INFRACIUNEA Definiia infraciunii.

Infraciunea este fapta care prezint pericol social, svrit cu vinovie, i prevzut de legea penal (art. 17 C. pen.). Din aceast definiie se desprind cele trei trsturi eseniale ale infraciunii: pericolul social; vinovia; prevederea n legea penal. A. Pericolul social Definiie. Prin pericol social nelegem particularitatea unor fapte de a leza ori pune n pericol valorile sociale fundamentale (art. 18 C. pen.). Fapta care nu prezint gradul de pericol social al unei infraciuni (art. 18 din actualul cod penal i art. 19 din noul cod penal) Concept. Nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal, dac prin atingerea minim adus uneia dintre valorile aprate de lege i prin coninutul ei concret, fiind lipsit n mod vdit de importan, nu prezint gradul de pericol social al unei infraciuni. Condiii: fapta s fie deci lipsit de importan; atingerea valorii sociale s fie foarte mic; fapta s fie lipsit de semnificaie juridic penal. Criteriile de apreciere a gradului de pericol social (art. 181 alin. 2 C. pen.): modul i mijloacele de svrire a faptei; scopul urmrit; mprejurrile n care fapta a fost comis; urmarea produs sau care s-ar fi putut produce; persoana i conduita fptuitorului. Sanciunea i efectele juridice ale incidenei acestei instituii Cnd se stabilete n concret c fapta svrit nu prezint pericolul social al unei infraciuni, ea este exclus din sfera ilicitului penal; persoana n cauz nu e tras la rspundere penal i, deci, nu i se aplic o sanciune penal; n acest caz se va aplica o msur administrativ prevzut n art. 91 C. pen.: mustrare; mustrare cu avertisment; amend; dac fptuitorul a svrit mai multe fapte considerate fiecare n parte ca fiind lipsite de pericol social, se va aplica o singursanciune cu caracter administrativ. B. Vinovia (art. 19 C. pen.) Definiie. Vinovia reprezint atitudinea psihic a persoanei care, svrind cu voin neconstrns o fapt ce prezint pericol social, a avut n momentul executrii reprezentarea faptei i a urmrilor socialmente periculoase ale acesteia sau, dei nu a avut reprezentarea faptei i a urmrilor, a avut posibilitatea real, subiectiv a acestei reprezentri.
1

Factorii vinoviei: - voina (factorul volitiv) reprezint un proces psihic de conducere contient a activitii sub toate aspectele ei; ea este o condiie esenial a vinoviei, mbrcnd att forma aciunii, ct i a inaciunii; - contiina (factorul intelectiv) reprezint facultatea psihic prin care persoana nelege semnificaia faptei i urmrile acesteia; dezvluie atitudinea contiinei fptuitorului fa de fapta svrit. Formele vinoviei: intenia; culpa; praeterintenia. I. Intenia (art. 19 pct. 1 C. pen.) Definiie. Este o form principal de vinovie prevzut expres n Codul penal, care const n prevederea rezultatului faptei, urmrirea rezultatului sau acceptarea acestui rezultat. Forme principale: - Intenia direct const n prevederea rezultatului faptei i urmrirea producerii rezultatului: caracteristicile ei sunt prevederea i urmrirea rezultatului (de exemplu, fapta persoanei care ndreapt pistolul mpotriva alteia, apsnd pe trgaci i avnd ca rezultat moartea persoanei). - Intenia indirect const n prevederea rezultatului faptei care nu este urmrit, dar este acceptat; caracteristicile ei sunt prevederea i acceptarea rezultatului (de exemplu, fapta inculpatului de a aplica victimei mai multe lovituri la ntmplare n zone ale corpului, inclusiv n cele vitale, care relev i arat c, dei nu urmrete n mod direct uciderea victimei, a acceptat posibilitatea producerii acestui rezultat prin loviturile aplicate i n zonele vitale). Alte forme: intenia simpl i calificat; intenia iniial i supravenit; intenia spontan i premeditat; intenia unic i complex. II. Culpa Definiie. Reprezint atitudinea psihic a fptuitorului care prevede rezultatul faptei sale, dar nu l accept, socotind fr temei c acesta nu se va produce, ori nu prevede rezultatul faptei sale, dei putea i trebuia s-l prevad. Forme principale: - culpa cu prevedere cnd fptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu l accept, socotind fr temei c el nu se va produce. Observaie: diferena dintre intenia indirect i culpa cu prevedere rezult din poziia psihic a fptuitorului: n primul caz, el prevede i accept rezultatul, iar n al doilea, el urmrete, dar nu accept rezultatul; - culpa simpl cnd fptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, dei trebuia i putea s-l prevad; obligaia de prevedere a rezultatului
2

se deduce n concret n funcie de mprejurri. Observaie: diferena dintre culpa simpl i cazul fortuit este sub aspectul posibilitii de prevedere a rezultatului: n primul caz, rezultatul putea fi prevzut, iar n al doilea caz, acesta era imposibil de prevzut. Alte forme: impruden sau nesocotin; nebgare de seam (neatenie); neglijen; nepricepere; nedibcie. III. Praeterintenia (intenia depit) Definiie. Este o form mixt de vinovie ce cuprinde intenia i culpa. Aceast form de vinovie nu este prevzut expres n C. pen., ci este o creaie a doctrinei. Caractere: - fptuitorul svrete o fapt ce constituie elementul material al unei infraciuni (cu intenie); - se produce ns un rezultat mai grav, pe care fptuitorul nu l-a urmrit sau acceptat (din culp); de exemplu, infraciunea prevzut de art. 183 Cod penal: lovirile sau vtmrile cauzatoare de moarte. Exemplu: o persoan lovete uor sau mbrncete o alt persoan care se dezechilibreaz, cade, se lovete de bordura din beton i moare. 7. CONINUTUL I CONDIIILE PREEXISTENTE ALE INFRACIUNII I. Coninutul infraciunii Definiie. Coninutul infraciunii reprezint totalitatea condiiilor prevzute de lege pentru ca o fapt s constituie infraciune. Aceste condiii sunt cerute prin norma incriminatoare. Importan. Pe baza coninutului infraciunii au loc calificarea acesteia i ncadrarea ei n textul de lege care o prevede i o sancioneaz. Coninutul infraciunii mbrac dou aspecte: un coninut legal si un coninut concret Structura coninutului. Prin structura coninutului infraciunii nelegem modul cum se grupeaz n coninutul infraciunii diferitele elemente care l alctuiesc. Structura coninutului ne d posibilitatea s determinm care condiii sunt obligatorii i care sunt facultative. II. Condiiile preexistente ale infraciunii (Termenii infraciunii)
3

A. Obiectul Definiie. Obiectul infraciunii l reprezint valoarea social i relaiile sociale create n jurul acestei valori, care sunt vtmate ori periclitate prin fapta prevzut de legea penal. Categorii: - obiectul juridic general reprezint totalitatea valorilor sociale pe care normele penale le ocrotesc; - obiectul juridic generic (de grup) este format din fascicolul sau mnunchiul de valori sociale de aceeai natur ocrotite prin normele penale; acesta st la baza sistematizrii infraciunilor din partea special a Codului penal pe titluri i capitole; - obiectul juridic specific este valoarea social concret creia i se aduce atingere prin infraciune; acesta servete la determinarea individualitii unei infraciuni din cadrul unui grup; - obiectul material reprezint bunul sau lucrul care are o existen material mpotriva cruia se ndreapt activitatea infracional; nu toate infraciunile au obiect material. Cele care au se numesc infraciuni de rezultat (furt, omor), iar cele care nu au se numesc infraciuni de pericol (calomnie, insult); - obiectul complex este specific infraciunilor complexe (infraciunea de tlhrie art. 211 C. pen.); acesta este format dintr-un obiect principal i dintr-unul secundar. B. Subiecii Definiie. Subiecii infraciunii desemneaz persoanele implicate n svrirea unei infraciuni fie prin svrirea faptei, fie prin suportarea consecinelor acesteia. Subiecii infraciunii nu se confund cu subiecii de drept penal, ntruct subiecii de drept penal au o sfer mult mai larg, incluznd subiecii infraciunii. Toi subiecii infraciunii sunt subieci de drept penal, dar nu toi subiecii de drept penal sunt i subieci ai infraciunii. Feluri: subiect activ; subiect pasiv. Subiectul activ este persoana fizic sau juridica ce a svrit fapta sau a participat la svrirea infraciunii. Acesta poate fi deci: autor; instigator; complice. Condiii generale ale subiectului activ (persoana fizica): - s fie o persoan fizic; - vrsta : Minorul care nu a mplinit vrsta de 14 ani nu rspunde penal. Minorul care are vrsta ntre 14 i 16 rspunde
4

penal numai dac se dovedete c a svrit fapta cu discernmnt. Minorul care a mplinit vrsta de 16 rspunde penal; - responsabilitatea este aptitudinea persoanei de a-i da seama de faptele sale, de semnificaia social a acestora, precum i de a-i putea determina i dirija n mod contient voina. Responsabilitatea cuprinde, aadar, factorii intelectiv i volitiv. Ea se prezum c este starea normal a oricrei persoane care a mplinit vrsta de 16 ani. Opusul ei este iresponsabilitatea (art. 48 C. pen.); - libertatea de voin i aciune presupune deciderea n mod liber a svririi faptei i a libertii de hotrre i de aciune potrivit propriei sale voine. Dac fptuitorul a acionat sub imperiul constrngerii fizice sau psihice, fapta nu mai constituie infraciune, incident fiind art. 46 C. pen. Condiii speciale ale subiectului activ Unele infraciuni impun o anumit calitate a persoanei care svrete fapta, de ex.: cetean romn; militar; lipsa acestei caliti poate conduce la inexistena infraciunii sau la schimbarea ncadrrii juridice a acesteia. Conditii generale ale subiectului activ (persoana juridica): persoanele juridice, cu exceptia statului, a autoritatilor publice si a institutiilor publicecare desfasoara o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, raspund penal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice, daca fapta a fost savarsita cu forma de vinovatie prevazuta de legea penala - raspundere penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala apersoanei fizice care a contribuit, in orice mod, la savarsirea infractiunii - conditiile speciale in cazul angajarii raspunderii penale a apersoanei juridice: a. fapta sa fie comisa de o persoana fizica ce are aptitudinea de a angaja penal persoana juridica 5 b. fapta sa fie imputabila persoanei

juridice fapta poate sa fie imputata persoanei juridice daca se inscrie in una dintre ipotezele: - este comisa in realizarea obiectului de activitate al acesteia - este comisa in interesul persoanei juridice, adica fapta este comisa pentru a se obtine un profit sau pentru a evita o pierdere pentru persoana juridica - este comisa in numele persoanei juridice c. fapta sa fie comisa cu forma de vinovatie solicitata de norma de incriminare - elementul subiectiv prezinta unele particularitati va trebui stabilit fie ca savarsirea infractiunii decurge dintr-o decizie intentionata adoptata in cadrul persoanei juridice, fie ca este consecinta unei atitudini de neglijenta in cadrul ei - in cazul in care fapta este savarsita de un tert in profitul persoanei juridice, trebuie ca aceasta cel putin sa fi avut cunostinta de comiterea ei si sa nu fi impiedicat ori sa fi acceptat sa profite de pe urma faptei Subiectul pasiv este persoana fizic sau juridic titular a valorii sociale ocrotite i care este vtmat prin svrirea infraciunii. Condiii generale: - trebuie s fie titulara valorii sociale ocrotite penal; - este i persoana pgubit prin infraciune, dar persoana pgubit poate s fie i alta dect subiectul pasiv al infraciunii Condiii speciale. Ca i la subiectul activ, unele infraciuni cer o anumit calitate a subiectului pasiv, de ex.: nou-nscut (la infraciunea de pruncucidere). Categorii de subieci pasivi: subiect pasiv general (statul, ca titular al tuturor valorilor sociale); subiect pasiv special- persoana fizic sau juridic, titular a valorii sociale lezate; subiect pasiv principal; subiect pasiv secundar; subiect pasiv simplu (necalificat); subiect pasiv calificat. Locul svririi infraciunii reprezint spaiul, perimetrul n care se realizeaz activitatea infracional. - nu influeneaz existena infraciunii nsprezint importan n ce privete urmtoarele aspecte: contribuie la stabilirea competenei teritoriale; poate influena gradul de pericol social al faptei i chiar ncadrarea juridic. Timpul svririi infraciunii reprezint momentul sau perioada de timp n care s-a svrit activitatea infracional.
6

8. CONINUTUL CONSTITUTIV AL INFRACIUNII Definiie. Coninutul constitutiv al infraciunii desemneaz totalitatea condiiilor prevzute n norma de incriminare cu privire la actul de conduit interzis pe care le ndeplinete fptuitorul ori devin relevante prin svrirea aciunii sau inaciunii de ctre acesta. Laturile coninutului constitutiv: obiectiv (fizic) const ntr-o manifestare exterioar; subiectiv (psihic) const n atitudinea fptuitorului fa de fapt i rezultatul ei. LATURA OBIECTIV Definiie. Aceasta desemneaz totalitatea condiiilor cerute de norma de incriminare privitoare la actul de conduit pentru existena infraciunii. Structur: I. Elementul material Definiie. Desemneaz actul de conduit interzis prin norma de incriminare. Este, sub acest aspect, elementul esenial al oricrei infraciuni. Elementul material este desemnat printr-un cuvnt, printr-o expresie ce arat aciunea sau inaciunea interzis, aa-numitul verbum regens. Aciunea desemneaz o atitudine a fptuitorului prin care face ceva, ce legea penal ordon s nu se fac. Inaciunea desemneaz atitudinea fptuitorului care nu face ceva ce legea penal ordon s se fac. Elementul material poate aprea n coninutul infraciunii: ntr-o unic variant cnd const fie ntr-o aciune, fie ntr-o inaciune; n mai multe variante alternative cnd const din mai multe aciuni sau inaciuni. Distincia ntre elementul material, varianta unic i variantele alternative, este important n ce privete ncadrarea corect a faptei comise. II. Urmarea imediat Definiie. Urmarea imediat este vtmarea adus valorii sociale ocrotite prin fapta interzis de legea penal ori starea de pericol creat pentru aceast valoare. Urmarea produs prin svrirea faptei se concretizeaza in anumite schimbari in substanta obiectului material, iar la altele numai in producerea unei stari periculoase care nu imbraca si o infatisare materiala Caracterizare: urmarea socialmente periculoas trebuie s fie imediat (adic rezultat nemijlocit al aciunii sau inaciunii, nu un rezultat 7 mijlocit); urmarea imediat este un element necesar al coninutului

constitutiv al infraciunii, pe cnd celelalte urmri mai ndeprtate (subsecvente) pot fi elemente de circumstaniere n coninutul agravat al infraciunii. III. Legtura de cauzalitate Definiie. Legtura de cauzalitate este liantul ntre elementul material (cauz) i urmarea imediat (efect) cerut de lege pentru existena infraciunii. n concret trebuie s se dovedeasc o legtur de la cauz la efect, ntre aciune-inaciune i urmarea imediat. Teorii privitoare la aceasta: 1. teoria cauzei adecvate 2. teoria cauzei eficiente 3. teoria cauzei preponderente 4. teoria teoria cauzei proxime 5. teoria echivalentei conditiilor / teoria conditiei sine qua non 6. teoria conditiei necesare LATURA SUBIECTIV Definiie. Cuprinde totalitatea condiiilor cerute de lege cu privire la atitudinea contiinei i voinei infractorului fa de fapt i urmrile acesteia. Structur: elementul subiectiv (vinovia); mobilul (motivul); scopul. I. Elementul subiectiv Definiie. Acesta reprezint atitudinea psihic a persoanei care a svrit o fapt, fa de fapt i urmrile acesteia, atitudine exprimat n vinovia cerut de lege pentru existena acelei infraciuni. Trebuie s facem deosebirea ntre vinovie ca trstur esenial a infraciunii i vinovie ca element constitutiv al unei infraciuni. n primul caz, vinovia este exprimat n formele i modalitile prevzute de art. 19 C. pen. (intenie, culp i praeterintenie). n al doilea caz, vinovia va exista numai atunci cnd elementul material al infraciunii a fost svrit cu forma de vinovie cerut de lege. in art. 19 alin. (2) si (3) se determina forma de vinovatie pentru existenta unei anumite infractiuni si prevede doua reguli generale: 1) privitoare la infractiunile savarsite prin actiune (comisive) fapta constand intro actiune savarsita din culpa este infractiune numai daca se prevede expres in continutul normei de
8

