MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

CUPRINS

Cap.1. SPECII LEGUMICOLE………………………………….. 1.1. Legume solano-fructoase……………………………... 1.1.1. Tomatele……………………………………… 1.1.2. Ardeiul………………………………………... 1.1.3. Pătlăgele vinete……………………………….. 1.2. Legume cucurbitaceae………………………………... 1.2.1. Castraveţi……………………………………... 1.2.2. Dovlecelul comun…………………………….. 1.2.3. Pepenele galben………………………………. 1.2.4. Pepenele verde………………………………... 1.3. Legume rădăcinoase…………………………………... 1.3.1. Morcovul……………………………………... 1.3.2. Pătrunjelul……………………………………. 1.3.3. Ţelina de rădăcină……………………………. 1.3.4. Păstârnacul……………………………………. 1.3.5. Ridichile…………………………………….... 1.4. Legume din grupa verzei……………………………... 1.4.1. Varza albă……………………………………. 1.4.2. Varza roşie……………………………………. 1.4.3. Conopida……………………………………... 1.4.4. Gulia………………………………………….. 1.5. Legume bulbifere……………………………………... 1.5.1. Ceapa…………………………………………. 1.5.2. Usturoiul……………………………………… 1.6. Legume perene şi condimentare……………………… 1.6.1. Reventul………………………………………. 1.6.2 Sparanghelul………………………………….. 1.6.3. Hreanul……………………………………….. 1.6.4. Leuşteanul……………………………………. 1.6.5. Măcrişul………………………………………. 1.6.6. Mărarul……………………………………….. 1.6.7. Rozmarinul…………………………………… 1.6.8. Cimbrul de cultura……………………………. 1.6.9. Asmăţuiul……………………………………..

3 3 3 8 11 13 13 15 16 17 19 19 21 22 23 24 26 26 28 29 30 32 32 34 36 36 37 38 39 40 41 42 43 43

Cap.2. SPECII POMICOLE……………………………………… 45 2. 1. Mărul………………………………………………… 45 2. 2. Părul…………………………………………………. 47
1

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

2. 3. 2. 4. 2. 5. 2. 6. 2. 7. 2. 8. 2. 9. 2.10. 2.11. 2.12. 2.13. 2.14.

Prunul………………………………………………... Caisul………………………………………………... Piersicul……………………………………………… Cireşul……………………………………………….. Vişinul……………………………………………….. Nucul………………………………………………… Alunul……………………………………………….. Căpşunul…………………………………………….. Zmeurul şi murul…………………………………….. Coacăzul……………………………………………... Afinul………………………………………………... Cătina albă……………………………………………

49 55 58 63 67 70 76 79 81 84 86 87

Cap.3. VIŢA DE VIE……………………………………………… 90 3.1. Soiuri de struguri pentru vin……………………... 90 3.2. Soiuri de struguri pentru vinuri albe de consum curent.. 91 Soiuri de struguri pentru vinuri albe de calitate supe3.3. 92 rioară………………………………………………… 3.4. Soiuri de struguri pentru vinuri roşii de consum curent.. 94 Soiuri de struguri pentru vinuri roşii de calitate supe3.5. 95 rioară………………………………………………… 3.6. Soiuri de struguri pentru vinuri aromate…………….. 96 3.7. Soiuri pentru sucuri de struguri……………………… 96 3.8. Soiuri de struguri pentru vinuri spumante…………... 96 3.9. Soiuri de struguri pentru vermut……………….……. 97 3.10. Soiuri de struguri pentru distilate învechite…………. 97 BIBLIOGRAFIE………………………………………………………… 98

2

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

Capitolul

1

SPECII LEGUMICOLE
1.1. LEGUME SOLANO-FRUCTOASE 1.1.1. Tomatele - Solanum lycopersicum L., sin. Lycopersicum esculentum Mill., Fam. Solanaceae Importanţă. Fructele de tomate prezintă importanţă economică şi alimentară nu atât prin conţinutul în elemente energetice cât prin conţinutul ridicat în vitamine, săruri minerale şi acizi organici Utilizate la început numai ca plante ornamentale, tomatele au fost considerate legume în jurul anului 1870 în Franţa şi mult mai târziu în Germania şi Elveţia (MAIER, 1969). Fructul, o bacă, este format din epicarp (pieliţa), mezocarp (pulpa) şi ţesut placentar cu seminţe. Culoarea fructului imatur verde devine la maturitatea de consum după soi roşie, zmeurie, portocalie sau galbenă. Starea de dezvoltare a fructului la încetarea creşterii după care, în general, au loc modificări de pigmentaţie mai este denumită şi maturitate verde. O caracteristică importantă pentru valorificarea tomatelor este capa-citatea lor de a se matura după recoltare (posmaturare), începând cu o anumită stare de dezvoltare. Este o plantă originală din climatul cald Peru şi Mexic, adaptându-se destul de uşor şi la temperaturi mai scăzute, putând fi cultivate în climatul temperat, din luna mai până în octombrie, în câmp. Eşalonarea în timp, alături de suprafeţele mari de cultură, produc-ţiile mereu în creştere prin soiuri noi şi tehnologii perfecţionate reflectă importanţa tomatelor care, comparativ cu alte specii de legume, sunt con-sumate în cele mai mari cantităţi. Însuşirile organoleptice ale fructelor cu gust specific dulce - acrişor, forma şi culoarea atrăgătoare explică marele lor consum, în primul rând în stare proaspătă şi ca adaos la majoritatea preparatelor culinare. Fructele de tomate pot fi conservate sub diferite forme şi anume suc, pastă, fructe întregi coapte, depelate, murături (fructele verzi). Bulio-nul se foloseşte ca adaus la prepararea altor tipuri de conserve. Principala însuşire sub aspectul nutriţional a tomatelor trebuie con-siderată a fi conţinutul în acid ascorbic şi substanţe minerale, aport a cărui importanţă se amplifică ca urmare a cantităţilor mari în care se practică consumul, mai ales în stare proaspătă. Compoziţia chimică. Fructele de tomate conţin 93,5% apă şi 6,5% substanţă uscată. Din totalul de substanţă uscată conţinută 50% o reprezintă zaharurile (3,4%), proteina brută 1,11%, celuloza 0,68%, acizii organici, 0,97%. Tomatele reprezintă un
3

2-izobutil-tiazol. Protidele se găsesc în cantităţi reduse. Enzimele. la acesta contribuind în special: cis-3-hexen-1. puternic influenţată de soi. hemiceluloze şi pectine.p. proteină brută şi acizi liberi. după apariţia unei inflorescenţe în vârful tulpinii. Uleiurile eterice sunt cele care imprimă aroma specifică. Tulpina are o creştere simpodială. la soiurile cu o coloraţie normală denumite şi standard polie-nele sunt alcătuite în cea mai mare proporţie din licopen. Conţinutul în acid ascorbic. urmat în ordinea descreşterii cantităţii. de β-caroten.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE ţesut de rezervă de tip glucidic. în grupa xantofi-telor predomină luteina. Acizii organici neazotaţi sunt reprezentaţi prin acidul citric şi malic. proteină brută şi acid ascor-bic. în cantitate maximă de 1% în fructele necoapte. Repartizarea acizilor în fruct nu este uniformă. valină. se recomandă folosirea acestora în stare proaspătă. stearic. Repartizarea pigmenţilor carotenoizi în fructe este neuniformă şi legată de factori morfo-anatomici. Din grupa oxidoreductazelor cea mai studiată a fost pero-xidaza. astfel. Necesarul zilnic de vitamina C este de 50mg.01. se reduce după coacere la mai puţin de 0. la varietăţile cu creştere nederminată înălţimea acesteia poate să ajungă la 2-3 m. Particularităţi biologice. În compoziţia pereţilor celulari intră următoarele poliglucide: celuloză. decât ţesutul locular. dintre aminoacizii predomină: acidul glutamic. fată de cele moi. citochininele. Cantitatea cea mai mare a totalului acizilor şi a acidului citric se găseşte în spaţiul locular din jurul seminţelor. precum şi dependenţa lor de multiplii factori. Acizii graşi constituie 75% din lipidele totale şi sunt reprezentaţi de acizii linoleic. palmitic şi miristic. este cuprins între 15-25 mg/100 g p. Carotenoidele. diferă în funcţie de soi. Pe tulpină. vitamină predominantă. giberelinele. tirozină. Zaharurile sunt alcătuite predominant din glucoză şi fructoză. fructele ferme conţin în can-titate mai ridicată. repartizate neuniform în interiorul fructelor. Astfel cantitatea cea mai mare de pigmenţi se găsesc în pericarpul exterior (42-54%). gluconaza cu rol asupra glucanilor. dat fiind faptul că. 1984). leucină. perioada şi modul de cultură. soi. proteină brută şi carotenoide totale. Lipidele însumează 0. aspartic.21%. Pericarpul conţine cu 20% mai multe zaharuri reducă-toare (glucoză cu 30%). Fitohormonii principali prezenţi in fructele de tomate sunt auxinele. lizină. Soiurile care aparţin varietăţilor cu creştere determinată au înălţimea de 30-100 cm. Amidonul. creşterea în înălţime este con-tinuată de lăstarul aflat la baza frunzei din imediata apropiere a acesteia. în lipsa unui sistem de susţinere. pe când între proteină brută şi zaharuri. serină. Ca o concluzie în ce priveşte compoziţia chimică a fructelor s-au desprins nişte corelaţii pozitive între conţinutul substanţei uscate în proteină brută şi cenuşă. putând fi acoperit de consumul a 2-3 fructe de circa 100 g. Tomatele sunt plante anuale în condiţii de climat temperat iar în climatul tropical sunt plante perene. etc. oleic. principalii pigmenţi ai fructelor coapte. Sistemul radicular este de tip pivotant la culturile semănate direct în câmp şi fascicular la cele înfiinţate prin răsad. modificând textura fructelor la maturare. pigmentul princi-pal. Dată fiind importanţa tomatelor pentru aportul de acid ascorbic. Tulpina este erectă de înălţimi diferite în funcţie de varietate. menţinându-se în poziţie verticală până la apariţia fructelor când datorită greutăţii acestora se lasă pe sol. în pericarpul interior (25-38%) iar cel mai puţin în ţesutul locular (17-24%). corelaţiile sunt negative (BODEA.15%. Vitaminele. n-hexenal. acid malic şi citric. la baza 4 .

Pavio. Minerva. Matador Factorii biologici care influenţează calitatea fructelor Soiul sau hibridul este factorul genetic care asigură stabilitatea carac-terelor ereditare a materialului folosit pentru înmulţire. Diana. Tomatele fac parte din familia Solanaceae. s-a constatat diferenţe în ce priveşte conţinutul în zaharuri. mărime şi culoare în funcţie de soi. genul Solanum. Solara. Argeş 428. Vidra 533. Roxana. Ioana F1. Roma. .MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE frunzelor se formează lăstarii care au capacitate mare de fructificare dar care la soiurile cu creştere nedeterminată prin lucrarea de copilit din timpul creşterii lăstarilor se asigură formarea de fructe mari pe tulpina principală Frunzele sunt imparipenat sectate. c) Hibrizi pentru cultura în solarii: . albi-argintii. Diablo. Se remarcă la cele mai multe soiuri corelaţia negativă între nivelul ridicat al conţinutului în substanţa uscată. Sub aspectul calităţii fructelor în cadrul soiurilor şi hibrizilor folosiţi în cultură există diferenţe. Elena.ciclul prelungit: Lucia. acoperite cu perişori. . Soiurile de tomate răspândite în cultură se clasifică în funcţie de perioada de vegetaţie. acesta fiind unul din criteriile de stabilire a destinaţiei care i se dă. ceea ce uşurează lucrarea de castrat necesare în procesul de producere a seminţelor hibride. Sincron. Berdy. În urma studiilor întreprinse la noi în ţara pe 9 soiuri (BODEA. d) Hibrizi pentru cultura în sere: Gloria. conţinutul în acid ascorbic şi carotenoide. Resyset. cu foliole de mărimi diferite. b) Soiuri şi hibrizi semitimpurii: Ø cu creştere determinată: . cu stamine concrescute la bază cu tubul corolei. Vitamina.cu folosire mixtă: Mariana. Ø cu creştere determinată: . Unirea. Nematride. Marfa. aciditate. Fructul este de tip bacă cărnoasă de formă. Vemone. Ferma. Falcato. Ronco.cu folosire mixtă: Ace Royal. VF. Florile sunt grupate în inflores-cenţă de tip cimă. turtite. Primadon F1. Misouri. Savon.consum în stare proaspătă: Export II F1. Polenizarea este autogamă. Işalniţa 50. Seminţele sunt oval-rotunjite.pentru industrializare: Dacia. zaharuri.pentru industrializare: Buzău 47. Nemarom. Romec 554.pentru industrializare: Monor. sau acid ascorbic şi greutatea fructelor. 1984). Sistematică şi soiuri. Buzău 22. Cluj-80 F1. Fakel. Işalniţa 50 F1. de tipul de cultură şi de destinaţia culturii în: a) Soiuri şi hibrizi timpurii: Ø cu creştere nedeterminată: . În secţiune fructul prezintă un număr diferit de lojii seminale în care sunt dispuse seminţele. de modul de multiplicare. Brăila 405.ciclul scurt: Export II. 5 . Splendid. . . au petale galbene. Romatos. pigmenţi. Cu cât numărul lojilor este mai mare cu atât fructele sunt mai cărnoase şi mai bune pentru consumul în stare proaspătă. Ø cu creştere nedeterminată: . Ioana. netede sau gofrate. Diva.cu folosire mixtă: Precoce de Someşeni. zaharuri. Obiectivele biochimice ale ameliorării constau în mărirea conţinu-tului în substanţă uscată. Florile sunt pe tipul cinci. Apollo. specia Solanum lycopersicum. sau echilibrarea acidităţii fruc-telor alături de obiectivul productivitate.

6 . în fructele mici conţinutul este scăzut. pentru ca în apropierea coacerii valoarea acestuia să devină subunitară. mai multă cenuşă. iar în cele coapte.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Ritmul de creştere şi dezvoltare a plantelor are determinare fizio-logică şi biochimică. începe să se mărească şi ajunge la valori maxime la maturitatea tehnologică. perioada a II înainte de pârgă aciditatea totală este maximă. Raportul glucozăfructoză în primele stadii de dezvoltare al fructelor indică o cantitate dublă de glucoză faţă de fructoză. O importanţă deosebită privind urmărirea procesului de maturare a fructelor a avut-o evoluţia acizilor organici neazotaţi a căror cantitate se micşorează cu coacerea contribuind la gustul specific al fructelor la matu-ritatea de consum. se micşorează până la maturitatea verde. Conţinutul în protide având valori ridicate la fructele verzi mici. conţinutul în auxine libere este mai ridicat în organele soiurilor timpurii. cele optime sunt de 24ºC. Solanina scade cu maturarea fructelor. compoziţia gazelor. aldehide. Temperatura minimă de germinaţie a seminţelor este de 10ºC. În perioada maturării fructele au un conţinut mai scăzut în apă. Din punct de vedere fiziologic faza de coacere a fructelor este caracterizată prin respiraţie crescută. compoziţia gazelor. umiditate şi elementele nutritive minerale). Creşterile plantelor ca şi funcţiile reproduc-tive pot fi puternic modificate de temperatură. În fructele verzi se găsesc cantităţi mai mari de N. Compoziţia chimică a fructelor se modifică atât ca urmare a creş-terii şi maturării lor. singură sau în conjuncţie cu alţi factori ca lumina. la supramaturare conţinutul în alcool. Numărul. vigoarea şi creşterea lăstarilor laterali diferă. Vitaminele. însoţită de tulburări de culoare. care marchează terminarea maturării şi începerea senescenţei. K. în funcţie de temperatură. cultivar. umiditate şi elemente nutritive minerale. nutrienţi minerali. P. cât şi în perioada de producţie în funcţie de poziţia inflorescenţei şi de vârsta plantei. pentru ca în perioada a III-a (pârgă). în special acidul ascorbic. de asemenea. foto-perioadă şi umiditate. iniţială. înaintea maturităţii de consum şi mai mare la supracoacere. Conţinutul în amidon al fructelor tinere este corelat pozitiv cu acele în substanţă uscată al fructelor coapte. Cerinţele fată de temperatură este în funcţie de faza de vegetaţie. în primele faze de maturare s-au identificat în fructe acetatul linalolului. creşte la coacere şi scade din nou la supramaturare. K. Un alt component a cărei acumulare în fructe se intensifică cu apro-pierea coacerii este uleiul eteric. liberă şi legată. Un element legat de maturare este P al cărui conţinut nu variază mult la fructe între patru şi zece săptămâni de la legare (maturitate tehnologică). cetone. dimensiunea. Mg. Studiile efectuate au arătat că în perioada răsărire-înflorire. pentru ca să scadă uşor la maturitatea de consum şi puternic la supramaturare. să scadă aciditatea totală. În acest sens s-au evidenţiat trei perioade: perioada1. valorile sunt mai mari pentru aciditatea totală. Amidonul se acumulează în fructe până în apropierea maturităţii verzi apoi scade rapid. Astfel. Fe şi B. Creşterea plantelor ca şi funcţiile reproductive pot fi puternic modi-ficate de temperatură în combinaţie cu alţi factori de vegetaţie (lumina. Conţinutul în zaharuri al fructelor în perioada de coacere creşte treptat astfel încât suma glucoză-fructoză ajunge în final la 50% din subs-tanţa uscată. evoluţia pigmenţilor carotenoidici începe o dată cu maturarea în verde a fructelor. Factorii ecologici care influenţează calitatea fructelor Temperatura reprezintă o condiţie esenţială pentru funcţiile meta-bolice şi celulare ale plantelor. Modificarea pigmenţilor în perioada de maturare a fructelor începe cu dispariţia clorofilelor.

zaharuri. caroten şi luteină. diferenţierea organelor. La umiditate atmosferică ridi-cată de peste 95% fructele conţin mai puţin calciu. repicatul şi plantarea acestuia în câmp în perioada aprilie-mai.u. Mo). în funcţie de zona de cultură Prin multiplele verigi. acizi şi proteină brută dacă recoltarea se face în octombrie. În perioada de maturare a fructelor irigarea trebuie făcută cu cantităţi moderate de apă. Nutriţia minerală şi fertilizarea. Mn. În primele faze de vegetaţie. celuloză şi acid ascorbic dacă recoltarea s-a făcut în noiembrie. Umiditatea atmosferică şi precipitaţiile. în detrimentul fructificării. au arătat că fructele expuse la lumină au un conţinut mai ridicat în clorofilă. Potasiul se consumă în cantităţi mari. paralel cu creşterea producţiei. prin conţinut mai redus în acizi. cenuşă. zaharuri. unele la lumină şi altele la întuneric. fructificare şi coacerea fructelor. iar cu aceeaşi umiditate dar cu administrare de NK. mai ales în condiţii de lumină redusă Fosforul este consumat în cantităţi mici dar este important în asimilarea azotului. Azotul. Cercetări asupra efectului maturării fructelor din acelaşi ciorchine. Factorii tehnologici care influenţează calitatea fructelor Pentru asigurarea consumului de tomate o perioadă cât mai lungă de timp se practică cultura în seră. şi fertilizare cu NP. starea de maturare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Temperaturi de 14ºC. se poate concluziona: administrarea de 7 . în contrast cu cele de 25ºC şi 30ºC produc o creştere a numărului de flori în inflorescenţă. elemente de bază care influenţează calitatea recoltelor. solarii şi câmp. De aseme-nea. Înfiinţarea culturilor de tomate se face prin răsad. temperaturile scăzute din noiembrie defavorizând acumularea zaharurilor. Regimul de apă se reflectă în compoziţia chimică a plantelor adeseori mai pronunţat decât fertilizarea. În cazul umidităţii solului de 70% din capacitatea de câmp. Fe. Lumina. fertilizarea. clima. în general. element important pentru creşterea plantelor şi fructificare. produs în răsad-niţe începând din luna februarie. Urmărindu-se un complex de factori ca soiul. uleiuri eterice comparativ cu cele obţinute în câmp (gust fad). Durata perioadei de vegetaţie. Tomatele reacţionează bine la aplicarea microelementelor (Ca. contribuind la formarea şi transportul hidraţilor de carbon şi a acidului ascorbic în fructe. so-lul. Fructele de seră se caracterizează. este necesar mai ales. având un rol deosebit în procesele de creştere. în perioada creşterii fructelor. la stimularea înfloritului şi la fructificare. aplicarea de erbicide. azotul în exces poate produce o creştere luxuriantă a plantelor. fructele obţinute de la culturile tardive au conţinutul ridicat în s. scade conţinutul în substanţă uscată a fructelor. Influenţa regimului de lumină asupra compoziţiei chimice a fructelor are repercusiuni asupra acumulării β-carotenului com-parativ cu fructele maturate în condiţii de întuneric. în schimb acidul citric se acumulează mai bine la culturile tardive. tehnica modernă de cultură constituie un factor important asupra compoziţiei chimice a plantelor. Fructele obţinute din culturile tim-purii au conţinutul în acid malic mai ridicat decât la culturile tardive. şi au mai multa apă. abundenţa precipita-ţiilor. pentru a nu se micşora acumularea substanţei uscate solubile şi a acidului ascorbic. frunzele acumulează cantităţi maxime de carotenoide. iar fructele matu-rate la întuneric sunt mai bogate în licopen. B. locul de cultură. frunzele tinere au un conţinut maxim de clorofilă. Tomatele au cerinţe mari faţă de intensitatea luminii.

Original din Mexic.33%). Fructele tuturor varie-tăţilor se consumă crude. Din ardeiul de boia se fabrică boiaua dulce sau iute. glutamic şi prolina. care exprimat în proteină brută nu depăşeşte 1%. 2001). sunt necoapte (fructe verzi). Pericarpul este sărac în lipide. spaţii protejate (sere sau solarii). Substanţa uscată reprezintă 7% şi 93% apă la fructele verzi. în soluţii de sare. fruc-tele au culoarea roşie. Guatemala şi Peru ardeiul a fost adus mai întâi în Spania şi răspândit în alte ţări europene încă din secolul XVI. linoleic şi palmitic. în verile reci variabilitatea compuşilor chimici ai fructelor şi acumu-larea lor sunt mai reduse decât în verile calde. Valoarea nutritivă ridicată a fructelor. stau la baza importanţei economice mari a acestei specii şi justifică extinderea suprafeţele cultivate în câmp sau protejat. începând de la o anumită stare de dezvoltare. Din substanţa uscată cantitatea cea mai mare revine zaha-rurilor 3. Protidele. mai rar portocalie (fructe roşii sau coapte).47% iar conţinutul în apă este de 90. oxalic. constituind o sursă importantă de vitamina C. 1. longum (ardeiul lung şi de boia) şi acuminatum (ardeiul iute) (MAIER.38%. în oţet sau sub formă de bulion. La maturitate fiziologică stare la care seminţele pot germina. gliceric. Fructul. în schimb la cele coapte substanţa uscată este de 8.06% şi proteinelor 1. Fructele se recoltează la coacerea deplină dacă se valorifică imediat sau în stadiul de pârgă pentru transport la distanţe mai mari. au constituit elemente de studiu pentru numeroşi cercetători.1. Recoltarea primelor fructe de tomate începe din ultima decadă a lunii iunie şi continuă până în august. Predomină zaharurile alcătuite din: glucoză (7. Din totalul protidelor .06%. Gustul fructelor este pungent (iute) la varietatea acuminatum şi mai rar la celelalte varietăţi. Dintre acizii graşi predomină acizii oleic. fructoză (1. În fructele verzi la 100 grame s-au evidenţiat 73-157 mg acid malic. 1969. Fructele sunt utilizate în două stări de maturare: tehnologică şi fiziologică. Factorii ecologici pot avea o influenţă mai mare decât cei genetici asupra variabilităţii compoziţiei chimice a fruc-telor.2. Fructele prin conţinutul ridicat în acid ascor-bic. Compoziţia chimică. prin valoarea nutritivă ridicată. 8 . Cultura poate fi în câmp.34%) prezente în fructele verzi. La maturitatea tehnologică fructele ajung la mărimea soiului de culoare verde sau gălbuie de intensitate variabilă. Lipide. prin prezenţa capsicinei şi diversitatea gamei de carotenoide. Glucidele. citat de APAHIDEAN. caractere de specie. în preparate culinare după fierbere şi în stare conservată. Dintre aminoacizi predomină acizii aspartic. Fructele se pot matura după recoltare (postmatu-rare).99%) şi zaharoză (0. 3-7 mg acid citric. ARDEIUL .MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE îngrăşăminte şi irigarea duce la creşterea producţiei de fructe. malic. Fam. o cantitate de 39-66% revine proteinelor. cantităţile mari în care se consumă. dar calitatea acestora sub aspectul acumulării de compuşi nutriţionali este adesea defavorizată. Solanaceae Importanţă. Acizii organici neazotaţi sunt reprezentaţi prin acizii citric.Capsicum annum. o bacă de forme şi mărimi variabile care constituie cri-teriile clasificării soiurilor şi grupărilor lor în varietăţi Cele mai importante varietăţi sunt: grosum (ardei gras).

clorofilă şi capsicină atinge maximum de acumulare la 40 de zile de la înflo-rire. de tipul cinci.B2. Seminţele sunt dispuse în interiorul fructului. culoare galbenă. microcarpum (ardei iute) din care fac parte conv. lăstarii. Florile. acuminatum (fructe cu vârf ascuţit) şi conv. Sunt lucioase pe ambele feţe şi au culoarea verde cu nuanţe diferite. de forme. datorită faptului că după apariţia unei inflorescenţe în vârful tulpinii. majoritatea rădăcinilor au tendinţa să se dezvolte pe orizontală.58). prio-ritatea la fructele coapte o are acidul citric în defavoarea celui malic care la fructele verzi avea întâietate. pe un receptacul căr-nos. Sistemul radicular este pivotant. depăşeşte la fruc-tele verzi 100 mg% de p.. comparativ cu cea din pericarpul proaspăt.1. În ultimele faze de dezvoltare a fructului care preced maturarea.p). Soiurile care se găsesc în cultură fac parte din subspecii şi convarietăţi diferite: · ssp. creşterea în înălţime este continuată de lăstarul aflat la baza frunzei din imediata apropiere a acesteia. Vitamine. puternic dependentă de soi. La bază este lignificată. se găseşte în cantităţi în jur de 9 mg la ardeiul gras şi lung şi numai de 4% la ardeiul gogoşar. La fructele coapte roşii acumularea în acid ascorbic este mult mai mare (211-300 mg% g p. · ssp.p. scăderea proporţiei de glico. Prin posmaturarea fruc-telor are loc scăderea conţinutului în 9 . sunt fragili şi se rup uşor mai ales la recoltarea fructelor. predomină capsantina şi ß-carotenul. vitamina PP şi vitamina E. rezistentă.27-1. fiind dependent în primul rând de soi şi de starea de maturare a fructelor. Tulpina este ramificată simpodial. Polenizarea este autogamă. Particularităţi biologice (fig. sunt hermafrodite. conv. În ce priveşte evoluţia lipidelor. Alte vitamine impor-tante care se găsesc în fructele de ardei sunt: vitaminele B1. Soiuri şi hibrizi. majoritatea fiind răspândite în stratul superficial al solului.059 mg/100) s. iar în vitamina B1. în funcţie de soi. (ardei gras). B2 şi PP aproape dublu comparativ cu fructele verzi. totalul carotenoidelor este cuprins între 127 şi 284 mg/kg s. Fructul este o bacă. conv. spre maturitatea tehnologică se remarcă îmbogăţirea pericarpului în lipide. cerasiforme (fructe în formă de cireaşă). acumularea maximă de acid nicotinic. Cantităţi foarte mici de capsicine sunt prezente şi în fructele dulci (0.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Clorofila. Acidul ascorbic prezent în cantităţi mari. până la verde închis iar la maturitatea fiziologică au culoarea roşie sau portocalie. macrocarpum (ardei dulce) care cuprinde convar. în timp ce ramificaţiile tulpinii. grossum. longum (ardei lung).p. Boiaua obţinută din fructele coapte ale ardeilor de boia conţine cantităţi mari de carotenoide. dispuse câte una sau două la locul de ramificare a tulpinii. Ardeiul în climatul temperat este plantă anuală. În primele faze de creştere a fructelor conţinutul în carotenoide. Carotenoidele constituie principalii pigmenţi galbeni şi roşii ai fructelor coapte. Substanţe pungente responsabil de gustul iute al ardeilor a cărui conţinut variază mult în funcţie de soi între 0. Evoluţia acumulării substanţelor chimice în timpul perioadei de vegetaţie.12 mg/100 g p. peţiolate cu limbul cordiform la varietăţile cu fruct mare şi lanceolate la cele cu fructe mici.şi fosfolipide. La maturitatea de consum pot fi cu nuanţe de galben-verzui. În cazul ardeiului gras roşu. Dintre compuşii responsabili de pigmentaţia fructelor verzi.u. Înălţimea tulpinii 40-70 cm. Frunzele sunt simple. au formă rotund-turtită. mărimi şi culori diferite. Soiurile şi hibrizii sunt prezentaţi în tabelul 1. clorofila.p. Fructele roşii au un conţinut în vitamina E uşor mai ridicat. Capsicina. tetragonum (ardei gogoşar).

Regimul de apă al solului cel mai favorabil este la 50% din inter-valul umidităţii active. Oranj. Cornel. Flamingo F1 Atlas F1. ridichi care se recoltează până în luna mai. în special pe terenurile uşoare. 140-150 Globus. Splendid. spanac. umiditatea prea mare a solului defavorizează. ardeiul poate urma după leguminoase. În asolament.1. Cosmin 130-145 Arad 5. Lumina şi temperatura. rădăcinoase sau cereale. Tabelul 1. Portocaliu Bruisma. este mai mare la cele obţinute din cul-tura de câmp comparativ cu cele obţinute în seră. înaintea culturilor de ardei se pot realiza culturi de legume verdeţuri: salată. Denis F1. Export. Siret. Delta F1 111-125 Aroma. Carmen 90-100 100-110 140-160 De Arad. hibridul vegetaţie (zile) 100-110 De Siria. Soiurile şi hibrizii de ardei cultivaţi în România (Monitorul oficial cu soiurile cultivate 2004) Convarietatea Ardei gras (grosum ) Ardei gogoşar (tetragonum) Ardei lung (longum) Ardei boia Ardei iute (microcarpum) Ardei gras pentru culturi în sere şi solarii Perioada de Soiul. acumularea compuşilor chimici în plante. Miniş 27. Rubin. Opal. Wonder F1. Lumina solară integrală favorizează numai sinteza de acid ascorbic nu şi acea a capsicinei. Ceres. bulboase. în general. Cristal. Silvia. 10 . Granat 151-160 Mădălin.u. Picant. Arad 6. Galben superior 126-140 Mihaela. lipidelor şi hidroxiacizi şi o creştere a conţinutului în capsicină şi compuşi de tip ligninic. 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează în sol prin arătura adâncă. Conţinutul în substanţă uscată şi carotenoide a fructelor este superior în cultura prin răsad la care factorii climatici au fost dirijaţi mai favorabil (intensitatea luminii şi tem-peraturi mai mari). În acelaşi an. Titan 130-140 Kapia de Kurtovo. când se plantează ardeiul. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor de ardei. a aminoaci-zilor. Splendid. ceapă verde. Superb. Cultura de ardei se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. Superb. Sonar Influenţa factorilor ecologici asupra calităţii fructelor de ardei. văr-zoase.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE toate formele de zaharuri. Uriaş de California Simultan. decât la cele semănate direct în câmp. de asemenea conţinutul în acid ascorbic şi de s. Zlaten medal 141-150 Lung de Işalniţa. Arădean.

ramificată şi cu o porţiune lignificată la 11 . puţin ramificat. Compoziţia chimică a fructelor: substanţa anorganică: apa 91-93% şi s. În condiţiile din ţara noastră este plantă anuală.04. ardeiul lung şi cel pentru boia.3. unde se seamănă în luna februarie. albă sau verde deschis. vitamina B1. În momentul plantării. Ardeiul gras şi iute se recoltează la maturitatea tehnică. 0.2%). După plantare răsadurile se udă pentru a asigura prinderea acestora. gogoşar şi ardeiul lung. eşalonat.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Cultura de ardei se înfiinţează prin răsad. Producţia este de 15-30 t/ha la ardeiul gras. în funcţie de zonă. pentru culturile timpurii de ardei gras şi în luna martie pentru culturile de vară-toamnă. temperatura solului trebuie să fie de 14-15°C. în zonele mai calde. B2 şi PP 0. la ardeiul gras. unde se lucrează mecanizat la întreţinerea culturii se pot micşora distanţele dintre rânduri la 50-60 cm iar pe rând se plantează la 30-40 cm.25%) Vitamine: cantităţi mai reduse comparativ cu alte specii de legume. La noi în ţară a intrat în cultură în secolul XVIII. Solanaceae Importanţă. Lucrările de întreţinere ale culturilor de ardei constau în comple-tarea golurilor. care nu au ajuns la maturitatea de consum. iar ardeiul gogoşar. PĂTLĂGELE VINETE . fructoză. Acizii organici neazotaţi 0. compuşi organici: glucide (glucoză. Compuşi fenolici: conţinutul total în polifenoli (exprimaţi în tanin 0.p. Înaintea primelor brume se recoltează şi fructele verzi. 7-9%. produs în răsadniţe sau solarii calde. Pe suprafeţe mici. alungită cu pojghiţă de culoare violet închis. lung şi gogoşar. Particularităţi biologice (fig.03.p. Din grupa glicoalcaloizilor. cu grijă pentru a preveni rupe-rea lăstarilor.33-4%). Tulpina este erectă.u. 8-15 t/ha la ardeiul pentru boia şi 5-6 t/ha la ardeiul iute.27% exprimat în acid malic. zaharoză: 2. ovoidală sau sferică. care sunt foarte fragili. aminoacizi (predomină acidul glutamic. Pătlăgelele vinete provin din India.51-0.05 mg/100 g p. Cultura este foarte răspândită în estul Asiei. Enzime: oxidoreductaze în special polifenoloxidaza. solanina alături de solanidina liberă contribuie la gustul amar al fructelor mai ales în partea din jurul seminţelor. Conţinutul în acid ascorbic între 1-5.7 mg/100 g p. la maturitatea fiziologică. 0. 1.27% din care proteina reprezintă 60-80%). protide (azot total 0. 2-3 fertilizări faziale cu 100-150 kg azotat de amoniu la interval de 3-4 săptămâni.1-0. cu pulpa comestibilă de culoare alb verzuie ce conţine multe seminţe. iar în timpul perioadei de vegetaţie se fac 10-12 udări cu norme de 400-500 m3 apă/ha. lipide (în cantităţi foarte mici de cca. aspartic). 3-4 praşile mecanice şi 2-3 manuale.87-1.Solanum melongena L. 0. Fam. Se plantează la distanţa de 70-75 cm între rânduri şi 25-30 cm între plante pe rând. iar la ardeiul iute şi cel pentru boia distanţa de plantare este de 15-20 cm. se dez-voltă mai mult lateral şi mai puţin în profunzime. responsabilă de brunificarea pulpei fructelor ca urmare a prezenţei fenolilor şi taninurilor.1-0. Fructul este o bacă de dimensiuni foarte mari.59). Sistemul radicular este fasciculat. Recoltarea se face manual.. începând cu apariţia primelor frunze. Plantarea răsadurilor are loc în perioada aprilie-mai.1.

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

bază. Scoarţa tul-pinii este subţire, verde sau antocianică, cu ramificaţii monopodiale cu 8-12 etaje. Frunzele sunt mari, 10-20 cm, peţio-late, cu marginea întreagă dispusă altern. Partea superioară a limbului este acoperită de perişori fini iar cea inferioară este glabră. Florile sunt mari de culoare violacee, solitare, pe tipul cinci, poleni-zarea este autogamă. Fructul este o bacă, de dimensiuni mari, de formă ovală, piriformă, de culoarea neagră, violacee sau galben maroniu. Soiuri şi hibrizi. Soiurile din sortimentul de cultură în câmp şi protejată sunt redate în tabelul 1.2. Tabelul 1.2. Soiuri de vinete cultivate în România (2004)
Perioada de Soiuri sau hibrizi vegetaţie (zile) 110-120 Narcisa F1, Drăgaica Culturi în Amurg, Bucureştene, Pana Corbului, Contesa, 121-130 câmp Lucia, Lidia F1 131-140 Viorica Culturi în sere 110-120 Rima F1, Narcisa F1 şi solarii 121-130 Lidia F1, Lucia Destinaţia

Factorii care influenţează calitatea fructelor a) Factorii biologici. Soiul. Soiurile prezintă diferenţe în ce priveşte conţinutul în celuloză şi tanin, natura pigmenţilor antocianici din coaja fructelor. La tipurile de fructe cu coaja albă, verzuie şi violetă se constată că la cele cu fructe cu coaja de culoare albă se întâlneşte o acumulare mai mare de substanţă uscată, celuloză, Al, şi mai mică de N, Fe, Mn, Zn. Corelaţia între însuşirile morfologice şi biochimice ale fructelor, studiate la grupele de soiuri cu fructe lungi, rotunde şi ovale este eviden-ţiată prin conţinutul mai ridicat în proteină, glicoalcaloizi şi fenoli la fruc-tele lungi iar în zaharuri la fructele ovale. b) Factorii ecologici. Lumina influenţează creşterea conţinutului în zaharoză, temperatura ridicată şi uscăciunea atmosferică se manifestă prin inhibarea creşterii fructelor. Ca efect al complexului de factori climatici compoziţia chimică a fructelor de seră este mai bună, printr-un conţinut mai ridicat în s.u., zaharuri, cenuşă, proteină şi acid ascorbic şi mai scăzut în cenuşă comparativ cu culturile de câmp. Compoziţia chimică a fructelor în timpul creşterii şi dezvoltării acestora este diferită. Paralel cu creşterea fructelor, conţinutul acestora în s.u., proteină brută, taninuri şi acizi se reduce pe când acela în zaharuri creşte. Conţinutul fructelor în acid ascorbic scade pe măsură ce fructele se apropie de maturitatea tehnologică. Compoziţia chimică influenţată şi de perioada de recoltare. Astfel, fructele recoltate mai timpuriu conţin la aceeaşi stare de maturare mai puţină substanţă uscată şi zaharuri dar mai mult acid ascorbic decât cele recoltate mai târziu c) Factorii tehnologici. Solul - influenţează compoziţia chimică a fructelor mai ales prin aportul de elemente chimice cu N, P, K. Comparativ cu cultura pe sol, la cultura în sere sau solarii pe baloţi de paie, conţinutul frunzelor în N, P, K, la înflorire este mai ridicat, iar acele de Ca şi Mg mai scăzut. Fructele de vinete reacţionează foarte bine la aplicarea îngrăşămin-telor mai ales la cele organice, de asemenea reacţionează pozitiv la apli-carea îngrăşămintelor foliare cu microelemente. Recoltarea începe în iunie până toamna târziu, obţinându-se 30-40 t/ha.

12

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

1.2. LEGUME CUCURBITACEAE Acestei grupe de legume aparţin şase specii şi anume: Ø Castravetele Cucumis sativus Ø Pepenele galben Cucumis melo L. Ø Dovlecelul Cucurbita pepa L. var. oblonga Ø Dovlecelul patison Cucurbita pepo var. radiata Ø Pepenele verde Citrullus lanatus L. Ø Dovleacul comestibil Cucurbita maxima Caracteristici comune: sunt plante anuale ierboase, cu tulpini târâ-toare; prezintă flori unisexuate, plantele fiind monoice cu polenizare ento-mofilă; sunt pretenţioase sau foarte pretenţioase la căldură şi pretenţioase la lumină; tehnologia de cultură este foarte simplă; realizează producţii relativ mari la unitatea de suprafaţă. 1.2.1. Castraveţi - Cucumis sativus, Fam. Cucurbitaceae Importanţă. Este una din cele mai vechi legume, cultivat în India cu 3000 de ani în urmă, fiind menţionat şi în surse de informaţii romane şi ale Egiptului antic. Fructul este o melonidă (bacă falsă), de formă alungită, de culoare verde cu intensităţi şi nuanţe diferite la starea de maturitate la care se consumă şi galben la maturitatea fiziologică. În secţiune apare coaja colo-rată pulpa alb verzuie şi placenta cu seminţe plasate în loji. Cultura este extinsă pe toată perioada anului, în câmp, de primăvara până toamna, iar în sere si solarii în celelalte anotimpuri. Pentru fiecare tip de cultură există soiuri şi hibrizi proprii, iar în seră s-au creat soiuri partenocarpice (fără sămânţă). Fructele se consumă în cantităţi mari atât în stare proaspătă ca salată cât şi conservate (murături). Fructele de castraveţi la maturitate tehnologică sunt apreciate pentru însuşirile şi conţinutul diversificat de principii active cât şi cu efect terapeutic. Valoarea alimentară este redusă cu un aport caloric de 19 cal/100 g p.p. datorită conţinutului scăzut de substanţă uscată şi care variază între anumite limite în funcţie de mărimea fructului la recoltare. Conţinutul fructului în substanţe proteice este de 0,7-1,1%, săruri minerale 0,440,57% (predomină K cu rol alcalinizant în regimul nutriţio-nal), conţinutul în vitamine este ridicat, mai ales în acid ascorbic (14,5 mg/100 g p.p.), urmat de vitamina PP, complexul de vitamine B1, B2, B6 (0,02-0,03-0,04 mg/100 g p.p.); conţinutul în zaharuri (1,2-2,64%), glu-coza, fructoza şi zaharoza se găsesc în cele mai mari cantităţi, conţinutul în zaharuri este mai ridicat la fructele cu diametrul mare faţă de cele subţiri, de asemenea în ţesutul lacunar conţinutul este mai ridicat decât în pereţii laterali. Lipidele în cantitate de 0,1%, predomină acizii graşi linoleic şi lino-lenic. Uleiul eteric este cel care imprimă aroma specifică fructelor. Sucul de castraveţi are acţiune diuretică, ajută la creşterea părului şi tonificarea unghiilor, iar din seminţe se prepară diferite produse folosite în tratarea bolilor de piele. Se mai folosesc în cosmetică pentru pregătirea preparatelor emoliente de întreţinerea tenului. Particularităţi biologice Castravetele este o plantă anuală, erbacee. Sistemul radicular este ramificat, slab dezvoltat.

13

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

Tulpina este erbacee, ramificată acoperită cu perişori aspri şi este prevăzută cu cârcei, poate ajunge la o lungime de 2,5-3 m iar în contact cu solul, în condiţii de umiditate ridicată emite rădăcini adventive. Pe tulpină, la subsuoara frunzelor formează lăstari. Frunzele sunt mari, pentagonale, dinţate pe margini, acoperite cu peri-şori asprii. Florile sunt unisexuat monoice, dispuse 3-5 la subsuoara frunzelor, sunt mari, de culoare galbenă şi au formă de pâlnie. Florile femele se recunosc uşor după ovarul inferior dezvoltat. Există în prezent în cultură hibrizi ginoici care for-mează numai flori femele, inclusiv pe tulpina principală (hibridul Leon). Polenizarea florilor este entomo-filă. La hibrizii ginoici florile se for-mează prin partenocarpie. Fructul este de tip melonidă, de forme şi mă-rimi diferite în funcţie de soi, cu su-prafaţa netedă sau prevăzută cu ridi-cături semisferice, broboane sau cu ţepi. Seminţele sunt alungit-ovoidale turtite, ascuţite la extremităţi, de cu-loare albă, sau albgălbuie, de mări-me mijlocie. Specia are două forme cultivate, una cu fructe mici, numită şi cor-nişon, folosită în principal pentru conserve şi o formă cu fructe lungi sau semilungi, care se consumă în stare proaspătă. Soiuri şi hibrizi
a) După modul de repartizare a sexelor există trei tipuri de soiuri:

· monoice: pe axul principal apar la început florile mascule care alter-nează cu puţine flori femele. Pe ramificaţii apar flori femele în proporţie de 40-50%; · ginoice: planta are numai flori femele, fructele se dezvoltă prin partenocarpie; · andromonoice: pe aceeaşi plantă există flori mascule şi hermafrodite. b) După locul de cultură şi mărimea fructelor: Ø soiuri pentru câmp şi solarii cu fruct lung: Topaz, Magic, Astra F1, Select; Ø soiuri pentru câmp şi solarii cu fruct de tip cornişon: - timpurii: Regal F1, Renato F1, Adonis, Alaska F1, Mathilde F1, Mirinda, Cornişa, Mondial, Obelisk, Parker F1, Premier F1. - semitimpurii: Asterisc F1, Cornişon F1, Levina F1 , Cornibac F1 Record, Rita F1, Octopus F1, Partha F1 - semitârzii: Alibi F1, Meresta F1, Rozal F1; Ø hibrizi pentru seră cu fruct lung: - timpurii: Famosa, Floriade, Farbio, Tyria, Preferex, Pyralis, Sombrero, Nevada, Pietroso; - semitimpurii: Elka, Fitnes, Kamaron, Dalibor, Favorit; - semitârzii: Mustang, Jazer; Ø hibrizi pentru seră tip cornişon: - semitimpurii: Campion - timpurii: Meteor, Panadena, Pasanonte, Ophix, Selena; Factorii care influenţează calitatea fructelor a) Factorii biologici. Soiul. Un factor important în ameliorarea soiu-rilor de castraveţi îl constituie posibilitatea de control al sexului florilor. Pentru mărirea numărului de fructe este necesar să se mărească procentul florilor femele pe plantă, castravetele fiind o plantă unisexuat monoică. Flo-rile femeieşti se recunosc uşor după ovarul inferior care îmbracă forma vii-torului fruct. Florile bărbăteşti sunt lung pedunculată, cu corola mai mare apar întotdeauna înaintea celor femeieşti şi în număr mai mare pe tulpina principală. Fructele partenocarpice cultivate în seră au un conţinut mai scă-zut în s.u., zaharuri şi acid ascorbic.

