MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

CUPRINS

Cap.1. SPECII LEGUMICOLE………………………………….. 1.1. Legume solano-fructoase……………………………... 1.1.1. Tomatele……………………………………… 1.1.2. Ardeiul………………………………………... 1.1.3. Pătlăgele vinete……………………………….. 1.2. Legume cucurbitaceae………………………………... 1.2.1. Castraveţi……………………………………... 1.2.2. Dovlecelul comun…………………………….. 1.2.3. Pepenele galben………………………………. 1.2.4. Pepenele verde………………………………... 1.3. Legume rădăcinoase…………………………………... 1.3.1. Morcovul……………………………………... 1.3.2. Pătrunjelul……………………………………. 1.3.3. Ţelina de rădăcină……………………………. 1.3.4. Păstârnacul……………………………………. 1.3.5. Ridichile…………………………………….... 1.4. Legume din grupa verzei……………………………... 1.4.1. Varza albă……………………………………. 1.4.2. Varza roşie……………………………………. 1.4.3. Conopida……………………………………... 1.4.4. Gulia………………………………………….. 1.5. Legume bulbifere……………………………………... 1.5.1. Ceapa…………………………………………. 1.5.2. Usturoiul……………………………………… 1.6. Legume perene şi condimentare……………………… 1.6.1. Reventul………………………………………. 1.6.2 Sparanghelul………………………………….. 1.6.3. Hreanul……………………………………….. 1.6.4. Leuşteanul……………………………………. 1.6.5. Măcrişul………………………………………. 1.6.6. Mărarul……………………………………….. 1.6.7. Rozmarinul…………………………………… 1.6.8. Cimbrul de cultura……………………………. 1.6.9. Asmăţuiul……………………………………..

3 3 3 8 11 13 13 15 16 17 19 19 21 22 23 24 26 26 28 29 30 32 32 34 36 36 37 38 39 40 41 42 43 43

Cap.2. SPECII POMICOLE……………………………………… 45 2. 1. Mărul………………………………………………… 45 2. 2. Părul…………………………………………………. 47
1

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

2. 3. 2. 4. 2. 5. 2. 6. 2. 7. 2. 8. 2. 9. 2.10. 2.11. 2.12. 2.13. 2.14.

Prunul………………………………………………... Caisul………………………………………………... Piersicul……………………………………………… Cireşul……………………………………………….. Vişinul……………………………………………….. Nucul………………………………………………… Alunul……………………………………………….. Căpşunul…………………………………………….. Zmeurul şi murul…………………………………….. Coacăzul……………………………………………... Afinul………………………………………………... Cătina albă……………………………………………

49 55 58 63 67 70 76 79 81 84 86 87

Cap.3. VIŢA DE VIE……………………………………………… 90 3.1. Soiuri de struguri pentru vin……………………... 90 3.2. Soiuri de struguri pentru vinuri albe de consum curent.. 91 Soiuri de struguri pentru vinuri albe de calitate supe3.3. 92 rioară………………………………………………… 3.4. Soiuri de struguri pentru vinuri roşii de consum curent.. 94 Soiuri de struguri pentru vinuri roşii de calitate supe3.5. 95 rioară………………………………………………… 3.6. Soiuri de struguri pentru vinuri aromate…………….. 96 3.7. Soiuri pentru sucuri de struguri……………………… 96 3.8. Soiuri de struguri pentru vinuri spumante…………... 96 3.9. Soiuri de struguri pentru vermut……………….……. 97 3.10. Soiuri de struguri pentru distilate învechite…………. 97 BIBLIOGRAFIE………………………………………………………… 98

2

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

Capitolul

1

SPECII LEGUMICOLE
1.1. LEGUME SOLANO-FRUCTOASE 1.1.1. Tomatele - Solanum lycopersicum L., sin. Lycopersicum esculentum Mill., Fam. Solanaceae Importanţă. Fructele de tomate prezintă importanţă economică şi alimentară nu atât prin conţinutul în elemente energetice cât prin conţinutul ridicat în vitamine, săruri minerale şi acizi organici Utilizate la început numai ca plante ornamentale, tomatele au fost considerate legume în jurul anului 1870 în Franţa şi mult mai târziu în Germania şi Elveţia (MAIER, 1969). Fructul, o bacă, este format din epicarp (pieliţa), mezocarp (pulpa) şi ţesut placentar cu seminţe. Culoarea fructului imatur verde devine la maturitatea de consum după soi roşie, zmeurie, portocalie sau galbenă. Starea de dezvoltare a fructului la încetarea creşterii după care, în general, au loc modificări de pigmentaţie mai este denumită şi maturitate verde. O caracteristică importantă pentru valorificarea tomatelor este capa-citatea lor de a se matura după recoltare (posmaturare), începând cu o anumită stare de dezvoltare. Este o plantă originală din climatul cald Peru şi Mexic, adaptându-se destul de uşor şi la temperaturi mai scăzute, putând fi cultivate în climatul temperat, din luna mai până în octombrie, în câmp. Eşalonarea în timp, alături de suprafeţele mari de cultură, produc-ţiile mereu în creştere prin soiuri noi şi tehnologii perfecţionate reflectă importanţa tomatelor care, comparativ cu alte specii de legume, sunt con-sumate în cele mai mari cantităţi. Însuşirile organoleptice ale fructelor cu gust specific dulce - acrişor, forma şi culoarea atrăgătoare explică marele lor consum, în primul rând în stare proaspătă şi ca adaos la majoritatea preparatelor culinare. Fructele de tomate pot fi conservate sub diferite forme şi anume suc, pastă, fructe întregi coapte, depelate, murături (fructele verzi). Bulio-nul se foloseşte ca adaus la prepararea altor tipuri de conserve. Principala însuşire sub aspectul nutriţional a tomatelor trebuie con-siderată a fi conţinutul în acid ascorbic şi substanţe minerale, aport a cărui importanţă se amplifică ca urmare a cantităţilor mari în care se practică consumul, mai ales în stare proaspătă. Compoziţia chimică. Fructele de tomate conţin 93,5% apă şi 6,5% substanţă uscată. Din totalul de substanţă uscată conţinută 50% o reprezintă zaharurile (3,4%), proteina brută 1,11%, celuloza 0,68%, acizii organici, 0,97%. Tomatele reprezintă un
3

puternic influenţată de soi. repartizate neuniform în interiorul fructelor. fată de cele moi. se reduce după coacere la mai puţin de 0. pe când între proteină brută şi zaharuri. Pe tulpină. hemiceluloze şi pectine. Astfel cantitatea cea mai mare de pigmenţi se găsesc în pericarpul exterior (42-54%). n-hexenal. dat fiind faptul că. Dată fiind importanţa tomatelor pentru aportul de acid ascorbic. proteină brută şi acizi liberi. precum şi dependenţa lor de multiplii factori. în cantitate maximă de 1% în fructele necoapte. urmat în ordinea descreşterii cantităţii. 2-izobutil-tiazol. Repartizarea acizilor în fruct nu este uniformă. Zaharurile sunt alcătuite predominant din glucoză şi fructoză. Particularităţi biologice. creşterea în înălţime este con-tinuată de lăstarul aflat la baza frunzei din imediata apropiere a acesteia.01. Cantitatea cea mai mare a totalului acizilor şi a acidului citric se găseşte în spaţiul locular din jurul seminţelor. pigmentul princi-pal. tirozină. Fitohormonii principali prezenţi in fructele de tomate sunt auxinele. astfel. Pericarpul conţine cu 20% mai multe zaharuri reducă-toare (glucoză cu 30%). etc. modificând textura fructelor la maturare. Tomatele sunt plante anuale în condiţii de climat temperat iar în climatul tropical sunt plante perene. Amidonul. Soiurile care aparţin varietăţilor cu creştere determinată au înălţimea de 30-100 cm. Protidele se găsesc în cantităţi reduse. diferă în funcţie de soi. giberelinele. la soiurile cu o coloraţie normală denumite şi standard polie-nele sunt alcătuite în cea mai mare proporţie din licopen. corelaţiile sunt negative (BODEA.21%. de β-caroten. Acizii graşi constituie 75% din lipidele totale şi sunt reprezentaţi de acizii linoleic. Ca o concluzie în ce priveşte compoziţia chimică a fructelor s-au desprins nişte corelaţii pozitive între conţinutul substanţei uscate în proteină brută şi cenuşă. Sistemul radicular este de tip pivotant la culturile semănate direct în câmp şi fascicular la cele înfiinţate prin răsad. proteină brută şi acid ascor-bic. se recomandă folosirea acestora în stare proaspătă. Carotenoidele. leucină. Repartizarea pigmenţilor carotenoizi în fructe este neuniformă şi legată de factori morfo-anatomici. este cuprins între 15-25 mg/100 g p. Lipidele însumează 0. gluconaza cu rol asupra glucanilor. Din grupa oxidoreductazelor cea mai studiată a fost pero-xidaza. palmitic şi miristic. decât ţesutul locular. principalii pigmenţi ai fructelor coapte. Necesarul zilnic de vitamina C este de 50mg. Conţinutul în acid ascorbic. Vitaminele. la acesta contribuind în special: cis-3-hexen-1. fructele ferme conţin în can-titate mai ridicată. în lipsa unui sistem de susţinere. după apariţia unei inflorescenţe în vârful tulpinii. în grupa xantofi-telor predomină luteina. aspartic. valină. la baza 4 . la varietăţile cu creştere nederminată înălţimea acesteia poate să ajungă la 2-3 m. proteină brută şi carotenoide totale. stearic. acid malic şi citric. în pericarpul interior (25-38%) iar cel mai puţin în ţesutul locular (17-24%). dintre aminoacizii predomină: acidul glutamic. menţinându-se în poziţie verticală până la apariţia fructelor când datorită greutăţii acestora se lasă pe sol. Tulpina este erectă de înălţimi diferite în funcţie de varietate. Enzimele. vitamină predominantă. soi. Acizii organici neazotaţi sunt reprezentaţi prin acidul citric şi malic. Tulpina are o creştere simpodială. În compoziţia pereţilor celulari intră următoarele poliglucide: celuloză.15%. citochininele. 1984). lizină. oleic.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE ţesut de rezervă de tip glucidic. putând fi acoperit de consumul a 2-3 fructe de circa 100 g. serină. Uleiurile eterice sunt cele care imprimă aroma specifică. perioada şi modul de cultură.p.

albi-argintii. Falcato. zaharuri. Vidra 533. turtite. Solara. Nemarom. Misouri. Sincron. Ioana F1. Soiurile de tomate răspândite în cultură se clasifică în funcţie de perioada de vegetaţie. 1984). c) Hibrizi pentru cultura în solarii: . În urma studiilor întreprinse la noi în ţara pe 9 soiuri (BODEA. Ø cu creştere nedeterminată: . Ferma. Ø cu creştere determinată: . Diva.consum în stare proaspătă: Export II F1. acoperite cu perişori. b) Soiuri şi hibrizi semitimpurii: Ø cu creştere determinată: . Resyset. Sistematică şi soiuri. Fakel. de modul de multiplicare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE frunzelor se formează lăstarii care au capacitate mare de fructificare dar care la soiurile cu creştere nedeterminată prin lucrarea de copilit din timpul creşterii lăstarilor se asigură formarea de fructe mari pe tulpina principală Frunzele sunt imparipenat sectate. Marfa. Argeş 428. Nematride. Elena. pigmenţi. Minerva. ceea ce uşurează lucrarea de castrat necesare în procesul de producere a seminţelor hibride. de tipul de cultură şi de destinaţia culturii în: a) Soiuri şi hibrizi timpurii: Ø cu creştere nedeterminată: . Pavio.pentru industrializare: Buzău 47. Brăila 405. Obiectivele biochimice ale ameliorării constau în mărirea conţinu-tului în substanţă uscată. VF. Florile sunt pe tipul cinci. s-a constatat diferenţe în ce priveşte conţinutul în zaharuri.cu folosire mixtă: Mariana. Işalniţa 50 F1. Roma. În secţiune fructul prezintă un număr diferit de lojii seminale în care sunt dispuse seminţele. Cluj-80 F1. Florile sunt grupate în inflores-cenţă de tip cimă. conţinutul în acid ascorbic şi carotenoide. specia Solanum lycopersicum. . Buzău 22. zaharuri. 5 . Polenizarea este autogamă. Se remarcă la cele mai multe soiuri corelaţia negativă între nivelul ridicat al conţinutului în substanţa uscată. mărime şi culoare în funcţie de soi. cu foliole de mărimi diferite.ciclul scurt: Export II. Romatos. . Diana. au petale galbene. sau acid ascorbic şi greutatea fructelor. genul Solanum. Romec 554. Primadon F1. Splendid. Ioana. Matador Factorii biologici care influenţează calitatea fructelor Soiul sau hibridul este factorul genetic care asigură stabilitatea carac-terelor ereditare a materialului folosit pentru înmulţire. Fructul este de tip bacă cărnoasă de formă.ciclul prelungit: Lucia. sau echilibrarea acidităţii fruc-telor alături de obiectivul productivitate. Berdy. Apollo. Tomatele fac parte din familia Solanaceae. Işalniţa 50. Roxana. d) Hibrizi pentru cultura în sere: Gloria. Cu cât numărul lojilor este mai mare cu atât fructele sunt mai cărnoase şi mai bune pentru consumul în stare proaspătă. Vitamina. aciditate. Savon.pentru industrializare: Monor. Vemone. netede sau gofrate. Sub aspectul calităţii fructelor în cadrul soiurilor şi hibrizilor folosiţi în cultură există diferenţe. acesta fiind unul din criteriile de stabilire a destinaţiei care i se dă.pentru industrializare: Dacia. . .cu folosire mixtă: Ace Royal. Seminţele sunt oval-rotunjite. cu stamine concrescute la bază cu tubul corolei. Ronco.cu folosire mixtă: Precoce de Someşeni. Unirea. Diablo.

aldehide. Creşterile plantelor ca şi funcţiile reproduc-tive pot fi puternic modificate de temperatură. în primele faze de maturare s-au identificat în fructe acetatul linalolului. compoziţia gazelor. de asemenea. În fructele verzi se găsesc cantităţi mai mari de N. Un element legat de maturare este P al cărui conţinut nu variază mult la fructe între patru şi zece săptămâni de la legare (maturitate tehnologică). creşte la coacere şi scade din nou la supramaturare. În perioada maturării fructele au un conţinut mai scăzut în apă. Mg. nutrienţi minerali. Studiile efectuate au arătat că în perioada răsărire-înflorire. Compoziţia chimică a fructelor se modifică atât ca urmare a creş-terii şi maturării lor. K. pentru ca în perioada a III-a (pârgă). dimensiunea. Vitaminele. cât şi în perioada de producţie în funcţie de poziţia inflorescenţei şi de vârsta plantei. Raportul glucozăfructoză în primele stadii de dezvoltare al fructelor indică o cantitate dublă de glucoză faţă de fructoză. Numărul. Conţinutul în protide având valori ridicate la fructele verzi mici. în fructele mici conţinutul este scăzut. se micşorează până la maturitatea verde. Conţinutul în zaharuri al fructelor în perioada de coacere creşte treptat astfel încât suma glucoză-fructoză ajunge în final la 50% din subs-tanţa uscată. Un alt component a cărei acumulare în fructe se intensifică cu apro-pierea coacerii este uleiul eteric. K. începe să se mărească şi ajunge la valori maxime la maturitatea tehnologică. să scadă aciditatea totală. umiditate şi elementele nutritive minerale). Cerinţele fată de temperatură este în funcţie de faza de vegetaţie. la supramaturare conţinutul în alcool. pentru ca să scadă uşor la maturitatea de consum şi puternic la supramaturare. Fe şi B. umiditate şi elemente nutritive minerale. valorile sunt mai mari pentru aciditatea totală. iniţială. însoţită de tulburări de culoare. în funcţie de temperatură. Din punct de vedere fiziologic faza de coacere a fructelor este caracterizată prin respiraţie crescută. P. pentru ca în apropierea coacerii valoarea acestuia să devină subunitară. în special acidul ascorbic. evoluţia pigmenţilor carotenoidici începe o dată cu maturarea în verde a fructelor. mai multă cenuşă. Creşterea plantelor ca şi funcţiile reproductive pot fi puternic modi-ficate de temperatură în combinaţie cu alţi factori de vegetaţie (lumina. perioada a II înainte de pârgă aciditatea totală este maximă. Modificarea pigmenţilor în perioada de maturare a fructelor începe cu dispariţia clorofilelor. Conţinutul în amidon al fructelor tinere este corelat pozitiv cu acele în substanţă uscată al fructelor coapte. singură sau în conjuncţie cu alţi factori ca lumina. Solanina scade cu maturarea fructelor. iar în cele coapte. Amidonul se acumulează în fructe până în apropierea maturităţii verzi apoi scade rapid.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Ritmul de creştere şi dezvoltare a plantelor are determinare fizio-logică şi biochimică. conţinutul în auxine libere este mai ridicat în organele soiurilor timpurii. care marchează terminarea maturării şi începerea senescenţei. Factorii ecologici care influenţează calitatea fructelor Temperatura reprezintă o condiţie esenţială pentru funcţiile meta-bolice şi celulare ale plantelor. Temperatura minimă de germinaţie a seminţelor este de 10ºC. Astfel. cele optime sunt de 24ºC. compoziţia gazelor. cultivar. O importanţă deosebită privind urmărirea procesului de maturare a fructelor a avut-o evoluţia acizilor organici neazotaţi a căror cantitate se micşorează cu coacerea contribuind la gustul specific al fructelor la matu-ritatea de consum. înaintea maturităţii de consum şi mai mare la supracoacere. 6 . cetone. vigoarea şi creşterea lăstarilor laterali diferă. În acest sens s-au evidenţiat trei perioade: perioada1. liberă şi legată. foto-perioadă şi umiditate.

şi fertilizare cu NP. frunzele tinere au un conţinut maxim de clorofilă. este necesar mai ales. temperaturile scăzute din noiembrie defavorizând acumularea zaharurilor. la stimularea înfloritului şi la fructificare. în funcţie de zona de cultură Prin multiplele verigi. iar fructele matu-rate la întuneric sunt mai bogate în licopen. Mo). În cazul umidităţii solului de 70% din capacitatea de câmp. mai ales în condiţii de lumină redusă Fosforul este consumat în cantităţi mici dar este important în asimilarea azotului. în perioada creşterii fructelor. Fe. azotul în exces poate produce o creştere luxuriantă a plantelor. În perioada de maturare a fructelor irigarea trebuie făcută cu cantităţi moderate de apă. solarii şi câmp. Tomatele au cerinţe mari faţă de intensitatea luminii. zaharuri. element important pentru creşterea plantelor şi fructificare. Influenţa regimului de lumină asupra compoziţiei chimice a fructelor are repercusiuni asupra acumulării β-carotenului com-parativ cu fructele maturate în condiţii de întuneric. Înfiinţarea culturilor de tomate se face prin răsad. Lumina. paralel cu creşterea producţiei. so-lul. prin conţinut mai redus în acizi. Durata perioadei de vegetaţie. şi au mai multa apă. Urmărindu-se un complex de factori ca soiul. în detrimentul fructificării. clima. scade conţinutul în substanţă uscată a fructelor. De aseme-nea. Potasiul se consumă în cantităţi mari. La umiditate atmosferică ridi-cată de peste 95% fructele conţin mai puţin calciu. celuloză şi acid ascorbic dacă recoltarea s-a făcut în noiembrie. au arătat că fructele expuse la lumină au un conţinut mai ridicat în clorofilă. în schimb acidul citric se acumulează mai bine la culturile tardive. repicatul şi plantarea acestuia în câmp în perioada aprilie-mai. tehnica modernă de cultură constituie un factor important asupra compoziţiei chimice a plantelor. Azotul. zaharuri. Fructele obţinute din culturile tim-purii au conţinutul în acid malic mai ridicat decât la culturile tardive. Tomatele reacţionează bine la aplicarea microelementelor (Ca. În primele faze de vegetaţie. frunzele acumulează cantităţi maxime de carotenoide. Nutriţia minerală şi fertilizarea. starea de maturare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Temperaturi de 14ºC. cenuşă. în contrast cu cele de 25ºC şi 30ºC produc o creştere a numărului de flori în inflorescenţă. Umiditatea atmosferică şi precipitaţiile. acizi şi proteină brută dacă recoltarea se face în octombrie. Mn. locul de cultură. Factorii tehnologici care influenţează calitatea fructelor Pentru asigurarea consumului de tomate o perioadă cât mai lungă de timp se practică cultura în seră. abundenţa precipita-ţiilor. caroten şi luteină. uleiuri eterice comparativ cu cele obţinute în câmp (gust fad). produs în răsad-niţe începând din luna februarie. Regimul de apă se reflectă în compoziţia chimică a plantelor adeseori mai pronunţat decât fertilizarea. diferenţierea organelor. unele la lumină şi altele la întuneric.u. Cercetări asupra efectului maturării fructelor din acelaşi ciorchine. se poate concluziona: administrarea de 7 . în general. aplicarea de erbicide. contribuind la formarea şi transportul hidraţilor de carbon şi a acidului ascorbic în fructe. pentru a nu se micşora acumularea substanţei uscate solubile şi a acidului ascorbic. Fructele de seră se caracterizează. fructele obţinute de la culturile tardive au conţinutul ridicat în s. elemente de bază care influenţează calitatea recoltelor. având un rol deosebit în procesele de creştere. fertilizarea. iar cu aceeaşi umiditate dar cu administrare de NK. fructificare şi coacerea fructelor. B.

caractere de specie. Fructele se recoltează la coacerea deplină dacă se valorifică imediat sau în stadiul de pârgă pentru transport la distanţe mai mari. glutamic şi prolina. Cultura poate fi în câmp. în soluţii de sare.Capsicum annum. Din substanţa uscată cantitatea cea mai mare revine zaha-rurilor 3. în preparate culinare după fierbere şi în stare conservată. 1969. dar calitatea acestora sub aspectul acumulării de compuşi nutriţionali este adesea defavorizată.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE îngrăşăminte şi irigarea duce la creşterea producţiei de fructe. Valoarea nutritivă ridicată a fructelor. spaţii protejate (sere sau solarii). La maturitate fiziologică stare la care seminţele pot germina.33%). prin valoarea nutritivă ridicată. începând de la o anumită stare de dezvoltare. Guatemala şi Peru ardeiul a fost adus mai întâi în Spania şi răspândit în alte ţări europene încă din secolul XVI. Gustul fructelor este pungent (iute) la varietatea acuminatum şi mai rar la celelalte varietăţi. Recoltarea primelor fructe de tomate începe din ultima decadă a lunii iunie şi continuă până în august. 8 . gliceric. sunt necoapte (fructe verzi). în oţet sau sub formă de bulion. longum (ardeiul lung şi de boia) şi acuminatum (ardeiul iute) (MAIER. Original din Mexic. 3-7 mg acid citric. fructoză (1. în schimb la cele coapte substanţa uscată este de 8. Acizii organici neazotaţi sunt reprezentaţi prin acizii citric. o cantitate de 39-66% revine proteinelor. În fructele verzi la 100 grame s-au evidenţiat 73-157 mg acid malic.06% şi proteinelor 1. linoleic şi palmitic. Pericarpul este sărac în lipide.99%) şi zaharoză (0. 2001). Fructele tuturor varie-tăţilor se consumă crude. Substanţa uscată reprezintă 7% şi 93% apă la fructele verzi. mai rar portocalie (fructe roşii sau coapte). stau la baza importanţei economice mari a acestei specii şi justifică extinderea suprafeţele cultivate în câmp sau protejat. Glucidele. Compoziţia chimică. La maturitatea tehnologică fructele ajung la mărimea soiului de culoare verde sau gălbuie de intensitate variabilă. Din ardeiul de boia se fabrică boiaua dulce sau iute. Lipide. Solanaceae Importanţă. oxalic.47% iar conţinutul în apă este de 90. fruc-tele au culoarea roşie.38%.1. Protidele. o bacă de forme şi mărimi variabile care constituie cri-teriile clasificării soiurilor şi grupărilor lor în varietăţi Cele mai importante varietăţi sunt: grosum (ardei gras). Fructele prin conţinutul ridicat în acid ascor-bic. Dintre aminoacizi predomină acizii aspartic. Factorii ecologici pot avea o influenţă mai mare decât cei genetici asupra variabilităţii compoziţiei chimice a fruc-telor. Predomină zaharurile alcătuite din: glucoză (7. Fructul.34%) prezente în fructele verzi. în verile reci variabilitatea compuşilor chimici ai fructelor şi acumu-larea lor sunt mai reduse decât în verile calde. care exprimat în proteină brută nu depăşeşte 1%. ARDEIUL .2. Dintre acizii graşi predomină acizii oleic. cantităţile mari în care se consumă. malic. Fructele sunt utilizate în două stări de maturare: tehnologică şi fiziologică. Din totalul protidelor . constituind o sursă importantă de vitamina C. prin prezenţa capsicinei şi diversitatea gamei de carotenoide. Fam.06%. 1. Fructele se pot matura după recoltare (postmatu-rare). au constituit elemente de studiu pentru numeroşi cercetători. citat de APAHIDEAN.

Carotenoidele constituie principalii pigmenţi galbeni şi roşii ai fructelor coapte. microcarpum (ardei iute) din care fac parte conv. puternic dependentă de soi. B2 şi PP aproape dublu comparativ cu fructele verzi. prio-ritatea la fructele coapte o are acidul citric în defavoarea celui malic care la fructele verzi avea întâietate. Florile. Particularităţi biologice (fig. Cantităţi foarte mici de capsicine sunt prezente şi în fructele dulci (0. conv. Fructele roşii au un conţinut în vitamina E uşor mai ridicat. Substanţe pungente responsabil de gustul iute al ardeilor a cărui conţinut variază mult în funcţie de soi între 0. clorofila. fiind dependent în primul rând de soi şi de starea de maturare a fructelor. Soiuri şi hibrizi. Sunt lucioase pe ambele feţe şi au culoarea verde cu nuanţe diferite. sunt hermafrodite. iar în vitamina B1. · ssp. Vitamine. Evoluţia acumulării substanţelor chimice în timpul perioadei de vegetaţie.p. comparativ cu cea din pericarpul proaspăt. rezistentă. de tipul cinci. depăşeşte la fruc-tele verzi 100 mg% de p. În ce priveşte evoluţia lipidelor.1.p. lăstarii. Soiurile şi hibrizii sunt prezentaţi în tabelul 1. scăderea proporţiei de glico.059 mg/100) s. La fructele coapte roşii acumularea în acid ascorbic este mult mai mare (211-300 mg% g p. predomină capsantina şi ß-carotenul. de forme. În cazul ardeiului gras roşu. majoritatea rădăcinilor au tendinţa să se dezvolte pe orizontală. Boiaua obţinută din fructele coapte ale ardeilor de boia conţine cantităţi mari de carotenoide. mărimi şi culori diferite.27-1. conv. acumularea maximă de acid nicotinic. cerasiforme (fructe în formă de cireaşă).58).B2.u. acuminatum (fructe cu vârf ascuţit) şi conv. Seminţele sunt dispuse în interiorul fructului. Tulpina este ramificată simpodial. Soiurile care se găsesc în cultură fac parte din subspecii şi convarietăţi diferite: · ssp. La bază este lignificată. creşterea în înălţime este continuată de lăstarul aflat la baza frunzei din imediata apropiere a acesteia. longum (ardei lung). Sistemul radicular este pivotant. Ardeiul în climatul temperat este plantă anuală. Frunzele sunt simple. tetragonum (ardei gogoşar). dispuse câte una sau două la locul de ramificare a tulpinii. (ardei gras). în funcţie de soi.12 mg/100 g p. vitamina PP şi vitamina E. Alte vitamine impor-tante care se găsesc în fructele de ardei sunt: vitaminele B1. Capsicina. Polenizarea este autogamă. datorită faptului că după apariţia unei inflorescenţe în vârful tulpinii. În primele faze de creştere a fructelor conţinutul în carotenoide.şi fosfolipide. Prin posmaturarea fruc-telor are loc scăderea conţinutului în 9 . culoare galbenă. în timp ce ramificaţiile tulpinii. au formă rotund-turtită. Acidul ascorbic prezent în cantităţi mari. până la verde închis iar la maturitatea fiziologică au culoarea roşie sau portocalie. macrocarpum (ardei dulce) care cuprinde convar. spre maturitatea tehnologică se remarcă îmbogăţirea pericarpului în lipide. În ultimele faze de dezvoltare a fructului care preced maturarea. La maturitatea de consum pot fi cu nuanţe de galben-verzui. se găseşte în cantităţi în jur de 9 mg la ardeiul gras şi lung şi numai de 4% la ardeiul gogoşar. pe un receptacul căr-nos. peţiolate cu limbul cordiform la varietăţile cu fruct mare şi lanceolate la cele cu fructe mici. Fructul este o bacă.. clorofilă şi capsicină atinge maximum de acumulare la 40 de zile de la înflo-rire. grossum. majoritatea fiind răspândite în stratul superficial al solului.p).p. sunt fragili şi se rup uşor mai ales la recoltarea fructelor.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Clorofila. Înălţimea tulpinii 40-70 cm. Dintre compuşii responsabili de pigmentaţia fructelor verzi. totalul carotenoidelor este cuprins între 127 şi 284 mg/kg s.

Opal. Rubin. Galben superior 126-140 Mihaela. Cristal. când se plantează ardeiul. Siret.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE toate formele de zaharuri. Titan 130-140 Kapia de Kurtovo. Tabelul 1. de asemenea conţinutul în acid ascorbic şi de s. Miniş 27. Arad 6. Cultura de ardei se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. Superb. 140-150 Globus. Flamingo F1 Atlas F1. Cosmin 130-145 Arad 5. ridichi care se recoltează până în luna mai. ardeiul poate urma după leguminoase. acumularea compuşilor chimici în plante.u. Ceres. Delta F1 111-125 Aroma. Soiurile şi hibrizii de ardei cultivaţi în România (Monitorul oficial cu soiurile cultivate 2004) Convarietatea Ardei gras (grosum ) Ardei gogoşar (tetragonum) Ardei lung (longum) Ardei boia Ardei iute (microcarpum) Ardei gras pentru culturi în sere şi solarii Perioada de Soiul. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor de ardei. Cornel. umiditatea prea mare a solului defavorizează. Zlaten medal 141-150 Lung de Işalniţa. Carmen 90-100 100-110 140-160 De Arad. a aminoaci-zilor. spanac. Splendid. hibridul vegetaţie (zile) 100-110 De Siria. Lumina şi temperatura. Oranj. rădăcinoase sau cereale. Arădean. Superb. Sonar Influenţa factorilor ecologici asupra calităţii fructelor de ardei. în special pe terenurile uşoare. În asolament. lipidelor şi hidroxiacizi şi o creştere a conţinutului în capsicină şi compuşi de tip ligninic. Denis F1. În acelaşi an. înaintea culturilor de ardei se pot realiza culturi de legume verdeţuri: salată. Silvia. Wonder F1. Regimul de apă al solului cel mai favorabil este la 50% din inter-valul umidităţii active. Uriaş de California Simultan. văr-zoase. Picant. bulboase. în general. 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează în sol prin arătura adâncă. Conţinutul în substanţă uscată şi carotenoide a fructelor este superior în cultura prin răsad la care factorii climatici au fost dirijaţi mai favorabil (intensitatea luminii şi tem-peraturi mai mari). decât la cele semănate direct în câmp. este mai mare la cele obţinute din cul-tura de câmp comparativ cu cele obţinute în seră. Export. Splendid. Lumina solară integrală favorizează numai sinteza de acid ascorbic nu şi acea a capsicinei. Portocaliu Bruisma.1. ceapă verde. 10 . Granat 151-160 Mădălin.

protide (azot total 0. Conţinutul în acid ascorbic între 1-5. Fam. unde se lucrează mecanizat la întreţinerea culturii se pot micşora distanţele dintre rânduri la 50-60 cm iar pe rând se plantează la 30-40 cm. fructoză. Se plantează la distanţa de 70-75 cm între rânduri şi 25-30 cm între plante pe rând.33-4%). La noi în ţară a intrat în cultură în secolul XVIII. 0.04. Compuşi fenolici: conţinutul total în polifenoli (exprimaţi în tanin 0.25%) Vitamine: cantităţi mai reduse comparativ cu alte specii de legume. ovoidală sau sferică. începând cu apariţia primelor frunze.05 mg/100 g p.3. Înaintea primelor brume se recoltează şi fructele verzi. lung şi gogoşar.1-0. albă sau verde deschis. pentru culturile timpurii de ardei gras şi în luna martie pentru culturile de vară-toamnă. la ardeiul gras.59). în funcţie de zonă.u. zaharoză: 2.2%). PĂTLĂGELE VINETE . gogoşar şi ardeiul lung.1. alungită cu pojghiţă de culoare violet închis. Fructul este o bacă de dimensiuni foarte mari. eşalonat. unde se seamănă în luna februarie.87-1. la maturitatea fiziologică.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Cultura de ardei se înfiinţează prin răsad. Plantarea răsadurilor are loc în perioada aprilie-mai. Enzime: oxidoreductaze în special polifenoloxidaza. solanina alături de solanidina liberă contribuie la gustul amar al fructelor mai ales în partea din jurul seminţelor. Pe suprafeţe mici. În condiţiile din ţara noastră este plantă anuală. iar ardeiul gogoşar. compuşi organici: glucide (glucoză. care nu au ajuns la maturitatea de consum. Cultura este foarte răspândită în estul Asiei. Particularităţi biologice (fig. După plantare răsadurile se udă pentru a asigura prinderea acestora.27% exprimat în acid malic. Din grupa glicoalcaloizilor. Producţia este de 15-30 t/ha la ardeiul gras. cu pulpa comestibilă de culoare alb verzuie ce conţine multe seminţe. Pătlăgelele vinete provin din India. produs în răsadniţe sau solarii calde.27% din care proteina reprezintă 60-80%). Sistemul radicular este fasciculat. iar la ardeiul iute şi cel pentru boia distanţa de plantare este de 15-20 cm.1-0.51-0.p. vitamina B1. Lucrările de întreţinere ale culturilor de ardei constau în comple-tarea golurilor. iar în timpul perioadei de vegetaţie se fac 10-12 udări cu norme de 400-500 m3 apă/ha. care sunt foarte fragili. se dez-voltă mai mult lateral şi mai puţin în profunzime. 2-3 fertilizări faziale cu 100-150 kg azotat de amoniu la interval de 3-4 săptămâni. în zonele mai calde. lipide (în cantităţi foarte mici de cca.03. Ardeiul gras şi iute se recoltează la maturitatea tehnică. În momentul plantării. 3-4 praşile mecanice şi 2-3 manuale. aspartic).7 mg/100 g p.p. B2 şi PP 0. 8-15 t/ha la ardeiul pentru boia şi 5-6 t/ha la ardeiul iute. responsabilă de brunificarea pulpei fructelor ca urmare a prezenţei fenolilor şi taninurilor. 1. 7-9%. 0. temperatura solului trebuie să fie de 14-15°C. cu grijă pentru a preveni rupe-rea lăstarilor. Solanaceae Importanţă. puţin ramificat. Acizii organici neazotaţi 0. Recoltarea se face manual. aminoacizi (predomină acidul glutamic. Tulpina este erectă.. ardeiul lung şi cel pentru boia. Compoziţia chimică a fructelor: substanţa anorganică: apa 91-93% şi s. ramificată şi cu o porţiune lignificată la 11 . 0.Solanum melongena L.

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

bază. Scoarţa tul-pinii este subţire, verde sau antocianică, cu ramificaţii monopodiale cu 8-12 etaje. Frunzele sunt mari, 10-20 cm, peţio-late, cu marginea întreagă dispusă altern. Partea superioară a limbului este acoperită de perişori fini iar cea inferioară este glabră. Florile sunt mari de culoare violacee, solitare, pe tipul cinci, poleni-zarea este autogamă. Fructul este o bacă, de dimensiuni mari, de formă ovală, piriformă, de culoarea neagră, violacee sau galben maroniu. Soiuri şi hibrizi. Soiurile din sortimentul de cultură în câmp şi protejată sunt redate în tabelul 1.2. Tabelul 1.2. Soiuri de vinete cultivate în România (2004)
Perioada de Soiuri sau hibrizi vegetaţie (zile) 110-120 Narcisa F1, Drăgaica Culturi în Amurg, Bucureştene, Pana Corbului, Contesa, 121-130 câmp Lucia, Lidia F1 131-140 Viorica Culturi în sere 110-120 Rima F1, Narcisa F1 şi solarii 121-130 Lidia F1, Lucia Destinaţia

Factorii care influenţează calitatea fructelor a) Factorii biologici. Soiul. Soiurile prezintă diferenţe în ce priveşte conţinutul în celuloză şi tanin, natura pigmenţilor antocianici din coaja fructelor. La tipurile de fructe cu coaja albă, verzuie şi violetă se constată că la cele cu fructe cu coaja de culoare albă se întâlneşte o acumulare mai mare de substanţă uscată, celuloză, Al, şi mai mică de N, Fe, Mn, Zn. Corelaţia între însuşirile morfologice şi biochimice ale fructelor, studiate la grupele de soiuri cu fructe lungi, rotunde şi ovale este eviden-ţiată prin conţinutul mai ridicat în proteină, glicoalcaloizi şi fenoli la fruc-tele lungi iar în zaharuri la fructele ovale. b) Factorii ecologici. Lumina influenţează creşterea conţinutului în zaharoză, temperatura ridicată şi uscăciunea atmosferică se manifestă prin inhibarea creşterii fructelor. Ca efect al complexului de factori climatici compoziţia chimică a fructelor de seră este mai bună, printr-un conţinut mai ridicat în s.u., zaharuri, cenuşă, proteină şi acid ascorbic şi mai scăzut în cenuşă comparativ cu culturile de câmp. Compoziţia chimică a fructelor în timpul creşterii şi dezvoltării acestora este diferită. Paralel cu creşterea fructelor, conţinutul acestora în s.u., proteină brută, taninuri şi acizi se reduce pe când acela în zaharuri creşte. Conţinutul fructelor în acid ascorbic scade pe măsură ce fructele se apropie de maturitatea tehnologică. Compoziţia chimică influenţată şi de perioada de recoltare. Astfel, fructele recoltate mai timpuriu conţin la aceeaşi stare de maturare mai puţină substanţă uscată şi zaharuri dar mai mult acid ascorbic decât cele recoltate mai târziu c) Factorii tehnologici. Solul - influenţează compoziţia chimică a fructelor mai ales prin aportul de elemente chimice cu N, P, K. Comparativ cu cultura pe sol, la cultura în sere sau solarii pe baloţi de paie, conţinutul frunzelor în N, P, K, la înflorire este mai ridicat, iar acele de Ca şi Mg mai scăzut. Fructele de vinete reacţionează foarte bine la aplicarea îngrăşămin-telor mai ales la cele organice, de asemenea reacţionează pozitiv la apli-carea îngrăşămintelor foliare cu microelemente. Recoltarea începe în iunie până toamna târziu, obţinându-se 30-40 t/ha.

12

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

1.2. LEGUME CUCURBITACEAE Acestei grupe de legume aparţin şase specii şi anume: Ø Castravetele Cucumis sativus Ø Pepenele galben Cucumis melo L. Ø Dovlecelul Cucurbita pepa L. var. oblonga Ø Dovlecelul patison Cucurbita pepo var. radiata Ø Pepenele verde Citrullus lanatus L. Ø Dovleacul comestibil Cucurbita maxima Caracteristici comune: sunt plante anuale ierboase, cu tulpini târâ-toare; prezintă flori unisexuate, plantele fiind monoice cu polenizare ento-mofilă; sunt pretenţioase sau foarte pretenţioase la căldură şi pretenţioase la lumină; tehnologia de cultură este foarte simplă; realizează producţii relativ mari la unitatea de suprafaţă. 1.2.1. Castraveţi - Cucumis sativus, Fam. Cucurbitaceae Importanţă. Este una din cele mai vechi legume, cultivat în India cu 3000 de ani în urmă, fiind menţionat şi în surse de informaţii romane şi ale Egiptului antic. Fructul este o melonidă (bacă falsă), de formă alungită, de culoare verde cu intensităţi şi nuanţe diferite la starea de maturitate la care se consumă şi galben la maturitatea fiziologică. În secţiune apare coaja colo-rată pulpa alb verzuie şi placenta cu seminţe plasate în loji. Cultura este extinsă pe toată perioada anului, în câmp, de primăvara până toamna, iar în sere si solarii în celelalte anotimpuri. Pentru fiecare tip de cultură există soiuri şi hibrizi proprii, iar în seră s-au creat soiuri partenocarpice (fără sămânţă). Fructele se consumă în cantităţi mari atât în stare proaspătă ca salată cât şi conservate (murături). Fructele de castraveţi la maturitate tehnologică sunt apreciate pentru însuşirile şi conţinutul diversificat de principii active cât şi cu efect terapeutic. Valoarea alimentară este redusă cu un aport caloric de 19 cal/100 g p.p. datorită conţinutului scăzut de substanţă uscată şi care variază între anumite limite în funcţie de mărimea fructului la recoltare. Conţinutul fructului în substanţe proteice este de 0,7-1,1%, săruri minerale 0,440,57% (predomină K cu rol alcalinizant în regimul nutriţio-nal), conţinutul în vitamine este ridicat, mai ales în acid ascorbic (14,5 mg/100 g p.p.), urmat de vitamina PP, complexul de vitamine B1, B2, B6 (0,02-0,03-0,04 mg/100 g p.p.); conţinutul în zaharuri (1,2-2,64%), glu-coza, fructoza şi zaharoza se găsesc în cele mai mari cantităţi, conţinutul în zaharuri este mai ridicat la fructele cu diametrul mare faţă de cele subţiri, de asemenea în ţesutul lacunar conţinutul este mai ridicat decât în pereţii laterali. Lipidele în cantitate de 0,1%, predomină acizii graşi linoleic şi lino-lenic. Uleiul eteric este cel care imprimă aroma specifică fructelor. Sucul de castraveţi are acţiune diuretică, ajută la creşterea părului şi tonificarea unghiilor, iar din seminţe se prepară diferite produse folosite în tratarea bolilor de piele. Se mai folosesc în cosmetică pentru pregătirea preparatelor emoliente de întreţinerea tenului. Particularităţi biologice Castravetele este o plantă anuală, erbacee. Sistemul radicular este ramificat, slab dezvoltat.

13

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

Tulpina este erbacee, ramificată acoperită cu perişori aspri şi este prevăzută cu cârcei, poate ajunge la o lungime de 2,5-3 m iar în contact cu solul, în condiţii de umiditate ridicată emite rădăcini adventive. Pe tulpină, la subsuoara frunzelor formează lăstari. Frunzele sunt mari, pentagonale, dinţate pe margini, acoperite cu peri-şori asprii. Florile sunt unisexuat monoice, dispuse 3-5 la subsuoara frunzelor, sunt mari, de culoare galbenă şi au formă de pâlnie. Florile femele se recunosc uşor după ovarul inferior dezvoltat. Există în prezent în cultură hibrizi ginoici care for-mează numai flori femele, inclusiv pe tulpina principală (hibridul Leon). Polenizarea florilor este entomo-filă. La hibrizii ginoici florile se for-mează prin partenocarpie. Fructul este de tip melonidă, de forme şi mă-rimi diferite în funcţie de soi, cu su-prafaţa netedă sau prevăzută cu ridi-cături semisferice, broboane sau cu ţepi. Seminţele sunt alungit-ovoidale turtite, ascuţite la extremităţi, de cu-loare albă, sau albgălbuie, de mări-me mijlocie. Specia are două forme cultivate, una cu fructe mici, numită şi cor-nişon, folosită în principal pentru conserve şi o formă cu fructe lungi sau semilungi, care se consumă în stare proaspătă. Soiuri şi hibrizi
a) După modul de repartizare a sexelor există trei tipuri de soiuri:

· monoice: pe axul principal apar la început florile mascule care alter-nează cu puţine flori femele. Pe ramificaţii apar flori femele în proporţie de 40-50%; · ginoice: planta are numai flori femele, fructele se dezvoltă prin partenocarpie; · andromonoice: pe aceeaşi plantă există flori mascule şi hermafrodite. b) După locul de cultură şi mărimea fructelor: Ø soiuri pentru câmp şi solarii cu fruct lung: Topaz, Magic, Astra F1, Select; Ø soiuri pentru câmp şi solarii cu fruct de tip cornişon: - timpurii: Regal F1, Renato F1, Adonis, Alaska F1, Mathilde F1, Mirinda, Cornişa, Mondial, Obelisk, Parker F1, Premier F1. - semitimpurii: Asterisc F1, Cornişon F1, Levina F1 , Cornibac F1 Record, Rita F1, Octopus F1, Partha F1 - semitârzii: Alibi F1, Meresta F1, Rozal F1; Ø hibrizi pentru seră cu fruct lung: - timpurii: Famosa, Floriade, Farbio, Tyria, Preferex, Pyralis, Sombrero, Nevada, Pietroso; - semitimpurii: Elka, Fitnes, Kamaron, Dalibor, Favorit; - semitârzii: Mustang, Jazer; Ø hibrizi pentru seră tip cornişon: - semitimpurii: Campion - timpurii: Meteor, Panadena, Pasanonte, Ophix, Selena; Factorii care influenţează calitatea fructelor a) Factorii biologici. Soiul. Un factor important în ameliorarea soiu-rilor de castraveţi îl constituie posibilitatea de control al sexului florilor. Pentru mărirea numărului de fructe este necesar să se mărească procentul florilor femele pe plantă, castravetele fiind o plantă unisexuat monoică. Flo-rile femeieşti se recunosc uşor după ovarul inferior care îmbracă forma vii-torului fruct. Florile bărbăteşti sunt lung pedunculată, cu corola mai mare apar întotdeauna înaintea celor femeieşti şi în număr mai mare pe tulpina principală. Fructele partenocarpice cultivate în seră au un conţinut mai scă-zut în s.u., zaharuri şi acid ascorbic.

14

conţinutul în azot total sporeşte gradat până la maturitatea şi îmbă-trânirea. Fructul (fig. dar având nevoie de intensitate ridicată.U. Până la fructificare. Administrate în cantităţi mari. Creşterea plantelor în condiţii de temperatură scăzută (5ºC). În timpul creşterii şi dezvoltării fructelor totalul acizilor prezintă o creştere mai mare (de 5-6 ori). plantele rezistă mai bine la secetă. var. Seminţele au culoare alb-gălbuie. 1. iar în perioada de fructificare 70-75%. vitamine: acid ascorbic (9.6-39. Din cauza sistemului radicular mai bine dezvoltat. B1. Dovlecelul are cerinţe moderate faţă de căldură. Arlika. unele elemente devin toxice. tulburând activitatea enzimatică. P (0. duce la întârzieri mari de creştere şi obţinerea de fructe puţine şi netipice.4 mg%).2. bogate în humus. Este o plantă anuală cu creştere rapidă. plantele necesită o umiditate în sol de 65-70% din capacitatea de câmp. Se consumă în stare imatură numai după fierbere sau sub formă de murătură. Cucurbitaceae Importanţă. PP sub 1 mg%. reacţionează bine la îngrăşarea organică (gunoi de grajd).4%. cu reacţie neutră sau slab acidă cu textură luto-nisipoasă. Factorii ecologici care influenţează calitatea fructelor. Polenizarea este entomo-filă. Fe (57 mg). mărime mijlocie şi formă oval-turtită. Umiditatea. Atât în sol cât şi în atmosferă trebuie menţinută la un nivel de 75-85% în sol şi 85-95% în aer.61) este o melonidă cu formă alungită pigmentată în diverse nuanţe de verde deschis cu sau fără desene. Temperatura minimă de germinaţie este de 12-14°C (14-16 zile) iar cea optimă de 20-25°C (6 zile). Trecerea plantelor la temperaturi de 25ºC readuce procesele le normal.2. Compoziţia chimică. alogamă. Soiuri cultivate: Dana.. s. Insuficienţa apei în sol şi aer influenţează negativ creşterea plantelor determinând apariţia unui număr mai mare de flori mascule şi deformarea fructelor.5 mg). Temperatura optimă de vegetaţie este de 25-28°C. Solul. castraveţii fiind plante de zi scurtă (12 ore lumină). galbene. c) Factorii tehnologici. Căldura este unul dintre factorii de primă impor-tanţă pentru obţinerea de producţii mari şi de calitate. Privitor la evoluţia compuşilor cu azot ai fructelor. planta creşte sub for-mă de tufă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE b) Factorii ecologici. 2. Fără vrej. granulată. microelemente Ca (15-39 mg). oblonga. Lumina cu o intensitate de 12-15000 de lucşi influenţează favorabil procesele fiziologice. Fam. Plantele nu rezistă la îngheţ.Cucurbita pepo L. Rădăcina este pivotantă. odată cu clorofila şi acidul ascorbic. unisexuat monoice. mari. Provine dintr-o specie aflată în New Mexico şi în vestul S.u. cu perişori aspri rigizi.47-4. bine ramificată. Frunze mari. K (90 mg). Elementele nutritive sunt necesare să fie din abundenţă în sol deşi ele extrag cantităţi mici. cu minime de 15-16°C şi maxime de 30-35°C. Dovlecelul are un conţinut mare de apă 93-98. flori unisexuat monoice de culoare galbenă. Faţă de lumină dovlecelul are cerinţe ridicate. Dovlecelul comun . preferă soluri uşoare revene. B2. 15 .A. afânate. Umiditatea. pentalobate cu peţiol lung şi gol în interior. permeabile. Florile. Producţia obţinută este de 200-300 t/ha pentru culturile din sere şi 30-40 t/ha pentru cele din câmp. Opal. Tulpina este scurtă la majoritatea soiurilor actuale. Particularităţi biologice.77%.

Fam. Cucurbitaceae Importanţa.Cucumis melo. parfumul dar şi pentru valoarea sa nutritivă Se consumă în stare proaspătă. solitare. Este foarte vechi în cultură apreciat pentru aroma. cu cinci petale concrescute. cu 6-8 zile înainte de semănat. favorabile culturii dovlecelului sunt cele mijlocii sau uşoare. la maturitatea fiziologică dar şi în salate de fructe în cofetărie. Compoziţie chimică. Particularităţi biologice. începând din luna aprilie. Pentru obţinerea de producţii timpurii. galbene. dulceţuri. Cu 10 zile înainte de maturare are loc o acumulare importantă de carotenoide colorate. Se polenizează entomofil. rămân deschise o zi după care se ofilesc. urmând apoi pregătirea patu-lui germinativ. varză timpurie. proteine 0. eşalonat. se deschid după 2-3 zile după apariţie. Factorii tehnologici care influenţează calitatea fructelor Dovlecelul se cultivă în câmp atât ca o cultură principală cât şi suc-cesiv după alte legume timpurii. Fructul (fig. 350-400 kg/ha superfosfat şi 200-225 kg/ha sare potasică. Cultura se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. Fructele bogate în zahăr 4. în funcţie de mărimea fructelor la recoltare. Înfiinţarea culturii se face de obicei prin semănat direct. Culturile succesive pot urma după legume verdeţuri sau după cartofi timpurii. Producţia este de 6-10 t/ha şi 20-30 t/ha. după germinarea seminţelor pătrunzând până la 1 m adâncime în sol. Tulpina este târâtoare. Sistemul radicular se dezvoltă repede. se face o arătură de vară şi se fertilizează cu 250-300 kg/ha Complex III. vitamina B1. solano-fructoase şi bulboase. aceasta fiind predominantă în ţesuturile de rezervă din fructele coapte.5-14%.62) este de tip melonidă. Nutriţia minerală. Recoltarea se face manual. caroten (ß-carotenul). Primăvara. Frunzele sunt lung peţiolate. bogate în humus. viguroasă. unisexuat monoice sau hermafrodite. Pepenele galben . vitamina C 50-60 mg/100g. simple. Mie-zul are culoarea galbenă verzuie. Florile femele apar pe lăstarii secundari.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Solurile. se aplică 150-200 kg/ha azotat de amoniu. cu reacţie neutră şi pH = 6. gustul.2. când fructele au ajuns la matu-ritatea tehnică. alb- 16 . marmelade şi sucuri. Este o plantă anuală. Fe. Pot fi cu suprafaţa netedă sau costată. Ca. K.5 g/100 g. Florile sunt mari. după grăparea arăturii. ramificată. Pe suprafaţa sa sunt perişori fini si este prevăzută cu cârcei. Florile mascule apar mai devreme. 1. Pentru culturile succesive. B6. mazăre.5. în asolament. P. penta-lobate. după legu-minoase anuale sau perene precum şi după rădăcinoase. pentru culturile timpurii şi în iunie-iulie pentru culturile succesive. ajungând până la 4-5 m lungime. Cultura dovlecelului în câmp poate urma. uleiuri eterice (în cantităţi mai mari acetatul de etil. Acumularea substanţelor chimice în fructe are loc începând cu legarea lor. se pregăteşte patul germinativ cu grapa cu discuri.3. creşte progresiv până în a 42-a zi conţinutul în amidon şi celu-loză. după care conţinutul în zaharuri reducătoare descreşte în favoarea zaharozei. la subsuoara frunzelor câte 3-5 la un loc. B2. ocazie cu care se poate erbicida cu Balan 6-8 litri/ha. care se încorporează prin ară-tura adâncă la 28-30 cm. se deschid după 10 zile şi rămân deschise 1-2 zile. dovlecelul se cultivă şi în solarii. erbacee.5 kg P2O5 şi 3.5-7. afânate. Fructele se recoltează când au 6-10 cm şi floarea nu s-a scuturat sau când fructele au 1520 cm lungime şi 6-12 cm în diametru.0 kg N. 1. Consumul specific este de 4. mărime şi culoare diferită în funcţie de soi. la pepenii cu miezul portocaliu.5 kg K2O la o tonă produs comercial. fructe gla-sate. în funcţie de destinaţia producţiei. de formă. dar responsabil de aroma specifică este nonadienolul).

Fructele au un conţinut ridicat în zaharuri (până la 11%). Are cerinţe mari faţă de căldură. B1. şi zaharoză este strâns corelat negativ cu umiditatea solului. Ogen. P 12 mg. Miezul este zemos.semitârzii: Comoara Ungariei. la maturitatea fiziologică. A.2g lipide. Având o mare capacitate de păstrare (30 de zile) şi prezentând o bună rezistenţă la transport pot fi transportaţi la distanţe mari mai nordice unde lipsa de fructe îi face foarte căutaţi. B6. specia melo. H. când au culoarea caracteristică soiului. acizi organici 0. sau portocalie.semitimpurii: Cantalup. iar de P în frunze şi fructe. Pepenele galben face parte din familia Cucur-bitaceae. Recoltarea fructelor începe din luna iulie şi durează până în sep-tembrie. cu extremităţile rotunjite.5 mg. vit.Citrullus lanatus Mansf. . Fondant. B5. Cucurbitaceae Importanţa. Factorii climatici caracteristici modului de cultură sunt responsabilii principali ai diferenţelor înregistrate în compozi-ţia chimică a fructelor. Seminţele se găsesc într-un ţesut placentar dis-puse în mijlocul fructului. Turkestan. Creso F1. coaja fiind mai deschisă la culoare. colorată în verde cu diferite nuanţe şi desene. 1.2. Sistematică şi soiuri. C. cu excepţia carotenoidelor şi un conţinut mai scăzut în apă. vit. Fam. cerinţe ridicate faţă de lumină. Fructele se recoltează eşalonat. PP. Fe 0. K 2. Fructele produse în seră au un conţinut mai ridicat în toate componentele chimice. genul cucumis. Fructul este o melonidă mare cu coaja groasă. favorizează acumularea de substanţă uscată. Templar F1. Factorii care influenţează compoziţia chimică a fructelor a) Factorii genetici.4. fructele conţin 0. Producţia este de 20-25 t/ha. netedă şi lucioasă. Soiuri cultivate: . Deşi conţin 89-94% apă. O importanţă deosebită revine regimului de nutriţie şi fertilizării. sau portocaliu. . Influenţa tratamentului cu regulatori de creştere. Compoziţia chimică a fructelor diferă în func-ţie de soi sub aspectul tuturor compuşilor chimici. Există în cultură hibrizi triploizi fără seminţe. folosiţi în scopul grăbirii maturării şi îmbunătăţirii calităţii fructelor. nu favorizează nici viteza şi nici nivelul de acumulare al substanţelor hidrosolubile în fructe. crapă uşor în zona pedunculului şi devine moale în zona pistilară. Delicios. cele mai multe soiuri şi hibrizi conţin seminţe aşezate pe mai multe linii de la vârful fructului la peduncul. B2. colorat în roşu. dulce. 0.2mg. roz. dar mai ales privind conţinutul în substanţe volatile şi caroteni datorită specificului de soi. Ca 7 mg. are rezistenţă destul de mare la secetă datorită sistemului radicular bine dezvoltat. galben. Pepenele verde . fin şi plăcut având o pondere însemnată între fructele consumate în stare proas-pătă. temperatura optimă a solului 20-25oC. Titus. Roger. germinează la 14-15oC. c) Factorii tehnologici.2%. 17 . zaharuri în fructe. Compoziţia chimică. Fertilizarea cu N200P200K100 kg/ha.timpurii: Ica. Pepenii verzi prezintă o cultură importantă economic şi foarte apreciată de consumatori datorită gustului echilibrat.5g proteină. b) Factorii ecologici. Conţinutul fructelor în substanţă uscată ß-caroten.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE gălbuie. este suculent dulce şi aromat.

u. specia lanatus. târâtoare. germinează la 14o 15 C. Cultura se fertilizează din toamnă cu 20-30 t/ha gunoi de grajd. Paradise F1. folosind 3-4 kg sămânţă/ha. se constată că adăugând azot în soluţia nutritivă. 40 cm între plante pe rând. mazărea. sunt mici. iar cele femele apar pe lăstarii secundari. rădăcina principală ajunge până la 1. faţă de apă cerinţe mari. acoperite de perişori albcenuşii. Cultura se înfiinţează prin semănat direct la sfârşitul lunii aprilie începutul lunii mai. se erbicidează cu Balan 6-8 litri/ha şi se pregăteşte patul germinativ. În ce priveşte evoluţia substanţelor chimice în fructe. bine ramifi-cată. cerinţe mari faţă de lumină. de culoare galbenă. Pe tulpina principală sunt florile mascule. uşoare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Particularităţi biologice (fig. · semitimpurii: Crimson. cu coaja groasă. are loc după a 40-a zi de la legare. Semin-ţele mijlocii ca mărime. oval turtite.5 m. vărzoasele şi rădăcinoasele. roşu cu nuanţe diferite. cu polenizare entomofilă. Sweet. Distanţa de semănat este de 140-150 cm între rânduri. Frunzele. Soiuri cultivate: · timpurii: Sugar baby. în timpul maturării conţinutul în substanţă uscată. Urmărindu-se 30 de soiuri de diferite provenienţe s-a constatat că fructele soiurilor timpurii conţin mai puţină substanţă uscată şi mai multă zaharoză decât soiurile mai tardive (ENĂCHESCU. Tulpina este erbacee. Fructul este de tip melonidă. preferă soluri nisipoase. fasolea. Factorii tehnologici care influenţează calitatea fructelor Cultura se amplasează pe terenuri plane. Miezul fructului este zemos. se măreşte con-ţinutul în zaharuri reducătoare. sferice sau alungite. cu expoziţie sudică. Favorit. Factorii genetici şi climatici care influenţează calitatea fructelor a) Factorii genetici. De Miniş. adă-postite de vânturi deoarece plantele reacţionează nefavorabil la întoarcerea frunzelor şi vrejilor. iar prin adăugare de potasiu conţinutul în zaharoză. Bune premergătoare sunt lucerna. Sistemul radicular bine dezvoltat. iar adâncimea de semănat este de 3-4 cm. În procesul de ameliorare s-a urmărit obţinerea de hibrizi cu conţinut ridicat în substanţă uscată. nu se modifică conţinutul în substanţe pectice. temperatura optimă este de 20-30oC. · târzii: Charleston Gray. luto-nisipoase În ceea ce priveşte efectul îngrăşămintelor chimice asupra calităţii fructelor. negre. mari. este acoperită de perişori. Florile sunt unisexuat monoice. solubilă şi carotenoide se măreşte. · semitârzii: De Dăbuleni. cu lobi inegali şi rotunjiţi. Este o plantă pretenţioasă faţă de căldură.63). Lovrin 532. Timpuriu de Canada. La subsuoara frunzelor se formează florile şi câte un cârcel ramificat. iar acumularea maximă de s. de culoare verde închis sau deschis unele cu desene specifice soiului. 1984). Pepenele verde face parte din familia Cucurbitaceae genul citrulus. 18 . în carotenoide şi acid ascorbic care să depăşească soiurile existente în cultură. dulce. Sistematică soiuri. b) Factorii ecologici. iar în zaharuri după a 32-a zi. maro sau pestriţe. pe terenurile nisipoase sau când nu urmează după leguminoase. 400-500 kg/ha superfosfat şi 200-250 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează prin arătura adâncă. Primăvara se administrează 150-200 kg/ha azotat de amo-niu. sunt adânc sectate. Dochiţa. trifoiul.

1. rădăcina. În anumite condiţii de sol şi cul-tură rădăcina se poate ramifica. la soiurile valoroase şi în condiţii agropedoclimatice favorabile.partea fructului care stă pe sol şi unde nu este clorofilă. sub formă deshidratată. Transilvania.1. acesta din urmă intrând în hrana copiilor încă din primele luni de viaţă. fac morcovul de neînlocuit în afec-ţiunile gastrointestinale. ţelina. În interior se găseşte cilindrul central for-mat din lemn secundar. în general.3. în perioada iulieseptembrie. Morcovul . 1. dar şi de alte substanţe energetice sau bioactive cu rol important în alimentaţie. Câmpia şi zona subcarpatică din sudul ţării. are în general formă tronconică. cu puţine vase şi fibre. Legumele rădăcinoase sunt plante bienale. Cilindrul cen-tral. Ponderea cea mai mare în producerea rădăcinoaselor comestibile o au jude-ţele Timiş. dimineaţa devreme se formează mai puţină rouă. crudă. mai puţin dezvoltat având în centru două fascicole lemnoase. . alungită. păstârnacul. pătrunjelul.pe fructele mature. lemnul primar. prezenţa substanţelor pectice. Moldova. precum si ca aliment dietetic.e. iarna din depozitele de păstrare. Fam. Bihor şi Braşov. este mult mai puţin dezvoltat. de la care pornesc raze medulare.. Umbeliferae Importanţa. Momentul optim de recoltare se poate stabili ţinând cont de următoarele criterii: . LEGUME RĂDĂCINOASE Din această grupă fac parte un număr mare de specii care aparţin la familii botanice diferite: Ø Apiaceae (Umbelifere): morcovul. sărac în substanţe de rezervă şi mai ales carotenoide.cârcelul de pe vreji corespunzător fructului copt. Ø Brasicaceae (Crucifere): ridichile. eşalonat. În stare conservată 19 . parţial suberificat şi un parenchim bine dezvoltat care reprezintă liberul secundar. Cele mai favora-bile zone pentru plantele rădăcinoase sunt luncile şi văile din Câmpia de Vest.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Recoltarea fructelor are loc la maturitatea fiziologică. Cluj. Giurgiu. accesibilă tot timpul anului. Rădăcinile tuberizate de morcov se utilizează în hrana oamenilor atât în stare proaspătă.Daucus carota L. se îngăl-beneşte. cilindrică sau rotundă (carote). Arad.scoarţa zgâriată cu unghia este albicioasă şi nu verde ca la fructele necoapte. se usucă începâ-nd de la vârf. vara din culturi. Cultura morcovului este foarte veche cu mult înainte de 3000-4000 î. În această grupă intră plantele regiunilor umede şi răcoroase fapt ce permite cultivarea lor până la altitudinea de 1000-1500 m. Partea comestibilă a plantei. Culoarea rădăcinii este portocalie de dife-rite intensităţi. Legumele din această grupă au o caracteristică comună şi anume: în cursul procesului de îngroşare secundara a rădăcinii şi a axului hipocotil acesta se tuberizează prin depozitarea în ţesutul parenchimatic lemnos şi liberian a unor cantităţi însemnate de substanţă de rezervă în special glu-cide. preparată. Ø Chenopodiaceae: sfecla roşie. . În secţiune transversală rădăcina are la exterior peridermul subţire. . Producţia este de 25-30 t/ha.n. de conserve de sucuri. Sub aspect nutriţional morcovul are o deosebită importanţă ca sursă principală de provitamina A. Ø Asteraceae: scorţonera şi barba caprei. cu excepţia ridichilor de lună şi a unor soiuri de ridichi de vară care sunt anuale.3. Ţesutul celu-lozic fin.

cilindrice pentru consumul în stare proaspătă: Danvers 126. preferă solurile mijlocii sau uşoare bine aprovizionate cu humus. 20 · . albe de tipul cinci. în regiunile polare. Aceeaşi comportare o are şi în cazul provitaminei A. Sistematică şi soiuri. · cu rădăcini semiscurte: Chantenay. prevăzută cu perişori. Conţinutul în ulei eteric al rădăcinilor variază în funcţie de con-diţiile climatice ale anului de cultură. glucide 6-9%. striată. Nantes. înaltă de 150 cm. Influenţa factorilor ecologici asupra calităţii rădăcinilor Faţă de temperatură morcovul are cerinţe moderate. · cu rădăcini scurte: Carote de Paris. lung peţiolate. iar din substanţe minerale: K. B2. Compoziţia chimică.. săruri minerale. Soiurile din cultură sunt grupate astfel: cu rădăcina lungă cu destinaţia pentru industrializare şi păstrare în silozuri: Bauer Kiler Rote Herz. În vârful ramificaţiilor se formează inflorescenţele tip umbelă compusă. uşor pubescente. uleiuri eterice (ß-carofilenul şi linalolul). La prepararea murăturilor se utilizează şi umbelele cu seminţe uscate după maturare. Are cerinţe moderate faţă de lumină. Datorită temperaturilor mai ridicate în perioada vegetaţiei. temperatura minimă de germinaţie este de 4-5oC când germinaţia se realizează după 30-50 zile. Morcovul este o plantă bienală care în primul an de cultură formează rădăcini tuberizate şi rozeta de frunze şi în anul al II-lea tulpina floriferă. vit. Astfel.7-1. formată din flori mici. Morcovul face parte din familia Umbelifere. Rozeta de frunze formată din 8-14 frunze. Fe. În anul doi de vegetaţie mugurele central emite tulpina floriferă. respectiv cu cât este mai redus şi mai intens colorat cu atât cu atât calitatea este mai bună. pireuri dietetice şi deshidratat. florile şi seminţele. cu patru creste pe partea dorsală şi laterală. E. acumu-larea în rădăcini a carotenoidelor este favorizată la culturile de primăvară comparativ cu cele târzii de toamnă. Sistemul radicular bine dezvoltat. cu lobi penatifidaţi. protide: 0. datorită uleiului eteric plăcut aromat pe care îl conţin. Uriaş de Berlicum · cu rădăcina semilungă. Morcovul are conţinut ridicat de caroten (provitamina A) între 5-24 mg/100 g p.64). B1. mărirea conţinutului în substanţă uscată a rădăcinilor are loc în toată perioada de vegetaţie dar în special în ultimele două săptămâni. de asemenea intensi-tatea culorii cilindrului central sunt indicatori ai calităţii. Specificul factorilor climatici din diferite regiuni ale globului se reflectă de asemenea în compoziţia chimică a rădăcinilor. Forma rădăcinii tuberizate este în funcţie de soi. Fructul este o dicariopsă de formă elipsoi-dală sau ovoidală. C. lipide precum şi o mare varietate de substanţe bioactive: vitamine. Rădăcinile de morcov conţin: apă: 86-88%.5%. pătrunde în sol până la 50-60 cm. Conţinutul în proteină este însă mai ridicat în cultura de toamna. specia culti-vată Daucus carota. genul daucus. Particularităţi biologice (fig.p. după răsărire începe fenomenul de îngroşare secundară şi durează 90-120 zile.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE morcovul se găseşte sub formă de murătură. Cerinţele faţă de apă sunt mari în faza de germinare şi cea de for-mare a rădăcinilor tuberizate. iar cea optimă de germinaţie este de 20-25oC când răsărirea du-rează numai 10-12 zile. substanţe volatile. ramifi-cată.

Conţinutul în acid ascorbic este favo-rizat la culturile de primăvară din răsadniţe. 1. Mg. morcovii se smulg din pământ.5-3 cm pe solurile mijlocii şi 2-2.5-2 cm şi se valorifică în legături de câte 5-10 bucăţi. În unele ţări.2. Bune premergătoare sunt solano-fructoasele. ceea ce reprezintă un pericol real în alimentaţie mai ales pentru copii. cu combinatorul. Alternarea perioadelor de secetă cu cele de umiditate determină crăparea rădăcinilor deoarece ţesuturile interne se umplu cu apă şi împreună cu ţesuturile nou formate prin reluarea activităţii cambiale exercită o pre-siune puternică asupra scoarţei care crapă. Culturile târzii de morcov. Se fertilizează cu 150-200 kg/ha azotat de amoniu. Semănatul se face în patru rânduri pe un strat după formula 60+30+30+30 cm sau 66+15+44+15 cm. iar la recoltarea mai târzie a fost mai mare acumularea de zaharuri şi carotenoide.5-4 kg. cu dislocatorul DLR-4. Recoltarea. semimecani-zat. În ce priveşte regimul de nutriţie şi fertilizare. recoltarea se realizează prin smulgere sau dislocare. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii rădăcinilor În asolament.5 cm pe solurile semigrele. Producţia este de 15-20 t/ha la cultura de vară şi 25-35 t/ha la cea de toamnă. morcovul urmează după plante care eliberează terenul toamna devreme. Cantitatea de sămânţă la ha este de 3. Densitatea de semănat este de 140-160 plante/m2 la culturile de vară şi 70-140 plante/m2 la cele de toamnă. începând din luna iunie când rădăcinile au grosimea de 1.3. urmează pregătirea patului germinativ. Seceta asociată cu temperaturi ridicate. Cultura morcovului se amplasează pe terenuri nivelate. spanac. Modul în care se dezvoltă vegetativ plantele este hotă-râtor pentru posibilitatea de acumulare a unor cantităţi ridicate de zaharuri în rădăcini. cultura se fertilizează cu 300-500 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică care se încorporează în sol prin arătura adâncă. cu seminţe dispersate iar între aceste benzi 45 cm. Adâncimea de semănat este de 2. După dislocare. la o agrotehnică necorespunzătoare. pot urma după salată. Primăvara devreme. se curăţă şi se rup frunzele. irigabile. cu 2-3 săptămâni înainte de recoltare se coseşte urmând ca până la recoltare plantele să mai formeze câteva frunze care permit identificarea rândurilor.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Temperaturile ridicate din perioada de vară determină un conţinut mai ridicat în zaharuri al rădăcinilor. aplicarea îngrăşămin-telor poate intensifica acumularea de macroelemente în rădăcini şi în frunze. pentru uşurarea dislocării. B şi Zn şi influenţat nefavorabil de irigare. determină lignificarea şi sporirea conţinutului în uleiuri eterice în rădăcini imprimându-le un gust neplăcut. Cultura de toamnă se recol-tează după căderea primelor brume. prelungite. Conţinutul în caroten la diferite soiuri de morcov este determinat genetic. Dacă cultura a fost îmburuienată. care au fost fertilizate cu îngrăşăminte organice şi care lasă terenul curat de buruieni. Conţinutul în nitraţi poate să crească la valori de 5-8 ori mai mari decât normal. Pătrunjelul . La recoltarea mai timpurie a rădăcinilor se realizează un conţi-nut mai ridicat în acid ascorbic. imediat ce solul s-a zvântat. Toamna. Pentru combaterea buruienilor se poate erbicida la pregătirea patului germinativ cu Treflan 4-5 litri/ha sau Dual 3-4 litri/ha. dar influenţat favorabil de o fertilizare uniformă şi mai abundentă cu K.Petroselinum crispum Miller 21 . opreşte vegetaţia. ceapă verde. în septembrie-octombrie. se seamănă în benzi cu lăţimea de 7-10 cm. Pentru consumul de vară. bostănoasele.

Rădăcinile conţin 14-15% s. lipide: 0. până cel târ-ziu în aprilie. glucide: 5-8%. var. pătrunjelul ocu-pă de obicei.5-1 cm diametru. începând din momentul în care rădăcinile au 0. glabre. Pentru păstrare peste iarnă se recoltează toamna. B1. Tulpinile florifere care se formează numai în anul II de cultură. Soiuri cultivate: Zaharat. Faţă de lumină nu are pretenţii mari.3. grupate în inflores-cenţă tip umbelă compusă. în luna martie. Compoziţie chimică. fără perişori brun-verzuie.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Fam. pentru consumul curent. din care: glucide: 6-9%. B2.5%. preferă umiditate constantă în perioada de îngroşare a rădăcinii. săruri minerale: Ca.u. consum specific moderat de elemente nutritive Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii rădăcinii Locul în asolament. foarte mică. murăturilor. iar rădăcinile sunt destinate păstrării peste iarnă. Mg. în octombrie. Se foloseşte în alimentaţie la prepararea mâncărurilor. de culoare albă. alb-verzui. Fam. Pentru semănat se folosesc 4-5 kg sămânţă la hectar. 1. protide: 1.u. lung peţiolate. Producţia de rădăcini este de 15-20 t/ha. fertilizarea şi pregătirea terenului sunt asemă-nătoare cu cele prezentate la cultura morcovului. Semănatul se face primăvara devreme. 22 . Particularităţi biologice .. Ţelina de rădăcină . Apiaceae (Umbeliferae) Importanţă. entomofilă. Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii rădăcinii Temperatura minimă de germinaţie este de 3-4oC. vitamine: caroten. luto-nisipoase sau lutoase. De altfel. protide: 1. Florile mici. Fe. conservelor datorită aromei specifice pe care o are. P. Preferă soluri mijlocii. de culoare verde închis.5%. după căderea primelor brume. Are cerinţe moderate faţă de apă. K. Recoltarea se poate face în timpul verii. Mg. la fabricarea conser-velor şi a supelor concentrate. sucu-lentă. Fe. În acest caz se valorifică la legătură. Rozeta de frunze formată din frunze trifidate.Apium graveolens L. Se cultivă pentru rădăcinile tuberizate şi frunzele care se folosesc la prepararea şi aromatizarea mâncărurilor. Rădăcinile conţin: 9-12% s. Pe suprafeţe mici se poate semăna încă din toamnă. K.3. sunt ramificate. înalte de 0. semimecanizat cu DLR-4.66). B6. plantele suportă şi o uşoară umbrire. PP şi C.. Adânci-mea de semănat este de 2-3 cm. Compoziţia chimică. În cazul în care nu sunt asigurate condi-ţii pentru valorificare sau pentru păstrare. păstârnac etc. cu diametru în partea superioară de 35 cm.3%. Apiaceae (Umbeliferae) Importanţă. săruri minerale: Ca. sola legumelor rădăcinoase alături de morcov. recoltarea se poate face în primă-vara anului următor deoarece rădăcinile rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii. Este o specie bienală. Se poate consuma proaspăt sau congelat.8-1 m. Este plantă bienală. După dislocare. salatelor. vitamine: B1. se rup frunzele care se pot valorifica separat. Fructul este o dicariopsă. Particularităţi biologice (fig. iar cea optimă 20-25oC. Polenizarea este alo-gamă. Rădăcina este pivotantă. B2 şi C. rapaceum.

împreună cu alte legume. germinează la 4-5 C. repre-zentată de glucide 9-12%. care se utili-zează la prepararea diferitelor mâncăruri şi în industria conservelor. pentru consumul curent când după dislocare. B1.. Producţia de rădăcini este de 25-30 t/ha. pubescente. Cultura de ţelină poate să urmeze. Culturile de toamnă se recoltează în luna octombrie. în acelaşi an. prin tăiere lăsând aproximativ 1 cm din peţiol. valorificându-se cu frunze. Apiaceae (Umbeliferae) Importanţă. care ajung până la 150-200 cm. Fructul este dicariopsă brună-verzuie. vitami-nele C (17-30 mg). Are formă sferică. cu 2-7 perechi de foliole. după spanac. Se pregăteşte patul germinativ cu grapa cu discuri sau combinatorul. hortensis Ehrh. Ţelina pentru rădăcină se recoltează începând din tim-pul verii. Victoria. înainte de venirea înghe-ţului. În acest caz frunzele din rozetă se îndepărtează. Polenizarea este alogamă. de 1. 17-19%.5%. cu numeroase rădăcini care pătrund în sol la adâncimea de 50 cm. Păstârnacul se cultivă pentru rădăcini. care se încorpo-rează în sol prin arătură adâncă. În asolament. convar.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Sistemul radicular este ramificat. la partea inferioară. Florile sunt mici. Particularităţi biologice Păstârnacul este o plantă bienală. Preferă soluri mijlocii sau compacte cu o bună capacitate de reţinere a apei. grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă.Pastinaca sativa L. Tuberizarea se realizează la nivelul axului epicotil. bogate în humus. Spre deosebire de pătrunjel. foarte mică (un gram conţine 2500-2800 seminţe). striate. tempera-tura optimă este de 20-25 C. protide 1-1. cea termi-nală fiind trilobată. cărnoase. ţelina ocupă sola ferti-lizată cu gunoi de grajd. ridichi de lună sau după mazăre. Rădăcinile conţin substanţe volatile care imprimă acestora gustul şi aroma specifică. În anul al doilea se dezvoltă tulpina floriferă. grupate în inflorescenţă tip umbelă. magneziu. Soiuri cultivate: Alabaster. plantele se faso-nează prin îndepărtarea rădăcinilor secundare. solano-fructoasele. Are cerinţe moderate faţă de lumină. Bune premergătoare sunt leguminoasele anuale. Primăvara se fertilizează cu 150-200 kg/ha azotat de amoniu şi se erbicidează cu Treflan 3-4 litri/ha sau Dual 3-4 litri/ha. PP şi săruri minerale: calciu. Cultura se fertilizează din toamnă cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. în funcţie de soi. fosfor. Au un conţinut ridicat de substanţă uscată. gal-bene.4. 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică. Florile sunt mici. Porţiunea îngroşată poate avea formă conic-alungită sau sferică. 1. În anul al doilea de vegetaţie formează tulpinile florale. Frunzele sunt peţiolate. Recoltarea. cilindrul central este mai mic. suculentă şi aromă caracteristică. necesită udări în perioadele de secetă. În ce priveşte nutriţia minerală.2 m ramificată şi striată. 23 . Conţine. de asemenea. glo-buloasă sau tronconică cu numeroase rădăcini secundare. care în primul an formează în sol o rădăcină pivotantă. albe. Factorii ecologici şi tehnologici care influen-ţează calitatea ţelinei. ramificate. Are cerinţe o o moderate faţă de căldură. ţelina este foarte sensibilă la carenţa în magneziu şi bor. Are pulpa gălbuie. Faţă de apă are cerinţe ridicate. salată. Păstârnacul . hipocotil şi partea superioară a rădăcinii.3. Polenizarea este alogamă. penat sectate.

soiuri de iarnă şi vară convar. porţiunea superioară a îngroşării. precum şi în spaţii protejate. Arătura adâncă de toamnă (28-30 cm). fertile. cu puţine vase lemnoase în perioada consumului. Recoltarea se face toamna târziu. după căderea primelor brume. la 40 cm între rânduri şi 70 cm între benzi. Preferă solurile mijlocii. 1. Soiuri cultivate: Semilung. Temperatura optimă de vegetaţie este de 15-25°C. adânci.5 cm pe solurile mijlocii. Producţia de rădăcini este de 35-40 t/ha. iar cea optimă de 15-25°C. astfel că pot ierna în câmp. Păstârnacul suportă o uşoară umbrire.soiuri de primăvară Importanţă. Se curăţă apoi de pământ şi frunze. de 75-80% din capacitatea de câmp. păstârnacul poate rămâne în câmp şi se poate recolta primăvara în martie-aprilie.3. Cultura este bienală la varietatea niger şi anuală la varietatea radicula. Când nu există posibilităţi de valorificare sau păstrare peste iarnă. Cruciferae convar.5. se sortează şi se poate păstra peste iarnă în pivniţe. iar coaja rădăcinii la ridichile de iarnă poate avea culoa-rea neagră sau albă. niger . dar reacţionează favorabil la o umiditate relativ ridicată în sol. deoarece pe hipocotil nu cresc rădăcini secundare. Are cerinţe moderate faţă de umiditate.Raphanus sativus L. cu marginile aripate. Partea comestibilă a plantei este rădăcina îngroşată şi anume hipocotilul.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Fructele dicariopse. mai ales solarii. Factorii ecologici care influenţează calitatea rădăcinilor Faţă de temperatură are cerinţe moderate. Se aplică 150 kg/ha azotat de amoniu sau 200 kg/ha Complex III şi se erbicidează cu Treflan sau Dual 3-5 litri/ha. Semănatul se face primăvara devreme (februarie-martie). bogate în humus.. de culoare cafenie şi cu viabilitate redusă (facul-tatea germinativă se menţine cel mult 2 ani de zile). Hipocotilul îngroşat este constituit dintr-un ţesut parenchimatic. Ridichi . şanţuri sau depozite. sunt de mărime mij-locie. lutoase sau luto-nisipoase. Adâncimea de semănat este de 3-3. datorită înrădăcinării pro-funde. 300-500 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică. prin dislocare cu DLR-4. Cea mai răspândită la noi în ţară este cultura ridichilor de lună efectuată în câmp. Temperatura minimă de germinaţie este de 2-3°C. sativus . 24 . se mărunţeşte primăvara devreme cu combinatorul. dar mai târziu prin mărirea spaţiului celular şi a lignificării devine neconsuma-bil. rotund-turtite. neavând cerinţe mari faţă de lumină. în rânduri echidistante la 40-50 cm pe teren nemodelat sau în benzi de câte 3 rânduri pe strat.5 cm pe soluri mai uşoare şi de 22. Fam. La unele soiuri de ridichi de lună coaja şi interiorul rădăcinii sunt pig-mentate în roşu. cu reacţie neutră. Factorii tehnologici care influenţează calitatea rădăcinilor Cultura de păstârnac se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. Plantele tinere rezistă până la -5°C iar cele mature până la -8…-10°C. Alb lung.

Lumina. cel mai scăzut conţinut în substanţe nutritive se înregistrează în jur de 30 iulie. rozeta de frunze cuprinde 5-8 frunze lirate sau penat sectate acoperite cu perişori. În timpul iernii se consumă rădăcinile ridichilor de iarnă păstrate în depozite. fructoză şi zaharoză). Apa: 86-94%. b) Factorii ecologici. proteina brută creşte în frunze. lipide în cantităţi foarte mici 0. dar ridichea de lună se cultivă şi în spaţii protejate. neagră sau bicoloră. B1. roşie. Tulpina floriferă are 50-100 cm. Factorii tehnologici care influenţează calitatea ridichilor Influenţa nutriţiei minerale a fost cercetată prin acumularea de azot în frunze şi rădăcini în condiţii de fertilizare cu P şi K la care s-a adăugat Mo. · Ridichi de toamnă: Bere de Munchen. Rădăcina. Rădăcinile sunt folosite şi în scop medicinal. pubescente. de culoare cafenie. vitamine: acid ascorbic 15-29 mg%. Adausul de N are efect pozitiv asupra conţinutului în N al ambelor organe (frunze şi rădăcini) pe când acela în Mo nu a dat rezultate concludente. precum şi prin cultivarea pe teren argilos comparativ cu solul organic. Redo. albe sau violacei. la cele de lună dezvoltă porţiunea tuberizată de sub axul hipocotil. De Blaj. din care 50-55% proteine.68).6-1. Frunzele cotiledonale sunt cordiforme. glucide: 1. B2. chiar în câmp. iar la soiurile alungite pe lângă hipocotil se îngroaşă şi partea superioară a rădăcinii. Particularităţi biologice (fig. Are culoarea albă. Ţepuşe de Gheaţă. Roşii cu vârful alb. Ridichea de lună este o plantă anuală iar cea de vară-iarnă bienală. Soiurile cultivate · Ridichea de lună: Rotunde timpurii. B6.1%. De Dumbrăveni. Se seamănă în benzi de 6 rânduri (65+15 cm x 5). ramificată cu flori grupate în inflo-rescenţă de tip racem terminal.9%. De Iernut. invers decât în rădăcini. În mod restrâns se consumă şi frunzele pentru salată. În lucrările de ameliorare se are în vedere obţinerea de soiuri cu conţinut mai scăzut în tioglicozizi al rădăcinilor. · Ridichi de vară: Albe Japoneze. Ridichile de lună se seamănă primăvara devreme sau pentru cultura de toamnă în perioada august-septembrie.6-8. PP şi acidul pantotenic.4% (glucoză. · Ridichi de iarnă: Negre rotunde. Urmărindu-se influenţa iluminării suplimentare asupra unor compuşi chimici ai plantelor s-a înregistrat mări-rea conţinutului în glucide şi scăderea aceluia în proteină brută din rădăcini cu intensificarea iluminării. importanţa ridichilor constă în consumul rădăcinilor exclusiv în stare proaspătă ca salată. folosind 25 . protide 0.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Sub aspect nutriţional. În aceleaşi condiţii însă. datorită posibilităţii unei culturi foarte timpurii. Ridichile se cultivă în principal în câmp. Ilka. când temperatura medie zilnică este mai ridicată. Soiul. mai ales la începutul pri-măverii. Factorii genetici şi ecologici care influenţează calitatea ridichilor a) Factorii genetici. roz. Fructul este o silicvă indehiscentă în care se formează seminţele ovoidale. iar prin genetica biochimică se urmăreşte stabilirea determinării genetice a unor compuşi care să fie utilizată şi pentru caracterizarea sau diferenţierea unor soiuri. Temperatura din timpul creşterii rădăcinilor influenţează compoziţia lor chimică. Compoziţia chimică.

căpăţâna este format din frunze aşezate una peste alta deasupra mugurelui central. semimecanizat cu DLR-4. Adâncimea de semă-nat este de 2-2. Culturile în câmp timpurii şi tar-dive sau în sere şi solarii. prin consum în stare crudă ca salată. albe sau gălbui şi în ele se depozitează substanţele de rezervă. deshidratată. LEGUME DIN GRUPA VERZEI 1. sau con-gelată. În vârful tulpinii şi la baza frunzelor se găsesc mugurii. Pe ea sunt inserate frunzele din rozetă şi cele care formează căpăţâna. Varza este o plantă bienală din climatul temperat. Partea comestibilă o reprezintă căpăţâna care se con-sumă în tot timpul anului. acestea pătrund în sol până la 120-150 cm. turtită. Frunzele din interiorul căpăţânii sunt etiolate. Varza albă este o specie bienală. La culturile înfiinţate prin semănat direct. dar suportă şi temperaturi mai ridicate. care sunt din ce în ce mai decolorate spre interior împreună cu coceanul (tulpina) constituie locul de acumulare a substanţelor de rezervă. marea majori-tate a acestora fiind răspândite până la 30-40 cm adâncime. în special la soiurile de ridichi de lună având formă sferică. obovat. câte 4 rânduri pe strat folosind 10-12 kg sămânţă/ha. La culturile înfiinţate prin răsad. necomestibile. datorită ruperii vârfului rădăcinii principale. Ridichea de vară se sea-mănă în martie. 1. Tulpina în primul an de vegetaţie. Fam. la ridichea de lună şi 2-5 la cea de vară. 26 . Căpăţâna are la exterior câteva frunze de culoare verde mai închis cu rol în asimilaţia clorofiliană. determină deformarea porţiunii îngroşate.4. Semănatul mai adânc. sau după murare. apoi se curăţă de pământ şi se rup frun-zele. utilizate aproape integral de orga-nismul uman. murată. prin smulgere. fac posibil consumul în stare proaspătă tot timpul anului. săruri minerale şi vitamine.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 15-20 kg sămânţă/ha. Frunzele. Producţia este de 8-10 t/ha la ridichea de lună. for-mează tulpinile florifere. Sub aspect nutriţional importanţa verzei constă în primul rând în aportul în vitamina C pe care îl asigură iarna şi primăvara. alungită.5 cm. lirat) şi sunt acoperite cu un strat de pruină care la unele soiuri imprimă o culoare verde-albăstruie. Rădăcina este pivotantă şi bine ramificată. în 23 etape pe măsură ce rădăcinile s-au dezvoltat suficient şi se leagă în legături de câte 5-8 bucăţi. stare în care mare parte din vitamina C conţinută se păstrează. Forma căpăţânilor este sferică. Varza albă . Particularităţi biologice. Ridichea de toamnă şi de iarnă se recoltează după căderea primelor brume. Cruciferae Importanţa. 15-20 t/ha la ridichea de vară şi 20-30 t/ha la cele de toamnă-iarnă. Recoltarea pentru ridichile de lună şi de vară se face manual. care în primul an de vegetaţie formează în sol o rădăcină ramificată iar la suprafaţă o tulpină scurtă (cocean) pe care sunt dispuse frunzele. Valoarea alimentară a verzei este dată de conţinutul ridicat în hidraţi de carbon. care în anul al doilea. Ridi-chile de toamnă-iarnă se seamănă începând de la sfârşitul lunii mai până în 10-15 iulie. sau conică în funcţie de soi. Frunzele din rozetă sunt scurt sau lung peţiolate cu limbul de formă diferită în funcţie de soi (rotund. Din această cauză culturile înfiinţate prin răsad necesită mai multe udări.1.4. comparativ cu cele semănate direct. câte trei rânduri pe strat (70+40+40 cm). sistemul radicular se ramifică şi nu mai pătrunde în profunzime. Organul comestibil. este scurtă şi îngroşată.Brassica oleraceae. în stare proaspătă. în momen-tul repicării răsadului sau la plantare.

3). acid dehidro-ascorbic până la 7. după parcurgerea perioadei de vernalizare apar tulpinile florifere pe care sunt frunze mici. În urma polenizării alogame se for-mează fructe de tip silicvă în care se găsesc 20-30 seminţe mici. acid malic 0. 1.8% s.69) este formată din 60-75 frunze şi reprezintă 70-80% din greu-tatea plantei. ovală şi pot avea în medie 0.3. În cultură se găsesc soiuri cu perioadă de vege-taţie diferită care se cultivă în câmp.4%.4 mg% g p. Ritmul de acumulare a fosforului şi acidu-lui ascorbic în perioada de maturare a căpăţânii este mai mare în coceanul interior decât în frunzele exterioare. pe tipul 4. cenuşă 0. pentru obţinerea de producţii timpurii. ajung la o înălţime de 100-150 cm.p. În condiţiile ţării noastre. Factorii genetici şi ecologici care influenţează calitatea căpăţânilor de varză a) Factorii genetici. Modificarea compoziţiei chimice a plantelor în ontoge-neză variază în funcţie de organ.5-1 kg la soiurile timpurii şi 2-4 kg la cele tardive. regăsindu-se în cantităţi apreciabile în frunzele din interiorul căpăţânii. de culoare maro închis.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Căpăţâna (fig. uşor turtită rotund-turtită rotund. sferice. com-plexul de vitamine B. În ce priveşte acumularea în dinamică a elementelor chimice în special cele cu N. Din substanţa uscată: glucide 4. în cultura de toamnă căpăţânile au un conţinut mai ridicat în s.u. E şi K (2.p. Tabelul 1.. 90-92% apă şi 8-10% s.62%. de vară şi de toamnă (tab.83%. b) Factorii climatici.). din frunzele rozetei în perioada de vegetaţie. PP. Perioada de cultură este caracterizată climatic printr-un ansamblu de factori sub influenţa cărora se creează diferenţe în compoziţia chimică a plantelor. sere sau solarii. Florile sunt galbene. K. Tulpinile florifere sunt ramificate. dar mai mic în acid ascorbic decât căpăţânile produse în cultură timpurie de vară. celuloză 1. Prin ameliorarea soiurilor existente în cul-tură se are în vedere obţinerea de soiuri cu un conţinut mai ridicat în zaharuri şi acid ascorbic. rotund-turtită. sesile.u. Ele au formă diferită: sferică.u. În anul al doilea. Sursa cea mai importantă de vitamina C. sub formă de acid ascorbic 35-55 mg care scade de la interiorul la exteriorul căpăţânii. uşor turtită sferică. uşor turtită rotund-turtită conic-inversă rotund-turtită ovală Compoziţia chimică.12% şi acid ascorbic 43 mg/100 g p. P. Urmărindu-se conţinutul în substanţe chimice a trei soiuri de vară şi alte trei de toamnă s-au remarcat diferenţe în ce priveşte conţinutul în zaharuri şi substanţe proteice (la soiurile de vară este mai scăzut comparativ cu cele de toamnă acelaşi lucru se remarcă şi în ce priveşte conţinutul în proteine. şi ascorbigen. se constată o scădere progresivă până la recoltare.15%. Varza conţine cca. Soiuri de varză albă Soiul sau hibridul Dittmark Timpurie de Vidra Gloria Lena F1 De Buzău Licurişcă Braunschweig Amager Mocira Lares Perioada de vegetaţie (zile) 95-105 90-100 120-135 120-130 140-155 140-155 155-165 155-165 150-165 160-180 Forma căpăţânii sferică sferică sferică. la fel se întâmplă şi cu Mg şi Ca sau cu zaharurile. proteină 1. şi în principalii com-puşi chimici. 27 . Soiuri cultivate.

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

Din alt studiu rezultă acumularea mai mare de zaharuri şi zaharoză în detrimentul zaharurilor reducătoare din frunze în anotimpul cu tempera-turi mai scăzute comparativ cu anotimpul mai cald. Factorii tehnologici care influenţează calitatea căpăţânilor de varză. Cultura verzei se amplasează pe terenuri nivelate, irigabile, cu soluri mijlocii spre uşoare (cultura timpurie) sau mijlocii spre compacte (culturile de vară-toamnă), fertile (3-4% humus), cu reacţie neutră spre uşor alcalină. Pe acelaşi teren sau după alte crucifere, poate urma după 3-4 ani. În asolament varza poate urma după leguminoase anuale sau perene, după solanofructoase sau bostănoase. Bune premergătoare sunt şi culturile de rădăcinoase şi bulboase. Cultura se fertilizează toamna cu 20-30 t/ha gunoi de grajd, bine descompus, 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică, care se încorporează în sol odată cu arătura adâncă la 28-30 cm. Cultura se înfiinţează prin răsad produs în răsadniţe calde. Semă-natul se face în ultima decadă a lunii ianuarie până la începutul lunii februarie, folosind 400-600 g sămânţă pentru răsadul necesar la un hectar de cultură. Se poate semăna şi în sere înmulţitor, dar repicatul se va exe-cuta în răsadniţe sau solarii cu pat de biocombustibil. Când plantele au 1-2 frunze adevărate se repică în ghivece sau cuburi nutritive de 5 x 5 cm. În perioada de producere a răsadurilor acestea se udă cu cantităţi moderate de apă, se face aerisirea frecventă, o fertilizare cu soluţii de îngrăşăminte com-plexe şi 2-3 tratamente cu Orthocid sau Dithane pentru a preveni putrezirea plăntuţelor şi mana. Cu 23 săptămâni înainte de plantare, răsadurile se călesc, prin descoperirea completă în timpul zilei şi în nopţile fără îngheţ. Plantarea răsadurilor se realizează în luna martie până la începutul lunii aprilie, când în sol se înregistrează 8°C şi pentru 2-3 zile nu se prevăd îngheţuri. Pe teren nemodelat se plantează la distanţe de 50-60 cm între rânduri şi 30 cm între plante pe rând iar pe teren modelat la 70-75/25 cm. Regimul de nutriţie. La administrarea de NH4NO3, înlocuirea pota-siului cu gunoi de grajd intensifică acumularea elementelor N, P, K. Îngră-şarea complexă sub arătură şi fazial în timpul vegetaţiei asigură un con-ţinut mai ridicat al căpăţânilor în azot şi dat numai sub arătură se intensi-fică absorbţia de fosfor. Efectul diferitelor formule de fertilizare asupra compuşilor organici ai căpăţânilor a făcut posibilă stabilirea dozelor optime de azot pentru acumularea de substanţe proteice şi acid ascorbic, a dozelor de microele-mente (Mn) asupra conţinutului de substanţă uscată sau de borului asupra acumulării acidului ascorbic. O importanţă deosebită pentru compoziţia chimică a plantelor o pre-zintă natura solului. Pe soluri podzolice, sărăturate se realizează la căpăţână o creştere a cantităţii de s.u. prin administrarea de P şi K. Recoltarea începe în ultima decadă a lunii mai, în zonele de câm-pie şi la începutul lunii iunie, în celelalte regiuni. Se recoltează manual, prin 2-3 treceri, prin tăierea căpăţânilor, când acestea au ajuns la maturi-tatea tehnică. Producţiile obţinute 2030 t/ha. 1.4.2. Varza roşie - Brassica oleraceae L, var. capitata f. rubra Fam. Cruciferae Importanţa. Cultivată pe suprafeţe relativ restrânse, fiind utilizată în stare crudă ca salată, având conţinut ridicat în acid ascorbic, varza roşie are o importanţă insuficient

28

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

recunoscută mai ales că şi în stare conservată prin murare sau în oţet se păstrează o mare parte din acidul ascorbic prezent. Particularităţi biologice. Particularităţile biologice ale verzei roşii sunt, în general, asemănătoare cu cele ale verzei albe, dar se deosebeşte de aceasta prin culoarea roşie-violacee, datorită pigmenţilor antocianici care se găsesc în stratul de celule de la suprafaţă. Frunzele sunt pieloase, plantele formează căpăţâni mai mici şi mai îndesate. Culoarea caracteristică, roşie-violacee, permite deosebirea de cele-lalte varietăţi de varză albă, încă din faza de răsad. Compoziţia chimică a căpăţânii. Varza roşie conţine apă 91-92%; zaharuri 3,34,75% reprezentată prin glucoză, fructoză şi galactoză; celu-loză 0,7-1%; lipide neînsemnate cantitativ; vitamina C (33-35 mg% de g p.p.) sursă importantă de vitamină. Soiuri cultivate. Comparativ cu varza albă sortimentul de soiuri este mai redus, mai răspândite fiind în prezent soiurile Roşie de Argeş şi Cap de negru. Factorii care influenţează calitatea căpăţânilor a) Factori ecologici. Varza roşie are cerinţe asemănătoare cu ale verzei albe. Are rezistenţă mai bună faţă de temperaturile scăzute, în faza de căpăţână suportând temperaturi negative de -3…-5°C până la -8°C. b) Factori tehnologici. Tehnologia de cultură este asemănătoare cu a verzei albe. Deoarece varza roşie este solicitată pe piaţă în perioada de vară-toamnă se practică numai culturi de vară sau de toamnă, în câmp. În ambele situaţii se produce răsad nerepicat, în răsadniţe semicalde sau sola-rii, pentru cultura de vară şi pe strat pentru cea de toamnă. Sunt necesare 300-350 g seminţe pentru asigurarea răsadului unui hectar de cultură. Lucrările de întreţinere ale culturii sunt asemănătoare ce cele de la varza albă. Recoltarea are loc în perioada iulie-august, pentru cultura de vară şi septembrienoiembrie, pentru cea de toamnă. Producţia este de 25-40 t/ha. 10.4.3. Conopida - Brassica oleracea L., var. botrytis L. Fam. Brassicaceae Importanţă. Originală din Egipt, conopida a fost introdusă în cul-tură în secolul XVI. De la plante se utilizează inflorescenţa care se dezvoltă în vârful tulpinii sub forma unei mase de culoare albă, cu aspect de căpă-ţână formată prin îngroşarea pedicelelor florale. Falsa căpăţână este acope-rită la unele soiuri de frunze scurte. Conopida se consumă numai după fierbere iar în stare conservată sub formă de murături sau în soluţii slab alcaline constituind un important aport de proteine şi vitamine. Cultura timpurie şi mai ales cea de toamnă în câmp este răspândită în toată ţara noastră. Pe suprafeţe mai restrânse conopida se cultivă în sere şi solarii. Particularităţi biologice (fig.70). Conopida se comportă în cultură ca o plantă anuală. Rădăcina este pivotantă, ramificaţiile secundare fiind în stratul de sol de până la 25-40 cm adâncime. Axul hipocotil are culoare violacee. Frunzele cotiledonale sunt cordiforme. Frunzele din rozetă sunt peţiolate, de formă oval-alungită şi marginea frunzelor fin-dinţată. În mijlocul rozetei de frunze, apar după 60-80 zile de la semănat inflorescenţa modificată, formată la început din lăstari scurţi, cărnoşi, etiolaţi. Inflorescenţa apare când planta a format 9-12 frunze, sub forma primordiilor ramificaţiilor de ordinul 1, 2, 3. Cele de ordinul 4, 5, 6 apar când planta are 15-16 frunze. În final o inflorescenţă cuprinde aproximativ 2000 ramificaţii, care au fiecare un diametru de 1-3 cm.
29

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

La unele soiuri inflorescenţa este protejată de frunzele din rozetă şi astfel va avea o culoare albă. Când nu este protejată, sub influenţa luminii capătă o culoare alb-gălbuie. După 10-20 zile de la formarea inflorescenţelor cărnoase, acestea se desfac, pedicelii florali se alungesc, se lignifică şi se înverzesc formându-se astfel lăstari floriferi. Fructul este de tip silicvă în care se formează seminţele mici, cu diametrul de 22,5 mm, sferice, de culoare brun-închis. Facultatea germi-nativă se păstrează 5-6 ani. Compoziţia chimică. Conţinutul în apă 90-94%, s.u. 4,6-9,7%, glucide 1,542,30%, glucoza în proporţie mai mare decât fructoza, proteina brută 2,2-2,8%, lipide 0,10,3%, conţinut ridicat în vitamina C 59-135 mg% g p.p., vitaminele B1, B2,, PP şi B6 în cantităţi mult mai reduse, vitamina K (sub 4 mg/%). Soiuri cultivate. Soiurile de conopidă cultivate se grupează după durata perioadei de vegetaţie în: - soiuri timpurii (100-120 zile): Alto, Fortados, Paloma, Timpurie de Bacău, Veralto; - soiuri semitârzii (120-140 zile): Bulgăre de zăpadă, Suprimax. Pe plan mondial sunt răspândite în cultură şi soiuri de tip “Roma-nesco”, cu inflorescenţe colorate, de formă piramidală. Factorii care influenţează compoziţia chimică a conopidei a) Factori genetici. Soiul. Luându-se în observaţie patru soiuri diferite, s-au constatat diferenţe relativ mici în ce priveşte conţinutul în apă şi acid ascorbic. Conţinutul în proteină atât în frunze cât şi în inflorescenţe este mai ridicat la începutul creşterii plantelor decât la faza de maturare pentru consum a inflorescenţei. b) Factori pedoclimatici. Într-un studiu făcut asupra plantelor ţinute şapte zile la lumină la temperatura de 5ºC şi cu suplimentare de CO2 frunzele plantelor au acumulat zaharuri şi amidon de aproximativ trei ori mai mult decât acelea ţinute la întuneric. Aportul de CO2 a dus la dublarea conţinutului de zaharuri şi amidon. Temperatura solului măreşte capacitatea de absorbţie a rădăcinilor, se intensifică absorbţia P, K şi Ca. Comparând culturile din seră, solarii şi câmp ordinea crescătoare a valorilor pentru conţinutul în s.u. şi acid ascorbic al inflorescenţelor este: seră, solarii şi câmp explicaţia rezidă în faptul că lumina din seră insufi-cientă este factorul limitativ. c) Factori tehnologici. Conopida se cultivă în câmp, primăvara sau toamna şi în sere, solarii pentru obţinerea producţiilor extratimpurii. În asolament, conopida ocupă sola legumelor vărzoase. Pregătirea terenului se face ca pentru cultura de varză. Producerea răsadurilor are loc în răsadniţe calde. Se seamănă în luna februarie, 400-500 g sămânţă. În faza de 1-2 frunze adevărate, răsadul se repică în cuburi nutritive de 5 x 5 cm. Plantarea răsadurilor se face în luna martie. Distanţele de plantare sunt de 70-75/20-25 cm pentru suprafeţe mari sau de 70+40+40/30-35 cm pe suprafeţe mai mici unde întreţinerea culturii se execută manual. Recoltarea inflorescenţelor se face manual prin 2-3 treceri succesive şi tăierea cu un cuţit sub inflorescenţă, lăsându-se şi câteva frunze protec-toare al căror limb se scurtează, deasupra părţii superioare a inflorescenţei, în vederea protejării acestora în timpul manipulării. Perioada de recoltat este din luna mai până în octombrie. Producţia este de 15-20 t/ha. 10.4.4. Gulia - Brassica oleraeae L., var. gongylodes, Fam. Brassicaceae

30

5-2. Faţă de lumină are cerinţe moderate.5% protide precum şi vitamine: C (50-80 mg). Înfiinţarea culturii se face prin răsad produs în răsadniţe calde.71). 70-80 zile) şi Goliat alb. la majoritatea soiurilor fiind sferică sau rotund-turtită. determină lignificarea ţesuturilor şi reducerea producţiei. fără exces de azot. rădăci-nile fiind răspândite în stratul de sol până la 30-35 cm. Trero. Frunzele sunt lung peţiolate. începând din partea bazală şi devine impro-prie pentru consum. temperaturile scăzute (sub 5°C) în faza de răsad pot determina ver-nalizarea plantelor. Insuficienţa apei în sol. semă-natul făcându-se la începutul lunii aprilie. precum şi în sere şi solarii. Temperatura optimă de vegetaţie este de 18-20°C. Pentru cultura în câmp. de culoare diferită (albverzui. Particularităţi biologice (fig. B1. 1. Florile sunt galbene. apoi ţesuturile se lignifică. după vernalizare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Importanţă. pe tipul 4. roşu-violaceu). Tulpina tuberizată este fragedă la înce-put. Compoziţia chimică.2 mg). B2. La unele soiuri. calciu (75 mg) la 100 g produs proaspăt. luto-argiloase. b) Factori tehnologici. săruri minerale: potasiu (344 mg). Gulia se cultivă în câmp pentru obţinerea de producţii timpurii sau târzie. semigrele. Se plantează câte 5 31 . Sistemul radicular este puţin dezvoltat comparativ cu varza. gulia se cultivă intercalată printre rândurile speciilor de bază (tomate. soiurile de gulie cul-tivate în prezent sunt: Dworski. iar pentru cele de toamnă solurile mai compacte. După perioada de vegetaţie. Pen-tru culturile timpurii sunt mai favorabile solurile uşoare. Plantarea răsadurilor are loc în ultima decadă a lunii martie până în prima decadă a lunii aprilie. de formă ovală. Factorii care influenţează calitatea guliilor a) Factori climatici. comparativ cu varza datorită sistemului radicular mai slab dezvoltat. peţiolul şi nervurile au culoare albastră-violacee. Soiuri cultivate.8-1 kg sămânţă pentru un hectar de cultură. Goliat albastru (târzii. În anul al doilea. Gulia preferă soluri fertile. cu pH 6. tulpina îngroşată se alungeşte şi se subţiază la vârf iar din mugurii existenţi la subsuoara frunzelor apar lăs-tarii floriferi. iar alternanţa perioadelor cu umiditate diferită duce la crăparea părţii comestibile. caroten (0. Pregătirea terenului se face ca şi la cultura ver-zei. Se cultivă pentru tulpinile tuberizate care se utilizează în stare proaspătă. 130-140 zile). castraveţi) folosind astfel terenul mai intensiv. gulia poate fi amplasată în sola ocupată de celelalte legume vărzoase.5-7. fosfor (80 mg). Tulpina în primul an de vegetaţie este scurtă şi după aproximativ 40-50 zile după răsărire începe să se îngroaşe formând o porţiune tube-rizată. Gulia este o plantă bienală care în primul an formează tulpina tuberizată iar în anul al doilea înfloreşte şi fructifică. au formă ovoidală şi culoare cafenie. fructul de tip silicvă iar seminţele sunt puţin mai mari faţă de cele de varză. Kupa (timpurii. polenizarea este alogamă.5. În cultură pro-tejată. folosind 0. nisipo-lutoase. Umiditatea solului trebuie menţinută la valori de 70-75% din capacitatea de câmp. de obicei. 4-7% glucide. cu marginea crestată fiind dispuse pe tulpina îngroşată sub formă de spirală. În locuri umbrite însă se dez-voltă prea mult aparatul foliar în detrimentul părţii comestibile. în arta culinară. ceea ce provoacă pornirea prematură a lăstarilor flori-feri. în detrimentul formării tulpinii tuberizate. în perioada formării tulpinii tuberizate. Cerinţele faţă de apă sunt mai mari. Tulpinile tuberizate conţin 11-14% substanţă uscată.

În continuare încep să apară noi rădăcini adventive.5. fiind alcătuit din frunze modificate. p. glucide (zaharoza 4. iar rădăcina primară se usucă şi piere. Conţinutul în apă 87%. vitamina C 1-3 mg la 100 g p. între 0. ciclul de viaţă durează doi ani când se practică cultura prin semănat direct şi răsad sau trei ani. în octombrie (pentru cultura de toamnă). Al.3 mg/100 g s.72).9 mg).7 şi 1. Deasupra conurilor se dezvoltă suprapus frunzele groase ale bulbului. Ceapa este o plantă de zi lungă. LEGUME BULBIFERE 10. în cazul cultivării prin arpagic. Zn. K. în număr de 70120.25 mg la 100 g s.5. mugurii acoperiţi de frunze mai puţin îngroşate cu care formează conuri. lipide se găsesc în cantităţi mici 0. Înrădăcinarea este superficială. 1.1. Principalele faze pe care le parcurg plantele în primul an de vege-taţie şi durata lor sunt următoarele: în timpul germinaţiei şi răsării apare mai întâi radicela şi apoi frunza cotiledonală care străbate stratul de pământ având forma de cot. microelemente: Mn. datorită faptului că formarea bulbului se declanşează la o durată de 14-16 ore iluminare zilnic. 66+27 +27+27/18-20 cm. macroelemente. Liliaceae Importanţă. începând din luna mai (pentru cultura timpurie în câmp) sau toamna. De asemenea ceapa deshidratată sau conservele de bulbi mici întregi produse de soiuri speciale au tot mai multă extindere. atât frunze verzi cât şi bulbul într-o perioadă deficientă de legume proaspete. Datorită acestei particularităţi fiziologice se pot obţine bulbi pentru consum într-un singur an. Particularităţi biologice. fructoza 1. realizând o desime de 130-160 mii plante/ha. iar la partea superioară. P. cu un ritm de creş-tere mai redus. Însuşirile ei condimentare fac să treacă pe primul loc utilizarea ca adaus la majoritatea preparatelor culinare. Valoarea nutriţională a cepei constă în primul rând în posibilitatea de a fi consumată crudă. Numărul de rădăcini care se formează în primul an variază între 30 şi 70. timp în care se formează şi tulpina adevărată. datorită unei zone foarte active de creştere deasupra muguraşului şi alta înspre vârful frunzei cotiledonale. Compoziţia chimică. Cultivată din cele mai vechi timpuri.3 mg. se îndepărtează frunzele de la bază. Producţia este de 15-20 t/ha la cultura timpurie şi 30-40 t/ha la cultura de toamnă. Ca. îngroşate şi suprapuse. Iran. frunze care pornesc din discul aflat la partea inferioară a bulbului şi care reprezintă adevărata tulpină a plantei.. După germinarea seminţelor se formează o rădăcină primară care trăieşte până la apariţia primelor frunze adevărate. pentru valorificare se leagă câte 3-4 bucăţi/legătură. Bulbul de ceapă (fig. central. sub forma unui disc. Fe. Planta se taie sub tulpina îngroşată.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE rânduri pe un strat după schema 50+25+25+25+25/20 cm sau în patru rânduri. La partea inferioară a discului cresc rădăcinile. Mo. Rădăcina este fasciculată. Mg. După intrarea în repaus a bulbului aceste rădăcini mor şi în primăvara anului următor.u. astăzi se cultivă pe tot globul. are formă apropiată de cea sferică. Diferenţa dintre ritmurile de creştere ale celor două zone face ca vârful frunzelor cotiledonale şi tegumentul seminţei să iasă la suprafaţa solului. La ceapă. cea mai mare parte din rădăcini fiind răspândite până la 18-20 cm.Allium cepa L. Recoltarea se face eşalonat pe măsură ce tulpina îngroşată ajunge la un diametru de 5-10 cm.. Cu. din partea inferioară a discului apar altele. 32 . organe de rezervă. inclusiv conservele. N. primele culturi în China.p. Fam. Ceapa . lăsând 3-4 frunze în vârful tulpinii şi dacă este cazul. protide: cea mai mare parte a compuşilor cu azot sunt neproteici.

Se seamănă la 15 cm între rânduri. La noi în ţară se cultivă în principal soiuri care au bulbul de culoare galben-maronie sau roşie-violacee. Roşie de Făgăraş. b) Factorii climatici. maturizarea bulbilor favorizată de temperaturi ridicate din iulie. Pe suprafeţe mari semănatul se execută cu SUP-21 iar pe suprafeţe mici. Ceapa are nevoie de cantităţi relativ ridicate de îngrăşăminte în perioada iulieseptembrie aplicarea fracţionată favorizează obţinerea de recolte mari şi acumulare de s. Fructul este o capsulă triloculară. au formă triedrică cu tegu-mentul tare şi zbârcit. În ce priveşte umiditatea. Factorii tehnologici care influenţează calitatea bulbilor Ceapa. Django. Roşie de Arad şi hibrizii Copra. Diferenţele cele mai mari între soiuri apar în ceea ce priveşte conţinutul în acid ascorbic. nu se recomandă la cultura cepei. Roşie de Turda. Producerea arpagicului. Inflorescenţa este o umbelă globuloasă alcă-tuită din 300-800 flori care se formează în vârful tulpinii florale. Dintre aceste metode de cultură cea mai avantajoasă din punct de vedere economic este cea prin semănat direct. sediul fotosintezei şi al biosintezei glucidelor de rezervă. Diamant. folo-sind 100-120 kg sămânţă/ha. Gunoiul de grajd la culturile premer-gătoare. La exterior bulbii maturi au o pojghiţă alcătuită din frunze subţiri. manual. Banko. Temperatura reacţionează diferit pe faze feno-logice. Principalele soiuri cultivate prin arpagic sunt: Zittau. Ariana. Ana.u. Pacific. compusul tiopropanol-S-oxid 12-62 mg). Daitona. uscate de culoare şi formă în funcţie de soi. Seminţele sunt mici. des-tinată consumului în stare proaspătă se practică şi cultura protejată. Pentru obţinerea de ceapă verde. Facultatea germinativă se păstrează 3-4 ani. au culoarea albă (falsă tulpină) la partea inferioară. având în fiecare lojă maxim două seminţe. Factorii genetici şi climatici care influenţează calitatea bulbilor a) Factorii genetici. de culoare neagră. Soiuri cultivate.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Frunzele bulbului cresc deasupra solului tot suprapuse.5 m. se separă şi sunt verzi la partea superioară a plantei. De Stutgart. 33 . Semănatul are loc în luna martie. Pentru industrializare ca ceapă deshidrată se recomandă soiul Wolska. De Macău. câte 6 rânduri pe un strat şi 75 cm între straturi. Adâncimea de semănat este de 2-3 cm. prin semănat direct sau prin răsad. Soiuri cultivate prin semănat direct: Wolska. În faza de maturare a bulbilor frunzele verzi încep să se usuce de la vârf. prin semănat şi plantat primăvara timpu-riu sau toamna târziu se asigură încadrarea favorabilă a culturii în raport cu regimul umidităţii ridicate în sol. Romito. fusiformă cu înălţimi 0. Pentru cultura prin răsad se recomandă soiul Aurie de Buzău. Reacţionează foarte bine la îngrăşarea foliară cu Mn. Ceapa reacţionează ca plantă de zonă nordică fiind prin excelenţă plantă de zi lungă. Bo. care este fistuloasă. Spirit. Formarea bulbilor mari şi calitativi superiori este strict condiţionată de durata prelungită a fazei de lumină zilnică. Inflorescenţa este protejată la început de o membrană de culoare alb-verzuie care crapă şi se desface înaintea înfloririi apoi se usucă şi cade. în rigole deschise cu săpăliga. Luciana. iar cele mai mici în ce priveşte conţinutul în uleiuri eterice (factor lacrimogen. Zn. utilizând formula 75+15 cm x 5. datorită rezistenţei la păstrare a bulbilor pe o perioadă lungă de timp se cultivă numai în câmp.8-1. Cultura cepei pentru obţinerea de bulbi se poate realiza prin arpa-gic.

irigabile. Recoltarea arpagicului are loc în perioada iulie-august. fosfor. cu un grad redus de îmburuienare. Adâncimea de plantare este de 4-5 cm. În sol se dezvoltă bulbul sau căpăţâna de usturoi (fig. B2. Are un conţinut ridicat în glucide 20-26%. Pentru consumul curent se poate recolta începând din luna iunie. prin smulgere.2.73) care este formată din 10-20 bulbili. rădăcinile fasciculate se dez-voltă până la adâncimea de 10-20 cm. Recoltarea bulbilor se execută la sfârşitul lunii iulie. pentru combaterea buruienilor se erbicidează cu Ramrod 6-8 kg/ha aplicat la maxim 3-4 zile de la data semănatului. începutul lunii august. Usturoiul se cultivă pentru bulbi. Obţinerea bulbilor de ceapă pentru consum. Pentru prevenirea formării tulpinilor florifere se poate face un tratament termic timp de 10-15 zile la 25-35°C şi apoi 6-8 ore la 40°C. 4 litri/ha. Sistemul radicular este slab dezvoltat. tulpina falsă şi frun-ze verzi. apoi se lasă 4-5 zile la soare pentru uscare după care se îndepărtează frunzele uscate şi se sortează pe calităţi: .4. vitamina C 10-20 mg. Între plante pe rând se asigură 3-4 cm. Usturoiul este o plantă bulboasă care şi-a pierdut în decursul timpului posibilitatea de a produce flori fertile. Particularităţi biologice.5. care se consumă în stare proaspătă sau pentru condimentarea unor preparate culinare.Allium sativum. cu norme de 250-300 m3/ha.calitatea I: bulbi cu diametrul de 7-20 mm. 1. Se recoltează manual. care determină uscarea frun-zelor. Producţia de bulbi este de 20-25 t/ha. Pe suprafeţe mari se poate recolta cu MRC-1. care se pot folosi nu-mai pentru obţinerea de ceapă verde deoarece plantele vor emite tulpini florifere. Momentul optim de recoltare este atunci când la aproximativ 80% din plante. La 34 . E şi săruri minerale: calciu. tulpina falsă s-a înmuiat la bază şi rozetele de frunze s-au culcat la sol. Usturoiul . ceea ce determină creşterea preţului de cost al arpagicului. conservelor şi în industria farmaceutică. Pentru un hectar de cultură este necesară o cantitate de 600-700 kg arpagic. folosind formula 66+20+44+20 cm. Înainte de plantare arpagicul se poate trata cu Germisan 30-50 g/kg arpagic. Compoziţie chimică. Se recoltează manual. Plan-tarea arpagicului se face primăvara devreme. De obicei cei situaţi în interiorul căpăţânii sunt de dimensiuni mai mici. În perioadele secetoase sunt necesare 1-2 udări. a mezelurilor. vitaminele B1. Conţine şi cantităţi mari de fitoncide cu acţiune bactericidă având proprietăţi tonificante şi antiseptice. Liliaceae Importanţa. Se foloseşte arpa-gic de calitatea I. prin bulbili. în martie. Bulbul conţine 25-30% substanţă uscată. la majoritatea plantelor şi frunzele s-au îngălbenit la vârf. Din această cauză se înmulţeşte numai vegetativ. cu diametrul între 7-20 mm. protide 6-7%. Momentul optim de recoltare este atunci când tulpina falsă s-a înmuiat la bază. . care se vor utiliza pen-tru obţinerea de bulbi pentru consum. prin smulgere. potasiu. Cultura se ampla-sează pe terenuri plane. Pentru recoltare printr-o singură fază. Dacă nu se erbicidează sunt necesare pliviri repetate.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE După semănat. pe suprafeţe mici iar după recol-tare se lasă pe sol 4-5 zile pentru uscare. Fam. 540 mg la 100 g substanţă proaspătă. cu 2 săptămâni înainte se face un tratament cu Reglone.calitatea II: bulbi cu diametrul peste 20 mm. Distanţele de plantare sunt de 60+30+30+30 cm sau în benzi de câte două rânduri.

pentru pregătirea patului germinativ. pentru consumul curent. cu 3-4 săptămâni înainte de venirea îngheţului pentru a se realiza înrădăcinarea bulbililor sau primăvara devreme. după detaşare este amplasat în condiţii de germinare. Usturoiul se cultivă în câmp pe terenuri plane sau uşor înclinate. De Dărăşti. prin treceri repetate. . Pentru consumul de vară-toamnă şi pentru păstrare. Formarea bulbilor este favorizată de temperaturi de 1820°C şi zile lungi. Temperatura optimă de vegetaţie este de 18-20°C. însorite şi irigabile. cu grapa cu discuri. pH = 6. Bulbilii sunt fixaţi cu partea bazală pe tulpina propriu-zisă sub formă de disc turtit.soiuri de primăvară: De Cenad. Bune premergătoare sunt leguminoasele anuale şi sola-no-fructoasele. Ei sunt protejaţi. iar în perioada de repaus până la -15°C. Cultivat în locuri umbrite nu formează bulbi. Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii bulbilor de usturoi. Rezultate bune de producţie se obţin numai pe soluri uşoare spre mijlocii. Favorit. Frunzele în număr de 8-15. iar cel de pri-măvară în iulie. În funcţie de perioada de înfiinţare a culturilor: .soiuri de toamnă: De Cioroiu. Se recoltează prin smulgere apoi plantele se lasă pe sol câteva zile pentru uscare. de culoare albă sau roz. De Moldova. folosind formula 66+20+44+20 cm. în martie. Faţă de temperatură are cerinţe moderate. Faţă de apă are cerinţe mai mari datorită sistemului radicular super-ficial. Partea bazală a bulbililor diferenţiază o serie de rădăcini adventive care se dezvoltă atunci când. Soiuri cultivate. În asolament poate reveni pe acelaşi teren sau după alte bulboase. 3-5 litri/ha sau Dual 3-4 litri/ha care se încorporează în sol cu grapa cu discuri sau combinatorul. fertile. Bulbii înrădă-cinaţi rezistă iarna până la -25°C. după zvântarea arăturii se aplică 150 kg/ha azotat de amoniu şi se erbicidează cu Treflan. Adâncimea de plantat este de 4-5 cm toamna şi 3-4 cm la plantările de primăvară. Cultura se înfiinţează toamna. când se valorifică la legătură câte 4-5 plante/legătură. albgălbuie sau cu nuanţe de roz. Pentru plantările de toamnă se continuă mărunţirea arăturii. cu reacţie neutră sau slab alcalină. lanceolate şi prin supra-punere formează o tulpină falsă. la majoritatea plantelor. Recoltarea poate să înceapă din aprilie-mai. Se plantează câte patru rânduri pe un strat la distanţe de 30 cm sau în benzi de câte două rânduri. Producţia este de 8-12 t/ha. Usturoiul de toamnă de recoltează în luna iunie. 35 .MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE exterior fiecare bulbil este protejat de tunici subţiri translucide.5-7. Dărăşti-Ilfov. Între plante pe rând se asigură 3-4 cm. realizând 70-80 plante/m2.5. Usturoiul are pretenţii ridicate faţă de lumină. numai după 4-5 ani pentru a preveni atacul de nematozi. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii bulbilor de usturoi. Record. minimă 3-4°C şi maximă 25-30°C. toţi împreună de câte 3-4 foi perga-mentoase de culoare alb-argintie. sunt liniare. Se folosesc 600-800 kg de bulbili la soiurile cu bulbi de mărime mijlocie până la 1000-1200 kg/ha la cele cu bulbili mari. În interiorul fiecărui bulbil se află câte un mugure. În cazul plantărilor de primăvară. momentul optim de recoltare este atunci când tulpina falsă s-a înmuiat la bază şi se lasă pe sol. Umiditatea solului trebuie să fie 70-75% din capacitatea de câmp până la formarea bulbului şi 60-65% în perioada de maturizare a acestora. Cultura se fertilizează din toamnă cu 300-350 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează în sol prin arătura adâncă.

Peţiolurile se recoltează manual. macroelemente K (230-236 mg%). Compoziţia chimică: apă 92-95%. Reventul . Faţă de umiditate pretenţiile sunt moderate. în prezent supra-feţe mari în vestul Europei. Fructele de tip achenă. Este puţin pretenţios faţă de lumină astfel că se poate cultiva şi în locuri mai umbrite. triaripate. Recoltarea.1. uşor muchiaţi pe partea dorsală şi au culoare roz. erbacee. Pentru cultura reventului pot fi folosite şi terenuri relativ umbrite. Sub aspect nutriţional. Florile sunt mici.3-1%. cu reacţie neutră sau slab acidă.6%. LEGUME PERENE ŞI CONDIMENTARE 1. Ca (40-130 mg%). vărzoasele sau solanofructoasele. înalte de 2-3 m. Rezistă până la -10…-18°C. Reventul are cerinţe moderate faţă de tempe-ratură.2-5.. Rizomii sunt utili-zaţi în industria farmaceutică. lutoase sau luto-argiloase. fiecare având 1-2 muguri şi câteva rădăcini. Soiuri cultivate. care se transplantează la locul de cultură. protide 0. La noi în ţară se cultivă în Transilvania şi nor-dul Moldovei. de conţinutul ridicat de acid oxalic. Polygonaceae Importanţă. peţiolul de revent prezintă importanţă îngră-dită însă. lipide (0. gros de 4-5 cm. de culoare alb-ver-zuie. începând din anul al doilea de cultură. zaha-ruri 0. fapt ce permite iernarea plantelor în câmp. lung de 40-60 cm. Peţiolii frunzelor sunt cărnoşi.Rheum rhabarbarum L. grupate în inflorescenţe de tip panicul. în septembrie-octom-brie. recoltându-se cel mult patru frunze de la fiecare plantă. Fam. Fe (0. Bune premergătoare sunt leguminoasele anuale sau perene. După recoltare se 36 .6. Reventul este cultivat pentru peţiolul frunzelor care este folosit la prepararea compoturilor şi a unor produse de cofetărie. Începând din anul al doilea de cultură. fiecare plantă emite 1-3 tulpini florale. Plantele astfel obţinute vor asigura producţie încă din primul an după plantare. dar profunde şi bine structurate. Facultatea germinativă este de 70-80% şi se păstrează 2-3 ani. Particularităţi biologice (fig. Plantele se dezvoltă bine la temperaturi de 18-20°C. roşie sau violacee în partea bazală în funcţie de soi.6. sucu-lenţi. Reventul este o plantă perenă. Factorii care influenţează calitatea culturii de revent a) Factorii ecologici.74).13 mg%). Preferă soluri mijlocii spre grele.6). microelemente.1-0. bulboasele. Pentru aceasta.7%). goale în interior. dar lipsa apei determină reducerea suculenţei peţiolilor. tufele de 4-5 ani se despart în porţiuni de 200-250 g. de culoare brun-roşcată şi conţin o singură sămânţă.6-0. Cultura reventului se realizează prin des-părţirea tufelor sau pe suprafeţe mici prin producerea puieţilor care se obţin din seminţe. b) Factorii tehnologici. fără protejare. Mn (0. Originală din China şi S-E Siberiei. Perioada de recoltat este aprilie-iunie. Lucrarea se exe-cută odată sau de două ori pe săptămână.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 1. În prezent se cultivă soiul de revent De Ardeal. Tufele de revent se pot despărţi toamna. organul comestibil îl reprezintă peţiolul frunzelor care este foarte dezvoltat.

ţesuturile se lignifică. cu suprafaţa lucioasă. sunt mici. rizomii rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii. după care începe să scadă. PP.. Din mugurii vegetativi. datorită pigmenţilor antocianici. Florile sunt mici. Fructul este o bacă sferică. care formează în sol un rizom puternic. Germinaţia seminţelor începe la 15°C.2. În fiecare an. 1. Plantele intră în activitate începând de la temperaturi în sol de 10-12°C. fără clorofilă. Liliaceae Importanţa şi compoziţia chimică. În faza de repaus germinativ. Dacă lăstarii nu sunt recoltaţi. planta este mai puţin atacată de boli şi dăunători şi se poate valorifica la preţuri mari deoarece cultura este mai puţin răspândită la noi în ţară. în fiecare an se formează lăstari care sunt fragezi şi su-culenţi până când ies afară din pământ. pe care apar rădăcini adventive lungi de 40-50 cm.6. Seminţele sunt de mărime mijlocie. liniare şi se numesc clatode. În primul an de recoltare producţia este de 4-5 t/ha ajungând la 20-30 t/ha după 78 ani. dezvoltaţi sub-teran din rădăcini şi etiolate (fragezi faţă de cei verzi tari). În timpul verii. Polenizarea este alogamă. dar şi căldurile din zonele cu climat tropical. Plantele de sparanghel suportă temperaturile scăzute din timpul iernii. Plantă spontană în centrul Euro-pei. se ramifică. lăstarii capătă o nuanţă roz. care se utili-zează în diferite preparate culinare. cărnoase. Sparanghelul . rădăcinile mai bătrâne mor şi se formează altele noi de la baza mugurilor vegetativi care sunt în partea superioară a rizomului. Sparanghelul este o plantă unisexuat dioică. ceea ce face necesară plantarea mai adâncă a puieţilor. K). Factorii care influenţează cultura sparanghelului a) Factorii ecologici. îndeplinind astfel rolul frun-zelor. Viteza de creştere a lăstarilor este pro-porţională cu temperatura. de formă cilindrică. plantele mascule fiind mai timpurii şi mai productive decât cele femele. entomofilă. se consumă tulpinile (lăstarii). P. formând tufe cu înălţimea de 1-1. semisferice. proteine. Frunzele propriu-zise se găsesc la baza clatodelor. apoi peţiolurile se fasonează la 35-40 cm lungime şi se leagă în mănun-chiuri de până la 5 kg. devin tari. în Africa.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE îndepărtează limbul frunzelor. B şi săruri minerale (Ca. constituind partea comestibilă. Temperaturile ridicate determină intensificarea ritmului de creştere al lăstarilor în detrimentul producţiei cantitative. Fe. lipide. Pe măsură ce se apro-pie de partea superioară a solului. Rizomii şi lăstarii folosiţi în industria farmaceutică. Valoarea nutritivă este asigurată de conţinutul în glucide. A. Particularităţi biologice Plantă perenă.Asparagus officinalis L. Creşterea normală a acestora are loc la tem-peratura de 16-23°C. fiind cunoscut pentru efectul diuretic şi afrodisiac. de culoare alb-verzuie. având rol de asimilaţie clorofiliană. Florile femele sunt mai mici decât cele mascule. În felul acesta există tendinţa ca rizomul să iasă din sol.5 cm. V Siberiei. 37 . aceştia se alungesc foarte repede. solzi-forme. În partea superioară lăstarii sunt acoperiţi cu solzi membranoşi. vitaminele C. tulpinile verzi se pot utiliza în buchete şi aranja-mente florale. dispuse la baza clatodelor. Fam. mică de culoare verde la început care se colorează în roşu la maturitatea fiziologică. Cultura sparanghelului este economică datorită faptului că durează 10-15 ani. de culoare neagră. triunghiulari iar la baza lor sunt muguri din care se dezvoltă ramifica-ţiile tulpinii aeriene. Ultimele ramificaţii ale tulpinii sunt scurte.

Particularităţi biologice Hreanul este o specie perenă care formează în sol o rădăcină bine dezvoltată. 38 . se periază sau se spală. gust picant. Rădăcina principală are o grosime de 3-4 cm. Ca. necesitând soluri pro-funde.Armoracia lapathifolia Gilb. pătrunzând până la 60-70 cm adâncime. la 25-30 cm. suficient de lungi. au forma oval-alungită. Se scurtează rădăcinile prea lungi apoi se aşază pe muşuroaiele făcute în şanţuri şi se acoperă cu un strat de pământ de 10 cm grosime. au dimensiuni mari. grele se încălzesc încet şi îngreunează dezvoltarea lăstarilor. utilizate ca şi condiment în arta culinară. Semănatul se face în mar-tie-aprilie. Pentru plantare se folosesc puieţi bine dezvoltaţi şi viguroşi. Conţine cantităţi mari de uleiuri volatile. la prepararea murăturilor sau în industria conservelor. expectorant. Perioada de recoltare este din luna aprilie până în iunie. antiscorbutic. La majoritatea soiurilor.6. dispuse în rozetă. excesul de apă determinând putrezirea rizomilor şi lăstarilor. cu pulpa albă. Toamna tulpinile se cosesc la 3-4 cm dea-supra solului şi înainte de venirea îngheţului se protejează cu paie sau frunze. lăstarii comestibili se obţin în lipsa luminii. Pe terenuri însorite acumulează cantităţi mari de substanţe nutritive în rizomi ceea ce va asigura obţinerea în anul următor a unor producţii bune de lăs-tari. vitamine (vitamina C 70-80 mg) şi săruri minerale (K. Producţia este de 2-3 t/ha în anul al treilea de cultură. se sor-tează în funcţie de lungime şi grosime şi se leagă în mănunchiuri de 0. ajungând la 6-8 t/ha în următorii 5-10 ani. ramificată. Primăvara. fam. Frunzele sunt lung peţiolate. după ce plantele s-au fortificat.5-2. Tehnologia de cultură a sparanghelului pre-supune două etape: producerea materialului săditor şi cultura propriu-zisă. Rădăcinile de hrean conţin 23-27% substanţă uscată. În primul an de recoltare de la fiecare plantă se vor recolta 2-3 lăstari. numă-rul crescând în anii următori. În partea apicală. prin dislocare cu DLR-4 sau cu cazmaua. se irigă pe timp secetos şi se fertilizează fazial cu 50-70 kg/ha azotat de amoniu. Momentul optim de recoltare este atunci când lăstarii ajung la supra-faţa bilonului..5-1 kg. care imprimă gustul caracteristic precum şi fitoncide care determină o serie de proprietăţi terapeutice: stimulent al nutriţiei.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Faţă de lumină are cerinţe mari în timpul perioadei de vegetaţie. Puieţii buni de plantat trebuie să aibă o greutate de 30-50 g şi să prezinte 2-3 muguri şi rădăcini cărnoase. 1. Recoltarea se face dimineaţa sau seara când lăstarii sunt turgescenţi. drenate. proteine 1. Faţă de umiditate are cerinţe moderate. înainte de plantare. Adâncimea de semănat este de 2-5 cm în funcţie de structura solului. După răsărire cultura se men-ţine curată de buruieni. Sparanghelul are cerinţe ridicate faţă de sol. uşoare spre mijlocii. iar la interior pulpa este albă. Fe).3. cu marginea fin dinţată sau crestată. reprezentată de glucide 1017%. rădăcina are 5-8 muguri vegetativi şi prezintă pe toată lungimea muguri dorminzi. Puieţii de sparanghel se produc în câmp. Hreanul se cultivă pentru rădă-cinile îngroşate. se scot puieţii din pepinieră. la interval de 2-3 zile sau chiar zilnic în perioadele călduroase. b) Factorii tehnologici. Lăstarii recoltaţi se zvântă.7%. ajungând la peste 30 cm lungime. la exterior are culoare galben-cenuşie. după care producţia începe să scadă. bine structurate. Recoltarea lăstarilor începe din anul al treilea de cultură şi durează 10-15 ani. prin bilonarea plantelor. Mg. câte 3-4 rânduri pe strat. Solurile compacte. Hreanul . diuretic etc. Brassicaceae Importanţa şi compoziţia chimică.

cu rădăcini cărnoase. superfosfat şi sare potasică care se încorporează în sol prin arătura adâncă la 30-40 cm. cunoscut din antichitate în sudul Europei. fără seminţe sau cu seminţe sterile. diminuându-se calitatea comercială a acestora. profunde. Producţia este de 15-20 t/ha în primul an ajungând la 30-40 t/ha în anul doi sau trei de cultură. Terenul se fertilizează din toamnă cu gunoi de grajd. mijlocii.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Florile sunt mici.7-7. Fructele. Butaşii au 10-15 cm lungime şi 1-2 cm grosime. mazăre sau fasole de grădină. Primăvara solul se fertilizează cu azotat de amoniu. silicve. Factorii care influenţează calitatea rădăcinilor a) Factori climatici. Plantarea butaşilor se execută primăvara devreme. suportând locurile umbrite. Ceaiul din sămânţă. este puţin pretenţioasă.6. în rânduri distanţate la 70-80 cm şi 35-40 cm între plante pe rând. pivotant. Tulpina floriferă înaltă de 100-150 cm.Levisticum officinale Koch. Pe soluri grele. iernând astfel în câmp. În funcţie de mărimea butaşilor este necesară o cantitate de 370-400 kg/ha. plantele rezistă la temperaturi de până la -20°C. martie-aprilie. În prezent se cultivă soiul De Vidra. 1. rădăcinile se lignifică. sunt mai puţin suculente. Are cerinţe moderate faţă de lumină. hreanul poate să urmeze după solanofructoase. Recoltarea rădăcinilor se realizează de obicei în perioada de toam-nă. Datorită sistemului radicular bine dezvoltat. dreaptă. se utilizează în bolile de stomac iar decoctul din frunze are efect diuretic. b) Factori tehnologici. fistuloasă. În condiţii de secetă. Se recoltează semimecanizat prin dislocare cu DLR-4. Frunzele sunt glabre. luto-nisipoase. cerinţele faţă de umidi-tate sunt moderate. dublu penat sectate. Peste iarnă hreanul poate fi păstrat în pivniţe stratificat. Leuşteanul . Faţă de temperatură. când au 5 cm şi 1200-1800 kg/ha în cazul butaşilor de 10-15 cm.4. După hrean se amplasează specii prăşitoare. Preferă solurile fertile.5. ramificată în partea superioară şi apare începând din anul al doilea de vegetaţie. motiv pentru care hreanul se înmulţeşte vegetativ. rădă-cinile se ramifică şi se rup la recoltare. La noi în ţară îl întâlnim în toate regiunile tării pe suprafeţe restrânse mai ales în gospodă-riile ţărăneşti. Uleiul (esenţa) de leuştean are acţiune diuretică şi hipoten-sivă. În sol formează un sistem radicular bine dezvoltat. În asolament. lucioase. albe grupate în inflorescenţe de tip racem. când cererea este mai mare. Fam Umbelliferae Importanţa culturii. profund. Excesul de apă determină putrezirea rădăcinilor. iar cele de pe tulpina floriferă sunt simplu sectate. Plantele fasonate se leagă în pachete de 5-6 bucăţi. Particularităţi biologice Leuşteanul este o plantă perenă. pH = 6. bogate în humus. sunt mici. 39 . Cultura se înfiinţează prin butaşi de rădăcină care se obţin din rădă-cini necorespunzătoare valorificării. cu reacţie neutră. Soiuri cultivate. Leuşteanul este original din regiunea Mării Mediterane. argiloase. Leuşteanul se cultivă pentru frunzele folosite la aromatizarea unor preparate culinare. Rădăcinile de leuştean pot fi folosite şi la fabricarea unor medicamente. cu creştere viguroasă.

la distanţe de 60-70/30-40 cm. e măsură ce acestea ajung la dimensiuni normale. de culoare brun-închis. Plantele au cerinţe mai mari faţă de umiditate. Măcrişul se cultivă pentru frunzele sale bogate în fier. Particularităţi biologice (fig. Măcrişul . Despărţirea tufelor se poate face toamna sau primăvara devreme. încorporate odată cu arătura adâncă la 28-30 cm.5. Nu are cerinţe mari faţă de umiditate dar în condiţii de secetă. crestate la bază.. supor-tând gerurile din timpul iernii. aprovizionate în substanţe minerale. lanceolate. producţia de frunze este mult diminuată şi acestea sunt mai puţin fragede. lucioasă.63%. tufele sunt secţionate astfel încât fiecare porţiune să prezinte câteva rădăcini şi 2-3 muguri vegetativi. Fam Polygonaceae Importanţă. b) Factori tehnologici. cu înălţime de 50-100 cm. cu flori unisexuate. 5. fertile. Fructele. plantele suportând şi locurile umbrite. Fructul este o nuculă. Cultura se menţine curată de buruieni şi afânată prin praşile ma-nuale şi mecanice. Rezistă la tem-peraturile scăzute din timpul iernii iar pentru creşterea frunzelor preferă temperaturi moderate.6. vitamine şi acid oxalic care se utilizează la prepararea ciorbelor. Factorii care influenţează cultura leuşteanului a) Factori climatici. când sortimentul de legume este mai puţin diver-sificat. 1. Tulpinile florifere sunt striate. sunt dicariopse. cu o singură sămânţă în in-terior.. Are conţinutul cel mai ridicat în acid oxalic. Frunzele se pot recolta începând de primăvara de-vreme. Este o plantă puţin pretenţioasă faţă de lumină. iar la suprafaţa solului o rozetă de frunze. Este o plantă dioică.78). glabre. Factorii tehnologici care influenţează cultura măcrişului 40 .27% din s. datorită gustului acrişor are acţiune emolientă fiind un diuretic şi laxativ uşor. Lucrarea se face manual prin rupere sau tăiere.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Florile sunt mici. pireurilor sau chiar în salate împreună cu alte legume. care în sol formează o rădăcină pivotantă. grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă. Seminţele sunt mici. Leuşteanul are pretenţii reduse faţă de temperatură. Înflorirea are loc în mai-iunie. cu coaste ari-pate. 300-500 kg/ha superfosfat şi 150-200 kg/ha sare potasică. mici dispuse în inflorescenţe de tip panicul. Preferă solurile semi-grele. dintre legumele verdeţuri. de formă triedică. comparativ cu spa-nacul care conţine 3. mici (400-500/g). Imediat după secţio-nare se realizează plantarea acestora pe un strat pregătit corespunzător. lenticular ovale. Recoltarea frunzelor începe primăvara devreme şi durează până toamna târziu. Producţia anuală este de 20-30 t/ha. au facultatea germinativă de 85-90% şi se păstrează 3-4 ani. Nu este pretenţioasă faţă de lumină. Este o specie perenă. Toamna se administrează 30-40 t/ha gunoi de grajd. Plantele vege-tează bine la temperaturi de 15-20°C. supor-tând bine şi locurile umbrite. Din punct de vedere medicinal. Cultura se poate înfiinţa prin despărţirea tufelor sau prin semănat direct. cafenii.u. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii măcrişului Are cerinţe moderate faţă de condiţiile de mediu. Preferă solurile adânci. uneori cu nuanţe roşiatice. Frunzele sunt peţio-late. de culoare galbenă.Rumex acetosa L. iar culturile sunt rentabile 10-12 ani. impropriu numite seminţe. cu reacţie uşor acidă sau neutră.

Adâncimea de semănat este de 1-2 cm şi se folosesc 2-3 kg de sămânţă/ha. cilindrică. scăderea producţiei şi reducerea conţinutului în ulei volatil.).14 g/100 g p. de culoare gălbuie-ver-zuie şi sunt dispuse în umbele com-puse. Ecologie Mărarul.p. fără a distruge mugurele terminal. cu foliole subţiri.7 mg/100 g produs proaspăt. eşalonat. dlimonem. câte trei rânduri pe un strat. fistuloasă. Facul-tatea germinativă variază între 45-50% şi se păstrează 2-3 ani. când plantele au circa 10-15 cm înălţime.Anethum graveolens L. pentru a stimula formarea de frunze noi. La lumină de intensitate slabă se produce alungirea plantelor. Particularităţi biologice şi ecologice (fig. Recoltarea frunzelor se face manual. Polenizarea este alogamă ento-mofilă. Despărţirea tufelor se poate face toamna sau primăvara devreme. Frunzele sunt tripenat-sectate. Tufele mari sunt secţionate în aşa fel încât fiecare por-ţiune să aibă câteva rădăcini şi muguri vegetativi. B1 (0.3 m.). iar în perioadele secetoase se udă. Frunzele se recoltează în mod obişnuit după 5-6 săptămâni de la răsărire.p. A fost cultivat încă din antichitate pentru calităţile sale culinare şi terapeutice.). După recoltare. la distanţe de 25-30 cm între rânduri. glucide 5. Mărarul . hidrocarburi şi un rest parafinos. Fam. terpinen. începând din luna martie-aprilie sau în primul an de vegetaţie după aproximativ 3 luni după semănat.8 g/100 g produs proaspăt. După răsărire plantele se răresc la 10-15 cm. Florile mici. pe un teren bine pregătit din toamnă. frunzele se leagă în legături mici apoi în snopi mari şi se valorifică imediat. Este o plantă de zi lungă. În ţara noastră se cultivă pe suprafeţe reduse în toate judeţele în sis-tem grădinăresc. care se folosesc la prepararea conser-velor de legume şi a murăturilor. Originea şi aria de răspândire. se usucă în condiţii de umbră şi aerare continuă. Frunzele de mărar au următoarea structură chimică: protide 1.7-1. striată. au forma oval-eliptică şi culoare cafenie. Se recoltează prin tăiere. Uleiul volatil de mărar care-i imprimă aroma specifică.6. pe suprafeţe mici sau prin semănat direct. filiforme. filandren. iar temperatura optimă de creştere este de 16-18°C. iar tulpinile plantelor după 9-10 săptămâni.6. Apiaceae Importanţa. Este o plantă anuală. atât ca frunze cât şi ca plantă întreagă (la începutul înfloritului sau la înce-perea maturării 41 . iar în anii urmă-tori poate să ajungă la 15-20 t/ha. Tulpina floriferă. vitamine: A (8 g/100 g p. celuloză: 2. faţă de factorii de mediu se comportă ca o plantă rus-tică. Seminţele germinează la 3°C.p. acesta făcând parte din grupa plantelor horticole excesiv de perisabile În vederea păstrării măraru-lui timp mai îndelungat.. Mărarul se utilizează sub formă de frunze crude sau uscate pentru aromatizarea salatelor sau a diverselor preparate culinare precum şi plante întregi cu seminţe. subţire. C (170 mg/100g p. Acestea se plantează pe un teren pregătit corespunzător şi apoi se udă. În primul an producţia de frunze este de 5-6 t/ha.79). în mai multe reprize.6 g/100 g produs proaspăt. Mărarul este original din sudul Europei şi Asia de sud-est. Cultura se men-ţine curată de buruieni prin praşile mecanice şi manuale. Nu suportă excesul de umiditate şi necesită un sol bogat în subs-tanţe nutritive. În prezent este răspândit în toate zonele de pe glob. Semănatul are loc după ce arătura a fost bine mărunţită. slab dezvoltată. 1. În timpul verii se elimină tulpinile florifere.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Cultura se poate înfiinţa prin despărţirea tufelor. înaltă de 0. Fructele pseudo-achene. Se cultivă un soi local şi anume “mărarul comun”. Cultura prin semănat direct se înfiinţează primăvara devreme. conţine: carvon. Rădăcina principală este pivotantă. este erectă.

În frunzele de rozmarin se găseşte acid ros-marinic. Însă numai cel din frunze este considerat de calitate mai bună. Cultura durează mai mulţi ani. 42 .5 mm. Anual se recoltează de două ori iar produsul se livrează proas-păt la staţiile de distilare. bacteriostatic. Planta mai conţine: flavonoide. pe partea inferioară alburii. Ca specie mediteraneană se cultivă în gră-dini. cu secera sau foarfeca de vie. Florile sunt formate dintr-un caliciu şi o corolă bilabiată. Fructele sunt nucule brune. cu marginea revolută. uşoare. Uleiul volatil. răspândire. Producţia obţinută este de 25-30 q/ha. Merge foarte bine în condiţii de soluri profunde. Frunzele de rozmarin au o largă utilizare în medicina empirică. Extern ca insec-ticid (îndepărtarea moliilor). Se poate încerca introducerea în cultură în zonele cu ierni mai moderate şi veri calde din Banat şi Oltenia.05-3 cm. · tipul camfor-bornel (Spania). în cele uscate de 1-2% iar în flori de cca. de lumină. ca analgezic în durerile reumatice şi nevralgii. tanin. Rozma-rinul este un arbust. Întreaga plantă conţine ulei volatil. locuinţe. sesile. în stare proaspătă. Tunisia). şi se livrează la beneficiar. fiind foarte sensibilă la ger şi curenţi de aer reci. Conţinutul în ulei volatil în herba proaspătă şi frunze este de 0. stimulent aromatic. flavone. până la albastră violacee. în partea superioară în patru muchii şi păroasă. Înfloreşte din aprilie până in iunie. 1. Recoltarea începe din anul al treilea de cultură. revenirea pe acelaşi teren nu va fi la mai puţin de 7-8 ani. la bază cu scoarţa exfoliată.. o serie se triterpene. Rozmarinul . stimulent aromatic. Frunzele sunt mult apreciate ca şi condiment. Influenţa factorilor ecologici şi tehnologici asupra culturii. din patru stamine din care două rudimentare şi un ovar superior. sere. prin tăierea lor de la bază după care se leagă în snopi de 2-5 kg greutate. · tipul α-pinen-verbenonă (Corsica). vermifug.5-2. Astăzi este confirmată acţiu-nea colagogă colerică. derivat al feruginolului (imprimă acţiunea antioxidantă a frunzelor). Fam. cu lungimea de 1. Particularităţi biologice (fig. izo-rosmaricina. ovate. vitamine. 10. în obţinerea spirtului camforat.80). cu lungimea de 15-35 cm şi lăţimea de 1. având un miros mai plăcut.Rosmarinus officinalis L.22-1. care se încălzesc uşor. Producţia 6-10 t/ha frunze verzi şi 12-15 t/ha tulpini în faza înfloririi sau maturării fructelor.4%. aceasta de culoare albastră. si-tuate câte patru în caliciu persistent. liniare. Frunzele opuse. este mult folosit în cos-metică şi parfumerie. cu tulpina înaltă de 30-50 cm. Maroc. izolat mai întâi din această plantă. în Câmpia Timişului. Este component al “Balsamului Opodeldoch”. diuretic. o diterpenoidă. Specie iubitoare de căldură. condiment. când plantele sunt în plină floare.7. având însă utili-zări terapeutice mai reduse.6. acidul carnosic. fiind folosite la boli de stomac şi intestine.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE seminţelor). După componentul care predomină se disting trei tipuri de ulei volatil de rozmarin: · tipul cineol (Italia. compoziţie chimică. rosmaricina. Labiatae Importanţă. extras din întreaga plantă sau frunze. Jud. rar albă.30%. drenate. utilizat în trecut în tratamentul reumatismului. Constanţa. prin tăierea vârfurile florale. Florile sunt dispuse în pseudo-verticile situate la subsuoara frun-zelor superioare.

Plăntuţele au o dezvoltare lentă şi nu suportă umbra. răspândire. în parfumerie. lemnoasă. un alcool aromatic.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 1. Fam. cosmetică (loţiuni cu efect anti-septic). Influenţa factorilor tehnologici asupra culturii. au suprafaţa netedă şi culoare brun-negricioasă.6. diuretic. Se foloseşte şi în industria farma-ceutică. Influenţa factorilor ecologici asupra cul-turii. pe timp însorit şi după ce s-a ridicat roua. Frunzele sunt tripenat-sectate cu suprafaţa netedă sau gofrată. Asmăţuiul se cultivă pentru frunze. Florile sunt grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă şi au culoare albă. alungit romboidale. Particularităţi biologice (fig. cere umiditate în sol în timpul răsă-ririi. lungă de cca. Labiatae Importanţă. Se folosesc 4-5 kg seminţe la hectar. Fructele sunt alun-gite şi ascuţite la capete. acoperită cu perişor. Cimbrul de cultura . Recoltarea se face la deschiderea primelor flori. Se seamănă în luna martie câte 3-5 g sămânţă la m2. În formă uscată planta de cimbrişor se foloseşte la prepararea conservelor (datorită mirosului plăcut) şi condiment la prepararea unor pro-duse alimentare.Anthiriscum cerefolium L. sosurilor picante şi pentru condimentarea altor preparate culinare. Frunzele sunt opuse. antihel-mintic şi antiseptic. lan-ceolate sau ovate. la 35-40 cm. Florile mici de culoare violaceu-roz formează inflorescenţe în vârful tulpinilor. 1 cm. gargarisme. paste de dinţi). Asmăţuiul . Cultura se poate înfiinţa şi prin răsad care se produce în răsadniţe semicalde. lemnoase în par-tea inferioară şi verzi în cea superioară. Umbelliferae Importanţă.82).9. Plantele rezultate din rărit se pot folosi pentru înfiinţarea de noi culturi sau dacă sunt suficient de mari se pot valorifica. bogat ramifi-cată. ulterior nu suportă excesul de umiditate.5 mm. coleretic-colagog (principiul amar). fiind folosit la tratarea tusei convulsive. Părţile aeriene conţin cel puţin 1% ulei volatil. Particularităţi biologice (fig. calmând spasmele căilor respiratorii. Plantarea răsadurilor are loc în luna mai. urmând ca după răsărire să se rărească la 20-25 cm între plante pe rând. lungi de cca. Subarbust. format din: compuşi fenolici 25% din care cel mai important este timolul. care sunt puternic aromate şi se utilizează la prepararea salatelor. Uleiul volatil se foloseşte ca aromatizant şi dezinfectat (ape de gură.Satureja hortensis L. Înfloreşte în mai-iulie. 20 cm. Compuşii din herba au efect expectorant. Specia este rezistentă la secetă.. Cimbrişorul este apreciat ca plantă meliferă şi ornamen-tală.6. care formează o tulpină înaltă de 50-70 cm. Se seamănă câte trei rânduri pe un strat. Producţia este de 10-15 t/ha plante verzi sau 3-4 t/ha plante uscate. Asmăţuiul este o plantă anuală. cu grosimea de 1-1. în anii următori rădăcina pivotantă este înlocuită de un sistem radi-cular bine dezvoltat de la care pornesc mai multe tulpini. bronşitei şi răgu-şelii. 1. Cultura se înfiinţează primăvara din luna aprilie. Fam. în primul an de vege-taţie cu rădăcină pivotantă. putându-se cultiva şi în acest scop. 43 . cultivată la noi prin grădini. Specie mediteraneană. Ceaiul are proprietăţi expectorante. compoziţie chimică.8. Este o plantă iubitoare de căldură şi mai ales de lumină.81).

Din această cauză se poate cultiva şi pe terenuri umbrite dar mai umede. La recoltare se rup frunzele de la exte-riorul rozetei. Recoltarea frunzelor începe după 30-35 zile după răsărire şi se re-petă la interval de 2-3 săptămâni. Se seamănă câte 4-5 rânduri pe strat la 20-25 cm între rânduri. asociată cu temperaturi ridicate. Lumina intensă. determină emiterea prematură a tulpinilor florifere.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Influenţa factorilor ecologici asupra culturii. Influenţa factorilor tehnologici asupra culturii. Cultura se înfiin-ţează prin semănat direct începând din martie până în septembrie. înainte de culturile principale. 44 . Este o specie cu ce-rinţe moderate faţă de temperatură şi lumină.

1. permite eşalo-narea consumului de fructe proaspete pe tot parcursul anului. Delicious auriu.16-1. Fiind o plantă relativ rustică. mărul manifestă o mare putere desorbantă a toxi-nelor.p. Este un bun deconstipant. substanţe pectice: 0. pretabile la cele mai diversificate sisteme de cultură şi forme de conducere. în patiserie. sferic turtită (Domnesc. Ø mare: Delicious roşu.1-0.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Capitolul 2 SPECII POMICOLE 2. Pătul.18-0. la proiecţia coroanei depăşind uneori raza proiecţiei de 2-3 ori. Rosaceae.8-88.4 g/100 g p. Se consumă în special în stare proaspătă.72 g/100 g propus proaspăt. nectaruri).83)..p. 45 . alimentară şi terapeutică. merii pitici rodesc în anul II sau III de la plantare.p. Melba). Pomoidae Importanţă. Wagner.4 calorii. Wagner premiat). Subfam.27.33-1. folosit în prevenirea cancerului intestinului gros.p. Granny Smith). şampoane..Malus domestica Bakh. La nivelul intestinului gros. aciditate totală (exprimată în acid malic) 0. zahăr total: 7.. Banana de iarnă). ocupă locul III după bananier şi portocal în ceea ce priveşte importanţa econo-mică.42 g/100 g p. cu o mare putere de adaptabilitate în diferite zone. Mărul este o specie perenă cu o du-rată de viaţă de 35-40 ani. substanţe minerale: 0. fiind recomandat artriticilor. îngust piramidală (Sari-sipan) şi plângătoare (Frumuseţea Romei. numărul mare de soiuri existente în cultură.p. Golden spur. sucuri. Vigoarea pomilor poate fi: Ø slabă: Starkrimson. proteine brute: 0. Pomul are vigoare şi longevitate mare (înălţimea 5-12 m şi diametrul coroanei de până la 7-8 m). acesta putând fi: sferică (Creţesc. invers piramidală (Parmen auriu. dă rezultate bune în tratamente împotriva diareei infantile. MĂRUL . substanţe tanoide: 0. Parmen auriu. Mărul favorizează diareea şi eliminarea acidului uric.. larg piramidală (Starking. Particularităţi biologice (fig. Compoziţie chimică.. valoarea energetică 46-84. delicious). Mărul este utilizat atât în hrana omului sănătos cât şi cu caracter terapeutic. Fructele de măr conţin (RADU. Ø submijlocie: Renet portocaliu. Starking delicious. Parmen auriu) şi soiuri de iarnă a căror perioa-dă de consum durează din decembrie până în aprilie (Jonathan. Fam. soiuri de toamnă a cără fructe se maturează începând din septembrie până în noiembrie (James Grive.p. Mărul este cea mai importanţă specie pomicolă.5-16. acid ascorbic: 1-47 mg/100 g p. 1985): apă: 77. London Pepping. Forma coroanei este caracteristică soiului. Delicious auriu). altoit pe por-taltoi viguroşi poate depăşi 50 ani. intrând în compoziţia unor săpunuri. creme.31 g/100 g p. industria farmaceutică şi cosmetică. Ø mijlocie: Jonathan. Există soiuri de vară care se coc în luna august (Clark alb. dar şi sub formă de mân-căruri gătite (sosuri.06-1. obezilor şi reumaticilor. Intrarea pe rod a merilor se face după 5-6 ani de la plantare. Renet ananas.5.14 g/100 g p. g/100 g p. durata de viaţă este de 50-70 ani. Marea masă a rădăcinilor sunt repar-tizate în sol între 15 şi 80 cm adâncime. Jonathan).

MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Ø foarte mare: Renet de Canada. slab rumenit cu foarte bun portocaliu galben portocaliu. foarte bun ruginiu bun roşu pătat de galben foarte bun verde galben verzui foarte bun roşu portocaliu roşu pe majoritatea suprafeţei roşu sângeriu aprins. Căderea fiziologică la măr loc în două etape: la două săptămâni de la fecundare şi la începutul lunii iunie. optimul termic din perioada de vegetaţie este de 15oC realizată între înflorire şi maturitatea fructelor (130-160 zile). Golden delicious). Polenizarea la măr este încrucişată. partea aeriană. inclusiv mugurii de rod rezistă în timpul iernii la temperaturi de -35 oC. bun pătat cu galben galben. Mărul poate avea o ramificare slabă. Precipitaţiile optime pentru cultura mărului trebuie să fie de 650-700 mm anual. Sortimentul de soiuri. Mărul creşte şi fructifică normal în condiţii de tem-peratură cuprinsă între 7. din numărul total de flori. Frumos de Boskop. Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii mărului Temperatura. cele legate reprezintă 5-10% care asigură o producţie mare. formând coroane rare (Parmen auriu. cărămiziu. foarte bun rumenit şi striat cu roşu galben. scăzând calitatea şi durata de păstrare.1. 46 . slab rumenit cu bun portocaliu roşu încă de la legarea foarte bun fructelor bun bun roşu. vişiniu închis Aromat de supramijlocie început de august vară Red Melba mare august Wagner submijlocie decembrie aprilie premiat Frumos de mare. Nu suportă stagnarea apei şi nici seceta. Perioadele de secetă şi excesul de apă sunt greu suportate de măr. când fructele au mărimea unei alune. Wagner premiat) sau medie (Jonathan. Tabelul 2. Temperaturile ridicate din timpul verii sunt nedorite deoa-rece grăbesc maturarea fructelor. foarte noiembrie-martie Boskoop mare Idared mijlocie noiembrie-aprilie Grany Smith mare martie-aprilie Frumos de septembrie mijlocie Voineşti decembrie Delicious de octombriemijlocie Voineşti decembrie Jonatan Delicious auriu Parmen auriu Mutsu Starkrimson Frumuseţea Romei mijlocie mijlocie mijlocie Mare submijlocie mijlocie noiembrie aprilie octombrie-martie octombriedecembrie octombrie-martie decembriefebruarie noiembrie-martie Umiditatea optimă reprezintă 70-75% din capacitatea de câmp a solului. umiditatea atmosferică în jur de 70-80% favorizează calitatea recoltei. Soiurile cultivate în plantaţiile pomicole din ţara noastră sunt prezentate în tabelul 11.5-11oC.1 Principalele soiuri de măr cultivate (2004) Soiul Close Stark Earliest Vigoarea soiului mare mijlocie Epoca de coacere a fructelor început iulie iulie Potenţial Culoarea fructelor productiv mediu aproape în întregime roşu roşie aprinsă pe 2/3 din foarte bun suprafaţă foarte bun roşie aprinsă foarte bun roşu intens galben auriu rumenit cu bun roşu galben.

12-0. 0. Părul intră mai târziu pe rod ca mărul (4-5 ani). zinc.4 D).2. cele de toamnă şi iarnă în săptămâna 2-4 a lunii octombrie. 0. soluri negre de pădure. ceea ce reprezintă 8-30 t/ha.71% substanţe pectice. Pomul se caracterizează printr-o vigoare şi longevitate mare. microelemente cu magneziu 0. bor. 0.24% substanţe minerale (P. combaterea căderii premature a merelor. Fe. Recoltarea. La o cultură de pomi pitici producţia obţinută poate să ajungă până la 80 t/ha.04% provitamina A. sub formă de cidru sau distilate. Reuşeşte bine pe soluri luto-argiloase. de regulă la virarea culorii. Ambalarea în vederea comercializării se face în lădiţe sau săculeţi din fibre textile. formează o coroană înaltă de 7-8 m. K. S). Particularităţi biologice (fig. Părul este o specie pomicolă apreciată pentru calitatea fructelor care se consumă în stare proaspătă.06-0. 0. magneziu.140.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Mărul preferă soluri fertile.05% vitamina B. 0.7 mg/litru şi sub 15% calciu. stabilirea sortimentului de soiuri şi amplasarea lor pe teren. fosfor (20-40 kg/ha) şi potasiu (20-60 kg/ha). culorii şi gustului fructelor. La noi în ţară se cultivă în toate regiunile fiind mai puţin răspândit decât mărul. După recoltare merele se sortează pe două calităţi la soiurile de vară şi trei calităţi la soiurile de toamnă-iarnă.02-0. Pomoidae Importanţă. Perele conţin: 8-15% glucide. 47 .5 mg/litru. Rosaceae. 2. Altoit pe gutui vigoarea coroanei este mai mică (2-6 m) şi longevitatea 30-35 ani. Se înlătură prin tratamente chimice cu acid alfa-naftil-acetic (2.84). luto-nisipoase. sub formă de sucuri. 0. 0. Cl.3% vitamina PP. Subfam. Producţia obţinută de la un pom în plină rodire este de 30-70 kg. rărire chimică sau manuală a fructelor în scopul îmbunătăţirii dimensiunii. Compoziţie chimică.5% acid malic.65% proteine brute. Plantaţiile de măr necesită o aprovizionare medie cu azot (20-60 kg/ha). zinc solubil 3. Italia fiind ţara cu produc-ţiile cele mai mari. amplasarea centrului gospodăresc.24-0. durata de viaţă 40-80 ani. cernoziomice. Momentul optim de recoltare se determină după urmă-toarele criterii practice: uşurinţa cu care merele se desprind de pe ramuri.5-3. des-hidratate. În timpul vegetaţiei se face tăieri de formare a coroanei şi apoi în anii III şi IV de vegetaţie tăieri de întreţinere. Cea mai mare can-titate de pere se obţine pe continentul european. Soiurile de mere de vară se recoltează cu 5-6 zile înainte coacerea deplină.01-0. Mn. et DC Fam. podzolice.1-0. PĂRUL . bogate în calciu. Amplasarea plantaţiilor se face pe terenuri plane sau cu pante mici până la 15% începând cu parce-larea. congelate. 3-12% vitamina C.Pyrus sativa Lam. trasarea şi amenajarea drumurilor. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii mărului Plantaţiile de măr sunt amplasate în sistem intensiv şi superintensiv în vederea mecanizării totale a culturii mărului. primele semne de îngălbenire uşoară a pieliţei (virarea culorii de la verde la galben) şi tăria pulpei care se determină cu penetrometrul. Acest fenomen apare cu 2-3 săptă-mâni înainte de recoltare.

Soiuri cultivate. bună.5 ori proiecţia coroanei şi pătrunde în sol până la 4-5 m adâncime. Contesa de Paris.2 Sortimentul de soiuri de păr cultivate în România (2004) Soiul Trivale Triumf Epoca de recoltare iulie iulie iulie iulie-august august august a doua jumătate a lunii august a treia decadă a lunii august a doua decadă a lunii sept. bună. · vigoare foarte slabă: Passe Crassane. majoritatea soiurilor sunt androsterile. Potenţialul productiv al părului este mare şi constant. Soiurile de păr înfloresc primăvara când 61-67 zile consecutiv sunt temperaturi pozitive. cu multe rădăcini ori-zontale situate la adâncimea de 20-40 cm.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Sistemul radicular este dependent de portaltoi. · vigoare slabă: Dr. larg piramidală (Contesa de Paris. verde-gălbui. Forma coroanei este dependentă de soi.2. a treia decadă a lunii sept. cilindric. aromă intensă foarte bună aromă fină. verde gălbui bergamotiform. conic. intensă. Williams. Altoit pe gutui. Sortimentul de soiuri de pere cultivate în România sunt redate în tabelul 2. aromă fină consistenţă mediocră. Tabelul 2. bună calitate bună. J. Partea aeriană. calitate bună aromă fină. cărămiziu piriform lung. bună foarte bună foarte bună pulpa fondantă şi aromată aromă fină. Părul altoit pe săl-batic şi franc dezvoltă un sistem radicular puternic care depăşeşte de 1. Polenizarea este entomofilă. verde-gălbui piriform. · vigoare mijlocie: Untoasă Bosc. cu roşu rubiniu scurt piriform. sau uşor răsucit. Untoasă Liegel). tulpina este sub forma unui trunchi drept. galben pai. fără sclereide f. invers piramidală (Decana comisiei). calitate f. verde gălbui f. octombrie Calitatea f. calitate f. cu roşu la soare semifondant galben cu roşu la soare f. piramidală (Untoasă Hardy. roşu cărămiziu piriform. lipsă aromă Forma şi culoarea fructului Aromată de Bistriţa Favorita lui Clapp Untoasă precoce Morettini Timpurii de Dâmboviţa Napoca Williams Untoasă de Geoagiu Untoasă Bosc Abatele Fetel Republica Contesa de Paris octombrie Cure octombrie 48 . a treia decadă a lunii sept. bună. părul formează sistem radicular superficial. bună. Guyot. verde-gălbui piriform. galben pai cu roşu la soare scurt piriform. şi poate fi îngust piramidală (Passe Crassane). galben-pai. Untoasă Hardy. Unele soiuri pot fructifica partenocarpic mai ales în primăve-rile reci şi ploioase. bună scurt piriform. Abatele Fetel. 2/3 roşu aprins piriform. rumen la soare roşu intens bergamotiform. Pomii pot avea: · vigoare mare: Cure. Untoasă Giffard). aromă de muscat f. verde gălbui piriform lung.

profunde. producţii mari pe unitatea de suprafaţă. compot. fertile. suficient de umede.3. Creşte şi fructifică bine în zonele unde temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 9.2°C şi fructe legate de câteva zile -1. diversi-tatea formei. distilate. în plină înflorire -2. în treimea inferioară şi mijlocie a versanţilor cu pante mici. perioada lungă de valorificare a fructelor. volumul tăierilor în perioada de rodire este mai mic decât la măr. Este mai puţin pretenţios faţă de reacţia solului. dulceaţă. valorificarea superioară a fructelor (gem. Perioada de secetă şi excesul de apă sunt mai bine suportate de păr comparativ cu părul dar o puternică reacţie nega-tivă asupra calităţii recoltei. reuşeşte pe terenuri cu expoziţie sudică.…-11°C. rădăcina rezistă la 7. La formarea petalelor (bobocii roşii) suportă temperaturi de -3. Prunul este o specie pomicolă dominantă în arealul pomicol din ţara noastră datorită utilizărilor sale extrem de complexe: va-loarea alimentară ridicată. bine drenate. înmul-ţirea uşoară prin altoire. Cultura părului reuşeşte în general la un regim de pre-cipitaţii de 600650 mm anual. Aplicarea îngrăşămintelor cu gunoi de grajd se va face în cantităţi moderate. Prunoideae Importanţă. iar rărirea manuală se face în măsură mai restrânsă. pomul în rodire dă în medie 30-60 kg putând ajunge la 150-180 kg. rustici-tatea speciei. Părul altoit pe păr franc creşte şi fructifică bine în zonele cu precipitaţii medii lunare de 600-700 mm anual şi o umiditate relativă a aerului de 70-80%. PRUNUL . respectiv. prune deshidratate. revene. nu formează coroane dese. Părul este exigent faţă de sol mai ales dacă este altoit pe gutui. Recoltarea. sud-estică şi sud-vestică. Rosaceae. Momentul optim de recoltare a perelor este în funcţie de caracteristicile morfologice şi gustative ale fructelor mai exact când culoarea de fond a pieliţei virează de la verde spre o nuanţă mai deschisă. Părul necesită mai multă căldură în timpul perioadei de vegetaţie decât mărul. Nevoia maximă faţă de lumină este în faza de înflorit şi în perioada de legare a fructelor. terenuri aluviale şi nisipuri solificate. cerinţe reduse faţă de factorii de vegetaţie. Părul este mai pretenţios faţă de lumină decât mărul. temperatura medie a perioadei de vegetaţie este de 14-16oC. 11. consum în stare proaspătă)..MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Influenţa factorilor ecologici asupra calităţii perelor Temperatura. Fam.1°C. culorii şi gustului fructelor care satisface pretenţiile unei largi game de consumatori. 49 .Prunus domestica L. Umiditatea. amidonul din zona camerei seminale începe să se hidrolizeze. limita de rezis-tenţă a părului la îngheţ este de -26…-30oC. iar fermitatea pulpei scade începând din zona pedunculului. Pre-feră terenuri cu textură mijlocie. rezistente la scuturare.5-10. Rodirea periodică la păr este mai puţin accentuată ca la măr. Potenţialul productiv al părului este la fel de mare ca al mărului.5oC.9°C. fiind mai puţin rezistent la temperaturile scăzute care limitează arealul plantaţiilor comerciale de păr. magiun. subfam. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii perelor Amplasarea livezilor de păr se face în zonele umede. la hectar se obţine 15-25 tone. pe terenuri care nu sunt expuse vânturilor reci de iarnă şi cu temperaturi de -28°C.

Bistriţene.000 0 0.200 Prune proaspete 85.25) Lipide (total) Hidraţi de carbon (g total) Celuloză (fibre) g Substanţe minerale Ca Fe P Mg K Na Zn Cu Mn Vitamine A Acid ascorbic (mg %) Tiamină (mg) Riboflavină (mg) Niacin Acid pantotenic (mg) Vitamina B6 (mg) Folacin (mg) 32.300 0.3 Valoarea nutritivă a 100 g prune proaspete şi deshidratate (valori medii) (COCIU.049 Particularităţi biologice La pomii pe rădăcini proprii (obţinuţi din drajoni. Compoziţie chimică.043 0. 1997) Elementul Apă Calorii Proteine (N x 6.500 0.182 0.000 0. la pomii altoiţi pe corcoduş din soiul Vinete de Italia la Staţiunea Bistriţa majoritatea rădăcinilor (57. La prunii altoiţi pe prun franc sistemul radicular este mai superficial.1% au pătrunderea între 60-100 cm adâncime (MODORAN. Astfel. Goldane.25 m.000 7. lemnul de prun este folosit în industria creioanelor şi combustibil.100 10. Majoritatea por-taltoilor franc de 50 .620 13.430 0.000 0. având o dezvoltare superfi-cială.2% din total rădăcini) au fost amplasate între 30-60 cm şi numai 4.010 0. Tabelul 2. În ceea ce priveşte deplasarea pe orizontală rădăcinile aceluiaşi soi altoit pe corcoduş au ajuns la 7.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE din miez se extrage un ulei cu calităţi asemănătoare cu cel de migdal.081 2.096 0. din butaşi sau din seminţe) sistemul radicular repre-zintă 25-40% din greutatea totală a pomului.600 4.100 0.790 0. trasantă.3.000 172. 2002). marea masă a rădăcinilor fiind amplasată în sol între 10 şi 50 cm. arhitectonica şi ritmul de dezvoltare a sis-temului radicular depinde de portaltoi dar şi de soi.200 55. formează drajoni. Multe soiuri autohtone cum ar fi Tuleu gras. citat de MITRE.000 3.7 m de trunchi pe când ale soiului Renclod verde la 8. 1962. Compoziţia chimică complexă a fructelor de prun sunt redate în tabelul 2. În cazul pomilor altoiţi. natura solului şi modu-lui de lucrare a solului.

Portaltoii viguroşi cum este corcoduşul întârzie rodirea cu 1-2 ani faţă de porumbar sau Voi-neşti B (COCIU. 51 . Vinete de Italia). După intrarea pe rod creşterea pomilor se tem-perează. Prunul înfloreşte după cais şi aproape concomitent cu unele soiuri de cireş. 1977. Pêche). Ø soiuri cu înflorire mijlocie: Pêche. vigoarea şi forma coroanei fiind caractere de soi. Ø soiuri cu înflorire timpurie: Grase româneşti. 2002).5 m. trun-chiul prezintă nişte coaste evidente. Agen. Simon). Vârsta intrării pe rod. adică 4-6% din numărul florilor vor rămâne fructe producţia la pom va fi foarte bună. Pêche. fertilizări foliare cu bor. Stanley. pru-nul creşte repede. Stanley. porumbarul. formând lăstari lungi şi subţiri. Vinete româneşti. Vinete de Italia. Trunchiul creşte drept şi cu riti-dom neted (Anna Spath. Tuleu timpuriu) şi bene-ficiază de o bună capacitate de ramificare Agen. Anna Spath. citat de MITRE. Carpatin atât altoiţi cât şi pe rădăcini proprii. Silvia. Renclod verde). Potenţialul productiv la prun poate fi mare sau foarte mare în funcţie de soi sau chiar la acelaşi soi în funcţie de zonă. dacă pomii sunt altoiţi sau sunt pe rădăcini proprii. Vinete de Italia. Înfloritul are loc înainte de înfrunzit la Nectarină roşie. Centenar). Vinete româneşti. Stanley. Pêche. În funcţie de modul de com-portare în procesul polenizării şi fecundării soiurile de prun se grupează în: · soiuri autofertile: Anna Spath. Căderea ovarelor şi fruc-telor poate fi redusă ca intensitate prin măsuri agrotehnice specifice ca asi-gurarea polenizării cu albine. Vinete de Italia. Începând cu anul III înfloresc şi leagă soiurile Tuleu timpuriu. globuloasă (Agen. piramidală (Tuleu gras. Vigoarea pomilor. Cele mai productive sunt soiurile Anna Spath. Centenar. Tuleu timpuriu. · soiuri autosterile: Tuleu gras şi descendenţele lui. turtită (Montford. În pepinieră creşterile pot ajunge până la 2-3 m iar în livadă 2-2. vişin şi piersic. Montford). Dacă 20% din florile de pe pom sunt fecundate iar din acestea dacă 20-30%. Centenar. Vinete de Italia. La prun nu se cunosc perechi de soiuri intersterile aşa că gruparea soiurilor în parcele se face cu uşurinţă. Renclod verde) sau torsionat (Roşior văratic. corcoduşii. La prun polenizarea este entomofilă. Ø soiuri cu înflorire târzie: Tuleu gras. Early Rivers. Minerva. La soiurile Rivers timpuriu. Tot caracter de soi este şi capacitatea de ramificare: ramifică slab soiurile Renclod Althan. Coroana poate fi: fusiformă (Eric. Gras ameliorat. mirabellele. concomitent cu înfrunzitul la Vinete de Italia sau după înfrunzit (Vinete româneşti. Tuleu gras. Prunii intră în mod normal după 5-6 ani de la plantare. invers piramidală (Anna Spath.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE prun emit drajoni care trebuie îndepărtaţi în fiecare an fiind consumatori inutili în economia pomului. Grase româneşti. Stanley. Prunul produce 10-25 t/ha în funcţie de soi. coroana atingând dimensiuni de 4-7 m în înălţime şi diametru. Renclod. Stanley. Unele soiuri încep să rodească de la 3-4 ani. · soiuri parţial autofertile: Agen. În tinereţe. Bosniace. Pêche. De Bistriţa). În ceea ce priveşte timpurietatea înfloririi deosebim: Ø soiuri cu înflorire extratimpurie: Burbank. de tehno-logia aplicată. Intră târziu pe rod: Vinete româneşti. Renclod Autosterilitatea unor soiuri de prun se datorează androsterilităţii (antere fără polen fertil).

dar sensibil la secetă. Vinete româneşti. cad la maturitate şi trebuie recoltate în 2-3 reprize Vigoare mijlocie. Dintre aces-tea multe au fost încercate în ţara noastră. Sortimentul de soiuri la cultura prunului. Pe plan mondial există în prezent peste 2500 de soiuri. fructe de calitate Vigoare mare. fructe de foarte bună calitate Vigoare redusă. În plantaţiile vechi sorti-mentul este reprezentat de soiuri autohtone şi străine validate în cultura pru-nului (Tuleu gras. lemn fragil. rodire maximă 10-12 ani după care recolta scade treptat. rustic. cea de început de rodire 4-6 ani. precoce. rezistent la ger şi boli. foarte productiv (27-30 t/ha). fructifică pe formaţiuni lungi şi mijlocii. fructe de calitate Vigoare mică-mijlocie. Majoritatea soiurilor altoite pe corcoduş trăiesc de regulă 25-30 de ani în zone foarte favorabile chiar 40 de ani. Soiuri de prun cultivate în România (2000) Soiul Early Rivers Ialomiţa Carpatin Tuleu timpuriu Piteştean Minerva Renclod Althan Tuleu gras Dâmboviţa Albatros Record D'Agen Stanley Gras ameliorat Vinete româneşti Vinete de Italia Luna/decada maturării fructului VII/1 VII/2 VII/3-VIII/1 VII/3-VIII/1 VII/3-VIII/1 VIII/1 VIII/3 VIII/3 VIII/3 VII/3-IX/1 IX/1 IX/1-2 IX/2-3 IX/1-2 IX/2 IX/2-3 Principalele însuşiri agroproductive Viguros. de calitate mediocră. rodeşte pe ramuri mijlocii. foarte productiv (27-28 t/ha). cu fructe de calitate Vigoare supramijlocie. fructe mijlocii sau mari. autofertil. tolerant la plum-pox. secetă şi boli. Anna Spath. productiv (24 t/ha). tardiv. productiv (27 t/ha). auto-steril. auto-steril. fructe aspectuoase şi de calitate 52 . rezistent la ger. cu fructe mari. foarte productiv. rezistenţă mijlocie la boli. fructe mari de calitate Vigoare mijlocie. Tabelul 2.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Longevitatea prunului este de aproape două ori mai mică decât a mărului şi părului. rodeşte pe ramuri mixte. fructifică pe ramuri scurte şi mijlocii. foarte productiv Vigoare mijlocie. fructificare spur. fructe mijlocii de calitate Vigoare mică-mijlocie. Principalele soiuri recomandate la înmulţire în ţara noastră sunt prezentate în tabelul 2. fructele mijlocii. produce moderat (7-10 t/ha). precoce. potenţial productiv scăzut. fructifică pe ramuri mijlocii şi lungi. rodeşte pe buchete şi ramuri mijlocii. foarte productiv (20-25 t/ha). fructifică pe formaţiuni scurte şi mijlocii. productiv (15-18 t/ha). pretenţios la climă şi sol. androsteril. androsteril. foarte productiv Vigoare mare. productiv Vigoare milocie. tolerant la plum-pox.). autofertil. pomii intrând în perioada de declin. tolerant la viroze. Early Rivers.4. autosteril. secetă şi boli. de calitate Vigoare mare. fructificare spur. precoce. autofertil. fructifică pe buchete de mai şi ramuri mixte. androsteril. Grase româneşti. autofertil. Perioada de creştere durează 3-7 ani. rezistent la ger. fructe foarte mari. aspectuoase şi de calitate Vigoare mijlocie. de calitate Vigoare mare. Pêche etc. fructe mici dar de foarte bună calitate Vigoare mijlocie. productivitate mijlocie. fructe de calitate Vigoare supramijlocie.4. produce moderat. rodire spur. foarte productiv. fructificare spur.

9°C. Izotermele favorabile culturii prunului sunt 8. În ceea ce priveşte durata strălucirii soarelui optimă pentru prun. Silvia. · soiuri pentru deshidratare. Cea mai mare densitate de pruni se găseşte în zonele în care cad 700-800 mm preci-pitaţii anual. florile în fază de boboc. gemuri în defavoarea celor de distilare şi creşterea ponderii în sorti-ment a fructelor consumate în stare proaspătă. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii prunelor. Ø mijlocii (16. 1953). 10-11°C: Stanley. Cerinţele soiurilor faţă de temperatură depind de speciile din care provin. sunt distruse la temperaturi de -1. Orientarea de perspectivă în sortimentul de soiuri de prun este de creştere a cantităţilor de prune industrializate sub formă de compot. Gerurile de revenire din februarie scad rezistenţa la ger cu câteva grade.5-11°C. florile deschise. Tuleu gras.1°C. siropuri. dovadă zonarea lor naturală în regiunile deluroase sau în văile largi ale râurilor mari şi umiditate suficientă în sol (COCIU. magiun. pentru maturarea fructelor 2000-2200°C la soiurile timpurii (Rivers timpuriu. în funcţie de soi 89. Cerinţe faţă de temperatură. +17°C iar media minimelor +3. este nevoie de 2100-2200 de ore de strălucire a soarelui şi 100-110 zile cu cer senin. Limita superioară de rezis-tenţă la ger este de -50…-55°C Cu o rezistenţă mai bună la ger sunt soiurile Stanley.IX-15.. Gras ameliorat etc. 53 . Record.-4.. gem. soiurile de prun se împart în: Ø foarte timpurii (înainte de 15. Fiind o specie cu înflorire timpurie mugurii florali şi florile sunt sensibile la gerurile târzii de primăvară. Ø târzii (16.X).IX). Cel mai sensibil organ al florii este pistilul apoi ovarul. Cerinţele faţă de apă. După modul de valorificare soiurile se grupează în: · soiuri pentru consum în stare proaspătă. Minerva) şi de 3200-3500°C pentru soiurile târzii (Gras românesc. Diana. 1997). iar în unii ani pot provoca căderea mugu-rilor floriferi. De la acest prag necesarul temperaturilor active pentru declanşarea înflori-tului este de 321°C.) (COCIU.2.VIII).4°C. Astfel. Ø timpurii (16. distilate Calitatea bună a fructelor se realizează doar în zonele călduroase. rezistă până la -3. Grase româneşti.5°C: Vinete româneşti.-6°C dacă înainte de înflorire au fost câteva zile cu temperaturi scăzute (CONTARCEANU.. · soiuri pentru dulceaţă. Renclod Althan. Soiurile europene sunt destul de pretenţioase faţă de apă.. Excesul de căldură însoţit de secetă şi vânturi uscate nu este favo-rabil culturii prunului.VII-15. Roşioare văratice (COCIU. Rezistenţa florilor creşte până la -5. din care minim 100-120 mm în luna august. Anna Spath. Media maximelor trebuie să fie +16°C. Fructele legate. rezistă până la -2. dulce-ţuri..VII).. Pentru o bună fecundare a florilor prunul pretinde temperaturi de 10-25°C în perioada înfloririi.2°C.+4.2. Ialomiţa.. 1997). Agen.9. Cel mai ridicat nivel de acumulare a pruinei se realizează în zonele în care diferenţa de temperatură dintre zi şi noapte este mare. nectar.VIII-15.. 1997). compoturi. Pragul biologic la care prunul porneşte în vegetaţie este de +5°C.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE În funcţie de momentul maturării. Ruth Gerotetler.-3.

70-80 kg P2O5 şi 120 K2O. Prunul nu suportă nici excesul de umiditate din sol (mai greu de suportat când este altoit pe zarzăr şi mai uşor când este altoit pe franc) nici cel din atmosferă. prunele se recoltează la maturitatea de consum când sunt destinate consumului intern şi cu 2-5 zile mai repede pentru cele destinate exportului şi cele care se transportă la distanţe mari. precipitaţiile anuale şi producţia planificată. 54 . slab colorate... şi 22 kg CaO s. sud-estice şi sud-vestice. nevoile faţă de acest factor climatic fiind satisfăcute în toate zonele pomicole. cu un conţinut redus în zaharuri şi cu gust mediocru. Ploile reci din perioada înfloritului împiedică polenizarea şi fecun-darea.a. dozele de s. Lipsa luminii determină degarnisirea bazei şarpantelor. Chiar când expoziţia este bună lumina poate deveni insuficientă în plantaţiile prea dese sau cu forme de coroană inadecvate speciei. a. Aceasta este o condiţie obligatorie pe toate tipurile de sol indiferent de alte însuşiri fizice sau chimice (COCIU. Cerinţele faţă de sol la prun sunt moderate datorită sistemului radi-cular trasant care explorează un volum mare de sol. brunroşcate de pădure.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE În ceea ce priveşte umiditatea atmosferică. Se fac tăieri de formare în tine-reţe.. Prunul creşte bine numai în solurile în care volumul de sol neafectat de procesele de reducţie (gleizare) la dispoziţia sistemului radicular este de minim 30%.a. 1997). 50 kg K2O s. Cerinţele faţă de apă sunt influenţate pe lângă alţi factori de portal-toi şi de soi. recomandate la hectar sunt de 120 kg N. cei altoiţi pe corcoduş cerinţe mijlocii iar cei altoiţi pe zarzăr sau pe piersic au cerinţe minime.a. Cultivaţi pe versanţi mai puţin însoriţi pomii produc fructe mai mici. Solul în plantaţiile tinere se menţine în sistem de ogor negru sau înierbarea între rânduri şi ogor pe rând. de consumul specific al prunului. super-intensiv cu densităţi de până la 2222 pomi/ha. Prunul este sensibil la aeraţia solului. podzoluri. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii prunelor. la o producţie de 15 t/ha se extrag anual din sol 36 kg N s. Recoltarea prunelor se face în funcţie de modul de valorificare al fructelor. prin căderea frunzelor. încetarea creşterii lăstarilor. Unde nu se poate asigura apa necesară din precipitaţii se impune irigarea. intensiv. densitatea optimă pentru soiurile aflate în cultură este de 500-600 pomi/ha. S-ar putea practic spune că solul nu este o problemă pentru cultura prunului mai ales datorită portaltoilor (corcoduş. Cerinţe faţă de lumină. favorizează atacul de Monilinia laxa putând compromite recolta. de rărire şi fructificare în perioada de vegetaţie şi de regenerare în perioada de declin. conţinutul solului în argilă. clasic. uscarea ramurilor din zonele umbrite. prunul cere valori ale umidităţii relative cuprinse între 68 şi 72% iar în iulie 56-64%. nu suportă scăderea conţinutului de oxigen. Astfel pentru consumul în stare proaspătă.a. tendinţa de înălţare a coroanelor. La un hectar plantaţie de prun cu un număr de 200 pomi. prun franc) care au mare capacitate de adaptare la diferite tipuri de sol. Pomii altoiţi pe prun franc au cerinţe mari faţă de apă. 11 kg P2O5 s. mai ales la soiurile sensibile. Fertilizarea se face în funcţie de gradul de aprovizionare al solului cu elemente nutritive. totuşi prunul preferă expoziţii sudice. Deşi prunul face parte din grupa speciilor cu cerinţe mijlocii faţă de lumină. diferenţierea incompletă a mugurilor de rod şi la secetă prelungită chiar uscarea pomilor. Tipurile de sol favorabile culturii prunului sunt solurile brune. Prunul se cultivă în sistem de cultură pură. pod-zolite. Lipsa apei se manifestă.

Mai târziu soiurile Selena. săruri minerale: K.%.40-23.56-1. cu potenţial ridicat de rodire. Spania.93%.20%. Turcia). iar producţii economice realizează în anii V-VI. 2-3 valuri de creştere în aceeaşi perioadă de vegetaţie.70% şi o valoare energetică de 21-77 cal. Suprafaţa apreciată ca fiind ocupată de cais este de cca. Alături de ramurile mijlocii şi ramurile buchet caisul rodeşte şi pe ramuri mixte cu lungimi variabile între 30-70 cm. compoturi. Caisele se folosesc pentru consum în stare proaspătă sau pentru industrializare: sucuri. Vigoarea coroanei. Cererea mare de caise este determinată de însuşirile calita-tive şi tehnologice a acestora: fineţea pulpei. conţinutul în vita-mine: 7 mg vitamina A.670 mii tone din care în Asia 1358 mii tone.86%. Pomii ajung repede la 4-6 m şi la un diametru al coroanei de 6-8 m. Timpurii de Arad. Germania. 10 mii hectare. zahăr total 8.3 mg vitamina B2. invers piramidală (Royal). Aceste ramuri în anul următor rodirii devin purtătoare de ramuri buchet. 23 mg. caisul are un sistem radicular mai profund decât în cazul altoirii pe corcoduş. P. Practica medicală scoate în evidenţă efectul pozitiv al consumului de caise proaspete în digestie (prin reacţia alcalină a sucului). Modul de fructificare. 5 mg (RANDORNI. timpurietatea şi productivitatea sa. caisele conţin: apă 79-88%. 11 mg. PRICĂ (1971). băuturi alcoolice. 300 mg. 6 mg. Vârsta intrării pe rod. anemiei etc. dulceţuri. După intrarea pe rod coroanele devin rare. Forma coroanei la cais este specifică soiului putând fi globuloasă (Tivoli).88%.Armeniaca vulgaris Lam. S. Na. înregistrându-se creşteri anuale de 80-120 cm cu nume-roşi lăstari anticipaţi. cu un total de 3 milioane pomi. utile organismului. Mari de Cenad. proteine 0. La începutul rodirii toate soiurile de cais fructifică pe ramuri lungi.03-26%. Pe plan mondial producţia totală de caise a fost în anul 2002 de 2. Caisele fac parte din grupa fructelor cele mai apreciate de consumatori. gemuri. citat de MITRE (2002) constată că marea masă a rădăcinilor la caisul altoit pe corcoduş se situează în sol la 24 cm adâncime.06 mg vitamina B1 . Ca 15 mg. aciditate titrabilă 0. Majoritatea soiurilor însă. substanţe tanoide 0. În primii ani de viaţă. 55 . mijlocii şi anticipate.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 11. refacerea hemoglobinei. producţia de caise a anului 1998 a fost de 37 mii tone.4. Prunoideae Importanţă. cenuşă 0.30-0. citat de MITRE. În România. conţinutul bogat în zaharuri. Sulmona. 0. Extinderea caisului în cultură este argumentată şi de precocitatea. 10 mg vitamina C. Particularităţi biologice Altoit pe prunul buburuz. 6 mg vitamina PP. nectaruri. subfam. respectiv sudul şi sud-estul ţării. sferic turtită (Umberto). Italia. Rosaceae. încep să fruc-tifice din anul III-IV de la plantare. raportul zahăr-aciditate 8. Europa 796 mii tone (Franţa. Cea mai mare ţară producătoare de caise este Turcia cu 538 mii tone. CAISUL .28-0. ritmul de creştere a pomi-lor este foarte rapid. Mg. distilate.40-15. inclusiv nisipurile din sudul Olteniei. 2002). larg piramidală (Mari de Cenad). Royal rodesc pe ramuri buchet iar soiurile Timpurii de Chişinău şi De Olanda pe ramuri mijlocii. 0. După RADU (1985). Fam.73%. pectine 0. Principalele zone de cultură a caisului sunt cele din vestul şi sud-vestul ţării. aroma specifică. Caisul este o specie precoce care formează muguri floriferi încă din pepinieră. fructe congelate şi deshidratate. aciditate şi alte substanţe specifice.

legare se desfăşoară când tempera-tura aerului depăşeşte 10-12ºC. Temperatura. amplitudinile de temperatură. Rezistenţa caisului la temperaturile scăzute din timpul iernii depinde de soi. acestea provoacă pierderea mugurilor de rod. pistilul este strâns între stamine. Rezistenţa mugurilor la ger scade cu apropierea primăverii. Altoit pe prun şi încadrat într-o tehnologie adecvată de cultură poate avea o longevitate eco-nomică mai mare cu 5-10 ani. Tabelul 2. Spre deosebire de cireş şi prun. Rezistenţa la ger a mugurilor de rod variază şi în funcţie de formaţiunile fructifere pe care se găsesc şi poziţia acestora în coroană.5-11ºC. Longevitatea economică la cais este de 15-20 ani. fecundare. Caisul nu suportă temperaturile excesive din timpul verii mai ales dacă sunt asociate cu lipsa de apă. Caisul poate produce mult încă din primii ani de rodire. Sortimentul de soiuri la cultura caisului. momentul ieşirii din repausul obligatoriu de iarnă.-12ºC. la care lipsa albinelor com-promite recolta. vârstă. caisul leagă uneori chiar şi fără prezenţa albinelor. fapt ce se explică prin conformaţia organelor florale: la cais înainte de deschiderea florii.. gerurile de revenire şi temperaturile scăzute din perioada de înflorire.5. Dacă pomii au trecut printr-un an normal şi sunt bine căliţi.. Factorii limitativi ai culturii caisului în ţara noastră îi constituie temperaturile scăzute din timpul iernii.. Soiuri de cais cultivate în România (2000) Epoca de recoltat luna/decada VI/3 Timpurii de Chişinău Royal VII/1 Cea mai bună de Ungaria VII/2 Mari de Cenad VII/2 Paviot VII/3 De Olanda VII/3 Mamaia VII/2 Soiul Luizet Cais trandafiriu Umberto VII/2 VII/3 VII/3 Greutatea medie a fructelor (g) 45 55 65 80 60 60 50 75 70 55 Culoarea fructelor galbenă portocalie galben-portocalie portocalie galben-roşiatică portocalie-roşiatică portocalie-roşiatică galben deschis cu puncte roşii-violacee Roşie-vişinie portocalie-violacee Temperatura medie anuală optimă culturii caisului este de 9.5. fecundare şi legare. 1993).. Pomii intră în vegetaţie după 7-10 zile cu temperaturi în aer mai mari de 6ºC. iar în timpul vegetaţie preferă temperaturi medii de 20ºC. Majoritatea soiurilor de cais sunt autofertile. putându-se ajunge la producţii de 50-70 kg/pom. Dacă după ieşirea din repausul obligatoriu survin zile calde urmate de geruri de revenire.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Comportarea în procesul polenizării. asigurând astfel autopolenizarea înainte de fenofaza opti-mă înfloritului (COCIU. muguri de rod rezistă până la -20. Mugurii din partea inferioară a coroanei şi cei de pe buchetele de mai sunt mai sensibili la ger în timp ce mugurii de pe ramurile lungi şi mai viguroase şi cei de pe valul 56 . Potenţialul productiv. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii caiselor. Fenofazele de înflorire. suferind la -10. a căror antere crapă şi proiectează polen pe stigmat. Principalele soiuri de cais avizate la înmulţire sunt prezentate în tabelul 11. Caisul este o specie pretenţioasă faţă de temperatură.22ºC.

. . excesul de apă duce la deprecierea calităţii pro-ducţiei. fructele nemaiputând fi valorificate corespunzător deoarece crapă. precum şi cele pietroase. .efectuarea cu rigurozitate a tratamentelor fitosanitare. inducţia şi diferenţierea mugurilor de rod.5-2. bogate în fosfor şi potasiu. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii caiselor.alegerea portaltoilor adecvaţi în funcţie de soi şi mediul edafic. cu slabă permeabilitate pentru apă şi aer. lutoase sau luto-argiloase. degarnisi-rea semischeletului. suficiente dacă sunt bine repartizate în timp. preferă solurile adânci cu fertilitate ridicată. Nevoia de apă la cais se resimte puternic şi după recoltarea fructelor când se urmăreşte stimularea creşterilor.scoaterea şi arderea ramurilor şi pomilor afectaţi de apoplexie. nisipuri în diferite stadii de solificare. ca urmare a centrului său genetic în care s-a format. fără drenaj aerian accentuează efectul negativ al temperaturilor scăzute.utilizarea prunului ca intermediar.normarea producţiei în perioadele de ger. 1993). De asemenea. cu conţinut ridicat în săruri. . Deşi este cunoscută ca o specie rezistentă la secetă. De asemenea. fertilizarea excesivă cu azot. . în tot cursul zilei. Solurile grele şi reci. Caisul reuşeşte pe soluri mijlocii sau uşoare. De aceea ampla-sarea plantaţiilor se va face pe expoziţii sudice sau sud-estice. în zonele cele mai favorabile sub aspect climatic. caisul este una din speciile pomicole rezistente la secetă. chiar în fenofaze critice (COCIU. De asemenea. cu lipsă de umiditate. Datorită acestei însuşiri caisul reuşeşte bine în zonele de silvostepă şi stepă unde cad cantităţi reduse de precipitaţii în jur de 400-600 mm anual. Altoit pe zarzăr se comportă bine chiar şi pe nisipuri irigate sau neirigate. Insuficienţa luminii determină uscarea ramurilor de rod. la înfiinţarea plantaţiilor se vor folosi forme de co-roană şi distanţe de plantare care să permită asigurarea unei bune lumino-zităţi pentru întreaga coroană. pomii tolerează oarecum şi astfel de soluri. Plantaţiile de cais sunt înfiinţate în sistem clasic (333 57 . Sistemul radicular nu suportă excesul de apă din sol chiar dacă este tem-porar. nu suportă apa freatică în apropierea rădăcinilor. rezistă mai bine la temperaturi scăzute. Pe asemenea soluri pomii vegetează slab şi pier prematur. . Astfel.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE al doilea de creştere. Împotriva evitării apariţiei fenomenului de pieire prematură a caisu-lui se poate interveni prin măsuri preventive cum sunt: . Umiditatea. sunt improprii culturii caisului. amplasarea pomilor la baza pantei sau pe terenuri plane.amplasarea plantaţiilor de cais pe terenuri uşoare. cu apă stagnantă sau cu apă freatică la mai puţin de 1. În faza de coacere. Caisul este cunoscut ca o specie cu cerinţe deosebite pentru lumină.asigurarea unui regim optim de fertilizare şi irigare. Rezistenţa la ger este determinată şi de agrotehnica aplicată. Originar din ţările calde.obţinerea unor portaltoi noi între cais şi prun. irigarea prelungită. . Solul. Lumina. caisul răspunde bine la irigat mai ales atunci când se urmăresc obţinerea de producţii mari de fructe şi de calitate.0 m adâncime. Altoiţi pe corcoduş. reducerea diferenţierii mugurilor de rod şi maturării lemnului. Zonele cele mai favorabile pentru cultura caisului sunt acelea unde temperaturile în timpul iernii nu scad sub -25°C. aceste cauze determinând pieirea prematură a pomilor. permeabile pentru apă şi aer. cu reacţie neutră sau alcalină. drenate.

nectar. Pentru consum în stare proaspătă caisele se recoltează când fructele au atins mărimea. bacterii sau ciuperci şi dege-nerarea scoarţei trunchiului pomilor datorită gerurilor. 2. Fam. uscări de şarpante şi în final uscarea întregului pom. fructoză 1. Recoltarea fructelor. bolnave şi rupte. În plantaţiile moderne de cais vor trebui asigurate spaţii de răcire în care caisele vor fi depozitate provizoriu înainte de a fi transportate cu mijloace adecvate către pieţele de desfacere. 0. PIERSICUL . vitamina B1 (0.4 g aciditate titrabilă. arteroscleroză şi obezitate.6 mg/100 g Mn. 10 mg/100 g Mg. iar în caz de accidente climatice se refac uşor. fructe mici. 0. Pentru un hectar plantaţie se recomandă următoarele cantităţi de substanţă activă: 100-120 kg N.5 m). 0. Piersicul are şi alte avantaje care justifică extinderea lui în cultură cum sunt: pomii intră repede pe rod. 5-12 g zahăr total. B6 (0.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE pomi/ha. Caisul reacţionează pozitiv la aplicarea îngrăşămintelor organice şi chimice. fructe deshidratate. Prunoideae Importanţă. 17-18 g substanţă uscată.5. produc mult şi constant an de an. subfam. simptomatic pomul prezintă aspect clorotic. ceea ce face ca fructele recoltate prea devreme să fie fade. 0. Piersicile sunt recomandate în alimentaţia bolnavilor de ficat. Rosaceae.4 mg/100 g Fe. Dintre elementele minerale. După RADU (1985) fructele conţin 82-91% apă. compot. 2 mg/100 g Na. 0. după RANDOIN conţine 230 mg/100 g K. 8 mg/100 g Ca. Fructele destinate transformării în dulceţuri de caise verzi vor fi recoltate înainte de întărirea sâmburelui.Persica vulgaris Mill. 0.3-1. cu pieliţa pubescentă şi pulpa aderentă la sâmbure. Dintre glucide conţine: glucoză 1. trebuie reţinut că. 0.02 mg/100 g Zn. coacerea se realizează uniform. iar cele destinate industrializării la completa maturitate. 22 mg/100 g P.2-0. 58 . 80-100 kg P2O5 şi 80-100 kg K2O. 5/3.30). 0.05). iar aroma specifică soiului se manifestă intens. În primii ani de vegetaţie se fac tăieri de formare a coroanei.02-0.90). creşteri reduse. A (0. permiţând recoltarea integrală. Pe plan mondial se cultivă patru categorii de piersici: · piersici propriu-zise cu pieliţa pubescentă şi pulpa neaderentă la sâmbure. la distanţa de 6/5.7 g cenuşă.05 mg/100 g Cu.5 m). Fructele pot fi consumate în stare proaspătă sau prelu-crată sub formă de gem.3-0. Pieirea prematură a caisului (apoplexia) este un sindrom extrem de pericu-los. 0.6%. Întreţinerea solului se face în sistem ogor negru sau combinat cu îngrăşăminte verzi. după intrarea pe rod se fac tăieri de fructificare şi curăţire de ramuri uscate. exprimată în acid malic. băuturi răcori-toare.0-64. zaharoză 6. Piersicul este o specie pomicolă valoroasă datorită particularităţilor biologice ale pomilor şi însuşirilor terapeutice şi tehnolo-gice ale fructelor. Acest sindrom este generat de următoarele cauze: atac de virusuri. Perioada de maturare a caiselor este în general scurtă. procesul de maturare nu mai continuă după maturarea fructelor.4 g tanoide.4-1. Conţinutul în vitamine este reprezentat de acid ascorbic 58 mg/100 g. intensiv (571 pomi/ha. În timpul formării fructelor se recomandă aplicarea a 4-7 udări cu norme de 400-700 m3/ha în funcţie de tipul solului. distilate.43) mg/100 g. rini-chi. B2 (0.0%. pulpa este încă fermă.3 g proteine.03).47%. forma şi culoarea caracteristice soiului. cu pieliţa nepubescentă şi pulpa neaderentă la sâmbure.0 cal%.7 g pectine. E (0. Valoarea energetică este de 29. · pavii. · nectarine.

Piersicul are o perioadă de vegetaţie lungă. Fenomenul crăpării sâmburilor apare cu frecvenţă mare la soiurile cu coacere timpurie şi extratimpurie: Madeleine. cireş. Arad. Majoritatea soiurilor de piersic sunt auto-fertile. 1993).7-1. salbe anticipate. Particularităţi biologice Sistemul radicular. Piersicul deţine după migdal locul doi în ceea ce priveşte capacitatea de lăstărire anticipată formând mai ales la pomii tineri 1-2 serii de lăstari anticipaţi pe vară. Alături de aceasta piersicul mai rodeşte pe ramuri salbe. Specificul fructificării.31-0. Tăiat an de an piersicul îşi menţine permanent echilibrul între creş-tere şi fructificare pe toată durata vieţii. După ce se întăresc sâmburii ritmul creşterii fructelor devine cu atât mai accentuat cu cât epoca de coacere a fructelor este mai timpurie. vârsta pomilor. buchete anticipate. Ritmul şi durata creşterii fructelor. Cardinal.. 1982). În ţara noastră piersicul este răspândit în judeţele Constanţa. Precocitatea. buchete de mai şi ramuri anticipate. Piersicul înfloreşte timpuriu. înainte de des-chiderea ei. puţine dintre acestea au sâmburii crăpaţi (MONET citat de M. Blazing gold. Această specie nu are alternanţă de rodire. pot fi mixte anticipate. În ultimul timp se constată o creştere a cererii de nectarine pe plan mondial. Polenizarea se face deseori în cadrul aceleiaşi flori. Ramura de rod de bază la piersic este ramura mixtă. La rândul lor ramurile anticipate.7-2 ori raza proiecţiei coroanei şi amplasat la adâncimea de 15-80 cm. Dolj. Când pomii au multe fructe. Pouyet. În cadrul soiului deschiderea florilor se eşalonează pe o perioadă de 5-7 zile (POPESCU şi colab. O pondere prea mare de lăstari anticipaţi în coroana pomilor indică fie o încărcătură mică de fructe în anul respectiv fie o tăiere prea severă. Piersicul altoit pe migdal are un sistem radicular mai puţin dez-voltat dar mai profund decât cel altoit pe piersic franc.POPESCU şi colab. Potenţialul productiv la piersic este foarte mare. Florile fecundează în proporţie de 59-90% în funcţie de soi. prun şi păr. zona municipiului Bucureşti. Vigoarea pomilor şi habitusul coroanei. Piersicul începe să formeze primele fructe în anul al 2-lea de la plantare dar producţii economice se obţin începând cu anul IV. Mayflower.66 g/zi. Completarea golurilor se face în primii ani deoarece în plantaţii de peste 8-10 ani completarea golurilor nu mai este rentabilă. Satu Mare. O condiţie de bază este realizarea de plantaţii încheiate fără goluri.12 g/zi iar în etapa întăririi sâmburilor creş-terea fructelor se reduce şi mai mult 0. cu pieliţa nepubescentă şi pulpa aderentă la sâmbure.. Piersicul altoit pe piersic franc formează un sistem radicular bogat. vişin. Capacitatea de lăstărire anticipată. dacă nu se fac intervenţii de tăiere pomii se degarnisesc şi se epuizează repede producând fructe puţine şi de calitate slabă. condiţiile de climă. suferinzi sau supraîncărcaţi cu rod. În livezi intensive irigate se pot obţine 20-25 t/ha fructe. Timiş. În primii ani de viaţă pier-sicul creşte foarte viguros. bine ramificat care depăşeşte de 1. Din fructele legate cad fiziologic 30-40%. Springtime etc. Bihor. O rărire timpurie şi intensă a fructelor accentuează fenomenul de crăpare. şi în anii cu primăveri reci. 12 zile după cais şi concomitent cu unele soiuri de migdal. În primele 4 săptămâni după legat piersicile cresc lent 0. Frunzele lui cad în a 2-a jumătate a lunii octombrie şi în noiembrie. Înfloritul. Polenizarea şi fecundarea.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE · brugnone. Ciclul anual. Fenomenul se amplifică dacă se udă abundent în perioada de la începutul întăririi sâmbu-rilor. Ramurile salbe şi ramurile buchet se întâlnesc mai ales la pomii debili intraţi în declin. 59 . la cca.

6. când pragul de rezistenţă la piersic este de -4. după o perioadă relativ călduroasă. cu temperaturi medii anuale de 10-11. de altfel ca la majoritatea mugurilor pomilor fructiferi.. Fiind originar din zonele calde ale Asiei Centrale. scurgerile iau amploare acestea trebuie curăţite până la lemn sănătos. Soiuri de piersici.25ºC.5ºC.5ºC. dacă gerul survine brusc.6. piersicul manifestă cerinţe mari faţă de căldură fiind depăşit în această pri-vinţă doar de cais şi migdal.5ºC iar pentru deschiderea florilor de 10. Pragul biologic pentru umflarea mugurilor este de 6. În zone cu favorabilitate ajunge până la 18-21 ani. Dacă însă.H. Dacă anul climatic este normal şi gerurile vin treptat mugurii flori-feri ai piersicului rezistă până la -23.-12ºC pot afecta mugurii de rod. Perioada critică este. El creşte şi fructifică bine în zonele cu veri călduroase şi ierni blânde din arealul podgoriilor. răni accidentale.Hale Elberta Flacăra Loadel 85 110 115 130 120 150 160 160 145 150 170 150 155 150 200 170 170 165 200 170 200 140 60 albă albă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă aderent aderent aderent aderent aderent aderent aderent aderent semiaderent semiaderent semiaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent aderent . primăvara după pornirea în vegetaţie. Principalele soiuri de piersici.. Tabelul 2.. nectarine şi pavii cultivate în România sunt redate în tabelul 11.9ºC în fenofaza de buton roz -3. Temperatura. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii piersicilor. În cazul altoirii pe portaltoi franc plantaţiile de piersic produc economic 14-16 ani. atac de insecte şi boli. optimul termic pentru înflorit fiind de 13-16ºC. dezinfectate cu sulfat de cupru 3-5% şi acoperite cu mastic. Longevitatea pomilor. Când scurgerile sunt sporadice şi de mică intensitate nu sunt necesare intervenţii tehnolo-gice.8ºC la înflorirea deplină şi -2. Soiuri de piersici nectarine şi pavii (POPESCU şi ELENA VOICA.1ºC după legarea fructelor.. 1993) Soiul Greutatea medie a fructelor (g) Culoarea pulpei Sâmburele Madeleine Pouyet Sprintime Springold Maycrest Sprincrest Blazingold cardinale Dixired Colins Early Redhaven Jerseyland Redhaven Compact Redhaven Red top Southland Halehaven Vedete Redskin I. lovituri de grindină. temperaturi de 10.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Gomoza (apariţia scurgerilor de clei) este determinată de ger.

. astringente (Elberta) şi cu raport nefavo-rabil între pulpă şi sâmbure. alungite. profunde. Piersicul se va amplasa pe soluri uşoare. Prin urmare plantele de piersic vor fi amplasate pe expoziţii sudice.înrăutăţirea proprietăţilor fizice a solului. la care. aceasta datorită fenomenului de obo-seală a solului. 3000ºC pentru maturarea soiurilor târzii şi o temperatură medie de 16ºC. cu fertilitate mij-locie pe treimea mijlocie şi superioară a pantelor. Alături de cais şi migdal. Printre soiurile mai rezistente la ger se numără soiurile de pavii: Babygold 7. determinând asfixierea rădăcinilor (la o durată mai mare de două săptămâni) sensibilizând pomii la atacul bolilor criptogamice. bine drenate. Zona favorabilă culturii este zona podgoriilor cu altitudine de 300-400 m. Umiditatea.MATERII PRIME VEGETALE Soiul Greutatea medie a fructelor (g) Culoarea pulpei SEVASTIŢA MUSTE Sâmburele Fortuna Babigold 5 Vivian Andras Babigold 7 Babigold 9 145 140 140 170 185 170 galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă semiaderent aderent aderent aderent aderent aderent Nevoia de frig a piersicului este de 750-1200 ore (în funcţie de soi) cu temperaturi inferioare pragului biologic (POPESCU şi colab. În timpul perioadei de vegetaţie piersicul necesită 1200ºC pentru maturarea soiurilor timpurii. De altfel. cerno-ziomuri. Piersicul necesită soluri fertile. sud-estice şi sud-vestice şi se vor folosi distanţe de plantare şi forme de coroană care folosesc la maxim lumina. piersicul răspunde bine. Solul. Cercetările făcute la soiul Elberta arată că în interiorul coroanei.5. Vivian. Acest fenomen are mai multe cauze: . fructele rămân mici. fiind sensibil la asfixierea radiculară. piersicul este o specie rezis-tentă la secetă. fără suculenţă. nisipuri şi soluri nisipoase. Piersicul nu suportă să fie cultivat după el însuşi decât după trecerea unei perioade de 18-20 ani de la defrişarea plantaţiei precedente. turtite lateral cu pubescenţă şi pieliţă grosieră. lipsa luminii în coroană este prima cauză care duce la degarnisirea ei şi duce la obţinerea de fructe de slabă calitate. Indiferent de tipul de sol pânza de apă freatică va trebui să fie sub adâncimea de 2 m. Excesul de umiditate este şi el dăunător. Creşterea rădăcinilor începe cu 3-4 săptămâni înainte de înflorit şi înregistrează două maxime: unul primăvara (mai-iunie) şi altul toamna (octombrie-noiembrie). Nevoia de lumină a piersicului este mai mare decât a majo-rităţii speciilor pomicole cultivate în ţara noastră. nisipoase. Lumina. putând fi cultivat fără irigare în zone cu precipitaţii peste 550-700 mm anual. fiind depăşit din acest punct de vedere de migdal şi smochin. Fortuna şi Vesuvio. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii piersicilor.5 şi 7. Conţinutul în calcar activ nu va trebui să depăşească 7% în cazul altoirii pe piersic franc şi 15% în cazul altoirii pe migdal. Nectared 6. 61 . cu un pH cuprins între 5. soiurile de piersic: Redhaven şi Halehave. De aceea în zonele cu precipitaţii insuficiente se impune irigarea. 1993). Insuficienţa apei are repercusiuni negative asupra po-milor şi anume. Ca tipuri de sol piersicul preferă solul brun roşcat de pădure. cantitatea de lumină este de 4 ori mai mică decât în câmp. Un timp răcoros şi umed accentuează căderea fiziologică accentuată a fructelor. soiurile de nectarine: Nectared 4.

consum unilateral de macro.a. Aceasta corespunde cu schimbarea culorii pieliţei din verde în galben şi când pulpa pierde din tărie. 50-60 kg P2O5 şi 90-120 kg K2O s. consumul anual de elemente fertilizante la piersic este de 144 kg/ha azot. 1993) recomandă următoarele norme de administrare a îngrăşămintelor: . Consumul de microelemente este şi el ridicat. se iau măsuri pentru a fixa ambalajele.a. în special N şi K.. POPESCU şi colab./ha. încărcătura să fie astfel făcută încât să 62 .. Raportul optim dintre macroelemente N:P:K este de 1:0. Momentele optime de udat sunt cu 2 săptămâni înainte de înflorit. Transportul piersicilor trebuie făcut cu mare grijă pentru a nu rea-liza pierderi. Piersicul consumă cantităţi mari de elemente nutritive.8-1. coşuri. 213 g/ha magneziu. 32 kg/ha fosfor şi 131 kg/ha potasiu la care se adaugă un consum ridicat de calciu şi magneziu respectiv 152 kg/ha şi 31 kg/ha. În zonele unde nivelul precipitaţiilor este sub 550 mm se recomandă irigarea plantaţiilor de piersic.acţiunea toxinelor produse de sistemul radicular (amigdalină bogată în acid cianhidric). hârtie pelur pentru capitonarea lăzilor. ogor erbicidat. Dacă trebuie transportate la distanţe mari recoltarea se face în faza de pârgă.în plantaţiile tinere: 5 kg gunoi de grajd + 16 g N. la intrarea fructelor în pârgă (la soiurile timpurii şi semitimpurii) şi încă 1-2 udări în august. După TROCMÉ şi GROS citaţi de POPESCU şi colab. (1982. a unei cantităţi de 40-60 t îngrăşăminte organice şi câte 100 kg s. Desfundatul se realizează la 6080 cm cu două luni înainte de plantare. banderole. Momentul de recoltare a fructelor se face în funcţie de distanţele la care urmează să fie valorificate acestea. (1993). 12 g P2O5. Principalele sisteme de întreţinere ale solului sunt ogor negru. se folosesc mai ales pentru export unele materiale auxiliare cum sunt: platouri alveolare din policlorură de vinil sau polis-tiren.şi microelemente. 247 g/ha zinc şi 138 g/ha bor. Această lucrare poate aduce un spor de producţie cu 30-50%. etichete.încorporarea cu 2-3 luni înainte de plantare odată cu desfundatul.dezvoltarea unei microflore şi microfaune dăunătoare. . Recoltarea fructelor trebuie să se facă cu mare atenţie pentru că loviturile pieliţei duc la lemnificarea pulpei. în perioada întăririi sâmburilor.25:0.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE . P2O5 şi K2O la ha.în plantaţiile pe rod. 1993).tulburări de nutriţie. Se vor evita terenurile infestate cu nematozi iar în caz contrar se va trata cu nema-tocide specifice. după MME HUGUET (citat de POPESCU şi colab. . este de 521 g/ha fier. Recoltarea se face în lădiţe. Ambalarea piersicilor pentru piaţă se face în lădiţe de diferite tipuri: de lemn. Recoltarea piersicilor.a. 8 g K2O la m2 s. ogor cultivat. 600-800 kg/ha superfosfat şi 150-200 kg/ha sare potasică. găleţi şi se transportă la halele de sortareambalare. material plastic sau carton. Udările din cursul perioadei de vegetaţie se vor face la plafonul de 273 din intervalul umidităţii active pe o adâncime de 100 cm în cazul cerno-ziomurilor şi solurilor brune şi 150 cm pentru solurile nisipoase sau nisipuri solificate. De asemenea. Urmează celelalte lucrări specifice înfiinţării unei plantaţii pomicole. . Astfel. . iar anual 120-150 kg N. administrarea la intervale de 4 ani a 30-40 t/ha îngrăşăminte organice. Astfel. Înainte de desfundat se execută fertilizarea de bază cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. Recoltarea în această fază se face în 2-3 reprize deoarece fructele se maturează eşalonat pe pom.

Cluj.. gemuri. sistemul radicular este mai profund respectiv mai superficial la soiurile cu coroană globuloasă altoite pe cireş sălbatic. Ramificarea la cireş este de intensitate redusă. Dacă temperatura aerului depăşeşte 25-30ºC este necesară prerăcirea fructelor înainte de recoltare. CIREAŞĂ (1974).. jeleuri. Botoşani. Franţa. Partea aeriană. provitamina A). elemente ce justifică cultura din punct de vedere economic.39% substanţe pectice. cireşul are o creştere lentă după care se comportă ca o specie cu creştere viguroasă.2.5-3 ori raza proiecţiei coroanei. Raza sistemului radicular depăşeşte de 2.000 tone din care peste 60% se realizează în Europa. terapeutice şi comerciale a fructelor. Cireşul este o specie foarte veche. costurile moderate. Spa-nia. Vrancea. În SUA a fost introdus la mijlocul secolului al XVII-lea. în primii ani de viaţă. Valoarea alimentară ridicată este dată de compoziţia chimică a fructelor. cca. produse de cofetărie etc. Rădăcinile înregistrează două valuri de creştere: primul în aprilie-mai şi al doilea în octombrie-noiembrie. Germania.). mai întâi în Asia. o umiditate a aerului de 85%. vitamine (C. în depozit se va asigura o tempe-ratură de -0.63% proteine brute. După plantare. Sistemul radicular la cireş este relativ superficial. caracteristic acestei specii fiind fenomenul de etajare naturală. fructe confiate. Cireşele se pot consuma în stare proaspătă sau prelucrată (dulceaţă. găseşte că la soiurile cu coroană piramidală. Prunoideae Importanţă. siropuri. Neamţ.6. Ele conţin 7. cunoscută în China şi Europa de peste 5000 de ani. Temperatura de transport va fi de până la 3ºC. altoite pe mahaleb.37% acizi organici.+1.5ºC fruc-tele îngheaţă.8% zahăr total. Tehnologia de cultură este relativ simplă. B2. În ultimii ani. lichioruri. E. Rosaceae. P.7-18. 0.5.49-1. Cultura cireşului prezintă o importanţă deosebită dato-rită timpurietăţii. Argeş. După date medii FAO producţia mondială de cireşe este de apro-ximativ 1. cireşul se pretează în plantaţii de aliniament. Datorită portului înalt şi aspectului decorativ.. apă 75. Bulgaria. 4 milioane de pomi se cultivă în judeţele Iaşi.5ºC. 0. săruri minerale de Ca. transportul piersicilor destinate exportului se face cu mij-loace de transport frigorifice. 5% CO2 şi 92% azot. CIREŞUL . Pentru păstrarea temporară. valorii alimentare. subfam. Cura de cireşe timp de o lună de zile ajută la slăbirea obe-zilor. Fe. 2. Cele cca. peste 70% din rădăcini găsindu-se la adâncimea de 0-40 cm.. 63 . Dacă fructele sunt destinate consumului imediat recoltarea se face la maturitatea de consum. Arhitectonica sistemului radicular depinde în mare măsură de modul de ramificare al soiului şi de portaltoi. Fam. Majoritatea soiurilor au la început un port dresat care după intrarea pe rod se deschide coroanele devenind invers piramidale sau chiar pletoase (Oliva Ramon). 10% în Asia şi aproximativ 1% în America de Sud. Particularităţi biologice Sistemul radicular.-1. 0. K. În cultură a fost introdus în urmă cu 2500 de ani. Vaslui.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE permită circulaţia aerului în toată masa de fructe. 15% în America de Nord. La -1. Principalele ţări producătoare din Europa sunt: Italia. Iugoslavia. B1. compoturi.06-0.Cerasus avium L.4-89. apoi în Europa de către romani. România etc. În ţara noastră suprafaţa ocupată cu cireş reprezintă aproximativ 3% din suprafaţa pomicolă. Durata de păstrare este de 40-50 zile în condiţii de 3% O2.500.54-1.

În cadrul acestei specii există soiuri care fruc-tifică preponderent pe buchete de mai (Van. Pomul este de vigoare mijlocie. culoare de bază galben-cerat. Pom de vigoare mijlocie cu coroană turtită. Bigarreau Morreau). Se maturează în a 2-a decadă a lunii iunie. productiv. Polenizarea şi fecundarea. moale. dulce. de calitate foarte bună. Realizarea unei recolte bune este determinată de polenizarea a 30-50% din flori (GOZOB. Fructul este mare. Pomul este viguros. 1971. fructele de mări-me mijlocie. Armonia. 1993). sucu-lentă. gălbuie-albicioasă. Bigarreau Moreau. foarte dulce. Înfloritul. de culoare roşie. soi creat la Institutul Agronomic “N. cere agrotehnică foarte bună. uşor turtit dorsoventral. dulce. soi originar din Franţa. Pulpă roşie deschis. Iaşi). Principalele soiuri de cireş cultivate în ţara noastră. ajunge la maturitate la mijlocul lunii mai. timpuriu.. negre. Mugurii floriferi se formează în procent de 75% pe ramurile buchet şi numai 25% pe ramuri mijlocii sau lungi (ROŞU. iar cea de acoperire roşu aprins. colorate în roşu închis. sferic. Pulpa. Fruct mic sau mijlociu tronconic. cu maturare în prima decadă a lunii iunie. cordiform-rotunjit. Negre de Bistriţa. Sortimentul cultivat în prezent în România asigură fructe proaspete pe o perioadă de 40-45 de zile. Roşii de Bistriţa. productiv. dulce. Coacere în decada a 3-a a lunii iunie. Înfloritul durează cca. de culoare galbenă. citaţi de MITRE. pulpă pietroasă. Cele mai importante soiuri cultivate la noi sunt: Früheste der Mark (Cea mai timpurie). 2002). tronconic. acoperit cu roşu carmin. Stella. Fructul este de mărime mijlocie. Cireşul înfloreşte după migdal. armonios acidulată. Pomul de vigoare mijlocie cu coroană conică. cu coroană sferică uşor dresată. soi viguros. sucu-lentă. uşor acidulat. Fruct de formă sferică de culoare roşu închis. roşie-roz. cu coroană conică. gust foarte bun. sferic. Cerna. soi autofertil. Punct stilar aşezat întro mică depresiune vizibilă. iar în perioadele mai reci chiar trei. Pulpa este semipietroasă. uşor acidulat. însă majoritatea soiurilor fructifică atât pe buchete de mai cât şi pe ramuri mijlocii şi lungi. două săptămâni. Pomul este viguros. Fructe mari cordiform-rotunjite. are origine franceză. soi obţinut din încrucişarea soiurilor Boambe de Cot-nari şi Pietroase Napolen. mare. cais şi piersic şi aproape în acelaşi timp cu majoritatea soiurilor de prun şi păr. cu coroană sferică. plăcută la gust. 64 . Ramon Oliva. Pulpa este albă-gălbuie. suculentă. Maturare în decada a 2-a şi a 3-a a lunii iunie. soi creat la Staţiunea Bistriţa din încrucişarea soiurilor Hedelfinger şi Germersdorf. Fructul este sferic. ovoid turtite. Pomul este viguros. La cireş polenizarea este entomofilă. ramuri plete şi buchete alungite. de culoare roşie. 1976. slab acidulată. Culoarea roşie se inten-sifică la maturitatea până devine neagră. cu pulpa semipietroasă. destul de dulce. Fructul este mare. Din fiecare mugur florifer se formează o inflorescenţă cu 2-4 flori. Pomul este viguros. de origine Canadiană. soi originar din centrul Cotnari (jud. GROJER.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Specificul fructificării. de culoare roşie. Jubileu 30. Majoritatea soiurilor de cireş sunt auto-sterile (mai puţin soiul Stella) ceea ce obligă gruparea în parcele a 3-4 soiuri infertile cu aceeaşi epocă de înflorit. cu coroană sferică. puţin acidulată şi cu urme de amăreală. citat de POPESCU şi colab. Maturare în decadele 2 şi 3 ale lunii iunie.Bălcescu” Bucureşti. precoce. Pietroase de Cotnari (Boambe de Cotnari). Fructul este mare. foarte apreciate la consum.

Jubileu 30). Este unul din-tre cele mai răspândite şi valoroase soiuri vechi. soi de origine germană. boli criptogamice şi creş-terea este mult diminuată. cu coroană larg conică. dulce amăruie. Lumina. Fruc-tul este mare. Cireşul nu suportă arşiţa verii. iar zonele cele mai favorabile sunt cele cuprinse între izotermele de 14-16ºC în luna mai respectiv zona de deal cu altitudini de 200-500 m. Cireşul este o specie precoce. Productivitatea este cuprinsă între 6-8 t/ha (Ramon Oliva. cu gust excelent. Vârsta intrării pomilor pe rod. cu coroană sferică. cordiform. 9-10 t/ha (Früheste der Mark. soi german.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Germersdorf (Bigarreau Germersdorf). Maturare concomitent cu Gemersdorf. Pomul este de vigoare mijlocie. Fructele obţinute în interiorul coroanei deşi roşii sunt cele mai acide. Stella). Germesdorf). Pulpa. iar trunchiul şi ramurile până la -30ºC dacă gerurile survin treptat şi pomii sunt pregătiţi pentru iernare. Insuficienţa luminii determină apariţia de scurgeri cleioase. Fructul este foarte mare. Pulpa.5ºC. iar pe partea ventrală de-a lungul căreia există o linie de culoare mai închisă. Cireşul înfloreşte la 15-17 zile după ce temperatura aerului depă-şeşte 8ºC şi după ce s-au acumulat cca. Uriaşe de Bistriţa. Pe partea dorsală prezintă o brazdă largă şi superficială. Longevitatea economică a soiurilor de cireş viguroase este de 30-40 de ani. respectiv treimea mijlocie şi superioară a pomilor. suculentă. cu coroană sferică. anul VI (Uriaşe de Bistriţa. cireşul este preten-ţios faţă de temperatură. Hedelfinger (Hedelfinger Riesenkirsche) soi german. La partea ventrală fructul are o teşitură evidentă care începe de la jumă-tatea lui spre vârf şi îl ascute ca o pană. dulce. Pulpa este pietroasă. Se maturează în decada întâi a lunii iulie. roşu închis cu nume-roase dunguliţe scurte de culoare gălbuie care se observă prin transparenţă. Majoritatea autorilor apreciază că temperatura medie anuală. apa-riţia primelor fructe semnalându-se în anul III-IV de la plantare. crocantă. pieloasă. dulce. Pomul este destul de viguros. Cireşul este o specie foarte pretenţioasă faţă de lumină fapt demonstrat şi de particularităţile sale de creştere (coroană rară. În cultură cireşul preferă expoziţii bine luminate. uşor acidulată. cordiform alungit rotunjit la vârf ca un deget. sferic trunchiat până la ovosferic bombat de culoare roşie negricioasă. Faţă de ger are o rezistenţă mijlocie. Pietroase galbene Dönssen (Bigarreau Jaune Dönssen). foarte bună pentru dulceaţă şi compot. Pomul este viguros cu coroană sferică. Roşii de Bistriţa. Bigarreau. culoare roşu închis. Stella). cordiform rotunjit. mediocră pentru masă. Recolte economice se obţin însă începând din anul V (Van. gălbuiealbi-cioasă. Tim-purii de Bistriţa. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii fructelor Temperatura. Fructul este foarte mare. mugurii floriferi rezistă până la -24ºC. de calitate foarte bună. la maturitate aproape negru. foarte bună pentru masă şi industrializare. Deşi este o specie relativ rustică. Soiurile timpurii sunt cele mai pretenţioase faţă de lumină. opti-mă culturii cireşului este de 10. Germesdorf. 65 . Temperatura medie zilnică necesară pentru desfăşurarea normală a înfloritului este de 10-14ºC. etajare natu-rală). Armonia. 320ºC. iar a celor de vigoare mijlocie şi mică altoite pe portaltoi de vigoare medie este de 20-30 ani. Uriaşe de Bistriţa. colorat în galben auriu. Pomul este viguros. Morreau) şi peste 11 t/ha (Timpurii de Bistriţa. Fructul este mare sau foarte mare. Pulpa pietroasă.

10-15 g/m2 N. Tăierile de formare a coroanelor se aplică începând din anul plan-tării prin scurtarea verigilor la o înălţime dată de înălţimea trunchiului la care se adaugă distanţa pe ax între primele două şarpante corespunzătoare formei de coroană realizată. Cireşul manifestă pretenţii ridicate faţă de sol. 2002). Consumul specific al acestei specii este de 40 kg/ha azot. desfun-dat. Cerinţele faţă de apă sunt moderate şi influenţate de portaltoi. Acest fenomen este mai accentuat când cireşul este altoit pe mahaleb. Solul. Această specie este. cu un conţinut de calciu de 4-6% şi cu apa freatică sub 1. 1993). 11 kg/ha fosfor. Detalii privind formarea fiecărui tip de co-roană sunt prezentate în lucrarea Pomicultură aplicată (MITRE. Epoca cea mai bună de plantat este ca şi pentru celelalte specii pomicole toamna. este necesară în anii secetoşi şi în zone cu mai puţin de 550 mm precipitaţii anual. scurgeri gomoase şi chiar uscarea pomilor. cireşul necesită un nivel al precipitaţiilor de 650-700 mm anual. În plantaţiile tinere se 66 .5-2. În livezile tinere intensive. datorită fenomenului de oboseală a solului. în zonele cu precipitaţii sub 600 mm anual şi în cultură neirigată se administrează 20-30 t gunoi de grajd la 2-3 ani şi anual 80 kg N. În plantaţiile pe rod. în perioada întăririi sâmburilor şi după recoltarea fruc-telor. 5-8 g/m2 P2O5. fertile. Astfel. 55 kg/ha calciu pentru o producţie de 14 t/ha (POPESCU şi colab. de asemenea. Cireşul este o specie pretenţioasă la aprovizionarea solului cu macro.0 m. 200-300 kg K2O). calde. revene. se tratează solul contra dăunătorilor din sol şi se ameliorează după caz cu amendamente (la pH sub 5 se aplică 10-20 t de amendamente de calcar). Altoit pe franc sau vegetativ. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor Cireşul nu se plantează după el însuşi decât după o perioadă mai lungă de timp. Pe solurile cu reacţie acidă pronunţată se aplică 120 kg de nitro-calcar (POPESCU şi colab. 5-8 g/m2 K2O. Prima ciupercă. 1993). terenul se întreţine sub formă de ogor negru. 30 kg/ha potasiu. în cazul unor atacuri puternice. În zonele în care precipitaţiile depăşesc 700 mm şi pe terenuri în pantă se poate aplica înierbarea totală cu întreţinerea pomilor sub coroană în terase indi-viduale. în cazul altoirii pe mahaleb. Precipitaţiile abundente în perioada coacerii fruc-telor determină crăparea acestora. permeabile. În general. cu până la 550 mm precipitaţii. În plantaţiile tinere se recomandă administrarea sub proiecţia coroanei a 5-6 kg gunoi de grajd. 300-400 kg P2O5. Terenul destinat plantaţiilor de cireş va fi pregătit după tehnica nor-mală pentru înfiinţarea plantaţiilor pomicole cu aplicarea fertilizării de bază (60-70 t gunoi de grajd.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Umiditatea. în special la soiurile târzii cu pulpa pie-troasă. dacă sunt pro-bleme. Odată cu fertilizarea. Umiditatea atmosferică ridicată (peste 75%) în perioada maturării fructelor favorizează atacul ciupercilor Cocomyces hiemalis şi Monilinia laxa. Fazele critice pentru apă în cultura cireşului sunt: cu o săptămână înainte de înflorit. profunde. el preferă soluri mijlocii sau uşoare. amplasate în zone plane sau cu pantă mică.. poate duce chiar la pieirea pomilor. un nivel al precipitaţiilor anuale de 550 mm este suficient pentru aprovizionarea cu apă a cireşului.şi microelemente. nivelat. evident în funcţie de soi şi portaltoi. 80 kg P2O5 şi 60 kg K2O anual.. sensibilă la excesul de apă din sol care uneori duce la reducerea excesivă a creşterii. prelucrat teren desfundat. În zonele cu precipitaţii peste 600 mm se poate recurge la înierbarea alternativă a intervalelor cu prelucrarea solului pe rândul de pomi. Irigarea plantaţiilor.

12-2.52 mg%). diabe-tice. Valoarea energetică este ridicată (total 280. 46-92. alegându-se din pom doar cele care fac obiec-tul recoltării.5ºC.3 mg% Ca. 2002).7. şi la atenuarea stresului psihic şi anemiei. Rosaceae. Consumul de vişine participă la ameliorarea şi vindecarea bolilor renale.2. caroten (0. În plantaţiile pe rod se recomandă 4 udări cu 300-400 m3/ha În plantaţiile de cireş se aplică tăieri de întreţinere. lipide 13. citat de MITRE. Toate organele plantei (frunze. Vişinul este o specie rustică cu tehnologie relativ simplă ce reuşeşte în toate zonele pomicole ale ţării. ambalare şi transport (5-6 zile). După recensământul din 1979. 2002). Prin-cipalul neajuns al acestei culturi este că în unii ani vişinul leagă puţine fructe şi dă recolte mici. Importanţa alimentară rezidă din compoziţia chimică a fructelor.Cerasus vulgaris Mill. 1985. subfam.1 mg% proteine.8-1. Fructele pentru industrializare se pot recolta mecanizat prin scuturare pe prelate. terapeutice şi tehnologice caracteristice fructelor sale. De aceea cireşele se culeg la maturitate deplină. VIŞINUL . Este o plantă meliferă foarte bună. 0. 1984.04-0. 5-19. E (0. la interval de câteva zile. 2. acid folic (0. cele destinate pentru transport pe distanţe lungi. 7-20 mg% magneziu.15-0. Astfel. Înainte de recoltare cu 10-15 zile se recomandă stropirea cu Ethrel (500 ppm) în amestec cu acid fosforic 85% (1600 ppm) (MITRE. În perioada de pârgă.320.8-19. Temperatura optimă pentru transport şi păstrare este de -0.5 mg%) B1. 2002).32 mg%). 0.5 mg% potasiu.2% din numărul total de pomi. 67 . hepatice. zahărul cu 2-3%. cardiovasculare.000 vişini. Prunoideae Importanţă. cu 7-15 zile înainte de cules mărimea cire-şelor creşte cu 25%. Concomitent cu recoltarea se face şi presortarea fructelor. 0. Cireşele pentru consum în stare proaspătă se detaşează manual de pe ramuri prin prinderea de peduncul şi răsucirea lui. flori. La această temperatură fructele rezistă 12-14 zile. Soiurile cu pulpa pie-troasă sunt mai rezistente la recoltare. Fam. fructele conţin 13.9 mg% acizi organici. Importanţa culturii vişinului este dată de însuşirile alimentare.MATERII PRIME VEGETALE 3 SEVASTIŢA MUSTE recomandă 2-3 udări cu 200-250 m /ha în lunile de vară.9% substanţă uscată. Foarte sensibile la transport şi expunere solară sunt soiurile cu pieliţa deschisă la culoare şi pulpa moale (2-3 zile).94-1.06-0. vişinul ocupă 4. proteine 15.35 mg% substanţe tanoide. După recoltare la cireşe încetează procesul de maturare. Recoltarea se efectuează în trei etape. citat de MITRE. substanţele minerale cu 4-5% iar suculenţa cu 11% la soiul Pietroase Napoleon (MITRE.95 mg%). Ceaiul din pedunculul fructelor. Ambalarea fructelor se face în lădiţe de 6-10 kg. vitamine: PP (0. Recoltarea fructelor este cea mai dificilă şi mai costisitoare lucrare din toată tehnologia de cultură. în ţara noastră. adică 6. fructe) având însuşiri antisep-tice sunt folosite în medicina populară şi în conservarea produselor alimen-tare (BĂDESCU şi colab.8. eventual cu 2-3 zile înainte.4 mg% zaharuri.1) (RADU.. 3.4-1 mg% pectine.9-23.1 din care: glucide 251. 0. B2. 2002). 1977. fructificare şi regenerare.21-1. 21-26 mg% fosfor. bogat în potasiu este diuretic. Importanţa terapeutică: vişinele contribuie la întârzierea procesului de îmbătrânire prin îmbunătăţirea compoziţiei chimice a sângelui.

Deva.000 tone. 1987). Pitic de Iaşi. sferică. roşu 20-21. În coroanele dese apar formaţiuni fructifere slabe iar semischeletul se degarniseşte. sferică. sferică. Producţii economice se obţin începând din anul V de la plantare când se obţin producţii de 25-30 kg/pom. este necesară polenizarea încrucişată (COCIU şi colab. Italia. Oblacinska (autofertile). sferică.2 m).700 ha. Particularităţi biologice Sistemul radicular. După Anuarul Statistic din 1995. industrie industrie industrie industrie industrie industrie industrie consum. Mureş. Nana. vişiniu 20-22.7. Longevitatea economică a soiurilor de vişin este de 25-30 de ani.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Ţări mari cultivatoare: Germania.7). Altoit pe vişin comun vişinul dezvoltă un sistem radicular superficial amplasat pe profilul între 15 şi 60 cm. Turcia. în primii ani de viaţă şi de rod coroana la vişin este relativ deasă. Mocăneşti. Puţine rădăcini verticale pot pătrunde în sol până la adân-cimea de 2-3 m. Pentru unele soiuri valoroase. industrie . vişiniu 21-22. Vişinul creşte ca pom de talie mijlocie sau ca arbus-toid. cu o producţie anuală de 40. Morella neagră. din care 17 sunt noi (tabelul 2. după căderea frunzelor. Alba. Arad. sferică. industrie consum. culoarea 18-20. 7000 t anual). dar la această vârstă producţiile nu depăşesc 2-5 kg/pom. vişiniu 16-18. În România. Ilva. vişiniu 20-21. tronconică. sferică. forma. sferică. sferică. sferică. Partea aeriană. vişiniu 18-20. roşu 21-22. Datorită lăstăririi anticipate şi bunei capacităţi de ramificare. La pomii pe ră-dăcini proprii sistemul radicular este trasant (până la 4 m distanţă de trunchi) şi superficial (rădăci-nile verticale ajung la 11. Principalele soiuri de vişin cultivate în România (POPESCU şi colab. 1993) Epoca recoltării luna/decada Ţarina VI/1 Timpurii de Piteşti VI/1-2 Timpurii de Cluj VI/1-2 Mari timpurii VI/1-2 Timpurii de Tg. Aproximativ 70% din rădăcini sunt situate la adâncimea cuprinsă între 20 şi 30 cm. Raza sistemului radicular la pomii cu talie maximă poate depăşi de două ori şi jumătate raza proiecţiei coroanei. Cele mai multe soiuri de vişin încep să rodească din anul III sau IV de la plantare. Tabelul 2. sferică. roşu. Precocitatea şi potenţialul productiv. Mai răspândite sunt: Nana. industrie consum. în România. Soiuri foarte productive sunt: Schattenmorelle. Vâlcea). unul primăvara până la începutul verii şi celălalt toamna. marea masă a rădăcinilor fiind si-tuată între 20 şi 65 cm adâncime. Altoit pe mahaleb vişinul se înrădăcinează mai profund.. Grecia. vişiniu 16-18. cele mai mari producătoare de vişine sunt judeţele: Iaşi (cca. industrie consum. vişiniu 21-22. Principalele soiuri de vişin.Jiu VI/3 Crişana VI/3 Dropia VI/3 Mocăneşti VI/3 Oblacinska VII/2 Nana VII/2 Ilva VII/2 Scuturător VII/1 Soiul Fructul mărimea (mm). ocupă 14. vişinul împreună cu cireşul. Spania. Cele mai recomandate soiuri de vişin sunt 18. Sistemul radicular înregistrează două valuri de creştere. vişiniu 68 Calităţi pentru consum consum. industrie consum. cu capacitate mare de ramificare şi drajonare. sferică. vişiniu 21-22. Mocăneşti 16. Bistriţa. vişiniu 18-20. Vişinul este o specie foarte pre-coce. cum ar fi Crişana. Cluj..

Pentru a realiza culturi rentabile. Rezis-tenţa la ger variază de la un soi la altul. scheletice. Apa. compacte. Plantaţiile intensive trebuie însă amplasate pe soluri fertile. vişinul reuşeşte pe o gamă variată de soluri. În vede-rea corectării reacţiei acide a solurilor se va aplica carbonat de calciu în cantitate variabilă (2-3 până la 5-6 t/ha). Scuturător. Mocăneşti. Vişinul se va amplasa pe terenuri mecanizabile în treimea mijlocie şi superioară a pantelor dacă solul are suficientă umiditate. Nu se vor amplasa plan-taţii de vişin pe văile unde stagnează apa. Dacă se alege în mod judicios portaltoiul. Dimpotrivă. fiind o specie mai rustică are o plasticitate ecologică mai mare. tronconică. N. industrie industrie industrie industrie industrie industrie Influenţa factorilor climatici asupra calităţii fructelor Faţă de cireş.a. mai rezistente sunt soiurile Morela neagră. Solul.2°C. vişiniu 20-22. citat de POPESCU şi colab. cu condiţia ca panta să nu depăşească 25%.a. Vişinul reuşeşte atât în zone cu precipitaţii de 400-500 mm aşa numite secetoase cât şi în cele umede (700-800 mm precipitaţii anuale). Pentru o mai bună utilizare a terenului în primii ani după plantare se pot cultiva intercalat diferite plante cu condiţia să fie de talie joasă. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor Plantaţiile de vişin. umede şi reci. roşu 16-18. exceptând solurile grele. P2O5 şi 120 kg s.000 lucşi/oră/soi (TĂRÂŢĂ. Umiditatea atmosferică ridicată în perioada înfloritului favorizează atacul de Monilinia laxa. Timpurii engleze. roşu consum. Dropia. Soiurile arbustoide au preten-ţiile cele mai reduse faţă de lumină. Pomii altoiţi pe mahaleb reuşesc mai bine pe terenurile mai uscate decât cei altoiţi pe vişin sau pe rădăcini proprii. plane sau cu pantă mică. Ţarina. Hortensia. Astfel. vişinul. Pentru valorificarea terenurilor cu pantă mai mare se pot înfiinţa plantaţii clasice. vişinul trebuie cultivat în sistemul intensiv şi superintensiv. precum şi solurile sărăturoase în care piere prematur. sferică. sferică. În fenofaza de umflare a mugurilor rezistă până la -12°C. Vişinul are pretenţii moderate faţă de lumină putându-se cultiva chiar şi pe expoziţii N-E sau N-V. per-meabile. sferică. 1993). în funcţie de valorile pH-ului. sferică. Ilva.a. Diferenţierea optimă a mugurilor floriferi s-a obţinut la 30. Terenul destinat plantaţiilor de vişin va fi fertilizat cu 40-50 t/ha gunoi de grajd.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Vrâncean Schattenmorelle Nefris Meteor Bucovina Pitic de Iaşi VII/2 VII/2 VII/2 VII/2 VII/3 VIII/1 18-20. Oblacinska. unde lipseşte drenajul şi curenţii reci de aer sunt frecvenţi. În plantaţiile tinere de vişin şi în zonele cu suficiente precipitaţii solul se va întreţine ca ogor negru cu prelucrarea mecanică a solului pe intervalul dintre rânduri şi manual sau mecanic pe rând. iar florile deschise şi fructele legate rezistă până la -2. iar mai sensi-bile Crişana. vişiniu 18-20. în regiunile sudice şi mai secetoase se va amplasa spre baza pantei şi pe expoziţii NE-NV. mugu-rii rezistând până la -30°C. tronconică. K2 O. Lumina. Dintre sâmburoase este specia cea mai rezistentă la ger. roşu 21-22. uşor alcaline. Temperatura. 69 . Pragul biologic pentru pornirea în vegetaţie la vişin este de 8°C. mai ales în zonele secetoase.. În sistem irigat se poate cultiva şi pe nisipuri. 120 kg s. 120 kg s. roşu 18-20. datorită rusticităţii speciei pot fi înfiinţate în majo-ritatea zonelor pomicole ale ţării. să nu fie concurente pentru pomi şi să nu acumuleze în organele comestibile pesticidele care se folo-sesc pentru întreţinerea plantaţiilor de vişin. Având sistemul radi-cular mai superficial poate valorifica şi soluri mai subţiri.

Ca şi cireşele. odată la 2-3 ani. La vişin se aplică tăieri de formare. intervalul dintre rânduri se poate înierba. În livezile pe rod. Juglandaceae Importanţă.3-2. vitamine A. 40-50 mg% (de 4 ori mai mult decât măceşele şi de 40 de ori mai mult decât sucul de portocale). Nucul este o specie foarte valoroasă. astfel încât pot fi recol-tate în mai multe reprize. 2002).MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE După ce pomii intră pe rod. Înainte de recoltare. Pe terenurile în pantă şi cu suficiente precipitaţii se poate recurge la ţelină iar spaţiul de sub proiecţia coroanei să se prelucreze manual şi să se erbicideze. Zn. anual 80-120 kg N şi o dată la doi ani 50-70 kg P2O5 şi 50-70 kg K2O la hectar. sub proiec-ţia coroanei. 524% hidraţi de carbon.5-5 kg/ha substanţă brută şi Gramoxone 3-4 litri/ha în 400-500 litri apă). cu peduncul concomitent făcându-se şi operaţia de presortare în lădiţe de 6-10 kg. cu 7-10 zile. Nucul este important pentru fructele sale care reprezintă un aliment complex şi complet. NUCUL . o dată la doi ani. În livezile tinere de vişin pentru fiecare m2 de teren se aplică 3-4 kg gunoi. Imediat după recoltare. iar cele des-tinate pentru transport pe distanţe lungi cu 2-3 zile înainte. S. anual 60-80 kg N şi o dată la doi ani 40-60 kg P2O5 şi 40-60 kg K2O. Pentru consum în stare proaspătă. citat de MITRE. vişinele nu îşi continuă maturi-zarea după cules. fiind în acelaşi timp pom fructifer. 3-4 litri/ha în 100 litri apă. unde se păstrează 6-9 ore şi apoi sunt supuse prelucrării. În livezile tinere. 1 kg de miez de nuci echivalează cu 6500-7000 calorii. înainte de arătura adâncă. Recoltarea fructelor. iar rândul se poate întreţine erbicidat (Roundup. Fe. Simazin 2. Substanţele grase au în componenţă în principal 70 . Vişinele se coc mai eşalonat decât cireşele şi se ţin bine pe ramură până la maturitatea deplină. tăieri în verde după recoltarea fructelor şi tăieri de regenerare. 6-8 g K2O odată cu arătura adâncă. 12-25% substanţe proteice. pe o stare normală de aprovizionare a solului se recomandă următoarele doze medii: Ø în zonele cu suficiente precipitaţii: 20-30 t gunoi de grajd. Miezul de nucă conţine: 52-77% substanţe grase. plantă medicinală şi decorativă. odată la 2-3 ani. se admi-nistrează anual la m2 4-5 g N iar la 2-3 ani 6-8 g P2O5. În acest fel aderenţa fructului la peduncul se reduce de aproximativ 2-3 ori. Sub raportul valorii energetice. Vişinul suportă tăierea mecanizată (de contur) în verde. Ca). fructele se recoltează manual. de reducţie în semischelet. fructele se introduc în vase cu apă rece (10-12°C) pentru a nu li se păta pieliţa. Cu toate că este o specie rezistentă la secetă. iar în livezile pe rod pe toată suprafaţa (ogor negru) sau pe zona prelucrată sau erbicidată (în cazul înierbării). Fam. De asemenea. Momentele critice pentru apă sunt ca şi la cireş. Irigarea se recomandă în livezile tinere şi cele pe rod. imediat după recoltarea fructelor. Fructele se recoltează la maturitatea deplină. K. P. P şi îndeosebi vitamina C. 1. B1. Mg.8. anual sau periodic (CIREAŞĂ. Glifogan. Norma de recoltare este de 30-50 kg/muncitor/zi. în zone cu precipitaţii sub 550 mm anual. B2. îngrăşămintele se administrează local.5% săruri minerale (Cu. 2. Pentru industrializare fructele se recoltează mecanic prin scuturare cu vibratorul. Ø în regiunile cu precipitaţii sub 600 mm anual şi în livezile neiri-gate se aplică 20-30 t gunoi de grajd.Juglans regia. vişinul răspunde bine la irigare. plantă tehnică. pomii se stropesc cu acid 2-cloretilfosforic 500 ppm.

aprilie . 71 . frunzişul bogat şi mirosul plăcut pe care îl emană. globuloasă. Răspândirea superficială a rădăcinilor pe terenurile în pantă are ca rezultat urnirea pantei în amonte şi în aval. lacurilor şi vopselelor. ► valul III . solitar sau în pâlcuri ca plantă decorativă. Nucul este folosit din vechime. Nucul constituie materie primă pentru diverse ramuri industriale. La nuc se înregistrează 3 valuri de creştere a sistemului radicular: ► valul I . Datorită însuşirilor sale decorative şi fizico-mecanice.decembrie. pictură. frunzele.august . scoarţa la început este netedă. Pe toate tipurile de sol densitatea cea mai mare de rădăcini se întâl-neşte în primii 2-4 m de la trunchi. conjunctivite. Nucile verzi recoltate înainte de întărirea endocarpului se folosesc la prepararea dulceţei sau lichiorului de nuci. ► valul II . iar proteinele conţin numeroşi aminoacizi esenţiali.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE acizi graşi nesaturaţi. Solurile cu apă freatică superficială din luncile râurilor fac ca adâncimea maximă atinsă de sistemul radicular să nu depăşească 28-30 cm adâncime.ianuarie . Coroana este mare (20-25 m în diametru). Procesul de creştere la nuc este foarte lent mai ales în pri-mii ani de la plantare. scoarţa. iar în câmpurile pepinierei între 15-60 cm. 80 cm pe podzoluri şi de 110 cm pe celelalte tipuri de sol. cu măduva lamelară. marea masă de rădăcini în şcoala de puieţi pe solurile brune atât pentru nucul comun cât şi pentru nucul negru este situată între 10-40 cm. dereglări ale aparatului digestiv. Trunchiul creşte drept. Turtele de nucă (produs secundar de la fabricarea uleiurilor) se folo-sesc la prepararea halvalei. produse de cofetărie sau în hrana animalelor. substanţe cu funcţie foarte importantă în metabolismul organis-mului uman. fabricarea cernelei tipografice. 30-40 cm). Creşterea se opreşte la o anumită distanţă de pânza de apă freatică (spaţiu de siguranţă care este de cca. Când temperatura din sol scade sub -4°C. Endocarpul constituie materie primă pentru obţinerea cărbunelui activ. În cazul pantelor foarte abrupte. ramurile. Ramurile anuale sunt groase. lemnul de nuc este folosit în industria mobilei. prin cercetările sale RUSU (1969) contrazice această afirmaţie prin următoarele: Adâncimea maximă atinsă de rădăcinile nucului este de 140 cm pe nisipuri. în industria avioanelor şi automobilelor. Tulpina. amestecurilor abrazive şi a linoleumurilor fine. valul I de creştere nu mai are loc. ulterior însă nucul depăşeşte prin talie toate celelalte specii pomicole. Mezocarpul. Din miezul de nucă se extrage un ulei fin semisicativ. iar după intrarea pe rod se reduc la 10-15 cm. cu întrebuinţări multi-ple: alimentar. rădăcinile sunt materii prime valoroase în vederea extragerii taninului şi unor coloranţi vegetali. Se utilizează în plantaţii de aliniament. rahitism (KOMĂNICI..90). iar mai târziu formează un ritidom gros care crapă longitudinal. în medicina tradiţională În prezent din nucile verzi şi frunzele de nuc se extrage iodul şi alte produse farma-ceutice recomandate contra dispepsiilor cronice. În pe-rioada de tinereţe creşterile anuale ajung la 1-2 m. avitaminozelor. 1993). Particularităţi biologice (fig. rădăcinile din amonte prin alungirea lor puternică ajung să depăşească ca înălţime pe cea a coroanei. Sistemul radicular. Deşi multă vreme s-a crezut că nucul are sistem radicular pivotant care pătrunde până la 6-7 m adâncime.martie. Nucul este apreciat pentru portul său. citat de POPESCU şi colab. rară.august.

iar a amenţilor 5-6 zile. de aceea se recomandă evitarea tăierilor în perioada plânsului. Ciclul anual. Încetinirea creşterii lăstarilor se realizează în ultima decadă din iunie. primăvara în luna mai iar cei micşti de flori femele diferenţiază în iulie-august. La început sunt sferice. a căror amenţi să-şi eşaloneze înflorirea pe întreaga perioadă de înflorire a florilor femeieşti. Pe ramuri mugurii de flori şi cei vege-tativi sunt dispuşi în treimea superioară iar amenţii spre bază. După încetinirea creşterii în volum are loc diferenţierea ţesuturilor şi acumularea miezului. Într-un ament se găsesc de regulă 70-150 de flori. fructele cresc în volum căpă-tând forma şi dimensiunile normale. În primele 30-40 de zile de la legare. Abundenţa de sevă împiedică cicatri-zarea rănilor. apoi la extremitatea lor apare stigmatul care este format din doi lobi. grăunciorii rămân viabili 2-3 zile. polenizarea şi fecundarea. Frunzele la nuc sunt imparipenat compuse cu 5-9 foliole. Caracteristic pentru nuc este faptul că în perioada repausului facul-tativ şi în primele fenofaze de vegetaţie din rănile făcute cu ocazia tăierilor are loc o abundentă scurgere de sevă denumită ca şi la viţa de vie "plâns". Momentul de maximă receptivitate faţă de polen este de la începutul desfacerii lobilor până când ei ajung divergenţi. apical pe lăstarii fertili. apoi ajung la 180° după care vârfurile lor încep să se recur-beze. pe fiecare mm2 de teren cad în 24 de ore între 1 şi 8 grăunciori de polen După ieşirea din anteră. dar cercetările efectuate de unii autori au evidenţiat că procentul de flori fecundate diferă în funcţie de soiul polenizator. Un nuc matur produce 5-20 miliarde de grăunciori de polen. Orăştie. Având în vedere că producţia de fructe depinde de numărul de flori polenizate şi fecundate este necesar ca la plantare pentru fiecare soi de bază să se intercaleze câte 2-3 soiuri polenizatoare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Mugurii. Germisana. apa-riţia plânsului evidenţiind sfârşitul repausului profund şi începutul repausu-lui facultativ (COCIU şi colab. S44 etc. de amenţi. micşti de flori femele. Repausul profund durează până la începutul lunii noiembrie. Aceşti lobi. 1983). iar fiecare floare are între 2-32 de stamine. 72 . Între intensitatea plânsului şi rezistenţa la ger este o strânsă corelaţie. Dezmuguritul. la altele înfloresc mai întâi florile bărbăteşti (soiuri protandre): Sibişel precoce T25. Muguri vegetativi şi cei de amenţi se formează pe lăstari. Pornirea în vegetaţie are loc în aprilie. iar cele târzii în octombrie. 12-18 zile. Mugurii sunt dispuşi serial.. Florile mascule sunt grupate în amenţi. La unele soiuri înfloresc mai întâi florile femeieşti (soiuri proto-gine): Geoagiu 65. În condiţiile ţării noastre soiurile timpurii se maturează în august. În comparaţie cu celelalte specii. Pe pom deschiderea florilor femeieşti durează cca. când temperatura medie zil-nică devine aproape constantă 16°C. cele cu maturare mijlocie în septembrie. nucul are o perioadă de repaus lungă şi porneşte în vegetaţie printre ultimele specii pomicole. înfrunzitul şi înflorirea au loc după 15-20 zile de la umflarea mugurilor. Nucul este o specie unisexuat monoică care prezintă pe acelaşi pom trei categorii de muguri: vegetativi. Creşterea lăstarilor este maximă în mai. Majoritatea soiurilor de nuc sunt infertile. Înflorirea. iar la alte soiuri (homogame) cele două categorii de flori se deschid simultan: Productiv de Geoagiu. Novaci. În condiţii normale. în primele zile sunt paraleli. Florile femele apar solitar sau grupate câte 2-3 sau chiar mai multe.

Soiuri cultivate. iar cei altoiţi pe J.). Nucul creşte şi rodeşte bine în zonele cu temperaturi medii anuale cuprinse între 8-10°C.4 12. În zonele cele mai favorabile. semitimpurie..0 13. semitimpurie. Limita de rezistenţă la ger variază în funcţie de tip între -25 şi -36°C şi chiar 40°C.8 13-16 Forma fructului alungită alungită alungită alungită alungită ovoidă rotundă ovoidă rotundă alungită rotundă rotund-ovoidă Influenţa factorilor climatici asupra calităţii fructelor Temperatura. R 3/3.-18°C. temperaturile mai mici de 0°C sunt dăunătoare.-36°C. Nucul obţinut din sămânţă produce fructe după 10-15 ani.8. Principalele caracteristici ale soiurilor de nuc sunt redate în tabelul 2.7 12. 73 . bună Maturarea fructelor semitimpurie semitimpurie. debilitează pomii şi depreciază calitatea fructelor prin înnegrirea mezocar-pului şi chiar a endocarpului şi tegumentului seminal (COCIU şi colab. iar cei altoiţi pe J. La -3°C sunt distruse atât florile cât şi frunzele şi lăstarii (POPESCU şi colab.0 14. Longevitatea. cu veri călduroase (temperatura medie din luna cea mai caldă de 20-22°C). acestea producând arsuri pe frunze. iar perioada de declin apare după 80 de ani. Tabelul 2. Mult mai dăunătoare pentru nuc sunt temperaturile scăzute din tim-pul iernii şi primăverii. semitimpurie semitimpurie.6 11. bună f. bună f. maximum de rodire situându-se de la 40-80 de ani. semitimpurie. nigra au vigoare mai mică decât cei altoiţi pe J. Soiurile de nuc cultivate în România (2000) Soiul Geoagiu 65 Sibişel 44 Germisara Orăştie Sarmis Novaci Suşiţa Peştişani Victoria Jupâneşti Bratia Soi ideal Producţia bună bună bună bună bună f..nigra 25-40 de ani. ierni blânde (temperatura medie cea mai scăzută -1. cei altoiţi pe J.-3°C). cei altoiţi pe J.0 13. oscilaţii care duc la decălirea şi degerarea cambiului şi apariţia unor plăgi şi crăpături adânci pe trunchi şi ramuri. Pomii altoiţi au vi-goare mai mică decât cei din sămânţă.. Gerurile timpurii de toamnă şi cele de revenire primă-vara sunt foarte periculoase.nigra după 5-6 ani.0 14. Dăunătoare pentru nuc sunt şi oscilaţiile de temperatură sub şi peste 0°C.regia 60-80 de ani.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Vigoarea. Cei mai sensibili la ger sunt amenţii şi mugurii micşti de flori femele care degeră la -25.8. Temperaturile mai mari de 35°C sunt dău-nătoare pentru nuc. Ramurile anuale degeră la -30. Perioada de tinereţe durează 5-12 ani. 1993). creşterea şi rodirea 12-40 ani. Amplitudinile medii anuale ale temperaturilor nu trebuie să depăşească 21-23°C.. semitârzie timpurie Greutatea medie (g) 14.-27°C.regia. Există soiuri foarte precoce care produc fructe după 2 ani (Jupâneşti. semitimpurie. 1983). semitimpurie. Precocitatea.. Nucul este o specie de vigoare mare.. După intrarea în vegetaţie rezistenţa nucului la ger scade considerabil..0 11. lăstari şi fructe.7 12. De asemenea.. nucul poate trăi 200-400 de ani.. Ideal etc.6 10. bună f. amenţii putând fi afectaţi la -17. bună f. În ţara noastră nucii din sămânţă trăiesc de regulă 100-150 ani.. pomii altoiţi pe J. semitimpurie. bună bună f.regia după 6-8 ani.

Ogorul negru sau cultivat cu plante agroalimentare sau îngrăşăminte verzi este cel mai bun sistem de întreţinere în plantaţiile tinere de nuc. Nucul face parte din grupa speciilor cu cele mai mari ce-rinţe faţă de lumină. 1983). În zonele de câmpie pe expoziţii sudice tempera-tura se ridică uneori peste limita optimă pentru fotosinteză. Cea mai mare nevoie de apă la nuc se înregistrează în perioada creşterii intense a lăstarilor şi fructelor. Sistemul radicular al nucului fiind sensibil la boli impune înfiin-ţarea de plantaţii pe terenuri care nu au fost ocupate cu specii lemnoase sau care au fost defrişate în urmă cu 5-6 ani şi cultivate apoi cu plante furajere sau agricole. cu reacţie neutră sau slab acidă (pH = 6-7).MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Lumina. plantaţiile de nuc se vor înfiinţa în bazinele de maximă favorabilitate pentru nuc. După intrarea pe rod. Pânza de apă freatică tre-buie să fie situată la peste 2. permeabile pentru apă şi aer. Drenajul necorespunzător asociat cu excesul de apă din sol duce la debilitarea pomilor prin asfixierea rădăcinilor. de aceea în aceste zone plantaţiile se vor amplasa pe expoziţii nord-estice. La fertilizarea de bază orientativ pentru condiţiile din ţara noastră se recomandă ca înainte de desfundare să se admi-nistreze 40-60 t/ha gunoi de grajd. slab fertile. În perioada matură-rii fructelor nucul cere 60-90 l/m2 lunar iar în perioada repausului este sufi-cient un nivel al precipitaţiilor de 40-50 l/m2/lună. Insuficienţa luminii favorizează evoluţia agenţilor patogeni şi în special a unor bacterii care produc pagube însemnate. când suma precipita-ţiilor trebuie să ajungă la 100-200 l/m2 în fiecare lună. Nucului îi sunt dăunătoare atât insuficienţa apei cât şi excesul de umiditate. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor Plantaţiile de nuc sunt plantaţii de lungă durată. sud-estice şi sud-vestice.a. Pentru întreaga perioadă a creşterii şi maturării fructelor (mai. Solul. Excesul de apă din atmosferă favorizează atacul de antracnoză şi bacterioză. este recoman-dat ca. diferen-ţiere redusă de flori femeieşti. Nucul are pretenţii moderate faţă de factorul apă. Cele mai bune premergătoare sunt leguminoasele. Această specie are pretenţii moderate faţă de sol. cereale şi prăşitoare. de aceea înainte de înfiinţarea lor trebuie făcute studii pe o perioadă lungă de timp (20-30 ani) în vederea stabilirii oportunităţii înfiinţării plantaţiilor. profunde. nucul poate fi cultivat şi pe nisipuri. rezis-tenţă scăzută la ger. cu textură uşoară sau mijlocie. pe solurile plane sau cu pantă mică se poate 74 . Culturile intercalate nu trebuie să concureze pomii pentru hrană şi apă iar solul se va menţine ca ogor lucrat pe o bandă de 2 m de-a lungul rândului. apoi ierbu-rile perene. Pentru a realiza livezi reuşite cu producţii mari se cer soluri fertile. în zonele de deal. Insuficienţa luminii determină reducerea cantităţii de substanţă sintetizată de frunze care determină creşteri reduse.. 1983). Contraindicate sunt solurile argiloase. Zonele favo-rabile culturii nucului sunt cele care acumulează 600-700 mm precipitaţii anuale bine repartizate. reuşind pe o gamă foarte variată de soluri. Astfel. nucul să fie amplasat numai pe expoziţii sudice. 80-120 kg/ha P2O5 şi 120-150 kg/ha K2O (COCIU şi colab.. grele. impermeabile şi cele scheletice. calde.octombrie) s-a stabilit că nucul are nevoie de 300-400 l/m2 apă (COCIU ş. Apa. nord-vestice. compacte.5-3 m adâncime în sol. cu subsol permeabil. reci. Astfel. În condiţii de fertilizare organo-minerală şi de irigare. producţii scăzute şi de calitate slabă. Gunoiul de grajd se foloseşte mai eficient dacă se distribuie în benzi late de 2-3 m de-a lungul viitoarelor rânduri de pomi înainte de desfundat. fapt justificat de modul lui de creştere şi ramificare şi de zona lui de origine.

1983). Pentru cantităţi mai mici albirea se face astfel: se dizolvă separat 6 kg hipoclorit de calciu şi 3. se udă bine cu apă rece din oră în oră. Recoltarea mecanizată se face cu vibratoare speciale care scutură fiecare şarpantă.5-2. În zonele în care în perioada de vegetaţie cad mai puţin de 100 litri pe m2 precipitaţii irigarea este obligatorie. Cea de-a treia recoltare şi ultima se face la cca. după ce pe majoritatea fructelor apar crăpături în zona punctului stilar se recoltează din 2 în 2 zile câte 100 fructe care se ţin 24 de ore în apă. Pentru dulceaţă de nuci verzi. recoltarea se face când fruc-tele au 1. Se agită bine şi se lasă la decantat 48 de ore. Recoltarea manuală se face prin scuturare cu prăjina sau cu funia. Se separă apoi soluţia limpede. Cele nedecojite se încarcă în lăzi grătar şi se introduc în camere închise ermetic într-o atmosferă de 1% etilen la temperatura de 21-27°C unde se ţin 12 ore. nucile se recoltează înainte de întărirea endocarpului iar pentru sămânţă când epicarpul crapă. Pomii reacţionează bine şi la fertilizări foliare cu microelemente pe bază de Ca. În acest scop de axul pomului se leagă un lemn gros care să depăşească înălţimea pomului de vârful că-ruia se leagă o funie groasă cu care se lovesc ramurile de jur împrejur. la fiecare 20 l de soluţie se adaugă 0. Recoltarea nucilor.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE menţine ogorul negru sau combinat cu îngrăşăminte verzi. Mg. 2 săptămâni după a 2-a când se adună cca. concurente şi cu poziţii necorespunzătoare şi de reîntinerire a nucilor bătrâni.5 l oţet şi se mai agită 1-2 minute.5 kg carbonat de sodiu în câte 10-15 l apă. După uscare nucile se sortează şi se albesc. Recoltarea se face manual sau mecanizat. Bo. Dacă după acest timp la 90-95% din fructe epicarpul se îndepărtează uşor recoltarea poate începe. După adunat nucile se separă. Într-un vas de lemn se introduc nucile uscate (cu maxim 8-10% umiditate). Peste ele se toarnă soluţie până le acoperă complet. Se toarnă apoi soluţia de carbonat peste cea de hipoclorit şi se completează cu apă până la 100 l. La nuc se aplică tăieri de formare începând cu anul III de vegetaţie. provizoriu sau total. La umiditate de 5-8% fructele se pot păstra un an în locuri aerisite şi cu temperatura sub 10°C şi 2-3 ani la o temperatură de 0°C. 10-15% din fructe care încă nu erau mature. La pomii tineri se fac 1-2 udări cu norme de 300-400 m3/ha. Dacă nu se obţine o albire bună. Pe terenurile în pantă şi în zonele cu suficiente precipitaţii terenul se poate menţine înierbat parţial. timp de 12-24 ore. În condiţiile ţării noastre recoltarea se realizează în trei reprize: pri-ma când se recoltează circa 5-6% din producţie adunându-se fructele ata-cate de boli şi dăunători care se maturează mai repede. Cu 100 l soluţie se pot albi 300-400 kg nuci (COCIU şi colab. Zn. tăieri de întreţinere şi rodire prin eliminarea ramurilor lacome. Se agită cu un băţ timp de 3-5 minute. În lipsa acestor posibilităţi nucile nedecojite se introduc în saci. se usucă până se reduce umiditatea de la 30-40% la 5-8%. Imediat după decojire fructele se spală în bazine speciale. Nucile se scot şi se usucă din nou. În a doua repriză se recoltează 70-80% din producţie. iar la pomii maturi cu 1500-2000 m3/ha. fără a le spăla. În vederea stabilirii momentului optim de cules. sub coroana fiecărui pom 2-3 kg superfosfat şi 1-2 kg sare potasică. Pe terenurile mai sărace în P şi K se pot admi-nistra toamna din 3 în 3 ani. 75 . Adunatul nucilor se face manual sau mecanic.0 cm în diametru. Pentru lichior.. Apa se poate administra prin udare mecanizată sau pe brazde. Recoltarea nucilor se face în funcţie de modul de valorificare. Uscarea se face pe stelaje în locuri foarte bine aerisite în straturi de 8-10 cm lopătate de mai multe ori pe zi.

este un bun leac contra teniei. Din miezul de alune aflat în faza de întărire se extrage laptele de alune întrebuinţat în medicină. lipidelor şi protidelor. Miezul de alune se poate consuma proaspăt.. săruri de potasiu. nuga). ajută la asi-milarea vitaminelor C. Turtele rămase se folosesc la fabricarea halvalei şi ciocolatei. are acţiune vermifugă şi este indicat în colicile nefritice şi litiază urinară. Calciul împreună cu fosforul ajută la formarea şi menţinerea în bună stare a oaselor şi dinţilor. Betulaceae Importanţa. prăjit sau prelucrat în produse de cofetărie (ciocolată. frunzele şi fructele conţin 8-15% tanin folosit în tăbăcitul şi vopsitul pieilor. fosfor.a. Conţinutul de substanţe proteice (12-28%). Băile din frunze de alun se folosesc în tratamentul varicelor. E şi a celor din complexul B.05%) plasează alunele înaintea nucilor. comparativ cu celelalte nucifere. bomboane. ALUNUL . consumându-se câte două căni pe zi. Turcia. Alunele. săpunurilor. în ceasornicărie. Italia. Spania. gustos. cupele. infuzia tonifiază parenchimul hepatic. Alunul îndeosebi cel cu frunze roşii. În ţara noastră alunul este prezent ca specie spontană în poienile şi liziera pădurilor de foioase din zona colinară şi deluroasă a ţării. Uleiul de alune este foarte fin. de săruri minerale (2-3. Con-sumat o lingură dimineaţa. Având un sistem radicular bine ramificat alunul contribuie la fixa-rea solurilor în pantă. E şi PP. restabilind elasticitatea ţesu-tului pulmonar. de glucide (1222%). Alunul este originar din Asia Mică şi bazinul Mării Negre. prăjituri. iar cel de grăsimi (52-69%) este mai mare decât al migdalelor (MIHĂIESCU. produselor farmaceutice. Compoziţie chimică. Scoarţa alunului.9.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 2. America de Nord ş. de unde s-a extins apoi în Peninsula Balcanică. Alunele alături de nuci şi migdale conţin cantităţi mari de proteine şi grăsimi. Alunul este o importantă plantă meliferă fiind printre primele plante care înfloreşte. ele mai conţin vitaminele B5.a. Potasiul intervine în menţinerea echilibrului acido-bazic al organismului fiind component al unor sisteme tampon. Soiurile de alun recomandate pentru producţie în România sunt prezentate în tabelul 11. Fiind sicativ acest ulei este utilizat la fabricarea lacurilor industriale. creme. de asemenea.Corylus avelana L. ca lubrifiant în pictură deoarece nu denaturează culorile. Miezul de alune se recomandă în alimentaţia vegetarienilor şi dia-beticilor.9. participând la metabolismul intermediar al glucidelor. potasiul intervine în alimentarea creierului cu oxigen. Alunul este o plantă pomicolă importantă în primul rând datorită valorii alimentare a fructelor sale. de astm bron-şic. timp de 15 zile. magneziu. Franţa. dar râncezeşte repede. îngheţate. 76 . de hepatită endemică. Făina de alune este un aliment hrănitor pentru copii. Grecia. Fam. de emfizm pulmonar şi de silicoză. 1981). Alunele sunt mai bogate în vitaminele B1 şi B2 decât nucile. Ceaiul din frunze de alun are proprietăţi homeostatice (opreşte hemo-ragiile). se folo-seşte în cazuri de insuficienţă hepatică. Magneziul şi manganul acţionează diverse enzime. conţin. aromat. calciu cu rol esenţial în metabolismul uman. acid folic ş. De asemenea. Ală-turi de aminoacizii fosforici. Infuzia preparată din 1-2 linguriţe muguri de alun la o cană de 200 ml apă clocotită are acţiune antisclerozantă. acid pantotenic. are aspect ornamental.

Se maturează la început de septemVâlcea 22 productiv. majoritatea rădăcinilor dezvoltându-se pe profil între 5 şi 50 cm şi depăşeşte de 2. de formă rotundă. cu zatori: Butler.7g). precoce şi Se maturează târziu (sfârşit de sepMerveille de productiv. Principalele soiurilor de alun recomandate în ţara noastră Principalele caracteristici ale: plantei fructului Maturitatea după 15. sunt mijVigoare mare. care este puţin mai lung decât fructul Vigoare mare. Sistemul radicular la alun este bine ramificat dar superficial. sunt mari (3. conţin 50-55% păianjeni miez Vigoare redusă. port semietalat. Imperial de ritate se desprind uşor de involu(Rotunde de Piemont. rezistent la bacterioză şi bază. 77 . Bolwieller tembrie). mari (peste 4. conţin 47-49% Butler rezistent la bacterioză.08.5-4g). dar foarte conţin 45-49% miez sensibil la acarieni Foarte viguros. rotunde. conţin 45-52% miez. sunt foarte productiv. după căderea frunzelor. unul primăvara la începutul primăverii şi altul toamna. polenimari (<4. Camponica. rotunde. majori-tatea soiurilor de alun fiind autosterile. Ennis vârful conic.5g).3g). se polenizează cu Fertila brie. port etalat. la matudelle Langhe Coxford.5 m. sunt mici sau mijlocii (2. port erect. dar sensibil miez la acarieni Soiul Particularităţi biologice (fig. au coaja subţire. rădăcinile de alun cresc tot timpul anului.5 ori proiecţia coroanei. motiv pentru care se recomandă planta-rea în aceeaşi parcelă a 2-3 soiuri care se polenizează reciproc. polenizatori: Coxford.9. La fel ca la celelalte specii pomicole rădăcinile alunului înregistrează două valuri de creştere. se polenizează cu Uriaşe Se maturează târziu.91). Fertilă de Coutard. câte unul la fiecare nod. port erect. Înflorirea la alun are loc primăvara devreme (februarie-martie) la o temperatură de cel puţin 4°C. Tulpinile în vârstă de un an sunt ramificate şi au muguri vegetativi. sunt mari (3. se sparg uşor. foarte Se maturează tardiv. rezistent la bacterioză şi (Uriaş de Halle) groasă şi conţin 36-41% miez alte boli Vigoare mare. cu o înălţime de 3-4 m. Tonda romana Se maturează la sfârşitul lui august.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Tabelul 11. foarte aspectuoase. precoce. TGL) Trebizona cru. precoce. În mod natural alunul de aceeaşi vârstă sau de vârste diferite creşte sub formă de tufă constituită din mai multe tulpini. Ennis. polenizatori: tunde. Polenul este transportat de vânt pe distanţe de 10-20 m.6g) cu coaja Davidiana. Uriaşe de Halle. rezistent la bacterioză. Tonda gentille Vigoare mijlocie. sunt foarte de Halle. Tombul.0g). locii (2. uşor turtite la Romavel productiv. roprecoce şi productiv. productiv. conţin 45% miez Contard. Partea aeriană. Dacă temperatura solului nu scade sub +2°C. port erect. rezistent la ger. cu port semierect. Unele rădăcini verticale mai ales pe soluri revene pot pătrunde pe profil până la 1. Polenizarea este anemofilă.

Alunul are cerinţe reduse faţă de căldură. Alunul cultivat în sistemul intensiv necesită terenuri fertile sau cu fertilitate medie cu pH 5-7%. Alunul poate fi condus cu monotulpină sau cu mai multe tulpini. irigabile. Alunul preferă expoziţii cu insolaţie mijlocie manifestând pretenţii medii faţă de lumină. Lungi de Spania Lambert roşu. Soiu-rile Landsberg. 80-100 kg/ha P2O5. Este o specie rezistentă la ger. El este sensibil la asfixiere radi-culară. Alunul necesită 700-1000 mm precipitaţii anuale din care minimum 300 în perioada aprilie-iulie. Furfulak. Lumina. Declanşa-rea înfloritului se realizează la temperaturi de peste 4°C. Cosford. Forma de tufă nu este recomandată pentru plantaţii intensive deoarece imprimă vigoare mult mai mare comparativ cu monotulpina. Insolaţia puternică este nefavorabilă culturii alunului. Prelucrarea solului se va face cât mai superficial 10-12 cm pentru a nu afecta sistemul radicular.5 m. În zonele colinare cele mai bune rezultate se obţin pe versanţi cu expoziţie sud-vestică sau sud estică. În fenofaza de umflare a mugurilor rezistă până la -10°C. Daviana. Expoziţiile sudice grăbind înfloritul.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Alunul produce fructe în anul al III-lea de la plantare dar recoltele devin eco-nomice abia la vârsta de 6-7 ani. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. Pentru condiţiile ţării noastre POPESCU şi colab. florile femele suferă la -5°C. Solul. ţelină cu prelucrarea solului sub coroana plantei. Dacă în cursul iernii temperatura medie zilnică trece de 0°C mai mult de 20 de zile. Cele mai precoce sunt soiurile: Mari de Piemont. mai aspre şi lungi care întârzie înfloritul sunt mai favorabile pentru cultura alunului. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Plantaţiile comerciale de alun necesită terenuri în pantă redusă. Ramurile rezistă până la -25°C chiar -30°C dar amenţii la soiurile sensibile (Rotunde de Roma. Cerinţe faţă de apă. ogor combinat cu îngrăşăminte verzi iar pe terenuri accidentate cu suficiente precipitaţii. Recol-tarea cu involucru se face la pomii 78 . Normele de udare respectiv norma de irigare se vor stabili astfel încât de-a lungul perioadei de vege-taţie umiditatea din sol să se menţină la 70-80% din capacitatea de câmp pe o adâncime de 50-60 cm. ogor erbicidat. Lungi de intră pe rod mai târziu. În sistem intensiv şi în zonele cu regim pluviometric deficitar iri-garea duce la creşteri însemnate de producţie. Recoltarea se face mecanizat sau manual cu sau fără involucru. profunde şi bine drenate iar în zonele secetoase. În fenofaza de înflorire-legare. În zonele de stepă unde insolaţia este puternică se preferă expoziţii nord-estice.5 m pe rând. nu sunt reco-mandate pentru alun. Iernile stabile. alunul porneşte în vegetaţie. Recoltarea alunelor se face când fructele au ajuns la dimensiuni specifice soiului iar pelicula ce separă sămânţa de pericarp devine brun roşcată. Rotunde de Roma. când alunul se conduce aplatizat în gard fructifer şi 5 m între rânduri respectiv 3 m pe rând când se conduce ca vas aplatizat. Întreţinerea solului la alun dă rezultate bune în următoarele sisteme: ogor negru. (1993) recomandă anual ca doze orientative 100-150 kg/ha N. mecanizabile. Înainte de plantare terenul se nivelează cât mai bine şi se pichetează la 4 m între rânduri şi 2. nord-vestice şi chiar nordice. cu maximum 15% calcar activ şi cu pânza freatică sub adâncimea de 1. Alunul se poate cultiva după el însuşi deoarece nu este influenţat de fenomenul de oboseală a solului. 100-120 kg/ha K2O şi la 3-4 ani odată 30-40 t gunoi de grajd. Mari de Piemont) pot degera.

Argeş. Tabelul 2. dacă stolonii se plantează în iulie. Îndepărtarea involucrului se face imediat deoarece mai târziu se desprinde greu de fruct. cu gol mare în centru Potenţial productiv mare mijlociu f. Recoltarea fără involucru se face când majoritatea fructelor au căzut pe sol de unde se adună manual sau mecanizat.6-1.24-0. Soiuri.000 tone din care circa 40% în judeţul Satu Mare. aromă Regina 6-8 (decada a 2-a) de fragi mai Gorella 10-19 conic. CĂPŞUNUL . Cu ocazia condiţionării conţinutul în apă al alu-nelor trebuie redus la 5-6%. cu gât.10.4-0. Cehia 45.10. Compoziţie chimică. 2002) Soiul Greutatea Fructul Coacerea (originea) medie (g) mai conic-alungit. marmelade. America de Sud 38. Căpşunile se consumă în stare proaspătă.000 tone şi Slovacia 35. După recoltare alunele se expun 2-3 zile la soare.28 mg%). Vâlcea.000 tone din care în Europa 268. restul în Dolj. potrivit de aromat (decada a 3-a) iunie conic alungit.10.6% acizi organici. în formă de creastă. roşu. 0. Maramureş. în straturi de cel mult 30 cm cu lopătarea zilnică în primele 2-3 săptămâni. intens 10-12 Sengana (prima decadă) aromat mai conic. 2. roşu închis. Gorj. subfam.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE tineri şi la cei situaţi pe pante şi pe teren înierbat. aromă de Müncheberge 7-12 (prima decadă) fragi de pădure r mai conic-alungit. mare f. După datele FAO 2002. Rosaceae. 0.Fragaria grandiflora Ehrh. Rosoideae Importanţă.74% săruri minerale (P. mare mijlociu 79 .000 tone. roşu. SUA 38. aromă slabă Senga iunie scurt-conic. mare mare f. 15% în jud. roşu închis. producând fructe încă din primul an de la plantare. potrivit 10-12 Red Gauntlet (sfârşitul lunii) de aromat Creastă de iunie lăţit. Ca etc.000 tone.000 tone. gemuri. jeleuri). Iugoslavia 40. producţia mondială de căpşuni a fost de 326. Căpşunile conţin 0.000 tone. Soiurile de căpşun recomandate pentru producţie sunt prezentate în tabelul 11. Fe. roşu. Pocahontas 11-16 (prima decadă) lucios. 41-87 mg% vitamina C.).7% substanţe proteice şi vitamine (în special vitamina C 33-98. siropuri.000 tone. apoi se depozitează în încăperi aerisite. America de nord 56. roşu 15-28 cocoş (a 2-a decadă) cărămiziu.000 tone. Fam. congelate sau prelucrate (dulceţuri. Astfel condiţionate alunele se pot păstra un an în camere aerisite la temperatura de 21ºC şi umiditatea relativă de 65% sau timp de 2-3 ani la 2-4ºC şi umiditate relativă de 65%. potrivit de intens 11-14 Talisman (decada a 3-a) aromat mai scurt-conic. Căpşunul se numără printre speciile pomicole de mare interes economic datorită timpurietăţii şi calităţii fructelor (ajung la maturi-tate în mai-iunie). roşu.000 tone. Soiurile de căpşun (Catalogul Oficial. Căpşunul este o specie foarte precoce. Neajunsurile acestei culturi sunt consumul ridicat de forţă de muncă necesar la recoltare şi perisabilitatea fructelor. mare f. Producţia anuală a României este de peste 30. cu gât roşu-închis. Ţări mari producătoare sunt: Rusia 90.

Fructele se dezvoltă uniform dacă sunt fecundate cât mai multe pistile din cadrul aceleaşi flori. Fructele la căpşun sunt nucule poli-achene dispuse la suprafaţa pulpei şi denumite impropriu seminţe. Soiurile cultivate la noi. Sub -15. Înfloritul la căpşun începe după parcurgerea perioadei de 8-10 zile consecutive cu temperaturi peste 12ºC. legarea fructelor. În anul al IV-lea producţia de căpşuni se reduce cu aproximativ 50% comparativ cu anul precedent. în general au flori hermafrodite. Soiurile care nu emit stoloni se pot înmulţi prin despărţirea tufei sau prin seminţe. Căldurile mari de vară dimi-nuează considerabil recolta de căpşuni. pleavă.. motiv pentru care plantele poartă tot timpul frunze verzi chiar şi iarna sub stratul de zăpadă. Partea comestibilă este de fapt un fruct fals provenit din îngroşarea receptaculului florii. Faţă de umiditate căpşunul manifestă cerinţe destul de mari. Pentru maturarea fruc-telor la soiurile timpurii sunt necesare minim 8 zile consecutive cu temperaturi peste 14-16ºC. ceea ce duce începând din anul al III-lea la scăderea puternică a rezistenţei la se-cetă.92). După 34 ani de viaţă. stolonii emit o rozetă de frunze în partea superioară şi rădăcini în partea inferioară. În caz contrar fructele sunt diforme. Plantele prezintă o tulpină subterană foarte scurtă (rizom) şi mult ramificată care pe partea inferioară formează sistemul radicular. irigarea 80 . Căpşun (Fragaria grandiflora) Frunzele căpşunului se reînnoiesc treptat. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii Temperatura. iar pe partea superioară aparatul foliar. Cerinţele căpşunului faţă de căldură sunt mici. În prezenţa unui strat de zăpadă de 5-10 cm grosime. La fiecare nod. diferenţierea mugurilor de rod. Tulpina ramifică astfel încât rami-ficaţiile tinere apar tot mai aproape de suprafaţa solului. Sistemul radicular al căpşunului rezistă doar până la -8ºC. În culturi neirigate. În zonele cu pre-cipitaţii anuale insuficiente şi neuniform repartizate. Din mu-gurii vegetativi situaţi spre baza ramificaţiilor anuale ale tulpinii se formează stolonii în număr de 7-20 pe o plantă. Vigoarea rozetelor descreşte de la bază spre vârful stolonului. rezistenţa căpşunului este limitată şi dependentă de prezenţa stratului de zăpadă.. bine repartizate în perioada de vegetaţie.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Particularităţi biologice (fig. gunoi de grajd păios. căpşunul asigură producţii economice în zone cu precipitaţii de 600-700 mm. căpşunul rezistă până la -25ºC. 92.-18ºC fără stratul de zăpadă pot degera uneori până la jumătate din plante în întregime. Căpşunul este o plantă semier-boasă cu creştere sub formă de tufă scundă. Fig. Inflorescenţele căpşunului sunt cime pauciforme. Pentru prevenirea efec-telor negative ale gerurilor din timpul iernii se practică mulcirea cu paie. Faţă de ger. pe de o parte (din zonele umede) iar pe de altă parte datorită specificului său morfobiologic (sistem radicular superficial. datorită originii sale. plantele intră într-un dezechilibru între partea subte-rană şi cea aeriană cu consecinţe negative asupra plantei. de aceea cultura reuşeşte în zone mai nordice. Umiditatea. Numărul cel mai mare de stoloni îl formează plantele de 2-3 ani. Nu numai tulpina se ridică la suprafaţa solului ci şi sistemul radicular. Momentele critice pentru apă la căpşun sunt: creşterea şi înrădăcinarea stolonilor. frunze. motiv pentru care nu se justifică menţinerea unei plantaţii de căp-şun pe o perioadă mai mare de 3 ani. Pragul biologic pentru pornirea în vegetaţie este de 5ºC. frunziş foarte bogat). ceea ce duce la scăderea rezistenţei la secetă pe măsura înaintării în vârstă.

băuturi tonice. În privinţa luminii zilei se poate spune că cerinţele sunt diferite în funcţie de grupa soiurilor: de zi lungă. Ca tipuri de sol. Fertilizarea presupune încorporarea în sol a cca. dulceaţă. vârfuri de lăstari şi fructe se prepară ceaiuri folosite în tratarea inflamaţiilor gingiilor. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii Căpşunul poate fi cultivat în câmp în cultură protejată şi în cultură forţată. permeabile. Fructele de căpşun sunt foarte perisabile de aceea recoltarea. Solul. replantându-se rozetele aflate prea adânc sau prea la suprafaţă. După plantare imediat se udă. peltele. 40 t gunoi de grajd bine descompus la ha. 200-250 kg sulfat de pota-siu (căpşunul fiind sensibil la cloruri). băuturi alcoolice. Pentru înfiinţarea de culturi de căpşun se folosesc terenuri plane. 300-400 kg superfosfat. Canti-tatea de fructe ce poate fi recoltată zilnic de un muncitor este de 30-40 kg. iar după 2-3 zile se verifică plantarea. gurii şi gâtului. Cultura în câmp poate fi anuală sau multianuală. gastroenteritelor. Terenul destinat plantaţiilor de căpşun se tratează contra viermilor sârmă. amenajate pentru irigarea pe brazde prin modelarea în biloane. creşterii şi coacerii fructelor. colitelor şi bolilor organelor digestive. umiditatea în sol trebuie menţinută la 75-80% din capacitatea de câmp pentru apă. Faţă de lumină. Rosoideae Importanţă. Fructele destinate consumului în stare proaspătă se culeg cu caliciu şi o porţiune de peduncul iar cele pentru industrializare fără caliciu. Ambele specii se caracterizează prin precocitate.11. Rubus caesius L. Fructele se recoltează direct în lădiţe sau în coşuleţe din plastic de 0. Plantarea se va face vara (iunie-iulie) utilizând stoloni refrigeraţi. Din frunze. 2. căpşunul reuşeşte pe aluviuni. suportă chiar semiumbra. Majoritatea soiurilor din cultură sunt de zi lungă. larvelor cărăbuşului de mai şi nematozilor cu produse specifice. Fam. podzoluri. căpşunul este relativ puţin pretenţios. produse de cofetărie. Zmeura şi murele se consumă în stare proaspătă şi prelucrată sub formă de sirop. în condiţii de fertilizare organo-minerală şi irigare. Fructele de zmeur şi de mur sunt foarte mult apreciate de consumatori datorită calităţii şi compoziţiei chimice complexe a aces-tora. fertile. subfam. Recoltarea fructelor de căpşun se face în 5-6 reprize la intervale de 2-3 zile. 81 . Căpşunul poate fi cultivat şi pe nisipuri. soluri brun-roşcate de pădure.. cernoziomuri. ZMEURUL şi MURUL . Lumina. gem. Producţiile de fructe obţinute 15-25 t/ha. productivitate şi plasticitate ecologică. Rosaceae. În perioada înfloritului. compot.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE este o verigă tehnologică obligatorie.5-1 kg şi aşezate în lădiţe. sortarea şi ambalarea se fac concomitent. se apreciază că soiurile de căpşun preferă soluri cu textură mijlocie şi uşoare. Pregătirea stolonilor constă în mocirlirea sistemului radicular fără ca acesta să fie scurtat. suc. Manifestarea deplină a potenţialului productiv are loc în condiţii normale de lumină. Plantarea se va face astfel încât mugurele central al rozetei să se afle la nivelul solului. Cu privire la pretenţiile faţă de sol. de zi scurtă sau indiferente faţă de durata zilei.Rubus ideaus L.

Zmeurul şi murul dau recolte sigure deoarece nu suferă din cauza îngheţurilor târzii de primăvară. Compoziţie chimică.11.11. Neajunsurile celor două specii sunt: perisabilitatea ridicată a fructelor şi consumul ridicat de forţă de muncă necesară pentru recoltarea fructelor. Soiuri cultivate. creşte spontan din zona deluroasă până în etajul alpin.8 g%. vestul Asiei şi partea de est a Americii de Nord.3 g%.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Având capacitate mare de drajonare. vitaminele D şi P. Pe rădăcinile tinere şi pe rizom se formează în fiecare an numeroşi muguri adventivi. provitamina A. vitamina C 19. 268 mii tone. pectine 0. colorante. Zmeurul îşi are originea în Europa. Principalele soiuri de zmeur şi mur cultivate în România sunt prezentate în tabelul 2. Fructele de zmeur conţin zaharuri 4. Bulgaria etc. sferică Thornfree (SUA) neagră lucioasă alungită sau conică Particularităţi biologice Sistemul radicular. Iugoslavia. Atât zmeurul cât şi murul sunt semiarbuşti cu partea subterană formată dintr-un rizom din care pornesc rădăcini adventive fibroase. Ungaria.6 g%. vitamina B.75 mg%).61-40. Producţia mondială de zmeură şi mure în anul 1998 a fost de 326 mii tone din care în Europa. din care iau naştere drajoni. substanţe tanante.0%) sunt mai acide şi au un conţinut mai ridicat de vitamina C (28.5-6. Germania.36 mg%. Tabelul 2.5-10. Principalele soiuri de zmeur şi mur cultivate în România Soiul Cayuga Malling Exploit De Prusia Englezesc Malborungh Rubin De septembrie Taylor Romy Llyod George Golden Queen Forma fructului şi mărimea lui Culoarea fructului Epoca recoltării (lună/decadă) VI/3 VI/3 VII/1 VII/1 VII/1-2 VII/1-2 VII/1-2 VII/1-2 VII/1 VII/2 VII/3 VII/1 VII/1 VIII/2-3 VIII/2-3 ZMEUR sferică 15-20 mm roşu închis conică 15-20 mm roşie conică 15-20 mm roşie conică 15-20 mm roşie sferică 15-20 mm roşie conică 15-20 mm roşie sferică 15-20 mm roşie conică 10-15 mm roşu intens conică trunchiată roşu-violaceu conică alungită roşie-închisă conică trunchiată galben portocalie aurie MUR Thornless evergreen sferică sau conică neagră conică sau aproape Loganberry roşie spre purpurie cilindrică Smoothstem (SUA) sferic alungită neagră sferică. Drajonii în vârstă de un an se pot separa de planta mamă în vederea înmulţirii lor deoarece îşi formează rădăcini proprii. Fructele de mur conţin mai puţin zahăr (3. acizi organici 1. zmeurul se poate folosi pentru consolidarea şi combaterea eroziunii solului. Principalele ţări producătoare din Europa sunt: Polonia. iar murul pentru fixarea solu-rilor nisipoase.45-2. săruri minerale.2-2. Marea masă 82 .

reuşind şi pe soluri mai sărace. situaţie în care calităţile fructelor lasă de dorit. în al 2-lea rodeşte şi se usucă în mod natural. Se administrează 40-50 t/ha gunoi de grajd. Insuficienţa luminii are influenţă negativă asupra plantei deoarece lemnul nu se coace suficient. partea aeriană este formată din mai multe tul-pini. reuşind în zonele cu 550-600 mm anual (mai ales murul de câmp). În condiţii de iluminare bună se obţin fructe de calitate. în al 2-lea an de viaţă. Maturarea fruc-telor are loc în iulie-august. 1977).MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE a rădăcinilor la zmeur este răspândită în sol între 10-50 cm adâncime. Zmeurul şi murul dau rezultate bune pe soluri bogate în humus. Fiecare tulpină în primul an creşte. 83 . Fiecare drupeolă din fruct conţine câte o sămânţă. La soiu-rile neremontante de zmeur. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. Zmeurul şi murul au cerinţe destul de ridicate faţă de lu-mină. bine aerate. Zmeurul creşte şi fructifică bine dacă temperatura medie a perioadei de vegetaţie este în jurul valorii de 17°C. în zone deluroase şi muntoase. plantele diferenţiază muguri de rod pe toată lungimea tulpinii. maturarea lemnului este bună iar rezistenţa la ger mare. Murul este mai puţin pretenţios faţă de sol. Cerinţele murului faţă de lumină sunt şi mai ridicate decât ale zmeurului. multiple. 400 kg super-fosfat şi 300 kg sare potasică. Umiditatea. Murul suportă mai greu temperaturile scăzute. iar la mur se desprinde împreună cu fructul. Murul înfloreşte în acelaşi timp cu zmeurul (mai) sau chiar mai târziu. Limita de rezistenţă la ger este pentru drajoni -15°C. O parte din muguri pier la -12°C iar la -15°C pierderile sunt totale. datorită sistemului radicular profund este mai puţin pretenţios faţă de umi-ditate. în zonele de câmpie. tulpinile sunt lungi de 7-8 m sau târâtoare la unele soiuri purtătoare de ghimpi. Faţă de umiditate cerinţele zmeurului sunt mari. Murul. Nu se admite inter-calarea acestuia în livezile tinere de pomi deoarece drajonând puternic inva-dează terenul împiedicând efectuarea lucrărilor de întreţinere. numite polidrupe. În primăvara urmă-toare din mugurii micşti cresc lăstari pe care apar inflorescenţele. Lumina. ele fiind satisfăcute acolo unde se înregistrează 600-800 mm precipitaţii anuale. Zmeurul suportă şi semiumbra. Florile sunt hermafrodite la ambele specii cu cime la zmeur şi co-rimbe la mur. zmeurul fiind o specie rapace. nordice şi nord-estice. concură puternic pomii pentru apă şi hrană (MIHĂESCU. sud-vestice. O mică parte din rădăcini pătrund până la 100 cm adâncime. cu capacitate bună de reţinere a apei. Fructele sunt apocarpice. La zmeur. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Zmeurul trebuie cultivat numai în plantaţii pure. suferind de ger. aplicat fazial (toamna după căderea frunzelor. sud-estice. Cel mai recomandat sistem de lucrare a solului în plantaţiile de zmeur este ogorul negru. Seceta şi stagnarea prelungită a apei sunt dăunătoare pentru ambele specii. Zmeurul şi murul nu suportă temperaturile foarte scă-zute din timpul iernii şi nici cele foarte ridicate din iulie-august. acest lucru fiind evidenţiat de faptul că în flora spontană ele ocupă luminişurile şi liziera pădurilor. În afară de aceasta. Pe tulpinile anuale se găsesc mugurii vegeta-tivi spre bază şi micşti spre mijlocul şi vârful tulpinii. Tulpina. Din această cauză zmeurul trebuie cultivat pe terenuri cu expoziţii favorabile. o tulpină rodeşte o singură dată. Solul. Polidrupele sunt formate din drupeole aşezate în jurul unui receptacul conic care la maturitate se detaşează de fruct la zmeur. iar pentru lemnul bine copt -20°C. Majoritatea soiurilor de zmeur şi mur sunt autofertile. Soiurile cu fructe galbene sunt mai sen-sibile la ger faţă de cele cu fructe roşii. respectiv 200 kg azotat de amoniu. sudice. La mur.

De regulă. vinuri tonice. (RADU.2 –3. direct în ambalajul de transport de capacitate 200-400 g. dar la solicitarea beneficiarului se poate recolta cu peduncul. compoturi. lichioruri. Fructele se consumă puţin în stare proaspătă. azotul se aplică în 2 reprize: primăvara devreme şi în timpul înfloritului. afecţiuni gastro-intes-tinale şi hepatobiliare. Fructele destinate consumului în stare proaspătă se recoltează manual. vitamina C (150 mg%). fructificarea cea mai bună fiind până la 12-15 ani. în urma ultimului recensământ s-au evidenţiat 1388 ha în cultură pură şi 571 ha în cultură intercalată de coacăz negru şi roşu. Pirinei). Ribes rubrum L. Ţările mari producătoare din Europa sunt: Polonia. B2.6 g% acizi organici. (coacăz negru). B6. citat de MITRE. La mur. siropuri.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE înainte de înflorit şi înainte de matu-rarea fructelor). Compoziţie chimică. dulceţuri. Saxifragaceae. În prezent producţia mondială de coacăze este în medie de 500 mii tone anual. producţii de 5 t/ha obţinându-se în anul 10-12 de la plantare. 0. vitaminele B1. săruri minerale. Astfel. 84 . vârfuri de lăstari şi fructe se prepară medicamente şi ceaiuri calmante recomandate în afecţiuni ale inimii. Recoltarea fructelor. (coacăz roşu) Fam. subfam. Coacăzul este o specie care creşte spontan în climat umed şi răcoros al zonelor de munte din Europa (Alpi. 1. 0. Ribesoideaea Importanţă. În zonele cu precipitaţii insuficiente se recomandă 4-6 udări. Zmeurul începe să fructifice din anul 2 de la plantare (1-2 t/ha). fructele conţin: 7-10 g% zaharuri. marmelade. caz în care se păstrează mai bine şi se transportă mai uşor. 2002). Prerăcirea se face la 5-8°C.12. COACĂZUL . în 6-10 reprize. (date FAO). PP etc. În România. Asia şi America de Nord. iar depozitarea la 0°C şi 90% umiditate relativă a aerului.9 g% substanţe proteice. Maturarea fructelor se eşalonează pe o perioadă lungă de timp (20-40 zile în funcţie de soi). de aceea şi recoltarea se va face eşalonat. dar sunt foarte apreciate prelucrate sub formă de produse cum sunt: sucuri.4-1. Slovacia. zmeura se recoltează fără peduncul. Cocăzul se cultivă pentru fructele sale foarte valoroase din punct de vedere alimentar şi terapeutic. Carpaţi. Recoltarea se face dimineaţa pe răcoare pentru fructele destinate con-sumului în stare proaspătă şi pe tot parcursul zilei pentru fructele ce vor fi industrializate. Germania. 1985. Din frunze.Ribes nigrum L.12.1 g% substanţe pectice. Murul produce în medie 5-12 t/ha. Recoltarea meca-nizată se face cu maşini speciale care acţionează prin vibrare (500-1000 de vibraţii/minut) scuturând fructele. 2. Odată cu recol-tarea fructelor se execută şi sortarea lor. Principalele soiuri de coacăz recomandate în cultură sunt prezentate în tabelul 2. Austria etc. Cehia. La zmeur şi mur se face tăieri de formare şi de rodire.

95).0-1. Mărimea bacelor descreşte de la bază spre vârful ciorchinelor. În timpul iernii rezistă până la -30. 6-8 8-11 bace şi industrializare mijlociu. Soiuri cu fructe roşii mijlociu consum proaspăt Mărgăritar VI/1. Spre deosebire de coacăzul negru.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Tabelul 2. Coacăzul creşte şi fructifică în zonele cu temperatura media anuală de 7. Tulpinile trăiesc 10-20 ani dar durata de viaţă rentabilă este doar de 4-5 ani la coacăzul roşu şi de 3-4 ani la coacăzul negru. compact consum proaspăt Record VI/1. Primăvara. 85 . Principalele soiuri de coacăz negru şi roşu Fructul: Epoca recoltării Soiul şi producţia Aspectul Destinaţia (lună/decadă) ciorchinelui 1. grupaţi consum proaspăt Costwald cross VI/2. cu sistem radicular superficial şi bine ramificat. Soiurile cu fructe roşii se com-portă mai bine atât la temperaturi scă-zute cât şi la temperaturi ridicate. Coacăzul este o spe-cie iubitoare de umiditate. după care intensitatea creşterii se reduce treptat. 15-16 şi industrializare Particularităţi biologice (fig. albă sau roşie. 6-10 7-14 bace şi industrializare mijlociu consum proaspăt Bogatîr VI/2.. aceasta datorită unui sistem radicular mai bine dezvoltat. 10-12 9-16 bace şi industrializare mijlociu. frunzele rămân mici. 8-10 6-10 bace şi industrializare mijlociu consum proaspăt Tinger VI/2.5ºC şi temperatura medie a perioadei de vegetaţie de 17-18ºC. compact Roşu timpuriu industrializare VI/1. 8-10 8-10 bace şi industrializare 2. Tulpinile cresc viguros în primii ani după plan-tare. lax cu consum proaspăt Negre mari VI/2.5-8. respectiv cu 5-10 flori la coacăzul negru. Inflorescenţa este un racem cu 5-22 flori la coacă-zul roşu. Umiditatea.12. se îngălbe-nesc şi plantele se usucă. 14-16 consum proaspăt Red Lake lung cu 15-20 bace VI/2-3.5 m. Nu suportă temperaturi de 30ºC. porneşte în vegetaţie când temperatura medie zilnică trece de 6ºC şi înfloreşte la peste 12ºC. 6-10 7-21 bace şi industrializare mijlocii consum proaspăt Mendip cross VI/2-3. Fructul este o bacă neagră. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura.. Soiuri cu fructe negre mijlociu. Coacăzul este la fel de sensibil şi la excesul de apă caz în care plantele se opresc complet din vegeta-ţie. 10-12 10-12 bace Janker van Tets lung şi rar cu 6 bace industrializare VI/1. motiv pentru care cultura nu s-a extins în sud. 5-6 cu 7-8 bace şi industrializare scurţi. Coacăzul este un arbust cu 15-25 tulpini de diferite mărimi (4-7 ani) înalte de 1. coacăzul roşu şi alb manifestă pretenţii mai reduse faţă de umiditate.-32ºC. motiv pentru care se cultivă în zone cu precipitaţii medii anuale ce depăşesc 750 mm şi sunt cât mai uniform repartizate în timpul anului.

0 m/1.3020. B2.0 m şi se prezintă sub formă de tufă având mai multe tulpini ce cresc din zona coletului. datorită conţinutului lor în substanţe tanante. Germania. Fe. Solul. Austria. Michigan. unde ocupă peste 10. brumat.96). bogate în humus şi un drenaj satisfăcător. Canada. Polonia. iar din anul IV poate produce 7-8 t/ha la coacăzul negru şi 10-15 t/ha la coacăzul roşu. Fructele uscate se folosesc pentru ceaiuri. adânci. frunzele sunt utilizate în industria medicamentelor. Particularităţi biologice (fig. arbutoză. dezinfectează căile biliare fiind folosite în tratarea bolilor gastrice. siropuri. pe timp răcoros în ambalaje de 5-6 kg sau 0. Ca. În cultură afinul are înălţimi de 0. A. jeleuri. Ericaceae Importanţă. AFINUL . Fructifică timp de 15-20 ani.5-1 kg în funcţie de condiţiile de transport. B1. săruri minerale de K. afinată.0-1.. Recoltarea se face manual cu rahis.1% zahăr. vaccinină. se nivelează.13.12% subs-tanţe proteice. 7. care au efect similar cu insulina. se discuieşte. Afinele pot fi folosite pentru consum în stare proas-pătă sau congelate precum şi la industrializare pentru sucuri.440% substanţe pec-tice. se par-celează şi se pichetează la distanţe de 2.95 g. Italia şi Franţa.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Lumina. PP.000 ha în Florida. 0. Fam. vitamina C. 11. În ţara noastră este răspândit în flora spon-tană dar se găseşte şi în cultură. Compoziţie chimică. de asemenea. revenind la hectar 3000-3300 plante. Pe plan mondial ţările mari cultiva-toare de afin sunt: SUA.5-5 t/ha în anul III. P. La coacăz se aplică tăieri de formare şi de fructificare. Producţia de fructe este 2-3 kg/tufă. 1000 kg/ha superfosfat şi 500 kg/ha sare potasică. Afinul ocupă suprafeţe întinse în Asia. Coacăzul este o plantă cu pretenţii moderate faţă de lumină suportând semiumbra. Europa. Afinele conţin: 83. 600 kg/ha superfosfat. 0. argilo-lutoasă. Fructele ajung la maturitate după 2-3 luni de la înflorire. Lăstarii. Indiana. Terenul se desfundă la 40-60 cm. Carolina de Sud.350-0. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Fertilizarea de bază presupune administrarea a cca. lichioruri etc.474% substanţe tanoide. 86 . a anemiilor etc. Elveţia. dulceţuri.6% apă.14-15. dă producţii de 2. este originar din America de Nord.65-0. 0.4-3. Solul se întreţine sub formă de ogor negru sau ogor erbicidat. Fructul este o bacă de formă sferică cu diametrul de 10-25 mm. cu textură argilo-nisipoasă. Irigarea se impune în zonele cu precipitaţii sub 600 mm anual cu norme de 300500 m3/ha înainte de înflorit. 80-100 t/ha gunoi de grajd. Mg. dar potenţialul său biologic se manifestă în optim numai în condiţii de iluminare bună. Olanda. în timpul creşterii fructelor şi după recoltare. Înflorirea are loc în luna mai. Florile sunt grupate în raceme de culoare roz deschis sau albă.2 m. hidrochinonă. La nevoie se face dezinfecţia solului cu insecticide şi nematocide. de culoare neagră. Mn. Soiurile cu fructe roşii şi albe au pre-tenţii mai mari decât soiurile cu fructe negre. L.4-88. având greutate de 0.. Coacăzul creşte şi fructifică bine pe soluri fertile. albastră-închis.8-3. S. Cl. 500 kg/ha sare potasică şi an de an 300 kg/ha azotat de amoniu. Recoltarea fructelor se face când bacele de la vârful ciorchinelui au ajuns în faza de pârgă şi se va încheia în 6-7 zile. apoi Anglia. America de Nord.Vaccinium sp. umede. Coacăzul este o specie precoce (intră pe rod în anul II).80-1. Se aplică odată la 3 ani 60 t/ha gunoi de grajd.

bine drenate. Cătina albă are importante însuşiri terapeutice. Temperaturile ridicate în perioada de vegetaţie au influenţă negativă asupra producţiei. ca cea de la Cernavodă. În Germania. Irigarea se recomandă în zonele cu precipitaţii reduse în perioada de creştere a lăstarilor şi a fructelor cu 3-5 săptămâni înainte de recoltarea fructelor şi în perioada diferenţierii mugurilor de rod. afinul se comportă bine în zonele cu precipitaţii medii anuale între 800-1000 mm şi mai ales dacă acestea sunt repartizate uniform pe parcursul perioadei de vegetaţie. diges-tive. uleiul de cătină se foloseşte contra leziunilor provocate de iradiere. Afinul dă rezultate bune în zonele cu temperaturi mo-derate. Afinul fructifică bine pe versanţi cu expoziţie sudică. 11. hipertensiune. Pentru consum în stare proaspătă afinul se recoltează în recipienţi de 0. alimentare şi decorative. Cătina albă este un arbust din flora spontană. Lumina. cataractă. Solul. dar producţii economice se obţin începând cu anul V de la plantare. Rezistă în cursul iernii la temperaturi de -25ºC. Sistemul cel mai apre-ciat este ogorul negru. Preparatul “polivitarom” este un produs industrial obţinut la USAMV Cluj-Napoca. stres intelectual. urinare. deci. Recoltarea fructelor se face la 60-90 zile de la înflorit când au ajuns la maturitate 80% din fructe.5 kg sau în lădiţe de 5-6 kg. Din cătină s-au obţinut primii aditivi furajeri româneşti.Hippophaë rhamnoides L. dar suportă bine şi semiumbra. 300 kg/ha superfosfat şi 200 kg/ha sare potasică. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. P. CĂTINA ALBĂ . Fertilizarea se face anual cu îngrăşăminte chimice pe bază de N. A fost introdusă în cultura pomicolă la Institutul Agronomic din Iaşi. tăierile constau în îndepărtarea tulpini-lor mai bătrâne de 5 ani şi a celor de vigoare slabă. 87 .MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Afinul fructifică încă din anul II de la plantare. 3-6 t/ha. Eleagnaceae Importanţă. După anul V de la plantare. după care se desfundă solul la 50 cm. Fiind o plantă bioprotectoare contra iradiaţiilor se plantează în jurul uzinelor ato-mice.2-4. dermatologice. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Terenul destinat plantaţiilor de afin se fertilizează cu 40-50 t gunoi de grajd. de aceea recol-tarea. 200 kg/ha azotat de amoniu.8. eczeme. Fam. consolidează terenu-rile degradate. Datorită capacităţii extraordinare de drajonare. Afinul se comportă bine pe soluri acide cu pH 4. Recoltarea se poate face şi mecanizat cu ajutorul combinelor spe-ciale pentru recoltat arbuşti. în boli ginecologice.14. Afinul produce cca. Apa. În ceea ce priveşte apa. anemie. zona zoster. Fructele se folosesc în ameliorarea bolilor nervoase. hepatice etc. Afinele sunt fructe perisabile. sortarea şi ambalarea trebuie făcute fără pauză între ele. este o specie de climat umed şi răcoros. K 500-600 kg/ha în raport de 1:2:1 şi 15-20 t/ha îngrăşăminte organice bine fermentate. Prerăcirea se face la 8ºC în spaţii frigorifice. La soiurile cu port erect se îndepărtează tulpinile din centrul tufei iar la soiurile cu tufă răsfirată se înlătură cele ce atârnă sau sunt înclinate. Recoltarea se face în 3-7 reprize la inter-vale de 5-7 zile pe parcursul a 3-7 săptămâni. Folosită în agricultură măreşte rezistenţa la iernat a albinelor.

Înfloreşte foarte timpuriu. 88 . în condiţii favorabile 7-8 m. La tufele intrate pe rod se fac tăieri mai severe în lemn de 3 ani concomitent cu suprimarea ramurilor rupte şi uscate. C.75-1. Astfel. Buhuşene. înalt de 2-3 m.97).0 m de fiecare parte a rândului. carotenoide 219-314%. Rezistă şi preferă locuri bine însorite (unde acumulează maxim de vitamine). Oneştene. luna martie şi este o importantă plantă meliferă. care se menţine ca ogor lucrat. doc. amintind de aroma de ananas.5%. datorită contrastului cromatic între argintiul frunzelor şi portocaliul fructelor. fructele de culoare galbenă con-ţin 405-860 mg% iar cele portocalii 452932 mg%. În condiţii de semiumbră se degarniseşte. Cătina se foloseşte în diferite produse industrializate (suc. Cătina albă este un arbust unise-xuat dioic (2n = 24). Pe terenuri în pantă trebuie să se facă înţelenirea intervalelor dintre rânduri excepţie o fâşie lată de 0. Se adaptează şi la excesul temporar de apă. Mirosul fructelor este plăcut. Fructele sunt bace false. cătina prezintă şi o valoare decorativă. Conţinutul în vitamina A este acelaşi ca şi la morcov (8-9 mg%) iar conţinutul în vitamina C depăşeşte de două ori pe cel al coacăzului negru şi de 10 ori pe cel din fructele citrice. O dată la 3 ani se recomandă 150-200 g/m2 super-fosfat şi 50 g/m2 sare potasică. lanceolate şi argintii pe faţa inferioară. Cătina poate rezista la geruri care nu se întâlnesc în ţara noastră (-50ºC) precum şi la arşiţele cele mai mari din timpul verii. contra pirenului (substanţă extrem de toxică). Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Ca material săditor se folosesc drajoni şi butaşi înrădăcinaţi şi forti-ficaţi în pepinieră timp de 2-3 ani când se poate determina sexul. jeleu. sirop. mici (0. substanţe grase 9. Vrâncene. Plantarea puieţilor se face primăvara devreme pe terenul pregătit din toamnă.50 g). ovoide sau globuloase. Compoziţia chimică a fructelor este complexă. reuşeşte pe cele mai diferite forme de relief fiind indiferentă faţă de soluri (nisipoase. băuturi slab alcoolice). Frunzele sunt lungi. dr. E) care protejează orga-nis-mul uman contra agresiunii diferitelor boli. ele conţinând: zahăr total 8%. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Cătina albă are o mare plasticitate ecologică întâlnindu-se din munţii Vrancei până în Delta Dunării şi chiar pe litoral. care lasă pete de ulei. gipsoase) acolo unde nu reuşeşte nici o altă specie pomicolă. Principalele soiuri de cătină albă cultivate în ţara noastră sunt: Dobrogene. Cătina este bioprotectoare. GRIGORESCU (IMF Iaşi). Prahovene. Delta Dunării. gem. Datorită acestor efecte decorative este folosită şi în aranjamente florale (CIREAŞĂ. 1987). Buzoiene. Particularităţi biologice (fig. De Copou. sărăturoase. În Elveţia a fost creat preparatul farma-ceutic “Hippophan” folosind reţeta prof. cu ramuri divergente brun roşcate închis. Fructele sunt adevărate polivitamine naturale conţinând majoritatea vitami-nelor dar mai ales pe cele bioantioxidante (A.4-4.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Uleiul de cătină datorită serotinei pe care o conţine contribuie la regenerarea ţesuturilor nervoase. argiloase.1-15. acizi organici 1. Raportul dintre sexe trebuie să fie de 5-7 plante femele la 1-2 plante mascule. nectar. tari. Adaptarea la uscăciune este demonstrată de exis-tenţa ghimpilor şi forma îngustă a frunzelor.25%. Conţinutul în vitamina E (140-200 mg%) este de 40 de ori mai mare decât al tuturor speciilor pomi-cole (această vitamină frânează procesul de îmbătrânire a organismului). prezentă în fumul de ţigară. Seminţele sunt mici. Nemţene. brune şi îşi menţin capacitatea de germinare timp de 2-3 ani.26-0. Pulpa este galben-portocalie foarte suculentă. Alături de valoarea alimentară şi terapeutică.

La 7 ani de la plantare produce 10 t/ha iar la rodirea deplină (15-20 ani) poate ajunge la 28 t/ha. foarfece etc.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Recoltarea fructelor se face manual cu ajutorul unor pieptene. 89 . fur-culiţe de metal. Maturarea fructelor începe în luna august. Cătina intră pe rod în anul 3 de la plantare.

La acelaşi soi intensitatea aromei depinde de volumul producţiei de stru-guri. plantaţiile viticole fiind amenajate pe terenurile în pantă. Grupa de soiuri pentru vin cuprinde şi soiuri cu un conţinut ridicat de arome în pieliţă. de la aceea de “muscat” până la arome specifice. soiurile pentru vin deţin o cantitate mai mare de ciorchini.15 octombrie al fiecărui an. · soiuri de struguri pentru vinuri roşii de consum curent. soiurile de struguri pentru vinuri roşii se împart în: slab colorate. extract sec) şi cu însuşiri organoleptice pozitive. poate fi folosit în vinificaţie. Soiurile de struguri pentru vinurile roşii se disting printr-un con-ţinut ridicat de compuşi fenolici (substanţe colorante din pieliţa boabelor). Din această cauză arealul de cultură este destul de mare. pot acumula la maturare până la 240-260 g/litru zaharuri în must. numite soiuri aromate. Maturarea strugurilor de vin se încadrează în intervalul 15 septem-brie . însă numai cele pentru vin permit obţinerea unui produs finit cu o compoziţie chimică armonioasă (între alcool. Soiurile de struguri pentru vin. Ţinând cont de acest aspect. 90 . · soiuri pentru vinuri aromate. Sub aspectul intensităţii coloraţiei. pe nisipuri.1. mijlociu colorate. În general. datorită consistenţei suculente a me-zocarpului. De aceea sunt considerate pentru vin numai acele soiuri care datorită caracteristicilor lor tehnologice sunt folo-site la vinificarea cu mijloace obişnuite şi care generează în mod spontan o fermentaţie alcoolică.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Capitolul 3 VIŢA DE VIE 3. a permis împărţirea soiurilor de strugurilor de vin în următoarele direcţii de producţie: · soiuri de struguri pentru vinuri albe sau roz de consum curent. soluri pietroase sau calcaroase. soiurile de struguri pentru vin se împart în: soiuri de mare producţie şi soiuri de calitate. seminţe şi total tescovină. pe fondul cărora se suprapun soiurile colorate cât şi cele aromate. Sunt în general mai rezistente la secetă şi ger. ceea ce per-mite extinderea culturii în condiţii de neirigare şi în cultură protejată. În ceea ce priveşte caracteristicile uvologice. care au valori cuprinse între 1 şi 10. iar aciditatea totală poate ajunge până la 5-6 g/litru. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VIN Soiurile de struguri pentru vin au cerinţe mici faţă de căldură. aciditate totală. momentul culesului. starea de sănătate a recoltei. La aceste soiuri natura aro-melor este foarte diferită. Existenţa unor soiuri de struguri de mare producţie şi a altora de calitate. apă şi nutriţie. condiţiile anului de cultură. · soiuri de struguri pentru vinuri roşii de calitate superioară. compoziţia mecanică a strugurilor arată că. La soiurile de struguri pentru vin producţia cantitativă şi concen-traţia în zaharuri variază în limite foarte largi de la 6-8 t/ha la 12-16 t/ha şi între 136-272 g/litru zahăr. intens colorate. orice soi aparţinând speciei Vitis vinifera. Soiurile de struguri pentru vin prezintă aptitudini enologice diferite.

a vinurilor spumante. Ardeleancă. . P150. Vinurile obţinute sunt slab alcoolice şi cu aciditate totală ridicată. pe care se suprapun pete mici suberificate şi marcat de un punct pistilar evident (fig. iar în cazul plantaţiilor de pe terenu-rile nisipoase se va face fertilizarea masivă cu N300.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 3.9-4. a vermuturilor. K75 kg/ha s. K150 şi aplicarea irigaţiilor. marcat de un punct pistilar evident. Compoziţia mustului se caracterizează printr-un plus de aciditate totală. Principalele soiuri de struguri pentru vinurile albe de consum curent sunt: Galbenă de Odobeşti (fig. 91 Peste 60% din suprafaţa cultivată cu struguri pentru vinuri albe de consum curent au producţii medii anuale de peste 15 t/ha. Fertilizarea minerală anuală se face cu N100. uşor bronzate pe partea însorită. concentraţia în zahăr este de 170-190 g/litru. a distilatelor învechite. soi răspândit în Ardeal. Conţinutul în zahăr a strugurilor la matu-ritatea deplină este relativ redus depăşind destul de rar 170-180 g/litru. strugurii sunt cilindrici sau cilindro-conici. Are o perioadă lungă de vegetaţie (170-180 zile). soi cu frunze mari. întreagă.2. Bobul este sferic. Iordană. Servesc la cupajarea cu alte vinuri sau ca materie primă pentru vinurile spumante sau distilate învechite. ceea ce permite folosirea vinurilor obţi-nute în diferite cupaje sau ca materie primă pentru distilate. cu marginile frunzei dinţate profund. găseşte condiţii de vegetaţie bune numai în condiţii de deal. rezistă relativ bine la atacul putregaiului cenuşiu.2 H2SO4 g/litru. uşor trilobată. rotunde. Caracteristici tehnologice. Perioada de vegetaţie este mai scurtă ca la Galbenă de Odobeşti. La maturitatea deplină a boabelor con-centraţia în zaharuri este de 160-180 g/litru şi aciditatea totală între 3. strugurii sunt aripaţi. 100).2 t/ha struguri. strugurii sunt cilindro-conici. Zghihară verde bătură). SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ALBE DE CONSUM CURENT Caracteristicile chimice variate ale mustului şi condiţiile climatice diferite de cultură permit folosirea unor soiuri pentru vinuri albe de consum curent şi în alte direcţii de producţie cum sunt: obţinerea sucurilor de stru-guri. cu boabe rare. cu boabe dese. de culoare alb-verzui intens pruinate în alb. de mărime mij-locie. Este un soi românesc obţinut în podgoria Odobeşti.a. de culoare galbenă-verzuie. în podgoriile din Odobeşti şi Panciu. Frunza este mijlocie. cu nervuri de culoare vineţie. soi răspândit în judeţele Sălaj şi Bihor. Plăvaie (fig. Are perioada de vegetaţie lungă (170-180 zile). de culoare verde-gălbui. P150. soi autohton cultivat în Moldova. necesită o singură udare în faza de intrare a strugurilor în pârgă. uşor trilobată. Este un soi de mare producţie care asigură în medie 16. Zghihară de Huşi (Zghihară galbenă. sferice. maturitatea deplină a boabelor este după 1 octombrie. aripaţi. Are frunză mijlocie. Caracteristici tehnologice. cilindro-conici.99). ruginii pe partea însorită. Stru-gurii sunt cilindrici. cu boabe dese.98). puternic pufoasă pe partea inferioară. faţă de umiditate are pretenţii moderate. Caracteristici tehnologice. strugurii au forma rămuroasă. uniforme. Caracteristici tehnologice. cu frunza mare. Producţia de struguri este mai mică cu cel puţin 2 t/ha faţă de Galbenă de Odobeşti. boabele dese. verzi-gălbui. Este un soi slab rezistent la ger. În vederea valo-rificării potenţialului de producţie a acestor soiuri amplasarea culturii se va face pe soluri fertile cu 2-3% humus. boabele sunt neuniforme ca mări-me. are frunza mijlocie spre mare. întreagă sau uşor trilobată. de mărime mijlocie şi de culoare galbenă.

Traminer roz. întreagă. verzi-gălbui. uneori fade ca urmare a deficitului de aciditate. Vinurile obţinute din struguri sunt incluse în grupa vinurilor albe de consum curent când provin din plan-taţii amplasate pe terenuri nisipoase şi vinuri albe de calitate superioară când strugurii provin din plantaţii amplasate pe terenuri colinare. intens pruinată. îndesaţi.2 g/litru). Este foarte rezistent la secetă şi unul din cele mai rezistente soiuri la putregaiul cenuşiu. La maturitatea deplină acumulează în must 190-210 g/litru zaharuri. Frunza este mijlocie.3. aciditate totală ridicată (6. producţia de struguri 15 t/ha. cu boabe dese. Roşioară întâlnit în sudul Olteniei. Este un soi rezistent la secetă. Caracteristici tehnologice. ruginii în anii foarte favorabili. Producţia de struguri este cuprinsă între 9 şi 15 t/ha. de la cele cu vigoare slabă (Traminer roz). până la cele viguroase (Fetească albă). strugurii sunt mijlocii. în jur de 3 g/litru. sensibil la mană şi putregaiul cenuşiu. Caracteristici tehnologice. Cultivate în condiţii mai puţin favorabile din punct de vedere helio-termic. uniforme. Petit Sauvignon. de culoare roz închis. desfrunzitul parţial aplicat la maturarea boabelor şi prin recoltatul selec-ţionat. ari-paţi. Vinu-rile obţinute sunt subţiri. aceasta fiind condiţia de bază în obţi-nerea vinurilor superioare.9 g/litru). boabe mici. Supramaturarea este facilitată prin botritizare. Se pretează mai puţin la supramaturare. uneori aripaţi. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ALBE DE CALITATE SUPERIOARĂ Aceste soiuri au aptitudini de creştere diferită. Majarcă albă. Soiurile de struguri pentru vinuri albe de calitate superioară au capacitate diferită de supramaturare. cu axul recurbat. puţin armonice. sferice. Steinschiller roz (fig. se cultivă atât în zona de deal cât şi în cea de nisipuri. Rezistent la putregai. sub-ţire. Concentraţia de zahăr în struguri 180-190 g/litru. 3.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Caracteristici tehnologice. Acumulează la coacerea deplină 180-190 g/litru zaharuri în must. verzui cu pete ruginii.102). subţire. Strugurii sunt cilindro-conici. Aligote Frunza mijlocie. Muscadelle. de mărime mijlocie. uşor pufoasă pe partea inferioară. uni. maturitatea târzie. 5 lobată. Frunza este mare. de culoare verde închis. Soiurile pentru vinuri albe superiore care posedă arome specifice sunt: Chardonay. aciditate totală relativ scăzută (3. Producţia de struguri obţinută nu depăşeşte 10-14 t/ha. cu boabe uşor ovoide. sferice de culoare roz-roşiatică.sau biaripaţi.9 g/litru. strugurii cilindro-conici. se cultivă în Banat. deşi. mijlocii. soi de origine germană. secetă şi ger. Mustul cu tentă de roz. întreagă. Concentraţia în zaharuri este scăzută (170-180 g/litru must). sferice. unele soiuri se comportă ca şi cele de mare producţie. conţinutul în zahăr nedepăşind 220-230 g/litru must. Frunza este mijlocie 5 lobată. Caracteristici tehnologice. Producţia obţinută este de 24 t/ha. de culoare roz. la soiuri cu vigoare mijlocie (Risling italian). Gros Sauvignon. fiind folosite pentru consumul curent sau ca materie primă pentru vinurile spumante sau distilate învechite. 92 . Concentraţia zahărului din must la cules este în medie de 180 g/litru cu aciditatea totală medie de 3. Caracteristici tehnologice. Producţiile obţinute sunt de 16-22 t/ha. cu o aciditate scăzută. uşor pufoasă pe partea inferioară. mici. cilindrici. cu boabe dese. Strugurii sunt cilindrici. Vinurile obţi-nute sunt subţiri.

Se pretează la supramaturare fără pierderi. uniaripaţi. Caracteristici tehnologice. uniaripaţi. sferice. acumulând cca. conţinutul în aciditate totală este de 4-5 g/litru. Producţiile sunt în general mici. cu pete ruginii pe partea inferioară.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Cultivate în areal ce oferă un plus de aciditate sunt folosite la obţi-nerea vinurilor spumante sau a distilatelor învechite. Caracteristici tehnologice. Traminer roz Frunza mică. 67 t/ha. Pinot gris soi de origine franceză. cu stru-gurii de formă cilindrică. iar aciditatea la 4. realizând 230-250 g/litru zahăr şi o aciditate totală cuprinsă între 4. de culoare verde-gălbui. Concentraţia de zahăr în must este de 200-210 g/litru. întâlnit pe suprafeţe întinse în Transilvania. Boabele au mici pete suberificate şu un punct pistilar evident.2 g/litru. Caracteristici tehnologice. boabele sunt sferice. întreagă sau trilobată.5 g/litru. dese. sferice. adesea uniaripaţi. Fetească albă (fig. Producţiile obţinute sunt mici.0-5. Frunza mijlocie. cilindrici. capacitatea de supramaturare este de până la 220-240 g/litru zahăr în must. mici. cu mezofilul gros. producţiile obţinute sunt între 6-10 t/ha. scămos pe partea inferioară. uşor ovoide. trilobate. 3-5 lobată. Caracteristici tehnologice. Frunza mare. verzi-gălbui. Producţia normală la struguri variază între 7. Risling italian Frunze de mărime mijlocie. întregi. adesea deformate.9 şi 15 t/ha. mici. Furmint. La maturitate strugurii acumulează cca. de culoare galben-verzui.5 g/litru. deşi. 93 .104). cu sinusuri superficiale. mici. Producţia de struguri este de 11-16 t/ha. Grasă de Cotnari (fig. sferice. strugurii sunt mici. Neuburger soi de origine germană. Strugurii sunt conici. cu pieliţa subţire. Chardonay (fig. acoperită cu multă pruină. cilindrici. uniaripaţi şi lungi. datorită compactităţii de culoare gri. fin. Caracteristici tehnologice. de culoare galben-verzui. aciditatea totală este ridicată. cu boabe dese. soi autohton. Frunze mijlocii ca mă-rime. La maturitate acumulează 210-220 g/litru zahăr în must.108). Are aptitudine mare la supramaturare. 240-270 g/litru must.0 g/litru. 5 lobată. cu limbul mat. Frunza mijlo-cie spre mare. struguri de mărime mijlocie. uneori uniaripaţi cu boabe dese. La maturitatea deplină acumulează 200-220 g/litru şi o aciditate totală de cca.5-5. cu valori cuprinse între 5-7 t/ha. Mustul este nearomat. de culoare roz. strugurii sunt cilindrici. 5. acoperite cu pruină şi cu punctul pistilar evident. uneori aripaţi. cilindrici sau cilindro-conici.105). de culoare verde închis. trilobată. strugurii mici. strugurii sunt cilindro-conici. Frunza mijlocie. cu boabe rotunde. de culoare verde-gălbui. 4. La maturitatea tehnologică strugurii acu-mulează 200210 g/litru zahăr în must şi un conţinut în aciditate totală de 4-5 g/litru. neted. cu boabe dese. mici. cu boabe dese. Acumulează la maturitate 210-220 g za-hăr/litru must şi un conţinut în aciditate totală de 4. Caracteristici tehnologice. puternic gofrată. 200-210 g/litru must. având pieliţa groasă. sferice. Frunze mijlocii.2-5. cu punct pistilar evident. pieloasă. Caracteristici tehnologice. Producţiile obţinute nu depăşesc 6-8 t/ha. Producţia obţi-nută este de 6-8 t/ha. neomogeni. Concentraţia zahărului din must ajunge la 200-220 g/litru la maturitatea tehnologică. este unul din soiurile care se pretează cel mai bine la supra-maturare. spre punctul pistilar nervurile sunt colorate în roşu pe partea supe-rioară şi cea inferioară. la supra-maturare acumulează zahăr în cantitate de 220-240 g/litru. Stru-gurii sunt mijlocii. 3 lobată. prima ramificare a rahisului fiind o aripioară spe-cifică acestui soi.3 g/litru.

Bobul este mijlociu. şi cu mustul colo-rat în roşu. strugurii sunt mijlocii. intens pruinate. Producţia de soiuri este cuprinsă între 12-14t/ha.5 g/litru. catifelate şi armonice. cu boabele dese. Soi viguros cu o perioadă lungă de vegetaţie. Caracteristici tehnologice. Caracteristici tehnologice. Strugurii sunt mijlocii. frunza este mijlocie. cu boabe mij-locii neomogene. mari. de culoare negru-albăstrui. cilindro-conici. Aramon. g/litru aciditate totală. aciditatea totală este destul de scă-zută. frunză mijlocie întreagă. Caracteristici tehnologice. Alicante Bouschet. Oporto original din Europa centrală.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE cu boabe mai dese sau mai rare. şi o aciditate totală de 3. boabele sunt uşor ovoide. frunze mijlocii. întreagă. auriu pe partea însorită. potenţial productiv foarte ridicat 18-20 t/ha. de mărimi diferite. de culoare roşie violacee-deschis. Producţia totală este între 6 şi 9 t/ha. sferic sau uşor turtit.5 g/litru.5-4g/l. întregi sau trilobate. trilo-bată. 12. uni sau biaripaţi. strugurii sunt mijlocii. Cadarcă soi cultivat în zona de vest a ţării. intens pruinate. ca o caracteristică a acestui soi este cantitatea mare de aciditate totală de peste 7.4. La maturitate acumulează 150-160 g/litru zaharuri în must. cilindro-conici. zaharuri şi o aciditate totală de 4. pigmentaţia antocianică slabă Are perioadă lungă de vegetaţie. sferice. recoltarea se face la maturitatea depli-nă. rămu--roşi. sferice de culoare roşie violacee foarte închisă. strugurii obţinuţi în zonele de deal din soiul Băbească neagră produce vinuri de calitate superioară. în funcţie de condiţiile de cultură. neomogene. fiind un soi tinctorial frunzele prezintă pete tinctoriale încă din timpul verii. cilindrici. tronconici.9 g/litru. strugurii sunt mari. Astfel la maturitatea tehnologică strugurii acumulează între 166 şi 222 g/litru zahăr şi aciditate în boabe de până la 4. În zonele de şes se realizează vinuri de consum curent. frunzele sunt mari. intens colorate. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ROSII DE CONSUM CURENT Băbească neagră este un soi vechi românesc întâlnit în majoritatea podgoriilor specializate în producerea de vinuri roşii. asimetrice. conici. iar producţia de struguri este de 6-8 t/ha. Fiind folosit la corectarea culorii unor vinuri roşii de consum curent pentru a evita diminuarea intensităţii culorii. uşor dis-coidale. cu boabe rare. mijlociu. La maturitate strugurii acumulează între 187-209 g/litru must. Are o maturitate neuniformă.9-6 g/litru. pruinat. mijlocii. 94 . cu pieliţa colorată în verde-gălbui. Producţiile obţinute sunt cuprinse între 11 şi 16 t/ha. Caracteristici tehnologice. cu cinci lobi. colorate în roşu violaceu mai puţin intens Caracteristici tehnologice. având valori cuprinse între 3 şi 3. slab colorate. cu boabe rare. Conţinutul mustului în zaharuri la matu-ritatea deplină este de 170-180 g/litru. Strugurii acumulează la maturitatea de-plină 160170g/l zaharuri în must. cu boabe dese şi omogene. soi vechi original din sudul Franţei. La maturitate strugurii acumulează 220-240 g/litru zahăr în must şi 4-65. colorate negru-violet. Frunzele sunt mijlocii. strugurii sunt mijlocii sau mari. Caracteristici tehnologice. sferice. potenţialul de acumulare a zahărului foarte diferit. intens pruinate.

Datorită pieliţei destul de groasă. Fetească neagră (fig. secetă.116).MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 3. Aciditatea totală este ridicată (4. cu perioada de vegetaţie mijlocie (180190 zile). răspândit mai ales în Banat. şi o cantitate mare de substanţe colorante. neagră-albăstruie şi intens pruinată. trilobată. cu primele două ramificaţii mai mari. La supramaturare realizează 220-240 g/litru zaharuri.6. Vinurile obţinute din soiurile aromate sunt valorificate ca soiuri pure sau în cupaje cu alte vinuri cărora le imprimă aroma şi gustul plăcut de „muscat” sau „tămâioasă”. Producţiile sunt mici 6-8 t/ha. se pretează cel mai uşor la supramaturare (240260 g/litru). dens pruinate. cu valori cuprinse între 6 şi 8 t/ha. uni ori biaripaţi. în-treagă sau uşor trilobată. Caracteristici tehnologice. este considerat un soi dacic datorită vechimii sale foarte mari. conici sau cilindro-conici. cu boabe mijlocii. Acumulează la maturitate în must 180-190 g/litru zahăr. 3. Caracteristici tehnologice. Producţiile obţinute la ha sunt mici. de culoare verde-arămiu. dese. Are frunza mijlocie. supramaturarea boabelor este lentă ajungând la 220-240 g/litru zahăr. În condiţii ecologice mai puţin favorabile soiurile au un potenţial productiv mai ridicat unde se obţin vinuri de con-sum curent. cilindro-conici. Producţia de struguri obţinută la hectar este de 12-14 t/ha. Cabernet Sauvignon originar din Franţa. Caracteristici tehnologice. este considerat un soi galic (Franţa). dese. La maturitatea deplină acumulează în struguri 200-210 g/litru zaharuri şi un conţinut în compuşi fenolici dintre cele mai mari. sau cilindro-conici.7 g/litru). Pieliţa este groasă. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI AROMATE Soiurile pentru vinuri aromate au cerinţe ridicate faţă de factorii ecologici şi tehnologici. Merlot soi originar din Franţa. pigmentaţia antocianică superioară. iar la supramaturare 220-240 g/litru putând ajunge până la 260 g/litru.5. La maturitatea deplină strugurii acumu-lează 200-220 g/litru zaharuri în must. cu valori de până la 6-8 t/ha. Producţia obţinută este slabă. cinci-lobată. Pinot noir (fig. sferice. strugurii sunt lungi. Burgund mare. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ROŞII DE CALITATE SUPERIOARĂ Soiurile de struguri pentru vinuri roşii de calitate superioară conţin o cantitate mare de compuşi fenolici ceea ce asigură obţinerea an de an a unor vinuri normal colorate.115). verdeînchis. sferice uşor ovoidale. 95 . sferice. frunza este mijlocie. de culoare roşie-violacee închisă. Caracteristici tehnologice. Strugurii sunt mijlocii. Strugurii acumulează la maturitatea de-plină 190-200 g/litru zaharuri în must. adesea întreagă. Are o perioadă scurtă de vegetaţie) (minimum 150-160 zile) Caracteristici tehnologice. mici. Cantitatea de zahăr care se acumulează în must este de 210-220 g/litru la maturitatea tehnologică. gofrată. gofrată. cu boabele dese. cu pieliţa colorată în albastru violaceu închis. este soiul din care desprins Fetească albă. Producţiile sunt mijlocii de până la 1012t/ha. cu perişori scurţi pe partea inferioară. Strugurii sunt cilindrici. uniaxiali. Boabele mijlocii. cu nivele de producţie destul de scăzută. Sunt soiuri sensibile la boli. are frunza mare.

MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Tămâioasă românească. O importanţă deosebită prezintă echilibrul armonios zahăr/aciditate ce rezultă din valorile indicelui glucoacidimetric de 2. Muscat Ottonel. cu tendinţă de uni sau biaripare. Chasselas dore. Fetească regală. Transilvania şi Muntenia. Frunza este mijlocie. · suc liofilizat. obţinut din sucul natural de struguri prin evaporare totală sub vid şi la temperatură scăzută.8 t/ha.6-3.0-2. Obţinerea sucurilor de struguri porneşte de la strugurii materie pri-mă cu o concentraţie de zaharuri în must moderată (160-180 g/litru). 3. cu miezul consistent şi gust aromat. Obţinerea vinurilor spumante porneşte de la 96 . sferice. · must de struguri concentrat realizat prin concentrarea sub pre-siune scăzută a mustului proaspăt până la o densitate de cel puţin 1. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI SPUMANTE Vinul spumant este acel vin care conţine bioxid de carbon de natură endogenă rezultat în urma fermentaţiei naturale şi care la 20°C dezvoltă în sticla în care este îmbuteliat o presiune de minim 3 atmosfere. soi întâlnit în majoritatea podgoriilor din Moldova. obţinut din anumite soiuri. · suc de struguri rezultat din mustul suprasulfitat în vederea con-servării şi apoi desulfitat pentru a putea fi consumat. fără a se inter-veni cu corecţii şi tratamente de natură chimică.2 g/litru aciditate totală.8.8. boa-bele sunt mijlocii. de culoare verde-deschisă. Din sortimentul Tămâioasă mai face parte şi soiul Tămâioasă roz care se diferenţiază de Tămâioasă românească prin culoarea roz a boabelor. este un soi de origine greacă. o cantitate redusă de substanţe pectice (sub 500 mg/litru) şi un grad ridicat de fructuo-zitate. Prezintă aptitudini sporite de supramaturare până la concentraţii de 268 g/litru zaharuri în must.24 şi care prin diluare serveşte la prepararea sucului de struguri. Potenţialul de producţie este între 7 şi 12 t/ha. cu pieliţa galben verzuie şi aco-perită cu pruină intens albicioasă Miezul este suculent iar guistul are aromă intensă de Muscat. cu o perioadă scurtă de vegetaţie (160-170 zile). SOIURI PENTRU SUCURI DE STRUGURI Sucul de struguri este un produs nefermentat obţinut după o tehno-logie specifică de producere din mustul unor soiuri care corespund acestui scop. o aci-ditate totală ridicată (56 g/litru) exprimată în acid sulfuric. cu boabe. mijlocii.sau cinci lobată. Producţiile obţinute: 11. uşor discoidale. strugurii sunt mijlocii. Caracteristici tehnologice: la maturitatea deplină mustul conţine 190-210 g/litru zaharuri şi 2. frunze mijlocii către mare. cilindro-conici. se deosebeşte de aceasta prin dimensiunile strugurilor şi a boabelor care sunt mai mici precum şi prin culoarea acestora care este violetă cu nuanţe vineţii. verde deschis. Caracteristici tehnologice. se pretează la supramaturare înregistrând la cules 250-270 g/litru cu aciditatea totală 4-5 g/litru. sferice. 3. multă ceară şi puncte. tri. acoperite la maturitatea boabelor de galben. cinci lobată. Sub denumirea generală de suc de struguri există patru categorii de produse: · suc de struguri natural. Busuioacă de Bohotin face parte din acelaşi grup cu Tămâioasă românească. acumulează în struguri la maturitatea tehnologică 200210 g/litru must.7. Soiurile culti-vate în România şi corespund acestui scop sunt următoarele: Aligote. Riesling italian.

97 . Zghihară de Huşi. Distilatul învechit de calitate superioară se obţine pornind de la vinurile albe seci. Mustoasă de Măderat. puţin extractive (extras redus cca. Se mai folosesc soiurile Fetească albă şi Fetească regală cultivate în climat mai răcoros.5 g/litru H2SO4).10. Soiurile de struguri recomandate pentru obţinerea vermuturilor sunt: Roşioară (pentru vermuturi albe) şi Oporto (pentru vermuturile roşii). cu o concentraţie mică în alcool (8-9% în volum). Băbească gri. 15 g/litru) şi un conţinut redus în aciditate totală (sub 3. Soiurile pentru vin care corespund acestor exigenţe sunt: Iordană şi parţial Băbească neagră. un extras redus având valori moderate (18-20 g/litru) şi un grad ridicat de fructuozitate. o extractivitate redusă (15-18 g/litru) şi o aciditate totală sporită (5-6 g/litru). un grad alcoolic moderat (11. zaharoză şi alcool alimentar (până la tăria alcoolică de 16-18% în volum). SOIURI DE STRUGURI PENTRU DISTILATE ÎNVECHITE Distilatul învechit de tip cognac (vinars) este băutura ce rezultă prin învechirea în butoaie de stejar a distilatului nou şi aducerea acestuia la tăria de comercializare (38-45% alcool în volum) după care se aplică unele tratamente şi practici autorizate. Băbească neagră şi Pinot noir servesc la prepararea vinurilor spumante de culoare roz iar Muscatul Ottonel la obţinerea vinurilor spumante aromate. cum sunt: Fetească regală. 3.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE vinurile seci care au culoare alb-verzui.0% în volum).9. Emilion. St. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VERMUT Vermutul este băutura rezultată din mustul fermentat în care se adaugă extracte din plante aromatizante. 3. o aciditate totală ridicată (5-6 g/litru). Obţinerea unor vermuturi de cali-tate superioară reclamă folosirea ca materie primă vinurile albe sau roşii cu grad alcoolic moderat (10-11% volum). Corespund acestor cerinţe soiurile de mare producţie (peste 15 t/ha) cu creştere viguroasă şi maturarea deplină a boabelor târzie.

23. vol. VALENTINA. 13. APAHIDEAN. Plante medicinale şi aromatice de la A la Z. 22. Cluj-N. 1983. şi colab. 12. Legumicultură specială. 19. 1974. Ed. M. Academiei Bucureşti. Prunul. 21. GH.. Mirton. Zonarea producţiei de cartof. Cultura soiei. Fitotehnie. Ed. Ceres. 2002. BUTNARIU.. Ceres. S. Ed. AL.. Bucureşti. AL. Cercetări referitoare la rezistenţa la iernare a piersi-cului. Bucureşti.. 1975.. Ceres. AL. V. Bucureşti... 28. CIOFU..FAZECAŞ. RUXANDRA şi colab. I. APAHIDEAN. Sfecla pentru zahăr. 98 .. Legumicultură specială.S. 17.. GH. 24. Cultura caisului. Timişoara. de Vest. 1991. Bucureşti. Legumicultură. Tratat de biochimie vegetală. EDP. G. DRĂGICI.VASILICĂ. COSTIN.1996 BOTEZ. CERNEA. 30. şi colab.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. S. Cluj-Napoca. BODEA.BÎRNAURE. Academiei. şi colab.. 25. I. 1977. Tratat de Legumicultură. AcademicPres. BOJOR. 2003. Fitotehnie. Facultate Science Agronomie Gembloux. Ed. BÂLTEANU. Bucureşti. Cluj-Napoca. Ed. 1977.DUDA. Cluj-Napoca. C. Ed. Ceres. Bucureşti. I. I. 29. 1993. 27. Ed. Tratat de biochimie vegetală.. Ed.. Orzul.. FAZECAŞ. FL. BORCEAN. Caisul. Belgia. 1996. Cluj-N. cultivarea şi protecţia plantelor de câmp în Banat. Lucrări practice de Fitotehnie partea I. Risoprint. Ed. Ceres. Cluj-Napoca. 1994. 1993.. MARIA şi colab. în vederea stabilirii genitorilor pentru procesul de ameliorare. 5. Cultura orezului. Bucureşti. 26. şi colab. vol. Bucureşti. FALISSE. 1982. BERINDEI. Ed. 1983. M. Tipo Agronomia.SALONTAI. 3. 20.VASILICĂ. 6.. Bucureşti. BOGDAN. şi colab. 1983. şi colab. Timişoara. Bucureşti.. 2000. BORCEAN. şi colab. O. Didactică şi Pedagogică. I. S. Ceres. V. Agrotehnică diferenţiată.S. Bucureşti. APAHIDEAN.. BADEA. CERNEA. 1997. II.. I. V. Legumicultură specială. şi colab. Fitotehnie. 1992.BORCEANU.. Risoprint. Legumicultură specială. Bucureşti. I.. Ed. C. 7. Ed. Cluj-Napoca. S. 31. Conphys. H. Fito-tehnie. Ed. Teză de doctorat. Ed.. AL. C. DVORNIC. V. 1990. Nectarinele. GH. COCIU. NICULINA BURLOI. 4.MORAR. Fitotehnie. 18. Bucureşti. Fitotehnie. Ed. 10. 2000. COCIU. I. Zonarea. Academiei. Bucureşti. 1975. 1995. 1995. V. Ed. 9. EDP. AL. 1997. Studiul colecţiei de germoplasmă de hamei (Humulus lupulus). Academiei Bucureşti. Ed.. Ed. 1982. BÂLTEANU. Tehnică. DENCESCU. Cours de Phytotechnie. Tipo Agronomia. Ed. Tipo Agronomia.. C. 15. Risoprint. I. CERNEA. 1983. vol. Tehnologii de prelucrare a cerealelor în industria morăritului. COCIU. Ceres. 16.S.. APAHIDEAN. Ed. CERNEA.BÎRNAURE. Recoop. şi colab. Bucureşti. BODEA. A. M. ŞT. şi colab. şi colab. Cluj-Napoca. Institutul Agronomic “Nicolae Bălcescu”. 1992.. Cultura plantelor de câmp. şi colab. 11.. BÂLTEANU. Genesis. ILEANA. Teză de doctorat. 14. Ed. Didactică şi Pedagogică. Ed. 2001.. II. 2. şi colab.. Bucureşti. 1977. 1976. 8. Ed. 1999.SALONTAI.CIOBANU. şi colab.

şi colab. Bucureşti. 1981. Ed. 41. Ed. Bucureşti. 1997. RPTA.. 35. şi colab. Contribuţii la stabilirea factorilor ecologici. MARCA. 2002. 1978. MILLIM. Fitotehnie. S. L. 44.. Tehnologi produselor horticole. Ed. 1978.. MUNTEAN. vol. GIOSAN. SEVASTIŢA MUSTE GÂDEA. Tehnică. EDP. Tipo Agronomia Cluj-Napoca. 34. GH. L. K. Ed. Ed.. ŞTEFANIA. 2003. 1995. Ed. Fitotehnie. INDREA. 40. şi colab. Mic tratat de fitotehnie. Teză de doctorat. EDP. Bucureşti.. vol. Contribuţii la studiul perfecţionării tehnologiei de cultivare a cartofului pentru sămânţă în afara zonelor închise.AXINTE. Ceres. 50.S. Bucureşti. vol. 1995. 1977. EDP. 48. AcademicPres Cluj-Napoca MORAR G.. Bucureşti. Teză de doctorat. 2003... 1979.V. CORNELIA. Ed. M. V. N. AcademicPres. 53. vol. 49.. 2003.. Cultura cartofului. Pomicultura specială. şi colab. EDP. 39.ROMAN.S. Ceres. Cluj-Napoca. L.. Ceres. Ed. I. Bucureşti. GH.S. INDREA. IANB. A. 47. 2001. 51. Legumicultură. SEVASTIŢA. Cluj-N. Ceres. Plante medicinale şi aromatice cultivate în România. 1979. A. 1989.. 37. L. GHERGHI. Ed. PASC. MUNTEAN. şi colab. I şi II. 60. USAMV Cluj-Napoca.BORCEAN. .. Fertilizarea livezilor. Ghid practic pentru cultura legumelor. INDREA. MUSTE. 54. AcademicPres Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. SEVASTIŢA. Risoprint. biologici şi agrotehnici care condiţionează rodirea vişinului. D. 1993. 1994. Ed. şi colab. Dacia ClujNapoca. şi colab. GH. ASAS. Ion Ionescu de la Brad. Păstrarea şi valorificarea fructelor şi legumelor. Cultura legumelor timpurii. Contribuţii privind cultura mărului pe terenurile nisipoase din sud-vestul ţării. Bucureşti. Materii prime vegetale. 45. 42. MUNTEAN. Ed. P. 57. Bucureşti. G. 55.. Pomicultura şi viticultura.. A. Bucureşti. Risoprint. Ed. şi colab. Păstrarea cartofului în macrosilozuri. MUSTE. Tehnologii în agricultura ecologică. 99 . Ed. Agrotehnică. Fiziologie vegetală. Ed. şi colab. 52. Ed. PARNIA. Ceres. GHERGHI.V. în Cercetarea în sprijinul producţiei. şi colab. I.I.S şi colab.S. 1980. M. Teză de doctorat. MUNTEAN.II Ed. Cluj-Napoca. 56. Risoprint. NEGRILĂ.. MORAR. LAZĂR.V.Risoprint.. L.. Ceres Bucureşti. Viticultură generală şi specială. Ed. 2001. 1980. 38. ASAS. Bucureşti. G. OŞLOBEANU. 59.ROMAN. Cercetarea în sprijinul producţiei.S. 1983.. Bucureşti. Materii prime vegetale.. Ed. M. 1995.AXINTE. 62. Cluj-Napoca. 61. I.. şi colab. Academiei. GHENA. GUŞ. Pomicultură generală şi specială. 33. D. 1997.BORCEAN. 1987. Plante medici-nale şi aromatice. Soia. L. Mic tratat de fitotehnie.TONCEA. HERA. Braşov. Curs de Fitotehnie.MATERII PRIME VEGETALE 32. 36. CR. Bucureşti. I. Bucureşti.. 58. MUNTEAN. Universitatea Craiova. şi colab. 1973. 43. L.. Cultura florii soarelui. 2002.. 1999. MIHĂESCU. Ed. Risoprint Cluj-Napoca. Ceres Bucureşti. MUNTEAN. MUNTEAN. D. GH. I. Didactică şi Pedagogică. vol. A. Ed. MUREŞAN.. 1973.S.. Bucureşti. Teză de doctorat. N. 2004.SIN.II. Bucureşti. 1986.. 1990. 46. Tehnologia păstrării perelor în stare proaspătă. MITRE. Menţinerea calităţii legumelor şi fructelor în stare proaspătă. Pomicultură specială.

Ed. SEVASTIŢA MUSTE POP. II.V. 1982. 70. M. AL. AL. V. STAN. Ceres. M. Academiei. 87. Bucureşti. EDP. Academiei. P. POPESCU. 2002. Ed. VOICAN. şi colab. 1975. X X X. I. şi colab. Legumicultură. şi colab. 1993. 68. AL. SALONTAI. Tipo Agronomia Cluj-N. L. Chişinău. AL. Ed. 79. VRÎNCEANU. TODOR. I. AL. simp.N.SAVATTI. Pomicultură generală. 66. 1952-1976 . TIANU. MARIA LATEŞ. Risoprint. şi colab. Bucureşti. 78. SALONTAI. AcademicPres. Ed. Iaşi.Floarea soarelui. ROPAN. 2002.. 75. Ion Ionescu de la Brad. AL. 80. 2000 . M. V. 1997. Ceres.. ClujNapoca. Bucureşti.. Z. 2000. 100 .. Ceres.Floarea soarelui hibridă. Pomicultură generală şi specială. Ed. orzul şi berea. 65. X X X. POPESCU.. 69... X X X. Lucrări ştiinţifice USAMV Cluj-Napoca.PERJU. AL. Hameiul. Bucureşti.MUNTEAN. EDP. Lucr. 82. 64. Grand.. SALONTAI.BÂRSAN. Curs de Fitotehnie. 1999. POPESCU. 2001.. Hameiul.. X X X. Ed. Mic atlas de plante din flora RSR. 67. EDP. M. AL. I. şi colab. 71. 86. POPESCU. Lista oficială a soiurilor şi hibrizilor cultivaţi în România. 1982. Bucureşti. L. I. Ed. SALONTAI. Pomicultură generală şi specială. 1998.. 1988. Bucureşti. 83. Grădina de legume. PATRON. SALONTAI.. Colecţia reviste Hortinform. I-XIII.BÂRNAURE şi colab. Cluj-Napoca. vol. Ceres. Ed. V. 81.V. şi colab. Cercetări privind influenţa unor particularităţi biologice asupra potenţialului productiv al nucului cultivat în masiv.. I. Bucureşti.. Ed. 1974 . 1996.. Ed. E.BUDE. 1983. Ed. T. 1992. VRÎNCEANU. 85. Cultura protejată a legumelor în sere şi solarii. I.Flora României.. 84. şi colab. Societatea Horticultorilor din România. Cultura orzului. AL. vol.. şt.GODEANU. Certificarea şi controlul calităţii seminţelor la plantele de câmp. ICPIAF. Ed. 1985. X X X. Ed. 1984. Bucureşti. Ed. 2004. vol. 74. 72. Bucureşti.LUCA. 1976. Ed. Legumicultură.. 1999-2004. Cluj-N. Anuarul statistic al României. STĂNESCU. 77. Cluj-Napoca.BOBEŞ. Cultura alunelor de pământ. Ceres. Cultura hameiului. Craiova.. M. 2002. Dacia Cluj-Napoca.S. Ceres Bucureşti.. Simpozion omagial “135 ani de învăţământ agronomic clujean”. G.MATERII PRIME VEGETALE 63. Sfecla de zahăr. 76. 73. Universitas. “Pelendava 1950”. X X X. 1968. Bucureşti. Bucureşti.