incriminare privitoare la infractiunile savarssite prin inactiune fapta constand intr-o inactiune constituie infractiune fie ca se savarseste cu intentie, fie din culpa, afara de cazul cand legiuitorul restrange sanctionarea ei numai cand se savarseste cu intentie II. Mobilul Definiie. Acesta desemneaz acel sentiment (dorin, pasiune) ce a condus la naterea n mintea fptuitorului a ideii svririi unei anumite fapte. Este, n concret, impulsul intern care l-a determinat pe infractor s svreasc fapta. III. Scopul Definiie. Const n reprezentarea clar a rezultatului faptei de ctre fptuitor sau n finalitatea urmrit de ctre acesta. 9. FORMELE INFRACIUNII Prin formele infractiunii se inteleg acele feluri sau variante ale aceleiasi infractiuni care se deosebesc intre ele dupa stadiul in care se afla sau la care s-a oprit activitatea infractionala. A. Actele pregatitoare (preparatorii) Notiune- au fost definite ca fiind acele acte care constau in procurarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor de savarsire a infractiunii ori in crearea conditiilor favorabile in vederea comiterii acesteia. 1. Modalitatile actelor pregatitoare a) procurarea licita sau ilicita de instrumente ce urmeaza sa fie folosite la comiterea faptei. b) confectionarea, modificarea ori adaptarea instrumentelor, mecanismelor sau dispozitivelor ce vor folosi la comiterea faptei c) culegerea de informatii, date privind locul si timpul savarsirii infractiunii sau despre victima 2. Conditiile actelor pregatitoare: a) sa aiba o existenta obiectiva, sa se materializezeintr-o manifestare capabila sa creeze conditii favorabile executarii actiunii ilicite b) activitatea de pregatire sa se efectueze cu intentie
9

c) activitatea efectuata sa nu faca parte din elementul material al infractiunii proiectate sau sa nu constituie un inceput de executare a acesteia aceasta conditie este cea care face sa se delimiteze actele pregatitoare de tentativa 3. Felurile actelor pregatitoare si caracteristicile acestora: a) materiale acestea constau in pregatirea materiala pentru savarsire b) morale acestea privesc culegerea de date si informatii despre victima ori locul savarsirii infractiunii Cand actele de pregatire sunt efectuate de catre o alta persoana decat cea care sa executa nemijlocit infractiunea, constituie acte de complicitate, care se pedepsesc in conditiile savarsirii faptei tipice de catre autor Caracteristici: a) ele pot fi delimitate in timp si spatiu. b) ele nu pun in pericol direct valorile sociale ocrotite de legea penala. Intre actele de pregatire si cele de executare se pot intercala, de asemenea, un interval de timp cu o durata diferita. 4. Incriminarea si sanctionarea actelor pregatitoare Codul penal in vigoare a adoptat teza neincriminarii actelor pregatitoare. In mod exceptional, in legea penala sunt prevazute dispozitii prin care, in cazul unor infractiuni grave, actele pregatitoare sunt incriminate in urmatoarele cazuri: a) la infractiuniile contra securitatii nationale b) la infractiunea de lipsire de liberate in mod ilegal B. Tentativa 1. Definitie. Conditii Tentativa este acea forma a infractiunii care consta in punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea, executare care a fost insa intrerupta sau nu si-a produs efectul. Trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii: a) sa existe intentia faptuitorului de a savarsi o infractiune determinata 10

b) punerea in executare a hotararii infractionale c) actiunea de savarsire a faptei sa fie intrerupta sau sa nu-si produca efectul din motive independente de vointa faptuitorului 2. Continutul tentativei a) Obiectul tentativei obiectul juridic este identic cu al faptei consumate. Deosebirea dintre tentativa si infractiunea consumata, in ceea ce priveste obiectul juridic, consta in aceea ca prin infractiunea consumata, de regula, se vatama valoarea sociala, in timp ce prin tentativa se creeaza intotdeauna un pericol direct pentru aceasta. Tentativa poate sa se caracterizeze si prin existenta unui obiect material asupra caruia se indreapta activitatea faptuitorului b) Subiectul tentativei este persoana (persoanele) fizica, care a luat hotararea de a comite infractiunea si care a inceput executarea ei. Persoana trebuie sa indeplineasca conditiile generale de existenta ale subiectului infractiunii. Tentativa este susceptibila de a fi comisa in participatie, caz in care faptuitorii pot avea roluri diferite: autor, instigator si complice in functie de configuratie activitatii realizate. Daca pentru savarsirea unei anumite fapte legea cere o calitate speciala, subiectul activ al tentativei trebuie sa intruneasca acea conditie. c) Latura obiectiva la tentativa latura obiectiva are aceleasi componente obligatorii ca si in cazul infractiunii consumate, insa distingem anumite particularitati, pe de o parte, in ce priveste actul de executare, iar pe de alta parte, cu privire la urmarea imediata: i. actul de executare a tentativei la orice infractiune se realizeaza numai prin actiune. conditiile necesare existentei infractiunii tip sunt necesare si pentru existenta tentativei acelei infractiuni ii. urmarea imediata tentativa, prin executarea activitatii ilicite, creeaza doar o stare de pericol, de amenintare directa a relatiilor sociale ocrotite de legea penala d) Latura subiectiva desi latura subiectiva a tentativei este aceeasi cu a infractiunii consumate, exista totusi deosebiri. In 11

cazul formei consumate, aceasta este realizata in intregime, integral, pe cand in situatia tentativei, numai partial, datorita neproducerii rezultatului. In toate imprejurarile in care se prevede cerinta esentiala a unui anumit scop sau mobil, aceasta cerinta esentiala trebuie sa fie realizata si pentru existenta laturii subiective a tentativei la acea infractiune. Intotdeauna la tenatativa, forma de vinovatie este intentia si, mai cu seama, intentia directa. 3. Infractiuni la care tentativa nu este posibila Tentativa nu este posibila la urmatoarele categorii de infractiuni: a) infractiunile omisive elementul material al acestei categorii de infractiuni consta intr-o inactiune b) infractiunile din culpa c) infractiunile praeterinentionate d) infractiunile de obicei e) infractiunile de imediata consumare 4. Formele tentativei: a) tentativa intrerupta (neterminata) consta in punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea, executare care a fost intrerupta prin interventia unor forte constrangatoare ale vointei subiectului sau a unor forte independente de vointa autorului b) tentativa perfecta sau fara efect - executarea integrala a activitatii infractionale fara a se produce rezultatul specific infractiunii puse in executare. In aceasta situatie faptuitorul, din punct de vedere al intentiei sale, a realizat in intregime activitatea, dar urmarea nu se produce din motive exterioare lui. Tentativa perfecta este intalnita numai la infratiunile materiale, intrucat numai la acestea este posibil ca executarea sa fie dusa pana la capat fara sa survina rezultatul c) tentativa improprie exista tentativa si in cazul in care consumarea infractiunii nu a fost posibila din cauza insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite ori din cauza imprejurarii ca in timpul cand s-au savarsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla.
12

d) tentativa absolut improprie nu exista tentativa atunci cand imposibilitatea de consumare a infractiunii este consecinta modului cum a fost conceputa executarea. 5. Incriminarea si sanctionarea tentativei Incriminarea tentativei Codul penal a consacrat conceptia incriminarii nelimitate a tentativei la crime si a conceptiei incriminarii limitate a acesteia in cazul delictelor. Modalitatea de incriminare a tentativei consta in prevederea intr-un articol comun, inserat la sfarsitul unui titlu sau capitol al partii speciale a Codului penal, care indica, in mod general, prin enumerarea infractiunilor, ca tentativa la acea grupa de infractiuni sau numai la cele enumerate limitativ se pedepseste. Sanctionarea tentativei In cazul persoanei fizice, tentativa se sanctioneaza cu o pedeapsa imediat inferioara categoriei de pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea consumata, daca legea nu prevede altfel In cazul persoanei juridice, tentativa se sanctioneaza cu o amenda cuprinsa intre minimul special si maximul special al amenzii prevazuta de lege pentru infractiunea consumata, reduse la jumatate, daca nu se prevede altfel. La aceasta pedeapsa se poate adauga una sau mai multe din pedepsele complementare, cu exceptia dizolvarii persoanei juridice C. Infractiunea consumata 1. Notiune Infractiunea se considera savarsita in forma consumata atunci cand activitatea infractionala a dus la producerea rezultatului infractional urmarit si prezinta toate conditiile cerute de lege pentru existenta infractiunii in configuratia tipica a acesteia. 2. Infractiunea fapt consumat Infractiunea se consuma in general, in doua moduri, dupa cum acestea sunt de pericol (formale) ori de rezultat. La infractiunile de pericol este suficient, pentru consumarea lor, sa se realizeze in intregime activitatea prevazuta de norma penala 13

Infractiunile de rezultat, se considera consumate cand executarea s-a terminat si s-a produs rezultatul prevazut de norma incriminatoare. Prin determinarea momentului consumarii se stabileste data savarsirii infractiunii

3. Infractiunea fapt epuizat Uneori, la anumite infractiuni, dupa momentul consumarii faptei apar urmari noi, fie prin amplificarea rezulatatului produs initial, fie prin continuarea activitatii infractionale Aceste urmari posterioare momentului consumarii continua sa se produca la un alt moment, numit momentul epuizarii infractiunii, dincolo de care nicio evolutie a rezultatului nu mai este posibila Categoriile de infractiuni la care urmarea se amplifica ori activitatea infractionala continua dupa momentul consumarii pana la incetarea completa ori pana la epuizarea acestora sunt: a) infractiunile continue se caracterizeaza prin prelungirea in timp a actiunii sau inactiunii ce constituie elementul material al infractiunii, astfel ca urmarile dainuiesc cat timp dureaza fapta. b) infractiunile continuate o infractiune este continuata cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni. c) infractiunea de obicei se caracterizeaza prin aceea ca elementul material se realizeaza prin savarsirea mai multor acte de acelasi fel. d) infractiunile zise progresive se caracterizeaza, de asemenea, prin producerea de noi urmari dupa ce s-a realizat continutul unei anumite infractiuni. Amplificarea progresiva a momentului initial poate fi atat de insemnata incat sa corespunda continutului unei infractiuni mai grave in care se absoarbe faptul initial. D. Cauzele de nepedepsire a tentativei desistarea si impiedicarea producerii rezultatului 1. Desistarea 14

Notiune Desistarea consta in renuntarea de bunavoie a faptuitorului de a duce pana la capat executarea inceputa, desi exista posibilitatea reala de a continua, iar faptuitorul este constient de aceasta Conditii: a) renuntarea la continuarea executarii activitatii infractionale sa se intemeieze pe vointa libera a faptuitorului b) renuntarea trebuie sa aiba loc inainte ca executarea sa fie terminata (renuntarea sa se faca in timp util) c) renuntarea sa fie definitiva 2. Impiedicarea producerii rezultatului Notiune Impiedicarea producerii rezultatului consta intr-o actiune a faptuitorului care, dupa terminarea executarii infractiunii, actioneaza pentru inlaturarea producerii rezultatului periculos. Conditii Mobilul impiedicarii poate fi diferit daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: a) impiedicarea producerii rezultatului sa fie voluntara, de bunavoie, sa fie expresia vointei libere a faptuitorului b) impiedicarea sa aiba loc inainte de producerea urmarilor periculoase Fapta se considera descoperita cand organele in drept sau orice persoana, in afara de cele implicate in savarsirea faptei, au luat cunostinta de comiterea ei Nu se considera descoperita fapta cand a luat la cunostinta de descoperirea ei, un minor care nu raspunde penal ori un iresponsabil. 3. Efectele desistarii si ale impiedicarii producerii rezultatului: a) Faptuitorul nu va mai fi pedepsit, cu toate ca ceea ce a realizat pana in acel moment ar fi cazut sub incidenta legii penale b) daca actele indeplinite pana in momentul desistarii sau impiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru acea infractiune UNITATEA DE INFRACIUNE
15 Definiie. Prin unitatea de infraciune se nelege activitatea

infracional format dintr-o singur aciune sau inaciune ce decurge din natura faptei sau din voina legiuitorului, svrite de o persoan i n care se identific coninutul unei singure infraciuni. Feluri: Unitatea natural este determinat de unitatea aciunii sau inaciunii, de unicitatea rezultatului i de unicitatea formei de vinovie. Cunoate trei forme: infraciunea simpl; infraciunea continu; infraciunea deviat. Unitatea legal nu este dat de realitatea obiectiv, ci de voina legiuitorului care reunete, n coninutul unei singure infraciuni, dou sau mai multe aciuni ce ar putea realiza fiecare n parte coninutul unor infraciuni distincte. Aceasta are la baz legtura strns dintre aceste aciuni. Ea are urmtoarele forme: infraciunea continuat; infraciunea complex; infraciunea progresiv; infraciunea de obicei. I. Unitatea natural de infraciune Infraciunea simpl Definiie. Este o form a unitii naturale de infraciune i se caracterizeaz printr-o singur aciune sau inaciune, printr-un singur rezultat i printr-o singur form de vinovie. Infraciunea continu Definiie. Reprezint o form a unitii naturale de infraciune ce se caracterizeaz prin prelungirea n chip natural a aciunii sau inaciunii ce constituie elementul material, dup consumare, pn la intervenia unei fore contrare (exemple: furtul de energie electric, evadarea). Aceste infraciuni cunosc dou momente: momentul consumrii momentul svririi elementului material; momentul epuizrii momentul ncetrii activitii infracionale. Infraciunea deviat Definiie. Reprezint o form a unitii naturale de infraciune i desemneaz infraciunea svrit prin devierea aciunii de la obiectul sau persoana mpotriva crora era ndreptat, datorit greelii fptuitorului sau prin ndreptarea aciunii, din eroare, asupra altei persoane sau altui obiect. II. Unitatea legal de infraciune Definiie. Reprezint o form a unitii legale de infraciune caracterizat prin svrirea de ctre aceeai persoan la intervale de timp diferite, n realizarea aceleiai hotrri infracionale, a unor aciuni sau inaciuni, care prezint fiecare n parte coninutul aceleiai infraciuni. Efectele juridice: 16