14

4%.A. B2. preferă soluri uşoare revene. 2. Insuficienţa apei în sol şi aer influenţează negativ creşterea plantelor determinând apariţia unui număr mai mare de flori mascule şi deformarea fructelor. Fam.5 mg). Lumina cu o intensitate de 12-15000 de lucşi influenţează favorabil procesele fiziologice. Temperatura minimă de germinaţie este de 12-14°C (14-16 zile) iar cea optimă de 20-25°C (6 zile). Polenizarea este entomo-filă. K (90 mg). planta creşte sub for-mă de tufă. Florile. 1. Faţă de lumină dovlecelul are cerinţe ridicate. afânate. bogate în humus.u. vitamine: acid ascorbic (9. permeabile. 15 .4 mg%). Opal. Plantele nu rezistă la îngheţ. Producţia obţinută este de 200-300 t/ha pentru culturile din sere şi 30-40 t/ha pentru cele din câmp.. Frunze mari. duce la întârzieri mari de creştere şi obţinerea de fructe puţine şi netipice. Căldura este unul dintre factorii de primă impor-tanţă pentru obţinerea de producţii mari şi de calitate. Tulpina este scurtă la majoritatea soiurilor actuale. Creşterea plantelor în condiţii de temperatură scăzută (5ºC). Dovlecelul are un conţinut mare de apă 93-98.2. Din cauza sistemului radicular mai bine dezvoltat. Compoziţia chimică. iar în perioada de fructificare 70-75%. Până la fructificare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE b) Factorii ecologici.47-4.U. dar având nevoie de intensitate ridicată. Solul. B1. s. Fructul (fig. odată cu clorofila şi acidul ascorbic. Dovlecelul are cerinţe moderate faţă de căldură. tulburând activitatea enzimatică. Privitor la evoluţia compuşilor cu azot ai fructelor.77%. c) Factorii tehnologici. Umiditatea. Particularităţi biologice. Cucurbitaceae Importanţă. cu perişori aspri rigizi. Se consumă în stare imatură numai după fierbere sau sub formă de murătură. Trecerea plantelor la temperaturi de 25ºC readuce procesele le normal. Administrate în cantităţi mari. reacţionează bine la îngrăşarea organică (gunoi de grajd). P (0. plantele rezistă mai bine la secetă. Fe (57 mg). castraveţii fiind plante de zi scurtă (12 ore lumină).Cucurbita pepo L. microelemente Ca (15-39 mg). pentalobate cu peţiol lung şi gol în interior. unisexuat monoice. unele elemente devin toxice. În timpul creşterii şi dezvoltării fructelor totalul acizilor prezintă o creştere mai mare (de 5-6 ori). oblonga. flori unisexuat monoice de culoare galbenă. alogamă.6-39. conţinutul în azot total sporeşte gradat până la maturitatea şi îmbă-trânirea. Atât în sol cât şi în atmosferă trebuie menţinută la un nivel de 75-85% în sol şi 85-95% în aer. Seminţele au culoare alb-gălbuie. PP sub 1 mg%. Fără vrej. Umiditatea. Soiuri cultivate: Dana. Este o plantă anuală cu creştere rapidă. galbene. mărime mijlocie şi formă oval-turtită. Rădăcina este pivotantă. cu reacţie neutră sau slab acidă cu textură luto-nisipoasă. Arlika. Temperatura optimă de vegetaţie este de 25-28°C. Dovlecelul comun . Provine dintr-o specie aflată în New Mexico şi în vestul S. Elementele nutritive sunt necesare să fie din abundenţă în sol deşi ele extrag cantităţi mici.61) este o melonidă cu formă alungită pigmentată în diverse nuanţe de verde deschis cu sau fără desene. cu minime de 15-16°C şi maxime de 30-35°C. plantele necesită o umiditate în sol de 65-70% din capacitatea de câmp. Factorii ecologici care influenţează calitatea fructelor. var. mari.2. granulată. bine ramificată.

Ca. care se încorporează prin ară-tura adâncă la 28-30 cm.62) este de tip melonidă. parfumul dar şi pentru valoarea sa nutritivă Se consumă în stare proaspătă. Fructele bogate în zahăr 4. 1. gustul. Este o plantă anuală. marmelade şi sucuri. Primăvara. alb- 16 . caroten (ß-carotenul).Cucumis melo. Florile femele apar pe lăstarii secundari. în funcţie de destinaţia producţiei. după germinarea seminţelor pătrunzând până la 1 m adâncime în sol. simple. rămân deschise o zi după care se ofilesc. afânate. Consumul specific este de 4. cu cinci petale concrescute. se pregăteşte patul germinativ cu grapa cu discuri. la pepenii cu miezul portocaliu. ocazie cu care se poate erbicida cu Balan 6-8 litri/ha. mărime şi culoare diferită în funcţie de soi. în asolament. Fe. dulceţuri. viguroasă. vitamina C 50-60 mg/100g.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Solurile. solitare. Florile mascule apar mai devreme. Pepenele galben . 350-400 kg/ha superfosfat şi 200-225 kg/ha sare potasică. Pe suprafaţa sa sunt perişori fini si este prevăzută cu cârcei. favorabile culturii dovlecelului sunt cele mijlocii sau uşoare. erbacee.5. se face o arătură de vară şi se fertilizează cu 250-300 kg/ha Complex III. ramificată. Florile sunt mari. Fam. creşte progresiv până în a 42-a zi conţinutul în amidon şi celu-loză. varză timpurie. Producţia este de 6-10 t/ha şi 20-30 t/ha. uleiuri eterice (în cantităţi mai mari acetatul de etil.5-14%. Compoziţie chimică. Este foarte vechi în cultură apreciat pentru aroma. B6. Frunzele sunt lung peţiolate. ajungând până la 4-5 m lungime. începând din luna aprilie. Nutriţia minerală. galbene. Cultura dovlecelului în câmp poate urma. se deschid după 10 zile şi rămân deschise 1-2 zile.5 kg P2O5 şi 3. Tulpina este târâtoare. B2.5 g/100 g. penta-lobate. Cu 10 zile înainte de maturare are loc o acumulare importantă de carotenoide colorate. de formă. solano-fructoase şi bulboase. când fructele au ajuns la matu-ritatea tehnică.0 kg N. Pentru obţinerea de producţii timpurii. Fructele se recoltează când au 6-10 cm şi floarea nu s-a scuturat sau când fructele au 1520 cm lungime şi 6-12 cm în diametru. Înfiinţarea culturii se face de obicei prin semănat direct. unisexuat monoice sau hermafrodite.5 kg K2O la o tonă produs comercial. dovlecelul se cultivă şi în solarii.5-7. P. Acumularea substanţelor chimice în fructe are loc începând cu legarea lor. Sistemul radicular se dezvoltă repede. Pentru culturile succesive. Factorii tehnologici care influenţează calitatea fructelor Dovlecelul se cultivă în câmp atât ca o cultură principală cât şi suc-cesiv după alte legume timpurii. fructe gla-sate. 1. Mie-zul are culoarea galbenă verzuie. eşalonat. proteine 0. Particularităţi biologice.3. Recoltarea se face manual. după grăparea arăturii.2. cu 6-8 zile înainte de semănat. Pot fi cu suprafaţa netedă sau costată. dar responsabil de aroma specifică este nonadienolul). după legu-minoase anuale sau perene precum şi după rădăcinoase. cu reacţie neutră şi pH = 6. în funcţie de mărimea fructelor la recoltare. bogate în humus. Se polenizează entomofil. Fructul (fig. mazăre. se aplică 150-200 kg/ha azotat de amoniu. se deschid după 2-3 zile după apariţie. K. la subsuoara frunzelor câte 3-5 la un loc. la maturitatea fiziologică dar şi în salate de fructe în cofetărie. aceasta fiind predominantă în ţesuturile de rezervă din fructele coapte. Cultura se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. Culturile succesive pot urma după legume verdeţuri sau după cartofi timpurii. vitamina B1. urmând apoi pregătirea patu-lui germinativ. Cucurbitaceae Importanţa. pentru culturile timpurii şi în iunie-iulie pentru culturile succesive. după care conţinutul în zaharuri reducătoare descreşte în favoarea zaharozei.

temperatura optimă a solului 20-25oC. 1. cerinţe ridicate faţă de lumină. Creso F1. Fam.Citrullus lanatus Mansf. coaja fiind mai deschisă la culoare. Ca 7 mg. Fructul este o melonidă mare cu coaja groasă. la maturitatea fiziologică. Cucurbitaceae Importanţa. Compoziţia chimică a fructelor diferă în func-ţie de soi sub aspectul tuturor compuşilor chimici. dulce. Pepenii verzi prezintă o cultură importantă economic şi foarte apreciată de consumatori datorită gustului echilibrat. Influenţa tratamentului cu regulatori de creştere.timpurii: Ica. Are cerinţe mari faţă de căldură.5g proteină. Ogen. Miezul este zemos. Conţinutul fructelor în substanţă uscată ß-caroten. B2.2mg. dar mai ales privind conţinutul în substanţe volatile şi caroteni datorită specificului de soi. Sistematică şi soiuri. B5. Compoziţia chimică. netedă şi lucioasă. Turkestan. Având o mare capacitate de păstrare (30 de zile) şi prezentând o bună rezistenţă la transport pot fi transportaţi la distanţe mari mai nordice unde lipsa de fructe îi face foarte căutaţi. 17 . Pepenele galben face parte din familia Cucur-bitaceae. Există în cultură hibrizi triploizi fără seminţe. Recoltarea fructelor începe din luna iulie şi durează până în sep-tembrie. Fructele se recoltează eşalonat. H. P 12 mg. c) Factorii tehnologici. zaharuri în fructe.5 mg. Seminţele se găsesc într-un ţesut placentar dis-puse în mijlocul fructului.2%. acizi organici 0. Soiuri cultivate: . Fondant. B1. .MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE gălbuie. are rezistenţă destul de mare la secetă datorită sistemului radicular bine dezvoltat. Deşi conţin 89-94% apă. B6. Titus. fin şi plăcut având o pondere însemnată între fructele consumate în stare proas-pătă. A. cele mai multe soiuri şi hibrizi conţin seminţe aşezate pe mai multe linii de la vârful fructului la peduncul. C. sau portocalie. sau portocaliu. germinează la 14-15oC. Delicios. Producţia este de 20-25 t/ha.2.4. nu favorizează nici viteza şi nici nivelul de acumulare al substanţelor hidrosolubile în fructe. colorat în roşu. Pepenele verde . cu extremităţile rotunjite. Fructele produse în seră au un conţinut mai ridicat în toate componentele chimice. O importanţă deosebită revine regimului de nutriţie şi fertilizării. PP. cu excepţia carotenoidelor şi un conţinut mai scăzut în apă. şi zaharoză este strâns corelat negativ cu umiditatea solului. folosiţi în scopul grăbirii maturării şi îmbunătăţirii calităţii fructelor. roz. Fructele au un conţinut ridicat în zaharuri (până la 11%). Factorii care influenţează compoziţia chimică a fructelor a) Factorii genetici. specia melo. favorizează acumularea de substanţă uscată. colorată în verde cu diferite nuanţe şi desene. Roger. Factorii climatici caracteristici modului de cultură sunt responsabilii principali ai diferenţelor înregistrate în compozi-ţia chimică a fructelor. galben. .semitârzii: Comoara Ungariei.2g lipide. este suculent dulce şi aromat. K 2. genul cucumis. iar de P în frunze şi fructe. crapă uşor în zona pedunculului şi devine moale în zona pistilară. fructele conţin 0. Fertilizarea cu N200P200K100 kg/ha. vit. Templar F1. Fe 0. vit. b) Factorii ecologici.semitimpurii: Cantalup. când au culoarea caracteristică soiului. 0.

Pe tulpina principală sunt florile mascule. iar prin adăugare de potasiu conţinutul în zaharoză. b) Factorii ecologici. Distanţa de semănat este de 140-150 cm între rânduri. este acoperită de perişori. mari. uşoare. Urmărindu-se 30 de soiuri de diferite provenienţe s-a constatat că fructele soiurilor timpurii conţin mai puţină substanţă uscată şi mai multă zaharoză decât soiurile mai tardive (ENĂCHESCU. În ce priveşte evoluţia substanţelor chimice în fructe. Pepenele verde face parte din familia Cucurbitaceae genul citrulus. iar în zaharuri după a 32-a zi. dulce. De Miniş. nu se modifică conţinutul în substanţe pectice. Semin-ţele mijlocii ca mărime. faţă de apă cerinţe mari. Tulpina este erbacee. în carotenoide şi acid ascorbic care să depăşească soiurile existente în cultură.5 m. La subsuoara frunzelor se formează florile şi câte un cârcel ramificat. vărzoasele şi rădăcinoasele. 1984). Este o plantă pretenţioasă faţă de căldură. mazărea. specia lanatus. · semitimpurii: Crimson. acoperite de perişori albcenuşii. trifoiul. 400-500 kg/ha superfosfat şi 200-250 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează prin arătura adâncă. oval turtite. Factorii genetici şi climatici care influenţează calitatea fructelor a) Factorii genetici. se măreşte con-ţinutul în zaharuri reducătoare. · semitârzii: De Dăbuleni. Cultura se înfiinţează prin semănat direct la sfârşitul lunii aprilie începutul lunii mai. · târzii: Charleston Gray. Lovrin 532. preferă soluri nisipoase. Fructul este de tip melonidă. cu polenizare entomofilă. cu expoziţie sudică. maro sau pestriţe. cu lobi inegali şi rotunjiţi. are loc după a 40-a zi de la legare. Frunzele.63). Miezul fructului este zemos. se constată că adăugând azot în soluţia nutritivă. Timpuriu de Canada. Favorit.u. Sweet. Factorii tehnologici care influenţează calitatea fructelor Cultura se amplasează pe terenuri plane. rădăcina principală ajunge până la 1. iar cele femele apar pe lăstarii secundari. în timpul maturării conţinutul în substanţă uscată. bine ramifi-cată. Sistematică soiuri. Soiuri cultivate: · timpurii: Sugar baby. Florile sunt unisexuat monoice. temperatura optimă este de 20-30oC. Sistemul radicular bine dezvoltat. sferice sau alungite. luto-nisipoase În ceea ce priveşte efectul îngrăşămintelor chimice asupra calităţii fructelor. Paradise F1. Bune premergătoare sunt lucerna. sunt mici. iar acumularea maximă de s. Primăvara se administrează 150-200 kg/ha azotat de amo-niu. Dochiţa. germinează la 14o 15 C. negre. folosind 3-4 kg sămânţă/ha.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Particularităţi biologice (fig. de culoare verde închis sau deschis unele cu desene specifice soiului. 18 . iar adâncimea de semănat este de 3-4 cm. cerinţe mari faţă de lumină. târâtoare. 40 cm între plante pe rând. adă-postite de vânturi deoarece plantele reacţionează nefavorabil la întoarcerea frunzelor şi vrejilor. pe terenurile nisipoase sau când nu urmează după leguminoase. sunt adânc sectate. se erbicidează cu Balan 6-8 litri/ha şi se pregăteşte patul germinativ. cu coaja groasă. solubilă şi carotenoide se măreşte. Cultura se fertilizează din toamnă cu 20-30 t/ha gunoi de grajd. roşu cu nuanţe diferite. de culoare galbenă. fasolea. În procesul de ameliorare s-a urmărit obţinerea de hibrizi cu conţinut ridicat în substanţă uscată.

Bihor şi Braşov. Cilindrul cen-tral. lemnul primar. . În această grupă intră plantele regiunilor umede şi răcoroase fapt ce permite cultivarea lor până la altitudinea de 1000-1500 m. se usucă începâ-nd de la vârf.3. În interior se găseşte cilindrul central for-mat din lemn secundar. Moldova. LEGUME RĂDĂCINOASE Din această grupă fac parte un număr mare de specii care aparţin la familii botanice diferite: Ø Apiaceae (Umbelifere): morcovul. mai puţin dezvoltat având în centru două fascicole lemnoase. iarna din depozitele de păstrare. Cluj. sărac în substanţe de rezervă şi mai ales carotenoide. Ø Chenopodiaceae: sfecla roşie. sub formă deshidratată. În secţiune transversală rădăcina are la exterior peridermul subţire. precum si ca aliment dietetic. Momentul optim de recoltare se poate stabili ţinând cont de următoarele criterii: . Morcovul . Ponderea cea mai mare în producerea rădăcinoaselor comestibile o au jude-ţele Timiş. Transilvania. Umbeliferae Importanţa. de la care pornesc raze medulare.. de conserve de sucuri. alungită.3. Partea comestibilă a plantei. crudă. Giurgiu. dimineaţa devreme se formează mai puţină rouă. Rădăcinile tuberizate de morcov se utilizează în hrana oamenilor atât în stare proaspătă. prezenţa substanţelor pectice.partea fructului care stă pe sol şi unde nu este clorofilă. Arad. .e. În anumite condiţii de sol şi cul-tură rădăcina se poate ramifica. Culoarea rădăcinii este portocalie de dife-rite intensităţi. Legumele rădăcinoase sunt plante bienale. se îngăl-beneşte. păstârnacul. la soiurile valoroase şi în condiţii agropedoclimatice favorabile. Cele mai favora-bile zone pentru plantele rădăcinoase sunt luncile şi văile din Câmpia de Vest. accesibilă tot timpul anului. Câmpia şi zona subcarpatică din sudul ţării. eşalonat. Legumele din această grupă au o caracteristică comună şi anume: în cursul procesului de îngroşare secundara a rădăcinii şi a axului hipocotil acesta se tuberizează prin depozitarea în ţesutul parenchimatic lemnos şi liberian a unor cantităţi însemnate de substanţă de rezervă în special glu-cide. 1. pătrunjelul.scoarţa zgâriată cu unghia este albicioasă şi nu verde ca la fructele necoapte. Producţia este de 25-30 t/ha. 1. în perioada iulieseptembrie. .cârcelul de pe vreji corespunzător fructului copt. vara din culturi. parţial suberificat şi un parenchim bine dezvoltat care reprezintă liberul secundar. este mult mai puţin dezvoltat. preparată.1. cilindrică sau rotundă (carote). rădăcina. În stare conservată 19 . Ø Asteraceae: scorţonera şi barba caprei. fac morcovul de neînlocuit în afec-ţiunile gastrointestinale.n. cu puţine vase şi fibre. Ţesutul celu-lozic fin.pe fructele mature. are în general formă tronconică.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Recoltarea fructelor are loc la maturitatea fiziologică. cu excepţia ridichilor de lună şi a unor soiuri de ridichi de vară care sunt anuale.Daucus carota L. ţelina. în general. Sub aspect nutriţional morcovul are o deosebită importanţă ca sursă principală de provitamina A. Cultura morcovului este foarte veche cu mult înainte de 3000-4000 î. acesta din urmă intrând în hrana copiilor încă din primele luni de viaţă. dar şi de alte substanţe energetice sau bioactive cu rol important în alimentaţie. Ø Brasicaceae (Crucifere): ridichile. Fam.

glucide 6-9%. B1. · cu rădăcini scurte: Carote de Paris.p. Fructul este o dicariopsă de formă elipsoi-dală sau ovoidală. · cu rădăcini semiscurte: Chantenay. specia culti-vată Daucus carota. Forma rădăcinii tuberizate este în funcţie de soi. cu patru creste pe partea dorsală şi laterală. iar cea optimă de germinaţie este de 20-25oC când răsărirea du-rează numai 10-12 zile. albe de tipul cinci. substanţe volatile. B2. Fe. preferă solurile mijlocii sau uşoare bine aprovizionate cu humus. mărirea conţinutului în substanţă uscată a rădăcinilor are loc în toată perioada de vegetaţie dar în special în ultimele două săptămâni. înaltă de 150 cm.7-1. ramifi-cată. genul daucus. cu lobi penatifidaţi. iar din substanţe minerale: K. după răsărire începe fenomenul de îngroşare secundară şi durează 90-120 zile. pireuri dietetice şi deshidratat. lung peţiolate. Morcovul face parte din familia Umbelifere. datorită uleiului eteric plăcut aromat pe care îl conţin. Conţinutul în proteină este însă mai ridicat în cultura de toamna. Soiurile din cultură sunt grupate astfel: cu rădăcina lungă cu destinaţia pentru industrializare şi păstrare în silozuri: Bauer Kiler Rote Herz. În vârful ramificaţiilor se formează inflorescenţele tip umbelă compusă. de asemenea intensi-tatea culorii cilindrului central sunt indicatori ai calităţii. Sistematică şi soiuri. Uriaş de Berlicum · cu rădăcina semilungă. Specificul factorilor climatici din diferite regiuni ale globului se reflectă de asemenea în compoziţia chimică a rădăcinilor. Morcovul are conţinut ridicat de caroten (provitamina A) între 5-24 mg/100 g p. Compoziţia chimică. uleiuri eterice (ß-carofilenul şi linalolul). protide: 0. pătrunde în sol până la 50-60 cm.5%.64). cilindrice pentru consumul în stare proaspătă: Danvers 126. Astfel. uşor pubescente. Influenţa factorilor ecologici asupra calităţii rădăcinilor Faţă de temperatură morcovul are cerinţe moderate. Sistemul radicular bine dezvoltat. La prepararea murăturilor se utilizează şi umbelele cu seminţe uscate după maturare. săruri minerale. acumu-larea în rădăcini a carotenoidelor este favorizată la culturile de primăvară comparativ cu cele târzii de toamnă. Rozeta de frunze formată din 8-14 frunze. lipide precum şi o mare varietate de substanţe bioactive: vitamine. temperatura minimă de germinaţie este de 4-5oC când germinaţia se realizează după 30-50 zile.. florile şi seminţele. prevăzută cu perişori. Cerinţele faţă de apă sunt mari în faza de germinare şi cea de for-mare a rădăcinilor tuberizate. formată din flori mici. Rădăcinile de morcov conţin: apă: 86-88%. respectiv cu cât este mai redus şi mai intens colorat cu atât cu atât calitatea este mai bună. E. În anul doi de vegetaţie mugurele central emite tulpina floriferă. Datorită temperaturilor mai ridicate în perioada vegetaţiei. 20 · . Are cerinţe moderate faţă de lumină. vit. Morcovul este o plantă bienală care în primul an de cultură formează rădăcini tuberizate şi rozeta de frunze şi în anul al II-lea tulpina floriferă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE morcovul se găseşte sub formă de murătură. striată. Particularităţi biologice (fig. Nantes. în regiunile polare. C. Aceeaşi comportare o are şi în cazul provitaminei A. Conţinutul în ulei eteric al rădăcinilor variază în funcţie de con-diţiile climatice ale anului de cultură.

După dislocare. Dacă cultura a fost îmburuienată. prelungite. Producţia este de 15-20 t/ha la cultura de vară şi 25-35 t/ha la cea de toamnă. morcovul urmează după plante care eliberează terenul toamna devreme. Pentru consumul de vară. În unele ţări. Alternarea perioadelor de secetă cu cele de umiditate determină crăparea rădăcinilor deoarece ţesuturile interne se umplu cu apă şi împreună cu ţesuturile nou formate prin reluarea activităţii cambiale exercită o pre-siune puternică asupra scoarţei care crapă. imediat ce solul s-a zvântat. cu 2-3 săptămâni înainte de recoltare se coseşte urmând ca până la recoltare plantele să mai formeze câteva frunze care permit identificarea rândurilor. spanac. Cultura morcovului se amplasează pe terenuri nivelate. Conţinutul în acid ascorbic este favo-rizat la culturile de primăvară din răsadniţe. ceea ce reprezintă un pericol real în alimentaţie mai ales pentru copii. Primăvara devreme. 1. urmează pregătirea patului germinativ. Seceta asociată cu temperaturi ridicate. care au fost fertilizate cu îngrăşăminte organice şi care lasă terenul curat de buruieni. Culturile târzii de morcov. Toamna. pentru uşurarea dislocării.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Temperaturile ridicate din perioada de vară determină un conţinut mai ridicat în zaharuri al rădăcinilor. irigabile. cu seminţe dispersate iar între aceste benzi 45 cm. cu combinatorul.3. la o agrotehnică necorespunzătoare. cu dislocatorul DLR-4. Conţinutul în caroten la diferite soiuri de morcov este determinat genetic. Adâncimea de semănat este de 2. Recoltarea. cultura se fertilizează cu 300-500 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică care se încorporează în sol prin arătura adâncă. pot urma după salată. ceapă verde. Cultura de toamnă se recol-tează după căderea primelor brume. Bune premergătoare sunt solano-fructoasele.5-3 cm pe solurile mijlocii şi 2-2. Pătrunjelul .5 cm pe solurile semigrele. aplicarea îngrăşămin-telor poate intensifica acumularea de macroelemente în rădăcini şi în frunze. În ce priveşte regimul de nutriţie şi fertilizare. se curăţă şi se rup frunzele. semimecani-zat. începând din luna iunie când rădăcinile au grosimea de 1.5-4 kg.2. opreşte vegetaţia. La recoltarea mai timpurie a rădăcinilor se realizează un conţi-nut mai ridicat în acid ascorbic. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii rădăcinilor În asolament. Densitatea de semănat este de 140-160 plante/m2 la culturile de vară şi 70-140 plante/m2 la cele de toamnă.5-2 cm şi se valorifică în legături de câte 5-10 bucăţi. în septembrie-octombrie. iar la recoltarea mai târzie a fost mai mare acumularea de zaharuri şi carotenoide. bostănoasele. dar influenţat favorabil de o fertilizare uniformă şi mai abundentă cu K. Modul în care se dezvoltă vegetativ plantele este hotă-râtor pentru posibilitatea de acumulare a unor cantităţi ridicate de zaharuri în rădăcini. B şi Zn şi influenţat nefavorabil de irigare. Pentru combaterea buruienilor se poate erbicida la pregătirea patului germinativ cu Treflan 4-5 litri/ha sau Dual 3-4 litri/ha. morcovii se smulg din pământ. Conţinutul în nitraţi poate să crească la valori de 5-8 ori mai mari decât normal. se seamănă în benzi cu lăţimea de 7-10 cm. Mg. Semănatul se face în patru rânduri pe un strat după formula 60+30+30+30 cm sau 66+15+44+15 cm. recoltarea se realizează prin smulgere sau dislocare.Petroselinum crispum Miller 21 . determină lignificarea şi sporirea conţinutului în uleiuri eterice în rădăcini imprimându-le un gust neplăcut. Se fertilizează cu 150-200 kg/ha azotat de amoniu. Cantitatea de sămânţă la ha este de 3.

după căderea primelor brume. sunt ramificate. la fabricarea conser-velor şi a supelor concentrate. glabre. în luna martie. alb-verzui. P. luto-nisipoase sau lutoase.5%. Compoziţie chimică. de culoare albă. Adânci-mea de semănat este de 2-3 cm. Rozeta de frunze formată din frunze trifidate. sucu-lentă. pătrunjelul ocu-pă de obicei. se rup frunzele care se pot valorifica separat. entomofilă. de culoare verde închis. recoltarea se poate face în primă-vara anului următor deoarece rădăcinile rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii. Este plantă bienală. Pentru păstrare peste iarnă se recoltează toamna. K. lipide: 0. Semănatul se face primăvara devreme. iar rădăcinile sunt destinate păstrării peste iarnă.u. B2 şi C. Producţia de rădăcini este de 15-20 t/ha. păstârnac etc. rapaceum. Florile mici. Tulpinile florifere care se formează numai în anul II de cultură. PP şi C. După dislocare. Apiaceae (Umbeliferae) Importanţă.3%. plantele suportă şi o uşoară umbrire. vitamine: B1.Apium graveolens L. În acest caz se valorifică la legătură. Ţelina de rădăcină . Recoltarea se poate face în timpul verii. Soiuri cultivate: Zaharat. vitamine: caroten. Particularităţi biologice (fig. B6. Fructul este o dicariopsă. Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii rădăcinii Temperatura minimă de germinaţie este de 3-4oC. săruri minerale: Ca.5%. În cazul în care nu sunt asigurate condi-ţii pentru valorificare sau pentru păstrare.66). K. Polenizarea este alo-gamă. iar cea optimă 20-25oC. consum specific moderat de elemente nutritive Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii rădăcinii Locul în asolament.8-1 m.3. Preferă soluri mijlocii. cu diametru în partea superioară de 35 cm. Are cerinţe moderate faţă de apă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Fam. murăturilor.5-1 cm diametru. B2.. De altfel. fertilizarea şi pregătirea terenului sunt asemă-nătoare cu cele prezentate la cultura morcovului. semimecanizat cu DLR-4. B1. salatelor. Rădăcinile conţin 14-15% s. sola legumelor rădăcinoase alături de morcov. grupate în inflores-cenţă tip umbelă compusă. Fe. Mg. Se foloseşte în alimentaţie la prepararea mâncărurilor. 1. pentru consumul curent. Este o specie bienală. Se cultivă pentru rădăcinile tuberizate şi frunzele care se folosesc la prepararea şi aromatizarea mâncărurilor. Mg. fără perişori brun-verzuie. var. săruri minerale: Ca. până cel târ-ziu în aprilie.u. lung peţiolate. preferă umiditate constantă în perioada de îngroşare a rădăcinii. Apiaceae (Umbeliferae) Importanţă. Fe. foarte mică. Fam. Pentru semănat se folosesc 4-5 kg sămânţă la hectar.. 22 . Pe suprafeţe mici se poate semăna încă din toamnă. în octombrie. Rădăcina este pivotantă. conservelor datorită aromei specifice pe care o are. Rădăcinile conţin: 9-12% s. înalte de 0. protide: 1. Particularităţi biologice . Se poate consuma proaspăt sau congelat. Compoziţia chimică.3. din care: glucide: 6-9%. protide: 1. Faţă de lumină nu are pretenţii mari. începând din momentul în care rădăcinile au 0. glucide: 5-8%.

5%. care în primul an formează în sol o rădăcină pivotantă. 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică. În anul al doilea se dezvoltă tulpina floriferă. vitami-nele C (17-30 mg). cilindrul central este mai mic. În asolament. ridichi de lună sau după mazăre. PP şi săruri minerale: calciu. Are pulpa gălbuie. cea termi-nală fiind trilobată. ramificate. Primăvara se fertilizează cu 150-200 kg/ha azotat de amoniu şi se erbicidează cu Treflan 3-4 litri/ha sau Dual 3-4 litri/ha. ţelina ocupă sola ferti-lizată cu gunoi de grajd. înainte de venirea înghe-ţului. glo-buloasă sau tronconică cu numeroase rădăcini secundare. care ajung până la 150-200 cm. Cultura de ţelină poate să urmeze. după spanac.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Sistemul radicular este ramificat. de asemenea. Florile sunt mici.4. suculentă şi aromă caracteristică. B1. Apiaceae (Umbeliferae) Importanţă. care se încorpo-rează în sol prin arătură adâncă. Recoltarea. Polenizarea este alogamă. Porţiunea îngroşată poate avea formă conic-alungită sau sferică. hipocotil şi partea superioară a rădăcinii. Faţă de apă are cerinţe ridicate. prin tăiere lăsând aproximativ 1 cm din peţiol. Soiuri cultivate: Alabaster. gal-bene. grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă. bogate în humus. Particularităţi biologice Păstârnacul este o plantă bienală. Victoria. În ce priveşte nutriţia minerală. necesită udări în perioadele de secetă. cărnoase. solano-fructoasele. fosfor. pentru consumul curent când după dislocare. Factorii ecologici şi tehnologici care influen-ţează calitatea ţelinei. striate. 1. grupate în inflorescenţă tip umbelă. salată. Cultura se fertilizează din toamnă cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. Preferă soluri mijlocii sau compacte cu o bună capacitate de reţinere a apei. Are cerinţe o o moderate faţă de căldură. pubescente. tempera-tura optimă este de 20-25 C. Are cerinţe moderate faţă de lumină. împreună cu alte legume.3. Păstârnacul se cultivă pentru rădăcini. protide 1-1. Rădăcinile conţin substanţe volatile care imprimă acestora gustul şi aroma specifică.2 m ramificată şi striată. repre-zentată de glucide 9-12%. cu numeroase rădăcini care pătrund în sol la adâncimea de 50 cm. Are formă sferică. Bune premergătoare sunt leguminoasele anuale. Frunzele sunt peţiolate. în acelaşi an. Polenizarea este alogamă. Culturile de toamnă se recoltează în luna octombrie. în funcţie de soi. Ţelina pentru rădăcină se recoltează începând din tim-pul verii. Spre deosebire de pătrunjel. convar.Pastinaca sativa L. În acest caz frunzele din rozetă se îndepărtează. cu 2-7 perechi de foliole. Producţia de rădăcini este de 25-30 t/ha. Tuberizarea se realizează la nivelul axului epicotil. valorificându-se cu frunze. albe. Florile sunt mici. În anul al doilea de vegetaţie formează tulpinile florale. 17-19%. Păstârnacul . magneziu. ţelina este foarte sensibilă la carenţa în magneziu şi bor.. germinează la 4-5 C. Fructul este dicariopsă brună-verzuie. hortensis Ehrh. Se pregăteşte patul germinativ cu grapa cu discuri sau combinatorul. plantele se faso-nează prin îndepărtarea rădăcinilor secundare. la partea inferioară. foarte mică (un gram conţine 2500-2800 seminţe). care se utili-zează la prepararea diferitelor mâncăruri şi în industria conservelor. Conţine. de 1. penat sectate. 23 . Au un conţinut ridicat de substanţă uscată.

3. cu marginile aripate. de culoare cafenie şi cu viabilitate redusă (facul-tatea germinativă se menţine cel mult 2 ani de zile). Factorii tehnologici care influenţează calitatea rădăcinilor Cultura de păstârnac se fertilizează cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. datorită înrădăcinării pro-funde. Se aplică 150 kg/ha azotat de amoniu sau 200 kg/ha Complex III şi se erbicidează cu Treflan sau Dual 3-5 litri/ha.soiuri de primăvară Importanţă. Alb lung. sunt de mărime mij-locie. Se curăţă apoi de pământ şi frunze. Preferă solurile mijlocii. Are cerinţe moderate faţă de umiditate. la 40 cm între rânduri şi 70 cm între benzi. Păstârnacul suportă o uşoară umbrire. iar coaja rădăcinii la ridichile de iarnă poate avea culoa-rea neagră sau albă. Adâncimea de semănat este de 3-3. şanţuri sau depozite. se sortează şi se poate păstra peste iarnă în pivniţe. deoarece pe hipocotil nu cresc rădăcini secundare. cu puţine vase lemnoase în perioada consumului. Plantele tinere rezistă până la -5°C iar cele mature până la -8…-10°C. sativus . dar reacţionează favorabil la o umiditate relativ ridicată în sol. Factorii ecologici care influenţează calitatea rădăcinilor Faţă de temperatură are cerinţe moderate. se mărunţeşte primăvara devreme cu combinatorul.soiuri de iarnă şi vară convar. Cultura este bienală la varietatea niger şi anuală la varietatea radicula. în rânduri echidistante la 40-50 cm pe teren nemodelat sau în benzi de câte 3 rânduri pe strat. de 75-80% din capacitatea de câmp. porţiunea superioară a îngroşării. Când nu există posibilităţi de valorificare sau păstrare peste iarnă. adânci.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Fructele dicariopse. după căderea primelor brume. Hipocotilul îngroşat este constituit dintr-un ţesut parenchimatic. Cruciferae convar.Raphanus sativus L. Cea mai răspândită la noi în ţară este cultura ridichilor de lună efectuată în câmp. cu reacţie neutră. Temperatura minimă de germinaţie este de 2-3°C. mai ales solarii. Recoltarea se face toamna târziu. 300-500 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică. Ridichi .5 cm pe solurile mijlocii. păstârnacul poate rămâne în câmp şi se poate recolta primăvara în martie-aprilie. Partea comestibilă a plantei este rădăcina îngroşată şi anume hipocotilul. 24 . lutoase sau luto-nisipoase. niger . Soiuri cultivate: Semilung. 1. neavând cerinţe mari faţă de lumină. bogate în humus. iar cea optimă de 15-25°C. Arătura adâncă de toamnă (28-30 cm). rotund-turtite. Fam.5. fertile.5 cm pe soluri mai uşoare şi de 22. Temperatura optimă de vegetaţie este de 15-25°C. Semănatul se face primăvara devreme (februarie-martie). precum şi în spaţii protejate. Producţia de rădăcini este de 35-40 t/ha. prin dislocare cu DLR-4. La unele soiuri de ridichi de lună coaja şi interiorul rădăcinii sunt pig-mentate în roşu.. astfel că pot ierna în câmp. dar mai târziu prin mărirea spaţiului celular şi a lignificării devine neconsuma-bil.

De Dumbrăveni. Compoziţia chimică. neagră sau bicoloră. roz. Soiul. B6.68). importanţa ridichilor constă în consumul rădăcinilor exclusiv în stare proaspătă ca salată. la cele de lună dezvoltă porţiunea tuberizată de sub axul hipocotil. folosind 25 . De Iernut. În aceleaşi condiţii însă. din care 50-55% proteine. Fructul este o silicvă indehiscentă în care se formează seminţele ovoidale. Adausul de N are efect pozitiv asupra conţinutului în N al ambelor organe (frunze şi rădăcini) pe când acela în Mo nu a dat rezultate concludente. Lumina. pubescente. Ridichile se cultivă în principal în câmp. dar ridichea de lună se cultivă şi în spaţii protejate. când temperatura medie zilnică este mai ridicată. Frunzele cotiledonale sunt cordiforme.6-1. fructoză şi zaharoză). proteina brută creşte în frunze. glucide: 1. Tulpina floriferă are 50-100 cm. B2. Apa: 86-94%. De Blaj. Ilka. protide 0. Ţepuşe de Gheaţă. Se seamănă în benzi de 6 rânduri (65+15 cm x 5). B1. chiar în câmp. precum şi prin cultivarea pe teren argilos comparativ cu solul organic. · Ridichi de vară: Albe Japoneze.4% (glucoză. Rădăcina. de culoare cafenie. datorită posibilităţii unei culturi foarte timpurii. Soiurile cultivate · Ridichea de lună: Rotunde timpurii. lipide în cantităţi foarte mici 0. · Ridichi de toamnă: Bere de Munchen. iar prin genetica biochimică se urmăreşte stabilirea determinării genetice a unor compuşi care să fie utilizată şi pentru caracterizarea sau diferenţierea unor soiuri. roşie. Ridichea de lună este o plantă anuală iar cea de vară-iarnă bienală. · Ridichi de iarnă: Negre rotunde. ramificată cu flori grupate în inflo-rescenţă de tip racem terminal. rozeta de frunze cuprinde 5-8 frunze lirate sau penat sectate acoperite cu perişori. În mod restrâns se consumă şi frunzele pentru salată. iar la soiurile alungite pe lângă hipocotil se îngroaşă şi partea superioară a rădăcinii. Factorii genetici şi ecologici care influenţează calitatea ridichilor a) Factorii genetici. Redo.6-8.1%. Rădăcinile sunt folosite şi în scop medicinal.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Sub aspect nutriţional. invers decât în rădăcini. b) Factorii ecologici. Temperatura din timpul creşterii rădăcinilor influenţează compoziţia lor chimică. Ridichile de lună se seamănă primăvara devreme sau pentru cultura de toamnă în perioada august-septembrie. În lucrările de ameliorare se are în vedere obţinerea de soiuri cu conţinut mai scăzut în tioglicozizi al rădăcinilor. Particularităţi biologice (fig. Urmărindu-se influenţa iluminării suplimentare asupra unor compuşi chimici ai plantelor s-a înregistrat mări-rea conţinutului în glucide şi scăderea aceluia în proteină brută din rădăcini cu intensificarea iluminării. PP şi acidul pantotenic. albe sau violacei. mai ales la începutul pri-măverii. Are culoarea albă. cel mai scăzut conţinut în substanţe nutritive se înregistrează în jur de 30 iulie. vitamine: acid ascorbic 15-29 mg%. Factorii tehnologici care influenţează calitatea ridichilor Influenţa nutriţiei minerale a fost cercetată prin acumularea de azot în frunze şi rădăcini în condiţii de fertilizare cu P şi K la care s-a adăugat Mo. În timpul iernii se consumă rădăcinile ridichilor de iarnă păstrate în depozite. Roşii cu vârful alb.9%.

Particularităţi biologice. sau după murare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 15-20 kg sămânţă/ha. alungită. determină deformarea porţiunii îngroşate. în 23 etape pe măsură ce rădăcinile s-au dezvoltat suficient şi se leagă în legături de câte 5-8 bucăţi. prin consum în stare crudă ca salată.1. Din această cauză culturile înfiinţate prin răsad necesită mai multe udări.Brassica oleraceae. fac posibil consumul în stare proaspătă tot timpul anului. Pe ea sunt inserate frunzele din rozetă şi cele care formează căpăţâna. sistemul radicular se ramifică şi nu mai pătrunde în profunzime. LEGUME DIN GRUPA VERZEI 1. stare în care mare parte din vitamina C conţinută se păstrează. Adâncimea de semă-nat este de 2-2. lirat) şi sunt acoperite cu un strat de pruină care la unele soiuri imprimă o culoare verde-albăstruie. turtită. necomestibile. care sunt din ce în ce mai decolorate spre interior împreună cu coceanul (tulpina) constituie locul de acumulare a substanţelor de rezervă. Semănatul mai adânc. for-mează tulpinile florifere. Frunzele. murată. datorită ruperii vârfului rădăcinii principale. acestea pătrund în sol până la 120-150 cm. Culturile în câmp timpurii şi tar-dive sau în sere şi solarii. 15-20 t/ha la ridichea de vară şi 20-30 t/ha la cele de toamnă-iarnă. comparativ cu cele semănate direct. Organul comestibil. marea majori-tate a acestora fiind răspândite până la 30-40 cm adâncime. la ridichea de lună şi 2-5 la cea de vară. Frunzele din rozetă sunt scurt sau lung peţiolate cu limbul de formă diferită în funcţie de soi (rotund. În vârful tulpinii şi la baza frunzelor se găsesc mugurii. este scurtă şi îngroşată. 1. Producţia este de 8-10 t/ha la ridichea de lună. care în anul al doilea. Ridichea de toamnă şi de iarnă se recoltează după căderea primelor brume. Ridichea de vară se sea-mănă în martie. Varza albă . sau con-gelată. săruri minerale şi vitamine. Rădăcina este pivotantă şi bine ramificată. Frunzele din interiorul căpăţânii sunt etiolate. apoi se curăţă de pământ şi se rup frun-zele. Căpăţâna are la exterior câteva frunze de culoare verde mai închis cu rol în asimilaţia clorofiliană.4. Varza este o plantă bienală din climatul temperat. Tulpina în primul an de vegetaţie.5 cm. care în primul an de vegetaţie formează în sol o rădăcină ramificată iar la suprafaţă o tulpină scurtă (cocean) pe care sunt dispuse frunzele. Cruciferae Importanţa. în stare proaspătă. câte 4 rânduri pe strat folosind 10-12 kg sămânţă/ha. La culturile înfiinţate prin răsad. Varza albă este o specie bienală. în momen-tul repicării răsadului sau la plantare. Partea comestibilă o reprezintă căpăţâna care se con-sumă în tot timpul anului. Recoltarea pentru ridichile de lună şi de vară se face manual. dar suportă şi temperaturi mai ridicate. sau conică în funcţie de soi. semimecanizat cu DLR-4. prin smulgere. căpăţâna este format din frunze aşezate una peste alta deasupra mugurelui central. Sub aspect nutriţional importanţa verzei constă în primul rând în aportul în vitamina C pe care îl asigură iarna şi primăvara. 26 . Forma căpăţânilor este sferică. obovat. Fam. La culturile înfiinţate prin semănat direct. în special la soiurile de ridichi de lună având formă sferică. deshidratată. câte trei rânduri pe strat (70+40+40 cm).4. Ridi-chile de toamnă-iarnă se seamănă începând de la sfârşitul lunii mai până în 10-15 iulie. utilizate aproape integral de orga-nismul uman. Valoarea alimentară a verzei este dată de conţinutul ridicat în hidraţi de carbon. albe sau gălbui şi în ele se depozitează substanţele de rezervă.

u. Soiuri de varză albă Soiul sau hibridul Dittmark Timpurie de Vidra Gloria Lena F1 De Buzău Licurişcă Braunschweig Amager Mocira Lares Perioada de vegetaţie (zile) 95-105 90-100 120-135 120-130 140-155 140-155 155-165 155-165 150-165 160-180 Forma căpăţânii sferică sferică sferică. acid malic 0. Varza conţine cca. Factorii genetici şi ecologici care influenţează calitatea căpăţânilor de varză a) Factorii genetici. Prin ameliorarea soiurilor existente în cul-tură se are în vedere obţinerea de soiuri cu un conţinut mai ridicat în zaharuri şi acid ascorbic. E şi K (2. la fel se întâmplă şi cu Mg şi Ca sau cu zaharurile. ajung la o înălţime de 100-150 cm. Tulpinile florifere sunt ramificate. În anul al doilea. Ritmul de acumulare a fosforului şi acidu-lui ascorbic în perioada de maturare a căpăţânii este mai mare în coceanul interior decât în frunzele exterioare. uşor turtită rotund-turtită conic-inversă rotund-turtită ovală Compoziţia chimică.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Căpăţâna (fig. Soiuri cultivate. sferice.). sere sau solarii. com-plexul de vitamine B. 90-92% apă şi 8-10% s. În cultură se găsesc soiuri cu perioadă de vege-taţie diferită care se cultivă în câmp. şi ascorbigen. uşor turtită sferică. Perioada de cultură este caracterizată climatic printr-un ansamblu de factori sub influenţa cărora se creează diferenţe în compoziţia chimică a plantelor.12% şi acid ascorbic 43 mg/100 g p.8% s.u.15%. Sursa cea mai importantă de vitamina C. În urma polenizării alogame se for-mează fructe de tip silicvă în care se găsesc 20-30 seminţe mici. K.4 mg% g p. Urmărindu-se conţinutul în substanţe chimice a trei soiuri de vară şi alte trei de toamnă s-au remarcat diferenţe în ce priveşte conţinutul în zaharuri şi substanţe proteice (la soiurile de vară este mai scăzut comparativ cu cele de toamnă acelaşi lucru se remarcă şi în ce priveşte conţinutul în proteine. cenuşă 0.3). pe tipul 4. Florile sunt galbene. de culoare maro închis. Tabelul 1.69) este formată din 60-75 frunze şi reprezintă 70-80% din greu-tatea plantei. ovală şi pot avea în medie 0.62%. b) Factorii climatici. sesile.4%. În ce priveşte acumularea în dinamică a elementelor chimice în special cele cu N. după parcurgerea perioadei de vernalizare apar tulpinile florifere pe care sunt frunze mici. uşor turtită rotund-turtită rotund. sub formă de acid ascorbic 35-55 mg care scade de la interiorul la exteriorul căpăţânii. de vară şi de toamnă (tab.u. celuloză 1. În condiţiile ţării noastre.3.83%. Din substanţa uscată: glucide 4. dar mai mic în acid ascorbic decât căpăţânile produse în cultură timpurie de vară. 27 . P. proteină 1. pentru obţinerea de producţii timpurii.p. se constată o scădere progresivă până la recoltare. PP. 1. din frunzele rozetei în perioada de vegetaţie. regăsindu-se în cantităţi apreciabile în frunzele din interiorul căpăţânii. acid dehidro-ascorbic până la 7.. Modificarea compoziţiei chimice a plantelor în ontoge-neză variază în funcţie de organ.p.5-1 kg la soiurile timpurii şi 2-4 kg la cele tardive. şi în principalii com-puşi chimici. în cultura de toamnă căpăţânile au un conţinut mai ridicat în s. rotund-turtită. Ele au formă diferită: sferică.

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

Din alt studiu rezultă acumularea mai mare de zaharuri şi zaharoză în detrimentul zaharurilor reducătoare din frunze în anotimpul cu tempera-turi mai scăzute comparativ cu anotimpul mai cald. Factorii tehnologici care influenţează calitatea căpăţânilor de varză. Cultura verzei se amplasează pe terenuri nivelate, irigabile, cu soluri mijlocii spre uşoare (cultura timpurie) sau mijlocii spre compacte (culturile de vară-toamnă), fertile (3-4% humus), cu reacţie neutră spre uşor alcalină. Pe acelaşi teren sau după alte crucifere, poate urma după 3-4 ani. În asolament varza poate urma după leguminoase anuale sau perene, după solanofructoase sau bostănoase. Bune premergătoare sunt şi culturile de rădăcinoase şi bulboase. Cultura se fertilizează toamna cu 20-30 t/ha gunoi de grajd, bine descompus, 300-400 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sare potasică, care se încorporează în sol odată cu arătura adâncă la 28-30 cm. Cultura se înfiinţează prin răsad produs în răsadniţe calde. Semă-natul se face în ultima decadă a lunii ianuarie până la începutul lunii februarie, folosind 400-600 g sămânţă pentru răsadul necesar la un hectar de cultură. Se poate semăna şi în sere înmulţitor, dar repicatul se va exe-cuta în răsadniţe sau solarii cu pat de biocombustibil. Când plantele au 1-2 frunze adevărate se repică în ghivece sau cuburi nutritive de 5 x 5 cm. În perioada de producere a răsadurilor acestea se udă cu cantităţi moderate de apă, se face aerisirea frecventă, o fertilizare cu soluţii de îngrăşăminte com-plexe şi 2-3 tratamente cu Orthocid sau Dithane pentru a preveni putrezirea plăntuţelor şi mana. Cu 23 săptămâni înainte de plantare, răsadurile se călesc, prin descoperirea completă în timpul zilei şi în nopţile fără îngheţ. Plantarea răsadurilor se realizează în luna martie până la începutul lunii aprilie, când în sol se înregistrează 8°C şi pentru 2-3 zile nu se prevăd îngheţuri. Pe teren nemodelat se plantează la distanţe de 50-60 cm între rânduri şi 30 cm între plante pe rând iar pe teren modelat la 70-75/25 cm. Regimul de nutriţie. La administrarea de NH4NO3, înlocuirea pota-siului cu gunoi de grajd intensifică acumularea elementelor N, P, K. Îngră-şarea complexă sub arătură şi fazial în timpul vegetaţiei asigură un con-ţinut mai ridicat al căpăţânilor în azot şi dat numai sub arătură se intensi-fică absorbţia de fosfor. Efectul diferitelor formule de fertilizare asupra compuşilor organici ai căpăţânilor a făcut posibilă stabilirea dozelor optime de azot pentru acumularea de substanţe proteice şi acid ascorbic, a dozelor de microele-mente (Mn) asupra conţinutului de substanţă uscată sau de borului asupra acumulării acidului ascorbic. O importanţă deosebită pentru compoziţia chimică a plantelor o pre-zintă natura solului. Pe soluri podzolice, sărăturate se realizează la căpăţână o creştere a cantităţii de s.u. prin administrarea de P şi K. Recoltarea începe în ultima decadă a lunii mai, în zonele de câm-pie şi la începutul lunii iunie, în celelalte regiuni. Se recoltează manual, prin 2-3 treceri, prin tăierea căpăţânilor, când acestea au ajuns la maturi-tatea tehnică. Producţiile obţinute 2030 t/ha. 1.4.2. Varza roşie - Brassica oleraceae L, var. capitata f. rubra Fam. Cruciferae Importanţa. Cultivată pe suprafeţe relativ restrânse, fiind utilizată în stare crudă ca salată, având conţinut ridicat în acid ascorbic, varza roşie are o importanţă insuficient

28

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

recunoscută mai ales că şi în stare conservată prin murare sau în oţet se păstrează o mare parte din acidul ascorbic prezent. Particularităţi biologice. Particularităţile biologice ale verzei roşii sunt, în general, asemănătoare cu cele ale verzei albe, dar se deosebeşte de aceasta prin culoarea roşie-violacee, datorită pigmenţilor antocianici care se găsesc în stratul de celule de la suprafaţă. Frunzele sunt pieloase, plantele formează căpăţâni mai mici şi mai îndesate. Culoarea caracteristică, roşie-violacee, permite deosebirea de cele-lalte varietăţi de varză albă, încă din faza de răsad. Compoziţia chimică a căpăţânii. Varza roşie conţine apă 91-92%; zaharuri 3,34,75% reprezentată prin glucoză, fructoză şi galactoză; celu-loză 0,7-1%; lipide neînsemnate cantitativ; vitamina C (33-35 mg% de g p.p.) sursă importantă de vitamină. Soiuri cultivate. Comparativ cu varza albă sortimentul de soiuri este mai redus, mai răspândite fiind în prezent soiurile Roşie de Argeş şi Cap de negru. Factorii care influenţează calitatea căpăţânilor a) Factori ecologici. Varza roşie are cerinţe asemănătoare cu ale verzei albe. Are rezistenţă mai bună faţă de temperaturile scăzute, în faza de căpăţână suportând temperaturi negative de -3…-5°C până la -8°C. b) Factori tehnologici. Tehnologia de cultură este asemănătoare cu a verzei albe. Deoarece varza roşie este solicitată pe piaţă în perioada de vară-toamnă se practică numai culturi de vară sau de toamnă, în câmp. În ambele situaţii se produce răsad nerepicat, în răsadniţe semicalde sau sola-rii, pentru cultura de vară şi pe strat pentru cea de toamnă. Sunt necesare 300-350 g seminţe pentru asigurarea răsadului unui hectar de cultură. Lucrările de întreţinere ale culturii sunt asemănătoare ce cele de la varza albă. Recoltarea are loc în perioada iulie-august, pentru cultura de vară şi septembrienoiembrie, pentru cea de toamnă. Producţia este de 25-40 t/ha. 10.4.3. Conopida - Brassica oleracea L., var. botrytis L. Fam. Brassicaceae Importanţă. Originală din Egipt, conopida a fost introdusă în cul-tură în secolul XVI. De la plante se utilizează inflorescenţa care se dezvoltă în vârful tulpinii sub forma unei mase de culoare albă, cu aspect de căpă-ţână formată prin îngroşarea pedicelelor florale. Falsa căpăţână este acope-rită la unele soiuri de frunze scurte. Conopida se consumă numai după fierbere iar în stare conservată sub formă de murături sau în soluţii slab alcaline constituind un important aport de proteine şi vitamine. Cultura timpurie şi mai ales cea de toamnă în câmp este răspândită în toată ţara noastră. Pe suprafeţe mai restrânse conopida se cultivă în sere şi solarii. Particularităţi biologice (fig.70). Conopida se comportă în cultură ca o plantă anuală. Rădăcina este pivotantă, ramificaţiile secundare fiind în stratul de sol de până la 25-40 cm adâncime. Axul hipocotil are culoare violacee. Frunzele cotiledonale sunt cordiforme. Frunzele din rozetă sunt peţiolate, de formă oval-alungită şi marginea frunzelor fin-dinţată. În mijlocul rozetei de frunze, apar după 60-80 zile de la semănat inflorescenţa modificată, formată la început din lăstari scurţi, cărnoşi, etiolaţi. Inflorescenţa apare când planta a format 9-12 frunze, sub forma primordiilor ramificaţiilor de ordinul 1, 2, 3. Cele de ordinul 4, 5, 6 apar când planta are 15-16 frunze. În final o inflorescenţă cuprinde aproximativ 2000 ramificaţii, care au fiecare un diametru de 1-3 cm.
29

MATERII PRIME VEGETALE

SEVASTIŢA MUSTE

La unele soiuri inflorescenţa este protejată de frunzele din rozetă şi astfel va avea o culoare albă. Când nu este protejată, sub influenţa luminii capătă o culoare alb-gălbuie. După 10-20 zile de la formarea inflorescenţelor cărnoase, acestea se desfac, pedicelii florali se alungesc, se lignifică şi se înverzesc formându-se astfel lăstari floriferi. Fructul este de tip silicvă în care se formează seminţele mici, cu diametrul de 22,5 mm, sferice, de culoare brun-închis. Facultatea germi-nativă se păstrează 5-6 ani. Compoziţia chimică. Conţinutul în apă 90-94%, s.u. 4,6-9,7%, glucide 1,542,30%, glucoza în proporţie mai mare decât fructoza, proteina brută 2,2-2,8%, lipide 0,10,3%, conţinut ridicat în vitamina C 59-135 mg% g p.p., vitaminele B1, B2,, PP şi B6 în cantităţi mult mai reduse, vitamina K (sub 4 mg/%). Soiuri cultivate. Soiurile de conopidă cultivate se grupează după durata perioadei de vegetaţie în: - soiuri timpurii (100-120 zile): Alto, Fortados, Paloma, Timpurie de Bacău, Veralto; - soiuri semitârzii (120-140 zile): Bulgăre de zăpadă, Suprimax. Pe plan mondial sunt răspândite în cultură şi soiuri de tip “Roma-nesco”, cu inflorescenţe colorate, de formă piramidală. Factorii care influenţează compoziţia chimică a conopidei a) Factori genetici. Soiul. Luându-se în observaţie patru soiuri diferite, s-au constatat diferenţe relativ mici în ce priveşte conţinutul în apă şi acid ascorbic. Conţinutul în proteină atât în frunze cât şi în inflorescenţe este mai ridicat la începutul creşterii plantelor decât la faza de maturare pentru consum a inflorescenţei. b) Factori pedoclimatici. Într-un studiu făcut asupra plantelor ţinute şapte zile la lumină la temperatura de 5ºC şi cu suplimentare de CO2 frunzele plantelor au acumulat zaharuri şi amidon de aproximativ trei ori mai mult decât acelea ţinute la întuneric. Aportul de CO2 a dus la dublarea conţinutului de zaharuri şi amidon. Temperatura solului măreşte capacitatea de absorbţie a rădăcinilor, se intensifică absorbţia P, K şi Ca. Comparând culturile din seră, solarii şi câmp ordinea crescătoare a valorilor pentru conţinutul în s.u. şi acid ascorbic al inflorescenţelor este: seră, solarii şi câmp explicaţia rezidă în faptul că lumina din seră insufi-cientă este factorul limitativ. c) Factori tehnologici. Conopida se cultivă în câmp, primăvara sau toamna şi în sere, solarii pentru obţinerea producţiilor extratimpurii. În asolament, conopida ocupă sola legumelor vărzoase. Pregătirea terenului se face ca pentru cultura de varză. Producerea răsadurilor are loc în răsadniţe calde. Se seamănă în luna februarie, 400-500 g sămânţă. În faza de 1-2 frunze adevărate, răsadul se repică în cuburi nutritive de 5 x 5 cm. Plantarea răsadurilor se face în luna martie. Distanţele de plantare sunt de 70-75/20-25 cm pentru suprafeţe mari sau de 70+40+40/30-35 cm pe suprafeţe mai mici unde întreţinerea culturii se execută manual. Recoltarea inflorescenţelor se face manual prin 2-3 treceri succesive şi tăierea cu un cuţit sub inflorescenţă, lăsându-se şi câteva frunze protec-toare al căror limb se scurtează, deasupra părţii superioare a inflorescenţei, în vederea protejării acestora în timpul manipulării. Perioada de recoltat este din luna mai până în octombrie. Producţia este de 15-20 t/ha. 10.4.4. Gulia - Brassica oleraeae L., var. gongylodes, Fam. Brassicaceae

30

cu pH 6. la majoritatea soiurilor fiind sferică sau rotund-turtită. Insuficienţa apei în sol. gulia se cultivă intercalată printre rândurile speciilor de bază (tomate. Faţă de lumină are cerinţe moderate. Kupa (timpurii. fără exces de azot. de obicei. folosind 0. comparativ cu varza datorită sistemului radicular mai slab dezvoltat. După perioada de vegetaţie. determină lignificarea ţesuturilor şi reducerea producţiei. gulia poate fi amplasată în sola ocupată de celelalte legume vărzoase. semă-natul făcându-se la începutul lunii aprilie. iar pentru cele de toamnă solurile mai compacte.5% protide precum şi vitamine: C (50-80 mg). Umiditatea solului trebuie menţinută la valori de 70-75% din capacitatea de câmp. cu marginea crestată fiind dispuse pe tulpina îngroşată sub formă de spirală. calciu (75 mg) la 100 g produs proaspăt. Compoziţia chimică.5-7.5. rădăci-nile fiind răspândite în stratul de sol până la 30-35 cm.5-2. precum şi în sere şi solarii. de culoare diferită (albverzui. pe tipul 4. Gulia este o plantă bienală care în primul an formează tulpina tuberizată iar în anul al doilea înfloreşte şi fructifică. tulpina îngroşată se alungeşte şi se subţiază la vârf iar din mugurii existenţi la subsuoara frunzelor apar lăs-tarii floriferi. iar alternanţa perioadelor cu umiditate diferită duce la crăparea părţii comestibile. după vernalizare. Se cultivă pentru tulpinile tuberizate care se utilizează în stare proaspătă. roşu-violaceu). în arta culinară. B1. fructul de tip silicvă iar seminţele sunt puţin mai mari faţă de cele de varză. B2.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Importanţă. Pregătirea terenului se face ca şi la cultura ver-zei. au formă ovoidală şi culoare cafenie. în detrimentul formării tulpinii tuberizate. luto-argiloase. Plantarea răsadurilor are loc în ultima decadă a lunii martie până în prima decadă a lunii aprilie. caroten (0.71).2 mg). Cerinţele faţă de apă sunt mai mari. Goliat albastru (târzii. În locuri umbrite însă se dez-voltă prea mult aparatul foliar în detrimentul părţii comestibile. Soiuri cultivate. Particularităţi biologice (fig. semigrele. Sistemul radicular este puţin dezvoltat comparativ cu varza. Temperatura optimă de vegetaţie este de 18-20°C. Tulpina tuberizată este fragedă la înce-put. În cultură pro-tejată. începând din partea bazală şi devine impro-prie pentru consum. Tulpina în primul an de vegetaţie este scurtă şi după aproximativ 40-50 zile după răsărire începe să se îngroaşe formând o porţiune tube-rizată. nisipo-lutoase. în perioada formării tulpinii tuberizate. La unele soiuri. Pentru cultura în câmp. Se plantează câte 5 31 . castraveţi) folosind astfel terenul mai intensiv. peţiolul şi nervurile au culoare albastră-violacee. săruri minerale: potasiu (344 mg). Gulia se cultivă în câmp pentru obţinerea de producţii timpurii sau târzie. apoi ţesuturile se lignifică.8-1 kg sămânţă pentru un hectar de cultură. Frunzele sunt lung peţiolate. b) Factori tehnologici. Trero. Înfiinţarea culturii se face prin răsad produs în răsadniţe calde. fosfor (80 mg). 130-140 zile). ceea ce provoacă pornirea prematură a lăstarilor flori-feri. 70-80 zile) şi Goliat alb. În anul al doilea. de formă ovală. polenizarea este alogamă. soiurile de gulie cul-tivate în prezent sunt: Dworski. temperaturile scăzute (sub 5°C) în faza de răsad pot determina ver-nalizarea plantelor. Gulia preferă soluri fertile. 1. Factorii care influenţează calitatea guliilor a) Factori climatici. Tulpinile tuberizate conţin 11-14% substanţă uscată. Pen-tru culturile timpurii sunt mai favorabile solurile uşoare. 4-7% glucide. Florile sunt galbene.

5. Recoltarea se face eşalonat pe măsură ce tulpina îngroşată ajunge la un diametru de 5-10 cm. timp în care se formează şi tulpina adevărată. frunze care pornesc din discul aflat la partea inferioară a bulbului şi care reprezintă adevărata tulpină a plantei.72). îngroşate şi suprapuse. LEGUME BULBIFERE 10. Ceapa .3 mg/100 g s.5. De asemenea ceapa deshidratată sau conservele de bulbi mici întregi produse de soiuri speciale au tot mai multă extindere. Diferenţa dintre ritmurile de creştere ale celor două zone face ca vârful frunzelor cotiledonale şi tegumentul seminţei să iasă la suprafaţa solului. Fam.p. Fe. fructoza 1. Cultivată din cele mai vechi timpuri.Allium cepa L. Mo. La partea inferioară a discului cresc rădăcinile. 1. Conţinutul în apă 87%. Înrădăcinarea este superficială. Numărul de rădăcini care se formează în primul an variază între 30 şi 70. cea mai mare parte din rădăcini fiind răspândite până la 18-20 cm. Principalele faze pe care le parcurg plantele în primul an de vege-taţie şi durata lor sunt următoarele: în timpul germinaţiei şi răsării apare mai întâi radicela şi apoi frunza cotiledonală care străbate stratul de pământ având forma de cot. Liliaceae Importanţă. primele culturi în China. Deasupra conurilor se dezvoltă suprapus frunzele groase ale bulbului. vitamina C 1-3 mg la 100 g p. datorită unei zone foarte active de creştere deasupra muguraşului şi alta înspre vârful frunzei cotiledonale. are formă apropiată de cea sferică. în cazul cultivării prin arpagic. protide: cea mai mare parte a compuşilor cu azot sunt neproteici.u. pentru valorificare se leagă câte 3-4 bucăţi/legătură.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE rânduri pe un strat după schema 50+25+25+25+25/20 cm sau în patru rânduri. Planta se taie sub tulpina îngroşată. microelemente: Mn. 32 . După germinarea seminţelor se formează o rădăcină primară care trăieşte până la apariţia primelor frunze adevărate. inclusiv conservele. mugurii acoperiţi de frunze mai puţin îngroşate cu care formează conuri. Particularităţi biologice.9 mg). ciclul de viaţă durează doi ani când se practică cultura prin semănat direct şi răsad sau trei ani. Însuşirile ei condimentare fac să treacă pe primul loc utilizarea ca adaus la majoritatea preparatelor culinare. Compoziţia chimică.. K. atât frunze verzi cât şi bulbul într-o perioadă deficientă de legume proaspete. organe de rezervă. începând din luna mai (pentru cultura timpurie în câmp) sau toamna. Valoarea nutriţională a cepei constă în primul rând în posibilitatea de a fi consumată crudă. fiind alcătuit din frunze modificate. Al. Bulbul de ceapă (fig. lipide se găsesc în cantităţi mici 0. glucide (zaharoza 4. Ca. Rădăcina este fasciculată. macroelemente. Cu. între 0. lăsând 3-4 frunze în vârful tulpinii şi dacă este cazul. După intrarea în repaus a bulbului aceste rădăcini mor şi în primăvara anului următor. Ceapa este o plantă de zi lungă.. astăzi se cultivă pe tot globul. Mg. La ceapă. datorită faptului că formarea bulbului se declanşează la o durată de 14-16 ore iluminare zilnic.25 mg la 100 g s. în octombrie (pentru cultura de toamnă). realizând o desime de 130-160 mii plante/ha.1. 66+27 +27+27/18-20 cm. cu un ritm de creş-tere mai redus. Iran. se îndepărtează frunzele de la bază. P.7 şi 1. În continuare încep să apară noi rădăcini adventive. din partea inferioară a discului apar altele. N. central. Zn. p.3 mg. Datorită acestei particularităţi fiziologice se pot obţine bulbi pentru consum într-un singur an. iar rădăcina primară se usucă şi piere. Producţia este de 15-20 t/ha la cultura timpurie şi 30-40 t/ha la cultura de toamnă. în număr de 70120. sub forma unui disc. iar la partea superioară.

Luciana. De Stutgart. În ce priveşte umiditatea. folo-sind 100-120 kg sămânţă/ha. Romito. Ceapa reacţionează ca plantă de zonă nordică fiind prin excelenţă plantă de zi lungă. De Macău. Facultatea germinativă se păstrează 3-4 ani. Pentru cultura prin răsad se recomandă soiul Aurie de Buzău. utilizând formula 75+15 cm x 5. Zn.8-1. Pentru obţinerea de ceapă verde. Producerea arpagicului. nu se recomandă la cultura cepei. având în fiecare lojă maxim două seminţe.5 m. Seminţele sunt mici. câte 6 rânduri pe un strat şi 75 cm între straturi. Diamant. Ariana. Gunoiul de grajd la culturile premer-gătoare. care este fistuloasă. Soiuri cultivate. Roşie de Turda. maturizarea bulbilor favorizată de temperaturi ridicate din iulie. datorită rezistenţei la păstrare a bulbilor pe o perioadă lungă de timp se cultivă numai în câmp. Diferenţele cele mai mari între soiuri apar în ceea ce priveşte conţinutul în acid ascorbic. Fructul este o capsulă triloculară. La noi în ţară se cultivă în principal soiuri care au bulbul de culoare galben-maronie sau roşie-violacee. prin semănat şi plantat primăvara timpu-riu sau toamna târziu se asigură încadrarea favorabilă a culturii în raport cu regimul umidităţii ridicate în sol. Ceapa are nevoie de cantităţi relativ ridicate de îngrăşăminte în perioada iulieseptembrie aplicarea fracţionată favorizează obţinerea de recolte mari şi acumulare de s. Pe suprafeţe mari semănatul se execută cu SUP-21 iar pe suprafeţe mici. se separă şi sunt verzi la partea superioară a plantei. prin semănat direct sau prin răsad. Principalele soiuri cultivate prin arpagic sunt: Zittau.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Frunzele bulbului cresc deasupra solului tot suprapuse. Django. Inflorescenţa este protejată la început de o membrană de culoare alb-verzuie care crapă şi se desface înaintea înfloririi apoi se usucă şi cade. Soiuri cultivate prin semănat direct: Wolska. Adâncimea de semănat este de 2-3 cm. manual. des-tinată consumului în stare proaspătă se practică şi cultura protejată. Dintre aceste metode de cultură cea mai avantajoasă din punct de vedere economic este cea prin semănat direct. Se seamănă la 15 cm între rânduri. Inflorescenţa este o umbelă globuloasă alcă-tuită din 300-800 flori care se formează în vârful tulpinii florale. La exterior bulbii maturi au o pojghiţă alcătuită din frunze subţiri. fusiformă cu înălţimi 0. sediul fotosintezei şi al biosintezei glucidelor de rezervă. uscate de culoare şi formă în funcţie de soi. au culoarea albă (falsă tulpină) la partea inferioară. au formă triedrică cu tegu-mentul tare şi zbârcit. Formarea bulbilor mari şi calitativi superiori este strict condiţionată de durata prelungită a fazei de lumină zilnică. Spirit. Factorii genetici şi climatici care influenţează calitatea bulbilor a) Factorii genetici. Roşie de Arad şi hibrizii Copra. În faza de maturare a bulbilor frunzele verzi încep să se usuce de la vârf.u. Roşie de Făgăraş. Temperatura reacţionează diferit pe faze feno-logice. Pentru industrializare ca ceapă deshidrată se recomandă soiul Wolska. Factorii tehnologici care influenţează calitatea bulbilor Ceapa. de culoare neagră. în rigole deschise cu săpăliga. Semănatul are loc în luna martie. iar cele mai mici în ce priveşte conţinutul în uleiuri eterice (factor lacrimogen. Reacţionează foarte bine la îngrăşarea foliară cu Mn. Daitona. Ana. Pacific. 33 . Banko. Bo. b) Factorii climatici. compusul tiopropanol-S-oxid 12-62 mg). Cultura cepei pentru obţinerea de bulbi se poate realiza prin arpa-gic.

prin bulbili. Distanţele de plantare sunt de 60+30+30+30 cm sau în benzi de câte două rânduri. cu 2 săptămâni înainte se face un tratament cu Reglone. Momentul optim de recoltare este atunci când la aproximativ 80% din plante. Se recoltează manual. Compoziţie chimică.5. Fam. în martie. fosfor. potasiu. Liliaceae Importanţa. cu un grad redus de îmburuienare. Momentul optim de recoltare este atunci când tulpina falsă s-a înmuiat la bază. De obicei cei situaţi în interiorul căpăţânii sunt de dimensiuni mai mici. Dacă nu se erbicidează sunt necesare pliviri repetate.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE După semănat. Usturoiul . Între plante pe rând se asigură 3-4 cm. Cultura se ampla-sează pe terenuri plane. . Pentru un hectar de cultură este necesară o cantitate de 600-700 kg arpagic. Pentru consumul curent se poate recolta începând din luna iunie. Pe suprafeţe mari se poate recolta cu MRC-1. apoi se lasă 4-5 zile la soare pentru uscare după care se îndepărtează frunzele uscate şi se sortează pe calităţi: .2. folosind formula 66+20+44+20 cm. Usturoiul este o plantă bulboasă care şi-a pierdut în decursul timpului posibilitatea de a produce flori fertile. 1. tulpina falsă şi frun-ze verzi.calitatea II: bulbi cu diametrul peste 20 mm. cu norme de 250-300 m3/ha. Recoltarea arpagicului are loc în perioada iulie-august. Conţine şi cantităţi mari de fitoncide cu acţiune bactericidă având proprietăţi tonificante şi antiseptice. Plan-tarea arpagicului se face primăvara devreme. Pentru recoltare printr-o singură fază. Din această cauză se înmulţeşte numai vegetativ. 540 mg la 100 g substanţă proaspătă. pentru combaterea buruienilor se erbicidează cu Ramrod 6-8 kg/ha aplicat la maxim 3-4 zile de la data semănatului. care se consumă în stare proaspătă sau pentru condimentarea unor preparate culinare. care se pot folosi nu-mai pentru obţinerea de ceapă verde deoarece plantele vor emite tulpini florifere. Are un conţinut ridicat în glucide 20-26%. 4 litri/ha. la majoritatea plantelor şi frunzele s-au îngălbenit la vârf. cu diametrul între 7-20 mm. Sistemul radicular este slab dezvoltat. conservelor şi în industria farmaceutică. protide 6-7%. Înainte de plantare arpagicul se poate trata cu Germisan 30-50 g/kg arpagic. Recoltarea bulbilor se execută la sfârşitul lunii iulie. În sol se dezvoltă bulbul sau căpăţâna de usturoi (fig. rădăcinile fasciculate se dez-voltă până la adâncimea de 10-20 cm.calitatea I: bulbi cu diametrul de 7-20 mm. tulpina falsă s-a înmuiat la bază şi rozetele de frunze s-au culcat la sol. Producţia de bulbi este de 20-25 t/ha. vitaminele B1.4. prin smulgere. a mezelurilor. care determină uscarea frun-zelor. vitamina C 10-20 mg. Se recoltează manual.73) care este formată din 10-20 bulbili. Adâncimea de plantare este de 4-5 cm. prin smulgere. Particularităţi biologice. Bulbul conţine 25-30% substanţă uscată. care se vor utiliza pen-tru obţinerea de bulbi pentru consum.Allium sativum. pe suprafeţe mici iar după recol-tare se lasă pe sol 4-5 zile pentru uscare. ceea ce determină creşterea preţului de cost al arpagicului. În perioadele secetoase sunt necesare 1-2 udări. E şi săruri minerale: calciu. La 34 . Usturoiul se cultivă pentru bulbi. Obţinerea bulbilor de ceapă pentru consum. irigabile. Pentru prevenirea formării tulpinilor florifere se poate face un tratament termic timp de 10-15 zile la 25-35°C şi apoi 6-8 ore la 40°C. începutul lunii august. Se foloseşte arpa-gic de calitatea I. B2.

cu grapa cu discuri.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE exterior fiecare bulbil este protejat de tunici subţiri translucide. Rezultate bune de producţie se obţin numai pe soluri uşoare spre mijlocii. Bulbilii sunt fixaţi cu partea bazală pe tulpina propriu-zisă sub formă de disc turtit. Între plante pe rând se asigură 3-4 cm. Pentru consumul de vară-toamnă şi pentru păstrare. Frunzele în număr de 8-15. momentul optim de recoltare este atunci când tulpina falsă s-a înmuiat la bază şi se lasă pe sol. Faţă de temperatură are cerinţe moderate. iar în perioada de repaus până la -15°C. Record. Producţia este de 8-12 t/ha. după detaşare este amplasat în condiţii de germinare.5-7. Usturoiul are pretenţii ridicate faţă de lumină. pentru consumul curent.soiuri de primăvară: De Cenad. Bune premergătoare sunt leguminoasele anuale şi sola-no-fructoasele. Dărăşti-Ilfov. Cultivat în locuri umbrite nu formează bulbi. În funcţie de perioada de înfiinţare a culturilor: . folosind formula 66+20+44+20 cm. când se valorifică la legătură câte 4-5 plante/legătură. iar cel de pri-măvară în iulie. Umiditatea solului trebuie să fie 70-75% din capacitatea de câmp până la formarea bulbului şi 60-65% în perioada de maturizare a acestora. în martie. minimă 3-4°C şi maximă 25-30°C. Usturoiul de toamnă de recoltează în luna iunie. la majoritatea plantelor. Bulbii înrădă-cinaţi rezistă iarna până la -25°C. numai după 4-5 ani pentru a preveni atacul de nematozi. pentru pregătirea patului germinativ. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii bulbilor de usturoi. cu reacţie neutră sau slab alcalină. Se plantează câte patru rânduri pe un strat la distanţe de 30 cm sau în benzi de câte două rânduri. În cazul plantărilor de primăvară. fertile. toţi împreună de câte 3-4 foi perga-mentoase de culoare alb-argintie. pH = 6. În asolament poate reveni pe acelaşi teren sau după alte bulboase. Faţă de apă are cerinţe mai mari datorită sistemului radicular super-ficial. Se recoltează prin smulgere apoi plantele se lasă pe sol câteva zile pentru uscare. Ei sunt protejaţi. Pentru plantările de toamnă se continuă mărunţirea arăturii. Se folosesc 600-800 kg de bulbili la soiurile cu bulbi de mărime mijlocie până la 1000-1200 kg/ha la cele cu bulbili mari. Soiuri cultivate. Favorit. cu 3-4 săptămâni înainte de venirea îngheţului pentru a se realiza înrădăcinarea bulbililor sau primăvara devreme. 35 . după zvântarea arăturii se aplică 150 kg/ha azotat de amoniu şi se erbicidează cu Treflan. 3-5 litri/ha sau Dual 3-4 litri/ha care se încorporează în sol cu grapa cu discuri sau combinatorul. Cultura se fertilizează din toamnă cu 300-350 kg/ha superfosfat şi 100-150 kg/ha sulfat de potasiu care se încorporează în sol prin arătura adâncă.5. Partea bazală a bulbililor diferenţiază o serie de rădăcini adventive care se dezvoltă atunci când. prin treceri repetate. Temperatura optimă de vegetaţie este de 18-20°C. De Moldova. de culoare albă sau roz. albgălbuie sau cu nuanţe de roz. lanceolate şi prin supra-punere formează o tulpină falsă. însorite şi irigabile. Adâncimea de plantat este de 4-5 cm toamna şi 3-4 cm la plantările de primăvară. În interiorul fiecărui bulbil se află câte un mugure. Formarea bulbilor este favorizată de temperaturi de 1820°C şi zile lungi. De Dărăşti.soiuri de toamnă: De Cioroiu. . Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii bulbilor de usturoi. sunt liniare. Recoltarea poate să înceapă din aprilie-mai. realizând 70-80 plante/m2. Usturoiul se cultivă în câmp pe terenuri plane sau uşor înclinate. Cultura se înfiinţează toamna.

lutoase sau luto-argiloase. erbacee. Fe (0.74). LEGUME PERENE ŞI CONDIMENTARE 1. Ca (40-130 mg%). b) Factorii tehnologici. organul comestibil îl reprezintă peţiolul frunzelor care este foarte dezvoltat. bulboasele.6. Mn (0.13 mg%). Facultatea germinativă este de 70-80% şi se păstrează 2-3 ani. cu reacţie neutră sau slab acidă. triaripate. începând din anul al doilea de cultură. lung de 40-60 cm.1. de conţinutul ridicat de acid oxalic. Preferă soluri mijlocii spre grele. care se transplantează la locul de cultură. roşie sau violacee în partea bazală în funcţie de soi.. Factorii care influenţează calitatea culturii de revent a) Factorii ecologici. tufele de 4-5 ani se despart în porţiuni de 200-250 g.3-1%. După recoltare se 36 . Tufele de revent se pot despărţi toamna. recoltându-se cel mult patru frunze de la fiecare plantă.6). macroelemente K (230-236 mg%). în prezent supra-feţe mari în vestul Europei. Soiuri cultivate. uşor muchiaţi pe partea dorsală şi au culoare roz. Rizomii sunt utili-zaţi în industria farmaceutică. Bune premergătoare sunt leguminoasele anuale sau perene.Rheum rhabarbarum L. gros de 4-5 cm. protide 0. dar profunde şi bine structurate. fără protejare. Polygonaceae Importanţă. Recoltarea. în septembrie-octom-brie. grupate în inflorescenţe de tip panicul. Pentru aceasta. Reventul este cultivat pentru peţiolul frunzelor care este folosit la prepararea compoturilor şi a unor produse de cofetărie.6%. vărzoasele sau solanofructoasele. Peţiolurile se recoltează manual. microelemente. Perioada de recoltat este aprilie-iunie. Fructele de tip achenă. fiecare plantă emite 1-3 tulpini florale. de culoare alb-ver-zuie. Plantele se dezvoltă bine la temperaturi de 18-20°C.6. peţiolul de revent prezintă importanţă îngră-dită însă. Pentru cultura reventului pot fi folosite şi terenuri relativ umbrite. Peţiolii frunzelor sunt cărnoşi. Reventul . lipide (0. fapt ce permite iernarea plantelor în câmp. Reventul este o plantă perenă. zaha-ruri 0. Faţă de umiditate pretenţiile sunt moderate. Originală din China şi S-E Siberiei. fiecare având 1-2 muguri şi câteva rădăcini. goale în interior. Sub aspect nutriţional. Reventul are cerinţe moderate faţă de tempe-ratură. Rezistă până la -10…-18°C. Plantele astfel obţinute vor asigura producţie încă din primul an după plantare. Lucrarea se exe-cută odată sau de două ori pe săptămână. Începând din anul al doilea de cultură. de culoare brun-roşcată şi conţin o singură sămânţă. înalte de 2-3 m. La noi în ţară se cultivă în Transilvania şi nor-dul Moldovei.7%). Fam. sucu-lenţi.1-0. dar lipsa apei determină reducerea suculenţei peţiolilor.2-5. Particularităţi biologice (fig. Florile sunt mici. Compoziţia chimică: apă 92-95%.6-0. Este puţin pretenţios faţă de lumină astfel că se poate cultiva şi în locuri mai umbrite. În prezent se cultivă soiul de revent De Ardeal. Cultura reventului se realizează prin des-părţirea tufelor sau pe suprafeţe mici prin producerea puieţilor care se obţin din seminţe.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 1.

Valoarea nutritivă este asigurată de conţinutul în glucide. 37 . Sparanghelul este o plantă unisexuat dioică. în fiecare an se formează lăstari care sunt fragezi şi su-culenţi până când ies afară din pământ. care formează în sol un rizom puternic. K). Temperaturile ridicate determină intensificarea ritmului de creştere al lăstarilor în detrimentul producţiei cantitative. Rizomii şi lăstarii folosiţi în industria farmaceutică. vitaminele C. devin tari. rizomii rezistă la temperaturile scăzute din timpul iernii. datorită pigmenţilor antocianici. Cultura sparanghelului este economică datorită faptului că durează 10-15 ani. Dacă lăstarii nu sunt recoltaţi..5 cm. care se utili-zează în diferite preparate culinare. 1. PP. În primul an de recoltare producţia este de 4-5 t/ha ajungând la 20-30 t/ha după 78 ani. semisferice. fără clorofilă.6. A. sunt mici. dezvoltaţi sub-teran din rădăcini şi etiolate (fragezi faţă de cei verzi tari). Factorii care influenţează cultura sparanghelului a) Factorii ecologici. aceştia se alungesc foarte repede. constituind partea comestibilă. triunghiulari iar la baza lor sunt muguri din care se dezvoltă ramifica-ţiile tulpinii aeriene. Polenizarea este alogamă. Florile sunt mici. se consumă tulpinile (lăstarii). În partea superioară lăstarii sunt acoperiţi cu solzi membranoşi. entomofilă. Ultimele ramificaţii ale tulpinii sunt scurte. Sparanghelul . formând tufe cu înălţimea de 1-1. În felul acesta există tendinţa ca rizomul să iasă din sol. liniare şi se numesc clatode.Asparagus officinalis L. Fam. mică de culoare verde la început care se colorează în roşu la maturitatea fiziologică. dispuse la baza clatodelor. Particularităţi biologice Plantă perenă. planta este mai puţin atacată de boli şi dăunători şi se poate valorifica la preţuri mari deoarece cultura este mai puţin răspândită la noi în ţară. Plantele de sparanghel suportă temperaturile scăzute din timpul iernii. proteine. tulpinile verzi se pot utiliza în buchete şi aranja-mente florale. de culoare alb-verzuie. Frunzele propriu-zise se găsesc la baza clatodelor. Germinaţia seminţelor începe la 15°C. dar şi căldurile din zonele cu climat tropical. Florile femele sunt mai mici decât cele mascule. Plantele intră în activitate începând de la temperaturi în sol de 10-12°C. în Africa. Viteza de creştere a lăstarilor este pro-porţională cu temperatura. ţesuturile se lignifică. solzi-forme. Din mugurii vegetativi. Liliaceae Importanţa şi compoziţia chimică. îndeplinind astfel rolul frun-zelor.2. B şi săruri minerale (Ca. În faza de repaus germinativ. Fructul este o bacă sferică. apoi peţiolurile se fasonează la 35-40 cm lungime şi se leagă în mănun-chiuri de până la 5 kg. lipide. plantele mascule fiind mai timpurii şi mai productive decât cele femele. Seminţele sunt de mărime mijlocie. Plantă spontană în centrul Euro-pei. Creşterea normală a acestora are loc la tem-peratura de 16-23°C. V Siberiei. pe care apar rădăcini adventive lungi de 40-50 cm. ceea ce face necesară plantarea mai adâncă a puieţilor. lăstarii capătă o nuanţă roz. cu suprafaţa lucioasă. se ramifică. P. de culoare neagră. Fe. având rol de asimilaţie clorofiliană. Pe măsură ce se apro-pie de partea superioară a solului. de formă cilindrică. cărnoase. În fiecare an. după care începe să scadă. rădăcinile mai bătrâne mor şi se formează altele noi de la baza mugurilor vegetativi care sunt în partea superioară a rizomului.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE îndepărtează limbul frunzelor. În timpul verii. fiind cunoscut pentru efectul diuretic şi afrodisiac.

la 25-30 cm. Hreanul . care imprimă gustul caracteristic precum şi fitoncide care determină o serie de proprietăţi terapeutice: stimulent al nutriţiei. Se scurtează rădăcinile prea lungi apoi se aşază pe muşuroaiele făcute în şanţuri şi se acoperă cu un strat de pământ de 10 cm grosime. La majoritatea soiurilor. ramificată. excesul de apă determinând putrezirea rizomilor şi lăstarilor. Lăstarii recoltaţi se zvântă. Primăvara. Conţine cantităţi mari de uleiuri volatile. Pentru plantare se folosesc puieţi bine dezvoltaţi şi viguroşi. după care producţia începe să scadă. Fe). Faţă de umiditate are cerinţe moderate. cu pulpa albă. Sparanghelul are cerinţe ridicate faţă de sol.Armoracia lapathifolia Gilb. bine structurate. Pe terenuri însorite acumulează cantităţi mari de substanţe nutritive în rizomi ceea ce va asigura obţinerea în anul următor a unor producţii bune de lăs-tari. drenate. Puieţii de sparanghel se produc în câmp. expectorant. prin dislocare cu DLR-4 sau cu cazmaua. În primul an de recoltare de la fiecare plantă se vor recolta 2-3 lăstari. Frunzele sunt lung peţiolate. Recoltarea lăstarilor începe din anul al treilea de cultură şi durează 10-15 ani. Toamna tulpinile se cosesc la 3-4 cm dea-supra solului şi înainte de venirea îngheţului se protejează cu paie sau frunze. După răsărire cultura se men-ţine curată de buruieni. la interval de 2-3 zile sau chiar zilnic în perioadele călduroase. se scot puieţii din pepinieră. În partea apicală. Momentul optim de recoltare este atunci când lăstarii ajung la supra-faţa bilonului. Puieţii buni de plantat trebuie să aibă o greutate de 30-50 g şi să prezinte 2-3 muguri şi rădăcini cărnoase. Rădăcina principală are o grosime de 3-4 cm. se sor-tează în funcţie de lungime şi grosime şi se leagă în mănunchiuri de 0. cu marginea fin dinţată sau crestată. uşoare spre mijlocii. ajungând la peste 30 cm lungime. iar la interior pulpa este albă. necesitând soluri pro-funde. la exterior are culoare galben-cenuşie. antiscorbutic. 38 . pătrunzând până la 60-70 cm adâncime. diuretic etc. Perioada de recoltare este din luna aprilie până în iunie. vitamine (vitamina C 70-80 mg) şi săruri minerale (K. se irigă pe timp secetos şi se fertilizează fazial cu 50-70 kg/ha azotat de amoniu. grele se încălzesc încet şi îngreunează dezvoltarea lăstarilor. rădăcina are 5-8 muguri vegetativi şi prezintă pe toată lungimea muguri dorminzi. gust picant. prin bilonarea plantelor. dispuse în rozetă.. Ca. Brassicaceae Importanţa şi compoziţia chimică. au dimensiuni mari.5-2.3. 1.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Faţă de lumină are cerinţe mari în timpul perioadei de vegetaţie.6. Rădăcinile de hrean conţin 23-27% substanţă uscată. b) Factorii tehnologici. lăstarii comestibili se obţin în lipsa luminii. Hreanul se cultivă pentru rădă-cinile îngroşate. fam. proteine 1. Mg. după ce plantele s-au fortificat. Recoltarea se face dimineaţa sau seara când lăstarii sunt turgescenţi. utilizate ca şi condiment în arta culinară. Adâncimea de semănat este de 2-5 cm în funcţie de structura solului.5-1 kg. Semănatul se face în mar-tie-aprilie. la prepararea murăturilor sau în industria conservelor. se periază sau se spală. câte 3-4 rânduri pe strat. numă-rul crescând în anii următori. Particularităţi biologice Hreanul este o specie perenă care formează în sol o rădăcină bine dezvoltată.7%. reprezentată de glucide 1017%. Producţia este de 2-3 t/ha în anul al treilea de cultură. Solurile compacte. Tehnologia de cultură a sparanghelului pre-supune două etape: producerea materialului săditor şi cultura propriu-zisă. înainte de plantare. au forma oval-alungită. ajungând la 6-8 t/ha în următorii 5-10 ani. suficient de lungi.

39 . în rânduri distanţate la 70-80 cm şi 35-40 cm între plante pe rând. argiloase. Primăvara solul se fertilizează cu azotat de amoniu.6. albe grupate în inflorescenţe de tip racem. cu reacţie neutră. Peste iarnă hreanul poate fi păstrat în pivniţe stratificat. În asolament. superfosfat şi sare potasică care se încorporează în sol prin arătura adâncă la 30-40 cm. martie-aprilie. Uleiul (esenţa) de leuştean are acţiune diuretică şi hipoten-sivă. Excesul de apă determină putrezirea rădăcinilor. Preferă solurile fertile. b) Factori tehnologici. Soiuri cultivate. Fam Umbelliferae Importanţa culturii. Leuşteanul este original din regiunea Mării Mediterane. În prezent se cultivă soiul De Vidra. 1. Particularităţi biologice Leuşteanul este o plantă perenă. Leuşteanul . bogate în humus. când au 5 cm şi 1200-1800 kg/ha în cazul butaşilor de 10-15 cm. plantele rezistă la temperaturi de până la -20°C. Faţă de temperatură. Tulpina floriferă înaltă de 100-150 cm. hreanul poate să urmeze după solanofructoase. Butaşii au 10-15 cm lungime şi 1-2 cm grosime. ramificată în partea superioară şi apare începând din anul al doilea de vegetaţie. Producţia este de 15-20 t/ha în primul an ajungând la 30-40 t/ha în anul doi sau trei de cultură. După hrean se amplasează specii prăşitoare. Se recoltează semimecanizat prin dislocare cu DLR-4. cunoscut din antichitate în sudul Europei. sunt mici. cu creştere viguroasă.4. profunde. pH = 6. Frunzele sunt glabre. când cererea este mai mare. mazăre sau fasole de grădină. rădăcinile se lignifică. rădă-cinile se ramifică şi se rup la recoltare. pivotant.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Florile sunt mici. motiv pentru care hreanul se înmulţeşte vegetativ. silicve. În condiţii de secetă. În funcţie de mărimea butaşilor este necesară o cantitate de 370-400 kg/ha. Datorită sistemului radicular bine dezvoltat.5. La noi în ţară îl întâlnim în toate regiunile tării pe suprafeţe restrânse mai ales în gospodă-riile ţărăneşti. profund. iar cele de pe tulpina floriferă sunt simplu sectate. mijlocii. se utilizează în bolile de stomac iar decoctul din frunze are efect diuretic. sunt mai puţin suculente. fistuloasă. fără seminţe sau cu seminţe sterile. Are cerinţe moderate faţă de lumină. În sol formează un sistem radicular bine dezvoltat. Fructele. suportând locurile umbrite. lucioase. Factorii care influenţează calitatea rădăcinilor a) Factori climatici. Plantarea butaşilor se execută primăvara devreme. luto-nisipoase. Recoltarea rădăcinilor se realizează de obicei în perioada de toam-nă. iernând astfel în câmp. Leuşteanul se cultivă pentru frunzele folosite la aromatizarea unor preparate culinare. cerinţele faţă de umidi-tate sunt moderate. Ceaiul din sămânţă. Cultura se înfiinţează prin butaşi de rădăcină care se obţin din rădă-cini necorespunzătoare valorificării. Rădăcinile de leuştean pot fi folosite şi la fabricarea unor medicamente. Pe soluri grele.7-7. cu rădăcini cărnoase. diminuându-se calitatea comercială a acestora. dreaptă. Terenul se fertilizează din toamnă cu gunoi de grajd. este puţin pretenţioasă. Plantele fasonate se leagă în pachete de 5-6 bucăţi. dublu penat sectate.Levisticum officinale Koch.

pireurilor sau chiar în salate împreună cu alte legume. Frunzele se pot recolta începând de primăvara de-vreme. Tulpinile florifere sunt striate.u. Măcrişul . impropriu numite seminţe. Măcrişul se cultivă pentru frunzele sale bogate în fier. mici (400-500/g). Este o plantă dioică. Leuşteanul are pretenţii reduse faţă de temperatură. de formă triedică. producţia de frunze este mult diminuată şi acestea sunt mai puţin fragede. Frunzele sunt peţio-late. Particularităţi biologice (fig. lucioasă. Fructele. Factorii tehnologici care influenţează cultura măcrişului 40 .5.78).. Este o specie perenă. la distanţe de 60-70/30-40 cm. tufele sunt secţionate astfel încât fiecare porţiune să prezinte câteva rădăcini şi 2-3 muguri vegetativi. Recoltarea frunzelor începe primăvara devreme şi durează până toamna târziu. Din punct de vedere medicinal. e măsură ce acestea ajung la dimensiuni normale.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Florile sunt mici. crestate la bază. iar la suprafaţa solului o rozetă de frunze. Preferă solurile adânci. dintre legumele verdeţuri. Preferă solurile semi-grele. cu coaste ari-pate. Este o plantă puţin pretenţioasă faţă de lumină. plantele suportând şi locurile umbrite. iar culturile sunt rentabile 10-12 ani. glabre. Plantele vege-tează bine la temperaturi de 15-20°C.. b) Factori tehnologici. Are conţinutul cel mai ridicat în acid oxalic. Lucrarea se face manual prin rupere sau tăiere. Cultura se menţine curată de buruieni şi afânată prin praşile ma-nuale şi mecanice. cu reacţie uşor acidă sau neutră. aprovizionate în substanţe minerale. Înflorirea are loc în mai-iunie. când sortimentul de legume este mai puţin diver-sificat. Toamna se administrează 30-40 t/ha gunoi de grajd. Rezistă la tem-peraturile scăzute din timpul iernii iar pentru creşterea frunzelor preferă temperaturi moderate. cafenii. de culoare brun-închis. mici dispuse în inflorescenţe de tip panicul. 5. Nu are cerinţe mari faţă de umiditate dar în condiţii de secetă. fertile. supor-tând bine şi locurile umbrite. Nu este pretenţioasă faţă de lumină. uneori cu nuanţe roşiatice.27% din s. lanceolate. sunt dicariopse. Fam Polygonaceae Importanţă. cu flori unisexuate. Plantele au cerinţe mai mari faţă de umiditate. 1. supor-tând gerurile din timpul iernii. care în sol formează o rădăcină pivotantă. Producţia anuală este de 20-30 t/ha. vitamine şi acid oxalic care se utilizează la prepararea ciorbelor. Seminţele sunt mici. Cultura se poate înfiinţa prin despărţirea tufelor sau prin semănat direct.Rumex acetosa L. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii măcrişului Are cerinţe moderate faţă de condiţiile de mediu. Fructul este o nuculă. au facultatea germinativă de 85-90% şi se păstrează 3-4 ani. Despărţirea tufelor se poate face toamna sau primăvara devreme. comparativ cu spa-nacul care conţine 3. cu o singură sămânţă în in-terior. grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă. 300-500 kg/ha superfosfat şi 150-200 kg/ha sare potasică. cu înălţime de 50-100 cm. Imediat după secţio-nare se realizează plantarea acestora pe un strat pregătit corespunzător. Factorii care influenţează cultura leuşteanului a) Factori climatici.6.63%. de culoare galbenă. lenticular ovale. încorporate odată cu arătura adâncă la 28-30 cm. datorită gustului acrişor are acţiune emolientă fiind un diuretic şi laxativ uşor.

Frunzele sunt tripenat-sectate.p.p. Despărţirea tufelor se poate face toamna sau primăvara devreme. Cultura prin semănat direct se înfiinţează primăvara devreme. iar tulpinile plantelor după 9-10 săptămâni. de culoare gălbuie-ver-zuie şi sunt dispuse în umbele com-puse. În primul an producţia de frunze este de 5-6 t/ha.79). faţă de factorii de mediu se comportă ca o plantă rus-tică. se usucă în condiţii de umbră şi aerare continuă. După recoltare.p.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Cultura se poate înfiinţa prin despărţirea tufelor. Fam. Tulpina floriferă. Este o plantă anuală. pe un teren bine pregătit din toamnă. Polenizarea este alogamă ento-mofilă.. Originea şi aria de răspândire. când plantele au circa 10-15 cm înălţime. C (170 mg/100g p. pentru a stimula formarea de frunze noi.6. pe suprafeţe mici sau prin semănat direct. câte trei rânduri pe un strat. Apiaceae Importanţa. începând din luna martie-aprilie sau în primul an de vegetaţie după aproximativ 3 luni după semănat. filiforme. striată. Acestea se plantează pe un teren pregătit corespunzător şi apoi se udă. este erectă. iar în perioadele secetoase se udă. Frunzele se recoltează în mod obişnuit după 5-6 săptămâni de la răsărire. După răsărire plantele se răresc la 10-15 cm. A fost cultivat încă din antichitate pentru calităţile sale culinare şi terapeutice. conţine: carvon. atât ca frunze cât şi ca plantă întreagă (la începutul înfloritului sau la înce-perea maturării 41 . înaltă de 0.7-1. 1. iar în anii urmă-tori poate să ajungă la 15-20 t/ha. frunzele se leagă în legături mici apoi în snopi mari şi se valorifică imediat. Mărarul este original din sudul Europei şi Asia de sud-est. Nu suportă excesul de umiditate şi necesită un sol bogat în subs-tanţe nutritive. Este o plantă de zi lungă. subţire.8 g/100 g produs proaspăt. filandren. la distanţe de 25-30 cm între rânduri. Frunzele de mărar au următoarea structură chimică: protide 1. care se folosesc la prepararea conser-velor de legume şi a murăturilor.7 mg/100 g produs proaspăt. Adâncimea de semănat este de 1-2 cm şi se folosesc 2-3 kg de sămânţă/ha. Seminţele germinează la 3°C.).6 g/100 g produs proaspăt. celuloză: 2. Florile mici. Ecologie Mărarul. Recoltarea frunzelor se face manual. vitamine: A (8 g/100 g p. Uleiul volatil de mărar care-i imprimă aroma specifică. eşalonat. Particularităţi biologice şi ecologice (fig. fistuloasă. Mărarul se utilizează sub formă de frunze crude sau uscate pentru aromatizarea salatelor sau a diverselor preparate culinare precum şi plante întregi cu seminţe. cu foliole subţiri. Facul-tatea germinativă variază între 45-50% şi se păstrează 2-3 ani. În ţara noastră se cultivă pe suprafeţe reduse în toate judeţele în sis-tem grădinăresc. În prezent este răspândit în toate zonele de pe glob. slab dezvoltată. iar temperatura optimă de creştere este de 16-18°C. terpinen. au forma oval-eliptică şi culoare cafenie. cilindrică. Se recoltează prin tăiere. Cultura se men-ţine curată de buruieni prin praşile mecanice şi manuale.6. hidrocarburi şi un rest parafinos. scăderea producţiei şi reducerea conţinutului în ulei volatil.).Anethum graveolens L. dlimonem. În timpul verii se elimină tulpinile florifere. La lumină de intensitate slabă se produce alungirea plantelor.14 g/100 g p.3 m. în mai multe reprize. Se cultivă un soi local şi anume “mărarul comun”. Mărarul . Tufele mari sunt secţionate în aşa fel încât fiecare por-ţiune să aibă câteva rădăcini şi muguri vegetativi. Fructele pseudo-achene. fără a distruge mugurele terminal. B1 (0. Semănatul are loc după ce arătura a fost bine mărunţită. Rădăcina principală este pivotantă.). glucide 5. acesta făcând parte din grupa plantelor horticole excesiv de perisabile În vederea păstrării măraru-lui timp mai îndelungat.

având însă utili-zări terapeutice mai reduse. revenirea pe acelaşi teren nu va fi la mai puţin de 7-8 ani. cu marginea revolută. până la albastră violacee. Se poate încerca introducerea în cultură în zonele cu ierni mai moderate şi veri calde din Banat şi Oltenia. când plantele sunt în plină floare. Întreaga plantă conţine ulei volatil. Anual se recoltează de două ori iar produsul se livrează proas-păt la staţiile de distilare. prin tăierea lor de la bază după care se leagă în snopi de 2-5 kg greutate. cu secera sau foarfeca de vie. Rozma-rinul este un arbust. acidul carnosic.30%. Florile sunt dispuse în pseudo-verticile situate la subsuoara frun-zelor superioare.6. Jud. · tipul α-pinen-verbenonă (Corsica). rar albă. După componentul care predomină se disting trei tipuri de ulei volatil de rozmarin: · tipul cineol (Italia.. sesile. uşoare. Uleiul volatil. condiment. în obţinerea spirtului camforat. În frunzele de rozmarin se găseşte acid ros-marinic. ovate. cu lungimea de 1. Specie iubitoare de căldură.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE seminţelor). Influenţa factorilor ecologici şi tehnologici asupra culturii. prin tăierea vârfurile florale. sere. Astăzi este confirmată acţiu-nea colagogă colerică. în partea superioară în patru muchii şi păroasă. utilizat în trecut în tratamentul reumatismului. pe partea inferioară alburii. 10. Ca specie mediteraneană se cultivă în gră-dini. o diterpenoidă. şi se livrează la beneficiar. din patru stamine din care două rudimentare şi un ovar superior. cu lungimea de 15-35 cm şi lăţimea de 1. vermifug.Rosmarinus officinalis L. în cele uscate de 1-2% iar în flori de cca. cu tulpina înaltă de 30-50 cm. locuinţe. Fam.22-1. Însă numai cel din frunze este considerat de calitate mai bună. Recoltarea începe din anul al treilea de cultură. Producţia obţinută este de 25-30 q/ha.5-2. Extern ca insec-ticid (îndepărtarea moliilor).05-3 cm. bacteriostatic. Planta mai conţine: flavonoide. Frunzele sunt mult apreciate ca şi condiment. stimulent aromatic. 1. Merge foarte bine în condiţii de soluri profunde. o serie se triterpene. diuretic. extras din întreaga plantă sau frunze. liniare. · tipul camfor-bornel (Spania). Tunisia). si-tuate câte patru în caliciu persistent. compoziţie chimică. izo-rosmaricina.80). tanin. Frunzele opuse. rosmaricina. de lumină. flavone. la bază cu scoarţa exfoliată. în Câmpia Timişului. Rozmarinul . ca analgezic în durerile reumatice şi nevralgii. Constanţa. Conţinutul în ulei volatil în herba proaspătă şi frunze este de 0.7. Înfloreşte din aprilie până in iunie. Florile sunt formate dintr-un caliciu şi o corolă bilabiată. în stare proaspătă. răspândire. aceasta de culoare albastră. fiind foarte sensibilă la ger şi curenţi de aer reci. Cultura durează mai mulţi ani. Particularităţi biologice (fig. care se încălzesc uşor.4%. derivat al feruginolului (imprimă acţiunea antioxidantă a frunzelor). vitamine. drenate. este mult folosit în cos-metică şi parfumerie. stimulent aromatic.5 mm. Producţia 6-10 t/ha frunze verzi şi 12-15 t/ha tulpini în faza înfloririi sau maturării fructelor. Frunzele de rozmarin au o largă utilizare în medicina empirică. izolat mai întâi din această plantă. Labiatae Importanţă. Este component al “Balsamului Opodeldoch”. fiind folosite la boli de stomac şi intestine. Maroc. având un miros mai plăcut. Fructele sunt nucule brune. 42 .

Labiatae Importanţă. pe timp însorit şi după ce s-a ridicat roua. Florile mici de culoare violaceu-roz formează inflorescenţe în vârful tulpinilor. lungă de cca. Fam. Particularităţi biologice (fig. Plantele rezultate din rărit se pot folosi pentru înfiinţarea de noi culturi sau dacă sunt suficient de mari se pot valorifica. alungit romboidale. lemnoasă. urmând ca după răsărire să se rărească la 20-25 cm între plante pe rând. Se seamănă câte trei rânduri pe un strat. în anii următori rădăcina pivotantă este înlocuită de un sistem radi-cular bine dezvoltat de la care pornesc mai multe tulpini. Părţile aeriene conţin cel puţin 1% ulei volatil. coleretic-colagog (principiul amar). Înfloreşte în mai-iulie. Uleiul volatil se foloseşte ca aromatizant şi dezinfectat (ape de gură. compoziţie chimică. Specia este rezistentă la secetă. un alcool aromatic.6. cere umiditate în sol în timpul răsă-ririi. acoperită cu perişor. antihel-mintic şi antiseptic.82). Recoltarea se face la deschiderea primelor flori. Asmăţuiul se cultivă pentru frunze. lemnoase în par-tea inferioară şi verzi în cea superioară. Cultura se poate înfiinţa şi prin răsad care se produce în răsadniţe semicalde.6. au suprafaţa netedă şi culoare brun-negricioasă. în parfumerie. Influenţa factorilor ecologici asupra cul-turii. format din: compuşi fenolici 25% din care cel mai important este timolul. putându-se cultiva şi în acest scop. 1 cm. sosurilor picante şi pentru condimentarea altor preparate culinare. gargarisme. care sunt puternic aromate şi se utilizează la prepararea salatelor. Este o plantă iubitoare de căldură şi mai ales de lumină.5 mm. Plantarea răsadurilor are loc în luna mai. la 35-40 cm. în primul an de vege-taţie cu rădăcină pivotantă. Subarbust. Asmăţuiul . paste de dinţi). calmând spasmele căilor respiratorii. Influenţa factorilor tehnologici asupra culturii. Particularităţi biologice (fig. fiind folosit la tratarea tusei convulsive. Asmăţuiul este o plantă anuală. Se seamănă în luna martie câte 3-5 g sămânţă la m2. răspândire. 1. Se foloseşte şi în industria farma-ceutică. În formă uscată planta de cimbrişor se foloseşte la prepararea conservelor (datorită mirosului plăcut) şi condiment la prepararea unor pro-duse alimentare.Satureja hortensis L. care formează o tulpină înaltă de 50-70 cm. Plăntuţele au o dezvoltare lentă şi nu suportă umbra. 20 cm.8. 43 . diuretic.9. Fam.Anthiriscum cerefolium L. Frunzele sunt tripenat-sectate cu suprafaţa netedă sau gofrată. bogat ramifi-cată. cosmetică (loţiuni cu efect anti-septic). cu grosimea de 1-1.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 1. lungi de cca. ulterior nu suportă excesul de umiditate. lan-ceolate sau ovate. Cimbrişorul este apreciat ca plantă meliferă şi ornamen-tală. Frunzele sunt opuse. cultivată la noi prin grădini. Compuşii din herba au efect expectorant. Umbelliferae Importanţă.. Florile sunt grupate în inflorescenţe de tip umbelă compusă şi au culoare albă. Fructele sunt alun-gite şi ascuţite la capete. Cimbrul de cultura . bronşitei şi răgu-şelii.81). Cultura se înfiinţează primăvara din luna aprilie. Specie mediteraneană. Ceaiul are proprietăţi expectorante. Se folosesc 4-5 kg seminţe la hectar. Producţia este de 10-15 t/ha plante verzi sau 3-4 t/ha plante uscate.

Lumina intensă. Este o specie cu ce-rinţe moderate faţă de temperatură şi lumină. Recoltarea frunzelor începe după 30-35 zile după răsărire şi se re-petă la interval de 2-3 săptămâni. La recoltare se rup frunzele de la exte-riorul rozetei. Se seamănă câte 4-5 rânduri pe strat la 20-25 cm între rânduri. Cultura se înfiin-ţează prin semănat direct începând din martie până în septembrie. Din această cauză se poate cultiva şi pe terenuri umbrite dar mai umede. 44 . înainte de culturile principale. Influenţa factorilor tehnologici asupra culturii.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Influenţa factorilor ecologici asupra culturii. determină emiterea prematură a tulpinilor florifere. asociată cu temperaturi ridicate.

acesta putând fi: sferică (Creţesc.83). Ø submijlocie: Renet portocaliu. Subfam. Marea masă a rădăcinilor sunt repar-tizate în sol între 15 şi 80 cm adâncime. Jonathan).1. mărul manifestă o mare putere desorbantă a toxi-nelor. 1985): apă: 77. substanţe tanoide: 0. Pomul are vigoare şi longevitate mare (înălţimea 5-12 m şi diametrul coroanei de până la 7-8 m)..4 g/100 g p.. Fiind o plantă relativ rustică.1-0. nectaruri). Parmen auriu) şi soiuri de iarnă a căror perioa-dă de consum durează din decembrie până în aprilie (Jonathan. sucuri. Compoziţie chimică.p. Wagner premiat).31 g/100 g p. MĂRUL . Parmen auriu. în patiserie. Mărul este o specie perenă cu o du-rată de viaţă de 35-40 ani. obezilor şi reumaticilor. substanţe minerale: 0. numărul mare de soiuri existente în cultură. zahăr total: 7. Intrarea pe rod a merilor se face după 5-6 ani de la plantare.42 g/100 g p. creme.. Fructele de măr conţin (RADU. Rosaceae.33-1. Mărul este cea mai importanţă specie pomicolă.5-16. la proiecţia coroanei depăşind uneori raza proiecţiei de 2-3 ori. Pomoidae Importanţă.8-88. Wagner. Este un bun deconstipant. larg piramidală (Starking.p. aciditate totală (exprimată în acid malic) 0. sferic turtită (Domnesc. invers piramidală (Parmen auriu. industria farmaceutică şi cosmetică. Mărul este utilizat atât în hrana omului sănătos cât şi cu caracter terapeutic. Banana de iarnă). Fam.4 calorii. Forma coroanei este caracteristică soiului. Vigoarea pomilor poate fi: Ø slabă: Starkrimson. La nivelul intestinului gros. proteine brute: 0.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Capitolul 2 SPECII POMICOLE 2.16-1. valoarea energetică 46-84. 45 .06-1.Malus domestica Bakh. merii pitici rodesc în anul II sau III de la plantare. Renet ananas.. dar şi sub formă de mân-căruri gătite (sosuri. şampoane. Se consumă în special în stare proaspătă. durata de viaţă este de 50-70 ani. Starking delicious. Ø mare: Delicious roşu. Particularităţi biologice (fig.p. pretabile la cele mai diversificate sisteme de cultură şi forme de conducere. London Pepping. folosit în prevenirea cancerului intestinului gros. permite eşalo-narea consumului de fructe proaspete pe tot parcursul anului. soiuri de toamnă a cără fructe se maturează începând din septembrie până în noiembrie (James Grive. intrând în compoziţia unor săpunuri. Granny Smith).72 g/100 g propus proaspăt. acid ascorbic: 1-47 mg/100 g p.18-0. ocupă locul III după bananier şi portocal în ceea ce priveşte importanţa econo-mică.27. cu o mare putere de adaptabilitate în diferite zone. Pătul.14 g/100 g p. substanţe pectice: 0. dă rezultate bune în tratamente împotriva diareei infantile. g/100 g p. Golden spur. Există soiuri de vară care se coc în luna august (Clark alb. îngust piramidală (Sari-sipan) şi plângătoare (Frumuseţea Romei. Ø mijlocie: Jonathan. Mărul favorizează diareea şi eliminarea acidului uric.5. fiind recomandat artriticilor.. delicious).p. altoit pe por-taltoi viguroşi poate depăşi 50 ani.p. Delicious auriu).p. Melba). alimentară şi terapeutică. Delicious auriu.

slab rumenit cu bun portocaliu roşu încă de la legarea foarte bun fructelor bun bun roşu. Mărul poate avea o ramificare slabă. Temperaturile ridicate din timpul verii sunt nedorite deoa-rece grăbesc maturarea fructelor. slab rumenit cu foarte bun portocaliu galben portocaliu. Soiurile cultivate în plantaţiile pomicole din ţara noastră sunt prezentate în tabelul 11. inclusiv mugurii de rod rezistă în timpul iernii la temperaturi de -35 oC.1 Principalele soiuri de măr cultivate (2004) Soiul Close Stark Earliest Vigoarea soiului mare mijlocie Epoca de coacere a fructelor început iulie iulie Potenţial Culoarea fructelor productiv mediu aproape în întregime roşu roşie aprinsă pe 2/3 din foarte bun suprafaţă foarte bun roşie aprinsă foarte bun roşu intens galben auriu rumenit cu bun roşu galben. Polenizarea la măr este încrucişată. 46 . Sortimentul de soiuri. foarte bun ruginiu bun roşu pătat de galben foarte bun verde galben verzui foarte bun roşu portocaliu roşu pe majoritatea suprafeţei roşu sângeriu aprins. din numărul total de flori.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Ø foarte mare: Renet de Canada. Căderea fiziologică la măr loc în două etape: la două săptămâni de la fecundare şi la începutul lunii iunie. partea aeriană. Golden delicious). Perioadele de secetă şi excesul de apă sunt greu suportate de măr. bun pătat cu galben galben. scăzând calitatea şi durata de păstrare. Tabelul 2. Nu suportă stagnarea apei şi nici seceta. foarte bun rumenit şi striat cu roşu galben. cărămiziu. optimul termic din perioada de vegetaţie este de 15oC realizată între înflorire şi maturitatea fructelor (130-160 zile). Influenţa factorilor de vegetaţie asupra calităţii mărului Temperatura. foarte noiembrie-martie Boskoop mare Idared mijlocie noiembrie-aprilie Grany Smith mare martie-aprilie Frumos de septembrie mijlocie Voineşti decembrie Delicious de octombriemijlocie Voineşti decembrie Jonatan Delicious auriu Parmen auriu Mutsu Starkrimson Frumuseţea Romei mijlocie mijlocie mijlocie Mare submijlocie mijlocie noiembrie aprilie octombrie-martie octombriedecembrie octombrie-martie decembriefebruarie noiembrie-martie Umiditatea optimă reprezintă 70-75% din capacitatea de câmp a solului. vişiniu închis Aromat de supramijlocie început de august vară Red Melba mare august Wagner submijlocie decembrie aprilie premiat Frumos de mare. cele legate reprezintă 5-10% care asigură o producţie mare. Precipitaţiile optime pentru cultura mărului trebuie să fie de 650-700 mm anual. umiditatea atmosferică în jur de 70-80% favorizează calitatea recoltei. formând coroane rare (Parmen auriu.1.5-11oC. Mărul creşte şi fructifică normal în condiţii de tem-peratură cuprinsă între 7. Wagner premiat) sau medie (Jonathan. Frumos de Boskop. când fructele au mărimea unei alune.

Se înlătură prin tratamente chimice cu acid alfa-naftil-acetic (2. 0.4 D). Plantaţiile de măr necesită o aprovizionare medie cu azot (20-60 kg/ha). primele semne de îngălbenire uşoară a pieliţei (virarea culorii de la verde la galben) şi tăria pulpei care se determină cu penetrometrul. 0. Compoziţie chimică. La o cultură de pomi pitici producţia obţinută poate să ajungă până la 80 t/ha. Pomul se caracterizează printr-o vigoare şi longevitate mare. Perele conţin: 8-15% glucide. 2.5% acid malic. microelemente cu magneziu 0. Altoit pe gutui vigoarea coroanei este mai mică (2-6 m) şi longevitatea 30-35 ani.05% vitamina B.140. Acest fenomen apare cu 2-3 săptă-mâni înainte de recoltare. K. Momentul optim de recoltare se determină după urmă-toarele criterii practice: uşurinţa cu care merele se desprind de pe ramuri. Amplasarea plantaţiilor se face pe terenuri plane sau cu pante mici până la 15% începând cu parce-larea. sub formă de sucuri. bor. durata de viaţă 40-80 ani. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii mărului Plantaţiile de măr sunt amplasate în sistem intensiv şi superintensiv în vederea mecanizării totale a culturii mărului.3% vitamina PP. luto-nisipoase. Mn.84). Italia fiind ţara cu produc-ţiile cele mai mari.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Mărul preferă soluri fertile.71% substanţe pectice. 0.12-0. amplasarea centrului gospodăresc. et DC Fam. 0. fosfor (20-40 kg/ha) şi potasiu (20-60 kg/ha). Pomoidae Importanţă. formează o coroană înaltă de 7-8 m. Subfam. După recoltare merele se sortează pe două calităţi la soiurile de vară şi trei calităţi la soiurile de toamnă-iarnă. În timpul vegetaţiei se face tăieri de formare a coroanei şi apoi în anii III şi IV de vegetaţie tăieri de întreţinere.Pyrus sativa Lam. zinc solubil 3.24-0. des-hidratate.5-3. S).5 mg/litru. Particularităţi biologice (fig.2.06-0.02-0. soluri negre de pădure.65% proteine brute. Fe. 0. Reuşeşte bine pe soluri luto-argiloase. sub formă de cidru sau distilate. 3-12% vitamina C.24% substanţe minerale (P. Părul este o specie pomicolă apreciată pentru calitatea fructelor care se consumă în stare proaspătă. cernoziomice. Ambalarea în vederea comercializării se face în lădiţe sau săculeţi din fibre textile.7 mg/litru şi sub 15% calciu. Recoltarea. cele de toamnă şi iarnă în săptămâna 2-4 a lunii octombrie.04% provitamina A. Cl. PĂRUL . combaterea căderii premature a merelor. zinc. Producţia obţinută de la un pom în plină rodire este de 30-70 kg. ceea ce reprezintă 8-30 t/ha. culorii şi gustului fructelor. 0. La noi în ţară se cultivă în toate regiunile fiind mai puţin răspândit decât mărul. 0.1-0. Cea mai mare can-titate de pere se obţine pe continentul european. Rosaceae. rărire chimică sau manuală a fructelor în scopul îmbunătăţirii dimensiunii. Soiurile de mere de vară se recoltează cu 5-6 zile înainte coacerea deplină. congelate. stabilirea sortimentului de soiuri şi amplasarea lor pe teren. de regulă la virarea culorii. bogate în calciu.01-0. magneziu. Părul intră mai târziu pe rod ca mărul (4-5 ani). 47 . podzolice. trasarea şi amenajarea drumurilor.

Untoasă Giffard). şi poate fi îngust piramidală (Passe Crassane). Părul altoit pe săl-batic şi franc dezvoltă un sistem radicular puternic care depăşeşte de 1. aromă de muscat f. Unele soiuri pot fructifica partenocarpic mai ales în primăve-rile reci şi ploioase. a treia decadă a lunii sept.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Sistemul radicular este dependent de portaltoi. octombrie Calitatea f.2. J. cărămiziu piriform lung. majoritatea soiurilor sunt androsterile. a treia decadă a lunii sept. cu roşu la soare semifondant galben cu roşu la soare f. Forma coroanei este dependentă de soi. verde-gălbui. verde gălbui piriform lung. verde-gălbui piriform. bună. bună scurt piriform. calitate f. rumen la soare roşu intens bergamotiform. Pomii pot avea: · vigoare mare: Cure. Soiuri cultivate.5 ori proiecţia coroanei şi pătrunde în sol până la 4-5 m adâncime. Tabelul 2. tulpina este sub forma unui trunchi drept. verde gălbui f. · vigoare slabă: Dr. galben-pai. fără sclereide f. verde gălbui bergamotiform. Sortimentul de soiuri de pere cultivate în România sunt redate în tabelul 2. galben pai cu roşu la soare scurt piriform. Untoasă Liegel). lipsă aromă Forma şi culoarea fructului Aromată de Bistriţa Favorita lui Clapp Untoasă precoce Morettini Timpurii de Dâmboviţa Napoca Williams Untoasă de Geoagiu Untoasă Bosc Abatele Fetel Republica Contesa de Paris octombrie Cure octombrie 48 . bună. bună calitate bună. · vigoare foarte slabă: Passe Crassane. verde-gălbui piriform. Altoit pe gutui. Soiurile de păr înfloresc primăvara când 61-67 zile consecutiv sunt temperaturi pozitive. Untoasă Hardy. bună foarte bună foarte bună pulpa fondantă şi aromată aromă fină. Abatele Fetel. cu roşu rubiniu scurt piriform. roşu cărămiziu piriform. Contesa de Paris. calitate f. calitate bună aromă fină. conic. părul formează sistem radicular superficial. invers piramidală (Decana comisiei). 2/3 roşu aprins piriform. Williams. cilindric. sau uşor răsucit. bună. intensă. cu multe rădăcini ori-zontale situate la adâncimea de 20-40 cm. Partea aeriană. aromă intensă foarte bună aromă fină. galben pai.2 Sortimentul de soiuri de păr cultivate în România (2004) Soiul Trivale Triumf Epoca de recoltare iulie iulie iulie iulie-august august august a doua jumătate a lunii august a treia decadă a lunii august a doua decadă a lunii sept. Potenţialul productiv al părului este mare şi constant. Guyot. Polenizarea este entomofilă. larg piramidală (Contesa de Paris. piramidală (Untoasă Hardy. bună. aromă fină consistenţă mediocră. · vigoare mijlocie: Untoasă Bosc.

sud-estică şi sud-vestică.9°C.. bine drenate. cerinţe reduse faţă de factorii de vegetaţie. distilate. suficient de umede.2°C şi fructe legate de câteva zile -1. La formarea petalelor (bobocii roşii) suportă temperaturi de -3. limita de rezis-tenţă a părului la îngheţ este de -26…-30oC. reuşeşte pe terenuri cu expoziţie sudică. profunde. terenuri aluviale şi nisipuri solificate. PRUNUL .3. dulceaţă.Prunus domestica L.5oC. compot.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Influenţa factorilor ecologici asupra calităţii perelor Temperatura. Rosaceae. Părul necesită mai multă căldură în timpul perioadei de vegetaţie decât mărul. rădăcina rezistă la 7. în plină înflorire -2. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii perelor Amplasarea livezilor de păr se face în zonele umede. Aplicarea îngrăşămintelor cu gunoi de grajd se va face în cantităţi moderate. iar rărirea manuală se face în măsură mai restrânsă. Pre-feră terenuri cu textură mijlocie. Prunoideae Importanţă. Părul este mai pretenţios faţă de lumină decât mărul. iar fermitatea pulpei scade începând din zona pedunculului. Nevoia maximă faţă de lumină este în faza de înflorit şi în perioada de legare a fructelor.1°C. volumul tăierilor în perioada de rodire este mai mic decât la măr. Rodirea periodică la păr este mai puţin accentuată ca la măr. fiind mai puţin rezistent la temperaturile scăzute care limitează arealul plantaţiilor comerciale de păr.…-11°C. magiun. Perioada de secetă şi excesul de apă sunt mai bine suportate de păr comparativ cu părul dar o puternică reacţie nega-tivă asupra calităţii recoltei. Părul altoit pe păr franc creşte şi fructifică bine în zonele cu precipitaţii medii lunare de 600-700 mm anual şi o umiditate relativă a aerului de 70-80%. culorii şi gustului fructelor care satisface pretenţiile unei largi game de consumatori. rustici-tatea speciei. pe terenuri care nu sunt expuse vânturilor reci de iarnă şi cu temperaturi de -28°C. la hectar se obţine 15-25 tone. respectiv. consum în stare proaspătă). Momentul optim de recoltare a perelor este în funcţie de caracteristicile morfologice şi gustative ale fructelor mai exact când culoarea de fond a pieliţei virează de la verde spre o nuanţă mai deschisă.5-10. înmul-ţirea uşoară prin altoire. prune deshidratate. diversi-tatea formei. perioada lungă de valorificare a fructelor. revene. Este mai puţin pretenţios faţă de reacţia solului. pomul în rodire dă în medie 30-60 kg putând ajunge la 150-180 kg. Părul este exigent faţă de sol mai ales dacă este altoit pe gutui. Umiditatea. subfam. Cultura părului reuşeşte în general la un regim de pre-cipitaţii de 600650 mm anual. Creşte şi fructifică bine în zonele unde temperaturile medii anuale sunt cuprinse între 9. temperatura medie a perioadei de vegetaţie este de 14-16oC. Prunul este o specie pomicolă dominantă în arealul pomicol din ţara noastră datorită utilizărilor sale extrem de complexe: va-loarea alimentară ridicată. 49 . 11. valorificarea superioară a fructelor (gem. Fam. în treimea inferioară şi mijlocie a versanţilor cu pante mici. fertile. nu formează coroane dese. amidonul din zona camerei seminale începe să se hidrolizeze. producţii mari pe unitatea de suprafaţă. Recoltarea. Potenţialul productiv al părului este la fel de mare ca al mărului. rezistente la scuturare.

1% au pătrunderea între 60-100 cm adâncime (MODORAN. 1997) Elementul Apă Calorii Proteine (N x 6.200 55. Goldane. lemnul de prun este folosit în industria creioanelor şi combustibil. natura solului şi modu-lui de lucrare a solului.081 2.000 0 0.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE din miez se extrage un ulei cu calităţi asemănătoare cu cel de migdal.3. având o dezvoltare superfi-cială.620 13.043 0. Majoritatea por-taltoilor franc de 50 .096 0. Compoziţie chimică. La prunii altoiţi pe prun franc sistemul radicular este mai superficial. formează drajoni. la pomii altoiţi pe corcoduş din soiul Vinete de Italia la Staţiunea Bistriţa majoritatea rădăcinilor (57.100 0. Tabelul 2. din butaşi sau din seminţe) sistemul radicular repre-zintă 25-40% din greutatea totală a pomului. În cazul pomilor altoiţi. marea masă a rădăcinilor fiind amplasată în sol între 10 şi 50 cm. 1962.000 172.049 Particularităţi biologice La pomii pe rădăcini proprii (obţinuţi din drajoni.100 10.000 3. 2002).430 0. Multe soiuri autohtone cum ar fi Tuleu gras. citat de MITRE.3 Valoarea nutritivă a 100 g prune proaspete şi deshidratate (valori medii) (COCIU.790 0.000 0. În ceea ce priveşte deplasarea pe orizontală rădăcinile aceluiaşi soi altoit pe corcoduş au ajuns la 7.600 4.25 m.010 0.000 7. trasantă.500 0.2% din total rădăcini) au fost amplasate între 30-60 cm şi numai 4. arhitectonica şi ritmul de dezvoltare a sis-temului radicular depinde de portaltoi dar şi de soi.000 0. Bistriţene.7 m de trunchi pe când ale soiului Renclod verde la 8. Compoziţia chimică complexă a fructelor de prun sunt redate în tabelul 2.300 0.25) Lipide (total) Hidraţi de carbon (g total) Celuloză (fibre) g Substanţe minerale Ca Fe P Mg K Na Zn Cu Mn Vitamine A Acid ascorbic (mg %) Tiamină (mg) Riboflavină (mg) Niacin Acid pantotenic (mg) Vitamina B6 (mg) Folacin (mg) 32.200 Prune proaspete 85.182 0. Astfel.

trun-chiul prezintă nişte coaste evidente. adică 4-6% din numărul florilor vor rămâne fructe producţia la pom va fi foarte bună. Cele mai productive sunt soiurile Anna Spath. Centenar. Vârsta intrării pe rod. Vinete de Italia. Tuleu timpuriu) şi bene-ficiază de o bună capacitate de ramificare Agen. Tot caracter de soi este şi capacitatea de ramificare: ramifică slab soiurile Renclod Althan. piramidală (Tuleu gras. Ø soiuri cu înflorire târzie: Tuleu gras. 51 . globuloasă (Agen. Minerva. Bosniace. Pêche. Pêche. Grase româneşti. 1977. mirabellele. Centenar. În ceea ce priveşte timpurietatea înfloririi deosebim: Ø soiuri cu înflorire extratimpurie: Burbank. Potenţialul productiv la prun poate fi mare sau foarte mare în funcţie de soi sau chiar la acelaşi soi în funcţie de zonă. Stanley. Vinete de Italia. Anna Spath. Stanley.5 m. concomitent cu înfrunzitul la Vinete de Italia sau după înfrunzit (Vinete româneşti. dacă pomii sunt altoiţi sau sunt pe rădăcini proprii. Vinete de Italia). Carpatin atât altoiţi cât şi pe rădăcini proprii. Ø soiuri cu înflorire timpurie: Grase româneşti. Vinete de Italia. În tinereţe. Stanley. La soiurile Rivers timpuriu. Centenar). La prun polenizarea este entomofilă. Simon). Ø soiuri cu înflorire mijlocie: Pêche. Unele soiuri încep să rodească de la 3-4 ani. După intrarea pe rod creşterea pomilor se tem-perează. Renclod. Silvia. fertilizări foliare cu bor. Intră târziu pe rod: Vinete româneşti. Montford). de tehno-logia aplicată. invers piramidală (Anna Spath. Vinete româneşti. Stanley.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE prun emit drajoni care trebuie îndepărtaţi în fiecare an fiind consumatori inutili în economia pomului. corcoduşii. formând lăstari lungi şi subţiri. Începând cu anul III înfloresc şi leagă soiurile Tuleu timpuriu. Gras ameliorat. Prunul înfloreşte după cais şi aproape concomitent cu unele soiuri de cireş. 2002). Dacă 20% din florile de pe pom sunt fecundate iar din acestea dacă 20-30%. · soiuri autosterile: Tuleu gras şi descendenţele lui. Vigoarea pomilor. Înfloritul are loc înainte de înfrunzit la Nectarină roşie. Prunul produce 10-25 t/ha în funcţie de soi. Renclod verde) sau torsionat (Roşior văratic. Portaltoii viguroşi cum este corcoduşul întârzie rodirea cu 1-2 ani faţă de porumbar sau Voi-neşti B (COCIU. Early Rivers. Agen. pru-nul creşte repede. În pepinieră creşterile pot ajunge până la 2-3 m iar în livadă 2-2. vigoarea şi forma coroanei fiind caractere de soi. Căderea ovarelor şi fruc-telor poate fi redusă ca intensitate prin măsuri agrotehnice specifice ca asi-gurarea polenizării cu albine. Vinete româneşti. citat de MITRE. De Bistriţa). Prunii intră în mod normal după 5-6 ani de la plantare. · soiuri parţial autofertile: Agen. Renclod verde). Renclod Autosterilitatea unor soiuri de prun se datorează androsterilităţii (antere fără polen fertil). porumbarul. În funcţie de modul de com-portare în procesul polenizării şi fecundării soiurile de prun se grupează în: · soiuri autofertile: Anna Spath. Pêche). Trunchiul creşte drept şi cu riti-dom neted (Anna Spath. Coroana poate fi: fusiformă (Eric. coroana atingând dimensiuni de 4-7 m în înălţime şi diametru. Pêche. vişin şi piersic. La prun nu se cunosc perechi de soiuri intersterile aşa că gruparea soiurilor în parcele se face cu uşurinţă. Vinete de Italia. Tuleu timpuriu. Stanley. Tuleu gras. turtită (Montford.

rezistent la ger. Principalele soiuri recomandate la înmulţire în ţara noastră sunt prezentate în tabelul 2. lemn fragil. rodeşte pe ramuri mixte. autofertil. Majoritatea soiurilor altoite pe corcoduş trăiesc de regulă 25-30 de ani în zone foarte favorabile chiar 40 de ani. foarte productiv. de calitate mediocră. fructificare spur. autosteril. aspectuoase şi de calitate Vigoare mijlocie. de calitate Vigoare mare. foarte productiv Vigoare mijlocie. Perioada de creştere durează 3-7 ani. androsteril. rodire maximă 10-12 ani după care recolta scade treptat. auto-steril. Early Rivers. produce moderat. rodire spur. secetă şi boli.4. cu fructe mari. rezistent la ger. fructe de calitate Vigoare mică-mijlocie. cad la maturitate şi trebuie recoltate în 2-3 reprize Vigoare mijlocie.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Longevitatea prunului este de aproape două ori mai mică decât a mărului şi părului. fructe mijlocii de calitate Vigoare mică-mijlocie. cu fructe de calitate Vigoare supramijlocie. fructe mici dar de foarte bună calitate Vigoare mijlocie. fructe mijlocii sau mari. Sortimentul de soiuri la cultura prunului. productiv (27 t/ha). fructifică pe ramuri mijlocii şi lungi. autofertil. precoce. productivitate mijlocie. Vinete româneşti. Dintre aces-tea multe au fost încercate în ţara noastră. fructifică pe buchete de mai şi ramuri mixte. cea de început de rodire 4-6 ani. rezistent la ger şi boli. fructificare spur. În plantaţiile vechi sorti-mentul este reprezentat de soiuri autohtone şi străine validate în cultura pru-nului (Tuleu gras. Tabelul 2. foarte productiv Vigoare mare. de calitate Vigoare mare. tardiv. Pêche etc. rezistenţă mijlocie la boli. tolerant la plum-pox. fructe mari de calitate Vigoare mijlocie. fructele mijlocii. fructifică pe formaţiuni lungi şi mijlocii. tolerant la plum-pox. autofertil. foarte productiv (27-28 t/ha). androsteril. productiv Vigoare milocie. fructe de calitate Vigoare mare. auto-steril. pomii intrând în perioada de declin. fructifică pe ramuri scurte şi mijlocii. potenţial productiv scăzut. foarte productiv (20-25 t/ha). pretenţios la climă şi sol. productiv (15-18 t/ha). foarte productiv (27-30 t/ha). rodeşte pe buchete şi ramuri mijlocii. tolerant la viroze. fructe aspectuoase şi de calitate 52 . fructifică pe formaţiuni scurte şi mijlocii. autofertil. foarte productiv. Grase româneşti. fructe de foarte bună calitate Vigoare redusă. Pe plan mondial există în prezent peste 2500 de soiuri. androsteril. secetă şi boli. rustic. Anna Spath. dar sensibil la secetă. fructe de calitate Vigoare supramijlocie. Soiuri de prun cultivate în România (2000) Soiul Early Rivers Ialomiţa Carpatin Tuleu timpuriu Piteştean Minerva Renclod Althan Tuleu gras Dâmboviţa Albatros Record D'Agen Stanley Gras ameliorat Vinete româneşti Vinete de Italia Luna/decada maturării fructului VII/1 VII/2 VII/3-VIII/1 VII/3-VIII/1 VII/3-VIII/1 VIII/1 VIII/3 VIII/3 VIII/3 VII/3-IX/1 IX/1 IX/1-2 IX/2-3 IX/1-2 IX/2 IX/2-3 Principalele însuşiri agroproductive Viguros. produce moderat (7-10 t/ha). productiv (24 t/ha). fructificare spur. rodeşte pe ramuri mijlocii.4. fructe foarte mari. precoce.). precoce.

Cel mai sensibil organ al florii este pistilul apoi ovarul.VIII-15. În ceea ce priveşte durata strălucirii soarelui optimă pentru prun. +17°C iar media minimelor +3. Rezistenţa florilor creşte până la -5.. Media maximelor trebuie să fie +16°C. Ialomiţa.2°C. Gras ameliorat etc.-3.IX-15..5°C: Vinete româneşti.. Diana. Tuleu gras.) (COCIU. Izotermele favorabile culturii prunului sunt 8.+4. Cea mai mare densitate de pruni se găseşte în zonele în care cad 700-800 mm preci-pitaţii anual.. Cerinţele faţă de apă. este nevoie de 2100-2200 de ore de strălucire a soarelui şi 100-110 zile cu cer senin. nectar.IX). iar în unii ani pot provoca căderea mugu-rilor floriferi. · soiuri pentru deshidratare. dovadă zonarea lor naturală în regiunile deluroase sau în văile largi ale râurilor mari şi umiditate suficientă în sol (COCIU. De la acest prag necesarul temperaturilor active pentru declanşarea înflori-tului este de 321°C. Roşioare văratice (COCIU.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE În funcţie de momentul maturării. Ø timpurii (16. 53 . rezistă până la -2. · soiuri pentru dulceaţă. Fiind o specie cu înflorire timpurie mugurii florali şi florile sunt sensibile la gerurile târzii de primăvară. Cerinţe faţă de temperatură. florile deschise. Ø mijlocii (16. Astfel.. Record. Orientarea de perspectivă în sortimentul de soiuri de prun este de creştere a cantităţilor de prune industrializate sub formă de compot. Excesul de căldură însoţit de secetă şi vânturi uscate nu este favo-rabil culturii prunului.VII).2. rezistă până la -3. Renclod Althan.9°C. sunt distruse la temperaturi de -1.1°C. siropuri. 1997). Anna Spath. Cerinţele soiurilor faţă de temperatură depind de speciile din care provin. Pentru o bună fecundare a florilor prunul pretinde temperaturi de 10-25°C în perioada înfloririi. Pragul biologic la care prunul porneşte în vegetaţie este de +5°C. compoturi. soiurile de prun se împart în: Ø foarte timpurii (înainte de 15. 1997). Agen. Gerurile de revenire din februarie scad rezistenţa la ger cu câteva grade. Soiurile europene sunt destul de pretenţioase faţă de apă. Limita superioară de rezis-tenţă la ger este de -50…-55°C Cu o rezistenţă mai bună la ger sunt soiurile Stanley. Cel mai ridicat nivel de acumulare a pruinei se realizează în zonele în care diferenţa de temperatură dintre zi şi noapte este mare..5-11°C. Silvia.. 1953).-4. florile în fază de boboc. gemuri în defavoarea celor de distilare şi creşterea ponderii în sorti-ment a fructelor consumate în stare proaspătă. 10-11°C: Stanley.. distilate Calitatea bună a fructelor se realizează doar în zonele călduroase. dulce-ţuri. Grase româneşti.9.X). 1997). magiun. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii prunelor.-6°C dacă înainte de înflorire au fost câteva zile cu temperaturi scăzute (CONTARCEANU. Ruth Gerotetler.4°C.2.VII-15. Fructele legate. din care minim 100-120 mm în luna august. După modul de valorificare soiurile se grupează în: · soiuri pentru consum în stare proaspătă. pentru maturarea fructelor 2000-2200°C la soiurile timpurii (Rivers timpuriu. în funcţie de soi 89. gem.VIII). Minerva) şi de 3200-3500°C pentru soiurile târzii (Gras românesc. Ø târzii (16.

. La un hectar plantaţie de prun cu un număr de 200 pomi. Recoltarea prunelor se face în funcţie de modul de valorificare al fructelor. podzoluri. Prunul se cultivă în sistem de cultură pură. cu un conţinut redus în zaharuri şi cu gust mediocru. Lipsa luminii determină degarnisirea bazei şarpantelor. a. densitatea optimă pentru soiurile aflate în cultură este de 500-600 pomi/ha. Cerinţele faţă de apă sunt influenţate pe lângă alţi factori de portal-toi şi de soi. Cerinţe faţă de lumină. mai ales la soiurile sensibile. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii prunelor. favorizează atacul de Monilinia laxa putând compromite recolta. Chiar când expoziţia este bună lumina poate deveni insuficientă în plantaţiile prea dese sau cu forme de coroană inadecvate speciei.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE În ceea ce priveşte umiditatea atmosferică. Prunul creşte bine numai în solurile în care volumul de sol neafectat de procesele de reducţie (gleizare) la dispoziţia sistemului radicular este de minim 30%. Deşi prunul face parte din grupa speciilor cu cerinţe mijlocii faţă de lumină. Unde nu se poate asigura apa necesară din precipitaţii se impune irigarea. 70-80 kg P2O5 şi 120 K2O. diferenţierea incompletă a mugurilor de rod şi la secetă prelungită chiar uscarea pomilor. prunul cere valori ale umidităţii relative cuprinse între 68 şi 72% iar în iulie 56-64%. uscarea ramurilor din zonele umbrite. Cerinţele faţă de sol la prun sunt moderate datorită sistemului radi-cular trasant care explorează un volum mare de sol.a. brunroşcate de pădure. tendinţa de înălţare a coroanelor. Se fac tăieri de formare în tine-reţe. Fertilizarea se face în funcţie de gradul de aprovizionare al solului cu elemente nutritive. şi 22 kg CaO s. recomandate la hectar sunt de 120 kg N. Lipsa apei se manifestă. cei altoiţi pe corcoduş cerinţe mijlocii iar cei altoiţi pe zarzăr sau pe piersic au cerinţe minime. Astfel pentru consumul în stare proaspătă. prin căderea frunzelor. Cultivaţi pe versanţi mai puţin însoriţi pomii produc fructe mai mici. 50 kg K2O s. intensiv. de consumul specific al prunului.. pod-zolite. nu suportă scăderea conţinutului de oxigen. dozele de s. S-ar putea practic spune că solul nu este o problemă pentru cultura prunului mai ales datorită portaltoilor (corcoduş. precipitaţiile anuale şi producţia planificată. prun franc) care au mare capacitate de adaptare la diferite tipuri de sol..a. încetarea creşterii lăstarilor. de rărire şi fructificare în perioada de vegetaţie şi de regenerare în perioada de declin. Prunul nu suportă nici excesul de umiditate din sol (mai greu de suportat când este altoit pe zarzăr şi mai uşor când este altoit pe franc) nici cel din atmosferă. 11 kg P2O5 s. clasic. la o producţie de 15 t/ha se extrag anual din sol 36 kg N s. Pomii altoiţi pe prun franc au cerinţe mari faţă de apă. nevoile faţă de acest factor climatic fiind satisfăcute în toate zonele pomicole. Tipurile de sol favorabile culturii prunului sunt solurile brune. Ploile reci din perioada înfloritului împiedică polenizarea şi fecun-darea. sud-estice şi sud-vestice. super-intensiv cu densităţi de până la 2222 pomi/ha.a. Prunul este sensibil la aeraţia solului. 54 . Solul în plantaţiile tinere se menţine în sistem de ogor negru sau înierbarea între rânduri şi ogor pe rând. slab colorate. totuşi prunul preferă expoziţii sudice. 1997). Aceasta este o condiţie obligatorie pe toate tipurile de sol indiferent de alte însuşiri fizice sau chimice (COCIU. conţinutul solului în argilă. prunele se recoltează la maturitatea de consum când sunt destinate consumului intern şi cu 2-5 zile mai repede pentru cele destinate exportului şi cele care se transportă la distanţe mari.a.

6 mg vitamina PP. Royal rodesc pe ramuri buchet iar soiurile Timpurii de Chişinău şi De Olanda pe ramuri mijlocii. 10 mg vitamina C. După RADU (1985). 55 . Fam. mijlocii şi anticipate.Armeniaca vulgaris Lam. gemuri. producţia de caise a anului 1998 a fost de 37 mii tone. Particularităţi biologice Altoit pe prunul buburuz. citat de MITRE (2002) constată că marea masă a rădăcinilor la caisul altoit pe corcoduş se situează în sol la 24 cm adâncime. Caisele se folosesc pentru consum în stare proaspătă sau pentru industrializare: sucuri. sferic turtită (Umberto).40-15. aciditate şi alte substanţe specifice. Mari de Cenad.70% şi o valoare energetică de 21-77 cal. Mg.56-1. aroma specifică. Cererea mare de caise este determinată de însuşirile calita-tive şi tehnologice a acestora: fineţea pulpei. Vigoarea coroanei. proteine 0. Turcia). cenuşă 0.03-26%. conţinutul bogat în zaharuri. citat de MITRE. caisul are un sistem radicular mai profund decât în cazul altoirii pe corcoduş. băuturi alcoolice. Europa 796 mii tone (Franţa. PRICĂ (1971). Caisul este o specie precoce care formează muguri floriferi încă din pepinieră. cu potenţial ridicat de rodire. Caisele fac parte din grupa fructelor cele mai apreciate de consumatori. raportul zahăr-aciditate 8. substanţe tanoide 0. anemiei etc. S. Timpurii de Arad. conţinutul în vita-mine: 7 mg vitamina A. Sulmona. nectaruri. 11 mg. Extinderea caisului în cultură este argumentată şi de precocitatea. Germania. La începutul rodirii toate soiurile de cais fructifică pe ramuri lungi. Spania.88%.%. Majoritatea soiurilor însă. săruri minerale: K. Forma coroanei la cais este specifică soiului putând fi globuloasă (Tivoli).73%. Mai târziu soiurile Selena. Pomii ajung repede la 4-6 m şi la un diametru al coroanei de 6-8 m. Na. respectiv sudul şi sud-estul ţării. 2-3 valuri de creştere în aceeaşi perioadă de vegetaţie. compoturi. 0. 2002). aciditate titrabilă 0. Pe plan mondial producţia totală de caise a fost în anul 2002 de 2. 5 mg (RANDORNI. subfam. dulceţuri. timpurietatea şi productivitatea sa. larg piramidală (Mari de Cenad). Suprafaţa apreciată ca fiind ocupată de cais este de cca. Rosaceae.4. Principalele zone de cultură a caisului sunt cele din vestul şi sud-vestul ţării.40-23. Alături de ramurile mijlocii şi ramurile buchet caisul rodeşte şi pe ramuri mixte cu lungimi variabile între 30-70 cm. Vârsta intrării pe rod.28-0. După intrarea pe rod coroanele devin rare. 0. Italia.20%.30-0. 300 mg.86%. 6 mg. În primii ani de viaţă. distilate. ritmul de creştere a pomi-lor este foarte rapid. caisele conţin: apă 79-88%. invers piramidală (Royal).3 mg vitamina B2.06 mg vitamina B1 . utile organismului. încep să fruc-tifice din anul III-IV de la plantare. iar producţii economice realizează în anii V-VI. înregistrându-se creşteri anuale de 80-120 cm cu nume-roşi lăstari anticipaţi. fructe congelate şi deshidratate. P. Ca 15 mg. 23 mg. refacerea hemoglobinei.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 11. zahăr total 8. În România.670 mii tone din care în Asia 1358 mii tone. cu un total de 3 milioane pomi. pectine 0. Cea mai mare ţară producătoare de caise este Turcia cu 538 mii tone. Prunoideae Importanţă. CAISUL . Practica medicală scoate în evidenţă efectul pozitiv al consumului de caise proaspete în digestie (prin reacţia alcalină a sucului). inclusiv nisipurile din sudul Olteniei. 10 mii hectare. Aceste ramuri în anul următor rodirii devin purtătoare de ramuri buchet. Modul de fructificare.93%.

Altoit pe prun şi încadrat într-o tehnologie adecvată de cultură poate avea o longevitate eco-nomică mai mare cu 5-10 ani. Rezistenţa caisului la temperaturile scăzute din timpul iernii depinde de soi. Dacă după ieşirea din repausul obligatoriu survin zile calde urmate de geruri de revenire. fecundare.5. Dacă pomii au trecut printr-un an normal şi sunt bine căliţi. putându-se ajunge la producţii de 50-70 kg/pom.-12ºC. iar în timpul vegetaţie preferă temperaturi medii de 20ºC. Rezistenţa mugurilor la ger scade cu apropierea primăverii. Principalele soiuri de cais avizate la înmulţire sunt prezentate în tabelul 11. Spre deosebire de cireş şi prun.. Fenofazele de înflorire.5. Soiuri de cais cultivate în România (2000) Epoca de recoltat luna/decada VI/3 Timpurii de Chişinău Royal VII/1 Cea mai bună de Ungaria VII/2 Mari de Cenad VII/2 Paviot VII/3 De Olanda VII/3 Mamaia VII/2 Soiul Luizet Cais trandafiriu Umberto VII/2 VII/3 VII/3 Greutatea medie a fructelor (g) 45 55 65 80 60 60 50 75 70 55 Culoarea fructelor galbenă portocalie galben-portocalie portocalie galben-roşiatică portocalie-roşiatică portocalie-roşiatică galben deschis cu puncte roşii-violacee Roşie-vişinie portocalie-violacee Temperatura medie anuală optimă culturii caisului este de 9.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Comportarea în procesul polenizării. Rezistenţa la ger a mugurilor de rod variază şi în funcţie de formaţiunile fructifere pe care se găsesc şi poziţia acestora în coroană. Factorii limitativi ai culturii caisului în ţara noastră îi constituie temperaturile scăzute din timpul iernii. asigurând astfel autopolenizarea înainte de fenofaza opti-mă înfloritului (COCIU. acestea provoacă pierderea mugurilor de rod..5-11ºC.22ºC. legare se desfăşoară când tempera-tura aerului depăşeşte 10-12ºC. amplitudinile de temperatură. suferind la -10. 1993). fapt ce se explică prin conformaţia organelor florale: la cais înainte de deschiderea florii. la care lipsa albinelor com-promite recolta. Majoritatea soiurilor de cais sunt autofertile. Mugurii din partea inferioară a coroanei şi cei de pe buchetele de mai sunt mai sensibili la ger în timp ce mugurii de pe ramurile lungi şi mai viguroase şi cei de pe valul 56 . Sortimentul de soiuri la cultura caisului. Longevitatea economică la cais este de 15-20 ani. Tabelul 2. Temperatura. vârstă. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii caiselor. Pomii intră în vegetaţie după 7-10 zile cu temperaturi în aer mai mari de 6ºC. fecundare şi legare. Potenţialul productiv.. momentul ieşirii din repausul obligatoriu de iarnă. caisul leagă uneori chiar şi fără prezenţa albinelor. gerurile de revenire şi temperaturile scăzute din perioada de înflorire. pistilul este strâns între stamine. Caisul nu suportă temperaturile excesive din timpul verii mai ales dacă sunt asociate cu lipsa de apă. muguri de rod rezistă până la -20. Caisul este o specie pretenţioasă faţă de temperatură. Caisul poate produce mult încă din primii ani de rodire.. a căror antere crapă şi proiectează polen pe stigmat.

De asemenea. . Originar din ţările calde. Umiditatea. caisul răspunde bine la irigat mai ales atunci când se urmăresc obţinerea de producţii mari de fructe şi de calitate. nu suportă apa freatică în apropierea rădăcinilor. degarnisi-rea semischeletului.efectuarea cu rigurozitate a tratamentelor fitosanitare. Altoiţi pe corcoduş. . De aceea ampla-sarea plantaţiilor se va face pe expoziţii sudice sau sud-estice. în zonele cele mai favorabile sub aspect climatic.asigurarea unui regim optim de fertilizare şi irigare. fără drenaj aerian accentuează efectul negativ al temperaturilor scăzute. . Sistemul radicular nu suportă excesul de apă din sol chiar dacă este tem-porar. reducerea diferenţierii mugurilor de rod şi maturării lemnului. Datorită acestei însuşiri caisul reuşeşte bine în zonele de silvostepă şi stepă unde cad cantităţi reduse de precipitaţii în jur de 400-600 mm anual. Rezistenţa la ger este determinată şi de agrotehnica aplicată. Plantaţiile de cais sunt înfiinţate în sistem clasic (333 57 . cu reacţie neutră sau alcalină. . Solul. caisul este una din speciile pomicole rezistente la secetă. Altoit pe zarzăr se comportă bine chiar şi pe nisipuri irigate sau neirigate. Nevoia de apă la cais se resimte puternic şi după recoltarea fructelor când se urmăreşte stimularea creşterilor. la înfiinţarea plantaţiilor se vor folosi forme de co-roană şi distanţe de plantare care să permită asigurarea unei bune lumino-zităţi pentru întreaga coroană. fertilizarea excesivă cu azot. Pe asemenea soluri pomii vegetează slab şi pier prematur. în tot cursul zilei. Împotriva evitării apariţiei fenomenului de pieire prematură a caisu-lui se poate interveni prin măsuri preventive cum sunt: .scoaterea şi arderea ramurilor şi pomilor afectaţi de apoplexie. . ca urmare a centrului său genetic în care s-a format. preferă solurile adânci cu fertilitate ridicată. În faza de coacere. lutoase sau luto-argiloase.5-2. irigarea prelungită. cu slabă permeabilitate pentru apă şi aer. Deşi este cunoscută ca o specie rezistentă la secetă.normarea producţiei în perioadele de ger. . Caisul reuşeşte pe soluri mijlocii sau uşoare. permeabile pentru apă şi aer. cu lipsă de umiditate.obţinerea unor portaltoi noi între cais şi prun. aceste cauze determinând pieirea prematură a pomilor. bogate în fosfor şi potasiu. suficiente dacă sunt bine repartizate în timp. excesul de apă duce la deprecierea calităţii pro-ducţiei. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii caiselor. precum şi cele pietroase. drenate. pomii tolerează oarecum şi astfel de soluri. amplasarea pomilor la baza pantei sau pe terenuri plane. . fructele nemaiputând fi valorificate corespunzător deoarece crapă. Solurile grele şi reci. Caisul este cunoscut ca o specie cu cerinţe deosebite pentru lumină.utilizarea prunului ca intermediar. Astfel. rezistă mai bine la temperaturi scăzute. cu conţinut ridicat în săruri. Insuficienţa luminii determină uscarea ramurilor de rod. Lumina.alegerea portaltoilor adecvaţi în funcţie de soi şi mediul edafic. 1993). De asemenea. inducţia şi diferenţierea mugurilor de rod. sunt improprii culturii caisului.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE al doilea de creştere. nisipuri în diferite stadii de solificare. chiar în fenofaze critice (COCIU. Zonele cele mai favorabile pentru cultura caisului sunt acelea unde temperaturile în timpul iernii nu scad sub -25°C. cu apă stagnantă sau cu apă freatică la mai puţin de 1.0 m adâncime.amplasarea plantaţiilor de cais pe terenuri uşoare. De asemenea.

Pentru un hectar plantaţie se recomandă următoarele cantităţi de substanţă activă: 100-120 kg N. 80-100 kg P2O5 şi 80-100 kg K2O. 0. Piersicile sunt recomandate în alimentaţia bolnavilor de ficat. Conţinutul în vitamine este reprezentat de acid ascorbic 58 mg/100 g. Pieirea prematură a caisului (apoplexia) este un sindrom extrem de pericu-los. rini-chi. exprimată în acid malic. A (0. Fructele pot fi consumate în stare proaspătă sau prelu-crată sub formă de gem.30). 0. 5/3. 0. după RANDOIN conţine 230 mg/100 g K. cu pieliţa nepubescentă şi pulpa neaderentă la sâmbure.05 mg/100 g Cu. B2 (0. cu pieliţa pubescentă şi pulpa aderentă la sâmbure. bolnave şi rupte.0 cal%. iar aroma specifică soiului se manifestă intens. 0.47%.3-0. 5-12 g zahăr total.05). 2 mg/100 g Na. Fam. simptomatic pomul prezintă aspect clorotic.5. bacterii sau ciuperci şi dege-nerarea scoarţei trunchiului pomilor datorită gerurilor. 0. la distanţa de 6/5. Dintre elementele minerale.3 g proteine. subfam. 0. fructoză 1. 0. vitamina B1 (0. după intrarea pe rod se fac tăieri de fructificare şi curăţire de ramuri uscate. fructe deshidratate. iar cele destinate industrializării la completa maturitate.5 m). Pe plan mondial se cultivă patru categorii de piersici: · piersici propriu-zise cu pieliţa pubescentă şi pulpa neaderentă la sâmbure. 58 .4 g tanoide.0-64. După RADU (1985) fructele conţin 82-91% apă. arteroscleroză şi obezitate. uscări de şarpante şi în final uscarea întregului pom.90). Prunoideae Importanţă. trebuie reţinut că. În primii ani de vegetaţie se fac tăieri de formare a coroanei. În timpul formării fructelor se recomandă aplicarea a 4-7 udări cu norme de 400-700 m3/ha în funcţie de tipul solului. fructe mici. · pavii.02 mg/100 g Zn.2-0. 2. · nectarine. 22 mg/100 g P. Valoarea energetică este de 29. 0. Fructele destinate transformării în dulceţuri de caise verzi vor fi recoltate înainte de întărirea sâmburelui. compot.7 g cenuşă. Acest sindrom este generat de următoarele cauze: atac de virusuri.03).4 mg/100 g Fe. nectar.02-0. Piersicul este o specie pomicolă valoroasă datorită particularităţilor biologice ale pomilor şi însuşirilor terapeutice şi tehnolo-gice ale fructelor. Pentru consum în stare proaspătă caisele se recoltează când fructele au atins mărimea.4-1. produc mult şi constant an de an. B6 (0. PIERSICUL . distilate. 17-18 g substanţă uscată.7 g pectine. băuturi răcori-toare.6%.5 m). Întreţinerea solului se face în sistem ogor negru sau combinat cu îngrăşăminte verzi. pulpa este încă fermă. Dintre glucide conţine: glucoză 1.3-1. În plantaţiile moderne de cais vor trebui asigurate spaţii de răcire în care caisele vor fi depozitate provizoriu înainte de a fi transportate cu mijloace adecvate către pieţele de desfacere. forma şi culoarea caracteristice soiului. Rosaceae. 8 mg/100 g Ca.6 mg/100 g Mn.Persica vulgaris Mill.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE pomi/ha. creşteri reduse.0%. Perioada de maturare a caiselor este în general scurtă. procesul de maturare nu mai continuă după maturarea fructelor. 0.43) mg/100 g. 10 mg/100 g Mg. coacerea se realizează uniform. E (0. ceea ce face ca fructele recoltate prea devreme să fie fade.4 g aciditate titrabilă. Piersicul are şi alte avantaje care justifică extinderea lui în cultură cum sunt: pomii intră repede pe rod. zaharoză 6. intensiv (571 pomi/ha. Recoltarea fructelor. iar în caz de accidente climatice se refac uşor. Caisul reacţionează pozitiv la aplicarea îngrăşămintelor organice şi chimice. permiţând recoltarea integrală.

Piersicul altoit pe piersic franc formează un sistem radicular bogat. Piersicul deţine după migdal locul doi în ceea ce priveşte capacitatea de lăstărire anticipată formând mai ales la pomii tineri 1-2 serii de lăstari anticipaţi pe vară. Florile fecundează în proporţie de 59-90% în funcţie de soi. O rărire timpurie şi intensă a fructelor accentuează fenomenul de crăpare. înainte de des-chiderea ei. Piersicul înfloreşte timpuriu. prun şi păr. Ramura de rod de bază la piersic este ramura mixtă.12 g/zi iar în etapa întăririi sâmburilor creş-terea fructelor se reduce şi mai mult 0. Cardinal. 1993). După ce se întăresc sâmburii ritmul creşterii fructelor devine cu atât mai accentuat cu cât epoca de coacere a fructelor este mai timpurie. vârsta pomilor. cireş. Springtime etc. În cadrul soiului deschiderea florilor se eşalonează pe o perioadă de 5-7 zile (POPESCU şi colab. O condiţie de bază este realizarea de plantaţii încheiate fără goluri. pot fi mixte anticipate. La rândul lor ramurile anticipate. 59 .7-2 ori raza proiecţiei coroanei şi amplasat la adâncimea de 15-80 cm. Majoritatea soiurilor de piersic sunt auto-fertile. O pondere prea mare de lăstari anticipaţi în coroana pomilor indică fie o încărcătură mică de fructe în anul respectiv fie o tăiere prea severă. 12 zile după cais şi concomitent cu unele soiuri de migdal.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE · brugnone. Polenizarea şi fecundarea. suferinzi sau supraîncărcaţi cu rod. Piersicul începe să formeze primele fructe în anul al 2-lea de la plantare dar producţii economice se obţin începând cu anul IV. Satu Mare. Ramurile salbe şi ramurile buchet se întâlnesc mai ales la pomii debili intraţi în declin. salbe anticipate. Piersicul altoit pe migdal are un sistem radicular mai puţin dez-voltat dar mai profund decât cel altoit pe piersic franc. Când pomii au multe fructe. Timiş. la cca. În primele 4 săptămâni după legat piersicile cresc lent 0.66 g/zi.7-1. cu pieliţa nepubescentă şi pulpa aderentă la sâmbure. Arad. Înfloritul.. buchete de mai şi ramuri anticipate. Această specie nu are alternanţă de rodire. Completarea golurilor se face în primii ani deoarece în plantaţii de peste 8-10 ani completarea golurilor nu mai este rentabilă. În primii ani de viaţă pier-sicul creşte foarte viguros. Dolj. zona municipiului Bucureşti. Bihor. puţine dintre acestea au sâmburii crăpaţi (MONET citat de M. 1982). Fenomenul se amplifică dacă se udă abundent în perioada de la începutul întăririi sâmbu-rilor. buchete anticipate. Specificul fructificării. Mayflower. bine ramificat care depăşeşte de 1. Fenomenul crăpării sâmburilor apare cu frecvenţă mare la soiurile cu coacere timpurie şi extratimpurie: Madeleine. condiţiile de climă. În ultimul timp se constată o creştere a cererii de nectarine pe plan mondial. Vigoarea pomilor şi habitusul coroanei. Alături de aceasta piersicul mai rodeşte pe ramuri salbe. şi în anii cu primăveri reci. Pouyet. Frunzele lui cad în a 2-a jumătate a lunii octombrie şi în noiembrie.31-0. vişin. Tăiat an de an piersicul îşi menţine permanent echilibrul între creş-tere şi fructificare pe toată durata vieţii. Particularităţi biologice Sistemul radicular. Ciclul anual. În ţara noastră piersicul este răspândit în judeţele Constanţa. dacă nu se fac intervenţii de tăiere pomii se degarnisesc şi se epuizează repede producând fructe puţine şi de calitate slabă. Ritmul şi durata creşterii fructelor. Potenţialul productiv la piersic este foarte mare. În livezi intensive irigate se pot obţine 20-25 t/ha fructe.POPESCU şi colab. Polenizarea se face deseori în cadrul aceleiaşi flori. Piersicul are o perioadă de vegetaţie lungă. Din fructele legate cad fiziologic 30-40%. Precocitatea.. Blazing gold. Capacitatea de lăstărire anticipată.

Soiuri de piersici nectarine şi pavii (POPESCU şi ELENA VOICA. lovituri de grindină.5ºC. În zone cu favorabilitate ajunge până la 18-21 ani. Perioada critică este. Dacă anul climatic este normal şi gerurile vin treptat mugurii flori-feri ai piersicului rezistă până la -23. scurgerile iau amploare acestea trebuie curăţite până la lemn sănătos.5ºC.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Gomoza (apariţia scurgerilor de clei) este determinată de ger.Hale Elberta Flacăra Loadel 85 110 115 130 120 150 160 160 145 150 170 150 155 150 200 170 170 165 200 170 200 140 60 albă albă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă aderent aderent aderent aderent aderent aderent aderent aderent semiaderent semiaderent semiaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent neaderent aderent . atac de insecte şi boli.1ºC după legarea fructelor.. dezinfectate cu sulfat de cupru 3-5% şi acoperite cu mastic. temperaturi de 10. primăvara după pornirea în vegetaţie. Fiind originar din zonele calde ale Asiei Centrale. piersicul manifestă cerinţe mari faţă de căldură fiind depăşit în această pri-vinţă doar de cais şi migdal.6. Când scurgerile sunt sporadice şi de mică intensitate nu sunt necesare intervenţii tehnolo-gice. Temperatura.H. când pragul de rezistenţă la piersic este de -4.5ºC iar pentru deschiderea florilor de 10.-12ºC pot afecta mugurii de rod. dacă gerul survine brusc. Pragul biologic pentru umflarea mugurilor este de 6. optimul termic pentru înflorit fiind de 13-16ºC. răni accidentale..25ºC.. după o perioadă relativ călduroasă. Soiuri de piersici. 1993) Soiul Greutatea medie a fructelor (g) Culoarea pulpei Sâmburele Madeleine Pouyet Sprintime Springold Maycrest Sprincrest Blazingold cardinale Dixired Colins Early Redhaven Jerseyland Redhaven Compact Redhaven Red top Southland Halehaven Vedete Redskin I. În cazul altoirii pe portaltoi franc plantaţiile de piersic produc economic 14-16 ani. Longevitatea pomilor. Dacă însă.6. Principalele soiuri de piersici. de altfel ca la majoritatea mugurilor pomilor fructiferi. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii piersicilor. cu temperaturi medii anuale de 10-11. nectarine şi pavii cultivate în România sunt redate în tabelul 11. Tabelul 2.9ºC în fenofaza de buton roz -3. El creşte şi fructifică bine în zonele cu veri călduroase şi ierni blânde din arealul podgoriilor.8ºC la înflorirea deplină şi -2..

piersicul răspunde bine. Printre soiurile mai rezistente la ger se numără soiurile de pavii: Babygold 7.5 şi 7. aceasta datorită fenomenului de obo-seală a solului. Ca tipuri de sol piersicul preferă solul brun roşcat de pădure. Vivian. Alături de cais şi migdal. nisipuri şi soluri nisipoase. 1993). De aceea în zonele cu precipitaţii insuficiente se impune irigarea. bine drenate. Creşterea rădăcinilor începe cu 3-4 săptămâni înainte de înflorit şi înregistrează două maxime: unul primăvara (mai-iunie) şi altul toamna (octombrie-noiembrie). soiurile de piersic: Redhaven şi Halehave. Umiditatea. sud-estice şi sud-vestice şi se vor folosi distanţe de plantare şi forme de coroană care folosesc la maxim lumina. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii piersicilor. alungite. profunde. Nevoia de lumină a piersicului este mai mare decât a majo-rităţii speciilor pomicole cultivate în ţara noastră. Excesul de umiditate este şi el dăunător. fiind depăşit din acest punct de vedere de migdal şi smochin. De altfel.. determinând asfixierea rădăcinilor (la o durată mai mare de două săptămâni) sensibilizând pomii la atacul bolilor criptogamice. fără suculenţă. Fortuna şi Vesuvio. 61 . soiurile de nectarine: Nectared 4. Indiferent de tipul de sol pânza de apă freatică va trebui să fie sub adâncimea de 2 m. Un timp răcoros şi umed accentuează căderea fiziologică accentuată a fructelor. Piersicul necesită soluri fertile.5. cantitatea de lumină este de 4 ori mai mică decât în câmp. astringente (Elberta) şi cu raport nefavo-rabil între pulpă şi sâmbure. cerno-ziomuri. Zona favorabilă culturii este zona podgoriilor cu altitudine de 300-400 m. fiind sensibil la asfixierea radiculară. Piersicul se va amplasa pe soluri uşoare. Acest fenomen are mai multe cauze: . Lumina. nisipoase. Cercetările făcute la soiul Elberta arată că în interiorul coroanei. lipsa luminii în coroană este prima cauză care duce la degarnisirea ei şi duce la obţinerea de fructe de slabă calitate.înrăutăţirea proprietăţilor fizice a solului. cu fertilitate mij-locie pe treimea mijlocie şi superioară a pantelor. 3000ºC pentru maturarea soiurilor târzii şi o temperatură medie de 16ºC. putând fi cultivat fără irigare în zone cu precipitaţii peste 550-700 mm anual. cu un pH cuprins între 5. fructele rămân mici.MATERII PRIME VEGETALE Soiul Greutatea medie a fructelor (g) Culoarea pulpei SEVASTIŢA MUSTE Sâmburele Fortuna Babigold 5 Vivian Andras Babigold 7 Babigold 9 145 140 140 170 185 170 galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă galbenă semiaderent aderent aderent aderent aderent aderent Nevoia de frig a piersicului este de 750-1200 ore (în funcţie de soi) cu temperaturi inferioare pragului biologic (POPESCU şi colab. turtite lateral cu pubescenţă şi pieliţă grosieră. Conţinutul în calcar activ nu va trebui să depăşească 7% în cazul altoirii pe piersic franc şi 15% în cazul altoirii pe migdal. Piersicul nu suportă să fie cultivat după el însuşi decât după trecerea unei perioade de 18-20 ani de la defrişarea plantaţiei precedente. la care. Prin urmare plantele de piersic vor fi amplasate pe expoziţii sudice. Nectared 6. Solul. piersicul este o specie rezis-tentă la secetă. În timpul perioadei de vegetaţie piersicul necesită 1200ºC pentru maturarea soiurilor timpurii. Insuficienţa apei are repercusiuni negative asupra po-milor şi anume.

se iau măsuri pentru a fixa ambalajele./ha. la intrarea fructelor în pârgă (la soiurile timpurii şi semitimpurii) şi încă 1-2 udări în august. 1993) recomandă următoarele norme de administrare a îngrăşămintelor: . Piersicul consumă cantităţi mari de elemente nutritive. 1993). în special N şi K. 247 g/ha zinc şi 138 g/ha bor. .tulburări de nutriţie. 213 g/ha magneziu. găleţi şi se transportă la halele de sortareambalare. De asemenea.a. . Principalele sisteme de întreţinere ale solului sunt ogor negru.. Se vor evita terenurile infestate cu nematozi iar în caz contrar se va trata cu nema-tocide specifice. Consumul de microelemente este şi el ridicat. este de 521 g/ha fier. Udările din cursul perioadei de vegetaţie se vor face la plafonul de 273 din intervalul umidităţii active pe o adâncime de 100 cm în cazul cerno-ziomurilor şi solurilor brune şi 150 cm pentru solurile nisipoase sau nisipuri solificate.şi microelemente. consum unilateral de macro. banderole. material plastic sau carton. Aceasta corespunde cu schimbarea culorii pieliţei din verde în galben şi când pulpa pierde din tărie. ogor erbicidat. POPESCU şi colab.acţiunea toxinelor produse de sistemul radicular (amigdalină bogată în acid cianhidric). Astfel. Raportul optim dintre macroelemente N:P:K este de 1:0.a. în perioada întăririi sâmburilor. . după MME HUGUET (citat de POPESCU şi colab. coşuri. În zonele unde nivelul precipitaţiilor este sub 550 mm se recomandă irigarea plantaţiilor de piersic. ogor cultivat. După TROCMÉ şi GROS citaţi de POPESCU şi colab. Astfel. Recoltarea în această fază se face în 2-3 reprize deoarece fructele se maturează eşalonat pe pom. Recoltarea se face în lădiţe. 12 g P2O5.dezvoltarea unei microflore şi microfaune dăunătoare.în plantaţiile tinere: 5 kg gunoi de grajd + 16 g N.a.. . (1982.în plantaţiile pe rod. Recoltarea fructelor trebuie să se facă cu mare atenţie pentru că loviturile pieliţei duc la lemnificarea pulpei.8-1. hârtie pelur pentru capitonarea lăzilor. P2O5 şi K2O la ha. administrarea la intervale de 4 ani a 30-40 t/ha îngrăşăminte organice. Dacă trebuie transportate la distanţe mari recoltarea se face în faza de pârgă. (1993). încărcătura să fie astfel făcută încât să 62 . Momentul de recoltare a fructelor se face în funcţie de distanţele la care urmează să fie valorificate acestea. iar anual 120-150 kg N. Recoltarea piersicilor. consumul anual de elemente fertilizante la piersic este de 144 kg/ha azot. 32 kg/ha fosfor şi 131 kg/ha potasiu la care se adaugă un consum ridicat de calciu şi magneziu respectiv 152 kg/ha şi 31 kg/ha. Ambalarea piersicilor pentru piaţă se face în lădiţe de diferite tipuri: de lemn. 600-800 kg/ha superfosfat şi 150-200 kg/ha sare potasică. a unei cantităţi de 40-60 t îngrăşăminte organice şi câte 100 kg s. Urmează celelalte lucrări specifice înfiinţării unei plantaţii pomicole. 8 g K2O la m2 s. Transportul piersicilor trebuie făcut cu mare grijă pentru a nu rea-liza pierderi.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE . Înainte de desfundat se execută fertilizarea de bază cu 30-40 t/ha gunoi de grajd. se folosesc mai ales pentru export unele materiale auxiliare cum sunt: platouri alveolare din policlorură de vinil sau polis-tiren.încorporarea cu 2-3 luni înainte de plantare odată cu desfundatul. etichete.25:0. 50-60 kg P2O5 şi 90-120 kg K2O s. Această lucrare poate aduce un spor de producţie cu 30-50%. Momentele optime de udat sunt cu 2 săptămâni înainte de înflorit. Desfundatul se realizează la 6080 cm cu două luni înainte de plantare.

Iugoslavia. o umiditate a aerului de 85%.49-1. 0. apoi în Europa de către romani. România etc. Datorită portului înalt şi aspectului decorativ.. În SUA a fost introdus la mijlocul secolului al XVII-lea.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE permită circulaţia aerului în toată masa de fructe.39% substanţe pectice. subfam. Rosaceae. Dacă temperatura aerului depăşeşte 25-30ºC este necesară prerăcirea fructelor înainte de recoltare. altoite pe mahaleb.. E.5ºC. Fam.5ºC fruc-tele îngheaţă. 2. Raza sistemului radicular depăşeşte de 2. CIREŞUL . În cultură a fost introdus în urmă cu 2500 de ani.06-0. cunoscută în China şi Europa de peste 5000 de ani. 63 .5-3 ori raza proiecţiei coroanei.000 tone din care peste 60% se realizează în Europa.. Spa-nia. Neamţ. apă 75. mai întâi în Asia.2. După date medii FAO producţia mondială de cireşe este de apro-ximativ 1. vitamine (C. Sistemul radicular la cireş este relativ superficial. Cireşele se pot consuma în stare proaspătă sau prelucrată (dulceaţă. 0. În ţara noastră suprafaţa ocupată cu cireş reprezintă aproximativ 3% din suprafaţa pomicolă. Vrancea. Cultura cireşului prezintă o importanţă deosebită dato-rită timpurietăţii. găseşte că la soiurile cu coroană piramidală.37% acizi organici. Pentru păstrarea temporară. caracteristic acestei specii fiind fenomenul de etajare naturală. Franţa. peste 70% din rădăcini găsindu-se la adâncimea de 0-40 cm.Cerasus avium L. în depozit se va asigura o tempe-ratură de -0.63% proteine brute. Cireşul este o specie foarte veche.7-18.). Arhitectonica sistemului radicular depinde în mare măsură de modul de ramificare al soiului şi de portaltoi. Bulgaria. Valoarea alimentară ridicată este dată de compoziţia chimică a fructelor. În ultimii ani. cca. Fe. elemente ce justifică cultura din punct de vedere economic. gemuri.500. CIREAŞĂ (1974). compoturi. Ramificarea la cireş este de intensitate redusă.+1. Tehnologia de cultură este relativ simplă..54-1. cireşul are o creştere lentă după care se comportă ca o specie cu creştere viguroasă.5. Temperatura de transport va fi de până la 3ºC. în primii ani de viaţă. Particularităţi biologice Sistemul radicular. B1. transportul piersicilor destinate exportului se face cu mij-loace de transport frigorifice. fructe confiate. 15% în America de Nord. 4 milioane de pomi se cultivă în judeţele Iaşi. Majoritatea soiurilor au la început un port dresat care după intrarea pe rod se deschide coroanele devenind invers piramidale sau chiar pletoase (Oliva Ramon). Dacă fructele sunt destinate consumului imediat recoltarea se face la maturitatea de consum. Argeş. Cele cca. cireşul se pretează în plantaţii de aliniament.6. sistemul radicular este mai profund respectiv mai superficial la soiurile cu coroană globuloasă altoite pe cireş sălbatic. Vaslui. Partea aeriană. produse de cofetărie etc. Durata de păstrare este de 40-50 zile în condiţii de 3% O2. lichioruri. După plantare. siropuri. P. costurile moderate.8% zahăr total. Cura de cireşe timp de o lună de zile ajută la slăbirea obe-zilor. valorii alimentare. Germania. 5% CO2 şi 92% azot. Botoşani. La -1. Cluj. jeleuri. săruri minerale de Ca. 10% în Asia şi aproximativ 1% în America de Sud. terapeutice şi comerciale a fructelor. 0.-1. Principalele ţări producătoare din Europa sunt: Italia.4-89. Prunoideae Importanţă. Rădăcinile înregistrează două valuri de creştere: primul în aprilie-mai şi al doilea în octombrie-noiembrie. B2. K. Ele conţin 7. provitamina A).

cu pulpa semipietroasă. are origine franceză. suculentă. acoperit cu roşu carmin. foarte apreciate la consum. 64 . Pomul de vigoare mijlocie cu coroană conică. sferic. Fruct mic sau mijlociu tronconic. Mugurii floriferi se formează în procent de 75% pe ramurile buchet şi numai 25% pe ramuri mijlocii sau lungi (ROŞU. plăcută la gust. tronconic. Fructul este sferic. Pomul este viguros. Înfloritul durează cca. Armonia. 1993). Iaşi). soi obţinut din încrucişarea soiurilor Boambe de Cot-nari şi Pietroase Napolen. 1971. gălbuie-albicioasă. Jubileu 30. roşie-roz. Se maturează în a 2-a decadă a lunii iunie. Pietroase de Cotnari (Boambe de Cotnari). puţin acidulată şi cu urme de amăreală. uşor turtit dorsoventral. dulce. Fructe mari cordiform-rotunjite. Pulpa este semipietroasă. Cele mai importante soiuri cultivate la noi sunt: Früheste der Mark (Cea mai timpurie). Fructul este mare. de culoare galbenă. 2002). cu coroană sferică uşor dresată. Culoarea roşie se inten-sifică la maturitatea până devine neagră. citaţi de MITRE. Pulpă roşie deschis. de origine Canadiană. precoce. În cadrul acestei specii există soiuri care fruc-tifică preponderent pe buchete de mai (Van. Fructul este de mărime mijlocie. soi creat la Institutul Agronomic “N. uşor acidulat. negre.. armonios acidulată. sucu-lentă. de culoare roşie. pulpă pietroasă. Cireşul înfloreşte după migdal. uşor acidulat. foarte dulce. Maturare în decada a 2-a şi a 3-a a lunii iunie. 1976. moale. Polenizarea şi fecundarea. Roşii de Bistriţa. gust foarte bun. Pulpa este albă-gălbuie. productiv. GROJER. soi autofertil. timpuriu. destul de dulce. cere agrotehnică foarte bună. soi creat la Staţiunea Bistriţa din încrucişarea soiurilor Hedelfinger şi Germersdorf. de culoare roşie. Cerna. Pom de vigoare mijlocie cu coroană turtită. soi originar din Franţa. două săptămâni. de culoare roşie. productiv. soi originar din centrul Cotnari (jud. ramuri plete şi buchete alungite. însă majoritatea soiurilor fructifică atât pe buchete de mai cât şi pe ramuri mijlocii şi lungi. dulce. Coacere în decada a 3-a a lunii iunie. Majoritatea soiurilor de cireş sunt auto-sterile (mai puţin soiul Stella) ceea ce obligă gruparea în parcele a 3-4 soiuri infertile cu aceeaşi epocă de înflorit. Principalele soiuri de cireş cultivate în ţara noastră. Înfloritul. ajunge la maturitate la mijlocul lunii mai. La cireş polenizarea este entomofilă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Specificul fructificării. de calitate foarte bună. soi viguros. Stella. cu coroană sferică. Sortimentul cultivat în prezent în România asigură fructe proaspete pe o perioadă de 40-45 de zile. Bigarreau Moreau. cu maturare în prima decadă a lunii iunie. slab acidulată. Pomul este viguros. Fruct de formă sferică de culoare roşu închis. mare. Ramon Oliva. Realizarea unei recolte bune este determinată de polenizarea a 30-50% din flori (GOZOB. Pulpa. iar în perioadele mai reci chiar trei. Din fiecare mugur florifer se formează o inflorescenţă cu 2-4 flori. Maturare în decadele 2 şi 3 ale lunii iunie. Pomul este de vigoare mijlocie. cu coroană conică. Negre de Bistriţa. colorate în roşu închis. Punct stilar aşezat întro mică depresiune vizibilă. sucu-lentă.Bălcescu” Bucureşti. cais şi piersic şi aproape în acelaşi timp cu majoritatea soiurilor de prun şi păr. fructele de mări-me mijlocie. Fructul este mare. Fructul este mare. cordiform-rotunjit. cu coroană sferică. culoare de bază galben-cerat. iar cea de acoperire roşu aprins. ovoid turtite. dulce. citat de POPESCU şi colab. Pomul este viguros. Pomul este viguros. Bigarreau Morreau). sferic.

Longevitatea economică a soiurilor de cireş viguroase este de 30-40 de ani. cu coroană sferică. Majoritatea autorilor apreciază că temperatura medie anuală. Pomul este viguros. cu gust excelent. anul VI (Uriaşe de Bistriţa. 65 . Pulpa este pietroasă. Faţă de ger are o rezistenţă mijlocie. Pulpa. Vârsta intrării pomilor pe rod. 320ºC. Cireşul înfloreşte la 15-17 zile după ce temperatura aerului depă-şeşte 8ºC şi după ce s-au acumulat cca. iar zonele cele mai favorabile sunt cele cuprinse între izotermele de 14-16ºC în luna mai respectiv zona de deal cu altitudini de 200-500 m. cordiform. Fruc-tul este mare. mediocră pentru masă. soi de origine germană.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Germersdorf (Bigarreau Germersdorf). iar a celor de vigoare mijlocie şi mică altoite pe portaltoi de vigoare medie este de 20-30 ani. cireşul este preten-ţios faţă de temperatură. Cireşul este o specie foarte pretenţioasă faţă de lumină fapt demonstrat şi de particularităţile sale de creştere (coroană rară. de calitate foarte bună. opti-mă culturii cireşului este de 10. cordiform alungit rotunjit la vârf ca un deget. foarte bună pentru masă şi industrializare. Pe partea dorsală prezintă o brazdă largă şi superficială. crocantă. 9-10 t/ha (Früheste der Mark. La partea ventrală fructul are o teşitură evidentă care începe de la jumă-tatea lui spre vârf şi îl ascute ca o pană. suculentă. Recolte economice se obţin însă începând din anul V (Van. Insuficienţa luminii determină apariţia de scurgeri cleioase. colorat în galben auriu. Tim-purii de Bistriţa. Roşii de Bistriţa. cordiform rotunjit. soi german. iar trunchiul şi ramurile până la -30ºC dacă gerurile survin treptat şi pomii sunt pregătiţi pentru iernare. Pomul este viguros cu coroană sferică. culoare roşu închis. Temperatura medie zilnică necesară pentru desfăşurarea normală a înfloritului este de 10-14ºC. Stella). Fructele obţinute în interiorul coroanei deşi roşii sunt cele mai acide. Pomul este destul de viguros. Cireşul nu suportă arşiţa verii. Maturare concomitent cu Gemersdorf. dulce. Lumina. Fructul este foarte mare. Jubileu 30). cu coroană sferică. dulce amăruie. gălbuiealbi-cioasă. Deşi este o specie relativ rustică. Uriaşe de Bistriţa. Germesdorf. uşor acidulată. etajare natu-rală). roşu închis cu nume-roase dunguliţe scurte de culoare gălbuie care se observă prin transparenţă. Este unul din-tre cele mai răspândite şi valoroase soiuri vechi. În cultură cireşul preferă expoziţii bine luminate. Fructul este mare sau foarte mare. sferic trunchiat până la ovosferic bombat de culoare roşie negricioasă. Germesdorf). Pomul este de vigoare mijlocie. Se maturează în decada întâi a lunii iulie. cu coroană larg conică. Bigarreau. Pulpa pietroasă. apa-riţia primelor fructe semnalându-se în anul III-IV de la plantare. Productivitatea este cuprinsă între 6-8 t/ha (Ramon Oliva. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii fructelor Temperatura. respectiv treimea mijlocie şi superioară a pomilor. Stella).5ºC. Cireşul este o specie precoce. Morreau) şi peste 11 t/ha (Timpurii de Bistriţa. mugurii floriferi rezistă până la -24ºC. la maturitate aproape negru. foarte bună pentru dulceaţă şi compot. Fructul este foarte mare. pieloasă. Soiurile timpurii sunt cele mai pretenţioase faţă de lumină. Pietroase galbene Dönssen (Bigarreau Jaune Dönssen). Armonia. Hedelfinger (Hedelfinger Riesenkirsche) soi german. iar pe partea ventrală de-a lungul căreia există o linie de culoare mai închisă. Pulpa. Uriaşe de Bistriţa. dulce. boli criptogamice şi creş-terea este mult diminuată.

Tăierile de formare a coroanelor se aplică începând din anul plan-tării prin scurtarea verigilor la o înălţime dată de înălţimea trunchiului la care se adaugă distanţa pe ax între primele două şarpante corespunzătoare formei de coroană realizată. Cireşul este o specie pretenţioasă la aprovizionarea solului cu macro. Umiditatea atmosferică ridicată (peste 75%) în perioada maturării fructelor favorizează atacul ciupercilor Cocomyces hiemalis şi Monilinia laxa. 1993). În general. în cazul altoirii pe mahaleb.. Consumul specific al acestei specii este de 40 kg/ha azot. revene. un nivel al precipitaţiilor anuale de 550 mm este suficient pentru aprovizionarea cu apă a cireşului. Această specie este. 2002). în special la soiurile târzii cu pulpa pie-troasă. Astfel. Prima ciupercă. desfun-dat. Pe solurile cu reacţie acidă pronunţată se aplică 120 kg de nitro-calcar (POPESCU şi colab. cireşul necesită un nivel al precipitaţiilor de 650-700 mm anual. Solul. în zonele cu precipitaţii sub 600 mm anual şi în cultură neirigată se administrează 20-30 t gunoi de grajd la 2-3 ani şi anual 80 kg N. Cireşul manifestă pretenţii ridicate faţă de sol. permeabile. prelucrat teren desfundat. în perioada întăririi sâmburilor şi după recoltarea fruc-telor. Detalii privind formarea fiecărui tip de co-roană sunt prezentate în lucrarea Pomicultură aplicată (MITRE. 200-300 kg K2O). 11 kg/ha fosfor.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Umiditatea. datorită fenomenului de oboseală a solului.0 m. În plantaţiile tinere se 66 . este necesară în anii secetoşi şi în zone cu mai puţin de 550 mm precipitaţii anual. calde. dacă sunt pro-bleme. Precipitaţiile abundente în perioada coacerii fruc-telor determină crăparea acestora. În zonele cu precipitaţii peste 600 mm se poate recurge la înierbarea alternativă a intervalelor cu prelucrarea solului pe rândul de pomi. 80 kg P2O5 şi 60 kg K2O anual. se tratează solul contra dăunătorilor din sol şi se ameliorează după caz cu amendamente (la pH sub 5 se aplică 10-20 t de amendamente de calcar). 55 kg/ha calciu pentru o producţie de 14 t/ha (POPESCU şi colab. În zonele în care precipitaţiile depăşesc 700 mm şi pe terenuri în pantă se poate aplica înierbarea totală cu întreţinerea pomilor sub coroană în terase indi-viduale. Odată cu fertilizarea.şi microelemente. nivelat. 10-15 g/m2 N.. cu până la 550 mm precipitaţii. poate duce chiar la pieirea pomilor. de asemenea. profunde. scurgeri gomoase şi chiar uscarea pomilor. Epoca cea mai bună de plantat este ca şi pentru celelalte specii pomicole toamna. Terenul destinat plantaţiilor de cireş va fi pregătit după tehnica nor-mală pentru înfiinţarea plantaţiilor pomicole cu aplicarea fertilizării de bază (60-70 t gunoi de grajd. 5-8 g/m2 P2O5. cu un conţinut de calciu de 4-6% şi cu apa freatică sub 1. evident în funcţie de soi şi portaltoi. 5-8 g/m2 K2O. în cazul unor atacuri puternice. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor Cireşul nu se plantează după el însuşi decât după o perioadă mai lungă de timp. Altoit pe franc sau vegetativ. fertile. amplasate în zone plane sau cu pantă mică. 1993). sensibilă la excesul de apă din sol care uneori duce la reducerea excesivă a creşterii. 30 kg/ha potasiu. În plantaţiile pe rod. Irigarea plantaţiilor. terenul se întreţine sub formă de ogor negru. În plantaţiile tinere se recomandă administrarea sub proiecţia coroanei a 5-6 kg gunoi de grajd. În livezile tinere intensive. Fazele critice pentru apă în cultura cireşului sunt: cu o săptămână înainte de înflorit. 300-400 kg P2O5. Acest fenomen este mai accentuat când cireşul este altoit pe mahaleb. Cerinţele faţă de apă sunt moderate şi influenţate de portaltoi. el preferă soluri mijlocii sau uşoare.5-2.

15-0. zahărul cu 2-3%. 67 . Este o plantă meliferă foarte bună. Prunoideae Importanţă. După recoltare la cireşe încetează procesul de maturare. citat de MITRE.9-23.MATERII PRIME VEGETALE 3 SEVASTIŢA MUSTE recomandă 2-3 udări cu 200-250 m /ha în lunile de vară. bogat în potasiu este diuretic. Înainte de recoltare cu 10-15 zile se recomandă stropirea cu Ethrel (500 ppm) în amestec cu acid fosforic 85% (1600 ppm) (MITRE.52 mg%). Importanţa culturii vişinului este dată de însuşirile alimentare. Importanţa alimentară rezidă din compoziţia chimică a fructelor.8. 0. Vişinul este o specie rustică cu tehnologie relativ simplă ce reuşeşte în toate zonele pomicole ale ţării. Concomitent cu recoltarea se face şi presortarea fructelor.8-19. la interval de câteva zile. acid folic (0. Recoltarea fructelor este cea mai dificilă şi mai costisitoare lucrare din toată tehnologia de cultură. De aceea cireşele se culeg la maturitate deplină. substanţele minerale cu 4-5% iar suculenţa cu 11% la soiul Pietroase Napoleon (MITRE. 5-19. Prin-cipalul neajuns al acestei culturi este că în unii ani vişinul leagă puţine fructe şi dă recolte mici.1 din care: glucide 251. eventual cu 2-3 zile înainte. Rosaceae.Cerasus vulgaris Mill. 2002). hepatice. Astfel. ambalare şi transport (5-6 zile). caroten (0.320.7. 2002).5ºC. După recensământul din 1979. fructele conţin 13.9% substanţă uscată.4 mg% zaharuri. 0. fructe) având însuşiri antisep-tice sunt folosite în medicina populară şi în conservarea produselor alimen-tare (BĂDESCU şi colab. Ceaiul din pedunculul fructelor. cele destinate pentru transport pe distanţe lungi..2% din numărul total de pomi.3 mg% Ca. B2.5 mg% potasiu. lipide 13. terapeutice şi tehnologice caracteristice fructelor sale. 2002). adică 6. Recoltarea se efectuează în trei etape. fructificare şi regenerare.32 mg%).9 mg% acizi organici. Consumul de vişine participă la ameliorarea şi vindecarea bolilor renale. VIŞINUL . 0.06-0. Temperatura optimă pentru transport şi păstrare este de -0.95 mg%). alegându-se din pom doar cele care fac obiec-tul recoltării. 2002). proteine 15. În perioada de pârgă. Ambalarea fructelor se face în lădiţe de 6-10 kg. vişinul ocupă 4. în ţara noastră.000 vişini. Soiurile cu pulpa pie-troasă sunt mai rezistente la recoltare.94-1. Fructele pentru industrializare se pot recolta mecanizat prin scuturare pe prelate. citat de MITRE. 2.1 mg% proteine. La această temperatură fructele rezistă 12-14 zile. 21-26 mg% fosfor. În plantaţiile pe rod se recomandă 4 udări cu 300-400 m3/ha În plantaţiile de cireş se aplică tăieri de întreţinere. Importanţa terapeutică: vişinele contribuie la întârzierea procesului de îmbătrânire prin îmbunătăţirea compoziţiei chimice a sângelui. flori. diabe-tice.04-0. cu 7-15 zile înainte de cules mărimea cire-şelor creşte cu 25%.2. 1984. Foarte sensibile la transport şi expunere solară sunt soiurile cu pieliţa deschisă la culoare şi pulpa moale (2-3 zile).21-1. 46-92.4-1 mg% pectine.8-1. şi la atenuarea stresului psihic şi anemiei. Toate organele plantei (frunze.12-2. Valoarea energetică este ridicată (total 280. 1985.1) (RADU. Fam. E (0. cardiovasculare. Cireşele pentru consum în stare proaspătă se detaşează manual de pe ramuri prin prinderea de peduncul şi răsucirea lui. 7-20 mg% magneziu. 3. 0.5 mg%) B1. 1977.35 mg% substanţe tanoide. vitamine: PP (0. subfam.

Arad. La pomii pe ră-dăcini proprii sistemul radicular este trasant (până la 4 m distanţă de trunchi) şi superficial (rădăci-nile verticale ajung la 11.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Ţări mari cultivatoare: Germania. din care 17 sunt noi (tabelul 2. Cluj. sferică. Producţii economice se obţin începând din anul V de la plantare când se obţin producţii de 25-30 kg/pom. Mureş. Precocitatea şi potenţialul productiv. Grecia. Italia. dar la această vârstă producţiile nu depăşesc 2-5 kg/pom. sferică. Tabelul 2. vişinul împreună cu cireşul. Pentru unele soiuri valoroase.Jiu VI/3 Crişana VI/3 Dropia VI/3 Mocăneşti VI/3 Oblacinska VII/2 Nana VII/2 Ilva VII/2 Scuturător VII/1 Soiul Fructul mărimea (mm). vişiniu 21-22. Vişinul creşte ca pom de talie mijlocie sau ca arbus-toid. Pitic de Iaşi.2 m).000 tone. Ilva. industrie consum. Mocăneşti. industrie consum. sferică. Longevitatea economică a soiurilor de vişin este de 25-30 de ani. vişiniu 18-20. ocupă 14.. vişiniu 20-21. Alba. Cele mai recomandate soiuri de vişin sunt 18. cum ar fi Crişana. 1987). industrie consum. După Anuarul Statistic din 1995. Sistemul radicular înregistrează două valuri de creştere. sferică. Vâlcea). roşu. Mai răspândite sunt: Nana. vişiniu 16-18.7. Spania. roşu 20-21. În coroanele dese apar formaţiuni fructifere slabe iar semischeletul se degarniseşte. sferică. vişiniu 21-22. sferică. în primii ani de viaţă şi de rod coroana la vişin este relativ deasă. Vişinul este o specie foarte pre-coce. după căderea frunzelor. roşu 21-22. Deva. vişiniu 16-18. vişiniu 18-20. unul primăvara până la începutul verii şi celălalt toamna. Particularităţi biologice Sistemul radicular. Puţine rădăcini verticale pot pătrunde în sol până la adân-cimea de 2-3 m. marea masă a rădăcinilor fiind si-tuată între 20 şi 65 cm adâncime. Aproximativ 70% din rădăcini sunt situate la adâncimea cuprinsă între 20 şi 30 cm. cele mai mari producătoare de vişine sunt judeţele: Iaşi (cca. Bistriţa. sferică. 7000 t anual). sferică. Cele mai multe soiuri de vişin încep să rodească din anul III sau IV de la plantare. Mocăneşti 16. forma. Partea aeriană. Altoit pe mahaleb vişinul se înrădăcinează mai profund. tronconică. Morella neagră. sferică. Nana. Soiuri foarte productive sunt: Schattenmorelle. Principalele soiuri de vişin cultivate în România (POPESCU şi colab. sferică.. Altoit pe vişin comun vişinul dezvoltă un sistem radicular superficial amplasat pe profilul între 15 şi 60 cm. Principalele soiuri de vişin. culoarea 18-20. 1993) Epoca recoltării luna/decada Ţarina VI/1 Timpurii de Piteşti VI/1-2 Timpurii de Cluj VI/1-2 Mari timpurii VI/1-2 Timpurii de Tg. sferică. vişiniu 20-22. În România. cu o producţie anuală de 40. este necesară polenizarea încrucişată (COCIU şi colab. vişiniu 21-22. Raza sistemului radicular la pomii cu talie maximă poate depăşi de două ori şi jumătate raza proiecţiei coroanei.700 ha. Oblacinska (autofertile). Datorită lăstăririi anticipate şi bunei capacităţi de ramificare. Turcia. vişiniu 68 Calităţi pentru consum consum. industrie industrie industrie industrie industrie industrie industrie consum. în România. industrie consum. cu capacitate mare de ramificare şi drajonare. industrie .7).

scheletice. mai ales în zonele secetoase. Dintre sâmburoase este specia cea mai rezistentă la ger. K2 O. Pentru a realiza culturi rentabile. Pentru o mai bună utilizare a terenului în primii ani după plantare se pot cultiva intercalat diferite plante cu condiţia să fie de talie joasă. Hortensia. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor Plantaţiile de vişin. 69 . Astfel. Plantaţiile intensive trebuie însă amplasate pe soluri fertile. Oblacinska.a. Vişinul se va amplasa pe terenuri mecanizabile în treimea mijlocie şi superioară a pantelor dacă solul are suficientă umiditate. în funcţie de valorile pH-ului. Scuturător. industrie industrie industrie industrie industrie industrie Influenţa factorilor climatici asupra calităţii fructelor Faţă de cireş. Pentru valorificarea terenurilor cu pantă mai mare se pot înfiinţa plantaţii clasice. Temperatura. roşu 16-18. vişinul trebuie cultivat în sistemul intensiv şi superintensiv. Ţarina. 120 kg s. precum şi solurile sărăturoase în care piere prematur.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Vrâncean Schattenmorelle Nefris Meteor Bucovina Pitic de Iaşi VII/2 VII/2 VII/2 VII/2 VII/3 VIII/1 18-20. Pragul biologic pentru pornirea în vegetaţie la vişin este de 8°C.a.000 lucşi/oră/soi (TĂRÂŢĂ. Vişinul reuşeşte atât în zone cu precipitaţii de 400-500 mm aşa numite secetoase cât şi în cele umede (700-800 mm precipitaţii anuale). Umiditatea atmosferică ridicată în perioada înfloritului favorizează atacul de Monilinia laxa. roşu 21-22. uşor alcaline. să nu fie concurente pentru pomi şi să nu acumuleze în organele comestibile pesticidele care se folo-sesc pentru întreţinerea plantaţiilor de vişin. tronconică. iar florile deschise şi fructele legate rezistă până la -2. exceptând solurile grele. umede şi reci.2°C. iar mai sensi-bile Crişana. Diferenţierea optimă a mugurilor floriferi s-a obţinut la 30. Nu se vor amplasa plan-taţii de vişin pe văile unde stagnează apa. Pomii altoiţi pe mahaleb reuşesc mai bine pe terenurile mai uscate decât cei altoiţi pe vişin sau pe rădăcini proprii. Vişinul are pretenţii moderate faţă de lumină putându-se cultiva chiar şi pe expoziţii N-E sau N-V. P2O5 şi 120 kg s. Solul. mugu-rii rezistând până la -30°C. roşu 18-20. Având sistemul radi-cular mai superficial poate valorifica şi soluri mai subţiri. tronconică. citat de POPESCU şi colab. plane sau cu pantă mică. Ilva. fiind o specie mai rustică are o plasticitate ecologică mai mare. N. Timpurii engleze. 1993).. În sistem irigat se poate cultiva şi pe nisipuri. compacte. unde lipseşte drenajul şi curenţii reci de aer sunt frecvenţi. roşu consum. cu condiţia ca panta să nu depăşească 25%. În plantaţiile tinere de vişin şi în zonele cu suficiente precipitaţii solul se va întreţine ca ogor negru cu prelucrarea mecanică a solului pe intervalul dintre rânduri şi manual sau mecanic pe rând. Dropia.a. sferică. În vede-rea corectării reacţiei acide a solurilor se va aplica carbonat de calciu în cantitate variabilă (2-3 până la 5-6 t/ha). vişiniu 18-20. sferică. mai rezistente sunt soiurile Morela neagră. Dacă se alege în mod judicios portaltoiul. sferică. per-meabile. Dimpotrivă. sferică. Soiurile arbustoide au preten-ţiile cele mai reduse faţă de lumină. Mocăneşti. vişiniu 20-22. vişinul reuşeşte pe o gamă variată de soluri. Terenul destinat plantaţiilor de vişin va fi fertilizat cu 40-50 t/ha gunoi de grajd. În fenofaza de umflare a mugurilor rezistă până la -12°C. în regiunile sudice şi mai secetoase se va amplasa spre baza pantei şi pe expoziţii NE-NV. datorită rusticităţii speciei pot fi înfiinţate în majo-ritatea zonelor pomicole ale ţării. vişinul. Rezis-tenţa la ger variază de la un soi la altul. Lumina. Apa. 120 kg s.

iar rândul se poate întreţine erbicidat (Roundup. Imediat după recoltare. K. Recoltarea fructelor.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE După ce pomii intră pe rod. P. plantă medicinală şi decorativă. Fructele se recoltează la maturitatea deplină. Vişinele se coc mai eşalonat decât cireşele şi se ţin bine pe ramură până la maturitatea deplină. plantă tehnică. cu 7-10 zile. 2. P şi îndeosebi vitamina C. 3-4 litri/ha în 100 litri apă. vişinul răspunde bine la irigare.5-5 kg/ha substanţă brută şi Gramoxone 3-4 litri/ha în 400-500 litri apă). Pentru industrializare fructele se recoltează mecanic prin scuturare cu vibratorul. În livezile tinere de vişin pentru fiecare m2 de teren se aplică 3-4 kg gunoi. fructele se introduc în vase cu apă rece (10-12°C) pentru a nu li se păta pieliţa. De asemenea. cu peduncul concomitent făcându-se şi operaţia de presortare în lădiţe de 6-10 kg. vişinele nu îşi continuă maturi-zarea după cules. astfel încât pot fi recol-tate în mai multe reprize. anual sau periodic (CIREAŞĂ. Substanţele grase au în componenţă în principal 70 . în zone cu precipitaţii sub 550 mm anual. S.5% săruri minerale (Cu. iar cele des-tinate pentru transport pe distanţe lungi cu 2-3 zile înainte. 1. Ø în regiunile cu precipitaţii sub 600 mm anual şi în livezile neiri-gate se aplică 20-30 t gunoi de grajd. Ca). Sub raportul valorii energetice.8. citat de MITRE. În livezile tinere. Glifogan. sub proiec-ţia coroanei. Cu toate că este o specie rezistentă la secetă. Mg. îngrăşămintele se administrează local. înainte de arătura adâncă. 12-25% substanţe proteice. de reducţie în semischelet. 524% hidraţi de carbon. Irigarea se recomandă în livezile tinere şi cele pe rod. unde se păstrează 6-9 ore şi apoi sunt supuse prelucrării. Nucul este o specie foarte valoroasă. anual 80-120 kg N şi o dată la doi ani 50-70 kg P2O5 şi 50-70 kg K2O la hectar. se admi-nistrează anual la m2 4-5 g N iar la 2-3 ani 6-8 g P2O5. Pe terenurile în pantă şi cu suficiente precipitaţii se poate recurge la ţelină iar spaţiul de sub proiecţia coroanei să se prelucreze manual şi să se erbicideze. tăieri în verde după recoltarea fructelor şi tăieri de regenerare. o dată la doi ani. În acest fel aderenţa fructului la peduncul se reduce de aproximativ 2-3 ori. Momentele critice pentru apă sunt ca şi la cireş. pomii se stropesc cu acid 2-cloretilfosforic 500 ppm. NUCUL . Simazin 2. fiind în acelaşi timp pom fructifer. Fam. Pentru consum în stare proaspătă. 6-8 g K2O odată cu arătura adâncă. intervalul dintre rânduri se poate înierba. La vişin se aplică tăieri de formare. vitamine A. Miezul de nucă conţine: 52-77% substanţe grase. Ca şi cireşele. Fe. iar în livezile pe rod pe toată suprafaţa (ogor negru) sau pe zona prelucrată sau erbicidată (în cazul înierbării). imediat după recoltarea fructelor. B1. În livezile pe rod. 40-50 mg% (de 4 ori mai mult decât măceşele şi de 40 de ori mai mult decât sucul de portocale).3-2. Juglandaceae Importanţă. 1 kg de miez de nuci echivalează cu 6500-7000 calorii. fructele se recoltează manual.Juglans regia. anual 60-80 kg N şi o dată la doi ani 40-60 kg P2O5 şi 40-60 kg K2O. Norma de recoltare este de 30-50 kg/muncitor/zi. Înainte de recoltare. odată la 2-3 ani. 2002). Zn. B2. Vişinul suportă tăierea mecanizată (de contur) în verde. pe o stare normală de aprovizionare a solului se recomandă următoarele doze medii: Ø în zonele cu suficiente precipitaţii: 20-30 t gunoi de grajd. odată la 2-3 ani. Nucul este important pentru fructele sale care reprezintă un aliment complex şi complet.

Nucul este apreciat pentru portul său. Solurile cu apă freatică superficială din luncile râurilor fac ca adâncimea maximă atinsă de sistemul radicular să nu depăşească 28-30 cm adâncime. în medicina tradiţională În prezent din nucile verzi şi frunzele de nuc se extrage iodul şi alte produse farma-ceutice recomandate contra dispepsiilor cronice. Ramurile anuale sunt groase. globuloasă. ramurile.august . Nucul este folosit din vechime. Datorită însuşirilor sale decorative şi fizico-mecanice.martie. iar în câmpurile pepinierei între 15-60 cm. rară. La nuc se înregistrează 3 valuri de creştere a sistemului radicular: ► valul I .august. conjunctivite. substanţe cu funcţie foarte importantă în metabolismul organis-mului uman. iar proteinele conţin numeroşi aminoacizi esenţiali. Nucile verzi recoltate înainte de întărirea endocarpului se folosesc la prepararea dulceţei sau lichiorului de nuci. în industria avioanelor şi automobilelor. cu întrebuinţări multi-ple: alimentar.decembrie. Tulpina. lemnul de nuc este folosit în industria mobilei. În pe-rioada de tinereţe creşterile anuale ajung la 1-2 m. Creşterea se opreşte la o anumită distanţă de pânza de apă freatică (spaţiu de siguranţă care este de cca.. Răspândirea superficială a rădăcinilor pe terenurile în pantă are ca rezultat urnirea pantei în amonte şi în aval. valul I de creştere nu mai are loc. Turtele de nucă (produs secundar de la fabricarea uleiurilor) se folo-sesc la prepararea halvalei. scoarţa la început este netedă. frunzişul bogat şi mirosul plăcut pe care îl emană. citat de POPESCU şi colab. În cazul pantelor foarte abrupte. Particularităţi biologice (fig. rahitism (KOMĂNICI. Sistemul radicular. 30-40 cm). produse de cofetărie sau în hrana animalelor. rădăcinile din amonte prin alungirea lor puternică ajung să depăşească ca înălţime pe cea a coroanei. iar mai târziu formează un ritidom gros care crapă longitudinal. frunzele. prin cercetările sale RUSU (1969) contrazice această afirmaţie prin următoarele: Adâncimea maximă atinsă de rădăcinile nucului este de 140 cm pe nisipuri. pictură. ► valul III . dereglări ale aparatului digestiv. Când temperatura din sol scade sub -4°C. scoarţa. lacurilor şi vopselelor. amestecurilor abrazive şi a linoleumurilor fine. Pe toate tipurile de sol densitatea cea mai mare de rădăcini se întâl-neşte în primii 2-4 m de la trunchi. Endocarpul constituie materie primă pentru obţinerea cărbunelui activ. 71 . fabricarea cernelei tipografice.90). Trunchiul creşte drept. Deşi multă vreme s-a crezut că nucul are sistem radicular pivotant care pătrunde până la 6-7 m adâncime. 80 cm pe podzoluri şi de 110 cm pe celelalte tipuri de sol. cu măduva lamelară. avitaminozelor.aprilie . 1993). Nucul constituie materie primă pentru diverse ramuri industriale. rădăcinile sunt materii prime valoroase în vederea extragerii taninului şi unor coloranţi vegetali.ianuarie . Coroana este mare (20-25 m în diametru). Din miezul de nucă se extrage un ulei fin semisicativ. Se utilizează în plantaţii de aliniament. ulterior însă nucul depăşeşte prin talie toate celelalte specii pomicole. Procesul de creştere la nuc este foarte lent mai ales în pri-mii ani de la plantare. solitar sau în pâlcuri ca plantă decorativă. Mezocarpul. iar după intrarea pe rod se reduc la 10-15 cm. ► valul II .MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE acizi graşi nesaturaţi. marea masă de rădăcini în şcoala de puieţi pe solurile brune atât pentru nucul comun cât şi pentru nucul negru este situată între 10-40 cm.

. nucul are o perioadă de repaus lungă şi porneşte în vegetaţie printre ultimele specii pomicole. micşti de flori femele. Pe pom deschiderea florilor femeieşti durează cca. Florile mascule sunt grupate în amenţi. Mugurii sunt dispuşi serial. 72 . apoi ajung la 180° după care vârfurile lor încep să se recur-beze. apa-riţia plânsului evidenţiind sfârşitul repausului profund şi începutul repausu-lui facultativ (COCIU şi colab. Orăştie. primăvara în luna mai iar cei micşti de flori femele diferenţiază în iulie-august. Novaci. iar cele târzii în octombrie. fructele cresc în volum căpă-tând forma şi dimensiunile normale. În condiţiile ţării noastre soiurile timpurii se maturează în august. Majoritatea soiurilor de nuc sunt infertile. iar a amenţilor 5-6 zile. la altele înfloresc mai întâi florile bărbăteşti (soiuri protandre): Sibişel precoce T25. iar fiecare floare are între 2-32 de stamine. de aceea se recomandă evitarea tăierilor în perioada plânsului. cele cu maturare mijlocie în septembrie. grăunciorii rămân viabili 2-3 zile. 12-18 zile. Încetinirea creşterii lăstarilor se realizează în ultima decadă din iunie. În primele 30-40 de zile de la legare. iar la alte soiuri (homogame) cele două categorii de flori se deschid simultan: Productiv de Geoagiu. Pe ramuri mugurii de flori şi cei vege-tativi sunt dispuşi în treimea superioară iar amenţii spre bază. apoi la extremitatea lor apare stigmatul care este format din doi lobi.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Mugurii. Nucul este o specie unisexuat monoică care prezintă pe acelaşi pom trei categorii de muguri: vegetativi. Abundenţa de sevă împiedică cicatri-zarea rănilor. Aceşti lobi. Înflorirea. Creşterea lăstarilor este maximă în mai. În condiţii normale. înfrunzitul şi înflorirea au loc după 15-20 zile de la umflarea mugurilor. a căror amenţi să-şi eşaloneze înflorirea pe întreaga perioadă de înflorire a florilor femeieşti. Un nuc matur produce 5-20 miliarde de grăunciori de polen. Florile femele apar solitar sau grupate câte 2-3 sau chiar mai multe. La început sunt sferice. apical pe lăstarii fertili. polenizarea şi fecundarea. Ciclul anual. de amenţi. 1983). când temperatura medie zil-nică devine aproape constantă 16°C. Caracteristic pentru nuc este faptul că în perioada repausului facul-tativ şi în primele fenofaze de vegetaţie din rănile făcute cu ocazia tăierilor are loc o abundentă scurgere de sevă denumită ca şi la viţa de vie "plâns". Între intensitatea plânsului şi rezistenţa la ger este o strânsă corelaţie. pe fiecare mm2 de teren cad în 24 de ore între 1 şi 8 grăunciori de polen După ieşirea din anteră. Muguri vegetativi şi cei de amenţi se formează pe lăstari. Într-un ament se găsesc de regulă 70-150 de flori. Germisana. Pornirea în vegetaţie are loc în aprilie. După încetinirea creşterii în volum are loc diferenţierea ţesuturilor şi acumularea miezului. Dezmuguritul. Repausul profund durează până la începutul lunii noiembrie. Momentul de maximă receptivitate faţă de polen este de la începutul desfacerii lobilor până când ei ajung divergenţi. S44 etc. Având în vedere că producţia de fructe depinde de numărul de flori polenizate şi fecundate este necesar ca la plantare pentru fiecare soi de bază să se intercaleze câte 2-3 soiuri polenizatoare. În comparaţie cu celelalte specii. în primele zile sunt paraleli. dar cercetările efectuate de unii autori au evidenţiat că procentul de flori fecundate diferă în funcţie de soiul polenizator. Frunzele la nuc sunt imparipenat compuse cu 5-9 foliole. La unele soiuri înfloresc mai întâi florile femeieşti (soiuri proto-gine): Geoagiu 65.

bună f. iar cei altoiţi pe J.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Vigoarea. oscilaţii care duc la decălirea şi degerarea cambiului şi apariţia unor plăgi şi crăpături adânci pe trunchi şi ramuri. bună Maturarea fructelor semitimpurie semitimpurie. iar cei altoiţi pe J.regia 60-80 de ani. 1993)..6 11. Soiurile de nuc cultivate în România (2000) Soiul Geoagiu 65 Sibişel 44 Germisara Orăştie Sarmis Novaci Suşiţa Peştişani Victoria Jupâneşti Bratia Soi ideal Producţia bună bună bună bună bună f.. cei altoiţi pe J.-36°C. În ţara noastră nucii din sămânţă trăiesc de regulă 100-150 ani. debilitează pomii şi depreciază calitatea fructelor prin înnegrirea mezocar-pului şi chiar a endocarpului şi tegumentului seminal (COCIU şi colab. 73 . Ramurile anuale degeră la -30. bună f.0 13. Nucul este o specie de vigoare mare.nigra după 5-6 ani. semitimpurie.regia după 6-8 ani. semitimpurie semitimpurie.8. nucul poate trăi 200-400 de ani. ierni blânde (temperatura medie cea mai scăzută -1. Nucul creşte şi rodeşte bine în zonele cu temperaturi medii anuale cuprinse între 8-10°C. maximum de rodire situându-se de la 40-80 de ani. Longevitatea.. bună f.4 12. bună f. amenţii putând fi afectaţi la -17. Cei mai sensibili la ger sunt amenţii şi mugurii micşti de flori femele care degeră la -25. Există soiuri foarte precoce care produc fructe după 2 ani (Jupâneşti. temperaturile mai mici de 0°C sunt dăunătoare.0 13.-18°C. acestea producând arsuri pe frunze.0 14. Precocitatea.. R 3/3. Soiuri cultivate. Limita de rezistenţă la ger variază în funcţie de tip între -25 şi -36°C şi chiar 40°C. semitârzie timpurie Greutatea medie (g) 14. semitimpurie.8..-27°C. 1983).. Amplitudinile medii anuale ale temperaturilor nu trebuie să depăşească 21-23°C. Dăunătoare pentru nuc sunt şi oscilaţiile de temperatură sub şi peste 0°C. semitimpurie. creşterea şi rodirea 12-40 ani. Perioada de tinereţe durează 5-12 ani. iar perioada de declin apare după 80 de ani.regia. În zonele cele mai favorabile. Pomii altoiţi au vi-goare mai mică decât cei din sămânţă..0 11. Principalele caracteristici ale soiurilor de nuc sunt redate în tabelul 2.0 14. La -3°C sunt distruse atât florile cât şi frunzele şi lăstarii (POPESCU şi colab. pomii altoiţi pe J. nigra au vigoare mai mică decât cei altoiţi pe J.nigra 25-40 de ani. După intrarea în vegetaţie rezistenţa nucului la ger scade considerabil. bună bună f. semitimpurie. cu veri călduroase (temperatura medie din luna cea mai caldă de 20-22°C).7 12. Mult mai dăunătoare pentru nuc sunt temperaturile scăzute din tim-pul iernii şi primăverii. semitimpurie. lăstari şi fructe.6 10. De asemenea.). Nucul obţinut din sămânţă produce fructe după 10-15 ani. cei altoiţi pe J. Ideal etc. Tabelul 2.-3°C).. Temperaturile mai mari de 35°C sunt dău-nătoare pentru nuc.7 12. semitimpurie.. Gerurile timpurii de toamnă şi cele de revenire primă-vara sunt foarte periculoase.8 13-16 Forma fructului alungită alungită alungită alungită alungită ovoidă rotundă ovoidă rotundă alungită rotundă rotund-ovoidă Influenţa factorilor climatici asupra calităţii fructelor Temperatura..

rezis-tenţă scăzută la ger. După intrarea pe rod. profunde. în zonele de deal. Ogorul negru sau cultivat cu plante agroalimentare sau îngrăşăminte verzi este cel mai bun sistem de întreţinere în plantaţiile tinere de nuc.. Culturile intercalate nu trebuie să concureze pomii pentru hrană şi apă iar solul se va menţine ca ogor lucrat pe o bandă de 2 m de-a lungul rândului. La fertilizarea de bază orientativ pentru condiţiile din ţara noastră se recomandă ca înainte de desfundare să se admi-nistreze 40-60 t/ha gunoi de grajd. Apa. nord-vestice. În zonele de câmpie pe expoziţii sudice tempera-tura se ridică uneori peste limita optimă pentru fotosinteză. Gunoiul de grajd se foloseşte mai eficient dacă se distribuie în benzi late de 2-3 m de-a lungul viitoarelor rânduri de pomi înainte de desfundat.. cu textură uşoară sau mijlocie. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii fructelor Plantaţiile de nuc sunt plantaţii de lungă durată. cu subsol permeabil. când suma precipita-ţiilor trebuie să ajungă la 100-200 l/m2 în fiecare lună. Pentru întreaga perioadă a creşterii şi maturării fructelor (mai. Nucul are pretenţii moderate faţă de factorul apă. nucul să fie amplasat numai pe expoziţii sudice. În perioada matură-rii fructelor nucul cere 60-90 l/m2 lunar iar în perioada repausului este sufi-cient un nivel al precipitaţiilor de 40-50 l/m2/lună. Excesul de apă din atmosferă favorizează atacul de antracnoză şi bacterioză.a. reci. slab fertile. Solul. Contraindicate sunt solurile argiloase. Astfel. plantaţiile de nuc se vor înfiinţa în bazinele de maximă favorabilitate pentru nuc. 80-120 kg/ha P2O5 şi 120-150 kg/ha K2O (COCIU şi colab. cereale şi prăşitoare. Pentru a realiza livezi reuşite cu producţii mari se cer soluri fertile. Această specie are pretenţii moderate faţă de sol. compacte. de aceea în aceste zone plantaţiile se vor amplasa pe expoziţii nord-estice. sud-estice şi sud-vestice. Cea mai mare nevoie de apă la nuc se înregistrează în perioada creşterii intense a lăstarilor şi fructelor. diferen-ţiere redusă de flori femeieşti. 1983). permeabile pentru apă şi aer. fapt justificat de modul lui de creştere şi ramificare şi de zona lui de origine. În condiţii de fertilizare organo-minerală şi de irigare.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Lumina. calde. Nucului îi sunt dăunătoare atât insuficienţa apei cât şi excesul de umiditate. de aceea înainte de înfiinţarea lor trebuie făcute studii pe o perioadă lungă de timp (20-30 ani) în vederea stabilirii oportunităţii înfiinţării plantaţiilor. apoi ierbu-rile perene. producţii scăzute şi de calitate slabă. este recoman-dat ca. nucul poate fi cultivat şi pe nisipuri. cu reacţie neutră sau slab acidă (pH = 6-7). pe solurile plane sau cu pantă mică se poate 74 . Sistemul radicular al nucului fiind sensibil la boli impune înfiin-ţarea de plantaţii pe terenuri care nu au fost ocupate cu specii lemnoase sau care au fost defrişate în urmă cu 5-6 ani şi cultivate apoi cu plante furajere sau agricole. Insuficienţa luminii favorizează evoluţia agenţilor patogeni şi în special a unor bacterii care produc pagube însemnate. impermeabile şi cele scheletice. Astfel. 1983).5-3 m adâncime în sol. grele. Pânza de apă freatică tre-buie să fie situată la peste 2. Nucul face parte din grupa speciilor cu cele mai mari ce-rinţe faţă de lumină. Drenajul necorespunzător asociat cu excesul de apă din sol duce la debilitarea pomilor prin asfixierea rădăcinilor. Zonele favo-rabile culturii nucului sunt cele care acumulează 600-700 mm precipitaţii anuale bine repartizate. Cele mai bune premergătoare sunt leguminoasele. reuşind pe o gamă foarte variată de soluri.octombrie) s-a stabilit că nucul are nevoie de 300-400 l/m2 apă (COCIU ş. Insuficienţa luminii determină reducerea cantităţii de substanţă sintetizată de frunze care determină creşteri reduse.

se usucă până se reduce umiditatea de la 30-40% la 5-8%. Cele nedecojite se încarcă în lăzi grătar şi se introduc în camere închise ermetic într-o atmosferă de 1% etilen la temperatura de 21-27°C unde se ţin 12 ore. După uscare nucile se sortează şi se albesc. recoltarea se face când fruc-tele au 1. 1983). În lipsa acestor posibilităţi nucile nedecojite se introduc în saci. Mg. După adunat nucile se separă. În acest scop de axul pomului se leagă un lemn gros care să depăşească înălţimea pomului de vârful că-ruia se leagă o funie groasă cu care se lovesc ramurile de jur împrejur. Adunatul nucilor se face manual sau mecanic. Dacă după acest timp la 90-95% din fructe epicarpul se îndepărtează uşor recoltarea poate începe. Se agită bine şi se lasă la decantat 48 de ore. Recoltarea nucilor se face în funcţie de modul de valorificare. Cea de-a treia recoltare şi ultima se face la cca. concurente şi cu poziţii necorespunzătoare şi de reîntinerire a nucilor bătrâni. sub coroana fiecărui pom 2-3 kg superfosfat şi 1-2 kg sare potasică.. Se toarnă apoi soluţia de carbonat peste cea de hipoclorit şi se completează cu apă până la 100 l. Pomii reacţionează bine şi la fertilizări foliare cu microelemente pe bază de Ca. În vederea stabilirii momentului optim de cules. 2 săptămâni după a 2-a când se adună cca. Recoltarea se face manual sau mecanizat.5-2. Uscarea se face pe stelaje în locuri foarte bine aerisite în straturi de 8-10 cm lopătate de mai multe ori pe zi. În zonele în care în perioada de vegetaţie cad mai puţin de 100 litri pe m2 precipitaţii irigarea este obligatorie. Bo. Zn. În condiţiile ţării noastre recoltarea se realizează în trei reprize: pri-ma când se recoltează circa 5-6% din producţie adunându-se fructele ata-cate de boli şi dăunători care se maturează mai repede.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE menţine ogorul negru sau combinat cu îngrăşăminte verzi.0 cm în diametru.5 l oţet şi se mai agită 1-2 minute. Pe terenurile mai sărace în P şi K se pot admi-nistra toamna din 3 în 3 ani. Se separă apoi soluţia limpede. În a doua repriză se recoltează 70-80% din producţie. Într-un vas de lemn se introduc nucile uscate (cu maxim 8-10% umiditate). Recoltarea nucilor. La nuc se aplică tăieri de formare începând cu anul III de vegetaţie. Recoltarea mecanizată se face cu vibratoare speciale care scutură fiecare şarpantă. fără a le spăla. Imediat după decojire fructele se spală în bazine speciale. 75 . tăieri de întreţinere şi rodire prin eliminarea ramurilor lacome. Recoltarea manuală se face prin scuturare cu prăjina sau cu funia. Dacă nu se obţine o albire bună. se udă bine cu apă rece din oră în oră. 10-15% din fructe care încă nu erau mature. Pentru cantităţi mai mici albirea se face astfel: se dizolvă separat 6 kg hipoclorit de calciu şi 3. Pe terenurile în pantă şi în zonele cu suficiente precipitaţii terenul se poate menţine înierbat parţial. nucile se recoltează înainte de întărirea endocarpului iar pentru sămânţă când epicarpul crapă. Nucile se scot şi se usucă din nou. Apa se poate administra prin udare mecanizată sau pe brazde. Peste ele se toarnă soluţie până le acoperă complet. Se agită cu un băţ timp de 3-5 minute. Pentru dulceaţă de nuci verzi. provizoriu sau total. Cu 100 l soluţie se pot albi 300-400 kg nuci (COCIU şi colab.5 kg carbonat de sodiu în câte 10-15 l apă. după ce pe majoritatea fructelor apar crăpături în zona punctului stilar se recoltează din 2 în 2 zile câte 100 fructe care se ţin 24 de ore în apă. iar la pomii maturi cu 1500-2000 m3/ha. Pentru lichior. timp de 12-24 ore. La pomii tineri se fac 1-2 udări cu norme de 300-400 m3/ha. la fiecare 20 l de soluţie se adaugă 0. La umiditate de 5-8% fructele se pot păstra un an în locuri aerisite şi cu temperatura sub 10°C şi 2-3 ani la o temperatură de 0°C.

9. de glucide (1222%). Magneziul şi manganul acţionează diverse enzime. În ţara noastră alunul este prezent ca specie spontană în poienile şi liziera pădurilor de foioase din zona colinară şi deluroasă a ţării. Făina de alune este un aliment hrănitor pentru copii.05%) plasează alunele înaintea nucilor. America de Nord ş. în ceasornicărie. Uleiul de alune este foarte fin. Alunele alături de nuci şi migdale conţin cantităţi mari de proteine şi grăsimi. De asemenea. timp de 15 zile. 1981). Băile din frunze de alun se folosesc în tratamentul varicelor. Conţinutul de substanţe proteice (12-28%). fosfor. Ală-turi de aminoacizii fosforici. are aspect ornamental. participând la metabolismul intermediar al glucidelor. Ceaiul din frunze de alun are proprietăţi homeostatice (opreşte hemo-ragiile). ele mai conţin vitaminele B5. dar râncezeşte repede. ajută la asi-milarea vitaminelor C. comparativ cu celelalte nucifere. de astm bron-şic. Potasiul intervine în menţinerea echilibrului acido-bazic al organismului fiind component al unor sisteme tampon. calciu cu rol esenţial în metabolismul uman. Betulaceae Importanţa. nuga). Alunul este o importantă plantă meliferă fiind printre primele plante care înfloreşte. săpunurilor. Alunele sunt mai bogate în vitaminele B1 şi B2 decât nucile. săruri de potasiu. de hepatită endemică. prăjit sau prelucrat în produse de cofetărie (ciocolată. se folo-seşte în cazuri de insuficienţă hepatică. bomboane. Miezul de alune se poate consuma proaspăt. Alunele. Scoarţa alunului. prăjituri. Calciul împreună cu fosforul ajută la formarea şi menţinerea în bună stare a oaselor şi dinţilor. consumându-se câte două căni pe zi. conţin. Grecia. Din miezul de alune aflat în faza de întărire se extrage laptele de alune întrebuinţat în medicină. produselor farmaceutice. E şi a celor din complexul B.a. Alunul este o plantă pomicolă importantă în primul rând datorită valorii alimentare a fructelor sale.9. frunzele şi fructele conţin 8-15% tanin folosit în tăbăcitul şi vopsitul pieilor. Având un sistem radicular bine ramificat alunul contribuie la fixa-rea solurilor în pantă.Corylus avelana L. potasiul intervine în alimentarea creierului cu oxigen. magneziu. ca lubrifiant în pictură deoarece nu denaturează culorile. de asemenea. de emfizm pulmonar şi de silicoză. îngheţate. Miezul de alune se recomandă în alimentaţia vegetarienilor şi dia-beticilor. infuzia tonifiază parenchimul hepatic. de unde s-a extins apoi în Peninsula Balcanică. ALUNUL . este un bun leac contra teniei. lipidelor şi protidelor. Fam. aromat. E şi PP. Turtele rămase se folosesc la fabricarea halvalei şi ciocolatei. Con-sumat o lingură dimineaţa. Infuzia preparată din 1-2 linguriţe muguri de alun la o cană de 200 ml apă clocotită are acţiune antisclerozantă. gustos. cupele. creme. Italia. acid pantotenic.. de săruri minerale (2-3. restabilind elasticitatea ţesu-tului pulmonar. Spania. Alunul îndeosebi cel cu frunze roşii. iar cel de grăsimi (52-69%) este mai mare decât al migdalelor (MIHĂIESCU. Fiind sicativ acest ulei este utilizat la fabricarea lacurilor industriale. are acţiune vermifugă şi este indicat în colicile nefritice şi litiază urinară. Franţa. Soiurile de alun recomandate pentru producţie în România sunt prezentate în tabelul 11. Compoziţie chimică.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 2. Alunul este originar din Asia Mică şi bazinul Mării Negre. Turcia. 76 . acid folic ş.a.

TGL) Trebizona cru. productiv. dar sensibil miez la acarieni Soiul Particularităţi biologice (fig. Sistemul radicular la alun este bine ramificat dar superficial. Înflorirea la alun are loc primăvara devreme (februarie-martie) la o temperatură de cel puţin 4°C. În mod natural alunul de aceeaşi vârstă sau de vârste diferite creşte sub formă de tufă constituită din mai multe tulpini. sunt mari (3. Se maturează la început de septemVâlcea 22 productiv. port erect. conţin 45-52% miez. cu zatori: Butler. Camponica. sunt foarte productiv. rezistent la ger. rădăcinile de alun cresc tot timpul anului. Tonda gentille Vigoare mijlocie. Fertilă de Coutard. majori-tatea soiurilor de alun fiind autosterile.0g). rezistent la bacterioză şi bază.7g). conţin 45% miez Contard. port etalat. precoce. Partea aeriană. Principalele soiurilor de alun recomandate în ţara noastră Principalele caracteristici ale: plantei fructului Maturitatea după 15. Ennis vârful conic. conţin 47-49% Butler rezistent la bacterioză. care este puţin mai lung decât fructul Vigoare mare. la matudelle Langhe Coxford. motiv pentru care se recomandă planta-rea în aceeaşi parcelă a 2-3 soiuri care se polenizează reciproc. Tombul. Tonda romana Se maturează la sfârşitul lui august.5 ori proiecţia coroanei. precoce şi Se maturează târziu (sfârşit de sepMerveille de productiv. Uriaşe de Halle. se polenizează cu Fertila brie. rotunde. au coaja subţire. sunt foarte de Halle. conţin 50-55% păianjeni miez Vigoare redusă.3g). se sparg uşor. locii (2. sunt mici sau mijlocii (2. unul primăvara la începutul primăverii şi altul toamna.5 m. uşor turtite la Romavel productiv.5g). foarte Se maturează tardiv. Bolwieller tembrie). port erect. se polenizează cu Uriaşe Se maturează târziu. foarte aspectuoase. sunt mari (3. port semietalat.9. Dacă temperatura solului nu scade sub +2°C. polenizatori: Coxford. cu port semierect. polenizatori: tunde. Polenul este transportat de vânt pe distanţe de 10-20 m. Imperial de ritate se desprind uşor de involu(Rotunde de Piemont.5-4g). rezistent la bacterioză. după căderea frunzelor. Ennis. precoce. 77 . câte unul la fiecare nod. Unele rădăcini verticale mai ales pe soluri revene pot pătrunde pe profil până la 1. rotunde. roprecoce şi productiv. de formă rotundă. Polenizarea este anemofilă. cu o înălţime de 3-4 m.91). rezistent la bacterioză şi (Uriaş de Halle) groasă şi conţin 36-41% miez alte boli Vigoare mare. polenimari (<4. port erect.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Tabelul 11. dar foarte conţin 45-49% miez sensibil la acarieni Foarte viguros. majoritatea rădăcinilor dezvoltându-se pe profil între 5 şi 50 cm şi depăşeşte de 2.6g) cu coaja Davidiana. sunt mijVigoare mare. La fel ca la celelalte specii pomicole rădăcinile alunului înregistrează două valuri de creştere. mari (peste 4. Tulpinile în vârstă de un an sunt ramificate şi au muguri vegetativi.08.

Daviana. florile femele suferă la -5°C. Înainte de plantare terenul se nivelează cât mai bine şi se pichetează la 4 m între rânduri şi 2. Alunul poate fi condus cu monotulpină sau cu mai multe tulpini. Alunul necesită 700-1000 mm precipitaţii anuale din care minimum 300 în perioada aprilie-iulie. Cele mai precoce sunt soiurile: Mari de Piemont. Alunul se poate cultiva după el însuşi deoarece nu este influenţat de fenomenul de oboseală a solului.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Alunul produce fructe în anul al III-lea de la plantare dar recoltele devin eco-nomice abia la vârsta de 6-7 ani.5 m. În fenofaza de înflorire-legare. În fenofaza de umflare a mugurilor rezistă până la -10°C. În zonele colinare cele mai bune rezultate se obţin pe versanţi cu expoziţie sud-vestică sau sud estică. În zonele de stepă unde insolaţia este puternică se preferă expoziţii nord-estice. Solul. ogor combinat cu îngrăşăminte verzi iar pe terenuri accidentate cu suficiente precipitaţii. Alunul cultivat în sistemul intensiv necesită terenuri fertile sau cu fertilitate medie cu pH 5-7%. Cosford. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Plantaţiile comerciale de alun necesită terenuri în pantă redusă. Dacă în cursul iernii temperatura medie zilnică trece de 0°C mai mult de 20 de zile. Mari de Piemont) pot degera. Declanşa-rea înfloritului se realizează la temperaturi de peste 4°C. Forma de tufă nu este recomandată pentru plantaţii intensive deoarece imprimă vigoare mult mai mare comparativ cu monotulpina. Rotunde de Roma. profunde şi bine drenate iar în zonele secetoase. Pentru condiţiile ţării noastre POPESCU şi colab. când alunul se conduce aplatizat în gard fructifer şi 5 m între rânduri respectiv 3 m pe rând când se conduce ca vas aplatizat. mai aspre şi lungi care întârzie înfloritul sunt mai favorabile pentru cultura alunului. nord-vestice şi chiar nordice. Expoziţiile sudice grăbind înfloritul. Recoltarea alunelor se face când fructele au ajuns la dimensiuni specifice soiului iar pelicula ce separă sămânţa de pericarp devine brun roşcată. Soiu-rile Landsberg. Recoltarea se face mecanizat sau manual cu sau fără involucru.5 m pe rând. ogor erbicidat. alunul porneşte în vegetaţie. mecanizabile. El este sensibil la asfixiere radi-culară. Lumina. 100-120 kg/ha K2O şi la 3-4 ani odată 30-40 t gunoi de grajd. Alunul are cerinţe reduse faţă de căldură. Normele de udare respectiv norma de irigare se vor stabili astfel încât de-a lungul perioadei de vege-taţie umiditatea din sol să se menţină la 70-80% din capacitatea de câmp pe o adâncime de 50-60 cm. Prelucrarea solului se va face cât mai superficial 10-12 cm pentru a nu afecta sistemul radicular. Insolaţia puternică este nefavorabilă culturii alunului. În sistem intensiv şi în zonele cu regim pluviometric deficitar iri-garea duce la creşteri însemnate de producţie. Iernile stabile. Lungi de intră pe rod mai târziu. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. Cerinţe faţă de apă. Ramurile rezistă până la -25°C chiar -30°C dar amenţii la soiurile sensibile (Rotunde de Roma. Recol-tarea cu involucru se face la pomii 78 . Furfulak. Este o specie rezistentă la ger. ţelină cu prelucrarea solului sub coroana plantei. Întreţinerea solului la alun dă rezultate bune în următoarele sisteme: ogor negru. nu sunt reco-mandate pentru alun. Lungi de Spania Lambert roşu. cu maximum 15% calcar activ şi cu pânza freatică sub adâncimea de 1. irigabile. (1993) recomandă anual ca doze orientative 100-150 kg/ha N. Alunul preferă expoziţii cu insolaţie mijlocie manifestând pretenţii medii faţă de lumină. 80-100 kg/ha P2O5.

10.000 tone.6-1. potrivit 10-12 Red Gauntlet (sfârşitul lunii) de aromat Creastă de iunie lăţit. roşu. cu gol mare în centru Potenţial productiv mare mijlociu f.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE tineri şi la cei situaţi pe pante şi pe teren înierbat.6% acizi organici. Fam.4-0. subfam. producţia mondială de căpşuni a fost de 326. Vâlcea. intens 10-12 Sengana (prima decadă) aromat mai conic. Căpşunul se numără printre speciile pomicole de mare interes economic datorită timpurietăţii şi calităţii fructelor (ajung la maturi-tate în mai-iunie). Ca etc. Cehia 45.000 tone din care în Europa 268. Astfel condiţionate alunele se pot păstra un an în camere aerisite la temperatura de 21ºC şi umiditatea relativă de 65% sau timp de 2-3 ani la 2-4ºC şi umiditate relativă de 65%. mare mare f.10.000 tone.000 tone. roşu. Recoltarea fără involucru se face când majoritatea fructelor au căzut pe sol de unde se adună manual sau mecanizat. congelate sau prelucrate (dulceţuri. SUA 38. roşu 15-28 cocoş (a 2-a decadă) cărămiziu. Cu ocazia condiţionării conţinutul în apă al alu-nelor trebuie redus la 5-6%.10.000 tone. Ţări mari producătoare sunt: Rusia 90. cu gât. aromă Regina 6-8 (decada a 2-a) de fragi mai Gorella 10-19 conic. roşu.000 tone. Gorj. mare f. cu gât roşu-închis. 0. în straturi de cel mult 30 cm cu lopătarea zilnică în primele 2-3 săptămâni. aromă slabă Senga iunie scurt-conic. Îndepărtarea involucrului se face imediat deoarece mai târziu se desprinde greu de fruct. potrivit de intens 11-14 Talisman (decada a 3-a) aromat mai scurt-conic. roşu închis. roşu închis. Căpşunile se consumă în stare proaspătă. După recoltare alunele se expun 2-3 zile la soare. Tabelul 2. 2.000 tone din care circa 40% în judeţul Satu Mare.). în formă de creastă. Soiuri.000 tone şi Slovacia 35. marmelade. Compoziţie chimică.7% substanţe proteice şi vitamine (în special vitamina C 33-98. producând fructe încă din primul an de la plantare. potrivit de aromat (decada a 3-a) iunie conic alungit. 2002) Soiul Greutatea Fructul Coacerea (originea) medie (g) mai conic-alungit. CĂPŞUNUL . Căpşunul este o specie foarte precoce. America de nord 56. Argeş. Iugoslavia 40. Fe. Căpşunile conţin 0. restul în Dolj. Maramureş. Soiurile de căpşun recomandate pentru producţie sunt prezentate în tabelul 11. roşu. După datele FAO 2002. aromă de Müncheberge 7-12 (prima decadă) fragi de pădure r mai conic-alungit.74% săruri minerale (P. Rosaceae. Pocahontas 11-16 (prima decadă) lucios. dacă stolonii se plantează în iulie. gemuri. mare f. Neajunsurile acestei culturi sunt consumul ridicat de forţă de muncă necesar la recoltare şi perisabilitatea fructelor.24-0. mare mijlociu 79 .000 tone.28 mg%). Rosoideae Importanţă. jeleuri). America de Sud 38. Producţia anuală a României este de peste 30. 0.Fragaria grandiflora Ehrh. Soiurile de căpşun (Catalogul Oficial.000 tone. apoi se depozitează în încăperi aerisite. 15% în jud. siropuri. 41-87 mg% vitamina C.

Inflorescenţele căpşunului sunt cime pauciforme. ceea ce duce începând din anul al III-lea la scăderea puternică a rezistenţei la se-cetă. Numărul cel mai mare de stoloni îl formează plantele de 2-3 ani. La fiecare nod. În anul al IV-lea producţia de căpşuni se reduce cu aproximativ 50% comparativ cu anul precedent. Sistemul radicular al căpşunului rezistă doar până la -8ºC. Faţă de umiditate căpşunul manifestă cerinţe destul de mari. Căpşun (Fragaria grandiflora) Frunzele căpşunului se reînnoiesc treptat. Căpşunul este o plantă semier-boasă cu creştere sub formă de tufă scundă. pe de o parte (din zonele umede) iar pe de altă parte datorită specificului său morfobiologic (sistem radicular superficial. Nu numai tulpina se ridică la suprafaţa solului ci şi sistemul radicular. pleavă. motiv pentru care plantele poartă tot timpul frunze verzi chiar şi iarna sub stratul de zăpadă. Sub -15. Vigoarea rozetelor descreşte de la bază spre vârful stolonului. Tulpina ramifică astfel încât rami-ficaţiile tinere apar tot mai aproape de suprafaţa solului.-18ºC fără stratul de zăpadă pot degera uneori până la jumătate din plante în întregime. Plantele prezintă o tulpină subterană foarte scurtă (rizom) şi mult ramificată care pe partea inferioară formează sistemul radicular. de aceea cultura reuşeşte în zone mai nordice. În prezenţa unui strat de zăpadă de 5-10 cm grosime. Umiditatea. căpşunul asigură producţii economice în zone cu precipitaţii de 600-700 mm. Din mu-gurii vegetativi situaţi spre baza ramificaţiilor anuale ale tulpinii se formează stolonii în număr de 7-20 pe o plantă. Înfloritul la căpşun începe după parcurgerea perioadei de 8-10 zile consecutive cu temperaturi peste 12ºC.. Fructele se dezvoltă uniform dacă sunt fecundate cât mai multe pistile din cadrul aceleaşi flori. Pentru maturarea fruc-telor la soiurile timpurii sunt necesare minim 8 zile consecutive cu temperaturi peste 14-16ºC. motiv pentru care nu se justifică menţinerea unei plantaţii de căp-şun pe o perioadă mai mare de 3 ani. bine repartizate în perioada de vegetaţie. 92. Soiurile cultivate la noi. legarea fructelor. irigarea 80 . Pragul biologic pentru pornirea în vegetaţie este de 5ºC..MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Particularităţi biologice (fig. ceea ce duce la scăderea rezistenţei la secetă pe măsura înaintării în vârstă. frunze. diferenţierea mugurilor de rod. În caz contrar fructele sunt diforme. Momentele critice pentru apă la căpşun sunt: creşterea şi înrădăcinarea stolonilor. rezistenţa căpşunului este limitată şi dependentă de prezenţa stratului de zăpadă. Partea comestibilă este de fapt un fruct fals provenit din îngroşarea receptaculului florii. În culturi neirigate. gunoi de grajd păios. plantele intră într-un dezechilibru între partea subte-rană şi cea aeriană cu consecinţe negative asupra plantei. După 34 ani de viaţă. datorită originii sale. Faţă de ger. iar pe partea superioară aparatul foliar. în general au flori hermafrodite. Căldurile mari de vară dimi-nuează considerabil recolta de căpşuni. stolonii emit o rozetă de frunze în partea superioară şi rădăcini în partea inferioară. Pentru prevenirea efec-telor negative ale gerurilor din timpul iernii se practică mulcirea cu paie. Influenţa factorilor climatici asupra calităţii Temperatura. frunziş foarte bogat). căpşunul rezistă până la -25ºC. Fig. Cerinţele căpşunului faţă de căldură sunt mici.92). Soiurile care nu emit stoloni se pot înmulţi prin despărţirea tufei sau prin seminţe. În zonele cu pre-cipitaţii anuale insuficiente şi neuniform repartizate. Fructele la căpşun sunt nucule poli-achene dispuse la suprafaţa pulpei şi denumite impropriu seminţe.

compot. de zi scurtă sau indiferente faţă de durata zilei. 2. Majoritatea soiurilor din cultură sunt de zi lungă. 300-400 kg superfosfat. 200-250 kg sulfat de pota-siu (căpşunul fiind sensibil la cloruri). Fertilizarea presupune încorporarea în sol a cca. Faţă de lumină. Ambele specii se caracterizează prin precocitate. În perioada înfloritului. Fructele se recoltează direct în lădiţe sau în coşuleţe din plastic de 0. Lumina. productivitate şi plasticitate ecologică. amenajate pentru irigarea pe brazde prin modelarea în biloane. colitelor şi bolilor organelor digestive. Cultura în câmp poate fi anuală sau multianuală. dulceaţă. larvelor cărăbuşului de mai şi nematozilor cu produse specifice. Cu privire la pretenţiile faţă de sol. Fructele de zmeur şi de mur sunt foarte mult apreciate de consumatori datorită calităţii şi compoziţiei chimice complexe a aces-tora. 40 t gunoi de grajd bine descompus la ha. Fam. peltele. Rosoideae Importanţă. În privinţa luminii zilei se poate spune că cerinţele sunt diferite în funcţie de grupa soiurilor: de zi lungă. creşterii şi coacerii fructelor. fertile. ZMEURUL şi MURUL . Pregătirea stolonilor constă în mocirlirea sistemului radicular fără ca acesta să fie scurtat. Recoltarea fructelor de căpşun se face în 5-6 reprize la intervale de 2-3 zile. băuturi alcoolice. căpşunul este relativ puţin pretenţios. soluri brun-roşcate de pădure. replantându-se rozetele aflate prea adânc sau prea la suprafaţă. Fructele destinate consumului în stare proaspătă se culeg cu caliciu şi o porţiune de peduncul iar cele pentru industrializare fără caliciu. Canti-tatea de fructe ce poate fi recoltată zilnic de un muncitor este de 30-40 kg. Influenţa factorilor tehnologici asupra calităţii Căpşunul poate fi cultivat în câmp în cultură protejată şi în cultură forţată. băuturi tonice. 81 . Căpşunul poate fi cultivat şi pe nisipuri. produse de cofetărie. După plantare imediat se udă.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE este o verigă tehnologică obligatorie.. Manifestarea deplină a potenţialului productiv are loc în condiţii normale de lumină. umiditatea în sol trebuie menţinută la 75-80% din capacitatea de câmp pentru apă.11. căpşunul reuşeşte pe aluviuni. podzoluri. gurii şi gâtului. se apreciază că soiurile de căpşun preferă soluri cu textură mijlocie şi uşoare. subfam. gem. în condiţii de fertilizare organo-minerală şi irigare. Ca tipuri de sol. Producţiile de fructe obţinute 15-25 t/ha.5-1 kg şi aşezate în lădiţe. Plantarea se va face astfel încât mugurele central al rozetei să se afle la nivelul solului. sortarea şi ambalarea se fac concomitent. Rubus caesius L. Zmeura şi murele se consumă în stare proaspătă şi prelucrată sub formă de sirop. iar după 2-3 zile se verifică plantarea. cernoziomuri. suc. Plantarea se va face vara (iunie-iulie) utilizând stoloni refrigeraţi. permeabile. suportă chiar semiumbra. Din frunze. Rosaceae. Fructele de căpşun sunt foarte perisabile de aceea recoltarea. Terenul destinat plantaţiilor de căpşun se tratează contra viermilor sârmă. vârfuri de lăstari şi fructe se prepară ceaiuri folosite în tratarea inflamaţiilor gingiilor.Rubus ideaus L. Solul. gastroenteritelor. Pentru înfiinţarea de culturi de căpşun se folosesc terenuri plane.

3 g%.11. provitamina A. săruri minerale. 268 mii tone. Marea masă 82 . Soiuri cultivate.36 mg%. pectine 0.0%) sunt mai acide şi au un conţinut mai ridicat de vitamina C (28.2-2. Germania. Pe rădăcinile tinere şi pe rizom se formează în fiecare an numeroşi muguri adventivi.5-6.8 g%.45-2. Producţia mondială de zmeură şi mure în anul 1998 a fost de 326 mii tone din care în Europa. creşte spontan din zona deluroasă până în etajul alpin. Principalele soiuri de zmeur şi mur cultivate în România sunt prezentate în tabelul 2. colorante. din care iau naştere drajoni. iar murul pentru fixarea solu-rilor nisipoase. vitamina C 19.11.5-10. Drajonii în vârstă de un an se pot separa de planta mamă în vederea înmulţirii lor deoarece îşi formează rădăcini proprii. Principalele soiuri de zmeur şi mur cultivate în România Soiul Cayuga Malling Exploit De Prusia Englezesc Malborungh Rubin De septembrie Taylor Romy Llyod George Golden Queen Forma fructului şi mărimea lui Culoarea fructului Epoca recoltării (lună/decadă) VI/3 VI/3 VII/1 VII/1 VII/1-2 VII/1-2 VII/1-2 VII/1-2 VII/1 VII/2 VII/3 VII/1 VII/1 VIII/2-3 VIII/2-3 ZMEUR sferică 15-20 mm roşu închis conică 15-20 mm roşie conică 15-20 mm roşie conică 15-20 mm roşie sferică 15-20 mm roşie conică 15-20 mm roşie sferică 15-20 mm roşie conică 10-15 mm roşu intens conică trunchiată roşu-violaceu conică alungită roşie-închisă conică trunchiată galben portocalie aurie MUR Thornless evergreen sferică sau conică neagră conică sau aproape Loganberry roşie spre purpurie cilindrică Smoothstem (SUA) sferic alungită neagră sferică. vestul Asiei şi partea de est a Americii de Nord. vitaminele D şi P. Zmeurul şi murul dau recolte sigure deoarece nu suferă din cauza îngheţurilor târzii de primăvară. Fructele de zmeur conţin zaharuri 4.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Având capacitate mare de drajonare. zmeurul se poate folosi pentru consolidarea şi combaterea eroziunii solului. Iugoslavia. substanţe tanante. Neajunsurile celor două specii sunt: perisabilitatea ridicată a fructelor şi consumul ridicat de forţă de muncă necesară pentru recoltarea fructelor. Zmeurul îşi are originea în Europa.61-40. Fructele de mur conţin mai puţin zahăr (3. Principalele ţări producătoare din Europa sunt: Polonia. Compoziţie chimică. Tabelul 2. Bulgaria etc. Ungaria. vitamina B. acizi organici 1.6 g%.75 mg%). Atât zmeurul cât şi murul sunt semiarbuşti cu partea subterană formată dintr-un rizom din care pornesc rădăcini adventive fibroase. sferică Thornfree (SUA) neagră lucioasă alungită sau conică Particularităţi biologice Sistemul radicular.

Pe tulpinile anuale se găsesc mugurii vegeta-tivi spre bază şi micşti spre mijlocul şi vârful tulpinii. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Zmeurul trebuie cultivat numai în plantaţii pure. Maturarea fruc-telor are loc în iulie-august. 400 kg super-fosfat şi 300 kg sare potasică. O parte din muguri pier la -12°C iar la -15°C pierderile sunt totale. bine aerate. Faţă de umiditate cerinţele zmeurului sunt mari. Murul înfloreşte în acelaşi timp cu zmeurul (mai) sau chiar mai târziu. Lumina. suferind de ger. 1977). multiple. Cerinţele murului faţă de lumină sunt şi mai ridicate decât ale zmeurului. Cel mai recomandat sistem de lucrare a solului în plantaţiile de zmeur este ogorul negru. Fructele sunt apocarpice. Tulpina. cu capacitate bună de reţinere a apei. în al 2-lea rodeşte şi se usucă în mod natural. La zmeur. Limita de rezistenţă la ger este pentru drajoni -15°C. În condiţii de iluminare bună se obţin fructe de calitate. Majoritatea soiurilor de zmeur şi mur sunt autofertile. La soiu-rile neremontante de zmeur. în zone deluroase şi muntoase. Murul suportă mai greu temperaturile scăzute. reuşind şi pe soluri mai sărace. partea aeriană este formată din mai multe tul-pini. o tulpină rodeşte o singură dată. datorită sistemului radicular profund este mai puţin pretenţios faţă de umi-ditate. Polidrupele sunt formate din drupeole aşezate în jurul unui receptacul conic care la maturitate se detaşează de fruct la zmeur. Nu se admite inter-calarea acestuia în livezile tinere de pomi deoarece drajonând puternic inva-dează terenul împiedicând efectuarea lucrărilor de întreţinere. Zmeurul creşte şi fructifică bine dacă temperatura medie a perioadei de vegetaţie este în jurul valorii de 17°C. Solul. în al 2-lea an de viaţă. Zmeurul şi murul au cerinţe destul de ridicate faţă de lu-mină. sud-vestice. Fiecare tulpină în primul an creşte. 83 . în zonele de câmpie. În afară de aceasta. Umiditatea. respectiv 200 kg azotat de amoniu. Zmeurul suportă şi semiumbra. O mică parte din rădăcini pătrund până la 100 cm adâncime. Din această cauză zmeurul trebuie cultivat pe terenuri cu expoziţii favorabile. situaţie în care calităţile fructelor lasă de dorit. Murul este mai puţin pretenţios faţă de sol. Zmeurul şi murul nu suportă temperaturile foarte scă-zute din timpul iernii şi nici cele foarte ridicate din iulie-august. Insuficienţa luminii are influenţă negativă asupra plantei deoarece lemnul nu se coace suficient. Seceta şi stagnarea prelungită a apei sunt dăunătoare pentru ambele specii. Soiurile cu fructe galbene sunt mai sen-sibile la ger faţă de cele cu fructe roşii. acest lucru fiind evidenţiat de faptul că în flora spontană ele ocupă luminişurile şi liziera pădurilor. numite polidrupe. tulpinile sunt lungi de 7-8 m sau târâtoare la unele soiuri purtătoare de ghimpi. Murul. Florile sunt hermafrodite la ambele specii cu cime la zmeur şi co-rimbe la mur. Fiecare drupeolă din fruct conţine câte o sămânţă. plantele diferenţiază muguri de rod pe toată lungimea tulpinii.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE a rădăcinilor la zmeur este răspândită în sol între 10-50 cm adâncime. La mur. concură puternic pomii pentru apă şi hrană (MIHĂESCU. nordice şi nord-estice. În primăvara urmă-toare din mugurii micşti cresc lăstari pe care apar inflorescenţele. iar pentru lemnul bine copt -20°C. zmeurul fiind o specie rapace. reuşind în zonele cu 550-600 mm anual (mai ales murul de câmp). maturarea lemnului este bună iar rezistenţa la ger mare. sudice. aplicat fazial (toamna după căderea frunzelor. iar la mur se desprinde împreună cu fructul. sud-estice. Zmeurul şi murul dau rezultate bune pe soluri bogate în humus. ele fiind satisfăcute acolo unde se înregistrează 600-800 mm precipitaţii anuale. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. Se administrează 40-50 t/ha gunoi de grajd.

6 g% acizi organici. afecţiuni gastro-intes-tinale şi hepatobiliare. La zmeur şi mur se face tăieri de formare şi de rodire.2 –3. citat de MITRE. 1. iar depozitarea la 0°C şi 90% umiditate relativă a aerului. La mur. în 6-10 reprize. Fructele se consumă puţin în stare proaspătă.1 g% substanţe pectice. Odată cu recol-tarea fructelor se execută şi sortarea lor. vitamina C (150 mg%).12. vitaminele B1. Astfel. fructele conţin: 7-10 g% zaharuri. Coacăzul este o specie care creşte spontan în climat umed şi răcoros al zonelor de munte din Europa (Alpi. direct în ambalajul de transport de capacitate 200-400 g. Germania. COACĂZUL . Carpaţi. Recoltarea se face dimineaţa pe răcoare pentru fructele destinate con-sumului în stare proaspătă şi pe tot parcursul zilei pentru fructele ce vor fi industrializate. B2. B6. lichioruri. 2002). Cocăzul se cultivă pentru fructele sale foarte valoroase din punct de vedere alimentar şi terapeutic. producţii de 5 t/ha obţinându-se în anul 10-12 de la plantare. 84 .Ribes nigrum L. dar la solicitarea beneficiarului se poate recolta cu peduncul. Ribesoideaea Importanţă. marmelade. azotul se aplică în 2 reprize: primăvara devreme şi în timpul înfloritului. fructificarea cea mai bună fiind până la 12-15 ani. Din frunze. Maturarea fructelor se eşalonează pe o perioadă lungă de timp (20-40 zile în funcţie de soi). siropuri. zmeura se recoltează fără peduncul. săruri minerale. subfam. Fructele destinate consumului în stare proaspătă se recoltează manual. Recoltarea fructelor. vinuri tonice.12. În zonele cu precipitaţii insuficiente se recomandă 4-6 udări. compoturi. Saxifragaceae. (date FAO). În România. De regulă. Zmeurul începe să fructifice din anul 2 de la plantare (1-2 t/ha). în urma ultimului recensământ s-au evidenţiat 1388 ha în cultură pură şi 571 ha în cultură intercalată de coacăz negru şi roşu. Cehia. Prerăcirea se face la 5-8°C. Compoziţie chimică.4-1. Asia şi America de Nord.9 g% substanţe proteice. vârfuri de lăstari şi fructe se prepară medicamente şi ceaiuri calmante recomandate în afecţiuni ale inimii. Austria etc. (coacăz roşu) Fam. Ţările mari producătoare din Europa sunt: Polonia. 2. (RADU. 1985. Recoltarea meca-nizată se face cu maşini speciale care acţionează prin vibrare (500-1000 de vibraţii/minut) scuturând fructele. Principalele soiuri de coacăz recomandate în cultură sunt prezentate în tabelul 2. (coacăz negru). dar sunt foarte apreciate prelucrate sub formă de produse cum sunt: sucuri. 0. Ribes rubrum L.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE înainte de înflorit şi înainte de matu-rarea fructelor). caz în care se păstrează mai bine şi se transportă mai uşor. de aceea şi recoltarea se va face eşalonat. PP etc. 0. Pirinei). În prezent producţia mondială de coacăze este în medie de 500 mii tone anual. dulceţuri. Murul produce în medie 5-12 t/ha. Slovacia.

5 m. Principalele soiuri de coacăz negru şi roşu Fructul: Epoca recoltării Soiul şi producţia Aspectul Destinaţia (lună/decadă) ciorchinelui 1. se îngălbe-nesc şi plantele se usucă. 15-16 şi industrializare Particularităţi biologice (fig.95).. Mărimea bacelor descreşte de la bază spre vârful ciorchinelor. 85 . 14-16 consum proaspăt Red Lake lung cu 15-20 bace VI/2-3. În timpul iernii rezistă până la -30. 10-12 10-12 bace Janker van Tets lung şi rar cu 6 bace industrializare VI/1. Coacăzul este un arbust cu 15-25 tulpini de diferite mărimi (4-7 ani) înalte de 1.5ºC şi temperatura medie a perioadei de vegetaţie de 17-18ºC..MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Tabelul 2. 10-12 9-16 bace şi industrializare mijlociu. Primăvara. Soiuri cu fructe negre mijlociu.12. motiv pentru care se cultivă în zone cu precipitaţii medii anuale ce depăşesc 750 mm şi sunt cât mai uniform repartizate în timpul anului. grupaţi consum proaspăt Costwald cross VI/2. aceasta datorită unui sistem radicular mai bine dezvoltat. porneşte în vegetaţie când temperatura medie zilnică trece de 6ºC şi înfloreşte la peste 12ºC. 6-10 7-14 bace şi industrializare mijlociu consum proaspăt Bogatîr VI/2. Spre deosebire de coacăzul negru. 5-6 cu 7-8 bace şi industrializare scurţi.0-1. cu sistem radicular superficial şi bine ramificat. 6-8 8-11 bace şi industrializare mijlociu. coacăzul roşu şi alb manifestă pretenţii mai reduse faţă de umiditate. motiv pentru care cultura nu s-a extins în sud. Coacăzul este la fel de sensibil şi la excesul de apă caz în care plantele se opresc complet din vegeta-ţie. Coacăzul creşte şi fructifică în zonele cu temperatura media anuală de 7. Soiurile cu fructe roşii se com-portă mai bine atât la temperaturi scă-zute cât şi la temperaturi ridicate. respectiv cu 5-10 flori la coacăzul negru. compact consum proaspăt Record VI/1. Tulpinile cresc viguros în primii ani după plan-tare. Coacăzul este o spe-cie iubitoare de umiditate. 8-10 8-10 bace şi industrializare 2. Soiuri cu fructe roşii mijlociu consum proaspăt Mărgăritar VI/1.5-8. compact Roşu timpuriu industrializare VI/1. lax cu consum proaspăt Negre mari VI/2. 8-10 6-10 bace şi industrializare mijlociu consum proaspăt Tinger VI/2. Tulpinile trăiesc 10-20 ani dar durata de viaţă rentabilă este doar de 4-5 ani la coacăzul roşu şi de 3-4 ani la coacăzul negru. Nu suportă temperaturi de 30ºC. după care intensitatea creşterii se reduce treptat.-32ºC. frunzele rămân mici. Umiditatea. Inflorescenţa este un racem cu 5-22 flori la coacă-zul roşu. Fructul este o bacă neagră. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. albă sau roşie. 6-10 7-21 bace şi industrializare mijlocii consum proaspăt Mendip cross VI/2-3.

Florile sunt grupate în raceme de culoare roz deschis sau albă. 500 kg/ha sare potasică şi an de an 300 kg/ha azotat de amoniu.12% subs-tanţe proteice. albastră-închis. Recoltarea fructelor se face când bacele de la vârful ciorchinelui au ajuns în faza de pârgă şi se va încheia în 6-7 zile.3020. Ca. 600 kg/ha superfosfat. La coacăz se aplică tăieri de formare şi de fructificare. arbutoză. B2. Irigarea se impune în zonele cu precipitaţii sub 600 mm anual cu norme de 300500 m3/ha înainte de înflorit. cu textură argilo-nisipoasă. dulceţuri. apoi Anglia. Afinele conţin: 83. care au efect similar cu insulina.95 g. în timpul creşterii fructelor şi după recoltare. Particularităţi biologice (fig. bogate în humus şi un drenaj satisfăcător. Cl. America de Nord. Fe. dar potenţialul său biologic se manifestă în optim numai în condiţii de iluminare bună. datorită conţinutului lor în substanţe tanante.14-15.Vaccinium sp. Compoziţie chimică. Mg.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Lumina. Fructele ajung la maturitate după 2-3 luni de la înflorire.4-3.0 m şi se prezintă sub formă de tufă având mai multe tulpini ce cresc din zona coletului. Fructifică timp de 15-20 ani. Mn. Fam. Coacăzul este o plantă cu pretenţii moderate faţă de lumină suportând semiumbra. Se aplică odată la 3 ani 60 t/ha gunoi de grajd. iar din anul IV poate produce 7-8 t/ha la coacăzul negru şi 10-15 t/ha la coacăzul roşu. siropuri. Elveţia. 1000 kg/ha superfosfat şi 500 kg/ha sare potasică. Europa.4-88. 7. dă producţii de 2. Terenul se desfundă la 40-60 cm. vitamina C. L. revenind la hectar 3000-3300 plante. jeleuri.6% apă.80-1. unde ocupă peste 10.350-0. pe timp răcoros în ambalaje de 5-6 kg sau 0. Solul. brumat.5-1 kg în funcţie de condiţiile de transport. Fructul este o bacă de formă sferică cu diametrul de 10-25 mm. frunzele sunt utilizate în industria medicamentelor. Înflorirea are loc în luna mai. Polonia. Ericaceae Importanţă. Germania. de culoare neagră. argilo-lutoasă.474% substanţe tanoide. având greutate de 0. Recoltarea se face manual cu rahis. Michigan. B1. 0. Austria. umede. 11. S. Indiana. lichioruri etc. În ţara noastră este răspândit în flora spon-tană dar se găseşte şi în cultură. Coacăzul creşte şi fructifică bine pe soluri fertile.1% zahăr. Fructele uscate se folosesc pentru ceaiuri..8-3.0-1. dezinfectează căile biliare fiind folosite în tratarea bolilor gastrice. Italia şi Franţa. de asemenea. a anemiilor etc. A. adânci. Carolina de Sud. Olanda. se nivelează. Afinul ocupă suprafeţe întinse în Asia. La nevoie se face dezinfecţia solului cu insecticide şi nematocide.0 m/1.13. este originar din America de Nord. Pe plan mondial ţările mari cultiva-toare de afin sunt: SUA. hidrochinonă.2 m.440% substanţe pec-tice. se discuieşte. Soiurile cu fructe roşii şi albe au pre-tenţii mai mari decât soiurile cu fructe negre. se par-celează şi se pichetează la distanţe de 2. Producţia de fructe este 2-3 kg/tufă. 86 . P. Coacăzul este o specie precoce (intră pe rod în anul II). săruri minerale de K. În cultură afinul are înălţimi de 0.65-0. Canada. 80-100 t/ha gunoi de grajd. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Fertilizarea de bază presupune administrarea a cca. 0.. Lăstarii.000 ha în Florida. Solul se întreţine sub formă de ogor negru sau ogor erbicidat. afinată.5-5 t/ha în anul III.96). AFINUL . vaccinină. PP. Afinele pot fi folosite pentru consum în stare proas-pătă sau congelate precum şi la industrializare pentru sucuri. 0.

Datorită capacităţii extraordinare de drajonare. stres intelectual. Fiind o plantă bioprotectoare contra iradiaţiilor se plantează în jurul uzinelor ato-mice. după care se desfundă solul la 50 cm. tăierile constau în îndepărtarea tulpini-lor mai bătrâne de 5 ani şi a celor de vigoare slabă. Fructele se folosesc în ameliorarea bolilor nervoase. Afinul se comportă bine pe soluri acide cu pH 4. K 500-600 kg/ha în raport de 1:2:1 şi 15-20 t/ha îngrăşăminte organice bine fermentate. P. dermatologice. La soiurile cu port erect se îndepărtează tulpinile din centrul tufei iar la soiurile cu tufă răsfirată se înlătură cele ce atârnă sau sunt înclinate. afinul se comportă bine în zonele cu precipitaţii medii anuale între 800-1000 mm şi mai ales dacă acestea sunt repartizate uniform pe parcursul perioadei de vegetaţie. hipertensiune. Afinele sunt fructe perisabile. În Germania. cataractă. Cătina albă are importante însuşiri terapeutice.2-4.5 kg sau în lădiţe de 5-6 kg. Pentru consum în stare proaspătă afinul se recoltează în recipienţi de 0. dar producţii economice se obţin începând cu anul V de la plantare. Recoltarea se face în 3-7 reprize la inter-vale de 5-7 zile pe parcursul a 3-7 săptămâni. 200 kg/ha azotat de amoniu. dar suportă bine şi semiumbra. Folosită în agricultură măreşte rezistenţa la iernat a albinelor. Eleagnaceae Importanţă. 3-6 t/ha. este o specie de climat umed şi răcoros. 11. Apa. Recoltarea se poate face şi mecanizat cu ajutorul combinelor spe-ciale pentru recoltat arbuşti. alimentare şi decorative. Recoltarea fructelor se face la 60-90 zile de la înflorit când au ajuns la maturitate 80% din fructe.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Afinul fructifică încă din anul II de la plantare. Afinul produce cca. Lumina. urinare. de aceea recol-tarea. Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Temperatura. sortarea şi ambalarea trebuie făcute fără pauză între ele. zona zoster. După anul V de la plantare. uleiul de cătină se foloseşte contra leziunilor provocate de iradiere. Preparatul “polivitarom” este un produs industrial obţinut la USAMV Cluj-Napoca. bine drenate. deci. A fost introdusă în cultura pomicolă la Institutul Agronomic din Iaşi. Cătina albă este un arbust din flora spontană. Solul. Din cătină s-au obţinut primii aditivi furajeri româneşti. anemie. Irigarea se recomandă în zonele cu precipitaţii reduse în perioada de creştere a lăstarilor şi a fructelor cu 3-5 săptămâni înainte de recoltarea fructelor şi în perioada diferenţierii mugurilor de rod. În ceea ce priveşte apa. 300 kg/ha superfosfat şi 200 kg/ha sare potasică. Temperaturile ridicate în perioada de vegetaţie au influenţă negativă asupra producţiei. Fam.8. în boli ginecologice.14. 87 . Sistemul cel mai apre-ciat este ogorul negru. eczeme. hepatice etc. Rezistă în cursul iernii la temperaturi de -25ºC. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Terenul destinat plantaţiilor de afin se fertilizează cu 40-50 t gunoi de grajd. Fertilizarea se face anual cu îngrăşăminte chimice pe bază de N.Hippophaë rhamnoides L. Prerăcirea se face la 8ºC în spaţii frigorifice. consolidează terenu-rile degradate. Afinul fructifică bine pe versanţi cu expoziţie sudică. diges-tive. CĂTINA ALBĂ . ca cea de la Cernavodă. Afinul dă rezultate bune în zonele cu temperaturi mo-derate.

substanţe grase 9. Prahovene. gem. Compoziţia chimică a fructelor este complexă. De Copou. Pulpa este galben-portocalie foarte suculentă. tari. Vrâncene. C. gipsoase) acolo unde nu reuşeşte nici o altă specie pomicolă. nectar.4-4.75-1. reuşeşte pe cele mai diferite forme de relief fiind indiferentă faţă de soluri (nisipoase. Mirosul fructelor este plăcut. cătina prezintă şi o valoare decorativă. mici (0. Astfel. Influenţa factorilor tehnologici asupra fructelor Ca material săditor se folosesc drajoni şi butaşi înrădăcinaţi şi forti-ficaţi în pepinieră timp de 2-3 ani când se poate determina sexul.50 g). Influenţa factorilor climatici asupra fructelor Cătina albă are o mare plasticitate ecologică întâlnindu-se din munţii Vrancei până în Delta Dunării şi chiar pe litoral. 1987). carotenoide 219-314%. doc. fructele de culoare galbenă con-ţin 405-860 mg% iar cele portocalii 452932 mg%. brune şi îşi menţin capacitatea de germinare timp de 2-3 ani. jeleu. Datorită acestor efecte decorative este folosită şi în aranjamente florale (CIREAŞĂ. Plantarea puieţilor se face primăvara devreme pe terenul pregătit din toamnă. Cătina poate rezista la geruri care nu se întâlnesc în ţara noastră (-50ºC) precum şi la arşiţele cele mai mari din timpul verii.1-15. înalt de 2-3 m. acizi organici 1. Principalele soiuri de cătină albă cultivate în ţara noastră sunt: Dobrogene. prezentă în fumul de ţigară. E) care protejează orga-nis-mul uman contra agresiunii diferitelor boli. sărăturoase. Cătina albă este un arbust unise-xuat dioic (2n = 24). O dată la 3 ani se recomandă 150-200 g/m2 super-fosfat şi 50 g/m2 sare potasică.5%. Raportul dintre sexe trebuie să fie de 5-7 plante femele la 1-2 plante mascule. Rezistă şi preferă locuri bine însorite (unde acumulează maxim de vitamine). sirop. ovoide sau globuloase. Seminţele sunt mici. contra pirenului (substanţă extrem de toxică). Buzoiene. Adaptarea la uscăciune este demonstrată de exis-tenţa ghimpilor şi forma îngustă a frunzelor. 88 .97). În Elveţia a fost creat preparatul farma-ceutic “Hippophan” folosind reţeta prof. Buhuşene. dr. Nemţene.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Uleiul de cătină datorită serotinei pe care o conţine contribuie la regenerarea ţesuturilor nervoase. Pe terenuri în pantă trebuie să se facă înţelenirea intervalelor dintre rânduri excepţie o fâşie lată de 0. care lasă pete de ulei. Fructele sunt adevărate polivitamine naturale conţinând majoritatea vitami-nelor dar mai ales pe cele bioantioxidante (A. băuturi slab alcoolice). Delta Dunării. În condiţii de semiumbră se degarniseşte. Particularităţi biologice (fig. Cătina este bioprotectoare. luna martie şi este o importantă plantă meliferă. Alături de valoarea alimentară şi terapeutică. argiloase. Fructele sunt bace false. Conţinutul în vitamina E (140-200 mg%) este de 40 de ori mai mare decât al tuturor speciilor pomi-cole (această vitamină frânează procesul de îmbătrânire a organismului). Oneştene. în condiţii favorabile 7-8 m. Frunzele sunt lungi. Se adaptează şi la excesul temporar de apă. ele conţinând: zahăr total 8%.25%. GRIGORESCU (IMF Iaşi). datorită contrastului cromatic între argintiul frunzelor şi portocaliul fructelor.0 m de fiecare parte a rândului.26-0. Cătina se foloseşte în diferite produse industrializate (suc. cu ramuri divergente brun roşcate închis. care se menţine ca ogor lucrat. amintind de aroma de ananas. Conţinutul în vitamina A este acelaşi ca şi la morcov (8-9 mg%) iar conţinutul în vitamina C depăşeşte de două ori pe cel al coacăzului negru şi de 10 ori pe cel din fructele citrice.Înfloreşte foarte timpuriu. La tufele intrate pe rod se fac tăieri mai severe în lemn de 3 ani concomitent cu suprimarea ramurilor rupte şi uscate. lanceolate şi argintii pe faţa inferioară.

MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Recoltarea fructelor se face manual cu ajutorul unor pieptene. La 7 ani de la plantare produce 10 t/ha iar la rodirea deplină (15-20 ani) poate ajunge la 28 t/ha. Cătina intră pe rod în anul 3 de la plantare. foarfece etc. Maturarea fructelor începe în luna august. fur-culiţe de metal. 89 .

momentul culesului. soluri pietroase sau calcaroase. plantaţiile viticole fiind amenajate pe terenurile în pantă. · soiuri de struguri pentru vinuri roşii de consum curent. aciditate totală. soiurile de struguri pentru vin se împart în: soiuri de mare producţie şi soiuri de calitate. numite soiuri aromate. starea de sănătate a recoltei. Soiurile de struguri pentru vin.15 octombrie al fiecărui an. a permis împărţirea soiurilor de strugurilor de vin în următoarele direcţii de producţie: · soiuri de struguri pentru vinuri albe sau roz de consum curent. condiţiile anului de cultură. datorită consistenţei suculente a me-zocarpului. Soiurile de struguri pentru vinurile roşii se disting printr-un con-ţinut ridicat de compuşi fenolici (substanţe colorante din pieliţa boabelor). Sub aspectul intensităţii coloraţiei. De aceea sunt considerate pentru vin numai acele soiuri care datorită caracteristicilor lor tehnologice sunt folo-site la vinificarea cu mijloace obişnuite şi care generează în mod spontan o fermentaţie alcoolică. Sunt în general mai rezistente la secetă şi ger. Existenţa unor soiuri de struguri de mare producţie şi a altora de calitate. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VIN Soiurile de struguri pentru vin au cerinţe mici faţă de căldură. pe fondul cărora se suprapun soiurile colorate cât şi cele aromate. Soiurile de struguri pentru vin prezintă aptitudini enologice diferite. În ceea ce priveşte caracteristicile uvologice. Grupa de soiuri pentru vin cuprinde şi soiuri cu un conţinut ridicat de arome în pieliţă. La soiurile de struguri pentru vin producţia cantitativă şi concen-traţia în zaharuri variază în limite foarte largi de la 6-8 t/ha la 12-16 t/ha şi între 136-272 g/litru zahăr. compoziţia mecanică a strugurilor arată că. ceea ce per-mite extinderea culturii în condiţii de neirigare şi în cultură protejată. soiurile pentru vin deţin o cantitate mai mare de ciorchini. pe nisipuri. orice soi aparţinând speciei Vitis vinifera. · soiuri de struguri pentru vinuri roşii de calitate superioară. seminţe şi total tescovină. extract sec) şi cu însuşiri organoleptice pozitive. La aceste soiuri natura aro-melor este foarte diferită. însă numai cele pentru vin permit obţinerea unui produs finit cu o compoziţie chimică armonioasă (între alcool. pot acumula la maturare până la 240-260 g/litru zaharuri în must. În general. Maturarea strugurilor de vin se încadrează în intervalul 15 septem-brie . La acelaşi soi intensitatea aromei depinde de volumul producţiei de stru-guri. poate fi folosit în vinificaţie. iar aciditatea totală poate ajunge până la 5-6 g/litru.1. intens colorate. mijlociu colorate. Ţinând cont de acest aspect. · soiuri pentru vinuri aromate. apă şi nutriţie.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Capitolul 3 VIŢA DE VIE 3. Din această cauză arealul de cultură este destul de mare. 90 . care au valori cuprinse între 1 şi 10. soiurile de struguri pentru vinuri roşii se împart în: slab colorate. de la aceea de “muscat” până la arome specifice.

9-4. strugurii sunt cilindro-conici. de culoare alb-verzui intens pruinate în alb. aripaţi. Zghihară verde bătură). verzi-gălbui. cu frunza mare. a distilatelor învechite. puternic pufoasă pe partea inferioară.99). P150. iar în cazul plantaţiilor de pe terenu-rile nisipoase se va face fertilizarea masivă cu N300. uşor trilobată. Este un soi de mare producţie care asigură în medie 16. de culoare verde-gălbui. de culoare galbenă-verzuie. Are o perioadă lungă de vegetaţie (170-180 zile). soi răspândit în judeţele Sălaj şi Bihor.2. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ALBE DE CONSUM CURENT Caracteristicile chimice variate ale mustului şi condiţiile climatice diferite de cultură permit folosirea unor soiuri pentru vinuri albe de consum curent şi în alte direcţii de producţie cum sunt: obţinerea sucurilor de stru-guri. rezistă relativ bine la atacul putregaiului cenuşiu. Producţia de struguri este mai mică cu cel puţin 2 t/ha faţă de Galbenă de Odobeşti. Vinurile obţinute sunt slab alcoolice şi cu aciditate totală ridicată. În vederea valo-rificării potenţialului de producţie a acestor soiuri amplasarea culturii se va face pe soluri fertile cu 2-3% humus. Caracteristici tehnologice. în podgoriile din Odobeşti şi Panciu. necesită o singură udare în faza de intrare a strugurilor în pârgă. strugurii au forma rămuroasă. a vinurilor spumante. are frunza mijlocie spre mare. Fertilizarea minerală anuală se face cu N100. K75 kg/ha s. 100). ceea ce permite folosirea vinurilor obţi-nute în diferite cupaje sau ca materie primă pentru distilate.2 t/ha struguri. Plăvaie (fig. soi autohton cultivat în Moldova. Iordană. soi răspândit în Ardeal. Principalele soiuri de struguri pentru vinurile albe de consum curent sunt: Galbenă de Odobeşti (fig. K150 şi aplicarea irigaţiilor. marcat de un punct pistilar evident. de mărime mij-locie. Este un soi slab rezistent la ger. de mărime mijlocie şi de culoare galbenă.2 H2SO4 g/litru. Servesc la cupajarea cu alte vinuri sau ca materie primă pentru vinurile spumante sau distilate învechite. Conţinutul în zahăr a strugurilor la matu-ritatea deplină este relativ redus depăşind destul de rar 170-180 g/litru. Are frunză mijlocie. pe care se suprapun pete mici suberificate şi marcat de un punct pistilar evident (fig. întreagă. P150. Caracteristici tehnologice. maturitatea deplină a boabelor este după 1 octombrie. concentraţia în zahăr este de 170-190 g/litru. Este un soi românesc obţinut în podgoria Odobeşti. Bobul este sferic. rotunde. La maturitatea deplină a boabelor con-centraţia în zaharuri este de 160-180 g/litru şi aciditatea totală între 3. cu nervuri de culoare vineţie. boabele dese. strugurii sunt cilindrici sau cilindro-conici. ruginii pe partea însorită. Ardeleancă. cu marginile frunzei dinţate profund. faţă de umiditate are pretenţii moderate. strugurii sunt aripaţi. cilindro-conici. Stru-gurii sunt cilindrici. Caracteristici tehnologice. cu boabe dese. 91 Peste 60% din suprafaţa cultivată cu struguri pentru vinuri albe de consum curent au producţii medii anuale de peste 15 t/ha. . cu boabe dese. Zghihară de Huşi (Zghihară galbenă. uşor trilobată. boabele sunt neuniforme ca mări-me. a vermuturilor. sferice. soi cu frunze mari. cu boabe rare. Perioada de vegetaţie este mai scurtă ca la Galbenă de Odobeşti. Frunza este mijlocie.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 3. Caracteristici tehnologice. găseşte condiţii de vegetaţie bune numai în condiţii de deal. uniforme.a.98). întreagă sau uşor trilobată. Compoziţia mustului se caracterizează printr-un plus de aciditate totală. Are perioada de vegetaţie lungă (170-180 zile). uşor bronzate pe partea însorită.

mici.102). SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ALBE DE CALITATE SUPERIOARĂ Aceste soiuri au aptitudini de creştere diferită. până la cele viguroase (Fetească albă). strugurii sunt mijlocii. Producţia obţinută este de 24 t/ha. sferice de culoare roz-roşiatică. uşor pufoasă pe partea inferioară. de culoare roz. Traminer roz. Caracteristici tehnologice. Strugurii sunt cilindro-conici. soi de origine germană. Cultivate în condiţii mai puţin favorabile din punct de vedere helio-termic.3. Steinschiller roz (fig. uneori aripaţi. 92 . Producţiile obţinute sunt de 16-22 t/ha. secetă şi ger. Caracteristici tehnologice. Supramaturarea este facilitată prin botritizare. cu axul recurbat. Concentraţia de zahăr în struguri 180-190 g/litru. sub-ţire. Frunza este mijlocie. Aligote Frunza mijlocie. mijlocii. Vinurile obţinute din struguri sunt incluse în grupa vinurilor albe de consum curent când provin din plan-taţii amplasate pe terenuri nisipoase şi vinuri albe de calitate superioară când strugurii provin din plantaţii amplasate pe terenuri colinare. Acumulează la coacerea deplină 180-190 g/litru zaharuri în must. Majarcă albă. unele soiuri se comportă ca şi cele de mare producţie. Este foarte rezistent la secetă şi unul din cele mai rezistente soiuri la putregaiul cenuşiu. 3. Caracteristici tehnologice. întreagă.9 g/litru. ruginii în anii foarte favorabili. Caracteristici tehnologice. 5 lobată. deşi. în jur de 3 g/litru. cu boabe uşor ovoide.2 g/litru). Vinurile obţi-nute sunt subţiri. subţire. Rezistent la putregai. aciditate totală ridicată (6. uniforme. de culoare roz închis. intens pruinată. Frunza este mare. îndesaţi. Petit Sauvignon. se cultivă atât în zona de deal cât şi în cea de nisipuri. uneori fade ca urmare a deficitului de aciditate. Frunza este mijlocie 5 lobată.sau biaripaţi.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Caracteristici tehnologice. fiind folosite pentru consumul curent sau ca materie primă pentru vinurile spumante sau distilate învechite. uşor pufoasă pe partea inferioară. Se pretează mai puţin la supramaturare. cu boabe dese. întreagă. cilindrici. sferice.9 g/litru). producţia de struguri 15 t/ha. conţinutul în zahăr nedepăşind 220-230 g/litru must. cu boabe dese. Soiurile pentru vinuri albe superiore care posedă arome specifice sunt: Chardonay. ari-paţi. de la cele cu vigoare slabă (Traminer roz). Muscadelle. sferice. La maturitatea deplină acumulează în must 190-210 g/litru zaharuri. desfrunzitul parţial aplicat la maturarea boabelor şi prin recoltatul selec-ţionat. de culoare verde închis. uni. maturitatea târzie. Soiurile de struguri pentru vinuri albe de calitate superioară au capacitate diferită de supramaturare. Concentraţia zahărului din must la cules este în medie de 180 g/litru cu aciditatea totală medie de 3. sensibil la mană şi putregaiul cenuşiu. Producţia de struguri obţinută nu depăşeşte 10-14 t/ha. de mărime mijlocie. Mustul cu tentă de roz. aciditate totală relativ scăzută (3. verzui cu pete ruginii. boabe mici. Gros Sauvignon. aceasta fiind condiţia de bază în obţi-nerea vinurilor superioare. Producţia de struguri este cuprinsă între 9 şi 15 t/ha. Este un soi rezistent la secetă. Vinu-rile obţinute sunt subţiri. verzi-gălbui. Concentraţia în zaharuri este scăzută (170-180 g/litru must). se cultivă în Banat. Roşioară întâlnit în sudul Olteniei. la soiuri cu vigoare mijlocie (Risling italian). puţin armonice. Strugurii sunt cilindrici. strugurii cilindro-conici. cu o aciditate scăzută.

de culoare galben-verzui. puternic gofrată. cu pieliţa subţire. de culoare verde-gălbui. cilindrici.105). cilindrici sau cilindro-conici. Caracteristici tehnologice. deşi. uneori aripaţi.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Cultivate în areal ce oferă un plus de aciditate sunt folosite la obţi-nerea vinurilor spumante sau a distilatelor învechite. Frunza mijlocie. verzi-gălbui. realizând 230-250 g/litru zahăr şi o aciditate totală cuprinsă între 4. Caracteristici tehnologice. cu boabe dese.5 g/litru. cilindrici. sferice. pieloasă. acoperită cu multă pruină. 200-210 g/litru must. 3-5 lobată. Chardonay (fig. mici. Stru-gurii sunt mijlocii. acoperite cu pruină şi cu punctul pistilar evident. datorită compactităţii de culoare gri. mici.0-5. uniaripaţi.104). Frunze mijlocii ca mă-rime. strugurii mici. Concentraţia zahărului din must ajunge la 200-220 g/litru la maturitatea tehnologică. 5 lobată. Frunza mare. cu pete ruginii pe partea inferioară. Pinot gris soi de origine franceză. trilobate. spre punctul pistilar nervurile sunt colorate în roşu pe partea supe-rioară şi cea inferioară. cu valori cuprinse între 5-7 t/ha. uneori uniaripaţi cu boabe dese. Concentraţia de zahăr în must este de 200-210 g/litru. întâlnit pe suprafeţe întinse în Transilvania. Caracteristici tehnologice. 240-270 g/litru must. sferice. La maturitate acumulează 210-220 g/litru zahăr în must. cu punct pistilar evident. Frunze mijlocii. cu boabe dese. Neuburger soi de origine germană. întregi. strugurii sunt cilindrici. uniaripaţi. 4.3 g/litru. Caracteristici tehnologice. La maturitate strugurii acumulează cca. dese. La maturitatea tehnologică strugurii acu-mulează 200210 g/litru zahăr în must şi un conţinut în aciditate totală de 4-5 g/litru. la supra-maturare acumulează zahăr în cantitate de 220-240 g/litru. strugurii sunt mici. Grasă de Cotnari (fig.9 şi 15 t/ha. cu boabe rotunde. Caracteristici tehnologice. 93 . acumulând cca. Furmint. cu stru-gurii de formă cilindrică. fin. Producţia de struguri este de 11-16 t/ha. de culoare roz. Acumulează la maturitate 210-220 g za-hăr/litru must şi un conţinut în aciditate totală de 4. Traminer roz Frunza mică.0 g/litru. neomogeni. Producţia obţi-nută este de 6-8 t/ha. având pieliţa groasă. Mustul este nearomat. trilobată. cu sinusuri superficiale. struguri de mărime mijlocie. sferice. iar aciditatea la 4. Frunza mijlocie. mici. soi autohton. de culoare verde-gălbui. Boabele au mici pete suberificate şu un punct pistilar evident. 67 t/ha. Strugurii sunt conici. producţiile obţinute sunt între 6-10 t/ha. aciditatea totală este ridicată. Producţia normală la struguri variază între 7. La maturitatea deplină acumulează 200-220 g/litru şi o aciditate totală de cca. Frunza mijlo-cie spre mare. Are aptitudine mare la supramaturare. 5. Fetească albă (fig. Producţiile sunt în general mici. cu boabe dese. cu mezofilul gros. este unul din soiurile care se pretează cel mai bine la supra-maturare. întreagă sau trilobată. Risling italian Frunze de mărime mijlocie.5 g/litru. uşor ovoide. adesea uniaripaţi. Producţiile obţinute nu depăşesc 6-8 t/ha. capacitatea de supramaturare este de până la 220-240 g/litru zahăr în must.5-5. uniaripaţi şi lungi. cu limbul mat. Producţiile obţinute sunt mici. de culoare galben-verzui.2 g/litru.108). conţinutul în aciditate totală este de 4-5 g/litru. adesea deformate. de culoare verde închis. sferice. prima ramificare a rahisului fiind o aripioară spe-cifică acestui soi. Se pretează la supramaturare fără pierderi. scămos pe partea inferioară.2-5. Caracteristici tehnologice. strugurii sunt cilindro-conici. 3 lobată. boabele sunt sferice. mici. neted. Caracteristici tehnologice.

sferice de culoare roşie violacee foarte închisă. Caracteristici tehnologice. de culoare negru-albăstrui. colorate în roşu violaceu mai puţin intens Caracteristici tehnologice. 12. conici. Strugurii acumulează la maturitatea de-plină 160170g/l zaharuri în must. strugurii sunt mijlocii. La maturitate strugurii acumulează între 187-209 g/litru must. Caracteristici tehnologice. asimetrice. pigmentaţia antocianică slabă Are perioadă lungă de vegetaţie. frunza este mijlocie. Caracteristici tehnologice. soi vechi original din sudul Franţei. g/litru aciditate totală. Aramon. cu boabele dese. zaharuri şi o aciditate totală de 4. Are o maturitate neuniformă. Caracteristici tehnologice. 94 . catifelate şi armonice. intens pruinate.9 g/litru. pruinat. La maturitate acumulează 150-160 g/litru zaharuri în must. Astfel la maturitatea tehnologică strugurii acumulează între 166 şi 222 g/litru zahăr şi aciditate în boabe de până la 4. potenţialul de acumulare a zahărului foarte diferit. Fiind folosit la corectarea culorii unor vinuri roşii de consum curent pentru a evita diminuarea intensităţii culorii. intens pruinate. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ROSII DE CONSUM CURENT Băbească neagră este un soi vechi românesc întâlnit în majoritatea podgoriilor specializate în producerea de vinuri roşii. recoltarea se face la maturitatea depli-nă. şi o aciditate totală de 3. La maturitate strugurii acumulează 220-240 g/litru zahăr în must şi 4-65. şi cu mustul colo-rat în roşu. sferice. mijlocii. mari. frunză mijlocie întreagă. Producţia de soiuri este cuprinsă între 12-14t/ha. sferic sau uşor turtit. trilo-bată. În zonele de şes se realizează vinuri de consum curent. Caracteristici tehnologice. de mărimi diferite. cu pieliţa colorată în verde-gălbui. Frunzele sunt mijlocii. întregi sau trilobate. Oporto original din Europa centrală. cu boabe rare. Producţia totală este între 6 şi 9 t/ha. cilindro-conici. iar producţia de struguri este de 6-8 t/ha. Strugurii sunt mijlocii. sferice. Producţiile obţinute sunt cuprinse între 11 şi 16 t/ha.5 g/litru. cu boabe dese şi omogene.5-4g/l. strugurii sunt mijlocii. cilindro-conici. cu boabe rare. uni sau biaripaţi. întreagă.9-6 g/litru.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE cu boabe mai dese sau mai rare.4. neomogene. cu boabe mij-locii neomogene. frunzele sunt mari. mijlociu. Bobul este mijlociu. cilindrici. fiind un soi tinctorial frunzele prezintă pete tinctoriale încă din timpul verii. având valori cuprinse între 3 şi 3. Cadarcă soi cultivat în zona de vest a ţării. intens pruinate. strugurii sunt mari. cu cinci lobi. strugurii sunt mijlocii sau mari. Conţinutul mustului în zaharuri la matu-ritatea deplină este de 170-180 g/litru. tronconici. Alicante Bouschet. de culoare roşie violacee-deschis. Soi viguros cu o perioadă lungă de vegetaţie. aciditatea totală este destul de scă-zută. auriu pe partea însorită. boabele sunt uşor ovoide.5 g/litru. colorate negru-violet. strugurii obţinuţi în zonele de deal din soiul Băbească neagră produce vinuri de calitate superioară. intens colorate. ca o caracteristică a acestui soi este cantitatea mare de aciditate totală de peste 7. potenţial productiv foarte ridicat 18-20 t/ha. frunze mijlocii. slab colorate. rămu--roşi. în funcţie de condiţiile de cultură. uşor dis-coidale.

Producţia de struguri obţinută la hectar este de 12-14 t/ha. Caracteristici tehnologice. Cabernet Sauvignon originar din Franţa. Producţiile sunt mici 6-8 t/ha. sau cilindro-conici. frunza este mijlocie. supramaturarea boabelor este lentă ajungând la 220-240 g/litru zahăr. cu perioada de vegetaţie mijlocie (180190 zile). sferice. dese. Caracteristici tehnologice. Strugurii sunt cilindrici.116). trilobată. conici sau cilindro-conici. este considerat un soi galic (Franţa). este soiul din care desprins Fetească albă. dese. mici. La supramaturare realizează 220-240 g/litru zaharuri. 95 . dens pruinate. Sunt soiuri sensibile la boli. Strugurii acumulează la maturitatea de-plină 190-200 g/litru zaharuri în must. Datorită pieliţei destul de groasă. gofrată. şi o cantitate mare de substanţe colorante. secetă. adesea întreagă. Acumulează la maturitate în must 180-190 g/litru zahăr. cu valori cuprinse între 6 şi 8 t/ha. Burgund mare. cu pieliţa colorată în albastru violaceu închis. răspândit mai ales în Banat. La maturitatea deplină strugurii acumu-lează 200-220 g/litru zaharuri în must.5. uni ori biaripaţi. neagră-albăstruie şi intens pruinată. verdeînchis. pigmentaţia antocianică superioară. cu valori de până la 6-8 t/ha. Strugurii sunt mijlocii. se pretează cel mai uşor la supramaturare (240260 g/litru). Pieliţa este groasă. Cantitatea de zahăr care se acumulează în must este de 210-220 g/litru la maturitatea tehnologică. uniaxiali. cu boabele dese. Boabele mijlocii. Producţia obţinută este slabă. Caracteristici tehnologice. gofrată. Are o perioadă scurtă de vegetaţie) (minimum 150-160 zile) Caracteristici tehnologice. cu boabe mijlocii.115). Aciditatea totală este ridicată (4. Producţiile sunt mijlocii de până la 1012t/ha. 3. sferice uşor ovoidale. Vinurile obţinute din soiurile aromate sunt valorificate ca soiuri pure sau în cupaje cu alte vinuri cărora le imprimă aroma şi gustul plăcut de „muscat” sau „tămâioasă”. Merlot soi originar din Franţa. cinci-lobată. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI ROŞII DE CALITATE SUPERIOARĂ Soiurile de struguri pentru vinuri roşii de calitate superioară conţin o cantitate mare de compuşi fenolici ceea ce asigură obţinerea an de an a unor vinuri normal colorate. în-treagă sau uşor trilobată.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE 3. La maturitatea deplină acumulează în struguri 200-210 g/litru zaharuri şi un conţinut în compuşi fenolici dintre cele mai mari. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI AROMATE Soiurile pentru vinuri aromate au cerinţe ridicate faţă de factorii ecologici şi tehnologici. iar la supramaturare 220-240 g/litru putând ajunge până la 260 g/litru. strugurii sunt lungi. de culoare roşie-violacee închisă. este considerat un soi dacic datorită vechimii sale foarte mari. cu nivele de producţie destul de scăzută. Fetească neagră (fig. sferice. Are frunza mijlocie.6. Producţiile obţinute la ha sunt mici. Pinot noir (fig.7 g/litru). cu perişori scurţi pe partea inferioară. Caracteristici tehnologice. cu primele două ramificaţii mai mari. de culoare verde-arămiu. În condiţii ecologice mai puţin favorabile soiurile au un potenţial productiv mai ridicat unde se obţin vinuri de con-sum curent. cilindro-conici. are frunza mare.

Busuioacă de Bohotin face parte din acelaşi grup cu Tămâioasă românească. · suc de struguri rezultat din mustul suprasulfitat în vederea con-servării şi apoi desulfitat pentru a putea fi consumat. Fetească regală.8 t/ha.8. Obţinerea sucurilor de struguri porneşte de la strugurii materie pri-mă cu o concentraţie de zaharuri în must moderată (160-180 g/litru).6-3. Producţiile obţinute: 11. Chasselas dore. Potenţialul de producţie este între 7 şi 12 t/ha. 3. · must de struguri concentrat realizat prin concentrarea sub pre-siune scăzută a mustului proaspăt până la o densitate de cel puţin 1. strugurii sunt mijlocii. cu tendinţă de uni sau biaripare. Caracteristici tehnologice: la maturitatea deplină mustul conţine 190-210 g/litru zaharuri şi 2. acoperite la maturitatea boabelor de galben. este un soi de origine greacă. Sub denumirea generală de suc de struguri există patru categorii de produse: · suc de struguri natural. Frunza este mijlocie. cinci lobată. de culoare verde-deschisă. Soiurile culti-vate în România şi corespund acestui scop sunt următoarele: Aligote. sferice.24 şi care prin diluare serveşte la prepararea sucului de struguri. obţinut din sucul natural de struguri prin evaporare totală sub vid şi la temperatură scăzută. Din sortimentul Tămâioasă mai face parte şi soiul Tămâioasă roz care se diferenţiază de Tămâioasă românească prin culoarea roz a boabelor. tri. Transilvania şi Muntenia. O importanţă deosebită prezintă echilibrul armonios zahăr/aciditate ce rezultă din valorile indicelui glucoacidimetric de 2. cu o perioadă scurtă de vegetaţie (160-170 zile).2 g/litru aciditate totală. cu boabe. Obţinerea vinurilor spumante porneşte de la 96 . cu pieliţa galben verzuie şi aco-perită cu pruină intens albicioasă Miezul este suculent iar guistul are aromă intensă de Muscat.7.sau cinci lobată. soi întâlnit în majoritatea podgoriilor din Moldova.8. se pretează la supramaturare înregistrând la cules 250-270 g/litru cu aciditatea totală 4-5 g/litru. 3. o cantitate redusă de substanţe pectice (sub 500 mg/litru) şi un grad ridicat de fructuo-zitate. uşor discoidale. Caracteristici tehnologice. fără a se inter-veni cu corecţii şi tratamente de natură chimică. Riesling italian. boa-bele sunt mijlocii. cu miezul consistent şi gust aromat. acumulează în struguri la maturitatea tehnologică 200210 g/litru must. cilindro-conici. Prezintă aptitudini sporite de supramaturare până la concentraţii de 268 g/litru zaharuri în must. multă ceară şi puncte. sferice. Muscat Ottonel. frunze mijlocii către mare. se deosebeşte de aceasta prin dimensiunile strugurilor şi a boabelor care sunt mai mici precum şi prin culoarea acestora care este violetă cu nuanţe vineţii. · suc liofilizat.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE Tămâioasă românească. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VINURI SPUMANTE Vinul spumant este acel vin care conţine bioxid de carbon de natură endogenă rezultat în urma fermentaţiei naturale şi care la 20°C dezvoltă în sticla în care este îmbuteliat o presiune de minim 3 atmosfere. o aci-ditate totală ridicată (56 g/litru) exprimată în acid sulfuric. mijlocii. obţinut din anumite soiuri. SOIURI PENTRU SUCURI DE STRUGURI Sucul de struguri este un produs nefermentat obţinut după o tehno-logie specifică de producere din mustul unor soiuri care corespund acestui scop. verde deschis.0-2.

3. SOIURI DE STRUGURI PENTRU VERMUT Vermutul este băutura rezultată din mustul fermentat în care se adaugă extracte din plante aromatizante. 3. Mustoasă de Măderat. 15 g/litru) şi un conţinut redus în aciditate totală (sub 3. Soiurile de struguri recomandate pentru obţinerea vermuturilor sunt: Roşioară (pentru vermuturi albe) şi Oporto (pentru vermuturile roşii). 97 .0% în volum). Corespund acestor cerinţe soiurile de mare producţie (peste 15 t/ha) cu creştere viguroasă şi maturarea deplină a boabelor târzie. SOIURI DE STRUGURI PENTRU DISTILATE ÎNVECHITE Distilatul învechit de tip cognac (vinars) este băutura ce rezultă prin învechirea în butoaie de stejar a distilatului nou şi aducerea acestuia la tăria de comercializare (38-45% alcool în volum) după care se aplică unele tratamente şi practici autorizate. Soiurile pentru vin care corespund acestor exigenţe sunt: Iordană şi parţial Băbească neagră. zaharoză şi alcool alimentar (până la tăria alcoolică de 16-18% în volum). un grad alcoolic moderat (11. cum sunt: Fetească regală. St. Emilion. un extras redus având valori moderate (18-20 g/litru) şi un grad ridicat de fructuozitate. cu o concentraţie mică în alcool (8-9% în volum).5 g/litru H2SO4). Băbească neagră şi Pinot noir servesc la prepararea vinurilor spumante de culoare roz iar Muscatul Ottonel la obţinerea vinurilor spumante aromate. o aciditate totală ridicată (5-6 g/litru).10. o extractivitate redusă (15-18 g/litru) şi o aciditate totală sporită (5-6 g/litru). Obţinerea unor vermuturi de cali-tate superioară reclamă folosirea ca materie primă vinurile albe sau roşii cu grad alcoolic moderat (10-11% volum). puţin extractive (extras redus cca. Distilatul învechit de calitate superioară se obţine pornind de la vinurile albe seci. Zghihară de Huşi.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE vinurile seci care au culoare alb-verzui. Se mai folosesc soiurile Fetească albă şi Fetească regală cultivate în climat mai răcoros. Băbească gri.9.

Bucureşti. Legumicultură specială. 1982. Ed. Ed.. AL. 2003. Orzul. Risoprint.. COCIU. CERNEA. Cluj-Napoca.. 4. Tratat de biochimie vegetală.. Tratat de Legumicultură. BERINDEI. Bucureşti. 12. Tipo Agronomia. 6. Studiul colecţiei de germoplasmă de hamei (Humulus lupulus).VASILICĂ. GH. Ceres.. I. 1990. Bucureşti. Ed. 2000. II. 17.MATERII PRIME VEGETALE SEVASTIŢA MUSTE BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 1. Cluj-Napoca. Bucureşti. AL. C. APAHIDEAN.VASILICĂ. Ed. şi colab. 3. Bucureşti. Ed. S. I. Bucureşti. Plante medicinale şi aromatice de la A la Z. Teză de doctorat. Cluj-Napoca. BUTNARIU. BOGDAN... Lucrări practice de Fitotehnie partea I. 18.. AL. Fitotehnie. şi colab. VALENTINA.. I. BÂLTEANU. Academiei. cultivarea şi protecţia plantelor de câmp în Banat. Ed. 1983. 23. Cluj-Napoca. FAZECAŞ. 1996. 31. şi colab. Ed.. şi colab. Ed. Risoprint. 1977. 24. CIOFU. 19. Institutul Agronomic “Nicolae Bălcescu”. Legumicultură. Ed. Ceres. AL. APAHIDEAN. 98 . 11. Teză de doctorat... M. 1983. 1994..S. I. Cultura soiei. Bucureşti. BODEA. Nectarinele. Ed.SALONTAI. Cluj-N. Tehnologii de prelucrare a cerealelor în industria morăritului. NICULINA BURLOI. EDP. Ceres. M. BADEA.SALONTAI. Cluj-N. 2000. AcademicPres. Academiei. FALISSE. COSTIN. Fitotehnie.. Ed. şi colab. Risoprint. BOJOR. 1976. 21. II. Tipo Agronomia. şi colab. 20. 8. 1982. Bucureşti. 1991. Tipo Agronomia. Ed. Academiei Bucureşti. Cultura plantelor de câmp.BORCEANU. Bucureşti. BÂLTEANU.S. şi colab. Bucureşti. Sfecla pentru zahăr. şi colab. V. 1997. I. 7. Ed. 15. Ed. vol. Belgia.. C.1996 BOTEZ. şi colab. DRĂGICI. COCIU. Recoop. 1995. H. GH.. 14. DENCESCU.. I. Genesis. 1999. Cluj-Napoca. Ceres.. 1975. EDP. Ed. A.DUDA. Tratat de biochimie vegetală. Bucureşti..BÎRNAURE. Cours de Phytotechnie. I. AL. BORCEAN.BÎRNAURE. vol. V. Fitotehnie.MORAR. Fito-tehnie. 1983. 22. Ed. CERNEA.. în vederea stabilirii genitorilor pentru procesul de ameliorare. 28. 2001.S. Ed. BODEA. V. 1992. Ed. 1977. CERNEA. Bucureşti.. Cultura caisului. Zonarea producţiei de cartof. Fitotehnie. 1992. Didactică şi Pedagogică. 10. 2002. 1983. şi colab. Ed. Didactică şi Pedagogică. Timişoara. S. GH. 2. 1975. FL. Cercetări referitoare la rezistenţa la iernare a piersi-cului. 5. S. O.. Ed. Cultura orezului.. DVORNIC. Agrotehnică diferenţiată..CIOBANU. de Vest.FAZECAŞ. Prunul. S. Legumicultură specială. Caisul. vol. M. Academiei Bucureşti. MARIA şi colab. 26.. BÂLTEANU. şi colab. 1997. APAHIDEAN. 1995. RUXANDRA şi colab. Ed. C. 30. Mirton. C. Tehnică. Zonarea. 1993. Ed. 25. şi colab. Ceres. Bucureşti. I. G.... I. Conphys. ŞT. Cluj-Napoca. Ed. Facultate Science Agronomie Gembloux. Legumicultură specială. CERNEA. Ceres. APAHIDEAN. Ceres. 13. 1993. 1977. 16. ILEANA. V. Legumicultură specială. 1974. 27. Timişoara. Bucureşti. BORCEAN.. V. şi colab. Bucureşti. 29. COCIU. Fitotehnie. 9. şi colab. Bucureşti.

. MITRE. A.. SEVASTIŢA. Cluj-Napoca. USAMV Cluj-Napoca. în Cercetarea în sprijinul producţiei. 1973. 36. EDP. 59. Bucureşti. Menţinerea calităţii legumelor şi fructelor în stare proaspătă.S. M. P. 2001. CR. Teză de doctorat. GH. 37. L. Contribuţii privind cultura mărului pe terenurile nisipoase din sud-vestul ţării.II Ed. Ion Ionescu de la Brad. Contribuţii la studiul perfecţionării tehnologiei de cultivare a cartofului pentru sămânţă în afara zonelor închise. Mic tratat de fitotehnie. 1983. şi colab. NEGRILĂ.TONCEA. Ed. Ed.. M. MUSTE. M.. Teză de doctorat. Contribuţii la stabilirea factorilor ecologici. Cluj-Napoca. 2001. Risoprint. 39. 2004. 35. Ed. 56. 2003. Tehnologia păstrării perelor în stare proaspătă. Viticultură generală şi specială. Materii prime vegetale. şi colab. Ed.I. 42. Ed. D. Bucureşti. L. 60.. 1989. INDREA. L. şi colab. L. Plante medici-nale şi aromatice. 57. 1997. A. vol. I. 99 . EDP. Bucureşti... SEVASTIŢA. Cultura florii soarelui. K. Cultura cartofului. Academiei. Tehnică. Fiziologie vegetală. vol.. PASC. Teză de doctorat. MUSTE. Bucureşti. EDP. vol. Bucureşti. Ed. I. MILLIM. Ceres Bucureşti. Tipo Agronomia Cluj-Napoca. N. şi colab. MUNTEAN. Păstrarea şi valorificarea fructelor şi legumelor. Dacia ClujNapoca. şi colab. Risoprint Cluj-Napoca. Braşov. 1979. 1987. Bucureşti.S şi colab. şi colab. IANB. 1978.. Ghid practic pentru cultura legumelor. Ed. 1981. HERA. V. 62. 46. D. 33. 1990. G. PARNIA. I. vol... şi colab. şi colab. Bucureşti.BORCEAN. Universitatea Craiova. MUNTEAN. Ed. Mic tratat de fitotehnie. Bucureşti. Ed. MIHĂESCU. şi colab. 1999. GH. MUNTEAN. INDREA. 48. Ed. 49. 1980. şi colab. 2003.ROMAN. SEVASTIŢA MUSTE GÂDEA.. 52.. 40. 61.V. Bucureşti. Tehnologi produselor horticole. .. 1995. Ed. Tehnologii în agricultura ecologică. 43. Bucureşti. ŞTEFANIA..ROMAN. Ed. 47. Ceres. Ceres. AcademicPres. Bucureşti.II. 1993. 50. biologici şi agrotehnici care condiţionează rodirea vişinului. GHENA. 1986. Cluj-Napoca. ASAS. Agrotehnică. Materii prime vegetale. 1994. Bucureşti.S. L. MORAR. Ed. L. Soia..BORCEAN. GH. INDREA..AXINTE. Pomicultură generală şi specială. 38. D... I.Risoprint. 51. Bucureşti. LAZĂR.S. 1973. A.. CORNELIA..S. Ed. Ceres Bucureşti. GIOSAN. Risoprint.. 53. S. MARCA. 54. Bucureşti. şi colab.S. Ed.V. Legumicultură. Păstrarea cartofului în macrosilozuri. 58. 41. AcademicPres Cluj-Napoca MORAR G. 1979. GUŞ. N. G. ASAS.V..SIN. I. Ed. Ed. Pomicultura specială.MATERII PRIME VEGETALE 32. 1997. MUREŞAN. Plante medicinale şi aromatice cultivate în România. 1980. L. Ceres. Ceres. Ceres. şi colab. 55. 44.S. 34. Risoprint. Fertilizarea livezilor. Didactică şi Pedagogică. MUNTEAN. Fitotehnie.. MUNTEAN. RPTA. 2003.. Cluj-N. vol. 45. Cercetarea în sprijinul producţiei. Cluj-Napoca. GHERGHI. Ed. 1978. Cultura legumelor timpurii. Bucureşti. Pomicultură specială. Teză de doctorat. 2002. I şi II. Pomicultura şi viticultura. MUNTEAN. 1995. Ed. GHERGHI. EDP. Fitotehnie. GH.. 1995. 1977. AcademicPres Cluj-Napoca. Curs de Fitotehnie. MUNTEAN. A. OŞLOBEANU.AXINTE.. 2002.

X X X. V.S. Bucureşti. E. VRÎNCEANU. 1993. 83. Bucureşti.V. 1975.. Ed. V. Lista oficială a soiurilor şi hibrizilor cultivaţi în România. Cercetări privind influenţa unor particularităţi biologice asupra potenţialului productiv al nucului cultivat în masiv. 74.. 100 .BÂRNAURE şi colab. 80. AL. Grădina de legume. ROPAN. şt. orzul şi berea. Cultura protejată a legumelor în sere şi solarii. Cluj-N. 2001. 1999.. G.. SEVASTIŢA MUSTE POP.. Ed. 81.SAVATTI. EDP. SALONTAI. EDP.LUCA. 1998. TIANU. ICPIAF. şi colab. şi colab. I. 2002. POPESCU. Hameiul. AL. Universitas. 72. Chişinău. Ed. 1988. I. Risoprint. 87. Academiei.BOBEŞ. Ed. Bucureşti. 64. 2000 . şi colab. 1985. şi colab. M. Bucureşti.. Ceres. Iaşi. Craiova. 1974 . Ed. 86. Ed. POPESCU. 85. Cluj-Napoca. 84. 75. V. Cultura orzului. I. SALONTAI..V. Societatea Horticultorilor din România. şi colab. Ed. 78.. Colecţia reviste Hortinform. Ceres. 1982. I. Academiei. POPESCU... M. 1999-2004. P. STAN. Legumicultură. Lucr. 1952-1976 . 66. 2002. VOICAN. M. Ion Ionescu de la Brad. Simpozion omagial “135 ani de învăţământ agronomic clujean”. X X X.BÂRSAN. Lucrări ştiinţifice USAMV Cluj-Napoca. Curs de Fitotehnie. Tipo Agronomia Cluj-N.PERJU. II. Sfecla de zahăr. X X X. SALONTAI. MARIA LATEŞ. şi colab.BUDE. T. Ceres. AcademicPres. 1968. VRÎNCEANU. Ed. 68. Anuarul statistic al României. Ed. simp. 1997. 82. PATRON. Hameiul.. Dacia Cluj-Napoca. 69. Cluj-Napoca.. I. Bucureşti. 76. 1983. ClujNapoca..MUNTEAN. 1992. AL. Ceres Bucureşti. Cultura alunelor de pământ. vol. Certificarea şi controlul calităţii seminţelor la plantele de câmp. 79. AL. AL. Ceres. SALONTAI.. 1982. 65. Grand. Ed. 73.. 70. POPESCU. M. Z.. 1976.GODEANU.. Cultura hameiului. Ceres. AL.MATERII PRIME VEGETALE 63. Bucureşti.Floarea soarelui hibridă. X X X. Legumicultură. Bucureşti. 1996. AL. Bucureşti. Bucureşti. 67. Pomicultură generală. vol. M. Mic atlas de plante din flora RSR. 2002.N. X X X. şi colab. AL. Bucureşti. vol. 1984. Ed. Ed. Ed. 71. 77..Floarea soarelui.Flora României. Pomicultură generală şi specială. I-XIII. Ed. I. STĂNESCU. EDP. 2004. L. Bucureşti. X X X. Pomicultură generală şi specială. TODOR. SALONTAI. L. 2000.. Ed. AL. “Pelendava 1950”..

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful