Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Victorita Trif Educabilitatea Pe buzele fiecruia dintre noi apare o ntrebare fireasc: Cine sunt eu? interogatie ale crei semnificatii pot fi decodate apelnd la o suit ntreag de teme de reflectie: ct din ceea ce suntem primim la nastere?, putem ameliora codul genetic?, acceptm rolul antrenamentului de tip cognitiv n dezvoltarea personalittii?, care este aportul mediului de devenirea fiecruia dintre noi? etc. Incercm s argumentm pozitia noastr apelnd la o serie de clarificri conceptuale, dup cum urmeaz: EDUCABILITATEA reprezint o caracteristic esential a personalittii umane care desemneaz capacitatea acesteia de dezvoltare pedagogic progresiv, permanent, continu (Cristea, Sp., Dictionar de termeni pedagogici, EDP, Bucuresti, 1998, p. 117) - EDUCABILITATEA este una dintre caracteristicile cele mai semnificative ale fiintei umane. Prin educabilitate desemnm capacitatea (disponibilitatea) omului de a fi receptiv la influentele educative si de a realiza, pe aceast cale, acumulri progresive concretizate n diferite structuri
de personalitate. (E., Educabilitatea n Curs de Pedagogie, coord. Cerghit, I.D. Vlsceanu, L., Tipografia Universittii Bucuresti, 1988, p. 41) - Prin expresia educabilitate, psihopedagogii desemneaz, de obicei, potentialul de formare uman sub influenta factorilor de mediu sau educationali (Heghet, I., Educabilitatea. Factorii dezvoltrii personalittii n Manual de pedagogie, coord. Jinga, I.D. Istrate, E., Editura All, Bucuresti, 1998, p. 91). Analiznd definitiile sus- mentionate constatm pozitia comun a literaturii de specialitate n utilizarea conceptului de EREDITATE cu ntelesul de capacitate general de care dispun oamenii nc de la nastere de a asimila experient social, de a fi modelati ntr-o msur mai mare sau mai redus. Pe ct de incitant si veche pe att de complex si mereu actual problema factorilor sau, dup caz, a conditiilor genetic, psihologic si ambiental ale educatiei au strnit, de cele mai multe ori, controverse. Specialistii absolutizau fie rolul substratului material al ereditrii, fie rolul ambientului n dezvoltarea personalittii. O a treia orientare - teoria dublei determinri ncerca s concilieze cele dou puncte de vedere. Ereditatea Termenul provine din limba latin HEREDITAS si nseamn MOSTENIRE. EREDITATEA reprezint nsusirea organismelor vii de a tranmiste de la o generatie la alta caracterele morfologice si fiziologice. Pentru ca expresii ca zestre ereditar, potential genetic, premise ereditare, zestre nativ si termeni ca nnscut,
congenital sunt utilizati n limbajul comun ca fcnd parte din serie sinonimic a termenului ereditate. Dintru nceput, ne simtim cu cteva precizri c ereditar nu este sinonim ntotdeauna cu CONGENITAL sau cu FAMILIAL, ntruct este posibil aparitia erorilor de copiere a mesajelor specifice, a mutatiilor sau combinatiilor. Desi termenul INNSCUT este utilizat cu sensul EREDITAR, EREDITATEA are un sens mai larg si mai abstract de ncadrare a procesului de mostenire ca fenomen biologic si de identificare cu forte responsabile de asemnrea dintre individ si predecesorii si (GORGOS, C., Dictionar enciclopedic de psihiatrie, Editura Medical, Bucuresti, 1988, p. 99). MENDEL* este geneticianul care a atras atentia asupra faptului c trasmiterea nsusirilor morfofunctionale de la printi la copii (zestrea ereditar) nu echivaleaz cu transcrierea nsusirilor ascendentilor, ci a genelor acestora.
*
Studiile publicate de Mendel, J. si Naudin, C.V. au relevat faptul c trsturile ereditare sunt transmise prin intermediul cromozomilor din nucleul celulelor.
EREDITATEA GENERAL (ereditatea speciei) desemneaz capacitatea unui ou uman de a da nastere unui pui de om. EREDITATEA SPECIAL (SPECIFIC sau PARTICULAR) desemneaz ansamblul particularittilor individualizatoare adic fizice sau anatomofiziologice (culoarea pielii, a ochilor etc.). EREDITATE CELULAR - transmitere a informatiei
genetice existente n structurile DNA celulare. EREDITATE CITOPLASMATIC transmitere a informatiei genetice existente n formatiuni specifice extranucleare, ce nu se supune legilor mendeleene. EREDITATE CONTROLAT DE SEX - transmitere diferit a informatiei genetice la cele dou sexe. EREDITATE CROMOZOMIAL - transmitere a informatiei genetice cantonat n cromozomi. EREDITATE EXTRACROMOZOMIAL - transmitere a informatiei genetice implicate n sterilitatea masculin. In afara sensului precizat de noi n discursul de fat, conceptului de EREDITATE i mai pot fi conferite (conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romne) nc dou acceptiuni: 1. proprietate a strii unui material sau unui fenomen de a depinde att de actiunile momentane, ct si de multimea strilor succesive anterioare 2. acceptiunea juridic de MOSTENIRE, AVERE SUCCESORAL Noi operm n studiul de fat cu prima acceptiune a termenului EREDITATE. GENOTIPUL, adic patrimoniul mostenit totalitatea propriettilor ereditare ale unui organism, reprezint totalitatea genelor pe care le are un individ si care conditioneaz din interior, dezvoltarea lui sau a unuia din caracterele sale. J. LARMAT (Genetica inteligentei, Editura stiintific si enciclopedic, Bucuresti, 1977) exemplific influenta controlat a genotipului asupra culorii ochilor, a pielii sau chiar... a inteligentei. FENOTIPUL, spre deosebire de GENOTIP, reprezint ansamblul de nsusiri si caractere care se manifest n mod vizibil la un individ si care este determinat de
intersectia dobnditului cu mediul. De altminteri, semnificatia etimologic a termenului (grecescul PHAINEIN nseamn A PREA permite iferarea concluziei demonstrate de MENDEL c Un GENOTIP dat va depinde, deci, n primul rnd, de genotip, cu precizarea c, toate conditiile fiind altminteri egale, mai multe genotipuri pot duce la acelasi fenotip. (LARMAT, J., op. cit., p. 9). La ntrebarea Ce mostenim din punct de vedere ereditar? rspunsul permite o tratare dihotomic: - aspecte ce tin de ereditatea speciei (nsusiri fizice comune pentru ntreaga specie uman: o anumit organizare corporal, reflexe conditionate (de exemplu, reflexul de aprare, reflexul alimentar), diverse organe, aparate si sisteme anatomice; - aspecte ce tin de ereditatea individual (grupele sanguine, culoarea pielii, culoarea prului, conformatia fetei, greutatea corporal, plasticitatea sistemului nervos central, particularittile anatomofiziologice ale analizatorilor). 1. Cu sigurant elementele ereditare au o important covrsitoare n evolutia fiecruia dintre noi; de ani ns si pn la absolutizarea rolului pe care ereditatea l are drumul a fost foarte usor de parcurs de anumiti filosofi si biologi adepti ai teoriei EREDITARISTE (INEISTE). Platon, Aristotel, Rousseau sau Galton sunt doar ctiva dintre ilustrii suporteri ai teoriei. 2. Argumentele aduse de sustintorii tezei ineiste n favoarea ideilor vehiculate de ei au fost generate de ei pe baza anchetelor familiale si a studiilor generale. De exemplu, studiile efectuate pe reprezentantii unor familii celebre (DARWIN, BACH, MONOD etc.) demonstreaz c inteligenta este
conditionat n mare msur de informatia stocat n codul genetic. 3. Potentialul genetic nu constituie dect premisa dezvoltrii psihice ntrct fiinta uman nu primeste la nastere procese si capacitti psihice structurate, ci predispozitii ale acestora (E. PUN, op. cit., p. 43). 4. Premisele ereditare au un caracter polivalent n sensul c activarea lor ca si rutele posibile sunt conditionate de intersectia cu ambientul si educatia. 5. Celebra afirmatie a lui HAECKEL ontogeneza repet filogeneza poate fi contracarat de concluzia c nu se poate vorbi de o ereditate pur. Ambientul AMBIENTUL (MEDIUL) (deriv din latinescul MEDIUM ceea ce este la dispozitia tuturor, comun) reprezint ansamblul conditiilor naturale si sociale, materiale si culturale care influenteaz dezvoltarea personalittii umane att n mod organizat ct si spontan. Definitia sus mentionat ncearc s acopere toate componentele ambientale (*conditiile de nutritie necesare vietii, stimulii senzoriali si psihici externi, conditiile igienice fizice si ecologice, felul de limbaj folosit si climatul afectiv familial, scolar sau la locul de munc, aspectele materiale si culturale ale existentei). Cu toate c o clasificare riguroas a componentelor mediului nu putem opera datorit interactiunilor multiple care se stabilesc ntre ele, din considerente didactice vom proceda la cteva delimitri.
*
CLIN, M., Teoria educatiei. Fundamentarea epistemic si metodologic a actiunii educative, Editura ALL, Bucuresti, 1996, p. 23
**
Mediul fizic cuprinde cadrul natural (hran, clim altitudine, latitudine) care are impact asupra organismului si indirect asupra dezvoltrii psihice. E. PLANCHARD pune n discutie aspecte posibile de geopsihologie (particularittile mediului geografic influenteaz comportamentul uman ducnd la aparitia unor tipologii umane - tipul** nordic, serios si rational, adesea melancolic si un tip meridional, expansiv, exuberant, cu o inteligent rapid, dar putin perseverent (p. 195) si aspecte nutritionale (conditiile de nutritie actioneaz asupra formrii dezvoltrii personalittii - un regim vegetarian sau lactat ar contribui la caracterul oamenilor blnzi si pasnici; un regim bazat pe carne ar dezvolta tendinte cuceritoare si rzboinice, malnutritia determin scderea capacittii intelectuale). Desi specialistii nu se pot pronunta cu certitudine n privinta polului pe care complexul climatic si complexul viu (organic) l au asupra tipului natural, mentionm totusi c nutritia cultural se adaug influentei exercitate de alimentatie asupra organismului concretizndu-se ntr-un punct de intersectie situat la confluenta dintre biologic, logic si psihologic. MEDIUL SOCIAL cuprinde ansamblul conditiilor istorice culturale, institutionale, de organizare grupal, axiologice, economice, cu rol prioritar n formareadezvoltarea personalittii. Distingem:
- conditiile socioeconomice care determin aspectele materiale ale existentei copilului. Copiii care provin din clase sociale diferite dezvolt comportamente diferite si sunt influentati n privinta studiilor si succesului scolar - conditiile socioprofesionale vizeaz status-rolurile ocupationale ale printilor cu impact asupra rutei scolare si profesionale a copilului. Inegalittile de ordin social se traduc n inegalitti de ordin scolar; - conditiile sociocomunicative si socioafective se refer la multitudinea si natura interactiunii copilului cu semenii si la atmosfera si climatul relational existente. Particularittile mediului social - frustrant, tensionat, comprehensiv, libertin, cooperant etc. se repercuteaz asupra personalittii existnd posibilitatea concretizrii lor n dizarmonii ale personalittii sau n ceea ce psihanaliza denumeste nevroz de caracter. Mai mult dect att anumite teorii (teoria dublei legturi, conceptia antipsihanalitic, scoala de la PALO ALTO) sustin rolul defectelor de comunicare intrafamilial - n special relatia cu partenerul matern - n aparitia, declansarea si instalarea schizofreniei. Prin urmare modul n care se consum afectele, sentimentele copilului, simpatiile (bazate pe similaritate sau complementaritate) si antipatiile sale, tensiunile si perioadele de relativ liniste, gesturile de tandrete se repercuteaz asupra maturittii psihice. Clasificarea componentelor mediului cu care noi am operat nu este unic si complet. Dac n privinta principalelor categorii (mediu social si mediu fizic) constatm c prerile sunt comune n privinta tratrii elementelor care conditioneaz aceste componente identificm opinii divergente.
H. PIERON citat de E. PLANCHARD * opineaz c trei factori sunt importanti (climatic, viu si social), C. NARLY opereaz cu o terminologie proprie vorbind despre existenta unui mediu animat si a unui mediu inanimat; Dictionarul enciclopedic de psihiatriecoordonator C. GORGOS - precizeaz c n raport cu omul putem diferentia: mediul cosmic, mediul natural, mediul socio-cultural, mediul profesional, mediul familial etc.; N. SILLAMY utilizeaz termenul MEDIU n acceptiunea de spatiu de viat n care se exercit influentele cosmice, socioeconomice, educatie etc. si n care se realizeaz schimburile psihoafective ntre indivizi. P. GOGU (Invtare si dezvoltare, Editura stiintific si enciclopedic, Bucuresti, 1985, p. 72-87) distinge ntre: a) factori de mediu interni (adic mediul natural, biologici care tin de ambianta intrauterin n care se dezvolt copilul pn la nastere, p. 72) b) factori de mediu externi (ntelegndu-se externi n raport cu organismul copilului si cu cel al mamei; adic aspectele sociale - starea materiat a familiei, conditiile de sntate fizic si mental ale copilului, mediul sociocultural etc.). Indiferent cu care clasificare operm se impune precizarea ctorva aspecte: 1) Teoria ambientist care absolutizeaz rolul mediului n dezvoltarea personalittii se fondeaz pe cercetrile biologilor, J.B. LAMARCK (1809) lansnd doctrina evolutionist potrivit creia se poate accepta ereditatea caracterelor dobndite de ctre genitori pe baza antrenamentului. De la teza lamarckian pn la teoria sustinut de J. LOCKE (omul este la nastere o tabula RASA pe care ambientul o poate modela, nu a fost dect un pas.
CONDORCET, HELVETIUS si mai departe psihologii luhavioristi n frunte cu WATSON (avnd o duzin de copii sntosi va putea face din fiecare ce va dori medic, jurist etc.) sunt de prere c andogenul nu reprezint dect un abur transparent 2) O serie de studii ntreprinse sustin teza eredittii dobnditului - Copiii slbatici, adic acei copii care abandonati imediat dup nastere si adoptati de animale (leoparzi, lupi, gazele...) nu se stie n ce mprejurri dat fiind ferocitatea acestor animale au reusit att s impresioneze specialistii ct si s imite la o meditatie mai adnc privitoare la rolul contractelor umane n dezvoltarea psihic. - Cazul copiilor preluati din diverse triburi considerati pe nedrept rase primitive care, beneficiind de un tratament normal n familii obisnuite, reusesc s egaleze performantele covrstnicilor. Educatia EDUCATIA este principalul factor care contribuie la dezvoltarea-formarea personalittii; ce reprezint liantul care permite eredittii s interactioneze cu mediul n vederea realizrii finalittilor prestabilite. Desi conceptiile cu privire la rolul educatiei dezvoltarea psihic permit identificarea unui registru foarte larg - de la optimismul exagerat: Educatia poate totul (HELVETIUS) pn acceptarea unei pozitii realiste potrivit creia prin educatie se poate realiza foarte mult, dar nu totul -; accentum c educatia ncepe din prima zi de viat a copilului si dureaz toat viat. BLOOM (B.,S., STABILITY AND CHANGE IN HUMAN CHARACTERISTICS, NEW YORK, JOHN WILEY, 1966)
apreciaz c deficitele nregistrate n domeniul nvtrii si educatiei dup vrsta de 4-5 ani sunt foarte greu de recuperat (vezi cazul copiilor slbatici). Autorul concluzioneaz: ... inteligenta este o functie n dezvoltarea si stabilitatea inteligentei msurate creste o dat cu vrsta... cam 50% din dezvoltarea inteligentei are loc pn la mplinirea vrstei de 4 ani, 30% ntre 4 si 8 ani si cam 20% ntre 8 si 17 ani... Totusi se poate constata o crestere lent care merge pn la vrsta de 50 ani... Prin urmare impactul educatiei asupra dezvoltrii structurilor psihologice este att de mare, mai des n prima copilrie nct absenta ei ar afecta profund si poate iremediabil umanizarea fiintei umane. Este foarte greu de stabilit care este ierarhia acestor factori (ereditatea, mediul sau educatia) sau cnd actiunile lor se suprapun; esential este s acceptm faptul c pot actiona n paralel si c dezvoltarea psihic nu trebuie nteleas ca un proces liniar, ci unul dinamic, cu reveniri si traiectorii sinuoase, cu relative stagnri si chiar tensiuni. Evidentiem c: - educatia reprezint ocazia prin intermediul creia se realizeaz o punte de legtur ntre biologic, psihologic si social; - fiecare individ realizeaz n manier proprie jonctiunea intre ereditatea biologic si ereditatea dobndit, desi pot fi identificate ntr-o ncercare de generalizare scheme, stadii, caracteristici generale comune; - educatia, dezvoltarea, cresterea, maturizarea, formarea, dresajul, ndoctrinarea, nvtarea nu sunt sinonime;
activitatea specific uman de transformare, directionare, orientare si reorientare, modelare etc. poate ameliora performantele obiectului educatiei (de exemplu, prin antrenamente de tip cognitiv); - spre deosebire de ereditate care este o premis, educatia este o activitate constient si actioneaz concret n vederea atingerii unor finalitti. Pentru c studiul de fat a debutat cu o serie de precizri conceptuale ncheiem n aceeasi manier apelnd la o serie de termeni care sunt adesea invocati n literatura de specialitate. 1. Preocuprile acerbe ale specialistilor legate de problemele eredittii au generat aparitia unei ramuri a biologiei, EREDOBIOLOGIE (din latinescul HERES, n.n. - mostenitor, grecescul BIOS - viat si LOGOS - cuvnt), care se ocup cu studiul legilor eredittii organismelor si care n domeniul medicinei vizeaz patologia bolilor conditionate genetic documentele istorice de referint pentru EREDOBIOLOGIE GENETIC sunt: - faza preclasic - ereditatea se afl difuz n organism - faza clasic - ereditatea se transmite prin intermediul factorilor (MENDEC) - faza molecular - acidul dezoxiribonucleic este purttorul material al eredittii - CRICK detine premiul NOBEL pentru activitatea stiintific desfsurat n GENETIC 2. EREDOPATIA (din latinescul HERES - mostenitor si grecescul PATHOS - boal) are ntelesul de boal mostenit de la ascendenti si transmisibil ereditar. Pot fi enumerate o serie de sindroame cromozomiale si malformatii ale S.N.C. asociate cu ntrziere mintal. Bibliografie
1. Bloom, B.S., STABILITY AND CHANGE IN HUMAN CHARACTERISTICS, NEW YORKM JOHN WILEY, 1966 2. Clin M., Teoria educatiei, Editura ALL, Bucuresti, 1996 3. Cristea, S., Dictionar de termeni pedagogici, EDP, Bucuresti, 1999 4. Chomsky, N., Cunoasterea limbii, Editura Stiintific, Bucuresti, 1996 5. XXX DEX, Dictionarul Explicativ al Limbii Romne, Editia a II-a, Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1996 6. Engelmann, S. si ENGELMANN, T., Dati copilului nostru o inteligent superioar, CEDC, 1992 7. Golu, P., Invtare si dezvoltare, Editura stiintific si enciclopedic, Bucuresti, 1985 8. Gorgos, C. (coord), Dictionar enciclopedic de psihiatrie, Editura Medical, Bucuresti, 1988, vol. II 9. Jigu, M., Copiii supradotati, S.C. Stiint si Tehnic, Bucuresti, 1994 10. Larmat, J., Genetica nteligentei, Editura stiintific si enciclopedic, Bucuresti, 1977 11. Mrgineanu, N., Conditia uman, Editura stiintific, Bucuresti, 1973 12. Negret, I., Educabilitatea. Factorii dezvoltrii personalittii n Manual de pedagogie, coord. Jinga I. si Istrate E., Editura ALL, Bucuresti, 1998 13. Negret, I., Accelerarea psihogenezei, Editura Aramis, 2000 14. Pun, E., Educabilitatea n Curs de pedagogie, coord. Cerghit I., si Vlsceanu L., Tipologia Universittii Bucuresti, 1988 15. PIaget, J., Psihologia inteligentei, Editura stiintifica, Bucuresti, 1998 16. Popescu-Neveanu, P., Dictionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti, 1978
17. Popper K., si Lorenz, K., Viitorul este deschis & discutie la gura sobei, Editura Trei, Bucuresti, 1997 18. Planchard, E., Pedagogie scolar contemporan, EDP, Bucuresti, 1992 19. Sillamy, N., Dictionar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1996 20. Zazzo, R., LE DEVENIR DE LINTELLIGENCE, PARIS, PUF, 1946 21. Zazzo, R., LES DEBILITES MENTALES, PARIS, ARMANS COLIN, 1969