- de la momentul epuizrii ncepe s curg termenul de prescripie a rspunderii penale - tot n funcie de momentul epuizrii se stabilete incidena unui act de clemen (amnistie, graiere); - aplicarea legii penale n timp va fi cea n vigoare din momentul epuizrii; - dac actele de executare se situeaz pe teritorii diferite, legea penal romn va fi incident, dac o parte ori rezultatul s-a produs pe teritoriul Romniei - tot n raport de momentul epuizrii se stabilete incidena legii penale n raport cu vrsta fptuitorului. Dac fptuitorul a nceput executarea cnd nu avea mplinit vrsta de 14 ani, aceste acte nu se iau n considerare, ci numai acelea svrite dup mplinirea acestei vrste i, bineneles, dac au fost svrite cu discernmnt. Sanciunea infraciunii continuate (art. 142 C. pen. i art. 34 C. pen. Infraciuni ce nu se pot svri n mod continuat: infraciuni din culp; infraciunile al cror obiect nu este susceptibil de divizare (omorul); infraciunile care presupun repetarea activitii pentru a realiza coninutul infraciunii (infraciunile de obicei ceretoria). Infraciunea complex Definiie. Este o form a unitii legale de infraciune i cuprinde, n coninutul su, ca element constitutiv sau ca circumstan agravant, o aciune sau o inaciune care constituie prin ea nsi o fapt prevzut de legea penal (exemplu, tlhria -art. 211 C. pen.). Caracteristici: este prevzut n mod expres de Codul penal n art. 141; reprezint o creaie a legiuitorului i are la baz legtura strns dintre aciunile i inaciunile ce intr n coninutul elementului material; se ndreapt, prin modul svririi acesteia, mpotriva a dou valori sociale; rezultatul const n producerea a dou urmri specifice valorilor sociale ocrotite; de regul, sunt infraciuni intenionate. Forme: Infraciunea complex forma TIP Se caracterizeaz prin aceea c n coninutul ei intr ca element o 17 aciune sau inaciune ce reprezint coninutul unei alte

infraciuni. Este format din reunirea de ctre legiuitor a dou infraciuni distincte i crearea unei a treia, deosebit de cele nglobate (exemplu, tlhria, format din furt i ameninare ori furt i violen). Infraciunea complex ca variant agravant Cuprinde n coninutul su, ca element agravant, o aciune sau inaciune ce reprezint coninutul unei alte infraciuni. Este o variant calificat a unor infraciuni simple, creat prin absorbirea n coninutul su a unor fapte ce reprezint coninutul unor alte Observaie: nu toate infraciunile calificate sunt i infraciuni complexe; Structur: - n elementul material al infraciunii complexe sunt reunite aciunile ce constituie elementul material al infraciunilor absorbite (luarea bunului i exercitarea violenei); - obiectul infraciunii complexe este format dintr-un obiect juridic principal i un obiect juridic adiacent; - forma de vinovie cu care se svrete infraciunea complex tip este intenia, spre deosebire de infraciunea complex ca variant agravant, unde forma de vinovie este praeterintenia. Efectele juridice: infraciunile reunite n coninutul infraciunii complexe i pierd autonomia; infraciunea complex se consum n momentul n care se svresc elementele materiale specifice infraciunilor absorbite; nerealizarea sub raport obiectiv a coninutului unei infraciuni absorbite poate conduce la calificarea faptei ca tentativ; infraciunea complex nu reprezint o cauz de agravare a rspunderii penale; este o infraciune momentan. Infraciunea progresiv Definiie. Reprezint o form a unitii legale de infraciune, caracterizndu-se prin aceea c, dup atingerea momentului consumrii corespunztor unei anumite infraciuni, fr intenia fptuitorului, aceasta i amplific progresiv rezultatul, ori se produc urmri noi corespunztor unor infraciuni mai grave. Efecte juridice: ncadrarea juridic a faptei svrite se va face n raport cu momentul epuizrii; n funcie de acest moment se vor calcula: termenul de prescripie pentru rspunderea penal; legea penal incident; incidena unor legi de clemen.
18

Infraciunea de obicei Definiie. Reprezint o form a unitii legale de infraciune, ce se caracterizeaz prin repetarea elementului material de un numr de ori din care s rezulte obinuina sau ndeletnicirea fptuitorului. Exemple: prostituia, ceretoria. Efecte juridice: infraciunea de obicei nu poate avea tentativ i nici nu poate fi comis n coautorat; n funcie de momentul epuizrii se vor calcula: legea penal aplicabil; incidena unei legi de clemen; dup acest moment va ncepe s curg termenul de prescripie pentru rspunderea penal. Observaie: infraciunea de obicei nu trebuie confundat cu infraciunea continuat, unde fiecare act de executare poate realiza coninutul unei infraciuni distincte, lucru care nu este posibil i la infraciunea de obicei. PLURALITATEA DE INFRACIUNI Aspecte generale Pluralitatea de infraciuni este desemnat de situaia n care o persoan svrete mai multe infraciuni nainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, ct i de situaia n care o persoan svrete din nou o infraciune dup ce a fost condamnat definitiv pentru o alt infraciune. I. Concursul de infraciuni Definiie. Prin concurs de infraciuni este desemnat forma pluralitii de infraciuni ce const din svrirea a dou sau mai multe infraciuni de ctre aceeai persoan mai nainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele. Formele concursului de infraciuni: 1. Concursul real Definiie. Este o form a pluralitii de infraciuni ce const n svrirea mai multor infraciuni de ctre aceeai persoan ca urmare a svririi mai multor aciuni sau inaciuni distincte. 2. Concursul ideal Definiie. Este o form a pluralitii de infraciuni ce const n svrirea unei aciuni sau inaciuni de ctre aceeai persoan care, datorit mprejurrilor n care a avut loc i urmrilor pe care le-a produs, ntrunete elementele mai multor infraciuni.
19

Tratamentul penal al concursului de infraciuni Sisteme de sancionare: a) Sistemul cumulului aritmetic presupune stabilirea pedepsei pentru fiecare infraciune concurent, adunarea acestora i executarea pedepsei rezultate din adunarea lor; b) Sistemul absorbiei presupune stabilirea pedepsei pentru fiecare infraciune concurent i executarea celei mai grave dintre acestea; acestui sistem i se reproeaz c se execut pedeapsa cea mai grav, celelalte rmnnd astfel nepedepsite; c) Sistemul cumulului juridic presupune stabilirea pedepsei pentru fiecare infraciune concurent i executarea celei mai grave dintre acestea, pedeaps care poate fi mrit pn la maximul ei special i adugarea unui spor. Acesta este sistemul adoptat i aplicat de Codul nostru penal. Sancionarea concursului de infraciuni Aplicarea pedepselor principale Sistemul cumulului juridic cunoate dou etape: stabilirea pedepsei pentru fiecare infraciune; aplicarea pedepsei care poate fi sporit. Aplicarea pedepselor complementare (art. 35 C. pen.) Aplicarea msurilor de siguran (art. 35 alin. 4 C. pen.) Contopirea pedepselor pentru infraciuni concurente (art. 36 C. pen.) 12. RECIDIVA I PLURALITATEA INTERMEDIAR Recidiva este o form a pluralitii de infraciuni ce const n svrirea din nou a unei infraciuni de ctre o persoan care anterior a mai fost condamnat definitiv pentru o alt infraciune. Caracteristici: esena acestei instituii o constituie existena unei hotrri definitive de condamnare; ea reflect o periculozitate mai mare a fptuitorului; raportul dintre aceasta i concursul de infraciuni este sub aspectul interveniei unei hotrri definitive de condamnare. Structur - Primul termen al recidivei este format dintr-o condamnare definitiv. - Al doilea termen este format din svrirea din nou a unei infraciuni. Modaliti A. n funcie de momentul svririi noii infraciuni: - Recidiva post-condamnatorie presupune svrirea unei noi

20

infraciuni dup rmnerea definitiv a hotrrii de condamnare pentru infraciunea anterioar i mai nainte de executarea pedepsei pronunate pentru acea infraciune. - Recidiva post-executorie presupune svrirea unei noi infraciuni dup executarea pedepsei sau stingerea executrii pedepsei (prin graiere sau prescripie) pronunat pentru infraciunea anterioar.

21

B. Dup natura infraciunilor ce compun recidiva: - Recidiva general, cnd este format din infraciuni ce au natur diferit. - Recidiva special, cnd este format din infraciuni care au aceeai natur . C. Dup gravitatea condamnrii: Recidiva mare post-condamnatorie (art. 37 lit. a C. pen.) exist atunci cnd, dup rmnerea definitiv a unei hotrri de condamnare la pedeapsa nchisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat svrete din nou o infraciune cu intenie nainte de nceperea executrii pedepsei, n timpul executrii acesteia sau n stare de evadare, iar pedeapsa prevzut de lege pentru a doua infraciune este nchisoarea mai mare de un an. Recidiva mare post executorie exist atunci cnd, dup executarea unei pedepse cu nchisoarea mai mare de 6 luni, dup graierea total sau a restului de pedeaps ori dup mplinirea termenului de prescripie a executrii unei asemenea pedepse, cel condamnat svrete din nou o infraciune cu intenie pentru care legea prevede pedeapsa nchisorii mai mare de 1 an. Recidiva mic exist atunci cnd, dup condamnarea la cel puin trei pedepse cu nchisoare pn la 6 luni, sau dup executare, dup graierea total sau a restului de pedeaps, ori dup prescrierea executrii a cel puin trei asemenea pedepse, cel condamnat svrete din nou o infraciune cu intenie, pentru care legea prevede pedeapsa nchisorii mai mare de 1 an. Modaliti: recidiva mic post-condamnatorie; recidiva mic postexecutorie. Tratamentul penal al recidivei. n Codul penal romn au fost nscrise dispoziii privind aplicarea pedepsei n cazul recidivei, din care se desprinde caracterul acesteia de cauz general de agravare facultativ a pedepsei. Acest caracter rezult din sistemul de sancionare prevzut n Codul penal. Aplicarea pedepsei n cazul recidivei mari post-condamnatorii Aplicarea pedepsei principale. Prin dispoziiile art. 39 alin. 1 C. pen. sa consacrat sistemul cumulului juridic cu spor facultativ. n aplicarea pedepsei pentru aceast modalitate a recidivei trebuie fcut o distincie dup momentul svririi din nou a infraciunii: - cnd cel condamnat svrete din nou o infraciune nainte de a
22

ncepe executarea pedepsei, se stabilete o pedeaps pentru infraciunea svrit din nou care se contopete cu pedeapsa ce formeaz primul

23

termen al recidivei; sporul care se poate aduga la maximul special al pedepsei celei mai grele este de pn la 7 ani (art. 39 alin. 1 C. pen.); - cnd noua infraciune se svrete n timpul executrii pedepsei, contopirea are loc ntre pedeapsa stabilit pentru noua infraciune i restul de pedeaps neexecutat din condamnarea anterioar (art. 39 alin. 2 C. pen.). Dac noua infraciune s-a svrit n stare de evadare, pedepsele ce se vor contopi vor fi pedeapsa stabilit pentru infraciunea comis n stare de evadare i pedeapsa constituit din restul rmas neexecutat, din pedeapsa ce se execut, pn la data evadrii, la care se adaug pedeapsa stabilit pentru infraciunea de evadare (art. 39 alin. 3 C. pen.). Aplicarea pedepselor complementare. Se vor aplica toate cnd sunt de natur diferit ori de aceeai natur, dar cu un coninut diferit; se va aplica cea mai grea dintre acestea cnd sunt de aceeai natur i cu acelai coninut. Aplicarea msurilor de siguran. Aplicarea acestora este determinat de scopul i funciile pe care le au de ndeplinit, astfel c se vor adiiona cele de natur diferit sau de aceeai natur, dar cu coninut diferit. Aplicarea pedepsei n cazul recidivei mari post-executorii Aplicarea pedepsei principale. Pedeapsa pentru infraciunea comis n stare de recidiv post-executorie se stabilete innd seama de aceast stare, ntre limitele speciale prevzute de lege pentru respectiva infraciune, putnd fi chiar maximul special; dac acest maxim este nendestultor, se poate aplica un spor de pn la 10 ani, n cazul nchisorii, iar n cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult dou treimi din maximul special; cnd sunt prevzute pedepse alternative, instana de judecat va alege una dintre pedepse ale crei limite se stabilesc dup cum am artat; sporurile artate mai sus sunt posibile numai dac pedepsele alternative sunt nchisoarea i amenda; dac pedeapsa este deteniunea pe via alternativ cu nchisoarea, iar instana alege pedeapsa deteniei pe via, aceast pedeaps nu mai poate fi agravat Aplicarea pedepselor complementare i a msurilor de siguran. Acestea se vor aplica i executa toate; dac sunt distincte, se va aplica regula prevzut i n cazul recidivei mari post-condamnatorii. Aplicarea pedepsei n cazul recidivei mici Aplicarea pedepsei n acest caz se face n aceleai condiii ca i pentru recidiva mare post-condamnatorie ori post-executorie; n cazul recidivei mici
24

post-condamnatorii, cnd pedepsele ce compun primul termen nu au fost exe- cutate, acestea se contopesc dup regulile prevzute n art. 34 C. pen.; dac, n starea de recidiv mic post-condamnatorie, s-au svrit mai multe infraciuni, se va stabili pedeapsa pentru fiecare nou infraciune svrit, apoi se aplic dispoziiile privind aplicarea pedepsei pentru concursul de infraciuni. Descoperirea ulterioar a strii de recidiv ntr-o astfel de situaie se impune recalcularea pedepsei pentru starea de recidiv; recalcularea pedepsei este condiionat de descoperirea acesteia dup rmnerea definitiv a hotrrii de condamnare, descoperire care trebuie s aib loc mai nainte de executarea n ntregime a pedepsei; reinerea strii de recidiv a celui condamnat la deteniune pe via nu prezint foarte mare relevan, cci aceast pedeaps, prin natura ei, nu mai poate fi agravat. Persoana juridica Exista recidiva pentru persoana juridica in urmatoarele cazuri: 1) Cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare, persoana juridica savarseste din nou o infractiune cu intentie, iar amenda pentru infractiunea anterioara nu a fost executata Conditii cu privire la primul termen: a) Prima conditie consta in ramanearea definitiva a unei hotarari de condamnare b) Infractiunea pentru care s-a executat pedeapsa sa fie intentionata Conditii cu privire la cel de-al doilea termen: a) Persoana juridica trebuie sa savarseasca din nou o infractiune cu intentie b) Amenda pentru infractiunea anterioara sa nu fi fost executata 2) Cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare persoana juridica savarseste din nou o infractiune cu intentie, iar amenda pentru infractiunea 25 anterioara a fost executata sau considerata executata

Conditii cu privire la primul termen: a) Ramanerea definitiva a unei hotarari judecatoresti b) Infractiunea pentru care s-a executat pedeapsa sa fie intentionata Conditii cu privire la al doilea termen: a) Persoana juridica sa savarseasca din nou o infractiune cu intentie b) Amenda pentru infractiunea anterioara sa fi fost executata sau considerata executata Exclude starea de recidiva in cazul persoanei juridicecondamnariel pentru infractiunile din culpa, pentru infractiunile amnistiate si pentru faptele care nu mai sunt prevazute ca infarctiuni si pentru condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea de drept Sanctiuniile recidivei: a. In cazul recidivei prevazute in alin. (1) lit. a) amenda stabilita pentru infractiunea savarsita ulterior si amenda aplicata pentru infractiunea anterioara se contopesc; sporul prevazut in art. 40 alin. (1) se poate mari pana la jumatate Daca amenda anterioara a fost executata in parte, contopirea se face intre amenda ce a amai ramas de executat si amenda aplicata pentru infractiunea savarsita ulterior b. In cazul recidivei prevazute la alin. (1) lit. b) se aplica pedeapsa amenzii pana la maximul special prevazut in art. 711 alin. (2) sau (3), iar daca acest maxim nu este indestulator, se poate adauga un spor de pana la doua treimi din acel maxim Daca dupa ramanearea definitiva a hotararii de condamnare si mai inainte ca amenda sa fi fost executata sau considerata executata, se descopera ca persoana juridica condamnata se

26

afla in stare de recidiva, instanta aplica dispozitiile din alin. (2), in cazul recidivei prevazute in alin. (1) lit. a), si dispozitiile din alin. (4), in cazul recidivei prevazute in alin. (1) lit. b) Daca nu sunt intrunite conditiile prevazute in art. 402 alin. (1) lit. a), pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul de infractiuni. PREVEDERI ALE NOULUI COD PENAL Sediul recidivei n noul Cod penal este art.50, care reglementeaz altfel aceast form a pluralitii de infraciuni, aducnd urmtoarele modificri: recidiva simpl, al crei prim termen este o pedeaps privativ de libertate ntre 1 an i 5 ani; recidiva calificat, la care primul termen este o pedeaps privativ de libertate mai mare de 5 ani. Noul Cod penal a renunat la reglementarea micii recidive. CAUZELE CARE NLTUR CARACTERUL PENAL AL FAPTEI Definiie. Cauzele care nltur caracterul penal al faptei sunt acele mprejurri, stri, situaii, cazuri, condiii a cror existen n timpul svririi faptei face, potrivit legii, ca realizarea vreuneia dintre trsturile eseniale ale infraciunii s devin imposibil. Existena unei cauze care nltur caracterul penal al faptei, ce poate fi invocat n orice stadiu al procesului penal, are drept consecin imposibilitatea angajrii rspunderii penale. Legitima aprare Definiie Nu constituie infraciune fapta prevzutde legea penal svrit n stare de legitim aprare. Este n stare de legitim aprare acela care svrete fapta pentru a nltura un atac material, direct, imediat i injust, ndreptat mpotriva sa, a altuia sau mpotriva unui interes obtesc i care pune n pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul obtesc (legitima aprare propriu-zis). Se prezum c este n legitim aprare i acela care svrete fapta pentru a respinge ptrunderea fr drept a unei persoane prin violen, viclenie, efracie sau prin alte asemenea mijloace ntr-o locuin, ncpere, dependin sau loc mprejmuit innd de acestea (legitima aprare prezumat). Este, de asemenea, n legitim aprare i acela care, din cauza tulburrii sau temerii, a depit limitele unei aprri proporionale 27

cu gravitatea pericolului i cu mprejurrile n care s-a produs atacul. A. Conditii privitoare la atac a) sa existe un act de atac adica o actiune sau inactiune, socialmente periculoasa, dezlantuita de agresor. Exista atac atat in cazul unei comportari activ agresive, cat si in cazul unei atitudini pasiv agresive. b) atacul sa fie material atacul este material cand se exercita prin mijloace fizice si este indreptat contra existentei fizice a unor valori sociale, ca: viata, sanatatea, integritatea unei persoane sau alte drepturi ale acesteia, precum si impotriva unui interes general. Atacul trebuie sa provina intotdeuan de la persoana fizica c) atacul sa fie direct manifestarea materiala a agresorului trebuie sa fie indreptata catre o anumita valoare pe care sa o puna in pericol in mod nemijlocit. Atacul este direct si in cazul cand, desi sub aspect fizic nu are contact nemijlocit cu valoarea sociala pusa in pericol, vizeaza insa ca actiune agresiva anume aceasta valoare. d) atacul sa fie imediat atacul este privit ca fiind imediat ori de cate ori pericolul pe care-l poate produce s-a si ivit (pericol actual) sau este pe punctul de a se ivi (pericol iminent). La caracterizarea atacului ca imediat va trebui sa se tina seama de toate datele concrete ale cazului si in special de natura si intensitatea atacului, de intarzierea si gravitatea pericolului, de posibilitatile existente pentru paralizarea atacului e) atacul sa fie injust este injust atacul care nu are niciun temei juridic legal sau de fapt care sa permita sau sa justifice aceasta comportare. Impotriva unui atac dezlantuit de un iresponsabil se va riposta in stare de necesitate, daca cel ce riposteaza cunoaste starea de iresponsabilitate a agresorului si deci va trebui sa comita fapta prevazuta de legea penala numai daca nu putea inlatura astfel pericolul. f) atacul sa puna in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat sau interesul general pentru motivarea actiunii de aparare, legea impune conditia ca atacul sa poata cauza un rau iremediabil sau greu de remediat unor valori sociale importante: persoanei umane, drepturilor sale sau interesului general. Existenta pericolului grav se apreciaza in functie de natura atacului, de obiectivul acestuia, de conditiile personale ale aceluia care a savarsit fapta in aparare si de toate imprejurarile cauzei care ar putea servi la constatarea unei stari de reala constrangere. In situatia prevazuta in art. 22 alin. (3) (savarsirea faptei pentru a respinge patrunderea fara drept in
28

locuinta, incapere, dependinte sau loc imprejmuit tinanad de acestea) nu mai este necesara indeplinirea conditiilor aratate mai sus, legitima aparare fiind prezumata, daca se constata indeplinirea unor conditii specifice: patrunderea in locuinta, incapere, dependinte sau loc imprejmuit tinanad de acestea sa se faca fara drept patrunderea sa se faca prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace B. Conditii privitoare la aparare a) actiunea de aparare sa se materializeze printr-o fapta prevazuta de legea penala sub forma actelor pregatitoare ori tentativei sau a infractiunii consumate b) actiunea de aparare sa fie necesara pentru respingerea atacului atat timp cat subzista pericolul ce poate decurge dintr-un act iminent sau in desfasurare, subzista si necesitatea inlaturarii lui. In cazul in care actiunea de aparare are ca scop inlaturarea actului de atac in pregatire sau razbunarea unui atac consumat, ea se considera a fi lipsita de necesitate. Actiunea de aparare trebuie sa se desfasoare intre limitele iminentei si consumarii actului c) apararea se sa desfasoare in limitele proportionalitatii atacului legea cere ca reactia sa fie proportionala cu pericolul creat, adica sa existe o oarecare echivalenta intre fapta savarsita in aparare si atacul care a condus la necesitatea unei aparari. Se face distinctie intre excesul de aparare justificat, care este asimilat cu legitima aparare, si excesul scuzabil, care nu inlatura caracterul penal al faptei de aparare exagerata, dar constituie o circumstanta atenuanta. Potrivit dispozitiilor din art. 22 alin. (4) Cod penal, este considerata in legitima aparare si persoana care, din cauza tulburarii sau temerii, a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul. Depasirea limitelor legitimei aparari presupune existenta tuturor conditiilor cerute pentru existenta alegitimei aparari. Excesul scuzabil, spre deosebire de cel justificat, desemneaza acea riposta exagerata care nu a fost determinata de starea de tulburare sau temere provocata de atac, ci eventual de sentimentul de indignare, manie, revolta in fata violentei nejustificate. 1.3. Efectele legitimei aparari Fapta comisa in stare de legitima aparare prezinta toate 29

elementele unei infractiuni, ea incadrandu-se in modelul incriminator dat de catre legiuitor. Instanta de judecata poate obliga pe faptuitor la repararea pagubei cauzate prin fapta sa chiar in cazul retinerii ca temei a incetarii procesului penal a vreuneia din cauzele care inlatura caracterul penal al faptei, potrivit principiilor stabilite de legea civila. Starea de necesitate Definiie. Nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal, svrit n stare de necesitate. Este n stare de necesitate acela care svrete fapta pentru a salva de la un pericol iminent i care nu poate fi nlturat altfel viaa, integritatea corporal sau sntatea sa, a altuia sau un bun important al su, ori al altuia sau interes obtesc. Deosebirea dintre legitima aprare i starea de necesitate vizeaz riposta fa de starea de pericol creat, persoana aflat n legitim aprare alegnd calea ripostei active (ncercnd s anihileze pericolul prin exercitarea atacului legitim mpotriva persoanei agresorului nsui), iar persoana aflat n stare de necesitate nendreptndu-se mpotriva sursei de pericol pe care nu o poate anihila, aciunea de salvare realizndu-se prin sacrificarea unor valori sau bunuri aparinnd altor persoane. Condiiile strii de necesitate Condiii privind pericolul: - ntmplarea care face s se iveasc pericolul poate fi datorat unei cauze fortuite (cutremure, inundaii etc.), dar poate proveni i din fapte svrite de oameni sau poate consta n apariia neateptat a unor fiine periculoase (nebuni, animale); - s existe un pericol iminent, adic pe punctul de a produce rul cu care amenin valorile legal ocrotite. Pericolul trebuie s fi ajuns pe punctul de a trece de la simpla ameninare cu rul la producerea efectiv a acestuia. Pericolul trebuie s fie real, adic producerea lui s nu fie pus sub semnul incertitudinii i, n orice caz, s produc fptuitorului o serioas temere c el se va realiza; - pericolul trebuie s amenine viaa, integritatea corporal sau sntatea unei persoane, un bun important al acesteia, ori un interes obtesc; - pericolul trebuie s fie inevitabil, ceea ce nseamn c el nu poate fi nlturat pe alt cale dect prin svrirea unei fapte prevzute de 30

legea penal. Aprecierea trebuie s aparin celui care a acionat, acesta trebuind s fi considerat c pericolul nu putea fi nlturat prin alte mijloace, chiar dac n fapt existau posibiliti de nlturare, pe care ns el nu le-a prevzut. Caracterul inevitabil al pericolului trebuie s fie apreciat n funcie de mprejurrile concrete n care s-a ivit i n care persoana a fost silit s acioneze, de particularitile psiho-fizice ale persoanei aflate sub ameninarea pericolului. Condiii privind aciunea de salvare: aciunea s fie necesar pentru salvarea de la pericol a valorilor menionate de lege, adic s fie singura cale de salvare n situaia dat. Necesitatea aciunii de salvare se apreciaz n raport cu iminena i actualitatea pericolului; prin svrirea aciunii de salvare s nu se cauzeze urmri vdit mai grave dect acelea care s-ar fi produs dac pericolul nu era nlturat; fapta s nu fie svrit de ctre sau pentru a salva o persoan care avea obligaia de a nfrunta pericolul. Depirea limitelor strii de necesitate Nu este n stare de necesitate persoana care, n momentul n care a svrit fapta prevzut de legea penal, i-a dat seama c pricinuiete urmri vdit mai grave dect acelea care s-ar fi putut produce dac pericolul nu era nlturat. ntr-o asemenea situaie nu este ndeplinit condiia privitoare la aciunea de salvare ce vizeaz urmrile vdit mai grave cauzate prin svrirea acestei aciuni. Depirea limitelor strii de necesitate constituie circumstan atenuant. Eefectele starii de necesitate Efectele faptei savarsite in stare de necesitate sunt aceleasi ca si in cazul legitimei aparari Repararea prejudiciului cauzat prin fapta de aparare in stare de necesitate poate reveni persoanei salvate cand ivirea pericolului ce a generat starea de necesitate se datoreaza unui eveniment Cand pericolul s-a produs prin fapta persoanei vatamate, atunci este inlaturata si raspunderea civila Constrngerea fizic i constrngerea moral Constrngerea fizic (fora major) Definiie (art.46 alin.1 C. pen.). Constrngerea fizic este situaia n care o persoan svrete o fapt prevzut de legea penal, datorit unei constrngeri fizice creia nu i-a putut rezista. 31

Conditii: a) sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala b) fapta respectiva a fost comisa datorita unei actiuni exterioare de constrangere fizica exercitata asupra faptuitorului c) constrangerea fizica exercitata sa fie puternica, in sensul ca ea paralizeaza libertatea de vointa si actiune a persoanei respective, care nu poate intreprinde alte actiuni decat savarsirea faptei Efectele constrangerii fizice: Fapta comisa sub imperiul constrangerii fizice nu este infractiune, deoarece ii lipseste trasatura esentiala a vinovatiei si, pe cale de consecinta, nu atrage respunderea penala. Constrangerea fizica produce efecte in personam, numai fata de acele persoane care au fost efectiv constrans si care nu s-au putut opune energiei exterioare. Constrngerea moral (Ameninarea) Definiie (art.46 alin.2 C. pen.). Exist constrngere moral atunci cnd o persoan svrete o fapt prevzut de legea penal datorit unei ameninri cu un pericol grav pentru persoana sa, ori a altuia, pericol care nu poate fi nlturat n alt mod. Conditii: a) este necesar sa se exercite asupra faptuitorului o actiune de constrangere, printr-o amenintare, de catre o alta persoana b) amenintarea sa fie grava, vizand un pericol pentru viata, libertatea, integritatea corporala ori bunurile persoanei amenintate ori ale altei persoane c) pericolul grav sa nu poata fi inlaturat in alt mod, decat prin savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, fapta care a fost impusa de cel ce ameninta Efectele constrangerii morale: Fapta comisa sub imperiul constrangerii fizice nu este infractiune, deoarece ii lipseste trasatura esentiala a vinovatiei si, pe cale de consecinta, nu atrage respunderea penala. Constrangerea fizica produce efecte in personam, numai fata
32

de acele persoane care au fost efectiv constrans si care nu s-au putut opune energiei exterioare. Cazul fortuit Definiie Nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal care este consecina unei mprejurri ce nu poate fi prevzut. Specific cazului fortuit este suprapunerea unei fapte umane, socialutile, a unei mprejurri sau ntmplri imprevizibile care deviaz direcia i rezultatul faptei iniiale, realizndu-se coninutul unei fapte prevzute de legea penal. Conditii: Cazul fortuuit trebuie sa se grefeze pe anumite conditii absolut necesare pentru a produce efecte pe linia inlaturarii caracterului penal al faptei, acestea fiind: a) trebuie sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala b) fapta savarsita sa fie rezultatul unei actiuni sau inactiuni peste care s-a suprapus insa o anumita imprejurare care a produs rezultatul periculos c) faptuitorul sa fi fost in imposibilitatea de a prevedea interventia imprejurarii care a determinat producerea rezultatului Efectele cazului fortui: Fapta comisa in conditiile cazului fortuit nu constituie infractiune, deoarece ii lipseste vinovatia Cazul fortuit produce efecte in rem Iresponsabilitatea Definiie - Nu constituie infraciune fapta prevzutde legea penal,dac fptuitorul, n momentul svririi faptei, fie din cauza alienaiei mintale, fie din alte cauze, nu putea s-i dea seama de aciunile sau inaciunile sale ori nu putea fi stpn pe ele. Caracteristic strii de iresponsabilitate este lipsa facultilor psihice ale persoanei care permit acesteia s neleag caracterul i semnificaia actelor sale de conduit (factorul intelectiv) sau s fie stpn pe ele (factorul volitiv), ceea ce nseamn, n esen, lipsa vinoviei. Starea de iresponsabilitate poate fi determinat de: starea de subdezvoltare psihic, consecin a diferitelor anomalii, idioenie, cretinism, infantilism, debilitate mintal etc.; boli neuro-psihice; tulburri psihice provocate de intoxicaii; fenomene fiziologice. Starea de incapacitate fizic poate fi: permanent (incurabil)33 sau

trectoare (intermitent), nnscut (congenital) sau supravenit. Conditii: a) sa se savarseasca o fapta prevazuta de legea penala b) datorita starii de incapaciate psihica, faptuitorul sa nu fi fost in stare sa-si dea seama de actiunile sau inactiule sale ori sa nu fi putut sa fie stapan pe ele c) starea de incapacitate psihica a faptuitorului sa se datoreze alienatiei mintale sau altor cauze, care determina stari anormale d) starea de incapacitate psihica apersoanei sa existe in momentul savarsirii faptei, adica tot timul cat dureaza efectuarea sau omisiunea de a efectua actele prin care s-a savarsit ori s-a contribuit la savarsirea faptei Efectele iresponsabilitatii: Lipsind responsabilitatea, fapta savarsita nu intruneste trasatura vinovatiei, ceea ce duce la inlaturarea caracterului penal al faptei. Iresponsabilitatea produce efecte numai in personam. Iresponsabilitatea nu inlatura raspunderea civila. Beia Definiie. Beia este o stare psiho-fizic n care se gsete o persoan, datorit efectelor pe care le au asupra organismului su i asupra facultilor sale mintale anumite substane excitante sau narcotice, consumate de acea persoan ori introduse n corpul su. Beia cauz care nltur caracterul penal al faptei Definiie Nu constituie infraciune fapta prevzut de legea penal, dac, n momentul svririi acesteia, fptuitorul se gsea, datorit unei mprejurri independente de voina sa, n stare de beie complet, produs de alcool sau de alte substane. Ca atare, dintre formele de beie menionate, constituie cauz care nltur caracterul penal al faptei numai beia fortuit (accidental) complet. Conditii: a) faptuitorul sa se fi gasit in momentul sau, eventual, in tot timpul savarsirii faptei in stare de betie produsade alcool ori de alte substante b) starea de betie sa fi fost accidentala adica provocata fortuit,
34

independent de vointa faptuitorului. Betia voluntara simpla, atunci cand este produsa fara ca persoana sa aiba intentia de a se imbata, poate constitui o circumstanta atenuanta daca este completa . Betia volunta preordinata, adica anume provocata in vederea comiterii faptei poate constitui o circumstanta agravanta judiciara. c) starea de betie sa fie completa, respectiv persoana sa nu-si mai dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori de urmarile si de pericolul social al acestora sau sa nu poat fi stapana pe ele -betia completa nu trebuie confundata cu betia comatoasa (letargica), care presupune o absenta totala psihica a faptuitorului. d) fapta savarsita de persoana aflata in stare de betie sa fie prevazuta de legea penala Efectele betiei: Betia accidentala completa cand este stabilita de organele judiciare face ca fapta sa nu constituie infractiune si, pe cale de consecinta, sa nu se puna problema raspunderii penale a faptuitorului. Raspunderea civila opereaza in toate cazurile de betie reglementate de legefie pentru persoana ce se gasea in aceasta stare, fie fata de persoanele care o aveau in paza si supraveghere Eroarea de fapt Definiie - Eroarea de fapt const n necunoaterea sau cunoaterea greit de ctre fptuitor a existenei unei stri, situaii sau mprejurri de care depinde caracterul penal al faptei ori o circumstan agravant n legtur cu aceasta. Potrivit dispozitiilor art. 33 alin. (1) Cod penal, eroarea de fapt inlatura caracterul penal al faptei in cazul cand faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, a avut o reprezentare gresita asupra unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei. Aceasta forma a erorii se mai numeste si eroare de fapt principala. Alineatul (2) al art. 33 Cod penal prevede ca nu constituie circumstanta agravanta imprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o in momentul savarsirii infractiunii. In aceasta situatie, faptuitorul se afla in eroare cu privire la anumite 35 imprejurari nerelevante in ce priveste caracterul penal al

faptei, dar acre influenteaza incadrarea juridica a acesteia in sensul inlaturarii unei anumite circumstante agravante, faptuitorul urmand sa raspunda pentru forma simpla a infractiunii. Aspectul acesta al erorii este cunoscut sub numele de eroare de fapt secundara. Dispozitiile art.51 alin. (1) si (2) Cod penal, cu privire la inlaturarea caracterului penal al faptei sau a caracterului agravat al unei infractiuni, isi gaseste aplicarea in cazul faptelor savarsite cu intentie. Dispozitiile alin. (1) si (2) ale art. 33 Cod penal, se aplica insa si faptelor savarsite din culpa, pe care legea le pedepseste, dar numai daca necunoasterea starii, situatiei sau imprejurarii respective nu este ea insasi rezultatul culpei faptuitorului [art. 33 alin. (3) Cod penal], ele datorandu-se unor imprejurari necunoscute, conditiilor concrete in care a actionat, faptuitorul neavand posibilitatea sa evite eroarea in care s-a aflat. In ultimul alineat al art. 33 Cod penal, se arata ca necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii penale nu inlatura caracterul penal al faptei. Chiar si atunci cand eroarea de drept este cauzata de alta persoana, caracterul penal al faptei nu este inlaturat. Atunci insa cand necunoasterea sau cunoasterea gresita se refere la o lege extrapenala, respectiva eroare de drept inlatura caracterul penal al faptei, fiind asimilita erorii de fapt.

7.2. Conditii Pentru ca eroarea de fapt sa inlature caracterul penal al faptei este necesar sa se constate indeplinirea urmatoarelor conditii: a) faptuitorul sa fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala b) faptuitorul sa nu fi cunoscut sau sa fi cunoscut gresit existenta vreunei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei respective sau o circumstanta agravanta daca faptuitorul se afla numai in indoiala cu privire la existenta acelei stari, situatii sau imprejurari, inseamna ca era constient de faptul ca nu poate sa-si reprezinte in mod corect realitatea si ca atare era obligat sa se abtina de la orice actiune sau inactiune pana in momentul conturarii unei imagini corecte 36

asupra acesteia. Prin stare se intelege felul in care se prezinta o persoana, un bun in raport cu realitatile date. Situatia este pozitia unei persoane, a unui bun sau a unei institutii, intr-un anumit moment, in cadrul relatiilor sociale sau al realitatilor obiective. Imprejurarea este reprezentata de elemente externe faptei, anumite circumstante in care se gaseste o persoana, un obiect si care, puse in corelatie cu fapta comisa, o particularizeaza in concret. c) eroarea de fapt sa existe in momentul savarsirii faptei, cu alte cuvinte faptuitorul sa nu fi cunoscut sau sa fi cunoscut gresit, in momentul savarsirii faptei, existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei sau o circumstanta agravanta in l;egatura cu aceasta este necesar ca eroarea sa dainuieasca in tot timpul efectuarii actelor de savarsire a faptei.

7.3. Efectele erorii de fapt Dupa cum eroarea poarta asupra unei imprejurari constitutive ale infractiunii sau a unei circumstante agravante, produce urmatoarele efecte: a) daca priveste o imprejurare, situatie ori stare de care depinde caracterul penal al faptei, fapta nu constituie infractiune si deci se inlatura total raspunderea penala b) daca priveste o circumstanta agravanta, fapta ramane infractiune, inlaturandu-se raspunderea pentru forma agravata a infractiunii, cu retinerea raspunderii pentru forma simpla a faptei penale.

Pluralitatea de infractori

Putem defini pluralitatea de infractori ca fiind situatia in care un numar de doua sau mai multe persoane au savarsit, prin eforturi conjugate, aceeasi infractiune.

1. Formele pluralitatii

37

Pluralitatea de infractori se poate realiza in trei forme diferite: a) Pluralitatea naturala este o forma a pluralitatii de infractori ce exista in cazul unor infractiuni care, prin natura lor, nu pot fi savarsite decat de mai multe persoane. Nu toate persoanele trebuie sa coopereze cu vinovatie la savarsirea infractiunii. b) Pluralitatea constituita este o forma a pluralitatii de infractori care consta in simplul fapt, incriminat prin lege, de a alcatui, a forma o grupare de persoane in vederea savarsirii de infractiuni. Savarsirea vreuneia dintre infractiunile care intra in scopul asocierii sau gruparii infractorilor da nastere unui concurs de infractiuni intre aceasta si infractiunea de complot, asociere sau grup infractional organizat, dupa caz. Pentru existenta pluralitatii constituite se cere o asociere de natura sa dureze un anumit timp si cu o pronuntata coeziune, determinata de un obiectiv comun, de o conceptie unica si de o disciplina statornica. c) Pluralitatea ocazionala (participatia penala)

2. Participatia penala (pluralitatea ocazionala) 2.1. Notiune si caracterizare

Exista participatie penala ori de cate ori o infractiune este savarsita de un numar mai mare de persoane decat cel indispensabil in raport cu natura ei.

2.2. Felurile participatiei penale

Exista mai multe clasificari privitoare la participatia penala: A) in functie de atitudinea psihica a participantilor: participatia proprie cand toti participantii actioneaza cu o pozitie subiectiva identica (cu intentie ori din culpa) participatia improprie cand unul dintre participanti (autorul) savarseste fapta prevazuta de legea penala din culpa sau fara vinovatie, iar ceilalti (instigatorul, complicele) determina, inlesnesc sau ajuta in orice mod, cu intentie, la savarsirea ei B) dupa felul contributiei participantilor: participatie omogena atunci cand toti participantii

38

contrubuie la savarsirea infractiunii in aceeasi calitate (coautori) participatie eterogena in cazul in care participantii, prestand o contrubutie diferentiata, coopereaza la savarsirea faptei prevazute de legea penala in calitati diferite (autor. instigator, complice) C) dupa felul participarii: participatie spontana la care contributia este data de catre participanti in mod spontan, in timpul executarii faptei, fara o intelegere prealabila participatia preordinata la care contributia este data in urma unei intelegeri prealabile D) dupa momentul cand este data contributia la savarsirea infractiunii: participatie anterioara cand contributia este data inainte de a se trece la executarea faptei participatie concomitenta cand contributia este data in timpul executarii faptei

2.3. Natura juridica a participatiei Unitatea de infractiune, considera ca toti participantii raspund pentru aceeasi infaractiune, deoarece participatia nu este o infractiune, ci un mod de savarsire a acesteia.

2.4. Conditii generale ale participatiei penale Unitatea de fapta prevazuta de legea penala asta inseamna ca fapta savarsita sa fie prevazuta ca infractiune in legislatia penala. Va exista participatie, daca exista instigatori sau complici, chiar daca autorul material nu are calitatea de subiect al infractiunii. Fapta prevazuta de legea penala poate fi in forma consumata, in cea a tentativei sau chiar in forma actelor pregatitoare, daca acestea (actele) sunt incriminate de legea penala. Pluralitatea de infractori adica sa existe concursul activitatii a doua sau mai multe persoane care coopereaza la savarsirea uneia si aceleiasi fapte prevazute de legea penala. In cazul infractiunilor a caror existenta este conditionata de o pluralitate de infractori, naturala sau constitutiva, participatia este posibila numai daca se depaseste 39 numarul de faptuitori strict necesar pentru existenta

acelei infractiuni. Nu este necesar ca toti faptuitori sa aiba calitatea de infractori, fiind de ajuns ca unul (unii) sa indeplineasca conditiile generale si speciale cerute pentru existenta subiectului activ al infractiunii si sa fi actionat cu vinovatie sub forma intentiei, cu exceptia coautoratului, caz in care vinovatia poate fi si sub forma culpei. Exista participatie penala si atunci cand contributiile lor imbraca forme diferite, instigatori sau complici. Actul cooperarii la savarsirea faptei prevazute de legea penala poate avea loc pana in momentul consumarii sau al epuizarii. Actul poate consta intr-o actiune sau inactiune. Legatura subiectiva, ce se poate realiza inainte de inceperea actului de executare sau oricand in timpul executarii actiunii pana la terminarea ei, trebuie sa existe chiar si atunci cand avem de-a face cu o instigare la instigare sau o complicitate la complicitate. Moadalitatea intentiei cu care se poate participa este atat directa , cat si indirecta. In privinta mobilului si al scopului, nu trebuie sa fie identic la toti participantii, cu exceptia cazurilor cand acestea fac parte din continutul legal al infractiuni Sa existe o intelegere cu privire la cooperarea participantilor pentru comiterea faptei prevazute de legea penala

2.5. Formele participatiei penale A. Autoratul (coautoratul) Autor este persoana care savarseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala. Coautoratul este este aceea forma a participatiei in care o fapta prevazuta de legea penala a fost savarsita in mod nemijlocit de catre doua sau mai multe persoane, fiecare dintre ele fiind pedepsita a autor. a)
40

Conditiile autoratului si coautoratului:

Activitatea autorilor, cat si a coautorilor trebuie sa fie

b) c)

indreptata impotriva aceluiasi obiect juridic. Participantii sa savarseasca in mod nemijlocit, impreuna, fapta prevazuta de lege. Legatura obiectiva intre coautori Exista infractiuni la care coautoratul nu poate sa apara, desi sunt susceptibile de celelalte forme ale participatiei penale a) Nu sunt susceptibile de forma coautoratului infractiunile cu autor unic b) Infractiunile omisive, al caror element material apare prin neindeplinirea unei obligatii de a face, impusa cu caracter personal In cazul infractiunilor proprii, unde legea cere subiectului activ o anumite calitate, pentru existenta coautoratului este necesar ca totii participantii sa o indeplineasca, altfel, cei care nu o indeplinesc vor fi considerati complici B. Instigarea

Instigarea consta in fapta unei persone instigatorul (autor moral al infractiunii), care, cu intentie, determina, prin orice mijloace, o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala. Conditiile instigarii a) Intre obiectul juridic al faptei savarsite de autor si obiectul juridic al instigarii sa existe identitate b) Cel putin prezenta a doi subiecti, unul care desfasoara o activitate de instigare (instigatorul), iar alta asupra careia se efectueaza aceasta activitate (instigatul) c) Activitatea instigatorului sa fi avut drept urmare determinarea instigatului de a savarsi fapta prevazuta de legea penala, pe care o si executa ulterior d) Activitatea de determinare sa fie savarsita cu intentie Formele instigarii a) Instigarea urmata de executare se caracterizeaza prin aceea ca instigatorul determina, iar instigatul executa infractiunea la care afost determinat. b) Instigarea neurmata de executare exista forma de 41 instigare atunci cand atunci cand instigatorul

determina la savarsirea unei infractiuni, instigatul a acceptat, insa, ulterior se desisteaza ori impiedica voluntar producerea rezultatului, sau, din alte motive, nu trece la executare . C. Complicitatea Este o forma a participatiei penale ce consta in activitatea persoanei care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala sau care, inainte sau in timpul savarsirii faptei, promite ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau va favoriza pe faptuitor, chiar daca ulterior promisiunea nu este indeplinita. Conditiile complicitatii a) Intre obiectul juridic al faptei, prevazute de legea penala, savarsita de autor si obiectul juridic al actelor de complicitate, de regula, trebuie sa existe identitate b) Sub raportul subiectilor, trebuie sa existe un autor si un complice c) Sub aspectul laturii subiective se cere sa existe o fapta a autorului care a savarsit nemijlocit infractiunea prevazuta de legea penala, la care complicele a executat acte de inlesnire sau de ajutare. Actele savarsite de complice constau in: Inlesnire Ajutor Promisiunea de tainuire sau de favorizare d) Complicele sa actioneze cu intentie directa sau indirecta in ceea ce priveste ajutorul pe care-l da autorului in comiterea faptei prevazute de legea penala. Formele complicitatii

I. In functie de natura ajutorului dat: A. Complicitatea morala consta in activitatea desfasurata de catre complice, prin care se ajuta din punct de vedere moral la pregatirea sau executarea unei infractiuni complicitatea morala imbraca mai multe aspecte: a) Un prim aspect al complicitatii morale se refera la ctivitatea de intarire a rezolutiei infractionale
42

luata de autorul infractiunii sau de intretinere a acesteia. Aceasta forma a complicitatii morale se deosebeste de instigare, unde hotararea de a savarsi infractiunea apartine instigatorului, care o sadeste in constiinta altei persoane ce comite infractiunea. In acest caz de complicitate morala, hotararea apartine autorului, complicele doar contribuind la intarirea ei sau intretinerea ei. b) Un alt aspect al complicitatii morale este acela al sfaturilor date de complice, al instructiunilor privind felul cum sa comita infractiunea sau chiar al procurarii de informatii si date cu privire la imprejurarile, modalitatea, locul si timpul savarsirii infractiunii, date despre victima, etc. c) Tot aspect al complicitatii morale este si prezenta complicelui la locul savarsirii faptei pe baza intelegerii prealabile cu autorul pentru a-l ajuta in caz de nevoie, intrucat el creeaza acestuyia curaj, sange rece, o stare favorabila punerii in aplicare a hotararii infractionale luate d) Panda la locul faptei in momentul comiterii de catre autor este o forma a complicitatii morale, deoarece a intarit moralul infractorului, determinandu-l sa actioneze dezinvolt, stiind ca in caz de pericol va fi alarmat de complice, chiar daca din motive independente de vointa complicelui nu a avut posibilitatea sa-l anunte pe autor sau din diferite motive nu a stat de paza pana la terminarea executarii faptei penale. e) Promisiunea de ajutor facuta de complice inainte sau in timpul savarsirii faptei ca va tainui bunurile provenite din infractiuni ori ca va favoriza pe faptuitor este o alta forma acomplicitatii morale, chiar daca ulterior acesta nu-si indeplineste promisiunea facuta. B. Complicitatea materiala consta intr-o activitate de ajutare, inlesnire efectiva sau sprijinire materiala la pregatirea sau savarsirea faptei de autor complicitaea materiala imbraca mai multe aspecte: a) Procurarea pentru autor a unor instrumente 43 sau mijloace cu ajutorul carora acesta

savarseste fapta penala, cum ar fi: obiecte, arme, substante, etc. Se va considera ca o persoana a procurat mijloacele numai atunci cand le-a pus efectiv la dispozitia autorului (coautorului), prin predarea lor, indiferent ca o face personal sau printr-o alta persoana. Complicele trebuie sa stie ca aceste mijloace sunt apte in concret, prin natura lor, de a servi la savarsirea infractiunii. Acestea trebuie sa fie folosite efectiv de catre autor (coautor), altfel contributia respectiva nu se incadreaza in raportul de cauzalitate a faptei executate de catre autor (coautor). b) Confectionarea sau adaptarea pentru autor a unor mijloace ori instrumente cu care sa savarseasca fapta periculoasa. Participantul complice trebuie sa stie ca autorul va folosi mijloacele ori instrumentele respective la comiterea unei infractiuni. c) Inlesnirea sau ajutorul material dat de catre complice in timpul savarsirii faptei. II. In functie de momentul savarsirii faptei prevazute de legea penala: A. Complicitatea anterioara consta in contributia data inainte de savarsirea faptei. Actele de complicitatea anterioara sunt de fapt acte preparatorii savarsite de o alta persoana decat autorul si care devin acte de complicitate atunci cand autorul atrecut la savarsirea faptei, realizand cel putin o tentativa pedepsibila B. Complicitatea concomitenta consta in contributia data concomitent cu savarsirea faptei, si anume acte de ajutare in cursul executarii III. In raport de relatia dintre activitati, a complicelui si cea a autorulu: A. Complicitate mijlocita exista atunci cand sprijinul este dat prin intermediul altui participant, care poate fi instigatorul sau un alt complice. Aceasta se poate realiza in trei modalitati distincte: a) Complicitatea la instigare care consta in sprijinul acordat de complice instigatorului in actiunea acestuia de detrminare a autorului la savarsirea faptei
44

b) Complicitatea la complicitate consta in sprijinul dat altui complice c) Instigarea la complicitate consta in determinarea unei persoane de a sprijini savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, prin acte de complicitate de orice fel B. Complicitatea nemijlocita exista atunci cand sprijinul este acordat de complice direct autorului IV. In functie de forma pe care o imbraca ajutorul dat autorului: A. Complicitatea prin actiune consta in efectuarea de acte de inlesnire sau ajutare la savarsirea faptei prevazute d elegea penala. B. Complicitate prin inactiune consta in neindeplinirea de catre complice a unor acte pe care era obligat sa le indeplineasca. Complicele se va pedepsi cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor, dar la stabilirea pedespei se tine seama se contributia fiecaruia la savarsirea infractiunii, cat si de criteriile generale de individualizare a pedepsei. Instanta de judecata va tine seama de contributia complicelui la savarsirea infractiunii cand va aplica pedeapsa si in functie de aceasta pedeapsa va fi mai mica sau mai mare decat a autorului.

C. Participatia improprie (imperfecta) Este acea forma de participatie penala la care persoanele care savarsesc prin vointa comuna o fapta prevazuta de legea penala nu au toate aceeasi atitudine psihica, nu actioneaza cu aceeasi forma de vinovatie, unii participantii lucrand cu intentie, altii din cullpa sau fara vinovatie. Participatia improprie poate exista la toate formele participatiei: coautorat, instigare si complicitate. Modalitatea intentie si culpa Consta in determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod cu intentie la savarsirea din culpa de catre o alta persoana a unei fapte prevazute de legea penala Ceea ce caracterizeaza acaeasta modalitate a participatiei 45 improprii este faptul ca autorul savarseste fapta din culpa,

fiind insa determinat cu intentie de catre o alta persoana (instigator) ori sprijinit cu intentie de un alt paticipant (complice). Fapta autorului constituie autorat la acea infractiune, savarsita din culpa, si este sanctionata ca atare, cu exceptia cazului in care aceasta nu constituie infractiune decat daca este savarsita cu intentie, dar ceilalti participanti vor raspunde penal Modalitatea intentie si lipsa de vinovatie Consta in determinarea, ajutarea sau inlesnirea in orice mod cu intentie la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o persoana care actioneaza fara vinovatie. Autorul determinat sau ajutat cu intentie savarseste fapta prevazuta de legea penala fara vinovatie datorita iresponsabilitatii, erorii de fapt, constrangerii fizice ori morale, betiei complete involuntare, etc.

Unitatea de infractiune Exista unitatea de infractiune in cazul in care fapta sau activitatea desfasurata corespunde continutului unei singure infractiuni, iar pluralitate de infractiuni atunci cand in fapta ori activitatea savarsita se stabilesc continuturile a doua sau mai multe infractiuni. Felurile unitatii de infractiune A. Unitatea naturala de infractiune Unitatea naturala de infractiune desemneaza unitatea actiunii sau inactiunii care formeaza datorita starii de fapt sau in mod natural o activitatea unica, prin care se realizeaza continutul unei singure infractiuni Formele unitatii naturale de infractiune a) Infractiunea simpla se caracterizeaza sub aspect obiectiv printr-o singura actiune sau inactiune, care nu trebuie sa dureze in timp pentru realizarea tipului respectiv de infractiune. Are ca particularitate faptul ca momentul consumarii coincide cu cel al epuizarii b) Infractiunea continua se caracterizeaza prin prelungirea in chip natural a actiunii sau inactiunii,

46

ce constituie elementul material al laturii obiective, dupa consumare, pana la interventia unei forte contrare. Infractiunile continue permanente se caracterizeaza prin desfasurarea activitatii infractionale fara intrerupere, deci care nu necesita interventia faptuitorului pentru prelungirea activitatii infractionale. Infractiunile continue succesive permit in desfasurarea activitatii infractionale unele intreruperi, determinate de natura acesteia, dar fara sa transforme unitatea de infractiune intr-o pluralitate de infractiuni. c) Infractiunea deviata desemneaza infractiunea savarsita prin devierea actiunii de la obiectul sau persoana impotriva carora era indreptata, datorita greselii faptuitorului, la alt obiect sau persoana, pe de o parte, sau prin indreptarea actiunii, din eroarea faptuitorului, asupra altei persoane ori altui obiect decat acela pe care faptuitorul vrea sa-l vatameze, pe de alta parte. B. Unitatea legala de infractiune Unitatea legala de infarctiune este o creatie a legiuitorului si se caracterizeaza prin reunirea in continutul unei singure infractiuni a doua sau mai multe actiuni sau inactiuni care ar putea constitui fiecare in parte o infractiune de sine statatoare. Formele unitatii legale a) Infractiunea continuata cand o persoana savarseste la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infarctiuni. Conditiile infractiunii continuate: 1. existenta unei pluralitati de actiuni sau inactiuni savarsite la intervale diferite de timp actiunile sau inactiunile sa prezinte fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni 2. actiunile sau inactiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana 47 3. actiunile sau inactiunile sa fie comise in baza

aceleiasi rezolutii infractionale. Data savarsirii infractiunii continuate este data comiterii ultimei actiuni sau inactiuni. Infractiuni ce nu se pot savarsi in mod continuat infarctiunea continuata este posibila la orice infractiune daca este susceptibila de repetabilitate, exceptie fac infractiunile care prin specificul lor nu pot functiona in timp. Infractiunea continuata nu este posibila nici la infractiunea de obicei. Sanctionarea infractiunii continuate in cazul infractiunii continuate se aplica pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita, la care se poate adauga un spor pana la maximul special, iar cand acest maxum nu este indestulator se poate aplica un spor fara ca pedeapsa sa poata depasi maximul general. In cazul in care infractorul, condamnat definitiv pentru o infractiune continuata, este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intra in continutul aceleiasi infractiuni, se stabileste o pedeapsa corespunzatoare, tinandu-se seama de infractiunea savarsita in intregul ei, pedeapsa care nu poate fi mai usoara decat cea pronuntata anterior. b) Infractiunea complexa infractiunea este complexa cand in continutul sau intra, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o actiune sau o inactiune care constituie prin ea insasi o infractiune. Infractiunea complexa poarta denumirea de infractiune absorbanta, iar cea inclusa in continutul sau infractiune absorbita. se caracterizeaza prin existenta unui obiect juridic complex, format din doaua relatii sociale, adica are doua obiecte, unul principal si altul secundar, cel principal hotarand incadrarea infractiunii complexe intr-o anumita grupa de infractiuni. este susceptibila de a fi comisa in participatie. in cadrul infractiunii complexe, una dintre infractiuni serveste ca mijloc pentru realizarea celeilalte, care constituie scop in ansamblul activitatii infractionale a
48

faptuitorului. Formele infractiunii complexe: 1. infractiunea complexa, forma tip se caracterizeaza prin aceea ca in structura continutului sau intra ca element constitutiv o actiune incriminata de lege ca fapta de sine statatoare. 2. infractiunea complexa calificata se caracterizeaza prin aceea ca in continutul sau este inclusa ca circumstanta agravanta o actiune ce constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala. In aceasta situatie continutul de baza reprezinta o infractiune in forma simpla si numai continutul agravat (calificat) constituie o infractiune complexa. Structura infractiunii complexe obiectul juridic al infractiunii complexe este, de regula, dublu: unul principal, vizat prin savarsirea infractiunii absorbante, altul, secundar, vizat prin savarsirea infractiunii absorbite. Forma de vinovatie pentru infractiunea complexa, varianta tip, este intentia, iar in cazul formei calificate, praeterintentia. Efecte juridice (sanctionarea) infractiunile reunite nu pot cadea separat sub incidenta unor eventuale acte de clementa. Infractiunea se consuma la realizarea actiunilor sau inactiunilor ce reprezinta elementul material al laturii obiective si producerea rezultatelor prevazute de continutul infractiunii. Daca cel condamnat definitiv pentru savarsirea unei infractiuni complexe este judecat ulterior si pentru alte actiuni sau inactiuni care intra in continutul aceleiasi infractiuni, tinanadu-se seama de infractiunea savarsita in intregul ei, se stabileste o pedeapsa corespunzatoare, care nu poate fi mai mica decat cea pronuntata anterior. c) Infractiunea de obicei se poate defini ca fiind 49 o

forma a unitatii naturale de infarctiune care consta in repetarea faptei incriminate de un numar de ori atat de mare incat sa releve o obisnuinta a faptuitorului, o indeletnicire a acestuia in asa fel incat sa se atribuie ansamblului de actiune pericolul social specific infractiunii. Repetarea unor actiuni care, separat, nu cad sub incidenta legii penale, reprezinta o trasatura constitutiva. Legea nu stabileste numarul de acte necesare pentru a fi realizata obisnuinta. Infractiunea de obicei nu este susceptibila de a fi comisa in forma tentativei. Momentul consumarii, de principiu, nu corespunde cu cel al epuizarii activitatii infractionale. d) Infractiunea progresiva este aceea infractiune a carei latura obiectiva, dupa ce a atins momentul consumarii corespunzator unei anumite infarctiuni, se amplifica progresiv, fara interventia faptuitorului, fie prin agravarea urmarii produse, fie prin producerea de noi urmari vatamatoare, corespunzatoare unei infractiuni mai grave. Infractiunile mai grave, produse ca urmare a amplificarii rezultatului, absorb in continutul lor infractiunile mai usoare. Data de savarsire a infractiuni trebuie considerata aceea a comiterii infractiunii initiale. Pluralitatea de infractiuni In dreptul penal, pluralitatea de infractiuni se refera la situatia cand aceeasi persoana savarseste doua sau mai multe infractiuni. Formele pluralitatii de infractiuni:

I. Concursul de infractiuni Concursul de infractiuni este o forma a pluralitatii de infractiuni, constand in existenta a doua sau mai multe infractiuni, savarsite de aceeasi persoana, mai inainte de a fi intervenit o condamnare definitiva pentru vreuna dintre ele si daca toate sunt susceptibile de a fi supuse judecarii Conditii de existenta ale concursului de infractiuni:
50

a) savarsirea a doua sau mai multe infractiuni b) infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana c) infractiunile sa fie savarsite inainte de a fi intervenit o condamnare definitiva pentru vreuna dintre ele d) infractiunile savarsite sau cel putin doua dintre ele sa poata fi supuse judecatii Formele concursului de infractiuni: a) Concursul real de infractiuni exista concurs real de infractiuni cand doua sau mai multe infractiuni au fost savarsite de aceeasi persoana, prin doua ori mai multe actiuni sau inactiuni, inainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele. Concursul real de infractiuni este de doua feluri: 1. concurs real simplu se caracterizeaza prin aceea ca intre infarctiunile in concurs nu exista o legatura obiectiva 2. concurs real de conexitate presupune legatura anumitor legaturi, conexiuni intre infractiunile concurente comise de aceeasi persoana. Conexitatea poate fi: o cronologica o topografica o etiologica o teleologica o consecventiala o accidentala b) Concursul ideal sau formal de infractiuni exista concurs formal de infactiuni cand o actiune sau o inactiune savarsita de aceeasi persoana, din cauza imprejurarilor in care a avut loc si urmarilor pe care le-a produs, intruneste elementele mai multor infractiuni Sanctionarea concursului de infractiuni Codul penal in vigoare consacra un sistem de sanctionare mixt: cumulul juridic sau, dupa caz, absorbtia, pentru pedepsele principale si cumulul aritmetic ori, dupa caz, cumulul juridic pentru pedespele complementare ori masurile de siguranta: a) Cand s-au stabilit numai pedepse privative de libertate: 1. se aplica pedeapsa cea mai grea stabilita pentru una din infractiunile concurente, care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar cand acest maxim special nu este indestulator se poate aplica un spor, fara ca pedeapsa rezultata sa depaseasca totalul duratei pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente si nici maximul general al pedespei imediat superioare 2. se aplica o pedeapsa care reprezinta totalul pedepselor stabilite 51 pentru infractiunile concurente, fara ca pedeapsa rezultanta sa

poata depasi maximul general al pedepsei imediat superioare b) Cand s-au stabilit numai pedepse cu amenda: 1. se aplica amenda cea mai mare stabilita pentru una din infractiunile concurente, care poate fi sporita pana la maximul ei special, iar cand acest maxim special nu este indestulator se poate aplica un spor, fara ca pedeapsa rezultanta sa depaseasca totalul pedepselor cu amenda stabilite de instanta pentru infractiunile concurente si nici maximul general al amenzii 2. se aplica o amenda care reprezinta totalul amenzilor stabilite pentru infractiunile concurente, fara ca amenda rezultanta aplicata sa poata depasi maximul general al amenzii c) Cand s-au stabilit pedepse privative de libertate si pedepse cu amenda, se aplica pedeapsa privativa de libertate, potrivit dispozitiilor lit. A) pct.1, la care se poate adauga amenda, in parte sau total d) Daca vreuna din pedepsele stabilite pentru infractiunile concurente este detentiunea pe viata, se aplica aceasta pedeapsa. Se aplica si in cazul cand pentru una sau pentru toate infractiunile concurente s-a pronuntat o hotarare de condamnare definitiva Stabilirea pedepselor complementare in cazul concursului de infractiuni in cazul pedepselor complementare, care pot fi de aceeasi natura sau de naturi diferite: a) daca pentru una din infractiunile concurente s-a stabilit si o pedeapsa complementara, aceasta se va aplica integral alaturi de pedeapsa inchisorii b) daca pentru infractiunile concurente s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natura diferita sau chiar de aceeasi natura, dar cu continut diferit, acestea se aplica alaturi de pedeapsa inchisorii c) daca s-au stabilit mai multe pedepse de aceeasi natura si cu acelasi continut, se aplica cea mai grea dintre acestea Aplicarea masurilor de siguranta in cazul concursului de infractiuni masurile de siguranta aplicate in caz de concurs de infractiuni se cumuleaza daca nu sunt de aceeasi natura, iar cele de aceeasi natura se contopesc. Contopirea pedepselor petru infractiuni concurente, savarsite de persoana fizica- contopirea se realizeaza in urmatoarele ipoteze: a) daca infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infractiune concurenta se vor compara pedepsele
52

b)

c)

d)

stabilite pentru infractiunile concurente si se va aplica cea mai grea, care poate fi sporita asa cum prevede art 34 Cod Penal. daca dupa ce hotararea de condamnare a ramas definitiva, se stabileste ca infractorul suferise si o alta condamnare definitiva pentru o infractiune concurenta, pedepsele urmeaza sa fie contopite, prin aplicare dispozitiilor art. 34 si art.35 Cod penal. contopirea pedepselor pentru concursul de infractiuni se va face si in situatia in care condamnatul a executat in total sau in parte condamnarea, cu precizarea ca se va scadea din durata pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente. dispozitiile privitoare la contopirea pedepselor pentru infractiuni concurente se aplica si in cazul in care condamnarea la pedeapsa cu detentiunea pe viata a fost comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii. Pedeapsa in cazul pluralitatii de infractiuni savarsite de persoana juridica in caz de concurs de infractiuni savarsite de o persoana juridica, se aplica amenda pana la maximul special pentru infractiunea cea mai grava, care poate fi majorat cu o treime. Potrivit art. 40 Cod penal pedepsele complementare se pot cumula. II. Recidiva Persoana fizica Recidiva ca forma principala a pluralitatii de infractiuni, presupune, ca si in cazul concursului de infractiuni, savarsirea de catre o anume persoana a cel putin doua infractiuni dupa ce aceasta fusese condamnata definitiv pentru o alta infractiune sau a si executat o pedeapsa pentru o infractiune. Termenii recidivei condamnarea definitiva pentru infractiunea anterioara si noua infractiune comisa sunt termenii recidivei. A. Recidiva post-condamnatorie (dupa condamnare) exista atunci cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare la pedeapsa inchisorii mai mari de 6 luni, condamnatul savarseste cu intentie o noua infarctiune pentru care legea prevde o pedeapsa privativa de liberatate mai mare de un an, inainte de inceperea executarii, in timpul executarii sau in stare de evadare (modalitate simpla). Exista recidiva si in cazurile in care una din pedepsele preavazute in alin. (1) este detentiunea pe viata. 53

 Conditii cu privire la primul termen: a) Existenta unei hotarari definitive de condamnare a infractorului la pedeapsa la pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni ori la detentiunea pe viata b) Hotararea de condamnare trebuie sa fi fost pronuntata pentru o infractiune savarsita cu intentie ori praeterintentie. c) Hotararea de condamnare nu trebuie sa fie dintre acelea care, potrivit legii, nu se tine seama la stabilirea starii de recidiva. Conditii cu privire la al doilea termen: a) Infractorul sa savarseasca din nou o infractiune cu intentie sau praeterintentie, infractiune care poate fi sau nu de aceeasi natura cu cea pentru care a fost condamnat anterior b) Pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savarsita din nou sa fie inchisoare mai mare de 1 an sau detentiunea pe viata c) Infractiunea respectiva trebuei sa fie savarsita inainte de inceperea executarii pedespei anterioare, in timpul executarii sau in stare de evadare B. Recidiva postexecutorie exista recidiva postexecutorie atunci cand dupa executarea unei pedepse privative de libertate mai mare de 6 luni, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori dupa implinirea termenului de prescriptie a executarii unei asemenea pedepse condamnatul savarseste cu intentie sau praeterintentie o noua infractiune pentru care legea prevede o pedeapsa privativa de libertate mai mare de 1 an. Conditii cu privire la primul termen: a) Pedeapsa inchisorii mai mare de 6 luni la care a fost condamnat infractorul sa fie executata ori considerata executata ca urmare a gratierii totale sau a restului de pedeapsa ori ca urmare a prescriptiei executarii acelei pedepse, sau pedeapsa detentiunii pe viata b) Infractiunea pentru care s-a executat pedepsa sa fie intentionata c) La stabilirea starii de recidiva nu se tine seama: 1. de hotararile de condamnare privitoare la: infractiunile savarsite in timpul minoritatii,
54

infractiunile savarsite din culpa, infractiunile amnistiate, faptele care nu mai sunt prevazute ca infractiuni de legea penala. 2. de condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea sau in cazul carora s-a implinit termenul de reabilitare. Conditii cu privire la al doilea termen: a) Infractiunea savarsita din nou poate fi de orice natura, trebuie savarsita cu intentie sau praeterintentie, iar pedeapsa prevazuta de lege trebuie sa fie inchisoare mai mare de 1 an ori detentiune pe viata. b) Savarsirea infractiunii sa aiba loc dupa data terminarii executarii pedespei, dupa data publicarii decretului de gratiere totala sau a restului de pedeapsa, dupa data la care s-a imiplinit termenul de prescriptie a executarii pedespei anterioare C. Mica recidiva exista recidiva si atunci cand dupa condamnarea la cel putin 3 pedepse cu inchisoarea pana la 6 luni sau dupa executare, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori dupa prescrierea executarii a cel putin 3 asemenea pedepse, cel condamnat savarseste din nou o infractiune cu intentie, pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an. Conditiile primului termen: a. Existeanta a cel putin 3 condamnari la pedeapsa inchisorii de pana la 6 luni, definitive, succesivesi susceptibile de a fi executate separat b. Toate cele 3 infractiuni sa fie savarsite cu intentie c. Pentru nici una dintre ele sa nu fie incidenta vreo cauza dintre cele prevazute in art.38 C. Pen. Conditiile celui de-al doilea termen: a. Infractiunea savarsita din nou poate fi de orice natura, trebuie savarsita cu intentie sau praeterintentie, iar pedeapsa prevazuta de lege trebuie sa fie inchisoare mai mare de 1 an 55 ori detentiune pe viata.

b. Savarsirea infractiunii sa aiba loc dupa data terminarii executarii pedespei, dupa data publicarii decretului de gratiere totala sau a restului de pedeapsa, dupa data la care s-a imiplinit termenul de prescriptie a executarii pedespei anterioare Condamnarile care nu atrag starea de recidiva: a) Condamnarile pentru infractiunile savarsite in timpul minoritatii b) Condamnarile pentru infractiunile amnistiate amnistia este o cauza care inlatura raspunderea penala c) Condamnarile pentru infractiunile savarsite din culpa d) Condamnarile pentru faptele care nu mai sunt prevazute ca infractiuni de legea penala e) Condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea sau in privinta carora s-a implinit termenul de reabilitare Sanctionarea recidivei 1) Sanctionarea recidivei postcondamnatorii a) Sanctionarea recidivei post condamnatorii (modalitatea simpla) se aplica regulile concursului de infractiuni, adica pedeapsa aplicata ulterior se va contopi sau dupa caz se va cumula. Daca cel condamnat a executat o parte din pedeapsa, regulile concursului de infarctiuni se aplica tinand seama de pedeapsa care a mai ramas de executat b) Sanctionarea recidivei post condamnatorii (modalitatea agravat) pedepsa stabilita pentru savarsirea infractiunii ulterioare si pedeapsa aplicata pentru infractiunea anterioara se cumuleaza, fara a se putera depasi maximul general al pedespei imediat superioare. Daca cel condamnat a executat o parte din pedeapsa, cumulul se face intre pedeapsa cea mai ramas de executat si pedeapsa aplicata pentru infractiunea savarsita ulterior. 2) Sanctionarea recidivei post executorii se aplica o pedeapsa care poate fi sporita cu 10 ani, in limitele pedepsei imediat superioare 3) Pedeapsa in cazul micii recidive art. 39 alin (5) Cod

56

penal: n cazul recidivei prevazute de art. 37 lit. c se aplica in mod corespunzator dispozitiile din alineatele precedente 4) Descoperirea ulterioara a starii de recidiva in situatia cand dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare sa se descopere ca infractorul la data comiterii infractiunii noi, ce a a tras condamnarea, se afla in stare de recidiva, art. 39 alin.(6) prevede ca: daca dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si mai inainte ca pedeapsa sa fi fost executata, se descopera ca cel condamnat se afla in stare de recidiva, instanta aplica dispozitiile din alin.(1) in cazul recidivei prevazute in art. 37 lit. a) si dispozitiile alin. (4) in cazul recidivei prevazute de art. 37 lit. b) Art. 39 alin. (7) dispozitiile alineatului precedent se aplica si in cazul in care condamnarea la pedeapsa detentiei pe viata a fost comutata sau inlocuita cu pedeapsa inchisorii Persoana juridica Exista recidiva pentru persoana juridica in urmatoarele cazuri: 3) Cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare, persoana juridica savarseste din nou o infractiune cu intentie, iar amenda pentru infractiunea anterioara nu a fost executata Conditii cu privire la primul termen: c) Prima conditie consta in ramanearea definitiva a unei hotarari de condamnare d) Infractiunea pentru care s-a executat pedeapsa sa fie intentionata Conditii cu privire la cel de-al doilea termen: c) Persoana juridica trebuie sa savarseasca din nou o infractiune cu intentie d) Amenda pentru infractiunea anterioara sa nu fi fost executata 4) Cand dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare persoana juridica savarseste din nou o 57 infractiune cu intentie, iar amenda pentru

infractiunea anterioara a fost executata sau considerata executata Conditii cu privire la primul termen: c) Ramanerea definitiva a unei hotarari judecatoresti d) Infractiunea pentru care s-a executat pedeapsa sa fie intentionata Conditii cu privire la al doilea termen: c) Persoana juridica sa savarseasca din nou o infractiune cu intentie d) Amenda pentru infractiunea anterioara sa fi fost executata sau considerata executata Exclude starea de recidiva in cazul persoanei juridicecondamnariel pentru infractiunile din culpa, pentru infractiunile amnistiate si pentru faptele care nu mai sunt prevazute ca infarctiuni si pentru condamnarile pentru care a intervenit reabilitarea de drept Sanctiuniile recidivei: c. In cazul recidivei prevazute in alin. (1) lit. a) amenda stabilita pentru infractiunea savarsita ulterior si amenda aplicata pentru infractiunea anterioara se contopesc; sporul prevazut in art. 40 alin. (1) se poate mari pana la jumatate Daca amenda anterioara a fost executata in parte, contopirea se face intre amenda ce a amai ramas de executat si amenda aplicata pentru infractiunea savarsita ulterior d. In cazul recidivei prevazute la alin. (1) lit. b) se aplica pedeapsa amenzii pana la maximul special prevazut in art. 711 alin. (2) sau (3), iar daca acest maxim nu este indestulator, se poate adauga un spor de pana la doua treimi din acel maxim Daca dupa ramanearea definitiva a hotararii de condamnare si mai inainte ca amenda sa fi fost executata sau considerata executata, se descopera ca persoana juridica condamnata se afla in stare de recidiva, instanta aplica dispozitiile din alin. (2), in cazul recidivei prevazute in alin. (1) lit. a), si dispozitiile din alin. (4), in cazul recidivei

58

prevazute in alin. (1) lit. b) Daca nu sunt intrunite conditiile prevazute in art. 402 alin. (1) lit. a), pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul de infractiuni.

III. Pluralitatea intermediara Prin pluralitate intermediara de infractiuni este desemnata situatia incare o persoana, dupa ce a fost condamnata definitiv pentru o infractiune, savarseste o noua infractiune, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii pedepsei sau in stare de evadare si nu sunt indeplinite conditiile prevazute pentru recidiva postcondamnatorie PEDEAPSA, MASURILE EDUCATIVE SI MASURILE DE SIGURANTA - masurile de siguranta sunt sanctiunide drept penal cu un caracter preponderent preventiv si se iau de persoanele care au savarsit fapte prevazute de legea penala, in scopul inlaturarii unei stari de pericol si al preintampinarii savarsirii faptelor prevazute de legea penala I. Pedepsele principale aplicabile persoanei fizice Pedepsele principale sunt acelea care pot fi aplicate singure pentru faptele penale savarsite Pedeapsa detentiunii pe viata - este prevazuta pentru crimele cele mai grave, care sunt nominalizate in partea speciala a Codului penal: infractiunea de omor calificat, crime si delicte contra securitatii nationale, tortura care a avut ca urmare moartea victimei, distrugerea si semnalizarea falsa care au produs o catastrofa de cale ferata, nerespectarea regimului materalelor nucleare sau altor materiale radioactive,, care a produs moartea uneia sau mai multor persoane, nerespectarea regimului materiilor explozive, care a produs moartea uneia sau mai multro persoane, etc. Pedeapsa detentiunii severe pana la 25 de ani este prevazuta ca alternativa la pedeapsa detentiunii pe viata, cu exceptia infractiunii prevazute de art. 174 Cod penal, adica crime contra umanitatii savarsite in timp de razboi. Regimul pebtru aceasta pedeapsa este de maxima siguranta, dar infractorul poate trece in celelalte regimuri. Pedeapsa detentiunii pe viata nu se poate aplica minorului, caruia se aplica pedeapsa inchisorii stricte de la 5 ani la 20 ani, si persoanelor care au implinit varsta de 60 de ani, acestora se aplica 59 pedeapsa maxima a detentiunii severe si pedeapsa complementara

a interzicerii unor drepturi pe durata ei maxima. a. Pedeapsa inchisorii Pedeapsa inchisorii consat in izolarea de societate a celui condamnat prin incarcerarea acestuia, prevazut de legea 275/4 iulie 2006 Inchisoarea se executa in locuri anume destinate detinerii, barbatii, femeile si minorii fiind detinuti separat Regimurile de executare a pedepselor: 1. Regimul de maxima siguranta - se aplica persoanelor condamnate la pedepsa detentiunii pe viata si persoanelor condamnate la pedepsa inchisorii mai mare de 15 ani - in mod exceptional, natura si modul de savarsire a infractiunii, precum si persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate in regimul de executare imediat inferior - persoanele condamnate sunt supuse unor masuri stricte de paza, suprafeghere si escortare, sunt cazate, de regula, individual, presteaza munca si desfasoara activitati educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala in grupuri mici, in spatii anume stabilite in interiorul penitenciarului sub stricta supraveghere - categorii de persoane carora nu se aplica acest regim: i. barbatii care au implinit varsta de 60 ani si femeile care au implinit varsta de 55 ani vor executa pedepsa privativa de libertate in regim inchis ii. femeile insarcinate sau care au in ingrijire un copil in vartsa de pana la un an - vor executa pedepsa privativa de libertate in regim inchis, pe perioada cat dureaza cauza care a impus neaplicarea regimului de siguranta maxima iii. minorii - vor executa pedepsa privativa de libertate in regim inchis, pe perioada cat dureaza cauza care a impus neaplicarea regimului de siguranta maxima iv. persoanele incadrate in gradul I de invaliditate, precum si cele cu afectiunii locomotorii grave 2. Regimul inchis - se aplica persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, dar care sa nu depaseasca 15 ani - in mod exceptional, natura si modul de savarsire a infractiunii, precum si persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate in regimul de executare imediat inferior - persoanele condamnate sunt supuse unor masuri stricte de paza, suprafeghere si escortare, sunt cazate, de regula, in comun,
60

presteaza munca si desfasoara activitati educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala in grupuri mici, in spatii anume stabilite in interiorul penitenciarului, sub paza si supraveghere - persoanele condamnate pot presta munca si in afara penitenciarului, sub paza si supraveghere continua, cu aprobarea directorului penitenciarului 3. Regimul semideschis - se aplica persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii mai mare de 1 an, dar care nu depaseste 5 ani - in mod exceptional, natura si modul de savarsire a infractiunii, precum si persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate in regimul de executare imediat inferior - persoanele condamnate sunt cazate in comun, se pot deplasa neinsotite in interiorul penitenciarului, presteaza munca si desfasoara activitati educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala saub supraveghere, in grupuri, in spatii din interiorul penitenciarului care raman deschise in timpul zilei - pot presta munca si in afara penitenciarului, sub supraveghere 4. Regimul deschis - se aplica persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii de cel mult un an - sunt cazate in comun , se pot deplasa neinsotite in interiorul penitenciarului - pot presta munca si pot desfasura activitati educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala in afara penitenciarului, fara supraveghere b. Amenda penala este o pedeapsa cu caracter pecuniar, care consta intr-o suma de bani pe care condamnatul este obligat sa o plateasca in contul statului se inscrie in cazierul judiciar al condamnatului amenda poate aparea ca pedeapsa unica sau alternativ cu pedeapsa inchisorii limitele generale ale amenzii este intre 100 lei si 50.000 lei reguli privind stabilirea amenzii: ori de cate ori legea prevede ca o infractiune se pedepseste numai cu amenda, fara a-i arata limitele, minimul special al acesteia este de 150 lei, iar maximul de 10.000 lei cand legea prevede pedeapsa amenzii fara a-i arata limitele61 ,

alternativ cu pedepsa inchisorii de cel mult un an, minimul special al amenzii este de 300 lei si maximul de 15.000 lei cand prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa inchisorii mai mare de un an, minimul special este de 500 lei, iar maximul de 30.000 lei amenda nu trebuie sa-l puna pe infractor in situatia de a nusi putea indeplini indatoririle privitoare la intretinerea, cresterea, invatatura si pregatirea profesionala a persoanelor fata de care are aceste obligatii legale daca se sustrage cu rea-credinta de la executarea amenzii, instanta poate inlocuii aceasta pedeapsa cu pedeapsa inchisorii in limitele prevazute pentru infractiunea savarsita, tinand seama de partea din amenda care a fost achitata II. Pedepsele complementare aplicabile persoanei fizice aceste pedepse sunt intotdeuana alaturate pedepsei principale aplicarea poate fi obligatorie cand legea prevede acest lucru; facultativa cand legea lasa la aprecierea instantei aplicarea a. Pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi consta in interzicerea exercitrii, pe o perioad de la unu la 5 ani. a unuia sau unora din urmatoarele drepturi: dreptul de a fi ales n autorittile publice sau n orice alte functii publice dreptul de a ocupa o functie care implic exercitiul autorittii de stat dreptul strinului de a se afla pe teritoriul Romniei - nu se va dispune atunci cnd exist motive ntemeiate de a crede c viata persoanei expulzate este pus n pericol ori c persoana va fi supus la tortur sau alte tratamente inumane ori degradante n statul n care urmeaz a fi expulzat; - interzicerea dreptului strinului de a se afla pe teritoriul Romniei nu se aplic n cazul n care s-a dispus suspendarea executrii pedepsei sub supraveghere dreptul de a alege drepturile printesti dreptul de a fi tutore sau curator dreptul de a ocupa functia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfsura activitatea de care s-a folosit pentru svrsirea infractiunii dreptul de a detine, purta si folosi orice categorie de arme dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instant dreptul de a prsi teritoriul Romniei
62

dreptul de a ocupa o functie de conducere n cadrul unei persoane juridice de drept public dreptul de a se afla n anumite localitti stabilite de instant dreptul de a se afla n anumite locuri sau la anumite manifestri sportive, culturale ori la alte adunri publice, stabilite de instant dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infractiunea sau cu alte persoane, stabilite de instant, ori de a se apropia de acestea dreptul de a se apropia de locuinta, locul de munc, scoala sau alte locuri unde victima desfsoar activitti sociale, n conditiile stabilite de instanta de judecat aceasta pedeapsa poate fi aplicata daca pedeapsa principala stabilita este inchisoarea de cel putin 2 ani si instanta constata ca, fata de natura si gravitatea infractiunii, imprejurarile cauzei si persoana infractorului, aceasta pedeapsa este necesara executarea pedepsei interzicerii unor drepturi incepe dupa executarea pedepsei inchisorii, dupa gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori dupa prescriptia executarii pedepsei nu poate fi aplicata minorilor infractori b. Degradarea militara consta in pierderea gradului si a dreptului de a purta uniforma se aplica in mod obligatoriu condamnatilor militari si rezervisti, daca pedeapsa principala stabilita este inchisoarea mai mare de 10 anisau detentiunea pe viata aplicarea este facultativa in cazul condamnatilor militari si rezervisti care au savarsit infractiuni cu intentie si pedeapsa principala stabilita este de cel putin 5 ani si de cel mult 10 ani III. Pedepsele accesorii aplicabile persoanei fizice Art. 65. alin. (1) - pedeapsa accesorie const n interzicerea exercitrii drepturilor prevzute n art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) si lit. d)-n), a cror exercitare a fost interzis de instant ca pedeaps complementar n cazul pedepsei detentiunii pe viat, pedeapsa accesorie const n interzicerea de drept a exercitrii urmtoarelor drepturi: a) dreptul de a fi ales n autorittile publice sau n orice alte functii publice; b) dreptul de a ocupa o functie care implic exercitiul autorittii de stat; c) dreptul strinului de a se afla pe teritoriul Romniei; d) dreptul de a alege; 63 e) drepturile printesti;

f) dreptul de a fi tutore sau curator Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitrii unor drepturi se execut din momentul rmnerii definitive a hotrrii de condamnare si pn cnd pedeapsa principal privativ de libertate a fost executat sau considerat ca executat n cazul detentiunii pe viat, pedeapsa accesorie prevzut n alin. (2) lit. c) se pune n executare la data liberrii conditionate sau dup ce pedeapsa a fost considerat ca executat Masurile de siguranta Pentru a inlatura o stare de pericol care poate conduce la savarsirea de noi fapte prevazute de legea penala, instanta de judecata poate sa ia anumite masuri de siguranta. Acestea se iau impotriva persoanelor care au savarsit fapte prevazute de legea penala. Masurile de siguranta se pot lua chiar daca faptuitorului nu i se aplica o pedeapsa. Cu toate acestea, legea admite cateva exceptii: - in cazul masurii de siguranta a interzicerii de a se afla in anumite localitati, instanta trebuie sa il condamne pe faptuitor mai intai la o pedeapsa cu inchisoarea; - interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata se ia fata de persoana condamnata la inchisoare de cel putin 1 an. Insanta poate la urmatoarele masuri de siguranta: 1. Obligarea la tratament medical art. 113 Cod penal - se ia impotriva faptuitorului; - cand acesta prezinta pericol pentru societate; - cauza pericolului o constituie o boala sau intoxicarea cronica prin alcool, stupefiante, sau alte asemenea substante; - masura se ia pana la insanatosire. * Daca persoana obligata la tratament este condamnata la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa inchisorii, tratamentul se efectueaza si in timpul executarii pedepsei. Masura poata fi luata in mod provizoriu si in cursul urmaririi penale sau al judecatii. 2. Internarea medicala art. 114 Cod penal
64

- se ia impotriva faptuitorului; - cand acesta prezinta pericol social; - cauza pericolului este determinata de faptul ca faptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman; - masura se ia pana la insanatosirea persoanei impotriva careia s-a dispus masura. * Poate fi luata in mod provizoriu si in cursul urmaririi penala sau al judecatii. 3. Interzicerea unei functii sau profesii art. 115 Cod penal - impotriva persoanei care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala in exercitarea functiei; - in cazul in care faptuitorul prezinta pericol social; - pericolul este generat de incapacitatea, nepregatirea sau de alte cauze care il fac pe faptuitor impropriu pentru ocuparea unei functii ori pentru exercitarea unei profesii, meserii sau altei ocupatii; * Masura se ia pe durata nedeterminata dar poate fi revocata la cerere, dupa trecerea unui termen de cel putin 1 an, daca se constata ca temeiurile care au impus luarea ei au incetat. O noua cerere nu se poate face decat dupa trecerea unui termen de cel putin un an de la respingerea cererii anterioare. 4. Interzicerea de a se afla in anumite localitati art. 116 Cod penal - se ia impotriva condamnatului; - instanta sa constate ca prezenta condamnatului in localitatea unde a savarsit infractiunea sau in alte localitati prezinta un pericol grav pentru societate; - infractorului sa i se aplice o pedeapsa cu inchisoare de cel putin 1 an si anterior sa mai fi fost condamnat si pentru alte infractiuni; - condamnarea anterioara la alte infractiuni nu este necesara cand infractorul este condamnat la o pedeapsa de cel putin 5 ani; - conditia referitoare la durata pedepsei sau la condamnarea anterioara nu mai este necesara in cazul in care s-a savarsit o infractiune de furt, talharie, specula, ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice, cersetorie, prostitutie, viol si perversiune sexuala. * Masura poate fi luata pe o durata de pana la 5 ani si poate fi prelungita daca pericolul subzida. Prelungirea nu poate depasi durata masurii luate initial. Masura de siguranta poate fi revocata la cerere sau 65

din oficiu, dupa trecerea unui termen de cel putin 1 an, dar numai daca temeiurile care au impus luarea ei au incetat. 5. Expulzarea art. 117 Cod Penal - se ia impotriva cetateanului strain care a savarsit o infractiune; - consta in interzicerea de a ramane pe teritoriul tarii; - poate fi luata singura sau insotind pedeapsa inchisorii; se duce la indeplinire dupa executarea pedepsei - conditii: a) fapta savarsita in tara sau strainatate si dedusa in fata instantelor judecatoresti din tara sa constituie infractiune b) infractorul sa aiba calitatea de cetatean strain sau sa fie o persoana fara cetatenie cu domiciliul in strainatate, in momentul pronuntarii hotararii c) din datele cauzei sa rezulte ca ramanerea in fractorului in tara constituie o stare de pericol social * Masura poate fi aplicata si persoanei fara cetatenie sau care nu are domiciliul in tara. In cazul in care expulzarea insoteste pedeapsa inchisorii, aducerea la indeplinire are loc dupa executarea pedepsei. Expulzarea nu poate fi luata daca exista motive serioase de a se crede ca persoana fata de care se ia masura va fi supusa la tortura in statul in care urmeaza sa fie expulzata. 6. Confiscarea speciala art. 118 Cod penal - consta in trecerea silita in proprietatea statului a anumitor lucruri; - detinerea acestora creaza pericolul ca noi infractiuni sa fie savarsite; - sunt supuse confiscarii: a. bunurile produse prin savarsirea faptei prevazute de legea penala; b. bunurile care au fost folosite, in orice mod, la savarsirea unei infractiuni, daca sunt ale infractorului sau daca, apartinand altei persoane aceasta a cunoscut scopul folosirii lor. Aceasta masura nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor savarsite prin presa; c. bunurile produse, modificate sau adaptate in scopul savarsirii unei infractiuni daca au fost utilizate la comiterea acesteia si daca sunt ale infractorului. Cand bunurile apartin altei persoane, confiscarea se dispune daca producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuata de proprietar ori de infractor cu stiinta proprietarului;
66

d. bunurile care au fost date pentru a determina savarsirea unei fapte sau pentru a rasplati pe faptuitor; e. bunurile dobandite prin savarsirea faptei prevazute de legea penala, daca nu sunt restituite persoanei vatamate si in masura in care nu servesc la despagubirea acesteia. f. Bunurile a caror detinere este interzisa de lege. * In cazurile prevazute la lit. b si c, daca bunurile nu pot fi confiscate intrucat nu sunt ale infractorului, iar persoana careia ii apartin nu a cunoscut scopul folosirii lor, se confisca echivalentul in bani al acestora. Daca bunurile supuse confiscarii nu se gasesc, in locul lor se confisca bani si bunuri pana la concurenta valorii acestora. Se confisca de asemenea bunurile si banii obtinuti din exploatarea sau folosirea bunurilor supuse confiscarii, cu exceptia bunurilor prevazute la lit. b si c. 7. Interdictia de a reveni in locuinta familiei pe o perioada determinata - art. 118 Cod penal - se ia impotriva persoanei condamnate la pedeapsa inchisorii de cel putin 1 an; - pedeapsa a fost pronuntata pentru loviri sau orice acte de violenta cauzatoare de suferinte fizice si psihice, savarsite asupra membrilor familiei; - instanta constata ca prezenta condamnatului in locuinta familiei constituie un pericol grav pentru ceilalti membri ai familiei; - se ia la cererea partii vatamate. * Masura se ia pe o durata de 2 ani. CAUZE CARE INLATURA SAU MODIFICA EXECUTAREA PEDEPSEI Gratierea si prescriptia executarii pedepsei 1.GRATIEREA - act de clementa de parlament prin lege gratiere colectiva sau de Presedinte prin decret gratiere individuala - nu se aplica infractiunilor sav in ziua adoptarii - opereaza retroavtiv - daca intervine anterior condamnarii va produce efecte dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare Gratiere totala partiala 67

Gratiere colectiva- individuala Gratiere neconditionata conditionata (produce efecte la expirarea unui TI de 3 ani) Efecte Revocare cand savarseste o noua infractiune (prevazuta in actul de gratiere de obicei rxpres sau generic intentionata) pedeapsa gratiata se adauga la noua pedeapsa se considera executata pedeapsa ca executata sau o parte din ea de la data aplicarii gratierii sau de la data expirarii TI se aplica si pedepselor accesorii gratierile succesive duc la reducerea succesiva a pedepsei se aplica si SCEP pedeapsa gratiata se scade din TI al suspendarii la gratierea partiala ramane doar termenul de incercare de 2 ani al suspendarii la gratierea totala

2.PRESCRIPTIA EXECUTARII PEDEPSEI - se considera executata pedeapsa dupa trecerea unui interval de timp Termene Pedeapsa prescriptie detentie pe viata sau inchisoare 20 ani +15 ani Inchisoare sub 15 ani 5 ani + din ped aplicata 3 ani

Amenda
68

sanct cu car administrativ

1 an

- la minori termenele se reduc la jumatate - prescriptia curge de la data cand hot condamnare ramane definitiva - prescriptia curge la revocarea SCEP SEPSS,EPLM de la data cand hot de revocare =defin Intrerupere - La intrerupere se sterge termenul curs anterior si dupa incetarea cauzei incepe sa curga un nou curs : Suspendare Efecte inlatura execut pedepsei principale si accesorii nu inlatura executarea ped complementare sau a amasurilor de siguranta sunt imprescriptibile infract contra pacii si omenirii in timpul exercitarii cailor extraordinare de atac in cazurile de amanare ori intrerupere a executarii pedepsei cand se incepe executarea pedepsei se savarseste o noua infractiune sustragerea de la executare

CAUZE CARE INLATURA CONSECINTELE CONDAMNARII Reabilitarea de drept si reabilitarea judecatoreasca 1.REABILITAREA DE DREPT - Efectele unei condamnari inceteaza pentru viitor intervine din oficiu doar in cazul incare pedeapsa inchisorii nu depaseste 1 AN termen de incercare 3 ani tb sa existe o conduita buna a condamnatului 69

cazuri speciale : efect al suspendarii conditionate si ca efect al executarii ped intr-o inchisoare militara

2.REABILITAREA JUDECATOREASCA Cdtii pedeapsa inchisorii /amenda mai mare de 1 an in cursul TI sa nu fi suferit o noua condamnare condamnarea care cere reabilitatea trebuie sa aiba asigurata existenta prin munca - o buna conduita - sa fi fost achitate in intregime cheltioelile de judecata si despagubirile civile Pedeapsa TI T pt o noua cerere Inchisoare 1-5 ani Inchisoare 5-10 4 ani +1/2din ped 1 an la cererea fostului condamnat

5 ani +1/2din ped

2 ani

Inchisoare 7ani +1/2din ped +10 sau Detentia comutata la inchis

3 ani

Calculare termen - data de sfarsit a pedepsei sau a prescrierii ei 70

data achitarii amenzii data actului de gratiere

de la punerea in libertate detinere

definitiva de la locul de

71