarii. Particularităţi biologice (fig.70). Conopida se comportă în cultură ca o plantă anuală. Rădăcina este pivotantă, ramificaţiile secundare fiind în stratul de sol de până la 25-40 cm adâncime. Axul hipocotil are culoare violacee. Frunzele cotiledonale sunt cordiforme. Frunzele din rozetă sunt peţiolate, de formă oval-alungită şi marginea frunzelor fin-dinţată. În mijlocul rozetei de frunze, apar după 60-80 zile de la semănat inflorescenţa modificată, formată la început din lăstari scurţi, cărnoşi, etiolaţi. Inflorescenţa apare când planta a format 9-12 frunze, sub forma primordiilor ramificaţiilor de ordinul 1, 2, 3. Cele de ordinul 4, 5, 6 apar când planta are 15-16 frunze. În final o inflorescenţă cuprinde aproximativ 2000 ramificaţii, care au fiecare un diametru de 1-3 cm.
29

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

La unele soiuri inflorescenţa este protejată de frunzele din rozetă şi astfel va avea o culoare albă. Când nu este protejată, sub influenţa luminii capătă o culoare alb-gălbuie. După 10-20 zile de la formarea inflorescenţelor cărnoase, acestea se desfac, pedicelii florali se alungesc, se lignifică şi se înverzesc formându-se astfel lăstari floriferi. Fructul este de tip silicvă în care se formează seminţele mici, cu diametrul de 22,5 mm, sferice, de culoare brun-închis. Facultatea germi-nativă se păstrează 5-6 ani. Compoziţia chimică. Conţinutul în apă 90-94%, s.u. 4,6-9,7%, glucide 1,542,30%, glucoza în proporţie mai mare decât fructoza, proteina brută 2,2-2,8%, lipide 0,10,3%, conţinut ridicat în vitamina C 59-135 mg% g p.p., vitaminele B1, B2,, PP şi B6 în cantităţi mult mai reduse, vitamina K (sub 4 mg/%). Soiuri cultivate. Soiurile de conopidă cultivate se grupează după durata perioadei de vegetaţie în: - soiuri timpurii (100-120 zile): Alto, Fortados, Paloma, Timpurie de Bacău, Veralto; - soiuri semitârzii (120-140 zile): Bulgăre de zăpadă, Suprimax. Pe plan mondial sunt răspândite în cultură şi soiuri de tip “Roma-nesco”, cu inflorescenţe colorate, de formă piramidală. Factorii care influenţează compoziţia chimică a conopidei a) Factori genetici. Soiul. Luându-se în observaţie patru soiuri diferite, s-au constatat diferenţe relativ mici în ce priveşte conţinutul în apă şi acid ascorbic. Conţinutul în proteină atât în frunze cât şi în inflorescenţe este mai ridicat la începutul creşterii plantelor decât la faza de maturare pentru consum a inflorescenţei. b) Factori pedoclimatici. Într-un studiu făcut asupra plantelor ţinute şapte zile la lumină la temperatura de 5ºC şi cu suplimentare de CO2 frunzele plantelor au acumulat zaharuri şi amidon de aproximativ trei ori mai mult decât acelea ţinute la întuneric. Aportul de CO2 a dus la dublarea conţinutului de zaharuri şi amidon. Temperatura solului măreşte capacitatea de absorbţie a rădăcinilor, se intensifică absorbţia P, K şi Ca. Comparând culturile din seră, solarii şi câmp ordinea crescătoare a valorilor pentru conţinutul în s.u. şi acid ascorbic al inflorescenţelor este: seră, solarii şi câmp explicaţia rezidă în faptul că lumina din seră insufi-cientă este factorul limitativ. c) Factori tehnologici. Conopida se cultivă în câmp, primăvara sau toamna şi în sere, solarii pentru obţinerea producţiilor extratimpurii. În asolament, conopida ocupă sola legumelor vărzoase. Pregătirea terenului se face ca pentru cultura de varză. Producerea răsadurilor are loc în răsadniţe calde. Se seamănă în luna februarie, 400-500 g sămânţă. În faza de 1-2 frunze adevărate, răsadul se repică în cuburi nutritive de 5 x 5 cm. Plantarea răsadurilor se face în luna martie. Distanţele de plantare sunt de 70-75/20-25 cm pentru suprafeţe mari sau de 70+40+40/30-35 cm pe suprafeţe mai mici unde întreţinerea culturii se execută manual. Recoltarea inflorescenţelor se face manual prin 2-3 treceri succesive şi tăierea cu un cuţit sub inflorescenţă, lăsându-se şi câteva frunze protec-toare al căror limb se scurtează, deasupra părţii superioare a inflorescenţei, în vederea protejării acestora în timpul manipulării. Perioada de recoltat este din luna mai până în octombrie. Producţia este de 15-20 t/ha. 10.4.4. Gulia - Brassica oleraeae L., var. gongylodes, Fam. Brassicaceae

30

semigrele. 4-7% glucide. gulia poate fi amplasată în sola ocupată de celelalte legume vărzoase. iar alternanţa perioadelor cu umiditate diferită duce la crăparea părţii comestibile. Gulia este o plantă bienală care în primul an formează tulpina tuberizată iar în anul al doilea înfloreşte şi fructifică. luto-argiloase. Umiditatea solului trebuie menţinută la valori de 70-75% din capacitatea de câmp. În cultură pro-tejată. Faţă de lumină are cerinţe moderate. Kupa (timpurii. în arta culinară. Tulpina în primul an de vegetaţie este scurtă şi după aproximativ 40-50 zile după răsărire începe să se îngroaşe formând o porţiune tube-rizată. La unele soiuri.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Importanţă. peţiolul şi nervurile au culoare albastră-violacee. soiurile de gulie cul-tivate în prezent sunt: Dworski. cu marginea crestată fiind dispuse pe tulpina îngroşată sub formă de spirală. fosfor (80 mg). folosind 0.2 mg). cu pH 6. Pregătirea terenului se face ca şi la cultura ver-zei. Se plantează câte 5 31 . Gulia preferă soluri fertile. fructul de tip silicvă iar seminţele sunt puţin mai mari faţă de cele de varză. săruri minerale: potasiu (344 mg). Trero. de formă ovală.5-7. Compoziţia chimică. comparativ cu varza datorită sistemului radicular mai slab dezvoltat. au formă ovoidală şi culoare cafenie. calciu (75 mg) la 100 g produs proaspăt.5. Pen-tru culturile timpurii sunt mai favorabile solurile uşoare. Factorii care influenţează calitatea guliilor a) Factori climatici. Temperatura optimă de vegetaţie este de 18-20°C. în perioada formării tulpinii tuberizate. În anul al doilea. pe tipul 4.8-1 kg sămânţă pentru un hectar de cultură. Soiuri cultivate. Tulpinile tuberizate conţin 11-14% substanţă uscată. polenizarea este alogamă. la majoritatea soiurilor fiind sferică sau rotund-turtită. Plantarea răsadurilor are loc în ultima decadă a lunii martie până în prima decadă a lunii aprilie. tulpina îngroşată se alungeşte şi se subţiază la vârf iar din mugurii existenţi la subsuoara frunzelor apar lăs-tarii floriferi. 70-80 zile) şi Goliat alb. Goliat albastru (târzii. Frunzele sunt lung peţiolate. de obicei. apoi ţesuturile se lignifică. începând din partea bazală şi devine impro-prie pentru consum. Insuficienţa apei în sol. semă-natul făcându-se la începutul lunii aprilie.71). temperaturile scăzute (sub 5°C) în faza de răsad pot determina ver-nalizarea plantelor. nisipo-lutoase.5-2. Cerinţele faţă de apă sunt mai mari. Particularităţi biologice (fig. în detrimentul formării tulpinii tuberizate. după vernalizare. Gulia se cultivă în câmp pentru obţinerea de producţii timpurii sau târzie. În locuri umbrite însă se dez-voltă prea mult aparatul foliar în detrimentul părţii comestibile. caroten (0. Sistemul radicular este puţin dezvoltat comparativ cu varza. 1. de culoare diferită (albverzui. precum şi în sere şi solarii. roşu-violaceu). B2. 130-140 zile). Florile sunt galbene. Pentru cultura în câmp. castraveţi) folosind astfel terenul mai intensiv. Tulpina tuberizată este fragedă la înce-put. iar pentru cele de toamnă solurile mai compacte. B1. rădăci-nile fiind răspândite în stratul de sol până la 30-35 cm. gulia se cultivă intercalată printre rândurile speciilor de bază (tomate. După perioada de vegetaţie.5% protide precum şi vitamine: C (50-80 mg). determină lignificarea ţesuturilor şi reducerea producţiei. Înfiinţarea culturii se face prin răsad produs în răsadniţe calde. ceea ce provoacă pornirea prematură a lăstarilor flori-feri. Se cultivă pentru tulpinile tuberizate care se utilizează în stare proaspătă. fără exces de azot. b) Factori tehnologici.

protide: cea mai mare parte a compuşilor cu azot sunt neproteici. În continuare încep să apară noi rădăcini adventive.5. lipide se găsesc în cantităţi mici 0. Iran. în număr de 70120. După intrarea în repaus a bulbului aceste rădăcini mor şi în primăvara anului următor. sub forma unui disc. Principalele faze pe care le parcurg plantele în primul an de vege-taţie şi durata lor sunt următoarele: în timpul germinaţiei şi răsării apare mai întâi radicela şi apoi frunza cotiledonală care străbate stratul de pământ având forma de cot. Al. lăsând 3-4 frunze în vârful tulpinii şi dacă este cazul. Liliaceae Importanţă. fructoza 1. Compoziţia chimică. Ceapa este o plantă de zi lungă. cu un ritm de creş-tere mai redus. LEGUME BULBIFERE 10.72). N. mugurii acoperiţi de frunze mai puţin îngroşate cu care formează conuri. frunze care pornesc din discul aflat la partea inferioară a bulbului şi care reprezintă adevărata tulpină a plantei. Mo. Recoltarea se face eşalonat pe măsură ce tulpina îngroşată ajunge la un diametru de 5-10 cm. are formă apropiată de cea sferică. datorită faptului că formarea bulbului se declanşează la o durată de 14-16 ore iluminare zilnic. astăzi se cultivă pe tot globul. p. Mg. La partea inferioară a discului cresc rădăcinile. Zn. ciclul de viaţă durează doi ani când se practică cultura prin semănat direct şi răsad sau trei ani. Particularităţi biologice. iar rădăcina primară se usucă şi piere. inclusiv conservele. Numărul de rădăcini care se formează în primul an variază între 30 şi 70. realizând o desime de 130-160 mii plante/ha. Fe. macroelemente. din partea inferioară a discului apar altele. iar la partea superioară. Ca. După germinarea seminţelor se formează o rădăcină primară care trăieşte până la apariţia primelor frunze adevărate.7 şi 1. Ceapa . Rădăcina este fasciculată. central.3 mg. Cu. organe de rezervă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE rânduri pe un strat după schema 50+25+25+25+25/20 cm sau în patru rânduri. atât frunze verzi cât şi bulbul într-o perioadă deficientă de legume proaspete. începând din luna mai (pentru cultura timpurie în câmp) sau toamna. K. îngroşate şi suprapuse. în cazul cultivării prin arpagic.. datorită unei zone foarte active de creştere deasupra muguraşului şi alta înspre vârful frunzei cotiledonale. Diferenţa dintre ritmurile de creştere ale celor două zone face ca vârful frunzelor cotiledonale şi tegumentul seminţei să iasă la suprafaţa solului. Cultivată din cele mai vechi timpuri.5.9 mg). Conţinutul în apă 87%. Valoarea nutriţională a cepei constă în primul rând în posibilitatea de a fi consumată crudă. Producţia este de 15-20 t/ha la cultura timpurie şi 30-40 t/ha la cultura de toamnă. P.. glucide (zaharoza 4.u. pentru valorificare se leagă câte 3-4 bucăţi/legătură.Allium cepa L. La ceapă. Datorită acestei particularităţi fiziologice se pot obţine bulbi pentru consum într-un singur an.1. Bulbul de ceapă (fig. Însuşirile ei condimentare fac să treacă pe primul loc utilizarea ca adaus la majoritatea preparatelor culinare. se îndepărtează frunzele de la bază. 1. 66+27 +27+27/18-20 cm. vitamina C 1-3 mg la 100 g p.25 mg la 100 g s. 32 .p. cea mai mare parte din rădăcini fiind răspândite până la 18-20 cm. timp în care se formează şi tulpina adevărată. Fam. fiind alcătuit din frunze modificate.3 mg/100 g s. Deasupra conurilor se dezvoltă suprapus frunzele groase ale bulbului. De asemenea ceapa deshidratată sau conservele de bulbi mici întregi produse de soiuri speciale au tot mai multă extindere. microelemente: Mn. în octombrie (pentru cultura de toamnă). primele culturi în China. Înrădăcinarea este superficială. Planta se taie sub tulpina îngroşată. între 0.

MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Frunzele bulbului cresc deasupra solului tot suprapuse. Temperatura reacţionează diferit pe faze feno-logice. Adâncimea de semănat este de 2-3 cm. Django. Spirit. care este fistuloasă. Producerea arpagicului. Fructul este o capsulă triloculară. Formarea bulbilor mari şi calitativi superiori este strict condiţionată de durata prelungită a fazei de lumină zilnică.u. fusiformă cu înălţimi 0. Diamant. Banko. Reacţionează foarte bine la îngrăşarea foliară cu Mn. se separă şi sunt verzi la partea superioară a plantei. utilizând formula 75+15 cm x 5. Pentru obţinerea de ceapă verde. folo-sind 100-120 kg sămânţă/ha. Inflorescenţa este protejată la început de o membrană de culoare alb-verzuie care crapă şi se desface înaintea înfloririi apoi se usucă şi cade. maturizarea bulbilor favorizată de temperaturi ridicate din iulie. în rigole deschise cu săpăliga. De Macău. Roşie de Făgăraş. b) Factorii climatici. Ceapa are nevoie de cantităţi relativ ridicate de îngrăşăminte în perioada iulieseptembrie aplicarea fracţionată favorizează obţinerea de recolte mari şi acumulare de s. În ce priveşte umiditatea. Facultatea germinativă se păstrează 3-4 ani. au formă triedrică cu tegu-mentul tare şi zbârcit. sediul fotosintezei şi al biosintezei glucidelor de rezervă. prin semănat direct sau prin răsad. Inflorescenţa este o umbelă globuloasă alcă-tuită din 300-800 flori care se formează în vârful tulpinii florale. manual. La exterior bulbii maturi au o pojghiţă alcătuită din frunze subţiri. des-tinată consumului în stare proaspătă se practică şi cultura protejată. Dintre aceste metode de cultură cea mai avantajoasă din punct de vedere economic este cea prin semănat direct. De Stutgart. Ana. datorită rezistenţei la păstrare a bulbilor pe o perioadă lungă de timp se cultivă numai în câmp. Pentru cultura prin răsad se recomandă soiul Aurie de Buzău. au culoarea albă (falsă tulpină) la partea inferioară. câte 6 rânduri pe un strat şi 75 cm între straturi. Gunoiul de grajd la culturile premer-gătoare. iar cele mai mici în ce priveşte conţinutul în uleiuri eterice (factor lacrimogen. Zn. Roşie de Arad şi hibrizii Copra. Se seamănă la 15 cm între rânduri. Factorii tehnologici care influenţează calitatea bulbilor Ceapa. Ariana. Cultura cepei pentru obţinerea de bulbi se poate realiza prin arpa-gic. Pacific. Pe suprafeţe mari semănatul se execută cu SUP-21 iar pe suprafeţe mici. Bo. nu se recomandă la cultura cepei.8-1. Roşie de Turda. prin semănat şi plantat primăvara timpu-riu sau toamna târziu se asigură încadrarea favorabilă a culturii în raport cu regimul umidităţii ridicate în sol. uscate de culoare şi formă în funcţie de soi. 33 . Diferenţele cele mai mari între soiuri apar în ceea ce priveşte conţinutul în acid ascorbic. La noi în ţară se cultivă în principal soiuri care au bulbul de culoare galben-maronie sau roşie-violacee. Romito. de culoare neagră. Principalele soiuri cultivate prin arpagic sunt: Zittau. În faza de maturare a bulbilor frunzele verzi încep să se usuce de la vârf.5 m. Soiuri cultivate. Soiuri cultivate prin semănat direct: Wolska. Seminţele sunt mici. Luciana. compusul tiopropanol-S-oxid 12-62 mg). Daitona. Ceapa reacţionează ca plantă de zonă nordică fiind prin excelenţă plantă de zi lungă. având în fiecare lojă maxim două seminţe. Pentru industrializare ca ceapă deshidrată se recomandă soiul Wolska. Factorii genetici şi climatici care influenţează calitatea bulbilor a) Factorii genetici. Semănatul are loc în luna martie.

Allium sativum. B2.4. care se vor utiliza pen-tru obţinerea de bulbi pentru consum. Momentul optim de recoltare este atunci când la aproximativ 80% din plante.calitatea I: bulbi cu diametrul de 7-20 mm. potasiu. Recoltarea arpagicului are loc în perioada iulie-august. la majoritatea plantelor şi frunzele s-au îngălbenit la vârf. care se consumă în stare proaspătă sau pentru condimentarea unor preparate culinare. Momentul optim de recoltare este atunci când tulpina falsă s-a înmuiat la bază. Particularităţi biologice. Fam.5. La 34 . Usturoiul este o plantă bulboasă care şi-a pierdut în decursul timpului posibilitatea de a produce flori fertile. fosfor. Compoziţie chimică. începutul lunii august. Pe suprafeţe mari se poate recolta cu MRC-1. Adâncimea de plantare este de 4-5 cm. pentru combaterea buruienilor se erbicidează cu Ramrod 6-8 kg/ha aplicat la maxim 3-4 zile de la data semănatului. Între plante pe rând se asigură 3-4 cm. 4 litri/ha.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE După semănat. Producţia de bulbi este de 20-25 t/ha. pe suprafeţe mici iar după recol-tare se lasă pe sol 4-5 zile pentru uscare. irigabile. În sol se dezvoltă bulbul sau căpăţâna de usturoi (fig. Obţinerea bulbilor de ceapă pentru consum. Pentru recoltare printr-o singură fază.2. rădăcinile fasciculate se dez-voltă până la adâncimea de 10-20 cm. Usturoiul . Dacă nu se erbicidează sunt necesare pliviri repetate. Sistemul radicular este slab dezvoltat. vitamina C 10-20 mg. . În perioadele secetoase sunt necesare 1-2 udări. protide 6-7%. Usturoiul se cultivă pentru bulbi. tulpina falsă şi frun-ze verzi. Conţine şi cantităţi mari de fitoncide cu acţiune bactericidă având proprietăţi tonificante şi antiseptice. Plan-tarea arpagicului se face primăvara devreme. folosind formula 66+20+44+20 cm. ceea ce determină creşterea preţului de cost al arpagicului. Are un conţinut ridicat în glucide 20-26%. Din această cauză se înmulţeşte numai vegetativ.73) care este formată din 10-20 bulbili. Liliaceae Importanţa. Înainte de plantare arpagicul se poate trata cu Germisan 30-50 g/kg arpagic. cu diametrul între 7-20 mm. cu 2 săptămâni înainte se face un tratament cu Reglone. prin bulbili. care determină uscarea frun-zelor. prin smulgere. prin smulgere. Recoltarea bulbilor se execută la sfârşitul lunii iulie. Se foloseşte arpa-gic de calitatea I. Pentru consumul curent se poate recolta începând din luna iunie. Se recoltează manual. 540 mg la 100 g substanţă proaspătă.calitatea II: bulbi cu diametrul peste 20 mm. tulpina falsă s-a înmuiat la bază şi rozetele de frunze s-au culcat la sol. 1. Bulbul conţine 25-30% substanţă uscată. Pentru un hectar de cultură este necesară o cantitate de 600-700 kg arpagic. Cultura se ampla-sează pe terenuri plane. cu norme de 250-300 m3/ha. care se pot folosi nu-mai pentru obţinerea de ceapă verde deoarece plantele vor emite tulpini florifere. apoi se lasă 4-5 zile la soare pentru uscare după care se îndepărtează frunzele uscate şi se sortează pe calităţi: . conservelor şi în industria farmaceutică. în martie. cu un grad redus de îmburuienare. vitaminele B1. De obicei cei situaţi în interiorul căpăţânii sunt de dimensiuni mai mici. Se recoltează manual. Distanţele de plantare sunt de 60+30+30+30 cm sau în benzi de câte două rânduri. E şi săruri minerale: calciu. a mezelurilor. Pentru prevenirea formării tulpinilor florifere se poate face un tratament termic timp de 10-15 zile la 25-35°C şi apoi 6-8 ore la 40°C.

Pentru consumul de vară-toamnă şi pentru păstrare. Cultivat în locuri umbrite nu formează bulbi. iar în perioada de repaus până la -15°C. În cazul plantărilor de primăvară.soiuri de toamnă: De Cioroiu. Ei sunt protejaţi. albgălbuie sau cu nuanţe de roz. în martie. Formarea bulbilor este favorizată de temperaturi de 1820°C şi zile lungi. Temperatura optimă de vegetaţie este de 18-20°C. Soiuri cultivate. Se folosesc 600-800 kg de bulbili la soiurile cu bulbi de mărime mijlocie până la 1000-1200 kg/ha la cele cu bulbili mari. În asolament poate reveni pe acelaşi teren sau după alte bulboase. Usturoiul are pretenţii ridicate faţă de lumină. Se recoltează prin smulgere apoi plantele se lasă pe sol câteva zile pentru uscare. iar cel de pri-măvară în iulie. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii bulbilor de usturoi. Record. De Moldova. după detaşare este amplasat în condiţii de germinare. Pentru plantările de toamnă se continuă mărunţirea arăturii. Se plantează câte patru rânduri pe un strat la distanţe de 30 cm sau în benzi de câte două rânduri. momentul optim de recoltare este atunci când tulpina falsă s-a înmuiat la bază şi se lasă pe sol. la majoritatea plantelor. De Dărăşti. Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii bulbilor de usturoi. Partea bazală a bulbililor diferenţiază o serie de rădăcini adventive care se dezvoltă atunci când. numai după 4-5 ani pentru a preveni atacul de nematozi. Producţia este de 8-12 t/ha. 35 . Adâncimea de plantat este de 4-5 cm toamna şi 3-4 cm la plantările de primăvară. Umiditatea solului trebuie să fie 70-75% din capacitatea de câmp până la formarea bulbului şi 60-65% în perioada de maturizare a acestora. pentru consumul curent. cu 3-4 săptămâni înainte de venirea îngheţului pentru a se realiza înrădăcinarea bulbililor sau primăvara devreme. realizând 70-80 plante/m2. după zvântarea arăturii se aplică 150 kg/ha azotat de amoniu şi se erbicidează cu Treflan. minimă 3-4°C şi maximă 25-30°C. Usturoiul de toamnă de recoltează în luna iunie. Între plante pe rând se asigură 3-4 cm.5-7. Bulbii înrădă-cinaţi rezistă iarna până la -25°C. . lanceolate şi prin supra-punere formează o tulpină falsă. folosind formula 66+20+44+20 cm. Dărăşti-Ilfov. cu grapa cu discuri. pH = 6.soiuri de primăvară: De Cenad.5. Cultura se fertilizează din toamnă cu 300-350 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează în sol prin arătura adâncă. de culoare albă sau roz. Faţă de apă are cerinţe mai mari datorită sistemului radicular super-ficial. Usturoiul se cultivă în câmp pe terenuri plane sau uşor înclinate. Rezultate bune de producţie se obţin numai pe soluri uşoare spre mijlocii. Bulbilii sunt fixaţi cu partea bazală pe tulpina propriu-zisă sub formă de disc turtit. fertile. 3-5 litri/ha sau Dual 3-4 litri/ha care se încorporează în sol cu grapa cu discuri sau combinatorul. când se valorifică la legătură câte 4-5 plante/legătură. În interiorul fiecărui bulbil se află câte un mugure. Frunzele în număr de 8-15. pentru pregătirea patului germinativ. În funcţie de perioada de înfiinţare a culturilor: . toţi împreună de câte 3-4 foi perga-mentoase de culoare alb-argintie.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE exterior fiecare bulbil este protejat de tunici subţiri translucide. Recoltarea poate să înceapă din aprilie-mai. însorite şi irigabile. Favorit. sunt liniare. prin treceri repetate. Cultura se înfiinţează toamna. Faţă de temperatură are cerinţe moderate. Bune premergătoare sunt leguminoasele anuale şi sola-no-fructoasele. cu reacţie neutră sau slab alcalină.

Reventul are cerinţe moderate faţă de tempe-ratură. Reventul este o plantă perenă. Reventul este cultivat pentru peţiolul frunzelor care este folosit la prepararea compoturilor şi a unor produse de cofetărie. microelemente. începând din anul al doilea de cultură. roşie sau violacee în partea bazală în funcţie de soi. Particularităţi biologice (fig. Lucrarea se exe-cută odată sau de două ori pe săptămână.1. cu reacţie neutră sau slab acidă. Pentru aceasta. Plantele se dezvoltă bine la temperaturi de 18-20°C.Rheum rhabarbarum L. macroelemente K (230-236 mg%). lipide (0. Mn (0.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 1. Reventul . de culoare alb-ver-zuie..6.6-0. recoltându-se cel mult patru frunze de la fiecare plantă. LEGUME PERENE ŞI CONDIMENTARE 1.1-0.3-1%. Cultura reventului se realizează prin des-părţirea tufelor sau pe suprafeţe mici prin producerea puieţilor care se obţin din seminţe. dar lipsa apei determină reducerea suculenţei peţiolilor. dar profunde şi bine structurate. Factorii care influenţează calitatea culturii de revent a) Factorii ecologici. Este puţin pretenţios faţă de lumină astfel că se poate cultiva şi în locuri mai umbrite. în prezent supra-feţe mari în vestul Europei. Ca (40-130 mg%). Originală din China şi S-E Siberiei. Pentru cultura reventului pot fi folosite şi terenuri relativ umbrite.6. fiecare plantă emite 1-3 tulpini florale. grupate în inflorescenţe de tip panicul. triaripate. Faţă de umiditate pretenţiile sunt moderate. în septembrie-octom-brie. Compoziţia chimică: apă 92-95%. Florile sunt mici.74). vărzoasele sau solanofructoasele. erbacee. Peţiolurile se recoltează manual. fără protejare. organul comestibil îl reprezintă peţiolul frunzelor care este foarte dezvoltat. Tufele de revent se pot despărţi toamna. Fam. Polygonaceae Importanţă.2-5. Peţiolii frunzelor sunt cărnoşi. înalte de 2-3 m. lung de 40-60 cm. Bune premergătoare sunt leguminoasele anuale sau perene. uşor muchiaţi pe partea dorsală şi au culoare roz. Facultatea germinativă este de 70-80% şi se păstrează 2-3 ani. fiecare având 1-2 muguri şi câteva rădăcini. Începând din anul al doilea de cultură.6%. sucu-lenţi. Fructele de tip achenă. Sub aspect nutriţional.13 mg%). fapt ce permite iernarea plantelor în câmp. tufele de 4-5 ani se despart în porţiuni de 200-250 g. gros de 4-5 cm. În prezent se cultivă soiul de revent De Ardeal. Rizomii sunt utili-zaţi în industria farmaceutică. de conţinutul ridicat de acid oxalic. peţiolul de revent prezintă importanţă îngră-dită însă. Recoltarea.7%). goale în interior. bulboasele. După recoltare se 36 . zaha-ruri 0. La noi în ţară se cultivă în Transilvania şi nor-dul Moldovei. Preferă soluri mijlocii spre grele. protide 0. lutoase sau luto-argiloase. Perioada de recoltat este aprilie-iunie. Rezistă până la -10…-18°C. care se transplantează la locul de cultură. Fe (0. b) Factorii tehnologici. Plantele astfel obţinute vor asigura producţie încă din primul an după plantare. de culoare brun-roşcată şi conţin o singură sămânţă. Soiuri cultivate.6).

. lăstarii capătă o nuanţă roz. Pe măsură ce se apro-pie de partea superioară a solului. Fe. dispuse la baza clatodelor. ceea ce face necesară plantarea mai adâncă a puieţilor. B şi săruri minerale (Ca. 1. lipide. aceştia se alungesc foarte repede. se consumă tulpinile (lăstarii). Seminţele sunt de mărime mijlocie. liniare şi se numesc clatode. Liliaceae Importanţa şi compoziţia chimică. În timpul verii. Frunzele propriu-zise se găsesc la baza clatodelor.6. îndeplinind astfel rolul frun-zelor. Polenizarea este alogamă. datorită pigmenţilor antocianici. dezvoltaţi sub-teran din rădăcini şi etiolate (fragezi faţă de cei verzi tari). Plantele de sparanghel suportă temperaturile scăzute din timpul iernii. PP. fiind cunoscut pentru efectul diuretic şi afrodisiac. entomofilă. se ramifică. În primul an de recoltare producţia este de 4-5 t/ha ajungând la 20-30 t/ha după 78 ani.5 cm.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE îndepărtează limbul frunzelor. cărnoase. având rol de asimilaţie clorofiliană. după care începe să scadă. 37 . În partea superioară lăstarii sunt acoperiţi cu solzi membranoşi. Valoarea nutritivă este asigurată de conţinutul în glucide. semisferice. sunt mici. Din mugurii vegetativi. de culoare alb-verzuie. formând tufe cu înălţimea de 1-1. în fiecare an se formează lăstari care sunt fragezi şi su-culenţi până când ies afară din pământ. de culoare neagră. Plantele intră în activitate începând de la temperaturi în sol de 10-12°C. Plantă spontană în centrul Euro-pei. Cultura sparanghelului este economică datorită faptului că durează 10-15 ani. rizomii rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii. V Siberiei. care formează în sol un rizom puternic. ţesuturile se lignifică. rădăcinile mai bătrâne mor şi se formează altele noi de la baza mugurilor vegetativi care sunt în partea superioară a rizomului. K). Florile femele sunt mai mici decât cele mascule. cu suprafaţa lucioasă. Sparanghelul este o plantă unisexuat dioică. Florile sunt mici. care se utili-zează în diferite preparate culinare. devin tari. pe care apar rădăcini adventive lungi de 40-50 cm. fără clorofilă. Temperaturile ridicate determină intensificarea ritmului de creştere al lăstarilor în detrimentul producţiei cantitative. În faza de repaus germinativ. în Africa. de formă cilindrică. Fam. Ultimele ramificaţii ale tulpinii sunt scurte. Viteza de creştere a lăstarilor este pro-porţională cu temperatura. dar şi căldurile din zonele cu climat tropical. P. plantele mascule fiind mai timpurii şi mai productive decât cele femele. triunghiulari iar la baza lor sunt muguri din care se dezvoltă ramifica-ţiile tulpinii aeriene. solzi-forme. Rizomii şi lăstarii folosiţi în industria farmaceutică. În fiecare an.Asparagus officinalis L. mică de culoare verde la început care se colorează în roşu la maturitatea fiziologică. Germinaţia seminţelor începe la 15°C. Sparanghelul .2. Fructul este o bacă sferică. planta este mai puţin atacată de boli şi dăunători şi se poate valorifica la preţuri mari deoarece cultura este mai puţin răspândită la noi în ţară. constituind partea comestibilă. Creşterea normală a acestora are loc la tem-peratura de 16-23°C. vitaminele C. apoi peţiolurile se fasonează la 35-40 cm lungime şi se leagă în mănun-chiuri de până la 5 kg. A. proteine. tulpinile verzi se pot utiliza în buchete şi aranja-mente florale. Factorii care influenţează cultura sparanghelului a) Factorii ecologici. Dacă lăstarii nu sunt recoltaţi. Particularităţi biologice Plantă perenă. În felul acesta există tendinţa ca rizomul să iasă din sol.

Adâncimea de semănat este de 2-5 cm în funcţie de structura solului. gust picant. grele se încălzesc încet şi îngreunează dezvoltarea lăstarilor. 38 . lăstarii comestibili se obţin în lipsa luminii. la interval de 2-3 zile sau chiar zilnic în perioadele călduroase. drenate.Armoracia lapathifolia Gilb. numă-rul crescând în anii următori. excesul de apă determinând putrezirea rizomilor şi lăstarilor. Momentul optim de recoltare este atunci când lăstarii ajung la supra-faţa bilonului. cu marginea fin dinţată sau crestată. Sparanghelul are cerinţe ridicate faţă de sol. Recoltarea se face dimineaţa sau seara când lăstarii sunt turgescenţi. după ce plantele s-au fortificat. care imprimă gustul caracteristic precum şi fitoncide care determină o serie de proprietăţi terapeutice: stimulent al nutriţiei. proteine 1. se sor-tează în funcţie de lungime şi grosime şi se leagă în mănunchiuri de 0. Pentru plantare se folosesc puieţi bine dezvoltaţi şi viguroşi. Semănatul se face în mar-tie-aprilie. Particularităţi biologice Hreanul este o specie perenă care formează în sol o rădăcină bine dezvoltată. Faţă de umiditate are cerinţe moderate. după care producţia începe să scadă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Faţă de lumină are cerinţe mari în timpul perioadei de vegetaţie. Perioada de recoltare este din luna aprilie până în iunie. Producţia este de 2-3 t/ha în anul al treilea de cultură. se irigă pe timp secetos şi se fertilizează fazial cu 50-70 kg/ha azotat de amoniu. Conţine cantităţi mari de uleiuri volatile.5-2. Puieţii buni de plantat trebuie să aibă o greutate de 30-50 g şi să prezinte 2-3 muguri şi rădăcini cărnoase. La majoritatea soiurilor. rădăcina are 5-8 muguri vegetativi şi prezintă pe toată lungimea muguri dorminzi. expectorant. Hreanul .3. cu pulpa albă. Hreanul se cultivă pentru rădă-cinile îngroşate. În partea apicală. antiscorbutic. se scot puieţii din pepinieră.6. Lăstarii recoltaţi se zvântă. ajungând la peste 30 cm lungime. se periază sau se spală.. Mg. necesitând soluri pro-funde. pătrunzând până la 60-70 cm adâncime. b) Factorii tehnologici. În primul an de recoltare de la fiecare plantă se vor recolta 2-3 lăstari. iar la interior pulpa este albă. la 25-30 cm. Ca. prin dislocare cu DLR-4 sau cu cazmaua. După răsărire cultura se men-ţine curată de buruieni. 1. Rădăcina principală are o grosime de 3-4 cm. Brassicaceae Importanţa şi compoziţia chimică. fam. înainte de plantare. Rădăcinile de hrean conţin 23-27% substanţă uscată. Recoltarea lăstarilor începe din anul al treilea de cultură şi durează 10-15 ani. Se scurtează rădăcinile prea lungi apoi se aşază pe muşuroaiele făcute în şanţuri şi se acoperă cu un strat de pământ de 10 cm grosime. bine structurate. utilizate ca şi condiment în arta culinară. au forma oval-alungită. Puieţii de sparanghel se produc în câmp. prin bilonarea plantelor. ramificată. Frunzele sunt lung peţiolate. la prepararea murăturilor sau în industria conservelor.5-1 kg. la exterior are culoare galben-cenuşie. Fe). suficient de lungi. dispuse în rozetă. Solurile compacte. vitamine (vitamina C 70-80 mg) şi săruri minerale (K. Tehnologia de cultură a sparanghelului pre-supune două etape: producerea materialului săditor şi cultura propriu-zisă. diuretic etc. reprezentată de glucide 1017%. Toamna tulpinile se cosesc la 3-4 cm dea-supra solului şi înainte de venirea îngheţului se protejează cu paie sau frunze. ajungând la 6-8 t/ha în următorii 5-10 ani. au dimensiuni mari. Pe terenuri însorite acumulează cantităţi mari de substanţe nutritive în rizomi ceea ce va asigura obţinerea în anul următor a unor producţii bune de lăs-tari. uşoare spre mijlocii. Primăvara.7%. câte 3-4 rânduri pe strat.

dreaptă. rădăcinile se lignifică. profunde. lucioase. Se recoltează semimecanizat prin dislocare cu DLR-4. Fam Umbelliferae Importanţa culturii. În prezent se cultivă soiul De Vidra. În asolament. Pe soluri grele. cu creştere viguroasă. Rădăcinile de leuştean pot fi folosite şi la fabricarea unor medicamente. motiv pentru care hreanul se înmulţeşte vegetativ. Faţă de temperatură. Ceaiul din sămânţă. rădă-cinile se ramifică şi se rup la recoltare. suportând locurile umbrite. În sol formează un sistem radicular bine dezvoltat. 39 . plantele rezistă la temperaturi de până la -20°C. Recoltarea rădăcinilor se realizează de obicei în perioada de toam-nă. Soiuri cultivate. cu reacţie neutră. Butaşii au 10-15 cm lungime şi 1-2 cm grosime. Fructele. La noi în ţară îl întâlnim în toate regiunile tării pe suprafeţe restrânse mai ales în gospodă-riile ţărăneşti. martie-aprilie. silicve. fistuloasă. cunoscut din antichitate în sudul Europei. În condiţii de secetă. Terenul se fertilizează din toamnă cu gunoi de grajd.Levisticum officinale Koch. Tulpina floriferă înaltă de 100-150 cm. hreanul poate să urmeze după solanofructoase. 1.5. După hrean se amplasează specii prăşitoare. se utilizează în bolile de stomac iar decoctul din frunze are efect diuretic. profund. luto-nisipoase. Are cerinţe moderate faţă de lumină. este puţin pretenţioasă.4.7-7. bogate în humus. cu rădăcini cărnoase. Frunzele sunt glabre. iernând astfel în câmp. Leuşteanul se cultivă pentru frunzele folosite la aromatizarea unor preparate culinare. sunt mici. Peste iarnă hreanul poate fi păstrat în pivniţe stratificat. Datorită sistemului radicular bine dezvoltat. Plantarea butaşilor se execută primăvara devreme. pivotant. mazăre sau fasole de grădină. Uleiul (esenţa) de leuştean are acţiune diuretică şi hipoten-sivă. când cererea este mai mare. superfosfat şi sare potasică care se încorporează în sol prin arătura adâncă la 30-40 cm. Plantele fasonate se leagă în pachete de 5-6 bucăţi. Particularităţi biologice Leuşteanul este o plantă perenă. Factorii care influenţează calitatea rădăcinilor a) Factori climatici. diminuându-se calitatea comercială a acestora.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Florile sunt mici. pH = 6. Primăvara solul se fertilizează cu azotat de amoniu. mijlocii. fără seminţe sau cu seminţe sterile. iar cele de pe tulpina floriferă sunt simplu sectate. cerinţele faţă de umidi-tate sunt moderate.6. ramificată în partea superioară şi apare începând din anul al doilea de vegetaţie. Excesul de apă determină putrezirea rădăcinilor. în rânduri distanţate la 70-80 cm şi 35-40 cm între plante pe rând. Producţia este de 15-20 t/ha în primul an ajungând la 30-40 t/ha în anul doi sau trei de cultură. Preferă solurile fertile. sunt mai puţin suculente. Leuşteanul este original din regiunea Mării Mediterane. Leuşteanul . când au 5 cm şi 1200-1800 kg/ha în cazul butaşilor de 10-15 cm. albe grupate în inflorescenţe de tip racem. dublu penat sectate. În funcţie de mărimea butaşilor este necesară o cantitate de 370-400 kg/ha. Cultura se înfiinţează prin butaşi de rădăcină care se obţin din rădă-cini necorespunzătoare valorificării. b) Factori tehnologici. argiloase.

Fam Polygonaceae Importanţă. iar culturile sunt rentabile 10-12 ani.5. iar la suprafaţa solului o rozetă de frunze. supor-tând gerurile din timpul iernii. supor-tând bine şi locurile umbrite. lanceolate. Este o plantă dioică.. Factorii care influenţează cultura leuşteanului a) Factori climatici. Frunzele se pot recolta începând de primăvara de-vreme. când sortimentul de legume este mai puţin diver-sificat. plantele suportând şi locurile umbrite. mici dispuse în inflorescenţe de tip panicul. Preferă solurile adânci.27% din s. Toamna se administrează 30-40 t/ha gunoi de grajd. care în sol formează o rădăcină pivotantă. de culoare brun-închis. glabre. Rezistă la tem-peraturile scăzute din timpul iernii iar pentru creşterea frunzelor preferă temperaturi moderate. fertile. 300-500 kg/ha superfosfat şi 150-200 kg/ha sare potasică. cu coaste ari-pate. cu înălţime de 50-100 cm.6. impropriu numite seminţe. datorită gustului acrişor are acţiune emolientă fiind un diuretic şi laxativ uşor. Imediat după secţio-nare se realizează plantarea acestora pe un strat pregătit corespunzător. Din punct de vedere medicinal. Despărţirea tufelor se poate face toamna sau primăvara devreme. cu reacţie uşor acidă sau neutră. Plantele au cerinţe mai mari faţă de umiditate. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii măcrişului Are cerinţe moderate faţă de condiţiile de mediu. Seminţele sunt mici. Fructele. tufele sunt secţionate astfel încât fiecare porţiune să prezinte câteva rădăcini şi 2-3 muguri vegetativi. au facultatea germinativă de 85-90% şi se păstrează 3-4 ani. 5. dintre legumele verdeţuri.. Lucrarea se face manual prin rupere sau tăiere. 1. producţia de frunze este mult diminuată şi acestea sunt mai puţin fragede. Plantele vege-tează bine la temperaturi de 15-20°C. Este o plantă puţin pretenţioasă faţă de lumină. comparativ cu spa-nacul care conţine 3. pireurilor sau chiar în salate împreună cu alte legume. uneori cu nuanţe roşiatice. Tulpinile florifere sunt striate.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Florile sunt mici. Are conţinutul cel mai ridicat în acid oxalic. grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă. Particularităţi biologice (fig. Nu are cerinţe mari faţă de umiditate dar în condiţii de secetă. b) Factori tehnologici. Frunzele sunt peţio-late. Recoltarea frunzelor începe primăvara devreme şi durează până toamna târziu. lucioasă.Rumex acetosa L. Măcrişul se cultivă pentru frunzele sale bogate în fier. Nu este pretenţioasă faţă de lumină. cu flori unisexuate. mici (400-500/g). sunt dicariopse. e măsură ce acestea ajung la dimensiuni normale.63%. Producţia anuală este de 20-30 t/ha. aprovizionate în substanţe minerale. cu o singură sămânţă în in-terior. Este o specie perenă. crestate la bază. Leuşteanul are pretenţii reduse faţă de temperatură.78). de formă triedică. vitamine şi acid oxalic care se utilizează la prepararea ciorbelor. încorporate odată cu arătura adâncă la 28-30 cm. Înflorirea are loc în mai-iunie. Măcrişul . cafenii.u. Cultura se menţine curată de buruieni şi afânată prin praşile ma-nuale şi mecanice. lenticular ovale. Fructul este o nuculă. Cultura se poate înfiinţa prin despărţirea tufelor sau prin semănat direct. Preferă solurile semi-grele. de culoare galbenă. Factorii tehnologici care influenţează cultura măcrişului 40 . la distanţe de 60-70/30-40 cm.

Facul-tatea germinativă variază între 45-50% şi se păstrează 2-3 ani. la distanţe de 25-30 cm între rânduri.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Cultura se poate înfiinţa prin despărţirea tufelor. Fructele pseudo-achene.7-1. scăderea producţiei şi reducerea conţinutului în ulei volatil. frunzele se leagă în legături mici apoi în snopi mari şi se valorifică imediat. este erectă.6 g/100 g produs proaspăt. Este o plantă de zi lungă. A fost cultivat încă din antichitate pentru calităţile sale culinare şi terapeutice. acesta făcând parte din grupa plantelor horticole excesiv de perisabile În vederea păstrării măraru-lui timp mai îndelungat. hidrocarburi şi un rest parafinos. Este o plantă anuală. fistuloasă. pe suprafeţe mici sau prin semănat direct. În prezent este răspândit în toate zonele de pe glob.). Rădăcina principală este pivotantă. Semănatul are loc după ce arătura a fost bine mărunţită. subţire. Mărarul este original din sudul Europei şi Asia de sud-est.). cu foliole subţiri. iar în anii urmă-tori poate să ajungă la 15-20 t/ha.. Uleiul volatil de mărar care-i imprimă aroma specifică. Cultura prin semănat direct se înfiinţează primăvara devreme. când plantele au circa 10-15 cm înălţime.6.p. în mai multe reprize. se usucă în condiţii de umbră şi aerare continuă. Seminţele germinează la 3°C. Florile mici. Se cultivă un soi local şi anume “mărarul comun”.). eşalonat. au forma oval-eliptică şi culoare cafenie. În timpul verii se elimină tulpinile florifere. B1 (0. pentru a stimula formarea de frunze noi.14 g/100 g p. iar temperatura optimă de creştere este de 16-18°C.3 m. Tulpina floriferă. vitamine: A (8 g/100 g p. atât ca frunze cât şi ca plantă întreagă (la începutul înfloritului sau la înce-perea maturării 41 . striată. Recoltarea frunzelor se face manual. înaltă de 0. Adâncimea de semănat este de 1-2 cm şi se folosesc 2-3 kg de sămânţă/ha.7 mg/100 g produs proaspăt. conţine: carvon. 1. Se recoltează prin tăiere. faţă de factorii de mediu se comportă ca o plantă rus-tică. În primul an producţia de frunze este de 5-6 t/ha. celuloză: 2. Frunzele sunt tripenat-sectate. de culoare gălbuie-ver-zuie şi sunt dispuse în umbele com-puse.8 g/100 g produs proaspăt. Despărţirea tufelor se poate face toamna sau primăvara devreme. iar în perioadele secetoase se udă. slab dezvoltată. Cultura se men-ţine curată de buruieni prin praşile mecanice şi manuale. C (170 mg/100g p. La lumină de intensitate slabă se produce alungirea plantelor. Polenizarea este alogamă ento-mofilă.79).Anethum graveolens L. Tufele mari sunt secţionate în aşa fel încât fiecare por-ţiune să aibă câteva rădăcini şi muguri vegetativi. Ecologie Mărarul. Acestea se plantează pe un teren pregătit corespunzător şi apoi se udă. pe un teren bine pregătit din toamnă.p.p. Originea şi aria de răspândire. Particularităţi biologice şi ecologice (fig. filandren. iar tulpinile plantelor după 9-10 săptămâni. După recoltare. După răsărire plantele se răresc la 10-15 cm.6. câte trei rânduri pe un strat. începând din luna martie-aprilie sau în primul an de vegetaţie după aproximativ 3 luni după semănat. dlimonem. Nu suportă excesul de umiditate şi necesită un sol bogat în subs-tanţe nutritive. care se folosesc la prepararea conser-velor de legume şi a murăturilor. Apiaceae Importanţa. Mărarul . cilindrică. fără a distruge mugurele terminal. În ţara noastră se cultivă pe suprafeţe reduse în toate judeţele în sis-tem grădinăresc. Fam. filiforme. Frunzele se recoltează în mod obişnuit după 5-6 săptămâni de la răsărire. Mărarul se utilizează sub formă de frunze crude sau uscate pentru aromatizarea salatelor sau a diverselor preparate culinare precum şi plante întregi cu seminţe. glucide 5. Frunzele de mărar au următoarea structură chimică: protide 1. terpinen.

1. fiind folosite la boli de stomac şi intestine. Frunzele de rozmarin au o largă utilizare în medicina empirică. cu marginea revolută.80). sere. utilizat în trecut în tratamentul reumatismului. si-tuate câte patru în caliciu persistent.7. având însă utili-zări terapeutice mai reduse. la bază cu scoarţa exfoliată. Ca specie mediteraneană se cultivă în gră-dini. Planta mai conţine: flavonoide. răspândire.22-1. drenate. Conţinutul în ulei volatil în herba proaspătă şi frunze este de 0. vermifug. când plantele sunt în plină floare. Recoltarea începe din anul al treilea de cultură. flavone. în cele uscate de 1-2% iar în flori de cca. sesile. din patru stamine din care două rudimentare şi un ovar superior. Merge foarte bine în condiţii de soluri profunde. extras din întreaga plantă sau frunze. cu lungimea de 15-35 cm şi lăţimea de 1.5-2. Producţia 6-10 t/ha frunze verzi şi 12-15 t/ha tulpini în faza înfloririi sau maturării fructelor.4%. Fructele sunt nucule brune. Tunisia). Frunzele opuse. bacteriostatic. prin tăierea vârfurile florale. Astăzi este confirmată acţiu-nea colagogă colerică. În frunzele de rozmarin se găseşte acid ros-marinic. Însă numai cel din frunze este considerat de calitate mai bună. rar albă. până la albastră violacee. Florile sunt dispuse în pseudo-verticile situate la subsuoara frun-zelor superioare. în obţinerea spirtului camforat. 42 . Jud. Frunzele sunt mult apreciate ca şi condiment. Este component al “Balsamului Opodeldoch”. condiment. cu lungimea de 1. stimulent aromatic. Specie iubitoare de căldură. stimulent aromatic. Extern ca insec-ticid (îndepărtarea moliilor). Constanţa. Rozmarinul . cu tulpina înaltă de 30-50 cm. Cultura durează mai mulţi ani. este mult folosit în cos-metică şi parfumerie. Influenţa factorilor ecologici şi tehnologici asupra culturii. o serie se triterpene. ovate. 10. Înfloreşte din aprilie până in iunie. ca analgezic în durerile reumatice şi nevralgii. Fam. revenirea pe acelaşi teren nu va fi la mai puţin de 7-8 ani. uşoare. derivat al feruginolului (imprimă acţiunea antioxidantă a frunzelor). · tipul α-pinen-verbenonă (Corsica). vitamine. Se poate încerca introducerea în cultură în zonele cu ierni mai moderate şi veri calde din Banat şi Oltenia. Particularităţi biologice (fig. având un miros mai plăcut.5 mm. Rozma-rinul este un arbust. tanin.6. pe partea inferioară alburii. fiind foarte sensibilă la ger şi curenţi de aer reci. Întreaga plantă conţine ulei volatil. După componentul care predomină se disting trei tipuri de ulei volatil de rozmarin: · tipul cineol (Italia. rosmaricina. o diterpenoidă. cu secera sau foarfeca de vie. Labiatae Importanţă. Uleiul volatil. Anual se recoltează de două ori iar produsul se livrează proas-păt la staţiile de distilare.. în Câmpia Timişului. izo-rosmaricina. liniare. care se încălzesc uşor.Rosmarinus officinalis L. Florile sunt formate dintr-un caliciu şi o corolă bilabiată. compoziţie chimică. de lumină.30%. locuinţe. în stare proaspătă. · tipul camfor-bornel (Spania). aceasta de culoare albastră. Maroc. diuretic. Producţia obţinută este de 25-30 q/ha. izolat mai întâi din această plantă.05-3 cm. şi se livrează la beneficiar. acidul carnosic. prin tăierea lor de la bază după care se leagă în snopi de 2-5 kg greutate. în partea superioară în patru muchii şi păroasă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE seminţelor).

Recoltarea se face la deschiderea primelor flori. Specie mediteraneană. care formează o tulpină înaltă de 50-70 cm. Fam. ulterior nu suportă excesul de umiditate. calmând spasmele căilor respiratorii.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 1. acoperită cu perişor. în anii următori rădăcina pivotantă este înlocuită de un sistem radi-cular bine dezvoltat de la care pornesc mai multe tulpini.Anthiriscum cerefolium L. fiind folosit la tratarea tusei convulsive. care sunt puternic aromate şi se utilizează la prepararea salatelor. sosurilor picante şi pentru condimentarea altor preparate culinare. Influenţa factorilor tehnologici asupra culturii. Plantele rezultate din rărit se pot folosi pentru înfiinţarea de noi culturi sau dacă sunt suficient de mari se pot valorifica. Cimbrişorul este apreciat ca plantă meliferă şi ornamen-tală. Influenţa factorilor ecologici asupra cul-turii.6. Producţia este de 10-15 t/ha plante verzi sau 3-4 t/ha plante uscate. în primul an de vege-taţie cu rădăcină pivotantă. Particularităţi biologice (fig. lan-ceolate sau ovate.9. Specia este rezistentă la secetă.5 mm. Înfloreşte în mai-iulie. În formă uscată planta de cimbrişor se foloseşte la prepararea conservelor (datorită mirosului plăcut) şi condiment la prepararea unor pro-duse alimentare. 1. au suprafaţa netedă şi culoare brun-negricioasă. 20 cm. un alcool aromatic. bogat ramifi-cată. Umbelliferae Importanţă. Este o plantă iubitoare de căldură şi mai ales de lumină.Satureja hortensis L. cu grosimea de 1-1. Cultura se poate înfiinţa şi prin răsad care se produce în răsadniţe semicalde. în parfumerie. Florile mici de culoare violaceu-roz formează inflorescenţe în vârful tulpinilor. Frunzele sunt tripenat-sectate cu suprafaţa netedă sau gofrată. alungit romboidale. bronşitei şi răgu-şelii. Se folosesc 4-5 kg seminţe la hectar. Frunzele sunt opuse. compoziţie chimică. Asmăţuiul se cultivă pentru frunze. la 35-40 cm. lungi de cca. Plantarea răsadurilor are loc în luna mai. Asmăţuiul este o plantă anuală. urmând ca după răsărire să se rărească la 20-25 cm între plante pe rând. Se foloseşte şi în industria farma-ceutică. Cimbrul de cultura .82). Subarbust. diuretic. Particularităţi biologice (fig. Se seamănă în luna martie câte 3-5 g sămânţă la m2. Părţile aeriene conţin cel puţin 1% ulei volatil. Fam. Se seamănă câte trei rânduri pe un strat. lemnoase în par-tea inferioară şi verzi în cea superioară. răspândire. 43 . Plăntuţele au o dezvoltare lentă şi nu suportă umbra. gargarisme. pe timp însorit şi după ce s-a ridicat roua. paste de dinţi).6. Cultura se înfiinţează primăvara din luna aprilie. lungă de cca. Florile sunt grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă şi au culoare albă. Fructele sunt alun-gite şi ascuţite la capete. coleretic-colagog (principiul amar). lemnoasă. putându-se cultiva şi în acest scop. antihel-mintic şi antiseptic. Asmăţuiul . Ceaiul are proprietăţi expectorante. cere umiditate în sol în timpul răsă-ririi. Compuşii din herba au efect expectorant. cosmetică (loţiuni cu efect anti-septic). Uleiul volatil se foloseşte ca aromatizant şi dezinfectat (ape de gură..8. 1 cm.81). Labiatae Importanţă. format din: compuşi fenolici 25% din care cel mai important este timolul. cultivată la noi prin grădini.

Este o specie cu ce-rinţe moderate faţă de temperatură şi lumină. Recoltarea frunzelor începe după 30-35 zile după răsărire şi se re-petă la interval de 2-3 săptămâni. Lumina intensă. determină emiterea prematură a tulpinilor florifere. Din această cauză se poate cultiva şi pe terenuri umbrite dar mai umede. Influenţa factorilor tehnologici asupra culturii. Cultura se înfiin-ţează prin semănat direct începând din martie până în septembrie. înainte de culturile principale.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Influenţa factorilor ecologici asupra culturii. asociată cu temperaturi ridicate. Se seamănă câte 4-5 rânduri pe strat la 20-25 cm între rânduri. La recoltare se rup frunzele de la exte-riorul rozetei. 44 .

Este un bun deconstipant. îngust piramidală (Sari-sipan) şi plângătoare (Frumuseţea Romei. Delicious auriu. acid ascorbic: 1-47 mg/100 g p.p. London Pepping. 45 .16-1. şampoane.1-0. numărul mare de soiuri existente în cultură.06-1.p. Vigoarea pomilor poate fi: Ø slabă: Starkrimson. Parmen auriu.p. fiind recomandat artriticilor. acesta putând fi: sferică (Creţesc.p. Mărul favorizează diareea şi eliminarea acidului uric. valoarea energetică 46-84.31 g/100 g p. intrând în compoziţia unor săpunuri. alimentară şi terapeutică. la proiecţia coroanei depăşind uneori raza proiecţiei de 2-3 ori. Marea masă a rădăcinilor sunt repar-tizate în sol între 15 şi 80 cm adâncime. sferic turtită (Domnesc. pretabile la cele mai diversificate sisteme de cultură şi forme de conducere. Golden spur. Ø mare: Delicious roşu. creme. Forma coroanei este caracteristică soiului. invers piramidală (Parmen auriu.5. larg piramidală (Starking.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Capitolul 2 SPECII POMICOLE 2. Parmen auriu) şi soiuri de iarnă a căror perioa-dă de consum durează din decembrie până în aprilie (Jonathan. proteine brute: 0. Starking delicious. substanţe minerale: 0. Wagner premiat). Fructele de măr conţin (RADU. Fiind o plantă relativ rustică. în patiserie. 1985): apă: 77.27. Pomul are vigoare şi longevitate mare (înălţimea 5-12 m şi diametrul coroanei de până la 7-8 m).4 g/100 g p. folosit în prevenirea cancerului intestinului gros. altoit pe por-taltoi viguroşi poate depăşi 50 ani. MĂRUL . Există soiuri de vară care se coc în luna august (Clark alb. Mărul este cea mai importanţă specie pomicolă.1. sucuri. substanţe tanoide: 0. permite eşalo-narea consumului de fructe proaspete pe tot parcursul anului. industria farmaceutică şi cosmetică. Se consumă în special în stare proaspătă. Pomoidae Importanţă.Malus domestica Bakh. substanţe pectice: 0.. Ø submijlocie: Renet portocaliu. Jonathan).42 g/100 g p.72 g/100 g propus proaspăt. delicious).p. soiuri de toamnă a cără fructe se maturează începând din septembrie până în noiembrie (James Grive.... Renet ananas. Intrarea pe rod a merilor se face după 5-6 ani de la plantare. Mărul este utilizat atât în hrana omului sănătos cât şi cu caracter terapeutic. nectaruri). Pătul. Melba). Rosaceae. Fam. Delicious auriu). Mărul este o specie perenă cu o du-rată de viaţă de 35-40 ani. Particularităţi biologice (fig. Ø mijlocie: Jonathan.14 g/100 g p..33-1.18-0. obezilor şi reumaticilor.8-88. dă rezultate bune în tratamente împotriva diareei infantile.4 calorii. Banana de iarnă). Wagner.5-16. dar şi sub formă de mân-căruri gătite (sosuri. aciditate totală (exprimată în acid malic) 0. merii pitici rodesc în anul II sau III de la plantare. g/100 g p.p. mărul manifestă o mare putere desorbantă a toxi-nelor. Granny Smith). ocupă locul III după bananier şi portocal în ceea ce priveşte importanţa econo-mică. La nivelul intestinului gros. zahăr total: 7. Subfam. cu o mare putere de adaptabilitate în diferite zone. Compoziţie chimică.83). durata de viaţă este de 50-70 ani.

Temperaturile ridicate din timpul verii sunt nedorite deoa-rece grăbesc maturarea fructelor. Perioadele de secetă şi excesul de apă sunt greu suportate de măr. vişiniu închis Aromat de supramijlocie început de august vară Red Melba mare august Wagner submijlocie decembrie aprilie premiat Frumos de mare. Frumos de Boskop. foarte bun ruginiu bun roşu pătat de galben foarte bun verde galben verzui foarte bun roşu portocaliu roşu pe majoritatea suprafeţei roşu sângeriu aprins. Polenizarea la măr este încrucişată. Sortimentul de soiuri. inclusiv mugurii de rod rezistă în timpul iernii la temperaturi de -35 oC. Wagner premiat) sau medie (Jonathan. slab rumenit cu foarte bun portocaliu galben portocaliu. umiditatea atmosferică în jur de 70-80% favorizează calitatea recoltei. slab rumenit cu bun portocaliu roşu încă de la legarea foarte bun fructelor bun bun roşu. Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii mărului Temperatura. Căderea fiziologică la măr loc în două etape: la două săptămâni de la fecundare şi la începutul lunii iunie. optimul termic din perioada de vegetaţie este de 15oC realizată între înflorire şi maturitatea fructelor (130-160 zile). Mărul creşte şi fructifică normal în condiţii de tem-peratură cuprinsă între 7. Mărul poate avea o ramificare slabă.1. 46 . Golden delicious).1 Principalele soiuri de măr cultivate (2004) Soiul Close Stark Earliest Vigoarea soiului mare mijlocie Epoca de coacere a fructelor început iulie iulie Potenţial Culoarea fructelor productiv mediu aproape în întregime roşu roşie aprinsă pe 2/3 din foarte bun suprafaţă foarte bun roşie aprinsă foarte bun roşu intens galben auriu rumenit cu bun roşu galben. foarte bun rumenit şi striat cu roşu galben. cărămiziu. formând coroane rare (Parmen auriu. foarte noiembrie-martie Boskoop mare Idared mijlocie noiembrie-aprilie Grany Smith mare martie-aprilie Frumos de septembrie mijlocie Voineşti decembrie Delicious de octombriemijlocie Voineşti decembrie Jonatan Delicious auriu Parmen auriu Mutsu Starkrimson Frumuseţea Romei mijlocie mijlocie mijlocie Mare submijlocie mijlocie noiembrie aprilie octombrie-martie octombriedecembrie octombrie-martie decembriefebruarie noiembrie-martie Umiditatea optimă reprezintă 70-75% din capacitatea de câmp a solului. Nu suportă stagnarea apei şi nici seceta. cele legate reprezintă 5-10% care asigură o producţie mare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Ø foarte mare: Renet de Canada. partea aeriană. din numărul total de flori. Soiurile cultivate în plantaţiile pomicole din ţara noastră sunt prezentate în tabelul 11. scăzând calitatea şi durata de păstrare.5-11oC. Tabelul 2. când fructele au mărimea unei alune. Precipitaţiile optime pentru cultura mărului trebuie să fie de 650-700 mm anual. bun pătat cu galben galben.

Particularităţi biologice (fig. fosfor (20-40 kg/ha) şi potasiu (20-60 kg/ha). primele semne de îngălbenire uşoară a pieliţei (virarea culorii de la verde la galben) şi tăria pulpei care se determină cu penetrometrul. Reuşeşte bine pe soluri luto-argiloase.02-0. Cea mai mare can-titate de pere se obţine pe continentul european.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Mărul preferă soluri fertile. formează o coroană înaltă de 7-8 m.05% vitamina B. Pomoidae Importanţă. des-hidratate. Altoit pe gutui vigoarea coroanei este mai mică (2-6 m) şi longevitatea 30-35 ani. Subfam. 0.84). 47 . După recoltare merele se sortează pe două calităţi la soiurile de vară şi trei calităţi la soiurile de toamnă-iarnă.24% substanţe minerale (P. 3-12% vitamina C. luto-nisipoase. cele de toamnă şi iarnă în săptămâna 2-4 a lunii octombrie. combaterea căderii premature a merelor. 0.7 mg/litru şi sub 15% calciu. culorii şi gustului fructelor. La noi în ţară se cultivă în toate regiunile fiind mai puţin răspândit decât mărul. Părul este o specie pomicolă apreciată pentru calitatea fructelor care se consumă în stare proaspătă.5-3. Pomul se caracterizează printr-o vigoare şi longevitate mare.65% proteine brute.1-0. ceea ce reprezintă 8-30 t/ha. sub formă de cidru sau distilate. trasarea şi amenajarea drumurilor. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii mărului Plantaţiile de măr sunt amplasate în sistem intensiv şi superintensiv în vederea mecanizării totale a culturii mărului. PĂRUL .5% acid malic. 0. Mn. Compoziţie chimică. magneziu. La o cultură de pomi pitici producţia obţinută poate să ajungă până la 80 t/ha.140. Italia fiind ţara cu produc-ţiile cele mai mari. Cl. 2. 0. Părul intră mai târziu pe rod ca mărul (4-5 ani). soluri negre de pădure. Se înlătură prin tratamente chimice cu acid alfa-naftil-acetic (2. Acest fenomen apare cu 2-3 săptă-mâni înainte de recoltare. podzolice.24-0. Plantaţiile de măr necesită o aprovizionare medie cu azot (20-60 kg/ha). Fe. cernoziomice.12-0. Amplasarea plantaţiilor se face pe terenuri plane sau cu pante mici până la 15% începând cu parce-larea. bor. bogate în calciu.3% vitamina PP. congelate. et DC Fam. rărire chimică sau manuală a fructelor în scopul îmbunătăţirii dimensiunii. zinc. Recoltarea.5 mg/litru. Soiurile de mere de vară se recoltează cu 5-6 zile înainte coacerea deplină.4 D). amplasarea centrului gospodăresc. microelemente cu magneziu 0.01-0. Ambalarea în vederea comercializării se face în lădiţe sau săculeţi din fibre textile. zinc solubil 3. Producţia obţinută de la un pom în plină rodire este de 30-70 kg. 0.2. 0.71% substanţe pectice. stabilirea sortimentului de soiuri şi amplasarea lor pe teren.06-0. durata de viaţă 40-80 ani. de regulă la virarea culorii. Momentul optim de recoltare se determină după urmă-toarele criterii practice: uşurinţa cu care merele se desprind de pe ramuri. Perele conţin: 8-15% glucide.Pyrus sativa Lam. K. În timpul vegetaţiei se face tăieri de formare a coroanei şi apoi în anii III şi IV de vegetaţie tăieri de întreţinere. Rosaceae.04% provitamina A. 0. sub formă de sucuri. S).

galben pai.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Sistemul radicular este dependent de portaltoi. · vigoare mijlocie: Untoasă Bosc. intensă. Potenţialul productiv al părului este mare şi constant. sau uşor răsucit. Untoasă Liegel). calitate f. Untoasă Hardy. fără sclereide f. Polenizarea este entomofilă. verde gălbui f. Unele soiuri pot fructifica partenocarpic mai ales în primăve-rile reci şi ploioase. octombrie Calitatea f. cărămiziu piriform lung.5 ori proiecţia coroanei şi pătrunde în sol până la 4-5 m adâncime.2 Sortimentul de soiuri de păr cultivate în România (2004) Soiul Trivale Triumf Epoca de recoltare iulie iulie iulie iulie-august august august a doua jumătate a lunii august a treia decadă a lunii august a doua decadă a lunii sept. 2/3 roşu aprins piriform. bună scurt piriform. Soiurile de păr înfloresc primăvara când 61-67 zile consecutiv sunt temperaturi pozitive. · vigoare foarte slabă: Passe Crassane. verde-gălbui piriform. aromă fină consistenţă mediocră. Abatele Fetel. majoritatea soiurilor sunt androsterile. Partea aeriană. J. roşu cărămiziu piriform. galben pai cu roşu la soare scurt piriform. Soiuri cultivate. lipsă aromă Forma şi culoarea fructului Aromată de Bistriţa Favorita lui Clapp Untoasă precoce Morettini Timpurii de Dâmboviţa Napoca Williams Untoasă de Geoagiu Untoasă Bosc Abatele Fetel Republica Contesa de Paris octombrie Cure octombrie 48 . Guyot. calitate bună aromă fină. Pomii pot avea: · vigoare mare: Cure. verde-gălbui.2. cu roşu rubiniu scurt piriform. cu roşu la soare semifondant galben cu roşu la soare f. cu multe rădăcini ori-zontale situate la adâncimea de 20-40 cm. verde gălbui piriform lung. bună. Sortimentul de soiuri de pere cultivate în România sunt redate în tabelul 2. invers piramidală (Decana comisiei). bună. şi poate fi îngust piramidală (Passe Crassane). bună. Contesa de Paris. conic. verde-gălbui piriform. Părul altoit pe săl-batic şi franc dezvoltă un sistem radicular puternic care depăşeşte de 1. aromă intensă foarte bună aromă fină. larg piramidală (Contesa de Paris. părul formează sistem radicular superficial. calitate f. Altoit pe gutui. Forma coroanei este dependentă de soi. bună foarte bună foarte bună pulpa fondantă şi aromată aromă fină. rumen la soare roşu intens bergamotiform. bună. Williams. Tabelul 2. aromă de muscat f. a treia decadă a lunii sept. a treia decadă a lunii sept. tulpina este sub forma unui trunchi drept. cilindric. Untoasă Giffard). piramidală (Untoasă Hardy. galben-pai. verde gălbui bergamotiform. · vigoare slabă: Dr. bună calitate bună.

suficient de umede. pomul în rodire dă în medie 30-60 kg putând ajunge la 150-180 kg. fertile. pe terenuri care nu sunt expuse vânturilor reci de iarnă şi cu temperaturi de -28°C. Pre-feră terenuri cu textură mijlocie. distilate. reuşeşte pe terenuri cu expoziţie sudică. Rodirea periodică la păr este mai puţin accentuată ca la măr. terenuri aluviale şi nisipuri solificate.5oC.. la hectar se obţine 15-25 tone. culorii şi gustului fructelor care satisface pretenţiile unei largi game de consumatori. rezistente la scuturare. Prunoideae Importanţă. Umiditatea. magiun. Părul este exigent faţă de sol mai ales dacă este altoit pe gutui. La formarea petalelor (bobocii roşii) suportă temperaturi de -3. 49 . perioada lungă de valorificare a fructelor. Recoltarea. Fam. nu formează coroane dese. compot. rădăcina rezistă la 7. rustici-tatea speciei. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii perelor Amplasarea livezilor de păr se face în zonele umede. Rosaceae. Părul este mai pretenţios faţă de lumină decât mărul.Prunus domestica L. prune deshidratate. revene. Potenţialul productiv al părului este la fel de mare ca al mărului. Este mai puţin pretenţios faţă de reacţia solului. iar rărirea manuală se face în măsură mai restrânsă. Perioada de secetă şi excesul de apă sunt mai bine suportate de păr comparativ cu părul dar o puternică reacţie nega-tivă asupra calităţii recoltei. Nevoia maximă faţă de lumină este în faza de înflorit şi în perioada de legare a fructelor. înmul-ţirea uşoară prin altoire. limita de rezis-tenţă a părului la îngheţ este de -26…-30oC.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Influenţa factorilor ecologici asupra calităţii perelor Temperatura. iar fermitatea pulpei scade începând din zona pedunculului. în plină înflorire -2. profunde. 11. diversi-tatea formei. subfam. în treimea inferioară şi mijlocie a versanţilor cu pante mici. producţii mari pe unitatea de suprafaţă. PRUNUL . Aplicarea îngrăşămintelor cu gunoi de grajd se va face în cantităţi moderate.2°C şi fructe legate de câteva zile -1. bine drenate. volumul tăierilor în perioada de rodire este mai mic decât la măr. respectiv.…-11°C.3. Părul necesită mai multă căldură în timpul perioadei de vegetaţie decât mărul. valorificarea superioară a fructelor (gem. Momentul optim de recoltare a perelor este în funcţie de caracteristicile morfologice şi gustative ale fructelor mai exact când culoarea de fond a pieliţei virează de la verde spre o nuanţă mai deschisă. Părul altoit pe păr franc creşte şi fructifică bine în zonele cu precipitaţii medii lunare de 600-700 mm anual şi o umiditate relativă a aerului de 70-80%. Cultura părului reuşeşte în general la un regim de pre-cipitaţii de 600650 mm anual.5-10.9°C. Prunul este o specie pomicolă dominantă în arealul pomicol din ţara noastră datorită utilizărilor sale extrem de complexe: va-loarea alimentară ridicată. sud-estică şi sud-vestică. consum în stare proaspătă).1°C. fiind mai puţin rezistent la temperaturile scăzute care limitează arealul plantaţiilor comerciale de păr. cerinţe reduse faţă de factorii de vegetaţie. Creşte şi fructifică bine în zonele unde temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 9. temperatura medie a perioadei de vegetaţie este de 14-16oC. amidonul din zona camerei seminale începe să se hidrolizeze. dulceaţă.

7 m de trunchi pe când ale soiului Renclod verde la 8. 1962.300 0. 2002). Compoziţia chimică complexă a fructelor de prun sunt redate în tabelul 2. Bistriţene.3 Valoarea nutritivă a 100 g prune proaspete şi deshidratate (valori medii) (COCIU.500 0. trasantă. din butaşi sau din seminţe) sistemul radicular repre-zintă 25-40% din greutatea totală a pomului. la pomii altoiţi pe corcoduş din soiul Vinete de Italia la Staţiunea Bistriţa majoritatea rădăcinilor (57. În cazul pomilor altoiţi.000 0 0. Astfel. citat de MITRE.096 0.25) Lipide (total) Hidraţi de carbon (g total) Celuloză (fibre) g Substanţe minerale Ca Fe P Mg K Na Zn Cu Mn Vitamine A Acid ascorbic (mg %) Tiamină (mg) Riboflavină (mg) Niacin Acid pantotenic (mg) Vitamina B6 (mg) Folacin (mg) 32.100 10. Majoritatea por-taltoilor franc de 50 .182 0. În ceea ce priveşte deplasarea pe orizontală rădăcinile aceluiaşi soi altoit pe corcoduş au ajuns la 7. Compoziţie chimică.600 4. arhitectonica şi ritmul de dezvoltare a sis-temului radicular depinde de portaltoi dar şi de soi.043 0.100 0.010 0. marea masă a rădăcinilor fiind amplasată în sol între 10 şi 50 cm. Multe soiuri autohtone cum ar fi Tuleu gras.000 0. 1997) Elementul Apă Calorii Proteine (N x 6.200 55. Tabelul 2. având o dezvoltare superfi-cială.430 0.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE din miez se extrage un ulei cu calităţi asemănătoare cu cel de migdal.1% au pătrunderea între 60-100 cm adâncime (MODORAN.000 7.049 Particularităţi biologice La pomii pe rădăcini proprii (obţinuţi din drajoni. Goldane. formează drajoni.790 0.081 2.000 172.200 Prune proaspete 85.25 m.000 0.3.000 3. natura solului şi modu-lui de lucrare a solului. lemnul de prun este folosit în industria creioanelor şi combustibil. La prunii altoiţi pe prun franc sistemul radicular este mai superficial.2% din total rădăcini) au fost amplasate între 30-60 cm şi numai 4.620 13.

formând lăstari lungi şi subţiri. Stanley. Pêche. Prunul produce 10-25 t/ha în funcţie de soi. Cele mai productive sunt soiurile Anna Spath. Vinete de Italia. Pêche. Vinete româneşti. Carpatin atât altoiţi cât şi pe rădăcini proprii. Vinete de Italia. trun-chiul prezintă nişte coaste evidente. dacă pomii sunt altoiţi sau sunt pe rădăcini proprii. Dacă 20% din florile de pe pom sunt fecundate iar din acestea dacă 20-30%. globuloasă (Agen. fertilizări foliare cu bor. La prun polenizarea este entomofilă. coroana atingând dimensiuni de 4-7 m în înălţime şi diametru. În ceea ce priveşte timpurietatea înfloririi deosebim: Ø soiuri cu înflorire extratimpurie: Burbank. citat de MITRE. Ø soiuri cu înflorire târzie: Tuleu gras. La prun nu se cunosc perechi de soiuri intersterile aşa că gruparea soiurilor în parcele se face cu uşurinţă. Stanley. Simon). Vârsta intrării pe rod. Înfloritul are loc înainte de înfrunzit la Nectarină roşie. De Bistriţa). mirabellele. concomitent cu înfrunzitul la Vinete de Italia sau după înfrunzit (Vinete româneşti. Coroana poate fi: fusiformă (Eric. turtită (Montford. Renclod. Anna Spath. Renclod verde). Potenţialul productiv la prun poate fi mare sau foarte mare în funcţie de soi sau chiar la acelaşi soi în funcţie de zonă. Unele soiuri încep să rodească de la 3-4 ani. Centenar). Centenar. Pêche). Căderea ovarelor şi fruc-telor poate fi redusă ca intensitate prin măsuri agrotehnice specifice ca asi-gurarea polenizării cu albine. Vinete de Italia).MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE prun emit drajoni care trebuie îndepărtaţi în fiecare an fiind consumatori inutili în economia pomului. · soiuri parţial autofertile: Agen. Tuleu timpuriu. Pêche. După intrarea pe rod creşterea pomilor se tem-perează. În tinereţe. invers piramidală (Anna Spath. În pepinieră creşterile pot ajunge până la 2-3 m iar în livadă 2-2. Silvia. Prunii intră în mod normal după 5-6 ani de la plantare. Renclod verde) sau torsionat (Roşior văratic. corcoduşii. 2002). Centenar. La soiurile Rivers timpuriu. Vigoarea pomilor. Tuleu timpuriu) şi bene-ficiază de o bună capacitate de ramificare Agen. porumbarul. Gras ameliorat. · soiuri autosterile: Tuleu gras şi descendenţele lui. Vinete de Italia. Grase româneşti. Minerva. vişin şi piersic. Renclod Autosterilitatea unor soiuri de prun se datorează androsterilităţii (antere fără polen fertil). Portaltoii viguroşi cum este corcoduşul întârzie rodirea cu 1-2 ani faţă de porumbar sau Voi-neşti B (COCIU. Bosniace. Trunchiul creşte drept şi cu riti-dom neted (Anna Spath. Tot caracter de soi este şi capacitatea de ramificare: ramifică slab soiurile Renclod Althan.5 m. piramidală (Tuleu gras. Tuleu gras. adică 4-6% din numărul florilor vor rămâne fructe producţia la pom va fi foarte bună. În funcţie de modul de com-portare în procesul polenizării şi fecundării soiurile de prun se grupează în: · soiuri autofertile: Anna Spath. Ø soiuri cu înflorire timpurie: Grase româneşti. Stanley. Stanley. pru-nul creşte repede. Agen. Stanley. 51 . Vinete româneşti. Prunul înfloreşte după cais şi aproape concomitent cu unele soiuri de cireş. Montford). Începând cu anul III înfloresc şi leagă soiurile Tuleu timpuriu. 1977. vigoarea şi forma coroanei fiind caractere de soi. Intră târziu pe rod: Vinete româneşti. Vinete de Italia. Ø soiuri cu înflorire mijlocie: Pêche. Early Rivers. de tehno-logia aplicată.

autofertil.4. În plantaţiile vechi sorti-mentul este reprezentat de soiuri autohtone şi străine validate în cultura pru-nului (Tuleu gras. productivitate mijlocie. pretenţios la climă şi sol. secetă şi boli. fructificare spur. tardiv. rodeşte pe ramuri mixte. Tabelul 2. fructe de calitate Vigoare mică-mijlocie. rezistent la ger şi boli. rodire spur. Pe plan mondial există în prezent peste 2500 de soiuri. rezistenţă mijlocie la boli. pomii intrând în perioada de declin. rodeşte pe buchete şi ramuri mijlocii. rustic. tolerant la viroze. fructificare spur. Soiuri de prun cultivate în România (2000) Soiul Early Rivers Ialomiţa Carpatin Tuleu timpuriu Piteştean Minerva Renclod Althan Tuleu gras Dâmboviţa Albatros Record D'Agen Stanley Gras ameliorat Vinete româneşti Vinete de Italia Luna/decada maturării fructului VII/1 VII/2 VII/3-VIII/1 VII/3-VIII/1 VII/3-VIII/1 VIII/1 VIII/3 VIII/3 VIII/3 VII/3-IX/1 IX/1 IX/1-2 IX/2-3 IX/1-2 IX/2 IX/2-3 Principalele însuşiri agroproductive Viguros. auto-steril. Principalele soiuri recomandate la înmulţire în ţara noastră sunt prezentate în tabelul 2. fructe mijlocii sau mari. fructifică pe ramuri scurte şi mijlocii. produce moderat. Grase româneşti. rezistent la ger. fructifică pe buchete de mai şi ramuri mixte. foarte productiv Vigoare mare. productiv Vigoare milocie. rezistent la ger. Vinete româneşti. auto-steril. cea de început de rodire 4-6 ani. fructe mici dar de foarte bună calitate Vigoare mijlocie. cu fructe de calitate Vigoare supramijlocie. fructifică pe ramuri mijlocii şi lungi.4. androsteril. fructifică pe formaţiuni scurte şi mijlocii.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Longevitatea prunului este de aproape două ori mai mică decât a mărului şi părului. de calitate mediocră. de calitate Vigoare mare. androsteril. Dintre aces-tea multe au fost încercate în ţara noastră. androsteril. fructe foarte mari. rodeşte pe ramuri mijlocii. foarte productiv. aspectuoase şi de calitate Vigoare mijlocie. productiv (27 t/ha). autofertil. fructe de foarte bună calitate Vigoare redusă. de calitate Vigoare mare. rodire maximă 10-12 ani după care recolta scade treptat. foarte productiv. fructe mijlocii de calitate Vigoare mică-mijlocie.). fructifică pe formaţiuni lungi şi mijlocii. Anna Spath. tolerant la plum-pox. foarte productiv (27-30 t/ha). secetă şi boli. precoce. Pêche etc. precoce. lemn fragil. fructe aspectuoase şi de calitate 52 . precoce. fructe de calitate Vigoare supramijlocie. Early Rivers. autofertil. autosteril. productiv (15-18 t/ha). Perioada de creştere durează 3-7 ani. tolerant la plum-pox. productiv (24 t/ha). fructificare spur. cad la maturitate şi trebuie recoltate în 2-3 reprize Vigoare mijlocie. foarte productiv (20-25 t/ha). Sortimentul de soiuri la cultura prunului. fructele mijlocii. cu fructe mari. Majoritatea soiurilor altoite pe corcoduş trăiesc de regulă 25-30 de ani în zone foarte favorabile chiar 40 de ani. dar sensibil la secetă. foarte productiv Vigoare mijlocie. produce moderat (7-10 t/ha). foarte productiv (27-28 t/ha). fructe de calitate Vigoare mare. autofertil. fructe mari de calitate Vigoare mijlocie. potenţial productiv scăzut.

IX). +17°C iar media minimelor +3. rezistă până la -2. sunt distruse la temperaturi de -1. Limita superioară de rezis-tenţă la ger este de -50…-55°C Cu o rezistenţă mai bună la ger sunt soiurile Stanley. gemuri în defavoarea celor de distilare şi creşterea ponderii în sorti-ment a fructelor consumate în stare proaspătă. dovadă zonarea lor naturală în regiunile deluroase sau în văile largi ale râurilor mari şi umiditate suficientă în sol (COCIU. Cerinţe faţă de temperatură. Diana. · soiuri pentru deshidratare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE În funcţie de momentul maturării. Soiurile europene sunt destul de pretenţioase faţă de apă.2°C. Orientarea de perspectivă în sortimentul de soiuri de prun este de creştere a cantităţilor de prune industrializate sub formă de compot.IX-15. Cel mai ridicat nivel de acumulare a pruinei se realizează în zonele în care diferenţa de temperatură dintre zi şi noapte este mare.. nectar. florile în fază de boboc. Pentru o bună fecundare a florilor prunul pretinde temperaturi de 10-25°C în perioada înfloririi. Ø mijlocii (16.VII).-4. iar în unii ani pot provoca căderea mugu-rilor floriferi. Minerva) şi de 3200-3500°C pentru soiurile târzii (Gras românesc.2. Cel mai sensibil organ al florii este pistilul apoi ovarul.-3. magiun. dulce-ţuri.5°C: Vinete româneşti..-6°C dacă înainte de înflorire au fost câteva zile cu temperaturi scăzute (CONTARCEANU.9°C. este nevoie de 2100-2200 de ore de strălucire a soarelui şi 100-110 zile cu cer senin. Renclod Althan. Anna Spath. 1997)... 1997). pentru maturarea fructelor 2000-2200°C la soiurile timpurii (Rivers timpuriu. florile deschise.2. Silvia. Gras ameliorat etc.VII-15. 10-11°C: Stanley. siropuri. După modul de valorificare soiurile se grupează în: · soiuri pentru consum în stare proaspătă. Agen. Grase româneşti. soiurile de prun se împart în: Ø foarte timpurii (înainte de 15.9. Media maximelor trebuie să fie +16°C. Ialomiţa.4°C.. gem. Rezistenţa florilor creşte până la -5. 1953). Fiind o specie cu înflorire timpurie mugurii florali şi florile sunt sensibile la gerurile târzii de primăvară. De la acest prag necesarul temperaturilor active pentru declanşarea înflori-tului este de 321°C. Roşioare văratice (COCIU. În ceea ce priveşte durata strălucirii soarelui optimă pentru prun. · soiuri pentru dulceaţă. Fructele legate. Cerinţele soiurilor faţă de temperatură depind de speciile din care provin. Pragul biologic la care prunul porneşte în vegetaţie este de +5°C.X).5-11°C. Ruth Gerotetler. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii prunelor.. din care minim 100-120 mm în luna august. Record.+4. Ø timpurii (16. Excesul de căldură însoţit de secetă şi vânturi uscate nu este favo-rabil culturii prunului.) (COCIU. 1997).1°C. 53 . Cea mai mare densitate de pruni se găseşte în zonele în care cad 700-800 mm preci-pitaţii anual. rezistă până la -3. Tuleu gras. compoturi. Ø târzii (16. în funcţie de soi 89..VIII).. Cerinţele faţă de apă. Izotermele favorabile culturii prunului sunt 8. Astfel.VIII-15. Gerurile de revenire din februarie scad rezistenţa la ger cu câteva grade. distilate Calitatea bună a fructelor se realizează doar în zonele călduroase.

Astfel pentru consumul în stare proaspătă. cu un conţinut redus în zaharuri şi cu gust mediocru. Prunul creşte bine numai în solurile în care volumul de sol neafectat de procesele de reducţie (gleizare) la dispoziţia sistemului radicular este de minim 30%. şi 22 kg CaO s. mai ales la soiurile sensibile. Lipsa luminii determină degarnisirea bazei şarpantelor. de rărire şi fructificare în perioada de vegetaţie şi de regenerare în perioada de declin. nevoile faţă de acest factor climatic fiind satisfăcute în toate zonele pomicole.a. a. 11 kg P2O5 s. la o producţie de 15 t/ha se extrag anual din sol 36 kg N s.. brunroşcate de pădure. uscarea ramurilor din zonele umbrite. diferenţierea incompletă a mugurilor de rod şi la secetă prelungită chiar uscarea pomilor. Cerinţele faţă de apă sunt influenţate pe lângă alţi factori de portal-toi şi de soi. recomandate la hectar sunt de 120 kg N. conţinutul solului în argilă. sud-estice şi sud-vestice. Cerinţe faţă de lumină. precipitaţiile anuale şi producţia planificată. favorizează atacul de Monilinia laxa putând compromite recolta. Deşi prunul face parte din grupa speciilor cu cerinţe mijlocii faţă de lumină.. Unde nu se poate asigura apa necesară din precipitaţii se impune irigarea. Cultivaţi pe versanţi mai puţin însoriţi pomii produc fructe mai mici. Tipurile de sol favorabile culturii prunului sunt solurile brune.a. cei altoiţi pe corcoduş cerinţe mijlocii iar cei altoiţi pe zarzăr sau pe piersic au cerinţe minime. super-intensiv cu densităţi de până la 2222 pomi/ha. Prunul nu suportă nici excesul de umiditate din sol (mai greu de suportat când este altoit pe zarzăr şi mai uşor când este altoit pe franc) nici cel din atmosferă. intensiv. de consumul specific al prunului. slab colorate. tendinţa de înălţare a coroanelor. Prunul este sensibil la aeraţia solului. prunele se recoltează la maturitatea de consum când sunt destinate consumului intern şi cu 2-5 zile mai repede pentru cele destinate exportului şi cele care se transportă la distanţe mari. Se fac tăieri de formare în tine-reţe. Ploile reci din perioada înfloritului împiedică polenizarea şi fecun-darea. 70-80 kg P2O5 şi 120 K2O. Cerinţele faţă de sol la prun sunt moderate datorită sistemului radi-cular trasant care explorează un volum mare de sol. Solul în plantaţiile tinere se menţine în sistem de ogor negru sau înierbarea între rânduri şi ogor pe rând. pod-zolite. totuşi prunul preferă expoziţii sudice. prunul cere valori ale umidităţii relative cuprinse între 68 şi 72% iar în iulie 56-64%. Pomii altoiţi pe prun franc au cerinţe mari faţă de apă. clasic.. 54 . nu suportă scăderea conţinutului de oxigen.a.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE În ceea ce priveşte umiditatea atmosferică. Chiar când expoziţia este bună lumina poate deveni insuficientă în plantaţiile prea dese sau cu forme de coroană inadecvate speciei.a. prun franc) care au mare capacitate de adaptare la diferite tipuri de sol. Aceasta este o condiţie obligatorie pe toate tipurile de sol indiferent de alte însuşiri fizice sau chimice (COCIU. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii prunelor. densitatea optimă pentru soiurile aflate în cultură este de 500-600 pomi/ha. Lipsa apei se manifestă. 1997). Recoltarea prunelor se face în funcţie de modul de valorificare al fructelor. încetarea creşterii lăstarilor. dozele de s. 50 kg K2O s. prin căderea frunzelor. S-ar putea practic spune că solul nu este o problemă pentru cultura prunului mai ales datorită portaltoilor (corcoduş. Fertilizarea se face în funcţie de gradul de aprovizionare al solului cu elemente nutritive. podzoluri. Prunul se cultivă în sistem de cultură pură. La un hectar plantaţie de prun cu un număr de 200 pomi.

Caisele se folosesc pentru consum în stare proaspătă sau pentru industrializare: sucuri.4. Majoritatea soiurilor însă. 6 mg. înregistrându-se creşteri anuale de 80-120 cm cu nume-roşi lăstari anticipaţi. citat de MITRE (2002) constată că marea masă a rădăcinilor la caisul altoit pe corcoduş se situează în sol la 24 cm adâncime. CAISUL . În România. În primii ani de viaţă.28-0.06 mg vitamina B1 . fructe congelate şi deshidratate. Pe plan mondial producţia totală de caise a fost în anul 2002 de 2. Spania. anemiei etc. subfam. Europa 796 mii tone (Franţa.%. pectine 0. Timpurii de Arad. invers piramidală (Royal). ritmul de creştere a pomi-lor este foarte rapid. Pomii ajung repede la 4-6 m şi la un diametru al coroanei de 6-8 m. Fam. Na. Vârsta intrării pe rod.93%. băuturi alcoolice. gemuri.30-0. 11 mg. Practica medicală scoate în evidenţă efectul pozitiv al consumului de caise proaspete în digestie (prin reacţia alcalină a sucului). 0. încep să fruc-tifice din anul III-IV de la plantare. Extinderea caisului în cultură este argumentată şi de precocitatea. distilate.670 mii tone din care în Asia 1358 mii tone.56-1. respectiv sudul şi sud-estul ţării. Mai târziu soiurile Selena.40-23. P. compoturi. Cea mai mare ţară producătoare de caise este Turcia cu 538 mii tone. 6 mg vitamina PP. cu un total de 3 milioane pomi. S. 2-3 valuri de creştere în aceeaşi perioadă de vegetaţie.73%. Particularităţi biologice Altoit pe prunul buburuz. săruri minerale: K. raportul zahăr-aciditate 8. 10 mii hectare. Modul de fructificare. caisul are un sistem radicular mai profund decât în cazul altoirii pe corcoduş. Caisul este o specie precoce care formează muguri floriferi încă din pepinieră. Ca 15 mg.40-15.70% şi o valoare energetică de 21-77 cal. 10 mg vitamina C. Royal rodesc pe ramuri buchet iar soiurile Timpurii de Chişinău şi De Olanda pe ramuri mijlocii. Italia. citat de MITRE. 5 mg (RANDORNI. La începutul rodirii toate soiurile de cais fructifică pe ramuri lungi. 0.3 mg vitamina B2. larg piramidală (Mari de Cenad). cu potenţial ridicat de rodire. Turcia). substanţe tanoide 0. utile organismului. Germania. Principalele zone de cultură a caisului sunt cele din vestul şi sud-vestul ţării. refacerea hemoglobinei. aciditate şi alte substanţe specifice.86%. aciditate titrabilă 0. producţia de caise a anului 1998 a fost de 37 mii tone. 300 mg. Vigoarea coroanei. Mg. conţinutul în vita-mine: 7 mg vitamina A. caisele conţin: apă 79-88%. Rosaceae. După intrarea pe rod coroanele devin rare. Aceste ramuri în anul următor rodirii devin purtătoare de ramuri buchet. sferic turtită (Umberto). conţinutul bogat în zaharuri. dulceţuri. După RADU (1985).88%. proteine 0. 23 mg. Alături de ramurile mijlocii şi ramurile buchet caisul rodeşte şi pe ramuri mixte cu lungimi variabile între 30-70 cm. Forma coroanei la cais este specifică soiului putând fi globuloasă (Tivoli).03-26%. Suprafaţa apreciată ca fiind ocupată de cais este de cca. Prunoideae Importanţă. cenuşă 0. zahăr total 8. nectaruri. 55 . Cererea mare de caise este determinată de însuşirile calita-tive şi tehnologice a acestora: fineţea pulpei.20%. Caisele fac parte din grupa fructelor cele mai apreciate de consumatori. mijlocii şi anticipate.Armeniaca vulgaris Lam. PRICĂ (1971). aroma specifică. inclusiv nisipurile din sudul Olteniei. timpurietatea şi productivitatea sa. Mari de Cenad. iar producţii economice realizează în anii V-VI. Sulmona. 2002).MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 11.

Sortimentul de soiuri la cultura caisului. Spre deosebire de cireş şi prun. Mugurii din partea inferioară a coroanei şi cei de pe buchetele de mai sunt mai sensibili la ger în timp ce mugurii de pe ramurile lungi şi mai viguroase şi cei de pe valul 56 . acestea provoacă pierderea mugurilor de rod. Soiuri de cais cultivate în România (2000) Epoca de recoltat luna/decada VI/3 Timpurii de Chişinău Royal VII/1 Cea mai bună de Ungaria VII/2 Mari de Cenad VII/2 Paviot VII/3 De Olanda VII/3 Mamaia VII/2 Soiul Luizet Cais trandafiriu Umberto VII/2 VII/3 VII/3 Greutatea medie a fructelor (g) 45 55 65 80 60 60 50 75 70 55 Culoarea fructelor galbenă portocalie galben-portocalie portocalie galben-roşiatică portocalie-roşiatică portocalie-roşiatică galben deschis cu puncte roşii-violacee Roşie-vişinie portocalie-violacee Temperatura medie anuală optimă culturii caisului este de 9. Longevitatea economică la cais este de 15-20 ani. Factorii limitativi ai culturii caisului în ţara noastră îi constituie temperaturile scăzute din timpul iernii. la care lipsa albinelor com-promite recolta. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii caiselor.5. fapt ce se explică prin conformaţia organelor florale: la cais înainte de deschiderea florii. muguri de rod rezistă până la -20. gerurile de revenire şi temperaturile scăzute din perioada de înflorire.22ºC.. Tabelul 2. caisul leagă uneori chiar şi fără prezenţa albinelor. Dacă pomii au trecut printr-un an normal şi sunt bine căliţi. putându-se ajunge la producţii de 50-70 kg/pom. Temperatura. Principalele soiuri de cais avizate la înmulţire sunt prezentate în tabelul 11.5-11ºC.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Comportarea în procesul polenizării. suferind la -10.5. pistilul este strâns între stamine. Majoritatea soiurilor de cais sunt autofertile. fecundare. Pomii intră în vegetaţie după 7-10 zile cu temperaturi în aer mai mari de 6ºC. vârstă. Dacă după ieşirea din repausul obligatoriu survin zile calde urmate de geruri de revenire. legare se desfăşoară când tempera-tura aerului depăşeşte 10-12ºC. amplitudinile de temperatură. Altoit pe prun şi încadrat într-o tehnologie adecvată de cultură poate avea o longevitate eco-nomică mai mare cu 5-10 ani. Caisul este o specie pretenţioasă faţă de temperatură. asigurând astfel autopolenizarea înainte de fenofaza opti-mă înfloritului (COCIU.. fecundare şi legare.-12ºC.. Rezistenţa la ger a mugurilor de rod variază şi în funcţie de formaţiunile fructifere pe care se găsesc şi poziţia acestora în coroană. Fenofazele de înflorire. Caisul poate produce mult încă din primii ani de rodire. a căror antere crapă şi proiectează polen pe stigmat. 1993). Rezistenţa caisului la temperaturile scăzute din timpul iernii depinde de soi. Rezistenţa mugurilor la ger scade cu apropierea primăverii. momentul ieşirii din repausul obligatoriu de iarnă. Caisul nu suportă temperaturile excesive din timpul verii mai ales dacă sunt asociate cu lipsa de apă. iar în timpul vegetaţie preferă temperaturi medii de 20ºC.. Potenţialul productiv.

0 m adâncime. la înfiinţarea plantaţiilor se vor folosi forme de co-roană şi distanţe de plantare care să permită asigurarea unei bune lumino-zităţi pentru întreaga coroană. nu suportă apa freatică în apropierea rădăcinilor. amplasarea pomilor la baza pantei sau pe terenuri plane. . Zonele cele mai favorabile pentru cultura caisului sunt acelea unde temperaturile în timpul iernii nu scad sub -25°C.normarea producţiei în perioadele de ger. Rezistenţa la ger este determinată şi de agrotehnica aplicată. Nevoia de apă la cais se resimte puternic şi după recoltarea fructelor când se urmăreşte stimularea creşterilor. De asemenea. cu slabă permeabilitate pentru apă şi aer. rezistă mai bine la temperaturi scăzute. Plantaţiile de cais sunt înfiinţate în sistem clasic (333 57 . . pomii tolerează oarecum şi astfel de soluri. Deşi este cunoscută ca o specie rezistentă la secetă.alegerea portaltoilor adecvaţi în funcţie de soi şi mediul edafic. precum şi cele pietroase. degarnisi-rea semischeletului. fără drenaj aerian accentuează efectul negativ al temperaturilor scăzute. De asemenea. În faza de coacere.5-2.efectuarea cu rigurozitate a tratamentelor fitosanitare. sunt improprii culturii caisului. Insuficienţa luminii determină uscarea ramurilor de rod. cu conţinut ridicat în săruri. Astfel. drenate. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii caiselor. în zonele cele mai favorabile sub aspect climatic. cu lipsă de umiditate. 1993). Lumina. . irigarea prelungită.amplasarea plantaţiilor de cais pe terenuri uşoare.asigurarea unui regim optim de fertilizare şi irigare.utilizarea prunului ca intermediar. fructele nemaiputând fi valorificate corespunzător deoarece crapă. permeabile pentru apă şi aer. excesul de apă duce la deprecierea calităţii pro-ducţiei. reducerea diferenţierii mugurilor de rod şi maturării lemnului. preferă solurile adânci cu fertilitate ridicată. caisul răspunde bine la irigat mai ales atunci când se urmăresc obţinerea de producţii mari de fructe şi de calitate. Pe asemenea soluri pomii vegetează slab şi pier prematur. cu reacţie neutră sau alcalină.scoaterea şi arderea ramurilor şi pomilor afectaţi de apoplexie. . ca urmare a centrului său genetic în care s-a format. Solurile grele şi reci. Originar din ţările calde. . aceste cauze determinând pieirea prematură a pomilor. Solul. Sistemul radicular nu suportă excesul de apă din sol chiar dacă este tem-porar. caisul este una din speciile pomicole rezistente la secetă. chiar în fenofaze critice (COCIU. inducţia şi diferenţierea mugurilor de rod. Altoit pe zarzăr se comportă bine chiar şi pe nisipuri irigate sau neirigate. Caisul reuşeşte pe soluri mijlocii sau uşoare. Împotriva evitării apariţiei fenomenului de pieire prematură a caisu-lui se poate interveni prin măsuri preventive cum sunt: .MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE al doilea de creştere. în tot cursul zilei. De aceea ampla-sarea plantaţiilor se va face pe expoziţii sudice sau sud-estice. nisipuri în diferite stadii de solificare.obţinerea unor portaltoi noi între cais şi prun. Datorită acestei însuşiri caisul reuşeşte bine în zonele de silvostepă şi stepă unde cad cantităţi reduse de precipitaţii în jur de 400-600 mm anual. . Caisul este cunoscut ca o specie cu cerinţe deosebite pentru lumină. . fertilizarea excesivă cu azot. bogate în fosfor şi potasiu. suficiente dacă sunt bine repartizate în timp. De asemenea. Umiditatea. cu apă stagnantă sau cu apă freatică la mai puţin de 1. lutoase sau luto-argiloase. Altoiţi pe corcoduş.

0 cal%.02-0. coacerea se realizează uniform. băuturi răcori-toare.3 g proteine. nectar. Întreţinerea solului se face în sistem ogor negru sau combinat cu îngrăşăminte verzi. cu pieliţa nepubescentă şi pulpa neaderentă la sâmbure.30). Prunoideae Importanţă. forma şi culoarea caracteristice soiului. iar în caz de accidente climatice se refac uşor. După RADU (1985) fructele conţin 82-91% apă. fructoză 1.4 g aciditate titrabilă.03). B6 (0. Pentru un hectar plantaţie se recomandă următoarele cantităţi de substanţă activă: 100-120 kg N.6%. 0. arteroscleroză şi obezitate. vitamina B1 (0. Pieirea prematură a caisului (apoplexia) este un sindrom extrem de pericu-los. PIERSICUL .3-0.4 g tanoide. bacterii sau ciuperci şi dege-nerarea scoarţei trunchiului pomilor datorită gerurilor. În timpul formării fructelor se recomandă aplicarea a 4-7 udări cu norme de 400-700 m3/ha în funcţie de tipul solului. 22 mg/100 g P. 5-12 g zahăr total.4-1. Dintre glucide conţine: glucoză 1. 2 mg/100 g Na. produc mult şi constant an de an. 0. În plantaţiile moderne de cais vor trebui asigurate spaţii de răcire în care caisele vor fi depozitate provizoriu înainte de a fi transportate cu mijloace adecvate către pieţele de desfacere. În primii ani de vegetaţie se fac tăieri de formare a coroanei. 0.05).4 mg/100 g Fe. simptomatic pomul prezintă aspect clorotic. 2. B2 (0. uscări de şarpante şi în final uscarea întregului pom. Valoarea energetică este de 29. zaharoză 6. Fam. Dintre elementele minerale.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE pomi/ha.6 mg/100 g Mn. rini-chi.7 g pectine. Fructele pot fi consumate în stare proaspătă sau prelu-crată sub formă de gem. Acest sindrom este generat de următoarele cauze: atac de virusuri. distilate. iar aroma specifică soiului se manifestă intens.3-1. la distanţa de 6/5. cu pieliţa pubescentă şi pulpa aderentă la sâmbure. 8 mg/100 g Ca.2-0. 0. Piersicile sunt recomandate în alimentaţia bolnavilor de ficat. Fructele destinate transformării în dulceţuri de caise verzi vor fi recoltate înainte de întărirea sâmburelui. Recoltarea fructelor.5 m). intensiv (571 pomi/ha. creşteri reduse.05 mg/100 g Cu. Caisul reacţionează pozitiv la aplicarea îngrăşămintelor organice şi chimice.7 g cenuşă. Conţinutul în vitamine este reprezentat de acid ascorbic 58 mg/100 g.47%. compot. Pe plan mondial se cultivă patru categorii de piersici: · piersici propriu-zise cu pieliţa pubescentă şi pulpa neaderentă la sâmbure.02 mg/100 g Zn. · nectarine.0%. 17-18 g substanţă uscată. fructe deshidratate. trebuie reţinut că.0-64. pulpa este încă fermă. bolnave şi rupte. 10 mg/100 g Mg. după RANDOIN conţine 230 mg/100 g K. iar cele destinate industrializării la completa maturitate. subfam.5. procesul de maturare nu mai continuă după maturarea fructelor. ceea ce face ca fructele recoltate prea devreme să fie fade. 0. 80-100 kg P2O5 şi 80-100 kg K2O. · pavii. permiţând recoltarea integrală. fructe mici. 0.90). Pentru consum în stare proaspătă caisele se recoltează când fructele au atins mărimea.Persica vulgaris Mill. Piersicul este o specie pomicolă valoroasă datorită particularităţilor biologice ale pomilor şi însuşirilor terapeutice şi tehnolo-gice ale fructelor.43) mg/100 g. 0. 5/3. Piersicul are şi alte avantaje care justifică extinderea lui în cultură cum sunt: pomii intră repede pe rod. 0. A (0. 58 . Perioada de maturare a caiselor este în general scurtă. 0. după intrarea pe rod se fac tăieri de fructificare şi curăţire de ramuri uscate.5 m). E (0. Rosaceae. exprimată în acid malic.

Capacitatea de lăstărire anticipată. 1982). Florile fecundează în proporţie de 59-90% în funcţie de soi. La rândul lor ramurile anticipate. puţine dintre acestea au sâmburii crăpaţi (MONET citat de M. Particularităţi biologice Sistemul radicular. Piersicul înfloreşte timpuriu. Piersicul deţine după migdal locul doi în ceea ce priveşte capacitatea de lăstărire anticipată formând mai ales la pomii tineri 1-2 serii de lăstari anticipaţi pe vară. vişin. Bihor. Alături de aceasta piersicul mai rodeşte pe ramuri salbe. Piersicul altoit pe piersic franc formează un sistem radicular bogat.POPESCU şi colab. cireş.. Arad. Specificul fructificării. Fenomenul se amplifică dacă se udă abundent în perioada de la începutul întăririi sâmbu-rilor. bine ramificat care depăşeşte de 1. 12 zile după cais şi concomitent cu unele soiuri de migdal. zona municipiului Bucureşti. Ritmul şi durata creşterii fructelor. cu pieliţa nepubescentă şi pulpa aderentă la sâmbure. Pouyet. Polenizarea şi fecundarea. În ultimul timp se constată o creştere a cererii de nectarine pe plan mondial. Dolj. dacă nu se fac intervenţii de tăiere pomii se degarnisesc şi se epuizează repede producând fructe puţine şi de calitate slabă. În ţara noastră piersicul este răspândit în judeţele Constanţa. Din fructele legate cad fiziologic 30-40%. După ce se întăresc sâmburii ritmul creşterii fructelor devine cu atât mai accentuat cu cât epoca de coacere a fructelor este mai timpurie. Mayflower.. Când pomii au multe fructe. Fenomenul crăpării sâmburilor apare cu frecvenţă mare la soiurile cu coacere timpurie şi extratimpurie: Madeleine.12 g/zi iar în etapa întăririi sâmburilor creş-terea fructelor se reduce şi mai mult 0. Frunzele lui cad în a 2-a jumătate a lunii octombrie şi în noiembrie. Piersicul altoit pe migdal are un sistem radicular mai puţin dez-voltat dar mai profund decât cel altoit pe piersic franc. Piersicul începe să formeze primele fructe în anul al 2-lea de la plantare dar producţii economice se obţin începând cu anul IV. suferinzi sau supraîncărcaţi cu rod. În primii ani de viaţă pier-sicul creşte foarte viguros. O pondere prea mare de lăstari anticipaţi în coroana pomilor indică fie o încărcătură mică de fructe în anul respectiv fie o tăiere prea severă. 59 . Piersicul are o perioadă de vegetaţie lungă. În cadrul soiului deschiderea florilor se eşalonează pe o perioadă de 5-7 zile (POPESCU şi colab. condiţiile de climă.31-0. Springtime etc. salbe anticipate. În livezi intensive irigate se pot obţine 20-25 t/ha fructe. Satu Mare. O condiţie de bază este realizarea de plantaţii încheiate fără goluri. Ramurile salbe şi ramurile buchet se întâlnesc mai ales la pomii debili intraţi în declin. pot fi mixte anticipate. prun şi păr. Potenţialul productiv la piersic este foarte mare. Tăiat an de an piersicul îşi menţine permanent echilibrul între creş-tere şi fructificare pe toată durata vieţii. Această specie nu are alternanţă de rodire. buchete anticipate. Timiş. 1993). înainte de des-chiderea ei. Ciclul anual. O rărire timpurie şi intensă a fructelor accentuează fenomenul de crăpare. buchete de mai şi ramuri anticipate. şi în anii cu primăveri reci.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE · brugnone. Cardinal.7-1. Completarea golurilor se face în primii ani deoarece în plantaţii de peste 8-10 ani completarea golurilor nu mai este rentabilă. În primele 4 săptămâni după legat piersicile cresc lent 0.7-2 ori raza proiecţiei coroanei şi amplasat la adâncimea de 15-80 cm. Polenizarea se face deseori în cadrul aceleiaşi flori. Ramura de rod de bază la piersic este ramura mixtă. Înfloritul.66 g/zi. Vigoarea pomilor şi habitusul coroanei. la cca. Blazing gold. Precocitatea. vârsta pomilor. Majoritatea soiurilor de piersic sunt auto-fertile.

Dacă însă. Soiuri de piersici nectarine şi pavii (POPESCU şi ELENA VOICA. Perioada critică este. răni accidentale.Hale Elberta Flacăra Loadel 85 110 115 130 120 150 160 160 145 150 170 150 155 150 200 170 170 165 200 170 200 140 60 albă albă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă aderent aderent aderent aderent aderent aderent aderent aderent semiaderent semiaderent semiaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent aderent . optimul termic pentru înflorit fiind de 13-16ºC.25ºC.1ºC după legarea fructelor.. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii piersicilor. primăvara după pornirea în vegetaţie. În cazul altoirii pe portaltoi franc plantaţiile de piersic produc economic 14-16 ani. dacă gerul survine brusc. după o perioadă relativ călduroasă.. scurgerile iau amploare acestea trebuie curăţite până la lemn sănătos. Soiuri de piersici..5ºC. când pragul de rezistenţă la piersic este de -4. lovituri de grindină. Fiind originar din zonele calde ale Asiei Centrale. de altfel ca la majoritatea mugurilor pomilor fructiferi. Principalele soiuri de piersici. Când scurgerile sunt sporadice şi de mică intensitate nu sunt necesare intervenţii tehnolo-gice.8ºC la înflorirea deplină şi -2. piersicul manifestă cerinţe mari faţă de căldură fiind depăşit în această pri-vinţă doar de cais şi migdal.5ºC iar pentru deschiderea florilor de 10. Temperatura. cu temperaturi medii anuale de 10-11.H.5ºC. 1993) Soiul Greutatea medie a fructelor (g) Culoarea pulpei Sâmburele Madeleine Pouyet Sprintime Springold Maycrest Sprincrest Blazingold cardinale Dixired Colins Early Redhaven Jerseyland Redhaven Compact Redhaven Red top Southland Halehaven Vedete Redskin I. El creşte şi fructifică bine în zonele cu veri călduroase şi ierni blânde din arealul podgoriilor.-12ºC pot afecta mugurii de rod. atac de insecte şi boli. Longevitatea pomilor.9ºC în fenofaza de buton roz -3. În zone cu favorabilitate ajunge până la 18-21 ani. Tabelul 2. Dacă anul climatic este normal şi gerurile vin treptat mugurii flori-feri ai piersicului rezistă până la -23. temperaturi de 10. Pragul biologic pentru umflarea mugurilor este de 6. nectarine şi pavii cultivate în România sunt redate în tabelul 11. dezinfectate cu sulfat de cupru 3-5% şi acoperite cu mastic.6.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Gomoza (apariţia scurgerilor de clei) este determinată de ger..6.

sud-estice şi sud-vestice şi se vor folosi distanţe de plantare şi forme de coroană care folosesc la maxim lumina. Lumina. Acest fenomen are mai multe cauze: . determinând asfixierea rădăcinilor (la o durată mai mare de două săptămâni) sensibilizând pomii la atacul bolilor criptogamice. la care. bine drenate. piersicul răspunde bine. Fortuna şi Vesuvio. lipsa luminii în coroană este prima cauză care duce la degarnisirea ei şi duce la obţinerea de fructe de slabă calitate. Insuficienţa apei are repercusiuni negative asupra po-milor şi anume. Prin urmare plantele de piersic vor fi amplasate pe expoziţii sudice. fiind depăşit din acest punct de vedere de migdal şi smochin. Umiditatea. piersicul este o specie rezis-tentă la secetă. Un timp răcoros şi umed accentuează căderea fiziologică accentuată a fructelor. 1993). De aceea în zonele cu precipitaţii insuficiente se impune irigarea. Solul. nisipoase. turtite lateral cu pubescenţă şi pieliţă grosieră. În timpul perioadei de vegetaţie piersicul necesită 1200ºC pentru maturarea soiurilor timpurii. Printre soiurile mai rezistente la ger se numără soiurile de pavii: Babygold 7. Excesul de umiditate este şi el dăunător. soiurile de piersic: Redhaven şi Halehave. cu fertilitate mij-locie pe treimea mijlocie şi superioară a pantelor.5.. Vivian. 3000ºC pentru maturarea soiurilor târzii şi o temperatură medie de 16ºC.înrăutăţirea proprietăţilor fizice a solului. fără suculenţă. Nevoia de lumină a piersicului este mai mare decât a majo-rităţii speciilor pomicole cultivate în ţara noastră. astringente (Elberta) şi cu raport nefavo-rabil între pulpă şi sâmbure. Nectared 6. Ca tipuri de sol piersicul preferă solul brun roşcat de pădure. Alături de cais şi migdal. 61 . cerno-ziomuri. Piersicul nu suportă să fie cultivat după el însuşi decât după trecerea unei perioade de 18-20 ani de la defrişarea plantaţiei precedente. nisipuri şi soluri nisipoase. Zona favorabilă culturii este zona podgoriilor cu altitudine de 300-400 m. Piersicul necesită soluri fertile. fiind sensibil la asfixierea radiculară. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii piersicilor. Piersicul se va amplasa pe soluri uşoare. De altfel. Creşterea rădăcinilor începe cu 3-4 săptămâni înainte de înflorit şi înregistrează două maxime: unul primăvara (mai-iunie) şi altul toamna (octombrie-noiembrie). fructele rămân mici. alungite. cantitatea de lumină este de 4 ori mai mică decât în câmp.MATERII PRIME VEGETALE Soiul Greutatea medie a fructelor (g) Culoarea pulpei SEVASTIŢA MUSTE Sâmburele Fortuna Babigold 5 Vivian Andras Babigold 7 Babigold 9 145 140 140 170 185 170 galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă semiaderent aderent aderent aderent aderent aderent Nevoia de frig a piersicului este de 750-1200 ore (în funcţie de soi) cu temperaturi inferioare pragului biologic (POPESCU şi colab. Cercetările făcute la soiul Elberta arată că în interiorul coroanei. Indiferent de tipul de sol pânza de apă freatică va trebui să fie sub adâncimea de 2 m. aceasta datorită fenomenului de obo-seală a solului. Conţinutul în calcar activ nu va trebui să depăşească 7% în cazul altoirii pe piersic franc şi 15% în cazul altoirii pe migdal.5 şi 7. soiurile de nectarine: Nectared 4. putând fi cultivat fără irigare în zone cu precipitaţii peste 550-700 mm anual. profunde. cu un pH cuprins între 5.

.25:0.acţiunea toxinelor produse de sistemul radicular (amigdalină bogată în acid cianhidric). 8 g K2O la m2 s. 247 g/ha zinc şi 138 g/ha bor. Ambalarea piersicilor pentru piaţă se face în lădiţe de diferite tipuri: de lemn. consum unilateral de macro. se iau măsuri pentru a fixa ambalajele.tulburări de nutriţie. 50-60 kg P2O5 şi 90-120 kg K2O s. Recoltarea fructelor trebuie să se facă cu mare atenţie pentru că loviturile pieliţei duc la lemnificarea pulpei. Această lucrare poate aduce un spor de producţie cu 30-50%. material plastic sau carton. POPESCU şi colab. hârtie pelur pentru capitonarea lăzilor. se folosesc mai ales pentru export unele materiale auxiliare cum sunt: platouri alveolare din policlorură de vinil sau polis-tiren./ha. în perioada întăririi sâmburilor. 32 kg/ha fosfor şi 131 kg/ha potasiu la care se adaugă un consum ridicat de calciu şi magneziu respectiv 152 kg/ha şi 31 kg/ha. Desfundatul se realizează la 6080 cm cu două luni înainte de plantare.dezvoltarea unei microflore şi microfaune dăunătoare. 12 g P2O5. Se vor evita terenurile infestate cu nematozi iar în caz contrar se va trata cu nema-tocide specifice. . Recoltarea în această fază se face în 2-3 reprize deoarece fructele se maturează eşalonat pe pom.8-1. banderole.. De asemenea. Astfel. 1993). Recoltarea se face în lădiţe. Transportul piersicilor trebuie făcut cu mare grijă pentru a nu rea-liza pierderi. P2O5 şi K2O la ha. iar anual 120-150 kg N. etichete. Momentul de recoltare a fructelor se face în funcţie de distanţele la care urmează să fie valorificate acestea. în special N şi K. ogor cultivat. 213 g/ha magneziu. 1993) recomandă următoarele norme de administrare a îngrăşămintelor: .a.în plantaţiile tinere: 5 kg gunoi de grajd + 16 g N.a. În zonele unde nivelul precipitaţiilor este sub 550 mm se recomandă irigarea plantaţiilor de piersic. după MME HUGUET (citat de POPESCU şi colab.şi microelemente. Principalele sisteme de întreţinere ale solului sunt ogor negru. Înainte de desfundat se execută fertilizarea de bază cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. 600-800 kg/ha superfosfat şi 150-200 kg/ha sare potasică. Udările din cursul perioadei de vegetaţie se vor face la plafonul de 273 din intervalul umidităţii active pe o adâncime de 100 cm în cazul cerno-ziomurilor şi solurilor brune şi 150 cm pentru solurile nisipoase sau nisipuri solificate. Dacă trebuie transportate la distanţe mari recoltarea se face în faza de pârgă. (1982. găleţi şi se transportă la halele de sortareambalare. administrarea la intervale de 4 ani a 30-40 t/ha îngrăşăminte organice. la intrarea fructelor în pârgă (la soiurile timpurii şi semitimpurii) şi încă 1-2 udări în august. După TROCMÉ şi GROS citaţi de POPESCU şi colab.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE . Piersicul consumă cantităţi mari de elemente nutritive. Consumul de microelemente este şi el ridicat. încărcătura să fie astfel făcută încât să 62 . Aceasta corespunde cu schimbarea culorii pieliţei din verde în galben şi când pulpa pierde din tărie.. Urmează celelalte lucrări specifice înfiinţării unei plantaţii pomicole. Astfel. ogor erbicidat. (1993). coşuri. consumul anual de elemente fertilizante la piersic este de 144 kg/ha azot.în plantaţiile pe rod.a. Momentele optime de udat sunt cu 2 săptămâni înainte de înflorit.încorporarea cu 2-3 luni înainte de plantare odată cu desfundatul. a unei cantităţi de 40-60 t îngrăşăminte organice şi câte 100 kg s. . . Raportul optim dintre macroelemente N:P:K este de 1:0. este de 521 g/ha fier. Recoltarea piersicilor.

La -1. gemuri. Rădăcinile înregistrează două valuri de creştere: primul în aprilie-mai şi al doilea în octombrie-noiembrie. Partea aeriană. Rosaceae. În SUA a fost introdus la mijlocul secolului al XVII-lea.Cerasus avium L. compoturi. jeleuri. 63 . Cireşul este o specie foarte veche. în depozit se va asigura o tempe-ratură de -0. mai întâi în Asia. Germania. cireşul are o creştere lentă după care se comportă ca o specie cu creştere viguroasă. apă 75. o umiditate a aerului de 85%. Botoşani.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE permită circulaţia aerului în toată masa de fructe. Franţa.+1. Pentru păstrarea temporară. În ultimii ani. lichioruri.49-1. 0. Cele cca. Temperatura de transport va fi de până la 3ºC. România etc. Bulgaria. 5% CO2 şi 92% azot. CIREAŞĂ (1974). B1.7-18. În cultură a fost introdus în urmă cu 2500 de ani. Prunoideae Importanţă. Cireşele se pot consuma în stare proaspătă sau prelucrată (dulceaţă. Particularităţi biologice Sistemul radicular. altoite pe mahaleb.63% proteine brute. caracteristic acestei specii fiind fenomenul de etajare naturală. subfam. cireşul se pretează în plantaţii de aliniament. 15% în America de Nord. După plantare. În ţara noastră suprafaţa ocupată cu cireş reprezintă aproximativ 3% din suprafaţa pomicolă.000 tone din care peste 60% se realizează în Europa. Valoarea alimentară ridicată este dată de compoziţia chimică a fructelor. săruri minerale de Ca. Cluj. Neamţ. Dacă temperatura aerului depăşeşte 25-30ºC este necesară prerăcirea fructelor înainte de recoltare. Argeş. B2.2. Fe. Iugoslavia. peste 70% din rădăcini găsindu-se la adâncimea de 0-40 cm. apoi în Europa de către romani.39% substanţe pectice. Raza sistemului radicular depăşeşte de 2. sistemul radicular este mai profund respectiv mai superficial la soiurile cu coroană globuloasă altoite pe cireş sălbatic. cca.5.8% zahăr total. Spa-nia. siropuri.5-3 ori raza proiecţiei coroanei.. P. vitamine (C.4-89. Tehnologia de cultură este relativ simplă. 2. terapeutice şi comerciale a fructelor. găseşte că la soiurile cu coroană piramidală. E. Principalele ţări producătoare din Europa sunt: Italia. 10% în Asia şi aproximativ 1% în America de Sud. Cultura cireşului prezintă o importanţă deosebită dato-rită timpurietăţii. Arhitectonica sistemului radicular depinde în mare măsură de modul de ramificare al soiului şi de portaltoi. După date medii FAO producţia mondială de cireşe este de apro-ximativ 1. Dacă fructele sunt destinate consumului imediat recoltarea se face la maturitatea de consum. provitamina A). Fam.. Ramificarea la cireş este de intensitate redusă.5ºC fruc-tele îngheaţă.-1. valorii alimentare. în primii ani de viaţă. produse de cofetărie etc.54-1. elemente ce justifică cultura din punct de vedere economic. fructe confiate.37% acizi organici.5ºC. Vrancea.6. 4 milioane de pomi se cultivă în judeţele Iaşi.. 0. Datorită portului înalt şi aspectului decorativ. CIREŞUL .). transportul piersicilor destinate exportului se face cu mij-loace de transport frigorifice. Sistemul radicular la cireş este relativ superficial. Cura de cireşe timp de o lună de zile ajută la slăbirea obe-zilor. cunoscută în China şi Europa de peste 5000 de ani. Ele conţin 7. K.. Vaslui. Majoritatea soiurilor au la început un port dresat care după intrarea pe rod se deschide coroanele devenind invers piramidale sau chiar pletoase (Oliva Ramon).06-0.500. 0. Durata de păstrare este de 40-50 zile în condiţii de 3% O2. costurile moderate.

precoce.. Punct stilar aşezat întro mică depresiune vizibilă. 1993). Pom de vigoare mijlocie cu coroană turtită. Majoritatea soiurilor de cireş sunt auto-sterile (mai puţin soiul Stella) ceea ce obligă gruparea în parcele a 3-4 soiuri infertile cu aceeaşi epocă de înflorit. foarte apreciate la consum. Pomul este de vigoare mijlocie. Armonia. dulce. Roşii de Bistriţa. culoare de bază galben-cerat. iar cea de acoperire roşu aprins. Fruct mic sau mijlociu tronconic. Pulpa este semipietroasă. 2002). Cele mai importante soiuri cultivate la noi sunt: Früheste der Mark (Cea mai timpurie). sucu-lentă. cu coroană sferică. Fructe mari cordiform-rotunjite. Pulpa. GROJER. Ramon Oliva. iar în perioadele mai reci chiar trei. soi autofertil. Fructul este mare. Stella. Cireşul înfloreşte după migdal. Maturare în decadele 2 şi 3 ale lunii iunie. Pulpa este albă-gălbuie. soi creat la Institutul Agronomic “N. negre. slab acidulată. Se maturează în a 2-a decadă a lunii iunie. Bigarreau Moreau. Realizarea unei recolte bune este determinată de polenizarea a 30-50% din flori (GOZOB. Fructul este de mărime mijlocie. destul de dulce. soi viguros. productiv. Fructul este mare. roşie-roz. armonios acidulată. timpuriu. Coacere în decada a 3-a a lunii iunie. cu coroană conică. de culoare galbenă. soi obţinut din încrucişarea soiurilor Boambe de Cot-nari şi Pietroase Napolen. Pietroase de Cotnari (Boambe de Cotnari). de calitate foarte bună. două săptămâni. gust foarte bun. Din fiecare mugur florifer se formează o inflorescenţă cu 2-4 flori. moale. În cadrul acestei specii există soiuri care fruc-tifică preponderent pe buchete de mai (Van. productiv. suculentă. fructele de mări-me mijlocie. de origine Canadiană. Pomul este viguros. cu maturare în prima decadă a lunii iunie. acoperit cu roşu carmin. Pomul este viguros. cais şi piersic şi aproape în acelaşi timp cu majoritatea soiurilor de prun şi păr. Înfloritul. sferic. citaţi de MITRE. cu pulpa semipietroasă. 64 . Cerna. Polenizarea şi fecundarea. soi creat la Staţiunea Bistriţa din încrucişarea soiurilor Hedelfinger şi Germersdorf. de culoare roşie. foarte dulce. Maturare în decada a 2-a şi a 3-a a lunii iunie. Pulpă roşie deschis. cere agrotehnică foarte bună. Jubileu 30. sucu-lentă. soi originar din centrul Cotnari (jud. colorate în roşu închis. cordiform-rotunjit. plăcută la gust. dulce. Bigarreau Morreau). Fructul este sferic. uşor acidulat. sferic. ramuri plete şi buchete alungite. soi originar din Franţa. 1976. dulce. Culoarea roşie se inten-sifică la maturitatea până devine neagră.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Specificul fructificării. cu coroană sferică. 1971. pulpă pietroasă. cu coroană sferică uşor dresată. La cireş polenizarea este entomofilă. Înfloritul durează cca. ovoid turtite. de culoare roşie. Sortimentul cultivat în prezent în România asigură fructe proaspete pe o perioadă de 40-45 de zile. Principalele soiuri de cireş cultivate în ţara noastră. uşor acidulat. gălbuie-albicioasă. uşor turtit dorsoventral. Pomul de vigoare mijlocie cu coroană conică. mare. tronconic. Pomul este viguros. Fructul este mare. Negre de Bistriţa. de culoare roşie.Bălcescu” Bucureşti. are origine franceză. ajunge la maturitate la mijlocul lunii mai. Mugurii floriferi se formează în procent de 75% pe ramurile buchet şi numai 25% pe ramuri mijlocii sau lungi (ROŞU. însă majoritatea soiurilor fructifică atât pe buchete de mai cât şi pe ramuri mijlocii şi lungi. Pomul este viguros. puţin acidulată şi cu urme de amăreală. citat de POPESCU şi colab. Fruct de formă sferică de culoare roşu închis. Iaşi).

Pulpa este pietroasă. Productivitatea este cuprinsă între 6-8 t/ha (Ramon Oliva. Pe partea dorsală prezintă o brazdă largă şi superficială. Pomul este destul de viguros. la maturitate aproape negru. Stella). iar pe partea ventrală de-a lungul căreia există o linie de culoare mai închisă. Maturare concomitent cu Gemersdorf. foarte bună pentru masă şi industrializare. Deşi este o specie relativ rustică. colorat în galben auriu.5ºC. apa-riţia primelor fructe semnalându-se în anul III-IV de la plantare. Pulpa. iar a celor de vigoare mijlocie şi mică altoite pe portaltoi de vigoare medie este de 20-30 ani. Morreau) şi peste 11 t/ha (Timpurii de Bistriţa. Cireşul este o specie precoce.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Germersdorf (Bigarreau Germersdorf). Uriaşe de Bistriţa. Pietroase galbene Dönssen (Bigarreau Jaune Dönssen). cu coroană larg conică. uşor acidulată. iar trunchiul şi ramurile până la -30ºC dacă gerurile survin treptat şi pomii sunt pregătiţi pentru iernare. cordiform rotunjit. Fructele obţinute în interiorul coroanei deşi roşii sunt cele mai acide. etajare natu-rală). Cireşul nu suportă arşiţa verii. soi german. Fructul este foarte mare. Uriaşe de Bistriţa. Majoritatea autorilor apreciază că temperatura medie anuală. Pomul este viguros cu coroană sferică. Germesdorf). În cultură cireşul preferă expoziţii bine luminate. Pomul este viguros. cu gust excelent. anul VI (Uriaşe de Bistriţa. mediocră pentru masă. Cireşul înfloreşte la 15-17 zile după ce temperatura aerului depă-şeşte 8ºC şi după ce s-au acumulat cca. Fructul este foarte mare. cireşul este preten-ţios faţă de temperatură. Lumina. Germesdorf. Pulpa pietroasă. pieloasă. culoare roşu închis. Stella). crocantă. 320ºC. foarte bună pentru dulceaţă şi compot. Armonia. Cireşul este o specie foarte pretenţioasă faţă de lumină fapt demonstrat şi de particularităţile sale de creştere (coroană rară. boli criptogamice şi creş-terea este mult diminuată. cordiform alungit rotunjit la vârf ca un deget. soi de origine germană. respectiv treimea mijlocie şi superioară a pomilor. iar zonele cele mai favorabile sunt cele cuprinse între izotermele de 14-16ºC în luna mai respectiv zona de deal cu altitudini de 200-500 m. Insuficienţa luminii determină apariţia de scurgeri cleioase. Jubileu 30). mugurii floriferi rezistă până la -24ºC. cordiform. 9-10 t/ha (Früheste der Mark. cu coroană sferică. opti-mă culturii cireşului este de 10. Pulpa. Tim-purii de Bistriţa. sferic trunchiat până la ovosferic bombat de culoare roşie negricioasă. Pomul este de vigoare mijlocie. roşu închis cu nume-roase dunguliţe scurte de culoare gălbuie care se observă prin transparenţă. Fruc-tul este mare. Temperatura medie zilnică necesară pentru desfăşurarea normală a înfloritului este de 10-14ºC. Este unul din-tre cele mai răspândite şi valoroase soiuri vechi. cu coroană sferică. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii fructelor Temperatura. suculentă. Bigarreau. Faţă de ger are o rezistenţă mijlocie. de calitate foarte bună. Soiurile timpurii sunt cele mai pretenţioase faţă de lumină. Longevitatea economică a soiurilor de cireş viguroase este de 30-40 de ani. Hedelfinger (Hedelfinger Riesenkirsche) soi german. dulce. dulce. gălbuiealbi-cioasă. Fructul este mare sau foarte mare. Se maturează în decada întâi a lunii iulie. dulce amăruie. La partea ventrală fructul are o teşitură evidentă care începe de la jumă-tatea lui spre vârf şi îl ascute ca o pană. 65 . Recolte economice se obţin însă începând din anul V (Van. Roşii de Bistriţa. Vârsta intrării pomilor pe rod.

În general. 5-8 g/m2 P2O5. este necesară în anii secetoşi şi în zone cu mai puţin de 550 mm precipitaţii anual. dacă sunt pro-bleme. în special la soiurile târzii cu pulpa pie-troasă. scurgeri gomoase şi chiar uscarea pomilor. Altoit pe franc sau vegetativ. cu un conţinut de calciu de 4-6% şi cu apa freatică sub 1. în perioada întăririi sâmburilor şi după recoltarea fruc-telor. Terenul destinat plantaţiilor de cireş va fi pregătit după tehnica nor-mală pentru înfiinţarea plantaţiilor pomicole cu aplicarea fertilizării de bază (60-70 t gunoi de grajd. În livezile tinere intensive. 300-400 kg P2O5. În plantaţiile tinere se recomandă administrarea sub proiecţia coroanei a 5-6 kg gunoi de grajd. În zonele în care precipitaţiile depăşesc 700 mm şi pe terenuri în pantă se poate aplica înierbarea totală cu întreţinerea pomilor sub coroană în terase indi-viduale.0 m. Precipitaţiile abundente în perioada coacerii fruc-telor determină crăparea acestora.5-2. amplasate în zone plane sau cu pantă mică. el preferă soluri mijlocii sau uşoare. Consumul specific al acestei specii este de 40 kg/ha azot.şi microelemente. permeabile. În plantaţiile pe rod. 1993). Tăierile de formare a coroanelor se aplică începând din anul plan-tării prin scurtarea verigilor la o înălţime dată de înălţimea trunchiului la care se adaugă distanţa pe ax între primele două şarpante corespunzătoare formei de coroană realizată. de asemenea. sensibilă la excesul de apă din sol care uneori duce la reducerea excesivă a creşterii. Odată cu fertilizarea. în cazul unor atacuri puternice. poate duce chiar la pieirea pomilor. 55 kg/ha calciu pentru o producţie de 14 t/ha (POPESCU şi colab. desfun-dat. Epoca cea mai bună de plantat este ca şi pentru celelalte specii pomicole toamna. 2002). Cireşul este o specie pretenţioasă la aprovizionarea solului cu macro. 1993). revene. Fazele critice pentru apă în cultura cireşului sunt: cu o săptămână înainte de înflorit. profunde. 80 kg P2O5 şi 60 kg K2O anual.. Acest fenomen este mai accentuat când cireşul este altoit pe mahaleb. 30 kg/ha potasiu. terenul se întreţine sub formă de ogor negru. 200-300 kg K2O). cireşul necesită un nivel al precipitaţiilor de 650-700 mm anual. Solul. Astfel. În plantaţiile tinere se 66 . un nivel al precipitaţiilor anuale de 550 mm este suficient pentru aprovizionarea cu apă a cireşului. 5-8 g/m2 K2O. prelucrat teren desfundat.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Umiditatea. Această specie este. Umiditatea atmosferică ridicată (peste 75%) în perioada maturării fructelor favorizează atacul ciupercilor Cocomyces hiemalis şi Monilinia laxa. nivelat. În zonele cu precipitaţii peste 600 mm se poate recurge la înierbarea alternativă a intervalelor cu prelucrarea solului pe rândul de pomi. Cireşul manifestă pretenţii ridicate faţă de sol. evident în funcţie de soi şi portaltoi. cu până la 550 mm precipitaţii. calde. Detalii privind formarea fiecărui tip de co-roană sunt prezentate în lucrarea Pomicultură aplicată (MITRE. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor Cireşul nu se plantează după el însuşi decât după o perioadă mai lungă de timp. fertile. Irigarea plantaţiilor. 11 kg/ha fosfor. în cazul altoirii pe mahaleb.. Prima ciupercă. Cerinţele faţă de apă sunt moderate şi influenţate de portaltoi. în zonele cu precipitaţii sub 600 mm anual şi în cultură neirigată se administrează 20-30 t gunoi de grajd la 2-3 ani şi anual 80 kg N. datorită fenomenului de oboseală a solului. se tratează solul contra dăunătorilor din sol şi se ameliorează după caz cu amendamente (la pH sub 5 se aplică 10-20 t de amendamente de calcar). Pe solurile cu reacţie acidă pronunţată se aplică 120 kg de nitro-calcar (POPESCU şi colab. 10-15 g/m2 N.

0. fructele conţin 13. Rosaceae. 46-92. După recoltare la cireşe încetează procesul de maturare. 2002). şi la atenuarea stresului psihic şi anemiei.3 mg% Ca. vişinul ocupă 4. Foarte sensibile la transport şi expunere solară sunt soiurile cu pieliţa deschisă la culoare şi pulpa moale (2-3 zile).1 din care: glucide 251. 0. Importanţa terapeutică: vişinele contribuie la întârzierea procesului de îmbătrânire prin îmbunătăţirea compoziţiei chimice a sângelui.21-1. adică 6. 21-26 mg% fosfor. 67 .8-1.5 mg%) B1. citat de MITRE.15-0.94-1.MATERII PRIME VEGETALE 3 SEVASTIŢA MUSTE recomandă 2-3 udări cu 200-250 m /ha în lunile de vară.Cerasus vulgaris Mill.1) (RADU. substanţele minerale cu 4-5% iar suculenţa cu 11% la soiul Pietroase Napoleon (MITRE. Cireşele pentru consum în stare proaspătă se detaşează manual de pe ramuri prin prinderea de peduncul şi răsucirea lui.4 mg% zaharuri.2% din numărul total de pomi. Consumul de vişine participă la ameliorarea şi vindecarea bolilor renale.5ºC.. După recensământul din 1979. alegându-se din pom doar cele care fac obiec-tul recoltării. diabe-tice. caroten (0.8. 0.000 vişini. 2002). E (0. la interval de câteva zile.9% substanţă uscată. cele destinate pentru transport pe distanţe lungi. La această temperatură fructele rezistă 12-14 zile. lipide 13. eventual cu 2-3 zile înainte. Este o plantă meliferă foarte bună.2.8-19.9 mg% acizi organici. VIŞINUL . în ţara noastră. Ambalarea fructelor se face în lădiţe de 6-10 kg. proteine 15.12-2. fructe) având însuşiri antisep-tice sunt folosite în medicina populară şi în conservarea produselor alimen-tare (BĂDESCU şi colab.35 mg% substanţe tanoide. Recoltarea se efectuează în trei etape. flori. Concomitent cu recoltarea se face şi presortarea fructelor.95 mg%). Temperatura optimă pentru transport şi păstrare este de -0. acid folic (0. Fam. Toate organele plantei (frunze. 5-19. 2002).06-0. 2002). Ceaiul din pedunculul fructelor. 0. În plantaţiile pe rod se recomandă 4 udări cu 300-400 m3/ha În plantaţiile de cireş se aplică tăieri de întreţinere.1 mg% proteine. Recoltarea fructelor este cea mai dificilă şi mai costisitoare lucrare din toată tehnologia de cultură.52 mg%).5 mg% potasiu.9-23. citat de MITRE.320. Fructele pentru industrializare se pot recolta mecanizat prin scuturare pe prelate. 1985.7. zahărul cu 2-3%. hepatice. 1984. În perioada de pârgă. fructificare şi regenerare. 1977. De aceea cireşele se culeg la maturitate deplină.04-0. Valoarea energetică este ridicată (total 280. Prunoideae Importanţă. ambalare şi transport (5-6 zile). 7-20 mg% magneziu. Înainte de recoltare cu 10-15 zile se recomandă stropirea cu Ethrel (500 ppm) în amestec cu acid fosforic 85% (1600 ppm) (MITRE. Vişinul este o specie rustică cu tehnologie relativ simplă ce reuşeşte în toate zonele pomicole ale ţării.32 mg%). Importanţa alimentară rezidă din compoziţia chimică a fructelor. terapeutice şi tehnologice caracteristice fructelor sale. 3. vitamine: PP (0. cardiovasculare. 2. Soiurile cu pulpa pie-troasă sunt mai rezistente la recoltare. subfam. cu 7-15 zile înainte de cules mărimea cire-şelor creşte cu 25%. Prin-cipalul neajuns al acestei culturi este că în unii ani vişinul leagă puţine fructe şi dă recolte mici. Astfel.4-1 mg% pectine. Importanţa culturii vişinului este dată de însuşirile alimentare. bogat în potasiu este diuretic. B2.

roşu 21-22. Mai răspândite sunt: Nana. industrie . forma. Precocitatea şi potenţialul productiv.2 m). Tabelul 2. industrie consum. Producţii economice se obţin începând din anul V de la plantare când se obţin producţii de 25-30 kg/pom. vişiniu 68 Calităţi pentru consum consum. în primii ani de viaţă şi de rod coroana la vişin este relativ deasă. Mocăneşti. marea masă a rădăcinilor fiind si-tuată între 20 şi 65 cm adâncime. Bistriţa. Italia.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Ţări mari cultivatoare: Germania. Cele mai multe soiuri de vişin încep să rodească din anul III sau IV de la plantare. Principalele soiuri de vişin cultivate în România (POPESCU şi colab. În coroanele dese apar formaţiuni fructifere slabe iar semischeletul se degarniseşte. dar la această vârstă producţiile nu depăşesc 2-5 kg/pom. Deva. 1987). cele mai mari producătoare de vişine sunt judeţele: Iaşi (cca. sferică. vişiniu 18-20. este necesară polenizarea încrucişată (COCIU şi colab. Altoit pe mahaleb vişinul se înrădăcinează mai profund. vişiniu 20-21. Ilva. vişiniu 21-22. cu capacitate mare de ramificare şi drajonare.700 ha. 1993) Epoca recoltării luna/decada Ţarina VI/1 Timpurii de Piteşti VI/1-2 Timpurii de Cluj VI/1-2 Mari timpurii VI/1-2 Timpurii de Tg. Morella neagră.. vişiniu 18-20. Partea aeriană. Principalele soiuri de vişin. 7000 t anual). Pitic de Iaşi. Sistemul radicular înregistrează două valuri de creştere. sferică. După Anuarul Statistic din 1995. Aproximativ 70% din rădăcini sunt situate la adâncimea cuprinsă între 20 şi 30 cm. Puţine rădăcini verticale pot pătrunde în sol până la adân-cimea de 2-3 m. sferică. Vişinul creşte ca pom de talie mijlocie sau ca arbus-toid. Arad. Grecia. Mocăneşti 16. sferică. Cluj. vişiniu 16-18. după căderea frunzelor. cu o producţie anuală de 40. industrie consum. Cele mai recomandate soiuri de vişin sunt 18. unul primăvara până la începutul verii şi celălalt toamna. Particularităţi biologice Sistemul radicular. Nana. Mureş. Datorită lăstăririi anticipate şi bunei capacităţi de ramificare. Altoit pe vişin comun vişinul dezvoltă un sistem radicular superficial amplasat pe profilul între 15 şi 60 cm.. industrie consum. Raza sistemului radicular la pomii cu talie maximă poate depăşi de două ori şi jumătate raza proiecţiei coroanei. vişinul împreună cu cireşul. Soiuri foarte productive sunt: Schattenmorelle. Vâlcea). culoarea 18-20. sferică. Pentru unele soiuri valoroase. roşu 20-21.Jiu VI/3 Crişana VI/3 Dropia VI/3 Mocăneşti VI/3 Oblacinska VII/2 Nana VII/2 Ilva VII/2 Scuturător VII/1 Soiul Fructul mărimea (mm). vişiniu 16-18. cum ar fi Crişana. sferică. industrie industrie industrie industrie industrie industrie industrie consum. sferică. industrie consum. în România. Longevitatea economică a soiurilor de vişin este de 25-30 de ani. Oblacinska (autofertile). Alba. sferică. vişiniu 20-22. La pomii pe ră-dăcini proprii sistemul radicular este trasant (până la 4 m distanţă de trunchi) şi superficial (rădăci-nile verticale ajung la 11. vişiniu 21-22. tronconică. În România.000 tone. Turcia. ocupă 14.7. roşu.7). din care 17 sunt noi (tabelul 2. Vişinul este o specie foarte pre-coce. sferică. vişiniu 21-22. sferică. Spania. sferică.

Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor Plantaţiile de vişin. umede şi reci. plane sau cu pantă mică. Pentru o mai bună utilizare a terenului în primii ani după plantare se pot cultiva intercalat diferite plante cu condiţia să fie de talie joasă. P2O5 şi 120 kg s. datorită rusticităţii speciei pot fi înfiinţate în majo-ritatea zonelor pomicole ale ţării. Temperatura. roşu consum. compacte. În plantaţiile tinere de vişin şi în zonele cu suficiente precipitaţii solul se va întreţine ca ogor negru cu prelucrarea mecanică a solului pe intervalul dintre rânduri şi manual sau mecanic pe rând. Pentru a realiza culturi rentabile. Ilva. fiind o specie mai rustică are o plasticitate ecologică mai mare. sferică. În sistem irigat se poate cultiva şi pe nisipuri. Terenul destinat plantaţiilor de vişin va fi fertilizat cu 40-50 t/ha gunoi de grajd. Dimpotrivă. Timpurii engleze. roşu 21-22. precum şi solurile sărăturoase în care piere prematur. 120 kg s. În vede-rea corectării reacţiei acide a solurilor se va aplica carbonat de calciu în cantitate variabilă (2-3 până la 5-6 t/ha). Lumina.. per-meabile. Apa. Oblacinska. Plantaţiile intensive trebuie însă amplasate pe soluri fertile. În fenofaza de umflare a mugurilor rezistă până la -12°C. vişinul reuşeşte pe o gamă variată de soluri. mugu-rii rezistând până la -30°C. Scuturător. Rezis-tenţa la ger variază de la un soi la altul. industrie industrie industrie industrie industrie industrie Influenţa factorilor climatici asupra calităţii fructelor Faţă de cireş. uşor alcaline. N. Soiurile arbustoide au preten-ţiile cele mai reduse faţă de lumină. iar florile deschise şi fructele legate rezistă până la -2. 120 kg s. Diferenţierea optimă a mugurilor floriferi s-a obţinut la 30.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Vrâncean Schattenmorelle Nefris Meteor Bucovina Pitic de Iaşi VII/2 VII/2 VII/2 VII/2 VII/3 VIII/1 18-20. tronconică. roşu 18-20. mai rezistente sunt soiurile Morela neagră. tronconică. unde lipseşte drenajul şi curenţii reci de aer sunt frecvenţi. Dintre sâmburoase este specia cea mai rezistentă la ger. vişinul trebuie cultivat în sistemul intensiv şi superintensiv.a. roşu 16-18.000 lucşi/oră/soi (TĂRÂŢĂ. Hortensia. Având sistemul radi-cular mai superficial poate valorifica şi soluri mai subţiri. citat de POPESCU şi colab. Mocăneşti. Vişinul are pretenţii moderate faţă de lumină putându-se cultiva chiar şi pe expoziţii N-E sau N-V. 1993). Ţarina. vişinul. Nu se vor amplasa plan-taţii de vişin pe văile unde stagnează apa. Pomii altoiţi pe mahaleb reuşesc mai bine pe terenurile mai uscate decât cei altoiţi pe vişin sau pe rădăcini proprii. Pragul biologic pentru pornirea în vegetaţie la vişin este de 8°C. Astfel. Dropia. vişiniu 20-22. mai ales în zonele secetoase.a. 69 . iar mai sensi-bile Crişana. în regiunile sudice şi mai secetoase se va amplasa spre baza pantei şi pe expoziţii NE-NV. să nu fie concurente pentru pomi şi să nu acumuleze în organele comestibile pesticidele care se folo-sesc pentru întreţinerea plantaţiilor de vişin. în funcţie de valorile pH-ului. exceptând solurile grele. Vişinul reuşeşte atât în zone cu precipitaţii de 400-500 mm aşa numite secetoase cât şi în cele umede (700-800 mm precipitaţii anuale). Pentru valorificarea terenurilor cu pantă mai mare se pot înfiinţa plantaţii clasice. sferică. sferică. Solul. cu condiţia ca panta să nu depăşească 25%. Dacă se alege în mod judicios portaltoiul.a. scheletice. Vişinul se va amplasa pe terenuri mecanizabile în treimea mijlocie şi superioară a pantelor dacă solul are suficientă umiditate. Umiditatea atmosferică ridicată în perioada înfloritului favorizează atacul de Monilinia laxa. vişiniu 18-20. sferică. K2 O.2°C.

Momentele critice pentru apă sunt ca şi la cireş. în zone cu precipitaţii sub 550 mm anual. Fructele se recoltează la maturitatea deplină. K. În livezile tinere.Juglans regia. cu 7-10 zile.3-2. 6-8 g K2O odată cu arătura adâncă. Nucul este important pentru fructele sale care reprezintă un aliment complex şi complet. La vişin se aplică tăieri de formare. odată la 2-3 ani. 12-25% substanţe proteice. imediat după recoltarea fructelor. Fe. Vişinele se coc mai eşalonat decât cireşele şi se ţin bine pe ramură până la maturitatea deplină. 2. unde se păstrează 6-9 ore şi apoi sunt supuse prelucrării. citat de MITRE. Înainte de recoltare. pomii se stropesc cu acid 2-cloretilfosforic 500 ppm. fructele se introduc în vase cu apă rece (10-12°C) pentru a nu li se păta pieliţa. îngrăşămintele se administrează local. pe o stare normală de aprovizionare a solului se recomandă următoarele doze medii: Ø în zonele cu suficiente precipitaţii: 20-30 t gunoi de grajd. 524% hidraţi de carbon. Nucul este o specie foarte valoroasă. iar în livezile pe rod pe toată suprafaţa (ogor negru) sau pe zona prelucrată sau erbicidată (în cazul înierbării). 1. B1. Ca). Fam. anual 80-120 kg N şi o dată la doi ani 50-70 kg P2O5 şi 50-70 kg K2O la hectar. Pe terenurile în pantă şi cu suficiente precipitaţii se poate recurge la ţelină iar spaţiul de sub proiecţia coroanei să se prelucreze manual şi să se erbicideze. fructele se recoltează manual. se admi-nistrează anual la m2 4-5 g N iar la 2-3 ani 6-8 g P2O5.5-5 kg/ha substanţă brută şi Gramoxone 3-4 litri/ha în 400-500 litri apă). plantă medicinală şi decorativă. iar rândul se poate întreţine erbicidat (Roundup. În livezile pe rod. 2002). plantă tehnică. vitamine A. fiind în acelaşi timp pom fructifer. P. P şi îndeosebi vitamina C. Glifogan. 3-4 litri/ha în 100 litri apă. anual 60-80 kg N şi o dată la doi ani 40-60 kg P2O5 şi 40-60 kg K2O. Irigarea se recomandă în livezile tinere şi cele pe rod. intervalul dintre rânduri se poate înierba. Mg.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE După ce pomii intră pe rod. Zn. 1 kg de miez de nuci echivalează cu 6500-7000 calorii. Norma de recoltare este de 30-50 kg/muncitor/zi. iar cele des-tinate pentru transport pe distanţe lungi cu 2-3 zile înainte.8. cu peduncul concomitent făcându-se şi operaţia de presortare în lădiţe de 6-10 kg. Simazin 2. sub proiec-ţia coroanei. odată la 2-3 ani. B2. Ca şi cireşele. Cu toate că este o specie rezistentă la secetă. Imediat după recoltare. Vişinul suportă tăierea mecanizată (de contur) în verde. Pentru consum în stare proaspătă. NUCUL .5% săruri minerale (Cu. o dată la doi ani. Substanţele grase au în componenţă în principal 70 . înainte de arătura adâncă. În livezile tinere de vişin pentru fiecare m2 de teren se aplică 3-4 kg gunoi. Ø în regiunile cu precipitaţii sub 600 mm anual şi în livezile neiri-gate se aplică 20-30 t gunoi de grajd. vişinul răspunde bine la irigare. S. Recoltarea fructelor. În acest fel aderenţa fructului la peduncul se reduce de aproximativ 2-3 ori. 40-50 mg% (de 4 ori mai mult decât măceşele şi de 40 de ori mai mult decât sucul de portocale). vişinele nu îşi continuă maturi-zarea după cules. De asemenea. Sub raportul valorii energetice. anual sau periodic (CIREAŞĂ. Miezul de nucă conţine: 52-77% substanţe grase. tăieri în verde după recoltarea fructelor şi tăieri de regenerare. Pentru industrializare fructele se recoltează mecanic prin scuturare cu vibratorul. de reducţie în semischelet. astfel încât pot fi recol-tate în mai multe reprize. Juglandaceae Importanţă.

prin cercetările sale RUSU (1969) contrazice această afirmaţie prin următoarele: Adâncimea maximă atinsă de rădăcinile nucului este de 140 cm pe nisipuri. Creşterea se opreşte la o anumită distanţă de pânza de apă freatică (spaţiu de siguranţă care este de cca. rahitism (KOMĂNICI. La nuc se înregistrează 3 valuri de creştere a sistemului radicular: ► valul I . ulterior însă nucul depăşeşte prin talie toate celelalte specii pomicole. pictură. Procesul de creştere la nuc este foarte lent mai ales în pri-mii ani de la plantare. cu măduva lamelară. Coroana este mare (20-25 m în diametru). Din miezul de nucă se extrage un ulei fin semisicativ. Trunchiul creşte drept. globuloasă. Solurile cu apă freatică superficială din luncile râurilor fac ca adâncimea maximă atinsă de sistemul radicular să nu depăşească 28-30 cm adâncime. frunzele. marea masă de rădăcini în şcoala de puieţi pe solurile brune atât pentru nucul comun cât şi pentru nucul negru este situată între 10-40 cm. substanţe cu funcţie foarte importantă în metabolismul organis-mului uman. citat de POPESCU şi colab. iar mai târziu formează un ritidom gros care crapă longitudinal. avitaminozelor. Nucul este apreciat pentru portul său. dereglări ale aparatului digestiv. Endocarpul constituie materie primă pentru obţinerea cărbunelui activ. produse de cofetărie sau în hrana animalelor. iar în câmpurile pepinierei între 15-60 cm. Particularităţi biologice (fig. Nucul constituie materie primă pentru diverse ramuri industriale. conjunctivite. 30-40 cm). 71 . cu întrebuinţări multi-ple: alimentar. ► valul III .90).ianuarie . în medicina tradiţională În prezent din nucile verzi şi frunzele de nuc se extrage iodul şi alte produse farma-ceutice recomandate contra dispepsiilor cronice. iar după intrarea pe rod se reduc la 10-15 cm. amestecurilor abrazive şi a linoleumurilor fine. valul I de creştere nu mai are loc. scoarţa. rădăcinile din amonte prin alungirea lor puternică ajung să depăşească ca înălţime pe cea a coroanei. rară. Pe toate tipurile de sol densitatea cea mai mare de rădăcini se întâl-neşte în primii 2-4 m de la trunchi. Turtele de nucă (produs secundar de la fabricarea uleiurilor) se folo-sesc la prepararea halvalei. ramurile. în industria avioanelor şi automobilelor. fabricarea cernelei tipografice. Deşi multă vreme s-a crezut că nucul are sistem radicular pivotant care pătrunde până la 6-7 m adâncime.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE acizi graşi nesaturaţi. Răspândirea superficială a rădăcinilor pe terenurile în pantă are ca rezultat urnirea pantei în amonte şi în aval. Sistemul radicular. În cazul pantelor foarte abrupte. 80 cm pe podzoluri şi de 110 cm pe celelalte tipuri de sol. solitar sau în pâlcuri ca plantă decorativă.decembrie. iar proteinele conţin numeroşi aminoacizi esenţiali. În pe-rioada de tinereţe creşterile anuale ajung la 1-2 m. Tulpina.august . lemnul de nuc este folosit în industria mobilei. rădăcinile sunt materii prime valoroase în vederea extragerii taninului şi unor coloranţi vegetali. Datorită însuşirilor sale decorative şi fizico-mecanice. 1993). Mezocarpul.martie. Se utilizează în plantaţii de aliniament. scoarţa la început este netedă. Ramurile anuale sunt groase. frunzişul bogat şi mirosul plăcut pe care îl emană.august. Nucul este folosit din vechime. ► valul II . lacurilor şi vopselelor. Când temperatura din sol scade sub -4°C. Nucile verzi recoltate înainte de întărirea endocarpului se folosesc la prepararea dulceţei sau lichiorului de nuci..aprilie .

Abundenţa de sevă împiedică cicatri-zarea rănilor. Repausul profund durează până la începutul lunii noiembrie.. dar cercetările efectuate de unii autori au evidenţiat că procentul de flori fecundate diferă în funcţie de soiul polenizator. Florile mascule sunt grupate în amenţi. Frunzele la nuc sunt imparipenat compuse cu 5-9 foliole. când temperatura medie zil-nică devine aproape constantă 16°C. Muguri vegetativi şi cei de amenţi se formează pe lăstari. de amenţi. Între intensitatea plânsului şi rezistenţa la ger este o strânsă corelaţie. Aceşti lobi. Dezmuguritul. fructele cresc în volum căpă-tând forma şi dimensiunile normale. Creşterea lăstarilor este maximă în mai. apa-riţia plânsului evidenţiind sfârşitul repausului profund şi începutul repausu-lui facultativ (COCIU şi colab. Germisana. În condiţii normale. În primele 30-40 de zile de la legare. de aceea se recomandă evitarea tăierilor în perioada plânsului. La început sunt sferice. Nucul este o specie unisexuat monoică care prezintă pe acelaşi pom trei categorii de muguri: vegetativi. apoi ajung la 180° după care vârfurile lor încep să se recur-beze. nucul are o perioadă de repaus lungă şi porneşte în vegetaţie printre ultimele specii pomicole. micşti de flori femele. Având în vedere că producţia de fructe depinde de numărul de flori polenizate şi fecundate este necesar ca la plantare pentru fiecare soi de bază să se intercaleze câte 2-3 soiuri polenizatoare. Pe ramuri mugurii de flori şi cei vege-tativi sunt dispuşi în treimea superioară iar amenţii spre bază. iar cele târzii în octombrie. Momentul de maximă receptivitate faţă de polen este de la începutul desfacerii lobilor până când ei ajung divergenţi. În comparaţie cu celelalte specii. Caracteristic pentru nuc este faptul că în perioada repausului facul-tativ şi în primele fenofaze de vegetaţie din rănile făcute cu ocazia tăierilor are loc o abundentă scurgere de sevă denumită ca şi la viţa de vie "plâns". 1983). Încetinirea creşterii lăstarilor se realizează în ultima decadă din iunie. înfrunzitul şi înflorirea au loc după 15-20 zile de la umflarea mugurilor. Florile femele apar solitar sau grupate câte 2-3 sau chiar mai multe. S44 etc. Majoritatea soiurilor de nuc sunt infertile. pe fiecare mm2 de teren cad în 24 de ore între 1 şi 8 grăunciori de polen După ieşirea din anteră. Pornirea în vegetaţie are loc în aprilie. apical pe lăstarii fertili. la altele înfloresc mai întâi florile bărbăteşti (soiuri protandre): Sibişel precoce T25. După încetinirea creşterii în volum are loc diferenţierea ţesuturilor şi acumularea miezului. Ciclul anual. Un nuc matur produce 5-20 miliarde de grăunciori de polen.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Mugurii. La unele soiuri înfloresc mai întâi florile femeieşti (soiuri proto-gine): Geoagiu 65. Înflorirea. 12-18 zile. grăunciorii rămân viabili 2-3 zile. Mugurii sunt dispuşi serial. apoi la extremitatea lor apare stigmatul care este format din doi lobi. În condiţiile ţării noastre soiurile timpurii se maturează în august. cele cu maturare mijlocie în septembrie. primăvara în luna mai iar cei micşti de flori femele diferenţiază în iulie-august. a căror amenţi să-şi eşaloneze înflorirea pe întreaga perioadă de înflorire a florilor femeieşti. iar a amenţilor 5-6 zile. Într-un ament se găsesc de regulă 70-150 de flori. polenizarea şi fecundarea. 72 . Pe pom deschiderea florilor femeieşti durează cca. iar fiecare floare are între 2-32 de stamine. Novaci. iar la alte soiuri (homogame) cele două categorii de flori se deschid simultan: Productiv de Geoagiu. Orăştie. în primele zile sunt paraleli.

7 12. semitimpurie. Precocitatea. creşterea şi rodirea 12-40 ani. Soiuri cultivate. Limita de rezistenţă la ger variază în funcţie de tip între -25 şi -36°C şi chiar 40°C. maximum de rodire situându-se de la 40-80 de ani. iar cei altoiţi pe J.0 14.. semitârzie timpurie Greutatea medie (g) 14. bună bună f.regia 60-80 de ani.6 11. oscilaţii care duc la decălirea şi degerarea cambiului şi apariţia unor plăgi şi crăpături adânci pe trunchi şi ramuri. cei altoiţi pe J. Nucul este o specie de vigoare mare. cu veri călduroase (temperatura medie din luna cea mai caldă de 20-22°C). Perioada de tinereţe durează 5-12 ani. Soiurile de nuc cultivate în România (2000) Soiul Geoagiu 65 Sibişel 44 Germisara Orăştie Sarmis Novaci Suşiţa Peştişani Victoria Jupâneşti Bratia Soi ideal Producţia bună bună bună bună bună f. lăstari şi fructe.7 12. Mult mai dăunătoare pentru nuc sunt temperaturile scăzute din tim-pul iernii şi primăverii. debilitează pomii şi depreciază calitatea fructelor prin înnegrirea mezocar-pului şi chiar a endocarpului şi tegumentului seminal (COCIU şi colab.-3°C). semitimpurie.8 13-16 Forma fructului alungită alungită alungită alungită alungită ovoidă rotundă ovoidă rotundă alungită rotundă rotund-ovoidă Influenţa factorilor climatici asupra calităţii fructelor Temperatura. Amplitudinile medii anuale ale temperaturilor nu trebuie să depăşească 21-23°C.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Vigoarea. semitimpurie.6 10. În zonele cele mai favorabile. Nucul obţinut din sămânţă produce fructe după 10-15 ani.-36°C. cei altoiţi pe J. În ţara noastră nucii din sămânţă trăiesc de regulă 100-150 ani.. semitimpurie.0 13.). După intrarea în vegetaţie rezistenţa nucului la ger scade considerabil. amenţii putând fi afectaţi la -17. bună f.. bună Maturarea fructelor semitimpurie semitimpurie. bună f. Ramurile anuale degeră la -30. R 3/3.4 12. Gerurile timpurii de toamnă şi cele de revenire primă-vara sunt foarte periculoase. iar cei altoiţi pe J.. nigra au vigoare mai mică decât cei altoiţi pe J. bună f. acestea producând arsuri pe frunze. 1993). semitimpurie. Pomii altoiţi au vi-goare mai mică decât cei din sămânţă. ierni blânde (temperatura medie cea mai scăzută -1...8. Temperaturile mai mari de 35°C sunt dău-nătoare pentru nuc. bună f. De asemenea.regia după 6-8 ani. temperaturile mai mici de 0°C sunt dăunătoare.0 14.0 11. semitimpurie. La -3°C sunt distruse atât florile cât şi frunzele şi lăstarii (POPESCU şi colab. Nucul creşte şi rodeşte bine în zonele cu temperaturi medii anuale cuprinse între 8-10°C.. Cei mai sensibili la ger sunt amenţii şi mugurii micşti de flori femele care degeră la -25. Există soiuri foarte precoce care produc fructe după 2 ani (Jupâneşti. iar perioada de declin apare după 80 de ani.regia.-18°C.-27°C. Principalele caracteristici ale soiurilor de nuc sunt redate în tabelul 2.. Longevitatea.nigra după 5-6 ani.8. 73 . 1983). semitimpurie semitimpurie. nucul poate trăi 200-400 de ani. Tabelul 2. Dăunătoare pentru nuc sunt şi oscilaţiile de temperatură sub şi peste 0°C...nigra 25-40 de ani. Ideal etc. pomii altoiţi pe J.0 13.

Gunoiul de grajd se foloseşte mai eficient dacă se distribuie în benzi late de 2-3 m de-a lungul viitoarelor rânduri de pomi înainte de desfundat. este recoman-dat ca. Astfel. Culturile intercalate nu trebuie să concureze pomii pentru hrană şi apă iar solul se va menţine ca ogor lucrat pe o bandă de 2 m de-a lungul rândului. cu textură uşoară sau mijlocie.a. În zonele de câmpie pe expoziţii sudice tempera-tura se ridică uneori peste limita optimă pentru fotosinteză.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Lumina. cu subsol permeabil. Zonele favo-rabile culturii nucului sunt cele care acumulează 600-700 mm precipitaţii anuale bine repartizate. Excesul de apă din atmosferă favorizează atacul de antracnoză şi bacterioză. reuşind pe o gamă foarte variată de soluri. producţii scăzute şi de calitate slabă. grele. Cele mai bune premergătoare sunt leguminoasele. Nucului îi sunt dăunătoare atât insuficienţa apei cât şi excesul de umiditate. La fertilizarea de bază orientativ pentru condiţiile din ţara noastră se recomandă ca înainte de desfundare să se admi-nistreze 40-60 t/ha gunoi de grajd. diferen-ţiere redusă de flori femeieşti. Insuficienţa luminii favorizează evoluţia agenţilor patogeni şi în special a unor bacterii care produc pagube însemnate. Insuficienţa luminii determină reducerea cantităţii de substanţă sintetizată de frunze care determină creşteri reduse. După intrarea pe rod. Solul.. Pentru întreaga perioadă a creşterii şi maturării fructelor (mai. Sistemul radicular al nucului fiind sensibil la boli impune înfiin-ţarea de plantaţii pe terenuri care nu au fost ocupate cu specii lemnoase sau care au fost defrişate în urmă cu 5-6 ani şi cultivate apoi cu plante furajere sau agricole. apoi ierbu-rile perene.5-3 m adâncime în sol. cu reacţie neutră sau slab acidă (pH = 6-7). Nucul are pretenţii moderate faţă de factorul apă. când suma precipita-ţiilor trebuie să ajungă la 100-200 l/m2 în fiecare lună. În condiţii de fertilizare organo-minerală şi de irigare. de aceea înainte de înfiinţarea lor trebuie făcute studii pe o perioadă lungă de timp (20-30 ani) în vederea stabilirii oportunităţii înfiinţării plantaţiilor. Apa. Contraindicate sunt solurile argiloase. nucul poate fi cultivat şi pe nisipuri. Cea mai mare nevoie de apă la nuc se înregistrează în perioada creşterii intense a lăstarilor şi fructelor. Pânza de apă freatică tre-buie să fie situată la peste 2. reci.octombrie) s-a stabilit că nucul are nevoie de 300-400 l/m2 apă (COCIU ş. nord-vestice. Ogorul negru sau cultivat cu plante agroalimentare sau îngrăşăminte verzi este cel mai bun sistem de întreţinere în plantaţiile tinere de nuc. Drenajul necorespunzător asociat cu excesul de apă din sol duce la debilitarea pomilor prin asfixierea rădăcinilor. sud-estice şi sud-vestice. compacte. 1983). profunde. nucul să fie amplasat numai pe expoziţii sudice. pe solurile plane sau cu pantă mică se poate 74 . Astfel. slab fertile. în zonele de deal. În perioada matură-rii fructelor nucul cere 60-90 l/m2 lunar iar în perioada repausului este sufi-cient un nivel al precipitaţiilor de 40-50 l/m2/lună. plantaţiile de nuc se vor înfiinţa în bazinele de maximă favorabilitate pentru nuc. 80-120 kg/ha P2O5 şi 120-150 kg/ha K2O (COCIU şi colab. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor Plantaţiile de nuc sunt plantaţii de lungă durată. cereale şi prăşitoare. permeabile pentru apă şi aer. Nucul face parte din grupa speciilor cu cele mai mari ce-rinţe faţă de lumină. calde. 1983). rezis-tenţă scăzută la ger. impermeabile şi cele scheletice.. Această specie are pretenţii moderate faţă de sol. Pentru a realiza livezi reuşite cu producţii mari se cer soluri fertile. fapt justificat de modul lui de creştere şi ramificare şi de zona lui de origine. de aceea în aceste zone plantaţiile se vor amplasa pe expoziţii nord-estice.

tăieri de întreţinere şi rodire prin eliminarea ramurilor lacome. Recoltarea mecanizată se face cu vibratoare speciale care scutură fiecare şarpantă. se udă bine cu apă rece din oră în oră. În zonele în care în perioada de vegetaţie cad mai puţin de 100 litri pe m2 precipitaţii irigarea este obligatorie. La nuc se aplică tăieri de formare începând cu anul III de vegetaţie. Recoltarea se face manual sau mecanizat. Într-un vas de lemn se introduc nucile uscate (cu maxim 8-10% umiditate).5 l oţet şi se mai agită 1-2 minute. Dacă nu se obţine o albire bună. Pentru dulceaţă de nuci verzi.5 kg carbonat de sodiu în câte 10-15 l apă. Apa se poate administra prin udare mecanizată sau pe brazde. Recoltarea manuală se face prin scuturare cu prăjina sau cu funia. Recoltarea nucilor. Pomii reacţionează bine şi la fertilizări foliare cu microelemente pe bază de Ca. Dacă după acest timp la 90-95% din fructe epicarpul se îndepărtează uşor recoltarea poate începe. La umiditate de 5-8% fructele se pot păstra un an în locuri aerisite şi cu temperatura sub 10°C şi 2-3 ani la o temperatură de 0°C. Uscarea se face pe stelaje în locuri foarte bine aerisite în straturi de 8-10 cm lopătate de mai multe ori pe zi. 10-15% din fructe care încă nu erau mature. iar la pomii maturi cu 1500-2000 m3/ha. după ce pe majoritatea fructelor apar crăpături în zona punctului stilar se recoltează din 2 în 2 zile câte 100 fructe care se ţin 24 de ore în apă. recoltarea se face când fruc-tele au 1. În a doua repriză se recoltează 70-80% din producţie.. provizoriu sau total. 1983). 75 . Adunatul nucilor se face manual sau mecanic.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE menţine ogorul negru sau combinat cu îngrăşăminte verzi. Mg. Zn. nucile se recoltează înainte de întărirea endocarpului iar pentru sămânţă când epicarpul crapă. Se separă apoi soluţia limpede. În acest scop de axul pomului se leagă un lemn gros care să depăşească înălţimea pomului de vârful că-ruia se leagă o funie groasă cu care se lovesc ramurile de jur împrejur. Bo. La pomii tineri se fac 1-2 udări cu norme de 300-400 m3/ha. Pentru lichior. În lipsa acestor posibilităţi nucile nedecojite se introduc în saci. Pe terenurile în pantă şi în zonele cu suficiente precipitaţii terenul se poate menţine înierbat parţial.0 cm în diametru. Imediat după decojire fructele se spală în bazine speciale. 2 săptămâni după a 2-a când se adună cca. sub coroana fiecărui pom 2-3 kg superfosfat şi 1-2 kg sare potasică. Recoltarea nucilor se face în funcţie de modul de valorificare.5-2. Se agită cu un băţ timp de 3-5 minute. Se agită bine şi se lasă la decantat 48 de ore. Pentru cantităţi mai mici albirea se face astfel: se dizolvă separat 6 kg hipoclorit de calciu şi 3. Nucile se scot şi se usucă din nou. se usucă până se reduce umiditatea de la 30-40% la 5-8%. la fiecare 20 l de soluţie se adaugă 0. În condiţiile ţării noastre recoltarea se realizează în trei reprize: pri-ma când se recoltează circa 5-6% din producţie adunându-se fructele ata-cate de boli şi dăunători care se maturează mai repede. Pe terenurile mai sărace în P şi K se pot admi-nistra toamna din 3 în 3 ani. Cu 100 l soluţie se pot albi 300-400 kg nuci (COCIU şi colab. Cele nedecojite se încarcă în lăzi grătar şi se introduc în camere închise ermetic într-o atmosferă de 1% etilen la temperatura de 21-27°C unde se ţin 12 ore. concurente şi cu poziţii necorespunzătoare şi de reîntinerire a nucilor bătrâni. timp de 12-24 ore. fără a le spăla. Se toarnă apoi soluţia de carbonat peste cea de hipoclorit şi se completează cu apă până la 100 l. În vederea stabilirii momentului optim de cules. După uscare nucile se sortează şi se albesc. Cea de-a treia recoltare şi ultima se face la cca. Peste ele se toarnă soluţie până le acoperă complet. După adunat nucile se separă.

Spania. Potasiul intervine în menţinerea echilibrului acido-bazic al organismului fiind component al unor sisteme tampon. comparativ cu celelalte nucifere. Alunele sunt mai bogate în vitaminele B1 şi B2 decât nucile.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 2. frunzele şi fructele conţin 8-15% tanin folosit în tăbăcitul şi vopsitul pieilor.05%) plasează alunele înaintea nucilor. acid folic ş. ca lubrifiant în pictură deoarece nu denaturează culorile. Băile din frunze de alun se folosesc în tratamentul varicelor. lipidelor şi protidelor. potasiul intervine în alimentarea creierului cu oxigen. săpunurilor. conţin. are acţiune vermifugă şi este indicat în colicile nefritice şi litiază urinară. infuzia tonifiază parenchimul hepatic. de unde s-a extins apoi în Peninsula Balcanică. calciu cu rol esenţial în metabolismul uman. Alunul îndeosebi cel cu frunze roşii. gustos. restabilind elasticitatea ţesu-tului pulmonar. Compoziţie chimică.9. E şi a celor din complexul B. consumându-se câte două căni pe zi. acid pantotenic. Magneziul şi manganul acţionează diverse enzime. Ceaiul din frunze de alun are proprietăţi homeostatice (opreşte hemo-ragiile). Alunele alături de nuci şi migdale conţin cantităţi mari de proteine şi grăsimi. Scoarţa alunului. Alunul este o importantă plantă meliferă fiind printre primele plante care înfloreşte. Miezul de alune se recomandă în alimentaţia vegetarienilor şi dia-beticilor. De asemenea. Alunul este originar din Asia Mică şi bazinul Mării Negre. Alunele.Corylus avelana L. Miezul de alune se poate consuma proaspăt. Alunul este o plantă pomicolă importantă în primul rând datorită valorii alimentare a fructelor sale. creme. participând la metabolismul intermediar al glucidelor. cupele. prăjituri. timp de 15 zile. dar râncezeşte repede. 1981). ele mai conţin vitaminele B5. Având un sistem radicular bine ramificat alunul contribuie la fixa-rea solurilor în pantă. bomboane. Fam. Infuzia preparată din 1-2 linguriţe muguri de alun la o cană de 200 ml apă clocotită are acţiune antisclerozantă. America de Nord ş. are aspect ornamental. ajută la asi-milarea vitaminelor C. Con-sumat o lingură dimineaţa. de glucide (1222%). 76 . produselor farmaceutice. de astm bron-şic. nuga).. magneziu. Ală-turi de aminoacizii fosforici. Betulaceae Importanţa. În ţara noastră alunul este prezent ca specie spontană în poienile şi liziera pădurilor de foioase din zona colinară şi deluroasă a ţării. de hepatită endemică. fosfor. Fiind sicativ acest ulei este utilizat la fabricarea lacurilor industriale. Grecia. Franţa. iar cel de grăsimi (52-69%) este mai mare decât al migdalelor (MIHĂIESCU. îngheţate.a. Conţinutul de substanţe proteice (12-28%).a. Din miezul de alune aflat în faza de întărire se extrage laptele de alune întrebuinţat în medicină. Turtele rămase se folosesc la fabricarea halvalei şi ciocolatei. de emfizm pulmonar şi de silicoză. Uleiul de alune este foarte fin. se folo-seşte în cazuri de insuficienţă hepatică. aromat. de săruri minerale (2-3. săruri de potasiu. prăjit sau prelucrat în produse de cofetărie (ciocolată. Soiurile de alun recomandate pentru producţie în România sunt prezentate în tabelul 11. în ceasornicărie. de asemenea. ALUNUL . Italia. E şi PP. Făina de alune este un aliment hrănitor pentru copii. Turcia. este un bun leac contra teniei. Calciul împreună cu fosforul ajută la formarea şi menţinerea în bună stare a oaselor şi dinţilor.9.

sunt mari (3. rezistent la ger.91). au coaja subţire. Camponica. cu o înălţime de 3-4 m. de formă rotundă. câte unul la fiecare nod. sunt foarte productiv. productiv. se sparg uşor. Uriaşe de Halle.9. uşor turtite la Romavel productiv. Dacă temperatura solului nu scade sub +2°C. majori-tatea soiurilor de alun fiind autosterile. port erect. Polenul este transportat de vânt pe distanţe de 10-20 m. dar foarte conţin 45-49% miez sensibil la acarieni Foarte viguros. Tonda romana Se maturează la sfârşitul lui august. Tonda gentille Vigoare mijlocie.5-4g). rădăcinile de alun cresc tot timpul anului. Tombul. port etalat. precoce. În mod natural alunul de aceeaşi vârstă sau de vârste diferite creşte sub formă de tufă constituită din mai multe tulpini. port semietalat. conţin 45-52% miez. polenizatori: tunde. roprecoce şi productiv. polenizatori: Coxford. dar sensibil miez la acarieni Soiul Particularităţi biologice (fig. cu port semierect. Ennis. la matudelle Langhe Coxford. Partea aeriană. Fertilă de Coutard.7g).08. Bolwieller tembrie). Înflorirea la alun are loc primăvara devreme (februarie-martie) la o temperatură de cel puţin 4°C. sunt mijVigoare mare. Tulpinile în vârstă de un an sunt ramificate şi au muguri vegetativi. cu zatori: Butler. care este puţin mai lung decât fructul Vigoare mare. Principalele soiurilor de alun recomandate în ţara noastră Principalele caracteristici ale: plantei fructului Maturitatea după 15. mari (peste 4. port erect.5g). majoritatea rădăcinilor dezvoltându-se pe profil între 5 şi 50 cm şi depăşeşte de 2. sunt foarte de Halle.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Tabelul 11. polenimari (<4. 77 .5 ori proiecţia coroanei. foarte Se maturează tardiv. motiv pentru care se recomandă planta-rea în aceeaşi parcelă a 2-3 soiuri care se polenizează reciproc. sunt mari (3. Unele rădăcini verticale mai ales pe soluri revene pot pătrunde pe profil până la 1. conţin 50-55% păianjeni miez Vigoare redusă.5 m. unul primăvara la începutul primăverii şi altul toamna. se polenizează cu Uriaşe Se maturează târziu. precoce şi Se maturează târziu (sfârşit de sepMerveille de productiv. Se maturează la început de septemVâlcea 22 productiv. precoce. TGL) Trebizona cru.6g) cu coaja Davidiana. La fel ca la celelalte specii pomicole rădăcinile alunului înregistrează două valuri de creştere. rezistent la bacterioză. conţin 47-49% Butler rezistent la bacterioză.0g). foarte aspectuoase. rezistent la bacterioză şi (Uriaş de Halle) groasă şi conţin 36-41% miez alte boli Vigoare mare.3g). rotunde. port erect. se polenizează cu Fertila brie. Sistemul radicular la alun este bine ramificat dar superficial. sunt mici sau mijlocii (2. locii (2. rezistent la bacterioză şi bază. Imperial de ritate se desprind uşor de involu(Rotunde de Piemont. rotunde. Polenizarea este anemofilă. după căderea frunzelor. Ennis vârful conic. conţin 45% miez Contard.

Iernile stabile. Declanşa-rea înfloritului se realizează la temperaturi de peste 4°C. 100-120 kg/ha K2O şi la 3-4 ani odată 30-40 t gunoi de grajd. ogor erbicidat. Alunul cultivat în sistemul intensiv necesită terenuri fertile sau cu fertilitate medie cu pH 5-7%. mecanizabile. Ramurile rezistă până la -25°C chiar -30°C dar amenţii la soiurile sensibile (Rotunde de Roma. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Plantaţiile comerciale de alun necesită terenuri în pantă redusă. În sistem intensiv şi în zonele cu regim pluviometric deficitar iri-garea duce la creşteri însemnate de producţie. Lungi de Spania Lambert roşu. Cosford. Forma de tufă nu este recomandată pentru plantaţii intensive deoarece imprimă vigoare mult mai mare comparativ cu monotulpina. Recol-tarea cu involucru se face la pomii 78 . nord-vestice şi chiar nordice. 80-100 kg/ha P2O5. alunul porneşte în vegetaţie. În zonele colinare cele mai bune rezultate se obţin pe versanţi cu expoziţie sud-vestică sau sud estică. Prelucrarea solului se va face cât mai superficial 10-12 cm pentru a nu afecta sistemul radicular. Insolaţia puternică este nefavorabilă culturii alunului. Recoltarea alunelor se face când fructele au ajuns la dimensiuni specifice soiului iar pelicula ce separă sămânţa de pericarp devine brun roşcată. El este sensibil la asfixiere radi-culară. când alunul se conduce aplatizat în gard fructifer şi 5 m între rânduri respectiv 3 m pe rând când se conduce ca vas aplatizat. Expoziţiile sudice grăbind înfloritul. Alunul are cerinţe reduse faţă de căldură. Mari de Piemont) pot degera. Normele de udare respectiv norma de irigare se vor stabili astfel încât de-a lungul perioadei de vege-taţie umiditatea din sol să se menţină la 70-80% din capacitatea de câmp pe o adâncime de 50-60 cm.5 m pe rând. Este o specie rezistentă la ger. Cerinţe faţă de apă. nu sunt reco-mandate pentru alun. Alunul se poate cultiva după el însuşi deoarece nu este influenţat de fenomenul de oboseală a solului. Soiu-rile Landsberg. În zonele de stepă unde insolaţia este puternică se preferă expoziţii nord-estice. Înainte de plantare terenul se nivelează cât mai bine şi se pichetează la 4 m între rânduri şi 2. ţelină cu prelucrarea solului sub coroana plantei. Pentru condiţiile ţării noastre POPESCU şi colab. Daviana. (1993) recomandă anual ca doze orientative 100-150 kg/ha N. Alunul necesită 700-1000 mm precipitaţii anuale din care minimum 300 în perioada aprilie-iulie. irigabile. profunde şi bine drenate iar în zonele secetoase. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. Lumina. Întreţinerea solului la alun dă rezultate bune în următoarele sisteme: ogor negru. ogor combinat cu îngrăşăminte verzi iar pe terenuri accidentate cu suficiente precipitaţii. Furfulak. În fenofaza de înflorire-legare. Cele mai precoce sunt soiurile: Mari de Piemont. florile femele suferă la -5°C. În fenofaza de umflare a mugurilor rezistă până la -10°C. Rotunde de Roma. Alunul preferă expoziţii cu insolaţie mijlocie manifestând pretenţii medii faţă de lumină.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Alunul produce fructe în anul al III-lea de la plantare dar recoltele devin eco-nomice abia la vârsta de 6-7 ani. cu maximum 15% calcar activ şi cu pânza freatică sub adâncimea de 1. Dacă în cursul iernii temperatura medie zilnică trece de 0°C mai mult de 20 de zile. Solul. Recoltarea se face mecanizat sau manual cu sau fără involucru. Lungi de intră pe rod mai târziu. mai aspre şi lungi care întârzie înfloritul sunt mai favorabile pentru cultura alunului. Alunul poate fi condus cu monotulpină sau cu mai multe tulpini.5 m.

Recoltarea fără involucru se face când majoritatea fructelor au căzut pe sol de unde se adună manual sau mecanizat. Vâlcea. Căpşunul se numără printre speciile pomicole de mare interes economic datorită timpurietăţii şi calităţii fructelor (ajung la maturi-tate în mai-iunie). 0. Căpşunile se consumă în stare proaspătă. Iugoslavia 40.000 tone.10. mare mare f. Soiurile de căpşun (Catalogul Oficial. Tabelul 2. 0. roşu. mare mijlociu 79 . potrivit de aromat (decada a 3-a) iunie conic alungit. 2002) Soiul Greutatea Fructul Coacerea (originea) medie (g) mai conic-alungit. Argeş.000 tone. roşu. gemuri. Compoziţie chimică. marmelade. Astfel condiţionate alunele se pot păstra un an în camere aerisite la temperatura de 21ºC şi umiditatea relativă de 65% sau timp de 2-3 ani la 2-4ºC şi umiditate relativă de 65%. CĂPŞUNUL . potrivit de intens 11-14 Talisman (decada a 3-a) aromat mai scurt-conic.28 mg%).000 tone din care în Europa 268.000 tone.000 tone.000 tone. SUA 38. roşu 15-28 cocoş (a 2-a decadă) cărămiziu. subfam. Soiuri. După recoltare alunele se expun 2-3 zile la soare. aromă de Müncheberge 7-12 (prima decadă) fragi de pădure r mai conic-alungit. roşu. Cu ocazia condiţionării conţinutul în apă al alu-nelor trebuie redus la 5-6%.10. în straturi de cel mult 30 cm cu lopătarea zilnică în primele 2-3 săptămâni. 2.). Neajunsurile acestei culturi sunt consumul ridicat de forţă de muncă necesar la recoltare şi perisabilitatea fructelor. producţia mondială de căpşuni a fost de 326. Cehia 45. cu gol mare în centru Potenţial productiv mare mijlociu f. intens 10-12 Sengana (prima decadă) aromat mai conic. 15% în jud.24-0.74% săruri minerale (P. Fam. siropuri. roşu închis. aromă slabă Senga iunie scurt-conic. America de Sud 38. apoi se depozitează în încăperi aerisite.4-0. aromă Regina 6-8 (decada a 2-a) de fragi mai Gorella 10-19 conic.7% substanţe proteice şi vitamine (în special vitamina C 33-98. roşu închis.6-1.000 tone. Îndepărtarea involucrului se face imediat deoarece mai târziu se desprinde greu de fruct. America de nord 56. Căpşunile conţin 0.6% acizi organici. potrivit 10-12 Red Gauntlet (sfârşitul lunii) de aromat Creastă de iunie lăţit. dacă stolonii se plantează în iulie. După datele FAO 2002.000 tone şi Slovacia 35. Soiurile de căpşun recomandate pentru producţie sunt prezentate în tabelul 11. Rosaceae. Pocahontas 11-16 (prima decadă) lucios.000 tone din care circa 40% în judeţul Satu Mare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE tineri şi la cei situaţi pe pante şi pe teren înierbat. restul în Dolj. cu gât. 41-87 mg% vitamina C. roşu. mare f. producând fructe încă din primul an de la plantare.000 tone. Ca etc. Ţări mari producătoare sunt: Rusia 90. Maramureş. congelate sau prelucrate (dulceţuri. Gorj.10. Fe. jeleuri). Căpşunul este o specie foarte precoce.Fragaria grandiflora Ehrh. Producţia anuală a României este de peste 30. Rosoideae Importanţă. mare f. în formă de creastă. cu gât roşu-închis.

Vigoarea rozetelor descreşte de la bază spre vârful stolonului. Pentru maturarea fruc-telor la soiurile timpurii sunt necesare minim 8 zile consecutive cu temperaturi peste 14-16ºC. În zonele cu pre-cipitaţii anuale insuficiente şi neuniform repartizate. iar pe partea superioară aparatul foliar. Soiurile cultivate la noi. Căldurile mari de vară dimi-nuează considerabil recolta de căpşuni. Partea comestibilă este de fapt un fruct fals provenit din îngroşarea receptaculului florii.. bine repartizate în perioada de vegetaţie. pleavă. Din mu-gurii vegetativi situaţi spre baza ramificaţiilor anuale ale tulpinii se formează stolonii în număr de 7-20 pe o plantă. Sub -15.92). legarea fructelor. Inflorescenţele căpşunului sunt cime pauciforme. plantele intră într-un dezechilibru între partea subte-rană şi cea aeriană cu consecinţe negative asupra plantei. În caz contrar fructele sunt diforme.-18ºC fără stratul de zăpadă pot degera uneori până la jumătate din plante în întregime. Momentele critice pentru apă la căpşun sunt: creşterea şi înrădăcinarea stolonilor. în general au flori hermafrodite. rezistenţa căpşunului este limitată şi dependentă de prezenţa stratului de zăpadă. frunziş foarte bogat). 92. Căpşun (Fragaria grandiflora) Frunzele căpşunului se reînnoiesc treptat. gunoi de grajd păios. ceea ce duce la scăderea rezistenţei la secetă pe măsura înaintării în vârstă. Umiditatea. Pragul biologic pentru pornirea în vegetaţie este de 5ºC. Căpşunul este o plantă semier-boasă cu creştere sub formă de tufă scundă. Plantele prezintă o tulpină subterană foarte scurtă (rizom) şi mult ramificată care pe partea inferioară formează sistemul radicular. de aceea cultura reuşeşte în zone mai nordice. Înfloritul la căpşun începe după parcurgerea perioadei de 8-10 zile consecutive cu temperaturi peste 12ºC. Tulpina ramifică astfel încât rami-ficaţiile tinere apar tot mai aproape de suprafaţa solului. motiv pentru care plantele poartă tot timpul frunze verzi chiar şi iarna sub stratul de zăpadă. căpşunul asigură producţii economice în zone cu precipitaţii de 600-700 mm. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii Temperatura. datorită originii sale. Fig. diferenţierea mugurilor de rod. Faţă de umiditate căpşunul manifestă cerinţe destul de mari. Cerinţele căpşunului faţă de căldură sunt mici. Pentru prevenirea efec-telor negative ale gerurilor din timpul iernii se practică mulcirea cu paie. Numărul cel mai mare de stoloni îl formează plantele de 2-3 ani. După 34 ani de viaţă. Fructele se dezvoltă uniform dacă sunt fecundate cât mai multe pistile din cadrul aceleaşi flori. frunze. căpşunul rezistă până la -25ºC. Sistemul radicular al căpşunului rezistă doar până la -8ºC. În prezenţa unui strat de zăpadă de 5-10 cm grosime..MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Particularităţi biologice (fig. ceea ce duce începând din anul al III-lea la scăderea puternică a rezistenţei la se-cetă. În culturi neirigate. stolonii emit o rozetă de frunze în partea superioară şi rădăcini în partea inferioară. motiv pentru care nu se justifică menţinerea unei plantaţii de căp-şun pe o perioadă mai mare de 3 ani. Fructele la căpşun sunt nucule poli-achene dispuse la suprafaţa pulpei şi denumite impropriu seminţe. La fiecare nod. Nu numai tulpina se ridică la suprafaţa solului ci şi sistemul radicular. irigarea 80 . pe de o parte (din zonele umede) iar pe de altă parte datorită specificului său morfobiologic (sistem radicular superficial. În anul al IV-lea producţia de căpşuni se reduce cu aproximativ 50% comparativ cu anul precedent. Faţă de ger. Soiurile care nu emit stoloni se pot înmulţi prin despărţirea tufei sau prin seminţe.

peltele. podzoluri. compot. Recoltarea fructelor de căpşun se face în 5-6 reprize la intervale de 2-3 zile. ZMEURUL şi MURUL . în condiţii de fertilizare organo-minerală şi irigare. Fructele de zmeur şi de mur sunt foarte mult apreciate de consumatori datorită calităţii şi compoziţiei chimice complexe a aces-tora. gastroenteritelor. vârfuri de lăstari şi fructe se prepară ceaiuri folosite în tratarea inflamaţiilor gingiilor. Fructele se recoltează direct în lădiţe sau în coşuleţe din plastic de 0. băuturi alcoolice. productivitate şi plasticitate ecologică. de zi scurtă sau indiferente faţă de durata zilei.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE este o verigă tehnologică obligatorie. căpşunul este relativ puţin pretenţios. colitelor şi bolilor organelor digestive. umiditatea în sol trebuie menţinută la 75-80% din capacitatea de câmp pentru apă. Ca tipuri de sol. Fructele destinate consumului în stare proaspătă se culeg cu caliciu şi o porţiune de peduncul iar cele pentru industrializare fără caliciu. În privinţa luminii zilei se poate spune că cerinţele sunt diferite în funcţie de grupa soiurilor: de zi lungă. Producţiile de fructe obţinute 15-25 t/ha. cernoziomuri. permeabile. În perioada înfloritului. Pregătirea stolonilor constă în mocirlirea sistemului radicular fără ca acesta să fie scurtat. larvelor cărăbuşului de mai şi nematozilor cu produse specifice. produse de cofetărie. suportă chiar semiumbra. Rosoideae Importanţă. subfam. Ambele specii se caracterizează prin precocitate. amenajate pentru irigarea pe brazde prin modelarea în biloane. Fructele de căpşun sunt foarte perisabile de aceea recoltarea. dulceaţă. iar după 2-3 zile se verifică plantarea. Rosaceae. Căpşunul poate fi cultivat şi pe nisipuri. Manifestarea deplină a potenţialului productiv are loc în condiţii normale de lumină. Solul. Cultura în câmp poate fi anuală sau multianuală. 40 t gunoi de grajd bine descompus la ha. sortarea şi ambalarea se fac concomitent. Cu privire la pretenţiile faţă de sol.5-1 kg şi aşezate în lădiţe. Pentru înfiinţarea de culturi de căpşun se folosesc terenuri plane. gem. Zmeura şi murele se consumă în stare proaspătă şi prelucrată sub formă de sirop. căpşunul reuşeşte pe aluviuni. creşterii şi coacerii fructelor. 81 . fertile. Faţă de lumină. Plantarea se va face vara (iunie-iulie) utilizând stoloni refrigeraţi. 2. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii Căpşunul poate fi cultivat în câmp în cultură protejată şi în cultură forţată. se apreciază că soiurile de căpşun preferă soluri cu textură mijlocie şi uşoare.11. suc. Canti-tatea de fructe ce poate fi recoltată zilnic de un muncitor este de 30-40 kg.Rubus ideaus L. Rubus caesius L. După plantare imediat se udă. 200-250 kg sulfat de pota-siu (căpşunul fiind sensibil la cloruri). Plantarea se va face astfel încât mugurele central al rozetei să se afle la nivelul solului. soluri brun-roşcate de pădure. Fam. Terenul destinat plantaţiilor de căpşun se tratează contra viermilor sârmă. Din frunze. replantându-se rozetele aflate prea adânc sau prea la suprafaţă. gurii şi gâtului. 300-400 kg superfosfat. Fertilizarea presupune încorporarea în sol a cca. Lumina. băuturi tonice. Majoritatea soiurilor din cultură sunt de zi lungă..

Principalele soiuri de zmeur şi mur cultivate în România Soiul Cayuga Malling Exploit De Prusia Englezesc Malborungh Rubin De septembrie Taylor Romy Llyod George Golden Queen Forma fructului şi mărimea lui Culoarea fructului Epoca recoltării (lună/decadă) VI/3 VI/3 VII/1 VII/1 VII/1-2 VII/1-2 VII/1-2 VII/1-2 VII/1 VII/2 VII/3 VII/1 VII/1 VIII/2-3 VIII/2-3 ZMEUR sferică 15-20 mm roşu închis conică 15-20 mm roşie conică 15-20 mm roşie conică 15-20 mm roşie sferică 15-20 mm roşie conică 15-20 mm roşie sferică 15-20 mm roşie conică 10-15 mm roşu intens conică trunchiată roşu-violaceu conică alungită roşie-închisă conică trunchiată galben portocalie aurie MUR Thornless evergreen sferică sau conică neagră conică sau aproape Loganberry roşie spre purpurie cilindrică Smoothstem (SUA) sferic alungită neagră sferică. Iugoslavia. Atât zmeurul cât şi murul sunt semiarbuşti cu partea subterană formată dintr-un rizom din care pornesc rădăcini adventive fibroase.11. creşte spontan din zona deluroasă până în etajul alpin. Drajonii în vârstă de un an se pot separa de planta mamă în vederea înmulţirii lor deoarece îşi formează rădăcini proprii. săruri minerale.61-40. Compoziţie chimică. Principalele soiuri de zmeur şi mur cultivate în România sunt prezentate în tabelul 2.5-10.6 g%. Producţia mondială de zmeură şi mure în anul 1998 a fost de 326 mii tone din care în Europa. Ungaria. iar murul pentru fixarea solu-rilor nisipoase. zmeurul se poate folosi pentru consolidarea şi combaterea eroziunii solului.2-2.0%) sunt mai acide şi au un conţinut mai ridicat de vitamina C (28.11.3 g%. pectine 0. Bulgaria etc. substanţe tanante. vitaminele D şi P. Marea masă 82 . Fructele de zmeur conţin zaharuri 4.75 mg%). colorante. Zmeurul îşi are originea în Europa.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Având capacitate mare de drajonare. provitamina A. Neajunsurile celor două specii sunt: perisabilitatea ridicată a fructelor şi consumul ridicat de forţă de muncă necesară pentru recoltarea fructelor. sferică Thornfree (SUA) neagră lucioasă alungită sau conică Particularităţi biologice Sistemul radicular. din care iau naştere drajoni.8 g%. Zmeurul şi murul dau recolte sigure deoarece nu suferă din cauza îngheţurilor târzii de primăvară. vitamina C 19. Germania.36 mg%. Pe rădăcinile tinere şi pe rizom se formează în fiecare an numeroşi muguri adventivi. Tabelul 2. 268 mii tone.5-6. Principalele ţări producătoare din Europa sunt: Polonia. acizi organici 1. vestul Asiei şi partea de est a Americii de Nord. Soiuri cultivate.45-2. Fructele de mur conţin mai puţin zahăr (3. vitamina B.

Majoritatea soiurilor de zmeur şi mur sunt autofertile. Solul. Se administrează 40-50 t/ha gunoi de grajd. Faţă de umiditate cerinţele zmeurului sunt mari. numite polidrupe. 1977). sud-vestice. zmeurul fiind o specie rapace. Fructele sunt apocarpice. În condiţii de iluminare bună se obţin fructe de calitate. nordice şi nord-estice. Limita de rezistenţă la ger este pentru drajoni -15°C. o tulpină rodeşte o singură dată. La mur. În afară de aceasta. Zmeurul şi murul dau rezultate bune pe soluri bogate în humus. Seceta şi stagnarea prelungită a apei sunt dăunătoare pentru ambele specii.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE a rădăcinilor la zmeur este răspândită în sol între 10-50 cm adâncime. Nu se admite inter-calarea acestuia în livezile tinere de pomi deoarece drajonând puternic inva-dează terenul împiedicând efectuarea lucrărilor de întreţinere. Zmeurul creşte şi fructifică bine dacă temperatura medie a perioadei de vegetaţie este în jurul valorii de 17°C. Maturarea fruc-telor are loc în iulie-august. în al 2-lea rodeşte şi se usucă în mod natural. acest lucru fiind evidenţiat de faptul că în flora spontană ele ocupă luminişurile şi liziera pădurilor. 400 kg super-fosfat şi 300 kg sare potasică. Fiecare drupeolă din fruct conţine câte o sămânţă. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. în zonele de câmpie. Din această cauză zmeurul trebuie cultivat pe terenuri cu expoziţii favorabile. reuşind şi pe soluri mai sărace. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Zmeurul trebuie cultivat numai în plantaţii pure. Murul suportă mai greu temperaturile scăzute. Cerinţele murului faţă de lumină sunt şi mai ridicate decât ale zmeurului. aplicat fazial (toamna după căderea frunzelor. ele fiind satisfăcute acolo unde se înregistrează 600-800 mm precipitaţii anuale. maturarea lemnului este bună iar rezistenţa la ger mare. Umiditatea. Cel mai recomandat sistem de lucrare a solului în plantaţiile de zmeur este ogorul negru. sudice. plantele diferenţiază muguri de rod pe toată lungimea tulpinii. Tulpina. în al 2-lea an de viaţă. Florile sunt hermafrodite la ambele specii cu cime la zmeur şi co-rimbe la mur. Zmeurul şi murul au cerinţe destul de ridicate faţă de lu-mină. suferind de ger. partea aeriană este formată din mai multe tul-pini. La zmeur. datorită sistemului radicular profund este mai puţin pretenţios faţă de umi-ditate. Murul este mai puţin pretenţios faţă de sol. Zmeurul suportă şi semiumbra. Murul înfloreşte în acelaşi timp cu zmeurul (mai) sau chiar mai târziu. respectiv 200 kg azotat de amoniu. sud-estice. cu capacitate bună de reţinere a apei. situaţie în care calităţile fructelor lasă de dorit. În primăvara urmă-toare din mugurii micşti cresc lăstari pe care apar inflorescenţele. Soiurile cu fructe galbene sunt mai sen-sibile la ger faţă de cele cu fructe roşii. O parte din muguri pier la -12°C iar la -15°C pierderile sunt totale. Polidrupele sunt formate din drupeole aşezate în jurul unui receptacul conic care la maturitate se detaşează de fruct la zmeur. Murul. Lumina. O mică parte din rădăcini pătrund până la 100 cm adâncime. multiple. iar pentru lemnul bine copt -20°C. iar la mur se desprinde împreună cu fructul. Zmeurul şi murul nu suportă temperaturile foarte scă-zute din timpul iernii şi nici cele foarte ridicate din iulie-august. La soiu-rile neremontante de zmeur. Insuficienţa luminii are influenţă negativă asupra plantei deoarece lemnul nu se coace suficient. Pe tulpinile anuale se găsesc mugurii vegeta-tivi spre bază şi micşti spre mijlocul şi vârful tulpinii. Fiecare tulpină în primul an creşte. concură puternic pomii pentru apă şi hrană (MIHĂESCU. reuşind în zonele cu 550-600 mm anual (mai ales murul de câmp). bine aerate. în zone deluroase şi muntoase. tulpinile sunt lungi de 7-8 m sau târâtoare la unele soiuri purtătoare de ghimpi. 83 .

Din frunze. Germania. lichioruri. Astfel. vinuri tonice. dulceţuri.12. Saxifragaceae. Recoltarea se face dimineaţa pe răcoare pentru fructele destinate con-sumului în stare proaspătă şi pe tot parcursul zilei pentru fructele ce vor fi industrializate. În România.4-1. vitaminele B1.Ribes nigrum L. (coacăz negru). (date FAO). dar sunt foarte apreciate prelucrate sub formă de produse cum sunt: sucuri. Cehia. Compoziţie chimică. vitamina C (150 mg%). (RADU. dar la solicitarea beneficiarului se poate recolta cu peduncul. în 6-10 reprize. Carpaţi.9 g% substanţe proteice. subfam. De regulă. Ribesoideaea Importanţă. 2. Pirinei). În prezent producţia mondială de coacăze este în medie de 500 mii tone anual. compoturi. PP etc. Prerăcirea se face la 5-8°C. zmeura se recoltează fără peduncul. Maturarea fructelor se eşalonează pe o perioadă lungă de timp (20-40 zile în funcţie de soi). COACĂZUL . Recoltarea fructelor. 84 . Cocăzul se cultivă pentru fructele sale foarte valoroase din punct de vedere alimentar şi terapeutic.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE înainte de înflorit şi înainte de matu-rarea fructelor). Asia şi America de Nord. Recoltarea meca-nizată se face cu maşini speciale care acţionează prin vibrare (500-1000 de vibraţii/minut) scuturând fructele. Coacăzul este o specie care creşte spontan în climat umed şi răcoros al zonelor de munte din Europa (Alpi. 1985. caz în care se păstrează mai bine şi se transportă mai uşor. Ribes rubrum L. afecţiuni gastro-intes-tinale şi hepatobiliare. direct în ambalajul de transport de capacitate 200-400 g. Fructele destinate consumului în stare proaspătă se recoltează manual.12.6 g% acizi organici. Murul produce în medie 5-12 t/ha. În zonele cu precipitaţii insuficiente se recomandă 4-6 udări. 0. Zmeurul începe să fructifice din anul 2 de la plantare (1-2 t/ha). Odată cu recol-tarea fructelor se execută şi sortarea lor. fructificarea cea mai bună fiind până la 12-15 ani. 2002). 1. Fructele se consumă puţin în stare proaspătă. fructele conţin: 7-10 g% zaharuri.2 –3. La zmeur şi mur se face tăieri de formare şi de rodire. în urma ultimului recensământ s-au evidenţiat 1388 ha în cultură pură şi 571 ha în cultură intercalată de coacăz negru şi roşu. vârfuri de lăstari şi fructe se prepară medicamente şi ceaiuri calmante recomandate în afecţiuni ale inimii. producţii de 5 t/ha obţinându-se în anul 10-12 de la plantare. Austria etc.1 g% substanţe pectice. (coacăz roşu) Fam. 0. Slovacia. azotul se aplică în 2 reprize: primăvara devreme şi în timpul înfloritului. Principalele soiuri de coacăz recomandate în cultură sunt prezentate în tabelul 2. Ţările mari producătoare din Europa sunt: Polonia. iar depozitarea la 0°C şi 90% umiditate relativă a aerului. săruri minerale. siropuri. B2. citat de MITRE. de aceea şi recoltarea se va face eşalonat. marmelade. La mur. B6.

albă sau roşie.95).MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Tabelul 2. respectiv cu 5-10 flori la coacăzul negru.-32ºC.5 m. Soiurile cu fructe roşii se com-portă mai bine atât la temperaturi scă-zute cât şi la temperaturi ridicate. Primăvara. 6-8 8-11 bace şi industrializare mijlociu. 8-10 6-10 bace şi industrializare mijlociu consum proaspăt Tinger VI/2. Principalele soiuri de coacăz negru şi roşu Fructul: Epoca recoltării Soiul şi producţia Aspectul Destinaţia (lună/decadă) ciorchinelui 1. grupaţi consum proaspăt Costwald cross VI/2. se îngălbe-nesc şi plantele se usucă. Nu suportă temperaturi de 30ºC. Umiditatea. 10-12 10-12 bace Janker van Tets lung şi rar cu 6 bace industrializare VI/1. Inflorescenţa este un racem cu 5-22 flori la coacă-zul roşu. Tulpinile trăiesc 10-20 ani dar durata de viaţă rentabilă este doar de 4-5 ani la coacăzul roşu şi de 3-4 ani la coacăzul negru. 6-10 7-21 bace şi industrializare mijlocii consum proaspăt Mendip cross VI/2-3. motiv pentru care se cultivă în zone cu precipitaţii medii anuale ce depăşesc 750 mm şi sunt cât mai uniform repartizate în timpul anului. 14-16 consum proaspăt Red Lake lung cu 15-20 bace VI/2-3. Coacăzul este o spe-cie iubitoare de umiditate. Coacăzul este la fel de sensibil şi la excesul de apă caz în care plantele se opresc complet din vegeta-ţie. 5-6 cu 7-8 bace şi industrializare scurţi. 15-16 şi industrializare Particularităţi biologice (fig. compact consum proaspăt Record VI/1.. Coacăzul este un arbust cu 15-25 tulpini de diferite mărimi (4-7 ani) înalte de 1. Mărimea bacelor descreşte de la bază spre vârful ciorchinelor. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. aceasta datorită unui sistem radicular mai bine dezvoltat. motiv pentru care cultura nu s-a extins în sud. Tulpinile cresc viguros în primii ani după plan-tare.0-1. Spre deosebire de coacăzul negru. lax cu consum proaspăt Negre mari VI/2. după care intensitatea creşterii se reduce treptat.5-8.5ºC şi temperatura medie a perioadei de vegetaţie de 17-18ºC. frunzele rămân mici.12. 8-10 8-10 bace şi industrializare 2. Coacăzul creşte şi fructifică în zonele cu temperatura media anuală de 7. porneşte în vegetaţie când temperatura medie zilnică trece de 6ºC şi înfloreşte la peste 12ºC. 85 . cu sistem radicular superficial şi bine ramificat. compact Roşu timpuriu industrializare VI/1. 10-12 9-16 bace şi industrializare mijlociu. coacăzul roşu şi alb manifestă pretenţii mai reduse faţă de umiditate. Soiuri cu fructe negre mijlociu. În timpul iernii rezistă până la -30. Soiuri cu fructe roşii mijlociu consum proaspăt Mărgăritar VI/1. Fructul este o bacă neagră.. 6-10 7-14 bace şi industrializare mijlociu consum proaspăt Bogatîr VI/2.

dulceţuri. 0. Înflorirea are loc în luna mai.. Europa. frunzele sunt utilizate în industria medicamentelor.4-3.0 m şi se prezintă sub formă de tufă având mai multe tulpini ce cresc din zona coletului. Fructele uscate se folosesc pentru ceaiuri.1% zahăr. de culoare neagră. A. Mg.6% apă. jeleuri.0 m/1. AFINUL . care au efect similar cu insulina. adânci. Cl.5-1 kg în funcţie de condiţiile de transport. Canada.80-1. Ca. dezinfectează căile biliare fiind folosite în tratarea bolilor gastrice. Fam. 0. Afinele conţin: 83. vitamina C. Terenul se desfundă la 40-60 cm.13. iar din anul IV poate produce 7-8 t/ha la coacăzul negru şi 10-15 t/ha la coacăzul roşu. a anemiilor etc.3020. Compoziţie chimică. de asemenea. 7. Indiana.Vaccinium sp. Italia şi Franţa. Recoltarea se face manual cu rahis. Coacăzul este o specie precoce (intră pe rod în anul II). Ericaceae Importanţă. 0. L. se par-celează şi se pichetează la distanţe de 2.0-1. este originar din America de Nord. Fructifică timp de 15-20 ani. vaccinină. Solul. 11. brumat. 86 . Pe plan mondial ţările mari cultiva-toare de afin sunt: SUA.96). 80-100 t/ha gunoi de grajd. Afinul ocupă suprafeţe întinse în Asia.8-3. 1000 kg/ha superfosfat şi 500 kg/ha sare potasică. Recoltarea fructelor se face când bacele de la vârful ciorchinelui au ajuns în faza de pârgă şi se va încheia în 6-7 zile. Coacăzul este o plantă cu pretenţii moderate faţă de lumină suportând semiumbra. Se aplică odată la 3 ani 60 t/ha gunoi de grajd. Particularităţi biologice (fig. P. dar potenţialul său biologic se manifestă în optim numai în condiţii de iluminare bună. Afinele pot fi folosite pentru consum în stare proas-pătă sau congelate precum şi la industrializare pentru sucuri. argilo-lutoasă. În cultură afinul are înălţimi de 0. B2. La nevoie se face dezinfecţia solului cu insecticide şi nematocide. Fe. PP. Mn.000 ha în Florida. cu textură argilo-nisipoasă. Carolina de Sud. dă producţii de 2. Solul se întreţine sub formă de ogor negru sau ogor erbicidat. Elveţia. se discuieşte. Soiurile cu fructe roşii şi albe au pre-tenţii mai mari decât soiurile cu fructe negre. hidrochinonă. Polonia. bogate în humus şi un drenaj satisfăcător. siropuri. Lăstarii.12% subs-tanţe proteice. 500 kg/ha sare potasică şi an de an 300 kg/ha azotat de amoniu.350-0. America de Nord. săruri minerale de K. Michigan. umede.474% substanţe tanoide.5-5 t/ha în anul III.2 m. Austria.14-15. Producţia de fructe este 2-3 kg/tufă. Irigarea se impune în zonele cu precipitaţii sub 600 mm anual cu norme de 300500 m3/ha înainte de înflorit.65-0. revenind la hectar 3000-3300 plante. Coacăzul creşte şi fructifică bine pe soluri fertile..440% substanţe pec-tice. Germania. afinată.4-88. se nivelează. 600 kg/ha superfosfat. apoi Anglia. La coacăz se aplică tăieri de formare şi de fructificare. Olanda. datorită conţinutului lor în substanţe tanante. pe timp răcoros în ambalaje de 5-6 kg sau 0. arbutoză. albastră-închis. lichioruri etc. Fructul este o bacă de formă sferică cu diametrul de 10-25 mm. S. În ţara noastră este răspândit în flora spon-tană dar se găseşte şi în cultură. având greutate de 0.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Lumina.95 g. B1. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Fertilizarea de bază presupune administrarea a cca. Fructele ajung la maturitate după 2-3 luni de la înflorire. unde ocupă peste 10. în timpul creşterii fructelor şi după recoltare. Florile sunt grupate în raceme de culoare roz deschis sau albă.

Irigarea se recomandă în zonele cu precipitaţii reduse în perioada de creştere a lăstarilor şi a fructelor cu 3-5 săptămâni înainte de recoltarea fructelor şi în perioada diferenţierii mugurilor de rod. CĂTINA ALBĂ . ca cea de la Cernavodă. stres intelectual. Recoltarea se poate face şi mecanizat cu ajutorul combinelor spe-ciale pentru recoltat arbuşti. 87 .8. Fertilizarea se face anual cu îngrăşăminte chimice pe bază de N. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. Cătina albă este un arbust din flora spontană. Fam. cataractă. Eleagnaceae Importanţă. 200 kg/ha azotat de amoniu. În ceea ce priveşte apa. După anul V de la plantare. Pentru consum în stare proaspătă afinul se recoltează în recipienţi de 0. Temperaturile ridicate în perioada de vegetaţie au influenţă negativă asupra producţiei.Hippophaë rhamnoides L. urinare. Afinul fructifică bine pe versanţi cu expoziţie sudică. Fructele se folosesc în ameliorarea bolilor nervoase.2-4. Recoltarea se face în 3-7 reprize la inter-vale de 5-7 zile pe parcursul a 3-7 săptămâni. după care se desfundă solul la 50 cm.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Afinul fructifică încă din anul II de la plantare. eczeme.14. A fost introdusă în cultura pomicolă la Institutul Agronomic din Iaşi. Afinul se comportă bine pe soluri acide cu pH 4. În Germania. deci. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Terenul destinat plantaţiilor de afin se fertilizează cu 40-50 t gunoi de grajd. Apa. 11. hepatice etc. sortarea şi ambalarea trebuie făcute fără pauză între ele. Prerăcirea se face la 8ºC în spaţii frigorifice. tăierile constau în îndepărtarea tulpini-lor mai bătrâne de 5 ani şi a celor de vigoare slabă. P. afinul se comportă bine în zonele cu precipitaţii medii anuale între 800-1000 mm şi mai ales dacă acestea sunt repartizate uniform pe parcursul perioadei de vegetaţie. Rezistă în cursul iernii la temperaturi de -25ºC. Sistemul cel mai apre-ciat este ogorul negru. zona zoster. dar producţii economice se obţin începând cu anul V de la plantare. uleiul de cătină se foloseşte contra leziunilor provocate de iradiere. K 500-600 kg/ha în raport de 1:2:1 şi 15-20 t/ha îngrăşăminte organice bine fermentate.5 kg sau în lădiţe de 5-6 kg. este o specie de climat umed şi răcoros. dermatologice. Lumina. Afinul dă rezultate bune în zonele cu temperaturi mo-derate. consolidează terenu-rile degradate. Datorită capacităţii extraordinare de drajonare. Din cătină s-au obţinut primii aditivi furajeri româneşti. 300 kg/ha superfosfat şi 200 kg/ha sare potasică. Afinul produce cca. 3-6 t/ha. hipertensiune. alimentare şi decorative. Fiind o plantă bioprotectoare contra iradiaţiilor se plantează în jurul uzinelor ato-mice. Solul. Folosită în agricultură măreşte rezistenţa la iernat a albinelor. bine drenate. anemie. Afinele sunt fructe perisabile. în boli ginecologice. de aceea recol-tarea. diges-tive. Cătina albă are importante însuşiri terapeutice. Preparatul “polivitarom” este un produs industrial obţinut la USAMV Cluj-Napoca. La soiurile cu port erect se îndepărtează tulpinile din centrul tufei iar la soiurile cu tufă răsfirată se înlătură cele ce atârnă sau sunt înclinate. Recoltarea fructelor se face la 60-90 zile de la înflorit când au ajuns la maturitate 80% din fructe. dar suportă bine şi semiumbra.

doc. Astfel. Compoziţia chimică a fructelor este complexă. lanceolate şi argintii pe faţa inferioară. brune şi îşi menţin capacitatea de germinare timp de 2-3 ani.1-15. Rezistă şi preferă locuri bine însorite (unde acumulează maxim de vitamine). Nemţene. 88 . băuturi slab alcoolice). Principalele soiuri de cătină albă cultivate în ţara noastră sunt: Dobrogene. Conţinutul în vitamina A este acelaşi ca şi la morcov (8-9 mg%) iar conţinutul în vitamina C depăşeşte de două ori pe cel al coacăzului negru şi de 10 ori pe cel din fructele citrice. Pulpa este galben-portocalie foarte suculentă. acizi organici 1. jeleu.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Uleiul de cătină datorită serotinei pe care o conţine contribuie la regenerarea ţesuturilor nervoase. La tufele intrate pe rod se fac tăieri mai severe în lemn de 3 ani concomitent cu suprimarea ramurilor rupte şi uscate. Raportul dintre sexe trebuie să fie de 5-7 plante femele la 1-2 plante mascule. Particularităţi biologice (fig. Buzoiene. înalt de 2-3 m. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Cătina albă are o mare plasticitate ecologică întâlnindu-se din munţii Vrancei până în Delta Dunării şi chiar pe litoral. Conţinutul în vitamina E (140-200 mg%) este de 40 de ori mai mare decât al tuturor speciilor pomi-cole (această vitamină frânează procesul de îmbătrânire a organismului). Seminţele sunt mici. contra pirenului (substanţă extrem de toxică). ele conţinând: zahăr total 8%. fructele de culoare galbenă con-ţin 405-860 mg% iar cele portocalii 452932 mg%. prezentă în fumul de ţigară. Se adaptează şi la excesul temporar de apă. tari. care se menţine ca ogor lucrat. Cătina albă este un arbust unise-xuat dioic (2n = 24). Fructele sunt bace false. luna martie şi este o importantă plantă meliferă.0 m de fiecare parte a rândului.25%. Cătina este bioprotectoare. gem. substanţe grase 9. Cătina se foloseşte în diferite produse industrializate (suc. mici (0. Buhuşene. carotenoide 219-314%. Pe terenuri în pantă trebuie să se facă înţelenirea intervalelor dintre rânduri excepţie o fâşie lată de 0. GRIGORESCU (IMF Iaşi). C. 1987). argiloase. De Copou.5%. Plantarea puieţilor se face primăvara devreme pe terenul pregătit din toamnă. O dată la 3 ani se recomandă 150-200 g/m2 super-fosfat şi 50 g/m2 sare potasică. amintind de aroma de ananas. nectar. cu ramuri divergente brun roşcate închis. Cătina poate rezista la geruri care nu se întâlnesc în ţara noastră (-50ºC) precum şi la arşiţele cele mai mari din timpul verii. E) care protejează orga-nis-mul uman contra agresiunii diferitelor boli.97). gipsoase) acolo unde nu reuşeşte nici o altă specie pomicolă. ovoide sau globuloase.26-0. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Ca material săditor se folosesc drajoni şi butaşi înrădăcinaţi şi forti-ficaţi în pepinieră timp de 2-3 ani când se poate determina sexul. care lasă pete de ulei. Delta Dunării.4-4. sărăturoase. dr. În condiţii de semiumbră se degarniseşte. Frunzele sunt lungi.Înfloreşte foarte timpuriu. Alături de valoarea alimentară şi terapeutică. datorită contrastului cromatic între argintiul frunzelor şi portocaliul fructelor. Oneştene. Mirosul fructelor este plăcut. Adaptarea la uscăciune este demonstrată de exis-tenţa ghimpilor şi forma îngustă a frunzelor. În Elveţia a fost creat preparatul farma-ceutic “Hippophan” folosind reţeta prof. Fructele sunt adevărate polivitamine naturale conţinând majoritatea vitami-nelor dar mai ales pe cele bioantioxidante (A. cătina prezintă şi o valoare decorativă. reuşeşte pe cele mai diferite forme de relief fiind indiferentă faţă de soluri (nisipoase. Prahovene.75-1. în condiţii favorabile 7-8 m.50 g). Vrâncene. Datorită acestor efecte decorative este folosită şi în aranjamente florale (CIREAŞĂ. sirop.

fur-culiţe de metal. Maturarea fructelor începe în luna august. Cătina intră pe rod în anul 3 de la plantare. La 7 ani de la plantare produce 10 t/ha iar la rodirea deplină (15-20 ani) poate ajunge la 28 t/ha. 89 .MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Recoltarea fructelor se face manual cu ajutorul unor pieptene. foarfece etc.

soluri pietroase sau calcaroase. aciditate totală. mijlociu colorate. La acelaşi soi intensitatea aromei depinde de volumul producţiei de stru-guri. orice soi aparţinând speciei Vitis vinifera. · soiuri de struguri pentru vinuri roşii de calitate superioară. Din această cauză arealul de cultură este destul de mare. plantaţiile viticole fiind amenajate pe terenurile în pantă. Ţinând cont de acest aspect. seminţe şi total tescovină. de la aceea de “muscat” până la arome specifice. La soiurile de struguri pentru vin producţia cantitativă şi concen-traţia în zaharuri variază în limite foarte largi de la 6-8 t/ha la 12-16 t/ha şi între 136-272 g/litru zahăr. La aceste soiuri natura aro-melor este foarte diferită. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VIN Soiurile de struguri pentru vin au cerinţe mici faţă de căldură. apă şi nutriţie. Sub aspectul intensităţii coloraţiei. ceea ce per-mite extinderea culturii în condiţii de neirigare şi în cultură protejată. a permis împărţirea soiurilor de strugurilor de vin în următoarele direcţii de producţie: · soiuri de struguri pentru vinuri albe sau roz de consum curent. Soiurile de struguri pentru vin prezintă aptitudini enologice diferite. poate fi folosit în vinificaţie.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Capitolul 3 VIŢA DE VIE 3. pe fondul cărora se suprapun soiurile colorate cât şi cele aromate. soiurile pentru vin deţin o cantitate mai mare de ciorchini. · soiuri de struguri pentru vinuri roşii de consum curent. pot acumula la maturare până la 240-260 g/litru zaharuri în must. În general. Sunt în general mai rezistente la secetă şi ger. datorită consistenţei suculente a me-zocarpului. compoziţia mecanică a strugurilor arată că. condiţiile anului de cultură. intens colorate. În ceea ce priveşte caracteristicile uvologice.15 octombrie al fiecărui an. numite soiuri aromate. pe nisipuri. starea de sănătate a recoltei. momentul culesului. extract sec) şi cu însuşiri organoleptice pozitive. 90 . soiurile de struguri pentru vin se împart în: soiuri de mare producţie şi soiuri de calitate. · soiuri pentru vinuri aromate. care au valori cuprinse între 1 şi 10. De aceea sunt considerate pentru vin numai acele soiuri care datorită caracteristicilor lor tehnologice sunt folo-site la vinificarea cu mijloace obişnuite şi care generează în mod spontan o fermentaţie alcoolică.1. Soiurile de struguri pentru vin. iar aciditatea totală poate ajunge până la 5-6 g/litru. Grupa de soiuri pentru vin cuprinde şi soiuri cu un conţinut ridicat de arome în pieliţă. Existenţa unor soiuri de struguri de mare producţie şi a altora de calitate. soiurile de struguri pentru vinuri roşii se împart în: slab colorate. însă numai cele pentru vin permit obţinerea unui produs finit cu o compoziţie chimică armonioasă (între alcool. Soiurile de struguri pentru vinurile roşii se disting printr-un con-ţinut ridicat de compuşi fenolici (substanţe colorante din pieliţa boabelor). Maturarea strugurilor de vin se încadrează în intervalul 15 septem-brie .

MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 3. iar în cazul plantaţiilor de pe terenu-rile nisipoase se va face fertilizarea masivă cu N300. Fertilizarea minerală anuală se face cu N100. necesită o singură udare în faza de intrare a strugurilor în pârgă. Zghihară de Huşi (Zghihară galbenă. P150. de mărime mij-locie. Este un soi slab rezistent la ger. rezistă relativ bine la atacul putregaiului cenuşiu. cu marginile frunzei dinţate profund. Stru-gurii sunt cilindrici. Iordană. Servesc la cupajarea cu alte vinuri sau ca materie primă pentru vinurile spumante sau distilate învechite. cu boabe dese. de culoare galbenă-verzuie. strugurii sunt cilindrici sau cilindro-conici. Compoziţia mustului se caracterizează printr-un plus de aciditate totală. soi răspândit în judeţele Sălaj şi Bihor. faţă de umiditate are pretenţii moderate. în podgoriile din Odobeşti şi Panciu. de culoare alb-verzui intens pruinate în alb. de culoare verde-gălbui. 100). ceea ce permite folosirea vinurilor obţi-nute în diferite cupaje sau ca materie primă pentru distilate. ruginii pe partea însorită. puternic pufoasă pe partea inferioară. . pe care se suprapun pete mici suberificate şi marcat de un punct pistilar evident (fig. Ardeleancă. verzi-gălbui. soi cu frunze mari. cu boabe rare.99). uşor bronzate pe partea însorită. Principalele soiuri de struguri pentru vinurile albe de consum curent sunt: Galbenă de Odobeşti (fig. uşor trilobată. aripaţi. rotunde. întreagă sau uşor trilobată. 91 Peste 60% din suprafaţa cultivată cu struguri pentru vinuri albe de consum curent au producţii medii anuale de peste 15 t/ha. Zghihară verde bătură). strugurii sunt aripaţi. Producţia de struguri este mai mică cu cel puţin 2 t/ha faţă de Galbenă de Odobeşti. boabele sunt neuniforme ca mări-me. a vermuturilor. sferice. cilindro-conici.2 H2SO4 g/litru. concentraţia în zahăr este de 170-190 g/litru. Caracteristici tehnologice. a vinurilor spumante. uşor trilobată. are frunza mijlocie spre mare. Este un soi românesc obţinut în podgoria Odobeşti. Are perioada de vegetaţie lungă (170-180 zile). SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ALBE DE CONSUM CURENT Caracteristicile chimice variate ale mustului şi condiţiile climatice diferite de cultură permit folosirea unor soiuri pentru vinuri albe de consum curent şi în alte direcţii de producţie cum sunt: obţinerea sucurilor de stru-guri. Bobul este sferic. K75 kg/ha s. găseşte condiţii de vegetaţie bune numai în condiţii de deal. Are o perioadă lungă de vegetaţie (170-180 zile).9-4. K150 şi aplicarea irigaţiilor. În vederea valo-rificării potenţialului de producţie a acestor soiuri amplasarea culturii se va face pe soluri fertile cu 2-3% humus. marcat de un punct pistilar evident. Caracteristici tehnologice. strugurii au forma rămuroasă. soi autohton cultivat în Moldova. Are frunză mijlocie. Perioada de vegetaţie este mai scurtă ca la Galbenă de Odobeşti. Este un soi de mare producţie care asigură în medie 16.98). Conţinutul în zahăr a strugurilor la matu-ritatea deplină este relativ redus depăşind destul de rar 170-180 g/litru. soi răspândit în Ardeal. Caracteristici tehnologice. întreagă. maturitatea deplină a boabelor este după 1 octombrie. Frunza este mijlocie. Caracteristici tehnologice. de mărime mijlocie şi de culoare galbenă. a distilatelor învechite.a. cu nervuri de culoare vineţie. boabele dese. cu boabe dese. La maturitatea deplină a boabelor con-centraţia în zaharuri este de 160-180 g/litru şi aciditatea totală între 3. P150. strugurii sunt cilindro-conici.2 t/ha struguri. uniforme. Vinurile obţinute sunt slab alcoolice şi cu aciditate totală ridicată.2. Plăvaie (fig. cu frunza mare.

fiind folosite pentru consumul curent sau ca materie primă pentru vinurile spumante sau distilate învechite. aciditate totală ridicată (6. uniforme. cu boabe dese. întreagă. cu boabe uşor ovoide. Concentraţia de zahăr în struguri 180-190 g/litru. ari-paţi. Cultivate în condiţii mai puţin favorabile din punct de vedere helio-termic. Muscadelle. strugurii cilindro-conici. cu o aciditate scăzută. soi de origine germană. Petit Sauvignon. de la cele cu vigoare slabă (Traminer roz). Producţia obţinută este de 24 t/ha. Strugurii sunt cilindro-conici. aciditate totală relativ scăzută (3. Concentraţia în zaharuri este scăzută (170-180 g/litru must). îndesaţi. puţin armonice. intens pruinată. boabe mici. Traminer roz. Soiurile pentru vinuri albe superiore care posedă arome specifice sunt: Chardonay. Caracteristici tehnologice. se cultivă atât în zona de deal cât şi în cea de nisipuri. Strugurii sunt cilindrici. cu boabe dese. Caracteristici tehnologice.sau biaripaţi. sub-ţire. sensibil la mană şi putregaiul cenuşiu. de culoare roz. uni. Este un soi rezistent la secetă. verzi-gălbui. de culoare roz închis.2 g/litru). până la cele viguroase (Fetească albă). Soiurile de struguri pentru vinuri albe de calitate superioară au capacitate diferită de supramaturare. Majarcă albă. Rezistent la putregai. Producţia de struguri obţinută nu depăşeşte 10-14 t/ha. unele soiuri se comportă ca şi cele de mare producţie. se cultivă în Banat. uneori aripaţi. verzui cu pete ruginii. uşor pufoasă pe partea inferioară. Frunza este mare. Vinurile obţi-nute sunt subţiri. Caracteristici tehnologice. 5 lobată. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ALBE DE CALITATE SUPERIOARĂ Aceste soiuri au aptitudini de creştere diferită. Vinu-rile obţinute sunt subţiri. în jur de 3 g/litru. uşor pufoasă pe partea inferioară. Vinurile obţinute din struguri sunt incluse în grupa vinurilor albe de consum curent când provin din plan-taţii amplasate pe terenuri nisipoase şi vinuri albe de calitate superioară când strugurii provin din plantaţii amplasate pe terenuri colinare. conţinutul în zahăr nedepăşind 220-230 g/litru must.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Caracteristici tehnologice. sferice. subţire. Acumulează la coacerea deplină 180-190 g/litru zaharuri în must. La maturitatea deplină acumulează în must 190-210 g/litru zaharuri. Steinschiller roz (fig. la soiuri cu vigoare mijlocie (Risling italian). Gros Sauvignon. Se pretează mai puţin la supramaturare. Roşioară întâlnit în sudul Olteniei. ruginii în anii foarte favorabili. mici.3. mijlocii. desfrunzitul parţial aplicat la maturarea boabelor şi prin recoltatul selec-ţionat. Frunza este mijlocie. sferice de culoare roz-roşiatică. Frunza este mijlocie 5 lobată. 92 . Aligote Frunza mijlocie. maturitatea târzie. Supramaturarea este facilitată prin botritizare.102). deşi. de culoare verde închis. Este foarte rezistent la secetă şi unul din cele mai rezistente soiuri la putregaiul cenuşiu. de mărime mijlocie.9 g/litru). Producţiile obţinute sunt de 16-22 t/ha. secetă şi ger. Concentraţia zahărului din must la cules este în medie de 180 g/litru cu aciditatea totală medie de 3.9 g/litru. Caracteristici tehnologice. strugurii sunt mijlocii. aceasta fiind condiţia de bază în obţi-nerea vinurilor superioare. sferice. 3. producţia de struguri 15 t/ha. uneori fade ca urmare a deficitului de aciditate. cilindrici. cu axul recurbat. Producţia de struguri este cuprinsă între 9 şi 15 t/ha. Mustul cu tentă de roz. întreagă.

Caracteristici tehnologice. Producţia normală la struguri variază între 7. producţiile obţinute sunt între 6-10 t/ha. acoperite cu pruină şi cu punctul pistilar evident. Producţiile sunt în general mici. neted. cu punct pistilar evident. Acumulează la maturitate 210-220 g za-hăr/litru must şi un conţinut în aciditate totală de 4. de culoare verde-gălbui. sferice. Are aptitudine mare la supramaturare. 200-210 g/litru must. Producţia obţi-nută este de 6-8 t/ha. la supra-maturare acumulează zahăr în cantitate de 220-240 g/litru. Strugurii sunt conici. cu boabe dese. boabele sunt sferice.0-5. uneori uniaripaţi cu boabe dese. La maturitatea deplină acumulează 200-220 g/litru şi o aciditate totală de cca.0 g/litru. mici. întregi. realizând 230-250 g/litru zahăr şi o aciditate totală cuprinsă între 4.108). sferice. dese. 67 t/ha. Chardonay (fig.9 şi 15 t/ha. aciditatea totală este ridicată. cu pieliţa subţire.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Cultivate în areal ce oferă un plus de aciditate sunt folosite la obţi-nerea vinurilor spumante sau a distilatelor învechite.105).104). fin. Frunza mijlo-cie spre mare. de culoare verde-gălbui. de culoare verde închis. cu mezofilul gros. Mustul este nearomat. Producţiile obţinute nu depăşesc 6-8 t/ha. Furmint. verzi-gălbui. cu limbul mat. Concentraţia zahărului din must ajunge la 200-220 g/litru la maturitatea tehnologică. Caracteristici tehnologice. uniaripaţi şi lungi. strugurii mici. spre punctul pistilar nervurile sunt colorate în roşu pe partea supe-rioară şi cea inferioară. cu pete ruginii pe partea inferioară. conţinutul în aciditate totală este de 4-5 g/litru. soi autohton.5 g/litru. Frunze mijlocii. sferice. 3 lobată. adesea deformate. Boabele au mici pete suberificate şu un punct pistilar evident. datorită compactităţii de culoare gri. Caracteristici tehnologice. Fetească albă (fig. Caracteristici tehnologice. Pinot gris soi de origine franceză. struguri de mărime mijlocie. 5. La maturitate strugurii acumulează cca. adesea uniaripaţi. cu boabe dese. prima ramificare a rahisului fiind o aripioară spe-cifică acestui soi. scămos pe partea inferioară. iar aciditatea la 4. mici.5 g/litru. acoperită cu multă pruină. având pieliţa groasă. 5 lobată. cilindrici sau cilindro-conici. 4. Concentraţia de zahăr în must este de 200-210 g/litru. puternic gofrată. de culoare roz.3 g/litru.5-5. cu boabe rotunde. uniaripaţi. strugurii sunt cilindrici. pieloasă. La maturitate acumulează 210-220 g/litru zahăr în must. cilindrici. întâlnit pe suprafeţe întinse în Transilvania. Caracteristici tehnologice. acumulând cca.2 g/litru. 93 . La maturitatea tehnologică strugurii acu-mulează 200210 g/litru zahăr în must şi un conţinut în aciditate totală de 4-5 g/litru. Frunza mare. este unul din soiurile care se pretează cel mai bine la supra-maturare. cu boabe dese. cu stru-gurii de formă cilindrică. Neuburger soi de origine germană. uneori aripaţi. Caracteristici tehnologice. trilobate. mici. Frunza mijlocie. strugurii sunt cilindro-conici. deşi. de culoare galben-verzui. trilobată. strugurii sunt mici. Se pretează la supramaturare fără pierderi. capacitatea de supramaturare este de până la 220-240 g/litru zahăr în must. Risling italian Frunze de mărime mijlocie. neomogeni.2-5. mici. uşor ovoide. cilindrici. Grasă de Cotnari (fig. întreagă sau trilobată. Producţiile obţinute sunt mici. Frunza mijlocie. Stru-gurii sunt mijlocii. cu sinusuri superficiale. Caracteristici tehnologice. sferice. Traminer roz Frunza mică. 240-270 g/litru must. uniaripaţi. Frunze mijlocii ca mă-rime. Producţia de struguri este de 11-16 t/ha. 3-5 lobată. cu valori cuprinse între 5-7 t/ha. de culoare galben-verzui.

cilindro-conici. cu boabe dese şi omogene. şi cu mustul colo-rat în roşu. mijlociu.4. 94 . Fiind folosit la corectarea culorii unor vinuri roşii de consum curent pentru a evita diminuarea intensităţii culorii. Caracteristici tehnologice. strugurii sunt mijlocii sau mari. potenţial productiv foarte ridicat 18-20 t/ha. Caracteristici tehnologice. strugurii sunt mijlocii. La maturitate strugurii acumulează 220-240 g/litru zahăr în must şi 4-65. sferice de culoare roşie violacee foarte închisă. catifelate şi armonice.5 g/litru. trilo-bată. colorate în roşu violaceu mai puţin intens Caracteristici tehnologice. intens pruinate. Caracteristici tehnologice. zaharuri şi o aciditate totală de 4. Aramon. ca o caracteristică a acestui soi este cantitatea mare de aciditate totală de peste 7. Soi viguros cu o perioadă lungă de vegetaţie. cu boabe rare. tronconici. cu pieliţa colorată în verde-gălbui. frunza este mijlocie. slab colorate. 12. frunzele sunt mari. Oporto original din Europa centrală. recoltarea se face la maturitatea depli-nă.9-6 g/litru. Producţiile obţinute sunt cuprinse între 11 şi 16 t/ha. Caracteristici tehnologice.5-4g/l. potenţialul de acumulare a zahărului foarte diferit. sferic sau uşor turtit. intens colorate. pruinat. frunze mijlocii. strugurii sunt mijlocii. cilindrici. Strugurii sunt mijlocii. cu boabe rare. neomogene. cu cinci lobi. mari. iar producţia de struguri este de 6-8 t/ha. La maturitate acumulează 150-160 g/litru zaharuri în must. sferice. întregi sau trilobate. de culoare negru-albăstrui. cu boabele dese. de mărimi diferite. intens pruinate. având valori cuprinse între 3 şi 3. şi o aciditate totală de 3. La maturitate strugurii acumulează între 187-209 g/litru must. Conţinutul mustului în zaharuri la matu-ritatea deplină este de 170-180 g/litru. Caracteristici tehnologice. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ROSII DE CONSUM CURENT Băbească neagră este un soi vechi românesc întâlnit în majoritatea podgoriilor specializate în producerea de vinuri roşii. g/litru aciditate totală. strugurii sunt mari. uşor dis-coidale. rămu--roşi. Producţia de soiuri este cuprinsă între 12-14t/ha. sferice. frunză mijlocie întreagă. asimetrice. Bobul este mijlociu. strugurii obţinuţi în zonele de deal din soiul Băbească neagră produce vinuri de calitate superioară. întreagă. În zonele de şes se realizează vinuri de consum curent.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE cu boabe mai dese sau mai rare.9 g/litru. conici.5 g/litru. boabele sunt uşor ovoide. cu boabe mij-locii neomogene. aciditatea totală este destul de scă-zută. Are o maturitate neuniformă. intens pruinate. în funcţie de condiţiile de cultură. mijlocii. fiind un soi tinctorial frunzele prezintă pete tinctoriale încă din timpul verii. Strugurii acumulează la maturitatea de-plină 160170g/l zaharuri în must. colorate negru-violet. Cadarcă soi cultivat în zona de vest a ţării. uni sau biaripaţi. auriu pe partea însorită. Astfel la maturitatea tehnologică strugurii acumulează între 166 şi 222 g/litru zahăr şi aciditate în boabe de până la 4. cilindro-conici. de culoare roşie violacee-deschis. soi vechi original din sudul Franţei. Producţia totală este între 6 şi 9 t/ha. Frunzele sunt mijlocii. pigmentaţia antocianică slabă Are perioadă lungă de vegetaţie. Alicante Bouschet.

cu valori de până la 6-8 t/ha. în-treagă sau uşor trilobată. Pinot noir (fig. Aciditatea totală este ridicată (4.6. gofrată. de culoare roşie-violacee închisă. mici. uni ori biaripaţi. 95 . are frunza mare. Datorită pieliţei destul de groasă. sferice. Fetească neagră (fig. Strugurii sunt mijlocii. Acumulează la maturitate în must 180-190 g/litru zahăr. dens pruinate. iar la supramaturare 220-240 g/litru putând ajunge până la 260 g/litru. este considerat un soi galic (Franţa). 3. În condiţii ecologice mai puţin favorabile soiurile au un potenţial productiv mai ridicat unde se obţin vinuri de con-sum curent. cu boabe mijlocii. cu primele două ramificaţii mai mari. pigmentaţia antocianică superioară. sau cilindro-conici. se pretează cel mai uşor la supramaturare (240260 g/litru). trilobată. uniaxiali. Producţiile sunt mici 6-8 t/ha. Pieliţa este groasă. este considerat un soi dacic datorită vechimii sale foarte mari. Producţia de struguri obţinută la hectar este de 12-14 t/ha. cu perişori scurţi pe partea inferioară. neagră-albăstruie şi intens pruinată. cu pieliţa colorată în albastru violaceu închis. frunza este mijlocie.116). La supramaturare realizează 220-240 g/litru zaharuri. Cantitatea de zahăr care se acumulează în must este de 210-220 g/litru la maturitatea tehnologică. La maturitatea deplină strugurii acumu-lează 200-220 g/litru zaharuri în must. supramaturarea boabelor este lentă ajungând la 220-240 g/litru zahăr. strugurii sunt lungi. Caracteristici tehnologice. cu boabele dese. este soiul din care desprins Fetească albă. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI AROMATE Soiurile pentru vinuri aromate au cerinţe ridicate faţă de factorii ecologici şi tehnologici.5. cilindro-conici.7 g/litru). Are frunza mijlocie. Strugurii acumulează la maturitatea de-plină 190-200 g/litru zaharuri în must. Producţiile sunt mijlocii de până la 1012t/ha. gofrată. sferice. Boabele mijlocii. cu nivele de producţie destul de scăzută.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 3. Caracteristici tehnologice. Merlot soi originar din Franţa. Sunt soiuri sensibile la boli. Are o perioadă scurtă de vegetaţie) (minimum 150-160 zile) Caracteristici tehnologice. conici sau cilindro-conici. Vinurile obţinute din soiurile aromate sunt valorificate ca soiuri pure sau în cupaje cu alte vinuri cărora le imprimă aroma şi gustul plăcut de „muscat” sau „tămâioasă”. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ROŞII DE CALITATE SUPERIOARĂ Soiurile de struguri pentru vinuri roşii de calitate superioară conţin o cantitate mare de compuşi fenolici ceea ce asigură obţinerea an de an a unor vinuri normal colorate. sferice uşor ovoidale. cinci-lobată. verdeînchis. dese. Producţia obţinută este slabă. răspândit mai ales în Banat. Producţiile obţinute la ha sunt mici. secetă. Burgund mare. Caracteristici tehnologice. Cabernet Sauvignon originar din Franţa. Strugurii sunt cilindrici. de culoare verde-arămiu. La maturitatea deplină acumulează în struguri 200-210 g/litru zaharuri şi un conţinut în compuşi fenolici dintre cele mai mari.115). cu perioada de vegetaţie mijlocie (180190 zile). Caracteristici tehnologice. dese. adesea întreagă. şi o cantitate mare de substanţe colorante. cu valori cuprinse între 6 şi 8 t/ha.

Caracteristici tehnologice: la maturitatea deplină mustul conţine 190-210 g/litru zaharuri şi 2. cu tendinţă de uni sau biaripare. Riesling italian. soi întâlnit în majoritatea podgoriilor din Moldova. obţinut din sucul natural de struguri prin evaporare totală sub vid şi la temperatură scăzută. Obţinerea vinurilor spumante porneşte de la 96 . cinci lobată. O importanţă deosebită prezintă echilibrul armonios zahăr/aciditate ce rezultă din valorile indicelui glucoacidimetric de 2. o cantitate redusă de substanţe pectice (sub 500 mg/litru) şi un grad ridicat de fructuo-zitate. Prezintă aptitudini sporite de supramaturare până la concentraţii de 268 g/litru zaharuri în must. fără a se inter-veni cu corecţii şi tratamente de natură chimică. frunze mijlocii către mare. Frunza este mijlocie. Soiurile culti-vate în România şi corespund acestui scop sunt următoarele: Aligote. 3. uşor discoidale. Fetească regală. acumulează în struguri la maturitatea tehnologică 200210 g/litru must.8. Din sortimentul Tămâioasă mai face parte şi soiul Tămâioasă roz care se diferenţiază de Tămâioasă românească prin culoarea roz a boabelor. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI SPUMANTE Vinul spumant este acel vin care conţine bioxid de carbon de natură endogenă rezultat în urma fermentaţiei naturale şi care la 20°C dezvoltă în sticla în care este îmbuteliat o presiune de minim 3 atmosfere. Sub denumirea generală de suc de struguri există patru categorii de produse: · suc de struguri natural. · suc de struguri rezultat din mustul suprasulfitat în vederea con-servării şi apoi desulfitat pentru a putea fi consumat. Busuioacă de Bohotin face parte din acelaşi grup cu Tămâioasă românească.sau cinci lobată. este un soi de origine greacă.0-2. Obţinerea sucurilor de struguri porneşte de la strugurii materie pri-mă cu o concentraţie de zaharuri în must moderată (160-180 g/litru). · suc liofilizat. cilindro-conici. Muscat Ottonel. cu miezul consistent şi gust aromat. se pretează la supramaturare înregistrând la cules 250-270 g/litru cu aciditatea totală 4-5 g/litru. Potenţialul de producţie este între 7 şi 12 t/ha. SOIURI PENTRU SUCURI DE STRUGURI Sucul de struguri este un produs nefermentat obţinut după o tehno-logie specifică de producere din mustul unor soiuri care corespund acestui scop.6-3. cu o perioadă scurtă de vegetaţie (160-170 zile). se deosebeşte de aceasta prin dimensiunile strugurilor şi a boabelor care sunt mai mici precum şi prin culoarea acestora care este violetă cu nuanţe vineţii. cu pieliţa galben verzuie şi aco-perită cu pruină intens albicioasă Miezul este suculent iar guistul are aromă intensă de Muscat. Transilvania şi Muntenia. strugurii sunt mijlocii. cu boabe. acoperite la maturitatea boabelor de galben. verde deschis. tri.2 g/litru aciditate totală.24 şi care prin diluare serveşte la prepararea sucului de struguri. 3. mijlocii. de culoare verde-deschisă. Caracteristici tehnologice. sferice.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Tămâioasă românească. Chasselas dore. · must de struguri concentrat realizat prin concentrarea sub pre-siune scăzută a mustului proaspăt până la o densitate de cel puţin 1. Producţiile obţinute: 11.7. boa-bele sunt mijlocii. multă ceară şi puncte.8. obţinut din anumite soiuri. o aci-ditate totală ridicată (56 g/litru) exprimată în acid sulfuric.8 t/ha. sferice.

cu o concentraţie mică în alcool (8-9% în volum). 15 g/litru) şi un conţinut redus în aciditate totală (sub 3.5 g/litru H2SO4).0% în volum). o aciditate totală ridicată (5-6 g/litru). puţin extractive (extras redus cca. 3. cum sunt: Fetească regală. o extractivitate redusă (15-18 g/litru) şi o aciditate totală sporită (5-6 g/litru). Băbească gri. Distilatul învechit de calitate superioară se obţine pornind de la vinurile albe seci. zaharoză şi alcool alimentar (până la tăria alcoolică de 16-18% în volum). Soiurile de struguri recomandate pentru obţinerea vermuturilor sunt: Roşioară (pentru vermuturi albe) şi Oporto (pentru vermuturile roşii). SOIURI DE STRUGURI PENTRU VERMUT Vermutul este băutura rezultată din mustul fermentat în care se adaugă extracte din plante aromatizante. 3. un grad alcoolic moderat (11.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE vinurile seci care au culoare alb-verzui. Soiurile pentru vin care corespund acestor exigenţe sunt: Iordană şi parţial Băbească neagră. un extras redus având valori moderate (18-20 g/litru) şi un grad ridicat de fructuozitate. 97 . Obţinerea unor vermuturi de cali-tate superioară reclamă folosirea ca materie primă vinurile albe sau roşii cu grad alcoolic moderat (10-11% volum). St. Mustoasă de Măderat.10. Emilion. Zghihară de Huşi. Băbească neagră şi Pinot noir servesc la prepararea vinurilor spumante de culoare roz iar Muscatul Ottonel la obţinerea vinurilor spumante aromate. SOIURI DE STRUGURI PENTRU DISTILATE ÎNVECHITE Distilatul învechit de tip cognac (vinars) este băutura ce rezultă prin învechirea în butoaie de stejar a distilatului nou şi aducerea acestuia la tăria de comercializare (38-45% alcool în volum) după care se aplică unele tratamente şi practici autorizate. Corespund acestor cerinţe soiurile de mare producţie (peste 15 t/ha) cu creştere viguroasă şi maturarea deplină a boabelor târzie.9. Se mai folosesc soiurile Fetească albă şi Fetească regală cultivate în climat mai răcoros.

Caisul. Ed. BOJOR.. Ed. 1983. Plante medicinale şi aromatice de la A la Z. Recoop. COCIU. C. CERNEA. Fitotehnie. 1975. Bucureşti. Ed. Studiul colecţiei de germoplasmă de hamei (Humulus lupulus). 2.S. Risoprint. Legumicultură specială. 1974. ILEANA. Cluj-Napoca. Academiei. Cultura caisului. 1994. GH. G. şi colab. V. BADEA. vol. 2000.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1.. FALISSE.. COCIU. 1983. 24. 10. VALENTINA. Risoprint.. Tehnică. 8. II. Sfecla pentru zahăr.. V. V..1996 BOTEZ. M. 1993. BODEA. BÂLTEANU. 1995. 29. BÂLTEANU. COCIU. 1996. I. 4. Cultura soiei. Agrotehnică diferenţiată. 1983. Bucureşti. Bucureşti. 26. CERNEA. 1997. Bucureşti. Ed. şi colab. vol. Zonarea. 1995. Tipo Agronomia.. 9. 20. Fitotehnie. 2000.. BOGDAN. şi colab. Ed. Ed. Nectarinele. Ed. 1977. V. Prunul. Fitotehnie. Cluj-N. Bucureşti.. Ed. BERINDEI. 2002. Cluj-Napoca.BÎRNAURE. Ceres. Tipo Agronomia. Ed. Teză de doctorat. 31. EDP. Bucureşti. vol. CERNEA. CERNEA. Bucureşti. Ed. 1976. Bucureşti. Ed. Legumicultură.CIOBANU. Bucureşti. Ceres. 16..BORCEANU. Ed. DRĂGICI. 23. Ceres. Bucureşti. NICULINA BURLOI. Teză de doctorat. ŞT. S... COSTIN.. Academiei.. 2001. DVORNIC. Tratat de biochimie vegetală. Cluj-Napoca. I. 7. şi colab. DENCESCU. Cours de Phytotechnie. APAHIDEAN. Fito-tehnie. 6... AL. 12. Tratat de biochimie vegetală. Ed. GH. şi colab. Bucureşti. şi colab. I. Timişoara. 15. Ed. 1993. M. Didactică şi Pedagogică. Ed. 27. Legumicultură specială. Cultura plantelor de câmp. cultivarea şi protecţia plantelor de câmp în Banat. Ceres. 1991. I.. BUTNARIU. Conphys. 11. Cluj-N. Ed. AL. 1992. 1977. Ed. GH.VASILICĂ. AcademicPres. C. S. Didactică şi Pedagogică.. 1983. Ed. 21. 30. 2003. Fitotehnie. Ed. Bucureşti. Ceres.. I. Legumicultură specială.S. Academiei Bucureşti. CIOFU.FAZECAŞ. FAZECAŞ. C. 13. Belgia.. Cluj-Napoca. 1975. şi colab. FL.. 1982. A. şi colab. V.S. APAHIDEAN. de Vest. BORCEAN.. BODEA. BORCEAN.. 14. I. Mirton. M. Ed. şi colab. AL. S. Zonarea producţiei de cartof. Genesis.BÎRNAURE. 19. Tratat de Legumicultură. 28.DUDA. 1990. Bucureşti. şi colab. 1992. APAHIDEAN. în vederea stabilirii genitorilor pentru procesul de ameliorare.. 1997. şi colab. Orzul. H. 3. I. Ceres. Institutul Agronomic “Nicolae Bălcescu”.. Facultate Science Agronomie Gembloux. O. S. I. Tehnologii de prelucrare a cerealelor în industria morăritului. C. şi colab. Risoprint.SALONTAI. 1999.. Bucureşti. Legumicultură specială. Ceres. Ed. Ed. Academiei Bucureşti. Cultura orezului. Cluj-Napoca.. I. RUXANDRA şi colab. Timişoara. APAHIDEAN. Bucureşti. Ed. II. Cluj-Napoca. 5. 17. 22. AL.. 1977. Fitotehnie. AL.MORAR.VASILICĂ. 25.. Lucrări practice de Fitotehnie partea I. Bucureşti. Tipo Agronomia. BÂLTEANU. Cercetări referitoare la rezistenţa la iernare a piersi-cului. MARIA şi colab. 98 . şi colab.SALONTAI. şi colab. EDP. 1982. 18.

şi colab. 54.S şi colab.. Ed. INDREA. GHENA. 1980. S. MILLIM. Bucureşti. D. 50. ASAS. LAZĂR. 62. şi colab. Braşov. INDREA. CR. I. Materii prime vegetale. SEVASTIŢA. L. Plante medicinale şi aromatice cultivate în România. GH. şi colab. 42. MUNTEAN. 38. MORAR. Cluj-Napoca. EDP.. 1995. Ed.ROMAN. Cluj-N.. şi colab. Ed. Cercetarea în sprijinul producţiei. Ceres Bucureşti. 1978. 59. în Cercetarea în sprijinul producţiei. 34.. EDP.. Ed. 1995.II.S. MUNTEAN. 1987. I. A. 1973. L. Ion Ionescu de la Brad. Fitotehnie. şi colab. 58... Cultura legumelor timpurii.. 52. Viticultură generală şi specială.. 36. Fiziologie vegetală. L. Cultura cartofului. P. 40. vol. N. N. GHERGHI.I. şi colab. AcademicPres Cluj-Napoca MORAR G. 1994. MUNTEAN. 2004. Ed.. 33. MUREŞAN. Menţinerea calităţii legumelor şi fructelor în stare proaspătă. SEVASTIŢA. 56. Bucureşti. Cluj-Napoca. Păstrarea cartofului în macrosilozuri. Ceres. Bucureşti. 2003. 1995. Teză de doctorat. 55. Contribuţii la stabilirea factorilor ecologici. Tehnică. vol. Bucureşti. MUNTEAN. GH.. G.V.. 35. Universitatea Craiova. MUSTE. Teză de doctorat. Legumicultură.. Contribuţii la studiul perfecţionării tehnologiei de cultivare a cartofului pentru sămânţă în afara zonelor închise. MUNTEAN. G.BORCEAN. GIOSAN. 57. 1990. Bucureşti. Bucureşti.V. Tehnologia păstrării perelor în stare proaspătă... 51. Didactică şi Pedagogică..S. 1973.S. 48. SEVASTIŢA MUSTE GÂDEA. 45. AcademicPres Cluj-Napoca. GUŞ. vol. Ceres Bucureşti. L. 1997. Risoprint. GHERGHI. Cluj-Napoca. 1979. Fitotehnie. 1979. Ed. A. CORNELIA. Ed. Ed. Risoprint. şi colab.. Bucureşti. Materii prime vegetale. 47.. şi colab. Bucureşti. 1981. RPTA. Pomicultură generală şi specială. 41. M. Tipo Agronomia Cluj-Napoca. vol. Ed. Cluj-Napoca.S. 53.. 2001. Ed. Ceres.. Agrotehnică. A. MITRE. D. ŞTEFANIA. Pomicultură specială.. 49. Pomicultura specială. Ed.AXINTE.II Ed. Tehnologi produselor horticole. Ed. HERA.BORCEAN. Curs de Fitotehnie. Tehnologii în agricultura ecologică. vol. I. AcademicPres. I. Plante medici-nale şi aromatice. GH. şi colab. Soia. 1980. Contribuţii privind cultura mărului pe terenurile nisipoase din sud-vestul ţării. 1978. 1983. 39. M. 2002. Mic tratat de fitotehnie. Teză de doctorat. Bucureşti. 60. Ed. Ceres. 44. 99 .SIN. 1986. Ceres. MIHĂESCU. Bucureşti. şi colab. 1977. PASC. 2002. EDP. Ed. Ed. Pomicultura şi viticultura. Bucureşti. ASAS. 2003.. L. 1993. GH... 1999. Ed. 46. Ghid practic pentru cultura legumelor. 2003. MUSTE.. biologici şi agrotehnici care condiţionează rodirea vişinului.TONCEA. A. Risoprint Cluj-Napoca. L. Teză de doctorat. 2001. Bucureşti. Fertilizarea livezilor. PARNIA. Academiei. L. 61.AXINTE. Ed. OŞLOBEANU. Ed. şi colab.S. INDREA. Bucureşti.S. Risoprint. 37. K. Bucureşti. I.Risoprint. Ed.. 1989. 43. 1997. Mic tratat de fitotehnie. . IANB. USAMV Cluj-Napoca.MATERII PRIME VEGETALE 32. Bucureşti. NEGRILĂ. Ceres. MUNTEAN. Cultura florii soarelui. MARCA. MUNTEAN. I şi II. Păstrarea şi valorificarea fructelor şi legumelor.ROMAN. EDP. D. şi colab. M.. V. Dacia ClujNapoca.V.

75.BÂRNAURE şi colab. 86.BOBEŞ... X X X. 74. Societatea Horticultorilor din România. VOICAN. 100 . T. simp. M. Bucureşti.. AL.. 2002. Cultura alunelor de pământ. Ed. 79..GODEANU. SALONTAI. 2002. TIANU. Bucureşti. şi colab.. STAN. Dacia Cluj-Napoca. X X X. P. AL. X X X. Ceres.PERJU. Bucureşti. şi colab. Mic atlas de plante din flora RSR.. X X X. Bucureşti. şi colab. POPESCU. 66. G. 1988. Ed.N. Ed. 1984. STĂNESCU.. 1999. L. Iaşi.LUCA. Grand.. 1998.Floarea soarelui hibridă. Grădina de legume. Ed. Cluj-Napoca. Cultura hameiului. 83. Legumicultură. şi colab. SALONTAI. Sfecla de zahăr. M. 67. Ed. I.. L. I. Anuarul statistic al României.BÂRSAN. SEVASTIŢA MUSTE POP. PATRON.. 1985. “Pelendava 1950”. 1997. orzul şi berea. Simpozion omagial “135 ani de învăţământ agronomic clujean”. Ed. AL. vol. Cluj-N. AL. 82.MUNTEAN. Universitas. 80. şi colab. ROPAN. ICPIAF. Ed. Cluj-Napoca. 72. Ed.S. 1983. Bucureşti. 85. II.. AL. Pomicultură generală. AL. Ceres Bucureşti.. AL. Ceres. 2004. Ed. 81. 1976. 77.. Bucureşti. 1975. Z. Bucureşti. Hameiul. V. 1992. Bucureşti. 2000. I. V.Floarea soarelui. M. AL. Pomicultură generală şi specială. V.SAVATTI.. vol. Lista oficială a soiurilor şi hibrizilor cultivaţi în România. I. 87. Ion Ionescu de la Brad. Cultura protejată a legumelor în sere şi solarii. 1974 .. ClujNapoca. Risoprint. 1993. Ed. Tipo Agronomia Cluj-N. 73. SALONTAI. Ed. 2002. I. EDP.. 69. Legumicultură. Bucureşti. SALONTAI. Academiei. 71. 64. TODOR. X X X. 2000 . Pomicultură generală şi specială. vol. Ceres.. MARIA LATEŞ.. Chişinău. Ceres. Ed. EDP. POPESCU.BUDE. şi colab. X X X. Ed. 1982. Ed. Curs de Fitotehnie. SALONTAI. I-XIII. Bucureşti. 1999-2004. I.MATERII PRIME VEGETALE 63. VRÎNCEANU. E. AL. Certificarea şi controlul calităţii seminţelor la plantele de câmp. POPESCU. Hameiul. M. Cercetări privind influenţa unor particularităţi biologice asupra potenţialului productiv al nucului cultivat în masiv. Lucrări ştiinţifice USAMV Cluj-Napoca. M. 68. POPESCU.. 65. şi colab. 78. Lucr. EDP.V. Cultura orzului. 1952-1976 . 1996. 1982. 84. Colecţia reviste Hortinform. AcademicPres. Ed. Craiova. şt. Academiei. VRÎNCEANU.Flora României. 76. 70. Ceres. Bucureşti. 1968. 2001.V.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful