MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

CUPRINS

Cap.1. SPECII LEGUMICOLE………………………………….. 1.1. Legume solano-fructoase……………………………... 1.1.1. Tomatele……………………………………… 1.1.2. Ardeiul………………………………………... 1.1.3. Pătlăgele vinete……………………………….. 1.2. Legume cucurbitaceae………………………………... 1.2.1. Castraveţi……………………………………... 1.2.2. Dovlecelul comun…………………………….. 1.2.3. Pepenele galben………………………………. 1.2.4. Pepenele verde………………………………... 1.3. Legume rădăcinoase…………………………………... 1.3.1. Morcovul……………………………………... 1.3.2. Pătrunjelul……………………………………. 1.3.3. Ţelina de rădăcină……………………………. 1.3.4. Păstârnacul……………………………………. 1.3.5. Ridichile…………………………………….... 1.4. Legume din grupa verzei……………………………... 1.4.1. Varza albă……………………………………. 1.4.2. Varza roşie……………………………………. 1.4.3. Conopida……………………………………... 1.4.4. Gulia………………………………………….. 1.5. Legume bulbifere……………………………………... 1.5.1. Ceapa…………………………………………. 1.5.2. Usturoiul……………………………………… 1.6. Legume perene şi condimentare……………………… 1.6.1. Reventul………………………………………. 1.6.2 Sparanghelul………………………………….. 1.6.3. Hreanul……………………………………….. 1.6.4. Leuşteanul……………………………………. 1.6.5. Măcrişul………………………………………. 1.6.6. Mărarul……………………………………….. 1.6.7. Rozmarinul…………………………………… 1.6.8. Cimbrul de cultura……………………………. 1.6.9. Asmăţuiul……………………………………..

3 3 3 8 11 13 13 15 16 17 19 19 21 22 23 24 26 26 28 29 30 32 32 34 36 36 37 38 39 40 41 42 43 43

Cap.2. SPECII POMICOLE……………………………………… 45 2. 1. Mărul………………………………………………… 45 2. 2. Părul…………………………………………………. 47
1

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

2. 3. 2. 4. 2. 5. 2. 6. 2. 7. 2. 8. 2. 9. 2.10. 2.11. 2.12. 2.13. 2.14.

Prunul………………………………………………... Caisul………………………………………………... Piersicul……………………………………………… Cireşul……………………………………………….. Vişinul……………………………………………….. Nucul………………………………………………… Alunul……………………………………………….. Căpşunul…………………………………………….. Zmeurul şi murul…………………………………….. Coacăzul……………………………………………... Afinul………………………………………………... Cătina albă……………………………………………

49 55 58 63 67 70 76 79 81 84 86 87

Cap.3. VIŢA DE VIE……………………………………………… 90 3.1. Soiuri de struguri pentru vin……………………... 90 3.2. Soiuri de struguri pentru vinuri albe de consum curent.. 91 Soiuri de struguri pentru vinuri albe de calitate supe3.3. 92 rioară………………………………………………… 3.4. Soiuri de struguri pentru vinuri roşii de consum curent.. 94 Soiuri de struguri pentru vinuri roşii de calitate supe3.5. 95 rioară………………………………………………… 3.6. Soiuri de struguri pentru vinuri aromate…………….. 96 3.7. Soiuri pentru sucuri de struguri……………………… 96 3.8. Soiuri de struguri pentru vinuri spumante…………... 96 3.9. Soiuri de struguri pentru vermut……………….……. 97 3.10. Soiuri de struguri pentru distilate învechite…………. 97 BIBLIOGRAFIE………………………………………………………… 98

2

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

Capitolul

1

SPECII LEGUMICOLE
1.1. LEGUME SOLANO-FRUCTOASE 1.1.1. Tomatele - Solanum lycopersicum L., sin. Lycopersicum esculentum Mill., Fam. Solanaceae Importanţă. Fructele de tomate prezintă importanţă economică şi alimentară nu atât prin conţinutul în elemente energetice cât prin conţinutul ridicat în vitamine, săruri minerale şi acizi organici Utilizate la început numai ca plante ornamentale, tomatele au fost considerate legume în jurul anului 1870 în Franţa şi mult mai târziu în Germania şi Elveţia (MAIER, 1969). Fructul, o bacă, este format din epicarp (pieliţa), mezocarp (pulpa) şi ţesut placentar cu seminţe. Culoarea fructului imatur verde devine la maturitatea de consum după soi roşie, zmeurie, portocalie sau galbenă. Starea de dezvoltare a fructului la încetarea creşterii după care, în general, au loc modificări de pigmentaţie mai este denumită şi maturitate verde. O caracteristică importantă pentru valorificarea tomatelor este capa-citatea lor de a se matura după recoltare (posmaturare), începând cu o anumită stare de dezvoltare. Este o plantă originală din climatul cald Peru şi Mexic, adaptându-se destul de uşor şi la temperaturi mai scăzute, putând fi cultivate în climatul temperat, din luna mai până în octombrie, în câmp. Eşalonarea în timp, alături de suprafeţele mari de cultură, produc-ţiile mereu în creştere prin soiuri noi şi tehnologii perfecţionate reflectă importanţa tomatelor care, comparativ cu alte specii de legume, sunt con-sumate în cele mai mari cantităţi. Însuşirile organoleptice ale fructelor cu gust specific dulce - acrişor, forma şi culoarea atrăgătoare explică marele lor consum, în primul rând în stare proaspătă şi ca adaos la majoritatea preparatelor culinare. Fructele de tomate pot fi conservate sub diferite forme şi anume suc, pastă, fructe întregi coapte, depelate, murături (fructele verzi). Bulio-nul se foloseşte ca adaus la prepararea altor tipuri de conserve. Principala însuşire sub aspectul nutriţional a tomatelor trebuie con-siderată a fi conţinutul în acid ascorbic şi substanţe minerale, aport a cărui importanţă se amplifică ca urmare a cantităţilor mari în care se practică consumul, mai ales în stare proaspătă. Compoziţia chimică. Fructele de tomate conţin 93,5% apă şi 6,5% substanţă uscată. Din totalul de substanţă uscată conţinută 50% o reprezintă zaharurile (3,4%), proteina brută 1,11%, celuloza 0,68%, acizii organici, 0,97%. Tomatele reprezintă un
3

21%. oleic. Amidonul. creşterea în înălţime este con-tinuată de lăstarul aflat la baza frunzei din imediata apropiere a acesteia. se recomandă folosirea acestora în stare proaspătă. decât ţesutul locular. în grupa xantofi-telor predomină luteina. pe când între proteină brută şi zaharuri. Dată fiind importanţa tomatelor pentru aportul de acid ascorbic. precum şi dependenţa lor de multiplii factori. este cuprins între 15-25 mg/100 g p. Sistemul radicular este de tip pivotant la culturile semănate direct în câmp şi fascicular la cele înfiinţate prin răsad. urmat în ordinea descreşterii cantităţii. menţinându-se în poziţie verticală până la apariţia fructelor când datorită greutăţii acestora se lasă pe sol. giberelinele. Repartizarea pigmenţilor carotenoizi în fructe este neuniformă şi legată de factori morfo-anatomici. proteină brută şi acid ascor-bic. Pericarpul conţine cu 20% mai multe zaharuri reducă-toare (glucoză cu 30%). la soiurile cu o coloraţie normală denumite şi standard polie-nele sunt alcătuite în cea mai mare proporţie din licopen. Zaharurile sunt alcătuite predominant din glucoză şi fructoză. Ca o concluzie în ce priveşte compoziţia chimică a fructelor s-au desprins nişte corelaţii pozitive între conţinutul substanţei uscate în proteină brută şi cenuşă. Conţinutul în acid ascorbic. putând fi acoperit de consumul a 2-3 fructe de circa 100 g.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE ţesut de rezervă de tip glucidic. astfel. acid malic şi citric. leucină. stearic. Soiurile care aparţin varietăţilor cu creştere determinată au înălţimea de 30-100 cm. Repartizarea acizilor în fruct nu este uniformă.01. după apariţia unei inflorescenţe în vârful tulpinii. corelaţiile sunt negative (BODEA.15%. diferă în funcţie de soi. Din grupa oxidoreductazelor cea mai studiată a fost pero-xidaza. citochininele. Enzimele. Uleiurile eterice sunt cele care imprimă aroma specifică. soi. Vitaminele. Lipidele însumează 0. proteină brută şi acizi liberi. fructele ferme conţin în can-titate mai ridicată. palmitic şi miristic. principalii pigmenţi ai fructelor coapte. tirozină. valină. repartizate neuniform în interiorul fructelor. modificând textura fructelor la maturare. pigmentul princi-pal. în cantitate maximă de 1% în fructele necoapte. se reduce după coacere la mai puţin de 0. fată de cele moi. Tulpina este erectă de înălţimi diferite în funcţie de varietate. În compoziţia pereţilor celulari intră următoarele poliglucide: celuloză. la acesta contribuind în special: cis-3-hexen-1. Tomatele sunt plante anuale în condiţii de climat temperat iar în climatul tropical sunt plante perene. n-hexenal. Particularităţi biologice. Tulpina are o creştere simpodială. Acizii graşi constituie 75% din lipidele totale şi sunt reprezentaţi de acizii linoleic. Fitohormonii principali prezenţi in fructele de tomate sunt auxinele. lizină. 2-izobutil-tiazol.p. Acizii organici neazotaţi sunt reprezentaţi prin acidul citric şi malic. puternic influenţată de soi. proteină brută şi carotenoide totale. Cantitatea cea mai mare a totalului acizilor şi a acidului citric se găseşte în spaţiul locular din jurul seminţelor. în pericarpul interior (25-38%) iar cel mai puţin în ţesutul locular (17-24%). etc. vitamină predominantă. aspartic. în lipsa unui sistem de susţinere. dat fiind faptul că. Pe tulpină. serină. 1984). Carotenoidele. perioada şi modul de cultură. Astfel cantitatea cea mai mare de pigmenţi se găsesc în pericarpul exterior (42-54%). la baza 4 . Protidele se găsesc în cantităţi reduse. hemiceluloze şi pectine. dintre aminoacizii predomină: acidul glutamic. Necesarul zilnic de vitamina C este de 50mg. de β-caroten. gluconaza cu rol asupra glucanilor. la varietăţile cu creştere nederminată înălţimea acesteia poate să ajungă la 2-3 m.

Se remarcă la cele mai multe soiuri corelaţia negativă între nivelul ridicat al conţinutului în substanţa uscată. c) Hibrizi pentru cultura în solarii: .cu folosire mixtă: Mariana.ciclul scurt: Export II. Cluj-80 F1. Misouri. 1984). Fakel. Florile sunt grupate în inflores-cenţă de tip cimă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE frunzelor se formează lăstarii care au capacitate mare de fructificare dar care la soiurile cu creştere nedeterminată prin lucrarea de copilit din timpul creşterii lăstarilor se asigură formarea de fructe mari pe tulpina principală Frunzele sunt imparipenat sectate. Resyset. Vitamina. Vidra 533.pentru industrializare: Dacia. Obiectivele biochimice ale ameliorării constau în mărirea conţinu-tului în substanţă uscată. Seminţele sunt oval-rotunjite. Apollo. Nematride. Matador Factorii biologici care influenţează calitatea fructelor Soiul sau hibridul este factorul genetic care asigură stabilitatea carac-terelor ereditare a materialului folosit pentru înmulţire. Pavio. aciditate. conţinutul în acid ascorbic şi carotenoide. pigmenţi. Vemone. Soiurile de tomate răspândite în cultură se clasifică în funcţie de perioada de vegetaţie. Berdy. 5 . Nemarom. . sau acid ascorbic şi greutatea fructelor. Savon. VF. Elena. În secţiune fructul prezintă un număr diferit de lojii seminale în care sunt dispuse seminţele. Işalniţa 50 F1. b) Soiuri şi hibrizi semitimpurii: Ø cu creştere determinată: . . cu foliole de mărimi diferite. mărime şi culoare în funcţie de soi. . Splendid. Primadon F1. În urma studiilor întreprinse la noi în ţara pe 9 soiuri (BODEA. au petale galbene. Ferma. Işalniţa 50.pentru industrializare: Monor. Cu cât numărul lojilor este mai mare cu atât fructele sunt mai cărnoase şi mai bune pentru consumul în stare proaspătă. specia Solanum lycopersicum. Argeş 428. Polenizarea este autogamă. turtite. Ø cu creştere determinată: .cu folosire mixtă: Precoce de Someşeni. Ioana. Unirea.cu folosire mixtă: Ace Royal. zaharuri. Falcato.ciclul prelungit: Lucia. d) Hibrizi pentru cultura în sere: Gloria. de tipul de cultură şi de destinaţia culturii în: a) Soiuri şi hibrizi timpurii: Ø cu creştere nedeterminată: . Roxana. Diva. Romec 554. Minerva. sau echilibrarea acidităţii fruc-telor alături de obiectivul productivitate. netede sau gofrate. Diana. acoperite cu perişori.pentru industrializare: Buzău 47. s-a constatat diferenţe în ce priveşte conţinutul în zaharuri. Sincron. Sub aspectul calităţii fructelor în cadrul soiurilor şi hibrizilor folosiţi în cultură există diferenţe. ceea ce uşurează lucrarea de castrat necesare în procesul de producere a seminţelor hibride. zaharuri. de modul de multiplicare. Marfa. Florile sunt pe tipul cinci. Buzău 22. Tomatele fac parte din familia Solanaceae. Ioana F1. albi-argintii. genul Solanum. acesta fiind unul din criteriile de stabilire a destinaţiei care i se dă. Sistematică şi soiuri. Ronco. Solara. Fructul este de tip bacă cărnoasă de formă. Ø cu creştere nedeterminată: . Diablo. . Roma. Brăila 405. Romatos. cu stamine concrescute la bază cu tubul corolei.consum în stare proaspătă: Export II F1.

pentru ca să scadă uşor la maturitatea de consum şi puternic la supramaturare. evoluţia pigmenţilor carotenoidici începe o dată cu maturarea în verde a fructelor. Vitaminele. cetone. începe să se mărească şi ajunge la valori maxime la maturitatea tehnologică. în special acidul ascorbic. însoţită de tulburări de culoare. Modificarea pigmenţilor în perioada de maturare a fructelor începe cu dispariţia clorofilelor. Raportul glucozăfructoză în primele stadii de dezvoltare al fructelor indică o cantitate dublă de glucoză faţă de fructoză. În perioada maturării fructele au un conţinut mai scăzut în apă. Un element legat de maturare este P al cărui conţinut nu variază mult la fructe între patru şi zece săptămâni de la legare (maturitate tehnologică). compoziţia gazelor. cultivar. mai multă cenuşă. Conţinutul în protide având valori ridicate la fructele verzi mici. O importanţă deosebită privind urmărirea procesului de maturare a fructelor a avut-o evoluţia acizilor organici neazotaţi a căror cantitate se micşorează cu coacerea contribuind la gustul specific al fructelor la matu-ritatea de consum. Astfel. se micşorează până la maturitatea verde. Fe şi B. în funcţie de temperatură. Cerinţele fată de temperatură este în funcţie de faza de vegetaţie. compoziţia gazelor. la supramaturare conţinutul în alcool. În fructele verzi se găsesc cantităţi mai mari de N. creşte la coacere şi scade din nou la supramaturare. care marchează terminarea maturării şi începerea senescenţei. valorile sunt mai mari pentru aciditatea totală. Amidonul se acumulează în fructe până în apropierea maturităţii verzi apoi scade rapid. Studiile efectuate au arătat că în perioada răsărire-înflorire. Compoziţia chimică a fructelor se modifică atât ca urmare a creş-terii şi maturării lor. de asemenea. să scadă aciditatea totală. vigoarea şi creşterea lăstarilor laterali diferă. iar în cele coapte. 6 . cât şi în perioada de producţie în funcţie de poziţia inflorescenţei şi de vârsta plantei. Solanina scade cu maturarea fructelor. Creşterea plantelor ca şi funcţiile reproductive pot fi puternic modi-ficate de temperatură în combinaţie cu alţi factori de vegetaţie (lumina. Un alt component a cărei acumulare în fructe se intensifică cu apro-pierea coacerii este uleiul eteric. iniţială.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Ritmul de creştere şi dezvoltare a plantelor are determinare fizio-logică şi biochimică. aldehide. nutrienţi minerali. foto-perioadă şi umiditate. Din punct de vedere fiziologic faza de coacere a fructelor este caracterizată prin respiraţie crescută. pentru ca în perioada a III-a (pârgă). În acest sens s-au evidenţiat trei perioade: perioada1. înaintea maturităţii de consum şi mai mare la supracoacere. pentru ca în apropierea coacerii valoarea acestuia să devină subunitară. K. Temperatura minimă de germinaţie a seminţelor este de 10ºC. cele optime sunt de 24ºC. umiditate şi elemente nutritive minerale. perioada a II înainte de pârgă aciditatea totală este maximă. Numărul. Conţinutul în zaharuri al fructelor în perioada de coacere creşte treptat astfel încât suma glucoză-fructoză ajunge în final la 50% din subs-tanţa uscată. Mg. dimensiunea. în primele faze de maturare s-au identificat în fructe acetatul linalolului. liberă şi legată. K. umiditate şi elementele nutritive minerale). Conţinutul în amidon al fructelor tinere este corelat pozitiv cu acele în substanţă uscată al fructelor coapte. în fructele mici conţinutul este scăzut. conţinutul în auxine libere este mai ridicat în organele soiurilor timpurii. Creşterile plantelor ca şi funcţiile reproduc-tive pot fi puternic modificate de temperatură. singură sau în conjuncţie cu alţi factori ca lumina. P. Factorii ecologici care influenţează calitatea fructelor Temperatura reprezintă o condiţie esenţială pentru funcţiile meta-bolice şi celulare ale plantelor.

Mn. azotul în exces poate produce o creştere luxuriantă a plantelor. în detrimentul fructificării. Înfiinţarea culturilor de tomate se face prin răsad.u. fructele obţinute de la culturile tardive au conţinutul ridicat în s. caroten şi luteină. fertilizarea.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Temperaturi de 14ºC. Durata perioadei de vegetaţie. Potasiul se consumă în cantităţi mari. Umiditatea atmosferică şi precipitaţiile. frunzele acumulează cantităţi maxime de carotenoide. Lumina. În perioada de maturare a fructelor irigarea trebuie făcută cu cantităţi moderate de apă. paralel cu creşterea producţiei. zaharuri. Nutriţia minerală şi fertilizarea. B. este necesar mai ales. şi au mai multa apă. Tomatele au cerinţe mari faţă de intensitatea luminii. Fructele de seră se caracterizează. se poate concluziona: administrarea de 7 . De aseme-nea. diferenţierea organelor. scade conţinutul în substanţă uscată a fructelor. Influenţa regimului de lumină asupra compoziţiei chimice a fructelor are repercusiuni asupra acumulării β-carotenului com-parativ cu fructele maturate în condiţii de întuneric. Factorii tehnologici care influenţează calitatea fructelor Pentru asigurarea consumului de tomate o perioadă cât mai lungă de timp se practică cultura în seră. so-lul. au arătat că fructele expuse la lumină au un conţinut mai ridicat în clorofilă. în schimb acidul citric se acumulează mai bine la culturile tardive. celuloză şi acid ascorbic dacă recoltarea s-a făcut în noiembrie. cenuşă. mai ales în condiţii de lumină redusă Fosforul este consumat în cantităţi mici dar este important în asimilarea azotului. elemente de bază care influenţează calitatea recoltelor. zaharuri. solarii şi câmp. în contrast cu cele de 25ºC şi 30ºC produc o creştere a numărului de flori în inflorescenţă. clima. frunzele tinere au un conţinut maxim de clorofilă. În cazul umidităţii solului de 70% din capacitatea de câmp. în perioada creşterii fructelor. Fe. temperaturile scăzute din noiembrie defavorizând acumularea zaharurilor. iar cu aceeaşi umiditate dar cu administrare de NK. starea de maturare. Cercetări asupra efectului maturării fructelor din acelaşi ciorchine. element important pentru creşterea plantelor şi fructificare. În primele faze de vegetaţie. în funcţie de zona de cultură Prin multiplele verigi. produs în răsad-niţe începând din luna februarie. pentru a nu se micşora acumularea substanţei uscate solubile şi a acidului ascorbic. Azotul. tehnica modernă de cultură constituie un factor important asupra compoziţiei chimice a plantelor. contribuind la formarea şi transportul hidraţilor de carbon şi a acidului ascorbic în fructe. aplicarea de erbicide. prin conţinut mai redus în acizi. fructificare şi coacerea fructelor. locul de cultură. la stimularea înfloritului şi la fructificare. Fructele obţinute din culturile tim-purii au conţinutul în acid malic mai ridicat decât la culturile tardive. iar fructele matu-rate la întuneric sunt mai bogate în licopen. Regimul de apă se reflectă în compoziţia chimică a plantelor adeseori mai pronunţat decât fertilizarea. Tomatele reacţionează bine la aplicarea microelementelor (Ca. abundenţa precipita-ţiilor. repicatul şi plantarea acestuia în câmp în perioada aprilie-mai. uleiuri eterice comparativ cu cele obţinute în câmp (gust fad). La umiditate atmosferică ridi-cată de peste 95% fructele conţin mai puţin calciu. şi fertilizare cu NP. unele la lumină şi altele la întuneric. în general. având un rol deosebit în procesele de creştere. Urmărindu-se un complex de factori ca soiul. acizi şi proteină brută dacă recoltarea se face în octombrie. Mo).

spaţii protejate (sere sau solarii).99%) şi zaharoză (0. Fructele se pot matura după recoltare (postmatu-rare).1. Original din Mexic. Fructele tuturor varie-tăţilor se consumă crude. 2001). prin prezenţa capsicinei şi diversitatea gamei de carotenoide. Substanţa uscată reprezintă 7% şi 93% apă la fructele verzi.06% şi proteinelor 1. o cantitate de 39-66% revine proteinelor. în oţet sau sub formă de bulion. Factorii ecologici pot avea o influenţă mai mare decât cei genetici asupra variabilităţii compoziţiei chimice a fruc-telor.2. 1969.Capsicum annum. Fam. în soluţii de sare. caractere de specie. în verile reci variabilitatea compuşilor chimici ai fructelor şi acumu-larea lor sunt mai reduse decât în verile calde. Fructul. care exprimat în proteină brută nu depăşeşte 1%. citat de APAHIDEAN. dar calitatea acestora sub aspectul acumulării de compuşi nutriţionali este adesea defavorizată. La maturitatea tehnologică fructele ajung la mărimea soiului de culoare verde sau gălbuie de intensitate variabilă. Din totalul protidelor . linoleic şi palmitic. 3-7 mg acid citric.38%. Acizii organici neazotaţi sunt reprezentaţi prin acizii citric. începând de la o anumită stare de dezvoltare. 1. în schimb la cele coapte substanţa uscată este de 8. Din ardeiul de boia se fabrică boiaua dulce sau iute. Din substanţa uscată cantitatea cea mai mare revine zaha-rurilor 3. oxalic. cantităţile mari în care se consumă. Fructele sunt utilizate în două stări de maturare: tehnologică şi fiziologică. în preparate culinare după fierbere şi în stare conservată. Dintre acizii graşi predomină acizii oleic. La maturitate fiziologică stare la care seminţele pot germina. malic. au constituit elemente de studiu pentru numeroşi cercetători. Valoarea nutritivă ridicată a fructelor.06%. fructoză (1. fruc-tele au culoarea roşie. Fructele prin conţinutul ridicat în acid ascor-bic.34%) prezente în fructele verzi. Dintre aminoacizi predomină acizii aspartic. ARDEIUL . sunt necoapte (fructe verzi). Recoltarea primelor fructe de tomate începe din ultima decadă a lunii iunie şi continuă până în august.33%). Solanaceae Importanţă. Fructele se recoltează la coacerea deplină dacă se valorifică imediat sau în stadiul de pârgă pentru transport la distanţe mai mari. Gustul fructelor este pungent (iute) la varietatea acuminatum şi mai rar la celelalte varietăţi. constituind o sursă importantă de vitamina C. Lipide. Predomină zaharurile alcătuite din: glucoză (7. prin valoarea nutritivă ridicată.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE îngrăşăminte şi irigarea duce la creşterea producţiei de fructe. mai rar portocalie (fructe roşii sau coapte).47% iar conţinutul în apă este de 90. gliceric. Compoziţia chimică. o bacă de forme şi mărimi variabile care constituie cri-teriile clasificării soiurilor şi grupărilor lor în varietăţi Cele mai importante varietăţi sunt: grosum (ardei gras). stau la baza importanţei economice mari a acestei specii şi justifică extinderea suprafeţele cultivate în câmp sau protejat. Pericarpul este sărac în lipide. Protidele. Glucidele. glutamic şi prolina. Guatemala şi Peru ardeiul a fost adus mai întâi în Spania şi răspândit în alte ţări europene încă din secolul XVI. 8 . În fructele verzi la 100 grame s-au evidenţiat 73-157 mg acid malic. Cultura poate fi în câmp. longum (ardeiul lung şi de boia) şi acuminatum (ardeiul iute) (MAIER.

u. lăstarii. microcarpum (ardei iute) din care fac parte conv. fiind dependent în primul rând de soi şi de starea de maturare a fructelor. Sistemul radicular este pivotant. Prin posmaturarea fruc-telor are loc scăderea conţinutului în 9 . comparativ cu cea din pericarpul proaspăt. La fructele coapte roşii acumularea în acid ascorbic este mult mai mare (211-300 mg% g p.şi fosfolipide. de forme. B2 şi PP aproape dublu comparativ cu fructele verzi. macrocarpum (ardei dulce) care cuprinde convar. predomină capsantina şi ß-carotenul. Soiuri şi hibrizi. se găseşte în cantităţi în jur de 9 mg la ardeiul gras şi lung şi numai de 4% la ardeiul gogoşar. în timp ce ramificaţiile tulpinii. spre maturitatea tehnologică se remarcă îmbogăţirea pericarpului în lipide. Ardeiul în climatul temperat este plantă anuală.1. vitamina PP şi vitamina E. creşterea în înălţime este continuată de lăstarul aflat la baza frunzei din imediata apropiere a acesteia. Înălţimea tulpinii 40-70 cm. totalul carotenoidelor este cuprins între 127 şi 284 mg/kg s. conv.p. rezistentă. clorofila. În ce priveşte evoluţia lipidelor. în funcţie de soi. Dintre compuşii responsabili de pigmentaţia fructelor verzi. scăderea proporţiei de glico. (ardei gras). Carotenoidele constituie principalii pigmenţi galbeni şi roşii ai fructelor coapte. depăşeşte la fruc-tele verzi 100 mg% de p. sunt hermafrodite. Vitamine. grossum.58). tetragonum (ardei gogoşar). acumularea maximă de acid nicotinic. Evoluţia acumulării substanţelor chimice în timpul perioadei de vegetaţie. Seminţele sunt dispuse în interiorul fructului. Alte vitamine impor-tante care se găsesc în fructele de ardei sunt: vitaminele B1.059 mg/100) s. Frunzele sunt simple.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Clorofila. culoare galbenă. Substanţe pungente responsabil de gustul iute al ardeilor a cărui conţinut variază mult în funcţie de soi între 0. până la verde închis iar la maturitatea fiziologică au culoarea roşie sau portocalie. Fructele roşii au un conţinut în vitamina E uşor mai ridicat. Capsicina. · ssp. În primele faze de creştere a fructelor conţinutul în carotenoide. Tulpina este ramificată simpodial.B2. cerasiforme (fructe în formă de cireaşă). datorită faptului că după apariţia unei inflorescenţe în vârful tulpinii. Sunt lucioase pe ambele feţe şi au culoarea verde cu nuanţe diferite. dispuse câte una sau două la locul de ramificare a tulpinii. mărimi şi culori diferite.p. conv. Particularităţi biologice (fig. În cazul ardeiului gras roşu.p). Soiurile care se găsesc în cultură fac parte din subspecii şi convarietăţi diferite: · ssp.27-1. Fructul este o bacă. În ultimele faze de dezvoltare a fructului care preced maturarea.12 mg/100 g p. Soiurile şi hibrizii sunt prezentaţi în tabelul 1. Cantităţi foarte mici de capsicine sunt prezente şi în fructele dulci (0. au formă rotund-turtită. majoritatea rădăcinilor au tendinţa să se dezvolte pe orizontală. pe un receptacul căr-nos. prio-ritatea la fructele coapte o are acidul citric în defavoarea celui malic care la fructele verzi avea întâietate. Boiaua obţinută din fructele coapte ale ardeilor de boia conţine cantităţi mari de carotenoide. La maturitatea de consum pot fi cu nuanţe de galben-verzui. puternic dependentă de soi. peţiolate cu limbul cordiform la varietăţile cu fruct mare şi lanceolate la cele cu fructe mici.p. longum (ardei lung). Polenizarea este autogamă. Acidul ascorbic prezent în cantităţi mari. clorofilă şi capsicină atinge maximum de acumulare la 40 de zile de la înflo-rire. sunt fragili şi se rup uşor mai ales la recoltarea fructelor. iar în vitamina B1. La bază este lignificată. majoritatea fiind răspândite în stratul superficial al solului. Florile. acuminatum (fructe cu vârf ascuţit) şi conv.. de tipul cinci.

Cristal. Granat 151-160 Mădălin. Arădean. este mai mare la cele obţinute din cul-tura de câmp comparativ cu cele obţinute în seră. Titan 130-140 Kapia de Kurtovo. văr-zoase. Superb.u. Lumina şi temperatura. Uriaş de California Simultan. Regimul de apă al solului cel mai favorabil este la 50% din inter-valul umidităţii active. Oranj. înaintea culturilor de ardei se pot realiza culturi de legume verdeţuri: salată. bulboase. Miniş 27. Carmen 90-100 100-110 140-160 De Arad. În asolament. Tabelul 1. Cosmin 130-145 Arad 5. Cornel. Splendid. ardeiul poate urma după leguminoase. Splendid. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor de ardei. Rubin. Opal. Wonder F1. În acelaşi an. Siret. Arad 6. decât la cele semănate direct în câmp. Lumina solară integrală favorizează numai sinteza de acid ascorbic nu şi acea a capsicinei. 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează în sol prin arătura adâncă. rădăcinoase sau cereale. Export.1. Picant. Superb. Conţinutul în substanţă uscată şi carotenoide a fructelor este superior în cultura prin răsad la care factorii climatici au fost dirijaţi mai favorabil (intensitatea luminii şi tem-peraturi mai mari). Cultura de ardei se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. Silvia. în general. de asemenea conţinutul în acid ascorbic şi de s.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE toate formele de zaharuri. Ceres. Galben superior 126-140 Mihaela. ceapă verde. ridichi care se recoltează până în luna mai. Portocaliu Bruisma. 10 . a aminoaci-zilor. Zlaten medal 141-150 Lung de Işalniţa. lipidelor şi hidroxiacizi şi o creştere a conţinutului în capsicină şi compuşi de tip ligninic. 140-150 Globus. hibridul vegetaţie (zile) 100-110 De Siria. Soiurile şi hibrizii de ardei cultivaţi în România (Monitorul oficial cu soiurile cultivate 2004) Convarietatea Ardei gras (grosum ) Ardei gogoşar (tetragonum) Ardei lung (longum) Ardei boia Ardei iute (microcarpum) Ardei gras pentru culturi în sere şi solarii Perioada de Soiul. spanac. Denis F1. umiditatea prea mare a solului defavorizează. Sonar Influenţa factorilor ecologici asupra calităţii fructelor de ardei. în special pe terenurile uşoare. Flamingo F1 Atlas F1. acumularea compuşilor chimici în plante. când se plantează ardeiul. Delta F1 111-125 Aroma.

1.2%). la maturitatea fiziologică. lung şi gogoşar. Acizii organici neazotaţi 0. solanina alături de solanidina liberă contribuie la gustul amar al fructelor mai ales în partea din jurul seminţelor. Sistemul radicular este fasciculat.p. La noi în ţară a intrat în cultură în secolul XVIII. Ardeiul gras şi iute se recoltează la maturitatea tehnică.1-0. în zonele mai calde. 2-3 fertilizări faziale cu 100-150 kg azotat de amoniu la interval de 3-4 săptămâni. iar în timpul perioadei de vegetaţie se fac 10-12 udări cu norme de 400-500 m3 apă/ha. pentru culturile timpurii de ardei gras şi în luna martie pentru culturile de vară-toamnă. 0. 3-4 praşile mecanice şi 2-3 manuale. lipide (în cantităţi foarte mici de cca. gogoşar şi ardeiul lung. vitamina B1. temperatura solului trebuie să fie de 14-15°C. la ardeiul gras. unde se lucrează mecanizat la întreţinerea culturii se pot micşora distanţele dintre rânduri la 50-60 cm iar pe rând se plantează la 30-40 cm. cu pulpa comestibilă de culoare alb verzuie ce conţine multe seminţe.Solanum melongena L. produs în răsadniţe sau solarii calde. fructoză. Tulpina este erectă. 7-9%. care nu au ajuns la maturitatea de consum.u. compuşi organici: glucide (glucoză.1-0. eşalonat. Particularităţi biologice (fig. După plantare răsadurile se udă pentru a asigura prinderea acestora.7 mg/100 g p.p.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Cultura de ardei se înfiinţează prin răsad. Pătlăgelele vinete provin din India. se dez-voltă mai mult lateral şi mai puţin în profunzime. responsabilă de brunificarea pulpei fructelor ca urmare a prezenţei fenolilor şi taninurilor. Plantarea răsadurilor are loc în perioada aprilie-mai.25%) Vitamine: cantităţi mai reduse comparativ cu alte specii de legume. Enzime: oxidoreductaze în special polifenoloxidaza. În condiţiile din ţara noastră este plantă anuală.51-0. puţin ramificat. albă sau verde deschis. Fam. zaharoză: 2. aspartic).33-4%). 0. aminoacizi (predomină acidul glutamic. ramificată şi cu o porţiune lignificată la 11 . protide (azot total 0. Pe suprafeţe mici. unde se seamănă în luna februarie.27% exprimat în acid malic. Producţia este de 15-30 t/ha la ardeiul gras.03. iar la ardeiul iute şi cel pentru boia distanţa de plantare este de 15-20 cm. ovoidală sau sferică. În momentul plantării. 8-15 t/ha la ardeiul pentru boia şi 5-6 t/ha la ardeiul iute.87-1. Recoltarea se face manual. alungită cu pojghiţă de culoare violet închis. cu grijă pentru a preveni rupe-rea lăstarilor. Lucrările de întreţinere ale culturilor de ardei constau în comple-tarea golurilor.1. Conţinutul în acid ascorbic între 1-5. începând cu apariţia primelor frunze.59). în funcţie de zonă. Se plantează la distanţa de 70-75 cm între rânduri şi 25-30 cm între plante pe rând. Înaintea primelor brume se recoltează şi fructele verzi. Fructul este o bacă de dimensiuni foarte mari.05 mg/100 g p.3. care sunt foarte fragili. PĂTLĂGELE VINETE . iar ardeiul gogoşar.04. Cultura este foarte răspândită în estul Asiei. B2 şi PP 0. Solanaceae Importanţă. 0. Compoziţia chimică a fructelor: substanţa anorganică: apa 91-93% şi s.27% din care proteina reprezintă 60-80%). ardeiul lung şi cel pentru boia. Compuşi fenolici: conţinutul total în polifenoli (exprimaţi în tanin 0.. Din grupa glicoalcaloizilor.

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

bază. Scoarţa tul-pinii este subţire, verde sau antocianică, cu ramificaţii monopodiale cu 8-12 etaje. Frunzele sunt mari, 10-20 cm, peţio-late, cu marginea întreagă dispusă altern. Partea superioară a limbului este acoperită de perişori fini iar cea inferioară este glabră. Florile sunt mari de culoare violacee, solitare, pe tipul cinci, poleni-zarea este autogamă. Fructul este o bacă, de dimensiuni mari, de formă ovală, piriformă, de culoarea neagră, violacee sau galben maroniu. Soiuri şi hibrizi. Soiurile din sortimentul de cultură în câmp şi protejată sunt redate în tabelul 1.2. Tabelul 1.2. Soiuri de vinete cultivate în România (2004)
Perioada de Soiuri sau hibrizi vegetaţie (zile) 110-120 Narcisa F1, Drăgaica Culturi în Amurg, Bucureştene, Pana Corbului, Contesa, 121-130 câmp Lucia, Lidia F1 131-140 Viorica Culturi în sere 110-120 Rima F1, Narcisa F1 şi solarii 121-130 Lidia F1, Lucia Destinaţia

Factorii care influenţează calitatea fructelor a) Factorii biologici. Soiul. Soiurile prezintă diferenţe în ce priveşte conţinutul în celuloză şi tanin, natura pigmenţilor antocianici din coaja fructelor. La tipurile de fructe cu coaja albă, verzuie şi violetă se constată că la cele cu fructe cu coaja de culoare albă se întâlneşte o acumulare mai mare de substanţă uscată, celuloză, Al, şi mai mică de N, Fe, Mn, Zn. Corelaţia între însuşirile morfologice şi biochimice ale fructelor, studiate la grupele de soiuri cu fructe lungi, rotunde şi ovale este eviden-ţiată prin conţinutul mai ridicat în proteină, glicoalcaloizi şi fenoli la fruc-tele lungi iar în zaharuri la fructele ovale. b) Factorii ecologici. Lumina influenţează creşterea conţinutului în zaharoză, temperatura ridicată şi uscăciunea atmosferică se manifestă prin inhibarea creşterii fructelor. Ca efect al complexului de factori climatici compoziţia chimică a fructelor de seră este mai bună, printr-un conţinut mai ridicat în s.u., zaharuri, cenuşă, proteină şi acid ascorbic şi mai scăzut în cenuşă comparativ cu culturile de câmp. Compoziţia chimică a fructelor în timpul creşterii şi dezvoltării acestora este diferită. Paralel cu creşterea fructelor, conţinutul acestora în s.u., proteină brută, taninuri şi acizi se reduce pe când acela în zaharuri creşte. Conţinutul fructelor în acid ascorbic scade pe măsură ce fructele se apropie de maturitatea tehnologică. Compoziţia chimică influenţată şi de perioada de recoltare. Astfel, fructele recoltate mai timpuriu conţin la aceeaşi stare de maturare mai puţină substanţă uscată şi zaharuri dar mai mult acid ascorbic decât cele recoltate mai târziu c) Factorii tehnologici. Solul - influenţează compoziţia chimică a fructelor mai ales prin aportul de elemente chimice cu N, P, K. Comparativ cu cultura pe sol, la cultura în sere sau solarii pe baloţi de paie, conţinutul frunzelor în N, P, K, la înflorire este mai ridicat, iar acele de Ca şi Mg mai scăzut. Fructele de vinete reacţionează foarte bine la aplicarea îngrăşămin-telor mai ales la cele organice, de asemenea reacţionează pozitiv la apli-carea îngrăşămintelor foliare cu microelemente. Recoltarea începe în iunie până toamna târziu, obţinându-se 30-40 t/ha.

12

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

1.2. LEGUME CUCURBITACEAE Acestei grupe de legume aparţin şase specii şi anume: Ø Castravetele Cucumis sativus Ø Pepenele galben Cucumis melo L. Ø Dovlecelul Cucurbita pepa L. var. oblonga Ø Dovlecelul patison Cucurbita pepo var. radiata Ø Pepenele verde Citrullus lanatus L. Ø Dovleacul comestibil Cucurbita maxima Caracteristici comune: sunt plante anuale ierboase, cu tulpini târâ-toare; prezintă flori unisexuate, plantele fiind monoice cu polenizare ento-mofilă; sunt pretenţioase sau foarte pretenţioase la căldură şi pretenţioase la lumină; tehnologia de cultură este foarte simplă; realizează producţii relativ mari la unitatea de suprafaţă. 1.2.1. Castraveţi - Cucumis sativus, Fam. Cucurbitaceae Importanţă. Este una din cele mai vechi legume, cultivat în India cu 3000 de ani în urmă, fiind menţionat şi în surse de informaţii romane şi ale Egiptului antic. Fructul este o melonidă (bacă falsă), de formă alungită, de culoare verde cu intensităţi şi nuanţe diferite la starea de maturitate la care se consumă şi galben la maturitatea fiziologică. În secţiune apare coaja colo-rată pulpa alb verzuie şi placenta cu seminţe plasate în loji. Cultura este extinsă pe toată perioada anului, în câmp, de primăvara până toamna, iar în sere si solarii în celelalte anotimpuri. Pentru fiecare tip de cultură există soiuri şi hibrizi proprii, iar în seră s-au creat soiuri partenocarpice (fără sămânţă). Fructele se consumă în cantităţi mari atât în stare proaspătă ca salată cât şi conservate (murături). Fructele de castraveţi la maturitate tehnologică sunt apreciate pentru însuşirile şi conţinutul diversificat de principii active cât şi cu efect terapeutic. Valoarea alimentară este redusă cu un aport caloric de 19 cal/100 g p.p. datorită conţinutului scăzut de substanţă uscată şi care variază între anumite limite în funcţie de mărimea fructului la recoltare. Conţinutul fructului în substanţe proteice este de 0,7-1,1%, săruri minerale 0,440,57% (predomină K cu rol alcalinizant în regimul nutriţio-nal), conţinutul în vitamine este ridicat, mai ales în acid ascorbic (14,5 mg/100 g p.p.), urmat de vitamina PP, complexul de vitamine B1, B2, B6 (0,02-0,03-0,04 mg/100 g p.p.); conţinutul în zaharuri (1,2-2,64%), glu-coza, fructoza şi zaharoza se găsesc în cele mai mari cantităţi, conţinutul în zaharuri este mai ridicat la fructele cu diametrul mare faţă de cele subţiri, de asemenea în ţesutul lacunar conţinutul este mai ridicat decât în pereţii laterali. Lipidele în cantitate de 0,1%, predomină acizii graşi linoleic şi lino-lenic. Uleiul eteric este cel care imprimă aroma specifică fructelor. Sucul de castraveţi are acţiune diuretică, ajută la creşterea părului şi tonificarea unghiilor, iar din seminţe se prepară diferite produse folosite în tratarea bolilor de piele. Se mai folosesc în cosmetică pentru pregătirea preparatelor emoliente de întreţinerea tenului. Particularităţi biologice Castravetele este o plantă anuală, erbacee. Sistemul radicular este ramificat, slab dezvoltat.

13

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

Tulpina este erbacee, ramificată acoperită cu perişori aspri şi este prevăzută cu cârcei, poate ajunge la o lungime de 2,5-3 m iar în contact cu solul, în condiţii de umiditate ridicată emite rădăcini adventive. Pe tulpină, la subsuoara frunzelor formează lăstari. Frunzele sunt mari, pentagonale, dinţate pe margini, acoperite cu peri-şori asprii. Florile sunt unisexuat monoice, dispuse 3-5 la subsuoara frunzelor, sunt mari, de culoare galbenă şi au formă de pâlnie. Florile femele se recunosc uşor după ovarul inferior dezvoltat. Există în prezent în cultură hibrizi ginoici care for-mează numai flori femele, inclusiv pe tulpina principală (hibridul Leon). Polenizarea florilor este entomo-filă. La hibrizii ginoici florile se for-mează prin partenocarpie. Fructul este de tip melonidă, de forme şi mă-rimi diferite în funcţie de soi, cu su-prafaţa netedă sau prevăzută cu ridi-cături semisferice, broboane sau cu ţepi. Seminţele sunt alungit-ovoidale turtite, ascuţite la extremităţi, de cu-loare albă, sau albgălbuie, de mări-me mijlocie. Specia are două forme cultivate, una cu fructe mici, numită şi cor-nişon, folosită în principal pentru conserve şi o formă cu fructe lungi sau semilungi, care se consumă în stare proaspătă. Soiuri şi hibrizi
a) După modul de repartizare a sexelor există trei tipuri de soiuri:

· monoice: pe axul principal apar la început florile mascule care alter-nează cu puţine flori femele. Pe ramificaţii apar flori femele în proporţie de 40-50%; · ginoice: planta are numai flori femele, fructele se dezvoltă prin partenocarpie; · andromonoice: pe aceeaşi plantă există flori mascule şi hermafrodite. b) După locul de cultură şi mărimea fructelor: Ø soiuri pentru câmp şi solarii cu fruct lung: Topaz, Magic, Astra F1, Select; Ø soiuri pentru câmp şi solarii cu fruct de tip cornişon: - timpurii: Regal F1, Renato F1, Adonis, Alaska F1, Mathilde F1, Mirinda, Cornişa, Mondial, Obelisk, Parker F1, Premier F1. - semitimpurii: Asterisc F1, Cornişon F1, Levina F1 , Cornibac F1 Record, Rita F1, Octopus F1, Partha F1 - semitârzii: Alibi F1, Meresta F1, Rozal F1; Ø hibrizi pentru seră cu fruct lung: - timpurii: Famosa, Floriade, Farbio, Tyria, Preferex, Pyralis, Sombrero, Nevada, Pietroso; - semitimpurii: Elka, Fitnes, Kamaron, Dalibor, Favorit; - semitârzii: Mustang, Jazer; Ø hibrizi pentru seră tip cornişon: - semitimpurii: Campion - timpurii: Meteor, Panadena, Pasanonte, Ophix, Selena; Factorii care influenţează calitatea fructelor a) Factorii biologici. Soiul. Un factor important în ameliorarea soiu-rilor de castraveţi îl constituie posibilitatea de control al sexului florilor. Pentru mărirea numărului de fructe este necesar să se mărească procentul florilor femele pe plantă, castravetele fiind o plantă unisexuat monoică. Flo-rile femeieşti se recunosc uşor după ovarul inferior care îmbracă forma vii-torului fruct. Florile bărbăteşti sunt lung pedunculată, cu corola mai mare apar întotdeauna înaintea celor femeieşti şi în număr mai mare pe tulpina principală. Fructele partenocarpice cultivate în seră au un conţinut mai scă-zut în s.u., zaharuri şi acid ascorbic.

14

4%. pentalobate cu peţiol lung şi gol în interior. Umiditatea. K (90 mg). Cucurbitaceae Importanţă. Opal. tulburând activitatea enzimatică. PP sub 1 mg%. Fe (57 mg). Din cauza sistemului radicular mai bine dezvoltat. duce la întârzieri mari de creştere şi obţinerea de fructe puţine şi netipice. Fără vrej. Fructul (fig. cu reacţie neutră sau slab acidă cu textură luto-nisipoasă.4 mg%).47-4. cu perişori aspri rigizi. Seminţele au culoare alb-gălbuie. Fam. afânate. iar în perioada de fructificare 70-75%.A. P (0. Compoziţia chimică. Temperatura minimă de germinaţie este de 12-14°C (14-16 zile) iar cea optimă de 20-25°C (6 zile). Factorii ecologici care influenţează calitatea fructelor. Administrate în cantităţi mari. În timpul creşterii şi dezvoltării fructelor totalul acizilor prezintă o creştere mai mare (de 5-6 ori). vitamine: acid ascorbic (9. unele elemente devin toxice. 15 . Rădăcina este pivotantă. mari. preferă soluri uşoare revene. Se consumă în stare imatură numai după fierbere sau sub formă de murătură. Elementele nutritive sunt necesare să fie din abundenţă în sol deşi ele extrag cantităţi mici. Dovlecelul are cerinţe moderate faţă de căldură. conţinutul în azot total sporeşte gradat până la maturitatea şi îmbă-trânirea.5 mg).Cucurbita pepo L. permeabile.61) este o melonidă cu formă alungită pigmentată în diverse nuanţe de verde deschis cu sau fără desene. Faţă de lumină dovlecelul are cerinţe ridicate. Provine dintr-o specie aflată în New Mexico şi în vestul S. Creşterea plantelor în condiţii de temperatură scăzută (5ºC). Dovlecelul comun . microelemente Ca (15-39 mg). galbene. plantele necesită o umiditate în sol de 65-70% din capacitatea de câmp. planta creşte sub for-mă de tufă. c) Factorii tehnologici. odată cu clorofila şi acidul ascorbic. B1. alogamă.77%. Plantele nu rezistă la îngheţ. granulată. B2. Florile. Căldura este unul dintre factorii de primă impor-tanţă pentru obţinerea de producţii mari şi de calitate. var. Privitor la evoluţia compuşilor cu azot ai fructelor. reacţionează bine la îngrăşarea organică (gunoi de grajd).2. Frunze mari. 2. Atât în sol cât şi în atmosferă trebuie menţinută la un nivel de 75-85% în sol şi 85-95% în aer. Temperatura optimă de vegetaţie este de 25-28°C. Umiditatea. 1. cu minime de 15-16°C şi maxime de 30-35°C. Arlika. Este o plantă anuală cu creştere rapidă. Producţia obţinută este de 200-300 t/ha pentru culturile din sere şi 30-40 t/ha pentru cele din câmp. castraveţii fiind plante de zi scurtă (12 ore lumină). mărime mijlocie şi formă oval-turtită. Particularităţi biologice. oblonga. bine ramificată. Solul.U.2. dar având nevoie de intensitate ridicată. Lumina cu o intensitate de 12-15000 de lucşi influenţează favorabil procesele fiziologice.u. Insuficienţa apei în sol şi aer influenţează negativ creşterea plantelor determinând apariţia unui număr mai mare de flori mascule şi deformarea fructelor. Soiuri cultivate: Dana. Polenizarea este entomo-filă. s.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE b) Factorii ecologici. plantele rezistă mai bine la secetă.. Tulpina este scurtă la majoritatea soiurilor actuale. bogate în humus.6-39. Dovlecelul are un conţinut mare de apă 93-98. unisexuat monoice. flori unisexuat monoice de culoare galbenă. Până la fructificare. Trecerea plantelor la temperaturi de 25ºC readuce procesele le normal.

5 kg K2O la o tonă produs comercial. Este foarte vechi în cultură apreciat pentru aroma. în asolament.5-7.3. Pepenele galben . fructe gla-sate. mazăre. de formă. în funcţie de destinaţia producţiei. galbene. B6. Primăvara. Sistemul radicular se dezvoltă repede. cu 6-8 zile înainte de semănat. marmelade şi sucuri. începând din luna aprilie. solano-fructoase şi bulboase. Fe. unisexuat monoice sau hermafrodite.62) este de tip melonidă. la subsuoara frunzelor câte 3-5 la un loc. Recoltarea se face manual. Mie-zul are culoarea galbenă verzuie. bogate în humus. uleiuri eterice (în cantităţi mai mari acetatul de etil. creşte progresiv până în a 42-a zi conţinutul în amidon şi celu-loză. se aplică 150-200 kg/ha azotat de amoniu. proteine 0. Fructul (fig.0 kg N. Se polenizează entomofil.5. dovlecelul se cultivă şi în solarii. dulceţuri. urmând apoi pregătirea patu-lui germinativ. 1.5 g/100 g. Fructele se recoltează când au 6-10 cm şi floarea nu s-a scuturat sau când fructele au 1520 cm lungime şi 6-12 cm în diametru. la pepenii cu miezul portocaliu. Înfiinţarea culturii se face de obicei prin semănat direct. erbacee.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Solurile. Particularităţi biologice. afânate. cu reacţie neutră şi pH = 6. Cucurbitaceae Importanţa. ramificată. se pregăteşte patul germinativ cu grapa cu discuri. Cultura se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. Pentru obţinerea de producţii timpurii. cu cinci petale concrescute. Cu 10 zile înainte de maturare are loc o acumulare importantă de carotenoide colorate. Consumul specific este de 4. se deschid după 2-3 zile după apariţie. când fructele au ajuns la matu-ritatea tehnică. Producţia este de 6-10 t/ha şi 20-30 t/ha. vitamina B1. se face o arătură de vară şi se fertilizează cu 250-300 kg/ha Complex III. în funcţie de mărimea fructelor la recoltare. ocazie cu care se poate erbicida cu Balan 6-8 litri/ha. se deschid după 10 zile şi rămân deschise 1-2 zile.Cucumis melo. favorabile culturii dovlecelului sunt cele mijlocii sau uşoare. solitare. Pentru culturile succesive. dar responsabil de aroma specifică este nonadienolul). la maturitatea fiziologică dar şi în salate de fructe în cofetărie. după care conţinutul în zaharuri reducătoare descreşte în favoarea zaharozei. caroten (ß-carotenul). penta-lobate. 350-400 kg/ha superfosfat şi 200-225 kg/ha sare potasică. rămân deschise o zi după care se ofilesc. care se încorporează prin ară-tura adâncă la 28-30 cm. Tulpina este târâtoare. Florile mascule apar mai devreme. Factorii tehnologici care influenţează calitatea fructelor Dovlecelul se cultivă în câmp atât ca o cultură principală cât şi suc-cesiv după alte legume timpurii. Compoziţie chimică. B2. 1. ajungând până la 4-5 m lungime. mărime şi culoare diferită în funcţie de soi. Ca.5 kg P2O5 şi 3. parfumul dar şi pentru valoarea sa nutritivă Se consumă în stare proaspătă. după grăparea arăturii. viguroasă. P. pentru culturile timpurii şi în iunie-iulie pentru culturile succesive. K. Pe suprafaţa sa sunt perişori fini si este prevăzută cu cârcei. Este o plantă anuală. aceasta fiind predominantă în ţesuturile de rezervă din fructele coapte. Cultura dovlecelului în câmp poate urma. simple. eşalonat. Culturile succesive pot urma după legume verdeţuri sau după cartofi timpurii. Nutriţia minerală. varză timpurie. Florile femele apar pe lăstarii secundari. Florile sunt mari. alb- 16 . Frunzele sunt lung peţiolate. după germinarea seminţelor pătrunzând până la 1 m adâncime în sol. gustul. după legu-minoase anuale sau perene precum şi după rădăcinoase. Fructele bogate în zahăr 4.5-14%. Pot fi cu suprafaţa netedă sau costată. vitamina C 50-60 mg/100g. Acumularea substanţelor chimice în fructe are loc începând cu legarea lor. Fam.2.

Fam. Factorii care influenţează compoziţia chimică a fructelor a) Factorii genetici. 0. B5. galben. şi zaharoză este strâns corelat negativ cu umiditatea solului. când au culoarea caracteristică soiului.timpurii: Ica. Cucurbitaceae Importanţa. dar mai ales privind conţinutul în substanţe volatile şi caroteni datorită specificului de soi. cerinţe ridicate faţă de lumină. cele mai multe soiuri şi hibrizi conţin seminţe aşezate pe mai multe linii de la vârful fructului la peduncul. genul cucumis. Templar F1. cu excepţia carotenoidelor şi un conţinut mai scăzut în apă. O importanţă deosebită revine regimului de nutriţie şi fertilizării.2. dulce. crapă uşor în zona pedunculului şi devine moale în zona pistilară. Delicios. Fructul este o melonidă mare cu coaja groasă. Recoltarea fructelor începe din luna iulie şi durează până în sep-tembrie. . Pepenele verde .semitimpurii: Cantalup. este suculent dulce şi aromat.4.2g lipide. folosiţi în scopul grăbirii maturării şi îmbunătăţirii calităţii fructelor. Fertilizarea cu N200P200K100 kg/ha. H. Compoziţia chimică.5 mg. b) Factorii ecologici. c) Factorii tehnologici. Roger. C. specia melo. cu extremităţile rotunjite.semitârzii: Comoara Ungariei. fin şi plăcut având o pondere însemnată între fructele consumate în stare proas-pătă. vit. coaja fiind mai deschisă la culoare. Pepenele galben face parte din familia Cucur-bitaceae. la maturitatea fiziologică. Influenţa tratamentului cu regulatori de creştere. Deşi conţin 89-94% apă. colorată în verde cu diferite nuanţe şi desene. roz. Producţia este de 20-25 t/ha. B6. 17 . Miezul este zemos.2mg. colorat în roşu. Titus. Soiuri cultivate: .5g proteină. Creso F1. K 2. iar de P în frunze şi fructe. Fe 0. Fructele produse în seră au un conţinut mai ridicat în toate componentele chimice. B1. Seminţele se găsesc într-un ţesut placentar dis-puse în mijlocul fructului. Fructele au un conţinut ridicat în zaharuri (până la 11%). vit. are rezistenţă destul de mare la secetă datorită sistemului radicular bine dezvoltat.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE gălbuie. sau portocalie.2%. fructele conţin 0. Ca 7 mg. temperatura optimă a solului 20-25oC. P 12 mg. germinează la 14-15oC. netedă şi lucioasă. Are cerinţe mari faţă de căldură. Fructele se recoltează eşalonat. Turkestan. Ogen. Pepenii verzi prezintă o cultură importantă economic şi foarte apreciată de consumatori datorită gustului echilibrat. Există în cultură hibrizi triploizi fără seminţe. Compoziţia chimică a fructelor diferă în func-ţie de soi sub aspectul tuturor compuşilor chimici. favorizează acumularea de substanţă uscată. 1.Citrullus lanatus Mansf. nu favorizează nici viteza şi nici nivelul de acumulare al substanţelor hidrosolubile în fructe. Factorii climatici caracteristici modului de cultură sunt responsabilii principali ai diferenţelor înregistrate în compozi-ţia chimică a fructelor. Având o mare capacitate de păstrare (30 de zile) şi prezentând o bună rezistenţă la transport pot fi transportaţi la distanţe mari mai nordice unde lipsa de fructe îi face foarte căutaţi. sau portocaliu. PP. A. Sistematică şi soiuri. Conţinutul fructelor în substanţă uscată ß-caroten. zaharuri în fructe. Fondant. acizi organici 0. . B2.

maro sau pestriţe. Urmărindu-se 30 de soiuri de diferite provenienţe s-a constatat că fructele soiurilor timpurii conţin mai puţină substanţă uscată şi mai multă zaharoză decât soiurile mai tardive (ENĂCHESCU. negre. sunt mici. Miezul fructului este zemos. cu expoziţie sudică. 18 . mazărea. De Miniş. Pepenele verde face parte din familia Cucurbitaceae genul citrulus.5 m. Lovrin 532. Primăvara se administrează 150-200 kg/ha azotat de amo-niu. Cultura se înfiinţează prin semănat direct la sfârşitul lunii aprilie începutul lunii mai. trifoiul. nu se modifică conţinutul în substanţe pectice. germinează la 14o 15 C. târâtoare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Particularităţi biologice (fig. se constată că adăugând azot în soluţia nutritivă. Factorii genetici şi climatici care influenţează calitatea fructelor a) Factorii genetici. Dochiţa. Soiuri cultivate: · timpurii: Sugar baby. sferice sau alungite. în carotenoide şi acid ascorbic care să depăşească soiurile existente în cultură. b) Factorii ecologici. folosind 3-4 kg sămânţă/ha. iar acumularea maximă de s. rădăcina principală ajunge până la 1. specia lanatus. Favorit. cu lobi inegali şi rotunjiţi. · semitârzii: De Dăbuleni. acoperite de perişori albcenuşii. Sistematică soiuri. Fructul este de tip melonidă. La subsuoara frunzelor se formează florile şi câte un cârcel ramificat. dulce. 400-500 kg/ha superfosfat şi 200-250 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează prin arătura adâncă. iar în zaharuri după a 32-a zi. temperatura optimă este de 20-30oC. luto-nisipoase În ceea ce priveşte efectul îngrăşămintelor chimice asupra calităţii fructelor. mari. Distanţa de semănat este de 140-150 cm între rânduri. Semin-ţele mijlocii ca mărime. Timpuriu de Canada. Sweet. cerinţe mari faţă de lumină. Factorii tehnologici care influenţează calitatea fructelor Cultura se amplasează pe terenuri plane. Tulpina este erbacee. Bune premergătoare sunt lucerna. oval turtite. 1984). bine ramifi-cată. 40 cm între plante pe rând. iar cele femele apar pe lăstarii secundari. În procesul de ameliorare s-a urmărit obţinerea de hibrizi cu conţinut ridicat în substanţă uscată. uşoare. solubilă şi carotenoide se măreşte. are loc după a 40-a zi de la legare. de culoare verde închis sau deschis unele cu desene specifice soiului. În ce priveşte evoluţia substanţelor chimice în fructe. Florile sunt unisexuat monoice. se măreşte con-ţinutul în zaharuri reducătoare. în timpul maturării conţinutul în substanţă uscată. Cultura se fertilizează din toamnă cu 20-30 t/ha gunoi de grajd. pe terenurile nisipoase sau când nu urmează după leguminoase. · semitimpurii: Crimson. sunt adânc sectate. Frunzele. de culoare galbenă. iar prin adăugare de potasiu conţinutul în zaharoză. cu coaja groasă. cu polenizare entomofilă.63). Sistemul radicular bine dezvoltat. adă-postite de vânturi deoarece plantele reacţionează nefavorabil la întoarcerea frunzelor şi vrejilor. preferă soluri nisipoase. · târzii: Charleston Gray. roşu cu nuanţe diferite. se erbicidează cu Balan 6-8 litri/ha şi se pregăteşte patul germinativ. este acoperită de perişori. Paradise F1. fasolea. Este o plantă pretenţioasă faţă de căldură. vărzoasele şi rădăcinoasele. iar adâncimea de semănat este de 3-4 cm.u. faţă de apă cerinţe mari. Pe tulpina principală sunt florile mascule.

Momentul optim de recoltare se poate stabili ţinând cont de următoarele criterii: . se îngăl-beneşte. preparată. . Arad. ţelina. fac morcovul de neînlocuit în afec-ţiunile gastrointestinale.3. Sub aspect nutriţional morcovul are o deosebită importanţă ca sursă principală de provitamina A. pătrunjelul. Culoarea rădăcinii este portocalie de dife-rite intensităţi. se usucă începâ-nd de la vârf.scoarţa zgâriată cu unghia este albicioasă şi nu verde ca la fructele necoapte. de conserve de sucuri. prezenţa substanţelor pectice. Legumele din această grupă au o caracteristică comună şi anume: în cursul procesului de îngroşare secundara a rădăcinii şi a axului hipocotil acesta se tuberizează prin depozitarea în ţesutul parenchimatic lemnos şi liberian a unor cantităţi însemnate de substanţă de rezervă în special glu-cide. în perioada iulieseptembrie. eşalonat. Legumele rădăcinoase sunt plante bienale.e. Ø Asteraceae: scorţonera şi barba caprei. În anumite condiţii de sol şi cul-tură rădăcina se poate ramifica. Cluj.Daucus carota L. Cilindrul cen-tral. Fam. Cultura morcovului este foarte veche cu mult înainte de 3000-4000 î. 1. Bihor şi Braşov. cilindrică sau rotundă (carote). LEGUME RĂDĂCINOASE Din această grupă fac parte un număr mare de specii care aparţin la familii botanice diferite: Ø Apiaceae (Umbelifere): morcovul.1. 1. de la care pornesc raze medulare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Recoltarea fructelor are loc la maturitatea fiziologică. mai puţin dezvoltat având în centru două fascicole lemnoase. dar şi de alte substanţe energetice sau bioactive cu rol important în alimentaţie. În stare conservată 19 . Moldova. rădăcina. Cele mai favora-bile zone pentru plantele rădăcinoase sunt luncile şi văile din Câmpia de Vest. este mult mai puţin dezvoltat. . accesibilă tot timpul anului. la soiurile valoroase şi în condiţii agropedoclimatice favorabile. Ø Brasicaceae (Crucifere): ridichile. cu excepţia ridichilor de lună şi a unor soiuri de ridichi de vară care sunt anuale.3. Umbeliferae Importanţa. Partea comestibilă a plantei. acesta din urmă intrând în hrana copiilor încă din primele luni de viaţă. precum si ca aliment dietetic..partea fructului care stă pe sol şi unde nu este clorofilă. Ponderea cea mai mare în producerea rădăcinoaselor comestibile o au jude-ţele Timiş. păstârnacul.pe fructele mature. parţial suberificat şi un parenchim bine dezvoltat care reprezintă liberul secundar. cu puţine vase şi fibre. Morcovul . sărac în substanţe de rezervă şi mai ales carotenoide. lemnul primar. Rădăcinile tuberizate de morcov se utilizează în hrana oamenilor atât în stare proaspătă. iarna din depozitele de păstrare. vara din culturi.cârcelul de pe vreji corespunzător fructului copt. are în general formă tronconică. Ţesutul celu-lozic fin. Ø Chenopodiaceae: sfecla roşie.n. în general. În această grupă intră plantele regiunilor umede şi răcoroase fapt ce permite cultivarea lor până la altitudinea de 1000-1500 m. dimineaţa devreme se formează mai puţină rouă. Giurgiu. Producţia este de 25-30 t/ha. Transilvania. În secţiune transversală rădăcina are la exterior peridermul subţire. crudă. . Câmpia şi zona subcarpatică din sudul ţării. alungită. sub formă deshidratată. În interior se găseşte cilindrul central for-mat din lemn secundar.

p. E. La prepararea murăturilor se utilizează şi umbelele cu seminţe uscate după maturare. în regiunile polare. înaltă de 150 cm.7-1. cu lobi penatifidaţi. Morcovul este o plantă bienală care în primul an de cultură formează rădăcini tuberizate şi rozeta de frunze şi în anul al II-lea tulpina floriferă. cu patru creste pe partea dorsală şi laterală. 20 · . temperatura minimă de germinaţie este de 4-5oC când germinaţia se realizează după 30-50 zile. cilindrice pentru consumul în stare proaspătă: Danvers 126. Fructul este o dicariopsă de formă elipsoi-dală sau ovoidală. Uriaş de Berlicum · cu rădăcina semilungă. B1. iar cea optimă de germinaţie este de 20-25oC când răsărirea du-rează numai 10-12 zile. protide: 0. Fe. Datorită temperaturilor mai ridicate în perioada vegetaţiei. Astfel. datorită uleiului eteric plăcut aromat pe care îl conţin. uleiuri eterice (ß-carofilenul şi linalolul). Soiurile din cultură sunt grupate astfel: cu rădăcina lungă cu destinaţia pentru industrializare şi păstrare în silozuri: Bauer Kiler Rote Herz. Conţinutul în ulei eteric al rădăcinilor variază în funcţie de con-diţiile climatice ale anului de cultură. după răsărire începe fenomenul de îngroşare secundară şi durează 90-120 zile. vit. iar din substanţe minerale: K. mărirea conţinutului în substanţă uscată a rădăcinilor are loc în toată perioada de vegetaţie dar în special în ultimele două săptămâni. Are cerinţe moderate faţă de lumină. · cu rădăcini semiscurte: Chantenay.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE morcovul se găseşte sub formă de murătură. Morcovul are conţinut ridicat de caroten (provitamina A) între 5-24 mg/100 g p. Sistemul radicular bine dezvoltat. Sistematică şi soiuri. ramifi-cată.64). Rădăcinile de morcov conţin: apă: 86-88%. glucide 6-9%. În vârful ramificaţiilor se formează inflorescenţele tip umbelă compusă. substanţe volatile.. florile şi seminţele.5%. albe de tipul cinci. Morcovul face parte din familia Umbelifere. respectiv cu cât este mai redus şi mai intens colorat cu atât cu atât calitatea este mai bună. striată. Influenţa factorilor ecologici asupra calităţii rădăcinilor Faţă de temperatură morcovul are cerinţe moderate. lung peţiolate. Aceeaşi comportare o are şi în cazul provitaminei A. Nantes. prevăzută cu perişori. acumu-larea în rădăcini a carotenoidelor este favorizată la culturile de primăvară comparativ cu cele târzii de toamnă. B2. Specificul factorilor climatici din diferite regiuni ale globului se reflectă de asemenea în compoziţia chimică a rădăcinilor. · cu rădăcini scurte: Carote de Paris. pătrunde în sol până la 50-60 cm. lipide precum şi o mare varietate de substanţe bioactive: vitamine. Forma rădăcinii tuberizate este în funcţie de soi. pireuri dietetice şi deshidratat. specia culti-vată Daucus carota. În anul doi de vegetaţie mugurele central emite tulpina floriferă. formată din flori mici. preferă solurile mijlocii sau uşoare bine aprovizionate cu humus. Cerinţele faţă de apă sunt mari în faza de germinare şi cea de for-mare a rădăcinilor tuberizate. săruri minerale. Compoziţia chimică. Rozeta de frunze formată din 8-14 frunze. C. uşor pubescente. Conţinutul în proteină este însă mai ridicat în cultura de toamna. Particularităţi biologice (fig. de asemenea intensi-tatea culorii cilindrului central sunt indicatori ai calităţii. genul daucus.

spanac. cu 2-3 săptămâni înainte de recoltare se coseşte urmând ca până la recoltare plantele să mai formeze câteva frunze care permit identificarea rândurilor. imediat ce solul s-a zvântat.5-4 kg. iar la recoltarea mai târzie a fost mai mare acumularea de zaharuri şi carotenoide. urmează pregătirea patului germinativ. cu seminţe dispersate iar între aceste benzi 45 cm. recoltarea se realizează prin smulgere sau dislocare. cu combinatorul. Se fertilizează cu 150-200 kg/ha azotat de amoniu. bostănoasele. în septembrie-octombrie. Semănatul se face în patru rânduri pe un strat după formula 60+30+30+30 cm sau 66+15+44+15 cm. Pătrunjelul . După dislocare. Adâncimea de semănat este de 2. se curăţă şi se rup frunzele. În ce priveşte regimul de nutriţie şi fertilizare. morcovul urmează după plante care eliberează terenul toamna devreme. Recoltarea. prelungite. opreşte vegetaţia. Cantitatea de sămânţă la ha este de 3. Bune premergătoare sunt solano-fructoasele. pot urma după salată. Modul în care se dezvoltă vegetativ plantele este hotă-râtor pentru posibilitatea de acumulare a unor cantităţi ridicate de zaharuri în rădăcini. cultura se fertilizează cu 300-500 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică care se încorporează în sol prin arătura adâncă. cu dislocatorul DLR-4. Culturile târzii de morcov. Cultura morcovului se amplasează pe terenuri nivelate. În unele ţări.5 cm pe solurile semigrele. Toamna. irigabile. 1. începând din luna iunie când rădăcinile au grosimea de 1. pentru uşurarea dislocării. dar influenţat favorabil de o fertilizare uniformă şi mai abundentă cu K. Primăvara devreme. Conţinutul în caroten la diferite soiuri de morcov este determinat genetic.3. care au fost fertilizate cu îngrăşăminte organice şi care lasă terenul curat de buruieni. B şi Zn şi influenţat nefavorabil de irigare.2.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Temperaturile ridicate din perioada de vară determină un conţinut mai ridicat în zaharuri al rădăcinilor. Dacă cultura a fost îmburuienată. Mg. determină lignificarea şi sporirea conţinutului în uleiuri eterice în rădăcini imprimându-le un gust neplăcut. Pentru consumul de vară. aplicarea îngrăşămin-telor poate intensifica acumularea de macroelemente în rădăcini şi în frunze. Conţinutul în nitraţi poate să crească la valori de 5-8 ori mai mari decât normal.5-3 cm pe solurile mijlocii şi 2-2. Densitatea de semănat este de 140-160 plante/m2 la culturile de vară şi 70-140 plante/m2 la cele de toamnă. ceea ce reprezintă un pericol real în alimentaţie mai ales pentru copii.Petroselinum crispum Miller 21 . Conţinutul în acid ascorbic este favo-rizat la culturile de primăvară din răsadniţe. la o agrotehnică necorespunzătoare. Cultura de toamnă se recol-tează după căderea primelor brume. semimecani-zat. Alternarea perioadelor de secetă cu cele de umiditate determină crăparea rădăcinilor deoarece ţesuturile interne se umplu cu apă şi împreună cu ţesuturile nou formate prin reluarea activităţii cambiale exercită o pre-siune puternică asupra scoarţei care crapă. se seamănă în benzi cu lăţimea de 7-10 cm.5-2 cm şi se valorifică în legături de câte 5-10 bucăţi. Pentru combaterea buruienilor se poate erbicida la pregătirea patului germinativ cu Treflan 4-5 litri/ha sau Dual 3-4 litri/ha. morcovii se smulg din pământ. Producţia este de 15-20 t/ha la cultura de vară şi 25-35 t/ha la cea de toamnă. La recoltarea mai timpurie a rădăcinilor se realizează un conţi-nut mai ridicat în acid ascorbic. Seceta asociată cu temperaturi ridicate. ceapă verde. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii rădăcinilor În asolament.

De altfel. Florile mici. de culoare verde închis.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Fam. săruri minerale: Ca. K. B1.66). glucide: 5-8%. Rădăcinile conţin: 9-12% s. recoltarea se poate face în primă-vara anului următor deoarece rădăcinile rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii.Apium graveolens L. rapaceum. foarte mică. fără perişori brun-verzuie. PP şi C. B2. 22 . preferă umiditate constantă în perioada de îngroşare a rădăcinii. Fe. Compoziţie chimică. după căderea primelor brume.3. începând din momentul în care rădăcinile au 0. B6.5%. Particularităţi biologice (fig. În cazul în care nu sunt asigurate condi-ţii pentru valorificare sau pentru păstrare. Adânci-mea de semănat este de 2-3 cm. Polenizarea este alo-gamă. salatelor. alb-verzui. Rădăcinile conţin 14-15% s. în octombrie. Pentru semănat se folosesc 4-5 kg sămânţă la hectar. sucu-lentă. Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii rădăcinii Temperatura minimă de germinaţie este de 3-4oC. Pentru păstrare peste iarnă se recoltează toamna. Pe suprafeţe mici se poate semăna încă din toamnă.. conservelor datorită aromei specifice pe care o are. K.. protide: 1. protide: 1. Se foloseşte în alimentaţie la prepararea mâncărurilor. Se cultivă pentru rădăcinile tuberizate şi frunzele care se folosesc la prepararea şi aromatizarea mâncărurilor. Producţia de rădăcini este de 15-20 t/ha. Particularităţi biologice . Rădăcina este pivotantă. semimecanizat cu DLR-4. Este plantă bienală. Tulpinile florifere care se formează numai în anul II de cultură.5%. 1.3%. sunt ramificate. din care: glucide: 6-9%. Apiaceae (Umbeliferae) Importanţă. vitamine: caroten. păstârnac etc. Semănatul se face primăvara devreme. cu diametru în partea superioară de 35 cm. Este o specie bienală. pătrunjelul ocu-pă de obicei. lipide: 0.8-1 m. înalte de 0. După dislocare. lung peţiolate. Rozeta de frunze formată din frunze trifidate. săruri minerale: Ca. Apiaceae (Umbeliferae) Importanţă. Fructul este o dicariopsă. În acest caz se valorifică la legătură. B2 şi C. se rup frunzele care se pot valorifica separat. murăturilor. plantele suportă şi o uşoară umbrire. până cel târ-ziu în aprilie.u. Mg.5-1 cm diametru. Faţă de lumină nu are pretenţii mari. Fam. Compoziţia chimică. Preferă soluri mijlocii. Recoltarea se poate face în timpul verii. grupate în inflores-cenţă tip umbelă compusă. var. P. fertilizarea şi pregătirea terenului sunt asemă-nătoare cu cele prezentate la cultura morcovului. Ţelina de rădăcină . iar cea optimă 20-25oC. glabre. Soiuri cultivate: Zaharat. sola legumelor rădăcinoase alături de morcov. pentru consumul curent. Are cerinţe moderate faţă de apă. consum specific moderat de elemente nutritive Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii rădăcinii Locul în asolament. Mg. la fabricarea conser-velor şi a supelor concentrate. de culoare albă. entomofilă. Fe. vitamine: B1.u. luto-nisipoase sau lutoase. iar rădăcinile sunt destinate păstrării peste iarnă. Se poate consuma proaspăt sau congelat. în luna martie.3.

Faţă de apă are cerinţe ridicate. Porţiunea îngroşată poate avea formă conic-alungită sau sferică. Recoltarea. albe.3. pentru consumul curent când după dislocare. gal-bene. Are pulpa gălbuie. bogate în humus. În anul al doilea de vegetaţie formează tulpinile florale. fosfor. 23 . care ajung până la 150-200 cm. solano-fructoasele. Apiaceae (Umbeliferae) Importanţă. ramificate. care în primul an formează în sol o rădăcină pivotantă. Spre deosebire de pătrunjel. Factorii ecologici şi tehnologici care influen-ţează calitatea ţelinei. după spanac. cu 2-7 perechi de foliole. Particularităţi biologice Păstârnacul este o plantă bienală. Păstârnacul . Are cerinţe o o moderate faţă de căldură. de 1. plantele se faso-nează prin îndepărtarea rădăcinilor secundare.2 m ramificată şi striată. B1. magneziu. striate. Primăvara se fertilizează cu 150-200 kg/ha azotat de amoniu şi se erbicidează cu Treflan 3-4 litri/ha sau Dual 3-4 litri/ha. grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă. în funcţie de soi. Florile sunt mici. repre-zentată de glucide 9-12%. de asemenea. germinează la 4-5 C. convar. PP şi săruri minerale: calciu. În anul al doilea se dezvoltă tulpina floriferă. vitami-nele C (17-30 mg).5%. 1. Cultura se fertilizează din toamnă cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. salată. ţelina ocupă sola ferti-lizată cu gunoi de grajd. Culturile de toamnă se recoltează în luna octombrie. Are formă sferică. la partea inferioară.. glo-buloasă sau tronconică cu numeroase rădăcini secundare.Pastinaca sativa L. prin tăiere lăsând aproximativ 1 cm din peţiol. Păstârnacul se cultivă pentru rădăcini.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Sistemul radicular este ramificat. necesită udări în perioadele de secetă. protide 1-1. foarte mică (un gram conţine 2500-2800 seminţe). În ce priveşte nutriţia minerală. penat sectate. valorificându-se cu frunze. cărnoase. grupate în inflorescenţă tip umbelă. În acest caz frunzele din rozetă se îndepărtează. împreună cu alte legume. Polenizarea este alogamă. Tuberizarea se realizează la nivelul axului epicotil. Ţelina pentru rădăcină se recoltează începând din tim-pul verii. Conţine. Are cerinţe moderate faţă de lumină. ridichi de lună sau după mazăre. hortensis Ehrh. 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică. Polenizarea este alogamă. Rădăcinile conţin substanţe volatile care imprimă acestora gustul şi aroma specifică. Victoria. care se încorpo-rează în sol prin arătură adâncă. hipocotil şi partea superioară a rădăcinii. pubescente. suculentă şi aromă caracteristică. În asolament. Frunzele sunt peţiolate. tempera-tura optimă este de 20-25 C. Cultura de ţelină poate să urmeze. Au un conţinut ridicat de substanţă uscată. cea termi-nală fiind trilobată. Soiuri cultivate: Alabaster. cu numeroase rădăcini care pătrund în sol la adâncimea de 50 cm. în acelaşi an. ţelina este foarte sensibilă la carenţa în magneziu şi bor. înainte de venirea înghe-ţului. Bune premergătoare sunt leguminoasele anuale. Se pregăteşte patul germinativ cu grapa cu discuri sau combinatorul. cilindrul central este mai mic. Preferă soluri mijlocii sau compacte cu o bună capacitate de reţinere a apei. Fructul este dicariopsă brună-verzuie. Producţia de rădăcini este de 25-30 t/ha. Florile sunt mici.4. 17-19%. care se utili-zează la prepararea diferitelor mâncăruri şi în industria conservelor.

de 75-80% din capacitatea de câmp. sunt de mărime mij-locie.5. Semănatul se face primăvara devreme (februarie-martie). cu puţine vase lemnoase în perioada consumului. se sortează şi se poate păstra peste iarnă în pivniţe. şanţuri sau depozite. rotund-turtite. Are cerinţe moderate faţă de umiditate.5 cm pe soluri mai uşoare şi de 22. 1.soiuri de primăvară Importanţă.3. Ridichi . bogate în humus. Alb lung. sativus . Soiuri cultivate: Semilung. Partea comestibilă a plantei este rădăcina îngroşată şi anume hipocotilul. neavând cerinţe mari faţă de lumină. Se aplică 150 kg/ha azotat de amoniu sau 200 kg/ha Complex III şi se erbicidează cu Treflan sau Dual 3-5 litri/ha.soiuri de iarnă şi vară convar. 24 . Producţia de rădăcini este de 35-40 t/ha. 300-500 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică. Păstârnacul suportă o uşoară umbrire. dar reacţionează favorabil la o umiditate relativ ridicată în sol. mai ales solarii. niger . lutoase sau luto-nisipoase. Hipocotilul îngroşat este constituit dintr-un ţesut parenchimatic. iar cea optimă de 15-25°C. păstârnacul poate rămâne în câmp şi se poate recolta primăvara în martie-aprilie. cu reacţie neutră. deoarece pe hipocotil nu cresc rădăcini secundare. datorită înrădăcinării pro-funde. Fam. adânci. Cea mai răspândită la noi în ţară este cultura ridichilor de lună efectuată în câmp. astfel că pot ierna în câmp. precum şi în spaţii protejate. Cruciferae convar. Temperatura optimă de vegetaţie este de 15-25°C. Adâncimea de semănat este de 3-3. Se curăţă apoi de pământ şi frunze. Preferă solurile mijlocii. Când nu există posibilităţi de valorificare sau păstrare peste iarnă. Factorii tehnologici care influenţează calitatea rădăcinilor Cultura de păstârnac se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. Plantele tinere rezistă până la -5°C iar cele mature până la -8…-10°C. se mărunţeşte primăvara devreme cu combinatorul. în rânduri echidistante la 40-50 cm pe teren nemodelat sau în benzi de câte 3 rânduri pe strat. Temperatura minimă de germinaţie este de 2-3°C. de culoare cafenie şi cu viabilitate redusă (facul-tatea germinativă se menţine cel mult 2 ani de zile). porţiunea superioară a îngroşării. Factorii ecologici care influenţează calitatea rădăcinilor Faţă de temperatură are cerinţe moderate. Recoltarea se face toamna târziu.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Fructele dicariopse. iar coaja rădăcinii la ridichile de iarnă poate avea culoa-rea neagră sau albă. fertile. prin dislocare cu DLR-4.Raphanus sativus L. cu marginile aripate. Arătura adâncă de toamnă (28-30 cm). dar mai târziu prin mărirea spaţiului celular şi a lignificării devine neconsuma-bil. la 40 cm între rânduri şi 70 cm între benzi. după căderea primelor brume.5 cm pe solurile mijlocii.. Cultura este bienală la varietatea niger şi anuală la varietatea radicula. La unele soiuri de ridichi de lună coaja şi interiorul rădăcinii sunt pig-mentate în roşu.

Frunzele cotiledonale sunt cordiforme.1%. Adausul de N are efect pozitiv asupra conţinutului în N al ambelor organe (frunze şi rădăcini) pe când acela în Mo nu a dat rezultate concludente. de culoare cafenie. b) Factorii ecologici. glucide: 1. când temperatura medie zilnică este mai ridicată. vitamine: acid ascorbic 15-29 mg%. În mod restrâns se consumă şi frunzele pentru salată. Temperatura din timpul creşterii rădăcinilor influenţează compoziţia lor chimică. iar la soiurile alungite pe lângă hipocotil se îngroaşă şi partea superioară a rădăcinii. PP şi acidul pantotenic. folosind 25 . albe sau violacei. În lucrările de ameliorare se are în vedere obţinerea de soiuri cu conţinut mai scăzut în tioglicozizi al rădăcinilor. chiar în câmp. invers decât în rădăcini.9%. Compoziţia chimică.6-8. De Iernut. B2. În aceleaşi condiţii însă. roşie. Ţepuşe de Gheaţă. Roşii cu vârful alb. Soiurile cultivate · Ridichea de lună: Rotunde timpurii. roz. neagră sau bicoloră. Urmărindu-se influenţa iluminării suplimentare asupra unor compuşi chimici ai plantelor s-a înregistrat mări-rea conţinutului în glucide şi scăderea aceluia în proteină brută din rădăcini cu intensificarea iluminării. B6. B1. Tulpina floriferă are 50-100 cm. la cele de lună dezvoltă porţiunea tuberizată de sub axul hipocotil. Se seamănă în benzi de 6 rânduri (65+15 cm x 5). ramificată cu flori grupate în inflo-rescenţă de tip racem terminal. pubescente. Factorii genetici şi ecologici care influenţează calitatea ridichilor a) Factorii genetici. Apa: 86-94%. rozeta de frunze cuprinde 5-8 frunze lirate sau penat sectate acoperite cu perişori. Soiul. iar prin genetica biochimică se urmăreşte stabilirea determinării genetice a unor compuşi care să fie utilizată şi pentru caracterizarea sau diferenţierea unor soiuri. lipide în cantităţi foarte mici 0. Rădăcinile sunt folosite şi în scop medicinal. De Blaj. mai ales la începutul pri-măverii. · Ridichi de toamnă: Bere de Munchen. Redo. Fructul este o silicvă indehiscentă în care se formează seminţele ovoidale. importanţa ridichilor constă în consumul rădăcinilor exclusiv în stare proaspătă ca salată. De Dumbrăveni. · Ridichi de vară: Albe Japoneze. din care 50-55% proteine. cel mai scăzut conţinut în substanţe nutritive se înregistrează în jur de 30 iulie. protide 0. În timpul iernii se consumă rădăcinile ridichilor de iarnă păstrate în depozite. Particularităţi biologice (fig. Ilka. proteina brută creşte în frunze. dar ridichea de lună se cultivă şi în spaţii protejate. datorită posibilităţii unei culturi foarte timpurii. Ridichile de lună se seamănă primăvara devreme sau pentru cultura de toamnă în perioada august-septembrie. Factorii tehnologici care influenţează calitatea ridichilor Influenţa nutriţiei minerale a fost cercetată prin acumularea de azot în frunze şi rădăcini în condiţii de fertilizare cu P şi K la care s-a adăugat Mo.4% (glucoză. fructoză şi zaharoză). precum şi prin cultivarea pe teren argilos comparativ cu solul organic.6-1. Rădăcina.68). Lumina.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Sub aspect nutriţional. · Ridichi de iarnă: Negre rotunde. Ridichile se cultivă în principal în câmp. Ridichea de lună este o plantă anuală iar cea de vară-iarnă bienală. Are culoarea albă.

Rădăcina este pivotantă şi bine ramificată. Varza este o plantă bienală din climatul temperat. Adâncimea de semă-nat este de 2-2.Brassica oleraceae. determină deformarea porţiunii îngroşate. utilizate aproape integral de orga-nismul uman.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 15-20 kg sămânţă/ha. căpăţâna este format din frunze aşezate una peste alta deasupra mugurelui central. apoi se curăţă de pământ şi se rup frun-zele. În vârful tulpinii şi la baza frunzelor se găsesc mugurii. Particularităţi biologice. lirat) şi sunt acoperite cu un strat de pruină care la unele soiuri imprimă o culoare verde-albăstruie. deshidratată. Organul comestibil. Sub aspect nutriţional importanţa verzei constă în primul rând în aportul în vitamina C pe care îl asigură iarna şi primăvara. câte trei rânduri pe strat (70+40+40 cm). obovat.4. este scurtă şi îngroşată. în special la soiurile de ridichi de lună având formă sferică. LEGUME DIN GRUPA VERZEI 1. Partea comestibilă o reprezintă căpăţâna care se con-sumă în tot timpul anului. 15-20 t/ha la ridichea de vară şi 20-30 t/ha la cele de toamnă-iarnă. Producţia este de 8-10 t/ha la ridichea de lună. datorită ruperii vârfului rădăcinii principale. Recoltarea pentru ridichile de lună şi de vară se face manual. Frunzele din interiorul căpăţânii sunt etiolate. sau conică în funcţie de soi. Frunzele din rozetă sunt scurt sau lung peţiolate cu limbul de formă diferită în funcţie de soi (rotund. Ridi-chile de toamnă-iarnă se seamănă începând de la sfârşitul lunii mai până în 10-15 iulie. Valoarea alimentară a verzei este dată de conţinutul ridicat în hidraţi de carbon. marea majori-tate a acestora fiind răspândite până la 30-40 cm adâncime. albe sau gălbui şi în ele se depozitează substanţele de rezervă. Frunzele. semimecanizat cu DLR-4. Varza albă este o specie bienală. Varza albă . Semănatul mai adânc. Din această cauză culturile înfiinţate prin răsad necesită mai multe udări. Fam. sau după murare. prin consum în stare crudă ca salată. for-mează tulpinile florifere. care în anul al doilea. La culturile înfiinţate prin răsad. Căpăţâna are la exterior câteva frunze de culoare verde mai închis cu rol în asimilaţia clorofiliană. Ridichea de toamnă şi de iarnă se recoltează după căderea primelor brume. alungită. Culturile în câmp timpurii şi tar-dive sau în sere şi solarii. comparativ cu cele semănate direct. la ridichea de lună şi 2-5 la cea de vară. 1. sau con-gelată. care în primul an de vegetaţie formează în sol o rădăcină ramificată iar la suprafaţă o tulpină scurtă (cocean) pe care sunt dispuse frunzele. Pe ea sunt inserate frunzele din rozetă şi cele care formează căpăţâna. prin smulgere. La culturile înfiinţate prin semănat direct.5 cm. 26 . fac posibil consumul în stare proaspătă tot timpul anului. dar suportă şi temperaturi mai ridicate. care sunt din ce în ce mai decolorate spre interior împreună cu coceanul (tulpina) constituie locul de acumulare a substanţelor de rezervă.4. Forma căpăţânilor este sferică. în stare proaspătă. în 23 etape pe măsură ce rădăcinile s-au dezvoltat suficient şi se leagă în legături de câte 5-8 bucăţi.1. necomestibile. stare în care mare parte din vitamina C conţinută se păstrează. în momen-tul repicării răsadului sau la plantare. câte 4 rânduri pe strat folosind 10-12 kg sămânţă/ha. sistemul radicular se ramifică şi nu mai pătrunde în profunzime. turtită. acestea pătrund în sol până la 120-150 cm. murată. Ridichea de vară se sea-mănă în martie. săruri minerale şi vitamine. Cruciferae Importanţa. Tulpina în primul an de vegetaţie.

regăsindu-se în cantităţi apreciabile în frunzele din interiorul căpăţânii. Tabelul 1. 1. b) Factorii climatici. În ce priveşte acumularea în dinamică a elementelor chimice în special cele cu N. celuloză 1. pentru obţinerea de producţii timpurii. pe tipul 4. com-plexul de vitamine B.. uşor turtită rotund-turtită conic-inversă rotund-turtită ovală Compoziţia chimică. de vară şi de toamnă (tab. cenuşă 0.).5-1 kg la soiurile timpurii şi 2-4 kg la cele tardive. K. 90-92% apă şi 8-10% s. În cultură se găsesc soiuri cu perioadă de vege-taţie diferită care se cultivă în câmp. În condiţiile ţării noastre. sub formă de acid ascorbic 35-55 mg care scade de la interiorul la exteriorul căpăţânii. de culoare maro închis. sferice.p. după parcurgerea perioadei de vernalizare apar tulpinile florifere pe care sunt frunze mici. acid malic 0. la fel se întâmplă şi cu Mg şi Ca sau cu zaharurile.u. dar mai mic în acid ascorbic decât căpăţânile produse în cultură timpurie de vară.3. Prin ameliorarea soiurilor existente în cul-tură se are în vedere obţinerea de soiuri cu un conţinut mai ridicat în zaharuri şi acid ascorbic. Perioada de cultură este caracterizată climatic printr-un ansamblu de factori sub influenţa cărora se creează diferenţe în compoziţia chimică a plantelor.8% s. 27 .4%.u. Din substanţa uscată: glucide 4. Urmărindu-se conţinutul în substanţe chimice a trei soiuri de vară şi alte trei de toamnă s-au remarcat diferenţe în ce priveşte conţinutul în zaharuri şi substanţe proteice (la soiurile de vară este mai scăzut comparativ cu cele de toamnă acelaşi lucru se remarcă şi în ce priveşte conţinutul în proteine. Soiuri cultivate.15%. din frunzele rozetei în perioada de vegetaţie. În urma polenizării alogame se for-mează fructe de tip silicvă în care se găsesc 20-30 seminţe mici.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Căpăţâna (fig.12% şi acid ascorbic 43 mg/100 g p. Ele au formă diferită: sferică. P. E şi K (2. Modificarea compoziţiei chimice a plantelor în ontoge-neză variază în funcţie de organ. Soiuri de varză albă Soiul sau hibridul Dittmark Timpurie de Vidra Gloria Lena F1 De Buzău Licurişcă Braunschweig Amager Mocira Lares Perioada de vegetaţie (zile) 95-105 90-100 120-135 120-130 140-155 140-155 155-165 155-165 150-165 160-180 Forma căpăţânii sferică sferică sferică.83%. Tulpinile florifere sunt ramificate. şi în principalii com-puşi chimici. Ritmul de acumulare a fosforului şi acidu-lui ascorbic în perioada de maturare a căpăţânii este mai mare în coceanul interior decât în frunzele exterioare. în cultura de toamnă căpăţânile au un conţinut mai ridicat în s. PP.4 mg% g p. Florile sunt galbene.69) este formată din 60-75 frunze şi reprezintă 70-80% din greu-tatea plantei.3).u.62%. Varza conţine cca. În anul al doilea. sere sau solarii. ovală şi pot avea în medie 0. proteină 1. rotund-turtită. Factorii genetici şi ecologici care influenţează calitatea căpăţânilor de varză a) Factorii genetici. acid dehidro-ascorbic până la 7. ajung la o înălţime de 100-150 cm. Sursa cea mai importantă de vitamina C.p. sesile. se constată o scădere progresivă până la recoltare. uşor turtită rotund-turtită rotund. şi ascorbigen. uşor turtită sferică.

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

Din alt studiu rezultă acumularea mai mare de zaharuri şi zaharoză în detrimentul zaharurilor reducătoare din frunze în anotimpul cu tempera-turi mai scăzute comparativ cu anotimpul mai cald. Factorii tehnologici care influenţează calitatea căpăţânilor de varză. Cultura verzei se amplasează pe terenuri nivelate, irigabile, cu soluri mijlocii spre uşoare (cultura timpurie) sau mijlocii spre compacte (culturile de vară-toamnă), fertile (3-4% humus), cu reacţie neutră spre uşor alcalină. Pe acelaşi teren sau după alte crucifere, poate urma după 3-4 ani. În asolament varza poate urma după leguminoase anuale sau perene, după solanofructoase sau bostănoase. Bune premergătoare sunt şi culturile de rădăcinoase şi bulboase. Cultura se fertilizează toamna cu 20-30 t/ha gunoi de grajd, bine descompus, 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică, care se încorporează în sol odată cu arătura adâncă la 28-30 cm. Cultura se înfiinţează prin răsad produs în răsadniţe calde. Semă-natul se face în ultima decadă a lunii ianuarie până la începutul lunii februarie, folosind 400-600 g sămânţă pentru răsadul necesar la un hectar de cultură. Se poate semăna şi în sere înmulţitor, dar repicatul se va exe-cuta în răsadniţe sau solarii cu pat de biocombustibil. Când plantele au 1-2 frunze adevărate se repică în ghivece sau cuburi nutritive de 5 x 5 cm. În perioada de producere a răsadurilor acestea se udă cu cantităţi moderate de apă, se face aerisirea frecventă, o fertilizare cu soluţii de îngrăşăminte com-plexe şi 2-3 tratamente cu Orthocid sau Dithane pentru a preveni putrezirea plăntuţelor şi mana. Cu 23 săptămâni înainte de plantare, răsadurile se călesc, prin descoperirea completă în timpul zilei şi în nopţile fără îngheţ. Plantarea răsadurilor se realizează în luna martie până la începutul lunii aprilie, când în sol se înregistrează 8°C şi pentru 2-3 zile nu se prevăd îngheţuri. Pe teren nemodelat se plantează la distanţe de 50-60 cm între rânduri şi 30 cm între plante pe rând iar pe teren modelat la 70-75/25 cm. Regimul de nutriţie. La administrarea de NH4NO3, înlocuirea pota-siului cu gunoi de grajd intensifică acumularea elementelor N, P, K. Îngră-şarea complexă sub arătură şi fazial în timpul vegetaţiei asigură un con-ţinut mai ridicat al căpăţânilor în azot şi dat numai sub arătură se intensi-fică absorbţia de fosfor. Efectul diferitelor formule de fertilizare asupra compuşilor organici ai căpăţânilor a făcut posibilă stabilirea dozelor optime de azot pentru acumularea de substanţe proteice şi acid ascorbic, a dozelor de microele-mente (Mn) asupra conţinutului de substanţă uscată sau de borului asupra acumulării acidului ascorbic. O importanţă deosebită pentru compoziţia chimică a plantelor o pre-zintă natura solului. Pe soluri podzolice, sărăturate se realizează la căpăţână o creştere a cantităţii de s.u. prin administrarea de P şi K. Recoltarea începe în ultima decadă a lunii mai, în zonele de câm-pie şi la începutul lunii iunie, în celelalte regiuni. Se recoltează manual, prin 2-3 treceri, prin tăierea căpăţânilor, când acestea au ajuns la maturi-tatea tehnică. Producţiile obţinute 2030 t/ha. 1.4.2. Varza roşie - Brassica oleraceae L, var. capitata f. rubra Fam. Cruciferae Importanţa. Cultivată pe suprafeţe relativ restrânse, fiind utilizată în stare crudă ca salată, având conţinut ridicat în acid ascorbic, varza roşie are o importanţă insuficient

28

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

recunoscută mai ales că şi în stare conservată prin murare sau în oţet se păstrează o mare parte din acidul ascorbic prezent. Particularităţi biologice. Particularităţile biologice ale verzei roşii sunt, în general, asemănătoare cu cele ale verzei albe, dar se deosebeşte de aceasta prin culoarea roşie-violacee, datorită pigmenţilor antocianici care se găsesc în stratul de celule de la suprafaţă. Frunzele sunt pieloase, plantele formează căpăţâni mai mici şi mai îndesate. Culoarea caracteristică, roşie-violacee, permite deosebirea de cele-lalte varietăţi de varză albă, încă din faza de răsad. Compoziţia chimică a căpăţânii. Varza roşie conţine apă 91-92%; zaharuri 3,34,75% reprezentată prin glucoză, fructoză şi galactoză; celu-loză 0,7-1%; lipide neînsemnate cantitativ; vitamina C (33-35 mg% de g p.p.) sursă importantă de vitamină. Soiuri cultivate. Comparativ cu varza albă sortimentul de soiuri este mai redus, mai răspândite fiind în prezent soiurile Roşie de Argeş şi Cap de negru. Factorii care influenţează calitatea căpăţânilor a) Factori ecologici. Varza roşie are cerinţe asemănătoare cu ale verzei albe. Are rezistenţă mai bună faţă de temperaturile scăzute, în faza de căpăţână suportând temperaturi negative de -3…-5°C până la -8°C. b) Factori tehnologici. Tehnologia de cultură este asemănătoare cu a verzei albe. Deoarece varza roşie este solicitată pe piaţă în perioada de vară-toamnă se practică numai culturi de vară sau de toamnă, în câmp. În ambele situaţii se produce răsad nerepicat, în răsadniţe semicalde sau sola-rii, pentru cultura de vară şi pe strat pentru cea de toamnă. Sunt necesare 300-350 g seminţe pentru asigurarea răsadului unui hectar de cultură. Lucrările de întreţinere ale culturii sunt asemănătoare ce cele de la varza albă. Recoltarea are loc în perioada iulie-august, pentru cultura de vară şi septembrienoiembrie, pentru cea de toamnă. Producţia este de 25-40 t/ha. 10.4.3. Conopida - Brassica oleracea L., var. botrytis L. Fam. Brassicaceae Importanţă. Originală din Egipt, conopida a fost introdusă în cul-tură în secolul XVI. De la plante se utilizează inflorescenţa care se dezvoltă în vârful tulpinii sub forma unei mase de culoare albă, cu aspect de căpă-ţână formată prin îngroşarea pedicelelor florale. Falsa căpăţână este acope-rită la unele soiuri de frunze scurte. Conopida se consumă numai după fierbere iar în stare conservată sub formă de murături sau în soluţii slab alcaline constituind un important aport de proteine şi vitamine. Cultura timpurie şi mai ales cea de toamnă în câmp este răspândită în toată ţara noastră. Pe suprafeţe mai restrânse conopida se cultivă în sere şi solarii. Particularităţi biologice (fig.70). Conopida se comportă în cultură ca o plantă anuală. Rădăcina este pivotantă, ramificaţiile secundare fiind în stratul de sol de până la 25-40 cm adâncime. Axul hipocotil are culoare violacee. Frunzele cotiledonale sunt cordiforme. Frunzele din rozetă sunt peţiolate, de formă oval-alungită şi marginea frunzelor fin-dinţată. În mijlocul rozetei de frunze, apar după 60-80 zile de la semănat inflorescenţa modificată, formată la început din lăstari scurţi, cărnoşi, etiolaţi. Inflorescenţa apare când planta a format 9-12 frunze, sub forma primordiilor ramificaţiilor de ordinul 1, 2, 3. Cele de ordinul 4, 5, 6 apar când planta are 15-16 frunze. În final o inflorescenţă cuprinde aproximativ 2000 ramificaţii, care au fiecare un diametru de 1-3 cm.
29

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

La unele soiuri inflorescenţa este protejată de frunzele din rozetă şi astfel va avea o culoare albă. Când nu este protejată, sub influenţa luminii capătă o culoare alb-gălbuie. După 10-20 zile de la formarea inflorescenţelor cărnoase, acestea se desfac, pedicelii florali se alungesc, se lignifică şi se înverzesc formându-se astfel lăstari floriferi. Fructul este de tip silicvă în care se formează seminţele mici, cu diametrul de 22,5 mm, sferice, de culoare brun-închis. Facultatea germi-nativă se păstrează 5-6 ani. Compoziţia chimică. Conţinutul în apă 90-94%, s.u. 4,6-9,7%, glucide 1,542,30%, glucoza în proporţie mai mare decât fructoza, proteina brută 2,2-2,8%, lipide 0,10,3%, conţinut ridicat în vitamina C 59-135 mg% g p.p., vitaminele B1, B2,, PP şi B6 în cantităţi mult mai reduse, vitamina K (sub 4 mg/%). Soiuri cultivate. Soiurile de conopidă cultivate se grupează după durata perioadei de vegetaţie în: - soiuri timpurii (100-120 zile): Alto, Fortados, Paloma, Timpurie de Bacău, Veralto; - soiuri semitârzii (120-140 zile): Bulgăre de zăpadă, Suprimax. Pe plan mondial sunt răspândite în cultură şi soiuri de tip “Roma-nesco”, cu inflorescenţe colorate, de formă piramidală. Factorii care influenţează compoziţia chimică a conopidei a) Factori genetici. Soiul. Luându-se în observaţie patru soiuri diferite, s-au constatat diferenţe relativ mici în ce priveşte conţinutul în apă şi acid ascorbic. Conţinutul în proteină atât în frunze cât şi în inflorescenţe este mai ridicat la începutul creşterii plantelor decât la faza de maturare pentru consum a inflorescenţei. b) Factori pedoclimatici. Într-un studiu făcut asupra plantelor ţinute şapte zile la lumină la temperatura de 5ºC şi cu suplimentare de CO2 frunzele plantelor au acumulat zaharuri şi amidon de aproximativ trei ori mai mult decât acelea ţinute la întuneric. Aportul de CO2 a dus la dublarea conţinutului de zaharuri şi amidon. Temperatura solului măreşte capacitatea de absorbţie a rădăcinilor, se intensifică absorbţia P, K şi Ca. Comparând culturile din seră, solarii şi câmp ordinea crescătoare a valorilor pentru conţinutul în s.u. şi acid ascorbic al inflorescenţelor este: seră, solarii şi câmp explicaţia rezidă în faptul că lumina din seră insufi-cientă este factorul limitativ. c) Factori tehnologici. Conopida se cultivă în câmp, primăvara sau toamna şi în sere, solarii pentru obţinerea producţiilor extratimpurii. În asolament, conopida ocupă sola legumelor vărzoase. Pregătirea terenului se face ca pentru cultura de varză. Producerea răsadurilor are loc în răsadniţe calde. Se seamănă în luna februarie, 400-500 g sămânţă. În faza de 1-2 frunze adevărate, răsadul se repică în cuburi nutritive de 5 x 5 cm. Plantarea răsadurilor se face în luna martie. Distanţele de plantare sunt de 70-75/20-25 cm pentru suprafeţe mari sau de 70+40+40/30-35 cm pe suprafeţe mai mici unde întreţinerea culturii se execută manual. Recoltarea inflorescenţelor se face manual prin 2-3 treceri succesive şi tăierea cu un cuţit sub inflorescenţă, lăsându-se şi câteva frunze protec-toare al căror limb se scurtează, deasupra părţii superioare a inflorescenţei, în vederea protejării acestora în timpul manipulării. Perioada de recoltat este din luna mai până în octombrie. Producţia este de 15-20 t/ha. 10.4.4. Gulia - Brassica oleraeae L., var. gongylodes, Fam. Brassicaceae

30

2 mg). Kupa (timpurii. Compoziţia chimică.5% protide precum şi vitamine: C (50-80 mg). Faţă de lumină are cerinţe moderate. Goliat albastru (târzii. În locuri umbrite însă se dez-voltă prea mult aparatul foliar în detrimentul părţii comestibile. B2. temperaturile scăzute (sub 5°C) în faza de răsad pot determina ver-nalizarea plantelor. Temperatura optimă de vegetaţie este de 18-20°C. Tulpina tuberizată este fragedă la înce-put. Soiuri cultivate.8-1 kg sămânţă pentru un hectar de cultură. rădăci-nile fiind răspândite în stratul de sol până la 30-35 cm. Pregătirea terenului se face ca şi la cultura ver-zei.5-2. 1. Frunzele sunt lung peţiolate. începând din partea bazală şi devine impro-prie pentru consum. iar alternanţa perioadelor cu umiditate diferită duce la crăparea părţii comestibile. La unele soiuri.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Importanţă. soiurile de gulie cul-tivate în prezent sunt: Dworski. Insuficienţa apei în sol. gulia se cultivă intercalată printre rândurile speciilor de bază (tomate. După perioada de vegetaţie. Gulia se cultivă în câmp pentru obţinerea de producţii timpurii sau târzie. 4-7% glucide. cu pH 6. calciu (75 mg) la 100 g produs proaspăt. Se plantează câte 5 31 . la majoritatea soiurilor fiind sferică sau rotund-turtită. Gulia este o plantă bienală care în primul an formează tulpina tuberizată iar în anul al doilea înfloreşte şi fructifică. nisipo-lutoase. Tulpinile tuberizate conţin 11-14% substanţă uscată. Umiditatea solului trebuie menţinută la valori de 70-75% din capacitatea de câmp. în detrimentul formării tulpinii tuberizate. de culoare diferită (albverzui. iar pentru cele de toamnă solurile mai compacte. Pen-tru culturile timpurii sunt mai favorabile solurile uşoare. fosfor (80 mg). b) Factori tehnologici. Pentru cultura în câmp. Plantarea răsadurilor are loc în ultima decadă a lunii martie până în prima decadă a lunii aprilie. În anul al doilea. polenizarea este alogamă. luto-argiloase. 130-140 zile). peţiolul şi nervurile au culoare albastră-violacee.5. determină lignificarea ţesuturilor şi reducerea producţiei. folosind 0. săruri minerale: potasiu (344 mg). Tulpina în primul an de vegetaţie este scurtă şi după aproximativ 40-50 zile după răsărire începe să se îngroaşe formând o porţiune tube-rizată. de obicei. în arta culinară. caroten (0. Se cultivă pentru tulpinile tuberizate care se utilizează în stare proaspătă. au formă ovoidală şi culoare cafenie. precum şi în sere şi solarii. Gulia preferă soluri fertile. B1. Sistemul radicular este puţin dezvoltat comparativ cu varza. în perioada formării tulpinii tuberizate. apoi ţesuturile se lignifică. pe tipul 4. Particularităţi biologice (fig. tulpina îngroşată se alungeşte şi se subţiază la vârf iar din mugurii existenţi la subsuoara frunzelor apar lăs-tarii floriferi. Factorii care influenţează calitatea guliilor a) Factori climatici. fără exces de azot. roşu-violaceu). ceea ce provoacă pornirea prematură a lăstarilor flori-feri.5-7. 70-80 zile) şi Goliat alb. cu marginea crestată fiind dispuse pe tulpina îngroşată sub formă de spirală. Florile sunt galbene. Cerinţele faţă de apă sunt mai mari.71). Înfiinţarea culturii se face prin răsad produs în răsadniţe calde. după vernalizare. În cultură pro-tejată. fructul de tip silicvă iar seminţele sunt puţin mai mari faţă de cele de varză. semă-natul făcându-se la începutul lunii aprilie. semigrele. castraveţi) folosind astfel terenul mai intensiv. gulia poate fi amplasată în sola ocupată de celelalte legume vărzoase. de formă ovală. Trero. comparativ cu varza datorită sistemului radicular mai slab dezvoltat.

organe de rezervă. 32 . Liliaceae Importanţă.. iar rădăcina primară se usucă şi piere.1. Particularităţi biologice. realizând o desime de 130-160 mii plante/ha. Valoarea nutriţională a cepei constă în primul rând în posibilitatea de a fi consumată crudă. Înrădăcinarea este superficială. cu un ritm de creş-tere mai redus. glucide (zaharoza 4. fructoza 1. Producţia este de 15-20 t/ha la cultura timpurie şi 30-40 t/ha la cultura de toamnă.7 şi 1.5. La ceapă. Ceapa este o plantă de zi lungă. protide: cea mai mare parte a compuşilor cu azot sunt neproteici. Recoltarea se face eşalonat pe măsură ce tulpina îngroşată ajunge la un diametru de 5-10 cm. p.. timp în care se formează şi tulpina adevărată. mugurii acoperiţi de frunze mai puţin îngroşate cu care formează conuri. Ca. primele culturi în China. se îndepărtează frunzele de la bază. La partea inferioară a discului cresc rădăcinile. ciclul de viaţă durează doi ani când se practică cultura prin semănat direct şi răsad sau trei ani. fiind alcătuit din frunze modificate. Compoziţia chimică. inclusiv conservele. Principalele faze pe care le parcurg plantele în primul an de vege-taţie şi durata lor sunt următoarele: în timpul germinaţiei şi răsării apare mai întâi radicela şi apoi frunza cotiledonală care străbate stratul de pământ având forma de cot.3 mg. K. N. în octombrie (pentru cultura de toamnă).p. sub forma unui disc.5.25 mg la 100 g s. Deasupra conurilor se dezvoltă suprapus frunzele groase ale bulbului. între 0. Cu. Fam.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE rânduri pe un strat după schema 50+25+25+25+25/20 cm sau în patru rânduri. Fe. Cultivată din cele mai vechi timpuri.3 mg/100 g s.72). central. din partea inferioară a discului apar altele. Diferenţa dintre ritmurile de creştere ale celor două zone face ca vârful frunzelor cotiledonale şi tegumentul seminţei să iasă la suprafaţa solului. cea mai mare parte din rădăcini fiind răspândite până la 18-20 cm. lipide se găsesc în cantităţi mici 0. Datorită acestei particularităţi fiziologice se pot obţine bulbi pentru consum într-un singur an. datorită faptului că formarea bulbului se declanşează la o durată de 14-16 ore iluminare zilnic. În continuare încep să apară noi rădăcini adventive. iar la partea superioară. Însuşirile ei condimentare fac să treacă pe primul loc utilizarea ca adaus la majoritatea preparatelor culinare. frunze care pornesc din discul aflat la partea inferioară a bulbului şi care reprezintă adevărata tulpină a plantei. vitamina C 1-3 mg la 100 g p. P. Bulbul de ceapă (fig. Al.u. Numărul de rădăcini care se formează în primul an variază între 30 şi 70. astăzi se cultivă pe tot globul. Ceapa . pentru valorificare se leagă câte 3-4 bucăţi/legătură. După germinarea seminţelor se formează o rădăcină primară care trăieşte până la apariţia primelor frunze adevărate. 66+27 +27+27/18-20 cm. Zn. De asemenea ceapa deshidratată sau conservele de bulbi mici întregi produse de soiuri speciale au tot mai multă extindere. După intrarea în repaus a bulbului aceste rădăcini mor şi în primăvara anului următor. începând din luna mai (pentru cultura timpurie în câmp) sau toamna. Iran. Rădăcina este fasciculată. îngroşate şi suprapuse. LEGUME BULBIFERE 10. atât frunze verzi cât şi bulbul într-o perioadă deficientă de legume proaspete. Planta se taie sub tulpina îngroşată. are formă apropiată de cea sferică. 1.9 mg).Allium cepa L. în număr de 70120. Mo. microelemente: Mn. Conţinutul în apă 87%. lăsând 3-4 frunze în vârful tulpinii şi dacă este cazul. în cazul cultivării prin arpagic. Mg. macroelemente. datorită unei zone foarte active de creştere deasupra muguraşului şi alta înspre vârful frunzei cotiledonale.

La exterior bulbii maturi au o pojghiţă alcătuită din frunze subţiri. Romito. Bo. Ceapa reacţionează ca plantă de zonă nordică fiind prin excelenţă plantă de zi lungă. Luciana. La noi în ţară se cultivă în principal soiuri care au bulbul de culoare galben-maronie sau roşie-violacee. compusul tiopropanol-S-oxid 12-62 mg). Adâncimea de semănat este de 2-3 cm. Temperatura reacţionează diferit pe faze feno-logice. prin semănat şi plantat primăvara timpu-riu sau toamna târziu se asigură încadrarea favorabilă a culturii în raport cu regimul umidităţii ridicate în sol. Reacţionează foarte bine la îngrăşarea foliară cu Mn. Ana.5 m. Pe suprafeţe mari semănatul se execută cu SUP-21 iar pe suprafeţe mici. prin semănat direct sau prin răsad. Formarea bulbilor mari şi calitativi superiori este strict condiţionată de durata prelungită a fazei de lumină zilnică. Diferenţele cele mai mari între soiuri apar în ceea ce priveşte conţinutul în acid ascorbic. având în fiecare lojă maxim două seminţe. utilizând formula 75+15 cm x 5. au culoarea albă (falsă tulpină) la partea inferioară. datorită rezistenţei la păstrare a bulbilor pe o perioadă lungă de timp se cultivă numai în câmp. Inflorescenţa este o umbelă globuloasă alcă-tuită din 300-800 flori care se formează în vârful tulpinii florale. Roşie de Turda.8-1. Fructul este o capsulă triloculară. Roşie de Făgăraş. Banko. sediul fotosintezei şi al biosintezei glucidelor de rezervă. Factorii genetici şi climatici care influenţează calitatea bulbilor a) Factorii genetici. 33 . se separă şi sunt verzi la partea superioară a plantei. Daitona. Se seamănă la 15 cm între rânduri. Dintre aceste metode de cultură cea mai avantajoasă din punct de vedere economic este cea prin semănat direct. Producerea arpagicului. Soiuri cultivate prin semănat direct: Wolska. folo-sind 100-120 kg sămânţă/ha. b) Factorii climatici. Pentru cultura prin răsad se recomandă soiul Aurie de Buzău. Ceapa are nevoie de cantităţi relativ ridicate de îngrăşăminte în perioada iulieseptembrie aplicarea fracţionată favorizează obţinerea de recolte mari şi acumulare de s. de culoare neagră. De Macău. Spirit. Pacific. câte 6 rânduri pe un strat şi 75 cm între straturi. Seminţele sunt mici. au formă triedrică cu tegu-mentul tare şi zbârcit. uscate de culoare şi formă în funcţie de soi.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Frunzele bulbului cresc deasupra solului tot suprapuse. Diamant. Soiuri cultivate. des-tinată consumului în stare proaspătă se practică şi cultura protejată. care este fistuloasă. Zn.u. Factorii tehnologici care influenţează calitatea bulbilor Ceapa. Pentru obţinerea de ceapă verde. Semănatul are loc în luna martie. Pentru industrializare ca ceapă deshidrată se recomandă soiul Wolska. fusiformă cu înălţimi 0. Cultura cepei pentru obţinerea de bulbi se poate realiza prin arpa-gic. manual. Ariana. în rigole deschise cu săpăliga. De Stutgart. Inflorescenţa este protejată la început de o membrană de culoare alb-verzuie care crapă şi se desface înaintea înfloririi apoi se usucă şi cade. În faza de maturare a bulbilor frunzele verzi încep să se usuce de la vârf. Facultatea germinativă se păstrează 3-4 ani. Roşie de Arad şi hibrizii Copra. maturizarea bulbilor favorizată de temperaturi ridicate din iulie. iar cele mai mici în ce priveşte conţinutul în uleiuri eterice (factor lacrimogen. Gunoiul de grajd la culturile premer-gătoare. În ce priveşte umiditatea. Principalele soiuri cultivate prin arpagic sunt: Zittau. nu se recomandă la cultura cepei. Django.

potasiu. Distanţele de plantare sunt de 60+30+30+30 cm sau în benzi de câte două rânduri. irigabile. Fam.Allium sativum. În sol se dezvoltă bulbul sau căpăţâna de usturoi (fig. rădăcinile fasciculate se dez-voltă până la adâncimea de 10-20 cm. pentru combaterea buruienilor se erbicidează cu Ramrod 6-8 kg/ha aplicat la maxim 3-4 zile de la data semănatului. Pentru recoltare printr-o singură fază.2. care determină uscarea frun-zelor. Usturoiul se cultivă pentru bulbi. Se foloseşte arpa-gic de calitatea I. De obicei cei situaţi în interiorul căpăţânii sunt de dimensiuni mai mici. la majoritatea plantelor şi frunzele s-au îngălbenit la vârf. Pentru prevenirea formării tulpinilor florifere se poate face un tratament termic timp de 10-15 zile la 25-35°C şi apoi 6-8 ore la 40°C. prin smulgere. E şi săruri minerale: calciu.73) care este formată din 10-20 bulbili. cu diametrul între 7-20 mm. Plan-tarea arpagicului se face primăvara devreme.calitatea II: bulbi cu diametrul peste 20 mm. . Recoltarea bulbilor se execută la sfârşitul lunii iulie. tulpina falsă şi frun-ze verzi. Bulbul conţine 25-30% substanţă uscată. Liliaceae Importanţa. Pentru consumul curent se poate recolta începând din luna iunie. vitamina C 10-20 mg. Recoltarea arpagicului are loc în perioada iulie-august. Înainte de plantare arpagicul se poate trata cu Germisan 30-50 g/kg arpagic. În perioadele secetoase sunt necesare 1-2 udări. Particularităţi biologice. La 34 . în martie. Adâncimea de plantare este de 4-5 cm. cu un grad redus de îmburuienare. Producţia de bulbi este de 20-25 t/ha. conservelor şi în industria farmaceutică. care se pot folosi nu-mai pentru obţinerea de ceapă verde deoarece plantele vor emite tulpini florifere. a mezelurilor. vitaminele B1. B2. Momentul optim de recoltare este atunci când la aproximativ 80% din plante. Obţinerea bulbilor de ceapă pentru consum. Momentul optim de recoltare este atunci când tulpina falsă s-a înmuiat la bază.calitatea I: bulbi cu diametrul de 7-20 mm. apoi se lasă 4-5 zile la soare pentru uscare după care se îndepărtează frunzele uscate şi se sortează pe calităţi: . care se vor utiliza pen-tru obţinerea de bulbi pentru consum. folosind formula 66+20+44+20 cm.5. fosfor. cu norme de 250-300 m3/ha. cu 2 săptămâni înainte se face un tratament cu Reglone. Dacă nu se erbicidează sunt necesare pliviri repetate. Se recoltează manual. Pentru un hectar de cultură este necesară o cantitate de 600-700 kg arpagic. Usturoiul este o plantă bulboasă care şi-a pierdut în decursul timpului posibilitatea de a produce flori fertile. începutul lunii august. prin bulbili. Sistemul radicular este slab dezvoltat. care se consumă în stare proaspătă sau pentru condimentarea unor preparate culinare. Din această cauză se înmulţeşte numai vegetativ. Are un conţinut ridicat în glucide 20-26%. 4 litri/ha.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE După semănat. 1. Usturoiul . Conţine şi cantităţi mari de fitoncide cu acţiune bactericidă având proprietăţi tonificante şi antiseptice. protide 6-7%. prin smulgere. ceea ce determină creşterea preţului de cost al arpagicului. pe suprafeţe mici iar după recol-tare se lasă pe sol 4-5 zile pentru uscare.4. tulpina falsă s-a înmuiat la bază şi rozetele de frunze s-au culcat la sol. Pe suprafeţe mari se poate recolta cu MRC-1. 540 mg la 100 g substanţă proaspătă. Compoziţie chimică. Între plante pe rând se asigură 3-4 cm. Cultura se ampla-sează pe terenuri plane. Se recoltează manual.

pentru consumul curent. Producţia este de 8-12 t/ha. În interiorul fiecărui bulbil se află câte un mugure. Frunzele în număr de 8-15. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii bulbilor de usturoi. De Dărăşti. sunt liniare. De Moldova. Adâncimea de plantat este de 4-5 cm toamna şi 3-4 cm la plantările de primăvară. Se folosesc 600-800 kg de bulbili la soiurile cu bulbi de mărime mijlocie până la 1000-1200 kg/ha la cele cu bulbili mari.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE exterior fiecare bulbil este protejat de tunici subţiri translucide. În cazul plantărilor de primăvară. Partea bazală a bulbililor diferenţiază o serie de rădăcini adventive care se dezvoltă atunci când. de culoare albă sau roz. numai după 4-5 ani pentru a preveni atacul de nematozi. cu grapa cu discuri. pH = 6. Ei sunt protejaţi. albgălbuie sau cu nuanţe de roz. Bulbilii sunt fixaţi cu partea bazală pe tulpina propriu-zisă sub formă de disc turtit. Record. cu 3-4 săptămâni înainte de venirea îngheţului pentru a se realiza înrădăcinarea bulbililor sau primăvara devreme. Cultura se înfiinţează toamna. Formarea bulbilor este favorizată de temperaturi de 1820°C şi zile lungi. Dărăşti-Ilfov. fertile. Între plante pe rând se asigură 3-4 cm. Faţă de temperatură are cerinţe moderate. Recoltarea poate să înceapă din aprilie-mai. Pentru plantările de toamnă se continuă mărunţirea arăturii. după detaşare este amplasat în condiţii de germinare. însorite şi irigabile. cu reacţie neutră sau slab alcalină. Cultivat în locuri umbrite nu formează bulbi. Soiuri cultivate. lanceolate şi prin supra-punere formează o tulpină falsă. Usturoiul de toamnă de recoltează în luna iunie. 3-5 litri/ha sau Dual 3-4 litri/ha care se încorporează în sol cu grapa cu discuri sau combinatorul. Bune premergătoare sunt leguminoasele anuale şi sola-no-fructoasele. în martie. minimă 3-4°C şi maximă 25-30°C. Temperatura optimă de vegetaţie este de 18-20°C. În asolament poate reveni pe acelaşi teren sau după alte bulboase. Se plantează câte patru rânduri pe un strat la distanţe de 30 cm sau în benzi de câte două rânduri. Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii bulbilor de usturoi. Favorit. 35 . În funcţie de perioada de înfiinţare a culturilor: . toţi împreună de câte 3-4 foi perga-mentoase de culoare alb-argintie.5. . Cultura se fertilizează din toamnă cu 300-350 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează în sol prin arătura adâncă. Usturoiul are pretenţii ridicate faţă de lumină. când se valorifică la legătură câte 4-5 plante/legătură. la majoritatea plantelor. Bulbii înrădă-cinaţi rezistă iarna până la -25°C. Rezultate bune de producţie se obţin numai pe soluri uşoare spre mijlocii. prin treceri repetate. Faţă de apă are cerinţe mai mari datorită sistemului radicular super-ficial.5-7. după zvântarea arăturii se aplică 150 kg/ha azotat de amoniu şi se erbicidează cu Treflan. folosind formula 66+20+44+20 cm.soiuri de toamnă: De Cioroiu.soiuri de primăvară: De Cenad. Se recoltează prin smulgere apoi plantele se lasă pe sol câteva zile pentru uscare. iar cel de pri-măvară în iulie. Umiditatea solului trebuie să fie 70-75% din capacitatea de câmp până la formarea bulbului şi 60-65% în perioada de maturizare a acestora. iar în perioada de repaus până la -15°C. Usturoiul se cultivă în câmp pe terenuri plane sau uşor înclinate. pentru pregătirea patului germinativ. momentul optim de recoltare este atunci când tulpina falsă s-a înmuiat la bază şi se lasă pe sol. realizând 70-80 plante/m2. Pentru consumul de vară-toamnă şi pentru păstrare.

1. Perioada de recoltat este aprilie-iunie. Ca (40-130 mg%). Peţiolii frunzelor sunt cărnoşi. Polygonaceae Importanţă. lipide (0. grupate în inflorescenţe de tip panicul. Pentru aceasta.6%. Fe (0. fiecare având 1-2 muguri şi câteva rădăcini. zaha-ruri 0. După recoltare se 36 . LEGUME PERENE ŞI CONDIMENTARE 1.74).6. roşie sau violacee în partea bazală în funcţie de soi. înalte de 2-3 m. organul comestibil îl reprezintă peţiolul frunzelor care este foarte dezvoltat. Compoziţia chimică: apă 92-95%.. Reventul are cerinţe moderate faţă de tempe-ratură. Plantele astfel obţinute vor asigura producţie încă din primul an după plantare. Factorii care influenţează calitatea culturii de revent a) Factorii ecologici. La noi în ţară se cultivă în Transilvania şi nor-dul Moldovei. Originală din China şi S-E Siberiei. Plantele se dezvoltă bine la temperaturi de 18-20°C.2-5. erbacee. vărzoasele sau solanofructoasele. în prezent supra-feţe mari în vestul Europei. cu reacţie neutră sau slab acidă. Reventul este cultivat pentru peţiolul frunzelor care este folosit la prepararea compoturilor şi a unor produse de cofetărie.3-1%. în septembrie-octom-brie. recoltându-se cel mult patru frunze de la fiecare plantă. Mn (0.7%). Bune premergătoare sunt leguminoasele anuale sau perene. fără protejare. microelemente. Începând din anul al doilea de cultură. gros de 4-5 cm. macroelemente K (230-236 mg%). triaripate. sucu-lenţi. Lucrarea se exe-cută odată sau de două ori pe săptămână. lung de 40-60 cm. lutoase sau luto-argiloase. Reventul este o plantă perenă. uşor muchiaţi pe partea dorsală şi au culoare roz.6-0. Reventul . de culoare alb-ver-zuie. peţiolul de revent prezintă importanţă îngră-dită însă. începând din anul al doilea de cultură. Fam. Pentru cultura reventului pot fi folosite şi terenuri relativ umbrite.6).1-0. de culoare brun-roşcată şi conţin o singură sămânţă. Tufele de revent se pot despărţi toamna.Rheum rhabarbarum L. Soiuri cultivate. tufele de 4-5 ani se despart în porţiuni de 200-250 g. goale în interior.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 1. Rezistă până la -10…-18°C. Este puţin pretenţios faţă de lumină astfel că se poate cultiva şi în locuri mai umbrite. Preferă soluri mijlocii spre grele. care se transplantează la locul de cultură. protide 0. dar profunde şi bine structurate. de conţinutul ridicat de acid oxalic. Sub aspect nutriţional. fapt ce permite iernarea plantelor în câmp. fiecare plantă emite 1-3 tulpini florale. Florile sunt mici. Peţiolurile se recoltează manual. În prezent se cultivă soiul de revent De Ardeal. bulboasele. Facultatea germinativă este de 70-80% şi se păstrează 2-3 ani. Rizomii sunt utili-zaţi în industria farmaceutică. Recoltarea.13 mg%). b) Factorii tehnologici. Faţă de umiditate pretenţiile sunt moderate. Particularităţi biologice (fig.6. Fructele de tip achenă. dar lipsa apei determină reducerea suculenţei peţiolilor. Cultura reventului se realizează prin des-părţirea tufelor sau pe suprafeţe mici prin producerea puieţilor care se obţin din seminţe.

care formează în sol un rizom puternic. se consumă tulpinile (lăstarii). pe care apar rădăcini adventive lungi de 40-50 cm. de culoare alb-verzuie. În partea superioară lăstarii sunt acoperiţi cu solzi membranoşi. A. în fiecare an se formează lăstari care sunt fragezi şi su-culenţi până când ies afară din pământ. V Siberiei. În felul acesta există tendinţa ca rizomul să iasă din sol. rizomii rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii. cărnoase. proteine. constituind partea comestibilă. solzi-forme.. ceea ce face necesară plantarea mai adâncă a puieţilor. Particularităţi biologice Plantă perenă. Plantele intră în activitate începând de la temperaturi în sol de 10-12°C. Din mugurii vegetativi. entomofilă. Fructul este o bacă sferică. dezvoltaţi sub-teran din rădăcini şi etiolate (fragezi faţă de cei verzi tari). 1. P. plantele mascule fiind mai timpurii şi mai productive decât cele femele. fără clorofilă. după care începe să scadă. K). Polenizarea este alogamă. Dacă lăstarii nu sunt recoltaţi.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE îndepărtează limbul frunzelor. În timpul verii. mică de culoare verde la început care se colorează în roşu la maturitatea fiziologică. dispuse la baza clatodelor. având rol de asimilaţie clorofiliană. Sparanghelul este o plantă unisexuat dioică. Temperaturile ridicate determină intensificarea ritmului de creştere al lăstarilor în detrimentul producţiei cantitative. datorită pigmenţilor antocianici. Ultimele ramificaţii ale tulpinii sunt scurte. Factorii care influenţează cultura sparanghelului a) Factorii ecologici. Rizomii şi lăstarii folosiţi în industria farmaceutică. tulpinile verzi se pot utiliza în buchete şi aranja-mente florale. Sparanghelul . Creşterea normală a acestora are loc la tem-peratura de 16-23°C. planta este mai puţin atacată de boli şi dăunători şi se poate valorifica la preţuri mari deoarece cultura este mai puţin răspândită la noi în ţară. Germinaţia seminţelor începe la 15°C. devin tari. care se utili-zează în diferite preparate culinare. Florile sunt mici. Fam. formând tufe cu înălţimea de 1-1. Cultura sparanghelului este economică datorită faptului că durează 10-15 ani. Pe măsură ce se apro-pie de partea superioară a solului. Frunzele propriu-zise se găsesc la baza clatodelor. Seminţele sunt de mărime mijlocie. Viteza de creştere a lăstarilor este pro-porţională cu temperatura. Fe. dar şi căldurile din zonele cu climat tropical. ţesuturile se lignifică. semisferice. Plantă spontană în centrul Euro-pei. În primul an de recoltare producţia este de 4-5 t/ha ajungând la 20-30 t/ha după 78 ani.5 cm. Liliaceae Importanţa şi compoziţia chimică. 37 . Valoarea nutritivă este asigurată de conţinutul în glucide. În fiecare an. vitaminele C. de formă cilindrică.6. cu suprafaţa lucioasă. În faza de repaus germinativ. în Africa. de culoare neagră. apoi peţiolurile se fasonează la 35-40 cm lungime şi se leagă în mănun-chiuri de până la 5 kg. Florile femele sunt mai mici decât cele mascule. B şi săruri minerale (Ca. Plantele de sparanghel suportă temperaturile scăzute din timpul iernii. liniare şi se numesc clatode.2. triunghiulari iar la baza lor sunt muguri din care se dezvoltă ramifica-ţiile tulpinii aeriene. sunt mici. PP. îndeplinind astfel rolul frun-zelor.Asparagus officinalis L. se ramifică. rădăcinile mai bătrâne mor şi se formează altele noi de la baza mugurilor vegetativi care sunt în partea superioară a rizomului. lăstarii capătă o nuanţă roz. fiind cunoscut pentru efectul diuretic şi afrodisiac. lipide. aceştia se alungesc foarte repede.

Adâncimea de semănat este de 2-5 cm în funcţie de structura solului. Hreanul se cultivă pentru rădă-cinile îngroşate. pătrunzând până la 60-70 cm adâncime. Puieţii de sparanghel se produc în câmp. Sparanghelul are cerinţe ridicate faţă de sol. fam. se irigă pe timp secetos şi se fertilizează fazial cu 50-70 kg/ha azotat de amoniu. excesul de apă determinând putrezirea rizomilor şi lăstarilor. ramificată. În partea apicală. la interval de 2-3 zile sau chiar zilnic în perioadele călduroase. Tehnologia de cultură a sparanghelului pre-supune două etape: producerea materialului săditor şi cultura propriu-zisă. Ca. care imprimă gustul caracteristic precum şi fitoncide care determină o serie de proprietăţi terapeutice: stimulent al nutriţiei. ajungând la 6-8 t/ha în următorii 5-10 ani. Pentru plantare se folosesc puieţi bine dezvoltaţi şi viguroşi. bine structurate. lăstarii comestibili se obţin în lipsa luminii.. înainte de plantare. 1. prin bilonarea plantelor. Faţă de umiditate are cerinţe moderate. Producţia este de 2-3 t/ha în anul al treilea de cultură. Frunzele sunt lung peţiolate. după care producţia începe să scadă. ajungând la peste 30 cm lungime. Fe). diuretic etc. proteine 1.Armoracia lapathifolia Gilb. Hreanul . Rădăcina principală are o grosime de 3-4 cm. numă-rul crescând în anii următori. prin dislocare cu DLR-4 sau cu cazmaua. Recoltarea lăstarilor începe din anul al treilea de cultură şi durează 10-15 ani. cu marginea fin dinţată sau crestată. iar la interior pulpa este albă.5-1 kg. Lăstarii recoltaţi se zvântă. câte 3-4 rânduri pe strat. Particularităţi biologice Hreanul este o specie perenă care formează în sol o rădăcină bine dezvoltată. la exterior are culoare galben-cenuşie. 38 . suficient de lungi. se sor-tează în funcţie de lungime şi grosime şi se leagă în mănunchiuri de 0.3. Solurile compacte. Puieţii buni de plantat trebuie să aibă o greutate de 30-50 g şi să prezinte 2-3 muguri şi rădăcini cărnoase. după ce plantele s-au fortificat. la prepararea murăturilor sau în industria conservelor. b) Factorii tehnologici. antiscorbutic. au forma oval-alungită. au dimensiuni mari.6. la 25-30 cm. Conţine cantităţi mari de uleiuri volatile. Perioada de recoltare este din luna aprilie până în iunie. cu pulpa albă. drenate.7%. Se scurtează rădăcinile prea lungi apoi se aşază pe muşuroaiele făcute în şanţuri şi se acoperă cu un strat de pământ de 10 cm grosime. La majoritatea soiurilor. Primăvara.5-2. După răsărire cultura se men-ţine curată de buruieni. Mg. Momentul optim de recoltare este atunci când lăstarii ajung la supra-faţa bilonului. necesitând soluri pro-funde. vitamine (vitamina C 70-80 mg) şi săruri minerale (K. Toamna tulpinile se cosesc la 3-4 cm dea-supra solului şi înainte de venirea îngheţului se protejează cu paie sau frunze. Recoltarea se face dimineaţa sau seara când lăstarii sunt turgescenţi. expectorant. utilizate ca şi condiment în arta culinară. Pe terenuri însorite acumulează cantităţi mari de substanţe nutritive în rizomi ceea ce va asigura obţinerea în anul următor a unor producţii bune de lăs-tari. se periază sau se spală. grele se încălzesc încet şi îngreunează dezvoltarea lăstarilor. Brassicaceae Importanţa şi compoziţia chimică. uşoare spre mijlocii. se scot puieţii din pepinieră. Rădăcinile de hrean conţin 23-27% substanţă uscată. rădăcina are 5-8 muguri vegetativi şi prezintă pe toată lungimea muguri dorminzi. dispuse în rozetă. reprezentată de glucide 1017%. Semănatul se face în mar-tie-aprilie. În primul an de recoltare de la fiecare plantă se vor recolta 2-3 lăstari.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Faţă de lumină are cerinţe mari în timpul perioadei de vegetaţie. gust picant.

mazăre sau fasole de grădină. Preferă solurile fertile. Are cerinţe moderate faţă de lumină. mijlocii. cunoscut din antichitate în sudul Europei. suportând locurile umbrite. profunde. bogate în humus.6. rădă-cinile se ramifică şi se rup la recoltare. fistuloasă. Rădăcinile de leuştean pot fi folosite şi la fabricarea unor medicamente. iar cele de pe tulpina floriferă sunt simplu sectate. Leuşteanul se cultivă pentru frunzele folosite la aromatizarea unor preparate culinare. dreaptă. 1. cu creştere viguroasă. Fructele. silicve. Plantele fasonate se leagă în pachete de 5-6 bucăţi. Leuşteanul . este puţin pretenţioasă. Terenul se fertilizează din toamnă cu gunoi de grajd. În funcţie de mărimea butaşilor este necesară o cantitate de 370-400 kg/ha. diminuându-se calitatea comercială a acestora. Fam Umbelliferae Importanţa culturii. Se recoltează semimecanizat prin dislocare cu DLR-4. Recoltarea rădăcinilor se realizează de obicei în perioada de toam-nă. Producţia este de 15-20 t/ha în primul an ajungând la 30-40 t/ha în anul doi sau trei de cultură. Butaşii au 10-15 cm lungime şi 1-2 cm grosime. La noi în ţară îl întâlnim în toate regiunile tării pe suprafeţe restrânse mai ales în gospodă-riile ţărăneşti. martie-aprilie. cu reacţie neutră. Leuşteanul este original din regiunea Mării Mediterane. albe grupate în inflorescenţe de tip racem. superfosfat şi sare potasică care se încorporează în sol prin arătura adâncă la 30-40 cm.Levisticum officinale Koch. Pe soluri grele. cerinţele faţă de umidi-tate sunt moderate. b) Factori tehnologici. argiloase. 39 .5. Datorită sistemului radicular bine dezvoltat. sunt mici. Peste iarnă hreanul poate fi păstrat în pivniţe stratificat. fără seminţe sau cu seminţe sterile. Primăvara solul se fertilizează cu azotat de amoniu. cu rădăcini cărnoase. Frunzele sunt glabre. iernând astfel în câmp. Tulpina floriferă înaltă de 100-150 cm. se utilizează în bolile de stomac iar decoctul din frunze are efect diuretic. sunt mai puţin suculente. Soiuri cultivate. rădăcinile se lignifică.4. plantele rezistă la temperaturi de până la -20°C. În prezent se cultivă soiul De Vidra. Faţă de temperatură. Cultura se înfiinţează prin butaşi de rădăcină care se obţin din rădă-cini necorespunzătoare valorificării. motiv pentru care hreanul se înmulţeşte vegetativ. în rânduri distanţate la 70-80 cm şi 35-40 cm între plante pe rând. hreanul poate să urmeze după solanofructoase.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Florile sunt mici. când au 5 cm şi 1200-1800 kg/ha în cazul butaşilor de 10-15 cm. ramificată în partea superioară şi apare începând din anul al doilea de vegetaţie. pivotant. luto-nisipoase. În sol formează un sistem radicular bine dezvoltat. Particularităţi biologice Leuşteanul este o plantă perenă. profund. Excesul de apă determină putrezirea rădăcinilor. Uleiul (esenţa) de leuştean are acţiune diuretică şi hipoten-sivă. pH = 6. Ceaiul din sămânţă.7-7. În asolament. Plantarea butaşilor se execută primăvara devreme. În condiţii de secetă. lucioase. dublu penat sectate. când cererea este mai mare. După hrean se amplasează specii prăşitoare. Factorii care influenţează calitatea rădăcinilor a) Factori climatici.

iar culturile sunt rentabile 10-12 ani. Factorii care influenţează cultura leuşteanului a) Factori climatici. mici dispuse în inflorescenţe de tip panicul. Este o specie perenă. 300-500 kg/ha superfosfat şi 150-200 kg/ha sare potasică. comparativ cu spa-nacul care conţine 3. crestate la bază. Plantele au cerinţe mai mari faţă de umiditate. sunt dicariopse. pireurilor sau chiar în salate împreună cu alte legume. cu flori unisexuate. glabre. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii măcrişului Are cerinţe moderate faţă de condiţiile de mediu. Toamna se administrează 30-40 t/ha gunoi de grajd. uneori cu nuanţe roşiatice. cu reacţie uşor acidă sau neutră.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Florile sunt mici. lenticular ovale. dintre legumele verdeţuri. Măcrişul . grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă. iar la suprafaţa solului o rozetă de frunze. Preferă solurile semi-grele. Plantele vege-tează bine la temperaturi de 15-20°C. plantele suportând şi locurile umbrite. Producţia anuală este de 20-30 t/ha. Cultura se poate înfiinţa prin despărţirea tufelor sau prin semănat direct. care în sol formează o rădăcină pivotantă. când sortimentul de legume este mai puţin diver-sificat. Preferă solurile adânci. 5. la distanţe de 60-70/30-40 cm.6. Înflorirea are loc în mai-iunie. Lucrarea se face manual prin rupere sau tăiere. Nu este pretenţioasă faţă de lumină. Rezistă la tem-peraturile scăzute din timpul iernii iar pentru creşterea frunzelor preferă temperaturi moderate. lucioasă. Imediat după secţio-nare se realizează plantarea acestora pe un strat pregătit corespunzător.Rumex acetosa L. Din punct de vedere medicinal.78). Despărţirea tufelor se poate face toamna sau primăvara devreme. Recoltarea frunzelor începe primăvara devreme şi durează până toamna târziu. cafenii. 1. încorporate odată cu arătura adâncă la 28-30 cm. fertile. tufele sunt secţionate astfel încât fiecare porţiune să prezinte câteva rădăcini şi 2-3 muguri vegetativi.. lanceolate.27% din s. de culoare galbenă.63%. mici (400-500/g).u. cu o singură sămânţă în in-terior. Cultura se menţine curată de buruieni şi afânată prin praşile ma-nuale şi mecanice. Seminţele sunt mici. cu înălţime de 50-100 cm. cu coaste ari-pate. supor-tând gerurile din timpul iernii. de culoare brun-închis. Măcrişul se cultivă pentru frunzele sale bogate în fier. supor-tând bine şi locurile umbrite. impropriu numite seminţe. de formă triedică. b) Factori tehnologici. Leuşteanul are pretenţii reduse faţă de temperatură. e măsură ce acestea ajung la dimensiuni normale. Frunzele se pot recolta începând de primăvara de-vreme. vitamine şi acid oxalic care se utilizează la prepararea ciorbelor. Fam Polygonaceae Importanţă. Este o plantă puţin pretenţioasă faţă de lumină. Are conţinutul cel mai ridicat în acid oxalic. Este o plantă dioică. Factorii tehnologici care influenţează cultura măcrişului 40 . Nu are cerinţe mari faţă de umiditate dar în condiţii de secetă. Fructul este o nuculă. aprovizionate în substanţe minerale.5. Frunzele sunt peţio-late. Particularităţi biologice (fig. datorită gustului acrişor are acţiune emolientă fiind un diuretic şi laxativ uşor. Fructele.. au facultatea germinativă de 85-90% şi se păstrează 3-4 ani. Tulpinile florifere sunt striate. producţia de frunze este mult diminuată şi acestea sunt mai puţin fragede.

glucide 5.6.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Cultura se poate înfiinţa prin despărţirea tufelor. iar în anii urmă-tori poate să ajungă la 15-20 t/ha. Rădăcina principală este pivotantă. iar în perioadele secetoase se udă. în mai multe reprize. iar tulpinile plantelor după 9-10 săptămâni. filiforme. Seminţele germinează la 3°C. Frunzele sunt tripenat-sectate. Frunzele se recoltează în mod obişnuit după 5-6 săptămâni de la răsărire.14 g/100 g p.3 m. de culoare gălbuie-ver-zuie şi sunt dispuse în umbele com-puse. La lumină de intensitate slabă se produce alungirea plantelor.7-1.).p. Florile mici. După răsărire plantele se răresc la 10-15 cm. Tulpina floriferă.. Despărţirea tufelor se poate face toamna sau primăvara devreme.). Ecologie Mărarul. fără a distruge mugurele terminal. filandren. pe suprafeţe mici sau prin semănat direct. În primul an producţia de frunze este de 5-6 t/ha. A fost cultivat încă din antichitate pentru calităţile sale culinare şi terapeutice. faţă de factorii de mediu se comportă ca o plantă rus-tică. conţine: carvon.8 g/100 g produs proaspăt. acesta făcând parte din grupa plantelor horticole excesiv de perisabile În vederea păstrării măraru-lui timp mai îndelungat. iar temperatura optimă de creştere este de 16-18°C. striată. slab dezvoltată. Acestea se plantează pe un teren pregătit corespunzător şi apoi se udă.79). se usucă în condiţii de umbră şi aerare continuă.6. Recoltarea frunzelor se face manual. hidrocarburi şi un rest parafinos. Facul-tatea germinativă variază între 45-50% şi se păstrează 2-3 ani.Anethum graveolens L. În prezent este răspândit în toate zonele de pe glob. Se cultivă un soi local şi anume “mărarul comun”. frunzele se leagă în legături mici apoi în snopi mari şi se valorifică imediat. eşalonat. Uleiul volatil de mărar care-i imprimă aroma specifică. este erectă. vitamine: A (8 g/100 g p. Se recoltează prin tăiere.p. terpinen. Fructele pseudo-achene.p. Cultura se men-ţine curată de buruieni prin praşile mecanice şi manuale. Tufele mari sunt secţionate în aşa fel încât fiecare por-ţiune să aibă câteva rădăcini şi muguri vegetativi. pe un teren bine pregătit din toamnă. Apiaceae Importanţa. înaltă de 0. Mărarul este original din sudul Europei şi Asia de sud-est. fistuloasă. Particularităţi biologice şi ecologice (fig. B1 (0. 1. După recoltare.7 mg/100 g produs proaspăt. când plantele au circa 10-15 cm înălţime. Frunzele de mărar au următoarea structură chimică: protide 1. Mărarul se utilizează sub formă de frunze crude sau uscate pentru aromatizarea salatelor sau a diverselor preparate culinare precum şi plante întregi cu seminţe. subţire.6 g/100 g produs proaspăt. pentru a stimula formarea de frunze noi. Semănatul are loc după ce arătura a fost bine mărunţită. cilindrică. celuloză: 2. care se folosesc la prepararea conser-velor de legume şi a murăturilor. C (170 mg/100g p. Mărarul . dlimonem. În ţara noastră se cultivă pe suprafeţe reduse în toate judeţele în sis-tem grădinăresc. Polenizarea este alogamă ento-mofilă. Fam. Cultura prin semănat direct se înfiinţează primăvara devreme. Adâncimea de semănat este de 1-2 cm şi se folosesc 2-3 kg de sămânţă/ha. au forma oval-eliptică şi culoare cafenie.). Este o plantă anuală. Nu suportă excesul de umiditate şi necesită un sol bogat în subs-tanţe nutritive. În timpul verii se elimină tulpinile florifere. la distanţe de 25-30 cm între rânduri. cu foliole subţiri. atât ca frunze cât şi ca plantă întreagă (la începutul înfloritului sau la înce-perea maturării 41 . Originea şi aria de răspândire. începând din luna martie-aprilie sau în primul an de vegetaţie după aproximativ 3 luni după semănat. câte trei rânduri pe un strat. scăderea producţiei şi reducerea conţinutului în ulei volatil. Este o plantă de zi lungă.

până la albastră violacee. vitamine. Planta mai conţine: flavonoide. rar albă. Constanţa. o serie se triterpene. Anual se recoltează de două ori iar produsul se livrează proas-păt la staţiile de distilare. stimulent aromatic. uşoare. în cele uscate de 1-2% iar în flori de cca. având însă utili-zări terapeutice mai reduse. Ca specie mediteraneană se cultivă în gră-dini.5-2. condiment. Fructele sunt nucule brune. Însă numai cel din frunze este considerat de calitate mai bună. pe partea inferioară alburii. După componentul care predomină se disting trei tipuri de ulei volatil de rozmarin: · tipul cineol (Italia. având un miros mai plăcut. aceasta de culoare albastră. Frunzele de rozmarin au o largă utilizare în medicina empirică. utilizat în trecut în tratamentul reumatismului. derivat al feruginolului (imprimă acţiunea antioxidantă a frunzelor). Frunzele sunt mult apreciate ca şi condiment. · tipul camfor-bornel (Spania). Rozma-rinul este un arbust.. cu marginea revolută. · tipul α-pinen-verbenonă (Corsica). tanin.7. de lumină. Uleiul volatil. Rozmarinul . prin tăierea lor de la bază după care se leagă în snopi de 2-5 kg greutate. în stare proaspătă.05-3 cm. 42 . Specie iubitoare de căldură. ovate. drenate. diuretic. Maroc. când plantele sunt în plină floare. sere. izo-rosmaricina. din patru stamine din care două rudimentare şi un ovar superior. prin tăierea vârfurile florale. Recoltarea începe din anul al treilea de cultură. ca analgezic în durerile reumatice şi nevralgii.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE seminţelor). revenirea pe acelaşi teren nu va fi la mai puţin de 7-8 ani. o diterpenoidă. Extern ca insec-ticid (îndepărtarea moliilor). În frunzele de rozmarin se găseşte acid ros-marinic. Conţinutul în ulei volatil în herba proaspătă şi frunze este de 0.30%. Merge foarte bine în condiţii de soluri profunde.6. este mult folosit în cos-metică şi parfumerie. răspândire. cu tulpina înaltă de 30-50 cm. Producţia 6-10 t/ha frunze verzi şi 12-15 t/ha tulpini în faza înfloririi sau maturării fructelor.5 mm. Astăzi este confirmată acţiu-nea colagogă colerică. 1. fiind foarte sensibilă la ger şi curenţi de aer reci. liniare. rosmaricina.4%. sesile. Florile sunt formate dintr-un caliciu şi o corolă bilabiată. Fam. izolat mai întâi din această plantă. extras din întreaga plantă sau frunze. fiind folosite la boli de stomac şi intestine. acidul carnosic.22-1. Florile sunt dispuse în pseudo-verticile situate la subsuoara frun-zelor superioare. Frunzele opuse. Cultura durează mai mulţi ani. si-tuate câte patru în caliciu persistent. cu lungimea de 1. cu secera sau foarfeca de vie.80). 10.Rosmarinus officinalis L. compoziţie chimică. Labiatae Importanţă. Producţia obţinută este de 25-30 q/ha. cu lungimea de 15-35 cm şi lăţimea de 1. Întreaga plantă conţine ulei volatil. care se încălzesc uşor. Jud. flavone. Se poate încerca introducerea în cultură în zonele cu ierni mai moderate şi veri calde din Banat şi Oltenia. Înfloreşte din aprilie până in iunie. în obţinerea spirtului camforat. Este component al “Balsamului Opodeldoch”. vermifug. bacteriostatic. locuinţe. stimulent aromatic. la bază cu scoarţa exfoliată. în partea superioară în patru muchii şi păroasă. în Câmpia Timişului. Tunisia). şi se livrează la beneficiar. Particularităţi biologice (fig. Influenţa factorilor ecologici şi tehnologici asupra culturii.

urmând ca după răsărire să se rărească la 20-25 cm între plante pe rând. Cimbrul de cultura .9.82). bronşitei şi răgu-şelii. coleretic-colagog (principiul amar). alungit romboidale. putându-se cultiva şi în acest scop. Compuşii din herba au efect expectorant. antihel-mintic şi antiseptic. ulterior nu suportă excesul de umiditate. Producţia este de 10-15 t/ha plante verzi sau 3-4 t/ha plante uscate. Specie mediteraneană. Particularităţi biologice (fig. fiind folosit la tratarea tusei convulsive. Specia este rezistentă la secetă. cu grosimea de 1-1. răspândire. Asmăţuiul se cultivă pentru frunze. Se seamănă în luna martie câte 3-5 g sămânţă la m2. 1 cm. Fam. cultivată la noi prin grădini. sosurilor picante şi pentru condimentarea altor preparate culinare. cere umiditate în sol în timpul răsă-ririi. au suprafaţa netedă şi culoare brun-negricioasă. Cimbrişorul este apreciat ca plantă meliferă şi ornamen-tală. Plantele rezultate din rărit se pot folosi pentru înfiinţarea de noi culturi sau dacă sunt suficient de mari se pot valorifica. paste de dinţi). acoperită cu perişor. lungă de cca. Particularităţi biologice (fig. lungi de cca. un alcool aromatic. Frunzele sunt tripenat-sectate cu suprafaţa netedă sau gofrată. Recoltarea se face la deschiderea primelor flori. lan-ceolate sau ovate. lemnoase în par-tea inferioară şi verzi în cea superioară. Înfloreşte în mai-iulie. 20 cm. Asmăţuiul . pe timp însorit şi după ce s-a ridicat roua. Labiatae Importanţă. lemnoasă.6.Anthiriscum cerefolium L. diuretic. Subarbust. Se seamănă câte trei rânduri pe un strat. Plăntuţele au o dezvoltare lentă şi nu suportă umbra. Este o plantă iubitoare de căldură şi mai ales de lumină. În formă uscată planta de cimbrişor se foloseşte la prepararea conservelor (datorită mirosului plăcut) şi condiment la prepararea unor pro-duse alimentare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 1. Influenţa factorilor ecologici asupra cul-turii. Frunzele sunt opuse. cosmetică (loţiuni cu efect anti-septic). Fam. Se foloseşte şi în industria farma-ceutică. Cultura se poate înfiinţa şi prin răsad care se produce în răsadniţe semicalde. compoziţie chimică. Uleiul volatil se foloseşte ca aromatizant şi dezinfectat (ape de gură. Cultura se înfiinţează primăvara din luna aprilie. Se folosesc 4-5 kg seminţe la hectar. calmând spasmele căilor respiratorii. Umbelliferae Importanţă. în parfumerie. la 35-40 cm.5 mm.8. bogat ramifi-cată. în anii următori rădăcina pivotantă este înlocuită de un sistem radi-cular bine dezvoltat de la care pornesc mai multe tulpini.81). Plantarea răsadurilor are loc în luna mai. 43 . Florile mici de culoare violaceu-roz formează inflorescenţe în vârful tulpinilor. care formează o tulpină înaltă de 50-70 cm. format din: compuşi fenolici 25% din care cel mai important este timolul.6. Asmăţuiul este o plantă anuală. Ceaiul are proprietăţi expectorante.Satureja hortensis L. în primul an de vege-taţie cu rădăcină pivotantă. gargarisme. 1. Florile sunt grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă şi au culoare albă. Părţile aeriene conţin cel puţin 1% ulei volatil. Influenţa factorilor tehnologici asupra culturii.. Fructele sunt alun-gite şi ascuţite la capete. care sunt puternic aromate şi se utilizează la prepararea salatelor.

MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Influenţa factorilor ecologici asupra culturii. asociată cu temperaturi ridicate. Din această cauză se poate cultiva şi pe terenuri umbrite dar mai umede. Cultura se înfiin-ţează prin semănat direct începând din martie până în septembrie. La recoltare se rup frunzele de la exte-riorul rozetei. Influenţa factorilor tehnologici asupra culturii. Este o specie cu ce-rinţe moderate faţă de temperatură şi lumină. determină emiterea prematură a tulpinilor florifere. înainte de culturile principale. Recoltarea frunzelor începe după 30-35 zile după răsărire şi se re-petă la interval de 2-3 săptămâni. 44 . Lumina intensă. Se seamănă câte 4-5 rânduri pe strat la 20-25 cm între rânduri.

Starking delicious. numărul mare de soiuri existente în cultură. merii pitici rodesc în anul II sau III de la plantare. durata de viaţă este de 50-70 ani. Particularităţi biologice (fig. Melba). Parmen auriu. intrând în compoziţia unor săpunuri.1-0. Wagner. substanţe minerale: 0. Fructele de măr conţin (RADU. creme. Granny Smith). Wagner premiat). Renet ananas. Pomoidae Importanţă. Rosaceae.. 45 .Malus domestica Bakh. proteine brute: 0.p. Se consumă în special în stare proaspătă. Delicious auriu).. fiind recomandat artriticilor. larg piramidală (Starking. Banana de iarnă).8-88. Parmen auriu) şi soiuri de iarnă a căror perioa-dă de consum durează din decembrie până în aprilie (Jonathan. Forma coroanei este caracteristică soiului.16-1.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Capitolul 2 SPECII POMICOLE 2. acid ascorbic: 1-47 mg/100 g p.p. Ø mare: Delicious roşu. London Pepping.p. Fam.18-0. g/100 g p. Fiind o plantă relativ rustică.06-1. Mărul favorizează diareea şi eliminarea acidului uric. la proiecţia coroanei depăşind uneori raza proiecţiei de 2-3 ori.p. invers piramidală (Parmen auriu. îngust piramidală (Sari-sipan) şi plângătoare (Frumuseţea Romei. La nivelul intestinului gros. mărul manifestă o mare putere desorbantă a toxi-nelor. obezilor şi reumaticilor.5-16. Pomul are vigoare şi longevitate mare (înălţimea 5-12 m şi diametrul coroanei de până la 7-8 m). Mărul este o specie perenă cu o du-rată de viaţă de 35-40 ani.. Există soiuri de vară care se coc în luna august (Clark alb. ocupă locul III după bananier şi portocal în ceea ce priveşte importanţa econo-mică. dă rezultate bune în tratamente împotriva diareei infantile. Pătul. Jonathan). Marea masă a rădăcinilor sunt repar-tizate în sol între 15 şi 80 cm adâncime.1. sferic turtită (Domnesc. soiuri de toamnă a cără fructe se maturează începând din septembrie până în noiembrie (James Grive. Ø submijlocie: Renet portocaliu.. sucuri. pretabile la cele mai diversificate sisteme de cultură şi forme de conducere. Mărul este cea mai importanţă specie pomicolă. Este un bun deconstipant.4 g/100 g p.31 g/100 g p. substanţe tanoide: 0.83).33-1. şampoane. acesta putând fi: sferică (Creţesc. industria farmaceutică şi cosmetică. Delicious auriu. folosit în prevenirea cancerului intestinului gros. MĂRUL ..72 g/100 g propus proaspăt. Intrarea pe rod a merilor se face după 5-6 ani de la plantare. zahăr total: 7.p. Golden spur.p.14 g/100 g p.27. Subfam. altoit pe por-taltoi viguroşi poate depăşi 50 ani.42 g/100 g p. nectaruri). delicious). dar şi sub formă de mân-căruri gătite (sosuri. aciditate totală (exprimată în acid malic) 0. cu o mare putere de adaptabilitate în diferite zone.5. Compoziţie chimică. permite eşalo-narea consumului de fructe proaspete pe tot parcursul anului. valoarea energetică 46-84.4 calorii. Mărul este utilizat atât în hrana omului sănătos cât şi cu caracter terapeutic. Ø mijlocie: Jonathan. alimentară şi terapeutică. Vigoarea pomilor poate fi: Ø slabă: Starkrimson. în patiserie. substanţe pectice: 0. 1985): apă: 77.

MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Ø foarte mare: Renet de Canada. Golden delicious). inclusiv mugurii de rod rezistă în timpul iernii la temperaturi de -35 oC. bun pătat cu galben galben. Nu suportă stagnarea apei şi nici seceta. optimul termic din perioada de vegetaţie este de 15oC realizată între înflorire şi maturitatea fructelor (130-160 zile). partea aeriană. Soiurile cultivate în plantaţiile pomicole din ţara noastră sunt prezentate în tabelul 11. când fructele au mărimea unei alune. Căderea fiziologică la măr loc în două etape: la două săptămâni de la fecundare şi la începutul lunii iunie. Tabelul 2. Temperaturile ridicate din timpul verii sunt nedorite deoa-rece grăbesc maturarea fructelor. slab rumenit cu foarte bun portocaliu galben portocaliu. scăzând calitatea şi durata de păstrare. Polenizarea la măr este încrucişată. slab rumenit cu bun portocaliu roşu încă de la legarea foarte bun fructelor bun bun roşu. Mărul poate avea o ramificare slabă. Perioadele de secetă şi excesul de apă sunt greu suportate de măr. Wagner premiat) sau medie (Jonathan. foarte bun ruginiu bun roşu pătat de galben foarte bun verde galben verzui foarte bun roşu portocaliu roşu pe majoritatea suprafeţei roşu sângeriu aprins. Mărul creşte şi fructifică normal în condiţii de tem-peratură cuprinsă între 7. din numărul total de flori. umiditatea atmosferică în jur de 70-80% favorizează calitatea recoltei. formând coroane rare (Parmen auriu. 46 . Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii mărului Temperatura. cele legate reprezintă 5-10% care asigură o producţie mare. foarte bun rumenit şi striat cu roşu galben.1. Precipitaţiile optime pentru cultura mărului trebuie să fie de 650-700 mm anual.5-11oC. foarte noiembrie-martie Boskoop mare Idared mijlocie noiembrie-aprilie Grany Smith mare martie-aprilie Frumos de septembrie mijlocie Voineşti decembrie Delicious de octombriemijlocie Voineşti decembrie Jonatan Delicious auriu Parmen auriu Mutsu Starkrimson Frumuseţea Romei mijlocie mijlocie mijlocie Mare submijlocie mijlocie noiembrie aprilie octombrie-martie octombriedecembrie octombrie-martie decembriefebruarie noiembrie-martie Umiditatea optimă reprezintă 70-75% din capacitatea de câmp a solului. Sortimentul de soiuri. vişiniu închis Aromat de supramijlocie început de august vară Red Melba mare august Wagner submijlocie decembrie aprilie premiat Frumos de mare.1 Principalele soiuri de măr cultivate (2004) Soiul Close Stark Earliest Vigoarea soiului mare mijlocie Epoca de coacere a fructelor început iulie iulie Potenţial Culoarea fructelor productiv mediu aproape în întregime roşu roşie aprinsă pe 2/3 din foarte bun suprafaţă foarte bun roşie aprinsă foarte bun roşu intens galben auriu rumenit cu bun roşu galben. Frumos de Boskop. cărămiziu.

Cea mai mare can-titate de pere se obţine pe continentul european. 0. Particularităţi biologice (fig. de regulă la virarea culorii. Cl. S).06-0. 47 . cernoziomice. Părul intră mai târziu pe rod ca mărul (4-5 ani). Mn. Fe. fosfor (20-40 kg/ha) şi potasiu (20-60 kg/ha). ceea ce reprezintă 8-30 t/ha. soluri negre de pădure.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Mărul preferă soluri fertile. La o cultură de pomi pitici producţia obţinută poate să ajungă până la 80 t/ha. Pomoidae Importanţă. stabilirea sortimentului de soiuri şi amplasarea lor pe teren. Recoltarea. Amplasarea plantaţiilor se face pe terenuri plane sau cu pante mici până la 15% începând cu parce-larea. Plantaţiile de măr necesită o aprovizionare medie cu azot (20-60 kg/ha).05% vitamina B.3% vitamina PP.5% acid malic. Momentul optim de recoltare se determină după urmă-toarele criterii practice: uşurinţa cu care merele se desprind de pe ramuri. 3-12% vitamina C. bogate în calciu. Acest fenomen apare cu 2-3 săptă-mâni înainte de recoltare.71% substanţe pectice. Italia fiind ţara cu produc-ţiile cele mai mari.140. cele de toamnă şi iarnă în săptămâna 2-4 a lunii octombrie.7 mg/litru şi sub 15% calciu.4 D). PĂRUL . zinc. Se înlătură prin tratamente chimice cu acid alfa-naftil-acetic (2. La noi în ţară se cultivă în toate regiunile fiind mai puţin răspândit decât mărul. Perele conţin: 8-15% glucide. congelate.2. K. et DC Fam.12-0.5 mg/litru. luto-nisipoase. rărire chimică sau manuală a fructelor în scopul îmbunătăţirii dimensiunii. zinc solubil 3. Soiurile de mere de vară se recoltează cu 5-6 zile înainte coacerea deplină. 0. sub formă de sucuri. podzolice.5-3. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii mărului Plantaţiile de măr sunt amplasate în sistem intensiv şi superintensiv în vederea mecanizării totale a culturii mărului. Producţia obţinută de la un pom în plină rodire este de 30-70 kg. primele semne de îngălbenire uşoară a pieliţei (virarea culorii de la verde la galben) şi tăria pulpei care se determină cu penetrometrul. După recoltare merele se sortează pe două calităţi la soiurile de vară şi trei calităţi la soiurile de toamnă-iarnă. combaterea căderii premature a merelor. magneziu. formează o coroană înaltă de 7-8 m.01-0. bor. 0. În timpul vegetaţiei se face tăieri de formare a coroanei şi apoi în anii III şi IV de vegetaţie tăieri de întreţinere. culorii şi gustului fructelor. Altoit pe gutui vigoarea coroanei este mai mică (2-6 m) şi longevitatea 30-35 ani. microelemente cu magneziu 0.1-0. Compoziţie chimică.Pyrus sativa Lam.24-0. 0. Reuşeşte bine pe soluri luto-argiloase.04% provitamina A. trasarea şi amenajarea drumurilor. Părul este o specie pomicolă apreciată pentru calitatea fructelor care se consumă în stare proaspătă. Rosaceae. Subfam.24% substanţe minerale (P.84). amplasarea centrului gospodăresc. des-hidratate.02-0. 0. Pomul se caracterizează printr-o vigoare şi longevitate mare. sub formă de cidru sau distilate.65% proteine brute. durata de viaţă 40-80 ani. Ambalarea în vederea comercializării se face în lădiţe sau săculeţi din fibre textile. 2. 0. 0.

J. cărămiziu piriform lung. Contesa de Paris. Polenizarea este entomofilă. intensă. · vigoare slabă: Dr. părul formează sistem radicular superficial. Williams. galben pai. Unele soiuri pot fructifica partenocarpic mai ales în primăve-rile reci şi ploioase. bună. bună calitate bună.5 ori proiecţia coroanei şi pătrunde în sol până la 4-5 m adâncime. şi poate fi îngust piramidală (Passe Crassane). Altoit pe gutui. Untoasă Hardy. bună foarte bună foarte bună pulpa fondantă şi aromată aromă fină. cilindric. verde-gălbui piriform. Pomii pot avea: · vigoare mare: Cure. a treia decadă a lunii sept. aromă de muscat f. octombrie Calitatea f. galben pai cu roşu la soare scurt piriform. verde gălbui bergamotiform. piramidală (Untoasă Hardy. bună. Untoasă Liegel). sau uşor răsucit.2. roşu cărămiziu piriform.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Sistemul radicular este dependent de portaltoi. Untoasă Giffard). calitate bună aromă fină. Abatele Fetel. Tabelul 2. cu multe rădăcini ori-zontale situate la adâncimea de 20-40 cm. Sortimentul de soiuri de pere cultivate în România sunt redate în tabelul 2. Soiurile de păr înfloresc primăvara când 61-67 zile consecutiv sunt temperaturi pozitive. Forma coroanei este dependentă de soi. invers piramidală (Decana comisiei). aromă fină consistenţă mediocră. tulpina este sub forma unui trunchi drept. Soiuri cultivate. fără sclereide f.2 Sortimentul de soiuri de păr cultivate în România (2004) Soiul Trivale Triumf Epoca de recoltare iulie iulie iulie iulie-august august august a doua jumătate a lunii august a treia decadă a lunii august a doua decadă a lunii sept. majoritatea soiurilor sunt androsterile. Potenţialul productiv al părului este mare şi constant. verde gălbui f. 2/3 roşu aprins piriform. cu roşu la soare semifondant galben cu roşu la soare f. Partea aeriană. bună scurt piriform. · vigoare mijlocie: Untoasă Bosc. bună. lipsă aromă Forma şi culoarea fructului Aromată de Bistriţa Favorita lui Clapp Untoasă precoce Morettini Timpurii de Dâmboviţa Napoca Williams Untoasă de Geoagiu Untoasă Bosc Abatele Fetel Republica Contesa de Paris octombrie Cure octombrie 48 . galben-pai. calitate f. bună. calitate f. verde-gălbui. a treia decadă a lunii sept. verde gălbui piriform lung. cu roşu rubiniu scurt piriform. rumen la soare roşu intens bergamotiform. conic. Guyot. larg piramidală (Contesa de Paris. Părul altoit pe săl-batic şi franc dezvoltă un sistem radicular puternic care depăşeşte de 1. · vigoare foarte slabă: Passe Crassane. aromă intensă foarte bună aromă fină. verde-gălbui piriform.

Prunoideae Importanţă. prune deshidratate. Nevoia maximă faţă de lumină este în faza de înflorit şi în perioada de legare a fructelor. volumul tăierilor în perioada de rodire este mai mic decât la măr.9°C. terenuri aluviale şi nisipuri solificate. 11. suficient de umede. Aplicarea îngrăşămintelor cu gunoi de grajd se va face în cantităţi moderate. valorificarea superioară a fructelor (gem. iar rărirea manuală se face în măsură mai restrânsă. la hectar se obţine 15-25 tone. Creşte şi fructifică bine în zonele unde temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 9. rădăcina rezistă la 7. Potenţialul productiv al părului este la fel de mare ca al mărului. nu formează coroane dese. PRUNUL . Cultura părului reuşeşte în general la un regim de pre-cipitaţii de 600650 mm anual.5oC. 49 . Părul este exigent faţă de sol mai ales dacă este altoit pe gutui. culorii şi gustului fructelor care satisface pretenţiile unei largi game de consumatori. revene. Prunul este o specie pomicolă dominantă în arealul pomicol din ţara noastră datorită utilizărilor sale extrem de complexe: va-loarea alimentară ridicată. Rosaceae. magiun. temperatura medie a perioadei de vegetaţie este de 14-16oC.. în plină înflorire -2. fiind mai puţin rezistent la temperaturile scăzute care limitează arealul plantaţiilor comerciale de păr. Este mai puţin pretenţios faţă de reacţia solului. Momentul optim de recoltare a perelor este în funcţie de caracteristicile morfologice şi gustative ale fructelor mai exact când culoarea de fond a pieliţei virează de la verde spre o nuanţă mai deschisă. Părul este mai pretenţios faţă de lumină decât mărul.…-11°C. rezistente la scuturare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Influenţa factorilor ecologici asupra calităţii perelor Temperatura. Rodirea periodică la păr este mai puţin accentuată ca la măr. în treimea inferioară şi mijlocie a versanţilor cu pante mici. înmul-ţirea uşoară prin altoire.1°C. subfam. compot. diversi-tatea formei. bine drenate.5-10. Părul necesită mai multă căldură în timpul perioadei de vegetaţie decât mărul. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii perelor Amplasarea livezilor de păr se face în zonele umede. Pre-feră terenuri cu textură mijlocie. sud-estică şi sud-vestică. dulceaţă. distilate. fertile. Perioada de secetă şi excesul de apă sunt mai bine suportate de păr comparativ cu părul dar o puternică reacţie nega-tivă asupra calităţii recoltei. Recoltarea. reuşeşte pe terenuri cu expoziţie sudică. Părul altoit pe păr franc creşte şi fructifică bine în zonele cu precipitaţii medii lunare de 600-700 mm anual şi o umiditate relativă a aerului de 70-80%. cerinţe reduse faţă de factorii de vegetaţie. amidonul din zona camerei seminale începe să se hidrolizeze. pe terenuri care nu sunt expuse vânturilor reci de iarnă şi cu temperaturi de -28°C. pomul în rodire dă în medie 30-60 kg putând ajunge la 150-180 kg. Fam. iar fermitatea pulpei scade începând din zona pedunculului.2°C şi fructe legate de câteva zile -1. rustici-tatea speciei. profunde. La formarea petalelor (bobocii roşii) suportă temperaturi de -3. consum în stare proaspătă). limita de rezis-tenţă a părului la îngheţ este de -26…-30oC. perioada lungă de valorificare a fructelor.3.Prunus domestica L. respectiv. producţii mari pe unitatea de suprafaţă. Umiditatea.

În cazul pomilor altoiţi.000 3. lemnul de prun este folosit în industria creioanelor şi combustibil.000 0 0.096 0. În ceea ce priveşte deplasarea pe orizontală rădăcinile aceluiaşi soi altoit pe corcoduş au ajuns la 7.500 0.182 0. formează drajoni.620 13. Multe soiuri autohtone cum ar fi Tuleu gras.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE din miez se extrage un ulei cu calităţi asemănătoare cu cel de migdal. citat de MITRE.200 Prune proaspete 85.081 2.3.000 0.7 m de trunchi pe când ale soiului Renclod verde la 8.043 0. 2002).100 0. Astfel.100 10.2% din total rădăcini) au fost amplasate între 30-60 cm şi numai 4.1% au pătrunderea între 60-100 cm adâncime (MODORAN.600 4. Majoritatea por-taltoilor franc de 50 . natura solului şi modu-lui de lucrare a solului. 1997) Elementul Apă Calorii Proteine (N x 6. 1962. Tabelul 2.25 m. din butaşi sau din seminţe) sistemul radicular repre-zintă 25-40% din greutatea totală a pomului. trasantă. Bistriţene.430 0. La prunii altoiţi pe prun franc sistemul radicular este mai superficial. Goldane.25) Lipide (total) Hidraţi de carbon (g total) Celuloză (fibre) g Substanţe minerale Ca Fe P Mg K Na Zn Cu Mn Vitamine A Acid ascorbic (mg %) Tiamină (mg) Riboflavină (mg) Niacin Acid pantotenic (mg) Vitamina B6 (mg) Folacin (mg) 32. Compoziţie chimică. la pomii altoiţi pe corcoduş din soiul Vinete de Italia la Staţiunea Bistriţa majoritatea rădăcinilor (57. arhitectonica şi ritmul de dezvoltare a sis-temului radicular depinde de portaltoi dar şi de soi.200 55.010 0. având o dezvoltare superfi-cială.000 172.049 Particularităţi biologice La pomii pe rădăcini proprii (obţinuţi din drajoni.000 0. Compoziţia chimică complexă a fructelor de prun sunt redate în tabelul 2. marea masă a rădăcinilor fiind amplasată în sol între 10 şi 50 cm.790 0.000 7.3 Valoarea nutritivă a 100 g prune proaspete şi deshidratate (valori medii) (COCIU.300 0.

Vinete de Italia. Grase româneşti. Unele soiuri încep să rodească de la 3-4 ani. La prun nu se cunosc perechi de soiuri intersterile aşa că gruparea soiurilor în parcele se face cu uşurinţă. În ceea ce priveşte timpurietatea înfloririi deosebim: Ø soiuri cu înflorire extratimpurie: Burbank. 51 . turtită (Montford. Vârsta intrării pe rod. piramidală (Tuleu gras. Tuleu timpuriu) şi bene-ficiază de o bună capacitate de ramificare Agen. Tuleu timpuriu. Silvia. În tinereţe. Pêche. invers piramidală (Anna Spath. fertilizări foliare cu bor. porumbarul. trun-chiul prezintă nişte coaste evidente. Căderea ovarelor şi fruc-telor poate fi redusă ca intensitate prin măsuri agrotehnice specifice ca asi-gurarea polenizării cu albine. 2002). Centenar. mirabellele. Stanley.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE prun emit drajoni care trebuie îndepărtaţi în fiecare an fiind consumatori inutili în economia pomului. adică 4-6% din numărul florilor vor rămâne fructe producţia la pom va fi foarte bună. Vinete de Italia. dacă pomii sunt altoiţi sau sunt pe rădăcini proprii. Tuleu gras. formând lăstari lungi şi subţiri. De Bistriţa). Pêche. În pepinieră creşterile pot ajunge până la 2-3 m iar în livadă 2-2. vigoarea şi forma coroanei fiind caractere de soi. concomitent cu înfrunzitul la Vinete de Italia sau după înfrunzit (Vinete româneşti. Montford). Centenar. Vigoarea pomilor. Prunii intră în mod normal după 5-6 ani de la plantare. Renclod Autosterilitatea unor soiuri de prun se datorează androsterilităţii (antere fără polen fertil). Carpatin atât altoiţi cât şi pe rădăcini proprii. Gras ameliorat. coroana atingând dimensiuni de 4-7 m în înălţime şi diametru. Stanley. Portaltoii viguroşi cum este corcoduşul întârzie rodirea cu 1-2 ani faţă de porumbar sau Voi-neşti B (COCIU. Vinete de Italia. Înfloritul are loc înainte de înfrunzit la Nectarină roşie. Ø soiuri cu înflorire mijlocie: Pêche. Începând cu anul III înfloresc şi leagă soiurile Tuleu timpuriu. Prunul înfloreşte după cais şi aproape concomitent cu unele soiuri de cireş. La soiurile Rivers timpuriu. Agen. Renclod verde) sau torsionat (Roşior văratic. Ø soiuri cu înflorire timpurie: Grase româneşti. Coroana poate fi: fusiformă (Eric. Vinete româneşti. Tot caracter de soi este şi capacitatea de ramificare: ramifică slab soiurile Renclod Althan.5 m. Prunul produce 10-25 t/ha în funcţie de soi. pru-nul creşte repede. Bosniace. Ø soiuri cu înflorire târzie: Tuleu gras. Dacă 20% din florile de pe pom sunt fecundate iar din acestea dacă 20-30%. La prun polenizarea este entomofilă. Simon). Stanley. Potenţialul productiv la prun poate fi mare sau foarte mare în funcţie de soi sau chiar la acelaşi soi în funcţie de zonă. globuloasă (Agen. După intrarea pe rod creşterea pomilor se tem-perează. Renclod verde). Trunchiul creşte drept şi cu riti-dom neted (Anna Spath. corcoduşii. Renclod. · soiuri parţial autofertile: Agen. Anna Spath. Stanley. Cele mai productive sunt soiurile Anna Spath. citat de MITRE. Vinete de Italia. Early Rivers. Pêche). În funcţie de modul de com-portare în procesul polenizării şi fecundării soiurile de prun se grupează în: · soiuri autofertile: Anna Spath. · soiuri autosterile: Tuleu gras şi descendenţele lui. 1977. vişin şi piersic. de tehno-logia aplicată. Pêche. Vinete româneşti. Vinete de Italia). Centenar). Intră târziu pe rod: Vinete româneşti. Minerva. Stanley.

productiv Vigoare milocie. fructe foarte mari. productiv (27 t/ha). fructificare spur. potenţial productiv scăzut. pretenţios la climă şi sol. cu fructe mari. fructifică pe formaţiuni lungi şi mijlocii. Anna Spath. autofertil. fructifică pe ramuri scurte şi mijlocii. rodeşte pe buchete şi ramuri mijlocii. lemn fragil. fructele mijlocii. fructe mici dar de foarte bună calitate Vigoare mijlocie. produce moderat (7-10 t/ha). precoce. tolerant la plum-pox. fructe de calitate Vigoare mare. Principalele soiuri recomandate la înmulţire în ţara noastră sunt prezentate în tabelul 2. precoce. fructe de foarte bună calitate Vigoare redusă. fructificare spur. pomii intrând în perioada de declin. Dintre aces-tea multe au fost încercate în ţara noastră. Pe plan mondial există în prezent peste 2500 de soiuri. productiv (15-18 t/ha). fructifică pe formaţiuni scurte şi mijlocii. rezistent la ger. foarte productiv. auto-steril. fructe aspectuoase şi de calitate 52 . fructe de calitate Vigoare supramijlocie. rezistent la ger. rodeşte pe ramuri mixte.4. fructe de calitate Vigoare mică-mijlocie. rodeşte pe ramuri mijlocii. rustic. Perioada de creştere durează 3-7 ani. Soiuri de prun cultivate în România (2000) Soiul Early Rivers Ialomiţa Carpatin Tuleu timpuriu Piteştean Minerva Renclod Althan Tuleu gras Dâmboviţa Albatros Record D'Agen Stanley Gras ameliorat Vinete româneşti Vinete de Italia Luna/decada maturării fructului VII/1 VII/2 VII/3-VIII/1 VII/3-VIII/1 VII/3-VIII/1 VIII/1 VIII/3 VIII/3 VIII/3 VII/3-IX/1 IX/1 IX/1-2 IX/2-3 IX/1-2 IX/2 IX/2-3 Principalele însuşiri agroproductive Viguros. auto-steril. fructifică pe ramuri mijlocii şi lungi. cad la maturitate şi trebuie recoltate în 2-3 reprize Vigoare mijlocie. secetă şi boli.4.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Longevitatea prunului este de aproape două ori mai mică decât a mărului şi părului. de calitate Vigoare mare. fructificare spur. fructifică pe buchete de mai şi ramuri mixte. fructe mari de calitate Vigoare mijlocie. tolerant la plum-pox. fructe mijlocii sau mari. androsteril. rezistent la ger şi boli. rodire spur. Majoritatea soiurilor altoite pe corcoduş trăiesc de regulă 25-30 de ani în zone foarte favorabile chiar 40 de ani.). dar sensibil la secetă. de calitate mediocră. autofertil. productiv (24 t/ha). autosteril. foarte productiv (20-25 t/ha). aspectuoase şi de calitate Vigoare mijlocie. androsteril. produce moderat. foarte productiv Vigoare mare. fructe mijlocii de calitate Vigoare mică-mijlocie. autofertil. androsteril. cea de început de rodire 4-6 ani. Grase româneşti. Sortimentul de soiuri la cultura prunului. tardiv. secetă şi boli. productivitate mijlocie. Vinete româneşti. rodire maximă 10-12 ani după care recolta scade treptat. precoce. Tabelul 2. cu fructe de calitate Vigoare supramijlocie. foarte productiv Vigoare mijlocie. Early Rivers. foarte productiv (27-28 t/ha). În plantaţiile vechi sorti-mentul este reprezentat de soiuri autohtone şi străine validate în cultura pru-nului (Tuleu gras. foarte productiv (27-30 t/ha). tolerant la viroze. foarte productiv. autofertil. Pêche etc. de calitate Vigoare mare. rezistenţă mijlocie la boli.

2. Cerinţe faţă de temperatură. Fiind o specie cu înflorire timpurie mugurii florali şi florile sunt sensibile la gerurile târzii de primăvară. 1953). · soiuri pentru dulceaţă. iar în unii ani pot provoca căderea mugu-rilor floriferi.2°C.. compoturi. dovadă zonarea lor naturală în regiunile deluroase sau în văile largi ale râurilor mari şi umiditate suficientă în sol (COCIU. Diana. în funcţie de soi 89. Limita superioară de rezis-tenţă la ger este de -50…-55°C Cu o rezistenţă mai bună la ger sunt soiurile Stanley.. Roşioare văratice (COCIU. Minerva) şi de 3200-3500°C pentru soiurile târzii (Gras românesc. Cel mai ridicat nivel de acumulare a pruinei se realizează în zonele în care diferenţa de temperatură dintre zi şi noapte este mare. din care minim 100-120 mm în luna august.4°C. Gras ameliorat etc. Fructele legate.-3. De la acest prag necesarul temperaturilor active pentru declanşarea înflori-tului este de 321°C. nectar.VIII-15. florile deschise. este nevoie de 2100-2200 de ore de strălucire a soarelui şi 100-110 zile cu cer senin. 10-11°C: Stanley. rezistă până la -3.. Cel mai sensibil organ al florii este pistilul apoi ovarul. Izotermele favorabile culturii prunului sunt 8. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii prunelor. Excesul de căldură însoţit de secetă şi vânturi uscate nu este favo-rabil culturii prunului.+4. Soiurile europene sunt destul de pretenţioase faţă de apă. siropuri.. Pragul biologic la care prunul porneşte în vegetaţie este de +5°C..2.5°C: Vinete româneşti. sunt distruse la temperaturi de -1. +17°C iar media minimelor +3.. Rezistenţa florilor creşte până la -5. dulce-ţuri. Ruth Gerotetler. gemuri în defavoarea celor de distilare şi creşterea ponderii în sorti-ment a fructelor consumate în stare proaspătă. Cerinţele faţă de apă. rezistă până la -2.IX). Ø timpurii (16. pentru maturarea fructelor 2000-2200°C la soiurile timpurii (Rivers timpuriu. Media maximelor trebuie să fie +16°C. Ø târzii (16. Renclod Althan. · soiuri pentru deshidratare.-4. Grase româneşti. Record.) (COCIU. 1997). Anna Spath.VII).1°C. distilate Calitatea bună a fructelor se realizează doar în zonele călduroase. Gerurile de revenire din februarie scad rezistenţa la ger cu câteva grade. 1997).9. 53 . Cea mai mare densitate de pruni se găseşte în zonele în care cad 700-800 mm preci-pitaţii anual. 1997). Astfel.5-11°C.9°C.-6°C dacă înainte de înflorire au fost câteva zile cu temperaturi scăzute (CONTARCEANU.IX-15. Cerinţele soiurilor faţă de temperatură depind de speciile din care provin.VIII). Tuleu gras.. După modul de valorificare soiurile se grupează în: · soiuri pentru consum în stare proaspătă. Silvia.. gem.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE În funcţie de momentul maturării. Ø mijlocii (16. În ceea ce priveşte durata strălucirii soarelui optimă pentru prun. florile în fază de boboc. Pentru o bună fecundare a florilor prunul pretinde temperaturi de 10-25°C în perioada înfloririi.X).VII-15. magiun. soiurile de prun se împart în: Ø foarte timpurii (înainte de 15. Ialomiţa. Orientarea de perspectivă în sortimentul de soiuri de prun este de creştere a cantităţilor de prune industrializate sub formă de compot. Agen.

slab colorate. 1997). prun franc) care au mare capacitate de adaptare la diferite tipuri de sol. intensiv. clasic. podzoluri. la o producţie de 15 t/ha se extrag anual din sol 36 kg N s. Unde nu se poate asigura apa necesară din precipitaţii se impune irigarea. Fertilizarea se face în funcţie de gradul de aprovizionare al solului cu elemente nutritive. Aceasta este o condiţie obligatorie pe toate tipurile de sol indiferent de alte însuşiri fizice sau chimice (COCIU. Solul în plantaţiile tinere se menţine în sistem de ogor negru sau înierbarea între rânduri şi ogor pe rând. 54 .. tendinţa de înălţare a coroanelor. cei altoiţi pe corcoduş cerinţe mijlocii iar cei altoiţi pe zarzăr sau pe piersic au cerinţe minime. Prunul se cultivă în sistem de cultură pură. prin căderea frunzelor. super-intensiv cu densităţi de până la 2222 pomi/ha. Se fac tăieri de formare în tine-reţe.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE În ceea ce priveşte umiditatea atmosferică. La un hectar plantaţie de prun cu un număr de 200 pomi. Deşi prunul face parte din grupa speciilor cu cerinţe mijlocii faţă de lumină. uscarea ramurilor din zonele umbrite. Cerinţele faţă de sol la prun sunt moderate datorită sistemului radi-cular trasant care explorează un volum mare de sol.. brunroşcate de pădure. diferenţierea incompletă a mugurilor de rod şi la secetă prelungită chiar uscarea pomilor. Prunul nu suportă nici excesul de umiditate din sol (mai greu de suportat când este altoit pe zarzăr şi mai uşor când este altoit pe franc) nici cel din atmosferă. pod-zolite. dozele de s. densitatea optimă pentru soiurile aflate în cultură este de 500-600 pomi/ha. Prunul este sensibil la aeraţia solului. totuşi prunul preferă expoziţii sudice. cu un conţinut redus în zaharuri şi cu gust mediocru. Chiar când expoziţia este bună lumina poate deveni insuficientă în plantaţiile prea dese sau cu forme de coroană inadecvate speciei.a. favorizează atacul de Monilinia laxa putând compromite recolta. Ploile reci din perioada înfloritului împiedică polenizarea şi fecun-darea. a. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii prunelor. S-ar putea practic spune că solul nu este o problemă pentru cultura prunului mai ales datorită portaltoilor (corcoduş. Cerinţele faţă de apă sunt influenţate pe lângă alţi factori de portal-toi şi de soi.a. conţinutul solului în argilă.a. încetarea creşterii lăstarilor. sud-estice şi sud-vestice. Pomii altoiţi pe prun franc au cerinţe mari faţă de apă. prunele se recoltează la maturitatea de consum când sunt destinate consumului intern şi cu 2-5 zile mai repede pentru cele destinate exportului şi cele care se transportă la distanţe mari.a. Prunul creşte bine numai în solurile în care volumul de sol neafectat de procesele de reducţie (gleizare) la dispoziţia sistemului radicular este de minim 30%. Tipurile de sol favorabile culturii prunului sunt solurile brune. Cerinţe faţă de lumină. Lipsa apei se manifestă. 50 kg K2O s. recomandate la hectar sunt de 120 kg N. nu suportă scăderea conţinutului de oxigen. Lipsa luminii determină degarnisirea bazei şarpantelor. Astfel pentru consumul în stare proaspătă. mai ales la soiurile sensibile. şi 22 kg CaO s. prunul cere valori ale umidităţii relative cuprinse între 68 şi 72% iar în iulie 56-64%. Cultivaţi pe versanţi mai puţin însoriţi pomii produc fructe mai mici. nevoile faţă de acest factor climatic fiind satisfăcute în toate zonele pomicole. de rărire şi fructificare în perioada de vegetaţie şi de regenerare în perioada de declin.. Recoltarea prunelor se face în funcţie de modul de valorificare al fructelor. 11 kg P2O5 s. precipitaţiile anuale şi producţia planificată. 70-80 kg P2O5 şi 120 K2O. de consumul specific al prunului.

Forma coroanei la cais este specifică soiului putând fi globuloasă (Tivoli). Turcia). aciditate titrabilă 0. Extinderea caisului în cultură este argumentată şi de precocitatea. citat de MITRE. Mari de Cenad. producţia de caise a anului 1998 a fost de 37 mii tone. 10 mg vitamina C. timpurietatea şi productivitatea sa. Pomii ajung repede la 4-6 m şi la un diametru al coroanei de 6-8 m.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 11. distilate. Germania. Italia.3 mg vitamina B2. Sulmona. Spania. inclusiv nisipurile din sudul Olteniei. Particularităţi biologice Altoit pe prunul buburuz. Vigoarea coroanei. mijlocii şi anticipate. 300 mg. compoturi. proteine 0. pectine 0.93%. S. conţinutul în vita-mine: 7 mg vitamina A. cu potenţial ridicat de rodire.73%. După intrarea pe rod coroanele devin rare. Cererea mare de caise este determinată de însuşirile calita-tive şi tehnologice a acestora: fineţea pulpei. 11 mg.%.88%. Caisele se folosesc pentru consum în stare proaspătă sau pentru industrializare: sucuri. cenuşă 0. CAISUL .30-0. Vârsta intrării pe rod. Timpurii de Arad. Prunoideae Importanţă. refacerea hemoglobinei.40-15. băuturi alcoolice. Royal rodesc pe ramuri buchet iar soiurile Timpurii de Chişinău şi De Olanda pe ramuri mijlocii. 2002). dulceţuri. Ca 15 mg. 6 mg vitamina PP. Caisele fac parte din grupa fructelor cele mai apreciate de consumatori.20%. Cea mai mare ţară producătoare de caise este Turcia cu 538 mii tone. 23 mg. Caisul este o specie precoce care formează muguri floriferi încă din pepinieră. Aceste ramuri în anul următor rodirii devin purtătoare de ramuri buchet. conţinutul bogat în zaharuri. Practica medicală scoate în evidenţă efectul pozitiv al consumului de caise proaspete în digestie (prin reacţia alcalină a sucului). 6 mg. Modul de fructificare. sferic turtită (Umberto). PRICĂ (1971). iar producţii economice realizează în anii V-VI.670 mii tone din care în Asia 1358 mii tone. 0. Pe plan mondial producţia totală de caise a fost în anul 2002 de 2. raportul zahăr-aciditate 8. caisele conţin: apă 79-88%. Mg. cu un total de 3 milioane pomi. încep să fruc-tifice din anul III-IV de la plantare. În primii ani de viaţă. subfam. invers piramidală (Royal). înregistrându-se creşteri anuale de 80-120 cm cu nume-roşi lăstari anticipaţi. La începutul rodirii toate soiurile de cais fructifică pe ramuri lungi. 0.4.28-0. Principalele zone de cultură a caisului sunt cele din vestul şi sud-vestul ţării. Majoritatea soiurilor însă. citat de MITRE (2002) constată că marea masă a rădăcinilor la caisul altoit pe corcoduş se situează în sol la 24 cm adâncime. aroma specifică. fructe congelate şi deshidratate. 55 .56-1. După RADU (1985). caisul are un sistem radicular mai profund decât în cazul altoirii pe corcoduş. zahăr total 8.40-23.70% şi o valoare energetică de 21-77 cal. gemuri. nectaruri. P. ritmul de creştere a pomi-lor este foarte rapid. substanţe tanoide 0. aciditate şi alte substanţe specifice. utile organismului. săruri minerale: K. Na.06 mg vitamina B1 . respectiv sudul şi sud-estul ţării.86%.Armeniaca vulgaris Lam. anemiei etc. Mai târziu soiurile Selena. 2-3 valuri de creştere în aceeaşi perioadă de vegetaţie. larg piramidală (Mari de Cenad). Rosaceae. 10 mii hectare.03-26%. Suprafaţa apreciată ca fiind ocupată de cais este de cca. Fam. În România. Alături de ramurile mijlocii şi ramurile buchet caisul rodeşte şi pe ramuri mixte cu lungimi variabile între 30-70 cm. 5 mg (RANDORNI. Europa 796 mii tone (Franţa.

Rezistenţa caisului la temperaturile scăzute din timpul iernii depinde de soi. Fenofazele de înflorire.. Principalele soiuri de cais avizate la înmulţire sunt prezentate în tabelul 11. 1993). fecundare şi legare. Caisul nu suportă temperaturile excesive din timpul verii mai ales dacă sunt asociate cu lipsa de apă. asigurând astfel autopolenizarea înainte de fenofaza opti-mă înfloritului (COCIU. Majoritatea soiurilor de cais sunt autofertile. Caisul este o specie pretenţioasă faţă de temperatură.5. Rezistenţa mugurilor la ger scade cu apropierea primăverii. la care lipsa albinelor com-promite recolta.. Caisul poate produce mult încă din primii ani de rodire. Rezistenţa la ger a mugurilor de rod variază şi în funcţie de formaţiunile fructifere pe care se găsesc şi poziţia acestora în coroană. putându-se ajunge la producţii de 50-70 kg/pom. gerurile de revenire şi temperaturile scăzute din perioada de înflorire. Temperatura. pistilul este strâns între stamine. amplitudinile de temperatură. Sortimentul de soiuri la cultura caisului. Dacă pomii au trecut printr-un an normal şi sunt bine căliţi. Factorii limitativi ai culturii caisului în ţara noastră îi constituie temperaturile scăzute din timpul iernii. iar în timpul vegetaţie preferă temperaturi medii de 20ºC. caisul leagă uneori chiar şi fără prezenţa albinelor.-12ºC.22ºC.5-11ºC. Altoit pe prun şi încadrat într-o tehnologie adecvată de cultură poate avea o longevitate eco-nomică mai mare cu 5-10 ani. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii caiselor. legare se desfăşoară când tempera-tura aerului depăşeşte 10-12ºC. Spre deosebire de cireş şi prun. Mugurii din partea inferioară a coroanei şi cei de pe buchetele de mai sunt mai sensibili la ger în timp ce mugurii de pe ramurile lungi şi mai viguroase şi cei de pe valul 56 . fecundare.5. muguri de rod rezistă până la -20. vârstă. Tabelul 2. Longevitatea economică la cais este de 15-20 ani. suferind la -10. momentul ieşirii din repausul obligatoriu de iarnă. fapt ce se explică prin conformaţia organelor florale: la cais înainte de deschiderea florii. Soiuri de cais cultivate în România (2000) Epoca de recoltat luna/decada VI/3 Timpurii de Chişinău Royal VII/1 Cea mai bună de Ungaria VII/2 Mari de Cenad VII/2 Paviot VII/3 De Olanda VII/3 Mamaia VII/2 Soiul Luizet Cais trandafiriu Umberto VII/2 VII/3 VII/3 Greutatea medie a fructelor (g) 45 55 65 80 60 60 50 75 70 55 Culoarea fructelor galbenă portocalie galben-portocalie portocalie galben-roşiatică portocalie-roşiatică portocalie-roşiatică galben deschis cu puncte roşii-violacee Roşie-vişinie portocalie-violacee Temperatura medie anuală optimă culturii caisului este de 9. Pomii intră în vegetaţie după 7-10 zile cu temperaturi în aer mai mari de 6ºC.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Comportarea în procesul polenizării. a căror antere crapă şi proiectează polen pe stigmat.. Dacă după ieşirea din repausul obligatoriu survin zile calde urmate de geruri de revenire. acestea provoacă pierderea mugurilor de rod.. Potenţialul productiv.

irigarea prelungită. Pe asemenea soluri pomii vegetează slab şi pier prematur. bogate în fosfor şi potasiu.efectuarea cu rigurozitate a tratamentelor fitosanitare. Solul. caisul răspunde bine la irigat mai ales atunci când se urmăresc obţinerea de producţii mari de fructe şi de calitate. inducţia şi diferenţierea mugurilor de rod. Rezistenţa la ger este determinată şi de agrotehnica aplicată. cu conţinut ridicat în săruri. .5-2. în tot cursul zilei.alegerea portaltoilor adecvaţi în funcţie de soi şi mediul edafic. permeabile pentru apă şi aer. De asemenea.0 m adâncime. sunt improprii culturii caisului. drenate. . Astfel. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii caiselor.normarea producţiei în perioadele de ger. Deşi este cunoscută ca o specie rezistentă la secetă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE al doilea de creştere. caisul este una din speciile pomicole rezistente la secetă. Altoiţi pe corcoduş. . Nevoia de apă la cais se resimte puternic şi după recoltarea fructelor când se urmăreşte stimularea creşterilor. Datorită acestei însuşiri caisul reuşeşte bine în zonele de silvostepă şi stepă unde cad cantităţi reduse de precipitaţii în jur de 400-600 mm anual.scoaterea şi arderea ramurilor şi pomilor afectaţi de apoplexie. Zonele cele mai favorabile pentru cultura caisului sunt acelea unde temperaturile în timpul iernii nu scad sub -25°C. Lumina. cu lipsă de umiditate. reducerea diferenţierii mugurilor de rod şi maturării lemnului. la înfiinţarea plantaţiilor se vor folosi forme de co-roană şi distanţe de plantare care să permită asigurarea unei bune lumino-zităţi pentru întreaga coroană. Sistemul radicular nu suportă excesul de apă din sol chiar dacă este tem-porar. .obţinerea unor portaltoi noi între cais şi prun. fructele nemaiputând fi valorificate corespunzător deoarece crapă. fertilizarea excesivă cu azot. nisipuri în diferite stadii de solificare. Caisul este cunoscut ca o specie cu cerinţe deosebite pentru lumină. Solurile grele şi reci. ca urmare a centrului său genetic în care s-a format. excesul de apă duce la deprecierea calităţii pro-ducţiei. . Insuficienţa luminii determină uscarea ramurilor de rod. 1993). Altoit pe zarzăr se comportă bine chiar şi pe nisipuri irigate sau neirigate. În faza de coacere. cu apă stagnantă sau cu apă freatică la mai puţin de 1. De asemenea. degarnisi-rea semischeletului. rezistă mai bine la temperaturi scăzute. Umiditatea. în zonele cele mai favorabile sub aspect climatic.amplasarea plantaţiilor de cais pe terenuri uşoare. Originar din ţările calde. lutoase sau luto-argiloase. .asigurarea unui regim optim de fertilizare şi irigare. Caisul reuşeşte pe soluri mijlocii sau uşoare. suficiente dacă sunt bine repartizate în timp. amplasarea pomilor la baza pantei sau pe terenuri plane. . fără drenaj aerian accentuează efectul negativ al temperaturilor scăzute. nu suportă apa freatică în apropierea rădăcinilor. precum şi cele pietroase. De asemenea. cu slabă permeabilitate pentru apă şi aer. chiar în fenofaze critice (COCIU. aceste cauze determinând pieirea prematură a pomilor. Împotriva evitării apariţiei fenomenului de pieire prematură a caisu-lui se poate interveni prin măsuri preventive cum sunt: . De aceea ampla-sarea plantaţiilor se va face pe expoziţii sudice sau sud-estice. cu reacţie neutră sau alcalină. Plantaţiile de cais sunt înfiinţate în sistem clasic (333 57 . pomii tolerează oarecum şi astfel de soluri.utilizarea prunului ca intermediar. preferă solurile adânci cu fertilitate ridicată.

02-0. 0.90).4-1. Dintre elementele minerale. În timpul formării fructelor se recomandă aplicarea a 4-7 udări cu norme de 400-700 m3/ha în funcţie de tipul solului. uscări de şarpante şi în final uscarea întregului pom. 17-18 g substanţă uscată. Conţinutul în vitamine este reprezentat de acid ascorbic 58 mg/100 g. cu pieliţa nepubescentă şi pulpa neaderentă la sâmbure. În plantaţiile moderne de cais vor trebui asigurate spaţii de răcire în care caisele vor fi depozitate provizoriu înainte de a fi transportate cu mijloace adecvate către pieţele de desfacere. forma şi culoarea caracteristice soiului. 5/3. Pe plan mondial se cultivă patru categorii de piersici: · piersici propriu-zise cu pieliţa pubescentă şi pulpa neaderentă la sâmbure. Prunoideae Importanţă.3-1. la distanţa de 6/5.0-64. fructoză 1. iar în caz de accidente climatice se refac uşor. produc mult şi constant an de an. E (0. 0. permiţând recoltarea integrală.5 m). Acest sindrom este generat de următoarele cauze: atac de virusuri.4 g aciditate titrabilă. Rosaceae. 5-12 g zahăr total. procesul de maturare nu mai continuă după maturarea fructelor.0 cal%.3-0.02 mg/100 g Zn. după intrarea pe rod se fac tăieri de fructificare şi curăţire de ramuri uscate. Pentru un hectar plantaţie se recomandă următoarele cantităţi de substanţă activă: 100-120 kg N. 80-100 kg P2O5 şi 80-100 kg K2O. 58 . zaharoză 6. · nectarine. iar cele destinate industrializării la completa maturitate. nectar. iar aroma specifică soiului se manifestă intens.47%. subfam. B2 (0. Perioada de maturare a caiselor este în general scurtă. compot. Recoltarea fructelor.05 mg/100 g Cu.6%. 2. A (0. 0.30). ceea ce face ca fructele recoltate prea devreme să fie fade. vitamina B1 (0. 0. simptomatic pomul prezintă aspect clorotic. Fam. Pentru consum în stare proaspătă caisele se recoltează când fructele au atins mărimea. trebuie reţinut că. fructe deshidratate. Valoarea energetică este de 29. băuturi răcori-toare.03).4 g tanoide. Pieirea prematură a caisului (apoplexia) este un sindrom extrem de pericu-los. Piersicul are şi alte avantaje care justifică extinderea lui în cultură cum sunt: pomii intră repede pe rod.6 mg/100 g Mn. 10 mg/100 g Mg. În primii ani de vegetaţie se fac tăieri de formare a coroanei. B6 (0. fructe mici. după RANDOIN conţine 230 mg/100 g K. Fructele pot fi consumate în stare proaspătă sau prelu-crată sub formă de gem. 0. bacterii sau ciuperci şi dege-nerarea scoarţei trunchiului pomilor datorită gerurilor.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE pomi/ha.2-0.3 g proteine. Dintre glucide conţine: glucoză 1. 8 mg/100 g Ca.05). exprimată în acid malic. 0.7 g pectine.43) mg/100 g. 0. intensiv (571 pomi/ha. Piersicul este o specie pomicolă valoroasă datorită particularităţilor biologice ale pomilor şi însuşirilor terapeutice şi tehnolo-gice ale fructelor.5 m). cu pieliţa pubescentă şi pulpa aderentă la sâmbure. PIERSICUL . 0. creşteri reduse. 22 mg/100 g P. 0. Piersicile sunt recomandate în alimentaţia bolnavilor de ficat. rini-chi. distilate. Întreţinerea solului se face în sistem ogor negru sau combinat cu îngrăşăminte verzi. coacerea se realizează uniform.5.Persica vulgaris Mill. pulpa este încă fermă. Caisul reacţionează pozitiv la aplicarea îngrăşămintelor organice şi chimice. arteroscleroză şi obezitate.4 mg/100 g Fe. bolnave şi rupte.7 g cenuşă. Fructele destinate transformării în dulceţuri de caise verzi vor fi recoltate înainte de întărirea sâmburelui.0%. 2 mg/100 g Na. După RADU (1985) fructele conţin 82-91% apă. · pavii.

În ultimul timp se constată o creştere a cererii de nectarine pe plan mondial. pot fi mixte anticipate. Tăiat an de an piersicul îşi menţine permanent echilibrul între creş-tere şi fructificare pe toată durata vieţii. În primele 4 săptămâni după legat piersicile cresc lent 0. Piersicul altoit pe piersic franc formează un sistem radicular bogat.. zona municipiului Bucureşti. Arad. Springtime etc. Completarea golurilor se face în primii ani deoarece în plantaţii de peste 8-10 ani completarea golurilor nu mai este rentabilă. Piersicul deţine după migdal locul doi în ceea ce priveşte capacitatea de lăstărire anticipată formând mai ales la pomii tineri 1-2 serii de lăstari anticipaţi pe vară. buchete de mai şi ramuri anticipate. Fenomenul se amplifică dacă se udă abundent în perioada de la începutul întăririi sâmbu-rilor. Dolj. Timiş. şi în anii cu primăveri reci. Această specie nu are alternanţă de rodire. Piersicul începe să formeze primele fructe în anul al 2-lea de la plantare dar producţii economice se obţin începând cu anul IV. Vigoarea pomilor şi habitusul coroanei. Potenţialul productiv la piersic este foarte mare. vişin. În ţara noastră piersicul este răspândit în judeţele Constanţa. Bihor. O condiţie de bază este realizarea de plantaţii încheiate fără goluri. la cca. O rărire timpurie şi intensă a fructelor accentuează fenomenul de crăpare..66 g/zi. prun şi păr. Alături de aceasta piersicul mai rodeşte pe ramuri salbe. Polenizarea şi fecundarea. cu pieliţa nepubescentă şi pulpa aderentă la sâmbure.12 g/zi iar în etapa întăririi sâmburilor creş-terea fructelor se reduce şi mai mult 0. Majoritatea soiurilor de piersic sunt auto-fertile.POPESCU şi colab. Piersicul înfloreşte timpuriu. 59 . Din fructele legate cad fiziologic 30-40%. Ramura de rod de bază la piersic este ramura mixtă. Satu Mare. condiţiile de climă. Frunzele lui cad în a 2-a jumătate a lunii octombrie şi în noiembrie. Piersicul altoit pe migdal are un sistem radicular mai puţin dez-voltat dar mai profund decât cel altoit pe piersic franc. În primii ani de viaţă pier-sicul creşte foarte viguros. Pouyet. Ciclul anual. Ritmul şi durata creşterii fructelor. Capacitatea de lăstărire anticipată. O pondere prea mare de lăstari anticipaţi în coroana pomilor indică fie o încărcătură mică de fructe în anul respectiv fie o tăiere prea severă. Mayflower. bine ramificat care depăşeşte de 1. Precocitatea. buchete anticipate. Specificul fructificării. 1982). Când pomii au multe fructe. salbe anticipate. Înfloritul. suferinzi sau supraîncărcaţi cu rod. vârsta pomilor. cireş. 12 zile după cais şi concomitent cu unele soiuri de migdal. înainte de des-chiderea ei. Piersicul are o perioadă de vegetaţie lungă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE · brugnone. dacă nu se fac intervenţii de tăiere pomii se degarnisesc şi se epuizează repede producând fructe puţine şi de calitate slabă. În livezi intensive irigate se pot obţine 20-25 t/ha fructe. După ce se întăresc sâmburii ritmul creşterii fructelor devine cu atât mai accentuat cu cât epoca de coacere a fructelor este mai timpurie.7-2 ori raza proiecţiei coroanei şi amplasat la adâncimea de 15-80 cm. În cadrul soiului deschiderea florilor se eşalonează pe o perioadă de 5-7 zile (POPESCU şi colab. La rândul lor ramurile anticipate. puţine dintre acestea au sâmburii crăpaţi (MONET citat de M. Particularităţi biologice Sistemul radicular.7-1. Cardinal. Florile fecundează în proporţie de 59-90% în funcţie de soi. Ramurile salbe şi ramurile buchet se întâlnesc mai ales la pomii debili intraţi în declin. Polenizarea se face deseori în cadrul aceleiaşi flori. 1993). Blazing gold. Fenomenul crăpării sâmburilor apare cu frecvenţă mare la soiurile cu coacere timpurie şi extratimpurie: Madeleine.31-0.

În zone cu favorabilitate ajunge până la 18-21 ani.25ºC. dacă gerul survine brusc. Soiuri de piersici. Temperatura. Tabelul 2.5ºC.. Perioada critică este. Dacă însă. dezinfectate cu sulfat de cupru 3-5% şi acoperite cu mastic. lovituri de grindină. În cazul altoirii pe portaltoi franc plantaţiile de piersic produc economic 14-16 ani. nectarine şi pavii cultivate în România sunt redate în tabelul 11. Principalele soiuri de piersici. temperaturi de 10. El creşte şi fructifică bine în zonele cu veri călduroase şi ierni blânde din arealul podgoriilor.. cu temperaturi medii anuale de 10-11. optimul termic pentru înflorit fiind de 13-16ºC. Longevitatea pomilor. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii piersicilor.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Gomoza (apariţia scurgerilor de clei) este determinată de ger. Fiind originar din zonele calde ale Asiei Centrale. 1993) Soiul Greutatea medie a fructelor (g) Culoarea pulpei Sâmburele Madeleine Pouyet Sprintime Springold Maycrest Sprincrest Blazingold cardinale Dixired Colins Early Redhaven Jerseyland Redhaven Compact Redhaven Red top Southland Halehaven Vedete Redskin I.5ºC.5ºC iar pentru deschiderea florilor de 10.8ºC la înflorirea deplină şi -2.. scurgerile iau amploare acestea trebuie curăţite până la lemn sănătos. Când scurgerile sunt sporadice şi de mică intensitate nu sunt necesare intervenţii tehnolo-gice. Pragul biologic pentru umflarea mugurilor este de 6. când pragul de rezistenţă la piersic este de -4.6. de altfel ca la majoritatea mugurilor pomilor fructiferi. Soiuri de piersici nectarine şi pavii (POPESCU şi ELENA VOICA.H.-12ºC pot afecta mugurii de rod. Dacă anul climatic este normal şi gerurile vin treptat mugurii flori-feri ai piersicului rezistă până la -23.9ºC în fenofaza de buton roz -3. piersicul manifestă cerinţe mari faţă de căldură fiind depăşit în această pri-vinţă doar de cais şi migdal. după o perioadă relativ călduroasă.Hale Elberta Flacăra Loadel 85 110 115 130 120 150 160 160 145 150 170 150 155 150 200 170 170 165 200 170 200 140 60 albă albă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă aderent aderent aderent aderent aderent aderent aderent aderent semiaderent semiaderent semiaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent aderent .1ºC după legarea fructelor. primăvara după pornirea în vegetaţie.6.. răni accidentale. atac de insecte şi boli.

Insuficienţa apei are repercusiuni negative asupra po-milor şi anume. lipsa luminii în coroană este prima cauză care duce la degarnisirea ei şi duce la obţinerea de fructe de slabă calitate. piersicul este o specie rezis-tentă la secetă. Conţinutul în calcar activ nu va trebui să depăşească 7% în cazul altoirii pe piersic franc şi 15% în cazul altoirii pe migdal. Alături de cais şi migdal.MATERII PRIME VEGETALE Soiul Greutatea medie a fructelor (g) Culoarea pulpei SEVASTIŢA MUSTE Sâmburele Fortuna Babigold 5 Vivian Andras Babigold 7 Babigold 9 145 140 140 170 185 170 galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă semiaderent aderent aderent aderent aderent aderent Nevoia de frig a piersicului este de 750-1200 ore (în funcţie de soi) cu temperaturi inferioare pragului biologic (POPESCU şi colab. Vivian. nisipuri şi soluri nisipoase. astringente (Elberta) şi cu raport nefavo-rabil între pulpă şi sâmbure. Zona favorabilă culturii este zona podgoriilor cu altitudine de 300-400 m. soiurile de piersic: Redhaven şi Halehave. Lumina. piersicul răspunde bine. Un timp răcoros şi umed accentuează căderea fiziologică accentuată a fructelor.. Excesul de umiditate este şi el dăunător. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii piersicilor. fiind sensibil la asfixierea radiculară. fructele rămân mici. Indiferent de tipul de sol pânza de apă freatică va trebui să fie sub adâncimea de 2 m. profunde.5 şi 7. Prin urmare plantele de piersic vor fi amplasate pe expoziţii sudice. Creşterea rădăcinilor începe cu 3-4 săptămâni înainte de înflorit şi înregistrează două maxime: unul primăvara (mai-iunie) şi altul toamna (octombrie-noiembrie). Acest fenomen are mai multe cauze: . bine drenate. Nevoia de lumină a piersicului este mai mare decât a majo-rităţii speciilor pomicole cultivate în ţara noastră. cu fertilitate mij-locie pe treimea mijlocie şi superioară a pantelor. aceasta datorită fenomenului de obo-seală a solului. fiind depăşit din acest punct de vedere de migdal şi smochin. alungite. putând fi cultivat fără irigare în zone cu precipitaţii peste 550-700 mm anual. cantitatea de lumină este de 4 ori mai mică decât în câmp. fără suculenţă. cu un pH cuprins între 5. Solul. Piersicul se va amplasa pe soluri uşoare. sud-estice şi sud-vestice şi se vor folosi distanţe de plantare şi forme de coroană care folosesc la maxim lumina. cerno-ziomuri. Umiditatea. Cercetările făcute la soiul Elberta arată că în interiorul coroanei. turtite lateral cu pubescenţă şi pieliţă grosieră. Piersicul necesită soluri fertile. 1993).5. Piersicul nu suportă să fie cultivat după el însuşi decât după trecerea unei perioade de 18-20 ani de la defrişarea plantaţiei precedente. soiurile de nectarine: Nectared 4. la care. 3000ºC pentru maturarea soiurilor târzii şi o temperatură medie de 16ºC. De aceea în zonele cu precipitaţii insuficiente se impune irigarea. Fortuna şi Vesuvio. Printre soiurile mai rezistente la ger se numără soiurile de pavii: Babygold 7.înrăutăţirea proprietăţilor fizice a solului. Ca tipuri de sol piersicul preferă solul brun roşcat de pădure. 61 . De altfel. determinând asfixierea rădăcinilor (la o durată mai mare de două săptămâni) sensibilizând pomii la atacul bolilor criptogamice. În timpul perioadei de vegetaţie piersicul necesită 1200ºC pentru maturarea soiurilor timpurii. Nectared 6. nisipoase.

Momentul de recoltare a fructelor se face în funcţie de distanţele la care urmează să fie valorificate acestea. Ambalarea piersicilor pentru piaţă se face în lădiţe de diferite tipuri: de lemn..în plantaţiile tinere: 5 kg gunoi de grajd + 16 g N.în plantaţiile pe rod. . încărcătura să fie astfel făcută încât să 62 . După TROCMÉ şi GROS citaţi de POPESCU şi colab. Momentele optime de udat sunt cu 2 săptămâni înainte de înflorit. Principalele sisteme de întreţinere ale solului sunt ogor negru.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE . În zonele unde nivelul precipitaţiilor este sub 550 mm se recomandă irigarea plantaţiilor de piersic. 247 g/ha zinc şi 138 g/ha bor. Înainte de desfundat se execută fertilizarea de bază cu 30-40 t/ha gunoi de grajd./ha.a. la intrarea fructelor în pârgă (la soiurile timpurii şi semitimpurii) şi încă 1-2 udări în august. se iau măsuri pentru a fixa ambalajele.dezvoltarea unei microflore şi microfaune dăunătoare. De asemenea. etichete. Consumul de microelemente este şi el ridicat. ogor cultivat. coşuri. este de 521 g/ha fier. după MME HUGUET (citat de POPESCU şi colab. în perioada întăririi sâmburilor. iar anual 120-150 kg N. Udările din cursul perioadei de vegetaţie se vor face la plafonul de 273 din intervalul umidităţii active pe o adâncime de 100 cm în cazul cerno-ziomurilor şi solurilor brune şi 150 cm pentru solurile nisipoase sau nisipuri solificate. Se vor evita terenurile infestate cu nematozi iar în caz contrar se va trata cu nema-tocide specifice. P2O5 şi K2O la ha. 8 g K2O la m2 s. Recoltarea se face în lădiţe. 600-800 kg/ha superfosfat şi 150-200 kg/ha sare potasică. Astfel. 50-60 kg P2O5 şi 90-120 kg K2O s. Raportul optim dintre macroelemente N:P:K este de 1:0.a. Desfundatul se realizează la 6080 cm cu două luni înainte de plantare. 1993) recomandă următoarele norme de administrare a îngrăşămintelor: . Recoltarea piersicilor. Piersicul consumă cantităţi mari de elemente nutritive. . . Urmează celelalte lucrări specifice înfiinţării unei plantaţii pomicole. Recoltarea în această fază se face în 2-3 reprize deoarece fructele se maturează eşalonat pe pom. banderole. 213 g/ha magneziu.. a unei cantităţi de 40-60 t îngrăşăminte organice şi câte 100 kg s. Astfel. consum unilateral de macro. (1982. Dacă trebuie transportate la distanţe mari recoltarea se face în faza de pârgă. consumul anual de elemente fertilizante la piersic este de 144 kg/ha azot.a. administrarea la intervale de 4 ani a 30-40 t/ha îngrăşăminte organice. POPESCU şi colab. . ogor erbicidat. găleţi şi se transportă la halele de sortareambalare. 32 kg/ha fosfor şi 131 kg/ha potasiu la care se adaugă un consum ridicat de calciu şi magneziu respectiv 152 kg/ha şi 31 kg/ha. Recoltarea fructelor trebuie să se facă cu mare atenţie pentru că loviturile pieliţei duc la lemnificarea pulpei.8-1. Aceasta corespunde cu schimbarea culorii pieliţei din verde în galben şi când pulpa pierde din tărie. Transportul piersicilor trebuie făcut cu mare grijă pentru a nu rea-liza pierderi. Această lucrare poate aduce un spor de producţie cu 30-50%.25:0. hârtie pelur pentru capitonarea lăzilor. (1993).încorporarea cu 2-3 luni înainte de plantare odată cu desfundatul. se folosesc mai ales pentru export unele materiale auxiliare cum sunt: platouri alveolare din policlorură de vinil sau polis-tiren. în special N şi K. 1993).şi microelemente.acţiunea toxinelor produse de sistemul radicular (amigdalină bogată în acid cianhidric). 12 g P2O5.tulburări de nutriţie. material plastic sau carton.

0.06-0.37% acizi organici. 4 milioane de pomi se cultivă în judeţele Iaşi. gemuri. Arhitectonica sistemului radicular depinde în mare măsură de modul de ramificare al soiului şi de portaltoi. Cireşul este o specie foarte veche. 5% CO2 şi 92% azot.49-1. sistemul radicular este mai profund respectiv mai superficial la soiurile cu coroană globuloasă altoite pe cireş sălbatic. provitamina A). România etc. Ramificarea la cireş este de intensitate redusă. Cura de cireşe timp de o lună de zile ajută la slăbirea obe-zilor. săruri minerale de Ca.54-1.-1.5. Cluj. compoturi. Sistemul radicular la cireş este relativ superficial. în depozit se va asigura o tempe-ratură de -0.6. După plantare. B1. Cireşele se pot consuma în stare proaspătă sau prelucrată (dulceaţă. apoi în Europa de către romani. În cultură a fost introdus în urmă cu 2500 de ani. Cultura cireşului prezintă o importanţă deosebită dato-rită timpurietăţii.. Vaslui. Cele cca. mai întâi în Asia. Temperatura de transport va fi de până la 3ºC. Valoarea alimentară ridicată este dată de compoziţia chimică a fructelor.2.. În ţara noastră suprafaţa ocupată cu cireş reprezintă aproximativ 3% din suprafaţa pomicolă. cunoscută în China şi Europa de peste 5000 de ani.500. E. terapeutice şi comerciale a fructelor. CIREAŞĂ (1974). Vrancea. lichioruri. P. Dacă temperatura aerului depăşeşte 25-30ºC este necesară prerăcirea fructelor înainte de recoltare. Pentru păstrarea temporară. Argeş. Partea aeriană. cireşul se pretează în plantaţii de aliniament.). cireşul are o creştere lentă după care se comportă ca o specie cu creştere viguroasă. CIREŞUL . 10% în Asia şi aproximativ 1% în America de Sud. siropuri. Particularităţi biologice Sistemul radicular.+1. fructe confiate. elemente ce justifică cultura din punct de vedere economic.Cerasus avium L.. vitamine (C. costurile moderate. Iugoslavia.5-3 ori raza proiecţiei coroanei.7-18. o umiditate a aerului de 85%. găseşte că la soiurile cu coroană piramidală. Majoritatea soiurilor au la început un port dresat care după intrarea pe rod se deschide coroanele devenind invers piramidale sau chiar pletoase (Oliva Ramon). 15% în America de Nord. Tehnologia de cultură este relativ simplă.. Spa-nia. În ultimii ani. Rosaceae. B2. 0. apă 75. valorii alimentare.5ºC. La -1.63% proteine brute. caracteristic acestei specii fiind fenomenul de etajare naturală. altoite pe mahaleb. subfam. Prunoideae Importanţă. Botoşani. După date medii FAO producţia mondială de cireşe este de apro-ximativ 1. produse de cofetărie etc. Neamţ. peste 70% din rădăcini găsindu-se la adâncimea de 0-40 cm.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE permită circulaţia aerului în toată masa de fructe. În SUA a fost introdus la mijlocul secolului al XVII-lea. cca. 63 . transportul piersicilor destinate exportului se face cu mij-loace de transport frigorifice. Franţa.8% zahăr total. jeleuri. 0.5ºC fruc-tele îngheaţă. Datorită portului înalt şi aspectului decorativ. Ele conţin 7. 2. în primii ani de viaţă. Dacă fructele sunt destinate consumului imediat recoltarea se face la maturitatea de consum.000 tone din care peste 60% se realizează în Europa. Fe. Bulgaria.39% substanţe pectice. Germania.4-89. K. Raza sistemului radicular depăşeşte de 2. Rădăcinile înregistrează două valuri de creştere: primul în aprilie-mai şi al doilea în octombrie-noiembrie. Durata de păstrare este de 40-50 zile în condiţii de 3% O2. Fam. Principalele ţări producătoare din Europa sunt: Italia.

cu pulpa semipietroasă. ovoid turtite. gălbuie-albicioasă. de culoare roşie. Fructe mari cordiform-rotunjite. pulpă pietroasă. moale. Cerna. dulce. Pulpa este albă-gălbuie. Pomul de vigoare mijlocie cu coroană conică. cu coroană sferică. de culoare roşie. de origine Canadiană. culoare de bază galben-cerat. Cele mai importante soiuri cultivate la noi sunt: Früheste der Mark (Cea mai timpurie). cu coroană sferică. soi originar din Franţa. cu maturare în prima decadă a lunii iunie. foarte apreciate la consum. uşor acidulat. Se maturează în a 2-a decadă a lunii iunie. productiv. cu coroană conică. Polenizarea şi fecundarea. Din fiecare mugur florifer se formează o inflorescenţă cu 2-4 flori. Culoarea roşie se inten-sifică la maturitatea până devine neagră. Pietroase de Cotnari (Boambe de Cotnari). soi obţinut din încrucişarea soiurilor Boambe de Cot-nari şi Pietroase Napolen. Realizarea unei recolte bune este determinată de polenizarea a 30-50% din flori (GOZOB. puţin acidulată şi cu urme de amăreală. cere agrotehnică foarte bună. iar în perioadele mai reci chiar trei. Stella. precoce. citat de POPESCU şi colab. sferic. gust foarte bun. Sortimentul cultivat în prezent în România asigură fructe proaspete pe o perioadă de 40-45 de zile. Punct stilar aşezat întro mică depresiune vizibilă. Coacere în decada a 3-a a lunii iunie. Pulpă roşie deschis. roşie-roz. Fruct de formă sferică de culoare roşu închis. soi originar din centrul Cotnari (jud. Armonia. sucu-lentă. cordiform-rotunjit. productiv. sucu-lentă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Specificul fructificării. slab acidulată. are origine franceză. Maturare în decadele 2 şi 3 ale lunii iunie.Bălcescu” Bucureşti. 1976. 64 . armonios acidulată. 1971. destul de dulce. Negre de Bistriţa. soi viguros. Majoritatea soiurilor de cireş sunt auto-sterile (mai puţin soiul Stella) ceea ce obligă gruparea în parcele a 3-4 soiuri infertile cu aceeaşi epocă de înflorit. Pomul este viguros. Pom de vigoare mijlocie cu coroană turtită.. ajunge la maturitate la mijlocul lunii mai. Jubileu 30. citaţi de MITRE. cais şi piersic şi aproape în acelaşi timp cu majoritatea soiurilor de prun şi păr. soi autofertil. timpuriu. Pulpa. soi creat la Staţiunea Bistriţa din încrucişarea soiurilor Hedelfinger şi Germersdorf. de calitate foarte bună. Fructul este sferic. colorate în roşu închis. acoperit cu roşu carmin. Pomul este viguros. dulce. ramuri plete şi buchete alungite. de culoare galbenă. tronconic. La cireş polenizarea este entomofilă. însă majoritatea soiurilor fructifică atât pe buchete de mai cât şi pe ramuri mijlocii şi lungi. Fructul este mare. Înfloritul durează cca. Maturare în decada a 2-a şi a 3-a a lunii iunie. fructele de mări-me mijlocie. Mugurii floriferi se formează în procent de 75% pe ramurile buchet şi numai 25% pe ramuri mijlocii sau lungi (ROŞU. plăcută la gust. cu coroană sferică uşor dresată. Pomul este viguros. Bigarreau Moreau. soi creat la Institutul Agronomic “N. Fructul este mare. suculentă. Pomul este viguros. negre. În cadrul acestei specii există soiuri care fruc-tifică preponderent pe buchete de mai (Van. Ramon Oliva. de culoare roşie. Fructul este de mărime mijlocie. uşor acidulat. sferic. Roşii de Bistriţa. 2002). dulce. două săptămâni. mare. Înfloritul. uşor turtit dorsoventral. Fructul este mare. Principalele soiuri de cireş cultivate în ţara noastră. Pomul este de vigoare mijlocie. GROJER. Iaşi). Cireşul înfloreşte după migdal. Bigarreau Morreau). iar cea de acoperire roşu aprins. Fruct mic sau mijlociu tronconic. foarte dulce. Pulpa este semipietroasă. 1993).

colorat în galben auriu. Recolte economice se obţin însă începând din anul V (Van. Jubileu 30).MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Germersdorf (Bigarreau Germersdorf). Vârsta intrării pomilor pe rod. Fructul este foarte mare. Germesdorf). Soiurile timpurii sunt cele mai pretenţioase faţă de lumină. soi german. mugurii floriferi rezistă până la -24ºC. uşor acidulată. cu coroană sferică. Pulpa pietroasă. mediocră pentru masă. 9-10 t/ha (Früheste der Mark. Fruc-tul este mare. etajare natu-rală). respectiv treimea mijlocie şi superioară a pomilor. Stella). de calitate foarte bună. Temperatura medie zilnică necesară pentru desfăşurarea normală a înfloritului este de 10-14ºC. iar zonele cele mai favorabile sunt cele cuprinse între izotermele de 14-16ºC în luna mai respectiv zona de deal cu altitudini de 200-500 m. opti-mă culturii cireşului este de 10. soi de origine germană. Pulpa. Cireşul înfloreşte la 15-17 zile după ce temperatura aerului depă-şeşte 8ºC şi după ce s-au acumulat cca. Faţă de ger are o rezistenţă mijlocie. Pomul este viguros cu coroană sferică. Bigarreau. Stella). Cireşul este o specie precoce. gălbuiealbi-cioasă. Pomul este destul de viguros. Roşii de Bistriţa. Se maturează în decada întâi a lunii iulie. Maturare concomitent cu Gemersdorf. iar trunchiul şi ramurile până la -30ºC dacă gerurile survin treptat şi pomii sunt pregătiţi pentru iernare. cordiform rotunjit. Longevitatea economică a soiurilor de cireş viguroase este de 30-40 de ani. Fructul este mare sau foarte mare. la maturitate aproape negru. Armonia. sferic trunchiat până la ovosferic bombat de culoare roşie negricioasă. anul VI (Uriaşe de Bistriţa. Fructul este foarte mare. Pietroase galbene Dönssen (Bigarreau Jaune Dönssen). Majoritatea autorilor apreciază că temperatura medie anuală. crocantă. 65 . Influenţa factorilor climatici asupra calităţii fructelor Temperatura. cu coroană sferică. Uriaşe de Bistriţa. cu gust excelent. culoare roşu închis. foarte bună pentru dulceaţă şi compot. cordiform. Lumina. Insuficienţa luminii determină apariţia de scurgeri cleioase. La partea ventrală fructul are o teşitură evidentă care începe de la jumă-tatea lui spre vârf şi îl ascute ca o pană. Pomul este viguros. Deşi este o specie relativ rustică. dulce. Morreau) şi peste 11 t/ha (Timpurii de Bistriţa. Este unul din-tre cele mai răspândite şi valoroase soiuri vechi. Hedelfinger (Hedelfinger Riesenkirsche) soi german. foarte bună pentru masă şi industrializare. Pulpa. pieloasă. 320ºC. Pomul este de vigoare mijlocie. suculentă. Cireşul nu suportă arşiţa verii. Pe partea dorsală prezintă o brazdă largă şi superficială. Cireşul este o specie foarte pretenţioasă faţă de lumină fapt demonstrat şi de particularităţile sale de creştere (coroană rară. dulce. Uriaşe de Bistriţa. iar pe partea ventrală de-a lungul căreia există o linie de culoare mai închisă. În cultură cireşul preferă expoziţii bine luminate. cireşul este preten-ţios faţă de temperatură. Fructele obţinute în interiorul coroanei deşi roşii sunt cele mai acide. Pulpa este pietroasă. cordiform alungit rotunjit la vârf ca un deget. roşu închis cu nume-roase dunguliţe scurte de culoare gălbuie care se observă prin transparenţă. iar a celor de vigoare mijlocie şi mică altoite pe portaltoi de vigoare medie este de 20-30 ani. apa-riţia primelor fructe semnalându-se în anul III-IV de la plantare. dulce amăruie. Productivitatea este cuprinsă între 6-8 t/ha (Ramon Oliva. Germesdorf. cu coroană larg conică. boli criptogamice şi creş-terea este mult diminuată. Tim-purii de Bistriţa.5ºC.

Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor Cireşul nu se plantează după el însuşi decât după o perioadă mai lungă de timp. desfun-dat. permeabile. 5-8 g/m2 P2O5. 5-8 g/m2 K2O. În plantaţiile tinere se recomandă administrarea sub proiecţia coroanei a 5-6 kg gunoi de grajd. 2002).şi microelemente. Această specie este. datorită fenomenului de oboseală a solului. 300-400 kg P2O5.. În plantaţiile pe rod. Odată cu fertilizarea. nivelat. Acest fenomen este mai accentuat când cireşul este altoit pe mahaleb. se tratează solul contra dăunătorilor din sol şi se ameliorează după caz cu amendamente (la pH sub 5 se aplică 10-20 t de amendamente de calcar). în special la soiurile târzii cu pulpa pie-troasă. prelucrat teren desfundat. amplasate în zone plane sau cu pantă mică. 11 kg/ha fosfor. 1993). el preferă soluri mijlocii sau uşoare. 200-300 kg K2O). de asemenea. În livezile tinere intensive. sensibilă la excesul de apă din sol care uneori duce la reducerea excesivă a creşterii. Solul. 55 kg/ha calciu pentru o producţie de 14 t/ha (POPESCU şi colab. Consumul specific al acestei specii este de 40 kg/ha azot. revene. Tăierile de formare a coroanelor se aplică începând din anul plan-tării prin scurtarea verigilor la o înălţime dată de înălţimea trunchiului la care se adaugă distanţa pe ax între primele două şarpante corespunzătoare formei de coroană realizată. Cireşul este o specie pretenţioasă la aprovizionarea solului cu macro. În zonele în care precipitaţiile depăşesc 700 mm şi pe terenuri în pantă se poate aplica înierbarea totală cu întreţinerea pomilor sub coroană în terase indi-viduale. Precipitaţiile abundente în perioada coacerii fruc-telor determină crăparea acestora. cireşul necesită un nivel al precipitaţiilor de 650-700 mm anual. În general. un nivel al precipitaţiilor anuale de 550 mm este suficient pentru aprovizionarea cu apă a cireşului. este necesară în anii secetoşi şi în zone cu mai puţin de 550 mm precipitaţii anual. calde. în cazul unor atacuri puternice. În zonele cu precipitaţii peste 600 mm se poate recurge la înierbarea alternativă a intervalelor cu prelucrarea solului pe rândul de pomi. Cerinţele faţă de apă sunt moderate şi influenţate de portaltoi. în cazul altoirii pe mahaleb. Altoit pe franc sau vegetativ.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Umiditatea. Cireşul manifestă pretenţii ridicate faţă de sol. în perioada întăririi sâmburilor şi după recoltarea fruc-telor. Prima ciupercă. scurgeri gomoase şi chiar uscarea pomilor. în zonele cu precipitaţii sub 600 mm anual şi în cultură neirigată se administrează 20-30 t gunoi de grajd la 2-3 ani şi anual 80 kg N.5-2. Umiditatea atmosferică ridicată (peste 75%) în perioada maturării fructelor favorizează atacul ciupercilor Cocomyces hiemalis şi Monilinia laxa. fertile. poate duce chiar la pieirea pomilor. dacă sunt pro-bleme. În plantaţiile tinere se 66 . 10-15 g/m2 N. evident în funcţie de soi şi portaltoi. Detalii privind formarea fiecărui tip de co-roană sunt prezentate în lucrarea Pomicultură aplicată (MITRE. 80 kg P2O5 şi 60 kg K2O anual. cu un conţinut de calciu de 4-6% şi cu apa freatică sub 1. Irigarea plantaţiilor. cu până la 550 mm precipitaţii. profunde. Fazele critice pentru apă în cultura cireşului sunt: cu o săptămână înainte de înflorit. terenul se întreţine sub formă de ogor negru. Astfel. Terenul destinat plantaţiilor de cireş va fi pregătit după tehnica nor-mală pentru înfiinţarea plantaţiilor pomicole cu aplicarea fertilizării de bază (60-70 t gunoi de grajd.0 m.. Epoca cea mai bună de plantat este ca şi pentru celelalte specii pomicole toamna. 1993). 30 kg/ha potasiu. Pe solurile cu reacţie acidă pronunţată se aplică 120 kg de nitro-calcar (POPESCU şi colab.

2% din numărul total de pomi. la interval de câteva zile. zahărul cu 2-3%. 46-92. Importanţa alimentară rezidă din compoziţia chimică a fructelor. vitamine: PP (0.. 0. Concomitent cu recoltarea se face şi presortarea fructelor.21-1. eventual cu 2-3 zile înainte. adică 6.5 mg%) B1. cele destinate pentru transport pe distanţe lungi. 2002). 7-20 mg% magneziu. 21-26 mg% fosfor. flori. ambalare şi transport (5-6 zile). Recoltarea se efectuează în trei etape.32 mg%). Este o plantă meliferă foarte bună.8-19. citat de MITRE. diabe-tice. Ambalarea fructelor se face în lădiţe de 6-10 kg.94-1. 67 . Temperatura optimă pentru transport şi păstrare este de -0. Prunoideae Importanţă. Cireşele pentru consum în stare proaspătă se detaşează manual de pe ramuri prin prinderea de peduncul şi răsucirea lui. Astfel. 0. fructe) având însuşiri antisep-tice sunt folosite în medicina populară şi în conservarea produselor alimen-tare (BĂDESCU şi colab. Rosaceae. terapeutice şi tehnologice caracteristice fructelor sale. vişinul ocupă 4.95 mg%). Importanţa terapeutică: vişinele contribuie la întârzierea procesului de îmbătrânire prin îmbunătăţirea compoziţiei chimice a sângelui. În plantaţiile pe rod se recomandă 4 udări cu 300-400 m3/ha În plantaţiile de cireş se aplică tăieri de întreţinere.000 vişini.4 mg% zaharuri. subfam. De aceea cireşele se culeg la maturitate deplină.3 mg% Ca. bogat în potasiu este diuretic. 1977. E (0. Ceaiul din pedunculul fructelor. 2. 2002).35 mg% substanţe tanoide. acid folic (0.4-1 mg% pectine.8-1. cu 7-15 zile înainte de cules mărimea cire-şelor creşte cu 25%. Toate organele plantei (frunze. Prin-cipalul neajuns al acestei culturi este că în unii ani vişinul leagă puţine fructe şi dă recolte mici. citat de MITRE. Valoarea energetică este ridicată (total 280.8. proteine 15. După recensământul din 1979.320. Consumul de vişine participă la ameliorarea şi vindecarea bolilor renale. 1984. Soiurile cu pulpa pie-troasă sunt mai rezistente la recoltare. hepatice.52 mg%). Foarte sensibile la transport şi expunere solară sunt soiurile cu pieliţa deschisă la culoare şi pulpa moale (2-3 zile). fructificare şi regenerare. La această temperatură fructele rezistă 12-14 zile. 2002).MATERII PRIME VEGETALE 3 SEVASTIŢA MUSTE recomandă 2-3 udări cu 200-250 m /ha în lunile de vară. substanţele minerale cu 4-5% iar suculenţa cu 11% la soiul Pietroase Napoleon (MITRE. lipide 13.9 mg% acizi organici. 0.1) (RADU. 0.9-23. Fam. Vişinul este o specie rustică cu tehnologie relativ simplă ce reuşeşte în toate zonele pomicole ale ţării.2. Recoltarea fructelor este cea mai dificilă şi mai costisitoare lucrare din toată tehnologia de cultură. Fructele pentru industrializare se pot recolta mecanizat prin scuturare pe prelate.Cerasus vulgaris Mill.12-2. Importanţa culturii vişinului este dată de însuşirile alimentare.7.04-0.1 mg% proteine. B2.06-0. în ţara noastră. 2002).15-0. După recoltare la cireşe încetează procesul de maturare. Înainte de recoltare cu 10-15 zile se recomandă stropirea cu Ethrel (500 ppm) în amestec cu acid fosforic 85% (1600 ppm) (MITRE. 3. caroten (0. 1985.5 mg% potasiu. alegându-se din pom doar cele care fac obiec-tul recoltării. VIŞINUL .1 din care: glucide 251. cardiovasculare. şi la atenuarea stresului psihic şi anemiei. 5-19. În perioada de pârgă.9% substanţă uscată.5ºC. fructele conţin 13.

Jiu VI/3 Crişana VI/3 Dropia VI/3 Mocăneşti VI/3 Oblacinska VII/2 Nana VII/2 Ilva VII/2 Scuturător VII/1 Soiul Fructul mărimea (mm). roşu 21-22. Vişinul este o specie foarte pre-coce. Pentru unele soiuri valoroase. 1987).MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Ţări mari cultivatoare: Germania. Alba. unul primăvara până la începutul verii şi celălalt toamna. Turcia. vişinul împreună cu cireşul. Nana. Partea aeriană. Puţine rădăcini verticale pot pătrunde în sol până la adân-cimea de 2-3 m. 7000 t anual). sferică. În România. sferică. vişiniu 18-20. Morella neagră. Mureş. cele mai mari producătoare de vişine sunt judeţele: Iaşi (cca. Particularităţi biologice Sistemul radicular. Vişinul creşte ca pom de talie mijlocie sau ca arbus-toid. după căderea frunzelor. sferică. Principalele soiuri de vişin cultivate în România (POPESCU şi colab. Oblacinska (autofertile). cu o producţie anuală de 40. marea masă a rădăcinilor fiind si-tuată între 20 şi 65 cm adâncime.000 tone. Bistriţa. sferică. Grecia. vişiniu 20-22. Altoit pe vişin comun vişinul dezvoltă un sistem radicular superficial amplasat pe profilul între 15 şi 60 cm. Cele mai multe soiuri de vişin încep să rodească din anul III sau IV de la plantare. cum ar fi Crişana. Cele mai recomandate soiuri de vişin sunt 18. industrie consum. Cluj. Longevitatea economică a soiurilor de vişin este de 25-30 de ani. Spania. în primii ani de viaţă şi de rod coroana la vişin este relativ deasă. industrie consum.7. La pomii pe ră-dăcini proprii sistemul radicular este trasant (până la 4 m distanţă de trunchi) şi superficial (rădăci-nile verticale ajung la 11. industrie consum. Raza sistemului radicular la pomii cu talie maximă poate depăşi de două ori şi jumătate raza proiecţiei coroanei. vişiniu 18-20. industrie consum. Mocăneşti. Italia. industrie . este necesară polenizarea încrucişată (COCIU şi colab. Mai răspândite sunt: Nana. culoarea 18-20. Arad.. vişiniu 68 Calităţi pentru consum consum. În coroanele dese apar formaţiuni fructifere slabe iar semischeletul se degarniseşte. Mocăneşti 16. Sistemul radicular înregistrează două valuri de creştere.2 m). Soiuri foarte productive sunt: Schattenmorelle. din care 17 sunt noi (tabelul 2. dar la această vârstă producţiile nu depăşesc 2-5 kg/pom. sferică. După Anuarul Statistic din 1995. Tabelul 2. forma. roşu 20-21. Ilva. Altoit pe mahaleb vişinul se înrădăcinează mai profund. sferică. vişiniu 21-22. sferică. sferică. sferică. sferică. cu capacitate mare de ramificare şi drajonare. tronconică.7). vişiniu 16-18. vişiniu 21-22. Vâlcea). sferică. ocupă 14. industrie industrie industrie industrie industrie industrie industrie consum. vişiniu 16-18. Pitic de Iaşi. 1993) Epoca recoltării luna/decada Ţarina VI/1 Timpurii de Piteşti VI/1-2 Timpurii de Cluj VI/1-2 Mari timpurii VI/1-2 Timpurii de Tg.700 ha. Aproximativ 70% din rădăcini sunt situate la adâncimea cuprinsă între 20 şi 30 cm.. Producţii economice se obţin începând din anul V de la plantare când se obţin producţii de 25-30 kg/pom. Deva. vişiniu 20-21. Precocitatea şi potenţialul productiv. în România. Principalele soiuri de vişin. roşu. vişiniu 21-22. Datorită lăstăririi anticipate şi bunei capacităţi de ramificare.

sferică. Ţarina. Diferenţierea optimă a mugurilor floriferi s-a obţinut la 30. uşor alcaline. Astfel. Plantaţiile intensive trebuie însă amplasate pe soluri fertile. Pentru valorificarea terenurilor cu pantă mai mare se pot înfiinţa plantaţii clasice. tronconică. Soiurile arbustoide au preten-ţiile cele mai reduse faţă de lumină. Lumina. Nu se vor amplasa plan-taţii de vişin pe văile unde stagnează apa. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor Plantaţiile de vişin. mai ales în zonele secetoase. K2 O. Apa. precum şi solurile sărăturoase în care piere prematur.000 lucşi/oră/soi (TĂRÂŢĂ. roşu 18-20. în funcţie de valorile pH-ului. Mocăneşti. Ilva. plane sau cu pantă mică.a.a. iar mai sensi-bile Crişana. industrie industrie industrie industrie industrie industrie Influenţa factorilor climatici asupra calităţii fructelor Faţă de cireş. datorită rusticităţii speciei pot fi înfiinţate în majo-ritatea zonelor pomicole ale ţării. Timpurii engleze. Dintre sâmburoase este specia cea mai rezistentă la ger. Vişinul are pretenţii moderate faţă de lumină putându-se cultiva chiar şi pe expoziţii N-E sau N-V. în regiunile sudice şi mai secetoase se va amplasa spre baza pantei şi pe expoziţii NE-NV. Având sistemul radi-cular mai superficial poate valorifica şi soluri mai subţiri.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Vrâncean Schattenmorelle Nefris Meteor Bucovina Pitic de Iaşi VII/2 VII/2 VII/2 VII/2 VII/3 VIII/1 18-20. sferică. scheletice. să nu fie concurente pentru pomi şi să nu acumuleze în organele comestibile pesticidele care se folo-sesc pentru întreţinerea plantaţiilor de vişin. Vişinul se va amplasa pe terenuri mecanizabile în treimea mijlocie şi superioară a pantelor dacă solul are suficientă umiditate. Temperatura. citat de POPESCU şi colab.2°C. vişiniu 18-20. iar florile deschise şi fructele legate rezistă până la -2. Vişinul reuşeşte atât în zone cu precipitaţii de 400-500 mm aşa numite secetoase cât şi în cele umede (700-800 mm precipitaţii anuale). P2O5 şi 120 kg s. roşu consum. mai rezistente sunt soiurile Morela neagră. Oblacinska. 69 . Terenul destinat plantaţiilor de vişin va fi fertilizat cu 40-50 t/ha gunoi de grajd. N. compacte. În plantaţiile tinere de vişin şi în zonele cu suficiente precipitaţii solul se va întreţine ca ogor negru cu prelucrarea mecanică a solului pe intervalul dintre rânduri şi manual sau mecanic pe rând. Umiditatea atmosferică ridicată în perioada înfloritului favorizează atacul de Monilinia laxa. vişinul trebuie cultivat în sistemul intensiv şi superintensiv. fiind o specie mai rustică are o plasticitate ecologică mai mare. cu condiţia ca panta să nu depăşească 25%. vişinul reuşeşte pe o gamă variată de soluri.a. exceptând solurile grele. sferică. Pomii altoiţi pe mahaleb reuşesc mai bine pe terenurile mai uscate decât cei altoiţi pe vişin sau pe rădăcini proprii. roşu 21-22. Pentru o mai bună utilizare a terenului în primii ani după plantare se pot cultiva intercalat diferite plante cu condiţia să fie de talie joasă. În sistem irigat se poate cultiva şi pe nisipuri. Hortensia. Pragul biologic pentru pornirea în vegetaţie la vişin este de 8°C. Dropia. Rezis-tenţa la ger variază de la un soi la altul. unde lipseşte drenajul şi curenţii reci de aer sunt frecvenţi. tronconică. mugu-rii rezistând până la -30°C. Scuturător. 1993). Dacă se alege în mod judicios portaltoiul. În fenofaza de umflare a mugurilor rezistă până la -12°C. Dimpotrivă. umede şi reci. 120 kg s. per-meabile. Pentru a realiza culturi rentabile. 120 kg s. În vede-rea corectării reacţiei acide a solurilor se va aplica carbonat de calciu în cantitate variabilă (2-3 până la 5-6 t/ha). roşu 16-18. sferică. vişiniu 20-22. Solul.. vişinul.

Vişinele se coc mai eşalonat decât cireşele şi se ţin bine pe ramură până la maturitatea deplină. fructele se recoltează manual. Ø în regiunile cu precipitaţii sub 600 mm anual şi în livezile neiri-gate se aplică 20-30 t gunoi de grajd. vişinele nu îşi continuă maturi-zarea după cules. B1. Pentru industrializare fructele se recoltează mecanic prin scuturare cu vibratorul. 524% hidraţi de carbon. Glifogan. intervalul dintre rânduri se poate înierba.5-5 kg/ha substanţă brută şi Gramoxone 3-4 litri/ha în 400-500 litri apă). Pentru consum în stare proaspătă. Substanţele grase au în componenţă în principal 70 . Pe terenurile în pantă şi cu suficiente precipitaţii se poate recurge la ţelină iar spaţiul de sub proiecţia coroanei să se prelucreze manual şi să se erbicideze. În livezile pe rod. În livezile tinere. se admi-nistrează anual la m2 4-5 g N iar la 2-3 ani 6-8 g P2O5. unde se păstrează 6-9 ore şi apoi sunt supuse prelucrării. Vişinul suportă tăierea mecanizată (de contur) în verde. odată la 2-3 ani. 2. iar în livezile pe rod pe toată suprafaţa (ogor negru) sau pe zona prelucrată sau erbicidată (în cazul înierbării). Momentele critice pentru apă sunt ca şi la cireş. 1. Înainte de recoltare. P.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE După ce pomii intră pe rod. fructele se introduc în vase cu apă rece (10-12°C) pentru a nu li se păta pieliţa. NUCUL . vişinul răspunde bine la irigare. în zone cu precipitaţii sub 550 mm anual. 12-25% substanţe proteice. Nucul este o specie foarte valoroasă. Fe. Norma de recoltare este de 30-50 kg/muncitor/zi. Mg. imediat după recoltarea fructelor. De asemenea. 6-8 g K2O odată cu arătura adâncă. Miezul de nucă conţine: 52-77% substanţe grase. odată la 2-3 ani. Fructele se recoltează la maturitatea deplină. Ca). 40-50 mg% (de 4 ori mai mult decât măceşele şi de 40 de ori mai mult decât sucul de portocale). La vişin se aplică tăieri de formare. B2. Simazin 2. Ca şi cireşele. Juglandaceae Importanţă.Juglans regia. iar rândul se poate întreţine erbicidat (Roundup. sub proiec-ţia coroanei. anual 60-80 kg N şi o dată la doi ani 40-60 kg P2O5 şi 40-60 kg K2O. Fam. anual 80-120 kg N şi o dată la doi ani 50-70 kg P2O5 şi 50-70 kg K2O la hectar. Cu toate că este o specie rezistentă la secetă. vitamine A.3-2. citat de MITRE. tăieri în verde după recoltarea fructelor şi tăieri de regenerare. plantă tehnică. îngrăşămintele se administrează local. Recoltarea fructelor. 1 kg de miez de nuci echivalează cu 6500-7000 calorii. Zn. pe o stare normală de aprovizionare a solului se recomandă următoarele doze medii: Ø în zonele cu suficiente precipitaţii: 20-30 t gunoi de grajd.5% săruri minerale (Cu. de reducţie în semischelet. Irigarea se recomandă în livezile tinere şi cele pe rod. S. plantă medicinală şi decorativă. pomii se stropesc cu acid 2-cloretilfosforic 500 ppm. cu peduncul concomitent făcându-se şi operaţia de presortare în lădiţe de 6-10 kg. fiind în acelaşi timp pom fructifer. În acest fel aderenţa fructului la peduncul se reduce de aproximativ 2-3 ori. o dată la doi ani. P şi îndeosebi vitamina C. 2002). Sub raportul valorii energetice. anual sau periodic (CIREAŞĂ. iar cele des-tinate pentru transport pe distanţe lungi cu 2-3 zile înainte. Nucul este important pentru fructele sale care reprezintă un aliment complex şi complet. K. cu 7-10 zile. În livezile tinere de vişin pentru fiecare m2 de teren se aplică 3-4 kg gunoi. astfel încât pot fi recol-tate în mai multe reprize. înainte de arătura adâncă. Imediat după recoltare.8. 3-4 litri/ha în 100 litri apă.

Procesul de creştere la nuc este foarte lent mai ales în pri-mii ani de la plantare. lacurilor şi vopselelor.decembrie. Deşi multă vreme s-a crezut că nucul are sistem radicular pivotant care pătrunde până la 6-7 m adâncime. 1993). solitar sau în pâlcuri ca plantă decorativă. cu măduva lamelară. Particularităţi biologice (fig.martie. iar proteinele conţin numeroşi aminoacizi esenţiali. Turtele de nucă (produs secundar de la fabricarea uleiurilor) se folo-sesc la prepararea halvalei. Mezocarpul.august. ► valul III . La nuc se înregistrează 3 valuri de creştere a sistemului radicular: ► valul I . în medicina tradiţională În prezent din nucile verzi şi frunzele de nuc se extrage iodul şi alte produse farma-ceutice recomandate contra dispepsiilor cronice. 80 cm pe podzoluri şi de 110 cm pe celelalte tipuri de sol.ianuarie . marea masă de rădăcini în şcoala de puieţi pe solurile brune atât pentru nucul comun cât şi pentru nucul negru este situată între 10-40 cm. 30-40 cm). cu întrebuinţări multi-ple: alimentar. iar după intrarea pe rod se reduc la 10-15 cm. rădăcinile sunt materii prime valoroase în vederea extragerii taninului şi unor coloranţi vegetali. rahitism (KOMĂNICI.90). rădăcinile din amonte prin alungirea lor puternică ajung să depăşească ca înălţime pe cea a coroanei. ulterior însă nucul depăşeşte prin talie toate celelalte specii pomicole. Din miezul de nucă se extrage un ulei fin semisicativ. Datorită însuşirilor sale decorative şi fizico-mecanice. globuloasă. Nucile verzi recoltate înainte de întărirea endocarpului se folosesc la prepararea dulceţei sau lichiorului de nuci. frunzele. scoarţa la început este netedă. fabricarea cernelei tipografice. În cazul pantelor foarte abrupte. conjunctivite. substanţe cu funcţie foarte importantă în metabolismul organis-mului uman. valul I de creştere nu mai are loc. dereglări ale aparatului digestiv. Când temperatura din sol scade sub -4°C.aprilie . Coroana este mare (20-25 m în diametru). Solurile cu apă freatică superficială din luncile râurilor fac ca adâncimea maximă atinsă de sistemul radicular să nu depăşească 28-30 cm adâncime. citat de POPESCU şi colab. Endocarpul constituie materie primă pentru obţinerea cărbunelui activ. lemnul de nuc este folosit în industria mobilei. rară. amestecurilor abrazive şi a linoleumurilor fine. În pe-rioada de tinereţe creşterile anuale ajung la 1-2 m. Răspândirea superficială a rădăcinilor pe terenurile în pantă are ca rezultat urnirea pantei în amonte şi în aval. Tulpina. Creşterea se opreşte la o anumită distanţă de pânza de apă freatică (spaţiu de siguranţă care este de cca. Se utilizează în plantaţii de aliniament. iar în câmpurile pepinierei între 15-60 cm. avitaminozelor. ramurile. Sistemul radicular. frunzişul bogat şi mirosul plăcut pe care îl emană. Nucul constituie materie primă pentru diverse ramuri industriale. Nucul este folosit din vechime. în industria avioanelor şi automobilelor.august . Pe toate tipurile de sol densitatea cea mai mare de rădăcini se întâl-neşte în primii 2-4 m de la trunchi. pictură. ► valul II .MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE acizi graşi nesaturaţi. iar mai târziu formează un ritidom gros care crapă longitudinal. 71 . Nucul este apreciat pentru portul său. scoarţa. prin cercetările sale RUSU (1969) contrazice această afirmaţie prin următoarele: Adâncimea maximă atinsă de rădăcinile nucului este de 140 cm pe nisipuri. produse de cofetărie sau în hrana animalelor.. Ramurile anuale sunt groase. Trunchiul creşte drept.

înfrunzitul şi înflorirea au loc după 15-20 zile de la umflarea mugurilor. când temperatura medie zil-nică devine aproape constantă 16°C. Frunzele la nuc sunt imparipenat compuse cu 5-9 foliole. Mugurii sunt dispuşi serial. micşti de flori femele. Pe pom deschiderea florilor femeieşti durează cca. S44 etc. polenizarea şi fecundarea. apoi la extremitatea lor apare stigmatul care este format din doi lobi. Repausul profund durează până la începutul lunii noiembrie. dar cercetările efectuate de unii autori au evidenţiat că procentul de flori fecundate diferă în funcţie de soiul polenizator.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Mugurii. Un nuc matur produce 5-20 miliarde de grăunciori de polen. Germisana. Florile femele apar solitar sau grupate câte 2-3 sau chiar mai multe. la altele înfloresc mai întâi florile bărbăteşti (soiuri protandre): Sibişel precoce T25. După încetinirea creşterii în volum are loc diferenţierea ţesuturilor şi acumularea miezului. Caracteristic pentru nuc este faptul că în perioada repausului facul-tativ şi în primele fenofaze de vegetaţie din rănile făcute cu ocazia tăierilor are loc o abundentă scurgere de sevă denumită ca şi la viţa de vie "plâns". Creşterea lăstarilor este maximă în mai. 12-18 zile. Nucul este o specie unisexuat monoică care prezintă pe acelaşi pom trei categorii de muguri: vegetativi. cele cu maturare mijlocie în septembrie. Ciclul anual. pe fiecare mm2 de teren cad în 24 de ore între 1 şi 8 grăunciori de polen După ieşirea din anteră. În comparaţie cu celelalte specii. Între intensitatea plânsului şi rezistenţa la ger este o strânsă corelaţie. Orăştie. Pornirea în vegetaţie are loc în aprilie. apoi ajung la 180° după care vârfurile lor încep să se recur-beze. iar a amenţilor 5-6 zile. În condiţii normale. Abundenţa de sevă împiedică cicatri-zarea rănilor. apical pe lăstarii fertili. Florile mascule sunt grupate în amenţi. Momentul de maximă receptivitate faţă de polen este de la începutul desfacerii lobilor până când ei ajung divergenţi. Într-un ament se găsesc de regulă 70-150 de flori. În condiţiile ţării noastre soiurile timpurii se maturează în august. nucul are o perioadă de repaus lungă şi porneşte în vegetaţie printre ultimele specii pomicole. Majoritatea soiurilor de nuc sunt infertile. Având în vedere că producţia de fructe depinde de numărul de flori polenizate şi fecundate este necesar ca la plantare pentru fiecare soi de bază să se intercaleze câte 2-3 soiuri polenizatoare. În primele 30-40 de zile de la legare. Muguri vegetativi şi cei de amenţi se formează pe lăstari. Înflorirea. de aceea se recomandă evitarea tăierilor în perioada plânsului. iar cele târzii în octombrie. primăvara în luna mai iar cei micşti de flori femele diferenţiază în iulie-august. a căror amenţi să-şi eşaloneze înflorirea pe întreaga perioadă de înflorire a florilor femeieşti. iar fiecare floare are între 2-32 de stamine. 72 . Încetinirea creşterii lăstarilor se realizează în ultima decadă din iunie. 1983). apa-riţia plânsului evidenţiind sfârşitul repausului profund şi începutul repausu-lui facultativ (COCIU şi colab.. Dezmuguritul. Aceşti lobi. fructele cresc în volum căpă-tând forma şi dimensiunile normale. de amenţi. La început sunt sferice. în primele zile sunt paraleli. Pe ramuri mugurii de flori şi cei vege-tativi sunt dispuşi în treimea superioară iar amenţii spre bază. La unele soiuri înfloresc mai întâi florile femeieşti (soiuri proto-gine): Geoagiu 65. Novaci. grăunciorii rămân viabili 2-3 zile. iar la alte soiuri (homogame) cele două categorii de flori se deschid simultan: Productiv de Geoagiu.

8..-27°C. Tabelul 2. De asemenea. Nucul obţinut din sămânţă produce fructe după 10-15 ani.-18°C. După intrarea în vegetaţie rezistenţa nucului la ger scade considerabil. Nucul creşte şi rodeşte bine în zonele cu temperaturi medii anuale cuprinse între 8-10°C.. Temperaturile mai mari de 35°C sunt dău-nătoare pentru nuc. iar perioada de declin apare după 80 de ani.. oscilaţii care duc la decălirea şi degerarea cambiului şi apariţia unor plăgi şi crăpături adânci pe trunchi şi ramuri. semitimpurie. Ideal etc. ierni blânde (temperatura medie cea mai scăzută -1. Amplitudinile medii anuale ale temperaturilor nu trebuie să depăşească 21-23°C. Există soiuri foarte precoce care produc fructe după 2 ani (Jupâneşti. maximum de rodire situându-se de la 40-80 de ani. creşterea şi rodirea 12-40 ani. bună Maturarea fructelor semitimpurie semitimpurie. bună f. În zonele cele mai favorabile. 73 . Pomii altoiţi au vi-goare mai mică decât cei din sămânţă.0 11. cei altoiţi pe J. La -3°C sunt distruse atât florile cât şi frunzele şi lăstarii (POPESCU şi colab.7 12. Gerurile timpurii de toamnă şi cele de revenire primă-vara sunt foarte periculoase.. bună f.-3°C). Longevitatea.regia.-36°C. debilitează pomii şi depreciază calitatea fructelor prin înnegrirea mezocar-pului şi chiar a endocarpului şi tegumentului seminal (COCIU şi colab. Perioada de tinereţe durează 5-12 ani. 1993)..8.6 10. semitimpurie. 1983). Principalele caracteristici ale soiurilor de nuc sunt redate în tabelul 2.0 13.. Soiuri cultivate. R 3/3. semitârzie timpurie Greutatea medie (g) 14. lăstari şi fructe.8 13-16 Forma fructului alungită alungită alungită alungită alungită ovoidă rotundă ovoidă rotundă alungită rotundă rotund-ovoidă Influenţa factorilor climatici asupra calităţii fructelor Temperatura. bună f.0 13.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Vigoarea.0 14..0 14. iar cei altoiţi pe J. semitimpurie. nigra au vigoare mai mică decât cei altoiţi pe J.regia 60-80 de ani. Cei mai sensibili la ger sunt amenţii şi mugurii micşti de flori femele care degeră la -25.7 12... iar cei altoiţi pe J.). semitimpurie semitimpurie. acestea producând arsuri pe frunze. Ramurile anuale degeră la -30. Nucul este o specie de vigoare mare. temperaturile mai mici de 0°C sunt dăunătoare. Dăunătoare pentru nuc sunt şi oscilaţiile de temperatură sub şi peste 0°C.4 12.nigra 25-40 de ani..nigra după 5-6 ani. Limita de rezistenţă la ger variază în funcţie de tip între -25 şi -36°C şi chiar 40°C. amenţii putând fi afectaţi la -17. pomii altoiţi pe J. semitimpurie.6 11. Mult mai dăunătoare pentru nuc sunt temperaturile scăzute din tim-pul iernii şi primăverii.regia după 6-8 ani. cu veri călduroase (temperatura medie din luna cea mai caldă de 20-22°C). bună bună f. Precocitatea. nucul poate trăi 200-400 de ani. semitimpurie. semitimpurie. bună f. Soiurile de nuc cultivate în România (2000) Soiul Geoagiu 65 Sibişel 44 Germisara Orăştie Sarmis Novaci Suşiţa Peştişani Victoria Jupâneşti Bratia Soi ideal Producţia bună bună bună bună bună f. În ţara noastră nucii din sămânţă trăiesc de regulă 100-150 ani. cei altoiţi pe J.

rezis-tenţă scăzută la ger. nucul să fie amplasat numai pe expoziţii sudice.. reuşind pe o gamă foarte variată de soluri. cu textură uşoară sau mijlocie. impermeabile şi cele scheletice. Contraindicate sunt solurile argiloase. permeabile pentru apă şi aer. Culturile intercalate nu trebuie să concureze pomii pentru hrană şi apă iar solul se va menţine ca ogor lucrat pe o bandă de 2 m de-a lungul rândului. apoi ierbu-rile perene. cu subsol permeabil. calde. de aceea înainte de înfiinţarea lor trebuie făcute studii pe o perioadă lungă de timp (20-30 ani) în vederea stabilirii oportunităţii înfiinţării plantaţiilor. nucul poate fi cultivat şi pe nisipuri. Astfel. în zonele de deal. La fertilizarea de bază orientativ pentru condiţiile din ţara noastră se recomandă ca înainte de desfundare să se admi-nistreze 40-60 t/ha gunoi de grajd. de aceea în aceste zone plantaţiile se vor amplasa pe expoziţii nord-estice. profunde. Gunoiul de grajd se foloseşte mai eficient dacă se distribuie în benzi late de 2-3 m de-a lungul viitoarelor rânduri de pomi înainte de desfundat. Nucul face parte din grupa speciilor cu cele mai mari ce-rinţe faţă de lumină. Insuficienţa luminii favorizează evoluţia agenţilor patogeni şi în special a unor bacterii care produc pagube însemnate. plantaţiile de nuc se vor înfiinţa în bazinele de maximă favorabilitate pentru nuc. Zonele favo-rabile culturii nucului sunt cele care acumulează 600-700 mm precipitaţii anuale bine repartizate. Cea mai mare nevoie de apă la nuc se înregistrează în perioada creşterii intense a lăstarilor şi fructelor. După intrarea pe rod. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor Plantaţiile de nuc sunt plantaţii de lungă durată. diferen-ţiere redusă de flori femeieşti. pe solurile plane sau cu pantă mică se poate 74 . Pentru a realiza livezi reuşite cu producţii mari se cer soluri fertile. slab fertile. Astfel. când suma precipita-ţiilor trebuie să ajungă la 100-200 l/m2 în fiecare lună. 1983). În condiţii de fertilizare organo-minerală şi de irigare.. reci. În perioada matură-rii fructelor nucul cere 60-90 l/m2 lunar iar în perioada repausului este sufi-cient un nivel al precipitaţiilor de 40-50 l/m2/lună. Solul. cereale şi prăşitoare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Lumina. 1983). este recoman-dat ca. Apa. fapt justificat de modul lui de creştere şi ramificare şi de zona lui de origine. Sistemul radicular al nucului fiind sensibil la boli impune înfiin-ţarea de plantaţii pe terenuri care nu au fost ocupate cu specii lemnoase sau care au fost defrişate în urmă cu 5-6 ani şi cultivate apoi cu plante furajere sau agricole. nord-vestice. Cele mai bune premergătoare sunt leguminoasele.a.5-3 m adâncime în sol. Pânza de apă freatică tre-buie să fie situată la peste 2. Nucul are pretenţii moderate faţă de factorul apă. sud-estice şi sud-vestice. Drenajul necorespunzător asociat cu excesul de apă din sol duce la debilitarea pomilor prin asfixierea rădăcinilor. Insuficienţa luminii determină reducerea cantităţii de substanţă sintetizată de frunze care determină creşteri reduse. Ogorul negru sau cultivat cu plante agroalimentare sau îngrăşăminte verzi este cel mai bun sistem de întreţinere în plantaţiile tinere de nuc.octombrie) s-a stabilit că nucul are nevoie de 300-400 l/m2 apă (COCIU ş. Nucului îi sunt dăunătoare atât insuficienţa apei cât şi excesul de umiditate. cu reacţie neutră sau slab acidă (pH = 6-7). Excesul de apă din atmosferă favorizează atacul de antracnoză şi bacterioză. Pentru întreaga perioadă a creşterii şi maturării fructelor (mai. compacte. producţii scăzute şi de calitate slabă. Această specie are pretenţii moderate faţă de sol. grele. În zonele de câmpie pe expoziţii sudice tempera-tura se ridică uneori peste limita optimă pentru fotosinteză. 80-120 kg/ha P2O5 şi 120-150 kg/ha K2O (COCIU şi colab.

se usucă până se reduce umiditatea de la 30-40% la 5-8%. iar la pomii maturi cu 1500-2000 m3/ha..0 cm în diametru. după ce pe majoritatea fructelor apar crăpături în zona punctului stilar se recoltează din 2 în 2 zile câte 100 fructe care se ţin 24 de ore în apă. 1983). Nucile se scot şi se usucă din nou. Pe terenurile în pantă şi în zonele cu suficiente precipitaţii terenul se poate menţine înierbat parţial. 10-15% din fructe care încă nu erau mature. Recoltarea manuală se face prin scuturare cu prăjina sau cu funia. concurente şi cu poziţii necorespunzătoare şi de reîntinerire a nucilor bătrâni. Adunatul nucilor se face manual sau mecanic. Cu 100 l soluţie se pot albi 300-400 kg nuci (COCIU şi colab. Cea de-a treia recoltare şi ultima se face la cca. La umiditate de 5-8% fructele se pot păstra un an în locuri aerisite şi cu temperatura sub 10°C şi 2-3 ani la o temperatură de 0°C. În zonele în care în perioada de vegetaţie cad mai puţin de 100 litri pe m2 precipitaţii irigarea este obligatorie. la fiecare 20 l de soluţie se adaugă 0. Apa se poate administra prin udare mecanizată sau pe brazde. În a doua repriză se recoltează 70-80% din producţie. se udă bine cu apă rece din oră în oră. Cele nedecojite se încarcă în lăzi grătar şi se introduc în camere închise ermetic într-o atmosferă de 1% etilen la temperatura de 21-27°C unde se ţin 12 ore. Recoltarea nucilor. 2 săptămâni după a 2-a când se adună cca.5 kg carbonat de sodiu în câte 10-15 l apă. fără a le spăla. În lipsa acestor posibilităţi nucile nedecojite se introduc în saci. Mg. Dacă după acest timp la 90-95% din fructe epicarpul se îndepărtează uşor recoltarea poate începe. Pe terenurile mai sărace în P şi K se pot admi-nistra toamna din 3 în 3 ani. nucile se recoltează înainte de întărirea endocarpului iar pentru sămânţă când epicarpul crapă. Dacă nu se obţine o albire bună. La nuc se aplică tăieri de formare începând cu anul III de vegetaţie. După adunat nucile se separă. Se agită bine şi se lasă la decantat 48 de ore. Se separă apoi soluţia limpede. recoltarea se face când fruc-tele au 1. În condiţiile ţării noastre recoltarea se realizează în trei reprize: pri-ma când se recoltează circa 5-6% din producţie adunându-se fructele ata-cate de boli şi dăunători care se maturează mai repede.5 l oţet şi se mai agită 1-2 minute. Zn. Se toarnă apoi soluţia de carbonat peste cea de hipoclorit şi se completează cu apă până la 100 l. Se agită cu un băţ timp de 3-5 minute. Peste ele se toarnă soluţie până le acoperă complet. Uscarea se face pe stelaje în locuri foarte bine aerisite în straturi de 8-10 cm lopătate de mai multe ori pe zi. provizoriu sau total. Recoltarea mecanizată se face cu vibratoare speciale care scutură fiecare şarpantă. tăieri de întreţinere şi rodire prin eliminarea ramurilor lacome. Imediat după decojire fructele se spală în bazine speciale.5-2. 75 . Pentru lichior. Pentru dulceaţă de nuci verzi. Într-un vas de lemn se introduc nucile uscate (cu maxim 8-10% umiditate). La pomii tineri se fac 1-2 udări cu norme de 300-400 m3/ha. Pomii reacţionează bine şi la fertilizări foliare cu microelemente pe bază de Ca.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE menţine ogorul negru sau combinat cu îngrăşăminte verzi. Bo. timp de 12-24 ore. După uscare nucile se sortează şi se albesc. Recoltarea se face manual sau mecanizat. sub coroana fiecărui pom 2-3 kg superfosfat şi 1-2 kg sare potasică. În acest scop de axul pomului se leagă un lemn gros care să depăşească înălţimea pomului de vârful că-ruia se leagă o funie groasă cu care se lovesc ramurile de jur împrejur. Pentru cantităţi mai mici albirea se face astfel: se dizolvă separat 6 kg hipoclorit de calciu şi 3. Recoltarea nucilor se face în funcţie de modul de valorificare. În vederea stabilirii momentului optim de cules.

Ceaiul din frunze de alun are proprietăţi homeostatice (opreşte hemo-ragiile). Fam. Betulaceae Importanţa.Corylus avelana L. magneziu. timp de 15 zile. prăjituri. Compoziţie chimică. de săruri minerale (2-3. nuga). infuzia tonifiază parenchimul hepatic. de unde s-a extins apoi în Peninsula Balcanică. Având un sistem radicular bine ramificat alunul contribuie la fixa-rea solurilor în pantă. Grecia. potasiul intervine în alimentarea creierului cu oxigen. bomboane. participând la metabolismul intermediar al glucidelor. de glucide (1222%). Din miezul de alune aflat în faza de întărire se extrage laptele de alune întrebuinţat în medicină. Alunele sunt mai bogate în vitaminele B1 şi B2 decât nucile. de asemenea. ca lubrifiant în pictură deoarece nu denaturează culorile. Făina de alune este un aliment hrănitor pentru copii. E şi a celor din complexul B. Miezul de alune se poate consuma proaspăt. conţin. America de Nord ş. Calciul împreună cu fosforul ajută la formarea şi menţinerea în bună stare a oaselor şi dinţilor. Uleiul de alune este foarte fin. 1981). 76 . frunzele şi fructele conţin 8-15% tanin folosit în tăbăcitul şi vopsitul pieilor. lipidelor şi protidelor. Alunele. de emfizm pulmonar şi de silicoză. este un bun leac contra teniei. produselor farmaceutice. acid folic ş. Conţinutul de substanţe proteice (12-28%). Potasiul intervine în menţinerea echilibrului acido-bazic al organismului fiind component al unor sisteme tampon.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 2.05%) plasează alunele înaintea nucilor.. săruri de potasiu. săpunurilor. are acţiune vermifugă şi este indicat în colicile nefritice şi litiază urinară. ele mai conţin vitaminele B5. consumându-se câte două căni pe zi. aromat.a. Franţa. ajută la asi-milarea vitaminelor C. are aspect ornamental. gustos. comparativ cu celelalte nucifere. Turcia. În ţara noastră alunul este prezent ca specie spontană în poienile şi liziera pădurilor de foioase din zona colinară şi deluroasă a ţării. fosfor.a. Turtele rămase se folosesc la fabricarea halvalei şi ciocolatei. dar râncezeşte repede. de astm bron-şic. E şi PP. Spania. Infuzia preparată din 1-2 linguriţe muguri de alun la o cană de 200 ml apă clocotită are acţiune antisclerozantă.9. Alunul este originar din Asia Mică şi bazinul Mării Negre. Alunele alături de nuci şi migdale conţin cantităţi mari de proteine şi grăsimi. Alunul este o plantă pomicolă importantă în primul rând datorită valorii alimentare a fructelor sale. calciu cu rol esenţial în metabolismul uman. ALUNUL . Alunul este o importantă plantă meliferă fiind printre primele plante care înfloreşte. cupele.9. Fiind sicativ acest ulei este utilizat la fabricarea lacurilor industriale. restabilind elasticitatea ţesu-tului pulmonar. Italia. Scoarţa alunului. îngheţate. de hepatită endemică. Băile din frunze de alun se folosesc în tratamentul varicelor. Miezul de alune se recomandă în alimentaţia vegetarienilor şi dia-beticilor. Alunul îndeosebi cel cu frunze roşii. Magneziul şi manganul acţionează diverse enzime. se folo-seşte în cazuri de insuficienţă hepatică. acid pantotenic. iar cel de grăsimi (52-69%) este mai mare decât al migdalelor (MIHĂIESCU. Con-sumat o lingură dimineaţa. De asemenea. Soiurile de alun recomandate pentru producţie în România sunt prezentate în tabelul 11. Ală-turi de aminoacizii fosforici. prăjit sau prelucrat în produse de cofetărie (ciocolată. creme. în ceasornicărie.

Partea aeriană. rezistent la bacterioză şi (Uriaş de Halle) groasă şi conţin 36-41% miez alte boli Vigoare mare. Uriaşe de Halle. rezistent la bacterioză şi bază. au coaja subţire. rezistent la bacterioză.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Tabelul 11. se polenizează cu Uriaşe Se maturează târziu. conţin 47-49% Butler rezistent la bacterioză. motiv pentru care se recomandă planta-rea în aceeaşi parcelă a 2-3 soiuri care se polenizează reciproc. port semietalat. port erect. Polenul este transportat de vânt pe distanţe de 10-20 m. de formă rotundă.5 ori proiecţia coroanei. conţin 45-52% miez. se sparg uşor. Polenizarea este anemofilă. la matudelle Langhe Coxford. Sistemul radicular la alun este bine ramificat dar superficial. Unele rădăcini verticale mai ales pe soluri revene pot pătrunde pe profil până la 1. port erect. sunt mari (3. precoce. sunt mijVigoare mare.3g). Camponica.5 m. unul primăvara la începutul primăverii şi altul toamna. Fertilă de Coutard. care este puţin mai lung decât fructul Vigoare mare. Tonda romana Se maturează la sfârşitul lui august. rădăcinile de alun cresc tot timpul anului. Ennis vârful conic. Principalele soiurilor de alun recomandate în ţara noastră Principalele caracteristici ale: plantei fructului Maturitatea după 15. port erect. cu zatori: Butler. TGL) Trebizona cru. 77 . În mod natural alunul de aceeaşi vârstă sau de vârste diferite creşte sub formă de tufă constituită din mai multe tulpini.5g). polenizatori: tunde. productiv. precoce şi Se maturează târziu (sfârşit de sepMerveille de productiv. sunt foarte productiv. polenizatori: Coxford. sunt mici sau mijlocii (2. Înflorirea la alun are loc primăvara devreme (februarie-martie) la o temperatură de cel puţin 4°C. mari (peste 4. sunt mari (3. foarte Se maturează tardiv. conţin 45% miez Contard. se polenizează cu Fertila brie.7g).91). Bolwieller tembrie). uşor turtite la Romavel productiv.6g) cu coaja Davidiana.0g). Tonda gentille Vigoare mijlocie. Tulpinile în vârstă de un an sunt ramificate şi au muguri vegetativi. rotunde. rezistent la ger. foarte aspectuoase. La fel ca la celelalte specii pomicole rădăcinile alunului înregistrează două valuri de creştere. Tombul. cu o înălţime de 3-4 m. rotunde. locii (2. Dacă temperatura solului nu scade sub +2°C. Ennis. dar foarte conţin 45-49% miez sensibil la acarieni Foarte viguros. polenimari (<4. cu port semierect. dar sensibil miez la acarieni Soiul Particularităţi biologice (fig. Se maturează la început de septemVâlcea 22 productiv. majoritatea rădăcinilor dezvoltându-se pe profil între 5 şi 50 cm şi depăşeşte de 2. conţin 50-55% păianjeni miez Vigoare redusă. sunt foarte de Halle. precoce.5-4g). roprecoce şi productiv.08. port etalat. Imperial de ritate se desprind uşor de involu(Rotunde de Piemont. majori-tatea soiurilor de alun fiind autosterile. câte unul la fiecare nod.9. după căderea frunzelor.

Lungi de Spania Lambert roşu. Alunul are cerinţe reduse faţă de căldură. Mari de Piemont) pot degera. nord-vestice şi chiar nordice. În zonele de stepă unde insolaţia este puternică se preferă expoziţii nord-estice. Lungi de intră pe rod mai târziu. alunul porneşte în vegetaţie. Pentru condiţiile ţării noastre POPESCU şi colab. Furfulak. Înainte de plantare terenul se nivelează cât mai bine şi se pichetează la 4 m între rânduri şi 2. florile femele suferă la -5°C.5 m. 80-100 kg/ha P2O5.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Alunul produce fructe în anul al III-lea de la plantare dar recoltele devin eco-nomice abia la vârsta de 6-7 ani. Expoziţiile sudice grăbind înfloritul. când alunul se conduce aplatizat în gard fructifer şi 5 m între rânduri respectiv 3 m pe rând când se conduce ca vas aplatizat.5 m pe rând. Întreţinerea solului la alun dă rezultate bune în următoarele sisteme: ogor negru. Ramurile rezistă până la -25°C chiar -30°C dar amenţii la soiurile sensibile (Rotunde de Roma. Iernile stabile. (1993) recomandă anual ca doze orientative 100-150 kg/ha N. Cosford. În fenofaza de umflare a mugurilor rezistă până la -10°C. Rotunde de Roma. ogor erbicidat. Dacă în cursul iernii temperatura medie zilnică trece de 0°C mai mult de 20 de zile. nu sunt reco-mandate pentru alun. Insolaţia puternică este nefavorabilă culturii alunului. Alunul necesită 700-1000 mm precipitaţii anuale din care minimum 300 în perioada aprilie-iulie. În fenofaza de înflorire-legare. irigabile. Declanşa-rea înfloritului se realizează la temperaturi de peste 4°C. Soiu-rile Landsberg. Forma de tufă nu este recomandată pentru plantaţii intensive deoarece imprimă vigoare mult mai mare comparativ cu monotulpina. Recoltarea se face mecanizat sau manual cu sau fără involucru. Solul. El este sensibil la asfixiere radi-culară. Cerinţe faţă de apă. În zonele colinare cele mai bune rezultate se obţin pe versanţi cu expoziţie sud-vestică sau sud estică. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Plantaţiile comerciale de alun necesită terenuri în pantă redusă. Prelucrarea solului se va face cât mai superficial 10-12 cm pentru a nu afecta sistemul radicular. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. ogor combinat cu îngrăşăminte verzi iar pe terenuri accidentate cu suficiente precipitaţii. Recoltarea alunelor se face când fructele au ajuns la dimensiuni specifice soiului iar pelicula ce separă sămânţa de pericarp devine brun roşcată. În sistem intensiv şi în zonele cu regim pluviometric deficitar iri-garea duce la creşteri însemnate de producţie. Lumina. 100-120 kg/ha K2O şi la 3-4 ani odată 30-40 t gunoi de grajd. Cele mai precoce sunt soiurile: Mari de Piemont. Recol-tarea cu involucru se face la pomii 78 . mai aspre şi lungi care întârzie înfloritul sunt mai favorabile pentru cultura alunului. Este o specie rezistentă la ger. profunde şi bine drenate iar în zonele secetoase. mecanizabile. Normele de udare respectiv norma de irigare se vor stabili astfel încât de-a lungul perioadei de vege-taţie umiditatea din sol să se menţină la 70-80% din capacitatea de câmp pe o adâncime de 50-60 cm. Alunul poate fi condus cu monotulpină sau cu mai multe tulpini. ţelină cu prelucrarea solului sub coroana plantei. Alunul preferă expoziţii cu insolaţie mijlocie manifestând pretenţii medii faţă de lumină. Alunul se poate cultiva după el însuşi deoarece nu este influenţat de fenomenul de oboseală a solului. Daviana. cu maximum 15% calcar activ şi cu pânza freatică sub adâncimea de 1. Alunul cultivat în sistemul intensiv necesită terenuri fertile sau cu fertilitate medie cu pH 5-7%.

15% în jud. Căpşunul este o specie foarte precoce. producând fructe încă din primul an de la plantare. Căpşunul se numără printre speciile pomicole de mare interes economic datorită timpurietăţii şi calităţii fructelor (ajung la maturi-tate în mai-iunie).28 mg%). intens 10-12 Sengana (prima decadă) aromat mai conic. 2. Astfel condiţionate alunele se pot păstra un an în camere aerisite la temperatura de 21ºC şi umiditatea relativă de 65% sau timp de 2-3 ani la 2-4ºC şi umiditate relativă de 65%. America de Sud 38.000 tone din care în Europa 268. mare f. Maramureş.10.10. restul în Dolj. 0. Fe. roşu. Rosaceae. Fam. jeleuri). SUA 38. congelate sau prelucrate (dulceţuri. în formă de creastă. roşu închis. aromă slabă Senga iunie scurt-conic.). producţia mondială de căpşuni a fost de 326. aromă Regina 6-8 (decada a 2-a) de fragi mai Gorella 10-19 conic.24-0. Compoziţie chimică. Rosoideae Importanţă. cu gât roşu-închis. 2002) Soiul Greutatea Fructul Coacerea (originea) medie (g) mai conic-alungit. mare mare f. După recoltare alunele se expun 2-3 zile la soare.74% săruri minerale (P. Argeş.000 tone. roşu 15-28 cocoş (a 2-a decadă) cărămiziu. Soiurile de căpşun recomandate pentru producţie sunt prezentate în tabelul 11. Gorj. gemuri. Ca etc. Iugoslavia 40.000 tone. dacă stolonii se plantează în iulie. marmelade. Ţări mari producătoare sunt: Rusia 90.10. America de nord 56. Căpşunile se consumă în stare proaspătă.Fragaria grandiflora Ehrh. potrivit 10-12 Red Gauntlet (sfârşitul lunii) de aromat Creastă de iunie lăţit. Recoltarea fără involucru se face când majoritatea fructelor au căzut pe sol de unde se adună manual sau mecanizat. aromă de Müncheberge 7-12 (prima decadă) fragi de pădure r mai conic-alungit. Îndepărtarea involucrului se face imediat deoarece mai târziu se desprinde greu de fruct. roşu.6-1. roşu. potrivit de aromat (decada a 3-a) iunie conic alungit. Soiurile de căpşun (Catalogul Oficial. roşu. apoi se depozitează în încăperi aerisite.000 tone şi Slovacia 35.6% acizi organici. Tabelul 2. Vâlcea. cu gol mare în centru Potenţial productiv mare mijlociu f. Producţia anuală a României este de peste 30. Soiuri. cu gât. subfam.000 tone din care circa 40% în judeţul Satu Mare. potrivit de intens 11-14 Talisman (decada a 3-a) aromat mai scurt-conic.000 tone. Cehia 45. CĂPŞUNUL . siropuri. mare mijlociu 79 . în straturi de cel mult 30 cm cu lopătarea zilnică în primele 2-3 săptămâni. mare f. Pocahontas 11-16 (prima decadă) lucios. 41-87 mg% vitamina C.000 tone. 0. Căpşunile conţin 0.000 tone.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE tineri şi la cei situaţi pe pante şi pe teren înierbat. După datele FAO 2002. Cu ocazia condiţionării conţinutul în apă al alu-nelor trebuie redus la 5-6%.000 tone. roşu închis.4-0.000 tone. Neajunsurile acestei culturi sunt consumul ridicat de forţă de muncă necesar la recoltare şi perisabilitatea fructelor.7% substanţe proteice şi vitamine (în special vitamina C 33-98.

plantele intră într-un dezechilibru între partea subte-rană şi cea aeriană cu consecinţe negative asupra plantei. motiv pentru care nu se justifică menţinerea unei plantaţii de căp-şun pe o perioadă mai mare de 3 ani. motiv pentru care plantele poartă tot timpul frunze verzi chiar şi iarna sub stratul de zăpadă. Nu numai tulpina se ridică la suprafaţa solului ci şi sistemul radicular. de aceea cultura reuşeşte în zone mai nordice. Pentru maturarea fruc-telor la soiurile timpurii sunt necesare minim 8 zile consecutive cu temperaturi peste 14-16ºC. Pentru prevenirea efec-telor negative ale gerurilor din timpul iernii se practică mulcirea cu paie. irigarea 80 . ceea ce duce începând din anul al III-lea la scăderea puternică a rezistenţei la se-cetă. Faţă de ger. Înfloritul la căpşun începe după parcurgerea perioadei de 8-10 zile consecutive cu temperaturi peste 12ºC. în general au flori hermafrodite. Din mu-gurii vegetativi situaţi spre baza ramificaţiilor anuale ale tulpinii se formează stolonii în număr de 7-20 pe o plantă. ceea ce duce la scăderea rezistenţei la secetă pe măsura înaintării în vârstă. pleavă. Sub -15. stolonii emit o rozetă de frunze în partea superioară şi rădăcini în partea inferioară. În caz contrar fructele sunt diforme. În anul al IV-lea producţia de căpşuni se reduce cu aproximativ 50% comparativ cu anul precedent. Umiditatea. La fiecare nod. căpşunul rezistă până la -25ºC. În zonele cu pre-cipitaţii anuale insuficiente şi neuniform repartizate. 92. Pragul biologic pentru pornirea în vegetaţie este de 5ºC. Soiurile care nu emit stoloni se pot înmulţi prin despărţirea tufei sau prin seminţe. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii Temperatura. bine repartizate în perioada de vegetaţie. Căpşun (Fragaria grandiflora) Frunzele căpşunului se reînnoiesc treptat. Sistemul radicular al căpşunului rezistă doar până la -8ºC. iar pe partea superioară aparatul foliar. Inflorescenţele căpşunului sunt cime pauciforme. Numărul cel mai mare de stoloni îl formează plantele de 2-3 ani. Soiurile cultivate la noi. rezistenţa căpşunului este limitată şi dependentă de prezenţa stratului de zăpadă. Momentele critice pentru apă la căpşun sunt: creşterea şi înrădăcinarea stolonilor. Fig.. frunziş foarte bogat). frunze. Fructele la căpşun sunt nucule poli-achene dispuse la suprafaţa pulpei şi denumite impropriu seminţe. legarea fructelor. pe de o parte (din zonele umede) iar pe de altă parte datorită specificului său morfobiologic (sistem radicular superficial. Căldurile mari de vară dimi-nuează considerabil recolta de căpşuni. Vigoarea rozetelor descreşte de la bază spre vârful stolonului.. Partea comestibilă este de fapt un fruct fals provenit din îngroşarea receptaculului florii.92). căpşunul asigură producţii economice în zone cu precipitaţii de 600-700 mm. gunoi de grajd păios. Căpşunul este o plantă semier-boasă cu creştere sub formă de tufă scundă. diferenţierea mugurilor de rod. În culturi neirigate. datorită originii sale. În prezenţa unui strat de zăpadă de 5-10 cm grosime. Cerinţele căpşunului faţă de căldură sunt mici. Plantele prezintă o tulpină subterană foarte scurtă (rizom) şi mult ramificată care pe partea inferioară formează sistemul radicular. Faţă de umiditate căpşunul manifestă cerinţe destul de mari. Tulpina ramifică astfel încât rami-ficaţiile tinere apar tot mai aproape de suprafaţa solului. Fructele se dezvoltă uniform dacă sunt fecundate cât mai multe pistile din cadrul aceleaşi flori. După 34 ani de viaţă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Particularităţi biologice (fig.-18ºC fără stratul de zăpadă pot degera uneori până la jumătate din plante în întregime.

gem. se apreciază că soiurile de căpşun preferă soluri cu textură mijlocie şi uşoare. căpşunul este relativ puţin pretenţios.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE este o verigă tehnologică obligatorie.11. Recoltarea fructelor de căpşun se face în 5-6 reprize la intervale de 2-3 zile. Fertilizarea presupune încorporarea în sol a cca. soluri brun-roşcate de pădure. permeabile. iar după 2-3 zile se verifică plantarea. replantându-se rozetele aflate prea adânc sau prea la suprafaţă. Faţă de lumină. Fructele destinate consumului în stare proaspătă se culeg cu caliciu şi o porţiune de peduncul iar cele pentru industrializare fără caliciu. cernoziomuri. amenajate pentru irigarea pe brazde prin modelarea în biloane. Rubus caesius L. gurii şi gâtului. suc. fertile. Ambele specii se caracterizează prin precocitate. Fam. Ca tipuri de sol. ZMEURUL şi MURUL . Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii Căpşunul poate fi cultivat în câmp în cultură protejată şi în cultură forţată. subfam. de zi scurtă sau indiferente faţă de durata zilei. Canti-tatea de fructe ce poate fi recoltată zilnic de un muncitor este de 30-40 kg. 200-250 kg sulfat de pota-siu (căpşunul fiind sensibil la cloruri). larvelor cărăbuşului de mai şi nematozilor cu produse specifice. Terenul destinat plantaţiilor de căpşun se tratează contra viermilor sârmă. suportă chiar semiumbra. Cultura în câmp poate fi anuală sau multianuală. Producţiile de fructe obţinute 15-25 t/ha. 81 . În privinţa luminii zilei se poate spune că cerinţele sunt diferite în funcţie de grupa soiurilor: de zi lungă. produse de cofetărie. Solul. compot. căpşunul reuşeşte pe aluviuni. Fructele se recoltează direct în lădiţe sau în coşuleţe din plastic de 0. Fructele de zmeur şi de mur sunt foarte mult apreciate de consumatori datorită calităţii şi compoziţiei chimice complexe a aces-tora. Rosaceae. sortarea şi ambalarea se fac concomitent. 40 t gunoi de grajd bine descompus la ha.. vârfuri de lăstari şi fructe se prepară ceaiuri folosite în tratarea inflamaţiilor gingiilor. în condiţii de fertilizare organo-minerală şi irigare. Majoritatea soiurilor din cultură sunt de zi lungă. creşterii şi coacerii fructelor. 300-400 kg superfosfat. gastroenteritelor. productivitate şi plasticitate ecologică. După plantare imediat se udă. Zmeura şi murele se consumă în stare proaspătă şi prelucrată sub formă de sirop. Plantarea se va face astfel încât mugurele central al rozetei să se afle la nivelul solului. Pentru înfiinţarea de culturi de căpşun se folosesc terenuri plane. Fructele de căpşun sunt foarte perisabile de aceea recoltarea. băuturi tonice. Căpşunul poate fi cultivat şi pe nisipuri. Cu privire la pretenţiile faţă de sol. În perioada înfloritului. Lumina. dulceaţă. Manifestarea deplină a potenţialului productiv are loc în condiţii normale de lumină.5-1 kg şi aşezate în lădiţe. Rosoideae Importanţă. 2. Din frunze. Plantarea se va face vara (iunie-iulie) utilizând stoloni refrigeraţi. peltele. colitelor şi bolilor organelor digestive. podzoluri. Pregătirea stolonilor constă în mocirlirea sistemului radicular fără ca acesta să fie scurtat. umiditatea în sol trebuie menţinută la 75-80% din capacitatea de câmp pentru apă.Rubus ideaus L. băuturi alcoolice.

Principalele soiuri de zmeur şi mur cultivate în România sunt prezentate în tabelul 2. iar murul pentru fixarea solu-rilor nisipoase. Atât zmeurul cât şi murul sunt semiarbuşti cu partea subterană formată dintr-un rizom din care pornesc rădăcini adventive fibroase.2-2.3 g%. creşte spontan din zona deluroasă până în etajul alpin.5-6. sferică Thornfree (SUA) neagră lucioasă alungită sau conică Particularităţi biologice Sistemul radicular.75 mg%). Fructele de zmeur conţin zaharuri 4. vestul Asiei şi partea de est a Americii de Nord. Fructele de mur conţin mai puţin zahăr (3. 268 mii tone. Principalele ţări producătoare din Europa sunt: Polonia. vitamina B. Principalele soiuri de zmeur şi mur cultivate în România Soiul Cayuga Malling Exploit De Prusia Englezesc Malborungh Rubin De septembrie Taylor Romy Llyod George Golden Queen Forma fructului şi mărimea lui Culoarea fructului Epoca recoltării (lună/decadă) VI/3 VI/3 VII/1 VII/1 VII/1-2 VII/1-2 VII/1-2 VII/1-2 VII/1 VII/2 VII/3 VII/1 VII/1 VIII/2-3 VIII/2-3 ZMEUR sferică 15-20 mm roşu închis conică 15-20 mm roşie conică 15-20 mm roşie conică 15-20 mm roşie sferică 15-20 mm roşie conică 15-20 mm roşie sferică 15-20 mm roşie conică 10-15 mm roşu intens conică trunchiată roşu-violaceu conică alungită roşie-închisă conică trunchiată galben portocalie aurie MUR Thornless evergreen sferică sau conică neagră conică sau aproape Loganberry roşie spre purpurie cilindrică Smoothstem (SUA) sferic alungită neagră sferică. săruri minerale.61-40. Iugoslavia. Drajonii în vârstă de un an se pot separa de planta mamă în vederea înmulţirii lor deoarece îşi formează rădăcini proprii. Bulgaria etc.11. provitamina A. vitaminele D şi P. Neajunsurile celor două specii sunt: perisabilitatea ridicată a fructelor şi consumul ridicat de forţă de muncă necesară pentru recoltarea fructelor.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Având capacitate mare de drajonare. Tabelul 2.11. Germania. colorante. Soiuri cultivate. acizi organici 1.5-10.0%) sunt mai acide şi au un conţinut mai ridicat de vitamina C (28. zmeurul se poate folosi pentru consolidarea şi combaterea eroziunii solului.6 g%. Zmeurul şi murul dau recolte sigure deoarece nu suferă din cauza îngheţurilor târzii de primăvară. Compoziţie chimică. Marea masă 82 . pectine 0. Ungaria. din care iau naştere drajoni. Zmeurul îşi are originea în Europa.8 g%. Pe rădăcinile tinere şi pe rizom se formează în fiecare an numeroşi muguri adventivi.36 mg%. substanţe tanante.45-2. vitamina C 19. Producţia mondială de zmeură şi mure în anul 1998 a fost de 326 mii tone din care în Europa.

Murul suportă mai greu temperaturile scăzute. maturarea lemnului este bună iar rezistenţa la ger mare. iar la mur se desprinde împreună cu fructul. numite polidrupe. în al 2-lea rodeşte şi se usucă în mod natural. 1977). Nu se admite inter-calarea acestuia în livezile tinere de pomi deoarece drajonând puternic inva-dează terenul împiedicând efectuarea lucrărilor de întreţinere. Zmeurul suportă şi semiumbra. Limita de rezistenţă la ger este pentru drajoni -15°C. Zmeurul şi murul au cerinţe destul de ridicate faţă de lu-mină. concură puternic pomii pentru apă şi hrană (MIHĂESCU. sud-estice. Seceta şi stagnarea prelungită a apei sunt dăunătoare pentru ambele specii. 83 . sudice. reuşind şi pe soluri mai sărace. datorită sistemului radicular profund este mai puţin pretenţios faţă de umi-ditate. Insuficienţa luminii are influenţă negativă asupra plantei deoarece lemnul nu se coace suficient. Majoritatea soiurilor de zmeur şi mur sunt autofertile. În condiţii de iluminare bună se obţin fructe de calitate. Faţă de umiditate cerinţele zmeurului sunt mari. Florile sunt hermafrodite la ambele specii cu cime la zmeur şi co-rimbe la mur. Fructele sunt apocarpice. Cel mai recomandat sistem de lucrare a solului în plantaţiile de zmeur este ogorul negru. reuşind în zonele cu 550-600 mm anual (mai ales murul de câmp). Fiecare drupeolă din fruct conţine câte o sămânţă. acest lucru fiind evidenţiat de faptul că în flora spontană ele ocupă luminişurile şi liziera pădurilor. Pe tulpinile anuale se găsesc mugurii vegeta-tivi spre bază şi micşti spre mijlocul şi vârful tulpinii. Umiditatea. Zmeurul şi murul nu suportă temperaturile foarte scă-zute din timpul iernii şi nici cele foarte ridicate din iulie-august. Maturarea fruc-telor are loc în iulie-august. 400 kg super-fosfat şi 300 kg sare potasică. Polidrupele sunt formate din drupeole aşezate în jurul unui receptacul conic care la maturitate se detaşează de fruct la zmeur. Zmeurul şi murul dau rezultate bune pe soluri bogate în humus. bine aerate. în zone deluroase şi muntoase. Tulpina. Cerinţele murului faţă de lumină sunt şi mai ridicate decât ale zmeurului. Din această cauză zmeurul trebuie cultivat pe terenuri cu expoziţii favorabile. plantele diferenţiază muguri de rod pe toată lungimea tulpinii. nordice şi nord-estice. partea aeriană este formată din mai multe tul-pini. O mică parte din rădăcini pătrund până la 100 cm adâncime. Soiurile cu fructe galbene sunt mai sen-sibile la ger faţă de cele cu fructe roşii. Murul înfloreşte în acelaşi timp cu zmeurul (mai) sau chiar mai târziu. respectiv 200 kg azotat de amoniu. Zmeurul creşte şi fructifică bine dacă temperatura medie a perioadei de vegetaţie este în jurul valorii de 17°C. situaţie în care calităţile fructelor lasă de dorit. sud-vestice. iar pentru lemnul bine copt -20°C. tulpinile sunt lungi de 7-8 m sau târâtoare la unele soiuri purtătoare de ghimpi. La mur. aplicat fazial (toamna după căderea frunzelor. Murul. cu capacitate bună de reţinere a apei. Fiecare tulpină în primul an creşte. Lumina. În primăvara urmă-toare din mugurii micşti cresc lăstari pe care apar inflorescenţele. multiple. O parte din muguri pier la -12°C iar la -15°C pierderile sunt totale. La soiu-rile neremontante de zmeur. zmeurul fiind o specie rapace. în al 2-lea an de viaţă. ele fiind satisfăcute acolo unde se înregistrează 600-800 mm precipitaţii anuale. în zonele de câmpie. Se administrează 40-50 t/ha gunoi de grajd. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE a rădăcinilor la zmeur este răspândită în sol între 10-50 cm adâncime. suferind de ger. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Zmeurul trebuie cultivat numai în plantaţii pure. o tulpină rodeşte o singură dată. Solul. La zmeur. În afară de aceasta. Murul este mai puţin pretenţios faţă de sol.

9 g% substanţe proteice. în 6-10 reprize. vârfuri de lăstari şi fructe se prepară medicamente şi ceaiuri calmante recomandate în afecţiuni ale inimii. (date FAO). Fructele destinate consumului în stare proaspătă se recoltează manual.12. Zmeurul începe să fructifice din anul 2 de la plantare (1-2 t/ha).4-1. Coacăzul este o specie care creşte spontan în climat umed şi răcoros al zonelor de munte din Europa (Alpi. 0. Cehia. direct în ambalajul de transport de capacitate 200-400 g. citat de MITRE. B6.6 g% acizi organici. Saxifragaceae.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE înainte de înflorit şi înainte de matu-rarea fructelor). fructificarea cea mai bună fiind până la 12-15 ani. dar sunt foarte apreciate prelucrate sub formă de produse cum sunt: sucuri. săruri minerale. Principalele soiuri de coacăz recomandate în cultură sunt prezentate în tabelul 2. La zmeur şi mur se face tăieri de formare şi de rodire. Fructele se consumă puţin în stare proaspătă. De regulă. producţii de 5 t/ha obţinându-se în anul 10-12 de la plantare. Prerăcirea se face la 5-8°C. siropuri. afecţiuni gastro-intes-tinale şi hepatobiliare.1 g% substanţe pectice. În România. azotul se aplică în 2 reprize: primăvara devreme şi în timpul înfloritului. 1. dulceţuri. dar la solicitarea beneficiarului se poate recolta cu peduncul.12. (coacăz negru). Cocăzul se cultivă pentru fructele sale foarte valoroase din punct de vedere alimentar şi terapeutic. Ribesoideaea Importanţă. vitamina C (150 mg%). Recoltarea meca-nizată se face cu maşini speciale care acţionează prin vibrare (500-1000 de vibraţii/minut) scuturând fructele. 1985.2 –3. vinuri tonice. (RADU. marmelade. iar depozitarea la 0°C şi 90% umiditate relativă a aerului. COACĂZUL . fructele conţin: 7-10 g% zaharuri. caz în care se păstrează mai bine şi se transportă mai uşor. În zonele cu precipitaţii insuficiente se recomandă 4-6 udări. Recoltarea fructelor. 2002). PP etc. compoturi. Maturarea fructelor se eşalonează pe o perioadă lungă de timp (20-40 zile în funcţie de soi). Ţările mari producătoare din Europa sunt: Polonia. B2. Din frunze.Ribes nigrum L. zmeura se recoltează fără peduncul. În prezent producţia mondială de coacăze este în medie de 500 mii tone anual. Recoltarea se face dimineaţa pe răcoare pentru fructele destinate con-sumului în stare proaspătă şi pe tot parcursul zilei pentru fructele ce vor fi industrializate. de aceea şi recoltarea se va face eşalonat. în urma ultimului recensământ s-au evidenţiat 1388 ha în cultură pură şi 571 ha în cultură intercalată de coacăz negru şi roşu. (coacăz roşu) Fam. Ribes rubrum L. Austria etc. Pirinei). subfam. Carpaţi. Compoziţie chimică. La mur. Astfel. vitaminele B1. Asia şi America de Nord. Slovacia. 2. 84 . 0. Germania. Murul produce în medie 5-12 t/ha. Odată cu recol-tarea fructelor se execută şi sortarea lor. lichioruri.

În timpul iernii rezistă până la -30. 8-10 8-10 bace şi industrializare 2. după care intensitatea creşterii se reduce treptat. 5-6 cu 7-8 bace şi industrializare scurţi. coacăzul roşu şi alb manifestă pretenţii mai reduse faţă de umiditate. 10-12 10-12 bace Janker van Tets lung şi rar cu 6 bace industrializare VI/1. 15-16 şi industrializare Particularităţi biologice (fig. Coacăzul este un arbust cu 15-25 tulpini de diferite mărimi (4-7 ani) înalte de 1. Tulpinile trăiesc 10-20 ani dar durata de viaţă rentabilă este doar de 4-5 ani la coacăzul roşu şi de 3-4 ani la coacăzul negru. 14-16 consum proaspăt Red Lake lung cu 15-20 bace VI/2-3. Soiurile cu fructe roşii se com-portă mai bine atât la temperaturi scă-zute cât şi la temperaturi ridicate. 6-10 7-21 bace şi industrializare mijlocii consum proaspăt Mendip cross VI/2-3. Coacăzul este la fel de sensibil şi la excesul de apă caz în care plantele se opresc complet din vegeta-ţie. Soiuri cu fructe roşii mijlociu consum proaspăt Mărgăritar VI/1. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. Umiditatea. motiv pentru care se cultivă în zone cu precipitaţii medii anuale ce depăşesc 750 mm şi sunt cât mai uniform repartizate în timpul anului.-32ºC. respectiv cu 5-10 flori la coacăzul negru. Nu suportă temperaturi de 30ºC. Primăvara. Tulpinile cresc viguros în primii ani după plan-tare. grupaţi consum proaspăt Costwald cross VI/2.. Inflorescenţa este un racem cu 5-22 flori la coacă-zul roşu.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Tabelul 2. porneşte în vegetaţie când temperatura medie zilnică trece de 6ºC şi înfloreşte la peste 12ºC.0-1. frunzele rămân mici.. 8-10 6-10 bace şi industrializare mijlociu consum proaspăt Tinger VI/2. 85 . Mărimea bacelor descreşte de la bază spre vârful ciorchinelor. 6-10 7-14 bace şi industrializare mijlociu consum proaspăt Bogatîr VI/2.95). Soiuri cu fructe negre mijlociu. albă sau roşie.5ºC şi temperatura medie a perioadei de vegetaţie de 17-18ºC. cu sistem radicular superficial şi bine ramificat. lax cu consum proaspăt Negre mari VI/2.12. 6-8 8-11 bace şi industrializare mijlociu.5 m. motiv pentru care cultura nu s-a extins în sud. aceasta datorită unui sistem radicular mai bine dezvoltat. Fructul este o bacă neagră. Coacăzul este o spe-cie iubitoare de umiditate. se îngălbe-nesc şi plantele se usucă. Principalele soiuri de coacăz negru şi roşu Fructul: Epoca recoltării Soiul şi producţia Aspectul Destinaţia (lună/decadă) ciorchinelui 1. Spre deosebire de coacăzul negru.5-8. compact consum proaspăt Record VI/1. 10-12 9-16 bace şi industrializare mijlociu. compact Roşu timpuriu industrializare VI/1. Coacăzul creşte şi fructifică în zonele cu temperatura media anuală de 7.

B1.3020. se par-celează şi se pichetează la distanţe de 2. A. La coacăz se aplică tăieri de formare şi de fructificare. 1000 kg/ha superfosfat şi 500 kg/ha sare potasică. săruri minerale de K. La nevoie se face dezinfecţia solului cu insecticide şi nematocide. 80-100 t/ha gunoi de grajd. PP. Pe plan mondial ţările mari cultiva-toare de afin sunt: SUA. unde ocupă peste 10.95 g. de culoare neagră. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Fertilizarea de bază presupune administrarea a cca.. Solul. Polonia. 0.1% zahăr. dulceţuri. revenind la hectar 3000-3300 plante. Afinele conţin: 83. 7.4-3. Soiurile cu fructe roşii şi albe au pre-tenţii mai mari decât soiurile cu fructe negre. Europa. Recoltarea fructelor se face când bacele de la vârful ciorchinelui au ajuns în faza de pârgă şi se va încheia în 6-7 zile.96). care au efect similar cu insulina. Înflorirea are loc în luna mai. Coacăzul este o specie precoce (intră pe rod în anul II). 86 . dă producţii de 2.4-88. 500 kg/ha sare potasică şi an de an 300 kg/ha azotat de amoniu. Lăstarii. Canada. Particularităţi biologice (fig. 11. Olanda.0 m/1. 0. se nivelează.440% substanţe pec-tice.0-1.12% subs-tanţe proteice. L. lichioruri etc. Florile sunt grupate în raceme de culoare roz deschis sau albă.8-3. vaccinină. Terenul se desfundă la 40-60 cm. S. Fe.5-1 kg în funcţie de condiţiile de transport. Producţia de fructe este 2-3 kg/tufă. afinată. umede. Germania. Coacăzul creşte şi fructifică bine pe soluri fertile. Austria.2 m.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Lumina. siropuri. 0. Compoziţie chimică. Coacăzul este o plantă cu pretenţii moderate faţă de lumină suportând semiumbra. Cl.Vaccinium sp. frunzele sunt utilizate în industria medicamentelor. America de Nord. Fam. Recoltarea se face manual cu rahis. având greutate de 0. Fructul este o bacă de formă sferică cu diametrul de 10-25 mm. pe timp răcoros în ambalaje de 5-6 kg sau 0. datorită conţinutului lor în substanţe tanante.6% apă. Se aplică odată la 3 ani 60 t/ha gunoi de grajd. AFINUL . Fructifică timp de 15-20 ani. Elveţia. dar potenţialul său biologic se manifestă în optim numai în condiţii de iluminare bună. brumat. Indiana. dezinfectează căile biliare fiind folosite în tratarea bolilor gastrice. apoi Anglia.80-1. Ca. albastră-închis. iar din anul IV poate produce 7-8 t/ha la coacăzul negru şi 10-15 t/ha la coacăzul roşu.000 ha în Florida. B2. Michigan. Ericaceae Importanţă. de asemenea. Solul se întreţine sub formă de ogor negru sau ogor erbicidat. cu textură argilo-nisipoasă. Italia şi Franţa. a anemiilor etc.65-0. în timpul creşterii fructelor şi după recoltare.5-5 t/ha în anul III. În cultură afinul are înălţimi de 0. vitamina C.13. Irigarea se impune în zonele cu precipitaţii sub 600 mm anual cu norme de 300500 m3/ha înainte de înflorit. se discuieşte. 600 kg/ha superfosfat.0 m şi se prezintă sub formă de tufă având mai multe tulpini ce cresc din zona coletului. În ţara noastră este răspândit în flora spon-tană dar se găseşte şi în cultură. Mg. bogate în humus şi un drenaj satisfăcător. hidrochinonă. Fructele uscate se folosesc pentru ceaiuri. Afinul ocupă suprafeţe întinse în Asia..350-0. P.14-15. jeleuri. Carolina de Sud. este originar din America de Nord. Afinele pot fi folosite pentru consum în stare proas-pătă sau congelate precum şi la industrializare pentru sucuri. arbutoză. argilo-lutoasă. adânci. Fructele ajung la maturitate după 2-3 luni de la înflorire.474% substanţe tanoide. Mn.

Din cătină s-au obţinut primii aditivi furajeri româneşti. este o specie de climat umed şi răcoros. hipertensiune. ca cea de la Cernavodă. de aceea recol-tarea. Folosită în agricultură măreşte rezistenţa la iernat a albinelor. 11. Irigarea se recomandă în zonele cu precipitaţii reduse în perioada de creştere a lăstarilor şi a fructelor cu 3-5 săptămâni înainte de recoltarea fructelor şi în perioada diferenţierii mugurilor de rod. Cătina albă este un arbust din flora spontană. Lumina. 3-6 t/ha. Fam. hepatice etc. consolidează terenu-rile degradate. După anul V de la plantare. Sistemul cel mai apre-ciat este ogorul negru.5 kg sau în lădiţe de 5-6 kg. Afinul produce cca. uleiul de cătină se foloseşte contra leziunilor provocate de iradiere. urinare. Temperaturile ridicate în perioada de vegetaţie au influenţă negativă asupra producţiei.2-4.14. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. în boli ginecologice. Cătina albă are importante însuşiri terapeutice. anemie. Fructele se folosesc în ameliorarea bolilor nervoase. Solul. La soiurile cu port erect se îndepărtează tulpinile din centrul tufei iar la soiurile cu tufă răsfirată se înlătură cele ce atârnă sau sunt înclinate. În ceea ce priveşte apa. afinul se comportă bine în zonele cu precipitaţii medii anuale între 800-1000 mm şi mai ales dacă acestea sunt repartizate uniform pe parcursul perioadei de vegetaţie. A fost introdusă în cultura pomicolă la Institutul Agronomic din Iaşi. 300 kg/ha superfosfat şi 200 kg/ha sare potasică. eczeme. Recoltarea fructelor se face la 60-90 zile de la înflorit când au ajuns la maturitate 80% din fructe. P. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Terenul destinat plantaţiilor de afin se fertilizează cu 40-50 t gunoi de grajd. K 500-600 kg/ha în raport de 1:2:1 şi 15-20 t/ha îngrăşăminte organice bine fermentate. 87 . dar producţii economice se obţin începând cu anul V de la plantare. tăierile constau în îndepărtarea tulpini-lor mai bătrâne de 5 ani şi a celor de vigoare slabă. În Germania. deci. după care se desfundă solul la 50 cm. Datorită capacităţii extraordinare de drajonare. sortarea şi ambalarea trebuie făcute fără pauză între ele. Fertilizarea se face anual cu îngrăşăminte chimice pe bază de N. Recoltarea se poate face şi mecanizat cu ajutorul combinelor spe-ciale pentru recoltat arbuşti. Eleagnaceae Importanţă. Fiind o plantă bioprotectoare contra iradiaţiilor se plantează în jurul uzinelor ato-mice. Afinul fructifică bine pe versanţi cu expoziţie sudică. Preparatul “polivitarom” este un produs industrial obţinut la USAMV Cluj-Napoca. CĂTINA ALBĂ . 200 kg/ha azotat de amoniu. Afinul se comportă bine pe soluri acide cu pH 4. dar suportă bine şi semiumbra. zona zoster.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Afinul fructifică încă din anul II de la plantare. Prerăcirea se face la 8ºC în spaţii frigorifice. Recoltarea se face în 3-7 reprize la inter-vale de 5-7 zile pe parcursul a 3-7 săptămâni.8. alimentare şi decorative. dermatologice.Hippophaë rhamnoides L. Afinele sunt fructe perisabile. diges-tive. Pentru consum în stare proaspătă afinul se recoltează în recipienţi de 0. stres intelectual. Rezistă în cursul iernii la temperaturi de -25ºC. bine drenate. Apa. Afinul dă rezultate bune în zonele cu temperaturi mo-derate. cataractă.

Buzoiene.50 g). în condiţii favorabile 7-8 m.25%. ele conţinând: zahăr total 8%.0 m de fiecare parte a rândului. brune şi îşi menţin capacitatea de germinare timp de 2-3 ani. mici (0. Adaptarea la uscăciune este demonstrată de exis-tenţa ghimpilor şi forma îngustă a frunzelor. Pulpa este galben-portocalie foarte suculentă. Frunzele sunt lungi. Compoziţia chimică a fructelor este complexă. argiloase. Fructele sunt adevărate polivitamine naturale conţinând majoritatea vitami-nelor dar mai ales pe cele bioantioxidante (A. Cătina se foloseşte în diferite produse industrializate (suc. care lasă pete de ulei.1-15. gipsoase) acolo unde nu reuşeşte nici o altă specie pomicolă. cu ramuri divergente brun roşcate închis. În condiţii de semiumbră se degarniseşte. Cătina albă este un arbust unise-xuat dioic (2n = 24). O dată la 3 ani se recomandă 150-200 g/m2 super-fosfat şi 50 g/m2 sare potasică. Vrâncene.Înfloreşte foarte timpuriu. doc. prezentă în fumul de ţigară. Plantarea puieţilor se face primăvara devreme pe terenul pregătit din toamnă. Oneştene. Astfel. lanceolate şi argintii pe faţa inferioară. Buhuşene. datorită contrastului cromatic între argintiul frunzelor şi portocaliul fructelor. GRIGORESCU (IMF Iaşi).75-1. Cătina este bioprotectoare. sărăturoase. fructele de culoare galbenă con-ţin 405-860 mg% iar cele portocalii 452932 mg%. ovoide sau globuloase. cătina prezintă şi o valoare decorativă. Cătina poate rezista la geruri care nu se întâlnesc în ţara noastră (-50ºC) precum şi la arşiţele cele mai mari din timpul verii. Se adaptează şi la excesul temporar de apă. amintind de aroma de ananas.97). Delta Dunării. 88 . jeleu.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Uleiul de cătină datorită serotinei pe care o conţine contribuie la regenerarea ţesuturilor nervoase. contra pirenului (substanţă extrem de toxică). Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Cătina albă are o mare plasticitate ecologică întâlnindu-se din munţii Vrancei până în Delta Dunării şi chiar pe litoral. Particularităţi biologice (fig. înalt de 2-3 m. dr. Alături de valoarea alimentară şi terapeutică. nectar. băuturi slab alcoolice). substanţe grase 9. Nemţene. Mirosul fructelor este plăcut. La tufele intrate pe rod se fac tăieri mai severe în lemn de 3 ani concomitent cu suprimarea ramurilor rupte şi uscate. Pe terenuri în pantă trebuie să se facă înţelenirea intervalelor dintre rânduri excepţie o fâşie lată de 0. C. Principalele soiuri de cătină albă cultivate în ţara noastră sunt: Dobrogene. Conţinutul în vitamina A este acelaşi ca şi la morcov (8-9 mg%) iar conţinutul în vitamina C depăşeşte de două ori pe cel al coacăzului negru şi de 10 ori pe cel din fructele citrice. Seminţele sunt mici. 1987). Prahovene. sirop. care se menţine ca ogor lucrat. E) care protejează orga-nis-mul uman contra agresiunii diferitelor boli. Datorită acestor efecte decorative este folosită şi în aranjamente florale (CIREAŞĂ.5%. luna martie şi este o importantă plantă meliferă.26-0. reuşeşte pe cele mai diferite forme de relief fiind indiferentă faţă de soluri (nisipoase. Raportul dintre sexe trebuie să fie de 5-7 plante femele la 1-2 plante mascule. Rezistă şi preferă locuri bine însorite (unde acumulează maxim de vitamine).4-4. Conţinutul în vitamina E (140-200 mg%) este de 40 de ori mai mare decât al tuturor speciilor pomi-cole (această vitamină frânează procesul de îmbătrânire a organismului). Fructele sunt bace false. În Elveţia a fost creat preparatul farma-ceutic “Hippophan” folosind reţeta prof. acizi organici 1. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Ca material săditor se folosesc drajoni şi butaşi înrădăcinaţi şi forti-ficaţi în pepinieră timp de 2-3 ani când se poate determina sexul. carotenoide 219-314%. gem. De Copou. tari.

Cătina intră pe rod în anul 3 de la plantare. foarfece etc. fur-culiţe de metal. La 7 ani de la plantare produce 10 t/ha iar la rodirea deplină (15-20 ani) poate ajunge la 28 t/ha. Maturarea fructelor începe în luna august. 89 .MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Recoltarea fructelor se face manual cu ajutorul unor pieptene.

Din această cauză arealul de cultură este destul de mare. soiurile de struguri pentru vin se împart în: soiuri de mare producţie şi soiuri de calitate. apă şi nutriţie. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VIN Soiurile de struguri pentru vin au cerinţe mici faţă de căldură. La soiurile de struguri pentru vin producţia cantitativă şi concen-traţia în zaharuri variază în limite foarte largi de la 6-8 t/ha la 12-16 t/ha şi între 136-272 g/litru zahăr. soiurile pentru vin deţin o cantitate mai mare de ciorchini. pot acumula la maturare până la 240-260 g/litru zaharuri în must. Soiurile de struguri pentru vinurile roşii se disting printr-un con-ţinut ridicat de compuşi fenolici (substanţe colorante din pieliţa boabelor). poate fi folosit în vinificaţie. compoziţia mecanică a strugurilor arată că. seminţe şi total tescovină. · soiuri pentru vinuri aromate. extract sec) şi cu însuşiri organoleptice pozitive. numite soiuri aromate. Existenţa unor soiuri de struguri de mare producţie şi a altora de calitate. intens colorate. datorită consistenţei suculente a me-zocarpului. mijlociu colorate. ceea ce per-mite extinderea culturii în condiţii de neirigare şi în cultură protejată. soluri pietroase sau calcaroase. starea de sănătate a recoltei.15 octombrie al fiecărui an. orice soi aparţinând speciei Vitis vinifera. pe nisipuri. Sub aspectul intensităţii coloraţiei. Ţinând cont de acest aspect. care au valori cuprinse între 1 şi 10. Soiurile de struguri pentru vin prezintă aptitudini enologice diferite. Grupa de soiuri pentru vin cuprinde şi soiuri cu un conţinut ridicat de arome în pieliţă. La aceste soiuri natura aro-melor este foarte diferită. Sunt în general mai rezistente la secetă şi ger. momentul culesului. soiurile de struguri pentru vinuri roşii se împart în: slab colorate.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Capitolul 3 VIŢA DE VIE 3. aciditate totală. La acelaşi soi intensitatea aromei depinde de volumul producţiei de stru-guri. În general. plantaţiile viticole fiind amenajate pe terenurile în pantă. · soiuri de struguri pentru vinuri roşii de consum curent. Soiurile de struguri pentru vin. iar aciditatea totală poate ajunge până la 5-6 g/litru.1. · soiuri de struguri pentru vinuri roşii de calitate superioară. însă numai cele pentru vin permit obţinerea unui produs finit cu o compoziţie chimică armonioasă (între alcool. 90 . de la aceea de “muscat” până la arome specifice. a permis împărţirea soiurilor de strugurilor de vin în următoarele direcţii de producţie: · soiuri de struguri pentru vinuri albe sau roz de consum curent. condiţiile anului de cultură. De aceea sunt considerate pentru vin numai acele soiuri care datorită caracteristicilor lor tehnologice sunt folo-site la vinificarea cu mijloace obişnuite şi care generează în mod spontan o fermentaţie alcoolică. pe fondul cărora se suprapun soiurile colorate cât şi cele aromate. Maturarea strugurilor de vin se încadrează în intervalul 15 septem-brie . În ceea ce priveşte caracteristicile uvologice.

strugurii sunt cilindro-conici. maturitatea deplină a boabelor este după 1 octombrie. de culoare galbenă-verzuie. Perioada de vegetaţie este mai scurtă ca la Galbenă de Odobeşti. aripaţi. 100). Caracteristici tehnologice. marcat de un punct pistilar evident. Ardeleancă. de culoare verde-gălbui. La maturitatea deplină a boabelor con-centraţia în zaharuri este de 160-180 g/litru şi aciditatea totală între 3. Stru-gurii sunt cilindrici. verzi-gălbui. cu boabe dese. Producţia de struguri este mai mică cu cel puţin 2 t/ha faţă de Galbenă de Odobeşti. Are frunză mijlocie. Caracteristici tehnologice. Principalele soiuri de struguri pentru vinurile albe de consum curent sunt: Galbenă de Odobeşti (fig. Este un soi slab rezistent la ger. soi răspândit în judeţele Sălaj şi Bihor. cilindro-conici. Servesc la cupajarea cu alte vinuri sau ca materie primă pentru vinurile spumante sau distilate învechite. ceea ce permite folosirea vinurilor obţi-nute în diferite cupaje sau ca materie primă pentru distilate. soi cu frunze mari. boabele dese. Conţinutul în zahăr a strugurilor la matu-ritatea deplină este relativ redus depăşind destul de rar 170-180 g/litru. K150 şi aplicarea irigaţiilor. Are perioada de vegetaţie lungă (170-180 zile).MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 3. Zghihară de Huşi (Zghihară galbenă. uşor trilobată. rezistă relativ bine la atacul putregaiului cenuşiu. Este un soi de mare producţie care asigură în medie 16. rotunde.2 H2SO4 g/litru. Frunza este mijlocie. 91 Peste 60% din suprafaţa cultivată cu struguri pentru vinuri albe de consum curent au producţii medii anuale de peste 15 t/ha. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ALBE DE CONSUM CURENT Caracteristicile chimice variate ale mustului şi condiţiile climatice diferite de cultură permit folosirea unor soiuri pentru vinuri albe de consum curent şi în alte direcţii de producţie cum sunt: obţinerea sucurilor de stru-guri. Bobul este sferic. Caracteristici tehnologice. În vederea valo-rificării potenţialului de producţie a acestor soiuri amplasarea culturii se va face pe soluri fertile cu 2-3% humus.a. cu boabe dese. cu marginile frunzei dinţate profund. uniforme. K75 kg/ha s. de mărime mij-locie. cu boabe rare. Zghihară verde bătură). întreagă. P150. Fertilizarea minerală anuală se face cu N100. boabele sunt neuniforme ca mări-me. Plăvaie (fig. a vinurilor spumante.98). Iordană. întreagă sau uşor trilobată. necesită o singură udare în faza de intrare a strugurilor în pârgă. are frunza mijlocie spre mare. Este un soi românesc obţinut în podgoria Odobeşti. Compoziţia mustului se caracterizează printr-un plus de aciditate totală. ruginii pe partea însorită. . strugurii sunt aripaţi. găseşte condiţii de vegetaţie bune numai în condiţii de deal. de culoare alb-verzui intens pruinate în alb. pe care se suprapun pete mici suberificate şi marcat de un punct pistilar evident (fig. soi răspândit în Ardeal. în podgoriile din Odobeşti şi Panciu.2. strugurii sunt cilindrici sau cilindro-conici. Caracteristici tehnologice. a vermuturilor.99). soi autohton cultivat în Moldova. iar în cazul plantaţiilor de pe terenu-rile nisipoase se va face fertilizarea masivă cu N300. cu nervuri de culoare vineţie. faţă de umiditate are pretenţii moderate. uşor bronzate pe partea însorită. concentraţia în zahăr este de 170-190 g/litru.9-4. sferice. cu frunza mare. puternic pufoasă pe partea inferioară. P150. strugurii au forma rămuroasă.2 t/ha struguri. Vinurile obţinute sunt slab alcoolice şi cu aciditate totală ridicată. de mărime mijlocie şi de culoare galbenă. a distilatelor învechite. uşor trilobată. Are o perioadă lungă de vegetaţie (170-180 zile).

sau biaripaţi. Producţia de struguri obţinută nu depăşeşte 10-14 t/ha. Concentraţia zahărului din must la cules este în medie de 180 g/litru cu aciditatea totală medie de 3. uneori fade ca urmare a deficitului de aciditate. la soiuri cu vigoare mijlocie (Risling italian).102). SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ALBE DE CALITATE SUPERIOARĂ Aceste soiuri au aptitudini de creştere diferită. sferice de culoare roz-roşiatică. soi de origine germană. deşi. cu boabe dese. Vinurile obţinute din struguri sunt incluse în grupa vinurilor albe de consum curent când provin din plan-taţii amplasate pe terenuri nisipoase şi vinuri albe de calitate superioară când strugurii provin din plantaţii amplasate pe terenuri colinare. Steinschiller roz (fig. Mustul cu tentă de roz. puţin armonice. până la cele viguroase (Fetească albă).MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Caracteristici tehnologice. Majarcă albă. sensibil la mană şi putregaiul cenuşiu. în jur de 3 g/litru. Strugurii sunt cilindro-conici. ruginii în anii foarte favorabili. uşor pufoasă pe partea inferioară. producţia de struguri 15 t/ha. La maturitatea deplină acumulează în must 190-210 g/litru zaharuri. Acumulează la coacerea deplină 180-190 g/litru zaharuri în must. uniforme. de culoare roz închis. Gros Sauvignon. sferice. Este foarte rezistent la secetă şi unul din cele mai rezistente soiuri la putregaiul cenuşiu. Producţia obţinută este de 24 t/ha. maturitatea târzie. Caracteristici tehnologice. Producţia de struguri este cuprinsă între 9 şi 15 t/ha. verzi-gălbui. cilindrici. boabe mici. Aligote Frunza mijlocie. de la cele cu vigoare slabă (Traminer roz). Soiurile pentru vinuri albe superiore care posedă arome specifice sunt: Chardonay. strugurii cilindro-conici. Vinurile obţi-nute sunt subţiri. Petit Sauvignon. cu axul recurbat. mijlocii. Frunza este mijlocie. mici. sferice. se cultivă atât în zona de deal cât şi în cea de nisipuri.3.9 g/litru). Vinu-rile obţinute sunt subţiri. fiind folosite pentru consumul curent sau ca materie primă pentru vinurile spumante sau distilate învechite. unele soiuri se comportă ca şi cele de mare producţie. de culoare roz. strugurii sunt mijlocii. Concentraţia de zahăr în struguri 180-190 g/litru. Este un soi rezistent la secetă.9 g/litru. Caracteristici tehnologice. cu boabe uşor ovoide. se cultivă în Banat. Producţiile obţinute sunt de 16-22 t/ha. Cultivate în condiţii mai puţin favorabile din punct de vedere helio-termic. subţire. aciditate totală ridicată (6. Frunza este mare. 92 . întreagă. verzui cu pete ruginii. intens pruinată. Supramaturarea este facilitată prin botritizare. conţinutul în zahăr nedepăşind 220-230 g/litru must. Se pretează mai puţin la supramaturare. uni. aciditate totală relativ scăzută (3. Caracteristici tehnologice. Muscadelle. de mărime mijlocie. Frunza este mijlocie 5 lobată. de culoare verde închis. întreagă. Rezistent la putregai. desfrunzitul parţial aplicat la maturarea boabelor şi prin recoltatul selec-ţionat. secetă şi ger. cu boabe dese. ari-paţi. Caracteristici tehnologice. Concentraţia în zaharuri este scăzută (170-180 g/litru must). cu o aciditate scăzută. Strugurii sunt cilindrici. Traminer roz. uneori aripaţi. îndesaţi. 3. 5 lobată. sub-ţire. Roşioară întâlnit în sudul Olteniei.2 g/litru). aceasta fiind condiţia de bază în obţi-nerea vinurilor superioare. uşor pufoasă pe partea inferioară. Soiurile de struguri pentru vinuri albe de calitate superioară au capacitate diferită de supramaturare.

cu boabe dese. Traminer roz Frunza mică. este unul din soiurile care se pretează cel mai bine la supra-maturare. cu boabe dese. uneori aripaţi. pieloasă. Caracteristici tehnologice. trilobată. 5 lobată. Caracteristici tehnologice. neted. uşor ovoide. sferice.108). scămos pe partea inferioară.104). Caracteristici tehnologice. Chardonay (fig. verzi-gălbui. mici. sferice. Grasă de Cotnari (fig. producţiile obţinute sunt între 6-10 t/ha. cu limbul mat. 5. boabele sunt sferice. Se pretează la supramaturare fără pierderi. Caracteristici tehnologice. de culoare verde-gălbui. dese. Acumulează la maturitate 210-220 g za-hăr/litru must şi un conţinut în aciditate totală de 4. mici. aciditatea totală este ridicată. sferice. Concentraţia de zahăr în must este de 200-210 g/litru. Frunza mijlo-cie spre mare. având pieliţa groasă. Caracteristici tehnologice. cu punct pistilar evident. Pinot gris soi de origine franceză. 4.3 g/litru. uneori uniaripaţi cu boabe dese. strugurii sunt cilindrici. mici. de culoare roz. datorită compactităţii de culoare gri. capacitatea de supramaturare este de până la 220-240 g/litru zahăr în must. cilindrici. întreagă sau trilobată. Are aptitudine mare la supramaturare.0-5. iar aciditatea la 4. Caracteristici tehnologice. 93 .9 şi 15 t/ha. de culoare verde închis. uniaripaţi şi lungi. de culoare galben-verzui. struguri de mărime mijlocie. Strugurii sunt conici. de culoare verde-gălbui. 200-210 g/litru must. adesea deformate. Neuburger soi de origine germană. cu pete ruginii pe partea inferioară. Producţiile obţinute nu depăşesc 6-8 t/ha. prima ramificare a rahisului fiind o aripioară spe-cifică acestui soi. puternic gofrată. Producţiile sunt în general mici. acumulând cca. Frunze mijlocii ca mă-rime.2 g/litru. strugurii sunt mici. Caracteristici tehnologice.0 g/litru. realizând 230-250 g/litru zahăr şi o aciditate totală cuprinsă între 4. neomogeni. La maturitatea deplină acumulează 200-220 g/litru şi o aciditate totală de cca. Frunza mijlocie. Concentraţia zahărului din must ajunge la 200-220 g/litru la maturitatea tehnologică. cu mezofilul gros. fin. Mustul este nearomat. 3 lobată. Risling italian Frunze de mărime mijlocie.105). 240-270 g/litru must. Producţia normală la struguri variază între 7. sferice. Frunza mijlocie. cu boabe dese. deşi. acoperite cu pruină şi cu punctul pistilar evident. acoperită cu multă pruină. cilindrici. cu pieliţa subţire. Producţiile obţinute sunt mici. întregi. 67 t/ha. adesea uniaripaţi.5-5. Frunze mijlocii. Stru-gurii sunt mijlocii. cu valori cuprinse între 5-7 t/ha. la supra-maturare acumulează zahăr în cantitate de 220-240 g/litru. La maturitatea tehnologică strugurii acu-mulează 200210 g/litru zahăr în must şi un conţinut în aciditate totală de 4-5 g/litru. conţinutul în aciditate totală este de 4-5 g/litru. strugurii sunt cilindro-conici. soi autohton.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Cultivate în areal ce oferă un plus de aciditate sunt folosite la obţi-nerea vinurilor spumante sau a distilatelor învechite. Producţia de struguri este de 11-16 t/ha. mici. întâlnit pe suprafeţe întinse în Transilvania. cilindrici sau cilindro-conici. La maturitate acumulează 210-220 g/litru zahăr în must. uniaripaţi. Producţia obţi-nută este de 6-8 t/ha. Frunza mare. strugurii mici. trilobate.2-5. Fetească albă (fig. cu sinusuri superficiale. spre punctul pistilar nervurile sunt colorate în roşu pe partea supe-rioară şi cea inferioară.5 g/litru. cu boabe rotunde. cu stru-gurii de formă cilindrică. de culoare galben-verzui. Furmint.5 g/litru. 3-5 lobată. La maturitate strugurii acumulează cca. Boabele au mici pete suberificate şu un punct pistilar evident. uniaripaţi.

Caracteristici tehnologice. colorate negru-violet.4. Caracteristici tehnologice. de culoare roşie violacee-deschis. Conţinutul mustului în zaharuri la matu-ritatea deplină este de 170-180 g/litru.9 g/litru. Caracteristici tehnologice. 12. Oporto original din Europa centrală. sferice. Caracteristici tehnologice. asimetrice. mari. cu cinci lobi. potenţialul de acumulare a zahărului foarte diferit. 94 . colorate în roşu violaceu mai puţin intens Caracteristici tehnologice. conici. Astfel la maturitatea tehnologică strugurii acumulează între 166 şi 222 g/litru zahăr şi aciditate în boabe de până la 4. Are o maturitate neuniformă. iar producţia de struguri este de 6-8 t/ha. Aramon. Strugurii sunt mijlocii. pruinat. Producţia totală este între 6 şi 9 t/ha. La maturitate strugurii acumulează între 187-209 g/litru must. strugurii sunt mijlocii sau mari. trilo-bată. cu boabe rare. rămu--roşi. sferic sau uşor turtit. strugurii sunt mijlocii. Soi viguros cu o perioadă lungă de vegetaţie. aciditatea totală este destul de scă-zută. Caracteristici tehnologice.5-4g/l. La maturitate strugurii acumulează 220-240 g/litru zahăr în must şi 4-65. strugurii obţinuţi în zonele de deal din soiul Băbească neagră produce vinuri de calitate superioară. întreagă. având valori cuprinse între 3 şi 3. În zonele de şes se realizează vinuri de consum curent. fiind un soi tinctorial frunzele prezintă pete tinctoriale încă din timpul verii. g/litru aciditate totală. strugurii sunt mari. zaharuri şi o aciditate totală de 4. neomogene. Alicante Bouschet. Producţia de soiuri este cuprinsă între 12-14t/ha. frunza este mijlocie.5 g/litru. cilindro-conici. de mărimi diferite. cu boabe mij-locii neomogene. Cadarcă soi cultivat în zona de vest a ţării. pigmentaţia antocianică slabă Are perioadă lungă de vegetaţie. cu boabe rare. intens colorate. sferice. intens pruinate. soi vechi original din sudul Franţei. intens pruinate. boabele sunt uşor ovoide.5 g/litru. frunzele sunt mari. mijlociu. recoltarea se face la maturitatea depli-nă. strugurii sunt mijlocii. şi cu mustul colo-rat în roşu. mijlocii. cu boabele dese. Strugurii acumulează la maturitatea de-plină 160170g/l zaharuri în must. auriu pe partea însorită. sferice de culoare roşie violacee foarte închisă. cilindrici. frunze mijlocii.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE cu boabe mai dese sau mai rare. slab colorate. uşor dis-coidale.9-6 g/litru. şi o aciditate totală de 3. Producţiile obţinute sunt cuprinse între 11 şi 16 t/ha. ca o caracteristică a acestui soi este cantitatea mare de aciditate totală de peste 7. Fiind folosit la corectarea culorii unor vinuri roşii de consum curent pentru a evita diminuarea intensităţii culorii. frunză mijlocie întreagă. intens pruinate. întregi sau trilobate. în funcţie de condiţiile de cultură. tronconici. catifelate şi armonice. uni sau biaripaţi. cu pieliţa colorată în verde-gălbui. cilindro-conici. La maturitate acumulează 150-160 g/litru zaharuri în must. de culoare negru-albăstrui. Frunzele sunt mijlocii. Bobul este mijlociu. potenţial productiv foarte ridicat 18-20 t/ha. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ROSII DE CONSUM CURENT Băbească neagră este un soi vechi românesc întâlnit în majoritatea podgoriilor specializate în producerea de vinuri roşii. cu boabe dese şi omogene.

La maturitatea deplină strugurii acumu-lează 200-220 g/litru zaharuri în must. Burgund mare. În condiţii ecologice mai puţin favorabile soiurile au un potenţial productiv mai ridicat unde se obţin vinuri de con-sum curent. răspândit mai ales în Banat. Acumulează la maturitate în must 180-190 g/litru zahăr. se pretează cel mai uşor la supramaturare (240260 g/litru). Producţia obţinută este slabă. cu pieliţa colorată în albastru violaceu închis. Sunt soiuri sensibile la boli. La maturitatea deplină acumulează în struguri 200-210 g/litru zaharuri şi un conţinut în compuşi fenolici dintre cele mai mari. are frunza mare. Pinot noir (fig. cu boabe mijlocii. Caracteristici tehnologice.7 g/litru). în-treagă sau uşor trilobată.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 3. supramaturarea boabelor este lentă ajungând la 220-240 g/litru zahăr. trilobată. cu perişori scurţi pe partea inferioară.115). de culoare verde-arămiu. Producţiile obţinute la ha sunt mici. Datorită pieliţei destul de groasă. Cabernet Sauvignon originar din Franţa.5. 95 . Producţia de struguri obţinută la hectar este de 12-14 t/ha. cu valori cuprinse între 6 şi 8 t/ha. conici sau cilindro-conici. şi o cantitate mare de substanţe colorante. dese. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI AROMATE Soiurile pentru vinuri aromate au cerinţe ridicate faţă de factorii ecologici şi tehnologici. Caracteristici tehnologice. uniaxiali. Pieliţa este groasă. Producţiile sunt mici 6-8 t/ha. este considerat un soi galic (Franţa). Producţiile sunt mijlocii de până la 1012t/ha. cu primele două ramificaţii mai mari. Cantitatea de zahăr care se acumulează în must este de 210-220 g/litru la maturitatea tehnologică. iar la supramaturare 220-240 g/litru putând ajunge până la 260 g/litru.116). secetă. gofrată.6. La supramaturare realizează 220-240 g/litru zaharuri. adesea întreagă. Are o perioadă scurtă de vegetaţie) (minimum 150-160 zile) Caracteristici tehnologice. de culoare roşie-violacee închisă. dens pruinate. sferice. pigmentaţia antocianică superioară. strugurii sunt lungi. sferice uşor ovoidale. frunza este mijlocie. cu valori de până la 6-8 t/ha. Strugurii sunt cilindrici. cinci-lobată. Strugurii acumulează la maturitatea de-plină 190-200 g/litru zaharuri în must. este considerat un soi dacic datorită vechimii sale foarte mari. este soiul din care desprins Fetească albă. sau cilindro-conici. verdeînchis. neagră-albăstruie şi intens pruinată. 3. cu boabele dese. Caracteristici tehnologice. Boabele mijlocii. cu perioada de vegetaţie mijlocie (180190 zile). dese. Fetească neagră (fig. Caracteristici tehnologice. mici. cilindro-conici. Vinurile obţinute din soiurile aromate sunt valorificate ca soiuri pure sau în cupaje cu alte vinuri cărora le imprimă aroma şi gustul plăcut de „muscat” sau „tămâioasă”. Merlot soi originar din Franţa. sferice. Aciditatea totală este ridicată (4. Are frunza mijlocie. gofrată. uni ori biaripaţi. cu nivele de producţie destul de scăzută. Strugurii sunt mijlocii. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ROŞII DE CALITATE SUPERIOARĂ Soiurile de struguri pentru vinuri roşii de calitate superioară conţin o cantitate mare de compuşi fenolici ceea ce asigură obţinerea an de an a unor vinuri normal colorate.

· suc de struguri rezultat din mustul suprasulfitat în vederea con-servării şi apoi desulfitat pentru a putea fi consumat. se pretează la supramaturare înregistrând la cules 250-270 g/litru cu aciditatea totală 4-5 g/litru. o cantitate redusă de substanţe pectice (sub 500 mg/litru) şi un grad ridicat de fructuo-zitate. sferice.24 şi care prin diluare serveşte la prepararea sucului de struguri.8. cilindro-conici. SOIURI PENTRU SUCURI DE STRUGURI Sucul de struguri este un produs nefermentat obţinut după o tehno-logie specifică de producere din mustul unor soiuri care corespund acestui scop. Busuioacă de Bohotin face parte din acelaşi grup cu Tămâioasă românească.8. cinci lobată. fără a se inter-veni cu corecţii şi tratamente de natură chimică. se deosebeşte de aceasta prin dimensiunile strugurilor şi a boabelor care sunt mai mici precum şi prin culoarea acestora care este violetă cu nuanţe vineţii. este un soi de origine greacă.2 g/litru aciditate totală. Chasselas dore. sferice. verde deschis. Potenţialul de producţie este între 7 şi 12 t/ha. Obţinerea sucurilor de struguri porneşte de la strugurii materie pri-mă cu o concentraţie de zaharuri în must moderată (160-180 g/litru). O importanţă deosebită prezintă echilibrul armonios zahăr/aciditate ce rezultă din valorile indicelui glucoacidimetric de 2. cu miezul consistent şi gust aromat. 3. Riesling italian. acoperite la maturitatea boabelor de galben.6-3. · must de struguri concentrat realizat prin concentrarea sub pre-siune scăzută a mustului proaspăt până la o densitate de cel puţin 1. Caracteristici tehnologice: la maturitatea deplină mustul conţine 190-210 g/litru zaharuri şi 2. cu o perioadă scurtă de vegetaţie (160-170 zile). multă ceară şi puncte. Frunza este mijlocie. Prezintă aptitudini sporite de supramaturare până la concentraţii de 268 g/litru zaharuri în must. Din sortimentul Tămâioasă mai face parte şi soiul Tămâioasă roz care se diferenţiază de Tămâioasă românească prin culoarea roz a boabelor. obţinut din anumite soiuri.8 t/ha. uşor discoidale. Caracteristici tehnologice. obţinut din sucul natural de struguri prin evaporare totală sub vid şi la temperatură scăzută.0-2. Obţinerea vinurilor spumante porneşte de la 96 . cu boabe. Fetească regală. tri. Muscat Ottonel. frunze mijlocii către mare. Soiurile culti-vate în România şi corespund acestui scop sunt următoarele: Aligote. boa-bele sunt mijlocii.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Tămâioasă românească. 3. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI SPUMANTE Vinul spumant este acel vin care conţine bioxid de carbon de natură endogenă rezultat în urma fermentaţiei naturale şi care la 20°C dezvoltă în sticla în care este îmbuteliat o presiune de minim 3 atmosfere. cu tendinţă de uni sau biaripare.7. Sub denumirea generală de suc de struguri există patru categorii de produse: · suc de struguri natural. mijlocii. acumulează în struguri la maturitatea tehnologică 200210 g/litru must. de culoare verde-deschisă. cu pieliţa galben verzuie şi aco-perită cu pruină intens albicioasă Miezul este suculent iar guistul are aromă intensă de Muscat. · suc liofilizat. Transilvania şi Muntenia. soi întâlnit în majoritatea podgoriilor din Moldova. Producţiile obţinute: 11. strugurii sunt mijlocii.sau cinci lobată. o aci-ditate totală ridicată (56 g/litru) exprimată în acid sulfuric.

Soiurile de struguri recomandate pentru obţinerea vermuturilor sunt: Roşioară (pentru vermuturi albe) şi Oporto (pentru vermuturile roşii). Corespund acestor cerinţe soiurile de mare producţie (peste 15 t/ha) cu creştere viguroasă şi maturarea deplină a boabelor târzie. cum sunt: Fetească regală.10. Distilatul învechit de calitate superioară se obţine pornind de la vinurile albe seci. Emilion. un extras redus având valori moderate (18-20 g/litru) şi un grad ridicat de fructuozitate. zaharoză şi alcool alimentar (până la tăria alcoolică de 16-18% în volum). cu o concentraţie mică în alcool (8-9% în volum).0% în volum). Obţinerea unor vermuturi de cali-tate superioară reclamă folosirea ca materie primă vinurile albe sau roşii cu grad alcoolic moderat (10-11% volum). 3. Băbească neagră şi Pinot noir servesc la prepararea vinurilor spumante de culoare roz iar Muscatul Ottonel la obţinerea vinurilor spumante aromate. 15 g/litru) şi un conţinut redus în aciditate totală (sub 3. Se mai folosesc soiurile Fetească albă şi Fetească regală cultivate în climat mai răcoros. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VERMUT Vermutul este băutura rezultată din mustul fermentat în care se adaugă extracte din plante aromatizante. o extractivitate redusă (15-18 g/litru) şi o aciditate totală sporită (5-6 g/litru). 97 . St. o aciditate totală ridicată (5-6 g/litru). SOIURI DE STRUGURI PENTRU DISTILATE ÎNVECHITE Distilatul învechit de tip cognac (vinars) este băutura ce rezultă prin învechirea în butoaie de stejar a distilatului nou şi aducerea acestuia la tăria de comercializare (38-45% alcool în volum) după care se aplică unele tratamente şi practici autorizate. puţin extractive (extras redus cca. Mustoasă de Măderat. Zghihară de Huşi. Băbească gri.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE vinurile seci care au culoare alb-verzui.5 g/litru H2SO4). 3.9. un grad alcoolic moderat (11. Soiurile pentru vin care corespund acestor exigenţe sunt: Iordană şi parţial Băbească neagră.

Ed. şi colab.. Bucureşti. vol. BUTNARIU. Ceres. MARIA şi colab.DUDA. 19. Sfecla pentru zahăr. CERNEA.VASILICĂ. 1991. 1992. I. Belgia. 1996. I. Ed. Ed. FALISSE. Timişoara. Cluj-Napoca. Legumicultură specială. şi colab. în vederea stabilirii genitorilor pentru procesul de ameliorare.BORCEANU. ILEANA. CERNEA. cultivarea şi protecţia plantelor de câmp în Banat. Fitotehnie... 18. şi colab... 1997.. Didactică şi Pedagogică. 8. VALENTINA. H.. 2003. 2000. Legumicultură specială. Cultura soiei. II. 2. Bucureşti. S. Ed. RUXANDRA şi colab. Facultate Science Agronomie Gembloux. Genesis. 30. BADEA. DRĂGICI. 16. Risoprint. CERNEA. C..BÎRNAURE.. Ed. V.. 1982. II. 6. BORCEAN. COCIU. 1976. 1983. Fitotehnie. V.. 1975. vol. 2002. 22. 1983. Teză de doctorat. 3... APAHIDEAN. Bucureşti. C. şi colab. DVORNIC. Ed.1996 BOTEZ. şi colab.S. Timişoara. Ed. COCIU. I.SALONTAI.. AL. Tipo Agronomia. G. AL. şi colab. Bucureşti. C.. Bucureşti. EDP. Ed. Ed. Risoprint. Prunul. 1977. Ed.. 1974. Bucureşti.FAZECAŞ. Zonarea producţiei de cartof. APAHIDEAN. 1982. şi colab.. 14.S. Tehnologii de prelucrare a cerealelor în industria morăritului. M. Institutul Agronomic “Nicolae Bălcescu”. Plante medicinale şi aromatice de la A la Z. V.. şi colab. Academiei Bucureşti. COSTIN. 1977. Nectarinele. FAZECAŞ. Ed.. şi colab. Legumicultură. 7. Academiei. Bucureşti. Fitotehnie. S. 2000. 1995. GH. Cluj-Napoca. Bucureşti. 24. Agrotehnică diferenţiată. Bucureşti. Bucureşti. 1995. 1993. 26. Risoprint. Tehnică. A. şi colab. 2001. şi colab. 23. Tipo Agronomia. AL. 15. I.CIOBANU.. C. CERNEA. Academiei Bucureşti. 4. Ceres. Ceres. Tratat de Legumicultură. Ed. 28. vol.. Ceres. Didactică şi Pedagogică. Ed. 1977. şi colab... I. şi colab. I. ŞT. BÂLTEANU. M. Cultura plantelor de câmp.S. 20. BÂLTEANU.BÎRNAURE. Legumicultură specială. Bucureşti. Ceres. CIOFU. Orzul. Cercetări referitoare la rezistenţa la iernare a piersi-cului. Cultura caisului. APAHIDEAN.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. FL. COCIU. 9. Cluj-N. Ed. Cluj-Napoca. AL. 21. Bucureşti.. S. Academiei. 17. Recoop. NICULINA BURLOI. I. Cluj-Napoca. M. Teză de doctorat. Tratat de biochimie vegetală. 1975.. Bucureşti. GH. BÂLTEANU. şi colab. Cluj-Napoca. Bucureşti. Ed. Conphys. BOGDAN. S. 1994. Zonarea. 5. Tratat de biochimie vegetală. BOJOR. V. Bucureşti. de Vest. Fitotehnie. Cluj-Napoca. AcademicPres. Ed.. BERINDEI. 11. Ed. BODEA. Studiul colecţiei de germoplasmă de hamei (Humulus lupulus). Cluj-N. Ed.. 1983. BODEA. Bucureşti.MORAR.. 1999. GH. 31. I. Ed. 98 .. Cultura orezului. 13. V. I. Caisul. 27. Legumicultură specială. APAHIDEAN. O. 1983. Lucrări practice de Fitotehnie partea I. DENCESCU. EDP. 25. Ed. Ed. Ceres. AL. 1992. BORCEAN. Ceres. Ed. 1997.SALONTAI. 29. 1990.VASILICĂ. Fito-tehnie. Cours de Phytotechnie. 1993. 10. Mirton. 12. Tipo Agronomia. Ed. Fitotehnie.

Bucureşti. Bucureşti. Risoprint. SEVASTIŢA MUSTE GÂDEA. GH. NEGRILĂ. vol. şi colab. D. Ed. Academiei. Bucureşti.S. INDREA. MIHĂESCU. Bucureşti. 39. MUSTE. 99 . Ed. 1981. 1997. IANB. şi colab. MUSTE.S şi colab.. Cultura florii soarelui. Contribuţii privind cultura mărului pe terenurile nisipoase din sud-vestul ţării. 1983. 1994. K.S.. Bucureşti. A. Bucureşti. Cluj-Napoca. Teză de doctorat.. 1995. Ed.. Ed. Ed. Ed. 2003. 1986. 1978. Braşov. D. AcademicPres Cluj-Napoca MORAR G. Ceres. MITRE. 1980. GHERGHI. Contribuţii la stabilirea factorilor ecologici. INDREA.. şi colab. Bucureşti.II. 41.II Ed.ROMAN. Plante medici-nale şi aromatice. Ed. Ed.. A.. MARCA. L. 54. 35.BORCEAN. vol. Ceres Bucureşti. Tehnologia păstrării perelor în stare proaspătă.. CORNELIA. ASAS. GH. şi colab. 1995. Bucureşti. 1995. L. 2003. Tehnică. MUNTEAN. 33.. 1973.Risoprint. 44. SEVASTIŢA. Ghid practic pentru cultura legumelor. Pomicultură specială. Viticultură generală şi specială. OŞLOBEANU. Bucureşti.V.. 45. biologici şi agrotehnici care condiţionează rodirea vişinului. Menţinerea calităţii legumelor şi fructelor în stare proaspătă. 48. Bucureşti. Risoprint. Ed. Cluj-Napoca. 1979. Bucureşti. Ed.. vol. Materii prime vegetale. 37. 2001. I... 1977. 2002. Plante medicinale şi aromatice cultivate în România. 55.. Ed. Universitatea Craiova. MUREŞAN.. 46. Cluj-Napoca. 36. I.V. 56. 49. Ceres. GIOSAN. Fitotehnie.. Fertilizarea livezilor.SIN. N. M. şi colab. 53.. Teză de doctorat. Ed. 40. EDP. 43. 34. I. Risoprint Cluj-Napoca. P. Mic tratat de fitotehnie.. 1987. Ion Ionescu de la Brad.. 42.TONCEA. Ceres. Contribuţii la studiul perfecţionării tehnologiei de cultivare a cartofului pentru sămânţă în afara zonelor închise. Pomicultură generală şi specială. Ed.AXINTE. şi colab. GUŞ. 1990. HERA. Tehnologi produselor horticole. MUNTEAN.... MUNTEAN. 62. INDREA. I şi II. 2002. Curs de Fitotehnie. AcademicPres Cluj-Napoca. SEVASTIŢA. Cluj-Napoca.MATERII PRIME VEGETALE 32. MILLIM. Păstrarea cartofului în macrosilozuri. V. 2004.. Tehnologii în agricultura ecologică. 1973. 1989. Ceres Bucureşti. Ed. Materii prime vegetale. GHENA. Ceres. A. Legumicultură. MORAR.. Teză de doctorat. Fitotehnie. 1979. 38. Bucureşti. EDP.I. D. 2001.. 61.S. GHERGHI. Dacia ClujNapoca. Cercetarea în sprijinul producţiei. Agrotehnică. Didactică şi Pedagogică. vol. L.ROMAN. PASC. Ed. CR. Cultura cartofului. Risoprint. Tipo Agronomia Cluj-Napoca. şi colab. G. A. I. Pomicultura specială. Teză de doctorat. Bucureşti. Cultura legumelor timpurii. 1993. L. MUNTEAN.S. LAZĂR. şi colab. 1997. Pomicultura şi viticultura.S. 1999. L. Ed. M.AXINTE. Ed.V. EDP. . şi colab. ŞTEFANIA.BORCEAN. GH. 58. 1980. Cluj-N. Bucureşti. AcademicPres. în Cercetarea în sprijinul producţiei. M. 1978. 60. PARNIA. S.S. Mic tratat de fitotehnie. EDP. şi colab. şi colab. 51. GH. G. Ceres. Bucureşti. Ed. Soia. I. 50. MUNTEAN. Ed. 47. USAMV Cluj-Napoca.. 2003.. N. 52. Păstrarea şi valorificarea fructelor şi legumelor. vol. 57. MUNTEAN. ASAS. MUNTEAN. L. RPTA. 59. L. şi colab. Fiziologie vegetală.

V. G. 1996.Floarea soarelui hibridă. 76. Lucr. PATRON. 2004.Floarea soarelui. şi colab. POPESCU. MARIA LATEŞ. 1983. II.. 87. Ed. AL. Hameiul. VRÎNCEANU. Mic atlas de plante din flora RSR. SALONTAI. Ed.. şi colab. 78. 66.V.BÂRSAN. Iaşi. ICPIAF.BOBEŞ. POPESCU. 1988.. 79. AL. Hameiul. M. Chişinău. Ion Ionescu de la Brad. Grădina de legume. 1992. E. Simpozion omagial “135 ani de învăţământ agronomic clujean”. simp.V. 72. AL. TODOR. SALONTAI. 1999.. Ed. Certificarea şi controlul calităţii seminţelor la plantele de câmp. 80... 81. Lista oficială a soiurilor şi hibrizilor cultivaţi în România. 1952-1976 . EDP. 2000. “Pelendava 1950”. 1974 ..LUCA. Bucureşti. Ceres. Academiei. Ed. 2002. M. Bucureşti. Cluj-Napoca. 70. 1982. orzul şi berea. AL. şt. 77. Pomicultură generală şi specială. Bucureşti. Bucureşti. Lucrări ştiinţifice USAMV Cluj-Napoca. M. I-XIII. Bucureşti. vol.MUNTEAN. I. POPESCU.S. Z. 82.PERJU.. şi colab. 64. I. SALONTAI.. Ed. Cultura protejată a legumelor în sere şi solarii. X X X. Bucureşti. 1975. Bucureşti. V. X X X. 73. 100 . Cercetări privind influenţa unor particularităţi biologice asupra potenţialului productiv al nucului cultivat în masiv. Ceres.BUDE. Risoprint. Anuarul statistic al României. AL. 69. X X X. Bucureşti. şi colab. SEVASTIŢA MUSTE POP. Pomicultură generală şi specială. 1998.N. 75. M.... vol. X X X. 2001.. Bucureşti. TIANU. T. POPESCU. şi colab. Ceres. Bucureşti. I. SALONTAI. 85.SAVATTI. Dacia Cluj-Napoca. Academiei.. M. Cultura alunelor de pământ. 71. EDP. 84. 74. AL. Ceres. Societatea Horticultorilor din România. Ed. VOICAN. Ed.Flora României.GODEANU. I. Ed. 2002. Tipo Agronomia Cluj-N. Bucureşti. vol. EDP. Ed.. Cluj-Napoca. L. 1976. 1982. Craiova. X X X. şi colab.. 1984. ROPAN. X X X.. STĂNESCU. Colecţia reviste Hortinform.BÂRNAURE şi colab.. Ceres Bucureşti. STAN. I. Cluj-N. P. Cultura hameiului. 1968.MATERII PRIME VEGETALE 63. Ed. Ed. Ed.. Ed. Universitas. Ceres. 86. V. Legumicultură. Cultura orzului. L. AcademicPres. AL. ClujNapoca. VRÎNCEANU. Pomicultură generală. Legumicultură.. 2000 . I. 1993. Sfecla de zahăr. Grand. 83. AL. 1985. 67. 2002. 1999-2004. şi colab. AL. Curs de Fitotehnie. 1997. 65. Ed. SALONTAI. 68. Ed.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful