P. 1
CULEGERE PROBLEME Geometrie Analitica

CULEGERE PROBLEME Geometrie Analitica

|Views: 13,459|Likes:
Published by Cristian Dinu

More info:

Published by: Cristian Dinu on Jun 15, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/10/2013

pdf

text

original

Sections

  • Spa¸tii vectoriale. Spa¸tii euclidiene
  • 1.1 Elemente teoretice fundamentale
  • 1.2 Probleme rezolvate
  • 1.3 Probleme propuse
  • Spa¸tii afine. Vectori liberi
  • 2.1 Elemente teoretice fundamentale
  • 2.2 Probleme rezolvate
  • 2.3 Probleme propuse
  • Geometrie analitic˘a în spa¸tiu
  • 3.1 Elemente teoretice fundamentale
  • 3.2 Probleme rezolvate
  • 3.3 Probleme propuse
  • Transform˘ari liniare
  • 4.1 Elemente teoretice fundamentale
  • 4.2 Probleme rezolvate
  • 4.3 Probleme propuse
  • Forme biliniare. Forme p˘atratice
  • 5.1 Elemente teoretice fundamentale
  • 5.2 Probleme rezolvate
  • 5.3 Probleme propuse
  • 6.1 Elemente teoretice fundamentale
  • 6.2 Probleme rezolvate
  • 6.3 Probleme propuse
  • Cuadrice
  • 7.1 Elemente teoretice fundamentale
  • 7.2 Probleme rezolvate
  • 7.3 Probleme propuse
  • Gener˘ari de suprafe¸te
  • 8.1 Elemente teoretice fundamentale
  • 8.2 Probleme rezolvate
  • 8.3 Probleme propuse
  • Curbe plane
  • 9.1 Elemente teoretice fundamentale
  • 9.2 Probleme rezolvate
  • 9.3 Probleme propuse
  • Curbe în spa¸tiu
  • 10.1 Elemente teoretice fundamentale
  • 10.2 Probleme rezolvate
  • 10.3 Probleme propuse
  • 11.1 Elemente teoretice fundamentale
  • 11.2 Probleme rezolvate
  • 11.3 Probleme propuse

ALGEBR

˘
A LINIAR
˘
A, GEOMETRIE
ANALITIC
˘
A ¸ SI DIFEREN¸ TIAL
˘
A
— Culegere de probleme —
Emil STOICA ¸si Mircea NEAGU
2
Cuprins
1 Spa¸tii vectoriale. Spa¸tii euclidiene 1
1.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 1
1.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
1.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17
2 Spa¸tii afine. Vectori liberi 23
2.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 23
2.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27
2.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37
3 Geometrie analitic˘ a în spa¸tiu 43
3.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 43
3.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
3.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
4 Transform˘ ari liniare 63
4.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 63
4.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70
4.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
5 Forme biliniare. Forme p˘ atratice 97
5.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 97
5.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
5.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
6 Conice 121
6.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 121
6.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
6.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
3
4 CUPRINS
7 Cuadrice 147
7.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 147
7.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
7.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
8 Gener˘ ari de suprafe¸te 179
8.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 179
8.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181
8.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
9 Curbe plane 193
9.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 193
9.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198
9.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207
10 Curbe în spa¸tiu 215
10.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 215
10.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221
10.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234
11 Suprafe¸te 241
11.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 241
11.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247
11.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264
Capitolul 1
Spa¸tii vectoriale. Spa¸tii
euclidiene
1.1 Elemente teoretice fundamentale
Defini¸tia 1.1.1 Se nume¸ ste spa¸tiu vectorial o mul¸ time nevid˘a V pe care
avem definite dou˘a legi de compozi¸ tie, una intern˘a notat˘a
” + ” : V V →V, (x, y) →x +y
¸ si cealalt˘a extern˘a notat˘a
” ” : K V →V, (α, x) →αx,
unde K− câmp (corp comutativ), pentru care avem îndeplinite propriet˘a¸tile:
1. (V, +) este un grup abelian
2.

α(x +y) = αx +αy, ∀ α, β ∈ K, ∀ x, y ∈ V
(α +β) x = αx +βy, ∀ α, β ∈ K, ∀ x ∈ V
α(βx) = (αβ) x, ∀ α, β ∈ K, ∀ x ∈ V
1 x = x, ∀ x ∈ V.
Elementele mul¸timii V se numesc vectori, elementele câmpului K vor
fi numite scalari, iar legea de compozi¸tie extern˘ a va fi numit˘ a înmul¸ tirea cu
scalari. Pentru K = R sau C vom spune c˘ a V este un spa¸ tiu vectorial real,
respectiv spa¸ tiu vectorial complex.
1
2 CAPITOLUL 1. SPA¸ TII VECTORIALE. SPA¸ TII EUCLIDIENE
Defini¸tia 1.1.2 O submul¸ time nevid˘a U ⊂ V se nume¸ ste subspa¸tiu vec-
torial al K-spa¸ tiului vectorial V dac˘a
1. ∀ x, y ∈ U ⇒x +y ∈ U
2. ∀ α ∈ K, ∀ x ∈ U ⇒αx ∈ U.
Teorema 1.1.1 O submul¸ time U ⊂ V este un subspa¸ tiu vectorial dac˘a ¸ si
numai dac˘a
∀ x, y ∈ U, ∀ α, β ∈ K ⇒αx +βy ∈ U.
Propozi¸tia 1.1.2 Dac˘a V
1
¸ si V
2
sunt dou˘a subspa¸ tii vectoriale în K-spa¸ tiul
vectorial V , atunci submul¸ timile:
V
1
∩ V
2
¸ si V
1
+V
2
= ¦v ∈ V [ v = v
1
+v
2
, v
1
∈ V
1
, v
2
∈ V
2
¦
sunt subspa¸ tii vectoriale.
Propozi¸tia 1.1.3 Dac˘a V
1
∩ V
2
= ¦0¦, atunci descompunerea v = v
1
+v
2
este unic˘a iar suma V
1
+ V
2
va fi numit˘a sum˘a direct˘a ¸ si va fi notat˘a cu
V
1
⊕ V
2
. În plus, dac˘a V
1
⊕ V
2
= V, atunci V
1
¸ si V
2
se numesc subspa¸tii
suplementare.
Fie B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ o submul¸time de vectori a unui spa¸tiu vectorial
V peste câmpul K. Mul¸timea
L(B) = ¦α
1
e
1

2
e
2
+... +α
n
e
n
[ α
i
∈ K, ∀ i = 1, n¦
se nume¸ste acoperirea liniar˘a a mul¸timii B sau spa¸ tiul vectorial generat
de submul¸timea B. Este de notat faptul c˘ a L(B) reprezint˘ a un subspa¸tiu
vectorial al lui V .
Defini¸tia 1.1.3 Mul¸timea B se nume¸ ste sistem de generatori pentru
spa¸tiul vectorial V dac˘a L(B) = V.
Astfel, mul¸timea de vectori B este un sistem de generatori pentru spa¸tiul
vectorial V dac˘ a
∀ v ∈ V, ∃ α
1
, α
2
, ..., α
n
∈ K astfel încât v = α
1
e
1

2
e
2
+... +α
n
e
n
.
Defini¸tia 1.1.4 Mul¸timea B se nume¸ ste liniar independent˘a dac˘a egal-
itatea
α
1
e
1

2
e
2
+... +α
n
e
n
= 0
V
are loc numai pentru α
1
= α
2
= ... = α
n
= 0. În caz contrar, spunem c˘a B
este un sistem de vectori liniar dependent.
1.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 3
Defini¸tia 1.1.5 Se nume¸ ste baz˘a a spa¸ tiului vectorial V , un sistem de vec-
tori B care satosface condi¸ tiile:
1. B este liniar independent˘a;
2. B este un sistem de generatori pentru spa¸ tiul vectorial V.
Deoarece se poate demonstra c˘ a num˘ arul de elemente al oric˘ arei baze
B a unui acela¸si spa¸tiu vectorial V este acela¸si, se noteaz˘ a cu dim
K
V = n
num˘ arul elementelor dintr-o baz˘ a oarecare. Acest num˘ ar se nume¸ste dimen-
siunea peste K a spa¸tiului vectorial V.
Teorema 1.1.4 (Grassmann) Dac˘a W
1
¸ si W
2
sunt dou˘a subspa¸ tii vecto-
riale ale unui spa¸ tiu vectorial V , atunci este adev˘arat˘a egalitatea
dim
K
(W
1
+W
2
) = dim
K
W
1
+ dim
K
W
2
−dim
K
W
1
∩ W
2
.
În particular, avem: dim
K
W
1
⊕W
2
= dim
K
W
1
+ dim
K
W
2
.
Dac˘ a B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ este o baz˘ a a unui spa¸tiu vectorial V , atunci
∀ v ∈ V, ∃! x
1
, x
2
, ..., x
n
∈ K astfel încât v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+... +x
n
e
n
.
Defini¸tia 1.1.6 Matricea (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ∈ M
1,n
(K) reprezint˘a coordo-
natele vectorului v în baza B.
Fie B

= ¦e

1
, e

2
, ..., e

n
¦ o alt˘ a baz˘ a în V . Atunci, avem descompunerile
unice
e

i
=
n
¸
j=1
c
ij
e
j
, ∀ i = 1, n.
Defini¸tia 1.1.7 Matricea M
BB

not
= C = (c
ji
)
i,j=1,n
∈ M
n
(K) (în care sunt
puse pe coloane coordonatele vectorilor e

i
în baza B) se nume¸ ste matricea
de trecere de la baza B la baza B

.
Fie v ∈ V un vector arbitrar ¸si fie
X =

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
x
2

x
n
¸

¸si X

=

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x

1
x

2

x

n
¸

coordonatele vectorului v în bazele B ¸si B

.
4 CAPITOLUL 1. SPA¸ TII VECTORIALE. SPA¸ TII EUCLIDIENE
Propozi¸tia 1.1.5 Leg˘atura între X ¸ si X

este dat˘a de rela¸ tia matriceal˘a
X = C X

.
Propozi¸tia 1.1.6 Fie B = ¦e
1
, e
2
, ...e
n
¦ o baz˘a în spa¸tiul vectorial V , ¸ si fie
sistemul de vectori
S = ¦v
1
, v
2
, ..., v
p
¦ ⊂ V, v
i
=
n
¸
i=1
c
ij
e
j
, i = 1, p.
Atunci, num˘arul maxim de vectori liniar independen¸ti ai sistemului S este
dat de rangul matricii C.
Observa¸tia 1.1.7 În R
n
, rangul matricii coordonatelor unui sistem de vec-
tori exprim˘a num˘arul maxim al vectorilor liniar independen¸ti.
Observa¸tia 1.1.8 În R
3
, trei vectori sunt liniar independen¸ ti dac˘a ¸ si numai
dac˘a determinantul matricii determinate de cei trei vectori este nenul.
S˘ a consider˘ am acum V ca fiind un spa¸tiu vectorial real.
Defini¸tia 1.1.8 O aplica¸ tie ', ` : V V →R, având propriet˘a¸ tile:
(i) 'x, y` = 'y, x` , ∀ x, y ∈ V ;
(ii) 'αx, y` = α'x, y` , ∀ α ∈ K, ∀ x, y ∈ V ;
(iii) 'x +x

, y` = 'x, y` +'x

, y` , ∀ x, x

, y ∈ V ;
(iv) 'x, x` ≥ 0, ∀ x ∈ V, cu egalitate dac˘a ¸ si numai dac˘a x = 0,
se nume¸ ste produs scalar pe spa¸ tiul vectorial real V.
O pereche (V, ', `), reprezentând un spa¸tiu vectorial real înzestrat cu un
produs scalar, se nume¸ste spa¸ tiu vectorial euclidian.
Teorema 1.1.9 Într-un spa¸tiu vectorial euclidian (V, ', `) are loc inegali-
tatea Cauchy-Schwarz
'x, y`
2
≤ 'x, x` 'y, y` ,
egalitatea având loc dac˘a ¸ si numai dac˘a vectorii x ¸ si y sunt liniar indepen-
den¸ti.
1.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 5
No¸tiunea de spa¸tiu euclidian este extrem de important˘ a în algebra
liniar˘ a, deoarece permite introducerea no¸tiunilor de lungime (norm˘a) a unui
vector
[[x[[ =

'x, x`,
distan¸ t˘a
d(x, y) = |x −y|
¸si unghi ϕ ∈ [0, π] format de doi vectori x ¸si y:
cos ϕ =
'x, y`
[[x[[ [[y[[
.
Evident, din defini¸tia unghiului dintre doi vectori, rezult˘ a c˘ a într-un
spa¸tiu euclidian doi vectori nenuli x ¸si y sunt perpendiculari (ortogonali )
x ⊥ y dac˘ a ¸si numai dac˘ a 'x, y` = 0.
Defini¸tia 1.1.9 S˘a consider˘am (V, ', `) un spa¸ tiu euclidian de dimensiune
dim
K
V = n ¸ si fie B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ o baz˘a a lui V . Baza B se nume¸ ste
baz˘a ortonormat˘a a lui V dac˘a sunt îndeplinite condi¸tiile
'e
i
, e
j
` = 0, ∀ i = j = 1, n
¸ si
[[e
i
[[ = 1, ∀ i = 1, n.
Sintetizând, vectorii unei baze ortonormate sunt unitari ¸si ortogonali doi
câte doi. Am dori s˘ a men¸tion˘ am c˘ a bazele ortonormate sunt cele mai con-
venabile pentru descrierea propriet˘ a¸tilor algebrice ¸si geometrice ale spa¸tiilor
euclidiene.
Teorema 1.1.10 (de existen¸t˘a a bazelor ortonormate) Fie (V, ', `)
un spa¸tiu vectorial euclidian n-dimensional. Dac˘a
B = ¦v
1
, v
2
, ..., v
n
¦
este o baz˘a oarecare a lui V , atunci exist˘a o baz˘a ortonormat˘a
B

= ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦
a spa¸ tiului euclidian V , ob¸tinut˘a din baza B.
Construc¸tia bazei ortonormate B

din baza oarecare B este dat˘ a de
6 CAPITOLUL 1. SPA¸ TII VECTORIALE. SPA¸ TII EUCLIDIENE
Procedeul de ortonormalizare Gramm-Schmidt
(1) Construim vectorii ortogonali
f
1
= v
1
,
f
2
= v
2

'v
2
, f
1
`
[[f
1
[[
2
f
1
,
f
3
= v
3

'v
3
, f
1
`
[[f
1
[[
2
f
1

'v
3
, f
2
`
[[f
2
[[
2
f
2
,

f
i
= v
i

'v
i
, f
1
`
[[f
1
[[
2
f
1

'v
i
, f
2
`
[[f
2
[[
2
f
2
−... −
'v
i
, f
i−1
`
[[f
i−1
[[
2
f
i−1
,

f
n
= v
n

'v
n
, f
1
`
[[f
1
[[
2
f
1

'v
n
, f
2
`
[[f
2
[[
2
f
2
−... −
'v
n
, f
n−1
`
[[f
n−1
[[
2
f
n−1
.
(2) Vectorii din baza ortonormat˘ a B

= ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ sunt
e
i
=
1
[[f
i
[[
f
i
, ∀ i = 1, n.
Fie (V, ', `) un spa¸tiu euclidian ¸si fie W un subspa¸tiu vectorial al lui V.
Defini¸tia 1.1.10 Mul¸ timea
W

= ¦v ∈ V [ v ⊥ w, ∀ w ∈ W¦
este un subspa¸ tiu vectorial al lui V ¸ si se nume¸ ste complementul ortogonal
al lui W.
Observa¸tia 1.1.11 Întotdeauna avem descompunerea V = W ⊕W

.
1.2 Probleme rezolvate
Problema 1.2.1 Fie (V, +, ) un spa¸ tiu vectorial real. Pe produsul
cartezian V
C
= V V definim opera¸ tiile de adunare a vectorilor ¸ si de în-
mul¸tire a lor cu scalari complec¸ si:
(x
1
, y
1
) + (x
2
, y
2
) = (x
1
+x
2
, y
1
+y
2
) ,
(α +iβ) (x, y) = (αx −βy, αy +βx), ∀ α, β ∈ R, i
2
= −1.
1.2. PROBLEME REZOLVATE 7
S˘a se arate c˘a, în raport cu aceste opera¸ tii V
C
este spa¸ tiu vectorial complex
(acest spa¸tiu poart˘a numele de complexificatul lui V ).
Rezolvare. Se ¸stie c˘ a produsul cartezian (V V, +) este un grup
abelian cu elementul neutru (0
V
, 0
V
), opusul unui vector (x, y) fiind vec-
torul (−x, −y). Fie z
1
= α
1
+ iβ
1
, z
2
= α
2
+ iβ
2
doi scalari complec¸si. În
acest context, avem
(z
1
+z
2
) (x, y) = ((α
1

2
) +i (β
1

2
)) (x, y)
= ((α
1

2
) x −(β
1

2
) y, (α
1

2
) y + (β
1

2
) x)
= (α
1
x −β
1
y, α
1
y +β
1
x) + (α
2
x −β
2
y, α
2
y +β
2
x)
= z
1
(x, y) +z
2
(x, y) .
Fie acum z = α +iβ ∈ C ¸si (x
1
, y
1
) , (x
2
, y
2
) ∈ V V. Atunci
z ((x
1
, y
1
) + (x
2
, y
2
)) = (α +iβ) (x
1
+x
2
, y
1
+y
2
)
= (α(x
1
+x
2
) −β (y
1
+y
2
) , α(y
1
+y
2
) +β (x
1
+x
2
))
= (αx
2
−βy
2
, αy
2
+βx
2
) + (αx
2
−βy
2
, αy
2
+βx
2
)
= z (x
1
, y
1
) +z (x
2
, y
2
) .
În mod asem˘ an˘ ator, se arat˘ a c˘ a (z
1
z
2
) (x, y) = z
1
(z
2
(x, y)) ¸si
(1 + 0i) (x, y) = (x, y) . În concluzie, mul¸timea V
C
este un spa¸tiu vector-
ial complex.
Problema 1.2.2 Fie T
[a,b]
mul¸timea tuturor func¸ tiilor reale definite pe in-
tervalul [a, b] ⊂ R.
a) S˘a se arate c˘a opera¸ tiile:
(f +g) (x) = f (x) +g (x) , ∀x ∈ [a, b]
(αf) (x) = αf (x) , ∀α ∈ R, x ∈ [a, b]
definesc o structur˘a de R-spa¸ tiu vectorial pe mul¸ timea T
[a,b]
.
b) Dac˘a intervalul [a, b] ⊂ Reste simetric fa¸ t˘a de origine, s˘a se arate c˘a
F
+
=
¸
f ∈ T
[a,b]
[ f (−x) = f (x)

⊂ T
[a,b]
(func¸ tiile pare),
F

=
¸
f ∈ T
[a,b]
[ f (−x) = −f (x)

⊂ T
[a,b]
(func¸ tiile impare)
8 CAPITOLUL 1. SPA¸ TII VECTORIALE. SPA¸ TII EUCLIDIENE
sunt subspa¸tii vectoriale ¸ si, mai mult, avem egalitatea T
[a,b]
= F
+
⊕F

.
Rezolvare. a) Se cunoa¸ste c˘ a

T
[a,b]
, +

este un grup abelian cu elemen-
tul neutru O (unde O : [a, b] → R este func¸tia identic nul˘ a). În plus, avem
adev˘ arate rela¸tiile:
((α +β) f) (x) = (α +β) f (x) = αf (x) +βf (x) = (αf) (x) + (βf) (x) ,
(α(f +g)) (x) = (αf +αg) (x) = (αf) (x) + (αg) (x) , ∀ x ∈ [a, b].
De asemenea, avem
((αβ) f) (x) = (αβ) f (x) = α(βf (x)) = (α(βf)) (x) , ∀ x ∈ [a, b],
adic˘ a (αβ) f = α(βf). Mai mult, 1 f = f, ∀ f ∈ T
[a,b]
. În concluzie,
mul¸timea T
[a,b]
este un R-spa¸tiu vectorial.
b) Este u¸sor de demonstrat c˘ a, în cazul în care intervalul [a, b] ⊂ Reste
simetric fa¸t˘ a de origine, suma a dou˘ a func¸tii pare/impare este tot o func¸tie
par˘ a/impar˘ a ¸si, mai mult, c˘ a înmul¸tirea cu un scalar real a unei func¸tii
pare/impare este, la rândul ei, tot o func¸tie par˘ a/impar˘ a. Prin urmare,
conform criteriului de subspa¸tiu, rezult˘ a c˘ a F
+
¸si F

sunt subspa¸tii în T
[a,b]
.
Mai r˘ amâne de demonstrat c˘ a T
[a,b]
= F
+
⊕F

. Pentru aceasta este suficient
de demonstrat c˘ a F
+
∩F

= ¦O¦ ¸si F
+
+F

= T
[a,b]
. Cu alte cuvinte, trebuie
demonstrat c˘ a orice element f ∈ T
[a,b]
se poate scrie unic sub forma
f = f
+
+f

,
unde f
+
∈ F
+
, f

∈ F

. În aceast˘ a direc¸tie, s˘ a consider˘ am f ∈ T
[a,b]
o
func¸tie arbitrar˘ a ¸si s˘ a construim func¸tiile
f
+
(x) =
1
2
[f (x) +f (−x)] ,
f

(x) =
1
2
[f (x) −f (−x)] .
Se verific˘ a u¸sor c˘ a f
+
∈ F
+
, f

∈ F

¸si, mai mult, c˘ a este adev˘ arat˘ a rela¸tia
f = f
+
+ f

. Pentru a demonstra unicitatea descompunerii anterioare, s˘ a
consider˘ am un element arbitrar f ∈ F
+
∩F

. Atunci, pentru orice x ∈ [a, b],
au loc simultan rela¸tiile: f (−x) = f (x) ¸si f (−x) = −f (x) . Acest lucru
implic˘ a f (x) = 0, ∀x ∈ [a, b], adic˘ a f = O.
Problema 1.2.3 S˘a se arate c˘a submul¸ timile de matrici
S =
¸
A ∈ ´
n
(K) [
T
A = A

(matricile simetrice),
A =
¸
A ∈ ´
n
(K) [
T
A = −A

(matricile antisimetrice)
sunt subspa¸ tii vectoriale în ´
n
(K) ¸ si, mai mult, avem ´
n
(K) = S ⊕A.
1.2. PROBLEME REZOLVATE 9
Rezolvare. Din rela¸tiile
T
(A+B) =
T
A +
T
B ¸si
T
(αA) = α
T
A, cu
ajutorul criteriului de subspa¸tiu, rezult˘ a c˘ a S ¸si A sunt subspa¸tii ale lui
´
n
(K) .S˘ a lu˘ am acum o matrice arbitrar˘ a A din intersec¸tia S ∩ A. Atunci,
din rela¸tiile
T
A = A ¸si
T
A = −A, rezult˘ a c˘ a A = O (matricea nul˘ a). În
concluzie, intersec¸tia S ∩ A este subspa¸tiul nul. Mai mult, pentru o matrice
oarecare B ∈ ´
n
(K), s˘ a consider˘ am matricile
B
+
=
1
2

B +
T
B

,
B

=
1
2

B −
T
B

.
Evident avem B
+
∈ S, B

∈ A¸si B = B
+
+B

. Prin urmare am demonstrat
c˘ a ´
n
(K) = S ⊕A.
Problema 1.2.4 S˘a se stabileasc˘a dependen¸ta sau independen¸ta liniar˘a a
urm˘atoarelor sisteme de vectori ¸ si s˘a se precizeze dac˘a sunt sisteme de gen-
eratori, în spa¸ tiile vectoriale respective:
a) S
1
= ¦v
1
= (1, 3), v
2
= (−2, 1)¦ ⊂ R
2
;
b) S
2
= ¦v
1
= (1, 3, −2), v
2
= (−2, 1, 0), v
3
= (0, 5, −4)¦ ⊂ R
3
;
c) S
3
=
¸
v
1
= 1, v
2
= cos
2
x, v
3
= cos 2x

⊂ C
0
(R).
Rezolvare. a) Fie α, β ∈ R astfel încât αv
1
+βv
2
= 0. Rezult˘ a sistemul
liniar omogen

α −2β = 0
3α +β = 0,
al c˘ arui determinant este nenul, adic˘ a sistemul admite numai solu¸tia banal˘ a.
Cu alte cuvinte, sistemul de vectori S
1
este liniar independent în R
2
. Pentru
a studia dac˘ a sistemul de vectori S
1
este un sistem de generatori pentru R
2
,
s˘ a consider˘ am un vector arbitrar v = (x, y) ∈ R
2
¸si s˘ a studiem dac˘ a exist˘ a
α, β ∈ R astfel încât αv
1
+βv
2
= v. Rezult˘ a sistemul liniar neomeogen

α −2β = x
3α +β = y.
Deoarece determinantul sistemului este nenul rezult˘ a c˘ a sistemul are solu¸tie
unic˘ a pentru ∀ x, y ∈ R. În concluzie, sistemul de vectori S
1
este ¸si un sistem
de generatori pentru R
2
, adic˘ a este o baz˘ a în R
2
.
10 CAPITOLUL 1. SPA¸ TII VECTORIALE. SPA¸ TII EUCLIDIENE
b) Determinantul ob¸tinut prin scrierea pe coloan˘ a a vectorilor v
1
, v
2
¸si
v
3
este

1 −2 0
3 1 5
−2 0 −4

= −8.
Determinantul fiind nenul, rezult˘ a c˘ a sistemul de vectori S
2
este o baz˘ a în
spa¸tiul vectorial R
3
.
c) Se ¸stie din trigonometrie c˘ a cos 2x = 2 cos
2
x−1. Cu alte cuvinte avem
v
3
= 2v
2
−v
1
, adic˘ a sistemul de vectori S
3
este liniar dependent în C
0
(R).
S˘ a presupunem c˘ a sistemul de vectori S
3
este sistem de generatori pentru
C
0
(R). În aceast˘ a situa¸tie, orice func¸tie continu˘ a se scrie ca o combina¸tie
liniar˘ a de v
1
, v
2
¸si v
3
. În particular, pentru func¸tia cos x exist˘ a α, β, γ ∈ R.
astfel încât
cos x = α +β cos
2
x +γ cos 2x, ∀ x ∈ R.
Luând în egalitatea anterioar˘ a x = π, rezult˘ a c˘ a α + β + γ = −1. Pentru
x = 0 g˘ asim îns˘ a α + β + γ = 1. Contradic¸tie! Prin urmare, sistemul de
vectori S
3
nu este un sistem de generatori pentru C
0
(R).
Problema 1.2.5 S˘a se calculeze coordonatele vectorilor urm˘atori în bazele
precizate:
a) v = (1, 1, 1), unde
B = ¦e
1
= (2, 2, −1), e
2
= (2, −1, 2), e
3
= (−1, 2, 2)¦ ⊂ R
3
;
b) v = X
5
−X
4
+X
3
−X
2
+X −1, unde
B = ¦1, 1 +X, 1 +X
2
, 1 +X
4
, 1 +X
5
, 1 −X
3
¦ ⊂ R
5
[X].
Rezolvare. a) Fie (α, β, γ) ∈ R
3
coordonatele vectorului v în baza B.
Rezult˘ a egalitatea x = αe
1
+βe
2
+γe
3
din care g˘ asim sistemul liniar

2α + 2β −γ = 1
2α −β + 2γ = 1
−α + 2β + 2γ = 1.
În concluzie, deducem c˘ a α = β = γ = 1/3.
b) S˘ a presupunem c˘ a (α, β, γ, δ, ε, µ) ∈ R
6
sunt coordonatele polinomului
v în baza B. Deducem c˘ a
v = α +β(1 +X) +γ(1 +X
2
) +δ(1 +X
4
) +ε(1 +X
5
) +µ(1 −X
3
).
1.2. PROBLEME REZOLVATE 11
Egalând coeficien¸tii celor dou˘ a polinoame, g˘ asim α = −2, β = ε = µ = 1
¸si δ = γ = −1. În concluzie, coordonatele polinomului v în baza B sunt
exprimate de vectorul (0, 1, −1, −1, 1, −1).
Problema 1.2.6 S˘a se arate c˘a vectorii x, y, z ∈ R
3
, unde x = (−1, 1, 1) ,
y = (1, 1, 1) , z = (1, 3, 3), sunt liniar dependen¸ ti ¸ si s˘a se g˘aseasc˘a rela¸ tia de
dependen¸ t˘a liniar˘a.
Rezolvare. Deoarece determinantul format prin scrierea pe coloan˘ a a
vectorilor x, y ¸si z este nul, rezult˘ a c˘ a vectorii x, y, z sunt liniar dependen¸ti.
S˘ a presupunem c˘ a avem urm˘ atoarea rela¸tie de dependen¸t˘ a liniar˘ a vectorial˘ a:
z = αx +βy, unde α, β ∈ R. Aceast˘ a rela¸tie conduce la sistemul liniar

−α +β = 1
α +β = 3,
care admite solu¸tia α = 1, β = 2. În concluzie, avem z = x + 2y.
Problema 1.2.7 Fie v
1
, v
2
¸ si v
3
trei vectori liniar independen¸ ti în spa¸ tiul
vetorial real V . S˘a se determine α ∈ R astfel încât vectorii u
1
= v
1
+αv
2
,
u
2
= v
2
+ αv
3
¸ si u
3
= v
3
+ αv
1
s˘a fie liniar independen¸ ti (respectiv liniar
dependen¸ ti).
Rezolvare. Pentru ca vectorii u
1
, u
2
¸si u
3
s˘ a fie liniar independen¸ti
trebuie ca pentru orice scalari β
1
, β
2
, β
3
∈ R care verific˘ a egalitatea β
1
u
1
+
β
2
u
2

3
u
3
= 0
V
s˘ a rezulte c˘ a β
1
= β
2
= β
3
= 0. Dar, din egalitatea
β
1
u
1

2
u
2

3
u
3
= 0
V

⇔β
1
(v
1
+αv
2
) +β
2
(v
2
+αv
3
) +β
3
(v
3
+αv
1
) = 0
V

⇔(β
1

3
α) v
1
+ (β
2

1
α) v
2
+ (β
3

2
α) v
3
= 0
V
,
precum ¸si din liniara independen¸t˘ a a vectorilor v
1
, v
2
, v
3
, deducem c˘ a

β
1
+ αβ
3
= 0
αβ
1
+ β
2
= 0
αβ
2
+ β
3
= 0.
Prin urmare, condi¸tia ca vectorii u
1
, u
2
, u
3
s˘ a fie liniar independen¸ti devine
echivalent˘ a cu aceea ca determinantul sistemului de mai sus s˘ a fie nenul.
Acest fapt conduce la condi¸tia α = −1. Evident, pentru α = −1 vectorii
u
1
, u
2
¸si u
3
sunt liniar dependen¸ti.
12 CAPITOLUL 1. SPA¸ TII VECTORIALE. SPA¸ TII EUCLIDIENE
Problema 1.2.8 S˘a se determine suma ¸ si intersec¸ tia subspa¸ tiilor vectoriale
U, V ⊂ R
3
, unde
U =
¸
(x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
[ x
1
−x
2
= 0

;
V =
¸
(x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
[ 2x
1
−x
2
+x
3
= 0

.
Rezolvare. Subspa¸tiul intersec¸tie U ∩ V este determinat de mul¸timea
solu¸tiilor sistemului

x
1
− x
2
= 0
2x
1
− x
2
+ x
3
= 0,
care admite solu¸tiile x
1
= α, x
2
= α, x
3
= −α, unde a ∈ R. Prin urmare,
avem U ∩ V = ¦(α, α, α) [ α ∈ R¦ .
Subspa¸tiul sum˘ a este U +V = ¦u +v [ u ∈ U, v ∈ V ¦ . Folosind nota¸tiile
u = (u
1
, u
2
, u
3
) ¸si v = (v
1
, v
2
, v
3
), problema determin˘ arii sumei de subspa¸tii
U + V revine la aceea a determin˘ arii valorilor parametrilor λ, µ, ν ∈ R
pentru care sistemul

u
1
− u
2
= 0
2v
1
− v
2
+ v
3
= 0
u
1
+ v
1
= λ
u
2
+ v
2
= µ
u
3
+ v
3
= ν
este compatibil. Deoarece sistemul precedent este compatibil pentru ∀ λ, µ
¸si ν ∈ R, rezult˘ a c˘ a avem U + V = R
3
. Suma subspa¸tiilor nu este direct˘ a
deoarece U ∩ V = ¦(0, 0, 0)¦
Problema 1.2.9 Fie subspa¸ tiul vectorial W
1
⊂ R
3
, care este generat de
vectorii w
1
= (1, −1, 0) ¸ si w
2
= (−1, 1, 2) . S˘a se determine subspa¸ tiul suple-
mentar W
2
¸ si s˘a se descompun˘a vectorul x = (2, 2, 2) pe cele dou˘a subspa¸ tii.
Rezolvare. Deoarece sistemul de vectori ¦w
1
, w
2
¦ este liniar inde-
pendent ¸si W
1
= L(¦w
1
, w
2
¦) rezult˘ a c˘ a ¦w
1
, w
2
¦ este o baz˘ a în W
1
,
adic˘ a dim
R
W
1
= 2. Fie W
2
complementul ortogonal al subspa¸tiului W
1
.
Din teorema lui Grassmann deducem c˘ a dim
R
W
2
= 1. S˘ a consider˘ am c˘ a
w
3
= (x, y, z) = (0, 0, 0) este o baz˘ a în W
2
= L(¦w
3
¦). Din condi¸tiile de
ortogonalitate w
3
⊥w
1
¸si w
3
⊥w
2
deducem c˘ a x = y ¸si z = 0. Cu alte cuvinte,
avem
W
2
= ¦(x, x, 0) [ x ∈ R¦ = L(¦w
3
= (1, 1, 0)¦).
1.2. PROBLEME REZOLVATE 13
Vectorul x = (2, 2, 2) se descompune în R
3
= W
1
⊕W
2
dup˘ a formula
x = aw
1
+bw
2
+cw
3
, a, b, c ∈ R.
Prin calcul, g˘ asim a = b = 1 ¸si c = 2. În concluzie, avem urm˘ atoarele
proiec¸tii vectoriale: pr
W
1
x = w
1
+w
2
¸si pr
W
2
x = 2w
3
.
Problema 1.2.10 În spa¸ tiul vectorial R
3
se consider˘a sistemele de vectori
E

= ¦e

1
= (1, 1, 0) , e

2
= (1, 0, 1) , e

3
= (1, 0, −1)¦ ,
E
′′
= ¦e
′′
1
= (1, 0, 0) , e
′′
2
= (1, 1, 0) , e
′′
3
= (1, 1, 1)¦ .
S˘a se arate c˘a E

¸ si E
′′
sunt baze ¸ si s˘a se detemine matricea de trecere de la
baza E

la baza E
′′
. S˘a se calculeze coordonatele vectorului v ∈ R
3
în raport
cu cele dou˘a baze ¸ stiind c˘a (2, −1, 1) sunt coordonatele sale exprimate în
baza canonic˘a a spa¸ tiului R
3
.
Rezolvare. Sistemele de vectori E

¸si E
′′
sunt baze în R
3
deoarece deter-
minan¸tii forma¸ti prin scrierea pe coloan˘ a a vectorilor din sistemele respective
sunt nenuli. Pentru a determina matricea de trecere de la baza E

la baza E
′′
,
descompunem vectorii e
′′
i
, ∀ i = 1, 3, dup˘ a vectorii bazei E

. Pentru vectorul
e
′′
1
avem e
′′
1
= c
11
e

1
+c
12
e

2
+c
13
e

3
, c
11
, c
12
,c
13
∈ R. Prin calcul, deducem c˘ a

c
11
+c
12
+c
13
= 1
c
11
= 0
c
12
−c
13
= 0,
adic˘ a c
11
= 0 ¸si c
12
= c
13
= 1/2. În mod asem˘ an˘ ator, deducem c˘ a
e
′′
2
= c
21
e

1
+c
22
e

2
+c
23
e

3
⇒c
21
= 1, c
22
= c
23
= 0,
e
′′
3
= c
31
e

1
+c
32
e

2
+c
33
e

3
⇒c
31
= 1, c
32
= −c
33
= 1/2.
În concluzie, matricea de trecere de la baza E

la baza E
′′
este C = (c
ji
)
i,j=1,3
,
adic˘ a
M
B

B
′′ = C =

¸
0 1 1
1/2 0 1/2
1/2 0 −1/2
¸

.
Coordonatele vectorului v în baza E

se pot ob¸tine direct, descompunând
pe v dup˘ a vectorii bazei E

. Cu alte cuvinte, considerând c˘ a (α, β, γ) ∈ R
3
sunt coordonatele lui v în baza E

, avem
v = (2, −1, 1) = αe

1
+βe

2
+γe

3
.
14 CAPITOLUL 1. SPA¸ TII VECTORIALE. SPA¸ TII EUCLIDIENE
În urma calculelor, g˘ asim α = −1, β = 2 ¸si γ = 1. Analog, descompunând
vectorul v dup˘ a vectorii bazei E
′′
, g˘ asim c˘ a x
′′
= (3, −2, 1) sunt coordonatele
vectorului v în baza E
′′
.
Observa¸tie. Problema se poate rezolva ¸si utilizând formula de schim-
bare de coordonate: B

= Ω B

¸si B
′′
= Λ B

implic˘ a B
′′
=

Λ Ω
−1

B

,
adic˘ a X

=
t

Λ Ω
−1

X
′′
.
Problema 1.2.11 S˘a se arate c˘a pe mul¸timea polinoamelor de grad cel mult
n, notat˘a cu R
n
[X] opera¸ tia definit˘a prin
'f, g` =
n
¸
i=0
a
i
b
i
,
unde f = a
0
+a
1
X +... +a
n
X
n
¸ si g = b
0
+b
1
X +... +b
n
X
n
este un produs
scalar. În raport cu acest produs scalar, s˘a se calculeze lungimea |f| ¸ si
distan¸ ta δ (f, g), unde f = 1 +X + 2X
2
−6X
3
¸ si g = 1 −X −2X
2
+ 6X
3
.
Rezolvare. În mod evident, avem comutativitatea 'f, g` = 'g, f`. Fie
polinoamele arbitrare f
1
= a
1
0
+a
1
1
X+...+a
1
n
X
n
¸si f
2
= a
2
0
+a
2
1
X+...+a
2
n
X
n
.
Avem
'f
1
+f
2
, g` =
n
¸
i=0
(a
1
i
+a
2
i
)b
i
=
n
¸
i=0
a
1
i
b
i
+
n
¸
i=0
a
2
i
b
i
= 'f
1
, g` +'f
2
, g`.
Mai mult, pentru α ∈ R un num˘ ar real arbitrar, deducem c˘ a
'αf, g` =
n
¸
i=0
(αa
i
)b
i
= α

n
¸
i=0
a
i
b
i

= α'f, g`.
Pozitiv definirea este asigurat˘ a de faptul c˘ a
'f, f` =
n
¸
i=0
(a
i
)
2
≥ 0, ∀ f ∈ R
n
[X],
cu egalitate dac˘ a ¸si numai dac˘ a a
i
= 0, ∀i = 1, n, adic˘ a f = 0. În concluzie,
opera¸tia considerat˘ a este un produs scalar pe R
n
[X].
Pentru f = 1 +X + 2X
2
−6X
3
avem |f| =

'f, f` =

42. Mai mult,
g˘ asim δ (f, g) = |f −g| = 2

41.
Problema 1.2.12 Fie vectorii x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) , y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
) ∈
R
n
. Folosind produsul scalar uzual al spa¸tiului aritmetic R
n
, s˘a se demon-
streze urm˘atoarele inegalit˘a¸ ti:
1.2. PROBLEME REZOLVATE 15
a)

n
¸
i=1
x
i
y
i

2

n
¸
i=1
x
2
i

n
¸
i=1
y
2
i

;
b)

n
¸
i=1
(x
i
+y
i
)
2

n
¸
i=1
x
2
i
+

n
¸
i=1
y
2
i
.
Rezolvare. a) Se scrie inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwartz
'x, y`
2
≤ |x|
2
|y|
2
de pe spa¸tii euclidiene în cazul particular al produsului
scalar canonic pe R
n
. Deducem ceea ce trebuia demonstrat.
b) Se scrie inegalitatea triunghiului |x +y| ≤ |x| + |y| de pe spa¸tii
euclidiene în cazul particular al produsului scalar canonic pe R
n
. G˘ asim
rezultatul cerut.
Observa¸tie. Demonstra¸tia inegalit˘ a¸tii triunghiului este descris˘ a mai
jos:
|x +y|
2
= 'x +y, x +y` = |x|
2
+|y|
2
+ 2 'x, y` ≤
≤ |x|
2
+|y|
2
+ 2 |x|
2
|y|
2
= (|x| +|y|)
2
.
Problema 1.2.13 S˘a se ortonormeze sistemele de vectori:
a) v
1
= (1, −2, 2), v
2
= (−2, 1, 2) , v
3
= (5, 3, 5) în raport cu produsul
scalar uzual de pe R
3
;
b) v
1
= 1, v
2
= X, v
3
= X
2
în raport cu produsul scalar de pe spa¸ tiul
polinoamelor de grad cel mult doi R
2
[X], definit prin
(f, g) =

1
−1
f(x)g(x)dx, ∀ f, g ∈ R
2
[X].
Rezolvare. a) Utilizând procedeul Gramm-Schmidt, construim versorul
e
1
=
1
|v
1
|
v
1
=

1
3
, −
2
3
,
2
3

.
În continuare, construim vectorii ortogonali f
2
, f
3
¸si îi ortonorm˘ am:
f
2
= v
2
−'v
2
, e
1
` e
1
= (−2, 1, 2) ⇒e
2
=
1
|f
2
|
f
2
=


2
3
,
1
3
,
2
3

,
f
3
= v
3
−'v
3
, e
1
` e
1
−'v
3
, e
2
` e
2
= v
3
−3e
1
−e
2
=

14
3
,
14
3
,
7
3

.
16 CAPITOLUL 1. SPA¸ TII VECTORIALE. SPA¸ TII EUCLIDIENE
Ortonormând vectorul f
3
, g˘ asim baza ortonormat˘ a ¦e
1
, e
2
, e
3
¦ ⊂ R
3
, unde
e
3
=
1
|f
3
|
f
3
=
1
21
(14, 14, 7) =
1
3
(2, 2, 1).
b) Avem e
1
= v
1
/[[v
1
[[ = 1/

2. Construim vectorii ortogonali f
2
, f
3
¸si
îi ortonorm˘ am:
f
2
= v
2
−(v
2
, e
1
) e
1
= X −
1
2

1
−1
xdx = X ⇒e
2
=
1
|f
2
|
f
2
=

3
2
X,
f
3
= v
3
−(v
3
, e
1
) e
1
−(v
3
, e
2
) e
2
= X
2

1
2

1
−1
x
2
dx−

9
4
X

1
−1
x
3
dx = X
2

1
3
.
Ortonormând vectorul f
3
, g˘ asim baza ortonormat˘ a ¦e
1
, e
2
, e
3
¦ ⊂ R
2
[X],
unde
e
3
=
1
|f
3
|
f
3
=

45
8

X
2

1
3

.
Problema 1.2.14 S˘a se determine în spa¸ tiul aritmetic R
3
complementul
ortogonal al subspa¸ tiului vectorial al solu¸ tiilor sistemului

x
1
−x
2
−x
3
= 0
x
1
+ 2x
2
−x
3
= 0
¸ si s˘a se g˘aseasc˘a o baz˘a ortonormat˘a în acest complement.
Rezolvare. Subspa¸tiul dat este S = ¦(α, 0, α) [ α ∈ R¦. Condi¸tia ca
un vector v = (v
1
, v
2
, v
3
) ∈ R
3
s˘ a fie ortogonal pe subspa¸tiul S este ca
αv
1
+αv
3
= 0, ∀ α ∈ R. Cu alte cuvinte, complementul ortogonal al lui S
este
S

= ¦(v
1
, v
2
, −v
1
) [ v
1
, v
2
∈ R¦.
O baz˘ a ortogonal˘ a în S

se ob¸tine luând v
1
= 1, v
2
= 0 ¸si viceversa. Dup˘ a
ortonormarea acestor vectori g˘ asim baza ortonormat˘ a
B

=

e
1
=
1

2
(1, 0, −1), e
2
= (0, 1, 0)
¸
.
1.3. PROBLEME PROPUSE 17
Problema 1.2.15 S˘a se determine în R
3
complementul ortogonal al sub-
spa¸ tiului generat de vectorii v
1
= (1, 0, 2) , v
2
= (−2, 0, 1) . S˘a se g˘aseasc˘a
apoi descompunerea v = w + w
1
a vectorului v = (1, 1, 1) ∈ R
3
pe cele
dou˘a subspa¸tii complementare ¸ si s˘a se verifice rela¸ tia |v|
2
= |w|
2
+|w
1
|
2
(Teorema lui Pitagora).
Rezolvare. Fie S subspa¸tiul generat de vectorii liniar independen¸ti v
1
¸si v
2
. Dac˘ a z = (α, β, γ) ∈ S

, unde α, β, γ ∈ R, atunci vectorul z este
ortogonal ¸si pe vectorul v
1
¸si pe vectorul v
2
. Aceste condi¸tii conduc la
sistemul liniar

α + 2γ = 0
−2α +γ = 0,
ale c˘ arui solu¸tii sunt α = γ = 0. Prin urmare, avem S

= ¦(0, β, 0) [ β ∈ R¦.
Mai mult, este evident c˘ a w = (1, 0, 1) , w
1
= (0, 1, 0). Teorema lui Pitagora
este imediat˘ a.
1.3 Probleme propuse
Problema 1.3.1 Fie V ¸ si W dou˘a K-spa¸ tii vectoriale. S˘a se arate c˘a pro-
dusul cartezian V W = ¦(x, y) [ x ∈ V, y ∈ W¦ este un K-spa¸ tiu vectorial
în raport cu opera¸ tiile

(x
1
, y
1
) + (x
2
, y
2
) = (x
1
+x
2
, y
1
+y
2
) ,
α(x, y) = (αx, αy) , ∀ x
1
, x
2
∈ V, y
1
, y
2
∈ W, ∀ α ∈ K.
Problema 1.3.2 S˘a se precizeze dac˘a opera¸ tiile definite pe mul¸ timile indi-
cate determin˘a o structur˘a de spa¸ tiu vectorial:
a)

x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
) ,
αx = (0, αx
2
) , ∀ x, y ∈ R
2
, x = (x
1
, x
2
) , y = (y
1
, y
2
) , ∀ α ∈ R;
b)

x +y = (x
1
+y
2
, x
2
+y
1
) ,
αx = (αx
1
, αx
2
) , ∀ x = (x
1
, x
2
) , y = (y
1
, y
2
) ∈ R
2
, ∀ α ∈ R;
c)

x ⊕y =
3

x
3
+y
3
,
α ⊗x = αx, ∀ x, y ∈ R, ∀ α ∈ R;
d)

x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
3
, x
3
−y
2
, ) ,
αx = (αx
3
, αx
2
, αx
1
) , x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
) ∈ R
3
, α ∈ R.
18 CAPITOLUL 1. SPA¸ TII VECTORIALE. SPA¸ TII EUCLIDIENE
R. a) Nu. b) Nu. c) Da. d) Nu.
Problema 1.3.3 Utilizând criteriul de subspa¸tiu, s˘a se decid˘a care dintre
submul¸ timile de mai jos formeaz˘a subspa¸ tii vectoriale în spa¸ tiile vectoriale
indicate:
a) S
1
=
¸
(x, y) ∈ R
2
[ 2x −y = 0

⊂ R
2
;
b) S
2
=
¸
(x, y) ∈ R
2
[ 2x −y + 1 = 0

⊂ R
2
;
c) S
3
=
¸
(x, y) ∈ R
2
[ x
2
−y
2
= 0

⊂ R
2
;
d) S
4
= ¦αX
2
[ α ∈ R¦ ⊂ R
2
[x];
e) S
4
= ¦f [ grad (f) ≥ 2¦ ⊂ R
4
[x];
f) S
6
=
¸
(x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
[ x
1
−x
2
+ 2x
3
= 0

⊂ R
3
;
g) S
7
=
¸
(x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
[ x
1
+x
2
−x
3
= 0, x
1
−x
2
= 0

⊂ R
3
;
h) S
8
= ¦f ∈ C
0
([0, 1]) [ f - derivabil˘ a¦ ⊂ C
0
([0, 1]);
i) S
9
= ¦A ∈ ´
2
(R) [ A
t
A = I
2
¦ ⊂ ´
2
(R).
R. a) Da. b) Nu. c) Nu. d) Da. e) Nu. f) Da. g) Da. h) Da. i) Nu.
Problema 1.3.4 S˘a se stabileasc˘a dependen¸ ta sau independen¸ ta liniar˘a a
sistemelor de vectori:
a) S
1
= ¦u
1
= (1, 1, 0) , u
2
= (1, 0, 2) , u
3
= (0, −1, 2)¦ ⊂ R
3
;
b) S
2
= ¦v
1
= (1, 1, 2) , v
2
= (2, 2, 4)¦ ⊂ R
3
;
c) S
3
= ¦v
1
= X −1, v
2
= X
3
¦ ⊂ R
3
[X];
d) S
4
=
¸
v
1
≡ 1, v
2
≡ cos 2x, v
3
≡ cos 4x, v
4
≡ cos
4
x

⊂ C
0
(R);
e) S
5
=
¸
v
1
≡ e
x
, v
2
≡ xe
x
, ..., v
n
≡ x
n−1
e
x

⊂ C
0
(R);
f) S
6
=

1 2
0 3

,

−1 1
1 −1
¸
⊂ ´
2
(R).
R. a) Dependen¸ti, u
3
= u
2
− u
1
. b) Dependen¸ti, v
2
= 2v
1
. c) Indepen-
den¸ti. d) Dependen¸ti, v
3
= 8v
4
−4v
2
−3v
1
. e) Independen¸ti. f) Independen¸ti.
1.3. PROBLEME PROPUSE 19
Problema 1.3.5 S˘a se determine suma ¸ si intersec¸tia subspa¸tiilor generate
de sistemele de vectori
U = ¦u
1
= (1, 1, 0) , u
2
= (1, 0, 2) , u
3
= (0, −1, 2)¦ ⊂ R
3
,
V = ¦v
1
= (1, 1, 2) , v
2
= (0, 2, 4)¦ ⊂ R
3
.
R. U +V = R
3
, U ∩ V = ¦(2δ, δ, 2δ) [ δ ∈ R¦.
Problema 1.3.6 S˘a se determine subspa¸ tiul sum˘a direct˘a U ⊕ V ⊂ R
3
,
unde
U =
¸
(x, y, z) ∈ R
3
[ 2x −y = 0, 3x −z = 0

,
V = L(¦(−1, 2, 1) , (2, −4, −2)¦) .
R. U ⊕V = ¦(a, b, a +b) [ a, b ∈ R¦.
Problema 1.3.7 S˘a se determine câte o baz˘a în subspa¸ tiile U +V, respectiv
U ∩ V, ¸ si s˘a se verifice teorema lui Grassmann (a dimensiunii) pentru:
a)

U =
¸
(x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
[ x
1
+x
2
−2x
3
= 0

⊂ R
3
,
V = L(¦v
1
= (1, 1, 1) , v
2
= (1, 0, 0) , v
3
= (3, 2, 2)¦) ⊂ R
3
;
b)

U = L(¦(1, 0, 2, −1) , (0, 1, 1, 0)¦) ⊂ R
4
,
V = L(¦(2, −1, 1, 0) , (−1, 0, 1, 2) , (0, 2, 1, 0)¦) ⊂ R
4
.
R. a) U +V = R
3
, U ∩ V = ¦(γ, γ, γ) [ γ ∈ R¦ = L(¦(1, 1, 1)¦).
b) U + V = R
4
, U ∩ V = ¦(−4β, 17β, 9β, 4β) [ β ∈ R¦, adic˘ a avem
U ∩ V = L(¦(−4, 17, 9, 4)¦).
Problema 1.3.8 S˘a se precizeze care din urm˘atoarele sisteme de vectori
formeaz˘a baze în spa¸tiile vectoriale date:
a) S
1
= ¦u
1
= (1, 2) , u
2
= (2, −1)¦ ⊂ R
2
;
b) S
2
= ¦u
1
= (1, 0, −1) , u
2
= (2, 1, −3) , u
3
= (1, −1, 0)¦ ⊂ R
3
;
c) S
3
= ¦u
1
= (1, 0, 1) , u
2
= (0, −1, 1) , u
3
= (1, −1, 1)¦ ⊂ R
3
;
d) S
4
=

1, 1 −X, (1 −X)
2
, (1 −X)
3
¸
⊂ R
3
[X] ;
e) S
5
=

1 0
0 0

,

1 1
0 0

,

1 1
0 1

,

1 1
1 1
¸
⊂ ´
2
(R).
20 CAPITOLUL 1. SPA¸ TII VECTORIALE. SPA¸ TII EUCLIDIENE
R. a) Baz˘ a. b) Nu e baz˘ a. c) Baz˘ a. d) Baz˘ a. e) Baz˘ a.
Problema 1.3.9 S˘a se calculeze coordonatele vectorilor urm˘atori în bazele
precizate:
a) v = (7, 14, −1, 2), unde
B = ¦(1, 2, −1, −2), (2, 3, 0, −1), (1, 2, 1, 4), (1, 3, −1, 0)¦ ⊂ R
4
;
b) v = X
5
−X
4
+X
3
−X
2
−X + 1, unde
B = ¦1 +X
3
, X +X
3
, X
2
+X
3
, X
3
, X
4
+X
3
, X
5
+X
3
¦ ⊂ R
5
[X].
R. a) x = (0, 2, 1, 2). b) x = (1, −1, −1, 2, −1, 1).
Problema 1.3.10 S˘a se determine coordonatele vectorului x ∈ R
3
în baza
B
2
= ¦g
1
= (1, −1, 1), g
2
= (3, 2, 1), g
3
= (0, 1, 0)¦ ⊂ R
3
,
¸ stiind c˘a în baza
B
1
= ¦f
1
= (1, 1, 1), f
2
= (1, 1, 0), f
3
= (1, 0, 0)¦ ⊂ R
3
are coordonatele (1, 2, 3).
R. x
2
= (−3/2, 5/2, −7/2).
Problema 1.3.11 S˘a consider˘am spa¸ tiul vectorial real al matricilor
´
2
(R), precum ¸ si baza canonic˘a din acest spa¸ tiu
B =

E
1
=

1 0
0 0

, E
2
=

0 1
0 0

, E
3
=

0 0
1 0

E
4
=

0 0
0 1
¸
.
a) S˘a se g˘aseasc˘a câte o baz˘a B
1
, respectiv B
2
, în subspa¸tiul matricelor si-
metrice S
2
⊂ ´
2
(R), respectiv matricelor antisimetrice A
2
⊂ ´
2
(R)
¸ si s˘a se determine matricea de trecere de la baza canonic˘a B la baza
B

= B
1
∪ B
2
.
b) S˘a se exprime matricea E =

a b
c d

în baza B

.
1.3. PROBLEME PROPUSE 21
R. a) Avem B
1
=

e
1
=

1 0
0 0

, e
2
=

0 1
1 0

, e
3
=

0 0
0 1
¸
¸si
B
2
=

e
4
=

0 1
−1 0
¸
. Matricea de trecere este
M
BB
′ = C =

¸
¸
¸
1 0 0 0
0 1 0 1
0 1 0 −1
0 0 1 0
¸

.
b) E = a e
1
+
b +c
2
e
2
+d e
3
+
b −c
2
e
4
.
Problema 1.3.12 Folosind procedeul de ortonormalizare Gramm-Schmidt,
s˘a se ortonormeze urm˘atoarele sisteme de vectori liniar independen¸ ti:
a) v
1
= (1, 1, 0) , v
2
= (1, 0, 1) , v
3
= (0, 0, −1) în R
3
;
b) v
1
= (1, 1, 0, 0) , v
2
= (1, 0, 1, 0) , v
3
= (1, 0, 0, 1) , v
4
= (0, 1, 1, 1) în R
4
;
c) v
1
= X
2
+X, v
2
= X
2
+ 1, v
3
= −1 în (R
2
[X], (, )).
R. a) e
1
=
1

2
(1, 1, 0), e
2
=
1

6
(1, −1, 2), e
3
=
1

3
(1, −1, −1).
b) e
1
=
1

2
(1, 1, 0, 0), e
2
=
1

6
(1, −1, 2, 0), e
3
=
1
2

3
(1, −1, −1, 3),
e
4
=
1
2
(−1, 1, 1, 1).
c) e
1
=

15
4
(X
2
+X), e
2
=

3
8
(1 −X), e
3
=

3
4
(5X
2
−X −2).
Problema 1.3.13 S˘a se verifice faptul c˘a urm˘atoarele aplica¸ tii reprezint˘a
produse scalare pe spa¸tiile vectoriale specificate ¸ si s˘a se ortonormeze în raport
cu aceste produse scalare sistemele de func¸ tii date:.
a) 'f, g` =
2

0
f (t) g (t) dt, ∀ f, g ∈ (
0
([0, 2]),
B =
¸
v
1
≡ 1, v
2
≡ t −2, v
3
≡ t
2
−3t

;
b) 'f, g` =
1

0
xf (x) g (x) dx, ∀ f, g ∈ (
0
([0, 1]),
B = ¦v
1
≡ 1, v
2
≡ e
x
, v
3
≡ e
−x
¦ .
22 CAPITOLUL 1. SPA¸ TII VECTORIALE. SPA¸ TII EUCLIDIENE
R. a) e
1
=
1

2
, e
2
=

3
2
(t −1), e
3
=

5
8
(3t
2
−6t + 2).
b) e
1
=

2, e
2
=
2

e
2
+ 1
(e
x
−2), e
3
=
1
[[f
3
[[
f
3
, unde
f
3
=
6
e
2
−7
e
x
+e
−x

2(e
2
−1)
e
2
−7
.
Problema 1.3.14 S˘a se g˘aseasc˘a proiec¸tia vectorului v = (−1, 1, 2) ∈ R
3
pe subspa¸ tiul solu¸ tiilor sistemului omogen x +y +z = 0.
R. Proiec¸tia c˘ autat˘ a este vectorul Pr(v) =
1
3
(−5, 1, 4).
Problema 1.3.15 Determina¸ ti complementele ortogonale ale subspa¸ tiilor
generate de urm˘atoarele sisteme de vectori:
a) v
1
= (1, 2, 0) , v
2
= (2, 0, 1) în R
3
;
b) v
1
= (−1, 1, 2, 0) , v
2
= (3, 0, 2, 1) , v
3
= (4, −1, 0, 1) în R
4
.
R. a) W

= ¦(−2y, y, 4y) [ y ∈ R¦.
b) W

=

−2z −t
3
,
−8z −t
3
, z, t

z, t ∈ R
¸
.
Problema 1.3.16 S˘a se g˘aseasc˘a proiec¸tia vectorului v = (14, −3, −6) pe
complementul ortogonal al subspa¸ tiului generat de vectorii v
1
= (−3, 0, 7) ¸ si
v
2
= (1, 4, 3) din R
3
. S˘a se calculeze lungimea acestei proiec¸ tii.
R. Proiec¸tia c˘ autat˘ a este vectorul Pr

(v) =
113
74
(7, −4, 3). Lungimea
este [[ Pr

(v)[[ =
113

74
.
Capitolul 2
Spa¸tii afine. Vectori liberi
2.1 Elemente teoretice fundamentale
Fie V un spa¸tiu vectorial peste un câmp K ¸si fie ´ = ¦A, B, C, ...¦ o
mul¸time nevid˘ a de obiecte pe care le vom numi generic puncte.
Defini¸tia 2.1.1 Se nume¸ ste spa¸tiu afin tripletul / = (´, V, φ), unde
φ : ´´→V
este o func¸ tie care îndepline¸ ste condi¸ tiile:
1. Pentru orice A, B, C ∈ ´ avem φ(A, B)+φ(B, C) = φ(A, C) (regula
triunghiului);
2. Pentru orice vector ¯ v ∈ V ¸ si orice A ∈ ´, exist˘a un unic punct
B ∈ ´ astfel încât φ(A, B) = ¯ v.
Observa¸tia 2.1.1 Elementele unui spa¸tiu afin sunt puncte ¸ si vectori.
Spa¸ tiul afin / poart˘a numele de spa¸tiu afin real sau complex dup˘a cum
spa¸ tiul vectorial V este real sau complex. Dimensiunea spa¸ tiului afin /
se define¸ ste ca fiind dimensiunea spa¸ tiului vectorial V. Dac˘a, în plus, V
are structur˘a de spa¸ tiu euclidian, atunci / se nume¸ ste spa¸tiu punctual
euclidian.
Defini¸tia 2.1.2 Dou˘a perechi de puncte (sau, dou˘a bipuncte) (A, B) ¸ si
(C, D) se spune c˘a sunt echipolente dac˘a
φ(A, B) = φ(C, D).
23
24 CAPITOLUL 2. SPA¸ TII AFINE. VECTORI LIBERI
Rela¸tia de echipolen¸t˘ a definit˘ a mai sus este o rela¸tie de echivalen¸t˘ a pe
mul¸timea ´ ´ a bipunctelor, iar mul¸timea factor (´´) /

se afl˘ a
în coresponden¸t˘ a bijectiv˘ a cu spa¸tiul vectorial V . Din acest motiv, putem
identifica clasa de echivalen¸t˘ a AB a unui bipunct oarecare (A, B) cu vectorul
¯ v = φ(A, B). Cu alte cuvinte vom scrie
AB = ¯ v.
Defini¸tia 2.1.3 Clasele de echipolen¸ t˘a AB se numesc vectori liberi sau,
pe scurt, vectori.
Fie O ∈ ´ un punct fixat numit origine. Atunci, mul¸timea de bipuncte
/

= ¦(O, A) [ A ∈ ´¦
se afl˘ a, de asemenea, în coresponden¸t˘ a bijectiv˘ a cu spa¸tiul vectorial V (deci,
¸si cu mul¸timea vectorilor liberi (´´) /

).
Defini¸tia 2.1.4 Elementele mul¸ timii /

, care sunt reprezentante ale
claselor de echivalen¸ t˘a v, le numim vectori lega¸ti în origine (segmente
orientate, vectori de pozi¸tie) ¸ si le not˘am cu s˘age¸ ti:
(O, A) =
−→
OA ∈ v.
Observa¸tia 2.1.2 Pentru fiecare vector liber ¯ v ∈ V exist˘a ¸ si este unic un
vector de pozi¸tie
−→
OA astfel încât
−→
OA ∈ ¯ v.
Defini¸tia 2.1.5 Se nume¸ ste combina¸tie afin˘a a punctelor
A
0
, A
1
, ...., A
p
∈ ´ un punct P ∈ ´ definit de rela¸ tia
P = α
0
A
0

1
A
1
+... +α
p
A
p
, cu α
0

1
+... +α
p
= 1,
unde rela¸ tia de mai sus este în¸ teleas˘a ca rela¸ tia vectorial˘a
OP = α
0
OA
0

1
OA
1
+... +α
p
OA
p
.
Defini¸tia 2.1.6 Un sistem finit de puncte ¦A
0
, A
1
, ...., A
p
¦ se nume¸ ste afin
dependent dac˘a exist˘a un punct din sistem care s˘a fie o combina¸ tie afin˘a
a celorlalte puncte din sistem. În caz contrar, vom spune c˘a sistemul de
puncte este afin independent.
Teorema 2.1.3 Sistemul de puncte ¦A
0
, A
1
, ...., A
p
¦ este afin de-
pendent (independent) dac˘a ¸ si numai dac˘a sistemul de vectori
¦A
0
A
1
, A
0
A
2
, ..., A
0
A
p
¦ este liniar dependent (independent).
2.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 25
S˘ a presupunem în cele ce urmeaz˘ a c˘ a /
n
este un spa¸tiu afin de dimen-
siune n ∈ N

.
Defini¸tia 2.1.7 O pereche { = ¦O, E¦, unde O ∈ ´ este un punct fixat
iar E = ¦¯ e
1
, ..., ¯ e
n
¦ este o baz˘a a spa¸ tiului vectorial V, se nume¸ ste reper
cartezian în spa¸tiul afin /
n
.
Relativ la un reper cartezian fixat { = ¦O, E¦, pentru fiecare punct
P ∈ ´, vectorul de pozi¸tie OP se scrie în mod unic sub forma
OP = x
1
¯ e
1
+... +x
n
¯ e
n
.
Defini¸tia 2.1.8 Scalarii (x
1
, x
2
, ..., x
n
)
not
= (x
i
) poart˘a numele de coordo-
natele carteziene ale punctului P în reperul { = ¦O, E¦.
Dac˘ a { = ¦O, E¦ ¸si {

= ¦O

, E

¦ sunt dou˘ a repere carteziene în care
un punct P are coordonatele (x
i
)
i=1,n
, respectiv (x

i
)
i=1,n
, atunci leg˘ atura
dintre cele dou˘ a seturi de coordonate este dat˘ a de rela¸tiile
x
i
=
n
¸
j=1
c
ij
x

j
+a
i0
, ∀ i = 1, n,
unde (a
i0
)
i=1,n
sunt coordonatele punctului O

în reperul { = ¦O, E¦ ¸si
(c
ij
)
i,j=1,n
este matricea de trecere de la baza E la baza E

.
Observa¸tia 2.1.4 Dac˘a utiliz˘am nota¸ tiile matriceale
X =
T
(x
i
), X

=
T
(x

i
), C = (c
ij
), A
0
=
T
(a
i0
),
atunci transformarea de coordonate de mai sus se scrie sub forma matriceal˘a
X = CX

+A
0
.
Defini¸tia 2.1.9 În particular, o transformare de tipul X = X

+A
0
se nu-
me¸ ste transla¸tie, iar una de tipul X = CX

se nume¸ ste centro-afinitate.
Observa¸tia 2.1.5 Orice transformare de repere carteziene este compunerea
unei transla¸ tii cu o centro-afinitate.
Dac˘ a alegem ´ = E
3
- spa¸tiul punctual al geometriei sintetice ele-
mentare, V = V
3
- spa¸tiul vectorial real al vectorilor liberi, unde vec-
torii liberi sunt clase de echipolen¸t˘a ale segmentelor orientate (clase de
26 CAPITOLUL 2. SPA¸ TII AFINE. VECTORI LIBERI
echipolen¸t˘ a = segmente orientate care pot fi suprapuse prin paralelism),
¸si φ : E
3
E
3
→ V
3
- func¸tia care asociaz˘ a bipunctului (A, B) vectorul
liber AB ∈ V
3
, ob¸tinem un spa¸tiu afin de dimensiune trei. Baza canonic˘ a în
spa¸tiul vectorial real al vectorilor liberi V
3
este
E = ¦i, j, k¦,
unde
i ⊥ j ⊥ k ⊥ i ¸si [[i[[ = [[j[[ = [[k[[ = 1.
În consecin¸t˘ a, orice vector liber v ∈ V
3
se descompune în mod unic ca
v = xi +yj +zk.
Defini¸tia 2.1.10 Tripletul (E
3
, V
3
, φ) se nume¸ ste spa¸tiul afin geometric
al vectorilor liberi.
Observa¸tia 2.1.6 În spa¸ tiul afin geometric al vectorilor liberi trei puncte
sunt afin dependente dac˘a ¸ si numai dac˘a sunt coliniare, iar patru puncte
sunt afin dependente dac˘a ¸ si numai dac˘a sunt coplanare.
Defini¸tia 2.1.11 Produsul scalar a doi vectori oarecare a = x
1
i +y
1
j +
z
1
k ¸ si b = x
2
i +y
2
j +z
2
k este definit prin

a, b

not
= a b
def
= x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2
.
Defini¸tia 2.1.12 Expresiile analitice ale normei unui vector ¸ si respectiv
unghiului a doi vectori sunt date de formulele:
[[v[[
def
=

'v, v` =

x
2
+y
2
+z
2
,
cos θ
def
=
a b
[[a[[ [[b[[
=
x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2

x
2
1
+y
2
1
+z
2
1

x
2
2
+y
2
2
+z
2
2
, θ ∈ [0, π].
Observa¸tia 2.1.7 Vectorii nenuli a ¸ si b sunt ortogonali sau perpendic-
ulari, ¸ si not˘am a ⊥ b, dac˘a ¸ si numai dac˘a
θ =
π
2
⇔a b = 0 ⇔x
1
x
2
+y
1
y
2
+z
1
z
2
= 0.
Defini¸tia 2.1.13 Produsul vectorial a doi vectori oarecare a = x
1
i +
y
1
j +z
1
k ¸ si b = x
2
i +y
2
j +z
2
k este definit prin
a b
def
=

i j k
x
1
y
1
z
1
x
2
y
2
z
2

.
2.2. PROBLEME REZOLVATE 27
Observa¸tia 2.1.8 i) Produsul vectorial a b este un vector perpendicular
pe planul determinat de reprezentan¸ tii într-un punct ai vectorilor a ¸ si b.
ii) Doi vectori nenuli a ¸ si b sunt coliniari dac˘a ¸ si numai dac˘a
a b = 0 ⇔
x
1
x
2
=
y
1
y
2
=
z
1
z
2
.
Teorema 2.1.9 i) Dac˘a a ¸ si b sunt necoliniari, atunci norma [[ab[[ reprez-
int˘a aria paralelogramului construit pe reprezentan¸ tii într-un punct ai
vectorilor a ¸ si b.
ii) Urm˘atoarea formul˘a a dublului produs vectorial este adev˘arat˘a:
a (b c) = (a c)b −(a b)c.
Defini¸tia 2.1.14 Produsul mixt a trei vectori oarecare a = x
1
i+y
1
j+z
1
k,
b = x
2
i +y
2
j +z
2
k ¸ si c = x
3
i +y
3
j +z
3
k este definit prin
(a, b, c)
def
= a (b c) =

x
1
y
1
z
1
x
2
y
2
z
2
x
3
y
3
z
3

.
Observa¸tia 2.1.10 Trei vectori a, b ¸ si c sunt coplanari dac˘a ¸ si numai
dac˘a (a, b, c) = 0.
Teorema 2.1.11 Dac˘a a, b ¸ si c sunt necoplanari, atunci modulul [(a, b, c)[
reprezint˘a volumul paralelipipedului construit pe reprezentan¸ tii într-un
punct ai vectorilor a, b ¸ si c.
2.2 Probleme rezolvate
Problema 2.2.1 Fie A ¸ si B dou˘a puncte distincte ale unui spa¸ tiu afin real
/ ¸ si fie punctele C, D ∈ / definite prin
C =
1
1 −λ
A+
λ
λ −1
B, D =
1
1 +λ
A+
λ
1 +λ
B,
unde λ ∈ R

`¦±1¦. S˘a se arate c˘a dac˘a
E =
1
2
C +
1
2
D,
atunci avem EA = λ
2
EB.
28 CAPITOLUL 2. SPA¸ TII AFINE. VECTORI LIBERI
Rezolvare. Rela¸tile din ipotez˘ a se scriu sub forma

A−λB = (1 −λ)C
A+λB = (1 +λ)D.
.
Rezolvând sistemul, g˘ asim
A =
1
2
[(1 −λ)C + (1 +λ)D], B =
1

[(λ −1)C + (1 +λ)D].
Pe de alt˘ a parte, avem îns˘ a
EA = OA−OE =
1
2
[(1 −λ)OC + (1 +λ)OD] −
1
2
OC −
1
2
OD =
λ
2
CD
¸si
EB = OB −OE =
1

[(λ −1)OC + (1 +λ)OD] −
1
2
OC −
1
2
OD =
1

CD.
În concluzie, rezult˘ a rela¸tia c˘ autat˘ a.
Problema 2.2.2 Punctul M împarte segmentul AB în raportul k =
m
n
. S˘a
se demonstreze c˘a
OM =
n
m+n
OA+
m
m+n
OB, ∀ O ∈ /.
Rezolvare. Din rela¸tia
AM =
m
n
MB ⇔n

OM −OA

= m(OB −OM),
rezult˘ a
(m+n)OM = nOA+mOB.
Împ˘ ar¸tind ultima rela¸tie prin m+n, ob¸tinem egalitatea cerut˘ a.
Problema 2.2.3 Fie A
1
, A
2
, ..., A
n
∈ / ¸ si λ
1
, λ
2
, ..., λ
n
∈ R astfel încât
n
¸
i=1
λ
i
= λ = 0. S˘a se arate c˘a punctul P este centru de greutate al sistemului
de puncte ¦A
1
, A
2
, ..., A
n
¦ cu ponderile
λ
i
λ
dac˘a ¸ si numai dac˘a
n
¸
i=1
λ
i
PA
i
= 0.
S˘a se scrie rela¸ tia pentru centrul de greutate al unui triunghi.
2.2. PROBLEME REZOLVATE 29
Rezolvare. Prin defini¸tie, punctul P este centru de greutate al sistemu-
lui de puncte ¦A
1
, A
2
, ..., A
n
¦ cu ponderile
λ
i
λ
dac˘ a ¸si numai dac˘ a
P =
n
¸
i=1
λ
i
λ
A
i
.
Rela¸tia anterioar˘ a este îns˘ a echivalent˘ a cu
n
¸
i=1
λ
i
(A
i
−P) = 0 ⇔
n
¸
i=1
λ
i
PA
i
= 0.
În cazul unui triunghi A
1
A
2
A
3
, punctul P este centru de greutate dac˘ a
¸si numai dac˘ a
P =
A
1
+A
2
+A
3
3
.
Prin urmare, ne afl˘ am în condi¸tiile din ipotez˘ a, cu
λ
1
= λ
2
= λ
3
=
1
3
.
¸ Tinând cont de cele demonstrate mai sus, condi¸tia necesar˘ a ¸si suficient˘ a
ca punctul P s˘ a fie centrul de greutate al triunghiului A
1
A
2
A
3
este
PA
1
+PA
2
+PA
3
= 0.
Problema 2.2.4 Fie A, B, C trei puncte afin independente. S˘a se arate c˘a
dac˘a punctele P ¸ si Q împart vectorii AB ¸ si respectiv AC în acela¸ si raport,
atunci vectorii PQ¸ si BC sunt coliniari ¸ si reciproc (Teorema lui Thales).
Rezolvare. ” ⇒ ” S˘ a presupunem c˘ a AP = ρAB ¸si AQ = ρAC, unde
ρ = 0. Atunci avem
PQ = AQ−AP = ρ(AC −AB) = ρBC.
Rezult˘ a c˘ a vectorii PQ ¸si BC sunt liniar dependen¸ti, adic˘ a coliniari.
” ⇐ ” Reciproc, s˘ a presupunem c˘ a vectorii PQ¸si BC sunt coliniari,
adic˘ a exist˘ a α ∈ R`¦0¦ astfel încât PQ = αBC. Totodat˘ a s˘ a consider˘ am
vectorii
AP = ρ
1
AB, AQ = ρ
2
AC, ρ
1
, ρ
2
∈ R`¦0¦.
30 CAPITOLUL 2. SPA¸ TII AFINE. VECTORI LIBERI
Înlocuind pe AQ ¸si AP în rela¸tia
AQ−AP = α(AC −AB),
deducem c˘ a
(α −ρ
1
) AB + (ρ
2
−α) AC = 0.
În final, deoarece, din ipotez˘ a, vectorii AB ¸si AC sunt necoliniari (liniar
independen¸ti), ob¸tinem c˘ a
ρ
1
−α = ρ
2
−α = 0 ⇔ρ
1
= ρ
2
= α.
Problema 2.2.5 Fie triunghiul △ABC ¸ si fie M mijlocul lui BC. Atunci
are loc rela¸tia vectorial˘a a medianei
2AM = AB +AC.
Rezolvare. Fie A

simetricul punctului A fa¸t˘ a de M. Evident avem
AA

= 2AM.
Deoarece în patrulaterul ABA

C diagonalele se înjum˘ at˘ a¸tesc, rezult˘ a c˘ a
patrulaterul ABA

C este un paralelogram. Prin urmare, din regula paralel-
ogramului, avem
AA

= AB +AC,
adic˘ a ceea ce aveam de demonstrat.
Problema 2.2.6 Fie ABCD un paralelogram ¸ si fie O punctul de intersec¸ tie
al diagonalelor sale. Fie S un punct arbitrar din spa¸ tiu. Atunci avem
4SO = SA+SB +SC +SD.
Rezolvare. Deoarece ABCD este un paralelogram, rezult˘ a c˘ a diago-
nalele se înjum˘ at˘ a¸tesc, adic˘ a [[AO[[ = [[OC[[ ¸si [[BO[[ = [[OD[[. Aplic˘ am
acum rela¸tia vectorial˘ a a medianei în triunghiurile △SAC ¸si △SBD¸si g˘ asim
egalit˘ a¸tile
2SO = SA+SC,
2SO = SB +SD.
Adunând aceste rela¸tii rezult˘ a egalitatea cerut˘ a.
2.2. PROBLEME REZOLVATE 31
Problema 2.2.7 Într-un cerc de centru O se consider˘a dou˘a coarde AMB
¸ si CMD perpendiculare între ele. S˘a se demonstreze c˘a
MA+MB +MC +MD = 2MO.
Rezolvare. Alegem pe segmentul [CD] punctul D

cu proprietatea c˘ a
[[DD

[[ = [[CM[[,
iar pe segmentul [AB] punctul B

cu proprietatea c˘ a
[[BB

[[ = [[MA[[.
Evident, atunci avem
MA+MB = MB

¸si
MC +MD = MD

.
Din construc¸tie, se vede usor c˘ a avem
△AOB

≡ △BOM ⇒[[OB

[[ = [[OM[[,
△DOD

≡ △COM ⇒[[OD

[[ = [[OM[[.
Deoarece unghiul

B

MD

este drept, rezult˘ a c˘ a punctele B

, O ¸si D

sunt
coliniare ¸si [BO] este median˘ a în triunghiul △B

MD

. Aplicând acum rela¸tia
medianei, ob¸tinem
MB

+MD

= 2MO.
Problema 2.2.8 Punctul H este ortocentrul triunghiului △ABC dac˘a ¸ si
numai dac˘a au loc egalit˘a¸ tile
HA HB = HB HC = HC HA.
Rezolvare. Evident, vectorul HA este în˘ al¸time în triunghiul △ABC
dac˘ a ¸si numai dac˘ a
HA BC = 0 ⇔HA (HC −HB) = 0.
Egalit˘ a¸tile de demonstrat sunt acum imediate.
Problema 2.2.9 S˘a se arate c˘a dac˘a vectorii a = 2m+n ¸ si b = m+n sunt
coliniari, atunci vectorii m ¸ si n sunt coliniari.
32 CAPITOLUL 2. SPA¸ TII AFINE. VECTORI LIBERI
Rezolvare. Vectorii a ¸si b sunt coliniari dac˘ a ¸si numai dac˘ a
a b = 0 ⇔(2m+n) (m+n) = 0 ⇔
⇔ 2mn +n m = 0 ⇔mn = 0.
Problema 2.2.10 Fie vectorii a = m+ 2n, b = m−3n, unde
|m| = 5, |n| = 3, ∡(m, n) =
π
2
.
S˘a se calculeze:
a) lungimile diagonalelor paralelogramului construit pe a ¸ si b;
b) unghiul dintre diagonale;
c) aria paralelogramului determinat de a ¸ si b.
Rezolvare. a) Diagonalele paralelogramului construit pe a ¸si b sunt
determinate de vectorii a+ b ¸si a −b. Prin urmare, avem

a +b

=

a +b

a +b

=

(2m−n) (2m−n) =
=

4 |m|
2
−4m n +|n|
2
=

4 |m|
2
+|n|
2
=

109,

a −b

=

a −b

a −b

=

(5n) (5n) = 5 |n| = 15.
b) Deoarece avem

a +b

a −b

= (2m−n) (5n) = 10m n −5 |n|
2
= −45,
rezult˘ a c˘ a unghiul dintre diagonale este
cos θ =

a +b

a −b

a +b

a −b

= −
3

109
.
d) Aria paralelogramului este
/
paralelogram
=

a b

= |5n m| = 5 |n| |m| = 75.
2.2. PROBLEME REZOLVATE 33
Problema 2.2.11 S˘a se demonstreze identitatea lui Jacobi:
a (b c) +c (a b) +b (c a) = 0.
Rezolvare. Utilizând formula dublului produs vectorial, g˘ asim egal-
it˘ a¸tile
a (b c) =

a b

c −(a c) b, c (a b) = (c a) b −

c b

a,
b (c a) =

bc

a −

b a

c.
Adunând cele trei rela¸tii, ob¸tinem egalitatea cerut˘ a.
Problema 2.2.12 S˘a se demonstreze rela¸ tia
(a b, b c, c a) = (a, b, c)
2
.
Dac˘a a b, b c, c a sunt coplanari, atunci ei sunt ¸ si coliniari.
Rezolvare. Utilizând formula dublului produs vectorial ob¸tinem rela¸tia
(b c) (c a) =

(b c) a

c −

(b c) c

a = (a, b, c)c.
Folosind acum ¸si defini¸tia produsului mixt, deducem c˘ a
(a b, b c, c a) =

a b

(b c) (c a)

=
= (a, b, c)

a b

c

= (a, b, c)
2
.
Din rela¸tia anterioar˘ a deducem c˘ a dac˘ a ab, b c, c a sunt coplanari,
atunci a, b ¸si c sunt coplanari. Prin urmare, ab, bc, ca sunt ¸si coliniari.
Problema 2.2.13 S˘a se dovedeasc˘a identitatea lui Lagrange:

a b

2
+

a b

2
= |a|
2

b

2
.
Rezolvare. Rela¸tia de demonstrat este imediat˘ a dac˘ a ¸tinem cont c˘ a
a b = |a|

b

cos θ
¸si

a b

= |a|

b

sinθ.
34 CAPITOLUL 2. SPA¸ TII AFINE. VECTORI LIBERI
Problema 2.2.14 Fie a, b, c trei vectori necoplanari. Ar˘ata¸ ti c˘a exist˘a
vectorii a

, b

, c

(numi¸ ti reciprocii vectorilor a, b, c) cu propriet˘a¸ tile:
a

a = 1, a

b = 0, a

c = 0;
b

a = 0, b

b = 1, b

c = 0;
c

a = 0, c

b = 0, c

c = 1.
Rezolvare. Din propriet˘ a¸tile de mai sus, rezult˘ a c˘ a vectorul a

este
perpendicular atât pe b cât ¸si pe c, ¸si deci este coliniar cu produsul vectorial
b c. Prin urmare, exist˘ a λ ∈ R astfel încât
a

= λ

b c

.
Acum, din condi¸tia a

a = 1, ob¸tinem
λ =
1
(a, b, c)
.
Analog, g˘ asim
b

=
c a
(a, b, c)
, c

=
a b
(a, b, c)
.
Problema 2.2.15 Fie vectorul v = 2i + αj + βk, unde α, β ∈ R. S˘a se
determine α ¸ si β astfel încât v s˘a fie perpendicular pe vectorii a = −i+4j+2k
¸ si b = 3i −3j −2k. Cu α ¸ si β astfel calcula¸ ti s˘a se determine unghiul dintre
v ¸ si a +b.
Rezolvare. Vectorul v este perpendicular pe vectorii a ¸si b dac˘ a ¸si numai
dac˘ a v este coliniar cu produsul vectorial a b. Îns˘ a avem
a b =

i j k
−1 4 2
3 −3 −2

= −2i + 4j −9k.
Punând condi¸tia v = λ

a b

, unde λ ∈ R, ob¸tinem α = −4, β = 9.
Unghiul dintre v ¸si a +b este dat de formula
cos θ =
v

a +b

[[v[[ [[a +b[[
= 0 ⇔θ =
π
2
⇔v ⊥

a +b

.
Observa¸tie: Problema se poate rezolva ¸si punând condi¸tiile
v a = 0, v b = 0.
2.2. PROBLEME REZOLVATE 35
Problema 2.2.16 S˘a se determine λ ∈ R astfel încât vectorii
v
1
= i + 2j −3k, v
2
= 2i −j + 2k, v
3
= λi −j +k
s˘a fie coplanari ¸ si s˘a se g˘aseasc˘a rela¸tia de dependen¸ t˘a liniar˘a.
Rezolvare. Condi¸tia de coplanaritate este
(v
1
, v
2
, v
3
) = 0 ⇔

1 2 −3
2 −1 2
λ −1 1

= 0 ⇔λ = −3.
Pentru a g˘ asi rela¸tia de dependen¸t˘ a liniar˘ a, se determin˘ a α ¸si β din
egalitatea
v
3
= αv
1
+βv
2
⇒α = β = −1.
În concluzie, rela¸tia de dependen¸t˘ a liniar˘ a este v
3
= −v
1
−v
2
.
Problema 2.2.17 S˘a se calculeze aria ¸ si în˘al¸ timea din A pentru triunghiul
△ABC determinat de punctele A(0, 1, 0) , B(2, 0, 1) , C (−1, 0, −4).
Rezolvare. Punctele A, B ¸si C determin˘ a vectorii
AB = OB −OA = 2i −j +k,
AC = OC −OA = −i −j −4k,
BC = OC −OB = −3i −5k.
Produsul vectorial al vectorilor AB ¸si AC este
AB AC =

i j k
2 −1 1
−1 −1 −4

= 5i + 7j −3k.
Prin urmare, aria triunghiului △ABC este dat˘ a de formula
/
△ABC
=
1
2

AB AC

=

83
2
.
În˘ al¸timea din A se determin˘ a din rela¸tia
S
ABC
=
1
2
h
A

BC

⇔h
A
=
2S
ABC

BC

=

83
34
.
36 CAPITOLUL 2. SPA¸ TII AFINE. VECTORI LIBERI
Problema 2.2.18 S˘a se calculeze volumul tetraedrului ABCD ¸ si în˘al¸ timea
din A a acestuia, unde A(3, 2, −1) , B(4, 3, −1) , C (5, 3, −1) , D(4, 2, 1).
Rezolvare. Punctele A, B, C ¸si D determin˘ a vectorii
AB = OB −OA = i +j,
AC = OC −OA = 2i +j,
AD = OD−OA = i + 2k.
Produsul mixt al vectorilor AB, AC ¸si AD este

AB, AC, AD

=

1 1 0
2 1 0
1 0 2

= −2.
Prin urmare, volumul tetraedrului ABCD este dat de formula
V
ABCD
=
1
6

AB, AC, AD

=
1
3
.
Produsul vectorial al vectorilor BC ¸si BD este
BC BD =

i j k
1 0 0
0 −1 2

= −2j −k,
¸si deci, aria triunghiului △BCD este
/
△BCD
=
1
2

BC BD

=

5
2
.
În˘ al¸timea din A a tetraedrului ABCD se determin˘ a din rela¸tia
V
ABCD
=
1
3
h
A
/
△BCD
. ⇔h
A
=
3V
ABCD
/
△BCD
=
2

5
.
Problema 2.2.19 S˘a se rezolve ecua¸ tia x (x a) = b, unde a, b sunt
vectori nenuli ¸ si necoliniari da¸ ti.
Rezolvare. Înmul¸tind scalar ecua¸tia cu x a, deducem c˘ a

b, x, a

=

x, a, b

= 0 ⇒x ⊥ a b.
2.3. PROBLEME PROPUSE 37
De asemenea, înmul¸tind scalar cu x, rezult˘ a c˘ a x ⊥ b. Prin urmare
vectorul x este coliniar cu produsul vectorial b (a b). Cu alte cuvinte,
exist˘ a λ ∈ R astfel încât
x = λ

b (a b)

.
Pentru a determina pe λ, fie înlocuim în ecua¸tia ini¸tial˘ a, fie observ˘ am c˘ a
|x (x a)| =

b

⇒|x|
2
|a| sin∢(a, x) =

b

.
¸ Tinând cont de faptul c˘ a x ⊥ b ¸si c˘ a vectorul x este situat în planul vectorilor
a ¸si b, deducem c˘ a
sin∢(a, x) = cos ∢

a, b

⇒|x|
2
|a| cos ∢

a, b

=

b

⇔|x| =

b


a b
.
Pe de alt˘ a parte avem
|x| =

λ

b (a b)

= [λ[

b

2
|a| sin∢

a, b

= [λ[

b

a b

.
În concluzie, se ob¸tine
λ = ±
1

a b


a b
.
2.3 Probleme propuse
Problema 2.3.1 Fie A
1
, A
2
, ..., A
n
∈ / ¸ si λ
1
, λ
2
, ..., λ
n
∈ R cu
n
¸
i=1
λ
i
= 0.
S˘a se arate c˘a vectorul
v =
n
¸
i=1
λ
i
MA
i
nu depinde de alegerea punctului M ∈ /.
Ind. Pentru orice alt punct M

= M avem egalitatea triunghiului
M

A
i
= M

M +MA
i
.
Problema 2.3.2 Fie G centrul de greutate al triunghiului △ABC ¸ si M un
punct oarecare din spa¸ tiu. S˘a se demonstreze rela¸ tia
MA+MB +MC = 3MG.
38 CAPITOLUL 2. SPA¸ TII AFINE. VECTORI LIBERI
Ind. Se folosesc rela¸tia triunghiului MG + GA = MA ¸si analoagele
acesteia. Se ¸tine cont c˘ a pentru centrul de greutate avemGA+GB+GC = 0.
Problema 2.3.3 Fie A
1
, A
2
, ..., A
n
¸ si respectiv B
1
, B
2
, ..., B
n
puncte dis-
tincte din spa¸ tiul afin real /. Considerând punctele
G =
1
n
A
1
+
1
n
A
2
+... +
1
n
A
n
¸ si respectiv
G

=
1
n
B
1
+
1
n
B
2
+...
1
n
B
n
,
s˘a se arate c˘a
A
1
B
1
+A
2
B
2
+... +A
n
B
n
= nGG

.
În particular, dou˘a sisteme finite de puncte ¦A
1
, A
2
, ..., A
n
¦ ¸ si
¦B
1
, B
2
, ..., B
n
¦ au acela¸ si centru de greutate cu ponderile
1
n
,
1
n
, ...,
1
n
dac˘a ¸ si numai dac˘a
A
1
B
1
+A
2
B
2
+... +A
n
B
n
= 0.
R. Avem
¸
n
i=1
A
i
B
i
=
¸
n
i=1

OB
i
−OA
i

= nOG

−nOG = nGG

.
Problema 2.3.4 Fie A, B, C trei puncte afin independente ¸ si E, F, G
punctele ce împart vectorii AB, BC ¸ si respectiv CA în rapoartele a, b ¸ si c.
S˘a se arate c˘a o condi¸ tie necesar˘a ¸ si suficient˘a ca punctele E, F, G s˘a fie
afin dependente este ca a b c = −1 (Teorema lui Menelaus).
Ind. Se folosesc rela¸tia
OE =
1
a + 1
OA+
a
a + 1
OB
¸si analoagele acesteia pentru punctele F ¸si G, vectorii AB ¸si BC ¸si rapoartele
corespunz˘ atoare b ¸si c.
Problema 2.3.5 Fie A, B, C trei puncte afin independente ¸ si E (respectiv
F) un punct coliniar cu A ¸ si C (respectiv A ¸ si B), astfel încât dreptele afine
generate de sistemele de puncte ¦B, E¦ ¸ si ¦C, F¦ s˘a aib˘a un punct comun
D. S˘a se arate c˘a punctele
X =
1
2
A+
1
2
D, Y =
1
2
E +
1
2
F ¸ si Z =
1
2
B +
1
2
C
sunt afin dependente (Dreapta Newton-Gauss).
2.3. PROBLEME PROPUSE 39
Problema 2.3.6 S˘a se arate c˘a în orice triunghi:
a) medianele; b) în˘al¸ timile; c) bisectoarele; d) mediatoarele
sunt concurente.
Problema 2.3.7 Dac˘a în triunghiul △ABC not˘am cu G - centrul de greu-
tate, H - ortocentrul ¸ si O centrul cercului circumscris triunghiului, atunci
are loc rela¸tia lui Euler GH = 2OG.
Problema 2.3.8 Într-un tetraedru ABCD muchiile opuse sunt perpendic-
ulare dou˘a câte dou˘a dac˘a ¸ si numai dac˘a
AB AC = AB AD = AC AD.
Ind. Folosind egalitatea triunghiului, se arat˘ a c˘ a rela¸tia AB DC =
AB CD este echivalent˘ a cu AB AC = AB AD. Analog, se ob¸tin celelalte
echivalen¸te.
Problema 2.3.9 Dreptele care unesc mijloacele muchiilor opuse ale unui
tetraedru sunt concurente.
Problema 2.3.10 În spa¸ tiul afin canonic R
3
se consider˘a punctul
O(2, −1, 3) ¸ si sistemul de puncte
R = ¦E
0
= (1, −2, −3) , E
1
= (1, 1, −5) , E
2
= (−2, −1, 3) , E
4
= (6, 1, 2)¦ .
a) S˘a se scrie reperul cartezian {

cu originea în O

= E
0
, asociat
sistemului de puncte R.
b) S˘a se determine schimbarea de coordonate la trecerea de la reperul {

la reperul {
′′
= ¦O
′′
= O; e
′′
1
, e
′′
2
, e
′′
3
¦ unde
e
′′
1
= (1, 2, 0) , e
′′
2
= (0, 1, 2) , e
′′
3
= (2, 0, 1)
¸ si s˘a se indice transla¸ tia ¸ si centro-afinitatea prin care se realizeaz˘a aceast˘a
schimbare de reper.
R. a) {

= ¦O

= E
0
(1, −2, −3) ; e

1
= E
1
E
0
= (0, 3, −2), e

2
= E
2
E
0
=
(−3, 1, 6), e

3
= E
3
E
0
= (5, 3, 5)¦.
b) Transformarea de coordonate este X

= C X
′′
+A, unde
X

=

¸
x

1
x

2
x

3
¸

, X
′′
=

¸
x
′′
1
x
′′
2
x
′′
3
¸

,
C =
1
163

¸
77 17 −40
−1 40 −27
32 24 49
¸

, A =
1
163

¸
−52
79
80
¸

.
40 CAPITOLUL 2. SPA¸ TII AFINE. VECTORI LIBERI
Problema 2.3.11 Fie a ¸ si b doi vectori perpendiculari având normele
|a| = 3,

b

= 4. S˘a se calculeze

3a −b

a −2b

.
R. 60.
Problema 2.3.12 Fie m, n, p trei vectori necoplanari. S˘a se studieze liniar
independen¸ ta vectorilor

a = 2m−3n +p
b = m+n + 2p
c = m−n.
R. Liniar independen¸ti: (a, b, c) = −4(m, n, p) = 0.
Problema 2.3.13 Dac˘a a

, b

, c

sunt reciprocii vectorilor a, b, c, atunci se
cer:
a) S˘a se exprime produsul mixt (a

, b

, c

) în func¸ tie de produsul mixt
(a, b, c); În ce condi¸ tii vectorii a

, b

, c

sunt coplanari?
b) S˘ a se demonstreze c˘ a volumul tetraedrului construit pe vectorii liberi
a

(a b), b

(b c), c

(c a) este egal cu volumul tetraedrului
construit pe a, b, c;
c) S˘ a se deduc˘ a egalitatea a

(a b) = c

(c b).
R. (a

, b

, c

) =
1
(a, b, c)
. b) Folosind formula dublului produs vectorial,
ob¸tinem
a

(a b) = −b, b

(b c) = −c, c

(c a) = −a.
Problema 2.3.14 Se dau vectorii v
1
= aj −bk, v
2
= −ai−ck, v
3
= bi−cj.
S˘a se calculeze: (v
1
, v
2
, v
3
), v
1
(v
2
v
3
) ¸ si v
1
+v
2
+v
3
.
R. (v
1
, v
2
, v
3
) = −2abc. b) v
1
(v
2
v
3
) = c(a−b)(a+b)i +bc
2
j +ac
2
k.
c) v
1
+v
2
+v
3
= (b −a)i + (a −c)j −(b +c)k.
Problema 2.3.15 Se consider˘a punctele A(a, 0, 0) , B(0, b, 0) , C (0, 0, c).
S˘a se arate c˘a aria triunghiului ABC este cel mult egal˘a cu
1
2

a
4
+b
4
+c
4
.
În ce condi¸ tii are loc egalitatea?
2.3. PROBLEME PROPUSE 41
R. /
△ABC
=
1
2

a
2
b
2
+a
2
c
2
+b
2
c
2
. Aplic˘ am inegalitatea Cauchy.
Avem egalitate pentru a
2
= b
2
= c
2
.
Problema 2.3.16 S˘a se calculeze aria ¸ si în˘al¸ timile din triunghiul △ABC
determinat de punctele A(1, −2, 1) , B(2, 1, −1) , C (3, 2, −6).
R. /
△ABC
=

182
2
; h
A
=

182
27
; h
B
=

182
69
; h
C
=

182
14
.
Problema 2.3.17 S˘a se calculeze volumul tetraedrului ABCD ¸ si în˘al¸ timile
acestuia, unde A(1, −5, 4) , B(0, −3, 1) , C (−2, −4, 3) , D(4, 4, −2).
R. V
ABCD
= 15/2; h
A
= 3. Folosind formula volumului unui tetraedru,
se calculeaz˘ a ¸si celelalte în˘ al¸timi.
Problema 2.3.18 Se dau vectorii p, q, r necoplanari ¸ si u = p−2q +3r, v =
αp −q +r, w = 3p +q −r.
a) S˘a se determine α ∈ R astfel încât s˘a avem egalitatea de volume
V
(u,v,w)
= 5V
(p,q,r)
.
b) În cazul când α = 2 ¸ si vectorii p, q, r formeaz˘a un tetraedru regulat
de latur˘a l, s˘a se determine unghiul ϕ dintre vectorul u ¸ si planul
determinat de v ¸ si w.
R. a) α
1
= 2, α
2
= −8. b) ϕ = π/4.
Problema 2.3.19 Dac˘a

a, b, c

= 0, atunci s˘a se rezolve sistemul:

x a = 0
x b = 0
x c = 1.
.
R. x =
a b

a, b, c
.
Problema 2.3.20 Fie sistemul de ecua¸ tii:

x (y a) = b
y

x b

= a,
unde a b = 0.
42 CAPITOLUL 2. SPA¸ TII AFINE. VECTORI LIBERI
a) S˘a se arate c˘a sistemul are solu¸ tii dac˘a ¸ si numai dac˘a |a| =

b

¸ si s˘a
se rezolve în acest caz.
b) Dac˘a a ⊥ b, atunci x ⊥ y. Reciproca este adev˘arat˘a?
R. a) Pentru |a| =

b

, solu¸tiile sistemului sunt
x = α
¸
a −

a, b

[[a[[
2
b
¸
¸si y = β
¸
b −

a, b

[[a[[
2
a
¸
,
unde
α β =
[[a[[
2
[[a b[[
2
.
Capitolul 3
Geometrie analitic˘ a în spa¸tiu
3.1 Elemente teoretice fundamentale
§1. Planul în spa¸tiu
În spa¸tiul geometriei euclidiene E
3
, un plan este determinat în mod
unic de urm˘ atoarele condi¸tii:
1. un punct ¸si o dreapt˘ a perpendicular˘ a pe plan;
2. un punct ¸si dou˘ a drepte neparalele;
3. trei puncte necoliniare.
Fie A(x
0
, y
0
, z
0
) un punct în spa¸tiu ¸si fie n(A, B, C) un vector nenul
din spa¸tiu. Atunci, exist˘ a un unic plan π care trece prin punctul A ¸si este
perpendicular pe direc¸tia n.
Propozi¸tia 3.1.1 Ecua¸tia planului π determinat de punctul A(x
0
, y
0
, z
0
) ¸ si
direc¸ tia normal˘a n(A, B, C) este
π : A(x −x
0
) +B(y −y
0
) +C(z −z
0
) = 0.
Observa¸tia 3.1.2 Dac˘a efectu˘am înmul¸tirile în ecua¸ tia precedent˘a, de-
ducem c˘a ecua¸tia general˘a a unui plan este
π : Ax +By +Cz +D = 0,
unde A
2
+B
2
+C
2
= 0. Evident, normala la planul π este determinat˘a de
vectorul n(A, B, C).
43
44 CAPITOLUL 3. GEOMETRIE ANALITIC
˘
A ÎN SPA¸ TIU
Fie A(x
0
, y
0
, z
0
) un punct în spa¸tiu ¸si fie v
1
(l
1
, m
1
, n
1
), v
2
(l
2
, m
2
, n
2
) doi
vectori necoliniari din spa¸tiu. Atunci, exist˘ a un unic plan π care trece prin
punctul A ¸si este paralel cu vectorii v
1
¸si v
2
.
Propozi¸tia 3.1.3 Ecua¸ tia planului π determinat de punctul A ¸ si direc¸ tiile
v
1
¸ si v
2
este
π :

x −x
0
y −y
0
z −z
0
l
1
m
1
n
1
l
2
m
2
n
2

= 0.
Fie A(x
1
, y
1
, z
1
), B(x
2
, y
2
, z
2
) ¸si C(x
3
, y
3
, z
3
) trei puncte necoliniare.
Atunci, exist˘ a un unic plan π = (ABC) determinat de cele trei puncte.
Propozi¸tia 3.1.4 Ecua¸ tia planului π determinat de punctele A, B ¸ si C este
π :

x −x
1
y −y
1
z −z
1
x
2
−x
1
y
2
−y
1
z
2
−z
1
x
3
−x
1
y
3
−y
1
z
3
−z
1

= 0 ⇔π :

x y z 1
x
1
y
1
z
1
1
x
2
y
2
z
2
1
x
3
y
3
z
3
1

= 0.
Observa¸tia 3.1.5 Patru puncte M
i
(x
i
, y
i
, z
i
), i = 1, 4, sunt coplanare dac˘a
¸ si numai dac˘a

x
1
y
1
z
1
1
x
2
y
2
z
2
1
x
3
y
3
z
3
1
x
4
y
4
z
4
1

= 0.
§2. Dreapta în spa¸tiu
În spa¸tiul geometric E
3
, o dreapt˘ a este unic determinat˘ a de urm˘ a-
toarele condi¸tii:
1. un punct ¸si o direc¸tie dat˘ a;
2. dou˘ a puncte distincte;
3. intersec¸tia a dou˘ a plane.
Fie A(x
0
, y
0
, z
0
) un punct în spa¸tiu ¸si fie v(l, m, n) un vector nenul din
spa¸tiu. Atunci, exist˘ a o unic˘ a dreapt˘ a d care trece prin punctul A ¸si este
paralel˘ a cu direc¸tia v.
3.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 45
Propozi¸tia 3.1.6 Ecua¸tiile carteziene ale dreptei d determinat˘a de
punctul A(x
0
, y
0
, z
0
) ¸ si direc¸ tia v(l, m, n) sunt
d :
x −x
0
l
=
y −y
0
m
=
z −z
0
n
(= t).
Observa¸tia 3.1.7 i) Rapoartele care apar au un caracter formal, în sensul
c˘a dac˘a un numitor este egal cu zero, atunci ¸ si num˘ar˘atorul corespunz˘ator
este egal cu zero.
ii) Dac˘a egal˘am rapoartele precedente cu t ∈ R, atunci g˘asim ecua¸tiile
parametrice ale dreptei
d :

x = x
0
+lt
y = y
0
+mt
z = z
0
+nt.
Fie A(x
1
, y
1
, z
1
) ¸si B(x
2
, y
2
, z
2
) dou˘ a puncte distincte. Atunci, exist˘ a o
unic˘ a dreapt˘ a d = (AB) determinat˘ a de cele dou˘ a puncte.
Propozi¸tia 3.1.8 Ecua¸tiile dreptei d determinate de punctele A ¸ si B sunt
d :
x −x
1
x
2
−x
1
=
y −y
1
y
2
−y
1
=
z −z
1
z
2
−z
1
.
Din geometria elementar˘ a se ¸stie c˘ a dou˘ a plane neparalele se inter-
secteaz˘ a dup˘ a o dreapt˘ a. Prin urmare, o dreapt˘ a în spa¸tiu d poate fi privit˘ a
ca intersec¸tia a dou˘ a plane neparalele π
1
¸si π
2
, adic˘ a ea este determinat˘ a de
ecua¸tiile
d = π
1
∩ π
2
:

A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0 (π
1
)
A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
= 0 (π
2
).
Observa¸tia 3.1.9 Vectorul v = n
1
n
2
, unde n
1
(A
1
, B
1
, C
1
) ¸ si
n
2
(A
2
, B
2
, C
2
) sunt normalele la planele π
1
¸ si π
2
, reprezint˘a vectorul di-
rector al dreptei d = π
1
∩ π
2
.
Defini¸tia 3.1.1 i) Mul¸timea tuturor planelor de ecua¸tie
π
λ,µ
: λ(A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
) +µ(A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
) = 0,
unde λ, µ ∈ R, λ
2

2
= 0, se nume¸ ste fascicolul de plane determinat de
planele π
1
¸ si π
2
.
ii) Mul¸ timea tuturor planelor de ecua¸ tie
π
λ
: Ax +By +Cz +λ = 0,
unde λ ∈ R, reprezint˘a fascicolul de plane paralele cu planul π : Ax +
By +Cz +D = 0.
46 CAPITOLUL 3. GEOMETRIE ANALITIC
˘
A ÎN SPA¸ TIU
Observa¸tia 3.1.10 Fascicolul de plane π
λ,µ
reprezint˘a toate planele din
spa¸tiu care trec prin dreapta d = π
1
∩ π
2
.
§3. Unghiuri în spa¸tiu
S˘ a consider˘ am dou˘ a drepte orientate în spa¸tiu, de ecua¸tii
d
1
:
x −x
1
l
1
=
y −y
1
m
1
=
z −z
1
n
1
¸si d
2
:
x −x
2
l
2
=
y −y
2
m
2
=
z −z
2
n
2
,
ale c˘ aror orient˘ ari sunt date de vectorii v
1
(l
1
, m
1
, n
1
) ¸si v
2
(l
2
, m
2
, n
2
).
Defini¸tia 3.1.2 Unghiul dintre dreptele orientate d
1
¸ si d
2
este definit de
formula
cos θ =
v
1
v
2
[[v
1
[[ [[v
2
[[
=
l
1
l
2
+m
1
m
2
+n
1
n
2

l
2
1
+m
2
1
+n
2
1

l
2
2
+m
2
2
+n
2
2
, θ ∈ [0, π].
Observa¸tia 3.1.11 i) d
1
⊥ d
2
⇔v
1
v
2
= 0 ⇔l
1
l
2
+m
1
m
2
+n
1
n
2
= 0.
ii) d
1
| d
2
⇔v
1
v
2
= 0 ⇔
l
1
l
2
=
m
1
m
2
=
n
1
n
2
.
Fie dou˘ a plane π
1
¸si π
2
orientate în spa¸tiu, determinate de ecua¸tiile
π
1
: A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0,
π
2
: A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
= 0,
ale c˘ aror orient˘ ari sunt date de vectorii normali n
1
(A
1
, B
1
, C
1
) ¸si
n
2
(A
2
, B
2
, C
2
).
Defini¸tia 3.1.3 Unghiul dintre planele orientate π
1
¸ si π
2
este definit de
formula
cos θ =
n
1
n
2
[[n
1
[[ [[n
2
[[
=
A
1
A
2
+B
1
B
2
+C
1
C
2

A
2
1
+B
2
1
+C
2
1

A
2
2
+B
2
2
+C
2
2
, θ ∈ [0, π].
Observa¸tia 3.1.12 i) π
1
⊥ π
2
⇔n
1
n
2
= 0 ⇔A
1
A
2
+B
1
B
2
+C
1
C
2
= 0.
ii) π
1
| π
2
⇔n
1
n
2
= 0 ⇔
A
1
A
2
=
B
1
B
2
=
C
1
C
2
.
Fie π : Ax + By + Cz + D = 0 un plan orientat cu direc¸tia normal˘ a
n(A, B, C) ¸si fie o dreapt˘ a
d :
x −x
0
l
=
y −y
0
m
=
z −z
0
n
,
orientat˘ a de vectorul v(l, m, n).
3.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 47
Defini¸tia 3.1.4 Unghiul dintre dreapta orientat˘a d ¸ si planul orientat π este
definit de formula
cos θ =
v n
[[v[[ [[n[[
=
lA+mB +nC

l
2
+m
2
+n
2


A
2
+B
2
+C
2
, θ ∈ [0, π].
Observa¸tia 3.1.13 i) d ⊥ π ⇔v n = 0 ⇔
l
A
=
m
B
=
n
C
.
ii) d | π ⇔v n = 0 ⇔lA+mB +nC = 0.
§4. Distan¸te în spa¸tiu
Fie A(x
1
, y
1
, z
1
) ¸si B(x
2
, y
2
, z
2
) dou˘ a puncte în spa¸tiu.
Propozi¸tia 3.1.14 Distan¸ta dintre punctele A ¸ si B este dat˘a de formula
δ(A, B) =

(x
2
−x
1
)
2
+ (y
2
−y
1
)
2
+ (z
2
−z
1
)
2
.
Fie A(x
0
, y
0
, z
0
) un punct în spa¸tiu¸si fie un plan π : Ax+By+Cz+D = 0.
Propozi¸tia 3.1.15 Distan¸ta de la punctul A la planul π este dat˘a de for-
mula
δ(A, π) =
[Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D[

A
2
+B
2
+C
2
.
Fie A(x
0
, y
0
, z
0
) un punct în spa¸tiu ¸si fie o dreapt˘ a
d :
x −x
1
l
=
y −y
1
m
=
z −z
1
n
,
determinat˘ a de punctul A
1
(x
1
, y
1
, z
1
) ¸si direc¸tia v(l, m, n).
Propozi¸tia 3.1.16 Distan¸ta de la punctul A la dreapta d este dat˘a de for-
mula
δ(A, d) =
[[AA
1
v[[
[[v[[
,
unde AA
1
(x
1
−x
0
, y
1
−y
0
, z
1
−z
0
).
S˘ a consider˘ am dou˘ a drepte în spa¸tiu, de ecua¸tii
d
1
:
x −x
1
l
1
=
y −y
1
m
1
=
z −z
1
n
1
¸si d
2
:
x −x
2
l
2
=
y −y
2
m
2
=
z −z
2
n
2
,
care trec prin punctele A
1
(x
1
, y
1
, z
1
) ∈ d
1
¸si A
2
(x
2
, y
2
, z
2
) ∈ d
2
¸si ale c˘ aror
direc¸tii sunt date de vectorii v
1
(l
1
, m
1
, n
1
) ¸si v
2
(l
2
, m
2
, n
2
).
48 CAPITOLUL 3. GEOMETRIE ANALITIC
˘
A ÎN SPA¸ TIU
Propozi¸tia 3.1.17 Distan¸ ta dintre dreptele d
1
¸ si d
2
este dat˘a de formula
δ(d
1
, d
2
) =
[(A
1
A
2
, v
1
, v
2
)[
[[v
1
v
2
[[
,
unde A
1
A
2
(x
2
−x
1
, y
2
−y
1
, z
2
−z
1
).
3.2 Probleme rezolvate
Problema 3.2.1 Se dau punctele A(3, 1, 0) , B(2, 1, −1) , C (3, 2, 1). S˘a se
scrie ecua¸ tia unui plan:
a) care trece prin A, B, C;
b) care trece prin B ¸ si este paralel cu xOy;
c) care trece prin C ¸ si con¸ tine axa Oz;
d) care trece prin B, C ¸ si este paralel cu Oy.
Rezolvare. a) Ecua¸tia planului care trece prin A, B, C este

x −x
A
y −y
A
z −z
A
x
B
−x
A
y
B
−y
A
z
B
−z
A
x
C
−x
A
y
C
−y
A
z
C
−z
A

= 0,
adic˘ a

x −3 y −1 z
−1 0 −1
0 1 1

= 0 ⇔x +y −z −4 = 0.
b) Planul c˘ autat are drept normal˘ a vectorul k(0, 0, 1). Prin urmare,
ecua¸tia planului c˘ autat este z + 1 = 0.
c) Planul con¸tine orice dou˘ a puncte de pe axa Oz. Alegem, pentru
comoditate, punctele O(0, 0, 0) ¸si M (0, 0, 1). Atunci ecua¸tia planului cerut
este

x −x
O
y −y
O
z −z
O
x
M
−x
O
y
M
−y
O
z
M
−z
O
x
C
−x
O
y
C
−y
O
z
C
−z
O

= 0,
adic˘ a

x y z
0 0 1
3 2 1

= 0 ⇔2x −3y = 0.
3.2. PROBLEME REZOLVATE 49
d) Planul c˘ autat este determinat de punctul B ¸si direc¸tiile BC(1, 1, 2) ¸si
j(0, 1, 0). Prin urmare, ecua¸tia planului c˘ autat este

x −2 y −1 z + 1
1 1 2
0 1 0

= 0 ⇔2x −z −5 = 0.
Problema 3.2.2 S˘a se scrie ecua¸ tia planului care trece prin punctul
M (2, 0, 1) ¸ si care este perpendicular pe planele π
1
: x + y + z = 0 ¸ si
π
2
: x −2y + 3z = 1.
Rezolvare. Fie π planul c˘ autat. Deoarece planul π este perpendicular
pe π
1
¸si π
2
, rezult˘ a c˘ a el este paralel cu normalele la acestea, ¸si anume,
n
1
(1, 1, 1) ¸si n
2
(1, −2, 3). Astfel, planul π este planul determinat de punctul
M ¸si direc¸tiile n
1
¸si n
2
, adic˘ a
π :

x −2 y z −1
1 1 1
1 −2 3

= 0 ⇔5x −2y −3z −7 = 0.
Problema 3.2.3 S˘a se scrie ecua¸ tia unui plan paralel cu planul
(P) : x +y +z = 3
¸ si care trece prin mijlocul segmentului determinat de punctele M
1
(1, 3, 2) ¸ si
M
2
(−1, 3, 4).
Rezolvare. Mijlocul segmentului M
1
M
2
este punctul M(0, 3, 3). Planul
c˘ autat va avea aceea¸si normal˘ a cu (P) , deci ecua¸tia sa este
1 (x −0) + 1 (y −3) + 1 (z −3) = 0 ⇔x +y +z −6 = 0.
Problema 3.2.4 Fie planul definit parametric prin

x = −2 + 3λu −4v
y = 1 −2u +µv
z = 1 −µu +λv,
u, v ∈ R.
50 CAPITOLUL 3. GEOMETRIE ANALITIC
˘
A ÎN SPA¸ TIU
a) S˘a se g˘aseasc˘a λ ¸ si µ ∈ R astfel încât planul s˘a fie ortogonal pe vectorul
v (1, 7, 11).
b) Pentru valorile λ ¸ si µ g˘asite s˘a se scrie ecua¸ tia general˘a a planului.
Rezolvare. a) Vectorul v trebuie s˘ a fie ortogonal pe orice direc¸tie
con¸tinut˘ a în planul dat. În consecin¸t˘ a, vectorul v este ortogonal pe vec-
torul arbitrar M
0
M, unde M
0
(−2, 1, 1) ¸si
M (−2 + 3λu −4v, 1 −2u +µv, 1 −µu +λv) .
Deducem c˘ a
v ⊥ M
0
M (3λu −4v, −2u +µv, −µu +λv) , ∀ u, v ∈ R,
adic˘ a
1 (3λu −4v) + 7 (−2u +µv) + 11 (−µu +λv) = 0, ∀ u, v ∈ R.
Ultima egalitate conduce la sistemul

3λ −11µ −14 = 0
11λ + 7µ −4 = 0
⇒λ = 1, µ = −1.
b) Ecua¸tiile parametrice devin

x = −2 + 3u −4v
y = 1 −2u −v
z = 1 +u +v,
u, v ∈ R.
Pentru a scrie ecua¸tia general˘ a a planului, se elimin˘ a u ¸si v din ecua¸tiile
anterioare. Ob¸tinem ecua¸tia x + 7y + 11z −16 = 0
Problema 3.2.5 S˘a se scrie ecua¸tiile dreptei care trece prin M (1, −1, 1)
¸ si este paralel˘a cu dreapta de intersec¸ tie a planelor (P
1
) : x + y = 3 ¸ si
(P
2
) : x −z = 1.
Rezolvare. Dreapta de intersec¸tie a planelor (P
1
) ¸si (P
2
) are drept
vector director produsul vectorial v = n
1
n
2
al normalelor la cele dou˘ a
plane (deoarece este perpendicular˘ a pe ambele). Avem
v = n
1
n
2
=

i j k
1 1 0
1 0 −1

= −i +j −k.
3.2. PROBLEME REZOLVATE 51
Dreapta c˘ autat˘ a are drept vector director pe v ¸si con¸tine punctul M, deci
ecua¸tiile ei sunt
x −1
−1
=
y + 1
1
=
z −1
−1
.
Problema 3.2.6 G˘asi¸ ti α, β ∈ R astfel încât dreapta
x
α
=
y −β
1
=
z
2
s˘a fie con¸ tinut˘a în planul x −z = 0 ¸ si s˘a treac˘a prin M (1, 1, 1).
Rezolvare. O condi¸tie necesar˘ a pentru ca dreapta s˘ a fie con¸tinut˘ a
în plan este ca vectorul ei director v s˘ a fie perpendicular pe normala
n(1, 0, −1) la plan, ceea ce se scrie ca v n = 0 ¸si conduce la α = 2.
Înlocuind coordonatele lui M în ecua¸tiile dreptei, g˘ asim β = 1/2.
Observa¸tie. O alt˘ a cale de rezolvare este aceea de a pune condi¸tia ca
sistemul format cu ecua¸tiile dreptei ¸si planului s˘ a admit˘ a o infinitate de
solu¸tii.
Problema 3.2.7 S˘a se scrie ecua¸tia planului care trece prin M
0
(2, −1, 1)
¸ si este perpendicular pe dreapta definit˘a de planele (P
1
) : x+2y +2z +2 = 0
¸ si (P
2
) : x −y +z + 1 = 0.
Rezolvare. Planul c˘ autat are drept normal˘ a dreapta (D) de intersec¸tie
dintre (P
1
) ¸si (P
2
). Îns˘ a vectorul director al dreptei (D) este
v =

i j k
1 2 2
1 −1 1

= 4i +j −3k.
În concluzie, ecua¸tia planului c˘ autat este
4 (x −2) + 1 (y + 1) −3 (z −1) = 0 ⇔4x +y −3z −4 = 0.
Problema 3.2.8 S˘a se scrie ecua¸ tia planului care trece prin mijlocul seg-
mentului MN, unde M (1, −1, 2) , N (4, −3, 1) , este paralel cu dreapta
(d) :
x −1
2
=
y + 1
3
= z
¸ si este perpendicular pe planul (P) : x −2y −z −1 = 0.
52 CAPITOLUL 3. GEOMETRIE ANALITIC
˘
A ÎN SPA¸ TIU
Rezolvare. Mijlocul segmentului MN este punctul Q(5/2, −2, 3/2).
Planul c˘ autat va con¸tine vectorul director al dreptei (d) ¸si normala la (P),
adic˘ a are ecua¸tia

x −5/2 y + 2 z −3/2
2 3 1
1 −2 −1

= 0 ⇔−x + 3y −7z + 19 = 0.
Problema 3.2.9 S˘a se scrie ecua¸tiile dreptei care este con¸tinut˘a în planul
(P) : x + 3y + 2z − 2 = 0, se sprijin˘a pe dreapta (d) : x = y = z ¸ si este
paralel˘a cu planul (P

) : 4x −y −z −3 = 0.
Rezolvare. Dreapta c˘ autat˘ a va avea ca vector director produsul vecto-
rial al normalelor la cele dou˘ a plane, ¸si anume
v = n
1
n
2
=

i j k
1 3 2
4 −1 −1

= −i + 9j −13k.
Prin urmare, ecua¸tiile dreptei pot fi scrise sub forma
x −α
−1
=
y −β
9
=
z
−13
.
Din condi¸tia ca sistemul

x −α
−1
=
y −β
9
=
z
−13
x = y = z
s˘ a fie compatibil, g˘ asim ecua¸tia 11α −6β = 0.
Pe de alt˘ a parte, condi¸tia ca dreapta s˘ a fie con¸tinut˘ a în planul (P) implic˘ a
rela¸tia α+3β −2 = 0. Rezolvând sistemul, ob¸tinem α = 4/13 ¸si β = 22/39.
Problema 3.2.10 S˘a se scrie planul care trece prin punctul A(3, 1, −2) ¸ si
care con¸tine dreapta
d :
x −4
5
=
y + 3
2
=
z
1
.
3.2. PROBLEME REZOLVATE 53
Rezolvare. Dreapta d este intersec¸tia planelor
d :

x −5z −4 = 0
y −2z + 3 = 0.
Fascicolul de plane care trece prin dreapta d este
π
λ
: x −5z −4 +λ(y −2z + 3) = 0, λ ∈ R.
Condi¸tia A ∈ π
λ
implic˘ a λ = −9/8. Ecua¸tia planului c˘ autat este
π
λ=−9/8
: 8x −9y −22z −59 = 0.
Problema 3.2.11 Fie punctul M (2, 1, 0) ¸ si planul (P) : 2x+2y +z = −3.
S˘a se determine:
a) proiec¸ tia lui M pe plan;
b) simetricul lui M fa¸ t˘a de plan;
c) distan¸ ta de la M la planul (P).
Rezolvare. a) Perpendiculara din punctul M pe planul (P) este
x −2
2
=
y −1
2
=
z
1
.
Proiec¸tia M

a punctului M pe planul (P) se ob¸tine din intersec¸tia acesteia
cu (P). Rezolvând sistemul

x −2
2
=
y −1
2
=
z
1
2x + 2y +z = −3,
g˘ asim M

(0, −1, −1).
b) Coordonatele simetricului M
′′
al punctului M fa¸t˘ a de plan se ob¸tin
din rela¸tiile
x
M
′ =
x
M
+x
M

2
, y
M
′ =
y
M
+y
M

2
, z
M
′ =
z
M
+z
M”
2
.
Prin urmare avem simetricul M
′′
(−2, −3, −2).
c) Distan¸ta de la punctul M la planul (P) este
δ(M, (P)) =
[2 2 + 2 1 + 1 0 + 3[

2
2
+ 2
2
+ 1
2
= 3.
54 CAPITOLUL 3. GEOMETRIE ANALITIC
˘
A ÎN SPA¸ TIU
Problema 3.2.12 S˘a se afle coordonatele proiec¸ tiei ortogonale a punctului
M(1, 1, 1) pe dreapta
(d) :
x −1
2
=
y + 1
2
=
z + 12
−1
.
Rezolvare. Fie M

(α, β, γ) proiec¸tia punctului M pe dreapta (d).
Deoarece M

∈ (d), ob¸tinem rela¸tiile
α −1
2
=
β + 1
2
=
γ + 12
−1
.
Vectorul MM

(α−1, β−1, γ −1) este perpendicular pe vectorul director
al dreptei (d). Prin urmare, avem
MM

⊥ v ⇔MM

v = 0 ⇔2(α −1) + 2(β −1) −(γ −1) = 0.
Rezolvând sistemul, g˘ asim α = −1, β = −3, γ = −11.
Problema 3.2.13 S˘a se scrie ecua¸ tia unui plan care trece prin dreapta
(D) :
x −1
0
=
y −1
1
=
z −2
2
¸ si care este perpendicular pe planul (P) : x +y +z = 0.
Rezolvare. Planul c˘ autat va con¸tine vectorul director al dreptei (D)
¸si normala la (P) ¸si va trece prin orice punct al dreptei (D), spre exemplu,
prin punctul A(1, 1, 2). Prin urmare, ecua¸tia planului c˘ autat este

x −1 y −1 z −2
0 1 2
1 1 1

= 0 ⇔−x + 2y −z + 1 = 0.
Problema 3.2.14 S˘a se scrie ecua¸ tiile dreptei care trece prin A(3, 1, −1)
¸ si se sprijin˘a pe dreptele
a)
x
1
=
y −2
3
= z −1 ¸ si
x + 1
2
=
y
−1
=
z
4
;
b)

x −1 = 0
x + 3y −z = 3
¸ si x = −t, y = 2t + 1, z = 3t, t ∈ R.
3.2. PROBLEME REZOLVATE 55
Rezolvare. Totalitatea dreptelor care trec prin punctul A este dat˘ a de
familia de drepte
d
λµ
:

x −3 = λ(y −1)
x −3 = µ(z + 1) ,
λ, µ ∈ R.
a) Din condi¸tia ca sistemele

x −3 = λ(y −1)
x −3 = µ(z + 1)
x
1
=
y −2
3
= z −1
¸si

x −3 = λ(y −1)
x −3 = µ(z + 1)
x + 1
2
=
y
−1
=
z
4
s˘ a fie compatibile, se g˘ asesc dou˘ a ecua¸tii din care rezult˘ a λ ¸si µ.
b) Cazul al doilea se trateaz˘ a analog.
Observa¸tie. Scriind fascicolele de plane determinate de prima, respec-
tiv, a doua dreapt˘ a, ob¸tinem ecua¸tiile unei drepte oarecare care se sprijin˘ a
pe cele dou˘ a drepte date, adic˘ a
d
λµ
:

x +λy −(1 + 3λ)z + 1 +λ = 0
(1 + 2µ)x +y −µz + 1 + 2µ = 0,
unde λ, µ ∈ R. Impunând condi¸tia A ∈ d
λµ
, ob¸tinem dreapta dorit˘ a.
Problema 3.2.15 S˘a se g˘aseasc˘a pe dreapta

x +y +z −1 = 0
3x −y + 4z −29 = 0
un punct egal dep˘artat de punctele A(0, 0, 0) ¸ si B(2, 1, 2).
Rezolvare. Punctul c˘ autat se g˘ ase¸ste la intersec¸tia dreptei date cu
planul mediator al segmentului AB. Planului mediator al segmentului AB
este planul care trece prin mijlocul M(1, 1/2, 1) al segmentului AB ¸si are
direc¸tia normal˘ a AB(2, 1, 2), deci are ecua¸tia
2(x −1) + 1

y −
1
2

+ 2(z −1) = 0 ⇔4x + 2y + 4z −9 = 0.
Rezolvând sistemul

x +y +z −1 = 0
3x −y + 4z −29 = 0
4x + 2y + 4z −9 = 0,
g˘ asim punctul P(−25/2, −5/2, 16).
56 CAPITOLUL 3. GEOMETRIE ANALITIC
˘
A ÎN SPA¸ TIU
Problema 3.2.16 S˘a se calculeze distan¸ta de la punctul A(1, 2, 2) la
dreapta
(d) :
x −1
−5
=
y + 1
3
=
z + 1
3
.
Rezolvare. Punctul A
1
(1, −1, −1) apar¸tine dreptei (d) iar v(−5, 3, 3)
este vectorul director al dreptei. Rezult˘ a c˘ a
AA
1
v =

i j k
0 −3 −3
−5 3 3

= 15j −15k.
Prin urmare, distan¸ta de la punctul A la dreapt˘ a este
δ(A, (d)) =

225 + 225

25 + 9 + 9
=

450

43
= 5

18
43
.
Problema 3.2.17 S˘a se scrie ecua¸ tia perpendicularei comune a dreptelor
(d
1
) :
x −1
2
=
y −3
1
=
z
0
¸ si (d
2
) :
x
−1
=
y
2
=
z −1
1
.
Rezolvare. Perpendiculara comun˘ a a lui (d
1
) ¸si (d
2
) se g˘ ase¸ste la inter-
sec¸tia dintre planul determinat de A
1
, v
1
, v
1
v
2
¸si planul determinat de
A
2
, v
2
, v
1
v
2
. Deoarece avem
v
1
v
2
=

i j k
2 1 0
−1 2 1

= i −2j + 5k,
rezult˘ a c˘ a ecua¸tiile perpendicularei comune sunt

x −1 y −3 z
2 1 0
1 −2 5

= 0

x y z −1
−1 2 1
1 −2 5

= 0
⇐⇒

x −2y −z + 5 = 0
2x +y = 0.
3.2. PROBLEME REZOLVATE 57
Problema 3.2.18 S˘a se calculeze distan¸ta dintre dreptele
(d
1
) :

x +y = 4
x −2y +z = −5
¸ si (d
2
) :
x −2
1
=
y −3
2
=
z
0
.
Rezolvare. Direc¸tiile dreptelor (d
1
) ¸si (d
2
) sunt v
1
(1, −1, −3) ¸si
v
2
(1, 2, 0) iar produsul lor vectorial este
v
1
v
2
=

i j k
1 −1 −3
1 2 0

= 6i −3j + 3k.
Punctul A
1
(1, 3, 0) apar¸tine dreptei (d
1
) ¸si punctul A
2
(2, 3, 0) apar¸tine
dreptei (d
2
). Produsul mixt al vectorilor A
1
A
2
, v
1
¸si v
2
este

A
1
A
2
, v
1
, v
2

=

1 0 0
1 −1 −3
1 2 0

= 6,
ceea ce implic˘ a
δ((d
1
), (d
2
)) =
6
3

6
=

6
3
.
Problema 3.2.19 S˘a se determine α ¸ si β ∈ R astfel încât planele

1
) : x + 2y −z = α,

2
) : αx = 3,

3
) : x +βy +z = 0
a) s˘a se intersecteze dup˘a o dreapt˘a;
b) s˘a se intersecteze într-un punct;
c) s˘a formeze o prism˘a.
Rezolvare. a) Trebuie ca sistemul

x + 2y −z = α
αx = 3
x +βy +z = 0
58 CAPITOLUL 3. GEOMETRIE ANALITIC
˘
A ÎN SPA¸ TIU
s˘ a fie compatibil simplu nedeterminat, adic˘ a

1 2 −1
α 0 0
1 β 1

= 0

1 2 α
α 0 3
1 β 0

= 0

α(β + 2) = 0
α
2
β −3β + 6 = 0.
Rezult˘ a α = 0 ¸si β = 2 (Nu convin! De ce?) sau α = ±

6 ¸si β = −2.
b)Sistemul de mai sus trebuie s˘ a fie compatibil determinat, adic˘ a

1 2 −1
α 0 0
1 β 1

= 0 ⇒α ∈ R`¦0¦, β ∈ R`¦−2¦.
c) Deoarece cele trei plane sunt dou˘ a câte dou˘ a neparalele, condi¸tia nece-
sar˘ a ¸si suficient˘ a ca ele s˘ a formeze o prism˘ a este ca cele trei plane s˘ a nu aib˘ a
nici un punct comun, deci sistemul format cu ecua¸tiile lor trebuie s˘ a fie
incompatibil. Rezult˘ a α ∈ R`¦0, ±

6¦ ¸si β = −2.
Problema 3.2.20 S˘a se determine simetrica dreptei
(d) :
x −1
4
=
y
1
=
z −2
−2
fa¸t˘a de planul xOy.
Rezolvare. Pentru a determina simetrica dreptei (d) fa¸t˘ a de planul
xOy, construim simetricele a dou˘ a puncte de pe (d) fa¸t˘ a de acest plan.
Pentru comoditate, unul dintre puncte îl alegem la intersec¸tia lui (d) cu
xOy, adic˘ a M (5, 1, 0) (deoarece simetricul lui M fa¸t˘ a de plan este tot M).
Fie, acum, N (1, 0, 2) ∈ (d). Simetricul lui N fa¸t˘ a de xOy este N

(1, 0, −2)
iar dreapta c˘ autat˘ a este
N

M :
x −1
4
=
y
1
=
z + 2
2
.
3.3. PROBLEME PROPUSE 59
3.3 Probleme propuse
Problema 3.3.1 S˘a se determine ecua¸ tia planului care trece prin punc-
tul M (−1, 1, 0) ¸ si taie pe axele de coordonate segmente cu lungimile pro-
por¸ tionale cu numerele 2,3,4.
R. 6x + 4y + 3z + 2 = 0.
Problema 3.3.2 Fie triunghiul △AMC determinat de punctele A(0, 2, 0) ,
M (3, 2, 1) , C (0, 1, 2). S˘a se scrie ecua¸ tiile:
a) în˘al¸ timii din A;
b) medianei din M;
c) mediatoarei laturii AM.
R. a)
x
9
=
y −2
−8
=
z
19
; b)
x
3
=
2y −3
1
=
z −1
0
; c)

3x +z −5 = 0
x −6y −3z + 12 = 0.
Problema 3.3.3 Un mobil M se deplaseaz˘a în spa¸ tiu pe traiectoria dat˘a de

x = 2t + 1
y = −t
z = t + 3.
S˘a se determine momentul t la care mobilul se afl˘a în planul x +y +z = 0
¸ si s˘a se scrie ecua¸tiile carteziene ale acestei traiectorii.
R. t = −2;
x −1
2
=
y
−1
=
z −3
1
.
Problema 3.3.4 S˘a se scrie ecua¸ tiile proiec¸ tiei dreptei
x −1
2
=
y + 1
3
=
z −2
5
pe planul 3x −2y +z −4 = 0.
R.

x +y −z + 2 = 0
3x −2y +z −4 = 0.
Problema 3.3.5 S˘a se scrie ecua¸ tia unui plan care este paralel cu planul
(P) : 3x + 5y +z = 0 ¸ si care trece prin punctul M (2, 0, 5).
60 CAPITOLUL 3. GEOMETRIE ANALITIC
˘
A ÎN SPA¸ TIU
R. 3x + 5y +z −11 = 0.
Problema 3.3.6 S˘a se afle coordonatele simetricului punctului
M(2, −1, −1) fa¸ t˘a de dreapta
x −1
2
=
y + 1
3
=
z
1
.
R. M
′′
(2/7, −4/7, 8/7).
Problema 3.3.7 Fie dreapta
(d) :
x −1
2
=
y −2
−1
=
z
3
¸ si planul (P) : 2x−y +z = 0. S˘a se afle simetrica dreptei (d) pe planul (P).
R.
x −1
−10
=
y −2
5
=
z
1
.
Problema 3.3.8 S˘a se scrie ecua¸ tiile proiec¸ tiei ortogonale a dreptei
(d) :

x +y +z + 3 = 0
2x −3y −z = 0
pe planul (P) : 3x + 2y −z −2 = 0.
R.

−7x + 13y + 5z + 3 = 0
3x + 2y −z −2 = 0.
Problema 3.3.9 S˘a se g˘aseasc˘a unghiul dintre dreptele
(d
1
) :
x −1
−2
=
y
2
=
z −4
1
¸ si (d
2
) :

y = 3
x + 2y + 2z = 1.
.
R. cos θ = −

5/3.
Problema 3.3.10 Calcula¸ ti unghiul pe care îl face planul 2x+2y−z−3 = 0
cu dreapta
x
0
=
y
3
=
z
4
.
R. cos θ = 2/15.
Problema 3.3.11 S˘a se afle unghiul dintre planele (P) : x +y + 2z = 1 ¸ si
(Q) : 2x −y + 2z = 3.
3.3. PROBLEME PROPUSE 61
R. cos θ = 5

6/18.
Problema 3.3.12 Fie planul (P) : x +y +z + 1 = 0 ¸ si dreapta
(d) :

x −y −3z + 2 = 0
2x −y + 2z −3 = 0.
a) S˘a se scrie ecua¸ tia planului (Q) care trece prin dreapta (d) ¸ si face un
unghi de 60

cu planul (P).
b) S˘a se scrie ecua¸ tia planului (R) care trece prin dreapta (d) ¸ si face un
unghi de 30

cu dreapta
(d
1
) :
x + 1
−1
=
y −2
2
=
z −3
1
.
R. a) (Q
1,2
) : x−y−3z+2+λ
1,2
(2x−y+2z−3) = 0, unde λ
1,2
=
9 ±

78
3
.
b) (R
1,2
) : x−y −3z +2+λ
1,2
(2x−y +2z −3) = 0, unde λ
1,2
=
51 ±3

70
73
.
Problema 3.3.13 S˘a se determine simetricul planului 2x+y −2z = 1 fa¸ t˘a
de planul x +y +z = 0.
R. −4x −y + 8z + 3 = 0.
Problema 3.3.14 S˘a se calculeze distan¸ ta de la punctul M(3, −2, 1) la
dreapta
(d) :
x −1
1
=
y + 2
−2
=
z −3
3
.
R. δ(M, (d)) = 4

21/7.
Problema 3.3.15 S˘a se arate c˘a dreptele
(d
1
) :
x −1
−2
=
y
3
=
z
2
¸ si (d
2
) :
x + 1
2
=
y −1
3
=
z + 1
2
sunt oarecare în spa¸ tiu ¸ si s˘a se determine distan¸ ta dintre ele.
R. Dreptele nu sunt nici paralele nici concurente; δ((d
1
) , (d
2
)) = 5/

13.
Problema 3.3.16 S˘a se afle locul geometric al dreptelor care se sprijin˘a pe
dreapta (d
1
) : x = y = z ¸ si sunt paralele cu dreapta
(d
2
) :
x −1
2
=
y −2
3
=
z −3
1
.
62 CAPITOLUL 3. GEOMETRIE ANALITIC
˘
A ÎN SPA¸ TIU
R. Locul geometric este planul 2x −y −z = 0.
Problema 3.3.17 Fie un triedru OABC astfel încât
1
OA
+
1
OB
+
1
OC
=
1
k
> 0 (constant).
S˘a se demonstreze c˘a planul ABC trece printr-un punct fix.
R. Punctul fix este P(k, k, k).
Problema 3.3.18 S˘a se determine locul geometric al simetricelor punctelor
planului (P
1
) : x + 2y = 0 fa¸ t˘a de planul (P
2
) : 2x +z = 0.
R. Locul geometric este planul 3x −10y + 4z = 0.
Problema 3.3.19 S˘a se arate c˘a planele duse prin mijloacele muchiilor
unui tetraedru ¸ si perpendiculare pe ele sunt concurente.
Capitolul 4
Transform˘ ari liniare
4.1 Elemente teoretice fundamentale
Fie V ¸si W dou˘ a K-spa¸tii vectoriale.
Defini¸tia 4.1.1 O aplica¸ tie T : V →W care verific˘a propriet˘a¸ tile
1. T(v +w) = T(v) +T(w), ∀ v, w ∈ V,
2. T(αv) = αT(v), ∀ α ∈ K, ∀ v ∈ V,
se nume¸ ste transformare liniar˘a (aplica¸tie liniar˘a, operator
liniar sau morfism de spa¸tii vectoriale).
Propozi¸tia 4.1.1 Aplica¸tia T : V → W este o transformare liniar˘a dac˘a
¸ si numai dac˘a
T(αv +βw) = αT(v) +βT(w), ∀ α, β ∈ K, ∀ v, w ∈ V.
Observa¸tia 4.1.2 i) Not˘am cu L
K
(V, W) mul¸timea transform˘arilor liniare
de la spa¸ tiul vectorial V la spa¸ tiul vectorial W.
ii) O transformare liniar˘a bijectiv˘a T : V →W se nume¸ ste izomorfism
de spa¸ tii vectoriale.
iii) Dac˘a V = W, atunci aplica¸tia liniar˘a T : V → V se nume¸ ste en-
domorfism al spa¸ tiului vectorial V iar mul¸ timea acestora va fi notat˘a cu
End
K
(V ).
iv) Un endomorfism bijectiv T : V → V se nume¸ ste automorfism al
spa¸ tiului vectorial V iar mul¸ timea acestora va fi notat˘a cu Aut
K
(V ).
63
64 CAPITOLUL 4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Propozi¸tia 4.1.3 Dac˘a T ∈ L
K
(V, W), atunci
1. T(0
V
) = 0
W
;
2. T(−v) = −T(v), ∀ v ∈ V.
Defini¸tia 4.1.2 Fie T ∈ L
K
(V, W). Mul¸ timea
Ker T = ¦v ∈ V [ T(v) = 0
W
¦
se nume¸ ste nucleul transform˘arii liniare T, iar mul¸ timea
ImT = ¦w ∈ W [ ∃ v ∈ V astfel încât f(v) = w¦
se nume¸ ste imaginea transform˘arii liniare T.
Propozi¸tia 4.1.4 Pentru orice T ∈ L
K
(V, W) nucleul Ker T este sub-
spa¸tiu vectorial în V iar imaginea ImT este subspa¸ tiu vectorial în W.
Defini¸tia 4.1.3 Dac˘a T ∈ L
K
(V, W), atunci dim
K
Ker T = d se nume¸ ste
defectul transform˘arii liniare T iar dim
K
ImT = r se nume¸ ste rangul
transform˘arii liniare T.
Teorema 4.1.5 Fie T ∈ L
K
(V, W). Atunci:
1. T este injectiv˘a ⇔Ker T = ¦0
V
¦;
2. T este surjectiv˘a ⇔ImT = W;
3. n = d +r, unde n = dim
K
V (dac˘a V este finit dimensional).
Fie T ∈ End
K
(V ), dim
K
V = n, ¸si fie B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ o baz˘ a în V.
Deoarece T(e
i
) ∈ V, ∀ i = 1, n, avem descompunerile unice
T(e
i
) =
n
¸
j=1
a
ij
e
j
, ∀ i = 1, n.
Defini¸tia 4.1.4 Matricea A
not
= M
B
(T) = (a
ji
)
i,j=1,n
, care are ca elemente
scalarii a
ji
(ce reprezint˘a coordonatele vectorilor T(e
i
), ∀ i = 1, n, puse pe
coloane), se nume¸ ste matricea endomorfismului T în baza B.
Fie T ∈ End
K
(V ) un endomorfism ¸si fie B

= ¦e

1
, e

2
, ..., e

n
¦ o alt˘ a
baz˘ a în V. Fie A = M
B
(T) ∈ M
n
(K) ¸si A

= M
B
′ (T) ∈ M
n
(K) matricile
endomorfismului T în bazele B ¸si B

ale spa¸tiului vectorial V.
4.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 65
Teorema 4.1.6 Leg˘atura între A ¸ si A

este dat˘a de rela¸ tia matriceal˘a
A

= C
−1
A C,
unde matricea C = (c
ij
)
i,j=1,n
este matricea de trecere de la baza B la în
baza B

.
Fie V un K-spa¸tiu vectorial n-dimensional ¸si fie T ∈ End
K
(V ) un en-
domorfism.
Defini¸tia 4.1.5 Un scalar λ ∈ K se nume¸ s valoare proprie pentru endo-
morfismul T dac˘a
∃ v = 0
V
astfel încât T(v) = λv.
Vectorul v = 0
V
cu aceast˘a proprietate se nume¸ ste vector propriu
corespunz˘ator valorii proprii λ ∈ K.
Propozi¸tia 4.1.7 Mul¸ timea
V
λ
= ¦v ∈ V [ T(v) = λv¦
este un subspa¸ tiu vectorial al lui V, care se nume¸ ste subspa¸tiul propriu
corespunz˘ator valorii proprii λ ∈ K.
Observa¸tia 4.1.8 Mul¸ timea valorilor proprii ale endomorfismului T se nu-
me¸ ste spectrul endomorfismului T ¸ si se noteaz˘a cu σ(T).
Fie T ∈ End
K
(V ), dim
K
V = n, ¸si fie B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ o baz˘ a în
spa¸tiul vectorial V. Fie A = M
B
(T) = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ M
n
(K) matricea endo-
morfismului T în baza B.
Teorema 4.1.9 Orice valoare proprie a endomorfismului T este o rad˘acin˘a
a ecua¸tiei caracteristice
det[A−λI
n
] =

a
11
−λ a
12
... a
1n
a
21
a
22
−λ ... a
2n
... ... ... ...
a
n1
a
n2
... a
nn
−λ

= 0,
unde I
n
este matricea identitate.
66 CAPITOLUL 4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Observa¸tia 4.1.10 Polinomul P(λ) = det[A − λI
n
] este independent de
alegerea bazei B ¸ si se nume¸ ste polinomul caracteristic al endomorfis-
mului T sau polinomul caracteristic al matricii A.
Dac˘ a A ∈ M
n
(K) este o matrice ¸si f = a
0
X
k
+a
1
X
k−1
+... +a
k
∈ K[X]
este un polinom, atunci polinomul
f(A) = a
0
A
k
+a
1
A
k−1
+... +a
k
I
n
se nume¸ste polinom de matrice.
Teorema 4.1.11 (Hamilton-Cayley) Dac˘a P(λ) = det[A − λI
n
] este
polinomul caracteristic al matricii A, atunci avem
P(A) = 0
n
,
unde 0
n
este matricea nul˘a.
Defini¸tia 4.1.6 Un endomorfism T : V → V se nume¸ ste diagonalizabil
dac˘a exist˘a o baz˘a B

= ¦e

1
, e

2
, ..., e

n
¦ în spa¸ tiul vectorial V astfel încât
M
B
′ (T) =

¸
¸
¸
λ
1
0 ... 0
0 λ
2
... 0
... ... ... ...
0 0 ... λ
n
¸

,
unde λ
i
∈ K, ∀ i = 1, n.
Teorema 4.1.12 Un endomorfism T : V → V este diagonalizabil dac˘a ¸ si
numai dac˘a are toate valorile proprii în corpul K ¸ si dimensiunea fiec˘arui
subspa¸ tiu propriu este egal˘a cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii
corespunz˘atoare, privit˘a ca r˘ad˘acin˘a a polinomului caracteristic.
Observa¸tia 4.1.13 Orice matrice real˘a ¸ si simetric˘a (i. e., A =
T
A) este
diagonalizabil˘a.
Algoritm de diagonalizare a unui endomorfism (a unei matrici)
1. Se fixeaz˘ a o baz˘ a B a spa¸tiului vectorial finit dimensional V ¸si se scrie
matricea A = M
B
(T) a endomorfismului T în baza B.
2. Se determin˘ a valorile proprii λ
1
, λ
2
, ..., λ
p
, cu multiplicit˘ a¸tile lor alge-
brice m
1
, m
2
, ..., m
p
∈ N, rezolvând ecua¸tia caracteristic˘ a
det[A−λI
n
] = 0.
4.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 67
3. Se verific˘ a dac˘ a toate valorile proprii λ
j
, ∀ j = 1, p, apar¸tin corpului
K. În caz contrar, se opre¸ste algoritmul ¸si se afirm˘ a c˘ a endomorfismul
T nu este diagonalizabil.
4. Pentru fiecare valoare proprie λ
j
se calculeaz˘ a subspa¸tiul propriu aso-
ciat V
λ
j
¸si dimensiunea acestuia d
j
= dim
K
V
λ
j
¸si se verific˘ a dac˘ a
d
j
= m
j
. În caz contrar, se opre¸ste algoritmul ¸si se afirm˘ a c˘ a endo-
morfismul T nu este diagonalizabil.
5. În fiecare subspa¸tiu propriu V
λ
j
se fixeaz˘ a câte o baz˘ a B
j
¸si se scrie
baza
B

=
p
¸
j=1
B
j
în care se ob¸tine forma diagonal˘ a D = M
B
′ (T).
6. Se scrie forma diagonal˘ a D, punându-se pe diagonal˘ a valorile proprii,
fiecare valoare proprie fiind scris˘ a de atâtea ori cât arat˘ a multiplici-
tatea sa algebric˘ a
7. Se verific˘ a rela¸tia matriceal˘ a
D = C
−1
A C,
unde matricea C este matricea de trecere de la baza B la baza B

.
Pentru un scalar λ ∈ K, matricile de forma
(λ),

λ 1
0 λ

,

¸
λ 1 0
0 λ 1
0 0 λ
¸

, ...,

¸
¸
¸
¸
¸
λ 1 0 ... 0
0 λ 1 ... 0
...
... 1
0 0 ... λ
¸

se numesc celule Jordan ata¸sate scalarului λ, de ordinul 1, 2, 3, ..., k.
Defini¸tia 4.1.7 Un endomorfism T : V → V se nume¸ ste jordanizabil
dac˘a exist˘a o baz˘a a spa¸ tiului vectorial V relativ la care matricea asociat˘a
este de forma
J =

¸
¸
¸
J
1
0 ... 0
0 J
2
... 0
...
0 0 ... J
p
¸

,
unde J
i
, i = 1, p, sunt celule Jordan de diferite ordine ata¸ sate valorilor
proprii λ
i
. Matricea J se nume¸ ste form˘a canonic˘a Jordan.
68 CAPITOLUL 4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Teorema 4.1.14 (Forma canonic˘ a Jordan) Pentru orice endomorfism
T ∈ End
K
(V ), dim
K
V = n, care are toate valorile proprii în corpul K,
exist˘a o baz˘a B

⊂ V astfel încât matricea M
B
′ (T) s˘a fie scris˘a în forma
canonic˘a Jordan.
Algoritm de reducere la forma canonic˘ a Jordan a unui
endomorfism (a unei matrici)
1. Se fixeaz˘ a o baz˘ a B a spa¸tiului vectorial finit dimensional V ¸si se scrie
matricea A = M
B
(T) a endomorfismului T în baza B.
2. Se determin˘ a valorile proprii λ
1
, λ
2
, ..., λ
p
, cu multiplicit˘ a¸tile lor alge-
brice m
1
, m
2
, ..., m
p
∈ N, rezolvând ecua¸tia caracteristic˘ a
det[A−λI
n
] = 0.
3. Se verific˘ a dac˘ a toate valorile proprii λ
j
, ∀ j = 1, p, apar¸tin corpului
K. În caz contrar, se opre¸ste algoritmul ¸si se afirm˘ a c˘ a endomorfismul
T nu este jordanizabil.
4. Pentru fiecare valoare proprie λ
j
se calculeaz˘ a subspa¸tiul propriu aso-
ciat V
λ
j
¸si dimensiunea acestuia
d
j
= dim
K
V
λ
j
= n −rang(A−λ
j
I
n
) ≤ m
j
.
Observa¸tie. Num˘ arul d
j
≤ m
j
ne d˘ a num˘ arul de celule Jordan core-
spunz˘ atoare valorii proprii λ
j
.
5. Pentru acele valori proprii pentru care d
j
< m
j
, se determin˘ a ni¸ste
vectori principali X
2
, ..., X
p
, asocia¸ti câte unui vector al unui sistem
liniar independent de vectori proprii din V
λ
j
, în felul urm˘ ator: Se con-
sider˘ a X
1
∈ V
λ
j
un vector propriu oarecare ¸si, impunându-se condi¸tiile
de compatibilitate, se rezolv˘ a sistemele recurente de ecua¸tii liniare
(A−λ
j
I
n
)X
2
= X
1
, (A−λ
j
I
n
)X
3
= X
2
, ..., (A−λ
j
I
n
)X
p
= X
p−1
.
Observa¸tie. ¸ Tinând cont de condi¸tiile de compatibilitate ¸si de forma
general˘ a a vectorilor proprii sau principali, vom determina, dând valori
particulare parametrilor, vectorii proprii liniar independen¸ti din V
λ
j
,
împreun˘ a cu vectorii principali asocia¸ti fiec˘ aruia. În total, ace¸stia
trebuie s˘ a fie în num˘ ar de m
j
pentru fiecare valoare proprie λ
j
.
Observa¸tie. Celulele Jordan au ordinul egal cu num˘ arul de vectori din
sistemul format dintr-un vector propriu ¸si vectorii principali asocia¸ti.
4.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 69
6. Se scrie baza B

în care se ob¸tine forma canonic˘ a Jordan J = M
B
′ (T),
reunind to¸ti vectorii proprii ¸si vectorii principali construi¸ti anterior.
7. Se scrie forma canonic˘ a Jordan
J = C
−1
A C,
unde matricea C este matricea de trecere de la baza B la baza B

.
Fie V un R-spa¸tiu vectorial euclidian cu produsul scalar ', ` ¸si fie un
endomorfism T ∈ End
K
(V ).
Defini¸tia 4.1.8 Endomorfismul T

∈ End
K
(V ), definit prin egalitatea
'T(v), w` = 'v, T

(w)` , ∀ v, w ∈ V,
se nume¸ ste adjunctul endomorfismului T.
Defini¸tia 4.1.9 Un endomorfism T ∈ End
K
(V ) se nume¸ ste simetric dac˘a
T

= T.
Propozi¸tia 4.1.15 Un endomorfism T ∈ End
K
(V ) este simetric dac˘a ¸ si
numai dac˘a matricea sa într-o baz˘a ortonormat˘a este simetric˘a, adic˘a
A =
T
A.
Defini¸tia 4.1.10 Un endomorfism T ∈ End
K
(V ) se nume¸ ste antisime-
tric dac˘a
T

= −T.
Propozi¸tia 4.1.16 Un endomorfism T ∈ End
K
(V ) este antisimetric dac˘a
¸ si numai dac˘a matricea sa într-o baz˘a ortonormat˘a este antisimetric˘a, adic˘a
A = −
T
A.
Defini¸tia 4.1.11 Un endomorfism T ∈ End
K
(V ) se nume¸ ste ortogonal
dac˘a
'T(v), T(w)` = 'v, w` , ∀ v, w ∈ V.
Propozi¸tia 4.1.17 Un endomorfism T ∈ End
K
(V ) este ortogonal dac˘a ¸ si
numai dac˘a matricea sa într-o baz˘a ortonormat˘a este ortogonal˘a, adic˘a
A
T
A = I
n
.
70 CAPITOLUL 4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
4.2 Probleme rezolvate
Problema 4.2.1 S˘a se studieze care dintre urm˘atoarele aplica¸ tii sunt trans-
form˘ari liniare:
a) T : R
2
→R
2
, T(x
1
, x
2
) = (x
1
−x
2
, x
1
+x
2
+ 3);
b) T : R
2
→R
3
, T(x
1
, x
2
) = (x
1
x
2
, x
1
, x
2
);
c) T : M
2
(R) →M
2
(R), T(A) =
T
A;
d) T : R
n
[X] →R
n
[X], T(p) = q, q(X) = p(−X);
e) T : R
2
→R
3
, T(x
1
, x
2
) = (x
1
−x
2
, x
1
+x
2
, 0);
f) T : R
3
→R
3
, T(x
1
, x
2
, x
3
) = (x
1
−2x
2
+ 3x
3
, 2x
3
, x
1
+x
2
);
g) T : V
3
→V
3
, T(v) = a v, unde a ∈ V
3
este dat.
Rezolvare. a) Aplica¸tia nu este liniar˘ a deoarece
T(0, 0) = (0, 3) = (0, 0).
b) De¸si T(0, 0) = (0, 0, 0), aplica¸tia nu este liniar˘ a. Presupunem c˘ a T ar
fi liniar˘ a ¸si deducem c˘ a
T(λ(x
1
, x
2
)) = λT(x
1
, x
2
), ∀ λ ∈ R, ∀ (x
1
, x
2
) ∈ R
2
.
Aceast˘ a egalitate implic˘ a o rela¸tie fals˘ a:
λ
2
x
1
x
2
= λx
1
x
2
, ∀ λ ∈ R, ∀ (x
1
, x
2
) ∈ R
2
.
c) Aplica¸tia este liniar˘ a deoarece, pentru orice α, β ∈ R¸si A, B ∈ M
2
(R),
avem
T(αA+βB) =
T
(αA+βB) = α
T
A+β
T
B = αT(A) +βT(B).
d) Aplica¸tia este liniar˘ a deoarece, pentru orice α, β ∈ R ¸si p, q ∈ R
n
[X],
avem
T(αp +βq)(X) = (αp +βq)(−X) = αp(−X) +βq(−X) =
= αT(p)(X) +βT(q)(X).
4.2. PROBLEME REZOLVATE 71
e) Aplica¸tia este liniar˘ a deoarece, oricare ar fi scalarul λ ∈ R ¸si vectorii
(x
1
, x
2
), (y
1
, y
2
) ∈ R
2
, avem
T((x
1
, x
2
) + (y
1
, y
2
)) = T(x
1
+y
1
, x
2
+y
2
) =
= (x
1
+y
1
−x
2
−y
2
, x
1
+y
1
+x
2
+y
2
, 0) =
= (x
1
−x
2
, x
1
+x
2
, 0) + (y
1
−y
2
, y
1
+y
2
, 0) =
= T(x
1
, x
2
) +T(y
1
, y
2
)
¸si
T(λ(x
1
, x
2
)) = T(λx
1
, λx
2
) = (λx
1
−λx
2
, λx
1
+λx
2
, 0) =
= λ(x
1
−x
2
, x
1
+x
2
, 0) = λT(x
1
, x
2
).
f) Aplica¸tia este liniar˘ a. Se demonstreaz˘ a ca la punctul e).
g) Aplica¸tia este liniar˘ a deoarece, pentru orice α, β ∈ R ¸si v, w ∈ V
3
,
avem
T(αv +βw) = a (αv +βw) = a (αv) +a (βw) =
= α(a v) +β (a w) = αT(v) +βT(w).
Problema 4.2.2 S˘a se determine nucleul Ker T ¸ si imaginea ImT pentru
transformarea liniar˘a T : R
3
→R
4
, unde
T(x, y, z) = (−x +y +z, x −y +z, 2z, x −y).
S˘a se verifice rela¸ tia
dim
R
Ker T + dim
R
ImT = 3.
Rezolvare. Nucleul transform˘ arii liniare este definit prin
Ker T = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ T(x, y, z) = (0, 0, 0, 0)¦.
Rezolvând sistemul

−x +y +z = 0
x −y +z = 0
2z = 0
x −y = 0,
g˘ asim solu¸tiile
x = y = α ∈ R, z = 0.
72 CAPITOLUL 4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Prin urmare, nucleul transform˘ arii liniare este
Ker T = ¦(α, α, 0) [ α ∈ R¦.
Dimensiunea nucleului este evident dim
R
Ker T = 1, o baz˘ a a acestuia
fiind
B
1
= ¦e
1
= (1, 1, 0)¦.
Imaginea transform˘ arii liniare este definit˘ a prin
ImT = ¦(a, b, c, d) ∈ R
4
[ ∃ (x, y, z) ∈ R
3
a. î. T(x, y, z) = (a, b, c, d)¦.
Punând condi¸tia ca sistemul

−x +y +z = a
x −y +z = b
2z = c
x −y = d
s˘ a fie compatibil, g˘ asim condi¸tiile de compatibilitate
c
2
−a = b −
c
2
= d.
Prin urmare, imaginea transform˘ arii liniare este
ImT =

a, b, a +b,
b −a
2

a, b ∈ R
¸
.
Dimensiunea imaginii este evident dim
R
ImT = 2, o baz˘ a a acesteia fiind
B
2
= ¦e
2
= (2, 0, 2, −1), e
3
= (0, 2, 2, 1)¦.
Problema 4.2.3 S˘a se determine transformarea liniar˘a T : R
3
→ R
3
, cu
proprietatea T(v
i
) = w
i
, ∀ i = 1, 3, unde
v
1
= (1, 1, 0), v
2
= (1, 0, 1), v
3
= (0, 1, 1)
iar
w
1
= (2, 1, 0), w
2
= (−1, 0, 1), w
3
= (1, 1, 1).
S˘a se arate c˘a avem T
3
= T.
4.2. PROBLEME REZOLVATE 73
Rezolvare. Fie un vector arbitrar v = (x, y, z) ∈ R
3
. Vectorul v se
descompune în baza B = ¦v
1
, v
2
, v
3
¦ ca
v =
x +y −z
2
v
1
+
x −y +z
2
v
2
+
−x +y +z
2
v
3
.
Prin urmare, transformarea liniar˘ a are expresia
T(x, y, z) =
x +y −z
2
T(v
1
) +
x −y +z
2
T(v
2
) +
−x +y +z
2
T(v
3
)
=
x +y −z
2
w
1
+
x −y +z
2
w
2
+
−x +y +z
2
w
3
= (2y −z, y, z).
Evident, avem
T
3
(x, y, z) = T(T(T(x, y, z))) = T(T(2y −z, y, z)) =
= T(2y −z, y, z) = (2y −z, y, z) = T(x, y, z).
Problema 4.2.4 S˘a se arate c˘a transformarea liniar˘a T : R
2
→R
3
, definit˘a
prin
T(x, y) = (x −y, x +y, 2x + 3y),
este injectiv˘a, dar nu este surjectiv˘a.
Rezolvare. Nucleul transform˘ arii liniare este definit prin
Ker T = ¦(x, y) ∈ R
2
[ T(x, y) = (0, 0, 0)¦.
Rezolvând sistemul

x −y = 0
x +y = 0
2x + 3y = 0,
g˘ asim solu¸tiile x = y = 0. Prin urmare, nucleul transform˘ arii liniare este
KerT = ¦(0, 0)¦,
adic˘ a aplica¸tia este injectiv˘ a.
Imaginea transform˘ arii liniare este definit˘ a prin
ImT = ¦(a, b, c) ∈ R
3
[ ∃ (x, y) ∈ R
2
astfel încât T(x, y) = (a, b, c)¦.
74 CAPITOLUL 4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Punând condi¸tia ca sistemul

x −y = a
x +y = b
2x + 3y = c
s˘ a fie compatibil, g˘ asim condi¸tia de compatibilitate
a +b +
3(b −a)
2
= c ⇔5b −a = 2c.
Prin urmare, imaginea transform˘ arii liniare este
ImT = ¦(5b −2c, b, c) [ b, c ∈ R¦ .
Dimensiunea imaginii este evident
dim
R
ImT = 2 = 3 = dim
R
R
3
,
adic˘ a aplica¸tia nu este surjectiv˘ a.
Problema 4.2.5 a) S˘a se calculeze nucleul Ker T ¸ si imaginea ImT pentru
transformarea liniar˘a T : V
3
→V
3
, unde
T(v) = a v, a ∈ V
3
`¦0¦ dat,
b) S˘a se determine o baz˘a în raport cu care matricea lui T are forma
A =

¸
0 0 0
0 0 1
0 −[[a[[
2
0
¸

.
Rezolvare. a) Nucleul transform˘ arii liniare este
Ker T = ¦v ∈ V
3
[ a v = 0¦ =
= ¦v ∈ V
3
[ v coliniar cu a¦ =
= ¦λa ∈ V
3
[ λ ∈ R¦,
adic˘ a aplica¸tia nu este injectiv˘ a.
Imaginea transform˘ arii liniare este definit˘ a prin
ImT = ¦w ∈ V
3
[ ∃ v ∈ V
3
astfel încât a v = w¦.
4.2. PROBLEME REZOLVATE 75
Condi¸tia necesar˘ a ¸si suficient˘ a ca ecua¸tia a v = w s˘ a aib˘ a solu¸tie este ca
'a, w` = 0, o solu¸tie a ecua¸tiei fiind în acest caz
v = −
1
[[a[[
2
[a w] .
Prin urmare, imaginea transform˘ arii liniare este
ImT = ¦w ∈ V
3
[ 'a, w` = 0¦ = ¦w ∈ V
3
[ w ⊥ a¦ ,
adic˘ a aplica¸tia nu este surjectiv˘ a.
b) Dac˘ a w ∈ V
3
este un vector arbitrar fixat astfel încât w ⊥ a, atunci o
baz˘ a convenabil˘ a este
B = ¦e
1
= a, e
2
= a w, e
3
= w¦,
deoarece avem
T(e
1
) = 0, T(e
2
) = −[[a[[
2
e
3
, T(e
3
) = e
2
.
Problema 4.2.6 S˘a se arate c˘a endomorfismul T : R
4
→ R
4
, dat în baza
canonic˘a de matricea
A =

¸
¸
¸
2 1 0 0
−4 −2 0 0
7 1 1 1
−17 −6 −1 −1
¸

,
este nilpotent de grad doi (i. e. T
2
= 0). O transformare liniar˘a cu aceast˘a
proprietate se nume¸ ste structur˘a tangent˘a.
Rezolvare. Se verific˘ a u¸sor c˘ a avem A
2
= 0.
Problema 4.2.7 S˘a se determine transformarea liniar˘a care transform˘a un
punct P(x, y, z) ∈ R
3
în simetricul s˘au fa¸ t˘a de planul π : x+y +z = 0 ¸ si s˘a
se arate c˘a transformarea astfel determinat˘a este ortogonal˘a.
Rezolvare. Fie P(α, β, γ) un punct arbitrar din spa¸tiu. Coordonatele
proiec¸tiei P

pe planul π a punctului P sunt solu¸tiile sistemului

x −α = y −β = z −γ
x +y +z = 0,
76 CAPITOLUL 4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
adic˘ a avem
P

2α −β −γ
3
,
−α + 2β −γ
3
,
−α −β + 2γ
3

.
Prin urmare, deoarece P

este mijlocul segmentului PP
′′
, unde P
′′
este si-
metricul lui P fa¸t˘ a de planul π, rezult˘ a c˘ a coordonatele simetricului P
′′
sunt
P
′′

α −2β −2γ
3
,
−2α +β −2γ
3
,
−2α −2β +γ
3

.
În concluzie, transformarea liniar˘ a c˘ autat˘ a este T : R
3
→ R
3
, definit˘ a
prin
T(x, y, z) =

x −2y −2z
3
,
−2x +y −2z
3
,
−2x −2y +z
3

,
iar matricea sa în baza ortonormat˘ a canonic˘ a este
A =
1
3

¸
1 −2 −2
−2 1 −2
−2 −2 1
¸

.
Se verific˘ a u¸sor acum c˘ a avem A
T
A = I
3
.
Problema 4.2.8 S˘a se determine valorile proprii ¸ si vectorii proprii pentru
endomorfismele T : R
3
→R
3
, ale c˘aror matrici în baza canonic˘a sunt
a) A =

¸
1 2 1
0 −1 −1
0 0 2
¸

, b) A =

¸
0 1 0
1 1 1
0 1 0
¸

.
Rezolvare. a) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸tiile ecua¸tiei ca-
racteristice
det[A−λI
3
] = 0 ⇔

1 −λ 2 1
0 −1 −λ −1
0 0 2 −λ

= 0 ⇔
⇔ (1 −λ)(1 +λ)(2 −λ) = 0,
adic˘ a avem valorile proprii λ
1
= 1, λ
2
= −1 ¸si λ
3
= 2.
Vectorii proprii, cu excep¸tia vectorului nul, sunt elementele subspa¸tiilor
proprii asociate.
4.2. PROBLEME REZOLVATE 77
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
1
= 1 este
V
λ
1
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
0 2 1
0 −2 −1
0 0 1
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
= ¦(x, −2x, 0) [ x ∈ R¦.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
2
= −1 este
V
λ
2
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
2 2 1
0 0 −1
0 0 3
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
= ¦(x, −x, 0) [ x ∈ R¦.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
3
= 2 este
V
λ
3
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
−1 2 1
0 −3 −1
0 0 0
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
= ¦(−y, y, −3y) [ y ∈ R¦.
b) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸tiile ecua¸tiei caracteristice
det[A−λI
3
] = 0 ⇔

−λ 1 0
1 1 −λ 1
0 1 −λ

= 0 ⇔
⇔ λ(λ
2
−λ −2) = 0,
adic˘ a avem valorile proprii λ
1
= 0, λ
2
= 2 ¸si λ
3
= −1.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
1
= 0 este
V
λ
1
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
0 1 0
1 1 1
0 1 0
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
= ¦(x, 0, −x) [ x ∈ R¦.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
2
= 2 este
V
λ
2
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
−2 1 0
1 −1 1
0 1 −2
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
= ¦(x, 2x, x) [ x ∈ R¦.
78 CAPITOLUL 4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
3
= −1 este
V
λ
3
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
1 1 0
1 2 1
0 1 1
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
= ¦(x, −x, x) [ x ∈ R¦.
Problema 4.2.9 Folosind teorema Hamilton-Cayley, s˘a se calculeze A
−1
¸ si
f(A), unde f(x) = x
4
+x
3
+x
2
+x + 1, pentru matricile:
a) A =

1 0
−1 1

, b) A =

¸
2 0 0
0 1 0
0 1 1
¸

, c) A =

¸
¸
¸
0 2 0 −1
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
¸

.
Rezolvare. Polinomul caracteristic al matricii A este
P(λ) = det[A−λI
2
] =

1 −λ 0
−1 1 −λ

= (1 −λ)
2
= λ
2
−2λ + 1.
Conform teoremei Hamilton-Cayley, avem
A
2
−2A+I
2
= 0 ⇔A
2
= 2A−I
2
.
Înmul¸tind aceast˘ a rela¸tie cu A
−1
, g˘ asim
A
−1
= 2I
2
−A.
Înmul¸tind acea¸si rela¸tie cu A ¸si A
2
, g˘ asim, pe rând, egalit˘ a¸tile
A
3
= 2A
2
−A = 3A−2I
2
,
A
4
= 2A
3
−A
2
= 4A−3I
2
.
Prin urmare, ob¸tinem
f(A) = A
4
+A
3
+A
2
+A+I
2
= 10A−5I
2
.
b) Polinomul caracteristic al matricii A este
P(λ) = det[A−λI
3
] =

2 −λ 0 0
0 1 −λ 0
0 1 1 −λ

=
= (1 −λ)
2
(2 −λ) = −λ
3
+ 4λ
2
−5λ + 2.
4.2. PROBLEME REZOLVATE 79
Conform teoremei Hamilton-Cayley, avem
−A
3
+ 4A
2
−5A+ 2I
3
= 0 ⇔A
3
= 4A
2
−5A+ 2I
3
.
Înmul¸tind aceast˘ a rela¸tie cu A
−1
, g˘ asim
−A
2
+ 4A−5I
3
+ 2A
−1
= 0 ⇔A
−1
=
1
2

A
2
−4A+ 5I
3

.
Înmul¸tind acea¸si rela¸tie cu A, g˘ asim egalitatea
A
4
= 4A
3
−5A
2
+ 2A =
= 11A
2
−18A+ 8I
3
.
Prin urmare, ob¸tinem
f(A) = A
4
+A
3
+A
2
+A+I
3
=
= 16A
2
−22A+ 11I
3
.
c) Polinomul caracteristic al matricii A este
P(λ) = det[A−λI
4
] =

−λ 2 0 −1
1 −λ 0 0
0 1 −λ 0
0 0 1 −λ

=
= λ
4
−2λ
2
+ 1.
Conform teoremei Hamilton-Cayley, avem
A
4
−2A
2
+I
4
= 0 ⇔A
4
= 2A
2
−I
4
.
Înmul¸tind aceast˘ a rela¸tie cu A
−1
, g˘ asim
A
3
−2A+A
−1
= 0 ⇔A
−1
= 2A−A
3
.
Evident, avem
f(A) = A
4
+A
3
+A
2
+A+I
4
=
= A
3
+ 3A
2
+A.
80 CAPITOLUL 4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Problema 4.2.10 S˘a se studieze dac˘a endomorfismul T : R
3
→R
3
, definit
prin
T(x, y, z) = (y, −4x + 4y, −2x +y + 2z),
este diagonalizabil ¸ si, în caz afirmativ, s˘a se diagonalizeze.
Rezolvare. Fie baza canonic˘ a
B = ¦e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1)¦ ⊂ R
3
.
Deoarece avem descompunerile

T(e
1
) = (0, −4, −2) = 0 e
1
−4 e
2
−2 e
3
T(e
2
) = (1, 4, 1) = 1 e
1
+ 4 e
2
+ 1 e
3
T(e
3
) = (0, 0, 2) = 0 e
1
+ 0 e
2
+ 2 e
3
,
deducem c˘ a matricea endomorfismului T în baza canonic˘ a este
A =

¸
0 1 0
−4 4 0
−2 1 2
¸

.
Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸tiile ecua¸tiei caracteristice
det[A−λI
3
] = 0 ⇔

−λ 1 0
−4 4 −λ 0
−2 1 2 −λ

= 0 ⇔(2 −λ)
3
= 0,
adic˘ a avem o singur˘ a r˘ ad˘ acin˘ a λ
1
= 2, de multiplicitate algebric˘ a m
1
= 3.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
1
= 2 este
V
λ
1
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
−2 1 0
−4 2 0
−2 1 0
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

.
Rezolvând sistemul matriceal, g˘ asim
V
λ
1
= ¦(x, 2x, z) [ x, z ∈ R¦ .
Evident, dimensiunea subspa¸tiului propriu V
λ
1
este
d
1
= dim
R
V
λ
1
= 2 = 3 = m
1
,
adic˘ a endomorfismul nu este diagonalizabil.
4.2. PROBLEME REZOLVATE 81
Problema 4.2.11 S˘a se studieze dac˘a endomorfismele T : R
n
→R
n
, defi-
nite în baza canonic˘a de matricile
a) A =

1 −1
1 −1

, b) A =

1 1
1 1

, c) A =

¸
1 0 0
0 0 1
0 1 0
¸

,
d) A =

¸
1 0 3
2 1 2
3 0 1
¸

, e) A =

¸
¸
¸
0 1 0 0
3 0 2 0
0 2 0 3
0 0 1 0
¸

,
sunt diagonalizabile ¸ si, în caz afirmativ, s˘a se diagonalizeze.
Rezolvare. a) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸tiile ecua¸tiei ca-
racteristice

1 −λ −1
1 −1 −λ

= 0 ⇔λ
2
= 0,
adic˘ a avem o singur˘ a r˘ ad˘ acin˘ a λ
1
= 0, de multiplicitate algebric˘ a m
1
= 2.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
1
= 0 este
V
λ
1
=

(x, y) ∈ R
2

1 −1
1 −1

x
y

=

0
0
¸
=
= ¦(x, x) [ x ∈ R¦.
Evident, dimensiunea subspa¸tiului propriu V
λ
1
este
d
1
= dim
R
V
λ
1
= 1 = 2 = m
1
,
adic˘ a endomorfismul nu este diagonalizabil.
b) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸tiile ecua¸tiei caracteristice

1 −λ 1
1 1 −λ

= 0 ⇔λ
2
−2λ = 0,
adic˘ a avem r˘ ad˘ acinile λ
1
= 0, λ
2
= 2, de multiplicitate algebric˘ a m
1
= 1,
m
2
= 1.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
1
= 0 este
V
λ
1
=

(x, y) ∈ R
2

1 1
1 1

x
y

=

0
0
¸
=
= ¦(x, −x) [ x ∈ R¦.
82 CAPITOLUL 4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Evident, dimensiunea subspa¸tiului propriu V
λ
1
este
d
1
= dim
R
V
λ
1
= 1 = m
1
,
o baz˘ a în V
λ
1
fiind B
1
= ¦e
1
= (1, −1)¦.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
2
= 2 este
V
λ
2
=

(x, y) ∈ R
2

−1 1
1 −1

x
y

=

0
0
¸
=
= ¦(x, x) [ x ∈ R¦.
Dimensiunea subspa¸tiului propriu V
λ
2
este
d
2
= dim
R
V
λ
2
= 1 = m
2
,
o baz˘ a în V
λ
2
fiind B
2
= ¦e
2
= (1, 1)¦.
Forma diagonal˘ a a endomorfismului este
D =

0 0
0 2

¸si avem rela¸tia D = C
−1
AC, unde
C =

1 1
−1 1

.
c) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸tiile ecua¸tiei caracteristice

1 −λ 0 0
0 −λ 1
0 1 −λ

= 0 ⇔(λ −1)
2
(λ + 1) = 0,
adic˘ a avem valorile proprii λ
1
= 1, λ
2
= −1, de multiplicitate algebric˘ a
m
1
= 2, m
2
= 1.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
1
= 1 este
V
λ
1
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
0 0 0
0 −1 1
0 1 −1
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
= ¦(x, y, y) [ x, y ∈ R¦.
Dimensiunea subspa¸tiului propriu V
λ
1
este
d
1
= dim
R
V
λ
1
= 2 = m
1
,
4.2. PROBLEME REZOLVATE 83
o baz˘ a în V
λ
1
fiind B
1
= ¦e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 1)¦.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
2
= −1 este
V
λ
2
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
2 0 0
0 1 1
0 1 1
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
= ¦(0, y, −y) [ y ∈ R¦.
Dimensiunea subspa¸tiului propriu V
λ
2
este
d
2
= dim
R
V
λ
2
= 1 = m
2
,
o baz˘ a în V
λ
2
fiind B
2
= ¦e
3
= (0, 1, −1)¦.
Forma diagonal˘ a a endomorfismului este
D =

¸
1 0 0
0 1 0
0 0 −1
¸

¸si avem rela¸tia D = C
−1
AC, unde
C =

¸
1 0 0
0 1 1
0 1 −1
¸

.
d) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸tiile ecua¸tiei caracteristice

1 −λ 0 3
2 1 −λ 2
3 0 1 −λ

= 0 ⇔(1 −λ)(λ
2
−2λ −8) = 0,
adic˘ a avem valorile proprii λ
1
= 1, λ
2
= 4 ¸si λ
3
= −2, de multiplicitate
algebric˘ a m
1
= 1, m
2
= 1 ¸si m
3
= 1.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
1
= 1 este
V
λ
1
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
0 0 3
2 0 2
3 0 0
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
= ¦(0, y, 0) [ y ∈ R¦.
Dimensiunea subspa¸tiului propriu V
λ
1
este
d
1
= dim
R
V
λ
1
= 1 = m
1
,
84 CAPITOLUL 4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
o baz˘ a în V
λ
1
fiind B
1
= ¦e
1
= (0, 1, 0)¦.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
2
= 4 este
V
λ
2
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
−3 0 3
2 −3 2
3 0 −3
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=

x,
4x
3
, x

x ∈ R
¸
.
Dimensiunea subspa¸tiului propriu V
λ
2
este
d
2
= dim
R
V
λ
2
= 1 = m
2
,
o baz˘ a în V
λ
2
fiind B
2
= ¦e
2
= (3, 4, 3)¦.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
3
= −2 este
V
λ
3
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
3 0 3
2 3 2
3 0 3
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
= ¦(x, 0, −x) [ x ∈ R¦.
Dimensiunea subspa¸tiului propriu V
λ
3
este
d
3
= dim
R
V
λ
3
= 1 = m
3
,
o baz˘ a în V
λ
3
fiind B
3
= ¦e
3
= (1, 0, −1)¦.
Forma diagonal˘ a a endomorfismului este
D =

¸
1 0 0
0 4 0
0 0 −2
¸

¸si avem rela¸tia D = C
−1
AC, unde
C =

¸
0 3 1
1 4 0
0 3 −1
¸

.
e) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸tiile ecua¸tiei caracteristice

−λ 1 0 0
3 −λ 2 0
0 2 −λ 3
0 0 1 −λ

= 0 ⇔λ
4
−10λ
2
+ 9 = 0,
4.2. PROBLEME REZOLVATE 85
adic˘ a avem valorile proprii λ
1
= 3, λ
2
= −3, λ
3
= 1 ¸si λ
4
= −1, de multi-
plicitate algebric˘ a m
1
= 1, m
2
= 1, m
3
= 1 ¸si m
4
= 1.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
1
= 3 este
V
λ
1
=

(x, y, z, t) ∈ R
4

¸
¸
¸
−3 1 0 0
3 −3 2 0
0 2 −3 3
0 0 1 −3
¸

¸
¸
¸
x
y
z
t
¸

=

¸
¸
¸
0
0
0
0
¸

= ¦(t, 3t, 3t, t) [ t ∈ R¦.
Dimensiunea subspa¸tiului propriu V
λ
1
este
d
1
= dim
R
V
λ
1
= 1 = m
1
,
o baz˘ a în V
λ
1
fiind B
1
= ¦e
1
= (1, 3, 3, 1)¦.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
2
= −3 este
V
λ
2
=

(x, y, z, t) ∈ R
4

¸
¸
¸
3 1 0 0
3 3 2 0
0 2 3 3
0 0 1 3
¸

¸
¸
¸
x
y
z
t
¸

=

¸
¸
¸
0
0
0
0
¸

=
= ¦(−t, 3t, −3t, t) [ t ∈ R¦ .
Dimensiunea subspa¸tiului propriu V
λ
2
este
d
2
= dim
R
V
λ
2
= 1 = m
2
,
o baz˘ a în V
λ
2
fiind B
2
= ¦e
2
= (−1, 3, −3, 1)¦.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
3
= 1 este
V
λ
3
=

(x, y, z, t) ∈ R
4

¸
¸
¸
−1 1 0 0
3 −1 2 0
0 2 −1 3
0 0 1 −1
¸

¸
¸
¸
x
y
z
t
¸

=

¸
¸
¸
0
0
0
0
¸

= ¦(−t, −t, t, t) [ t ∈ R¦.
Dimensiunea subspa¸tiului propriu V
λ
3
este
d
3
= dim
R
V
λ
3
= 1 = m
3
,
o baz˘ a în V
λ
3
fiind B
3
= ¦e
3
= (−1, −1, 1, 1)¦.
86 CAPITOLUL 4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
4
= −1 este
V
λ
4
=

(x, y, z, t) ∈ R
4

¸
¸
¸
1 1 0 0
3 1 2 0
0 2 1 3
0 0 1 1
¸

¸
¸
¸
x
y
z
t
¸

=

¸
¸
¸
0
0
0
0
¸

=
= ¦(t, −t, −t, t) [ t ∈ R¦.
Dimensiunea subspa¸tiului propriu V
λ
4
este
d
4
= dim
R
V
λ
4
= 1 = m
4
,
o baz˘ a în V
λ
4
fiind B
4
= ¦e
4
= (1, −1, −1, 1)¦.
Forma diagonal˘ a a endomorfismului este
D =

¸
¸
¸
3 0 0 0
0 −3 0 0
0 0 1 0
0 0 0 −1
¸

¸si avem rela¸tia D = C
−1
AC, unde
C =

¸
¸
¸
1 −1 −1 1
3 3 −1 −1
3 −3 1 −1
1 1 1 1
¸

.
Problema 4.2.12 S˘a se aduc˘a la forma canonic˘a Jordan endomorfismele
T : R
n
→R
n
, definite în baza canonic˘a de matricile
a) A =

¸
6 6 −15
1 5 −5
1 2 −2
¸

, b) A =

¸
0 1 0
0 0 1
2 −5 4
¸

,
c) A =

¸
¸
¸
1 2 3 4
0 1 2 3
0 0 1 2
0 0 0 1
¸

, d) A =

¸
¸
¸
0 2 0 −1
1 0 0 0
0 1 0 0
0 0 1 0
¸

.
4.2. PROBLEME REZOLVATE 87
Rezolvare. a) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸tiile ecua¸tiei ca-
racteristice

6 −λ 6 −15
1 5 −λ −5
1 2 −2 −λ

= 0 ⇔(λ −3)
3
= 0,
adic˘ a avem o singur˘ a valoare proprie λ
1
= 3, de multiplicitate algebric˘ a
m
1
= 3.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
1
= 3 este
V
λ
1
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
3 6 −15
1 2 −5
1 2 −5
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
= ¦(−2y + 5z, y, z) [ y, z ∈ R¦.
Dimensiunea subspa¸tiului propriu V
λ
1
este
d
1
= dim
R
V
λ
1
= 2 < 3 = m
1
,
adic˘ a avem dou˘ a celule Jordan corespunz˘ atoare valorii proprii λ
1
= 3. Con-
sider˘ am vectorii proprii liniar independen¸ti x
1
= (−2, 1, 0) ¸si x
2
= (3, 1, 1),
cel de-al doilea vector propriu fiind ales astfel încât sistemul matriceal
Bx
3
= x
2
, unde
B = A−3I
3
=

¸
3 6 −15
1 2 −5
1 2 −5
¸

¸si x
3
= (α, β, γ),
s˘ a aib˘ a solu¸tie. Rezolvând sistemul de mai sus, g˘ asim o solu¸tie ca fiind
x
3
= (1, 0, 0). Prin urmare, ob¸tinem baza Jordan B
J
= ¦x
1
, x
2
, x
3
¦ în care
matricea canonic˘ a Jordan este
J = C
−1
AC =

¸
3 0 0
0 3 1
0 0 3
¸

,
unde
C =

¸
−2 3 1
1 1 0
0 1 0
¸

.
b) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸tiile ecua¸tiei caracteristice

−λ 1 0
0 −λ 1
2 −5 4 −λ

= 0 ⇔(λ −1)
2
(λ −2) = 0,
88 CAPITOLUL 4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
adic˘ a avem valorile proprii λ
1
= 1 ¸si λ
2
= 2, de multiplicitate algebric˘ a
m
1
= 2 ¸si m
2
= 1.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
1
= 1 este
V
λ
1
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
−1 1 0
0 −1 1
2 −5 3
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
= ¦(x, x, x) [ x ∈ R¦.
Dimensiunea subspa¸tiului propriu V
λ
1
este
d
1
= dim
R
V
λ
1
= 1 < 2 = m
1
,
adic˘ a avem o singur˘ a celul˘ a Jordan corespunz˘ atoare valorii proprii λ
1
= 1.
Fie matricea
B = A−I
3
=

¸
−1 1 0
0 −1 1
2 −5 3
¸

¸si vectorul propriu x
1
= (1, 1, 1). Rezolvând sistemul Bx
2
= x
1
, g˘ asim o
solu¸tie ca fiind, spre exemplu, x
2
= (1, 2, 3).
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
2
= 2 este
V
λ
2
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
−2 1 0
0 −2 1
2 −5 2
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
= ¦(x, 2x, 4x) [ x ∈ R¦ .
Dimensiunea subspa¸tiului propriu V
λ
2
este
d
2
= dim
R
V
λ
2
= 1 = m
2
.
Fie vectorul propriu x
3
= (1, 2, 4) ∈ V
λ
2
. Prin urmare, ob¸tinem baza
Jordan B
J
= ¦x
1
, x
2
, x
3
¦ în care matricea canonic˘ a Jordan este
J = C
−1
AC =

¸
1 1 0
0 1 0
0 0 2
¸

,
unde
C =

¸
1 1 1
1 2 2
1 3 4
¸

.
4.2. PROBLEME REZOLVATE 89
c) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸tiile ecua¸tiei caracteristice

1 −λ 2 3 4
0 1 −λ 2 3
0 0 1 −λ 2
0 0 1 −λ

= 0 ⇔(1 −λ)
4
= 0,
adic˘ a avem o singur˘ a valoare proprie λ
1
= 1, de multiplicitate algebric˘ a
m
1
= 4.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
1
= 1 este
V
λ
1
=

(x, y, z, t) ∈ R
4

¸
¸
¸
0 2 3 4
0 0 2 3
0 0 0 2
0 0 0 0
¸

¸
¸
¸
x
y
z
t
¸

=

¸
¸
¸
0
0
0
0
¸

= ¦(x, 0, 0, 0) [ x ∈ R¦.
Dimensiunea subspa¸tiului propriu V
λ
1
este
d
1
= dim
R
V
λ
1
= 1 < 4 = m
1
,
adic˘ a avem o singur˘ a celul˘ a Jordan corespunz˘ atoare valorii proprii λ
1
= 1.
Fie matricea
B = A−I
4
=

¸
¸
¸
0 2 3 4
0 0 2 3
0 0 0 2
0 0 0 0
¸

¸si vectorul propriu x
1
= (16, 0, 0, 0). Rezolvând sistemul Bx
2
= x
1
, g˘ asim
o solu¸tie ca fiind, spre exemplu, x
2
= (0, 8, 0, 0). Mai departe, rezolvând
¸si sistemul Bx
3
= x
2
, g˘ asim o solu¸tie x
3
= (0, −6, 4, 0). În final, sistemul
Bx
4
= x
3
are ca solu¸tie pe x
4
= (0, 5, −6, 2).
În concluzie, ob¸tinem baza Jordan B
J
= ¦x
1
, x
2
, x
3
, x
4
¦ în care matricea
canonic˘ a Jordan este
J = C
−1
AC =

¸
¸
¸
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 1
0 0 0 1
¸

,
unde
C =

¸
¸
¸
16 0 0 0
0 8 −6 5
0 0 4 −6
0 0 0 2
¸

.
90 CAPITOLUL 4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
d) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸tiile ecua¸tiei caracteristice

−λ 2 0 −1
1 −λ 0 0
0 1 −λ 0
0 0 1 −λ

= 0 ⇔(λ −1)
2
(λ + 1)
2
= 0,
adic˘ a avem valorile proprii λ
1
= 1 ¸si λ
2
= −1, de multiplicitate algebric˘ a
m
1
= 2 ¸si m
2
= 2.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
1
= 1 este
V
λ
1
=

(x, y, z, t) ∈ R
4

¸
¸
¸
−1 2 0 −1
1 −1 0 0
0 1 −1 0
0 0 1 −1
¸

¸
¸
¸
x
y
z
t
¸

=

¸
¸
¸
0
0
0
0
¸

= ¦(x, x, x, x) [ x ∈ R¦.
Dimensiunea subspa¸tiului propriu V
λ
1
este
d
1
= dim
R
V
λ
1
= 1 < 2 = m
1
,
adic˘ a avem o singur˘ a celul˘ a Jordan corespunz˘ atoare valorii proprii λ
1
= 1.
Fie matricea
B
1
= A−I
4
=

¸
¸
¸
−1 2 0 −1
1 −1 0 0
0 1 −1 0
0 0 1 −1
¸

¸si vectorul propriu x
1
= (1, 1, 1, 1). Rezolvând sistemul B
1
x
2
= x
1
, g˘ asim o
solu¸tie ca fiind, spre exemplu, x
2
= (3, 2, 1, 0).
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
2
= −1 este
V
λ
2
=

(x, y, z, t) ∈ R
4

¸
¸
¸
1 2 0 −1
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 1
¸

¸
¸
¸
x
y
z
t
¸

=

¸
¸
¸
0
0
0
0
¸

=
= ¦(x, −x, x, −x) [ x ∈ R¦ .
Dimensiunea subspa¸tiului propriu V
λ
2
este
d
2
= dim
R
V
λ
2
= 1 < 2 = m
2
,
4.2. PROBLEME REZOLVATE 91
adic˘ a avem o singur˘ a celul˘ a Jordan corespunz˘ atoare valorii proprii λ
2
= −1.
Fie matricea
B
2
= A+I
4
=

¸
¸
¸
1 2 0 −1
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 1
¸

¸si vectorul propriu x
3
= (1, −1, 1, −1). Rezolvând sistemul B
2
x
4
= x
3
, g˘ asim
o solu¸tie ca fiind, spre exemplu, x
4
= (0, −1, 2, −3).
În concluzie, ob¸tinem baza Jordan B
J
= ¦x
1
, x
2
, x
3
, x
4
¦ în care matricea
canonic˘ a Jordan este
J = C
−1
AC =

¸
¸
¸
1 1 0 0
0 1 0 0
0 0 −1 1
0 0 0 −1
¸

,
unde
C =

¸
¸
¸
1 3 1 0
1 2 −1 −1
1 1 1 2
1 0 −1 −3
¸

.
Problema 4.2.13 Relativ la produsul scalar canonic, s˘a se determine ad-
junctul endomorfismului T : R
2
→R
2
, definit prin
T(x, y) = (x + 2y, 8x).
Rezolvare. Fix˘ am baza ortonormat˘ a canonic˘ a
B = ¦e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1)¦ ⊂ R
2
.
Matricea lui T în aceast˘ a baz˘ a este
A =

1 2
8 0

,
ceea ce implic˘ a faptul c˘ a matricea adjunctei este
T
A =

1 8
2 0

.
În concluzie, endomorfismul adjunct este
T

(x, y) =
¸
1 8
2 0

x
y

T
=

x + 8y
2x

T
= (x + 8y, 2x).
92 CAPITOLUL 4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
4.3 Probleme propuse
Problema 4.3.1 S˘a se studieze care dintre urm˘atoarele aplica¸ tii sunt trans-
form˘ari liniare:
a) T : R
2
→R
2
, T(x
1
, x
2
) = (x
1
, −x
1
);
b) T : R
2
→R
2
, T(x, y) = (xcos θ −y sinθ, xsinθ +y cos θ), θ ∈ [0, 2π];
c) T : V
3
→R, T(v) = a v, unde a ∈ V
3
este dat;
d) T : V
3
→V
3
, T(v) = 2 'v, a`
a
[[a[[
2
−v, unde a ∈ V
3
`¦0¦ este dat;
e) T : M
2
(R) →R, T(A) = Trace(A), unde Trace(A) = a
11
+a
22
;
f) T : R
n
[X] →R
n
[X], T(p) = q, q(X) = p(X + 1) −p(X);
g) T : R
2
→R
3
, T(x
1
, x
2
) = (sinx
1
, cos x
2
, x
1
−x
2
);
h) T : R
3
→R
3
, T(x, y, z) = (x, x +y, x +y +z);
i) T : (
n
[0, 1] →(
0
[0, 1], T(f) =
¸
n
i=1
α
i
f
(i)
, unde α
i
∈ R;
j) T : (
0
[0, 1] →T[0, 1], T(f)(x) =

x
0
f(t)dt, ∀ x ∈ [0, 1].
R. a) Da. b) Da. c) Da. d) Da. e) Da. f) Da. g) Nu. h) Da. i) Da. j)
Da.
Problema 4.3.2 S˘a se arate c˘a aplica¸ tiile de mai jos sunt transform˘ari
liniare ¸ si s˘a se determine nucleul Ker T ¸ si imaginea ImT a acestora:
a) T : R
3
→R
2
, T(x, y, z) = (x +y −z, 2x −y +z);
b) T : R
4
→R
3
, T(x, y, z, t) = (x +y +z, y −t, z −t);
c) T : V
3
→V
3
, T(v) = 'v, a`
a
[[a[[
2
, unde a ∈ V
3
`¦0¦ este dat;
d) T : R
2
[X] →R, T(p) =

1
−1
p(x)dx.
R. a) Ker T = ¦(0, z, z) [ z ∈ R¦, ImT = R
2
.
b) Ker T = ¦(−2t, t, t, t) [ t ∈ R¦, ImT = R
3
.
c) Ker T = ¦v ∈ V
3
[ v ⊥ a¦, ImT = ¦λa [ λ ∈ R¦.
d) Ker T = ¦−3aX
2
+bX +a [ a, b ∈ R¦, ImT = R.
4.3. PROBLEME PROPUSE 93
Problema 4.3.3 S˘a se scrie matricea în baza canonic˘a a endomorfismului
T : R
3
→R
3
, unde
T(x, y, z) = (x −y +z, y +z, x −z).
R. A =

¸
1 −1 1
0 1 1
1 0 −1
¸

.
Problema 4.3.4 Fie a, b ∈ V
3
`¦0¦ doi vectori necoliniari. S˘a se arate c˘a
aplica¸ tia T : V
3
→V
3
, definit˘a prin
T(x) = 'a, x` b +

b, x

a,
este liniar˘a ¸ si apoi s˘a se determine matricea lui T în baza B = ¦a, b, a b¦.
R. M
B
(T) =

¸

a, b

[[b[[
2
0
[[a[[
2

a, b

0
0 0 0
¸

.
Problema 4.3.5 Fie T : R
2
→ R
3
, (x, y)
T
→ proiec¸ tia punctului P(x, y, 0)
pe planul π : 3x −y −2z = 0. S˘a se arate c˘a T este transformare liniar˘a ¸ si
s˘a se calculeze Ker T ¸ si ImT, precum ¸ si defectul ¸ si rangul lui T.
R. T(x, y) =

5x + 3y
14
,
3x + 13y
14
,
3x −y
7

; Ker T = ¦(0, 0)¦,
dim
R
Ker T = 0; ImT = ¦(a, 3a −2c, c) [ a, c ∈ R¦, dim
R
ImT = 2.
Problema 4.3.6 S˘a se determine endomorfismul T ∈ End
R
(R
3
) astfel
încât
T(1, 1, 1) = (0, 0, 0), T(1, 0, 0) = (3, 1, 0), T(0, 0, 1) = (1, 2, 0).
R. T(x, y, z) = (3x −4y +z, x −3y + 2z, 0).
Problema 4.3.7 Fie endomorfismul T : R
3
→R
3
, definit prin
T(x, y, z) = (x −y +z, y, y).
S˘a se arate c˘a T
2
= T (i. e. T este proiec¸tie) ¸ si c˘a
R
3
= Ker T ⊕ImT.
94 CAPITOLUL 4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
Ind. Avem Ker T = ¦(x, 0, −x) [ x ∈ R¦ ¸si ImT = ¦(a, b, b) [ a, b ∈ R¦.
Problema 4.3.8 S˘a se arate c˘a transformarea liniar˘a T : R
2n
→ R
2n
,
definit˘a prin rela¸ tia
T(x) = (x
n+1
, x
n+2
, ..., x
2n
, −x
1
, −x
2
, ..., −x
n
),
are proprietatea T
2
= −1
R
2n. O transformare liniar˘a cu aceast˘a proprietate
se nume¸ ste structur˘a aproape complex˘a.
Problema 4.3.9 S˘a se determine valorile proprii ¸ si vectorii proprii pentru
endomorfismele T : R
3
→R
3
, ale c˘aror matrici în baza canonic˘a sunt
a) A =

¸
4 0 0
0 0 1
0 −1 2
¸

, b) A =

¸
7 4 1
4 7 −1
−4 −4 4
¸

,
c) A =

¸
−3 −7 −5
2 4 3
1 2 2
¸

.
R. a) λ
1
= 4, V
λ
1
= ¦(x, 0, 0) [ x ∈ R¦; λ
2
= 1, V
λ
2
= ¦(0, y, y) [ y ∈ R¦.
b) λ
1
= 4, V
λ
1
= ¦(x, −x, x) [ x ∈ R¦; λ
2
= 3, V
λ
2
= ¦(x, −x, 0) [ x ∈ R¦;
λ
3
= 11, V
λ
3
=


3z
4
, −z, z

z ∈ R
¸
.
c) λ
1
= 1, V
λ
1
= ¦(−3y, y, y) [ y ∈ R¦.
Problema 4.3.10 Folosind teorema Hamilton-Cayley, s˘a se calculeze A
−1
¸ si f(A), unde f(x) = x
4
−4x
3
+ 6x
2
−4x + 1, pentru matricile:
a) A =

1 0
1 1

, b) A =

¸
2 1 −3
3 −2 −3
1 1 −2
¸

,
c) A =

¸
¸
¸
2 0 0 0
1 3 1 1
0 0 1 −1
−1 −1 0 2
¸

.
R. a) A
−1
= 2I
2
− A, f(A) = 0
2
. b) A
−1
=
1
2

A
2
+ 2A−I
3

, f(A) =
19A
2
−8A−11I
3
. c) A
−1
=
1
16

−A
3
+ 8A
2
−24A+ 32I
4

, f(A) = 4A
3

18A
2
+ 28A−15I
4
.
4.3. PROBLEME PROPUSE 95
Problema 4.3.11 S˘a se arate c˘a endomorfismul T : R
4
→R
4
, definit prin
T(x, y, z, t) = (−x +t, −y, −z −2t, x −2z + 3t),
este diagonalizabil ¸ si s˘a se precizeze baza în care se ob¸ tine forma diagonal˘a.
R. B

= ¦e

1
= (2, 0, 1, 0), e

2
= (0, 1, 0, 0), e

3
= (1, 0, −2, 5), e

4
=
(−1, 0, 2, 1)¦, D = M
B
′ (T) = Diag(−1, −1, 4, −2).
Problema 4.3.12 S˘a se studieze dac˘a endomorfismele T : R
n
→R
n
, defi-
nite în baza canonic˘a de matricile
a) A =

−4 0
1 4

, b) A =

¸
2 −1 1
1 2 −1
1 −1 2
¸

,
c) A =

¸
2 5 1
−1 −3 0
−2 −3 −2
¸

, d) A =

¸
¸
¸
1 1 1 1
1 1 −1 −1
1 −1 1 −1
1 −1 −1 1
¸

,
sunt diagonalizabile ¸ si, în caz afirmativ, s˘a se diagonalizeze.
R. a) B

= ¦e

1
= (1, 0), e

2
= (−8, 1)¦, D = M
B
′ (T) = Diag(4, −4).
b) B

= ¦e

1
= (0, 1, 1), e

2
= (1, 1, 1), e

3
= (1, 0, 1)¦, D = M
B
′ (T) =
Diag(1, 2, 3).
c) Nu este diagonalizabil˘ a.
d) B

= ¦e

1
= (1, 1, 0, 0), e

2
= (1, 0, 1, 0), e

3
= (1, 0, 0, 1), e

4
=
(1, −1, −1, −1)¦, D = M
B
′ (T) = Diag(2, 2, 2, −2).
Problema 4.3.13 S˘a se aduc˘a la forma canonic˘a Jordan endomorfismele
T : R
n
→R
n
, definite în baza canonic˘a de matricile
a) A =

¸
1 −3 4
4 −7 8
6 −7 7
¸

, b) A =

¸
1 −3 3
−2 −6 13
−1 −4 8
¸

,
c) A =

¸
¸
¸
1 1 0 0
0 1 2 1
0 0 2 1
0 0 0 2
¸

, d) A =

¸
¸
¸
1 0 0 0
2 1 0 0
0 2 1 0
1 0 2 1
¸

.
96 CAPITOLUL 4. TRANSFORM
˘
ARI LINIARE
R. a) J = C
−1
AC =

¸
−1 1 0
0 −1 0
0 0 3
¸

, unde C =

¸
1 −1 1
2 −1 2
1 0 2
¸

.
b) J = C
−1
AC =

¸
1 1 0
0 1 1
0 0 1
¸

, unde C =

¸
3 3 7
1 −1 0
1 0 1
¸

.
c) J = C
−1
AC =

¸
¸
¸
1 1 0 0
0 1 0 0
0 0 2 1
0 0 0 2
¸

, unde C =

¸
¸
¸
1 1 2 −3
0 1 2 −1
0 0 1 0
0 0 0 1
¸

.
d) J = C
−1
AC =

¸
¸
¸
1 1 0 0
0 1 1 0
0 0 1 1
0 0 0 1
¸

, unde C =

¸
¸
¸
0 0 0 2
0 0 4 0
0 8 0 −1
16 0 0 0
¸

.
Problema 4.3.14 Relativ la produsul scalar canonic, s˘a se determine ad-
junctul endomorfismului:
a) T : R
2
→R
2
, T(x, y) = (x −y, 7x + 5y);
b) T : R
3
→R
3
, T(x, y, z) = (2x, y, −z);
c) T : R
3
→R
3
, T(x, y, z) = (3x −y, 2y +z, x +y −z).
R. a) T

(x, y) = (x + 7y, −x + 5y). b) T

= T. c) T

(x, y, z) = (3x +
z, −x + 2y +z, y −z).
Capitolul 5
Forme biliniare. Forme
p˘ atratice
5.1 Elemente teoretice fundamentale
Fie V un K-spa¸tiu vectorial de dimensiune dim
K
V = n.
Defini¸tia 5.1.1 O aplica¸ tie / : V V →K, care verific˘a propriet˘a¸tile
1. /(x, y) = /(y, x), ∀ x, y ∈ V,
2. /(αx +βy, z) = α/(x, z) +β/(y, z), ∀ α, β ∈ K, ∀ x, y, z ∈ V,
se nume¸ ste form˘a biliniar˘a ¸ si simetric˘a pe V.
Dac˘ a B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ este o baz˘ a în V ¸si avem descompunerile
x =
n
¸
i=1
x
i
e
i
, y =
n
¸
j=1
y
j
e
j
,
atunci expresia analitic˘ a a formei biliniare ¸si simetrice / este
/(x, y) =
n
¸
i,j=1
a
ij
x
i
y
j
,
unde a
ij
= /(e
i
, e
j
) = /(e
j
, e
i
) = a
ji
, ∀ i, j = 1, n.
Defini¸tia 5.1.2 Matricea simetric˘a A = (a
ij
)
i,j=1,n
(i. e., A =
T
A) se
nume¸ ste matricea în baza B a formei biliniare ¸ si simetrice /.
97
98 CAPITOLUL 5. FORME BILINIARE. FORME P
˘
ATRATICE
Observa¸tia 5.1.1 Dac˘a not˘am x = (x
1
, x
2
, ..., x
n
) ¸ si y = (y
1
, y
2
, ..., y
n
),
atunci
/(x, y) = x A
T
y
este forma matriceal˘a a expresiei analitice.
Fie B

= ¦e

1
, e

2
, ..., e

n
¦ o alt˘ a baz˘ a în V ¸si fie A

matricea în baza B

a
formei biliniare ¸si simetrice /.
Teorema 5.1.2 Leg˘atura între matricile A ¸ si A

este dat˘a de rela¸ tia
A

=
T
C A C,
unde C este matricea de trecere de la baza B la baza B

.
Defini¸tia 5.1.3 O aplica¸tie Q : V → K se nume¸ ste form˘a p˘atratic˘a pe
V dac˘a exist˘a o form˘a biliniar˘a ¸ si simetric˘a / : V V → K astfel încât
Q(x) = /(x, x). Forma biliniar˘a ¸ si simetric˘a / se nume¸ ste polara sau
forma dedublat˘a a formei p˘atratice Q.
Observa¸tia 5.1.3 i) Expresia analitic˘a a unei forme p˘atratice Q, în raport
cu baza B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦, este
Q(x) = /(x, x) =
n
¸
i,j=1
a
ij
x
i
x
j
= x A
T
x,
unde a
ij
= /(e
i
, e
j
), ∀ i, j = 1, n.
ii) Matricea simetric˘a A = (a
ij
)
i,j=1,n
, care este matricea polarei /, se
nume¸ ste matricea în baza B a formei p˘atratice Q.
iii) Dac˘a se cunoa¸ ste forma p˘atratic˘a Q, atunci forma polar˘a / din care
provine este dat˘a de formula
/(x, y) =
1
2
[Q(x +y) −Q(x) −Q(y)] .
Defini¸tia 5.1.4 i) Spunem c˘a o form˘a p˘atratic˘a Q : V → K s-a redus la
forma canonic˘a într-o baz˘a B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ dac˘a expresia analitic˘a
formei p˘atratice Q, în raport cu baza B, este
Q(x) = /(x, x) = λ
1
x
2
1

2
x
2
2
+... +λ
n
x
2
n
,
unde λ
i
= /(e
i
, e
i
), ∀ i = 1, n.
5.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 99
ii) Tripletul de numere naturale σ(Q) = (p, q, d) ∈ N
3
, asociat unei forme
canonice
Q(x) = λ
1
x
2
1

2
x
2
2
+... +λ
n
x
2
n
,
unde p = num˘arul de coeficien¸ ti λ
i
strict pozitivi, q = num˘arul de coeficien¸ ti
λ
i
strict negativi ¸ si d = num˘arul de coeficien¸ti λ
i
egali cu zero, se nume¸ ste
signatura formei p˘atratice Q.
Teorema 5.1.4 (Legea de iner¸tie) Signatura unei forme p˘atratice Q
este aceea¸ si pentru orice form˘a canonic˘a a lui Q.
Defini¸tia 5.1.5 O form˘a p˘atratic˘a Q este pozitiv definit˘a (respectiv, ne-
gativ definit˘a) dac˘a are signatura σ(Q) = (n, 0, 0) (respectiv, σ(Q) =
(0, n, 0)), unde n = dim
K
V .
Metode de reducere la forma canonic˘ a a unei forme p˘ atratice
reale (K = R)
(1) Metoda lui Gauss (sau a form˘ arii de p˘ atrate).
Fie Q : V →R o form˘ a p˘ atratic˘ a, exprimat˘ a prin
Q(x) =
n
¸
i,j=1
a
ij
x
i
x
j
,
unde cel pu¸tin un coeficient a
ij
= 0.
1. Dac˘ a Q(x) posed˘ a un termen x
2
i
(putem presupune, f˘ ar˘ a a restrânge
generalitatea, c˘ a a
11
= 0), atunci scriind
Q(x) = a
11
x
2
1
+ 2
n
¸
i=2
a
1i
x
1
x
i
+
n
¸
i,j=2
a
ij
x
i
x
j
,
putem forma un p˘ atrat perfect ¸si ob¸tinem
Q(x) = a
11

x
1
+
n
¸
i=2
a
1i
a
11
x
i

2
+
n
¸
i,j=2
a

ij
x
i
x
j
,
unde, în coeficien¸tii a

ij
, i, j = 2, n, s-au introdus ¸si termenii, cu semn
schimbat, necesari ob¸tinerii p˘ atratului expresiei
x
1
+
n
¸
i=2
a
1i
a
11
x
i
.
100 CAPITOLUL 5. FORME BILINIARE. FORME P
˘
ATRATICE
În forma p˘ atratic˘ a r˘ amas˘ a
¸
n
i,j=2
a

ij
x
i
x
j
nu mai apar decât coordo-
natele x
2
, x
3
, ..., x
n
, adic˘ a ea poate fi privit˘ a ca o nou˘ a form˘ a p˘ atratic˘ a
pe un spa¸tiu vectorial real de dimensiune n−1, ¸si deci i se poate aplica
algoritmul descris mai sus.
2. Dac˘ a Q(x) nu con¸tine p˘ atrate, atunci, în mod necesar, trebuie s˘ a
con¸tin˘ a cel pu¸tin un termen nenul a
ij
x
i
x
j
, unde i = j. Atunci, prin
schimbarea de coordonate
x
i
= x

i
+x

j
, x
j
= x

i
−x

j
, x
k
= x

k
, k = i, j,
se ob¸tine un nou sistem de coordonate (o nou˘ a baz˘ a), în raport cu care
expresia analitic˘ a a lui Q con¸tine termenii a
ij
x
′2
i
− a
ij
x
′2
j
, ¸si deci, în
continuare, putem aplica Pasul 1.
(2) Metoda lui Jacobi
Fie Q : V →R o form˘ a p˘ atratic˘ a ¸si A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ M
n
(R) matricea lui
Q într-o baz˘ a B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ a spa¸tiului vectorial V. Fie determinan¸tii

1
= a
11
, ∆
2
=

a
11
a
12
a
12
a
22

, ∆
3
=

a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33

, ..., ∆
n
= det A.
Dac˘ a ∆
i
= 0, ∀ i = 1, n, atunci în baza
B

= ¦e

1
= c
11
e
1
, e

2
= c
21
e
1
+c
22
e
2
, ..., e

n
= c
n1
e
1
+c
n2
e
2
+.. +c
nn
e
n
¦
forma p˘ atratic˘ a Q are forma canonic˘ a
Q(x

) =
1

1
x
′2
1
+

1

2
x
′2
2
+

2

3
x
′2
3
+... +

n−1

n
x
′2
n
,
unde x

i
, i = 1, n, sunt coordonatele vectorului x în baza B

, iar scalarii c
ij
,
i ≥ j, se determin˘ a din condi¸tiile
/(e

i
, e
j
) = 0, ∀ j < i ≤ n, ¸si /(e

i
, e
i
) = 1, ∀ i = 1, n,
forma biliniar˘ a ¸si simetric˘ a / fiind polara formei p˘ atratice Q.
Corolarul 5.1.5 (Criteriul lui Sylvester) Fie Q : V → R o form˘a p˘a-
tratic˘a. Dac˘a condi¸ tiile din metoda lui Jacobi sunt îndeplinite, atunci:
(1) forma p˘atratic˘a Q este pozitiv definit˘a ⇔∆
i
> 0, ∀ i = 1, n;
5.2. PROBLEME REZOLVATE 101
(2) forma p˘atratic˘a Q este negativ definit˘a ⇔(−1)
i

i
> 0, ∀ i = 1, n.
(3) Metoda valorilor proprii (sau a transform˘ arilor ortogonale)
Fie Q : (V, ', `) → R o form˘ a p˘ atratic˘ a pe un spa¸tiu vectorial euclidian
(V, ', `) ¸si fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ M
n
(R) matricea lui Q într-o baz˘ a ortonor-
mat˘ a B = ¦e
1
, e
2
, ..., e
n
¦ a spa¸tiului euclidian (V, ', `). Deoarece matricea A
este simetric˘ a, ea este diagonalizabil˘ a. Dac˘ a C = (c
ij
)
i,j=1,n
∈ M
n
(R) este
matricea vectorilor proprii ortonorma¸ ti ai matricii A, a¸seza¸ti pe coloane,
atunci transformarea de coordonate
T
x = C
T
x

,
care este o transformare ortogonal˘ a (i. e., C
T
C = I
n
), conduce la forma
canonic˘ a
Q(x

) = λ
1
x
′2
1

2
x
′2
2
+... +λ
n
x
′2
n
,
unde λ
i
, i ∈ ¦1, ..., n¦, sunt valorile proprii ale matricii A, luate cu multi-
plicit˘ a¸tile lor algebrice (fiecare valoare proprie λ
i
apare de atâtea ori cât este
multiplicitatea ei).
Corolarul 5.1.6 Fie Q : V → R o form˘a p˘atratic˘a pe un spa¸tiu vectorial
euclidian (V, ', `) ¸ si fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
matricea lui Q într-o baz˘a ortonor-
mat˘a a spa¸ tiului euclidian V . Atunci, forma p˘atratic˘a Q este pozitiv definit˘a
(respectiv, negativ definit˘a) dac˘a ¸ si numai dac˘a toate valorile proprii ale ma-
tricii A sunt strict pozitive (respectiv, strict negative).
5.2 Probleme rezolvate
Problema 5.2.1 Fie / : R
3
R
3
→ R o form˘a biliniar˘a ¸ si simetric˘a, a
c˘arei expresie analitic˘a în baza canonic˘a este
/(x, y) = 2x
1
y
1
+ 3x
1
y
2
+ 3x
2
y
1
−x
1
y
3
−x
3
y
1
+x
2
y
2

−x
2
y
3
−x
3
y
2
+ 2x
3
y
3
.
a) S˘a se scrie matricea lui / în baza canonic˘a ¸ si în baza
B

= ¦e

1
= (1, 1, 1), e

2
= (1, 1, 0), e

3
= (1, 0, 0)¦.
b) S˘a se determine forma p˘atratic˘a asociat˘a lui /.
102 CAPITOLUL 5. FORME BILINIARE. FORME P
˘
ATRATICE
Rezolvare. a) Fie B = ¦e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1)¦ baza
canonic˘ a în R
3
. Atunci, matricea lui / în baza canonic˘ a B este
A =

¸
2 3 −1
3 1 −1
−1 −1 2
¸

.
Deoarece matricea de trecere de la baza B la baza B

este
C =

¸
1 1 1
1 1 0
1 0 0
¸

,
rezult˘ a c˘ a matricea lui / în baza B

este
A

=
T
C A C =

¸
7 7 4
7 9 5
4 5 2
¸

.
b) Forma p˘ atratic˘ a asociat˘ a lui / este
Q(x) = /(x, x) = 2x
2
1
+x
2
2
+ 2x
2
3
+ 6x
1
x
2
−2x
1
x
3
−2x
2
x
3
.
Problema 5.2.2 Pentru formele p˘atratice Q : R
n
→ R de mai jos, s˘a se
determine formele biliniare ¸ si simetrice din care provin, precum ¸ si matricea
lor în baza canonic˘a:
a) Q : R
2
→R, Q(x) = −18x
1
x
2
+ 9x
2
2
.
b) Q : R
3
→R, Q(x) = 2x
2
1
−6x
1
x
2
+ 3x
2
3
.
c) Q : R
4
→R, Q(x) = x
1
x
2
+x
2
x
3
+x
3
x
4
.
Rezolvare. a) Forma biliniar˘ a ¸si simetric˘ a din care provine forma p˘ a-
tratic˘ a Q este dat˘ a de formula
/(x, y) =
1
2
[Q(x +y) −Q(x) −Q(y)] =
=
1
2

−18(x
1
+y
1
)(x
2
+y
2
) + 9(x
2
+y
2
)
2
+
+18x
1
x
2
−9x
2
2
+ 18y
1
y
2
−9y
2
2

= −9x
1
y
2
−9x
2
y
1
+ 9x
2
y
2
.
5.2. PROBLEME REZOLVATE 103
Prin urmare, matricea în baza canonic˘ a a lui Q este
A =

0 −9
−9 9

.
b) Folosind formula anterioar˘ a, g˘ asim
/(x, y) =
1
2

2(x
1
+y
1
)
2
−6(x
1
+y
1
)(x
2
+y
2
) + 3(x
3
+y
3
)
2

−2x
2
1
+ 6x
1
x
2
−3x
2
3
−2y
2
1
+ 6y
1
y
2
−3y
2
3

= 2x
1
y
1
−3x
1
y
2
−3x
2
y
1
+ 3x
3
y
3
.
Matricea în baza canonic˘ a a lui Q este
A =

¸
2 −3 0
−3 0 0
0 0 3
¸

.
c) Utilizând din nou formula de mai sus, ob¸tinem forma biliniar˘ a ¸si
simetric˘ a
/(x, y) =
1
2
x
1
y
2
+
1
2
x
2
y
1
+
1
2
x
2
y
3
+
1
2
x
3
y
2
+
1
2
x
3
y
4
+
1
2
x
4
y
3
,
a c˘ arei matrice este (matricea lui Q)
A =

¸
¸
¸
0 1/2 0 0
1/2 0 1/2 0
0 1/2 0 1/2
0 0 1/2 0
¸

.
Problema 5.2.3 Formele p˘atratice Q : R
n
→ R de mai jos sunt date în
baza canonic˘a B a lui R
n
. S˘a se scrie aceste forme în baza
B

= ¦e

1
, e

2
, ..., e

n
¦ ⊂ R
n
,
în cazurile:
a) Q : R
2
→R, Q(x) = 3x
2
1
+ 10x
1
x
2
+ 9x
2
2
, e

1
= 2e
1
−e
2
, e

2
= e
1
−e
2
.
b) Q : R
3
→ R, Q(x) = 3x
2
1
+ 4x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
− x
2
3
, e

1
= e
1
+ e
2
+ e
3
,
e

2
= 2e
1
−e
2
+e
3
, e

3
= −e
1
+ 2e
2
−3e
3
.
104 CAPITOLUL 5. FORME BILINIARE. FORME P
˘
ATRATICE
Rezolvare. a) Matricea de trecere de la baza B la baza B

este
C =

2 1
−1 −1

iar matricea lui Q în baza canonic˘ a este
A =

3 5
5 9

.
Prin urmare, matricea lui Q în baza B

este
A

=
T
C A C =

1 0
0 2

.
În concluzie, expresia analitic˘ a a lui Q în baza B

este
Q(x

) = x

A

T
x

= x
′2
1
+ 2x
′2
2
.
b) Matricea de trecere de la baza B la baza B

este
C =

¸
1 2 −1
1 −1 2
1 1 −3
¸

iar matricea lui Q în baza canonic˘ a este
A =

¸
1 2 2
2 0 0
2 0 −1
¸

.
Prin urmare, matricea lui Q în baza B

este
A

=
T
C A C =

¸
8 9 −4
9 3 −3
−4 −3 −4
¸

.
În concluzie, expresia analitic˘ a a lui Q în baza B

este
Q(x

) = x

A

T
x

=
= 8x
′2
1
+ 3x
′2
2
−4x
′2
3
+ 18x

1
x

2
−8x

1
x

3
−6x

2
x

3
.
5.2. PROBLEME REZOLVATE 105
Problema 5.2.4 Utilizând metoda lui Gauss, s˘a se g˘aseasc˘a forma canon-
ic˘a ¸ si signatura formelor p˘atratice de mai jos. Care dintre aceste forme
p˘atratice sunt pozitiv definite ¸ si care sunt negativ definite?
a) Q : R
2
→R, Q(x) = 4x
2
1
+ 4x
1
x
2
+ 5x
2
2
.
b) Q : R
2
→R, Q(x) = −x
1
x
2
.
c) Q : R
3
→R, Q(x) = x
2
1
+x
2
2
+ 4x
2
3
+ 4x
1
x
3
+ 2x
2
x
3
.
d) Q : R
3
→R, Q(x) = x
1
x
2
+x
1
x
3
+x
2
x
3
.
e) Q : R
3
→R, Q(x) = 2x
2
1
+ 9x
2
2
+ 19x
2
3
+ 8x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
.
f) Q : R
4
→R, Q(x) = x
2
1
+ 2x
2
2
+ 2x
2
3
+ 3x
2
4
+ 2x
1
x
2
+ 2x
2
x
3
+ 2x
3
x
4
.
Rezolvare. a) Deoarece în expresia lui Q avem p˘ atrate, form˘ am p˘ atrate
perfecte ¸si ob¸tinem
Q(x) = 4(x
2
1
+x
1
x
2
) + 5x
2
2
=
= 4
¸

x
1
+
x
2
2

2

x
2
2
4

+ 5x
2
2
=
= 4

x
1
+
x
2
2

2
+ 4x
2
2
.
Efectuând schimbarea de coordonate

x

1
= x
1
+
x
2
2
x

2
= x
2
,
g˘ asim forma canonic˘ a
Q(x

) = 4x
′2
1
+ 4x
′2
2
.
Signatura formei p˘ atratice Q este σ(Q) = (2, 0, 0), adic˘ a forma p˘ atratic˘ a
este pozitiv definit˘ a.
b) Deoarece în expresia lui Q nu avem p˘ atrate, efectu˘ am schimbarea de
coordonate

x
1
= x

1
+x

2
x
2
= x

1
−x

2
¸si g˘ asim forma canonic˘ a
Q(x

) = −x
′2
1
+x
′2
2
.
106 CAPITOLUL 5. FORME BILINIARE. FORME P
˘
ATRATICE
Signatura formei p˘ atratice Q este σ(Q) = (1, 1, 0), adic˘ a forma p˘ atratic˘ a
nu este nici pozitiv definit˘ a, nici negativ definit˘ a.
c) Deoarece în expresia lui Q avem p˘ atrate, form˘ am p˘ atrate perfecte ¸si
ob¸tinem
Q(x) =

x
2
1
+ 4x
1
x
3

+x
2
2
+ 4x
2
3
+ 2x
2
x
3
=
= (x
1
+ 2x
3
)
2
+x
2
2
+ 2x
2
x
3
=
= (x
1
+ 2x
3
)
2
+ (x
2
+x
3
)
2
−x
2
3
.
Efectuând schimbarea de coordonate

x

1
= x
1
+ 2x
3
x

2
= x
2
+x
3
x

3
= x
3
,
g˘ asim forma canonic˘ a
Q(x

) = x
′2
1
+x
′2
2
−x
′2
3
.
Signatura formei p˘ atratice Q este σ(Q) = (2, 1, 0), adic˘ a forma p˘ atratic˘ a
nu este nici pozitiv definit˘ a, nici negativ definit˘ a.
d) Deoarece în expresia lui Q nu avem p˘ atrate, efectu˘ am schimbarea de
coordonate

x
1
= x

1
+x

2
x
2
= x

1
−x

2
x
3
= x

3
¸si g˘ asim
Q(x

) = x
′2
1
−x
′2
2
+ 2x

1
x

3
.
Restrângem p˘ atratele ¸si ob¸tinem
Q(x

) =

x
′2
1
+ 2x

1
x

3

−x
′2
2
=
=

x

1
+x

3

2
−x
′2
3
−x
′2
2
.
Efectuând schimbarea de coordonate

x
′′
1
= x

1
+x

3
x
′′
2
= x

3
x
′′
3
= x

2
,
g˘ asim forma canonic˘ a
Q(x
′′
) = x
′′2
1
−x
′′2
2
−x
′′2
3
.
5.2. PROBLEME REZOLVATE 107
Signatura formei p˘ atratice Q este σ(Q) = (1, 2, 0), adic˘ a forma p˘ atratic˘ a
nu este nici pozitiv definit˘ a, nici negativ definit˘ a.
e) Deoarece în expresia lui Q avem p˘ atrate, form˘ am p˘ atrate perfecte ¸si
ob¸tinem
Q(x) = 2x
2
1
+ 9x
2
2
+ 19x
2
3
+ 8x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
=
= 2

x
2
1
+ 4x
1
x
2
+ 2x
1
x
3

+ 9x
2
2
+ 19x
2
3
=
= 2

(x
1
+ 2x
2
+x
3
)
2
−4x
2
2
−x
2
3
−4x
2
x
3

+ 9x
2
2
+ 19x
2
3
=
= 2 (x
1
+ 2x
2
+x
3
)
2
+x
2
2
+ 17x
2
3
−8x
2
x
3
=
= 2 (x
1
+ 2x
2
+x
3
)
2
+ (x
2
−4x
3
)
2
+x
2
3
.
Efectuând schimbarea de coordonate

x

1
= x
1
+ 2x
2
+x
3
x

2
= x
2
−4x
3
x

3
= x
3
,
g˘ asim forma canonic˘ a
Q(x

) = 2x
′2
1
+x
′2
2
+x
′2
3
.
Signatura formei p˘ atratice Q este σ(Q) = (3, 0, 0), adic˘ a forma p˘ atratic˘ a
este pozitiv definit˘ a.
f) Deoarece în expresia lui Q avem p˘ atrate, form˘ am p˘ atrate perfecte ¸si
ob¸tinem
Q(x) = x
2
1
+ 2x
2
2
+ 2x
2
3
+ 3x
2
4
+ 2x
1
x
2
+ 2x
2
x
3
+ 2x
3
x
4
=
= x
2
1
+ 2x
1
x
2
+ 2x
2
2
+ 2x
2
3
+ 3x
2
4
+ 2x
2
x
3
+ 2x
3
x
4
=
= (x
1
+x
2
)
2
+x
2
2
+ 2x
2
x
3
+ 2x
2
3
+ 3x
2
4
+ 2x
3
x
4
=
= (x
1
+x
2
)
2
+ (x
2
+x
3
)
2
+x
2
3
+ 2x
3
x
4
+ 3x
2
4
=
= (x
1
+x
2
)
2
+ (x
2
+x
3
)
2
+ (x
3
+x
4
)
2
+ 2x
2
4
.
Efectuând schimbarea de coordonate

x

1
= x
1
+x
2
x

2
= x
2
+x
3
x

3
= x
3
+x
4
x

4
= x
4
,
g˘ asim forma canonic˘ a
Q(x

) = x
′2
1
+x
′2
2
+x
′2
3
+ 2x
′2
4
.
108 CAPITOLUL 5. FORME BILINIARE. FORME P
˘
ATRATICE
Signatura formei p˘ atratice Q este σ(Q) = (4, 0, 0), adic˘ a forma p˘ atratic˘ a
este pozitiv definit˘ a.
Problema 5.2.5 Utilizând metoda lui Jacobi, s˘a se g˘aseasc˘a forma canon-
ic˘a ¸ si signatura formelor p˘atratice de mai jos. Care dintre aceste forme
p˘atratice sunt pozitiv definite ¸ si care sunt negativ definite? S˘a se precizeze
baza spa¸ tiului în care se ob¸ tine forma canonic˘a respectiv˘a.
a) Q : R
3
→R, Q(x) = x
2
1
+ 8x
2
2
+x
2
3
+ 16x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
+ 4x
2
x
3
.
b) Q : R
3
→R, Q(x) = x
2
1
+ 7x
2
2
+x
2
3
−8x
1
x
2
−16x
1
x
3
−8x
2
x
3
.
Rezolvare. a) Matricea în baza canonic˘ a a formei p˘ atratice Q este
A =

¸
1 8 2
8 8 2
2 2 1
¸

iar determinan¸tii corespunz˘ atori sunt

1
= 1 = 0, ∆
2
=

1 8
8 8

= −56 = 0, ∆
3
=

1 8 2
8 8 2
2 2 1

= −28 = 0.
Prin urmare, forma canonic˘ a este
Q(x

) = x
′2
1

1
56
x
′2
2
+ 2x
′2
3
.
Signatura formei p˘ atratice Q este σ(Q) = (2, 1, 0), adic˘ a forma p˘ atratic˘ a
nu este nici pozitiv definit˘ a, nici negativ definit˘ a.
Pentru a g˘ asi baza în care se ob¸tine aceast˘ a form˘ a canonic˘ a, lu˘ am vec-
torul e

1
= c
11
e
1
¸si determin˘ am scalarul c
11
∈ R din condi¸tia
/(e

1
, e
1
) = 1 ⇒c
11
= 1,
adic˘ a avem
e

1
= e
1
= (1, 0, 0).
Consider˘ am apoi e

2
= c
21
e
1
+ c
22
e
2
¸si determin˘ am scalarii c
21
, c
22
∈ R din
sistemul

/(e

2
, e
1
) = 0
/(e

2
, e
2
) = 1

c
21
+ 8c
22
= 0
8c
21
+ 8c
22
= 1
⇒c
21
=
1
7
, c
22
= −
1
56
,
5.2. PROBLEME REZOLVATE 109
adic˘ a avem
e

2
=
1
7
e
1

1
56
e
2
=

1
7
, −
1
56
, 0

.
În final, consider˘ am e

3
= c
31
e
1
+ c
32
e
2
+ c
33
e
3
¸si determin˘ am scalarii
c
31
, c
32
, c
33
∈ R din sistemul

/(e

3
, e
1
) = 0
/(e

3
, e
2
) = 0
/(e

3
, e
3
) = 1

c
31
+ 8c
32
+ 2c
33
= 0
8c
31
+ 8c
32
+ 2c
33
= 0
2c
31
+ 2c
32
+c
33
= 1

⇒ c
31
= 0, c
32
= −
1
2
, c
33
= 2,
adic˘ a avem
e

3
= −
1
2
e
2
+ 2e
3
=

0, −
1
2
, 2

.
b) Matricea în baza canonic˘ a a formei p˘ atratice Q este
A =

¸
1 −4 −8
−4 7 −4
−8 −4 1
¸

iar determinan¸tii corespunz˘ atori sunt

1
= 1, ∆
2
=

1 −4
−4 7

= −9, ∆
3
=

1 −4 −8
−4 7 −4
−8 −4 1

= −729.
Prin urmare, forma canonic˘ a este
Q(x

) = x
′2
1

1
9
x
′2
2
+
1
81
x
′2
3
.
Signatura formei p˘ atratice Q este σ(Q) = (2, 1, 0), adic˘ a forma p˘ atratic˘ a
nu este nici pozitiv definit˘ a, nici negativ definit˘ a.
Lu˘ am vectorul e

1
= c
11
e
1
¸si determin˘ am scalarul c
11
∈ R din condi¸tia
/(e

1
, e
1
) = 1 ⇒c
11
= 1,
adic˘ a avem
e

1
= e
1
= (1, 0, 0).
Consider˘ am acum e

2
= c
21
e
1
+c
22
e
2
¸si determin˘ am scalarii c
21
, c
22
∈ R din
sistemul

/(e

2
, e
1
) = 0
/(e

2
, e
2
) = 1

c
21
−4c
22
= 0
−4c
21
+ 7c
22
= 1
⇒c
21
= −
4
9
, c
22
= −
1
9
,
110 CAPITOLUL 5. FORME BILINIARE. FORME P
˘
ATRATICE
adic˘ a avem
e

2
= −
4
9
e
1

1
9
e
2
=


4
9
, −
1
9
, 0

.
În final, consider˘ am e

3
= c
31
e
1
+ c
32
e
2
+ c
33
e
3
¸si determin˘ am scalarii
c
31
, c
32
, c
33
∈ R din sistemul

/(e

3
, e
1
) = 0
/(e

3
, e
2
) = 0
/(e

3
, e
3
) = 1

c
31
−4c
32
−8c
33
= 0
−4c
31
+ 7c
32
−4c
33
= 0
−8c
31
−4c
32
+c
33
= 1

⇒ c
31
= −
8
81
, c
32
= −
4
81
, c
33
=
1
81
,
adic˘ a avem
e

3
= −
8
81
e
1

4
81
e
2
+
1
81
e
3
=


8
81
, −
4
81
,
1
81

.
Problema 5.2.6 S˘a se determine valorile parametrului λ ∈ R pentru care
formele p˘atratice de mai jos sunt pozitiv definite sau negativ definite.
a) Q : R
2
→R, Q(x) = λx
2
1
+ (λ + 3)x
2
2
−4x
1
x
2
.
b) Q : R
3
→R, Q(x) = λx
2
1
+ 8x
2
2
+x
2
3
+ 16x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
+ 4x
2
x
3
.
Rezolvare. a) Matricea în baza canonic˘ a a formei p˘ atratice Q este
A =

λ −2
−2 λ + 3

iar determinan¸tii corespunz˘ atori sunt

1
= λ, ∆
2
=

λ −2
−2 λ + 3

= λ
2
+ 3λ −4.
Conform Criteriului lui Sylvester, forma p˘ atratic˘ a Q este pozitiv definit˘ a
dac˘ a ¸si numai dac˘ a


1
> 0

2
> 0

λ > 0
λ
2
+ 3λ −4 > 0

λ ∈ (0, ∞)
λ ∈ (−∞, −4) ∪ (1, ∞)

⇒λ ∈ (1, ∞).
5.2. PROBLEME REZOLVATE 111
Forma p˘ atratic˘ a Q este negativ definit˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a


1
< 0

2
> 0

λ < 0
λ
2
+ 3λ −4 > 0

λ ∈ (−∞, 0)
λ ∈ (−∞, −4) ∪ (1, ∞)

⇒λ ∈ (−∞, −4).
b) Matricea în baza canonic˘ a a formei p˘ atratice Q este
A =

¸
λ 8 2
8 8 2
2 2 1
¸

iar determinan¸tii corespunz˘ atori sunt

1
= λ, ∆
2
=

λ 8
8 8

= 8(λ −8), ∆
3
=

λ 8 2
8 8 2
2 2 1

= 4(λ −8).
Conform Criteriului lui Sylvester, forma p˘ atratic˘ a Q este pozitiv definit˘ a
dac˘ a ¸si numai dac˘ a


1
> 0

2
> 0

3
> 0

λ > 0
λ −8 > 0
λ −8 > 0
⇒λ ∈ (8, ∞).
Forma p˘ atratic˘ a Q este negativ definit˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a


1
< 0

2
> 0

3
< 0

λ < 0
λ −8 > 0
λ −8 < 0
⇒λ ∈ ∅.
Problema 5.2.7 Utilizând metoda valorilor proprii, s˘a se g˘aseasc˘a forma
canonic˘a ¸ si signatura formelor p˘atratice de mai jos. Care dintre aceste forme
p˘atratice sunt pozitiv definite ¸ si care sunt negativ definite? S˘a se precizeze
baza spa¸ tiului în care se ob¸ tine forma canonic˘a respectiv˘a.
a) Q : R
3
→R, Q(x) = −x
2
1
+x
2
2
−5x
2
3
+ 6x
1
x
3
+ 4x
2
x
3
.
b) Q : R
3
→R, Q(x) = 3x
2
1
+ 6x
2
2
+ 3x
2
3
−4x
1
x
2
−8x
1
x
3
−4x
2
x
3
.
112 CAPITOLUL 5. FORME BILINIARE. FORME P
˘
ATRATICE
Rezolvare. a) Matricea în baza canonic˘ a a formei p˘ atratice Q este
A =

¸
−1 0 3
0 1 2
3 2 −5
¸

.
Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸tiile ecua¸tiei caracteristice

−1 −λ 0 3
0 1 −λ 2
3 2 −5 −λ

= 0 ⇔λ(λ −2)(λ + 7) = 0,
adic˘ a avem valorile proprii λ
1
= 0, λ
2
= 2 ¸si λ
3
= −7. Prin urmare, forma
canonic˘ a a formei p˘ atratice Q este
Q(x

) = 2x
′2
2
−7x
′2
3
.
Signatura formei p˘ atratice Q este σ(Q) = (1, 1, 1), adic˘ a forma p˘ atratic˘ a
nu este nici pozitiv definit˘ a, nici negativ definit˘ a.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
1
= 0 este
V
λ
1
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
−1 0 3
0 1 2
3 2 −5
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
= ¦(3z, −2z, z) [ z ∈ R¦.
O baz˘ a a subspa¸tiului propriu V
λ
1
este B
1
= ¦f
1
= (3, −2, 1)¦.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
2
= 2 este
V
λ
2
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
−3 0 3
0 −1 2
3 2 −7
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
= ¦(z, 2z, z) [ z ∈ R¦.
O baz˘ a a subspa¸tiului propriu V
λ
2
este B
2
= ¦f
2
= (1, 2, 1)¦.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
3
= −7 este
V
λ
3
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
6 0 3
0 8 2
3 2 2
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
=

x,
x
2
, −2x

x ∈ R
¸
.
5.2. PROBLEME REZOLVATE 113
O baz˘ a a subspa¸tiului propriu V
λ
3
este B
3
= ¦f
3
= (2, 1, −4)¦.
Baza în care se ob¸tine forma canonic˘ a a lui Q este baza ortonormat˘ a
B

= ¦e

1
, e

2
, e

3
¦, unde
e

1
=
f
1
[[f
1
[[
=
1

14
(3, −2, 1),
e

2
=
f
2
[[f
2
[[
=
1

6
(1, 2, 1),
e

3
=
f
3
[[f
3
[[
=
1

21
(2, 1, −4).
Cu alte cuvinte, transformarea ortogonal˘ a

¸
x
1
x
2
x
3
¸

=

¸
3/

14 1/

6 2/

21
−2/

14 2/

6 1/

21
1/

14 1/

6 −4/

21
¸

¸
x

1
x

2
x

3
¸

conduce la forma canonic˘ a a formei p˘ atratice Q.
b) Matricea în baza canonic˘ a a formei p˘ atratice Q este
A =

¸
3 −2 −4
−2 6 −2
−4 −2 3
¸

.
Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸tiile ecua¸tiei caracteristice

3 −λ −2 −4
−2 6 −λ −2
−4 −2 3 −λ

= 0 ⇔(λ −7)
2
(λ + 2) = 0,
adic˘ a avem valorile proprii λ
1
= 7 ¸si λ
2
= −2, de multiplicitate algebric˘ a
m
1
= 2 ¸si m
2
= 1. Prin urmare, forma canonic˘ a a formei p˘ atratice Q este
Q(x

) = 7x
′2
1
+ 7x
′2
2
−2x
′2
3
.
Signatura formei p˘ atratice Q este σ(Q) = (2, 1, 0), adic˘ a forma p˘ atratic˘ a
nu este nici pozitiv definit˘ a, nici negativ definit˘ a.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
1
= 7 este
V
λ
1
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
−4 −2 −4
−2 −1 −2
−4 −2 −4
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
= ¦(x, −2x −2z, z) [ x, z ∈ R¦.
114 CAPITOLUL 5. FORME BILINIARE. FORME P
˘
ATRATICE
O baz˘ a a subspa¸tiului propriu V
λ
1
este
B
1
= ¦f
1
= (1, −2, 0), f
2
= (0, −2, 1)¦.
Subspa¸tiul propriu asociat valorii proprii λ
2
= −2 este
V
λ
2
=

(x, y, z) ∈ R
3

¸
5 −2 −4
−2 8 −2
−4 −2 5
¸

¸
x
y
z
¸

=

¸
0
0
0
¸

=
= ¦(2y, y, 2y) [ y ∈ R¦.
O baz˘ a a subspa¸tiului propriu V
λ
2
este B
2
= ¦f
3
= (2, 1, 2)¦.
Ortonormând prin Procedeul Gramm-Schmidt baza B = ¦f
1
, f
2
, f
3
¦,
g˘ asim baza ortonormat˘ a B

= ¦e

1
, e

2
, e

3
¦, unde
e

1
=

5
5
(1, −2, 0),
e

2
=

5
15
(−4, −2, 5),
e

3
=
1
3
(2, 1, 2),
în care se ob¸tine forma canonic˘ a a lui Q. Cu alte cuvinte, transformarea
ortogonal˘ a

¸
x
1
x
2
x
3
¸

=

¸

5/5 −4

5/15 2/3
−2

5/5 −2

5/15 1/3
0 5

5/15 2/3
¸

¸
x

1
x

2
x

3
¸

conduce la forma canonic˘ a a formei p˘ atratice Q.
Problema 5.2.8 Fie Q : R
3
→ R o form˘a p˘atratic˘a exprimat˘a în baza
canonic˘a prin
Q(x) = 5x
2
1
+ 6x
2
2
+ 4x
2
3
−4x
1
x
2
−4x
1
x
3
.
Utilizând metodele Gauss, Jacobi ¸ si a valorilor proprii, s˘a se reduc˘a Q la
forma canonic˘a (f˘ar˘a a se preciza neap˘arat baza în care se ob¸tine aceasta)
¸ si apoi s˘a se verifice Teorema de Iner¸ tie.
5.2. PROBLEME REZOLVATE 115
Rezolvare. Metoda lui Gauss: Deoarece în expresia lui Q avem
p˘ atrate, form˘ am p˘ atrate perfecte ¸si ob¸tinem
Q(x) = 6x
2
2
−4x
1
x
2
+ 5x
2
1
+ 4x
2
3
−4x
1
x
3
=
= 6

x
2
2

2
3
x
1
x
2

+ 5x
2
1
+ 4x
2
3
−4x
1
x
3
=
= 6
¸

x
2

x
1
3

2

x
2
1
9

+ 5x
2
1
+ 4x
2
3
−4x
1
x
3
=
= 6

x
2

x
1
3

2
+ 4x
2
3
−4x
1
x
3
+
13
3
x
2
1
=
= 6

x
2

x
1
3

2
+ 4

x
3

x
1
2

2
+
10
3
x
2
1
.
Efectuând schimbarea de coordonate

x

1
= x
2

x
1
3
x

2
= x
3

x
1
2
x

3
= x
1
,
g˘ asim forma canonic˘ a
Q(x

) = 6x
′2
1
+ 4x
′2
2
+
10
3
x
′2
3
.
Signatura formei p˘ atratice Q este σ(Q) = (3, 0, 0), adic˘ a forma p˘ atratic˘ a
este pozitiv definit˘ a.
Metoda lui Jacobi: Matricea în baza canonic˘ a a formei p˘ atratice Q
este
A =

¸
5 −2 −2
−2 6 0
−2 0 4
¸

iar determinan¸tii corespunz˘ atori sunt

1
= 5, ∆
2
=

5 −2
−2 6

= 26, ∆
3
=

5 −2 −2
−2 6 0
−2 0 4

= 80.
Prin urmare, forma canonic˘ a este
Q(x
′′
) =
1
5
x
′′2
1
+
5
26
x
′′2
2
+
13
40
x
′′2
3
.
116 CAPITOLUL 5. FORME BILINIARE. FORME P
˘
ATRATICE
Signatura formei p˘ atratice Q este σ(Q) = (3, 0, 0), adic˘ a forma p˘ atratic˘ a
este pozitiv definit˘ a.
Metoda valorilor proprii: Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸tiile
ecua¸tiei caracteristice

5 −λ −2 −2
−2 6 −λ 0
−2 0 4 −λ

= 0 ⇔(λ −2)(λ −5)(λ −8) = 0,
adic˘ a avem valorile proprii λ
1
= 2, λ
2
= 5 ¸si λ
3
= 8. Prin urmare, forma
canonic˘ a a formei p˘ atratice Q este
Q(x
′′′
) = 2x
′′′2
1
+ 5x
′′′2
2
+ 8x
′′′2
3
.
Signatura formei p˘ atratice Q este σ(Q) = (3, 0, 0), adic˘ a forma p˘ atratic˘ a
este pozitiv definit˘ a.
5.3 Probleme propuse
Problema 5.3.1 S˘a se studieze care din urm˘atoarele aplica¸ tii sunt forme
biliniare ¸ si simetrice:
a) / : R
2
R
2
→R, /(x, y) = 2x
1
y
1
−3x
2
y
2
+ 7x
1
y
2
+ 7x
2
y
1
;
b) / : R
3
R
3
→R, /(x, y) = x
1
y
3
+x
2
y
2
−3x
3
y
1
;
c) / : R
3
R
3
→R, /(x, y) = x
2
1
y
2
+x
3
y
1
.
R. a) Biliniar˘ a ¸si simetric˘ a. b) Biliniar˘ a, dar nesimetric˘ a. c) Nici
biliniar˘ a, nici simetric˘ a.
Problema 5.3.2 Fie / : R
3
R
3
→ R o form˘a biliniar˘a ¸ si simetric˘a, a
c˘arei expresie analitic˘a în baza canonic˘a este
/(x, y) = 2x
1
y
2
+ 2x
2
y
1
−3x
3
y
3
.
a) S˘a se scrie matricea lui / în baza canonic˘a ¸ si în baza
B

= ¦e

1
= (1, 1, 0), e

2
= (1, 0, 1), e

3
= (0, 1, 1)¦.
b) S˘a se determine forma p˘atratic˘a asociat˘a lui /.
5.3. PROBLEME PROPUSE 117
R. a) A =

¸
0 2 0
2 0 0
0 0 −3
¸

, A

=

¸
4 2 2
2 −3 −1
2 −1 −3
¸

.
b) Q(x) = /(x, x) = 4x
1
x
2
−3x
2
3
.
Problema 5.3.3 Pentru formele p˘atratice Q : R
n
→ R de mai jos, s˘a se
determine formele biliniare ¸ si simetrice din care provin, precum ¸ si matricea
lor în baza canonic˘a:
a) Q : R
2
→R, Q(x) = 4x
2
1
−6x
1
x
2
+ 5x
2
2
.
b) Q : R
3
→R, Q(x) = x
2
1
+ 4x
1
x
2
+ 4x
1
x
3
+ 5x
2
2
+ 12x
2
x
3
+ 7x
2
3
.
c) Q : R
4
→R, Q(x) = 2x
2
1
+ 3x
2
2
+x
2
4
+ 2x
1
x
2
+ 4x
2
x
3
−x
3
x
4
.
R. a) /(x, y) = 4x
1
y
1
−3x
1
y
2
−3x
2
y
1
+ 5x
2
y
2
, A =

4 −3
−3 5

.
b) /(x, y) = x
1
y
1
+ 2x
1
y
2
+ 2x
2
y
1
+ 2x
1
y
3
+ 2x
3
y
1
+ 5x
2
y
2
+ 6x
2
y
3
+
6x
3
y
2
+ 7x
3
y
3
, A =

¸
1 2 2
2 5 6
2 6 7
¸

.
c) /(x, y) = 2x
1
y
1
+3x
2
y
2
+x
4
y
4
+x
1
y
2
+x
2
y
1
+2x
2
y
3
+2x
3
y
2

1
2
x
3
y
4

1
2
x
4
y
3
, A =

¸
¸
¸
2 1 0 0
1 3 2 0
0 2 0 −1/2
0 0 −1/2 1
¸

.
Problema 5.3.4 Formele p˘atratice Q : R
n
→ R de mai jos sunt date în
baza canonic˘a B a lui R
n
. S˘a se scrie aceste forme în baza
B

= ¦e

1
, e

2
, ..., e

n
¦ ⊂ R
n
,
în cazurile:
a) Q : R
2
→R, Q(x) = 25x
2
1
−14x
1
x
2
+ 2x
2
2
, e

1
= e
1
+e
2
, e

2
= −e
1
+e
2
.
b) Q : R
3
→R, Q(x) = x
2
1
+2x
1
x
2
−x
1
x
3
−x
2
2
+2x
2
x
3
+x
2
3
, e

1
= 2e
1
−e
3
,
e

2
= −e
1
+ 2e
2
−e
3
, e

3
= −e
2
+e
3
.
c) Q : R
3
→ R, Q(x) = 5x
2
1
+ 5x
2
2
+ 3x
2
3
+ 2x
1
x
2
+ 2

2x
1
x
3
+ 2

2x
2
x
3
,
e

1
= e
1
+e
2
−2

2e
3
, e

2
= e
1
−e
2
, e

3
=

2e
1
+

2e
2
+e
3
.
118 CAPITOLUL 5. FORME BILINIARE. FORME P
˘
ATRATICE
d) Q : R
4
→ R, Q(x) = x
1
x
2
+ x
2
x
3
+ x
3
x
4
, e

1
= e
1
+ e
2
+ e
3
+ e
4
,
e

2
= e
2
+e
3
+e
4
, e

3
= e
3
+e
4
, e

4
= e
4
.
R. a) Q(x

) = 13x
′2
1
−46x

1
x

2
+ 41x
′2
2
.
b) Q(x

) = 7x
′2
1
+ 3x

1
x

2
−6x

1
x

3
−11x
′2
2
+ 11x

2
x

3
−2x
′2
3
.
c) Q(x

) = 20x
′2
1
+ 8x
′2
2
+ 35x
′2
3
.
d) Q(x

) = 3x
′2
1
+2x
′2
2
+x
′2
3
+5x

1
x

2
+3x

1
x

3
+x

1
x

4
+3x

2
x

3
+x

2
x

4
+x

3
x

4
.
Problema 5.3.5 Utilizând metoda lui Gauss, s˘a se g˘aseasc˘a forma canon-
ic˘a ¸ si signatura formelor p˘atratice de mai jos. Care dintre aceste forme
p˘atratice sunt pozitiv definite ¸ si care sunt negativ definite?
a) Q : R
2
→R, Q(x) = x
2
1
−x
1
x
2
−x
2
2
.
b) Q : R
2
→R, Q(x) = −16x
2
1
+ 24x
1
x
2
−9x
2
2
.
c) Q : R
3
→R, Q(x) = x
2
1
+ 2x
1
x
2
+ 9x
2
2
+ 4x
1
x
3
+ 19x
2
3
.
d) Q : R
3
→R, Q(x) = 9x
2
1
−12x
1
x
2
−6x
1
x
3
+ 4x
2
2
+ 4x
2
x
3
+x
2
3
.
e) Q : R
3
→R, Q(x) = 8x
2
1
+ 16x
1
x
2
+ 8x
2
2
+ 4x
1
x
3
+ 4x
2
x
3
+x
2
3
.
f) Q : R
3
→R, Q(x) = x
1
x
2
−x
1
x
3
+ 2x
2
x
3
.
g) Q : R
4
→R, Q(x) = x
1
x
2
+ 2x
2
x
3
−3x
3
x
4
.
R. a) Q(x

) = x
′2
1

5
4
x
′2
2
, unde x

1
= x
1

x
2
2
; x

2
= x
2
.
b) Q(x

) = −x
′2
1
, unde x

1
= 4x
1
−3x
2
; x

2
= x
2
.
c) Q(x

) = x
′2
1
+ 8x
′2
2
+
29
2
x
′2
3
, unde x

1
= x
1
+x
2
+ 2x
3
; x

2
= x
2

x
3
4
;
x

3
= x
3
.
d) Q(x

) = x
′2
1
, unde x

1
= 3x
1
−2x
2
−x
3
; x

2
= x
2
; x

3
= x
3
.
e) Q(x

) = 8x
′2
1
+
1
2
x
′2
2
, unde x

1
= x
1
+x
2
+
x
3
4
; x

2
= x
3
; x

3
= x
2
.
f) Q(x
′′
) = x
′′2
1
− x
′′2
2
+ 2x
′′2
3
, unde x
′′
1
=
1
2
(x
1
+x
2
+x
3
) ; x
′′
2
=
1
2
(x
1
−x
2
+ 3x
3
) ; x
′′
3
= x
3
.
g) Q(x
′′′
) = x
′′′2
1
−x
′′′2
2
−3x
′′′2
3
+ 3x
′′′2
4
, unde x
′′′
1
=
x
1
2
+
x
2
2
+x
3
; x
′′′
2
=
x
1
2

x
2
2
+x
4
; x
′′′
3
=
1
2
(x
3
+x
4
); x
′′′
4
=
1
2
(x
3
−x
4
).
5.3. PROBLEME PROPUSE 119
Problema 5.3.6 Utilizând metoda lui Jacobi, s˘a se g˘aseasc˘a forma canon-
ic˘a ¸ si signatura formelor p˘atratice de mai jos. Care dintre aceste forme
p˘atratice sunt pozitiv definite ¸ si care sunt negativ definite? S˘a se precizeze
baza spa¸ tiului în care se ob¸ tine forma canonic˘a respectiv˘a.
a) Q : R
3
→R, Q(x) = x
2
1
+ 3x
2
2
+x
2
3
+ 4x
1
x
2
+ 6x
1
x
3
+ 8x
2
x
3
.
b) Q : R
3
→R, Q(x) = x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
−4x
1
x
2
−2x
1
x
3
−2x
2
x
3
.
c) Q : R
4
→R, Q(x) = x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
−x
2
4
+ 4x
2
x
3
+ 2x
2
x
4
+ 6x
3
x
4
.
d) Q : R
4
→ R, Q(x) = x
2
1
+ x
2
2
+ 4x
2
3
+ 4x
2
4
+ 4x
1
x
3
+ 2x
1
x
4
+ 2x
2
x
3
+
2x
2
x
4
+ 6x
3
x
4
.
R. a) Q(x

) = x
′2
1
−x
′2
2

1
4
x
′2
3
;
B

=

e

1
= (1, 0, 0), e

2
= (2, −1, 0), e

3
= −
1
4
(1, −2, 1)
¸
.
b) Q(x

) = x
′2
1

1
3
x
′2
2
+
1
3
x
′2
3
;
B

=

e

1
= (1, 0, 0), e

2
= −
1
3
(2, 1, 0), e

3
= −
1
3
(1, 1, −1)
¸
.
c) Q(x

) = x
′2
1
+x
′2
2

1
3
x
′2
3

3
5
x
′2
4
;
B

=

e

1
= (1, 0, 0, 0), e

2
= (0, 1, 0, 0), e

3
=
1
3
(0, 2, −1, 0),
e

4
=
1
5
(0, 5, −1, −3)
¸
.
d) Q(x

) = x
′2
1
+x
′2
2
−x
′2
3
+
1
2
x
′2
4
;
B

= ¦e

1
= (1, 0, 0, 0), e

2
= (0, 1, 0, 0), e

3
= (2, 1, −1, 0),
e

4
=
1
2
(−1, −1, 0, 1)
¸
.
Problema 5.3.7 S˘a se determine valorile parametrului λ ∈ R pentru care
formele p˘atratice de mai jos sunt pozitiv definite sau negativ definite.
a) Q : R
2
→R, Q(x) = x
2
1
+ (λ + 3)x
2
2
−2(λ + 1)x
1
x
2
.
b) Q : R
2
→R, Q(x) = −9x
2
1
+ 6λx
1
x
2
−x
2
2
.
c) Q : R
3
→R, Q(x) = x
2
1
+x
2
2
+λx
2
3
−2x
1
x
2
−4x
1
x
3
.
d) Q : R
3
→R, Q(x) = (4−λ)x
2
1
+(4−λ)x
2
2
−(2+λ)x
2
3
+4x
1
x
2
−8x
1
x
3
+
8x
2
x
3
.
120 CAPITOLUL 5. FORME BILINIARE. FORME P
˘
ATRATICE
R. a) Q pozitiv definit˘ a ⇔λ ∈ (−2, 1); Q negativ definit˘ a ⇔λ ∈ ∅.
b) Q pozitiv definit˘ a ⇔λ ∈ ∅; Q negativ definit˘ a ⇔λ ∈ (−1, 1).
c) Q pozitiv definit˘ a ⇔λ ∈ ∅; Q negativ definit˘ a ⇔λ ∈ ∅.
d) Q pozitiv definit˘ a ⇔λ ∈ (−∞, −6); Q negativ definit˘ a ⇔λ ∈ (6, ∞).
Problema 5.3.8 Utilizând metoda valorilor proprii, s˘a se g˘aseasc˘a forma
canonic˘a ¸ si signatura formelor p˘atratice de mai jos. Care dintre aceste forme
p˘atratice sunt pozitiv definite ¸ si care sunt negativ definite? S˘a se precizeze
baza spa¸ tiului în care se ob¸ tine forma canonic˘a respectiv˘a.
a) Q : R
2
→R, Q(x) = 5x
2
1
+ 5x
2
2
+ 4x
1
x
2
.
b) Q : R
3
→R, Q(x) = 2x
1
x
2
+ 2x
1
x
3
+ 2x
2
x
3
.
c) Q : R
4
→R, Q(x) = 2x
1
x
2
−6x
1
x
3
−6x
2
x
4
+ 2x
3
x
4
.
R. a) Q(x

) = 3x
′2
1
+ 7x
′2
2
;
B

=

e

1
=
1

2
(1, −1), e

2
=
1

2
(1, 1)
¸
.
b) Q(x

) = 2x
′2
1
−x
′2
2
−x
′2
3
;
B

=

e

1
=
1

3
(1, 1, 1), e

2
=
1

2
(1, 0, −1), e

3
=
1

6
(−1, 2, −1)
¸
.
c) Q(x

) = 4x
′2
1
−4x
′2
2
+ 2x
′2
3
−2x
′2
4
;
B

=

e

1
=
1
2
(−1, −1, 1, 1), e

2
=
1
2
(1, −1, 1, −1), e

3
=
1
2
(−1, 1, 1, −1),
e

4
=
1
2
(1, 1, 1, 1)
¸
.
Problema 5.3.9 Fie Q : R
3
→ R o form˘a p˘atratic˘a exprimat˘a în baza
canonic˘a prin
Q(x) = x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
+x
1
x
2
+x
1
x
3
+x
2
x
3
.
Utilizând metodele Gauss, Jacobi ¸ si a valorilor proprii, s˘a se reduc˘a Q la
forma canonic˘a (precizându-se baza în care se ob¸ tine aceasta) ¸ si apoi s˘a se
verifice Teorema de Iner¸ tie.
Ind. Metoda lui Gauss: Q(x

) = x
′2
1
+
3
4
x
′2
2
+
2
3
x
′2
3
; Metoda lui Ja-
cobi: Q(x
′′
) = x
′′2
1
+
4
3
x
′′2
2
+
4
5
x
′′2
3
; Metoda transform˘ arilor ortogonale:
Q(x
′′′
) = 2x
′′′2
1
+
1
2
x
′′′2
2
+
1
2
x
′′′2
3
.
Capitolul 6
Conice
6.1 Elemente teoretice fundamentale
Fie spa¸tiul punctual euclidian al vectorilor liberi din plan c
2
= (E
2
, V
2
, ϕ)
¸si { = ¦O; i, j¦ un reper ortonormat în acest spa¸tiu. O curb˘a plan˘a regulat˘a
definit˘a implicit în spa¸tiul c
2
, curb˘ a notat˘ a cu C, este o mul¸time de puncte
din plan P(x, y), ale c˘ aror coordonate satisfac o rela¸tie de forma
C : f(x, y) = 0,
unde f : R
2
→R este o func¸tie diferen¸tiabil˘ a, cu proprietatea

∂f
∂x

2
(P) +

∂f
∂y

2
(P) = 0, ∀ P ∈ C.
Defini¸tia 6.1.1 În particular, se nume¸ ste conic˘a sau curb˘a algebric˘a de
grad doi, o curb˘a Γ : f(x, y) = 0 definit˘a de o func¸ tie polinomial˘a de gradul
al doilea
f(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
13
x + 2a
23
y +a
33
,
unde a
ij
∈ R, a
2
11
+a
2
12
+a
2
22
= 0.
Forma p˘ atratic˘ a q : R
2
→R, q(x, y) = a
11
x
2
+2a
12
xy+a
22
y
2
se nume¸ste
forma p˘atratic˘a asociat˘a conicei Γ.
Defini¸tia 6.1.2 Se numesc invarian¸tii ortogonali ai conicei Γ (ace¸ stia
nu se modific˘a la roto-transla¸ tii în plan) numerele reale
∆ =

a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33

, δ =

a
11
a
12
a
12
a
22

, I = a
11
+a
22
.
121
122 CAPITOLUL 6. CONICE
Ace¸sti invarian¸ti sunt numi¸ti: ∆-invariantul cubic, δ-invariantul p˘atratic
¸si I-invariantul liniar. Matricea care determin˘ a invariantul cubic ∆ se nu-
me¸ste matricea conicei Γ.
Teorema 6.1.1 O conic˘a Γ : f(x, y) = 0 admite un centru de simetrie
C(x
0
, y
0
) dac˘a ¸ si numai dac˘a δ = 0. În aceast˘a situa¸tie, coordonatele x
0
¸ si
y
0
ale centrului de simetrie C se ob¸ tin prin rezolvarea sistemului liniar

f
x
(x, y) = 0
f
y
(x, y) = 0

a
11
x +a
12
y +a
13
= 0
a
12
x +a
22
y +a
23
= 0,
unde f
x
= ∂f/∂x ¸ si f
y
= ∂f/∂y.
Teorema 6.1.2 (reducerea la forma canonic˘ a a conicelor) S˘a con-
sider˘am conica Γ : f(x, y) = 0 ¸ si λ
1
, λ
2
∈ R solu¸ tiile ecua¸tiei seculare
(valorile proprii ale matricii formei p˘atratice asociate conicei)

a
11
−λ a
12
a
12
a
22
−λ

= λ
2
−Iλ +δ = 0.
În acest context, avem:
1. dac˘a δ = 0 (conic˘a cu centru), atunci exist˘a un sistem de coordonate
XOY , ob¸tinut printr-o roto-transla¸ tie a sistemului de coordonate xOy,
în raport cu care conica Γ are ecua¸ tia canonic˘a
Γ : λ
1
X
2

2
Y
2
+

δ
= 0.
2. dac˘a δ = 0 (conic˘a f˘ar˘a centru) ¸ si ∆ = 0 (conic˘a nedegenerat˘a),
atunci forma canonic˘a a conicei Γ este
Γ : Y
2
= ±2



I
3
X.
3. dac˘a δ = 0 (conic˘a f˘ar˘a centru) ¸ si ∆ = 0 (conic˘a degenerat˘a), atunci
forma canonic˘a a conicei Γ este mul¸ timea vid˘a sau reuniunea de drepte
paralele sau confundate
Γ : (Y −k)(Y +k) = 0, k ∈ R.
Corolarul 6.1.3 (clasificarea conicelor dup˘ a invarian¸ti) Fie o conic˘a
arbitrar˘a Γ : f(x, y) = 0. În acest context, avem urm˘atoarea clasificare a
conicelor:
6.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 123
• dac˘a conica Γ este nedegenerat˘a (∆ = 0) atunci:
— pentru δ > 0 conica Γ este mul¸timea vid˘a (I ∆ > 0) sau elips˘a
(I ∆ < 0);
— pentru δ < 0 conica Γ este hiperbol˘a;
— pentru δ = 0 conica Γ este parabol˘a.
• dac˘a conica Γ este degenerat˘a (∆ = 0) atunci:
— pentru δ > 0 conica Γ este un punct dublu;
— pentru δ < 0 conica Γ este reuniunea a dou˘a drepte con-
curente;
— pentru δ = 0 conica Γ este mul¸timea vid˘a sau reuniunea a
dou˘a drepte paralele sau confundate.
Reducerea conicelor la forma canonic˘ a
— Metoda roto-transla¸tiei —
1. Determin˘ am valorile proprii λ
1
¸si λ
2
ale matricii formei p˘ atratice aso-
ciate conicei
A =

a
11
a
12
a
12
a
22

,
rezolvând ecua¸tia caracteristic˘ a (ecua¸ tia secular˘a)

a
11
−λ a
12
a
12
a
22
−λ

= 0 ⇔λ
2
−Iλ +δ = 0.
2. Calcul˘ am subspa¸tiile proprii V
λ
1
¸si V
λ
2
¸si determin˘ am ni¸ste vectori
proprii ortonorma¸ ti e
1
= (ξ
1
, ξ
2
) ¸si e
2
= (η
1
, η
2
). Efectuând eventual
o renumerotare a vectorilor proprii ortonorma¸ti, scriem matricea de
rota¸tie
R =

ξ
1
η
1
ξ
2
η
2

,
astfel încât det R = 1.
3. Efectu˘ am rota¸tia

x
y

=

ξ
1
η
1
ξ
2
η
2

x

y

124 CAPITOLUL 6. CONICE
¸si ajungem la o ecua¸tie de forma
Γ : λ
1
x
′2

2
y
′2
+ 2a

13
x

+ 2a

23
y

+a

33
= 0,
unde a

ij
∈ R.
4. Restrângem p˘ atratele (dac˘ a este cazul) ¸si ob¸tinem
Γ : λ
1

x

+
a

13
λ
1

2

2

y

+
a

23
λ
2

2
+a
′′
33
= 0,
unde
a
′′
33
= a

33

a
′2
13
λ
1

a
′2
23
λ
2
.
5. Efectu˘ am transla¸tia

X = x

+
a

13
λ
1
Y = y

+
a

23
λ
2
,
¸si g˘ asim forma canonic˘ a
Γ : λ
1
X
2

2
Y
2
+a
′′
33
= 0.
6. În ultimul sistem de coordonate XOY reprezent˘ am grafic conica Γ.
Defini¸tia 6.1.3 Fie Γ : f(x, y) = 0 o conic˘a ¸ si v = li + hj o direc¸ tie în
plan. Locul geometric descris de mijloacele coardelor conicei Γ, paralele cu
direc¸ tia v, se nume¸ ste diametru conjugat direc¸ tiei v.
Propozi¸tia 6.1.4 Diametrul conjugat direc¸ tiei v = li +hj, relativ la conica
Γ : f(x, y) = 0, este o por¸ tiune din dreapta de ecua¸ tie
D
v
: lf
x
+hf
y
= 0.
Corolarul 6.1.5 Diametrul conjugat direc¸ tiei dreptei d : y = mx+n, relativ
la conica Γ : f(x, y) = 0, este o por¸ tiune din dreapta de ecua¸tie
D
d
: f
x
+mf
y
= 0.
6.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 125
Prin calcul, se deduce c˘ a panta m

a diametrului conjugat direc¸tiei
dreptei d : y = mx +n este exprimat˘ a de rela¸ tia de conjugare
m

= −
a
11
+ma
12
a
12
+ma
22
.
Dou˘ a drepte d ¸si d

, ce trec prin centrul unei conice Γ (în cazul în care acesta
exist˘ a) ¸si ale c˘ aror pante m, respectiv m

, verific˘ a rela¸tia de conjugare se
numesc diametri conjuga¸ ti unul altuia.
Doi diametri autoconjuga¸ ti (m = m

) definesc asimptotele conicei Γ.
Teorema 6.1.6 Singurele conice care admit asimptote sunt conicele Γ de
tip hiperbol˘a (∆ = 0, δ < 0). Acestea admit dou˘a asimptote de ecua¸ tii
/
1,2
: f
x
+m
1,2
f
y
= 0,
unde m
1,2
sunt solu¸ tiile ecua¸ tiei a
22
m
2
+ 2a
12
m+a
11
= 0.
Doi diametri conjuga¸ti perpendiculari (m m

= −1), unde m nu este
direc¸tie asimptotic˘ a, definesc axele de simetrie ale conicei Γ.
Teorema 6.1.7 a) O conic˘a Γ de tip elips˘a sau hiperbol˘a (∆ = 0, δ = 0)
admite dou˘a axe de simetrie
o
1,2
: f
x
+m
1,2
f
y
= 0,
unde m
1,2
sunt solu¸ tiile ecua¸ tiei a
12
m
2
+ (a
11
−a
22
)m−a
12
= 0.
b) O conic˘a Γ de tip parabol˘a (∆ = 0, δ = 0) admite o singur˘a ax˘a de
simetrie
o : a
11
f
x
+a
12
f
y
= 0 ⇔o : a
12
f
x
+a
22
f
y
= 0.
Defini¸tia 6.1.4 Fie Γ : f(x, y) = 0 o conic˘a ¸ si P(x
0
, y
0
) un punct arbitrar
din plan. Dreapta de ecua¸ tie
{
P
Γ : (x −x
0
)f
x
(x
0
, y
0
) + (y −y
0
)f
y
(x
0
, y
0
) + 2f(x
0
, y
0
) = 0
se nume¸ ste polara de pol P a conicei Γ.
Polara unui pol P(x
0
, y
0
) care apar¸tine conicei Γ : f(x, y) = 0 este exact
dreapta tangent˘a în P la conica Γ. Ecua¸tia acestei tangente este
T
P
Γ : (x −x
0
)f
x
(x
0
, y
0
) + (y −y
0
)f
y
(x
0
, y
0
) = 0
iar ecua¸tia dreptei normale în P la conica Γ este
N
P
Γ :
x −x
0
f
x
(x
0
, y
0
)
=
y −y
0
f
y
(x
0
, y
0
)
.
126 CAPITOLUL 6. CONICE
Defini¸tia 6.1.5 Fie Γ
1
: f
1
(x, y) = 0 ¸ si Γ
2
: f
2
(x, y) = 0 dou˘a conice.
Mul¸timea tuturor conicelor de ecua¸ tii
Γ
λ
: f
1
(x, y) +λf
2
(x, y) = 0, λ ∈ R,
se nume¸ ste fascicolul de conice determinat de Γ
1
¸ si Γ
2
.
Fascicolul de conice Γ
λ
determinat de Γ
1
¸si Γ
2
con¸tine punctele de inter-
sec¸tie Γ
1
∩ Γ
2
ale conicelor Γ
1
¸si Γ
2
¸si nu con¸tine conica Γ
2
.
Propozi¸tia 6.1.8 a) Fascicolul de conice care trec prin patru puncte dis-
tincte A(x
1
, y
1
), B(x
2
, y
2
), C(x
3
, y
3
) ¸ si D(x
4
, y
4
) este determinat de ecua¸ tia
Γ
λ
: (AB)(CD) +λ(AD)(BC) = 0, λ ∈ R,
unde (AB), (CD), (AD) ¸ si (BC) reprezint˘a ecua¸tiile dreptelor AB, CD,
AD ¸ si BC.
b) Fascicolul de conice care circumscriu un triunghi ABC are ecua¸tia
Γ
λ,µ
: (AB)(AC) +λ(BA)(BC) +µ(CA)(CB) = 0, λ, µ ∈ R.
În particular, fascicolul de conice care trec bitangent prin punctele de
intersec¸tie ale unei conice Γ : f(x, y) = 0 cu o dreapt˘ a dat˘ a ∆ este descris
de ecua¸tia
Γ
λ
: f(x, y) +λ∆
2
= 0, λ ∈ R.
Mai mult, fascicolul de conice tangente dreptelor ∆
1
¸si ∆
2
în punctele în
care aceste drepte intersecteaz˘ a dreapta ∆ este descris de ecua¸tia
Γ
λ
: ∆
1

2
+λ∆
2
= 0, λ ∈ R.
Propozi¸tia 6.1.9 Prin cinci puncte distincte A(x
1
, y
1
), B(x
2
, y
2
),
C(x
3
, y
3
), D(x
4
, y
4
) ¸ si E(x
5
, y
5
) trece o singur˘a conic˘a, descris˘a de ecua¸ tia
Γ :

x
2
xy y
2
x y 1
x
2
1
x
1
y
1
y
2
1
x
1
y
1
1
x
2
2
x
2
y
2
y
2
2
x
2
y
2
1
x
2
3
x
3
y
3
y
2
3
x
3
y
3
1
x
2
4
x
4
y
4
y
2
4
x
4
y
4
1
x
2
5
x
5
y
5
y
2
5
x
5
y
5
1

= 0.
6.2. PROBLEME REZOLVATE 127
6.2 Probleme rezolvate
Problema 6.2.1 S˘a se scrie ecua¸ tia cercului cu centrul pe dreapta
d : x −2y + 1 = 0,
tangent axei Ox ¸ si care trece prin punctul A(0, 1).
Rezolvare. S˘ a presupunem ca cercul c˘ autat are raza R > 0 ¸si centrul
C de coordonate (α, β). Ecua¸tia cercului este atunci
( : (x −α)
2
+ (y −β)
2
= R
2
.
Cercul ( fiind tangent axei Ox de ecua¸tie y = 0, avem d(C, Ox) = [β[ = R.
Deoarece C ∈ d ¸si A ∈ (, deducem c˘ a

α −2β + 1 = 0
α
2
+ (1 −β)
2
= R
2

α −2β + 1 = 0
α
2
−2β + 1 = 0.
Coordonatele centrului cercului sunt solu¸tiile C
1
(0, 1/2) sau C
2
(1, 1).
Aceasta înseamn˘ a c˘ a avem de-a face cu dou˘ a cercuri de raze R
1
= 1/2
¸si R
2
= 1. Ecua¸tiile celor dou˘ a cercuri g˘ asite sunt
(
1
: x
2
+

y −
1
2

2
=
1
4
, (
2
: (x −1)
2
+ (y −1)
2
= 1.
Problema 6.2.2 S˘a se determine locul geometric al punctelor din plan care
au proprietatea c˘a tangentele la elipsa
x
2
4
+
y
2
9
−1 = 0,
prin aceste puncte, sunt perpendiculare.
Rezolvare. Fie M(α, β), α, β ∈ R, un punct variabil în plan, care
verific˘ a proprietatea cerut˘ a de problem˘ a. Fascicolul de drepte care trec prin
M este descris de ecua¸tiile d
m
: y−β = m(x−α), m ∈ R∪¦+∞¦. O dreapt˘ a
d
m
a fascicolului este tangent˘ a la elips˘ a dac˘ a sistemul

x
2
4
+
y
2
9
−1 = 0
y −β = m(x −α)
128 CAPITOLUL 6. CONICE
are o singur˘ a solu¸tie (dreapta ¸si elipsa au un singur punct comun). Sco¸tând
y din a doua ecua¸tie ¸si introducând în prima, ob¸tinem o ecua¸tie de gradul al
doilea, al c˘ arei discriminant trebuie s˘ a se anuleze. Cu alte cuvinte, în urma
calculelor, sistemul are singur˘ a solu¸tie dac˘ a
(4 −α
2
)m
2
+ 2αβm+ 9 −β
2
= 0.
În condi¸tiile în care discriminantul ultimei ecua¸tii ∆ = 4(9α
2
+ 4β
2
− 36)
este strict pozitiv g˘ asim dou˘ a solu¸tii distincte m
1
¸si m
2
ale ultimei ecua¸tii,
solu¸tii care reprezint˘ a pantele celor dou˘ a tangente prin M.la elips˘ a. Punând
condi¸tia ca tangentele d
m
1
¸si d
m
2
s˘ a fie perpendiculare, ob¸tinem rela¸tia
m
1
m
2
+1 = 0. Folosind rela¸tiile lui Viéte, deducem c˘ a α
2

2
= 13. Cu alte
cuvinte, locul geometric descris de punctul M reprezint˘ a un cerc centrat în
originea O(0, 0) ¸si de raz˘ a R =

13.
Problema 6.2.3 S˘a se arate c˘a tangentele la o hiperbol˘a formeaz˘a cu
asimptotele triunghiuri de arie constant˘a.
Rezolvare. Fie M(acosht, b sinht), t ∈ R, un punct mobil al hiperbolei
de ecua¸tie
H :
x
2
a
2

y
2
b
2
−1 = 0, a, b > 0,
unde cosht = (e
t
+e
−t
)/2 ¸si sinht = (e
t
−e
−t
)/2. Ecua¸tia tangentei în M
la hiperbol˘ a se ob¸tine prin dedublare
T
M
H :
xcosht
a

y sinht
b
−1 = 0.
Punctele ei de intersec¸tie cu asimptotele
d
1,2
: y = ±
b
a
x
sunt punctele M
1
(ae
t
, be
t
) ¸si M
2
(ae
−t
, −be
−t
). În concluzie, aria triunghiului
∆OM
1
M
2
se calculeaz˘ a dup˘ a formula
/
∆OM
1
M
2
= ±
1
2

0 0 1
ae
t
be
t
1
ae
−t
−be
−t
1

= ab = const.
Problema 6.2.4 S˘a se calculeze invarian¸ tii ortogonali ¸ si s˘a se scrie forma
canonic˘a a conicelor
6.2. PROBLEME REZOLVATE 129
a) Γ
1
: 5x
2
−4xy + 2y
2
−16x + 4y −22 = 0;
b) Γ
2
: 11x
2
−24xy + 4y
2
+ 2x + 16y + 11 = 0;
c) Γ
3
: x
2
−2xy +y
2
−4y + 6 = 0.
Rezolvare. a) Matricea conicei Γ
1
este matricea simetric˘ a
A
1
=

¸
5 −2 −8
−2 2 2
−8 2 −22
¸

.
Prin urmare, invarian¸tii conicei Γ
1
sunt:
∆ = det A
1
= −216, δ =

5 −2
−2 2

= 6 ¸si I = a
11
+a
22
= 7.
Deoarece δ = 0, rezult˘ a c˘ a forma canonic˘ a a conicei Γ
1
se descrie dup˘ a
formula
λ
1
X
2

2
Y
2
+

δ
= 0,
unde λ
1,2
sunt valorile proprii ale matricii

5 −2
−2 2

. În concluzie,
ecua¸tia redus˘ a a conicei este elipsa
X
2
6
+
Y
2
36
−1 = 0.
b) Matricea conicei Γ
2
este matricea simetric˘ a
A
2
=

¸
11 −12 1
−12 4 8
1 8 11
¸

iar invarian¸tii sunt ∆ = −2000, δ = −100 ¸si I = 15. Ecua¸tia redus˘ a a
conicei este hiperbola
X
2

Y
2
4
+ 1 = 0.
c) Matricea conicei Γ
3
este matricea simetric˘ a
A
3
=

¸
1 −1 0
−1 1 −2
0 −2 6
¸

130 CAPITOLUL 6. CONICE
iar invarian¸tii sunt ∆ = −4, δ = 0 ¸si I = 2. Deoarece δ = 0, forma canonic˘ a
a conicei Γ
3
se descrie dup˘ a formula
Y
2
= ±2



I
3
X.
În concluzie, ecua¸tia redus˘ a a conicei Γ
3
este o parabol˘ a, care are o ecua¸tie
de forma Y
2
=

2X sau Y
2
= −

2X.
Problema 6.2.5 S˘a se stabileasc˘a natura ¸ si genul conicelor:
a) Γ
1
: 5x
2
+ 8xy + 5y
2
−18x −18y + 9 = 0;
b) Γ
2
: 7x
2
−8xy +y
2
−6x −12y −9 = 0;
c) Γ
3
: 4x
2
−4xy +y
2
−2x −14y + 7 = 0.
Rezolvare. a) Din cauz˘ a c˘ a ∆ = −81 = 0, avem de-a face cu o conic˘ a
nedegenerat˘ a. Invariantul δ = 9 fiind strict pozitiv, rezult˘ a c˘ a Γ
1
este de
gen elips˘ a. Deoarece I ∆ = −810 < 0, rezult˘ a c˘ a Γ
1
este o elips˘ a.
b) Deoarece ∆ = −324 = 0 ¸si δ = −9 < 0, rezult˘ a c˘ a Γ
2
este o hiperbol˘ a.
c) Având ∆ = −225 = 0 ¸si δ = 0, înseamn˘ a c˘ a Γ
3
este o parabol˘ a.
Problema 6.2.6 S˘a se reduc˘a la forma canonic˘a ¸ si s˘a se precizeze natura
¸ si genul urm˘atoarele conice, punându-se în eviden¸t˘a roto-transla¸ tiile plane
efectuate:
a) Γ
1
: 9x
2
−24xy + 16y
2
−8x + 19y + 4 = 0;
b) Γ
2
: 2x
2
−2

3xy + 9 = 0;
c) Γ
3
: 2x
2
+ 6xy + 10y
2
−121 = 0;
d) Γ
4
: 8x
2
+ 6xy + 6x + 3y + 1 = 0;
e) Γ
5
: 2x
2
+y
2
+ 4x −6y + 12 = 0.
Rezolvare. a) Utilizând metoda vectorilor ¸si valorilor proprii (a trans-
form˘ arilor ortogonale), reducem la forma canonic˘ a forma p˘ atratic˘ a
q
1
(x, y) = 9x
2
−24xy + 16y
2
,
asociat˘ a conicei Γ
1
. Rezolvând ecua¸tia secular˘ a

9 −λ −12
−12 16 −λ

= λ
2
−25λ = 0,
6.2. PROBLEME REZOLVATE 131
g˘ asim valorile proprii simple λ
1
= 0 ¸si λ
2
= 25. Baze ortonormate în
subspa¸tiile proprii corespunz˘ atoare sunt
B
1
=

e
1
=

4
5
,
3
5
¸
¸si B
2
=

e
2
=

3
5
, −
4
5
¸
.
Acestea produc schimbarea de coordonate (rota¸tia direct˘ a, de determinant
pozitiv, egal cu unu)

x
y

=
1
5

3 4
−4 3

x

y

x =
1
5
(3x

+ 4y

)
y =
1
5
(−4x

+ 3y

).
Înlocuind în expresia care define¸ste conica Γ
1
coordonatele x¸si y cu expresiile
din formulele de rota¸tie, în urma calculelor, g˘ asim
Γ
1
: 25x
′2
−20x

+ 5y

+ 4 = 0 ⇔Γ
1
: 25

x
′2

4
5
x

+ 5y

+ 4 = 0.
Efectuând prin metoda form˘ arii de p˘ atrate transla¸tia sistemului de axe x

Oy

în sistemul de axe x
′′
O

y
′′
, unde O

(2/5, 0), transla¸tie definit˘ a de rela¸tiile

x
′′
= x


2
5
y
′′
= y

,
deducem c˘ a conica Γ
1
este parabola y
′′
= −x
′′2
/5.
b) Forma p˘ atratic˘ a q
2
(x, y) = 2x
2
−2

3xy are matricea
A
2
=

2 −

3


3 0

.
Valorile proprii ale acestei matrici sunt λ
1
= 3 ¸si λ
2
= −1. Bazele ortonor-
mate a subspa¸tiilor proprii asociate sunt
B
1
=

e
1
=



3
2
,
1
2
¸
¸si B
2
=

e
2
=

1
2
,

3
2
¸
,
care conduc la rota¸tia direct˘ a

x
y

=
1
2

1 −

3

3 1

x

y

132 CAPITOLUL 6. CONICE
Înlocuind în expresia lui Γ
2
pe x ¸si y din formulele

x =
1
2
(x



3y

)
y =
1
2
(

3x

+y

),
în urma calculelor, ob¸tinem hiperbola
Γ
2
: −x
′2
+ 3y
′2
+ 9 = 0 ⇔Γ
2
:
x
′2
9

y
′2
3
= 1.
c) Utilizând metoda transform˘ arilor ortogonale, forma p˘ atratic˘ a
q
3
(x, y) = 2x
2
+6xy+10y
2
se reduce la forma canonic˘ a în baza ortonormat˘ a
B =

e
1
=

1

10
,
3

10

, e
2
=


3

10
,
1

10
¸
⊂ R
2
,
ob¸tinut˘ a prin reuniunea bazelor ortonormate de vectori proprii corespun-
z˘ atori valorilor proprii λ
1
= 11 ¸si λ
2
= 1. În concluzie, schimb˘ arile de
coordonate ale rota¸tiei directe sunt

x =
1

10
(x

−3y

)
y =
1

10
(3x

+y

).
În urma calculelor, ob¸tinem Γ
3
: 11x
′2
+ y
′2
− 121 = 0. Cu alte cuvinte,
conica Γ
3
este elipsa
Γ
3
:
x
′2
11
+
y
′2
121
= 1.
d) Deoarece valorile proprii ale matricii formei p˘ atratice asociate conicei
Γ
4
sunt λ
1
= 9 ¸si λ
2
= −1 iar bazele ortonormate sunt
B
1
=

e
1
=

3

10
,
1

10
¸
¸si B
2
=

e
2
=

1

10
, −
3

10
¸
,
rezult˘ a c˘ a formulele de rota¸tie direct˘ a sunt

x
y

=
1

10

1 3
−3 1

x

y

x =
1

10
(x

+ 3y

)
y =
1

10
(−3x

+y

).
6.2. PROBLEME REZOLVATE 133
Acestea conduc la conica
Γ
4
: 9y
′2
−x
′2
+
21

10
y


3

10
x

+ 1 = 0
Formând p˘ atrate perfecte în x

¸si y

¸si folosind transla¸tia

x
′′
= x

+
3
2

10
y
′′
= y

+
7
6

10
,
deducem forma canonic˘ a a conicei
Γ
4
: 9y
′′2
−x
′′2
= 0 ⇔Γ
4
: (3y
′′
−x
′′
)(3y
′′
+x
′′
) = 0.
Cu alte cuvinte, conica Γ
4
este o conic˘ a degenerat˘ a, reprezentând re-
uniunea a dou˘ a drepte concurente: d
1
: y
′′
= 3x
′′
¸si d
2
: y
′′
= −3x
′′
. În
coordonatele ini¸tiale x ¸si y aceste drepte au ecua¸tiile: d
1
: x = −1/2 ¸si
d
2
: 4x + 3y + 1 = 0.
e) Deoarece forma p˘ atratic˘ a q
5
(x, y) = 2x
2
+ y
2
a conicei Γ
5
este deja
în form˘ a canonic˘ a, rezult˘ a c˘ a forma canonic˘ a a conicei Γ
5
se ob¸tine doar
printr-o transla¸tie, ¸si anume

x

= x + 1
y

= y −3.
Ecua¸tiile transla¸tiei se deduc în urma form˘ arii de p˘ atrate
Γ
5
: 2[(x + 1)
2
−1] + (y + 3)
2
−9 + 12 = 0.
În concluzie, conica Γ
5
este o mul¸time vid˘ a sau, altfel spus, o elips˘ a imaginar˘ a
descris˘ a de ecua¸tia
Γ
5
: 2x
′2
+y
′2
+ 1 = 0.
Problema 6.2.7 S˘a se arate c˘a locul geometric al centrelor conicelor care
trec prin punctele A(0, 0), B(2, 0), C(0, 1) ¸ si D(1, 2) este o hiperbol˘a. S˘a
se determine coordonatele centrului, ecua¸ tiile axelor de simetrie ¸ si a asimp-
totelor acestei hiperbole.
134 CAPITOLUL 6. CONICE
Rezolvare. Folosind formula care determin˘ a ecua¸tia unei drepte ce trece
prin dou˘ a puncte, deducem c˘ a ecua¸tiile carteziene ale dreptelor AB, CD,
AD ¸si BC sunt
AB : y = 0, CD : x −y + 1 = 0, AD : y −2x = 0, BC : x + 2y −2 = 0
iar ecua¸tia fascicolului de conice care circumscriu patrulaterul ABCD este
Γ
λ
: y(x −y + 1) +λ(y −2x)(x + 2y −2) = 0, λ ∈ R ⇔
Γ
λ
: −2λx
2
+ (1 −3λ)xy + (2λ −1)y
2
+ (1 −2λ)y + 4λx = 0, λ ∈ R.
Coordonatele centrelor conicelor din fascicolul Γ
λ
verific˘ a sistemul de
ecua¸tii liniare ob¸tinut prin deriv˘ ari par¸tiale

−4λx + (1 −3λ)y = −4λ
(1 −3λ)x + 2(2λ −1)y = 2λ −1.
Pentru a determina locul geometric cerut de problem˘ a nu este îns˘ a nece-
sar˘ a rezolvarea sistemului ci doar eliminarea parmetrului λ, care conduce
la rela¸tia de leg˘ atur˘ a între coordonatele x ¸si y ale centrelor. Prin urmare,
eliminând parametrul λ din sistemul de mai sus, deducem c˘ a x ¸si y verific˘ a
ecua¸tia conicei
Γ : 4x
2
−8xy −2y
2
+ 9y −4 = 0.
Invarian¸tii ortogonali ai conicei Γ sunt ∆ = 15 = 0 ¸si δ = −24 < 0. Cu alte
cuvinte, locul geometric descris de coordonatele centrelor conicelor care trec
prin punctele A, B, C ¸si D este o hiperbol˘ a.
Coordonatele centrului acestei hiperbole sunt (3/4, 3/4) ¸si se ob¸tin re-
zolvând sistemul liniar

x −y = 0
8x + 4y = 9.
Ecua¸tia ”pantelor” axelor de simetrie ale hiperbolei Γ este
a
12
m
2
+ (a
11
−a
22
)m−a
12
= 0 ⇔2m
2
−3m−2 = 0.
R˘ ad˘ acinile acestei ecua¸tii sunt m
1
= 2 ¸si m
2
= −1/2. Ecua¸tiile axelor de
simetrie sunt atunci
o
1
: f
x
+m
1
f
y
= 0 ⇔4x + 8y −9 = 0,
o
2
: f
x
+m
2
f
y
= 0 ⇔8x −4y −3 = 0.
Ecua¸tia ”pantelor” asimptotelor hiperbolei Γ este
a
22
m
2
+ 2a
12
m+a
11
= 0 ⇔m
2
+ 4m−2 = 0.
6.2. PROBLEME REZOLVATE 135
R˘ ad˘ acinile acestei ecua¸tii sunt m
1,2
= −2 ±

6. Ecua¸tiile asimptotelor sunt
/
1
: f
x
+m
1
f
y
= 0 ⇔(24 −8

6)x −4

6y + 9

6 −18 = 0,
/
2
: f
x
+m
2
f
y
= 0 ⇔(24 + 8

6)x + 4

6y −9

6 −18 = 0.
Problema 6.2.8 S˘a se determine diametri conjuga¸ ti ai conicei
Γ : 3x
2
−6xy + 5y
2
−4x −6y + 10 = 0,
care fac între ei un unghi de 45

.
Rezolvare. S˘ a presupunem c˘ a cei doi diametri conjuga¸ti conicei Γ au
pantele m¸si m

. Rela¸tia de conjugare se reduce la 5mm

−3(m+m

)+3 = 0,
iar faptul c˘ a ace¸stia formeaz˘ a un unghi de 45

devine
1
2
=
(1 +mm

)
2
(1 +m
2
)(1 +m
′2
)
.
Rezolvând sistemul simetric format de cele dou˘ a ecua¸tii rezult˘ a m
1
= 1,
m

1
= 0 ¸si m
2
= 3, m

2
= 1/2. Deoarece coordonatele centrului conicei
Γ sunt C(19/6, 5/2), ob¸tinem diametri conjuga¸ti D
1
: 3x − 3y − 2 = 0,
D
2
: 2y −5 = 0, D
3
: 3x −y −7 = 0 ¸si D
4
: 6x −12y + 11 = 0.
Problema 6.2.9 a) S˘a se afle fascicolul de conice circumscrise triunghiului
ABO, unde A(−1, 1), B(−1, −1) ¸ si O(0, 0).
b) S˘a se determine conicele bitangente la cercul Γ : x
2
+ y
2
= 2 în
punctele P(−1, −1) ¸ si Q(1, −1).
Rezolvare. a) Ecua¸tiile laturilor triunghiului AOB sunt:
AB : x + 1 = 0, AO : x +y = 0, BO : x −y = 0.
În concluzie, ecua¸tia fascicolului de conice circumscrise triunghiului ABO
este
Γ
λ,µ
: (x + 1)(x +y) +λ(x −y)(x + 1) +µ(x +y)(x −y) = 0,
unde λ, µ ∈ R.
b) Deoarece putem privi punctele P ¸si Q ca intersec¸tia dreptei PQ :
y +1 = 0 cu cercul Γ, rezult˘ a c˘ a ecua¸tia fascicolului de conice bitangente la
Γ în P ¸si Q este
Γ
λ
: x
2
+y
2
−2 +λ(y + 1)
2
= 0, λ ∈ R.
136 CAPITOLUL 6. CONICE
Problema 6.2.10 S˘a se scrie ecua¸ tia general˘a a conicei care trece prin
punctele A(2, 0), B(3, 0), C(0, 1), D(0, 4) ¸ si E(12, 1).
Rezolvare. Conica Γ care trece prin punctele A, B, C, D ¸si E este
descris˘ a de ecua¸tia
Γ :

x
2
xy y
2
x y 1
4 0 0 2 0 1
9 0 0 3 0 1
0 0 1 0 1 1
0 0 16 0 4 1
144 12 1 12 1 1

= 0.
În urma calculelor, ob¸tinem
Γ : 2x
2
−14xy + 3y
2
−10x −15y + 12 = 0.
Observa¸tie. Problema se poate rezolva ¸si scriind fascicolul de conice
care trec prin punctele A, B, C, D ¸si punând condi¸tia ca punctul E s˘ a
apar¸tin˘ a fascicolului.
Problema 6.2.11 Afla¸ti ecua¸ tiile diametrilor conjuga¸ti direc¸tiei v = i −3j
¸ si axei Ox, relativ la conica
Γ : x
2
+ 2xy +y
2
−2x + 4y −16 = 0.
Rezolvare. Ecua¸tia diametrului conjugat direc¸tiei v = i −3j este f
x

3f
y
= 0, unde f
x
= 2x + 2y − 2 ¸si f
y
= 2x + 2y + 4. În concluzie, ecua¸tia
diametrului conjugat direc¸tiei v este 2x + 2y + 7 = 0.
Deoarece axa Ox este direc¸tionat˘ a de vectorul v = i, rezult˘ a c˘ a ecua¸tia
diametrului conjugat axei Ox este x +y −1 = 0.
Problema 6.2.12 S˘a se afle polul axei Oy ¸ si polara punctului A(1, −2) fa¸ t˘a
de conica
Γ : x
2
−2y
2
−3x −7y + 1 = 0.
Rezolvare. Fie P(α, β) polul axei Oy : x = 0. Ecua¸tia polarei de pol
P este
(x −α)f
x
(α, β) + (y −β)f
y
(α, β) + 2f(α, β) = 0.
Deoarece f
x
(x, y) = 2x−3 ¸si f
y
(x, y) = −4y −7, în urma calculelor, rezult˘ a
c˘ a ecua¸tia polarei de pol P este
(2α −3)x −(4β + 7)y −3α −7β + 2 = 0.
6.2. PROBLEME REZOLVATE 137
Condi¸tia ca aceast˘ a ecua¸tie s˘ a coincid˘ a cu ecua¸tia axei Oy este propor¸tion-
alitatea coeficien¸tilor
2α −3
1
=
4β + 7
0
=
3α + 7β −2
0

4β + 7 = 0
3α + 7β = 2

α = 57/12
β = −7/4.
Polara punctului A(1, −2) fa¸t˘ a de conica Γ are ecua¸tia −x+y +13 = 0.
Problema 6.2.13 S˘a se determine ecua¸tiile tangentelor ¸ si normalelor la
conica
Γ : 4xy + 3y
2
+ 16x + 12y −36 = 0,
în punctele ei de intersec¸ tie cu axele de coordonate.
Rezolvare. Punctele de intersec¸tie ale conicei Γ cu axa Ox se ob¸tin când
y = 0, adic˘ a rezolvând ecua¸tia 16x − 36 = 0. Rezult˘ a c˘ a exist˘ a un singur
punct de intersec¸tie cu axa Ox, ¸si anume P(9/4, 0). Pentru a afla punctele
de intersec¸tie ale conicei Γ cu axa Oy, facem x = 0 ¸si ob¸tinem ecua¸tia
y
2
+ 4y −12 = 0, ale c˘ arei solu¸tii sunt y
1
= 2 ¸si y
2
= −6. Cu alte cuvinte,
avem punctele de intersec¸tie Q(0, 2) ¸si R(0, −6). Deoarece f
x
(x, y) = 4y+16
¸si f
y
(x, y) = 4x + 6y + 12, rezult˘ a c˘ a avem ecua¸tiile tangentelor
T
P
Γ : 16x+21y −36 = 0, T
Q
Γ : x+y −2 = 0, T
R
Γ : x+3y +18 = 0.
Ecua¸tiile dreptelor normale sunt:
N
P
Γ : 84x−64y−189 = 0, N
Q
Γ : x−y+2 = 0, N
R
Γ : 3x−y−6 = 0.
Problema 6.2.14 S˘a se determine tangentele la conica
Γ : 2x
2
−4xy +y
2
+ 4x −2y −7 = 0,
paralele cu prima bisectoare.
Rezolvare. Deoarece ecua¸tia primei bisectoare este x = y, rezult˘ a c˘ a
ecua¸tia fascicolului de drepte paralele cu prima bisectoare este x − y = λ,
λ ∈ R. Punând condi¸tia ca o dreapt˘ a a acestui fascicol s˘ a aib˘ a un singur
punct comun cu conica Γ, rezult˘ a c˘ a sistemul de ecua¸tii

x −y = λ
2x
2
−4xy +y
2
+ 4x −2y −7 = 0
138 CAPITOLUL 6. CONICE
trebuie s˘ a aib˘ a o singur˘ a solu¸tie. Sco¸tând x din prima ecua¸tie ¸si introducând
în a doua ecua¸tie, ob¸tinem ecua¸tia de gradul al doilea
y
2
−2y −(2λ
2
+ 4λ −7) = 0,
al c˘ arei discriminant trebuie s˘ a se anuleze. Se ob¸tine λ
1
= 1 ¸si λ
2
= −3.
6.3 Probleme propuse
Problema 6.3.1 Fie punctele A(2, 3), B(−2, −1), C(4, 1). S˘a se scrie
ecua¸ tiile cercurilor înscris ¸ si circumscris triunghiului ABC. S˘a se deter-
mine tangentele la cercul circumscris triunghiului ABC, care sunt paralele
cu latura BC.
R. Triunghiul △ABC este dreptunghic în A ¸si are aria S = 8. Prin
urmare, raza cercului înscris este r = 3

2−

10. Punând condi¸tia ca centrul
cercului înscris I s˘ a se afle la distan¸ta r de fiecare latur˘ a, g˘ asim coordonatele
I(2, −3 +2

5). Centrul cercului circumscris O se afl˘ a la mijlocul ipotenuzei
BC, adic˘ a are coordonatele O(1, 0). Raza cercului circumscris este R =

10.
Tangentele c˘ autate au ecua¸tiile x −3y + 9 = 0 ¸si x −3y −11 = 0.
Problema 6.3.2 Într-un cerc de diametru fix AB se d˘a un punct mobil M
pe cerc. Tangentele în M ¸ si în B la cerc se intersecteaz˘a în punctul N.
Dreapta AN intersecteaz˘a a doua oar˘a cercul în P. Se cere locul geometric
descris de punctul de intersec¸ tie al tangentei în P la cerc cu dreapta MN.
R. Dac˘ a cercul dat are ecua¸tia x
2
+ y
2
= R
2
, atunci locul geometric
c˘ autat este por¸tiunea din elipsa 9x
2
+ 8y
2
= 9R
2
, unde x, y ∈ [−R, R].
Problema 6.3.3 Fie elipsa E : x
2
+2y
2
= 4 ¸ si cercul ( care are ca diametru
axa mare a elipsei. O semidreapt˘a vertical˘a variabil˘a x = λ, λ ∈ (−2, 2),
y > 0, intersecteaz˘a elipsa E în P ¸ si cercul ( în Q. S˘a se determine locul
geometric al punctului de intersec¸tie dintre OQ ¸ si FP, unde O este originea
axelor iar F este focarul de abscis˘a pozitiv˘a al elipsei E.
R. Locul geometric c˘ autat este semielipsa
2

x −
1

2

2
+ (

2 + 1)y
2
= 3 + 2

2, y > 0.
Problema 6.3.4 S˘a se determine pe hiperbola H : 4x
2
−9y
2
= 36 punctul
situat la cea mai mic˘a distan¸ t˘a de dreapta d : 2x −y + 2 = 0.
6.3. PROBLEME PROPUSE 139
R. Se consider˘ a un punct arbitrar P(3 cosht, 2 sinht) pe ramura din
dreapta a hiperbolei H. Minimul distan¸tei de la punctul P la dreapta d
se gase¸ste minimizând func¸tia f(t) = 2

e
t
+ 2e
−t
+ 1

/

5. Se ob¸tine
t = ln

2, adic˘ a avem coordonatele P

9/(2

2), 1/

2

. Analog se trateaz˘ a
ramura din stâga a hiperbolei ¸si g˘ asim punctul Q

−9/(2

2), −1/

2

.
Punctul c˘ autat (care d˘ a minimul distan¸tei ) este punctul Q.
Problema 6.3.5 S˘a se discute natura ¸ si genul conicelor:
a) Γ
1
: 2xy −2x −2y + 3 = 0;
b) Γ
2
: 4x
2
−4xy +y
2
−2x −4y + 10 = 0;
c) Γ
3
: 5x
2
+ 6xy + 5y
2
+ 2x −2y + 2 = 0.
R. a) Hiperbol˘ a. b) Parabol˘ a. c) Elips˘ a.
Problema 6.3.6 S˘a se discute natura ¸ si genul conicelor fascicolului
Γ
λ
: x
2
+ 4xy +y
2
+ 2λx + 4y +λ = 0, λ ∈ R,
¸ si s˘a se traseze graficul conicelor degenerate ale fascicolului.
R. Pentru λ ∈ R`¦1, 4¦ conica nedegenerat˘ a Γ
λ
este o hiperbol˘ a. Pentru
λ = 1 conica degenerat˘ a Γ este reuniunea de drepte concurente
Γ
λ=1
:

x + (2 −

3)y + 1

x + (2 +

3)y + 1

= 0
iar pentru λ = 4 conica degenerat˘ a Γ este reuniunea de drepte concurente
Γ
λ=4
:

x + (2 −

3)y + 4 −2

3

x + (2 +

3)y + 4 + 2

3

= 0.
Problema 6.3.7 Fie familia de conice
Γ
λ
: 3x
2
+ 2λxy −y
2
−2x −4y + 4 = 0, λ ∈ R.
S˘a se afle locul geometric al centrelor conicelor acestui fascicol ¸ si s˘a se
reprezinte grafic acest loc geometric.
R. Locul geometric al centrelor este elipsa
Γ : 3x
2
+y
2
−x + 2y = 0 ⇔Γ : 3

x −
1
6

2
+ (y + 1)
2
=
13
12
.
140 CAPITOLUL 6. CONICE
Problema 6.3.8 S˘a se determine centrul, axele de simetrie ¸ si asimptotele
conicei
Γ : 4xy + 3y
2
+ 16x + 12y −36 = 0.
R. Conica Γ este o hiperbol˘ a cu centrul C(3, −4). Ecua¸tiile asimptotelor
sunt y+4 = 0 ¸si 4x+3y = 0. Ecua¸tiile axelor de simetrie sunt x+2y+5 = 0
¸si −2x +y + 10 = 0.
Problema 6.3.9 S˘a se scrie ecua¸ tia parabolei care trece prin punctele
O(0, 0), A(0, 1) ¸ si care are ca ax˘a dreapta d : x +y + 1 = 0.
R. Se scrie fascicolul de conice care trece prin punctele O, A¸si simetricele
acestora fa¸t˘ a de dreapta d. Punând condi¸tia ca conica s˘ a aib˘ a ca ax˘ a de
simetrie dreapta d, g˘ asim parabola
Γ : x
2
+ 2xy +y
2
+ 5x −y = 0.
Problema 6.3.10 S˘a se determine axele de simetrie, asimptotele ¸ si di-
ametrul conjugat direc¸ tiei dreptei de ecua¸ tie x −y + 3 = 0, pentru conica
Γ : 4xy −3y
2
+ 4x −14y −7 = 0.
R. Axele de simetrie au ecua¸tiile 2x + y − 3 = 0 ¸si x − 2y − 4 = 0.
Asimptotele au ecua¸tiile y + 1 = 0 ¸si 4x −3y −11 = 0. Ecua¸tia diametrului
conjugat direc¸tiei dreptei date este 2x −y −5 = 0.
Problema 6.3.11 S˘a se determine unghiul dintre doi diametri conjuga¸ ti ai
elipsei E : x
2
+ 3y
2
= 6, ¸ stiind c˘a unul dintre ei formeaz˘a un unghi de 60

cu axa Ox.
R. cos θ =

21/14.
Problema 6.3.12 S˘a se determine ecua¸tia diametrului comun al conicelor
Γ
1
¸ si Γ
2
, unde
Γ
1
: x
2
−xy −y
2
−x −y = 0,
Γ
2
: x
2
+ 2xy +y
2
−x +y = 0.
R. Conica Γ
1
este o hiperbol˘ a cu centrul în C(1/5, −3/5). Conica Γ
2
este o parabol˘ a ¸si, deci, diametrul conjugat oric˘ arei direc¸tii are ecua¸tia de
forma 2x + 2y + λ = 0. Punând condi¸tia ca diametrul s˘ a con¸tin˘ a punctul
C, g˘ asim λ = 4/5. În concluzie, diametrul comun al celor dou˘ a conice are
ecua¸tia 5x + 5y + 2 = 0.
6.3. PROBLEME PROPUSE 141
Problema 6.3.13 S˘a se reduc˘a la forma canonic˘a ¸ si s˘a se precizeze natura
¸ si genul urm˘atoarelor conice, punându-se în eviden¸t˘a roto-transla¸tiile plane
efectuate:
a) Γ
1
: 3x
2
−2xy + 3y
2
+ 4x + 4y −4 = 0;
b) Γ
2
: 7x
2
−8xy +y
2
−2x −4y −1 = 0;
c) Γ
3
: 9x
2
−6xy +y
2
+ 20x = 0;
d) Γ
4
: 2xy −2y + 1 = 0;
e) Γ
5
: 3x
2
−4xy + 2x + 2y −1 = 0;
f) Γ
6
: x
2
−4xy +y
2
+ 6x −12y + 8 = 0;
g) Γ
7
: 4x
2
+ 4xy +y
2
−4x −2y + 1 = 0;
h) Γ
8
: x
2
−2xy +y
2
+x −y + 2 = 0;
i) Γ
9
: 8x
2
+ 6xy + 6x + 3y + 1 = 0.
R. Γ
1
: 2X
2
+Y
2
−4 = 0 — elips˘ a; O(−1, −1) — centrul; e
1
=
1

2
(1, −1),
e
2
=
1

2
(1, 1) — direc¸tiile axelor OX ¸si OY.
b) Γ
2
: 9Y
2
−X
2
+4 = 0 — hiperbol˘ a; O(−1, −2) — centrul; e
1
=
1

5
(1, 2),
e
2
=
1

5
(−2, 1) — direc¸tiile axelor OX ¸si OY.
c) Γ
3
: 5Y
2
+

10X = 0 — parabol˘ a; O(−9/20, 33/20) — vârful; 3x−y+3 =
0 — axa de simetrie; e
1
=
1

10
(1, 3), e
2
=
1

10
(−3, 1) — direc¸tiile axelor OX
¸si OY.
d) Γ
4
: X
2
− Y
2
+ 1 = 0 — hiperbol˘ a; O(1, 0) — centrul; e
1
=
1

2
(1, 1),
e
2
=
1

2
(−1, 1) — direc¸tiile axelor OX ¸si OY.
e) Γ
5
: −X
2
+ 4Y
2
+ 3/4 = 0 — hiperbol˘ a; O(1/2, 5/4) — centrul; e
1
=
1

5
(1, 2), e
2
=
1

5
(−2, 1) — direc¸tiile axelor OX ¸si OY.
f) Γ
6
: −X
2
+3Y
2
−1 = 0 — hiperbol˘ a; O(−3, 0) — centrul; e
1
=
1

2
(1, 1),
e
2
=
1

2
(−1, 1) — direc¸tiile axelor OX ¸si OY.
142 CAPITOLUL 6. CONICE
g) Γ
7
: Y
2
= 0 — drepte confundate; 2x + y − 1 = 0 — axa de sime-
trie (se identific˘ a cu conica); O(2/5, 1/5) — originea sistemului de axe roto-
translatat; e
1
=
1

5
(1, −2), e
2
=
1

5
(2, 1) — direc¸tiile axelor OX ¸si OY.
h) Γ
8
: Y
2
+7/8 = 0 — mul¸timea vid˘ a; O(−1/4, 1/4) — originea sistemului
de axe roto-translatat; e
1
=
1

2
(1, 1), e
2
=
1

2
(−1, 1) — direc¸tiile axelor OX
¸si OY.
i) Γ
9
: 9Y
2
− X
2
= 0 — reuniune de drepte concurente; O(−1/2, 1/3)
— centrul (coincide cu punctul de intersec¸tie al dreptelor concurente); e
1
=
1

10
(3, 1), e
2
=
1

10
(1, −3) — direc¸tiile axelor OX ¸si OY.
Problema 6.3.14 S˘a se determine ecua¸ tia conicei care trece prin punctele
de intersec¸ tie ale conicelor
Γ
1
: x
2
−xy −2y
2
+x +y = 0,
Γ
2
: x
2
−xy −2y
2
−2x + 4y = 0
¸ si prin punctule A(1, 2).
R. −x
2
+xy + 2y
2
+ 5x −7y = 0.
Problema 6.3.15 S˘a se reprezinte grafic locul geometric al centrelor
conicelor din fascicolul circumscris patrulaterului determinat de punctele
A(0, −1), B(0, 1), C(−2, 0) ¸ si D(2, 0). S˘a se arate c˘a polarele punctului
P(1, 0), în raport cu conicele fascicolului, trec printr-un punct fix.
R. Locul geometric al centrelor conicelor este dreapta x+2y = 0. Punctul
fix c˘ autat este P(4, 0).
Problema 6.3.16 Exist˘a conice nedegenerate circumscrise hexagonului
ABCDEF, unde
A(1, 0), B

1
2
,

3
2

, C


1
2
,

3
2

,
D(−1, 0), E


1
2
, −

3
2

, F

1
2
, −

3
2

?
În caz afirmativ, s˘a se scrie ecua¸ tiile acestor conice.
R. Exist˘ a o singur˘ a conic˘ a, ¸si anume, cercul x
2
+y
2
= 1.
6.3. PROBLEME PROPUSE 143
Problema 6.3.17 S˘a se g˘aseasc˘a polara punctului P(1, 1) în raport cu con-
ica
Γ : x
2
+ 2xy −y
2
+ 3x −5y −1 = 0
¸ si polul dreptei d : x −y −1 = 0 în raport cu aceea¸ si conic˘a.
R. Polara de pol P(1, 1) este 7x − 5y − 4 = 0 iar polul dreptei d este
punctul A(1/2, 7/6).
Problema 6.3.18 S˘a se determine locul geometric al polurilor dreptelor
d
λ
: (2λ −1)x + (λ + 1)y + 1 = 0, λ ∈ R,
fa¸ t˘a de conica
Γ : xy +x +y −1 = 0.
R. Locul geometric al polurilor dreptelor d
λ
este dreapta x+4y −7 = 0.
Problema 6.3.19 Se consider˘a familia de conice
Γ
λ
: x
2
+ 2λxy −2λx −4y = 0, λ ∈ R.
S˘a se arate c˘a dac˘a λ este variabil, polarele unui punct fix din plan M(x
0
, y
0
),
unde x
2
0
+ 2y
0
−2 = 0, în raport cu aceste conice, trec printr-un punct fix.
R. Punctul fix c˘ autat are coordonatele
P

2x
0
(y
0
+ 1)
x
2
0
+ 2y
0
−2
,
x
2
0
−2y
2
0
+ 2y
0
x
2
0
+ 2y
0
−2

.
Problema 6.3.20 S˘a se scrie ecua¸ tiile tangentelor la conica
Γ : x
2
−2y
2
−5x + 4y + 6 = 0,
în punctele ei de intersec¸ tie cu axele de coordonate.
R. Punctele de intersec¸tie cu axele sunt P(0, 3), Q(0, −1), R(3, 0) ¸si
S(2, 0). Tangentele corespunz˘ atoare sunt T
P
Γ : 5x + 8y − 24 = 0, T
Q
Γ :
5x −8y −8 = 0, T
R
Γ : x + 4y −3 = 0 ¸si T
S
Γ : x −4y −2 = 0.
Problema 6.3.21 S˘a se scrie ecua¸ tiile tangentelor la conica
Γ : 2x
2
−4xy +y
2
−2x + 6y −3 = 0,
care trec prin punctul P(3, 4).
144 CAPITOLUL 6. CONICE
R. Avem dou˘ a tangente: x −3 = 0 ¸si 7x −2y −13 = 0.
Problema 6.3.22 S˘a se scrie ecua¸ tiile tangentelor la conica
Γ : x
2
+xy +y
2
+ 2x + 3y −3 = 0,
paralele cu dreapta d : 3x + 3y −5 = 0.
R. Tangentele c˘ autate au ecua¸tiile x +y −1 = 0 ¸si 3x + 3y −13 = 0.
Problema 6.3.23 Determina¸ ti valorile parametrului real m care fac ca
dreapta d : y = mx s˘a fie tangent˘a la conica
Γ : (x +y)
2
+ 2 =

2(y −x).
R. m
1
= −1/3 ¸si m
2
= −3.
Problema 6.3.24 S˘a se determine conica ce trece prin punctele A(0, 0),
B(1, 2), C(2, 1) ¸ si D(3, −1) ¸ si pentru care dreapta d : x − 2y = 0 este
tangent˘a în punctul A.
R. Scriem fascicolul de conice care trec prin punctele A, B, C ¸si D ¸si
punem condi¸tia ca dreapta d s˘ a fie tangent˘ a în punctul A. G˘ asim conica
3x
2
−4xy −4y
2
−7x + 14y = 0.
Problema 6.3.25 S˘a se scrie ecua¸ tia familiei de conice tangente axelor de
coordonate în punctele A(1, 0) ¸ si B(0, 2), punând în eviden¸ t˘a parabolele sale.
S˘a se reprezinte grafic conica din familie cu centrul în punctul C(1, 2).
R. Familia de conice c˘ autat˘ a este Γ
λ
: xy +λ(2x +y −2)
2
= 0, λ ∈ R.
Din condi¸tia δ = 0, g˘ asim parabola corespunz˘ atoare valorii λ = −1/8, adic˘ a
parabola 4x
2
−4xy +y
2
−8x −4y + 4 = 0. Conica cu centrul C este elipsa
4(x −1)
2
+ (y −2)
2
−4, corespunz˘ atoare valorii λ = −1/4.
Problema 6.3.26 S˘a se scrie ecua¸tia fascicolului de conice bitangente
hiperbolei H : x
2
− 4y
2
− 4 = 0 în punctele ei de intersec¸ tie cu dreapta
∆ : y = 1. S˘a se reprezinte grafic conicele degenerate ale fascicolului.
R. Fascicolul de conice c˘ autat este Γ
λ
: x
2
− 4y
2
− 4 + λ(y − 1)
2
= 0,
λ ∈ R. Exist˘ a o singur˘ a conic˘ a degenerat˘ a (∆ = 0 ⇔ λ = 2), reprezentat˘ a
de reuniunea de drepte concurente x
2
−2(y + 1)
2
= 0.
6.3. PROBLEME PROPUSE 145
Problema 6.3.27 S˘a se scrie fascicolul de conice circumscris triunghiu-
lui determinat de punctele A(3, 2), B(−2, −1) ¸ si C(4, 1). S˘a se determine
conicele degenerate ale acestui fascicol.
Ind. Fascicolul de conice circumscris triunghiului △ABC este
Γ
λ,µ
: (3x −5y + 1)(x +y −5) +λ(3x −5y + 1)(x −3y −1)+
+µ(x +y −5)(x −3y −1) = 0,
unde λ, µ ∈ R.
Problema 6.3.28 Se d˘a parabola
Γ : x
2
+ 2xy +y
2
+ 3x −3y −18 = 0.
S˘a se scrie ecua¸ tia fascicolului de conice bitangente parabolei în punctele de
intersec¸ tie cu prima bisectoare a axelor de coordonate. S˘a se discute natura
conicelor acestui fascicol.
R. Fascicolul de conice c˘ autat este
Γ
λ
: x
2
+ 2xy +y
2
+ 3x −3y −18 +λ(x −y)
2
= 0, λ ∈ R.
Pentru λ = −1/8, conica Γ
λ
este o reuniune de drepte concurente; Pentru
λ ∈ (−∞, −1/8) ∪ (−1/8, 0), conica Γ
λ
este o hiperbol˘ a; Pentru λ = 0,
conica Γ
λ
este o parabol˘ a; Pentru λ ∈ (0, ∞), conica Γ
λ
este o elips˘ a.
Problema 6.3.29 S˘a se arate c˘a locul geometric al centrelor conicelor fas-
cicolului de conice bitangente unei conice date în dou˘a puncte date este o
dreapt˘a.
146 CAPITOLUL 6. CONICE
Capitolul 7
Cuadrice
7.1 Elemente teoretice fundamentale
S˘ a consider˘ am spa¸tiul punctual euclidian al vectorilor liberi din spa¸tiu
c
3
= (E
3
, V
3
, ϕ) ¸si { = ¦O; i, j, k¦ un reper ortonormat în acest spa¸tiu. Se
nume¸ste suprafa¸ t˘a regulat˘a definit˘a implicit în c
3
o mul¸time de puncte din
spa¸tiu P(x, y, z) ale c˘ aror coordonate verific˘ a o rela¸tie de forma
Σ : f(x, y, z) = 0,
unde func¸tia f este diferen¸tiabil˘ a ¸si are proprietatea

∂f
∂x

2
(P) +

∂f
∂y

2
(P) +

∂f
∂z

2
(P) = 0, ∀ P ∈ Σ.
Defini¸tia 7.1.1 În particular, se nume¸ ste cuadric˘a sau suprafa¸t˘a alge-
bric˘a de grad doi, o suprafa¸ t˘a Σ : f(x, y, z) = 0 definit˘a de o func¸tie
polinomial˘a de gradul al doilea
f(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz +
+2a
14
x + 2a
24
y + 2a
34
z +a
44
,
unde a
ij
∈ R ¸ si
¸
1≤i≤j≤3
a
2
ij
= 0.
Forma p˘ atratic˘ a q : R
3
→R, q(x, y, z) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+2a
12
xy+
2a
13
xz + 2a
23
yz, se nume¸ste forma p˘atratic˘a asociat˘a cuadricei Σ.
147
148 CAPITOLUL 7. CUADRICE
Defini¸tia 7.1.2 Se numesc invarian¸tii ortogonali (nu se modific˘a la
roto-transla¸ tii spa¸tiale) ai cuadricei Σ : f(x, y, z) = 0 numerele reale
∆ =

a
11
a
12
a
13
a
14
a
12
a
22
a
23
a
24
a
13
a
23
a
33
a
34
a
14
a
24
a
34
a
44

, δ =

a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33

,
I = a
11
+a
22
+a
33
, J =

a
11
a
12
a
12
a
22

+

a
11
a
13
a
13
a
33

+

a
22
a
23
a
23
a
33

.
Matricea care determin˘ a invariantul ∆ se nume¸ste matricea cuadricei Σ.
Defini¸tia 7.1.3 Locul geometric al punctelor din spa¸tiu egal dep˘artate, la
distan¸ ta R > 0, de un punct fix C(x
0
, y
0
, z
0
), numit centru, se nume¸ ste
sfer˘a ¸ si este descris de ecua¸ tia cuadricei
S(C, R) : (x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
= R
2
.
Evident, o cuadric˘ a Σ : f(x, y, z) = 0, unde
f(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
+ax +by +cz +d,
este o sfer˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a 4d < a
2
+b
2
+c
2
. În aceste condi¸tii, sfera Σ
este centrat˘ a în C(a/2, b/2, c/2) ¸si are raza R > 0, unde
2R =

a
2
+b
2
+c
2
−4d.
Defini¸tia 7.1.4 Locul geometric al punctelor din spa¸ tiu care au aceea¸ si pu-
tere fa¸ t˘a de dou˘a sfere S
1
(C
1
, R
1
) ¸ si S
2
(C
2
, R
2
) se nume¸ ste planul radical
al sferelor S
1
¸ si S
2
.
Propozi¸tia 7.1.1 Planul radical a dou˘a sfere S
1
(C
1
, R
1
) : f
1
(x, y, z) = 0
¸ si S
2
(C
2
, R
2
) : f
2
(x, y, z) = 0 este un plan perpendicular pe axa O
1
O
2
a
centrelor celor dou˘a sfere ¸ si are ecua¸tia
{{ : f
1
(x, y, z) −f
2
(x, y, z) = 0.
Defini¸tia 7.1.5 Locul geometric al punctelor din spa¸ tiu care au aceea¸ si pu-
tere fa¸ t˘a de trei sfere S
1
(C
1
, R
1
), S
2
(C
2
, R
2
) ¸ si S
3
(C
3
, R
3
) se nume¸ ste axa
radical˘a a sferelor S
1
S
2
¸ si S
3
.
7.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 149
Propozi¸tia 7.1.2 Axa radical˘a a trei sfere S
1
(C
1
, R
1
) : f
1
(x, y, z) = 0,
S
2
(C
2
, R
2
) : f
2
(x, y, z) = 0 ¸ si S
3
(C
3
, R
3
) : f
3
(x, y, z) = 0 este o dreapt˘a
perpendicular˘a pe planul O
1
O
2
O
3
al centrelor sferelor ¸ si are ecua¸tia
/{ :

f
1
(x, y, z) −f
2
(x, y, z) = 0
f
1
(x, y, z) −f
3
(x, y, z) = 0.
Teorema 7.1.3 Prin patru puncte distincte necoplanare A(x
1
, y
1
, z
1
),
B(x
2
, y
2
, z
2
), C(x
3
, y
3
, z
3
) ¸ si D(x
4
, y
4
, z
4
) trece o singur˘a sfer˘a, descris˘a de
ecua¸ tia
S :

x
2
+y
2
+z
2
x y z 1
x
2
1
+y
2
1
+z
2
1
x
1
y
1
z
1
1
x
2
2
+y
2
2
+z
2
2
x
2
y
2
z
2
1
x
2
3
+y
2
3
+z
2
3
x
3
y
3
z
3
1
x
2
4
+y
2
4
+z
2
4
x
4
y
4
z
4
1

= 0.
Defini¸tia 7.1.6 Cuadrica E, de ecua¸ tie
E :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
−1 = 0,
unde a > 0, b > 0, c > 0, se nume¸ ste elipsoid.
Defini¸tia 7.1.7 Cuadrica H
1
, de ecua¸ tie
H
1
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
−1 = 0,
unde a > 0, b > 0, c > 0, se nume¸ ste hiperboloid cu o pânz˘a.
Defini¸tia 7.1.8 Cuadrica H
2
, de ecua¸ tie
H
2
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
+ 1 = 0,
unde a > 0, b > 0, c > 0, se nume¸ ste hiperboloid cu dou˘a pânze.
Defini¸tia 7.1.9 Cuadrica P
e
, de ecua¸tie
P
e
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 2pz,
unde a > 0, b > 0, p ∈ R, se nume¸ ste paraboloid eliptic.
150 CAPITOLUL 7. CUADRICE
Defini¸tia 7.1.10 Cuadrica P
h
, de ecua¸ tie
P
h
:
x
2
a
2

y
2
b
2
= 2pz,
unde a > 0, b > 0, p ∈ R, se nume¸ ste paraboloid hiperbolic.
Defini¸tia 7.1.11 Cuadrica C, de ecua¸tie
C :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0,
unde a > 0, b > 0, c > 0, se nume¸ ste con.
Defini¸tia 7.1.12 Cuadrica Ci, de ecua¸ tie de forma
Ci : f(x, y) = 0, z ∈ R,
unde f(x, y) este o func¸tie de grad doi în x ¸ si y, se nume¸ ste cilindru.
Observa¸tia 7.1.4 Alte cuadrice sunt: dou˘a plane secante
x
2
a
2

y
2
b
2
= 0,
dou˘a plane paralele (x
2
−a
2
= 0), o dreapt˘a dubl˘a
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 0,
un punct dublu
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 0
sau mul¸timea vid˘a
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
+ 1 = 0.
Propozi¸tia 7.1.5 O cuadric˘a Σ : f(x, y, z) = 0 are un centru de sime-
trie C(x
0
, y
0
, z
0
) dac˘a ¸ si numai dac˘a δ = 0. Coordonatele x
0
, y
0
¸ si z
0
ale
centrului de simetrie C (dac˘a acesta exist˘a) sunt solu¸ tiile sistemului liniar

f
x
(x, y, z) = 0
f
y
(x, y, z) = 0
f
z
(x, y, z) = 0

a
11
x +a
12
y +a
13
z +a
14
= 0
a
12
x +a
22
y +a
23
z +a
24
= 0
a
13
x +a
23
y +a
33
z +a
34
= 0,
unde f
x
(x, y, z) = ∂f/∂x, f
y
(x, y, z) = ∂f/∂y ¸ si f
z
(x, y, z) = ∂f/∂z.
7.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 151
Teorema 7.1.6 (reducerea la forma canonic˘ a a cuadricelor) Fie
cuadrica Σ : f(x, y, z) = 0, fie λ
1
, λ
2
, λ
3
∈ R r˘ad˘acinile ecua¸tiei
caracteristice (valorile proprii ale matricii formei p˘atratice asociate
cuadricei)

a
11
−λ a
12
a
13
a
12
a
22
−λ a
23
a
13
a
23
a
33
−λ

= 0 ⇔λ
3
−Iλ
2
+Jλ −δ = 0
¸ si fie Λ
1
, Λ
2
, Λ
3
, Λ
4
r˘ad˘acinile ecua¸ tiei

a
11
−Λ a
12
a
13
a
14
a
12
a
22
−Λ a
23
a
24
a
13
a
23
a
33
−Λ a
34
a
14
a
24
a
34
a
44
−Λ

= 0.
În acest context, avem:
• dac˘a δ = 0, atunci exist˘a un sistem de coordonate OXY Z, ob¸ tinut
printr-o roto-transla¸tie a sistemului de coordonate Oxyz, în raport cu
care ecua¸ tia cuadricei Σ are forma canonic˘a
Σ : λ
1
X
2

2
Y
2

3
Z
2
+

δ
= 0.
• dac˘a δ = 0, J = 0 ¸ si ∆ = 0, atunci forma canonic˘a a cuadricei Σ este
λ
1
X
2

2
Y
2
±2

−∆
J
Z = 0.
• dac˘a δ = 0, J = 0 ¸ si ∆ = 0, atunci forma canonic˘a a cuadricei Σ este
λ
1
X
2

2
Y
2
+
K
J
= 0.
unde K = Λ
1
Λ
2
Λ
3
+ Λ
1
Λ
2
Λ
4
+ Λ
1
Λ
3
Λ
4
+ Λ
2
Λ
3
Λ
4
.
• dac˘a δ = 0, J = 0, ∆ = 0 ¸ si K = 0, atunci forma canonic˘a a cuadricei
Σ este
X
2
±2

−K
I
3
Y = 0.
152 CAPITOLUL 7. CUADRICE
• dac˘a δ = 0, J = 0, ∆ = 0 ¸ si K = 0, atunci forma canonic˘a a cuadricei
Σ este
X
2
+
L
I
2
= 0,
unde L = Λ
1
Λ
2
+ Λ
1
Λ
3
+ Λ
1
Λ
4
+ Λ
2
Λ
3
+ Λ
2
Λ
4
+ Λ
3
Λ
4
.
Corolarul 7.1.7 (clasificarea cuadricelor) Fie Σ : f(x, y, z) = 0 o
cuadric˘a. În acest context, avem urm˘atoarea clasificare a cuadricelor:
• dac˘a cuadrica Σ este nedegenerat˘a (∆ = 0) atunci:
— pentru δ = 0 cuadrica Σ este mul¸timea vid˘a ori elipsoid
(sfer˘a) ori hiperboloid cu o pânz˘a sau dou˘a;
— pentru δ = 0 cuadrica Σ este un paraboloid eliptic sau hiper-
bolic.
• dac˘a cuadrica Σ este degenerat˘a (∆ = 0) atunci:
— pentru δ = 0 cuadrica Σ este un punct dublu sau un con;
— pentru δ = 0, J = 0 ¸ si K = 0 cuadrica Σ este mul¸timea vid˘a
sau un cilindru;
— pentru δ = 0, J = 0 ¸ si K = 0 cuadrica Σ este o dreapt˘a dubl˘a
sau dou˘a plane secante;
— pentru δ = 0, J = 0 ¸ si K = 0 cuadrica Σ este un cilindru
parabolic;
— pentru δ = 0, J = 0 ¸ si K = 0 cuadrica Σ este mul¸timea vid˘a
ori dou˘a plane paralele sau confundate.
Reducerea cuadricelor la forma canonic˘ a
"Metoda roto-transla¸tiei" pentru cazul

2

2
+J
2
= 0 sau K = 0
1. Determin˘ am valorile proprii λ
1
, λ
2
¸si λ
3
ale matricii formei p˘ atratice
asociate cuadricei
A =

¸
a
11
a
12
a
13
a
12
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
¸

,
7.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 153
rezolvând ecua¸tia caracteristic˘ a (ecua¸ tia secular˘a)

a
11
−λ a
12
a
13
a
12
a
22
−λ a
23
a
13
a
23
a
33
−λ

= 0.
2. Calcul˘ am subspa¸tiile proprii V
λ
1
, V
λ
2
¸si V
λ
3
¸si determin˘ am ni¸ste vec-
tori proprii ortonorma¸ ti e
1
= (ξ
1
, ξ
2
, ξ
3
), e
2
= (η
1
, η
2
, η
3
) ¸si e
3
=

1
, µ
2
, µ
3
). Efectuând eventual o renumerotare a vectorilor proprii
ortonorma¸ti, scriem matricea de rota¸tie spa¸tial˘ a
R =

¸
ξ
1
η
1
µ
1
ξ
2
η
2
µ
2
ξ
3
η
3
µ
3
¸

,
astfel încât det R = 1.
3. Efectu˘ am rota¸tia în spa¸tiu

¸
x
y
z
¸

=

¸
ξ
1
η
1
µ
1
ξ
2
η
2
µ
2
ξ
3
η
3
µ
3
¸

¸
x

y

z

¸

¸si ajungem la o ecua¸tie de forma
Σ : λ
1
x
′2

2
y
′2

3
z
′2
+ 2a

14
x

+ 2a

24
y

+ 2a

34
z

+a

44
= 0,
unde a

ij
∈ R.
4. Restrângem p˘ atratele (dac˘ a este cazul) ¸si ob¸tinem
Σ : λ
1

x

+
a

14
λ
1

2

2

y

+
a

24
λ
2

2

3

z

+
a

34
λ
3

2
+a
′′
44
= 0,
unde
a
′′
44
= a

44

a
′2
14
λ
1

a
′2
24
λ
2

a
′2
34
λ
3
.
5. Efectu˘ am transla¸tia în spa¸tiu

X = x

+
a

14
λ
1
Y = y

+
a

24
λ
2
Z = z

+
a

34
λ
3
,
154 CAPITOLUL 7. CUADRICE
¸si g˘ asim forma canonic˘ a
Σ : λ
1
X
2

2
Y
2

3
Z
2
+a
′′
44
= 0.
6. În ultimul sistem de coordonate OXY Z recunoa¸stem cuadrica Σ.
Defini¸tia 7.1.13 Fie Σ : f(x, y, z) = 0 o cuadric˘a ¸ si v = li + mj + nk o
direc¸ tie în spa¸tiu. Locul geometric descris de mijloacele coardelor cuadricei
Σ, paralele cu direc¸tia v, se nume¸ ste plan diametral conjugat direc¸ tiei v.
Propozi¸tia 7.1.8 Planul diametrul conjugat direc¸ tiei v = li + mj + nk,
relativ la cuadrica Σ : f(x, y, z) = 0, este o por¸tiune din planul de ecua¸ tie
PD
v
: lf
x
+mf
y
+nf
z
= 0.
Defini¸tia 7.1.14 Fie Σ : f(x, y, z) = 0 o cuadric˘a ¸ si P(x
0
, y
0
, z
0
) un punct
arbitrar din spa¸ tiu. Planul {
p
Σ de ecua¸ tie
{
p
Σ : (x −x
0
)f
x
(x
0
, y
0
, z
0
) + (y −y
0
)f
y
(x
0
, y
0
, z
0
) + (z −z
0
)f
z
(x
0
, y
0
, z
0
)+
+2f(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
se nume¸ ste planul polar de pol P al cuadricei Σ.
Planul polar al unui pol P(x
0
, y
0
, z
0
) care apar¸tine cuadricei Σ :
f(x, y, z) = 0 este exact planul tangent în P la cuadrica Σ. Ecua¸tia acestui
plan tangent este
T
P
Σ : (x−x
0
)f
x
(x
0
, y
0
, z
0
) +(y −y
0
)f
y
(x
0
, y
0
, z
0
) +(z −z
0
)f
z
(x
0
, y
0
, z
0
) = 0
iar ecua¸ tia dreptei normale în P la cuadrica Σ este
N
P
Σ :
x −x
0
f
x
(x
0
, y
0
, z
0
)
=
y −y
0
f
y
(x
0
, y
0
, z
0
)
=
z −z
0
f
z
(x
0
, y
0
, z
0
)
.
Defini¸tia 7.1.15 O cuadric˘a Σ : f(x, y, z) = 0 cu proprietatea c˘a prin
orice punct al ei trece o dreapt˘a inclus˘a în suprafa¸ ta cuadricei se nume¸ ste
cuadric˘a riglat˘a. Dac˘a prin fiecare punct al cuadricei trec dou˘a drepte dis-
tincte incluse în suprafa¸ ta cuadricei spunem c˘a cuadrica este dublu riglat˘a.
Teorema 7.1.9 Hiperboloidul cu o pânz˘a descris de ecua¸ tia
H
1
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
−1 = 0
7.2. PROBLEME REZOLVATE 155
este o cuadric˘a dublu riglat˘a cu dreptele generatoare
d
λ
:

x
a

z
c
= λ

1 −
y
b

x
a
+
z
c
=
1
λ

1 +
y
b

,
d
µ
:

x
a

z
c
= µ

1 +
y
b

x
a
+
z
c
=
1
µ

1 −
y
b

,
d

:

x
a

z
c
= 0
1 −
y
b
= 0,
d

:

x
a

z
c
= 0
1 +
y
b
= 0,
d
−∞
:

x
a
+
z
c
= 0
1 −
y
b
= 0,
d
−∞
:

x
a
+
z
c
= 0
1 +
y
b
= 0,
unde λ, µ ∈ R

.
Teorema 7.1.10 Paraboloidul hiperbolic descris de ecua¸ tia
P
h
:
x
2
a
2

y
2
b
2
−2pz = 0
este o cuadric˘a dublu riglat˘a cu generatoarele
d
λ
:

x
a

y
b
= 2pλz
x
a
+
y
b
=
1
λ
,
d
µ
:

x
a
+
y
b
= 2pµz
x
a

y
b
=
1
µ
,
d

:

x
a

y
b
= 0
z = 0,
d
−∞
:

x
a
+
y
b
= 0
z = 0,
unde λ, µ ∈ R

.
7.2 Probleme rezolvate
Problema 7.2.1 S˘a se determine ecua¸ tia suprafe¸tei generate de elipsa mo-
bil˘a
E
λµ
:

y
2
25
+
z
2
16
= λ
x = µ,
156 CAPITOLUL 7. CUADRICE
unde λ, µ ∈ R, care se deplaseaz˘a paralel cu ea îns˘a¸ si ¸ si se deformeaz˘a
sprijinindu-se pe hiperbola fix˘a
H :


y
2
25
+
x
2
9
= 1
z = 0.
Rezolvare. Faptul c˘ a elipsa E
λµ
se sprijin˘ a pe hiperbola H se reduce
la compatibilitatea sistemului de ecua¸tii (elipsa E
λµ
¸si hiperbola H au dou˘ a
puncte comune)

y
2
25
+
z
2
16
= λ

y
2
25
+
x
2
9
= 1
x = µ
z = 0.
Este evident c˘ a sistemul este compatibil dac˘ a ¸si numai dac˘ a λ ¸si µ satisfac
rela¸tia µ
2
= 9(λ + 1). Folosind acum ecua¸tiile elipsei E
λµ
, prin înlocuirea
parametrilor λ ¸si µ, g˘ asim ecua¸tia suprafe¸tei c˘ autate:
Σ :
x
2
9

y
2
25

z
2
16
= 1.
Aceasta este ecua¸tia unui hiperboloid cu dou˘ a pânze.
Problema 7.2.2 S˘a se determine locul geometric al punctelor din spa¸ tiu
al c˘aror raport al distan¸ telor la punctele A(2, −2, 3) ¸ si B(−2, 2, −3) este
constant.
Rezolvare. Fie P(x, y, z) un punct mobil în spa¸tiu care verific˘ a propri-
etatea din enun¸t. Înseamn˘ a c˘ a avem
(x −2)
2
+ (y + 2)
2
+ (z −3)
2
(x + 2)
2
+ (y −2)
2
+ (z + 3)
2
= λ > 0.
Rezult˘ a c˘ a locul geometric c˘ autat este determinat de cuadrica
Σ : (1 −λ)x
2
+ (1 −λ)y
2
+ (1 −λ)z
2

−4(1 +λ)x + 4(1 +λ)y −6(1 +λ)z + 17(1 −λ) = 0.
Avem urm˘ atoarele situa¸tii:
7.2. PROBLEME REZOLVATE 157
a) dac˘ a λ = 1, atunci cuadrica Σ se reduce la planul ce trece prin origine
P : 2x −2y + 3z = 0.
b) dac˘ a λ ∈ (0, 1) ∪ (1, ∞), atunci cuadrica Σ este sfera
S :

x −2
1 +λ
1 −λ

2
+

y + 2
1 +λ
1 −λ

2
+

z −3
1 +λ
1 −λ

2
=
68λ
(1 −λ)
2
cu centrul în C(2µ, −2µ, 3µ) ¸si de raz˘ a R > 0, unde
µ =
1 +λ
1 −λ
, R =

68λ
[1 −λ[
.
Problema 7.2.3 S˘a se determine coordonatele centrului de simetrie (în
cazul în care acesta exist˘a) ¸ si s˘a se specifice tipul cuadricelor:
a) Σ
1
: 5x
2
−8y
2
+ 5z
2
−6xz + 8 = 0;
b) Σ
2
: x
2
−y
2
+z
2
−2xy −2xz −2yz −5x −1 = 0;
c) Σ
3
: 2x
2
+ 5y
2
+z
2
−4xy + 2xz + 2z −1 = 0;
d) Σ
4
: 3x
2
+y
2
+ 4xy −6xz −2yz −2y + 6z −3 = 0.
Rezolvare. a) Cuadrica Σ
1
este nedegenerat˘ a ¸si are centru de simetrie
deoarece ∆ = 8δ = 0, unde
∆ =

5 0 −3 0
0 −8 0 0
−3 0 5 0
0 0 0 8

= −1024, δ =

5 0 −3
0 −8 0
−3 0 5

= −128.
Valorile proprii ale matricii care determin˘ a pe δ = 0 sunt r˘ ad˘ acinile ecua¸tiei
seculare. Acestea sunt λ
1
= 2, λ
2
= 8 ¸si λ
3
= −8. În concluzie, cuadrica Σ
1
este un hiperboloid cu dou˘ a pânze de ecua¸tie canonic˘ a
Σ
1
:
X
2
4
+
Y
2
1

Z
2
1
+ 1 = 0.
Coordonatele centrului de simetrie al cuadricei Σ
1
sunt C
1
(0, 0, 0) ¸si se
deduc prin rezolvarea sistemului liniar

5x −3z = 0
y = 0
−3x + 5z = 0.
158 CAPITOLUL 7. CUADRICE
b) Deoarece ∆ = 0 ¸si δ = 0, cuadrica Σ
2
este nedegenerat˘ a ¸si are centru
de simetrie. Invarian¸tii ortogonali ∆ ¸si δ au valorile
∆ =

1 −1 −1 −5/2
−1 −1 −1 0
−1 −1 1 0
−5/2 0 0 −1

= 33/2, δ =

1 −1 −1
−1 −1 −1
−1 −1 1

= −4.
Coordonatele centrului de simetrie sunt solu¸tia sistemului liniar

2x −2y −2z = 5
x +y +z = 0
−x −y +z = 0,
adic˘ a C
2
(5/4, −5/4, 0). Valorile proprii ale matricii care determin˘ a invari-
antul δ = 0 sunt r˘ ad˘ acinile ecua¸tiei seculare, ¸si anume λ
1
= 2, λ
2
= 1 ¸si
λ
3
= −2. În concluzie, cuadrica Σ
1
este un hiperboloid cu o pânz˘ a de ecua¸tie
Σ
2
:
X
2
33
16
+
Y
2
33
8

Z
2
33
16
−1 = 0.
c) Invarian¸tii ortogonali ∆ ¸si δ ai cuadricei Σ
3
sunt
∆ =

2 −2 1 0
−2 5 0 0
1 0 1 1
0 0 1 −1

= −7, δ =

2 −2 1
−2 5 0
1 0 1

= 1.
Cuadrica este nedegenerat˘ a ¸si are centrul C
3
(5, 2, −6) dat de solu¸tia sistemu-
lui

2x −2y +z = 0
−2x + 5y = 0
x +z = −1.
Valorile proprii ale matricii care determin˘ a pe δ sunt solu¸tiile ecua¸tiei secu-
lare λ
3
−8λ
2
+ 12λ −1 = 0. Deoarece
lim
λ→−∞
f(λ) = −∞ f(0) = 1 f(2) = −1 lim
λ→∞
f(λ) = ∞,
rezult˘ a c˘ a ecua¸tia are trei r˘ ad˘ acini reale λ
1
∈ (−∞, 0), λ
2
∈ (0, 2) ¸si λ
3

(2, ∞). În concluzie, cuadrica Σ
3
este hiperboloidul cu o pânz˘ a
Σ
3
:
X
2
7
λ
1
+
Y
2
7
λ
2
+
Z
2
7
λ
3
−1 = 0.
7.2. PROBLEME REZOLVATE 159
d) Cuadrica Σ
4
este degenerat˘ a ¸si f˘ ar˘ a centru de simetrie deoarece in-
varian¸tii ortogonali ai cuadricei Σ
4
sunt
∆ =

3 2 −3 0
2 1 −1 −1
−3 −1 0 3
0 −1 3 −3

= 0, δ =

3 2 −3
2 1 −1
−3 −1 0

= 0, J = −11 = 0.
Valorile proprii ale matricii care determin˘ a pe δ sunt λ
1,2
= 2 ±

15 ¸si
λ
3
= 0. În urma calculelor, ob¸tinem invarian¸tii K = 0 ¸si L = −33, deoarece

3 −Λ 2 −3 0
2 1 −Λ −1 −1
−3 −1 −Λ 3
0 −1 3 −3 −Λ

= −Λ
4
+ Λ
3
+ 33Λ
2
.
Forma canonic˘ a a cuadricei Σ
4
este
Σ
3
:

2 +

15

X
2
+

2 −

15

Y
2
= 0.
Cu alte cuvinte, Σ
4
este reuniunea a dou˘ a plane secante.
Problema 7.2.4 S˘a se determine coordonatele centrului de simetrie al
cuadricei
Σ : 2x
2
+ 5y
2
+z
2
−4xy + 2xz + 2y + 2z −1 = 0
¸ si s˘a se efectueze o transla¸ tie în acest centru.
Rezolvare. Centrul de simetrie al cuadricei Σ se determin˘ a cu ajutorul
sistemului liniar

2x −2y +z = 0
−2x + 5y = −1
x +z = −1
¸si are coordonatele C(3, 1, −4). F˘ acând transla¸tia sistemului de axe Oxyz în
sistemul de axe Cx

y

z

, determinat˘ a de transform˘ arile x = x

+3, y = y

+1
¸si z = z

−4, cuadrica Σ cap˘ at˘ a expresia
Σ : 2x
′2
+ 5y
′2
+z
′2
−4x

y

+ 2x

z

−4 = 0.
160 CAPITOLUL 7. CUADRICE
Problema 7.2.5 S˘a se reduc˘a la forma canonic˘a ¸ si s˘a se specifice natura
¸ si tipul cuadricelor, precizându-se roto-transla¸ tiile spa¸ tiale f˘acute:
a) Σ
1
: 36x
2
+y
2
+ 4z
2
+ 72x + 6y −40z + 109 = 0;
b) Σ
2
: x
2
+ 3y
2
+ 4yz −6x + 8y + 8 = 0;
c) Σ
3
: 2y
2
+ 4xy −8xz −4yz + 6x −5 = 0;
d) Σ
4
: x
2
+y
2
+ 5z
2
−6xy + 2xz −2yz −4x + 8y −12z + 14 = 0;
e) Σ
5
: 2x
2
+y
2
+z
2
−2xy + 2xz + 2x +y −z −1 = 0;
f) Σ
6
: 4x
2
+ 9y
2
−12xy + 2x + 10y + 1 = 0.
Rezolvare. a) Deoarece forma p˘ atratic˘ a q
1
(x, y, z) = 36x
2
+ y
2
+ 4z
2
a cuadricei Σ
1
este deja în form˘ a canonic˘ a, rezult˘ a c˘ a este suficient˘ a doar o
transla¸tie a sistemului de axe Oxyz pentru a ob¸tine forma canonic˘ a. For-
mând p˘ atrate în expresia lui Σ
1
, ob¸tinem
Σ
1
: 36[(x + 1)
2
−1] + (y + 3)
2
−9 + 4[(z −5)
2
−25] + 109 = 0.
Efectuând transla¸tia X = x + 1, Y = y + 3 ¸si Z = z − 5 în centrul
C(−1, −3, 5), g˘ asim c˘ a Σ
1
este elipsoidul de ecua¸tie
Σ
1
: X
2
+
Y
2
36
+
Z
2
9
= 1.
b) Folosind metoda valorilor ¸si vectorilor proprii, reducem la forma
canonic˘ a forma p˘ atratic˘ a q
2
(x, y, z) = x
2
+3y
2
+4yz a cuadricei Σ
2
. Valorile
proprii ale matricii acestei forme p˘ atratice sunt solu¸tiile ecua¸tiei seculare

1 −λ 0 0
0 3 −λ 2
0 2 −λ

= (1 −λ)(λ
2
−3λ −4) = 0,
adic˘ a λ
1
= 1, λ
2
= 4 ¸si λ
3
= −1. Bazele ortonormate ale subspa¸tiilor proprii
asociate sunt
B
1
= ¦e
1
= (1, 0, 0)¦ , B
2
=

e
2
=

0,
2

5
,
1

5
¸
,
B
3
=

e
3
=

0,
1

5
, −
2

5
¸
.
7.2. PROBLEME REZOLVATE 161
Acestea produc rota¸tia spa¸tial˘ a direct˘ a sau pozitiv˘ a (de determinant egal cu
unu)

¸
x
y
z
¸

=
1

5

¸

5 0 0
0 1 2
0 −2 1
¸

¸
x

y

z

¸

.
Efectuând schimbarea de coordonate (rota¸tia spa¸tial˘ a direct˘ a)

x = x

y =
1

5
(y

+ 2z

)
z =
1

5
(−2y

+z

),
în urma calculelor, expresia cuadricei Σ
2
se reduce la
Σ
2
: x
′2
−y
′2
+ 4z
′2
−6x

+
8

5
y

+
16

5
z

+ 8 = 0 ⇔
Σ
2
: (x

−3)
2

y


4

5

2
+ 4

z

+
2

5

2
−1 = 0.
Efectuând acum transla¸tia X = x

− 3, Y = y

− 4/

5 ¸si Z = z

+ 2/

5,
deducem c˘ a cuadrica Σ
2
este hiperboloidul cu o pânz˘ a
Σ
2
: X
2
−Y
2
+
Z
2
1
4
−1 = 0.
c) Matricea formei p˘ atratice q
3
(x, y, z) = 2y
2
+4xy−8xz−4yz a cuadricei
Σ
3
este
A
3
=

¸
0 2 −4
2 2 −2
−4 −2 0
¸

.
Valorile proprii ale acestei matrici sunt r˘ ad˘ acinile ecua¸tiei seculare, ¸si anume
λ
1
= 0, λ
2
= −4 ¸si λ
3
= 6. Baza ortonormat˘ a în care se ob¸tine forma
canonic˘ a a formei p˘ atratice q
3
este
B
1
=

e
1
=
1

6
(−1, 2, 1)
¸
, B
2
=

e
2
=
1

2
(1, 0, 1)
¸
,
B
3
=

e
3
=
1

3
(−1, −1, 1)
¸
.
162 CAPITOLUL 7. CUADRICE
În concluzie, vom efectua rota¸tia spa¸tial˘ a direct˘ a

¸
x
y
z
¸

=
1

6

¸
−1 −

2

3
2 −

2 0
1

2

3
¸

¸
x

y

z

¸


x =
1

6
(−x



2y

+

3z

)
y =
1

6
(2x



2y

)
z =
1

6
(x

+

2y

+

3z

).
În urma rota¸tiei, expresia cuadricei Σ
3
se reduce la
Σ
3
: 6y
′2
−4z
′2


6x

−2

3y

+ 3

2z

−5 = 0 ⇔
Σ
3
: 6

y



3
6

2
−4

z


3

2
8

2


6x


35
8
= 0.
Efectuând acum transla¸tia

X = x

+
35
8

6
Y = y



3
6
Z = z


3

2
8
,
deducem c˘ a cuadrica Σ
3
este paraboloidul hiperbolic
Σ
3
:
Y
2
1
6

Z
2
1
4
=

6X.
d) Forma p˘ atratic˘ a asociat˘ a cuadricei Σ
4
este
q
4
(x, y, z) = x
2
+y
2
+ 5z
2
−6xy + 2xz −2yz.
Aplicând metoda transform˘ arilor ortogonale reducere la forma canonic˘ a a
formelor p˘ atratice, ob¸tinem c˘ a baza ortonormat˘ a în care g˘ asim forma canon-
ic˘ a este
B =

e
1
=
1

2
(1, 1, 0) , e
2
=
1

3
(−1, 1, 1) , e
3
=
1

6
(1, −1, 2)
¸
⊂ R
3
.
7.2. PROBLEME REZOLVATE 163
Aceasta este format˘ a din vectori proprii ortonorma¸ti, corespunz˘ atori valo-
rilor proprii λ
1
= −2, λ
2
= 6 ¸si λ
3
= 3. Efectuând rota¸tia spa¸tial˘ a direct˘ a

¸
x
y
z
¸

=
1

6

¸

3 −

2 1

3

2 −1
0

2 2
¸

¸
x

y

z

¸


x =
1

6
(

3x



2y

+z

)
y =
1

6
(

3x

+

2y

−z

)
z =
1

6
(

2y

+ 2z

),
ob¸tinem cuadrica
Σ
4
: −2x
′2
+ 3y
′2
+ 6z
′2
+
4

2
x


36

6
z

+ 14 = 0 ⇔
Σ
4
: −2

x


1

2

2
+ 3y
′2
+ 6

z


3

6

2
+ 6 = 0.
Efectuând transla¸tia

X = x


1

2
Y = y

Z = z


3

6
,
g˘ asim hiperboloidul cu dou˘ a pânze
Σ
4
: −
X
2
3
+
Y
2
2
+Z
2
+ 1 = 0.
e) Matricea formei p˘ atratice q
5
(x, y, z) = 2x
2
+ y
2
+ z
2
− 2xy + 2xz a
cuadricei Σ
5
are valorile proprii λ
1
= 0, λ
2
= 1 ¸si λ
3
= 3. Baza ortonormat˘ a
de vectori proprii în care se ob¸tine forma canonic˘ a este
B =

e
1
=
1

3
(1, 1, −1) , e
2
=
1

2
(0, 1, 1) , e
3
=
1

6
(2, −1, 1)
¸
⊂ R
3
.
Prin urmare, facând rota¸tia spa¸tial˘ a direct˘ a

¸
x
y
z
¸

=
1

6

¸

2 0 2

2

3 −1


2

3 1
¸

¸
x

y

z

¸


164 CAPITOLUL 7. CUADRICE

x =
1

6
(

2x

+ 2z

)
y =
1

6
(

2x

+

3y

−z

)
z =
1

6
(−

2x

+

3y

+z

),
expresia cuadricei Σ
5
se reduce la
Σ
5
: y
′2
+ 3z
′2
+
4

3
x

+
2

6
z

−1 = 0 ⇔
Σ
5
: y
′2
+ 3

z

+
1
3

6

2
+
4

3

x


19

3
72

= 0.
În final, efectuând transla¸tia

X = x


19

3
72
Y = y

Z = z

+
1
3

6
,
rezult˘ a c˘ a cuadrica Σ
5
este paraboloidul eliptic
Σ
5
: Y
2
+
Z
2
1
3
= −
4

3
X.
f) Reducând prin metoda valorilor ¸si vectorilor proprii (a transform˘ arilor
ortogonale) la forma canonic˘ a forma p˘ atratic˘ a
q
6
(x, y, z) = 4x
2
+ 9y
2
−12xy,
ob¸tinem valorile proprii λ
1
= 0, de multiplicitate algebric˘ a m
1
= 2, ¸si λ
2
=
13, de multiplicitate algebric˘ a m
2
= 1. Baza ortonormat˘ a de vectori proprii
în care se ob¸tine forma canonic˘ a este
B =

e
1
=
1

13
(3, 2, 0) , e
2
= (0, 0, 1) , e
3
=
1

13
(2, −3, 0)
¸
⊂ R
3
.
Efectuând rota¸tia spa¸tial˘ a direct˘ a

¸
x
y
z
¸

=
1

13

¸
3 0 2
2 0 −3
0

13 0
¸

¸
x

y

z

¸


7.2. PROBLEME REZOLVATE 165

x =
1

13
(3x

+ 2z

)
y =
1

13
(2x

−3z

)
z = y

,
în urma calculelor, expresia cuadricei Σ
6
se reduce la
Σ
6
: 169z
′2
+ 2

13x

−2

13z

+ 1 = 0 ⇔
Σ
6
:

z



13
169

2
+ 2

13

x

+
6
13

13

= 0.
Efectuând acum transla¸tia

X = x

+
6
13

13
Y = y

Z = z



13
169
,
deducem c˘ a cuadrica Σ
6
este cilindrul parabolic
Σ
6
: 169Z
2
+ 2

13X = 0.
Problema 7.2.6 S˘a se afle ecua¸tia diametrului cuadricei
Σ : 4x
2
+ 6y
2
+ 4z
2
+ 4xz −8y −4z + 3 = 0,
care trece prin punctul A(0, 0, 2). S˘a se determine apoi ecua¸ tia planului
diametral conjugat acestui diametru.
Rezolvare. Coordonatele centrului de simetrie al cuadricei sunt x
0
=
−1/3, y
0
= 2/3 ¸si z
0
= 2/3, ca solu¸tie a sistemului

2x +z = 0
3y −2 = 0
2z +x = 1.
În concluzie, ecua¸tia diametrului c˘ autat este ecua¸tia dreptei ce trece prin
A ¸si centrul cuadricei, adic˘ a
d :
x
1
=
y
−2
=
z −2
4
.
166 CAPITOLUL 7. CUADRICE
Ecua¸tia planului diametral conjugat direc¸tiei dreptei d, adic˘ a direc¸tiei
v = i −2j + 4k, este dat˘ a de 2x −2y + 3z = 0.
Problema 7.2.7 S˘a se determine polul planului π : x+3z +2 = 0 în raport
cu cuadrica
Σ : 2x
2
+ 3y
2
−6xz + 8yz −8x = 0
¸ si s˘a se scrie ecua¸ tia planului polar corespunz˘ator punctului A(1, 2, 3), în
raport cu aceea¸ si cuadric˘a.
Rezolvare. Fie P(α, β, γ) polul planului π. Ecua¸tia planului polar de
pol P este
{
P
Σ : (4α −6γ −8)x + (6β + 8γ)y + (−6α + 8β)z −8α = 0.
Acest plan coincide cu planul π dac˘ a
4α −6γ −8
1
=
6β + 8γ
0
=
−6α + 8β
3
=
−8α
2
.
Rezult˘ a α = 64/37, β = −48/37 ¸si γ = 36/37. Deoarece avem
f
x
(x, y, z) = 4x −6z −8, f
y
(x, y, z) = 6y + 8z, f
z
(x, y, z) = −6x + 8y,
g˘ asim ecua¸tia planului polar de pol A:
{
A
Σ : −11x + 18y + 5z −4 = 0.
Problema 7.2.8 S˘a se scrie ecua¸ tiile planelor tangente ¸ si ale dreptelor nor-
male la cuadrica
Σ : xy +z
2
−2 = 0
în punctele ei de intersec¸ tie cu axa Oz ¸ si în punctul A(−1, −1, 1).
Rezolvare. Derivatele par¸tiale ale func¸tiei care define¸ste cuadrica Σ
sunt
f
x
(x, y, z) = y, f
y
(x, y, z) = x, f
z
(x, y, z) = 2z,
¸si, prin urmare, avem
(grad f)(x, y, z) = (y, x, 2z).
7.2. PROBLEME REZOLVATE 167
Punctele de intersec¸tie ale cuadricei Σ cu axa Oz sunt P(0, 0,

2) ¸si
Q(0, 0, −

2), ob¸tinute pentru x = y = 0. Avem atunci urm˘ atorii gradi-
en¸ti:
(grad f)(P) = (0, 0, 2

2), (grad f)(Q) = (0, 0, −2

2),
(grad f)(A) = (−1, −1, 2).
În concluzie, ecua¸tiile planelor tangente ¸si a normalelor cerute sunt:
T
P
Σ : z −

2 = 0, T
Q
Σ : z +

2 = 0, T
A
Σ : x +y −2z + 4 = 0.
N
P
Σ :

x = 0
y = 0,
N
Q
Σ :

x = 0
y = 0,
N
A
Σ :
x + 1
−1
=
y + 1
−1
=
z −1
2
.
Problema 7.2.9 S˘a se determine ecua¸ tia planului tangent π la paraboloidul
eliptic
Σ :
x
2
9
+y
2
= 2z,
care este perpendicular pe vectorul v = i −k.
Rezolvare. Toate planele din spa¸tiu perpendiculare pe vectorul v sunt
determinate de fascicolul de plane paralele
π
λ
: x −z +λ = 0, λ ∈ R.
Alegem dintre aceste plane pe acela care are un singur punct comun cu
paraboloidul eliptic Σ, adic˘ a pe acela care are proprietatea c˘ a sistemul de
ecua¸tii

x
2
9
+y
2
= 2z
x −z +λ = 0,
are solu¸tie unic˘ a. Sco¸tând x = z − λ din a doua ecua¸tie ¸si introducând în
prima ecua¸tie, ob¸tinem
y
2
= 2z −
(z −λ)
2
9
.
Unicitatea solu¸tiei ecua¸tiei în y implic˘ a ecua¸tia (z − λ)
2
= 18z. Punând
condi¸tia ca discriminantul s˘ a se anuleze, g˘ asim λ = −9/2. În concluzie,
ecua¸tia planului c˘ autat este
π : x −z −
9
2
= 0.
168 CAPITOLUL 7. CUADRICE
Problema 7.2.10 S˘a se determine sfera S în fiecare din urm˘atoarele
cazuri, cunoscând c˘a:
a) este tangent˘a la planul π : x −z = 0 ¸ si are centrul C(2, 0, −3).
b) este tangent˘a la planul π

: x + y + 1 = 0 în punctul E(−1, 0, 0) ¸ si, de
asemenea, este tangent˘a la planul π
′′
: x +y +z = 0.
c) trece prin punctele necoplanare O(0, 0, 0), A(0, 0, 1), B(0, 1, 0) ¸ si
D(1, 0, 0).
Rezolvare. a) Raza sferei este R = d(C, π) = 5/

2. În concluzie,
ecua¸tia sferei este
S : (x −2)
2
+y
2
+ (z + 3)
2
=
25
2
.
b) Fie C(α, β, γ) centrul sferei c˘ autate ¸si R > 0 raza acesteia. Ecua¸tia
sferei este
S : (x −α)
2
+ (y −β)
2
+ (z −γ)
2
= R
2
.
Deoarece sfera S trece prin punctul E ¸si este tangent˘ a la planul π
′′
, ob¸tinem
ecua¸tiile:

(1 +α)
2

2

2
= R
2
[α +β +γ[ = R

3.
Ecua¸tia planului tangent în punctul E al sferei S este
T
E
S : (α + 1)x +βy +γz +α + 1 = 0,
¸si coincide cu ecua¸tia planului π

. Din propor¸tionalitatea coeficien¸tilor celor
dou˘ a ecua¸tii, g˘ asim β = α + 1 ¸si γ = 0. Înlocuind în ecua¸tiile anterioare,
ob¸tinem α
1,2
= (−4 ±

6)/2, β
1,2
= (−2 ±

6)/2 ¸si R
1,2
=

3 ∓

2. În
concluzie, avem dou˘ a sfere cu proprietatea din enun¸t:
S
1,2
:

x +
4 ∓

6
2

2
+

y +
2 ∓

6
2

2
+z
2
= 5 ∓2

6.
c) Folosind ecua¸tia sub form˘ a de determinant a sferei ce trece prin patru
puncte, rezult˘ a
S :

x
2
+y
2
+z
2
x y z 1
0 0 0 0 1
1 0 0 1 1
1 0 1 0 1
1 1 0 0 1

= x
2
+y
2
+z
2
−x −y −z = 0 ⇔
7.2. PROBLEME REZOLVATE 169
⇔S :

x −
1
2

2
+

y −
1
2

2
+

z −
1
2

2
=
3
4
.
Problema 7.2.11 Se d˘a sfera Σ : x
2
+y
2
+z
2
+2x −6y +4z −11 = 0. S˘a
se determine coordonatele centrului ¸ si raza cercului Γ situat la intersec¸ tia
dintre sfera Σ ¸ si planul π : 2x −y + 2z + 21 = 0.
Rezolvare. Restrângând p˘ atratele în ecua¸tia sferei, ob¸tinem centrul
sferei C(−1, 3, −2) ¸si raza R = 5. Distan¸ta de la centrul C la planul π este
dat˘ a de formula
d =
[ −2 −3 −4 + 21[

2
2
+ (−1)
2
+ (−2)
2
= 4 < 5.
Raza r a cercului Γ se afl˘ a folosind teorema lui Pitagora: r =

R
2
−d
2
= 3.
Pentru a determina coordonatele centrului O al cercului Γ, observ˘ am c˘ a
punctul O se afl˘ a la intersec¸tia dintre planul π si dreapta care trece prin
centrul sferei C ¸si este perpendicular˘ a pe π. Cu alte cuvinte, coordonatele
lui O sunt solu¸tia sistemului

2x −y + 2z + 21 = 0
x + 1
2
=
y −3
−1
=
z + 2
2
.
G˘ asim c˘ a x = −11/3, y = 13/3 ¸si z = −14/3.
Problema 7.2.12 S˘a se determine coordonatele punctului H de intersec¸tie
dintre planul triunghiului ABC ¸ si axul radical al sferelor care au ca diametre
laturile triunghiului, ¸ stiind c˘a vârfurile triunghiului ABC au coordonatele
A(1, 3, −4), B(3, 1, 2) ¸ si C(−1/3, −1/3, 1/6).
Rezolvare. Ecua¸tia planului triunghiului ABC este descris˘ a de
π :

x y z 1
1 3 −4 1
3 1 2 1
−1/3 −1/3 1/6 1

= 0 ⇔π : 5x −7y −4z = 0.
Coordonatele centrelor sferelor, care au ca diametre laturile triunghiului
ABC, sunt mijloacele laturilor triunghiului, ¸si anume
O
1
(2, 2, −1), O
2

1
3
,
4
3
, −
23
12

, O
3

4
3
,
1
3
,
13
12

,
170 CAPITOLUL 7. CUADRICE
iar razele acestor sfere sunt
R
1
=
AB
2
=

11, R
2
=
AC
2
=
1
2

1089
36
, R
3
=
BC
2
=
1
2

585
36
.
În urma calculelor, ecua¸tiile sferelor devin:
S
AB
: x
2
+y
2
+z
2
−4x −4y + 2z −2 = 0;
S
AC
: x
2
+y
2
+z
2

2
3
x −
8
3
y +
23
6
z −2 = 0;
S
BC
: x
2
+y
2
+z
2

8
3
x −
2
3
y −
13
6
z −1 = 0.
Prin urmare, ecua¸tiile care definesc axa radical˘ a a celor trei sfere devin

20x + 8y + 11z = 0
2x −2y + 6z = 1.
Coordonatele punctului H de intersec¸tie dintre planul triunghiului ABC
¸si axul radical al sferelor care au ca diametre laturile triunghiului sunt date
de solu¸tia sistemului

20x + 8y + 11z = 0
2x −2y + 6z = 1
5x −7y −4z = 0.
În concluzie, acestea vor fi x = −1/28, y = −3/28 ¸si z = 1/7
Problema 7.2.13 Se d˘a paraboloidul hiperbolic
Σ :
x
2
9

z
2
4
= y.
S˘a se calculeze unghiul dintre generatoarele rectilinii ale cuadricei Σ, care
trec prin punctul A(3, 1, 0).
Rezolvare. Prin punctul A(3, 1, 0) trec dou˘ a generatoare ale
paraboloidului hiperbolic Σ. Este vorba despre generatoarele
d
λ=1
:

x
3
−y −
z
2
= 0
x
3
+
z
2
−1 = 0,
d
µ=1
:

x
3
−y +
z
2
= 0
x
3

z
2
−1 = 0.
7.2. PROBLEME REZOLVATE 171
Vectorii directori ai acestor generatoare sunt:
v
λ=1
=

1
3
i −j −
1
2
k

1
3
i +
1
2
k

= −
1
2
i −
1
3
j +
1
3
k,
v
µ=1
=

1
3
i −j +
1
2
k

1
3
i −
1
2
k

=
1
2
i +
1
3
j +
1
3
k.
În concluzie, unghiul ϕ dintre generatoarele d
λ=1
¸si d
µ=1
este dat de
formula
cos ϕ =
< v
λ=1
, v
µ=1
>
[[v
λ=1
[[ [[v
µ=1
[[
= −
9
17
.
Problema 7.2.14 S˘a se determine locul geometric al punctelor de pe hiper-
boloidul cu o pânz˘a
Σ :
x
2
4
−y
2
+
z
2
4
−1 = 0,
prin care trec generatoare rectilinii perpendiculare.
Rezolvare. Deoarece generatoarele de la infinit (cele care se inter-
secteaz˘ a) nu sunt perpendiculare, vom studia problema doar pentru gen-
eratoarele
d
λ
:

x
2
−y = λ

1 −
z
2

x
2
+y =
1
λ

1 +
z
2

, d
µ
:

x
2
−y = µ

1 +
z
2

x
2
+y =
1
µ

1 −
z
2
,
unde λ, µ ∈ R

, ale c˘ aror vectori directori sunt
v
λ
=

1
2
i −j +
λ
2
k

1
2
i +j −
1

k

=
=

1


λ
2

i +

1

+
λ
4

j +k,
v
µ
=

1
2
i −j −
µ
2
k

1
2
i +j +
1

k

=
=


1

+
µ
2

i −

1

+
µ
4

j +k.
Fie M(α, β, γ) un punct de pe hiperboloidul cu o pânz˘ a Σ. Cu alte cu-
vinte, avem
Σ : α
2
−4β
2

2
= 4.
172 CAPITOLUL 7. CUADRICE
Prin punctul M trec dou˘ a generatoare corespunz˘ atoare valorilor
λ =
α −2β
2 −γ
, µ =
α −2β
2 +γ
, γ = ±2.
Condi¸tia de perpendicularitate a generatoarelor d
λ
¸si d
µ
se reduce la
'v
λ
, v
µ
` = 0 ⇔5λ
2
µ
2
−3(λ
2

2
) −16λµ + 5 = 0 ⇔
⇔λ =
8µ ±

15 (µ
2
+ 1)

2
−3
, µ = ±

3
5
.
Înlocuind λ ¸si µ, în urma calculelor, ob¸tinem cuadricele
Σ

1,2
: 5α
2
+ 20β
2
+ 5γ
2
−20αβ ∓4

15 βγ ∓4

15 α −12γ −44 = 0.
În concluzie, locul geometric cerut este format din toate punctele
M(α, β, γ) care verific˘ a ecua¸tiile cuadricelor Σ ¸si Σ

1
, respectiv Σ ¸si Σ

2
.
Cu alte cuvinte, punctele M apar¸tin mul¸timii (Σ∩ Σ

1
) ∪(Σ∩ Σ

2
), din care
se scot punctele impuse de condi¸tiile de existen¸t˘ a de mai sus.
7.3 Probleme propuse
Problema 7.3.1 Fie sfera S : x
2
+y
2
+z
2
−2x + 4y + 1 = 0. S˘a se scrie
ecua¸ tia planului tangent la sfer˘a în punctul A(3, −2, 0) ¸ si s˘a se determine
raza cercului ob¸tinut prin intersec¸ tia sferei cu planul π : x−2y +2

5z = 0.
R. T
A
S : x −3 = 0; r =

3.
Problema 7.3.2 S˘a se determine sfera S în fiecare din urm˘atoarele cazuri:
a) trece prin punctele necoplanare O(0, 0, 0), A(a, 0, 0), B(0, b, 0) ¸ si
C(0, 0, c), unde a > 0, b > 0 ¸ si c > 0;
b) are centrul pe dreapta d : x = 2y − 2 = 2z + 4, trece prin punctul
A(1, 1, 0) ¸ si este tangent˘a dreptei d

: 2x −2 = 2y −2 = z;
c) are centrul situat în planul π : x + 2y −z −1 = 0 ¸ si trece prin cercul
Γ :

x
2
+y
2
+z
2
−4x −4y −2z + 5 = 0
x +y −z −4 = 0.
7.3. PROBLEME PROPUSE 173
R. a) S : x
2
+y
2
+z
2
−ax−by−cz = 0; b) S : (x−2)
2
+(y−2)
2
+(z+1)
2
=
3; c) Sfera c˘ autat˘ a apar¸tine familiei de sfere
S
λ
: x
2
+y
2
+z
2
−4x −4y −2z + 5 +λ(x +y −z −4) = 0, λ ∈ R.
Punând condi¸tia ca centrul acestei sfere s˘ a apar¸tin˘ a planului π, g˘ asim λ = 2.
Deci, sfera c˘ autat˘ a are ecua¸tia
S : x
2
+y
2
+z
2
−2x −2y −4z −3 = 0 ⇔
S : (x −1)
2
+ (y −1)
2
+ (z −2)
2
= 9.
Problema 7.3.3 Se consider˘a sferele S
1
: x
2
+ y
2
+ z
2
− 3 = 0 ¸ si S
2
:
x
2
+y
2
+z
2
−2x + 2y −4z −3 = 0.
a) s˘a se scrie ecua¸tia planului radical al celor dou˘a sfere;
b) s˘a se scrie ecua¸ tia fascicolului determinat de cele dou˘a sfere ¸ si s˘a se
determine sfera din fascicol, care este tangent˘a la planul π : x − y +
4z + 4 = 0.
R. a) {{ : x−y+2z = 0; b) Ecua¸tia fascicolului de sfere este S
1
+λS
2
=
0, λ ∈ R. Punând condi¸tia ca distan¸ta de la centru la planul π s˘ a fie egal˘ a
cu raza, g˘ asim λ
1
= 1 ¸si λ
2
= −19/17.
Problema 7.3.4 S˘a se determine valoarea parametrului real λ, astfel încât
planul π : x +y +z −λ = 0 s˘a fie tangent la sfera
S : x
2
+y
2
+z
2
+ 2x −4y + 2 = 0,
¸ si s˘a se afle coordonatele punctului de contact dintre acestea.
R. λ
1
= −2, P
1
(−2, 1, −1); λ
2
= 4, P
2
(0, 3, 1).
Problema 7.3.5 Se d˘a un tetraedru tridreptunghic SABC. Din vârful S se
coboar˘a perpendiculara pe planul ABC ¸ si se prelunge¸ ste pân˘a se intersecteaz˘a
cu sfera circumscris˘a tetraedrului. S˘a se arate c˘a 3SP = SI, unde P este
piciorul perpendicularei pe planul triunghiului ABC iar I este punctul de
intersec¸ tie cu sfera.
R. Dac˘ a S(0, 0, 0), A(a, 0, 0), B(0, b, 0), C(0, 0, c), unde a > 0, b > 0 ¸ si
c > 0, atunci
SI = 3SP =
3

1
a
2
+
1
b
2
+
1
c
2
.
174 CAPITOLUL 7. CUADRICE
Problema 7.3.6 S˘a se determine punctele de pe elipsoidul
Σ : 3x
2
+ 2y
2
+z
2
−9 = 0,
în care normalele la suprafa¸t˘a sunt paralele cu dreapta
d :
x + 2
3
=
y + 1
−2
=
z −1
−2
.
R. P
1
(−1, 1, 2) ¸si P
2
(1, −1, −2).
Problema 7.3.7 S˘a se g˘aseasc˘a planul polar al originii în raport cu
cuadrica
Σ : x
2
+ 2y
2
−z
2
−4xy + 6y −2 = 0
¸ si s˘a se determine polul planului π : x +y +z −5 = 0 în raport cu aceasta.
R. {
O
Σ : 3y −2 = 0; Polul planului π este punctul P(13, 9, 5).
Problema 7.3.8 S˘a se determine ecua¸ tia planului diametral al cuadricei
Σ : x
2
+ 2y
2
−z
2
−4xy + 6y −4z −2 = 0,
care este paralel cu planul π : 2x −y −z = 0.
R. 4x −2y −2z −13 = 0.
Problema 7.3.9 S˘a se determine centrul de simetrie al cuadricei
Σ : x
2
+ 5y
2
+z
2
+ 2xy + 6xz + 2yz −2x + 6y + 2z = 0,
precum ¸ si un reper în raport cu care cuadrica admite form˘a canonic˘a.
R. Centrul cuadricei este C(−1/3, −2/3, 2/3). Reperul c˘ autat OXY Z
are originea în centrul O = C ¸si are direc¸tiile axelor OX, OY ¸si OZ deter-
minate de versorii
e
1
=
1

2
(−1, 0, 1), e
2
=
1

3
(1, −1, 1), e
3
=
1

6
(1, 2, 1).
Problema 7.3.10 S˘a se reduc˘a la form˘a canonic˘a (precizându-se roto-
transla¸ tiile spa¸ tiale efectuate) ¸ si s˘a se recunoasc˘a cuadricele:
a) Σ
1
: 5x
2
−8y
2
+ 5z
2
−6xz + 8 = 0;
7.3. PROBLEME PROPUSE 175
b) Σ
2
: x
2
−y
2
+z
2
−2xy −2xz −2yz −5x −1 = 0;
c) Σ
3
: x
2
+y
2
+z
2
−2xy −12x + 4y + 6z −3 = 0;
d) Σ
4
: x
2
−4y
2
−4z
2
+ 10yz + 2x + 2y + 2z + 3 = 0;
e) Σ
5
: x
2
+ 2y
2
+z
2
−2xy −2yz + 6x −6y + 8 = 0;
f) Σ
6
: x
2
+y
2
+z
2
+ 2xy −12x + 4y + 6z −3 = 0;
g) Σ
7
: 2y
2
+ 4xy −8xz −4yz + 6x −5 = 0;
h) Σ
8
: 4x
2
+ 9y
2
−12xy + 2x + 10y + 1 = 0;
i) Σ
9
: x
2
+ 2y
2
+z
2
−2xy −2yz + 6x −6y + 9 = 0;
j) Σ
10
: z
2
+ 4xy −1 = 0.
R. a) Σ
1
: −X
2
+
Y
2
4
+Z
2
+1 = 0 - hiperboloid cu dou˘ a pânze; C(0, 0, 0)
- centrul cuadricei; e
1
= (0, 1, 0), e
2
=
1

2
(1, 0, 1), e
3
=
1

2
(1, 0, −1) -
direc¸tiile axelor CX, CY ¸si CZ.
b) Σ
2
: X
2
+ 2Y
2
− 2Z
2
− 33/8 = 0 - hiperboloid cu o pânz˘ a;
C(5/4, −5/4, 0) - centrul cuadricei; e
1
=
1

3
(1, −1, 1), e
2
=
1

2
(1, 0, −1),
e
3
=
1

6
(1, 2, 1) - direc¸tiile axelor CX, CY ¸si CZ.
c) Σ
3
: Y
2
+ 2Z
2

8

2
X = 0 - paraboloid eliptic; O(−3/2, −11/2, −3)
- originea sistemului de axe OXY Z; e
1
=
1

2
(1, 1, 0), e
2
= (0, 0, 1), e
3
=
1

2
(1, −1, 0) - direc¸tiile axelor OX, OY ¸si OZ.
d) Σ
4
: 4X
2
− 18Y
2
+ 2Z
2
+ 1 = 0 - hiperboloid cu dou˘ a pânze;
C(−1/2, −1, −1) - centrul cuadricei; e
1
= (1, 0, 0), e
2
=
1

2
(0, 1, −1),
e
3
=
1

2
(0, 1, 1) - direc¸tiile axelor CX, CY ¸si CZ.
e) Σ
5
: X
2
+3Z
2
−1 = 0 - cilindru eliptic; O(−2, 1, 1) - originea sistemului
de axe OXY Z; e
1
=
1

2
(1, 0, −1), e
2
=
1

3
(1, 1, 1), e
3
=
1

6
(1, −2, 1) -
direc¸tiile axelor OX, OY ¸si OZ.
176 CAPITOLUL 7. CUADRICE
f) Σ
6
: X
2
+ 2Z
2

16

2
Y = 0 - paraboloid eliptic; O(0, 2, −3) - originea
sistemului de axe OXY Z; e
1
= (0, 0, 1), e
2
=
1

2
(1, −1, 0), e
3
=
1

2
(1, 1, 0)
- direc¸tiile axelor OX, OY ¸si OZ.
g) Σ
7
: −4Y
2
+ 6Z
2


6X = 0 - paraboloid hiperbolic;
O(55/48, −98/48, −19/48) - originea sistemului de axe OXY Z; e
1
=
1

6
(−1, 2, 1), e
2
=
1

2
(1, 0, 1), e
3
=
1

3
(1, 1, −1) - direc¸tiile axelor OX,
OY ¸si OZ.
h) Σ
8
: 13Z
2
+ 2

13X = 0 - cilindru parabolic; O(2/13, −3/13, 0) -
originea sistemului de axe OXY Z; e
1
=
1

13
(3, 2, 0), e
2
= (0, 0, 1), e
3
=
1

13
(2, −3, 0) - direc¸tiile axelor OX, OY ¸si OZ.
i) Σ
9
: X
2
+ 3Z
2
= 0 - dreapt˘ a dubl˘ a; O(−2, 1, 1) - originea sistemului
de axe OXY Z; e
1
=
1

2
(1, 0, −1), e
2
=
1

3
(1, 1, 1), e
3
=
1

6
(1, −2, 1) -
direc¸tiile axelor OX, OY ¸si OZ.
j) Σ
10
: X
2
− 2Y
2
+ 2Z
2
− 1 = 0 - hiperboloid cu o pânz˘ a; C(0, 0, 0)
- centrul cuadricei; e
1
= (0, 0, 1), e
2
=
1

2
(1, −1, 0), e
3
=
1

2
(1, 1, 0) -
direc¸tiile axelor CX, CY ¸si CZ.
Problema 7.3.11 S˘a se discute natura ¸ si tipul cuadricelor
Σ
λ
: x
2
+y
2
+z
2
+ 2λ(xy +xz +yz) = 0, λ ∈ R.
R. Dac˘ a λ ∈ (−∞, −1/2) ∪(1, ∞), atunci cuadrica este un con circular;
Dac˘ a λ ∈ (−1/2, 1), atunci cuadrica este un punct dublu; Dac˘ a λ = −1/2,
atunci cuadrica este un dreapt˘a dubl˘a; Dac˘ a λ = 1, atunci cuadrica este un
plan confundat.
Problema 7.3.12 S˘a se scrie ecua¸ tiile generatoarelor rectilinii ale hiper-
boloidului cu o pânz˘a
Σ : x
2
+y
2

z
2
4
−1 = 0,
care trec prin punctul A(1, 4, 8) ¸ si s˘a se calculeze unghiul dintre acestea.
R. Generatoarele c˘ autate sunt
d
1
:

2x + 2y −z −2 = 0
2x −2y +z −2 = 0
¸si d
2
:

10x + 6y −5z + 6 = 0
6x −10y + 3z + 10 = 0.
7.3. PROBLEME PROPUSE 177
Unghiul dintre aceste generatoare cos θ = 83/85.
Problema 7.3.13 S˘a se scrie ecua¸ tiile generatoarelor rectilinii ale
paraboloidului hiperbolic
Σ :
x
2
4
−y
2
= 4z,
care sunt paralele cu planul π : 3x + 2y −4z = 0.
R. Generatoarele c˘ autate sunt
d
1
:

x −2y −4z = 0
x + 2y −4 = 0
¸si d
2
:

x + 2y −2z = 0
x −2y −8 = 0.
Problema 7.3.14 S˘a se determine generatoarelor rectilinii ale hiper-
boloidului cu o pânz˘a
Σ : x
2

y
2
4
+
z
2
9
−1 = 0,
care sunt con¸ tinute în planul π : 6x + 3y −2z + 6 = 0.
R. Exist˘ a o singur˘ a generatoare, ¸si anume
d :

6x −3y + 2z + 6 = 0
6x + 3y −2z + 6 = 0.
Problema 7.3.15 S˘a se arate c˘a locul geometric al punctelor din spa¸ tiu
egal dep˘artate de dreptele
d
1
: x + 1 = y −1 = z −1, d
2
:
x −1
1
=
y + 1
−2
=
z + 1
1
este o cuadric˘a riglat˘a ¸ si s˘a se scrie ecua¸ tiile generatoarelor rectilinii de la
infinit ale acestei cuadrice.
R. Locul geometric c˘ autat este cuadrica
Σ : x
2
−2y
2
+z
2
+ 8xy + 2xz + 8yz −24x + 12y + 24z −2 = 0,
care redus˘ a la forma canonic˘ a este paraboloidul hiperbolic
Σ : Y
2
−Z
2
= 4

2X,
178 CAPITOLUL 7. CUADRICE
unde O(−2/3, 1/3, −2/3) este originea sistemului de axe OXY Z iar
e
1
=
1

2
(1, 0, −1), e
2
=
1

3
(1, 1, 1), e
3
=
1

6
(1, −2, 1)
reprezint˘ a direc¸tiile axelor OX, OY ¸si OZ. Generatoarele la infinit ale
paraboloidului hiperbolic Σ sunt
d

:

(

2 −1)x + (

2 + 2)y + (

2 −1)z +

2 −2 = 0
x −z = 0
¸si
d
−∞
:

(

2 + 1)x + (

2 −2)y + (

2 + 1)z +

2 + 2 = 0
x −z = 0.
Capitolul 8
Gener˘ ari de suprafe¸te
8.1 Elemente teoretice fundamentale
S˘ a consider˘ am spa¸tiul punctual euclidian al vectorilor liberi din spa¸tiu
c
3
= (E
3
, V
3
, ϕ) ¸si { = ¦O, i, j, k¦ un reper ortonormat în acest spa¸tiu.
Defini¸tia 8.1.1 Se nume¸ ste suprafa¸t˘a cilindric˘a Σ ⊂ c
3
, de curb˘a
directoare
Γ = Σ
1
∩ Σ
2
:

f(x, y, z) = 0 (Σ
1
)
g(x, y, z) = 0 (Σ
2
)
¸ si dreapt˘a generatoare
d = π
1
∩ π
2
:

A
1
x +B
1
y +C
1
z +D
1
= 0 (π
1
)
A
2
x +B
2
y +C
2
z +D
2
= 0 (π
2
),
o suprafa¸ t˘a Σ ⊂ c
3
ob¸ tinut˘a prin deplasarea, paralel cu dreapta d, a unei
drepte care se sprijin˘a pe curba directoare Γ.
Teorema 8.1.1 Ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice Σ de curb˘a directoare Γ ¸ si
dreapt˘a generatoare d are expresia
Σ : Φ(π
1
, π
2
) = 0,
unde π
1
¸ si π
2
sunt ecua¸tiile planelor ce determin˘a generatoarea d iar
Φ(λ, µ) = 0 este condi¸tia de compatibilitate a sistemului în x, y, z, descris
de ecua¸ tiile

f = 0
g = 0
π
1
= λ, λ ∈ R
π
2
= µ, µ ∈ R.
179
180 CAPITOLUL 8. GENER
˘
ARI DE SUPRAFE¸ TE
Defini¸tia 8.1.2 Se nume¸ ste suprafa¸t˘a conic˘a Σ ⊂ c
3
, de curb˘a direc-
toare Γ = Σ
1
∩ Σ
2
¸ si vârf V (x
0
, y
0
, z
0
), suprafa¸ ta ob¸ tinut˘a prin deplasarea
unei drepte care trece prin punctul fix V ¸ si se sprijin˘a pe curba directoare Γ.
Teorema 8.1.2 Ecua¸ tia suprafe¸ tei conice Σ de curb˘a directoare Γ ¸ si vârf
V este dat˘a de
Σ

: Φ

π
1
π
2
,
π
2
π
3

= 0,
unde π
1
: x−x
0
= 0, π
2
: y−y
0
= 0 ¸ si π
3
: z−z
0
= 0 sunt planele ortogonale
care formeaz˘a un triedru tridreptunghic în vârful V, Σ

= Σ`¦P(x, y, z) [
π
2
π
3
= 0¦ iar Φ(λ, µ) = 0 este condi¸ tia de compatibilitate a sistemului în
x, y, z, descris de ecua¸ tiile

f = 0
g = 0
π
1
−λπ
2
= 0, λ ∈ R
π
2
−µπ
3
= 0, µ ∈ R.
Defini¸tia 8.1.3 Se nume¸ ste suprafa¸t˘a conoid˘a Σ ⊂ c
3
, de plan direc-
tor π : Ax+By +Cz +D = 0, dreapt˘a generatoare d = π
1
∩π
2
¸ si curb˘a
directoare Γ = Σ
1
∩Σ
2
, suprafa¸ ta ob¸ tinut˘a prin deplasarea unei drepte mo-
bile, paralel˘a cu planul π, care intersecteaz˘a dreapta d ¸ si se sprijin˘a pe curba
directoare Γ.
Teorema 8.1.3 Ecua¸ tia suprafe¸ tei conoide Σ de plan director π, genera-
toare d, ¸ si curb˘a directoare Γ este exprimat˘a prin
Σ

: Φ

π,
π
1
π
2

= 0,
unde π, π
1
¸ si π
2
sunt ecua¸ tiile planelor ce intervin în construc¸ tia suprafe¸ tei
conoide, Σ

= Σ`¦P(x, y, z) [ π
2
= 0¦ iar Φ(λ, µ) = 0 este condi¸ tia de
compatibilitate a sistemului în x, y, z, descris de ecua¸ tiile

f = 0
g = 0
π = λ, λ ∈ R
π
1
−µπ
2
= 0, µ ∈ R.
Defini¸tia 8.1.4 Se nume¸ ste suprafa¸t˘a de rota¸tie Σ ⊂ c
3
, de curb˘a di-
rectoare Γ = Σ
1
∩ Σ
2
¸ si ax˘a de rota¸tie
d :
x −x
0
l
=
y −y
0
m
=
z −z
0
n
,
suprafa¸ ta ob¸ tinut˘a prin rotirea curbei Γ în jurul axei d.
8.2. PROBLEME REZOLVATE 181
Teorema 8.1.4 Suprafa¸ ta de rota¸ tie Σ de curb˘a directoare Γ ¸ si ax˘a d este
descris˘a de ecua¸ tia
Σ : Φ

lx +my +nz, ±

(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2

= 0,
unde Φ(λ, µ) = 0 este condi¸ tia de compatibilitate a sistemului în x, y, z,
descris de ecua¸ tiile

f = 0
g = 0
lx +my +nz = λ, λ ∈ R
(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
= µ
2
, µ ∈ R.
8.2 Probleme rezolvate
Problema 8.2.1 S˘a se scrie ecua¸ tia suprafe¸ tei cilindrice Σ, care are ge-
neratoarele paralele cu dreapta d ¸ si are curba directoare Γ, în urm˘atoarele
cazuri:
a) Γ : x
2
+ 2y
2
−z = 0, x −1 = 0 ¸ si d : x +y = 0, z = 0.
b) Γ : x
2
+y
2
+z
2
−1 = 0, 2x−3y+z = 0 ¸ si dreapta d are vectorul director
v = 2i +j + 2k.
c) Γ : x = cos t, y = sint, z = 0, t ∈ [0, 2π] ¸ si dreapta d are parametri
directori (−1, 3, −2).
Rezolvare. a) Fie sistemul de ecua¸tii

x
2
+ 2y
2
−z = 0
x −1 = 0
x +y = λ, λ ∈ R
z = µ, µ ∈ R,
ale c˘ arui solu¸tii (ob¸tinute doar din ultimele trei ecua¸tii) sunt x = 1, y = λ−1
¸si z = µ. Condi¸tia de compatibilitate algebric˘ a (de sprijin, din punct de
vedere geometric) este 1 + 2(λ − 1)
2
− µ = 0. În concluzie, ¸tinând cont c˘ a
λ = x +y ¸si µ = z, ob¸tinem ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice
Σ : 2(x +y −1)
2
−z + 1 = 0.
182 CAPITOLUL 8. GENER
˘
ARI DE SUPRAFE¸ TE
b) S˘ a consider˘ am dreapta d care trece prin origine ¸si este direc¸tionat˘ a de v:
d :
x
2
=
y
1
=
z
2
⇔d :

x −2y = 0
2y −z = 0.
Solu¸tia sistemului de ecua¸tii

x
2
+y
2
+z
2
−1 = 0
2x −3y +z = 0
x −2y = λ, λ ∈ R
2y −z = µ, µ ∈ R
este x = (2µ − λ)/3, y = (µ − 2λ)/3 ¸si z = −(µ + 4λ)/3. Condi¸tia de
compatibilitate (de sprijin) se reduce la
(2µ −λ)
2
+ (µ −2λ)
2
+ (µ + 4λ)
2
= 9 ⇔2µ
2
+ 7λ
2
= 3.
Deoarece λ = x −2y ¸si µ = 2y −z, deducem c˘ a ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice
c˘ autate este
Σ : 2(2y −z)
2
+ 7(x −2y)
2
= 3.
c) Ecua¸tia cartezian˘ a a curbei Γ (ca intersec¸tie de suprafe¸te) este
Γ :

x
2
+y
2
−1 = 0
z = 0
iar o dreapt˘ a cu parametri directori (−1, 3, −2) este
d :
x
−1
=
y
3
=
z
−2
⇔d :

3x +y = 0
−2x +z = 0.
Rezolvând sistemul de ecua¸tii

x
2
+y
2
−1 = 0
z = 0
3x +y = λ, λ ∈ R
−2x +z = µ, µ ∈ R,
g˘ asim x = −µ/2, y = (2λ + 3µ)/2 ¸si z = 0, cu condi¸tia de compatibilitate
µ
2
+ (2λ + 3µ)
2
= 4. ¸ Tinând cont de faptul c˘ a λ = 3x + y ¸si µ = −2x +z,
ob¸tinem ecua¸tia suprafe¸tei cilindrice
Σ : (z −2x)
2
+ (2y + 3z)
2
= 4.
8.2. PROBLEME REZOLVATE 183
Problema 8.2.2 S˘a se determine ecua¸tiile carteziene care descriu proiec¸ tia
curbei Γ : x
2
+yz = 0, 2x −z −1 = 0 pe planul xOy.
Rezolvare. Deoarece planul xOy are ca direc¸tie normal˘ a axa Oz, s˘ a
consider˘ am cilindrul având curba directoare Γ ¸si generatoarele paralele cu
axa Oz : x = 0, y = 0. Sistemul de ecua¸tii

x
2
+yz = 0
2x −z −1 = 0
x = λ, λ ∈ R
y = µ, µ ∈ R
are solu¸tia x = λ, y = µ ¸si z = 2λ − 1, cu condi¸tia de compatibilitate
λ
2
+µ(2λ −1) = 0. Ob¸tinem ecua¸tia cilindrului
Σ : x
2
+ 2xy −y = 0.
Intersec¸tia cilindrului Σ cu planul xOy conduce la determinarea proiec¸tiei
c˘ autate:
Γ

= pr
xOy
Γ :

x
2
+ 2xy −y = 0
z = 0.
Problema 8.2.3 S˘a se demostreze c˘a proiec¸ tia curbei lui Viviani
Γ :

x
2
+y
2
+z
2
= R
2
x
2
+y
2
= Rx, R > 0,
pe planul xOz este o parabol˘a.
Rezolvare. Se scrie ecua¸tia cilindrului care are curba directoare Γ ¸si
generatoarele paralele cu axa Oy, apoi se face intersec¸tia acestuia cu planul
xOz.
Ecua¸tiile generatoarelor cilindrului sunt x = λ, z = µ. Ob¸tinem y =
±

R
2
−λ
2
−µ
2
¸si condi¸tia de sprijin µ
2
+ Rλ − R
2
= 0. În concluzie,
proiec¸tia curbei lui Viviani pe planul xOz este parabola
Γ

= pr
xOz
Γ :

z
2
+Rx −R
2
= 0, R > 0
y = 0.
184 CAPITOLUL 8. GENER
˘
ARI DE SUPRAFE¸ TE
Problema 8.2.4 S˘a se scrie ecua¸ tia suprafe¸ tei conice Σ cu vârful în
V (1, 1, 1) ¸ si având curba directoare
Γ :

x
2
+y
2
−4 = 0
z = 0.
Rezolvare. Vârful V se afl˘ a la intersec¸tia planelor x −1 = 0, y −1 = 0
¸si z −1 = 0. Rezolvând sistemul de ecua¸tii

x
2
+y
2
−4 = 0
z = 0
x −1 −λ(y −1) = 0, λ ∈ R
y −1 −µ(z −1) = 0, µ ∈ R,
g˘ asim x = 1−λµ, y = 1−µ ¸si z = 0. Condi¸tia de compatibilitate a sistemului
este (1 −λµ)
2
+ (1 −µ)
2
= 4, adic˘ a avem suprafa¸ta conic˘ a
Σ

: (z −x)
2
+ (z −y)
2
= 4(z −1)
2
,
unde Σ

= Σ`¦P(x, y, z) [ (y −1)(z −1) = 0¦.
Problema 8.2.5 S˘a se scrie ecua¸tia suprafe¸ tei conice cu vârful V , situat
la intersec¸ tia planelor x + 3z − 10 = 0, y −2 = 0, ¸ si x − z + 2 = 0 ¸ si care
are drept curb˘a directoare curba
Γ :

x
2
+z
2
−2x = 0
y = 0.
Rezolvare. S˘ a consider˘ am sistemul de ecua¸tii

x
2
+z
2
−2x = 0
y = 0
x + 3z −10 −λ(y −2) = 0, λ ∈ R
y −2 −µ(x −z + 2) = 0, µ ∈ R,
ale c˘ arui solu¸tii sunt
x =
2µ −λµ −3

, y = 0, z =
6µ −λµ + 1

.
Condi¸tia de compatibilitate (de sprijin) este
(2µ −λµ −3)
2

2
+
(6µ −λµ + 1)
2

2
=
2µ −λµ −3
µ
.
Aceasta conduce, în urma calculelor, la suprafa¸ta conic˘ a
Σ

: (y −2x)
2
+ (3y −2z)
2
= (y −2)(2y −4x),
unde Σ

= Σ`¦P(x, y, z) [ (y −2)(x −z + 2) = 0¦.
8.2. PROBLEME REZOLVATE 185
Problema 8.2.6 S˘a se determine locul geometric Σ descris de tangentele
duse din origine la sfera
S : (x −5)
2
+ (y + 1)
2
+z
2
= 16.
Rezolvare. Mul¸timea tuturor dreptelor din spa¸tiu, care trec prin origi-
nea sistemului de axe, este descris˘ a de fascicolul
d
λµ
:

x −λy = 0, λ ∈ R
y −µz = 0, µ ∈ R.
Condi¸tia de tangen¸t˘ a la sfer˘ a a dreptelor d
λµ
este determinat˘ a de condi¸tia
ca sistemul

(x −5)
2
+ (y + 1)
2
+z
2
= 16
x −λy = 0
y −µz = 0
s˘ a aib˘ a solu¸tie unic˘ a. Deoarece x = λµz ¸si y = µz, deducem c˘ a ecua¸tia de
gradul doi
(λµz −5)
2
+ (µz + 1)
2
+z
2
= 16
trebuie s˘ a aib˘ a discriminantul egal cu zero. Rezult˘ a condi¸tia de sprijin
15λ
2
µ
2
−9µ
2
−10λµ
2
−10 = 0, din care ob¸tinem ecua¸tia suprafe¸tei conice
Σ

: 15x
2
−9y
2
−10xy −10z
2
= 0,
unde Σ

= Σ`¦P(x, y, z) [ y z = 0¦.
Problema 8.2.7 S˘a se scrie ecua¸ tia suprafe¸tei generate de drepte care se
sprijin˘a pe axa Oz ¸ si curba
Γ :

y
2
−2z + 2 = 0
x
2
−2z + 1 = 0,
¸ si r˘amân paralele cu planul xOy.
Rezolvare. Deoarece planul xOy este descris de ecua¸tia z = 0 iar axa
Oz are ecua¸tia
Oz :

x = 0
y = 0,
rezult˘ a c˘ a generatoarele suprafe¸tei c˘ autate sunt
d
λµ
:

z = λ, λ ∈ R
x −µy = 0, µ ∈ R.
186 CAPITOLUL 8. GENER
˘
ARI DE SUPRAFE¸ TE
Condi¸tia de sprijin pe curba Γ este
2λµ
2
−2λ −2µ
2
+ 1 = 0, λ ≥ 1/2, µ = 0,
¸si, deci, ob¸tinem conoidul de plan director xOy, de ecua¸tie
Σ : 2zx
2
−2zy
2
−2x
2
+y
2
= 0, x = 0, y = 0, z ≥
1
2
.
Problema 8.2.8 S˘a se scrie ecua¸ tia suprafe¸ tei generate de drepte care se
sprijin˘a pe axa Oz ¸ si curba Γ : x = t, y = t
2
, z = t
3
, t ∈ R ¸ si r˘amân
paralele cu planul xOy.
Rezolvare. Generatoarele suprafe¸tei sunt
d
λµ
:

z = λ, λ ∈ R
x −µy = 0, µ ∈ R
iar ecua¸tia cartezian˘ a a curbei Γ este
Γ :

y = x
2
z = x
3
.
Condi¸tia de compatibilitate se reduce la λ = λ
2
µ
3
, µ = 0, ¸si conduce la
ecua¸tia conoidului cu plan director
Σ : z(y
3
−zx
3
) = 0, x = 0, y = 0.
Problema 8.2.9 S˘a se determine ecua¸tia suprafe¸ tei care se ob¸tine prin
rotirea curbei
Γ :

x
2
+ 2y
2
+z
2
−5 = 0
x +z + 3 = 0,
în jurul dreptei d : x = y = z.
Rezolvare. Condi¸tia de compatibilitate a sistemului de ecua¸tii

x
2
−2y
2
+z
2
−5 = 0
x +z + 3 = 0
x +y +z = λ, λ ∈ R
x
2
+y
2
+z
2
= µ
2
, µ ∈ R,
8.2. PROBLEME REZOLVATE 187
este 3(λ+3)
2
+5 = µ
2
. ¸ Tinând cont c˘ a λ = x+y+z ¸si µ = ±

x
2
+y
2
+z
2
,
g˘ asim ecua¸tia suprafe¸tei de rota¸tie
Σ : 3(x +y +z + 3)
2
+ 5 = x
2
+y
2
+z
2
.
Problema 8.2.10 S˘a se scrie ecua¸ tia conului de rota¸ tie în jurul axei Oz,
a c˘arui generatoare face unghiuri de 45

cu axele de coordonate.
Rezolvare. Descriem conul de rota¸tie ca fiind ob¸tinut prin rotirea curbei
directoare (dreptei)
Γ :

y −z = 0
x −z = 0,
în jurul axei de rota¸tie
Oz :
x
0
=
y
0
=
z
1
.
Condi¸tia de compatibilitate a sistemului

y −z = 0
x −z = 0
z = λ, λ ∈ R
x
2
+y
2
+z
2
= µ
2
, µ ∈ R,
este 3λ
2
= µ
2
. Deducem c˘ a ecua¸tia conului c˘ autat este Σ : x
2
+y
2
= 2z
2
.
Problema 8.2.11 S˘a se determine ecua¸tia torului ob¸ tinut prin rotirea cer-
cului
Γ :

(x −R)
2
+y
2
+z
2
= r
2
, R > r > 0,
y = 0,
în jurul axei Oz.
Rezolvare. Condi¸tia de compatibilitate a sistemului

(x −R)
2
+y
2
+z
2
= r
2
y = 0
z = λ, λ ∈ R
x
2
+y
2
+z
2
= µ
2
, µ ∈ R,
este (±

µ
2
−λ
2
−R)
2

2
= r
2
. Rezult˘ a ecua¸tia cartezian˘ a a torului
Σ : x
2
+y
2
+z
2
+R
2
−r
2
= 2R

x
2
+y
2

⇔Σ : (x
2
+y
2
+z
2
+R
2
−r
2
)
2
= 4R
2
(x
2
+y
2
).
188 CAPITOLUL 8. GENER
˘
ARI DE SUPRAFE¸ TE
Problema 8.2.12 S˘a se determine ecua¸tia suprafe¸tei ob¸ tinute prin rotirea
astroidei
Γ :

3

x
2
+
3

y
2
= 1
z = 0,
în jurul axei Oy.
Rezolvare. Ecua¸tiile cercurilor generatoare sunt
C
λµ
:

y = λ, λ ∈ R
x
2
+y
2
+z
2
= µ
2
, µ ∈ R.
Deducem c˘ a condi¸tia de sprijin pe astroida Γ este
3

µ
2
−λ
2
+
3

λ
2
= 1.
Ob¸tinem ecua¸tia suprafe¸tei c˘ autate ca fiind
Σ :
3

x
2
+z
2
+
3

y
2
= 1 ⇔Σ : x
2
+z
2
=

1 −
3

y
2

3
.
8.3 Probleme propuse
Problema 8.3.1 S˘a se scrie ecua¸ tia suprafe¸ tei cilindrice cu generatoarele
paralele cu direc¸ tia dat˘a de vectorul v = i − 2j − k, având drept curb˘a
directoare curba
Γ :

y
2
−z
2
= 1
x = 1.
R. Σ : (2x +y −2)
2
−(x +z −1)
2
= 1.
Problema 8.3.2 S˘a se determine ecua¸ tia cilindrului ale c˘arui generatoare
sunt paralele cu dreapta
d :
x −1
2
=
y
1
=
z + 1
−1
¸ si tangente la cuadrica Σ : x
2
+ 4y
2
+ 4z
2
−2x + 8y + 1 = 0.
R. Σ : (x−4y−2z+1)
2
−3(x−2y−1)
2
−12(y+z+1)
2
+24y+24z+28 = 0.
Problema 8.3.3 S˘a se determine proiec¸ tia ortogonal˘a a curbei
Γ :

2x
2
+y
2
−2z = 0
x +z −4 = 0
pe planul π : x −y + 2z −1 = 0.
8.3. PROBLEME PROPUSE 189
R. Proiec¸tia c˘ autat˘ a este curba plan˘ a
pr
π
Γ :

2(2x −z + 4)
2
+ (x + 3y +z −4)
2
−6(−2x +z + 8) = 0
x −y + 2z −1 = 0.
Problema 8.3.4 Punctele paraboloidului hiperbolic Σ : z = xy sunt proiec-
tate pe planul xOy dup˘a direc¸ tia dat˘a de dreapta d : x = y = z. S˘a se
g˘aseasc˘a ecua¸ tiile acestei proiec¸ tii ¸ si s˘a se reprezinte grafic.
R. Proiec¸tia paraboloidului hiperbolic Σ pe planul xOy este reuniunea
curbelor plane
Γ
k
:

(x −z +k)(y −z +k) = k
z = 0,
unde k ∈ R, adic˘ a avem pr
xOy
Σ = ∪
k∈R
Γ
k
.
Problema 8.3.5 S˘a se determine ecua¸tia suprafe¸ tei conice cu vârful în
originea sistemului de axe, având curba directoare
Γ :

3x
2
+y
2
−2y −z = 0
x +y +z −5 = 0.
R. Σ : 15x
2
+ 5y
2
− (2y + z)(x + y + z) = 0, unde y = 0, z = 0 ¸si
x +y +z = 0.
Problema 8.3.6 S˘a se determine ecua¸tia suprafe¸ tei conice cu vârful în
punctul V (0, 1, 1), ale c˘arei generatoare se sprijin˘a pe curba
Γ :

x
2
+ 2y
2
+ 3z
2
−6 = 0
x −2y +z = 0.
R. Σ : x
2
+ 2(x −y +z)
2
+ 3(x −2y + 2z)
2
= 6(x −2y +z + 1)
2
, unde
y = 1, z = 1 ¸si x −2y +z + 1 = 0.
Problema 8.3.7 S˘a se determine ecua¸ tia conului cu vârful în origine, tan-
gent sferei de ecua¸ tie S : x
2
+y
2
+z
2
−10y + 9 = 0.
R. Σ : 9x
2
−16y
2
+ 9z
2
= 0, unde y = 0 ¸si z = 0.
Problema 8.3.8 S˘a se scrie ecua¸ tia suprafe¸tei generat˘a de drepte paralele
cu planul xOy, care se sprijin˘a pe axa Oz ¸ si pe dreapta
d :

x −z = 0
x + 2y −3 = 0.
190 CAPITOLUL 8. GENER
˘
ARI DE SUPRAFE¸ TE
R. Σ : xz + 2yz −3x = 0, unde x = 0 ¸si y = 0.
Problema 8.3.9 S˘a se scrie ecua¸tia suprafe¸ tei generat˘a de drepte care se
sprijin˘a pe dreapta
d :
x
2
=
y
1
=
z
2
¸ si curba
Γ :

y −2z = 1
x
2
−2z −1 = 0,
r˘amânând paralele cu planul π : x −2y −z = 0.
R. Σ : [(x − 2y − z)(−3x − 2y + 4z) + 4x − 4y − 2z]
2
+ 2(3x − 8y +
z)[(x −2y −z)(−2y +z) +2x −4y] −(3x −8y +z)
2
= 0, unde x −z = 0 ¸si
3x −8y +z = 0.
Problema 8.3.10 S˘a se afle ecua¸ tia suprafe¸ tei descris˘a de o dreapt˘a mobil˘a
care r˘amâne paralel˘a cu planul π : x +z = 0 ¸ si se sprijin˘a, atât pe axa Oz,
cât ¸ si pe cercul C : x
2
+y
2
= 1, z = 0.
R. Σ : (x
2
+y
2
)(x +z)
2
= x
2
, unde x = 0 ¸si y = 0.
Problema 8.3.11 S˘a se scrie ecua¸tia suprafe¸ tei ob¸ tinut˘a prin rotirea
dreptei
d :
x −7
0
=
y
2
=
z
1
în jurul axei Oz.
R. Σ : x
2
+y
2
−4z
2
−49 = 0.
Problema 8.3.12 S˘a se determine suprafa¸ ta de rota¸ tie ob¸ tinut˘a prin
rotirea curbei
Γ :

x
2
−2y
2
+z
2
−5 = 0
x +z + 3 = 0
în jurul dreptei d : x = y = z.
R. Σ : 3(x +y +z + 3)
3
+ 5 = x
2
+y
2
+z
2
.
Problema 8.3.13 S˘a se determine suprafa¸ ta descris˘a de curba
Γ :

(x −2)
2
+ (y −2)
2
+z
2
= 1
x −y = 0,
când se rote¸ ste în jurul axei Oz.
8.3. PROBLEME PROPUSE 191
R. Σ : 2

±

x
2
+y
2
2
−2

2
+z
2
= 1.
Problema 8.3.14 S˘a se scrie ecua¸ tia suprafe¸ tei generat˘a de drepte vari-
abile care se sprijin˘a pe dreptele d
1
: x = 0, y + 1 = 0, d
2
: x = y −1 = z ¸ si
parabola Γ : y
2
−2z = 0, z = 0.
R. Σ : −2xy +xz +yz +z = 0, unde y + 1 = 0 ¸si x −z = 0.
Problema 8.3.15 S˘a se determine suprafa¸ ta descris˘a de o dreapt˘a variabil˘a
care se sprijin˘a pe trei muchii ale unui cub, necoplanare dou˘a câte dou˘a.
R. Presupunând (f˘ ar˘ a a restrânge generalitatea) c˘ a avem cubul
OABCO

A

B

C

, unde OA, OB ¸si OO

reprezint˘ a direc¸tiile axelor de co-
ordonate Ox, Oy ¸si Oz, ¸si, mai mult, presupunând c˘ a cubul are muchiile
de lungime l = 1, atunci dreptele necoplanare, pe care se sprijin˘ a dreapta
mobil˘ a, pot fi
OO

:

x = 0
y = 0
, BC :

y −1 = 0
z = 0
¸si A

C

:

x −1 = 0
z −1 = 0
.
În acest context, suprafa¸ta c˘ autat˘ a are ecua¸tia Σ : xy+xz−yz−x = 0, unde
y ∈ R`¦0, 1¦ ¸si z = 0. Prin reducere la forma canonic˘ a, se poate ar˘ ata c˘ a
suprafa¸ta Σ este un hiperboloid cu o pânz˘ a. În concluzie, suprafa¸ta descris˘ a
de o dreapt˘ a variabil˘ a care se sprijin˘ a pe muchiile OO

, BC ¸si A

C

ale
cubului este hiperboloidul cu o pânz˘ a Σ, din care se scot punctele sale de
intersec¸tie cu planele y = 0, y = 1 ¸si z = 0.
Problema 8.3.16 S˘a se determine cuadrica ce con¸tine curbele:
Γ
1
:

y
2
+z
2
= 2
x = 1,
Γ
2
:

y
2
+z
2
= 3
x = −2,
Γ
3
:

y
2
+z
2
= 4
x = −5.
R. Σ : 3y
2
+ 3z
2
+x −7 = 0.
192 CAPITOLUL 8. GENER
˘
ARI DE SUPRAFE¸ TE
Capitolul 9
Curbe plane
9.1 Elemente teoretice fundamentale
Fie spa¸tiul punctual euclidian al vectorilor liberi din plan c
2
= (E
2
, V
2
, ϕ)
¸si { = ¦O, i, j¦ un reper ortonormat în acest spa¸tiu. S˘ a presupunem c˘ a prin
(x, y) desemn˘ am coordonatele punctelor din spa¸tiul afin c
2
.
Defini¸tia 9.1.1 O func¸ tie diferen¸ tiabil˘a c : I ⊂ R →R
2
, c(t) = (x(t), y(t)),
având proprietatea
(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
= 0, ∀ t ∈ I,
se nume¸ ste curb˘a plan˘a parametrizat˘a regulat˘a.
Mul¸timea de puncte C = Imc = ¦P(x(t), y(t)) ∈ c
2
[ t ∈ I¦ se nu-
me¸ste imaginea curbei plane c sau, prin abuz de limbaj, se nume¸ste curb˘a
plan˘a. Argumentul t al curbei plane parametrizate c(t) se nume¸ste para-
metrul curbei ¸si, adesea, în aplica¸tii, joac˘ a rolul timpului uzual. Vectorul
liber ˙ c(t) = (x

(t), y

(t)) se nume¸ste vectorul vitez˘a sau vectorul tangent al
curbei C = Imc în punctul P. Vectorul liber ¨ c(t) = (x
′′
(t), y
′′
(t)) se nume¸ste
vectorul accelera¸ tie al curbei C = Imc în punctul P.
Defini¸tia 9.1.2 Un punct P = c(t) al unei curbe plane C = Imc, nu
neap˘arat regulat˘a, se nume¸ ste punct critic sau singular al curbei dac˘a
˙ c(t) = (0, 0). În caz contrar, punctul P se nume¸ ste punct regulat al curbei.
Propozi¸tia 9.1.1 Într-un punct regulat P(x(t
0
), y(t
0
)) al unei curbe plane
parametrizate C = Imc, ecua¸tia dreptei tangente la curb˘a are expresia
T
P
C :
x −x(t
0
)
x

(t
0
)
=
y −y(t
0
)
y

(t
0
)
193
194 CAPITOLUL 9. CURBE PLANE
iar ecua¸tia dreptei normale este descris˘a de
N
P
C : (x −x(t
0
))x

(t
0
) + (y −y(t
0
))y

(t
0
) = 0.
Defini¸tia 9.1.3 O mul¸ time de puncte P(x, y) din spa¸ tiul afin c
2
ale c˘aror
coordonate verific˘a o rela¸ tie de forma C : f(x, y) = 0, unde f : D ⊂ R
2
→R
este o func¸ tie diferen¸ tiabil˘a cu proprietatea

∂f
∂x
(x, y)

2
+

∂f
∂y
(x, y)

2
= 0, ∀ (x, y) ∈ C,
se nume¸ ste curb˘a plan˘a regulat˘a definit˘a implicit.
Defini¸tia 9.1.4 Un punct P(x
0
, y
0
) al unei curbe plane definite implicit
C : f(x, y) = 0, nu neap˘arat regulat˘a, se nume¸ ste punct critic sau singu-
lar al curbei dac˘a (grad f)(x
0
, y
0
) = (f
x
(x
0
, y
0
), f
y
(x
0
, y
0
)) = (0, 0), unde
f
x
(x
0
, y
0
) = (∂f/∂x)(x
0
, y
0
) ¸ si f
y
(x
0
, y
0
) = (∂f/∂y)(x
0
, y
0
). În caz contrar,
punctul P se nume¸ ste punct regulat al curbei.
Propozi¸tia 9.1.2 Într-un punct regulat P(x
0
, y
0
) al unei curbe plane defi-
nite implicit C : f(x, y) = 0, ecua¸ tia dreptei tangente la curb˘a are expresia
T
P
C : (x −x
0
)f
x
(x
0
, y
0
) + (y −y
0
)f
y
(x
0
, y
0
) = 0
iar ecua¸tia dreptei normale este descris˘a de
N
P
C :
x −x
0
f
x
(x
0
, y
0
)
=
y −y
0
f
y
(x
0
, y
0
)
.
Este foarte important de remarcat c˘ a, cu ajutorul Teoremei Func¸tiilor
Implicite din Analiza Matematic˘ a, se poate demonstra, cel pu¸tin la nivel
local, c˘ a orice curb˘ a plan˘ a definit˘ a implicit poate fi reprezentat˘ a la nivel
parametric (poate fi parametrizat˘ a) ¸si reciproc. Acest rezultat este îns˘ a
unul calitativ deoarece, în situa¸tii concrete, conversia curbelor plane de la
reprezentarea implicit˘ a la cea parametric˘ a, ¸si viceversa, nu este întotdeauna
o problem˘ a facil de rezolvat.
Fie c : [a, b] ⊂ R → R
2
, c(t) = (x(t), y(t)), o curb˘ a plan˘ a parametrizat˘ a
¸si fie ˙ c(t) = (x

(t), y

(t)) câmpul vitez˘ a al curbei C = Imc. În acest context,
lungimea curbei C este independent˘ a de parametrizare ¸si este determinat˘ a
de formula
L(C) =

b
a
[[ ˙ c(t)[[dt =

b
a

(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
dt.
9.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 195
Defini¸tia 9.1.5 Parametrul t ∈ I al unei curbe plane c : I ⊂ R → R
2
se nume¸ ste parametru canonic sau natural dac˘a [[ ˙ c(t)[[ = 1, ∀ t ∈ I,
(curba C = Imc are viteza egal˘a cu unu). În aceast˘a situa¸ tie, prin conven¸ tie,
parametrul t se noteaz˘a cu s.
Fie c : I ⊂ R → R
2
, c(t) = (x(t), y(t)), o curb˘ a plan˘ a regulat˘ a, nu
neap˘ arat parametrizat˘ a natural, ¸si t
0
∈ I un punct fixat în intervalul I. S˘ a
consider˘ am parametrizarea prin lungimea de arc, definit˘ a de rela¸tia
s(t) =

t
t
0
[[ ˙ c(σ)[[dσ,
¸si s˘ a consider˘ am inversa acesteia t = t(s) (se poate demonstra c˘ a func¸tia
t →s(t) este întotdeauna inversabil˘ a).
Teorema 9.1.3 Curba plan˘a ¯c : [0, L(C)] →R
2
, definit˘a prin
¯c(s) = c(t(s)) = (x(t(s)), y(t(s))),
este parametrizat˘a canonic (i. e. [[
˙
˜ c(s)[[ = 1, ∀ s ∈ [0, L(C)]).
Corolarul 9.1.4 Orice curb˘a plan˘a regulat˘a poate fi reparametrizat˘a
canonic (natural) prin lungimea de arc.
Rezultatele precedente au un puternic caracter calitativ deoarece, în
practic˘ a, pe curbe concrete, nu este întotdeauna u¸sor de construit efectiv
reparametrizarea canonic˘ a prin lungimea de arc.
Dac˘ a c(s) = (x(s), y(s)) este o curb˘ a plan˘ a parametrizat˘ a canonic, atunci
vectorul T(s) = ˙ c(s) = (x

(s), y

(s)) se nume¸ste versorul tangent iar vectorul
N(s) = (−y

(s), x

(s)), ob¸tinut prin rotirea lui T(s) cu un unghi de π/2 în
sens trigonometric, se nume¸ste versorul normal în punctul P = c(s) al curbei
C = Imc. Reperul ortonormat mobil ¦T(s), N(s)¦ se nume¸ste reperul Frénet
al curbei plane de vitez˘ a unu C = Imc.
Teorema 9.1.5 (Formulele lui Frénet pentru curbe de vitez˘ a unu)
Varia¸ tia versorilor T(s) ¸ si N(s) ai reperului Frénet al curbei plane
c(s) = (x(s), y(s)) parametrizate canonic este determinat˘a de formulele

dT
ds
= K(s)N(s)
dN
ds
= −K(s)T(s),
unde K(s) = x

(s)y
′′
(s) −x
′′
(s)y

(s) reprezint˘a curbura curbei C = Imc în
punctul curent P = c(s).
196 CAPITOLUL 9. CURBE PLANE
Observa¸tia 9.1.6 Din punct de vedere geometric, curbura K(s) m˘asoar˘a
gradul de încovoiere al curbei în vecin˘atatea punctului P = c(s), prin m˘a-
surarea varia¸tiei direc¸tiei versorului tangent T(s) în imediata apropiere a
punctului P.
Teorema 9.1.7 Pentru o curb˘a plan˘a parametrizat˘a arbitrar, definit˘a de
c : I ⊂ R → R
2
, c(t) = (x(t), y(t)), curbura curbei C = Imc în punctul
P = c(t) este determinat˘a de formula
K(P) =
x

(t)y
′′
(t) −x
′′
(t)y

(t)
[(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
]
3/2
.
Teorema 9.1.8 Dac˘a c(t) = (x(t), y(t)) este o curb˘a plan˘a parametrizat˘a
arbitrar, atunci reperul lui Frénet ¦T(t), N(t)¦ al curbei plane C = Imc este
definit de vectorii
T(t) =
1
[[ ˙ c(t)[[
˙ c(t), N(t) =
1
[[ ˙ c(t)[[

−y

(t), x

(t)

.
Teorema 9.1.9 (Formulele lui Frénet pentru curbe plane) Varia¸ tia
versorilor T(t), ¸ si N(t) ai reperului Frénet al curbei plane c(t) = (x(t), y(t))
parametrizate arbitrar este determinat˘a de formulele

dT
dt
= K(t)v(t)N(t)
dN
dt
= −K(t)v(t)T(t),
unde v(t) = [[ ˙ c(t)[[ reprezint˘a viteza curbei plane C = Imc în punctul curent
P = c(t).
Fie C
1
= Imc
1
¸si C
2
= Imc
2
dou˘ a curbe plane parametrizate ¸si fie
P ∈ C
1
∩ C
2
un punct comun al lor, caracterizat prin P = c
1
(t
0
) = c
2
(t
0
).
Defini¸tia 9.1.6 Punctul P ∈ C
1
∩C
2
se nume¸ ste contact de ordin m ∈ N
dac˘a sunt adev˘arate rela¸ tiile:

d
k
c
1
dt
k
(t
0
) =
d
k
c
2
dt
k
(t
0
), ∀ k = 0, m,
d
m+1
c
1
dt
m+1
(t
0
) =
d
m+1
c
2
dt
m+1
(t
0
).
9.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 197
S˘ a consider˘ am C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (x(t), y(t)), o curb˘ a plan˘ a parame-
trizat˘ a ¸si C
2
: f(x, y) = 0 o curb˘ a plan˘ a definit˘ a implicit. S˘ a presupunem
c˘ a P ∈ C
1
∩ C
2
este un punct comun al celor dou˘ a curbe, definit prin
c
1
(t
0
) = P(x
0
, y
0
).
Teorema 9.1.10 Punctul P ∈ C
1
∩ C
2
este un contact de ordin m ∈ N
dac˘a

ϕ
(k)
(t
0
) = 0, ∀ k = 0, m,
ϕ
(m+1)
(t
0
) = 0,
unde ϕ(t) = f(x(t), y(t)) se nume¸ ste func¸tia de contact a curbelor plane
C
1
¸ si C
2
.
Fie C
α
: f(x, y, α) = 0, α ∈ I ⊂ R, o familie de curbe plane regulate,
definite implicit.
Defini¸tia 9.1.7 O curb˘a plan˘a ( se nume¸ ste înf˘a¸ sur˘atoarea familei de
curbe ¦C
α
¦
α∈I
, dac˘a are proprietatea c˘a pentru orice punct P ∈ ( exist˘a
o curb˘a C
α
0
din familia ¦C
α
¦
α∈I
, astfel încât ( ¸ si C
α
0
au în punctul P un
contact de ordin unu (sunt tangente în P). Punctul P se nume¸ ste punct
caracteristic al curbei C
α
0
.
Teorema 9.1.11 Dac˘a înf˘a¸ sur˘atoarea ( exist˘a ¸ si toate punctele caracter-
istice ale curbelor ¦C
α
¦
α∈I
sunt regulate, atunci ecua¸tia înf˘a¸ sur˘atoarei se
ob¸ tine prin eliminarea parametrului α din sistemul

f(x, y, α) = 0
∂f
∂α
(c, y, α) = 0.
Fie C = Imc, c(t) = (x(t), y(t)), t ∈ I, o curb˘ a plan˘ a parametrizat˘ a.
Defini¸tia 9.1.8 Înf˘a¸ sur˘atoarea c a familei de normale ¦N
c(t)

t∈I
se nu-
me¸ ste evoluta curbei C. Dac˘a c este evoluta curbei C, atunci curba C se
nume¸ ste evolvent˘a a curbei c.
Teorema 9.1.12 Evoluta curbei parametrizate C este reprezentat˘a de curba
parametrizat˘a c = ImE, E(t) = (X(t), Y (t)), unde
X(t) = x(t) −y

(t)
x
′2
+y
′2
x

y
′′
−x
′′
y

,
Y (t) = y(t) +x

(t)
x
′2
+y
′2
x

y
′′
−x
′′
y

.
198 CAPITOLUL 9. CURBE PLANE
Fie C = Imc, c(t) = (x(t), y(t)), t ∈ I, o curb˘ a plan˘ a parametrizat˘ a ¸si
P = c(t) un punct arbitrar al curbei.
Defini¸tia 9.1.9 Un cerc ( din plan se nume¸ ste cerc osculator în P la
curba C dac˘a cercul ( ¸ si curba C au în punctul P un contact de ordin doi.
Observa¸tia 9.1.13 Din punct de vedere geometric, local, cercul osculator
( realizeaz˘a o aproximare printr-un arc de cerc a arcului de curb˘a C dintr-o
vecin˘atate a punctului P.
Teorema 9.1.14 Ecua¸ tia cercului osculator în P la curba C este dat˘a de
( : (x −X(t))
2
+ (y −Y (t))
2
= (R(t))
2
unde (X(t), Y (t)) sunt coordonatele centrului cercului osculator într-un
punct arbitrar al curbei iar raza cercului osculator este R(t) = 1/[K(t)[
¸ si se nume¸ ste raza de curbur˘a a curbei C.
Este evident faptul c˘ a locul geometric descris de centrele cercurilor oscu-
latoare corespunz˘ atoare tuturor punctelor curbei C reprezint˘ a exact evoluta
c a curbei C.
9.2 Probleme rezolvate
Problema 9.2.1 S˘a se scrie ecua¸ tiile implicite ale urm˘atoarelor curbe
plane parametrizate:
i) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (cos t, sint), t ∈ [0, 2π];
ii) C
2
= Imc
2
, c
2
(t) = (cos 2t, sin2t), t ∈ [0, 2π];
iii) C
3
= Imc
3
, c
3
(t) = (cosht, sinht), t ∈ R.
Rezolvare. i) Deoarece x(t) = cos t ¸si y(t) = sint, rezult˘ a c˘ a avem
C
1
: (x(t))
2
+(y(t))
2
= 1. Cu alte cuvinte, curba C
1
reprezint˘ a cercul centrat
în originea O(0, 0) ¸si de raz˘ a r = 1 descris de ecua¸tia cartezian˘ a x
2
+y
2
= 1.
ii) Avem x(t) = cos 2t ¸si y(t) = sin2t, t ∈ [0, 2π]. Prin analogie cu
punctul anterior, rezult˘ a c˘ a curba C
2
reprezint˘ a de asemenea cercul centrat
în originea O(0, 0) ¸si de raz˘ a r = 1 descris de ecua¸tia cartezian˘ a x
2
+y
2
= 1.
Trebuie remarcat îns˘ a faptul c˘ a "diferen¸ta" dintre cele dou˘ a cercuri de la
punctele i) ¸si ii) const˘ a în faptul c˘ a, în primul caz cercul este "înf˘ a¸surat"
o singur˘ a dat˘ a, in timp ce în cel de-al doilea caz este "înf˘ a¸surat" de dou˘ a
9.2. PROBLEME REZOLVATE 199
ori. Cu alte cuvinte, din punct de vedere parametric, de¸si reprezint˘ a aceea¸si
imagine, avem de-a face cu dou˘ a "cercuri distincte".
iii) Din x(t) = cosht ¸si y(t) = sinht deducem c˘ a (y(t))
2
− (x(t))
2
= 1,
∀ t ∈ R. În concluzie, curba C
3
este hiperbola echilater˘ a C
3
: y
2
− x
2
= 1,
x > 0.
Problema 9.2.2 S˘a se scrie ecua¸tiile parametrice ale urm˘atoarelor curbe
plane definite implicit:
i) C
1
: y = lnx + 1;
ii) C
2
:
x
2
4
+
y
2
9
= 1;
iii) C
3
: x
3
+ 3x
2
y −y
3
+ 9 = 0.
Rezolvare. i) Luând x = t, t > 0, deducem c˘ a y = lnt +1. În concluzie,
avem C
1
= Imc
1
, c
1
: (0, ∞) →R
2
, unde c
1
(t) = (t, lnt + 1).
ii) Luând x = 2 cos t ¸si y = 3 sint, t ∈ [0, 2π], ob¸tinem parametrizarea
elipsei C
2
. Cu alte cuvinte, avem curba plan˘ a parametrizat˘ a C
2
= Imc
2
,
c
2
: [0, 2π] →R
2
, unde c
2
(t) = (2 cos t, 3 sint).
iii) C˘ aut˘ am un parametru t ∈ R cu proprietatea y = tx. În aceste
condi¸tii, ob¸tinem rela¸tia (1 + 3t −t
3
)x
3
+ 9 = 0, adic˘ a
x =
3

9
t
3
−3t −1
, y = t
3

9
t
3
−3t −1
.
Prin urmare, g˘ asim C
3
= Imc
3
, unde
c
3
(t) =

3

9
t
3
−3t −1
, t
3

9
t
3
−3t −1

,
unde t
3
−3t −1 = 0.
Problema 9.2.3 S˘a se determine punctele singulare ale urm˘atoarelor curbe
plane:
i) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (acos
3
t, a sin
3
t), a > 0, t ∈ [0, 2π);
ii) C
2
: y
2
−x(x −1)
2
= 0.
200 CAPITOLUL 9. CURBE PLANE
Rezolvare. i) Punctele singulare ale curbei (astroidei) C
1
se ob¸tin re-
zolvând ecua¸tia ˙ c
1
(t) = (−3acos
2
t sint, 3asin
2
t cos t) = (0, 0). În concluzie,
astroida C
1
are patru puncte singulare:
P(t = 0) = P(a, 0), Q

t =
π
2

= Q(0, a),
R(t = π) = R(−a, 0) ¸si S

t =

2

= S(0, −a).
ii) Curba C
2
este definit˘ a de func¸tia f(x, y) = y
2
− x(x − 1)
2
, al c˘ arei
gradient este
(grad f)(x, y) = (−3x
2
+ 4x −1, 2y).
Rezolvând sistemul (grad f)(x, y) = (0, 0), deducem c˘ a curba C
2
are dou˘ a
puncte singulare:
P

1
3
, 0

¸si Q(1, 0).
Problema 9.2.4 S˘a se scrie ecua¸ tiile tangentelor ¸ si normalelor la curbele
C
1
¸ si C
2
în punctele lor de intersec¸ tie cu axa Ox:
i) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) =

3
t
2
−2t
,
t
2
−3
t

, t ∈ R`¦0, 2¦;
ii) C
2
: x
2
−xy
2
+ 2x +y −3 = 0.
Rezolvare. i) Punctele de intersec¸tie cu axa Ox se ob¸tin când y(t) = 0.
Deducem c˘ a avem dou˘ a puncte de intersec¸tie P(t = −

3) ¸si Q(t =

3).
Vectorul vitez˘ a al curbei C
1
este
˙ c
1
(t) =


6(t −1)
(t
2
−2t)
2
, 1 +
3
t
2

.
Prin urmare, avem ˙ c
1
(−

3) = (2(3

3−5), 2) ¸si ˙ c
1
(

3) = (−2(3

3+5), 2).
Rezult˘ a c˘ a ecua¸tiile tangentelor ¸si normalelor în punctele P ¸si Q sunt:
T
P
C
1
:
x −
3
3 + 2

3
3

3 −5
=
y
1
, N
P
C
1
:

x −
3
3 + 2

3

(3

3 −5) +y = 0,
T
Q
C
1
:
x −
3
3 −2

3
−3

3 −5
=
y
1
, N
Q
C
1
: −

x −
3
3 −2

3

(3

3 + 5) +y = 0.
9.2. PROBLEME REZOLVATE 201
ii) Punctele de intersec¸tie cu axa Ox se ob¸tin pentru y = 0. Cu alte
cuvinte, avem ecua¸tia x
2
+ 2x − 3 = 0 ¸si r˘ ad˘ acinile x
1
= 1, x
2
= −3.
Ob¸tinem punctele de intersec¸tie P(1, 0) ¸si Q(−3, 0).
Gradientul func¸tiei f(x, y) = x
2
−xy
2
+ 2x +y −3 este dat de
(grad f)(x, y) = (2x −y
2
+ 2, −2xy + 1).
În particular, ob¸tinem (grad f)(P) = (4, 1) ¸si (grad f)(Q) = (−4, 1). Prin
urmare, ecua¸tiile tangentelor ¸si normalelor în punctele P ¸si Q sunt:
T
P
C
2
: 4x +y −4 = 0, N
P
C
2
:
x −1
4
=
y
1
⇔x −4y −1 = 0,
T
Q
C
2
: −4x +y −12 = 0, N
Q
C
2
:
x + 3
−4
=
y
1
⇔x + 4y + 3 = 0.
Problema 9.2.5 S˘a se calculeze lungimile urm˘atoarelor curbe plane:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
: [0, 2π] →R
2
, unde
c
1
(t) = (2 cos t −cos 2t, 2 sint −sin2t);
b) C
2
: (x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
= R
2
, unde (x
0
, y
0
) ∈ R
2
¸si R > 0.
Rezolvare. a) Vectorul vitez˘ a al curbei C
1
este
˙ c
1
(t) = (−2 sint + 2 sin2t, 2 cos t −2 cos 2t)
iar norma vectorului vitez˘ a este [[ ˙ c
1
(t)[[ = 4 sin(t/2). În concluzie, avem
L(C
1
) =


0
4 sin
t
2
dt = −8 cos
t
2


0
= 16.
b) Cercul C
2
poate fi parametrizat prin
x(t) = x
0
+Rcos t, y(t) = y
0
+Rsint,
unde t ∈ [0, 2π]. Rezult˘ a c˘ a avem x

(t) = −Rsint ¸si y

(t) = Rcos t. Prin
urmare, lungimea curbei C
2
este
L(C
2
) =


0

(−Rsint)
2
+ (Rcos t)
2
dt = 2πR.
202 CAPITOLUL 9. CURBE PLANE
Problema 9.2.6 S˘a se arate c˘a urm˘atoarele curbe nu sunt parametrizate
canonic ¸ si, în consecin¸ t˘a, s˘a se reparametrizeze canonic prin lungimea de
arc:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (Rcos t, Rsint), R > 0, R = 1, t ∈ [0, 2π];
b) C
2
= Imc
2
, c
2
(t) = (e
−t
(cos t −sint), e
−t
(cos t +sint)), t ∈ [0, a], a > 0.
Rezolvare. a) Avem ˙ c
1
(t) = (−Rsint, Rcos t), ceea ce implic˘ a
[[ ˙ c
1
(t)[[ = R = 1. Construim parametrul canonic prin lungimea de arc
s =

t
0
[[ ˙ c
1
(σ)[[dσ =

t
0
Rdσ = Rt.
Scriind t în func¸tie de s, g˘ asim t = s/R. Cu alte cuvinte, avem C
1
= Im¯c
1
,
¯c
1
: [0, 2πR] →R
2
, unde
¯c
1
(s) =

Rcos
s
R
, Rsin
s
R

.
b) Vectorul vitez˘ a al curbei C
2
este ˙ c
2
(t) = −2e
−t
(cos t, sint). Rezult˘ a
c˘ a [[ ˙ c
2
(t)[[ = 2e
−t
, adic˘ a avem
s =

t
0
[[ ˙ c
2
(σ)[[dσ =

t
0
2e
−σ
dσ = −2e
−t
+ 2.
Inversând, g˘ asim t = ln(2/ (2 −s)), s < 2. Prin urmare, vom ob¸tine parame-
trizarea canonic˘ a prin lungimea de arc C
2
= Im¯c
2
, ¯c
2
: [0, 2 −2e
−a
] → R
2
,
unde
¯c
2
(s) =
2 −s
2

cos ln
2
2 −s
−sinln
2
2 −s
, cos ln
2
2 −s
+ sinln
2
2 −s

.
Problema 9.2.7 S˘a se determine curburile urm˘atoarelor curbe plane:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (3t
2
, 3t −t
3
) în punctul P(t = 1);
b) C
2
:

x
2

2/3
+

y
3

2/3
= 1 în punctul P


2
2
,
3

2
4

;
c) C
3
: y = x
3
−4x
2
−x
4
în punctul P(0, 0);
9.2. PROBLEME REZOLVATE 203
Rezolvare. a) Avem x(t) = 3t
2
, y(t) = 3t−t
3
¸si, prin derivare, deducem
c˘ a x

(t) = 6t, x
′′
(t) = 6 ¸si y

(t) = 3 − 3t
2
, y
′′
(t) = −6t. Aplicând formula
curburii de la curbele plane parametrizate arbitrar, g˘ asim
K(c(t)) =
−2
3(t
2
+ 1)
2
.
Prin urmare, avem K(P) = −1/6.
b) Curba C
2
este o astroid˘ a ce poate fi parametrizat˘ a prin
x(t) = 2 cos
3
t, y(t) = 3 sin
3
t,
unde t ∈ [0, 2π]`¦0, π/2, π, 3π/2¦. Punctul P


2
2
,
3

2
4

este corespunz˘ a-
tor lui t = π/4. Cu ajutorul deriv˘ arii func¸tiilor x(t) ¸si y(t), precum ¸si al
formulei curburii K(c(t)), vom g˘ asi
K(P) = (c(π/4)) = −24

2/(13

117).
c) Parametriz˘ am curba C
3
, luând x(t) = t ¸si y(t) = t
3
−4t
2
−t
4
, t ∈ R.
În urma calculelor, g˘ asim K(P) = K(c(0)) = −8.
Problema 9.2.8 S˘a se arate c˘a o curb˘a plan˘a este un cerc dac˘a ¸ si numai
dac˘a curbura este constant˘a nenul˘a.
Rezolvare. ” ⇒ ” Fie cercul C : (x − x
0
)
2
+ (y − y
0
)
2
= R
2
, R > 0.
Cercul C poate fi parametrizat ca C = Imc, c(t) = (x(t), y(t)), t ∈ [0, 2π],
unde
x(t) = x
0
+Rcos t, y(t) = y
0
+Rsint.
Deducem c˘ a x

(t) = −Rsint, x
′′
(t) = −Rcos t ¸si y

(t) = Rcos t, y
′′
(t) =
−Rsint. Prin calcul, g˘ asim K(c(t)) = 1/R, ∀ t ∈ [0, 2π].
” ⇐ ” Fie C = Imc, c(s) = (x(s), y(s)), s ∈ [0, L(C)], o curb˘ a plan˘ a
parametrizat˘ a canonic (i. e., (x

(s))
2
+ (y

(s))
2
= 1), având curbura con-
stant˘ a K(c(s)) = 1/R, unde R = constant˘a nenul˘a. Aceast˘ a presupunere
asupra parametriz˘ arii curbei nu restrânge generalitatea problemei, deoarece
orice curb˘ a poate fi reparametrizat˘ a canonic, prin lungimea de arc. Deoarece
curbura este constant˘ a, deducem c˘ a avem
x

y
′′
−x
′′
y

=
1
R
, ∀ s ∈ [0, L(C)].
Mai mult, derivând rela¸tia x
′2
+y
′2
= 1, g˘ asim
x

x
′′
+y

y
′′
= 0, ∀ s ∈ [0, L(C)].
204 CAPITOLUL 9. CURBE PLANE
Ecua¸tiile precedente implic˘ a rela¸tiile
x
′′
= −
1
R
y

⇔ x

= −
1
R
y +x
0
⇔ Rx

= −y +Rx
0
,
y
′′
=
1
R
x

⇔ y

=
1
R
x +y
0
⇔ Ry

= x +Ry
0
,
unde x
0
, y
0
sunt numere reale arbitrare. În concluzie, din rela¸tia x
′2
+y
′2
= 1,
deducem c˘ a x ¸si y verific˘ a ecua¸tia cercului
C : (x +Ry
0
)
2
+ (y −Rx
0
)
2
= R
2
.
Problema 9.2.9 S˘a se arate c˘a curbele C
1
= Imc
1
, c
1
: [0, 2π] →R
2
, unde
c
1
(t) = (cos t, sin
3
t)
¸ si C
2
= Imc
2
, c
2
: [0, 2π] →R
2
, unde
c
2
(t) =

sint,
1
2
cos t

au dou˘a puncte comune P ¸ si Q. S˘a se determine ordinele de contact ale
celor dou˘a curbe în punctele P ¸ si Q.
Rezolvare. Coordonatele punctelor comune celor dou˘ a curbe se ob¸tin
rezolvând sistemul

cos t = sint
sin
3
t =
1
2
cos t,
unde t ∈ [0, 2π]. G˘ asim punctele de intersec¸tie P(t = π/4) ¸si Q(t = 5π/4).
Deoarece vectorii vitez˘ a într-un punct arbitrar al fiec˘ areia dintre cele dou˘ a
curbe sunt exprima¸ti de
˙ c
1
(t) = (−sint, 3 sin
2
t cos t),
˙ c
2
(t) =

cos t, −
1
2
sint

,
deducem c˘ a ˙ c
1
(π/4) = ˙ c
2
(π/4) ¸si ˙ c
1
(5π/4) = ˙ c
2
(5π/4). În concluzie, punctele
P ¸si Q sunt puncte de contact de ordin 0.
9.2. PROBLEME REZOLVATE 205
Problema 9.2.10 S˘a se arate c˘a parabola C
1
:

x +

y = 4 ¸ si cercul
C
2
: (x−12)
2
+(y −12)
2
= 128 au în punctul P(4, 4) un contact de ordin 3.
Rezolvare. Parametriz˘ am parabola C
1
, luând x(t) = t
2
¸si y(t) = (4 −
t)
2
, t ≥ 0. Prin urmare, vom avea func¸tia de contact a curbelor C
1
¸si C
2
,
definit˘ a de
ϕ(t) = (t
2
−12)
2
+ (t
2
−8t + 4)
2
−128.
Deoarece punctul P(4, 4) se ob¸tine pentru valoarea t = 2, se verific˘ a u¸sor
c˘ a avem ϕ(2) = ϕ

(2) = ϕ
′′
(2) = ϕ
′′′
(2) = 0 ¸si ϕ
(4)
(2) = 0. Rezult˘ a ceea ce
trebuia demonstrat.
Problema 9.2.11 S˘a se determine înf˘a¸ sur˘atoarele urm˘atoarelor familii de
curbe plane ¸ si, acolo unde este cazul, locul geometric al punctelor singulare
ale acestora:
a) C
α
: x
2
+y
2
−α
2
= 0, α > 0;
b) C
a
: a
3
(x −1) + 3ax −2y = 0, a ∈ R;
c) C
λ
: (y −λ)
2
−(x −λ)
3
= 0, λ ∈ R.
Rezolvare. a) Consider˘ am sistemul de ecua¸tii ob¸tinut prin derivare în
raport cu α, ¸si anume

x
2
+y
2
−α
2
= 0
−2α = 0.
Rezult˘ a α = x = y = 0. Deoarece originea O(0, 0) nu apar¸tine nici unei
curbe din familia C
α
, deducem c˘ a nu exist˘ a înf˘ a¸sur˘ atoarea familiei de curbe
plane C
α
.
b) Fie sistemul de ecua¸tii

a
3
(x −1) + 3ax −2y = 0
3a
2
(x −1) + 3x = 0,
din care g˘ asim parametrul a = ±

x/(1 −x). Prin urmare, eliminând para-
metrul a prin înlocuirea lui în prima ecua¸tie, g˘ asim ecua¸tia înf˘ a¸sur˘ atoarei
J : y
2
(1 −x) −x
3
= 0, x ∈ [0, 1).
c) Pentru a rezolva sistemul de ecua¸tii

(y −λ)
2
−(x −λ)
3
= 0
−2(y −λ) + 3(x −λ)
2
= 0,
206 CAPITOLUL 9. CURBE PLANE
consider˘ am urm˘ atoarele situa¸tii:
(i) Dac˘ a y = λ, avem x − λ = (y − λ)
2/3
¸si, mai mult, λ = y − 8/27.
Înlocuind în a doua ecua¸tie, g˘ asim c˘ a ecua¸tia înf˘ a¸sur˘ atoarei familiei de curbe
C
λ
este reuniunea de drepte paralele cu prima bisectoare, descris˘ a de ecua¸tia
cartezian˘ a
J :

x −y +
20
27

x −y −
4
27

= 0;
(ii) Dac˘ a y = λ, deducem c˘ a x = λ. Punctele P(λ, λ), λ ∈ R, sunt puncte
singulare ale familiei de curbe C
λ
. Prin urmare, locul geometric descris de
acestea este prima bisectoare a sistemului de axe. Aceasta se exclude din
înf˘ a¸sur˘ atoarea familiei de curbe C
λ
.
Problema 9.2.12 S˘a se determine evolutele curbelor:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (R(t −sint), R(1 −cos t)), t ∈ R, R > 0 (cicloida);
b) C
2
:
x
2
4
+
y
2
9
−1 = 0 (elipsa).
Rezolvare. a) Avem x(t) = R(t − sint), x

(t) = R(1 − cos t) ¸si
x
′′
(t) = Rsint. Mai mult, din rela¸tia y(t) = R(1 − cos t) ob¸tinem prin
derivare y

(t) = Rsint ¸si y
′′
(t) = Rcos t. Aplicând formulele ce determin˘ a
coordonatele cercului osculator, g˘ asim c˘ a evoluta curbei C
1
este curba para-
metrizat˘ a c
1
= ImE
1
, E
1
(t) = (X
1
(t), Y
1
(t)), unde
X
1
(t) = R(t + sint), Y
1
(t) = −R(1 −cos t).
b) Elipsa C
2
poate fi parametrizat˘ a prin x(t) = 2 sint ¸si y(t) = 3 cos t,
t ∈ [0, 2π]. Prin deriv˘ ari ¸si aplicarea formulelor ce determin˘ a coordonatele
cercului osculator, g˘ asim c˘ a evoluta curbei (elipsei) C
2
este curba parame-
trizat˘ a c
2
= ImE
2
, E
2
(t) = (X
2
(t), Y
2
(t)), unde
X
2
(t) = −
5 sin
3
t
2
, Y
2
(t) =
5 cos
3
t
3
.
La nivel de coordonate carteziene, evoluta c
2
este astroida descris˘ a de
ecua¸tia
c
2
:
3

4x
2
25
+
3

9y
2
25
= 1.
Problema 9.2.13 S˘a se determine coordonatele centrului ¸ si raza cercului
osculator într-un punct curent al curbei:
9.3. PROBLEME PROPUSE 207
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (cos t +t sint, sint −t cos t), t ∈ R;
b) C
2
: y = e
x/2
+e
−x/2
(l˘an¸ ti¸ sorul).
Rezolvare. a) Avem x(t) = cos t +t sint ¸si y(t) = sint −t cos t. Raza
cercului osculator coincide cu raza de curbur˘ a R
1
(t) = [t[, ob¸tinut˘ a prin
calcul. Tot prin calcul, deducem c˘ a coordonatele centrului cercului osculator
sunt
X
1
(t) = cos t, Y
1
(t) = sint.
b) Parametrizarea l˘ an¸ti¸sorului C
2
se realizeaz˘ a punând x(t) = t ¸si y(t) =
e
t/2
+e
−t/2
, unde t ∈ R. În urma calculelor, g˘ asim raza de curbur˘ a
R
2
(t) =
(e
t/2
+e
−t/2
)
2
2
¸si coordonatele centrului cercului osculator
X
2
(t) = t −
e
t
−e
−t
2
, Y
2
(t) = 2(e
t/2
+e
−t/2
).
9.3 Probleme propuse
Problema 9.3.1 S˘a se scrie ecua¸ tiile implicite ale urm˘atoarelor curbe
plane parametrizate:
i) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (t, lncos t), t ∈

(4k −1)π
2
,
(4k + 1)π
2

, k ∈ Z,
(l˘an¸ ti¸ sorul de egal˘a rezisten¸ t˘a);
ii) C
2
= Imc
2
, c
2
(t) = (acos
3
2t, b sin
3
2t), t ∈ [0, 2π], a, b > 0, (astroida);
iii) C
3
= Imc
3
, c
3
(t) = (2alnsint −2asin
2
t, a sin2t), t ∈ (2kπ, (2k + 1)π) ,
k ∈ Z, a > 0.
R. i) C
1
: y = lncos x, x ∈

(4k −1)π
2
,
(4k + 1)π
2

, k ∈ Z;
ii) C
2
:
3

x
2
a
2
+
3

y
2
b
2
= 1;
208 CAPITOLUL 9. CURBE PLANE
iii) Avem C
3
= C

3
∪C
′′
3
∪C
′′′
3
, curbele C

3
, C
′′
3
¸si C
′′′
3
sunt definite implicit
prin
C

3
: x = 2aln
¸
1
2

a +y
a
+

a −y
a
¸

a
2

a +y
a
+

a −y
a

2
,
unde y ∈ [−a, 0) ∪ (0, a],
C
′′
3
: x = 2aln
¸
1
2

a +y
a
+

a −y
a
¸

a
2

a +y
a
+

a −y
a

2
,
unde y ∈ [−a, 0), ¸si
C
′′′
3
: x = 2aln
¸
1
2

a +y
a

a −y
a
¸

a
2

a +y
a

a −y
a

2
,
unde y ∈ (0, a].
Problema 9.3.2 S˘a se scrie ecua¸ tiile parametrice ale urm˘atoarelor curbe
plane definite implicit:
i) C
1
: y
2
= e
x
+ 1;
ii) C
2
: x
3
−y
3
+ 2xy = 0;
iii) C
3
: (x
2
+y
2
)x −2ay
2
= 0, a > 0, (cisoida lui Diocles).
R. i) C
1
= Imc
1
1
∪ Imc
2
1
, unde c
1,2
1
: R →R
2
, c
1,2
1
(t) =

t, ±

e
t
+ 1

;
ii) C
2
`¦O(0, 0)¦ = Imc
2
, unde c
2
: R`¦0, 1¦ →R
2
,
c
2
(t) =

2t
t
3
−1
,
2t
2
t
3
−1

;
iii) C
3
`¦O(0, 0)¦ = Imc
3
, unde c
3
: R`¦0¦ →R
2
,
c
3
(t) =

2at
2
t
2
+ 1
,
2at
3
t
2
+ 1

.
Problema 9.3.3 S˘a se determine punctele singulare ale urm˘atoarelor curbe
plane:
9.3. PROBLEME PROPUSE 209
i) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (3 cos t −cos 3t, 3 sint −sin3t), t ∈ [0, 2π);
ii) C
2
: x
4
−2ax
2
y −axy
2
+a
2
y
2
= 0, a > 0;
iii) C
3
: (y −a)(y −a + 1) + (x −a)
2
= 0, a > 0;
iv) C
4
: y
2
x +ay
2
+x
3
−ax
2
= 0, a > 0.
R. i) A(2, 0) ¸si B(−2, 0); ii) A(0, 0) ¸si B

5a
4
, −
25a
4

; iii)
A

a,
2a −1
2

; iv) A(0, 0) ¸si B

2a
3
, 0

.
Problema 9.3.4 S˘a se scrie ecua¸ tiile tangentelor ¸ si normalelor la curbele
C
1
¸ si C
2
în punctele lor de intersec¸ tie cu axele Ox ¸ si Oy:
i) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) =

a
2

t +
1
t

,
b
2

t −
1
t

, t ∈ R`¦0¦, a, b > 0;
ii) C
2
: (y −1)
3
+ 27(x −2)
2
= 0.
R. i) P(a, 0), T
P
C
1
: x −a = 0, N
P
C
1
: y = 0;
Q(−a, 0), T
Q
C
1
: x +a = 0, N
Q
C
1
: y = 0.
ii) P(0, 1 − 3
3

4), T
P
C
2
:
3

4x −y + 1 −3
3

4 = 0, N
P
C
2
:
3

2x + 2y −
2 + 6
3

4 = 0;
Q

18 +

3
9
, 0

, T
Q
C
2
: 6

3x + 3y − 12

3 − 2 = 0, N
Q
C
2
: 9x −
18

3y −

3 −18 = 0;
R

18 −

3
9
, 0

, T
R
C
2
: 6

3x − 3y − 12

3 + 2 = 0, N
R
C
2
: 9x +
18

3y +

3 −18 = 0.
Problema 9.3.5 S˘a se calculeze lungimile urm˘atoarelor curbe plane:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
: [0, 2π] →R
2
, unde
c
1
(t) =

4acos
3
t
2
, 4a sin
3
t
2

, a > 0;
b) C
2
: (x
2
+y
2
)
2
+ 2a
2
(y
2
−x
2
) = 0, a > 0, (lemniscata lui Bernoulli).
210 CAPITOLUL 9. CURBE PLANE
R. a) L(C
1
) = 12a. b) C˘ autând o parametrizare de forma y = tx, g˘ asim
c˘ a lemniscata lui Bernoulli poate fi parametrizat˘ a ca C
2
`¦O(0, 0)¦ = Imc
1
2

Imc
2
2
, unde c
1,2
2
: (−1, 1) →R
2
,
c
1,2
2
(t) =

±a

2

1 −t
2
1 +t
2
, ±a

2
t

1 −t
2
1 +t
2

.
Deoarece curbele C
1
2
= Imc
1
2
¸si C
2
2
= Imc
2
2
sunt simetrice fa¸t˘ a de origine,
rezult˘ a c˘ a avem
L(C
2
) = 2L(C
1
2
) = 4a

2

1
0
1

1 −t
4
dt =
= 4a

2

¸
1 +
¸
n≥1
1 3 5 ... (2n −1)
2
n

1
n!

1
4n + 1
¸

.
Problema 9.3.6 S˘a se arate c˘a urm˘atoarele curbe nu sunt parametrizate
canonic ¸ si, în consecin¸ t˘a, s˘a se reparametrizeze canonic prin lungimea de
arc:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (2 cos t −cos 2t, 2 sint −sin2t), t ∈ [0, 2π);
b) C
2
= Imc
2
, c
2
: R`¦0¦ →R
2
, unde
c
2
(t) =

sint
t
dt,

cos t
t
dt

.
R. a) t = 2 arccos
8 −s
8
, s ∈ [0, 16]. b) Dac˘ a t < 0, atunci t = −e
−s
,
s ∈ R; Dac˘ a t > 0, atunci t = e
s
, s ∈ R.
Problema 9.3.7 S˘a se determine curburile urm˘atoarelor curbe plane:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) =

cosht
t
,
sinht
t

într-un punct curent al curbei ;
b) C
2
: y = e
−x
2
(clopotul lui Gauss) în punctul P(0, 1);
c) C
3
: x
3
−y
3
+ 2xy = 0 în punctul P(1, −1);
R. a) K
1
(t) =
−2t
4

2
[(t −1)
2
e
2t
+ (t + 1)
2
e
−2t
]
3/2
. b) K
2
(P) = −2. c)
K
3
(P) = 4

2.
9.3. PROBLEME PROPUSE 211
Problema 9.3.8 S˘a se determine urm˘atoarele curbe plane ale c˘aror curburi
sunt date:
a) K(s) =
1
1 +s
2
, unde s ∈ R este parametrul canonic;
b) K(s) =

1
e
−2s
−1
, unde s < 0 este parametrul canonic.
R. a) C˘ aut˘ am o curb˘ a (x(s), y(s)) parametrizat˘ a canonic, adic˘ a o curb˘ a
cu proprietatea (x

(s))
2
+ (y

(s))
2
= 1. Rezult˘ a c˘ a exist˘ a o unic˘ a func¸tie
ϕ(s) ∈ [0, 2π] astfel încât x

(s) = cos ϕ(s) ¸si y

(s) = sinϕ(s). În acest
context, avem
K(s) = ϕ

(s) =
1
1 +s
2
,
adic˘ a ϕ(s) = arctans ∈ [−π/2, π/2], abstrac¸tie f˘ acând de o constant˘ a. Prin
urmare, ob¸tinem
x

(s) =
1

s
2
+ 1
¸si y

(s) = ±
s

s
2
+ 1
.
Prin integrare, g˘ asim curbele
x(s) = ln

s +

s
2
+ 1

¸si y(s) = ±

s
2
+ 1,
abstrac¸tie f˘ acând de ni¸ste constante. În final, calculând curburile curbelor
anterioare, deducem c˘ a curba c˘ autat˘ a este doar curba (abstrac¸tie f˘ acând de
o roto-transla¸tie în plan)
x(s) = ln

s +

s
2
+ 1

¸si y(s) =

s
2
+ 1.
b) Avem curba x(s) = e
s
¸si y(s) = −
¸

1 −e
2s
+
1
2
ln
1 −

1 −e
2s
1 +

1 −e
2s
¸
,
abstrac¸tie f˘ acând de o roto-transla¸tie în plan.
Problema 9.3.9 S˘a se determine ordinul de contact al punctului de inter-
sec¸ tie dintre curba Agnési x
2
y = 4a
2
(2a −y) ¸ si cercul x
2
+ (y −a)
2
= a
2
,
unde a > 0.
R. Punctul P(0, 2a) este un contact de ordin trei.
212 CAPITOLUL 9. CURBE PLANE
Problema 9.3.10 S˘a se determine parabola de grad doi cu axa paralel˘a cu
axa Oy, care are un contact de ordin doi cu parabola cubic˘a y = x
3
în
punctul P(1, 1).
R. y = 3x
2
−3x + 1.
Problema 9.3.11 S˘a se determine înf˘a¸ sur˘atoarele urm˘atoarelor familii de
curbe plane ¸ si, acolo unde este cazul, locul geometric al punctelor singulare
ale acestora:
a) C
α
: (x −α)
2
+y
2

α
2
2
= 0, α ∈ R;
b) C
a
: xcos a +y sina −1 = 0, a ∈ R;
c) C
λ
: y = λx
2
+
1

, λ ∈ R

;
d) familiei de drepte care determin˘a pe axele de coordonate dou˘a segmente
al c˘aror produs este constant;
e) familiei de drepte situate la distan¸ t˘a constant˘a fa¸ t˘a de un punct fix dat.
R. a) Înf˘ a¸sur˘ atoarea este reuniunea de drepte concurente ( = ¦P(x, y)
[ (x −y)(x +y) = 0¦`¦O(0, 0)¦. b) Înf˘ a¸sur˘ atoarea este cercul ( = ¦P(x, y)
[ x
2
+ y
2
= 1¦. c) Înf˘ a¸sur˘ atoarea este reuniunea de drepte concurente
( = ¦P(x, y) [ (y + x

2)(y − x

2) = 0¦`¦O(0, 0)¦. d) Înf˘ a¸sur˘ atoarea este
reuniunea de hiperbole echilatere ( = ¦P(x, y) [ (4xy − k)(4xy + k) = 0¦,
unde k > 0 este constanta dat˘ a în problem˘ a. e) Înf˘ a¸sur˘ atoarea este cercul
( = ¦P(x, y) [ (x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
= k
2
¦, unde P(x
0
, y
0
) este punctul fix,
iar k > 0 este constanta dat˘ a în problem˘ a.
Problema 9.3.12 S˘a se determine evolutele curbelor:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (cos 2t, sin3t), t ∈ R, (curba lui Lissajous);
b) C
2
:

x
2
+y
2
= e
arctan(y/x)
(spirala logaritmic˘a).
R. a) X(t) =
3 sin3t sin4t + 4 cos 3t cos 4t −9 cos
3
3t
6 sin2t sin3t + 4 cos 2t cos 3t
,
Y (t) =
3 sin3t cos 2t −9 sin2t cos 6t −4 sin
3
2t
9 sin2t sin3t + 6 cos 2t cos 3t
.
9.3. PROBLEME PROPUSE 213
b) C˘ autând o parametrizare de forma y = tx, g˘ asim c˘ a spirala logarit-
mic˘ a poate fi parametrizat˘ a ca C
2
`¦P(0, α) [ α ∈ R¦ = Imc
1
2
∪ Imc
2
2
, unde
c
1,2
2
: R →R
2
,
c
1,2
2
(t) =

±
e
arctant
1 +t
2
, ±
te
arctant
1 +t
2

.
Evoluta curbei C
1
2
= Imc
1
2
este determinat˘ a de
X(t) = −
te
arctant

1 +t
2
¸si Y (t) =
e
arctant

1 +t
2
.
Analog se trateaz˘ a cazul curbei C
2
2
= Imc
2
2
. Evoluta spiralei logaritmice
se ob¸tine reunind evolutele curbelor C
1
2
¸si C
2
2
.
Problema 9.3.13 S˘a se determine coordonatele centrului ¸ si raza cercului
osculator într-un punct curent al curbei
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (t, cos t);
b) C
2
:

x
2
+y
2
= 1 +
x

x
2
+y
2
.
R. a) X(t) = t−tant−tantsin
2
t, Y (t) = −2 tantsint sunt coordonatele
centrului cercului osculator ¸si R(t) =
(1 + sin
2
t)
3/2
[ cos t[
este raza de curbur˘ a,
unde t = (2k + 1)π/2, k ∈ Z.
b) C˘ autând o parametrizare de forma y = tx, g˘ asim c˘ a curba dat˘ a poate
fi parametrizat˘ a ca C
2
`¦O(0, 0)¦ = Imc
1
2
∪ Imc
2
2
, unde c
1,2
2
: R →R
2
,
c
1,2
2
(t) =

±
1

t
2
+ 1
+
1
t
2
+ 1
, ±
t

t
2
+ 1
+
t
t
2
+ 1

.
În continuare se aplic˘ a formulele care determin˘ a cercul osculator (coor-
donatele centrului ¸si raza de curbur˘ a).
Problema 9.3.14 S˘a se determine înf˘a¸ sur˘atoarea familiei de normale ale
curbei:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (t −t
3
, t
2
−t
4
);
b) C
2
:

x
2
+y
2
=
3y

x
2
+y
2

4y
3
(x
2
+y
2
)
3/2
(rozeta cu trei foi).
214 CAPITOLUL 9. CURBE PLANE
Ind. a) Se ¸tine cont de faptul c˘ a înf˘ a¸sur˘ atoarea familiei de normale
este exact evoluta curbei (X(t), Y (t)) ¸si se aplic˘ a formulele corespunz˘ atoare
acesteia. b) Se caut˘ a o parametrizare ra¸tional˘ a de forma y = tx ¸si apoi se
aplic˘ a formulele de la evolut˘ a.
Problema 9.3.15 S˘a se determine evoluta ¸ si evolventa parabolei cubice.
R. Evoluta parabolei cubice y = x
3
este curba X(t) =
t(1 −9t
4
)
2
¸si
Y (t) =
1 + 15t
4
6t
, t = 0. Evolventa parabolei cubice y = x
3
este curba plan˘ a
(x(s), y(s)) care are raza de curbur˘ a
R(s) =

s
0

1 + 9t
4
dt,
unde s este parametrul canonic.
Capitolul 10
Curbe în spa¸tiu
10.1 Elemente teoretice fundamentale
Fie spa¸tiul punctual euclidian al vectorilor liberi din plan c
3
= (E
3
, V
3
, ϕ)
¸si { = ¦O; i, j, k¦ un reper ortonormat în acest spa¸tiu. S˘ a presupunem c˘ a
prin (x, y, z) desemn˘ am coordonatele punctelor din spa¸tiul afin c
3
.
Defini¸tia 10.1.1 O func¸ tie diferen¸ tiabil˘a c : I ⊂ R → R
3
definit˘a de com-
ponentele c(t) = (x(t), y(t), z(t)) ¸ si având proprietatea
(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
+ (z

(t))
2
= 0, ∀ t ∈ I,
se nume¸ ste curb˘a parametrizat˘a regulat˘a în spa¸tiu.
Mul¸timea de puncte C = Imc = ¦P(x(t), y(t), z(t)) ∈ c
3
[ t ∈ I¦ se
nume¸ste imaginea curbei în spa¸ tiu c sau, prin abuz de limbaj, curb˘a în
spa¸ tiu parametrizat˘a. Argumentul t al curbei în spa¸tiu parametrizate c se
nume¸ste parametrul curbei ¸si, adesea, în aplica¸tii, joac˘ a rolul timpului uzual.
Vectorul ˙ c(t) = (x

(t), y

(t), z

(t)) se nume¸ste vectorul vitez˘a sau vectorul
tangent al curbei C în punctul P = c(t). Vectorul ¨ c(t) = (x
′′
(t), y
′′
(t), z
′′
(t))
se nume¸ste vectorul accelera¸ tie al curbei C în punctul P = c(t).
Defini¸tia 10.1.2 Un punct P = c(t) al unei curbe în spa¸tiu C = Imc, nu
neap˘arat regulat˘a, se nume¸ ste punct critic sau singular al curbei dac˘a
˙ c(t) = (0, 0, 0).
În caz contrar, punctul P = c(t) se nume¸ ste punct regulat al curbei.
215
216 CAPITOLUL 10. CURBE ÎN SPA¸ TIU
Propozi¸tia 10.1.1 Într-un punct regulat P(x(t
0
), y(t
0
), z(t
0
)) al unei curbe
în spa¸ tiu parametrizate C = Imc ecua¸ tiile dreptei tangente la curb˘a sunt
T
P
C :
x −x(t
0
)
x

(t
0
)
=
y −y(t
0
)
y

(t
0
)
=
z −z(t
0
)
z

(t
0
)
iar ecua¸tia planului normal este descris˘a de
N
P
C : (x −x(t
0
))x

(t
0
) + (y −y(t
0
))y

(t
0
) + (z −z(t
0
))z

(t
0
) = 0.
Defini¸tia 10.1.3 O mul¸ time de puncte P(x, y, z) din spa¸ tiul afin c
3
, ale
c˘aror coordonate verific˘a dou˘a rela¸ tii de forma
C :

f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0,
unde f, g : D ⊂ R
3
→R sunt func¸ tii diferen¸ tiabile cu proprietatea
¦(grad f) (grad g)¦(x, y, z) = 0, ∀ (x, y, z) ∈ C,
gradien¸ tii func¸ tiilor f ¸ si g fiind defini¸ ti prin
grad f =

∂f
∂x
not
= f
x
,
∂f
∂y
not
= f
y
,
∂f
∂z
not
= f
z
,

¸ si
grad g =

∂g
∂x
not
= g
x
,
∂g
∂y
not
= g
y
,
∂g
∂z
not
= g
z
,

,
se nume¸ ste curb˘a în spa¸tiu regulat˘a definit˘a implicit.
Defini¸tia 10.1.4 Un punct P(x
0
, y
0
, z
0
) al unei curbe în spa¸ tiu, nu
neap˘arat regulat˘a, definit˘a implicit prin
C :

f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0,
se nume¸ ste punct critic sau singular al curbei dac˘a
¦(grad f) (grad g)¦(x
0
, y
0
, z
0
) = 0.
În caz contrar, punctul P se nume¸ ste punct regulat al curbei în spa¸ tiu.
10.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 217
Propozi¸tia 10.1.2 Într-un punct regulat P(x
0
, y
0
, z
0
) al unei curbe în
spa¸ tiu definite implicit prin
C :

f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0,
ecua¸ tiile dreptei tangente la curb˘a sunt
T
P
C :
x −x
0
T
1
(P)
=
y −y
0
T
2
(P)
=
z −z
0
T
3
(P)
,
iar ecua¸ tia planului normal este descris˘a de
N
P
C : (x −x
0
) T
1
(P) + (y −y
0
) T
2
(P) + (z −z
0
) T
3
(P) = 0,
unde
T
1
(P) =

f
y
(P) f
z
(P)
g
y
(P) g
z
(P)

=
D(f, g)
D(y, z)

P(x
0
,y
0
,z
0
)
,
T
2
(P) = −

f
x
(P) f
z
(P)
g
x
(P) g
z
(P)

= −
D(f, g)
D(x, z)

P(x
0
,y
0
,z
0
)
,
T
3
(P) =

f
x
(P) f
y
(P)
g
x
(P) g
y
(P)

=
D(f, g)
D(x, y)

P(x
0
,y
0
,z
0
)
.
Ca ¸si în cazul curbelor plane, este foarte important de remarcat c˘ a, cu
ajutorul Teoremei Func¸tiilor Implicite din Analiza Matematic˘ a, se poate
demonstra c˘ a, cel pu¸tin la nivel local, orice curb˘ a spa¸tial˘ a definit˘ a implicit
poate fi reprezentat˘ a la nivel parametric (poate fi parametrizat˘ a) ¸si reciproc.
Acest rezultat este îns˘ a unul calitativ deoarece, în situa¸tii concrete, conver-
sia curbelor spa¸tiale de la reprezentarea implicit˘ a la cea parametric˘ a, ¸si
viceversa, nu este întotdeauna o problem˘ a u¸sor de rezolvat.
Fie c : [a, b] ⊂ R → R
3
, c(t) = (x(t), y(t), z(t)), o curb˘ a în spa¸tiu para-
metrizat˘ a ¸si fie ˙ c(t) = (x

(t), y

(t), z

(t)) câmpul vitez˘ a al curbei C = Imc.
În acest context, lungimea curbei C este independent˘ a de parametrizare ¸si
este determinat˘ a de formula
L(C) =

b
a
[[ ˙ c(t)[[dt =

b
a

(x

(t))
2
+ (y

(t))
2
+ (z

(t))
2
dt.
Defini¸tia 10.1.5 Parametrul t ∈ I al unei curbe în spa¸ tiu c : I ⊂ R →R
3
se nume¸ ste parametru canonic sau natural dac˘a [[ ˙ c(t)[[ = 1, ∀ t ∈ I,
(curba C = Imc are viteza egal˘a cu unu). În aceast˘a situa¸ tie, prin conven¸ tie,
parametrul t se noteaz˘a cu s.
218 CAPITOLUL 10. CURBE ÎN SPA¸ TIU
Fie c : I ⊂ R → R
3
, unde c(t) = (x(t), y(t), z(t)), o curb˘ a în spa¸tiu
regulat˘ a, nu neap˘ arat parametrizat˘ a natural, ¸si fie t
0
∈ I un punct fixat în
intervalul I. S˘ a consider˘ am parametrizarea prin lungimea de arc, definit˘ a
de rela¸tia
s(t) =

t
t
0
[[ ˙ c(σ)[[dσ,
¸si s˘ a consider˘ am inversa acesteia t = t(s) (se poate demonstra c˘ a func¸tia
t →s(t) este întotdeauna inversabil˘ a).
Teorema 10.1.3 Curba în spa¸ tiu ¯c : [0, L(C)] →R
3
, definit˘a prin
¯c(s) = c(t(s)),
este parametrizat˘a canonic (i. e. [[
˙
˜ c(s)[[ = 1, ∀s ∈ [0, L(C)]).
Corolarul 10.1.4 Orice curb˘a în spa¸ tiu regulat˘a poate fi reparametrizat˘a
canonic (natural) prin lungimea de arc.
Rezultatele precedente au un puternic caracter calitativ deoarece, în
practic˘ a, pe curbe concrete, nu este întotdeauna u¸sor de construit efectiv
reparametrizarea canonic˘ a prin lungimea de arc.
Dac˘ a c(s) = (x(s), y(s), z(s)) este o curb˘ a spa¸tial˘ a parametrizat˘ a
canonic, atunci vectorul
T(s) = ˙ c(s)
unde ˙ c(s) = (x

(s), y

(s), z

(s)), se nume¸ste versorul tangent iar vectorul
N(s) =
1
[[¨ c(s)[[
¨ c(s),
unde ¨ c(s) = (x
′′
(s), y
′′
(s), z
′′
(s)), se nume¸ste versorul normal al curbei în
spa¸tiu C = Imc în punctul P = c(s). Reperul ortonormat mobil
{ = ¦c(s); T(s), N(s), B(s)¦,
unde
B(s) = T(s) N(s),
se nume¸ste reperul Frénet al curbei în spa¸tiu C. Versorul B(s) se nume¸ste
versorul binormal al curbei în spa¸tiu C = Imc în punctul P = c(s).
10.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 219
Varia¸tia versorilor T(s), N(s) ¸si B(s) ai reperului Frénet al curbei în
spa¸tiu c(s) = (x(s), y(s), z(s)) parametrizate canonic este determinat˘ a de
formulele lui Frénet

dT
ds
= K(s) N(s)
dN
ds
= −K(s) T(s) +τ(s) B(s),
dB
ds
= −τ(s) N(s),
unde K(s) = [[¨ c(s)[[ reprezint˘ a curbura iar
τ(s) = −

dB
ds
, N(s)

reprezint˘ a torsiunea curbei în spa¸tiu C = Imc într-un punct curent P = c(s)
al curbei parametrizate canonic.
Teorema 10.1.5 Dac˘a c(t) = (x(t), y(t), z(t)) este o curb˘a în spa¸tiu para-
metrizat˘a arbitrar, atunci reperul lui Frénet { = ¦c(t); T(t), N(t), B(t)¦ al
curbei în spa¸ tiu C = Imc este reprezentat de vectorii
T(t) =
1
[[ ˙ c(t)[[
˙ c(t),
N(t) = B(t) T(t),
B(t) =
1
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[
[ ˙ c(t) ¨ c(t)] .
Teorema 10.1.6 (Formulele lui Frénet pentru curbe în spa¸tiu)
Varia¸ tia versorilor T(t), N(t) ¸ si B(t) ai reperului Frénet al curbei în spa¸ tiu
c(t) = (x(t), y(t), z(t)) parametrizate arbitrar este determinat˘a de formulele

dT
dt
= K(t) v(t) N(t)
dN
dt
= −K(t) v(t) T(t) +τ(t) v(t) B(t),
dB
dt
= −τ(t) v(t) N(t),
unde v(t) = [[ ˙ c(t)[[ reprezint˘a viteza,
K(t) =
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[
[[ ˙ c(t)[[
3
220 CAPITOLUL 10. CURBE ÎN SPA¸ TIU
reprezint˘a curbura iar
τ(t) =
det [ ˙ c(t), ¨ c(t),
...
c (t)]
[[ ˙ c(t) ¨ c(t)[[
2
reprezint˘a torsiunea curbei în spa¸tiu C = Imc în punctul curent P = c(t)
al curbei parametrizate arbitrar.
Defini¸tia 10.1.6 (Fe¸tele triedrului lui Frénet) i) Planul determinat de
punctul P = c(t) ¸ si versorii T(t) ¸ si N(t) se nume¸ ste planul osculator.
ii) Planul determinat de punctul P = c(t) ¸ si versorii T(t) ¸ si B(t) se
nume¸ ste planul rectificant.
iii) Planul determinat de punctul P = c(t) ¸ si versorii N(t) ¸ si B(t) se
nume¸ ste planul normal.
Defini¸tia 10.1.7 (Muchiile triedrului lui Frénet) i) Dreapta determi-
nat˘a de punctul P = c(t) ¸ si versorul T(t) se nume¸ ste tangent˘a.
ii) Dreapta determinat˘a de punctul P = c(t) ¸ si versorul N(t) se nume¸ ste
normala principal˘a.
iii) Dreapta determinat˘a de punctul P = c(t) ¸ si versorul B(t) se nume¸ ste
binormal˘a.
Din punct de vedere geometric, curbura K(t) m˘ asoar˘ a gradul de încov-
oiere al curbei în vecin˘ atatea punctului P = c(t), prin m˘ asurarea varia¸tiei
direc¸tiei versorului tangent T(t) în imediata apropiere a punctului P.
În acela¸si timp, torsiunea τ(t) m˘ asoar˘ a abaterea curbei de la planul oscu-
lator determinat de versorii T(t) ¸si N(t) în imediata vecin˘ atate a punctului
P = c(t). Am dori s˘ a men¸tion˘ am c˘ a ecua¸tia planului osculator în punctul P
al curbei în spa¸tiu C = Imc este
π
0
:

x −x(t) y −y(t) z −z(t)
x

(t) y

(t) z

(t)
x
′′
(t) y
′′
(t) z
′′
(t)

= 0.
Observa¸tia 10.1.7 i) O curb˘a în spa¸ tiu cu curbura K(t) = 0, ∀ t ∈ I, este
un segment de dreapt˘a.
ii) O curb˘a în spa¸tiu cu torsiunea τ(t) = 0, ∀ t ∈ I, este o curb˘a plan˘a.
10.2. PROBLEME REZOLVATE 221
10.2 Probleme rezolvate
Problema 10.2.1 S˘a se determine o parametrizare a urm˘atoarelor curbe
în spa¸tiu definite implicit:
i) C
1
: xyz = 1, x = y
2
, (curba lui ¸ Ti¸teica);
ii) C
2
: x
2
+y
2
+z
2
= a
2
, x
2
+y
2
= ax, a > 0, (curba lui Viviani).
Rezolvare. i) Luând y(t) = t, deducem c˘ a x(t) = t
2
¸si z(t) = 1/t
3
. În
concluzie, curba lui ¸ Ti¸teica este imaginea parametriz˘ arii
c
1
: R`¦0¦ →R
3
, c
1
(t) =

t
2
, t,
1
t
3

,
adic˘ a avem C
1
= Imc
1
.
ii) În ecua¸tia cilindrului y
2
= ax − x
2
lu˘ am x(t) = a sin
2
t, t ∈ [0, π/2].
Deducem c˘ a y(t) = asint cos t ¸si z(t) = ±a cos t. Prin urmare, curba lui
Viviani este imaginea parametriz˘ arii
c
2
: [0, π/2] →R
3
, c
2
(t) =

asin
2
t, asint cos t, ±acos t

,
adic˘ a avem C
2
= Imc
2
.
Problema 10.2.2 S˘a se determine punctele singulare ale urm˘atoarelor
curbe în spa¸ tiu:
i) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (t
2
−2t, t
2
+ 1/t
2
, t
2
−2t −1), t ∈ R`¦0¦;
ii) C
2
: z
2
−xy = 0, x
2
−z
2
+ 2xy +z = 0.
Rezolvare. i) Punctele singulare ale curbei C
1
se ob¸tin rezolvând
ecua¸tia
˙ c
1
(t) = (2t −2, 2t −2/t
3
, 2t −2) = (0, 0, 0).
În concluzie, curba în spa¸tiu C
1
are un singur punct singular, ¸si anume
P(t = 1) ≡ P(−1, 2, −2).
ii) Curba în spa¸tiu C
2
este definit˘ a de func¸tiile f(x, y, z) = z
2
− xy ¸si
g(x, y, z) = x
2
−z
2
+ 2xy +z, ale c˘ aror gradien¸ti sunt
(grad f)(x, y, z) = (−y, −x, 2z)
222 CAPITOLUL 10. CURBE ÎN SPA¸ TIU
¸si
(grad g)(x, y, z) = (2x + 2y, 2x, −2z + 1).
Produsul vectorial al gradien¸tilor este
¦grad f grad g¦ (x, y, z) =

i j k
−y −x 2z
2x + 2y 2x −2z + 1


≡ (−x −2xz, y + 2yz + 4xz, 2x
2
).
Rezolvând sistemul

¦grad f grad g¦ (x, y, z) = (0, 0, 0)
z
2
−xy = 0
x
2
−z
2
+ 2xy +z = 0,
deducem c˘ a curba în spa¸tiu C
2
are un singur punct singular P(0, 0, 0).
Problema 10.2.3 S˘a se scrie ecua¸ tiile dreptelor tangente ¸ si a planelor nor-
male la curbele în spa¸ tiu C
1
¸ si C
2
, în punctele precizate:
i) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) =

a(1 −cos t), asint, 2acos
t
2

, a > 0, în punctul
P

a, a, a

2

;
ii) C
2
: x
2
+z
2
−4 = 0, x
2
+y
2
−4 = 0 în punctul P(

3, 1, 1).
Rezolvare. i) Punctul P este corespunz˘ ator lui t = π/2 iar vectorul
vitez˘ a al curbei C
1
= Imc
1
este
˙ c
1
(t) =

asint, acos t, −asin
t
2

.
Prin urmare avem ˙ c
1
(π/2) = (a, 0, −a

2/2). Rezult˘ a c˘ a ecua¸tiile dreptei
tangente ¸si a planului normal în punctul P sunt
T
P
C
1
:
x −a
a
=
y −a
0
=
z −a

2

a

2
2

x +

2z −3a = 0
y −a = 0
¸si
N
P
C
1
: (x −a) a + (y −a) 0 −

z −a

2

a

2
2
= 0 ⇔
N
P
C
1
: ax −
a

2
2
z = 0 ⇔

2x −z = 0.
10.2. PROBLEME REZOLVATE 223
ii) Gradien¸tii func¸tiilor f(x, y, z) = x
2
+z
2
−4 ¸si g(x, y, z) = x
2
+y
2
−4
sunt da¸ti de
(grad f)(x, y, z) = (2x, 0, 2z) ¸si (grad g)(x, y, z) = (2x, 2y, 0).
În particular, ob¸tinem
(grad f)(P) = (2

3, 0, 2) ¸si (grad g)(P) = (2

3, 2, 0).
Produsul vectorial al gradien¸tilor este
(grad f) (P) (grad g) (P) =

i j k
2

3 0 2
2

3 2 0

= −4 i + 4

3 j + 4

3 k.
Prin urmare, ecua¸tiile dreptei tangente ¸si a planului normal în punctul P
sunt
T
P
C
2
:
x −

3
−4
=
y −1
4

3
=
z −1
4

3
¸si
N
P
C
2
:

x −

3

(−4) + (y −1) 4

3 + (z −1) 4

3 = 0 ⇔
N
P
C
2
: x −

3y −

3z +

3 = 0.
Problema 10.2.4 S˘a se scrie ecua¸ tiile tangentelor la curba C = Imc, unde
c(t) =

t
4
2
, −
t
3
3
, t
2

, t ∈ R,
care sunt paralele cu planul π : 3x −2y −2z −1 = 0.
Rezolvare. Vectorul tangent la curb˘ a într-un punct arbitrar este dat de
˙ c(t) =

2t
3
, −t
2
, 2t

iar vectorul normal la plan este n
π
(3, −2, −2). Dac˘ a tan-
genta este paralel˘ a cu planul, atunci vectorii ˙ c(t) ¸si n
π
sunt perpendiculari,
adic˘ a avem
' ˙ c(t), n
π
` = 0 ⇔6t
3
+ 2t
2
−4t = 0 ⇒t
1
= 0, t
2
= −1, t
3
=
2
3
.
În concluzie, punctele c˘ autate sunt P
1
(0, 0, 0), P
2
(1/2, 1/3, 1) ¸si
P
3
(8/81, −8/81, 4/9).
224 CAPITOLUL 10. CURBE ÎN SPA¸ TIU
Problema 10.2.5 S˘a se determine planele osculatoare la curba C = Imc,
unde
c(t) =

2t −1, t
3
, 1 −t
2

, t ∈ R,
care sunt perpendiculare pe planul π : 7x −12y + 5z −7 = 0.
Rezolvare. Avem x(t) = 2t−1, y(t) = t
3
, z(t) = 1−t
2
iar, prin deriv˘ ari
succesive, ob¸tinem x

(t) = 2, y

(t) = 3t
2
, z

(t) = −2t ¸si x
′′
(t) = 0, y
′′
(t) = 6t,
z
′′
(t) = −2. Rezult˘ a c˘ a ecua¸tia planului osculator într-un punct curent al
curbei C = Imc este
π
0
:

x −2t + 1 y −t
3
z +t
2
−1
2 3t
2
−2t
0 6t −2

= 0 ⇔
π
0
: 6t
2
x + 4y + 12tz −4t
3
+ 6t
2
−12t = 0.
Vectorul normal la planul osculator este n
0
(6t
2
, 4, 12t) iar normala la
planul π este n
π
(7, −12, 5). Condi¸tia ca cele dou˘ a plane s˘ a fie perpendiculare
este
'n
0
, n
π
` = 0 ⇔42t
2
+ 60t −48 = 0 ⇒t
1
= −2, t
2
=
4
7
.
Prin urmare, ecua¸tiile planelor osculatoare c˘ autate sunt
π
01
: 6x +y −6z + 20 = 0
¸si
π
02
: 168x + 343y + 588z −484 = 0.
Problema 10.2.6 S˘a se scrie ecua¸ tiile binormalelor la curba C = Imc,
unde
c(t) =

1
t
, t, 2t
2
−1

, t ∈ R`¦0¦,
care sunt perpendiculare pe dreapta d : x +y = 0, 4x −z = 0.
Rezolvare. Prin deriv˘ ari succesive ob¸tinem ˙ c(t) = (−1/t
2
, 1, 4t) ¸si
¨ c(t) = (2/t
3
, 0, 4). Binormala într-un punct curent al curbei în spa¸tiu este
direc¸tionat˘ a de vectorul
˙ c(t) ¨ c(t) =

i j k
−1/t
2
1 4t
2/t
3
0 4

= 4 i +
12
t
2
j −
2
t
3
k.
10.2. PROBLEME REZOLVATE 225
Normalele la planele care determin˘ a dreapta d sunt n
1
(1, 1, 0) ¸si
n
2
(4, 0, −1) iar direc¸tia dreptei d este dat˘ a de vectorul
v = n
1
n
2
=

i j k
1 1 0
4 0 −1

= −i +j −4k.
Condi¸tia de perpendicularitate a binormalei cu dreapta d este
' ˙ c(t) ¨ c(t), v` = 0 ⇔−4 +
12
t
2
+
8
t
3
= 0 ⇔t
3
−3t −2 = 0 ⇒
⇒ t
1
= t
2
= −1, t
3
= 2.
În concluzie, binormalele c˘ autate au ecua¸tiile
B
1
:
x + 1
2
=
y + 1
6
=
z −1
1
¸si
B
2
:
x −
1
2
4
=
y −2
3
=
z −7

1
4
.
Problema 10.2.7 S˘a se calculeze lungimile urm˘atoarelor curbe în spa¸tiu:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
: [0, π] →R
3
, unde
c
1
(t) = (e
t
cos t, e
t
sint, e
t
);
b) C
2
= Imc
2
, c
2
: [0, 1] →R
3
, unde
c
2
(t) =

e
t
+e
−t
2
,
e
t
−e
−t
2
, t

.
Rezolvare. a) Vectorul vitez˘ a al curbei C
1
este
˙ c
1
(t) =

e
t
(cos t −sint), e
t
(sint + cos t), e
t

iar norma vectorului vitez˘ a este [[ ˙ c
1
(t)[[ = e
t

3. În concluzie, avem
L(C
1
) =

π
0
e
t

3dt =

3e
t

π
0
=

3(e
π
−1).
226 CAPITOLUL 10. CURBE ÎN SPA¸ TIU
b) Vectorul vitez˘ a al curbei C
2
este
˙ c
2
(t) =

e
t
−e
−t
2
,
e
t
+e
−t
2
, 1

iar norma vectorului vitez˘ a este
[[ ˙ c
2
(t)[[ =
e
t
+e
−t

2
.
În concluzie, avem
L(C
2
) =
1

2

1
0

e
t
+e
−t

dt =
1

2

e
t

1
0
− e
−t

1
0

=
1

2

e −
1
e

.
Problema 10.2.8 S˘a se arate c˘a curbele în spa¸tiu nu sunt parametrizate
canonic ¸ si, în consecin¸ t˘a, s˘a se reparametrizeze canonic prin lungimea de
arc:
a) C
1
= Imc
1
, unde c
1
(t) = (cos 2t, sin2t, t), t ∈ R;
b) C
2
= Imc
2
, unde c
2
(t) = (e
t
+e
−t
, e
t
−e
−t
, 2t), t ∈ R.
Rezolvare. a) Avem ˙ c
1
(t) = (−2 sin2t, 2 cos 2t, 1), ceea ce implic˘ a
[[ ˙ c
1
(t)[[ =

5 = 1. Construim parametrul canonic prin lungimea de arc
s =

t
0
[[ ˙ c
1
(σ)[[dσ =

t
0

5dσ =

5t.
Scriind t în func¸tie de s, g˘ asim t = s/

5. Cu alte cuvinte, avem C
1
= Im¯c
1
,
¯c
1
: R →R
3
, unde
¯c
1
(s) =

cos
2s

5
, sin
2s

5
,
s

5

.
b) Avem ˙ c
2
(t) = (e
t
−e
−t
, e
t
+e
−t
, 2), ceea ce implic˘ a
[[ ˙ c
2
(t)[[ =

e
t
+e
−t

2 = 1.
Construim parametrul canonic prin lungimea de arc
s =

t
0
[[ ˙ c
2
(σ)[[dσ =

2

t
0

e
σ
+e
−σ

dσ =

2

e
t
−e
−t

.
10.2. PROBLEME REZOLVATE 227
Scriind t în func¸tie de s, g˘ asim
0 < e
t
=
s +

s
2
+ 8
2

2
⇔t = ln
s +

s
2
+ 8
2

2
.
Cu alte cuvinte, avem C
2
= Im¯c
2
, ¯c
2
: R → R
3
, ¯c
2
(s) = (x(s), y(s), z(s)),
unde
x(s) =
s +

s
2
+ 8
2

2
+
2

2
s +

s
2
+ 8
,
y(s) =
s +

s
2
+ 8
2

2

2

2
s +

s
2
+ 8
,
z(s) = 2 ln
s +

s
2
+ 8
2

2
.
Problema 10.2.9 S˘a se determine curburile ¸ si torsiunile urm˘atoarelor
curbe în spa¸ tiu:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (2t, t
2
, lnt), t > 0, într-un punct arbitrar;
b) C
2
= Imc
2
, c
2
(t) =

cos t, sint,
t
2
2

, în punctul P(t = 0);
c) C
3
= Imc
3
, c
3
(t) = (cos t, sint, cos 2t) , în punctul P(0, 1, −1).
Rezolvare. a) Prin deriv˘ ari succesive ob¸tinem
˙ c
1
(t) =

2, 2t,
1
t

, ¨ c
1
(t) =

0, 2, −
1
t
2

,
...
c
1
(t) =

0, 0,
2
t
3

.
Produsul vectorial între vectorii ˙ c
1
(t) ¸si ¨ c
1
(t) este
˙ c
1
(t) ¨ c
1
(t) =

i j k
2 2t 1/t
0 2 −1/t
2

= −
4
t
i +
2
t
2
j + 4k,
ceea ce implic˘ a
[[ ˙ c
1
(t) ¨ c
1
(t)[[ =
2(2t
2
+ 1)
t
2
.
Deoarece avem
[[ ˙ c
1
(t)[[ =
2t
2
+ 1
t
228 CAPITOLUL 10. CURBE ÎN SPA¸ TIU
¸si
det [ ˙ c
1
(t), ¨ c
1
(t),
...
c
1
(t)] =

2 2t 1/t
0 2 −1/t
2
0 0 2/t
3

=
8
t
3
,
rezult˘ a c˘ a curbura are expresia
K(t) =
[[ ˙ c
1
(t) ¨ c
1
(t)[[
[[ ˙ c
1
(t)[[
3
=
2t
(2t
2
+ 1)
2
,
iar torsiunea este dat˘a de formula
τ(t) =
det [ ˙ c
1
(t), ¨ c
1
(t),
...
c
1
(t)]
[[ ˙ c
1
(t) ¨ c
1
(t)[[
2
=
2t
(2t
2
+ 1)
2
.
b) Prin deriv˘ ari succesive ob¸tinem
˙ c
2
(t) = (−sint, cos t, t) ⇒ ˙ c
2
(0) = (0, 1, 0) ,
¨ c
2
(t) = (−cos t, −sint, 1) ⇒ ¨ c
2
(0) = (−1, 0, 1) ,
...
c
2
(t) = (sint, −cos t, 0) ⇒
...
c
2
(0) = (0, −1, 0) .
Produsul vectorial între vectorii ˙ c
2
(0) ¸si ¨ c
2
(0) este
˙ c
2
(0) ¨ c
2
(0) =

i j k
0 1 0
−1 0 1

= i +k,
ceea ce implic˘ a [[ ˙ c
2
(0) ¨ c
2
(0)[[ =

2. Deoarece avem [[ ˙ c
2
(0)[[ = 1 ¸si
det [ ˙ c
2
(0), ¨ c
2
(0),
...
c
2
(0)] =

0 1 0
−1 0 1
0 −1 0

= 0,
rezult˘ a c˘ a curbura în punctul P are expresia
K(P) =
[[ ˙ c
2
(0) ¨ c
2
(0)[[
[[ ˙ c
2
(0)[[
3
=

2,
iar torsiunea în punctul P este dat˘a de
τ(P) =
det [ ˙ c
2
(0), ¨ c
2
(0),
...
c
2
(0)]
[[ ˙ c
2
(0) ¨ c
2
(0)[[
2
= 0.
10.2. PROBLEME REZOLVATE 229
c) Este evident c˘ a punctul P(0, 1, −1) ∈ C
3
este corespunz˘ ator valorii
t = π/2. Mai mult, prin deriv˘ ari succesive ob¸tinem
˙ c
3
(t) = (−sint, cos t, −2 sin2t) ⇒ ˙ c
3
(π/2) = (−1, 0, 0) ,
¨ c
3
(t) = (−cos t, −sint, −4 cos 2t) ⇒ ¨ c
3
(π/2) = (0, −1, 4) ,
...
c
3
(t) = (sint, −cos t, 8 sin2t) ⇒
...
c
3
(π/2) = (1, 0, 0) .
Produsul vectorial între vectorii ˙ c
3
(π/2) ¸si ¨ c
3
(π/2) este
˙ c
3
(π/2) ¨ c
3
(π/2) =

i j k
−1 0 0
0 −1 4

= 4j +k,
ceea ce implic˘ a [[ ˙ c
3
(π/2) ¨ c
3
(π/2)[[ =

17. Deoarece avem
[[ ˙ c
3
(π/2)[[ = 1
¸si
det [ ˙ c
3
(π/2), ¨ c
3
(π/2),
...
c
3
(π/2)] =

−1 0 0
0 −1 4
1 0 0

= 0,
rezult˘ a c˘ a curbura în punctul P are expresia
K(P) =
[[ ˙ c
3
(π/2) ¨ c
3
(π/2)[[
[[ ˙ c
3
(π/2)[[
3
=

17,
iar torsiunea în punctul P este dat˘a de
τ(P) =
det [ ˙ c
3
(π/2), ¨ c
3
(π/2),
...
c
3
(π/2)]
[[ ˙ c
3
(π/2) ¨ c
3
(π/2)[[
2
= 0.
Problema 10.2.10 S˘a se determine versorii triedrului lui Frénet, ecua¸tiile
muchiilor ¸ si fe¸ telor triedrului lui Frénet, curbura ¸ si torsiunea, într-un punct
curent sau într-un punct fixat, la curbele:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (t
2
, t, t
3
−20), t ∈ R, într-un punct arbitrar;
b) C
2
: x
2
+z
2
= 4, x
2
+y
2
= 2, în punctul P(1, 1,

3).
230 CAPITOLUL 10. CURBE ÎN SPA¸ TIU
Rezolvare. a) Prin deriv˘ ari succesive ob¸tinem
˙ c
1
(t) =

2t, 1, 3t
2

, ¨ c
1
(t) = (2, 0, 6t) ,
...
c
1
(t) = (0, 0, 6) .
Produsul vectorial între vectorii ˙ c
1
(t) ¸si ¨ c
1
(t) este
˙ c
1
(t) ¨ c
1
(t) =

i j k
2t 1 3t
2
2 0 6t

= 6ti −6t
2
j −2k.
Deoarece avem
[[ ˙ c
1
(t)[[ =

9t
4
+ 4t
2
+ 1
¸si
[[ ˙ c
1
(t) ¨ c
1
(t)[[ = 2

9t
4
+ 9t
2
+ 1,
rezult˘ a c˘ a versorul tangent este
T(t) =
1
[[ ˙ c
1
(t)[[
˙ c
1
(t) =
1

9t
4
+ 4t
2
+ 1

2t, 1, 3t
2

iar versorul binormal este
B(t) =
˙ c
1
(t) ¨ c
1
(t)
[[ ˙ c
1
(t) ¨ c
1
(t)[[
=
1

9t
4
+ 9t
2
+ 1

3t, −3t
2
, −1

.
Deducem c˘ a versorul normal este
N(t) = B(t) T(t) =
=
1

9t
4
+ 9t
2
+ 1

9t
4
+ 4t
2
+ 1

i j k
3t −3t
2
−1
2t 1 3t
2



1

9t
4
+ 9t
2
+ 1

9t
4
+ 4t
2
+ 1

1 −9t
4
, −9t
3
−2t, 6t
3
+ 3t

.
În consecin¸t˘ a, ecua¸tia tangentei este
x −t
2
2t
=
y −t
1
=
z −t
3
+ 20
3t
2
,
ecua¸tia binormalei este
x −t
2
3t
=
y −t
−3t
2
=
z −t
3
+ 20
−1
10.2. PROBLEME REZOLVATE 231
iar ecua¸tia normalei principale este
x −t
2
1 −9t
4
=
y −t
−t(9t
2
+ 2)
=
z −t
3
+ 20
3t(2t
2
+ 1)
.
Ecua¸tia planului normal este

x −t
2

2t + (y −t) 1 +

z −t
3
+ 20

3t
2
= 0,
ecua¸tia planului osculator este

x −t
2

3t + (y −t)

−3t
2

z −t
3
+ 20

= 0
iar ecua¸tia planului rectificant este

x −t
2

1 −9t
4

−t (y −t) (9t
2
+ 2) + 3t

z −t
3
+ 20

(2t
2
+ 1) = 0.
În final, deoarece avem
det [ ˙ c
1
(t), ¨ c
1
(t),
...
c
1
(t)] =

2t 1 3t
2
2 0 6t
0 0 6

= −12,
rezult˘ a c˘ a curbura are expresia
K(t) =
[[ ˙ c
1
(t) ¨ c
1
(t)[[
[[ ˙ c
1
(t)[[
3
=
2

9t
4
+ 9t
2
+ 1
(9t
4
+ 4t
2
+ 1)

9t
4
+ 4t
2
+ 1
,
iar torsiunea este dat˘a de formula
τ(t) =
det [ ˙ c
1
(t), ¨ c
1
(t),
...
c
1
(t)]
[[ ˙ c
1
(t) ¨ c
1
(t)[[
2
=
−3
9t
4
+ 9t
2
+ 1
.
b) Fie func¸tiile f(x, y, z) = x
2
+z
2
−4 ¸si g(x, y, z) = x
2
+y
2
−2. Deoarece
avem
D(f, g)
D(y, z)

P(1,1,

3)
=

0 2

3
2 0

= −4

3 = 0,
rezult˘ a din Teorema Func¸tiilor Implicite c˘ a din ecua¸tiile f(x, y, z) = 0 ¸si
g(x, y, z) = 0 putem scoate pe y ¸si z ca func¸tii de x. În consecin¸t˘ a, putem
parametriza local curba C
2
= Imc
2
luând x = t, y = y(t), z = z(t), unde
f(t, y(t), z(t)) = 0 ¸si g(t, y(t), z(t)) = 0.
232 CAPITOLUL 10. CURBE ÎN SPA¸ TIU
Mai mult, avem y(1) = 1 ¸si z(1) =

3 ¸si deci punctul P(1, 1,

3) este
corespunz˘ ator valorii t = 1.
Prin derivarea ecua¸tiilor t
2
+y
2
−2 = 0 ¸si t
2
+z
2
−4 = 0 g˘ asim rela¸tiile
t +yy

= 0, t +zz

= 0 ⇒y

= −
t
y
, z

= −
t
z

⇒ y

(1) = −1, z

(1) = −
1

3
.
Derivând din nou, ob¸tinem
1 +

y

2
+yy
′′
= 0, 1 +

z

2
+zz
′′
= 0 ⇒
⇒ y
′′
= −
1 + (y

)
2
y
, z

= −
1 + (z

)
2
z

⇒ y
′′
(1) = −2, z
′′
(1) = −
4
3

3
.
Derivând în continuare, deducem c˘ a
3y

y
′′
+yy
′′′
= 0, 3z

z
′′
+zz
′′′
= 0 ⇒
⇒ y
′′′
= −
3y

y
′′
y
, z

= −
3z

z
′′
z

⇒ y
′′′
(1) = −6, z
′′′
(1) = −
4
3

3
.
Prin deriv˘ ari succesive ob¸tinem
˙ c
2
(t) = (1, y

, z

) ⇒ ˙ c
2
(1) =

1, −1, −
1

3

,
¨ c
2
(t) = (0, y
′′
, z
′′
) ⇒ ¨ c
2
(1) =

0, −2, −
4
3

3

,
...
c
2
(t) = (0, y
′′′
, z
′′′
) ⇒
...
c
2
(1) =

0, −6, −
4
3

3

.
Produsul vectorial între vectorii ˙ c
2
(1) ¸si ¨ c
2
(1) este
˙ c
2
(1) ¨ c
2
(1) =

i j k
1 −1 −1/

3
0 −2 −4/(3

3)

= −
2
3

3
i +
4
3

3
j −2k.
Deoarece avem
[[ ˙ c
2
(1)[[ =

7
3
10.2. PROBLEME REZOLVATE 233
¸si
[[ ˙ c
2
(1) ¨ c
2
(1)[[ =

128
27
=
8

2
3

3
,
rezult˘ a c˘ a versorul tangent este
T(1) =
1
[[ ˙ c
2
(1)[[
˙ c
2
(1) =

3
7

1, −1, −
1

3

iar versorul binormal este
B(1) =
˙ c
2
(1) ¨ c
2
(1)
[[ ˙ c
2
(1) ¨ c
2
(1)[[
=
3

3
4

2


1
3

3
,
2
3

3
, −1

.
Deducem c˘ a versorul normal este
N(1) = B(1) T(1) =
9
4

14

i j k
−1/(3

3) 2/(3

3) −1
1 −1 −1/

3


≡ −
1
4

14

11, 10,

3

.
În consecin¸t˘ a, ecua¸tia tangentei este
x −1

3
=
y −1


3
=
z −

3
−1
,
ecua¸tia binormalei este
x −1
−1
=
y −1
2
=
z −

3
−3

3
iar ecua¸tia normalei principale este
x −1
11
=
y −1
10
=
z −

3

3
.
Ecua¸tia planului normal este
(x −1)

3 −(y −1)

3 −

z −

3

= 0,
ecua¸tia planului osculator este
−(x −1) + 2 (y −1) −3

3

z −

3

= 0
234 CAPITOLUL 10. CURBE ÎN SPA¸ TIU
iar ecua¸tia planului rectificant este
11 (x −1) + 10(y −1) +

3

z −

3

= 0.
În final, deoarece avem
det [ ˙ c
2
(1), ¨ c
2
(1),
...
c
2
(1)] =

1 −1 −1/

3
0 −2 −4/(3

3)
0 −6 −4/(3

3)

= −
16
3

3
,
rezult˘ a c˘ a curbura are expresia
K(t) =
[[ ˙ c
2
(1) ¨ c
2
(1)[[
[[ ˙ c
2
(1)[[
3
=
8

2
7

7
,
iar torsiunea este dat˘a de formula
τ(t) =
det [ ˙ c
2
(1), ¨ c
2
(1),
...
c
2
(1)]
[[ ˙ c
2
(1) ¨ c
2
(1)[[
2
= −
3

3
8
.
10.3 Probleme propuse
Problema 10.3.1 S˘a se arate c˘a curba în spa¸tiu C = Imc, unde
c(t) =

t
2
−2t,
1
t
2
+t
2
, t
2
−2t −1

, t ∈ R`¦0¦,
are imaginea inclus˘a într-un plan ¸ si s˘a se determine ecua¸ tia acestui plan.
R. Avem C = Imc ⊂ π, unde π : −x +z + 1 = 0.
Problema 10.3.2 S˘a se arate c˘a curba în spa¸tiu C = Imc, unde
c(t) =

t
1 +t
2
+t
4
,
t
2
1 +t
2
+t
4
,
t
3
1 +t
2
+t
4

, t ∈ R,
are imaginea inclus˘a într-o sfer˘a.
R. Avem C = Imc ⊂ (S), unde
(S) : x
2
+

y −
1
2

2
+z
2
=
1
4
.
10.3. PROBLEME PROPUSE 235
Problema 10.3.3 S˘a se arate c˘a curba în spa¸ tiu C = Imc, unde
c(t) =

acos
2
t, a

2 sint cos t, asin
2
t

, a > 0, t ∈ R,
are imaginea inclus˘a într-un con.
R. Eliminând parametrul t ∈ R, g˘ asim c˘ a avem C = Imc ⊂ Σ, unde
Σ : y
2
= 2xz. Efectuând rota¸tia în spa¸tiu

x =
1

2
(x

+z

)
y = y

z =
1

2
(−x

+z

),
deducem c˘ a cuadrica Σ este conul cu vârful în origine, definit de ecua¸tia
Σ : x
′2
+y
′2
−z
′2
= 0.
Curba dat˘ a se afl˘ a la intersec¸tia acestui con cu planul π : x +z = a.
Problema 10.3.4 S˘a se scrie ecua¸tia planului normal la curba C = Imc,
unde
c(t) =

lnt, 2t, t
2

, t > 0,
care este paralel cu dreapta d : x + 4y = 0, y −z = 0.
R. π
(t=1)
: x + 2y + 2z −6 = 0.
Problema 10.3.5 S˘a se scrie ecua¸ tia planului normal ¸ si ecua¸ tiile tangentei
la curba
C :

x
2
+y
2
= 1
y
2
+z
2
= 1
în punctul P

2/2, −

2/2,

2/2

.
R. T
P
C :

x −y −

2 = 0
x −z = 0
; N
P
C : 2x + 2y + 2z −

2 = 0.
Problema 10.3.6 S˘a se g˘aseasc˘a ecua¸tiile planelor osculatoare la curba în
spa¸ tiu C = Imc, unde
c(t) =

t
4
−1, t
3
+ 1, −2t

, t ∈ R`¦0¦,
care sunt paralele cu dreapta
d :
x −1
12
=
y + 1
−7
=
z
2
.
236 CAPITOLUL 10. CURBE ÎN SPA¸ TIU
R. π
Osc
(t=−2)
: x + 4y + 8z −19 = 0;
π
Osc
(t=−1)
: x + 2y +z −2 = 0;
π
Osc
(t=3)
: x −6y −27z −74 = 0.
Problema 10.3.7 S˘a se scrie ecua¸ tiile binormalelor la curba C = Imc,
unde
c(t) =

2
t
, lnt, −t
2

, t > 0,
care sunt paralele cu planul π : x −y + 8z + 5 = 0.
R. B
(t=2)
:
x −1
16
=
y −ln2
24
=
z + 4
1
.
Problema 10.3.8 Fie curba în spa¸ tiu C = Imc, unde
c(t) = (t, sint, ϕ(t)) , t ∈ R.
S˘a se determine func¸tia ϕ astfel încât binormalele curbei C s˘a fie paralele
cu planul xOz.
R. ϕ(t) = at +b, unde a, b ∈ R.
Problema 10.3.9 S˘a se scrie ecua¸ tiile normalelor principale la curba în
spa¸tiu C = Imc, unde
c(t) =

1
t
, lnt, t

, t > 0,
care sunt paralele cu planul π : 5x + 2y −5z −1 = 0.
R. N
(t=1/2)
:
x −2
4
=
y + ln2
5
=
z −1/2
6
;
N
(t=1)
:
x −1
3
=
y
0
=
z −1
3
;
N
(t=2)
:
x −1/2
6
=
y −ln2
−5
=
z −2
4
.
Problema 10.3.10 S˘a se g˘aseasc˘a ecua¸tia planului rectificant la curba în
spa¸tiu C = Imc, unde
c(t) =

t, t
2
, t
3

, t ∈ R,
care este paralel cu planul π : 11x + 8y −9z + 4 = 0.
10.3. PROBLEME PROPUSE 237
R. π
rectificant
(t=1)
: 11x + 8y −9z −10 = 0.
Problema 10.3.11 S˘a se calculeze lungimile urm˘atoarelor curbe în spa¸ tiu:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
: [0, 1] →R
3
, unde
c
1
(t) = (t cos t, t sint, t);
b) C
2
= Imc
2
, c
2
: [0, 1/4] →R
3
, unde
c
2
(t) =

t
2
−t, t
2
+ 1, t

.
R. a) L(C
1
) = ln(1 +

3) +

3 −ln2
2
; b) L(C
2
) =
(4 + 3 ln3)

2
32
.
Problema 10.3.12 S˘a se arate c˘a curbele în spa¸tiu nu sunt parametrizate
canonic ¸ si, în consecin¸ t˘a, s˘a se reparametrizeze canonic prin lungimea de
arc:
a) C
1
= Imc
1
, unde c
1
(t) =

cos t, sint,
t
2
2

, t ∈ R;
b) C
2
= Imc
2
, unde c
2
(t) =

t cos t, t sint,
t
2
2

, t ∈ R.
R. a) 2s = ln(t +

t
2
+ 1) +t

t
2
+ 1;
b) 4

2 s = 2 ln

t +

t
2
+
1
2

+ 4t

t
2
+
1
2
+ ln2.
Problema 10.3.13 S˘a se determine curburile ¸ si torsiunile urm˘atoarelor
curbe în spa¸ tiu:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) =

t −sint, 1 −cos t, 4 sin
t
2

, t ∈ R, într-un punct
arbitrar;
b) C
2
= Imc
2
, c
2
(s) =

4
5
cos s, 1 −sins, −
3
5
cos s

, unde s > 0 este
abscisa curbilinie, într-un punct arbitrar;
c) C
3
= Imc
3
, c
3
(t) =

t, t
2
, t
4

, în punctul P(t = 1);
d) C
4
= Imc
4
, c
4
(t) =

e
t
, e
−t
,

2t

, în punctul P(1, 1, 0).
238 CAPITOLUL 10. CURBE ÎN SPA¸ TIU
R. a) K(t) =
1
4

1 + sin
2
t
2
; τ(t) =
(cos t −5) cos(t/2)
4(3 −cos t)
.
b) K(s) = 1; τ(s) = 0, ∀ s > 0.
c) K(P) = 2

101/(21

21); τ(P) = 12/101.
d) K(P) =

2/4; τ(P) = −

2/4.
Problema 10.3.14 S˘a se determine versorii triedrului lui Frénet, ecua¸ tiile
muchiilor ¸ si fe¸telor triedrului lui Frénet, curbura ¸ si torsiunea, într-un punct
curent sau într-un punct fixat, la curbele:
a) C
1
= Imc
1
, c
1
(t) = (t
2
, 1 −t, t
3
), t ∈ R, într-un punct arbitrar;
b) C
2
= Imc
2
, c
2
(t) = (t cos t, −t sint, 2t), t ∈ R, într-un punct arbitrar;
c) C
3
= Imc
3
, c
3
(t) = (cos
3
t, sin
3
t, cos 2t), în punctul P(t = π/4);
d) C
4
: x = 3z
2
, y = 6z
3
, z ∈ R, într-un punct arbitrar;
e) C
5
: xyz = 1, y
2
= x, în punctul P(1, 1, 1).
R. a) T(t) =
1

9t
4
+ 4t
2
+ 1
(2t, −1, 3t
2
) — versorul tangent;
B(t) =
1

9t
4
+ 9t
2
+ 1
(−3t, −3t
2
, 1) — versorul binormal;
N(t) =
1

9t
4
+ 9t
2
+ 1

9t
4
+ 4t
2
+ 1
(1 − 9t
4
, 9t
3
+ 2t, 3t + 6t
3
) —
versorul normal;
x −t
2
2t
=
y −1 +t
−1
=
z −t
3
3t
2
— tangenta;
x −t
2
−3t
=
y −1 +t
−3t
2
=
z −t
3
1
— binormala;
x −t
2
1 −9t
4
=
y −1 +t
9t
3
+ 2t
=
z −t
3
3t + 6t
3
— normala principal˘ a;
−3t(x −t
2
) −3t
2
(y −1 +t) +z −t
3
= 0 — planul osculator;
2t(x −t
2
) −y + 1 −t + 3t
2
(z −t
3
) = 0 — planul normal;

1 −9t
4

(x−t
2
)+

9t
3
+ 2t

(y−1+t)+

3t + 6t
3

z −t
3

= 0 — planul
rectificant;
10.3. PROBLEME PROPUSE 239
K(t) =
2

9t
4
+ 9t
2
+ 1
(9t
4
+ 4t
2
+ 1)

9t
4
+ 4t
2
+ 1
— curbura;
τ(t) =
3
9t
4
+ 9t
2
+ 1
— torsiunea.
b) Se procedeaz˘ a ca la punctul a).
c) T

π
4

=
1
5


3

2
2
,
3

2
2
, −4

— versorul tangent în P;
B

π
4

=
1
5
(2

2, −2

2, −3) — versorul binormal în P;
N

π
4

=


2
2
,

2
2
, 0

— versorul normal în P;
x −

2/4
−3

2
=
y −

2/4
3

2
=
z
−8
— tangenta în P;
x −

2/4
2

2
=
y −

2/4
−2

2
=
z
−3
— binormala în P;
x −

2/4
1
=
y −

2/4
1
=
z
0
— normala principal˘ a în P;
2

2x −2

2y −3z = 0 — planul osculator în P;
−3

2x + 3

2y −8z = 0 — planul normal în P;
2x + 2y −

2 = 0 — planul rectificant în P;
K

π
4

=
3

10
10
— curbura în P; τ

π
4

= −
32
25
— torsiunea în P.
d) O parametrizare a curbei este C
4
= Imc
4
, c
4
(t) = (3t
2
, 6t
3
, t), t ∈ R.
În continuare, se procedeaz˘ a ca la punctul a).
e) O parametrizare a curbei este C
5
= Imc
5
, c
5
(t) = (t
2
, t, t
−3
),
t ∈ R`¦0¦. Punctul P este corespunz˘ ator valorii t = 1. În continuare,
se procedeaz˘ a ca la punctul c).
Problema 10.3.15 Fie curba în spa¸tiu C = Imc, unde
c(t) = (cos t, sint, ϕ(t)) , t ∈ R.
a) S˘a se determine func¸tia ϕ astfel încât curba C s˘a fie o curb˘a plan˘a.
240 CAPITOLUL 10. CURBE ÎN SPA¸ TIU
b) Cu ϕ astfel g˘asit, s˘a se determine curbura ¸ si torsiunea curbei, ¸ stiind c˘a
ϕ(0) = 0, ϕ

(0) = 1, ϕ
′′
(0) = −1.
R. a) Punând condi¸tia τ(t) = 0, ∀ t ∈ R, g˘ asim ecua¸tia diferen¸tial˘ a
ϕ
′′′
(t) +ϕ

(t) = 0,
care are solu¸tia general˘ a
ϕ(t) = α +β cos t +γ sint, α, β, γ ∈ R.
b) Condi¸tiile impuse aplica¸tiei ϕ(t) implic˘ a constantele α = −1, β = 1
¸si γ = 1, adic˘ a avem
ϕ(t) = −1 + cos t + sint, t ∈ R.
În acest caz, avem K(t) =

3
(2 −sin2t)

(2 −sin2t)
¸si τ(t) = 0, ∀ t ∈ R.
Capitolul 11
Suprafe¸te
11.1 Elemente teoretice fundamentale
În spa¸tiul afin euclidian al vectorilor liberi din spa¸tiu c
3
= (E
3
, V
3
, ϕ),
având fixat un reper ortonormat { = ¦O; i, j, k¦, o suprafa¸t˘a poate fi
definit˘ a în dou˘ a moduri: implicit sau parametric.
Defini¸tia 11.1.1 Se nume¸ ste suprafa¸t˘a definit˘a implicit în c
3
o
mul¸ time de puncte din spa¸ tiu P(x, y, z) ale c˘aror coordonate verific˘a o rela¸ tie
de forma Σ : f(x, y, z) = 0, unde f : R
3
→R este o func¸ tie diferen¸ tiabil˘a cu
proprietatea
(grad f)(P) =

∂f
∂x
(P),
∂f
∂y
(P),
∂f
∂z
(P)

= (0, 0, 0), ∀ P ∈ Σ.
Deoarece vectorul (grad f)(P
0
) reprezint˘ a direc¸tia normalei la planul
tangent în punctul P
0
(x
0
, y
0
, z
0
) la suprafa¸ta Σ, rezult˘ a c˘ a ecua¸tia planului
tangent în P
0
la suprafa¸ ta Σ se scrie
T
P
0
Σ : (x −x
0
)
∂f
∂x
(P
0
) + (y −y
0
)
∂f
∂y
(P
0
) + (z −z
0
)
∂f
∂z
(P
0
) = 0,
iar ecua¸tia dreptei normale în P
0
la suprafa¸ ta Σ are expresia
N
P
0
Σ :
x −x
0
∂f
∂x
(P
0
)
=
y −y
0
∂f
∂y
(P
0
)
=
z −z
0
∂f
∂z
(P
0
)
.
Defini¸tia 11.1.2 Se nume¸ ste suprafa¸t˘a parametrizat˘a simpl˘a în c
3
o
aplica¸ tie diferen¸ tiabil˘a r : D ⊂ R
2
→ R
3
(D mul¸ time deschis˘a în R
2
),
241
242 CAPITOLUL 11. SUPRAFE¸ TE
definit˘a prin
r(u, v) = (x(u, v), y(u, v), z(u, v)), ∀ (u, v) ∈ D,
¸ si având proprietatea de regularitate
r
u
r
v
= 0, ∀ (u, v) ∈ D,
unde
r
u
=

∂x
∂u
,
∂y
∂u
,
∂z
∂u

, r
v
=

∂x
∂v
,
∂y
∂v
,
∂z
∂v

.
Mul¸timea de puncte Σ = Imr = ¦P(x(u, v), y(u, v), z(u, v)) [ (u, v) ∈ D¦
reprezint˘ a imaginea geometric˘a a suprafe¸tei parametrizate r. Prin abuz de
limbaj, vom numi ¸si mul¸timea Σ tot suprafa¸ t˘a parametrizat˘a simpl˘a.
Deoarece vectorul (r
u
r
v
)(P) reprezint˘ a direc¸tia normalei la planul
tangent în punctul P = r(u, v) la suprafa¸ta Σ = Imr, rezult˘ a c˘ a ecua¸ tia
planului T
P
Σ tangent în P(x(u, v), y(u, v), z(u, v)) la Σ se scrie
(x −x(u, v))N
1
(u, v) + (y −y(u, v))N
2
(u, v) + (z −z(u, v))N
3
(u, v) = 0,
iar ecua¸ tia dreptei N
P
Σ normale în P la Σ are expresia
x −x(u, v)
N
1
(u, v)
=
y −y(u, v)
N
2
(u, v)
=
z −z(u, v)
N
3
(u, v)
,
unde
N
1
(u, v) =

∂y
∂u
∂z
∂u
∂y
∂v
∂z
∂v

, N
2
(u, v) = −

∂x
∂u
∂z
∂u
∂x
∂v
∂z
∂v

,
N
3
(u, v) =

∂x
∂u
∂y
∂u
∂x
∂v
∂y
∂v

.
Defini¸tia 11.1.3 Se nume¸ ste prima form˘a fundamental˘a sau metrica
suprafe¸ tei Σ = Imr aplica¸ tia g : Σ →M
2
(R) definit˘a prin
g(P) =

E(P) F(P)
F(P) G(P)

, ∀ P ∈ Σ,
11.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 243
unde
E(P) = 'r
u
, r
u
` (P), F(P) = 'r
u
, r
v
` (P), G(P) = 'r
v
, r
v
` (P)
se numesc coeficien¸tii primei forme fundamentale a suprafe¸tei Σ în
punctul P.
Aria unei suprafe¸te parametrizate simple Σ = Imr se calculeaz˘ a dup˘ a
formula
/(Σ) =

D

det gdudv =

D

EG−F
2
dudv.
Este de remarcat faptul c˘ a întotdeauna avem (det g)(P) > 0, ∀ P ∈ Σ.
Forma diferen¸tial˘ a dσ =

EG−F
2
dudv se nume¸ste elementul de arie al
suprafe¸tei Σ = Imr.
Defini¸tia 11.1.4 Dac˘a avem o suprafa¸ t˘a parametrizat˘a simpl˘a Σ = Imr ¸ si
o curb˘a plan˘a
c : I ⊂ R →D ⊂ R
2
, c(t) = (u(t), v(t)),
atunci curba în spa¸ tiu
¯c : I ⊂ R →Σ ⊂ R
3
, ¯c(t) = r(u(t), v(t)),
se nume¸ ste curb˘a pe suprafa¸ta Σ.
În particular, dac˘ a avem un punct P = r(u
0
, v
0
) fixat arbitrar pe
suprafa¸ta Σ, atunci curbele pe suprafa¸ta Σ, definite prin ¯c
u
(t) = r(u
0
+t, v
0
)
¸si ¯c
v
(t) = r(u
0
, v
0
+t), t ∈ R, se numesc liniile de coordonate ale suprafe¸tei
Σ, care trec prin punctul P.
Propozi¸tia 11.1.1 Lungimea unei curbe ¯c(t) = r(u(t), v(t)), t ∈ [a, b], pe
suprafa¸ta Σ se calculeaz˘a dup˘a formula
L(¯c) =

b
a

E(¯c(t))

du
dt

2
+ 2F(¯c(t))
du
dt
dv
dt
+G(¯c(t))

dv
dt

2
dt.
Fie dou˘ a curbe ¯c
1
: I
1
⊂ R → Σ ⊂ R
3
¸si ¯c
2
: I
2
⊂ R → Σ ⊂ R
3
pe
suprafa¸ta Σ, exprimate prin ¯c
1
(t) = r(u
1
(t), v
1
(t)) ¸si ¯c
2
(τ) = r(u
2
(τ), v
2
(τ)),
care se intersecteaz˘ a în punctul P = r(u
1
(t
0
), v
1
(t
0
)) = r(u
2

0
), v
2

0
)).
244 CAPITOLUL 11. SUPRAFE¸ TE
Propozi¸tia 11.1.2 Unghiul ϕ format de curbele ¯c
1
¸ si ¯c
2
în punctul P se
calculeaz˘a dup˘a formula
cos ϕ =
Eu

1
u

2
+F (u

1
v

2
+u

2
v

1
) +Gv

1
v

2

E(u

1
)
2
+ 2Fu

1
v

1
+G(v

1
)
2

E(u

2
)
2
+ 2Fu

2
v

2
+G(v

2
)
2
,
unde coeficien¸ tii E, F ¸ si G ai primei forme fundamentale sunt calcula¸ ti în
punctul P, derivatele func¸ tiilor u
1
¸ si v
1
sunt evaluate în t
0
¸ si derivatele
func¸ tiilor u
2
¸ si v
2
sunt evaluate în τ
0
.
S˘ a orient˘ am suprafa¸ta parametrizat˘ a simpl˘ a Σ = Imr cu ajutorul ver-
sorului normal N(P) într-un punct arbitrar P = r(u, v) al suprafe¸tei, versor
definit de rela¸tia
N(P) =
1
[[r
u
r
v
[[
[r
u
r
v
] .
Cu alte cuvinte, ne-am fixat aten¸tia asupra unei fe¸ te a suprafe¸tei Σ.
S˘ a consider˘ am în acela¸si timp vectorii
r
uu
=


2
x
∂u
2
,

2
y
∂u
2
,

2
z
∂u
2

, r
vv
=


2
x
∂v
2
,

2
y
∂v
2
,

2
z
∂v
2

,
r
uv
=


2
x
∂u∂v
,

2
y
∂u∂v
,

2
z
∂u∂v

.
Defini¸tia 11.1.5 Se nume¸ ste forma a-II-a fundamental˘a a suprafe¸ tei
parametrizate simple Σ = Imr aplica¸ tia b : Σ →M
2
(R) definit˘a prin
b(P) =

l(P) m(P)
m(P) n(P)

, ∀ P ∈ Σ,
unde
l(P) = 'r
uu
, N` (P), m(P) = 'r
uv
, N` (P), n(P) = 'r
vv
, N` (P)
se numesc coeficien¸tii celei de-a-II-a forme fundamentale a
suprafe¸ tei Σ în punctul P.
Defini¸tia 11.1.6 Se nume¸ ste aplica¸tia Weingarten a suprafe¸ tei Σ =
Imr aplica¸tia L : Σ →M
2
(R) definit˘a prin
L(P) = (g
−1
b)(P) =
¸
1
EG−F
2

lG−mF mG−nF
mE −lF nE −mF

(P), ∀ P ∈ Σ.
11.1. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 245
Un vector tangent în punctul P = r(u, v) al suprafe¸tei Σ = Imr, definit
prin v = v
1
r
u
(P)+v
2
r
v
(P), unde v
1
, v
2
∈ R, se nume¸ste direc¸ tie principal˘a
dac˘ a perechea (v
1
, v
2
) este un vector propriu al aplica¸tiei Weingarten L(P).
Dac˘ a punctul P are proprietatea c˘ a orice vector tangent v ∈ T
P
Σ
este o direc¸tie principal˘ a, atunci punctul P se nume¸ste punct ombilical al
suprafe¸tei. Evident, un punct P = r(u, v) este ombilical dac˘ a ¸si numai dac˘ a
∃ α ∈ R

astfel încât
L(P) = αI
2

l(P)
E(P)
=
m(P)
F(P)
=
n(P)
G(P)
= α.
Observa¸tia 11.1.3 Din punct de vedere geometric, în punctele sale ombil-
icale, o suprafa¸ t˘a Σ se curbeaz˘a la fel de tare în toate direc¸tiile.
Dac˘ a un punct P al unei suprafe¸te Σ nu este ombilical, atunci în acel
punct exist˘ a dou˘ a ¸si numai dou˘ a direc¸tii principale. O suprafa¸t˘ a cu toate
punctele ombilicale se nume¸ste suprafa¸ t˘a total ombilical˘a.
Defini¸tia 11.1.7 Func¸ tia scalar˘a K : Σ →R definit˘a prin
K(P) = (det L)(P) =
det b
det g
(P) =
ln −m
2
EG−F
2
(P),
se nume¸ ste curbura Gauss sau curbura total˘a a suprafe¸ tei Σ = Imr.
Defini¸tia 11.1.8 Func¸ tia scalar˘a H : Σ →R definit˘a prin
H(P) =
1
2
(Trace L)(P) =
lG−2mF +nE
2(EG−F
2
)
(P),
se nume¸ ste curbura medie a suprafe¸tei Σ = Imr.
O suprafa¸t˘ a Σ cu curbura medie identic nul˘ a (i. e. H(P) = 0, ∀ P ∈ Σ)
se nume¸ste suprafa¸ t˘a minimal˘a. Este important de remarcat faptul c˘ a dintre
toate suprafe¸tele care au aceea¸si frontier˘ a, suprafe¸tele de arie minim˘ a au
proprietatea de a fi suprafe¸te minimale. Reciproca nu este valabil˘ a.
Defini¸tia 11.1.9 Func¸ tiile scalare K
1
, K
2
: Σ →R definite prin
K
1,2
(P) = (H ±

H
2
−K)(P), ∀ P ∈ Σ,
se numesc curburile principale ale suprafe¸ tei Σ = Imr.
246 CAPITOLUL 11. SUPRAFE¸ TE
Curburile principale ale suprafe¸tei Σ sunt valorile proprii ale aplica¸tiei
Weingarten. Prin urmare, acestea verific˘ a rela¸tiile
K = K
1
K
2
¸si H =
K
1
+K
2
2
.
Observa¸tia 11.1.4 Din punct de vedere geometric, în cazul punctelor
neombilicale ale suprafe¸ tei Σ, curburile principale m˘asoar˘a gradul de în-
covoiere al suprafe¸ tei de-a lungul celor dou˘a curbe ob¸ tinute prin intersec¸ tia
suprafe¸ tei Σ cu cele dou˘a plane determinate de normala la suprafa¸t˘a ¸ si di-
rec¸ tiile principale.
În final, s˘ a remarc˘ am c˘ a, din punct de vedere geometric, semnul curburii
Gauss într-un punct P al suprafe¸tei Σ, ne ofer˘ a informa¸tii despre forma
local˘ a (într-o vecin˘ atate suficient de mic˘ a a punctului P) a suprafe¸tei Σ.
Astfel, dac˘ a avem:
a) K(P) > 0, atunci, în vecin˘ atatea punctului P, suprafa¸ta Σ are forma
unui paraboloid eliptic (arat˘ a ca un ”deal” cu vârful în P). Aceste
tipuri de puncte se numesc puncte eliptice.
b) K(P) < 0, atunci, în vecin˘ atatea punctului P, suprafa¸ta Σ are forma
unui paraboloid hiperbolic (arat˘ a ca o ”¸sa” centrat˘ a în punctul P).
Aceste tipuri de puncte se numesc puncte hiperbolice.
c) K(P) = 0 ¸si o curbur˘ a principal˘ a este nenul˘ a, atunci punctul P este
situat pe generatoarea unui cilindru parabolic. Aceste tipuri de puncte
se numesc puncte parabolice.
d) ambele curburi principale nule, atunci nu se poate preciza cu exactitate
forma suprafe¸tei Σ în vecin˘ atatea punctului P. Aceste tipuri de puncte
se numesc puncte planare.
Fie ¯c : I ⊂ R → Σ, ¯c(t) = r(u(t), v(t)), o curb˘ a pe suprafa¸ta parame-
trizat˘ a Σ = Imr, provenit˘ a din ridicarea pe suprafa¸ta Σ a curbei parame-
trizate plane c(t) = (u(t), v(t)) din domeniul D al planului uOv.
Defini¸tia 11.1.10 Curba ¯c se nume¸ ste linie de curbur˘a sau curb˘a prin-
cipal˘a a suprafe¸ tei Σ dac˘a nu con¸ tine puncte ombilicale ¸ si dac˘a pentru orice
t ∈ I vectorul tangent
˙
˜ c(t) este direc¸ tie principal˘a în punctul ¯c(t).
11.2. PROBLEME REZOLVATE 247
Presupunând c˘ a prin eliminarea parametrului t imaginea curbei plane c
este descris˘ a de graficul Imc : v = v(u), deducem c˘ a ecua¸tia diferen¸tial˘ a,
care determin˘ a liniile de curbur˘ a ale suprafe¸tei Σ, este

dv
du

2

dv
du
1
E F G
l m n

= 0.
Defini¸tia 11.1.11 Curba ¯c se nume¸ ste linie asimptotic˘a a suprafe¸tei Σ
dac˘a pentru ∀ t ∈ I vectorul accelera¸tie
¨
˜ c(t) este perpendicular pe versorul
normal N(¯c(t)) al suprafe¸tei Σ.
Presupunând c˘ a prin eliminarea parametrului t imaginea curbei plane c
este descris˘ a de graficul Imc : v = v(u), deducem c˘ a ecua¸tia diferen¸tial˘ a,
care determin˘ a liniile asimptotice ale suprafe¸tei Σ, este
n

dv
du

2
+ 2m
dv
du
+l = 0.
Defini¸tia 11.1.12 Curba ¯c se nume¸ ste geodezic˘a a suprafe¸ tei Σ dac˘a pen-
tru ∀ t ∈ I planul osculator la curb˘a π
0
(¯c(t)) con¸tine versorul normal N(¯c(t))
al suprafe¸ tei Σ.
Presupunând c˘ a prin eliminarea parametrului t imaginea curbei plane c
este descris˘ a de graficul Imc : v = v(u), deducem c˘ a ecua¸tia diferen¸tial˘ a,
care determin˘ a geodezicele suprafe¸tei Σ, este (versorul binormal B este per-
pendicular pe N))
det

r
u
+r
v
dv
du
, r
v
d
2
v
du
2
+r
uu
+ 2r
uv
dv
du
+r
vv

dv
du

2
, r
u
r
v

= 0.
Este important de remarcat faptul c˘ a drumul cel mai scurt dintre dou˘ a
puncte distincte ale suprafe¸tei Σ este o geodezic˘ a. Reciproca nu este valabil˘ a.
11.2 Probleme rezolvate
Problema 11.2.1 S˘a se scrie ecua¸ tiile parametrice ale urm˘atorelor
suprafe¸ te definite implicit:
a) Σ
1
: x
2
+y
2
= R
2
, R > 0, (cilindru circular);
248 CAPITOLUL 11. SUPRAFE¸ TE
b) Σ
2
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
−1 = 0, a, b, c > 0, (elipsoid);
c) Σ
3
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
−1 = 0, a, b, c > 0, (hiperboloid cu o pânz˘a);
d) Σ
4
:
x
2
a
2

y
2
b
2
= 2pz, a, b, p > 0, (paraboloid hiperbolic);
e) Σ
5
: (x
2
+y
2
+z
2
+R
2
−r
2
)
2
= 4R
2
(x
2
+y
2
), R > r > 0, (tor circular);
f) Σ
6
: z = −

1 −x
2
−y
2
−ln
1 −

1 −x
2
−y
2

x
2
+y
2
, x
2
+y
2
∈ (0, 1], z > 0,
(pseudosfer˘a);
Rezolvare. a) Deoarece ecua¸tia care define¸ste cilindrul circular Σ
1
se
poate scrie sub forma
Σ
1
:
x
2
R
2
+
y
2
R
2
= 1,
putem presupune c˘ a x = Rcos u ¸si y = Rsinu, u ∈ [0, 2π). Evident,
variabila z fiind arbitrar˘ a, putem lua z = v, v ∈ R.
În concluzie, cilindrul circular Σ
1
este reuniunea dintre generatoarea
d : x = R, y = 0 ¸si suprafa¸ta parametrizat˘ a Σ

1
= Imr
1
, unde
r
1
: (0, 2π) R →R
3
, r
1
(u, v) = (Rcos u, Rsinu, v).
b) Putem considera c˘ a avem
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= λ
2
, λ ≥ 0.
În aceste condi¸tii, ecua¸tia elipsoidului Σ
2
se rescrie ca
Σ
2
: λ
2
+
z
2
c
2
= 1,
adic˘ a putem lua λ = cos u ¸si z = c sinu, u ∈ [−π/2, π/2). Rezult˘ a c˘ a avem
x = aλcos v ¸si y = bλsinv, v ∈ [0, 2π).
În concluzie, elipsoidul Σ
2
poate fi considerat ca reuniunea dintre semi-
elipsa
E :

x
2
a
2
+
z
2
c
2
= 1, x ≥ 0,
y = 0
11.2. PROBLEME REZOLVATE 249
¸si suprafa¸ta parametrizat˘ a Σ

2
= Imr
2
, unde r
2
: (−π/2, π/2)(0, 2π)→R
3
,
r
2
(u, v) = (acos ucos v, b cos usinv, c sinu).
c) Procedând ca la punctul b), ecua¸tia hiperboloidului cu o pânz˘ a Σ
3
se
rescrie ca
Σ
3
: λ
2

z
2
c
2
= 1
Putem s˘ a consider˘ am parametrizarea λ = coshu ¸si z = c sinhu, u ∈ R.
Deducem c˘ a x = aλcos v ¸si y = bλsinv, v ∈ [0, 2π). Cu alte cuvinte,
hiperboloidul cu o pânz˘ a Σ
3
este reuniunea dintre hiperbola
H :

x
2
a
2

z
2
c
2
= 1, x ≥ 0,
y = 0
¸si suprafa¸ta parametrizat˘ a Σ

3
= Imr
3
, unde r
3
: R(0, 2π)→R
3
,
r
3
(u, v) = (acoshucos v, b coshusinv, c sinhu).
d) S˘ a consider˘ am cazul când z > 0. În aceast˘ a situa¸tie, putem considera
2pz = u
2
, u ∈ (0, ∞), ¸si deducem c˘ a x = aucoshv ¸si y = businhv, v ∈ R.
În cazul z < 0, lu˘ am 2pz = −u
2
, u ∈ (0, ∞), ¸si ob¸tinem c˘ a x = ausinhv
¸si y = bucoshv, v ∈ R. În concluzie, paraboloidul hiperbolic Σ
4
poate fi
considerat ca reuniunea dintre generatoarele
D
1
:

x
a

y
b
= 0
z = 0
, D
2
:

x
a
+
y
b
= 0
z = 0
¸si suprafe¸tele parametrizate Σ

4
= Imr

4
¸si Σ
′′
4
= Imr
′′
4
, unde
r

4
: (0, ∞) R →R
3
, r

4
(u, v) =

aucoshv, businhv,
u
2
2p

,
r
′′
4
: (0, ∞) R →R
3
, r

4
(u, v) =

ausinhv, bucoshv, −
u
2
2p

.
e) Ecua¸tia torului circular Σ
5
se poate rescrie sub forma
Σ
5
: (

x
2
+y
2
−R)
2
+z
2
= r
2
.
În aceste condi¸tii, putem realiza parametrizarea

x
2
+y
2
− R = r cos u
¸si z = r sinu, u ∈ [0, 2π). Rezult˘ a c˘ a putem lua x = (R + r cos u) cos v
250 CAPITOLUL 11. SUPRAFE¸ TE
¸si y = (R + r cos u) sinv, v ∈ [0, 2π). Prin urmare, torul circular Σ
5
este
reuniunea dintre cercurile
C
1
:

(x −R)
2
+z
2
= r
2
y = 0,
, C
2
:

x
2
+y
2
= (R+r)
2
z = 0
¸si suprafa¸ta parametrizat˘ a Σ

5
= Imr
5
, unde r
5
: (0, 2π) (0, 2π)→R
3
,
r
5
(u, v) = ((R+r cos u) cos v, (R+r cos u) sinv, r sinu).
f) Deoarece x
2
+ y
2
∈ (0, 1], putem lua x
2
+ y
2
= cos
2
u, u ∈ [0, π/2).
Deducem c˘ a avem x = cos ucos v, y = cos usinv, v ∈ [0, 2π), ¸si, prin calcul,
g˘ asim
z = −sinu −ln

tan

π
4

u
2

.
În concluzie, pseudosfera Σ
6
poate fi privit˘ a ca reuniunea dintre imaginea
curbei c : [0, π/2)→R
3
,
c(u) = (cos u, 0, −sinu −ln

tan

π
4

u
2

,
cercul C : x
2
+ y
2
= 1, z = 0 ¸si suprafa¸ta parametrizat˘ a Σ

6
= Imr
6
, unde
r
6
: (0, π/2) (0, 2π)→R
3
,
r
6
(u, v) =

cos ucos v, cos usinv, −sinu −ln

tan

π
4

u
2

.
Problema 11.2.2 S˘a se determine ecua¸tiile carteziene implicite ale
suprafe¸ telor parametrizate:
a) Σ
1
= Imr
1
, r
1
(u, v) = (u +v, u −v, uv), (u, v) ∈ R
2
;
b) Σ
2
= Imr
2
, r
2
(u, v) = (u + sinv, u + cos v, u), (u, v) ∈ R
2
;
c) Σ
3
= Imr
3
, r
3
: (0, 2π) (−1/2, 1/2) →R
3
, unde
r
3
(u, v) = (cos u +v cos ucos
u
2
, sinu +v sinucos
u
2
, sin
u
2
).
Rezolvare. a) Deoarece x = u +v ¸si y = u −v, deducem c˘ a
u =
x +y
2
, v =
x −y
2
.
11.2. PROBLEME REZOLVATE 251
Rezult˘ a c˘ a suprafa¸ta Σ
1
este descris˘ a de ecua¸tia cartezian˘ a implicit˘ a
Σ
1
: z =
x
2
−y
2
4
⇔Σ
1
: x
2
−y
2
= 4z.
Cu alte cuvinte, suprafa¸ta Σ
1
este un paraboloid hiperbolic.
b) Este evident c˘ a x −z = sinv ¸si y −z = cos v. Prin urmare, suprafa¸ta
Σ
2
este cilindrul eliptic (prin reducerea la forma canonic˘ a a cuadricei)
Σ
2
: (x −z)
2
+ (y −z)
2
= 1.
c) Deoarece z = sin(u/2), rezult˘ a c˘ a avem rela¸tiile cos(u/2) = ±

1 −z
2
,
cos u = 1 −2z
2
¸si sinu = ±2z

1 −z
2
. Aceasta înseamn˘ a c˘ a
x = (1 −2z
2
)(1 ±v

1 −z
2
), y = ±2z

1 −z
2
(1 ±v

1 −z
2
).
Prin eliminarea parametrului v ob¸tinem ecua¸tia cartezian˘ a implicit˘ a
Σ
3
: 4x
2
z
2
(1 −z
2
) = y
2
(1 −2z
2
)
2
,
unde z ∈ R`¦0, ±1, ±

2/2¦ ¸si
x
1 −2z
2
, ±
y
2z

1 −z
2

1 −
1
2

1 −z
2
, 1 +
1
2

1 −z
2

.
Cazurile de excep¸tie z ∈ ¦0, ±1, ±

2/2¦ se trateaz˘ a separat.
În literatura de specialitate, suprafa¸ta Σ
3
este cunoscut˘ a sub numele de
banda lui Möbius.
Problema 11.2.3 S˘a se arate c˘a suprafe¸ tele
Σ
1
= Imr
1
, r
1
(u, v) = (u +v, uv, u
3
+v
3
), (u, v) ∈ R
2
¸ si
Σ
2
= Imr
2
, r
2
(u, v) = (u, v, u
3
−3uv), (u, v) ∈ R
2
reprezint˘a aceea¸ si suprafa¸ t˘a.
Rezolvare. Deoarece în expresia lui r
1
avem x = u + v, y = uv ¸si
z = u
3
+v
3
, deducem c˘ a
z = (u +v)
3
−3uv(u +v) = x
3
−3xy.
Prin urmare, suprafa¸ta Σ
1
este descris˘ a de ecua¸tia cartezian˘ a implicit˘ a
Σ
1
: x
3
−3xy −z = 0.
252 CAPITOLUL 11. SUPRAFE¸ TE
Analog, considerând cazul parametriz˘ arii r
2
, deducem c˘ a suprafa¸ta Σ
2
este descris˘ a tot de ecua¸tia cartezian˘ a implicit˘ a
Σ
2
: x
3
−3xy −z = 0.
În concluzie, am demonstrat c˘ a Σ
1
= Σ
2
.
Problema 11.2.4 S˘a se determine planul tangent ¸ si normala la suprafa¸ t˘a,
în urm˘atoarele cazuri:
a) Σ
1
: z = x
3
+y
3
, în punctul P(1, 2, 9);
b) Σ
2
: x = ue
v
, y = ue
−v
, z = 4uv, în punctul P(u = 2, v = 0).
Rezolvare. a) Deoarece avem f(x, y, z) = x
3
+ y
3
− z, prin de-
riv˘ ari par¸tiale, deducem c˘ a (grad f)(x, y, z) = (3x
2
, 3y
2
, −1). Prin urmare,
ob¸tinem (grad f)(P) = (3, 12, −1). În concluzie, ecua¸tia planului tangent
este
T
P
Σ : 3x + 12y −z −18 = 0,
iar ecua¸tia dreptei normale are expresia
N
P
Σ :
x −1
3
=
y −2
12
=
z −9
−1
.
b) Avem r(u, v) = (ue
v
, ue
−v
, 4uv), ceea ce înseamn˘ a c˘ a coordonatele
carteziene ale punctului P sunt P(2, 2, 0). Prin deriv˘ ari par¸tiale, deducem
c˘ a
r
u
= (e
v
, e
−v
, 4v), r
v
= (ue
v
, −ue
−v
, 4u).
Deoarece r
u
(P) = (1, 1, 0) ¸si r
v
(P) = (2, −2, 8), g˘ asim c˘ a normala în P la
suprafa¸ta Σ
2
este
N(P) =

i j k
1 1 0
2 −2 8

= 8i −8j −4k ≡ (8, −8, −4).
În concluzie, ecua¸tia planului tangent este
T
P
Σ : 2x −2y −z = 0,
iar ecua¸tia dreptei normale are expresia
N
P
Σ :
x −2
2
=
y −2
−2
=
z
−1
.
11.2. PROBLEME REZOLVATE 253
Problema 11.2.5 S˘a se calculeze ariile torului circular Σ
1
= Imr
1
de raze
R > r > 0 ¸ si a conului circular Σ
2
: f
2
(x, y, z) = 0, ale c˘aror suprafe¸te sunt
definite de
r
1
(u, v) = ((R+r cos u) cos v, (R+r cos u) sinv, r sinu),
unde (u, v) ∈ (0, 2π) (0, 2π), ¸ si f
2
(x, y, z) = y
2
+z
2
−x
2
, unde x
2
+y
2
≤ 1.
Rezolvare. S˘ a calcul˘ am prima form˘ a fundamental˘ a a torului circular
Σ
1
. Prin deriv˘ ari par¸tiale, ob¸tinem
r
1u
= (−r sinucos v, −r sinusinv, r cos u),
r
2u
= (−(R+r cos u) sinv, (R+r cos u) cos v, 0).
Prin urmare, coeficien¸tii primei forme fundamentale sunt E = r
2
, F = 0 ¸si
G = (R+r cos u)
2
. Determinantul primei forme fundamentale
g =

r
2
0
0 (R+r cos u)
2

este det g = [r(R + r cos u)]
2
. În concluzie, aria torului circular Σ
1
se cal-
culeaz˘ a dup˘ a formula
/(Σ
1
) =

(0,2π)×(0,2π)
r(R+r cos u)dudv = r


0


0
(R+r cos u)dv

du
= 2πr


0
(R+r cos u)du = 2πr(Ru +r sinu)[

0
= 4π
2
Rr.
Pentru a calcula aria conului circular Σ
2
, vom parametriza întâi
suprafa¸ta. Luând x = u, u ∈ R, deducem c˘ a y = ucos v ¸si z = usinv,
v ∈ [0, 2π]. În concluzie, avem suprafa¸ta parametrizat˘ a
r(u, v) = (u, ucos v, usinv),
a c˘ arei prim˘ a form˘ a fundamental˘ a este
g =

2 0
0 u
2

.
Deoarece, din rela¸tia x
2
+y
2
≤ 1, g˘ asim c˘ a u ∈ [−

2/2,

2/2]. Rezult˘ a c˘ a
aria conului circular Σ
2
se calculeaz˘ a dup˘ a formula
/(Σ
2
) = 2

(0,

2/2)×(0,2π)

2ududv = 2

2


2
2
0


0
udv

du
254 CAPITOLUL 11. SUPRAFE¸ TE
= 4π

2


2
2
0
udu = 2π

2 u
2
[

2
2
0
= π

2.
Problema 11.2.6 Se d˘a suprafa¸ ta parametrizat˘a
Σ : x = ucos v, y = usinv, z = u +v, (u, v) ∈ R
2
.
a) S˘a se calculeze lungimea arcului de curb˘a ob¸ tinut prin ridicarea pe
suprafa¸ ta Σ a segmentului de pe prima bisectoare C : u = v cuprins
între punctele P(u = 1, v = 1) ¸ si Q(u = 2, v = 2).
b) S˘a se calculeze unghiul dintre liniile de coordonate ale suprafe¸ tei Σ.
c) S˘a se determine curbele de pe suprafa¸ ta Σ care sunt perpendiculare pe
ridicatele curbelor plane C : v = v
0
, unde v
0
∈ R, fixat.
Rezolvare. a) Coeficien¸tii primei forme fundamentale a suprafe¸tei Σ
sunt E = 2, F = 1 ¸si G = 1 +u
2
. Evident, avem C = Imc, unde c : [1, 2] →
R
2
, c(t) = (t, t). Rezult˘ a c˘ a avem u(t) = v(t) = t ¸si du/dt = dv/dt = 1.
Ridicata curbei C pe suprafa¸ta Σ este curba
¯c(t) = r(t, t) = (t cos t, t sint, 2t), t ∈ [1, 2].
Calculând coeficien¸tii primei forme fundamentale în lungul curbei ¯c(t), de-
ducem c˘ a lungimea curbei ¯c este dat˘ a de formula
L(¯c) =

2
1

E + 2F +Gdt =

2
1

t
2
+ 5dt =
=
5
2

ln5 −ln(1 +

6)

+ 3 −

6
2
.
b) Fie M(u = u
0
, v = v
0
) un punct pe suprafa¸ta Σ. Liniile de coordonate
ale suprafe¸tei Σ prin punctul M sunt ridicatele curbelor c
1
, c
2
: R → R
2
,
c
1
(t) = (u
0
+ t, v
0
) ¸si c
2
(t) = (u
0
, v
0
+ t). Deoarece avem u
1
(t) = u
0
+ t,
v
1
(t) = v
0
, u
2
(t) = u
0
¸si v
2
(t) = v
0
+ t, prin derivare, ob¸tinem u

1
(t) =
v

2
(t) = 1 ¸si u

2
(t) = v

1
(t) = 0. În concluzie, unghiul ϕ dintre curbele de
coordonate este dat de formula
cos ϕ =
F

EG
(M) =
1

2(1 +u
2
0
)
.
11.2. PROBLEME REZOLVATE 255
c) F˘ ar˘ a a restrânge generalitatea, putem c˘ auta curbele necunoscute ca
fiind ridicatele unor curbe de forma C
1
= Imc
1
, unde c
1
: R →R
2
, c
1
(t) =
(t, v(t)). Deoarece avem C = Imc
2
, unde c
2
: R →R
2
, c
2
(t) = (t, v
0
), rezult˘ a
c˘ a u
1
(t) = t, v
1
(t) = v(t), u
2
(t) = t ¸si v
2
(t) = v
0
. Prin derivare, ob¸tinem
u

1
(t) = u

2
(t) = 1, v

1
(t) = v

(t) ¸si v

2
(t) = 0. S˘ a presupunem c˘ a curbele C
1
¸si C se intersecteaz˘ a în punctul M(u = u
0
, v = v
0
), unde u
0
∈ R, arbitrar.
Prin urmare, condi¸tia de ortogonalitate a ridicatelor curbelor C
1
¸si C se
reduce la

E +Fv

(u
0
) = 0
v(u
0
) = v
0

2 +v

(u
0
) = 0
v(u
0
) = v
0
.
Folosind formula de dezvoltare în serie Taylor a func¸tiei v, în vecin˘ atatea
punctului u
0
, deducem c˘ a
v(t) = −2t + 2u
0
+v
0
+O((t −u
0
)
2
).
În concluzie, curbele ortogonale în punctul M(u = u
0
, v = v
0
) pe ridicata
curbei C : v = v
0
sunt ridicatele curbelor C
1
= Imc
1
, unde
c
1
(t) = (t, −2t + 2u
0
+v
0
+O((t −u
0
)
2
)),
u
0
∈ R fiind ales arbitrar.
Problema 11.2.7 Se ¸ stie c˘a prima form˘a fundamental˘a a unei suprafe¸te
Σ este
g =

v
2
0
0 u
2

.
a) S˘a se determine unghiul format de curbele ob¸tinute prin ridicarea pe
suprafa¸ ta Σ a curbelor plane C
1
: v = u + 1 ¸ si C
2
: v +u = 3.
b) S˘a se g˘aseasc˘a traiectoriile ortogonale curbei ob¸ tinute prin ridicarea pe
suprafa¸ ta Σ a curbei plane C : uv = k, k ∈ R

.
Rezolvare. a) Evident, avem C
1
= Imc
1
¸si C
2
= Imc
2
, unde c
1
, c
2
:
R →R
2
, c
1
(t) = (t, t + 1), c
2
(t) = (t, 3 − t). Deoarece avem u
1
(t) = t,
v
1
(t) = t − 1, u
2
(t) = t ¸si v
2
(t) = 3 − t, prin derivare, ob¸tinem u

1
(t) =
u

2
(t) = v

1
(t) = 1 ¸si v

2
(t) = −1. Punctul de intersec¸tie al curbelor C
1
¸si C
2
este P(u = 1, v = 2), corespunz˘ ator lui t = 1. În concluzie, unghiul ϕ dintre
curbele ob¸tinute prin ridicarea pe suprafa¸ta Σ a curbelor C
1
¸si C
2
este dat
de formula
cos ϕ =
E −G

E + 2F +G

E −2F +G
(P) =
v
2
−u
2
v
2
+u
2
(P) =
3
5
.
256 CAPITOLUL 11. SUPRAFE¸ TE
b) F˘ ar˘ a a restrânge generalitatea, putem c˘ auta curbele necunoscute ca
fiind ridicatele graficelor de forma C
1
= Imc
1
, unde c
1
: R →R
2
, c
1
(t) =
(t, v(t)). Deoarece avem C = Imc
2
, unde c
2
: R →R
2
, c
2
(t) = (t, k/t),
rezult˘ a c˘ a u
1
(t) = t, v
1
(t) = v(t), u
2
(t) = t ¸si v
2
(t) = k/t. Prin derivare,
ob¸tinem u

1
(t) = u

2
(t) = 1, v

1
(t) = v

(t) ¸si v

2
(t) = −k/t
2
. S˘ a presupunem c˘ a
punctul P(u = u
0
, v = v
0
), unde v(u
0
) = v
0
= k/u
0
, este punctul de inter-
sec¸tie al curbelor C
1
¸si C, ob¸tinut pentru t = u
0
. Condi¸tia de ortogonalitate
a ridicatelor curbelor C
1
¸si C se reduce la

E −Gv

(u
0
)
k
u
2
0
= 0
v(u
0
) = v
0
=
k
u
0

v
2
0
−kv

(u
0
) = 0
v(u
0
) = v
0
=
k
u
0
.
Folosind formula de dezvoltare în serie Taylor a func¸tiei v, în vecin˘ atatea
punctului u
0
= k/v
0
, deducem c˘ a
v(t) =
v
2
0
k
t +O

t −
k
v
0

2

.
În concluzie, curbele ortogonale în punctul P(u = u
0
, v = v
0
), unde
v(u
0
) = v
0
= k/u
0
, pe ridicata curbei C : uv = k sunt ridicatele curbelor
C
1
= Imc
1
, unde
c
1
(t) =

t,
v
2
0
k
t +O

t −
k
v
0

2

,
v
0
= k/u
0
∈ R

fiind ales arbitrar.
Problema 11.2.8 S˘a se demonstreze c˘a sfera Σ = Imr de raz˘a R > 0,
unde
r : (0, 2π)


π
2
,
π
2

→R
3
, r(u, v) = (Rcos ucos v, Rsinucos v, Rsinv),
este o suprafa¸ t˘a total ombilical˘a de curbur˘a constant˘a.
Rezolvare. Prin deriv˘ ari par¸tiale, g˘ asim
r
u
= (−Rsinucos v, Rcos ucos v, 0),
r
v
= (−Rcos usinv, −Rsinusinv, Rcos v).
11.2. PROBLEME REZOLVATE 257
Prin urmare, prima form˘ a fundamental˘ a a sferei este
g =

R
2
cos
2
v 0
0 R
2

.
Derivând par¸tial în continuare, ob¸tinem
r
uu
= (−Rcos ucos v, −Rsinucos v, 0),
r
uv
= (Rsinusinv, −Rcos usinv, 0),
r
vv
= (−Rcos ucos v, −Rsinucos v, −Rsinv).
¸ Tinând cont c˘ a versorul normal la sfer˘ a este
N(u, v) = (cos ucos v, sinucos v, sinv),
deducem c˘ a forma a-II-a fundamental˘ a a sferei are expresia
b =

−Rcos
2
v 0
0 −R

= −
1
R
g.
În concluzie, toate punctele sferei sunt ombilicale. Evident, aplica¸tia lui
Weingarten, în cazul sferei, are forma L = g
−1
b = −(1/R)I
2
. Rezult˘ a c˘ a
curbura Gauss a sferei este constant˘ a: K = det L = 1/R
2
.
Problema 11.2.9 S˘a se arate c˘a suprafa¸ ta Σ = Imr, unde
r : R
2
−¦(u, v)[ u = v¦ →R
3
, r(u, v) = (u +v, uv, u
3
+v
3
),
con¸ tine numai puncte hiperbolice.
Rezolvare. În urma calculelor, g˘ asim c˘ a prima form˘ a fundamental˘ a a
suprafe¸tei Σ este
g =

1 +v
2
+ 9u
4
1 +uv + 9u
2
v
2
1 +uv + 9u
2
v
2
1 +u
2
+ 9v
4

.
A doua form˘ a fundamental˘ a a suprafe¸tei Σ are expresia
b = ±
3

1 + 9(u +v)
2
+ 9(u
2
+uv +v
2
)
2

2u u +v
u +v 2v

,
unde semnul ” + ” apare când u > v, iar semnul ” −” apare când u < v. În
concluzie, curbura Gauss a suprafe¸tei Σ are valoarea
K =
det b
det g
=
−9
[1 + 9(u +v)
2
+ 9(u
2
+uv +v
2
)
2
]
2
.
Deoarece K(P) < 0, ∀ P ∈ Σ, deducem c˘ a suprafa¸ta Σ con¸tine numai
puncte hiperbolice.
258 CAPITOLUL 11. SUPRAFE¸ TE
Problema 11.2.10 S˘a se demonstreze c˘a pe suprafa¸ta Σ : z = x
3
− 3xy
2
,
punctul O(0, 0, 0) este un punct planar. (Punctul de întâlnire a trei v˘ai
separate de trei dealuri este un punct planar.)
Rezolvare. Luând x = u ¸si y = v, este evident c˘ a avem Σ = Imr, unde
r : R
2
→R
3
, r(u, v) = (u, v, u
3
−3uv
2
).
Prin urmare, în urma calculelor, g˘ asim c˘ a prima form˘ a fundamental˘ a a
suprafe¸tei Σ este
g =

1 + 9(u
2
−v
2
)
2
−18uv(u
2
−v
2
)
−18uv(u
2
−v
2
) 1 + 36u
2
v
2

,
iar forma a-II-a fundamental˘ a are expresia
b =
6

1 + 36u
2
v
2
+ 9(u
2
−v
2
)
2

u −v
−v −u

.
Deducem atunci c˘ a curbura Gauss a suprafe¸tei Σ are valoarea
K =
−36(u
2
+v
2
)
[1 + 36u
2
v
2
+ 9(u
2
−v
2
)
2
]
2
,
iar curbura medie a suprafe¸tei Σ este
H =
27

4u
3
v
3
−4uv
2
(u
2
−v
2
) −u(u
2
−v
2
)
2

[1 + 36u
2
v
2
+ 9(u
2
−v
2
)
2
]
3/2
În concluzie, calculând curburile Gauss ¸si medie în punctul O(0, 0, 0),
corespunz˘ ator parametrilor u = 0 ¸si v = 0, g˘ asim K(O) = H(O) = 0, ceea
ce implic˘ a K
1
(O) = K
2
(O) = 0. Cu alte cuvinte, punctul O este un punct
planar al suprafe¸tei Σ. S˘ a not˘ am c˘ a acesta este singurul punct planar al
suprafe¸tei Σ.
Problema 11.2.11 S˘a se precizeze care sunt punctele ombilicale ale
suprafe¸tei ¸ Ti¸teica Σ : xyz = 1 ¸ si s˘a se calculeze curburile principale
ale acesteia chiar în aceste puncte.
Rezolvare. Parametriz˘ am suprafa¸ta ¸ Ti¸teica Σ : xyz = 1 cu ajutorul
aplica¸tiei r : R
2
−¦(u, v) [ uv = 0¦ →R
3
, unde
r(u, v) =

u, v,
1
uv

.
11.2. PROBLEME REZOLVATE 259
Prin calcul, deducem ca formele fundamentale ale suprafe¸tei ¸ Ti¸teica Σ =
Imr au expresiile
g =

¸
¸
¸
1 +
1
u
4
v
2
1
u
3
v
3
1
u
3
v
3
1 +
1
u
2
v
4
¸

¸si
b =
1

u
4
v
4
+u
2
+v
2

¸
¸
¸
2v
u
1
1
2u
v
¸

.
Condi¸tia ca un punct P = r(u, v) ∈ Σ s˘ a fie ombilical este ca
l(P)
E(P)
=
m(P)
F(P)
=
n(P)
G(P)


2v
u
1 +
1
u
4
v
2
=
1
1
u
3
v
3
=
2u
v
1 +
1
u
2
v
4
.
Cu alte cuvinte, în urma calculelor, trebuie s˘ a avem u
2
v
4
= u
4
v
2
= 1, adic˘ a
avem patru puncte ombilicale pe suprafa¸ta ¸ Ti¸teica: P(u = −1, v = −1),
Q(u = −1, v = 1), R(u = 1, v = −1) ¸si S(u = 1, v = 1). Este evident c˘ a
g(P) = g(S) =

2 1
1 2

, b(P) = b(S) =
1

3

2 1
1 2

,
g(Q) = g(R) =

2 −1
−1 2

, b(Q) = b(R) =
1

3

−2 1
1 −2

.
Aplica¸tiile Weingarten în aceste puncte sunt L(P) = L(S) = (1/

3)I
2
¸si
L(Q) = L(R) = −(1/

3)I
2
. Prin urmare, curburile principale în aceste
puncte sunt valorile proprii ale aplica¸tiilor Weigarten, adic˘ a avem
K
1
(P) = K
2
(P) = K
1
(S) = K
2
(S) =
1

3
,
K
1
(Q) = K
2
(Q) = K
1
(R) = K
2
(R) = −
1

3
.
260 CAPITOLUL 11. SUPRAFE¸ TE
Problema 11.2.12 S˘a se arate c˘a elicoidul drept Σ = Imr, unde
r : R
2
→R
3
, r(u, v) = (ucos v, usinv, v),
este o suprafa¸ t˘a minimal˘a ¸ si s˘a se calculeze curburile ei principale.
Rezolvare. Cu ajutorul deriv˘ arilor par¸tiale, deducem c˘ a formele fun-
damentale ale elicoidului drept sunt
g =

1 0
0 1 +u
2

¸si b = −
1

1 +u
2

0 1
1 0

,
iar aplica¸tia lui Weingarten devine
L = g
−1
b =
1

(1 +u
2
)
3

0 −(1 +u
2
)
−1 0

.
Este evident acum c˘ a elicoidul drept este o suprafa¸t˘ a minimal˘ a, deoarece
valoarea curburii medii în fiecare punct al elicoidului este
H =
1
2
Trace L = 0.
Curbura Gauss a elicoidului drept are valoarea
K = det L = −
1
(1 +u
2
)
2
< 0,
ceea ce înseamn˘ a c˘ a elicoidul drept con¸tine numai puncte hiperbolice. În
concluzie, curburile principale ale acestuia se exprim˘ a prin
K
1,2
= ±

−K = ±
1
1 +u
2
.
Problema 11.2.13 S˘a se g˘asesc˘a suprafe¸ tele de rota¸tie Σ = Imr, unde
r : R
2
−¦(0, v) [ v ∈ R¦ →R
3
,
r(u, v) = (ucos v, usinv, f(u)), f ∈ C
2
(R

),
care sunt minimale.
11.2. PROBLEME REZOLVATE 261
Rezolvare. Formele fundamentale ale suprafe¸tei de rota¸tie Σ sunt
g =

1 +f
′2
(u) 0
0 u
2

¸si b = ±
1

1 +f
′2
(u)

f
′′
(u) 0
0 uf

(u)

,
unde f

(u) (respectiv f
′′
(u)) reprezint˘ a derivata de ordinul întâi (respectiv
al doilea) a func¸tiei necunoscute f, iar semnele ” ± ” apar dup˘ a cazurile
u > 0 ¸si u < 0. Expresia aplica¸tiei lui Weingarten
L = g
−1
b = ±
1
u(1 +f
′2
)
3/2

uf
′′
0
0 f

(1 +f
′2
)

conduce la curbura medie
H =
1
2
Trace L = ±
1
2

uf
′′
+f

(1 +f
′2
)
u(1 +f
′2
)
3/2
.
În concluzie, suprafa¸ta Σ este minimal˘ a dac˘ a ¸si numai dac˘ a
uf
′′
+f

(1 +f
′2
) = 0.
Notând acum f

(u) = g(u), deducem ca ecua¸tia diferen¸tial˘ a anterioar˘ a se
rescrie
u
dg
du
= −g(1 +g
2
) ⇔−
1
g(1 +g
2
)
dg =
1
u
du.
Prin integrare, în urma calculelor, g˘ asim
g
2
+ 1
g
2
= u
2
C
2
⇔g = ±
1
C

u
2

1
C
2
, C > 0.
În final, din nou prin integrare, ob¸tinem
f(u) = ±
1
C
ln

u +

u
2

1
C
2

+ lnC
1
, C, C
1
> 0.
Problema 11.2.14 S˘a se arate c˘a pseudosfera Σ = Imr, unde
r :

0,
π
2

R →R
3
,
r(u, v) =

cos ucos v, cos usinv, sinu −ln

tan

π
4
+
u
2

,
este un spa¸ tiu cu curbur˘a constant˘a negativ˘a. S˘a se determine liniile de
curbur˘a ¸ si liniile asimptotice ale pseudosferei Σ.
262 CAPITOLUL 11. SUPRAFE¸ TE
Rezolvare. În urma calculelor, deducem ca pseudosfera Σ este carac-
terizat˘ a de urm˘ atorii coeficien¸ti ai primei forme fundamentale: E = tan
2
u,
F = 0 ¸si G = cos
2
u. Coeficien¸tii celei de a-II-a forme fundamentale a
pseudosferei sunt l = tanu, m = 0 ¸si n = −sinucos u. În concluzie, cur-
bura Gauss a pseudosferei Σ are valoarea
K =
ln −m
2
EG−F
2
= −1.
Liniile de curbur˘ a ale pseudosferei se g˘ asesc rezolvând ecua¸tia diferen¸tial˘ a

dv
du

2

dv
du
1
tan
2
u 0 cos
2
u
tanu 0 −sinucos u

= 0 ⇔
dv
du
= 0 ⇔v = v
0
∈ R.
Prin urmare, liniile de curbur˘ a ale pseudosferei Σ coincid cu liniile de coor-
donate
¯c
u
(t) = r(t, v
0
), t ∈ (0, π/2) , v
0
∈ R.
Ecua¸tia diferen¸tial˘ a a liniilor asimptotice este
−sinucos u

dv
du

2
+ tanu = 0 ⇔
dv
du
= ∓
1
cos u

⇔v(u) = ∓ln

C
1 + tan
u
2
1 −tan
u
2
¸
¸
, C > 0.
Rezult˘ a c˘ a liniile asimptotice ale pseudosferei sunt
¯c(t) = r

t, ∓ln
¸
C tan

t
2
+
π
4

, t ∈

0,
π
2

, C > 0.
Problema 11.2.15 Se consider˘a suprafa¸ ta cilindric˘a Σ = Imr, unde
r : R
2
→R
3
, r(u, v) = (f(u), g(u), v), f, g ∈ C
2
(R).
S˘a se arate c˘a geodezicele cilindrului Σ sunt elice cilindrice.
11.2. PROBLEME REZOLVATE 263
Rezolvare. Prin deriv˘ ari par¸tiale succesive, g˘ asim
r
u
= (f

, g

, 0), r
v
= (0, 0, 1),
r
uu
= (f
′′
, g
′′
, 0), r
uv
= r
vv
= (0, 0, 0).
Rezult˘ a c˘ a, în urma calculelor, ob¸tinem r
u
r
v
= (g

, −f

, 0) ¸si
r
u
+r
v
dv
du
=

f

, g

,
dv
du

,
r
v
d
2
v
du
2
+r
uu
+ 2r
uv
dv
du
+r
vv

dv
du

2
=

f
′′
, g
′′
,
d
2
v
du
2

.
În aceste condi¸tii, ecua¸tia diferen¸tial˘ a a geodezicelor cilindrului Σ este

f

g

dv
du
f
′′
g
′′
d
2
v
du
2
g

−f

0

= 0 ⇔
dv
du
(f

f
′′
+g

g
′′
) −
d
2
v
du
2
(f
′2
+g
′2
) = 0.
Rezolvând ecua¸tia anterioar˘ a, deducem c˘ a
¸
ln
dv
du


=
1
2

ln(f
′2
+g
′2
)



dv
du
= C

f
′2
+g
′2
, C > 0.
În final, prin integrare, g˘ asim c˘ a
v(u) = C

u
u
0

f
′2
(τ) +g
′2
(τ)dτ, C > 0, u
0
∈ R.
Cu alte cuvinte, geodezicele cilindrului Σ sunt curbele
¯c(t) = r(t, v(t)) = (f(t), g(t), v(t)), t ∈ R.
Efectuând eventual o reparametrizare, putem presupune ca geodezicele
cilindrului Σ sunt parametrizate prin lungimea de arc. Cu alte cuvinte,
putem presupune f˘ ar˘ a a restrânge generalitatea c˘ a
f
′2
(τ) +g
′2
(τ) =
1
C
2
+ 1
, ∀τ ∈ R.
În aceste condi¸tii, geodezicele cilindrului Σ sunt date de curbele
¯c(s) =

f(s), g(s),
C

C
2
+ 1
(s −u
0
)

264 CAPITOLUL 11. SUPRAFE¸ TE
ale c˘ aror vectori vitez˘ a sunt
˙
˜ c(s) = (f

(s), g

(s), C/

C
2
+ 1). În concluzie,
unghiul θ dintre vectorul vitez˘ a
˙
˜ c(s) ¸si axa fix˘ a Oz este constant:
θ = arccos

˙
˜ c(s), (0, 0, 1)

= arccos
C

C
2
+ 1
.
Cu alte cuvinte, rezult˘ a c˘ a geodezicele cilindrului Σ sunt elice cilindrice.
11.3 Probleme propuse
Problema 11.3.1 S˘a se scrie ecua¸ tiile parametrice ale urm˘atoarelor
suprafe¸ te definite implicit:
a) Σ
1
: (x−x
0
)
2
+(y −y
0
)
2
+(z −z
0
)
2
= R
2
, unde (x
0
, y
0
, z
0
) ∈ R
3
, R > 0,
(sfer˘a);
b) Σ
2
:
(x −x
0
)
2
a
2
+
(y −y
0
)
2
b
2

(z −z
0
)
2
c
2
+ 1 = 0, unde (x
0
, y
0
, z
0
) ∈ R
3
,
a, b, c > 0, (hiperboloid cu dou˘a pânze);
c) Σ
3
:
(x −x
0
)
2
a
2
+
(y −y
0
)
2
b
2
= 2pz, unde (x
0
, y
0
) ∈ R
2
, a, b, p > 0,
(paraboloid eliptic).
R. a) Σ
1
= Imr
1
, unde r
1
: [0, 2π) [0, π) ⊂ R
2
→R
3
,
r
1
(u, v) = (x
0
+Rcos usinv, y
0
+Rsinusinv, z
0
+Rcos v);
b) Σ
2
= Imr
1
2
∪ Imr
2
2
, unde r
1,2
2
: R[0, 2π) ⊂ R
2
→R
3
,
r
1,2
2
(u, v) = (x
0
+asinhucos v, y
0
+b sinhusinv, z
0
±c coshv);
c) Σ
3
= Imr
3
, unde r
3
: R[0, 2π) ⊂ R
2
→R
3
,
r
3
(u, v) =

x
0
+aucos v, y
0
+businv,
u
2
2p

.
Problema 11.3.2 S˘a se determine ecua¸tiile carteziene implicite ale
suprafe¸ telor parametrizate:
a) Σ
1
= Imr
1
, r
1
(u, v) = (ucos v, usinv, v), (u, v) ∈ R
2
, (elicoidul drept);
b) Σ
2
= Imr
2
, unde r
2
: [1, ∞) [0, 2π) →R
3
,
r
2
(u, v) =

ucos v, usinv, ln

u +

u
2
−1

, (catenoidul);
11.3. PROBLEME PROPUSE 265
c) Σ
3
= Imr
3
, unde r
3
: R[0, 2π) →R
3
,
r
3
(u, v) = (u + cos v, u −sinv, −u) , (cilindru eliptic).
R. a) Σ
1
: x
2
sin
2
z −y
2
cos
2
z = 0;
b) Σ
2
: z = ln

x
2
+y
2
+

x
2
+y
2
−1

, x
2
+y
2
≥ 1;
c) Σ
3
: (x +z)
2
+ (y +z)
2
= 1.
Problema 11.3.3 Se d˘a suprafa¸ta Σ : x
3
+y
3
+z
3
= R
3
, R > 0, ¸ si punctul
M(a, b, c) pe Σ, unde a, b, c > 0.
a) S˘a se scrie ecua¸tia planului tangent ¸ si a dreptei normale în M la Σ;
b) S˘a se g˘aseasc˘a locul geometric descris de punctul M când planul tangent
trece prin punctul fix N(1, 1, 1);
c) Dac˘a A, B ¸ si C sunt punctele în care planul tangent în M la Σ inter-
secteaz˘a axele Ox, Oy ¸ si Oz, s˘a se demonstreze egalitatea
a
[[OA[[
+
b
[[OB[[
+
c
[[OC[[
= 1.
R. a) T
M
Σ : a
2
x +b
2
y +c
2
z −R
3
= 0, N
M
Σ :
x −a
a
2
=
y −b
b
2
=
z −c
c
2
;
b) Locul geometric este curba situat˘ a la intersec¸tia surafe¸tei Σ cu sfera
centrat˘ a în originea O(0, 0, 0) ¸si de raz˘ a R

R > 0, de ecua¸tie
x
2
+y
2
+z
2
= R
3
.
c) Avem A(R
3
/a
2
, 0, 0), B(0, R
3
/b
2
, 0) ¸si C(0, 0, R
3
/c
2
). Rela¸tia cerut˘ a
este acum imediat˘ a.
Problema 11.3.4 Fie suprafa¸ ta parametrizat˘a Σ : x = ucos v, y = usinv,
z = Rsin2v, R ∈ R

, ¸ si fie punctul M(u = a, v = b) pe Σ, unde a, b ∈ R.
a) S˘a se scrie ecua¸tiile planului tangent ¸ si dreptei normale în M la Σ;
b) S˘a se g˘aseasc˘a ecua¸ tiile curbei de intersec¸ tie dintre suprafa¸ ta Σ ¸ si planul
tangent în punctul M;
c) S˘a se studieze natura acestei curbe pentru b = 0 ¸si a = 0. În ce caz este
ea un cerc?
266 CAPITOLUL 11. SUPRAFE¸ TE
R. a) T
M
Σ : [2Rsinb cos 2b] x−[2Rcos b cos 2b] y +a z −aRsin2b = 0,
N
M
Σ :
x −acos b
2Rsinb cos 2b
=
y −asinb
−2Rcos b cos 2b
=
z −Rsin2b
a
;
b) Ecua¸tia implicit˘ a a suprafe¸tei este Σ : z =
2Rxy
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0).
Rezult˘ a c˘ a ecua¸tiile implicite ale curbei c˘ autate sunt
C
a,b
:

[2Rsinb cos 2b] x −[2Rcos b cos 2b] y +a z −aRsin2b = 0
z =
2Rxy
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0).
c) Luând b = 0 ¸si a = 0, curba de intersec¸tie are ecua¸tiile
C
a,0
:

−2Ry +az = 0
z =
2Rxy
x
2
+y
2
, (x, y) = (0, 0),
care reprezint˘ a reuniunea dintre axa Ox`¦O(0, 0, 0)¦ ¸si curba plan˘ a
( :

z =
2R
a
y

x −
a
2

2
+y
2
=
a
2
4
.
O parametrizare a curbei plane ( este dat˘ a de
c(t) =

a
2
+
a
2
cos t,
a
2
sint, Rsint

.
Deoarece curbura curbei ( este
K(t) =
a
2
(a
2
+ 4R
2
)
2(a
2
+ 4R
2
cos
2
t)
3/2
,
adic˘ a este neconstant˘ a, rezult˘ a c˘ a curba ( nu este niciodat˘ a un cerc.
Problema 11.3.5 S˘a se calculeze elementul de arie pentru banda lui
Möbius Σ
1
= Imr
1
, unde
r
1
: [0, 2π]
¸

1
2
,
1
2

→R
3
,
r
1
(u, v) =

cos u +v cos ucos
u
2
, sinu +v sinucos
u
2
, sin
u
2

,
precum ¸ si pentru suprafa¸ ta
Σ
2
: (x
2
+y
2
−4)
2
+ (z −4)
2
= 1.
11.3. PROBLEME PROPUSE 267
R. a) Elementul de arie al benzii lui Möbius este

1
=

cos
u
2

1 + 2v cos
u
2
+

v
2
+
1
4

cos
2
u
2
dudv;
b) O parametrizare a suprafe¸tei Σ
2
este
r
2
: [0, 2π] [0, 2π] →R
3
,
unde
r
2
(u, v) =

4 + cos u cos v,

4 + cos u sinv, 4 + sinu

.
Prin urmare, în urma calculelor, g˘ asim elementul de arie

2
=

1 + 15 cos
2
u + 4 cos
3
u
2
dudv.
Problema 11.3.6 Se consider˘a suprafa¸ ta Σ = Imr, unde r : R
2
→R
3
,
r(u, v) =

u
2
2
+v,
v
2
2
+u, uv

.
S˘a se arate c˘a:
a) Binormalele ridicatelor curbelor C : v = v
0
, v
0
∈ R, sunt paralele cu un
plan fix din spa¸ tiu;
b) Fiecare curb˘a C : v = v
0
are raza de curbur˘a minim˘a în punctul s˘au de
intersec¸ tie cu linia de coordonate ob¸tinut˘a prin ridicarea pe suprafa¸ ta
Σ a curbei plane Ov : u = 0;
c) Ridicata curbei plane C

: u = v este o curb˘a plan˘a pe suprafa¸ ta Σ.
R. a) Ridicatele curbelor C : v = v
0
, v
0
∈ R, sunt curbele
¯c(t) =

t
2
2
+v
0
,
v
2
0
2
+t, tv
0

,
care au binormalele constante
B(t) =
1

1 +v
2
0
(0, v
0
, −1).
268 CAPITOLUL 11. SUPRAFE¸ TE
b) Raza de curbur˘ a a curbei plane ¯c(t) este
R(t) =

t
2
+ 1 +v
2
0

3/2

1 +v
2
0
,
care are un minim în punctul P(t = 0) ≡ P(u = 0, v = v
0
) ≡ P(v
0
, v
2
0
/2, 0).
c) Ridicata curbei C

: u = v este curba
¯c

(t) =

t
2
2
+t,
t
2
2
+t, t
2

,
care are imaginea inclus˘ a în planul π : x −y = 0.
Problema 11.3.7 S˘a se arate c˘a suprafa¸ta Σ = Imr, r : RR

→R
3
,
r(u, v) =

u +
1
v
, u −
1
v
,
2u
v

,
este dublu riglat˘a ¸ si s˘a se determine liniile ei de coordonate.
R. Suprafa¸ta Σ este paraboloidul hiperbolic (suprafa¸t˘ a dublu riglat˘ a)
Σ : x
2
−y
2
= 2z. Liniile de coordonate prin punctul P(u = u
0
, v = v
0
), unde
(u
0
, v
0
) ∈ RR

, sunt curbele
¯c
1
(t) =

u
0
+t +
1
v
0
, u
0
+t −
1
v
0
,
2(u
0
+t)
v
0

¸si
¯c
2
(t) =

u
0
+
1
v
0
+t
, u
0

1
v
0
+t
,
2u
0
v
0
+t

.
Problema 11.3.8 S˘a se demonstreze c˘a liniile de coordonate ale sferei ¸ si
ale torului circular sunt curbe ortogonale pe suprafa¸ t˘a.
R. Unghiul dintre liniile de coordonate este determinat de formula
cos θ =
F

EG
.
Deoarece pentru ambele suprafe¸te (sfera ¸si torul circular) avem F ≡ 0,
rezult˘ a ceea ce aveam de demonstrat.
11.3. PROBLEME PROPUSE 269
Problema 11.3.9 Pe elicoidul drept Σ = Imr, unde
r(u, v) = (ucos v, usinv, v), (u, v) ∈ R
2
,
se consider˘a triunghiul curbiliniu △ABC determinat de ridicatele pe
suprafa¸t˘a a curbelor plane
C
1
: u = 0, C
2
: v = 0, C
3
: u +v = 1.
S˘a se calculeze perimetrul, unghiurile ¸ si aria triunghiului curbiliniu △ABC.
R. Dac˘ a lu˘ am A(u = 0, v = 0), B(u = 1, v = 0), C(u = 0, v = 1), atunci
avem:
´
A =
π
2
,
´
B = arccos

3
3
,
´
C =

4
;
/
△ABC
=
3 ln(1 +

2) + 2 −

2
6
;
P
△ABC
= l(

AB) +l(

AC) +l(

BC) =
2 ln(1 +

3) + 4 −ln2 +

3
2
.
Problema 11.3.10 S˘a se calculeze perimetrul ¸ si unghiurile paralelogramu-
lui curbiliniu ABCD determinat prin ridicarea pe suprafa¸ ta Σ = Imr, unde
r(u, v) = (u
2
−v
2
, u
2
, u
2
v
3
), (u, v) ∈ R
2
,
a curbelor plane
C
1
: u = 0, C
2
: u = 1, C
3
: v = 0, C
4
: v = 2.
R. Dac˘ a lu˘ am A(u = 0, v = 0), B(u = 1, v = 0), C(u = 1, v = 2),
D(u = 0, v = 2), atunci avem:
´
A =
´
B =
´
D =
π
2
,
´
C = arccos
23

660
;
P
ABCD
= l(

AB) +l(

BC) +l(

CD) +l(

AD) =
=
100 + 27

2 + 80

10 + 27

66
27
.
Problema 11.3.11 S˘a se determine curbele de pe catenoidul Σ = Imr
definit prin r : (1, ∞) (0, 2π) →R
3
,
r
2
(u, v) =

ucos v, usinv, ln

u +

u
2
−1

,
care intersecteaz˘a ridicatele curbelor C : v = v
0
sub un unghi constant
θ = θ
0

0,
π
2

.
270 CAPITOLUL 11. SUPRAFE¸ TE
R. Curbele c˘ autate sunt ridicatele curbelor plane ( : v = v(u), unde
v(u) = v
0
±
tanθ
0

u
2
0
−1
(u −u
0
) +O

(u −u
0
)
2

, u
0
> 1 arbitrar.
Problema 11.3.12 S˘a se calculeze formele fundamentale ale suprafe¸ tei
Monge Σ = Imr, unde
r(u, v) = (u, v, f(u, v)), (u, v) ∈ R
2
,
¸ stiind c˘a f ∈ C
2
(R
2
).
R. Avem g =

1 +f
2
u
f
u
f
v
f
u
f
v
1 +f
2
v

, b =
1

1 +f
2
u
+f
2
v

f
uu
f
uv
f
uv
f
vv

,
unde f
u
, f
v
, f
uu
, f
uv
¸si f
vv
sunt derivatele de ordinul întâi (respectiv al doilea)
ale func¸tiei f.
Problema 11.3.13 S˘a se g˘aseasc˘a punctele ombilicale ale elipsoidului
Σ :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
−1 = 0, a > b > c > 0.
R. Dac˘ a consider˘ am parametrizarea x = acos usinv, y = b sinusinv,
z = c cos v, (u, v) ∈ [0, 2π) (0, π), g˘ asim patru puncte ombilicale:
P
1,2,3,4

±a

a
2
−b
2
a
2
−c
2
, 0, ±c

c
2
−b
2
c
2
−a
2

,
Problema 11.3.14 S˘a se demonstreze c˘a o suprafa¸ t˘a Σ este un plan dac˘a
¸ si numai dac˘a a doua form˘a fundamental˘a a suprafe¸ tei este nul˘a.
R. ” =⇒ ” Daca planul π : Ax + By + Cz + D = 0 este imaginea
parametriz˘ arii
r(u, v) =

u, v,
−D−Au −Bv
C

,
unde C = 0 ¸si (u, v) ∈ R
2
, atunci, prin calcul, deducem c˘ a l = m = n = 0.
” ⇐= ” S˘ a presupunem acum c˘ a l = m = n = 0 pentru orice punct al
unei suprafe¸tei Σ. Atunci avem
l = 'r
uu
, N` = −

r
u
,
∂N
∂u

= 0,
11.3. PROBLEME PROPUSE 271
unde N =
r
u
r
v
[[r
u
r
v
[[
este versorul normal la suprafa¸t˘ a. Deducem c˘ a avem
∂N
∂u
⊥ r
u
. Analog, avem
m = 'r
uv
, N` = −

r
u
,
∂N
∂v

= −

r
v
,
∂N
∂u

= 0,
adic˘ a
∂N
∂v
⊥ r
u
¸si
∂N
∂u
⊥ r
v
. Din rela¸tia
n = 'r
vv
, N` = −

r
v
,
∂N
∂v

= 0
ob¸tinem c˘ a
∂N
∂v
⊥ r
v
. Dac˘ a ¸tinem cont acum c˘ a avem ¸si egalit˘ a¸tile (prin
derivarea rela¸tiei 'N, N` = 1)

N,
∂N
∂u

=

N,
∂N
∂v

= 0 ⇔
∂N
∂u
⊥ N ¸si
∂N
∂v
⊥ N,
conchidem c˘ a
∂N
∂u
=
∂N
∂v
= 0.
Cu alte cuvinte, versorul normal N este un vector constant (nu depinde de
punctul de pe suprafa¸t˘ a).
Fie acum P
0
= r(u
0
, v
0
) un punct fixat pe suprafa¸ta Σ = Imr ¸si fie
P = r(u, v) un punct arbitrar al suprafe¸tei. S˘ a not˘ am p = 'P −P
0
, N` .
Evident, prin derivarea func¸tiei p, g˘ asim
∂p
∂u
= 'r
u
, N` = 0 ¸si
∂p
∂v
= 'r
v
, N` = 0,
adic˘ a p = C - constant. Luând P = P
0
, g˘ asim C = 0, adic˘ a 'P −P
0
, N` = 0
pentru orice punct al suprafe¸tei Σ. Aceasta nu este altceva decât ecua¸tia
vectorial˘ a a unui plan de normal˘ a N.
Problema 11.3.15 S˘a se demonstreze c˘a o suprafa¸ t˘a Σ este total ombili-
cal˘a dac˘a ¸ si numai dac˘a este o sfer˘a.
R. Am demonstrat la Probleme Rezolvate c˘ a sfera este o suprafa¸t˘ a total
ombilical˘ a. Reciproc, s˘ a presupunem c˘ a toate punctele unei suprafe¸te Σ sunt
ombilicale, adic˘ a avem
E
l
=
F
m
=
G
n
= α = 0
272 CAPITOLUL 11. SUPRAFE¸ TE
pentru orice punct al suprafe¸tei. Vom ar˘ ata pentru început c˘ a α = a -
constant. Cum avem
l = −

r
u
,
∂N
∂u

, m = −

r
u
,
∂N
∂v

= −

r
v
,
∂N
∂u

, n = −

r
v
,
∂N
∂v

,
rezult˘ a c˘ a

r
u

∂N
∂u
, r
u

= 0 ¸si

r
u

∂N
∂u
, r
v

= 0,
adic˘ a
r
u

∂N
∂u
= 0
(altfel r
u
+α ∂N/∂u ar fi coliniar cu normala, ceea ce este absurd deoarece
el se afl˘ a în planul tangent). Analog, ob¸tinem
r
v

∂N
∂v
= 0.
Derivând acum func¸tia r
u
+α∂N/∂u în raport cu v ¸si func¸tia r
v
+α∂N/∂v
în raport cu u, deducem egalitatea
∂α
∂u

∂N
∂v
=
∂α
∂v

∂N
∂u
sau
∂α
∂u
r
v
=
∂α
∂v
r
u
.
Dac˘ a ∂α/∂u ¸si ∂α/∂v ar fi nenuli, atunci r
u
¸si r
v
ar fi coliniari, ceea ce
implic˘ a N = 0 (absurd!). În concluzie, avem ∂α/∂u = ∂α/∂v = 0, adic˘ a
α = a - constant.
Integrând acum rela¸tiile r
u
+ a ∂N/∂u = 0 ¸si r
v
+ a ∂N/∂v, g˘ asim
r = r
0
− a N, unde r
0
este o constant˘ a de integrare ¸si [[N(u, v)[[ = 1.
Aceasta este ecua¸tia parametric˘ a a sferei de raz˘ a R = [a[ ¸si centru P
0
= r
0
.
Problema 11.3.16 S˘a se demonstreze c˘a o suprafa¸t˘a Σ este un cilindru
circular dac˘a ¸ si numai dac˘a coeficien¸ tii celor dou˘a forme fundamentale ale
suprafe¸ tei sunt constan¸ ti.
R. ” =⇒ ” Considerând cilindrul circular r(u, v) = (cos u, sinu, v), prin
calcul, ob¸tinem E = 1, F = 0 ¸si G = 1, respectiv l = −1, m = 0 ¸si n = 0.
” ⇐= ” Reciproc, s˘ a presupunem c˘ a o suprafa¸t˘ a Σ are coeficien¸tii
formelor fundamentale constan¸ti. Atunci, avem rela¸tiile (deduse prin de-
riv˘ ari)
r
uu
= l N, r
uv
= m N, r
vv
= n N,
11.3. PROBLEME PROPUSE 273
care implic˘ a (prin reducere la absurd) r
uv
= 0.
Deoarece forma a-II-a fundamental˘ a nu este identic nul˘ a, presupunem c˘ a
l = 0. Atunci, tot prin reducere la absurd, deducem c˘ a r
vv
= 0.
Prin urmare, ¸tinând cont ¸si de faptul c˘ a 'r
u
, r
u
` = E - constant, deducem
c˘ a aplica¸tia r are o expresie de forma
r(u, v) = (x
0
+av+

Ecos θ sinu, y
0
+bv−

Ecos θ cos u, z
0
+cv+

Esinθ),
unde (a, b, c) ∈ R
3
, (x
0
, y
0
, z
0
) ∈ R
3
¸si θ ∈ [0, 2π]`¦π/2, 3π/2¦ sunt con-
stante.
Punând condi¸tia ca vectorii r
uu
¸si N s˘ a fie coliniari, nenuli, g˘ asim valorile
a = b = 0 ¸si c = l, adic˘ a avem
r(u, v) = (x
0
+

Ecos θ sinu, y
0


Ecos θ cos u, z
0
+lv +

Esinθ).
Aceasta este ecua¸tia parametric˘ a a cilindrului circular
Σ : (x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
= Ecos
2
θ, z ∈ R.
Problema 11.3.17 S˘a se calculeze curburile principale ale suprafe¸ telor im-
plicite Σ
1
: z = e
x+y
−1, Σ
2
: z = ln(cos x) −ln(cos y) ¸ si Σ
3
: z = (x +3y)
3
.
R. a) K
Σ
1
1
= 0, K
Σ
1
2
=
2e
u+v

1 + 2e
2(u+v)

3/2
;
b) K
Σ
2
1,2
= ±

(1 + tan
2
u)(1 + tan
2
v)
1 + tan
2
u + tan
2
v
;
c) K
Σ
3
1
= 0, K
Σ
3
2
=
60(u + 3v)
[1 + 90(u + 3v)
4
]
3/2
.
Problema 11.3.18 Fie suprafa¸ ta ¸ Ti¸ teica Σ : xyz = 1. S˘a se demonstreze
c˘a exist˘a un punct fix P
0
din spa¸ tiu, care are proprietatea
K(P)
[d(P
0
, T
P
Σ)]
4
= const, ∀ P ∈ Σ,
unde K este curbura Gauss a suprafe¸ tei ¸ Ti¸ teica.
R. Lu˘ am punctul P
0
exact originea O(0, 0, 0) a sistemului de axe. Atunci
avem
K(P)
[d(O, T
P
Σ)]
4
=
1
27
, ∀ P ∈ Σ.
274 CAPITOLUL 11. SUPRAFE¸ TE
Problema 11.3.19 S˘a se g˘aseasc˘a punctele planare ale suprafe¸ tei Σ =
Imr, unde r : R
2
→R
3
,
r(u, v) = (cos u + cos v, sinu + sinv, u −v).
R. Punctele planare (i. e., H(P) = K(P) = 0) ale suprafe¸tei Σ = Imr
sunt punctele de pe ridicatele curbelor plane C
k
: u −v = (2k + 1)π, k ∈ Z.
Problema 11.3.20 S˘a g˘aseasc˘a punctele planare ale suprafe¸ tei
Σ : x +y = z
3
.
R. Punctele planare ale suprafe¸tei Σ sunt punctele de pe dreapta (a doua
bisectoare) d : x +y = 0, z = 0.
Problema 11.3.21 S˘a se studieze natura punctelor suprafe¸ tei Σ = Imr,
unde r : R`¦1¦ (0, 2π) →R
3
,
r(u, v) = ((1 −u) cos v, (1 −u) sinv, u).
R. Toate punctele suprafe¸tei Σ = Imr sunt parabolice.
Problema 11.3.22 S˘a se demonstreze c˘a suprafa¸ta lui Enneper Σ =
Imr, unde r : R
2
→R
3
,
r(u, v) =

u −
u
3
3
+uv
2
, v −
v
3
3
+u
2
v, u
2
−v
2

este o suprafa¸ t˘a minimal˘a.
R. Prin calcul direct, se arat˘ a c˘ a lG−2mF +nE = 0, ceea ce înseamn˘ a
c˘ a H ≡ 0. Cu alte cuvinte, suprafa¸ta lui Enneper este o suprafa¸t˘ a minimal˘ a.
Problema 11.3.23 S˘a se calculeze curbura medie a suprafe¸ tei Σ = Imr,
unde r : [(0, 2π)`¦π¦] (0, 2π) →R
3
,
r(u, v) = (sinucos v, sinusinv, 2 cos u).
Este Σ o suprafa¸t˘a minimal˘a?
R. Suprafa¸ta Σ nu este minimal˘ a. Curbura medie este
H(u, v) =


2 + 3 sin
2
u
(1 + 3 sin
2
u)
3/2
, u ∈ (0, π)
2 + 3 sin
2
u
(1 + 3 sin
2
u)
3/2
, u ∈ (π, 2π).
11.3. PROBLEME PROPUSE 275
Problema 11.3.24 S˘a se determine func¸ tia F ∈ C
2
(R) astfel încât
suprafa¸ta conoid˘a
Σ : z = F

y
x

, x = 0,
s˘a fie minimal˘a.
R. F(t) = C
1
+C arctant, unde C
1
∈ R, C > 0.
Problema 11.3.25 S˘a se g˘aseasc˘a liniile asimptotice ale suprafe¸ tei para-
metrizate Σ = Imr, unde r : (0, ∞) R →R
3
,
r(u, v) = (u, uv, v + lnu).
R. Liniile asimptotice sunt ridicatele curbelor plane
(
C
: v =
C

u
, C > 0, u > 0.
Problema 11.3.26 S˘a se g˘aseasc˘a liniile asimptotice ¸ si liniile de curbur˘a
ale suprafe¸ tei de rota¸ tie Σ = Imr, unde r : (0, ∞) (0, 2π) →R
3
,
r(u, v) = (ucos v, usinv, lnu).
R. Liniile asimptotice sunt ridicatele curbelor plane
(
C
: v = ±ln(C u), C > 0,
unde u > 0 ¸si v ∈ (0, 2π). Liniile de curbur˘ a sunt ridicatele curbelor plane
(
v
0
: v = v
0
, v
0
∈ (0, 2π).
Problema 11.3.27 Se consider˘a suprafa¸ta Σ = Imr, unde r : R
2
→R
3
,
r(u, v) = (3u + 3uv
2
−u
3
, 3v + 3u
2
v −v
3
, 3(u
2
−v
2
)).
S˘a se determine liniile asimptotice ¸ si liniile de curbur˘a ale suprafe¸ tei Σ. S˘a
se arate c˘a liniile de curbur˘a sunt curbe plane.
R. Liniile asimptotice sunt ridicatele curbelor plane
(
C
: v = ±u +C, C ∈ R,
276 CAPITOLUL 11. SUPRAFE¸ TE
adic˘ a sunt curbele în spa¸tiu ¯c
C
1,2
(u) = (x
C
1,2
(u), y
C
1,2
(u), z
C
1,2
(u)), unde
x
C
1,2
(u) = 3u + 3u(C ±u)
2
−(C ±u)
3
,
y
C
1,2
(u) = 3(C ±u) + 3u
2
(C ±u) −(C ±u)
3
,
z
C
1,2
(u) = 3

u
2
−(C ±u)
2

.
Liniile de curbur˘ a sunt ridicatele curbelor plane
(
v
0
: v = v
0
, v
0
∈ R,
adic˘ a sunt curbele în spa¸tiu
¯c
v
0
(u) = (3u + 3uv
2
0
−u
3
, 3v
0
+ 3u
2
v
0
−v
3
0
, 3(u
2
−v
2
0
)).
În continuare, se arat˘ a c˘ a pentru aceste curbe în spa¸tiu τ = 0, adic˘ a
curbele ¯c
v
0
sunt curbe plane.
Problema 11.3.28 S˘a se demonstreze c˘a drumul cel mai scurt dintre dou˘a
puncte distincte situate în plan este segmentul de dreapt˘a care le une¸ ste.
R. Considerând planul parametrizat r(u, v) = (u, v, au + bv + c), unde
a, b, c ∈ R, deducem c˘ a ecua¸tia diferen¸tial˘ a a geodezicelor planului este

1
dv
du
a +b
dv
du
0
d
2
v
du
2
b
d
2
v
du
2
−a −b 1

= 0 ⇔(1 +a
2
+b
2
)
d
2
v
du
2
= 0.
Integrând, g˘ asim c˘ a geodezicele planului sunt ridicatele curbelor plane
C
α,β
: v = αu +β, α, β ∈ R, adic˘ a sunt curbele în spa¸tiu
¯c
α,β
(u) = (u, αu +β, (a +αb) u +bβ +c).
Aceste curbe (geodezice) sunt exact dreptele de ecua¸tii
d
α,β
:

y = αx +β
z = (a +αb) x +bβ +c.
Problema 11.3.29 S˘a se arate c˘a geodezicele sferei sunt exact cercurile
sale ecuatoriale.
11.3. PROBLEME PROPUSE 277
R. Dac˘ a consider˘ am sfera parametrizat˘ a Σ = Imr, unde
r : (0, 2π)


π
2
,
π
2

→R
3
, r(u, v) = (Rcos ucos v, Rsinucos v, Rsinv),
deducem, printr-un calcul laborios, c˘ a ecua¸tia diferen¸tial˘ a a geodezicelor
sferei este
cos v
d
2
v
du
2
+ 2 sinv

dv
du

2
+ sinv cos
2
v = 0.
Prin urmare, geodezicele sferei sunt curbele în spa¸tiu, de forma
¯c(u) = (Rcos ucos v(u), Rsinucos v(u), Rsinv(u)),
unde func¸tia v(u) este solu¸tie a ecua¸tiei de mai sus a geodezicelor.
În continuare, se arat˘ a c˘ a aceste geodezice (ca ¸si curbe în spa¸tiu) au
curbura constant˘ a K = 1/R > 0 ¸si torsiunea constant nul˘ a τ = 0. Cu alte
cuvinte, ele sunt cercuri ecuatoriale.
278 CAPITOLUL 11. SUPRAFE¸ TE
Bibliografie
[1] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache: Algebr˘a liniar˘a.
Geometrie analitic˘a ¸ si diferen¸ tial˘a. Ecua¸tii diferen¸ tiale (Culegere de
probleme), Editura Fair Partners, Bucure¸sti, 2003.
[2] Gh. Atanasiu, E. Stoica: Algebr˘a liniar˘a. Geometrie analitic˘a, Edi-
tura Fair Partners, Bucure¸sti, 2003.
[3] Gh. Atanasiu, M. Târnoveanu, M. Purcaru, A. Manea: Alge-
br˘a liniar˘a ¸ si geometrie analitic˘a (Culegere de probleme), Universitatea
"Transilvania" din Bra¸sov, 2002.
[4] V. B˘ alan: Algebr˘a Liniar˘a. Geometrie Analitic˘a, Editura Fair Part-
ners, Bucure¸sti 1999.
[5] M. Craioveanu, I. Albu: Geometrie afin˘a ¸ si euclidian˘a, Editura
Facla, Timi¸soara, 1982.
[6] V. Cruceanu: Elemente de algebr˘a liniar˘a ¸ si geometrie, Editura Di-
dactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, 1973.
[7] S. Ianu¸s: Curs de geometrie diferen¸ tial˘a, Universitatea Bucure¸sti,
1981.
[8] A. Kurosh: Higher Algebra, Mir Publishers, Moscow, 1975.
[9] N. Mih˘ aileanu: Geometrie analitic˘a, proiectiv˘a ¸ si diferen¸ tial˘a, Edi-
tura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, 1971.
[10] R. Miron: Introducere în geometria diferen¸ tial˘a, Universitatea "Al. I.
Cuza" din Ia¸si, 1971.
[11] R. Miron: Geometrie analitic˘a, Editura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a, Bu-
cure¸sti, 1976.
279
280 BIBLIOGRAFIE
[12] M. Neagu, A. Oan˘ a: Geometrie superioar˘a în plan ¸ si în spa¸tiu, Edi-
tura Universit˘ a¸tii Transilvania din Bra¸sov, 2008.
[13] L. Nicolescu: Curs de geometrie, Universitatea Bucure¸sti, 1990.
[14] L. Nicolescu: Geometrie diferen¸ tial˘a (Culegere de probleme), Univer-
sitatea Bucure¸sti, 1982.
[15] V. Ob˘ adeanu: Elemente de algebr˘a liniar˘a ¸ si geometrie analitic˘a,
Editura Facla, Timi¸soara, 1981.
[16] V. Oproiu: Geometrie, Universitatea "Al. I. Cuza" din Ia¸si, 1980.
[17] Gh. Piti¸s: Curs de algebr˘a, geometrie ¸ si ecua¸tii diferen¸ tiale, Universi-
tatea "Transilvania" din Bra¸sov, 1990.
[18] C. Radu: Algebr˘a liniar˘a, geometrie analitic˘a ¸ si diferen¸ tial˘a, Editura
All, Bucure¸sti, 1996.
[19] C. Radu, L. Dr˘ agu¸sin, C. Dr˘ agu¸sin: Algebr˘a liniar˘a. Analiz˘a
matematic˘a. Geometrie analitic˘a ¸ si diferen¸ tial˘a (Culegere de probleme),
Editura Fair Partners, Bucure¸sti, 2000.
[20] N. Soare: Curs de geometrie, Universitatea Bucure¸sti, 1996.
[21] K. Teleman: Geometrie diferen¸ tial˘a local˘a ¸ si global˘a, Editura Tehnic˘ a,
1974.
[22] A. Turtoi: Geometrie, Universitatea Bucure¸sti, 1985.
[23] C. Udri¸ste: Algebr˘a liniar˘a. Geometrie analitic˘a, Editura Geometry
Balkan Press, Bucure¸sti, 2000.
[24] C. Udri¸ste: Geometrie diferen¸ tial˘a. Ecua¸ tii diferen¸ tiale, Editura
Geometry Balkan Press, Bucure¸sti, 1997.
[25] C. Udri¸ste, V. Balan: Analytic and differential geometry, Editura
Geometry Balkan Press, Bucure¸sti, 1999, (English).
[26] C. Udri¸ste, I. Boca: Linear Algebra, Geometry Balkan Press,
Bucharest 1999, (English).
[27] Gh. Vrânceanu: Geometrie analitic˘a, proiectiv˘a ¸ si diferen¸ tial˘a, Edi-
tura Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, 1962.
[28] Gh. Vrânceanu, G. M˘ argulescu: Geometrie analitic˘a, Editura Di-
dactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, 1973.

2

Cuprins
1 Spa¸ii vectoriale. Spa¸ii euclidiene t t 1.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 1.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 1 6 17

2 Spa¸ii afine. Vectori liberi t 23 2.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 23 2.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 2.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 3 Geometrie analitic˘ în spa¸iu a t 43 3.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 43 3.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48 3.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59 4 Transform˘ri liniare a 63 4.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 63 4.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 70 4.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92 5 Forme biliniare. Forme p˘tratice a 97 5.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 97 5.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101 5.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116 6 Conice 121 6.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 121 6.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127 6.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138 3

4

CUPRINS

7 Cuadrice 147 7.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 147 7.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155 7.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172 8 Gener˘ri de suprafe¸e a t 179 8.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 179 8.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 181 8.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188 9 Curbe plane 193 9.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 193 9.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 198 9.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207 10 Curbe în spa¸iu t 215 10.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 215 10.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 221 10.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234 11 Suprafe¸e t 241 11.1 Elemente teoretice fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 241 11.2 Probleme rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 247 11.3 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 264

Capitolul 1

Spa¸ii vectoriale. Spa¸ii t t euclidiene
1.1 Elemente teoretice fundamentale

Defini¸ia 1.1.1 Se nume¸te spa¸iu vectorial o mul¸ime nevid˘ V pe care t s t t a avem definite dou˘ legi de compozi¸ie, una intern˘ notat˘ a t a a ” + ” : V × V → V, (x, y) → x + y si cealalt˘ extern˘ notat˘ ¸ a a a ” · ” : K × V → V, (α, x) → αx, unde K− câmp (corp comutativ), pentru care avem îndeplinite propriet˘ ¸ile: at 1. (V, +) este un grup abelian   α (x + y) = αx + αy, ∀ α, β ∈ K, ∀ x, y ∈ V      (α + β) x = αx + βy, ∀ α, β ∈ K, ∀ x ∈ V 2.  α (βx) = (αβ) x, ∀ α, β ∈ K, ∀ x ∈ V      1 · x = x, ∀ x ∈ V.

Elementele mul¸imii V se numesc vectori, elementele câmpului K vor t fi numite scalari, iar legea de compozi¸ie extern˘ va fi numit˘ înmul¸irea cu t a a t scalari. Pentru K = R sau C vom spune c˘ V este un spa¸iu vectorial real, a t respectiv spa¸iu vectorial complex. t 1

. ∀ x. t Propozi¸ia 1.3 Dac˘ V1 ∩ V2 = {0}. ¸ a t t Propozi¸ia 1. SPATII VECTORIALE.. e2 . Este de notat faptul c˘ L(B) reprezint˘ un subspa¸iu t a a t vectorial al lui V .. y ∈ U ⇒ x + y ∈ U 2. Fie B = {e1 . β ∈ K ⇒ αx + βy ∈ U....1. y ∈ U.1 O submul¸ime U ⊂ V este un subspa¸iu vectorial dac˘ si t t a ¸ numai dac˘ a ∀ x. atunci descompunerea v = v1 + v2 t a este unic˘ iar suma V1 + V2 va fi numit˘ sum˘ direct˘ si va fi notat˘ cu a a a a¸ a V1 ⊕ V2 . ∀ α.1. n} se nume¸te acoperirea liniar˘ a mul¸imii B sau spa¸iul vectorial generat s a t t de submul¸imea B.. v1 ∈ V1 .. αn ∈ K astfel încât v = α1 e1 + α2 e2 + . Mul¸imea t L(B) = {α1 e1 + α2 e2 + .1.. atunci V1 si V2 se numesc subspa¸ii a ¸ t suplementare. = αn = 0. ∀ α ∈ K. + αn en | αi ∈ K. atunci submul¸imile: t V1 ∩ V2 si V1 + V2 = {v ∈ V | v = v1 + v2 .. În caz contrar. ∀ x ∈ U ⇒ αx ∈ U.. În plus. mul¸imea de vectori B este un sistem de generatori pentru spa¸iul t t vectorial V dac˘ a ∀ v ∈ V.4 Mul¸imea B se nume¸te liniar independent˘ dac˘ egalt t s a a itatea α1 e1 + α2 e2 + .. spunem c˘ B a este un sistem de vectori liniar dependent. en } o submul¸ime de vectori a unui spa¸iu vectorial t t V peste câmpul K. . Teorema 1. α2 ..2 CAPITOLUL 1. + αn en . dac˘ V1 ⊕ V2 = V...3 Mul¸imea B se nume¸te sistem de generatori pentru t t s spa¸iul vectorial V dac˘ L(B) = V.1.1. Defini¸ia 1.2 Dac˘ V1 si V2 sunt dou˘ subspa¸ii vectoriale în K-spa¸iul t a vectorial V . ∀ i = 1. SPATII EUCLIDIENE ¸ ¸ Defini¸ia 1.1. . Defini¸ia 1. + αn en = 0V are loc numai pentru α1 = α2 = . t a Astfel. ∃ α1 . v2 ∈ V2 } ¸ sunt subspa¸ii vectoriale.2 O submul¸ime nevid˘ U ⊂ V se nume¸te subspa¸iu vect t a s t torial al K-spa¸iului vectorial V dac˘ t a 1.

.... ∃! x1 .. x2 . se noteaz˘ cu dimK V = n s t s a num˘rul elementelor dintr-o baz˘ oarecare. Fie B ′ = {e′ .. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 3 Defini¸ia 1. e′ .1. e2 . Atunci. t Deoarece se poate demonstra c˘ num˘rul de elemente al oric˘rei baze a a a B a unui acela¸i spa¸iu vectorial V este acela¸i.1. Defini¸ia 1. en } este o baz˘ a unui spa¸iu vectorial V .j=1. .. atunci este adev˘ rat˘ egalitatea t a a dimK (W1 + W2 ) = dimK W1 + dimK W2 − dimK W1 ∩ W2 . xn ) ∈ M1.7 Matricea MBB ′ = C = (cji )i. e′ } o alt˘ baz˘ în V . atunci a a t ∀ v ∈ V. Fie v ∈ V un vector arbitrar ¸i fie s    ′ x1 x1  x2   x′    2  ·   · ′  s  X =  ·  ¸i X =  ·     ·   · xn x′ n         coordonatele vectorului v în bazele B ¸i B ′ .5 Se nume¸te baz˘ a spa¸iului vectorial V .. xn ∈ K astfel încât v = x1 e1 + x2 e2 + . a 2.. . un sistem de vect s a t tori B care satosface condi¸iile: t 1.. Acest num˘r se nume¸te dimena a a s siunea peste K a spa¸iului vectorial V.. n.. .6 Matricea (x1 . + xn en .. Dac˘ B = {e1 . B este liniar independent˘ . În particular.1. B este un sistem de generatori pentru spa¸iul vectorial V.1.1. avem descompunerile a a n 1 2 unice n e′ = i j=1 cij ej .1.4 (Grassmann) Dac˘ W1 si W2 sunt dou˘ subspa¸ii vectoa riale ale unui spa¸iu vectorial V .n (K) reprezint˘ coordot a natele vectorului v în baza B. s . ∀ i = 1. t ¸ a t Teorema 1. x2 .n ∈ Mn (K) (în care sunt t puse pe coloane coordonatele vectorilor e′ în baza B) se nume¸te matricea s i de trecere de la baza B la baza B ′ . not Defini¸ia 1... avem: dimK W1 ⊕ W2 = dimK W1 + dimK W2 .

y = α x. : V × V → R.9 Într-un spa¸iu vectorial euclidian (V. y . x . s t O pereche (V. SPATII VECTORIALE.1. y + x′ .1. .. x′ . .4 CAPITOLUL 1. (iii) x + x′ . y ..1. cu egalitate dac˘ si numai dac˘ x = 0. Observa¸ia 1. Propozi¸ia 1.8 O aplica¸ie . vi = i=1 cij ej . reprezentând un spa¸iu vectorial real înzestrat cu un t produs scalar. egalitatea având loc dac˘ si numai dac˘ vectorii x si y sunt liniar indepena¸ a ¸ den¸i.1. s t Teorema 1. v2 . t . vp } ⊂ V.. . a S˘ consider˘m acum V ca fiind un spa¸iu vectorial real. y = x.. a a t t a¸ Observa¸ia 1. (iv) x. rangul matricii coordonatelor unui sistem de vect tori exprim˘ num˘ rul maxim al vectorilor liniar independen¸i. a a t Defini¸ia 1. ) are loc inegalit tatea Cauchy-Schwarz x. p. se nume¸te spa¸iu vectorial euclidian. x · y. Atunci. ∀ x. (ii) αx. a¸ a se nume¸te produs scalar pe spa¸iul vectorial real V. trei vectori sunt liniar independen¸i dac˘ si numai t dac˘ determinantul matricii determinate de cei trei vectori este nenul. ∀ x ∈ V. y .5 Leg˘ tura între X si X ′ este dat˘ de rela¸ia matriceal˘ t a ¸ a t a X = C · X ′. ∀ x. e2 . i = 1.1. SPATII EUCLIDIENE ¸ ¸ Propozi¸ia 1. având propriet˘ tile: t t a¸ (i) x. y ∈ V . num˘ rul maxim de vectori liniar independen¸i ai sistemului S este a t dat de rangul matricii C. y ∈ V . ∀ x.8 În R3 . x ≥ 0.. y = y. y 2 ≤ x. y ∈ V . . ). ∀ α ∈ K.1.7 În Rn . si fie t a t ¸ sistemul de vectori n S = {v1 .en } o baz˘ în spa¸iul vectorial V .6 Fie B = {e1 .

9 S˘ consider˘ m (V. as a Defini¸ia 1.. atunci exist˘ o baz˘ ortonormat˘ a a a a B ′ = {e1 . ||x|| · ||y|| Evident. deoarece permite introducerea no¸iunilor de lungime (norm˘ ) a unui a t a vector ||x|| = x.10 (de existen¸˘ a bazelor ortonormate) Fie ta un spa¸iu vectorial euclidian n-dimensional. ) un spa¸iu euclidian de dimensiune t a a t ¸ a s dimK V = n si fie B = {e1 . . t t a Construc¸ia bazei ortonormate B ′ din baza oarecare B este dat˘ de t a (V. y . ∀ i = 1. ) ∀ i = j = 1. y = 0.1.. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 5 No¸iunea de spa¸iu euclidian este extrem de important˘ în algebra t t a liniar˘. Dac˘ t a B = {v1 . Teorema 1.. si ¸ ||ei || = 1. e2 . distan¸a t˘ d(x. .1. ... Baza B se nume¸te baz˘ ortonormat˘ a lui V dac˘ sunt îndeplinite condi¸iile a a a t ei .1. .. en } a spa¸iului euclidian V . vectorii unei baze ortonormate sunt unitari ¸i ortogonali doi s câte doi.. rezult˘ c˘ într-un t a a spa¸iu euclidian doi vectori nenuli x ¸i y sunt perpendiculari (ortogonali) t s x ⊥ y dac˘ ¸i numai dac˘ x. x . n . . ob¸inut˘ din baza B. din defini¸ia unghiului dintre doi vectori. vn } este o baz˘ oarecare a lui V . Sintetizând. ej = 0.. Am dori s˘ men¸ion˘m c˘ bazele ortonormate sunt cele mai cona t a a venabile pentru descrierea propriet˘¸ilor algebrice ¸i geometrice ale spa¸iilor at s t euclidiene. en } o baz˘ a lui V . e2 .1. y) = x − y ¸i unghi ϕ ∈ [0. π] format de doi vectori x ¸i y: s s cos ϕ = x. n.. v2 .

+. t 1. SPATII VECTORIALE.6 CAPITOLUL 1.. t Pe produsul cartezian V C = V × V definim opera¸iile de adunare a vectorilor si de înt ¸ mul¸ire a lor cu scalari complec¸i: t s (x1 . αy + βx). e2 . − fn−1 . ∀ α.10 Mul¸imea t t vn . 2 1 2 2 ||f1 || ||f2 || ||fi−1 ||2 (2) Vectorii din baza ortonormat˘ B ′ = {e1 . t s t W ⊥ = {v ∈ V | v ⊥ w. f2 f − f2 . . ||f1 ||2 v3 . f1 v3 . f1 vi . fi−1 f − f − .1. Observa¸ia 1. f2 vi . ·) un spa¸iu vectorial real.2 Probleme rezolvate Problema 1... en } sunt a 1 ei = · fi .. 2 1 ||f1 || ||f2 ||2 vi . SPATII EUCLIDIENE ¸ ¸ Procedeul de ortonormalizare Gramm-Schmidt (1) Construim vectorii ortogonali f1 = v1 . f1 f1 ...2. ∀ i = 1. fn−1 f − f − . y) = (αx − βy. y1 + y2 ) . f2 vn .1 Fie (V. ||fi || Defini¸ia 1.11 Întotdeauna avem descompunerea V = W ⊕ W ⊥ . . i2 = −1. (α + iβ) (x. y1 ) + (x2 . n. f1 vn . ∀ w ∈ W } este un subspa¸iu vectorial al lui V si se nume¸te complementul ortogonal t ¸ s al lui W. f2 = v2 − f3 = v3 − · · · fi = vi − · · · fn = vn − v2 . . − fi−1 .1. y2 ) = (x1 + x2 . 2 1 2 2 ||f1 || ||f2 || ||fn−1 ||2 Fie (V. β ∈ R.. ) un spa¸iu euclidian ¸i fie W un subspa¸iu vectorial al lui V.

0V ). Atunci s z ((x1 . y1 + y2 ) = (α (x1 + x2 ) − β (y1 + y2 ) . a t t b) Dac˘ intervalul [a. t f ∈ F[a. În mod asem˘n˘tor. α2 y + β 2 x) = z1 (x. În concluzie. (α1 + α2 ) y + (β 1 + β 2 ) x) = (α1 x − β 1 y. y) = (x.2.b] mul¸imea tuturor func¸iilor reale definite pe int t tervalul [a. avem (z1 + z2 ) (x. în raport cu aceste opera¸ii V C este spa¸iu vectorial complex a a t t (acest spa¸iu poart˘ numele de complexificatul lui V ). y) + z2 (x. PROBLEME REZOLVATE 7 S˘ se arate c˘ . y) . −y). y) = z1 (z2 (x. a) S˘ se arate c˘ opera¸iile: a a t (f + g) (x) = f (x) + g (x) . ∀x ∈ [a. z2 = α2 + iβ 2 doi scalari complec¸i. ∀α ∈ R. y) = ((α1 + α2 ) x − (β 1 + β 2 ) y.b] | f (−x) = f (x) ⊂ F[a. y1 ) + z (x2 .2 Fie F[a.b] . Se ¸tie c˘ produsul cartezian (V × V. se arat˘ c˘ (z1 · z2 ) (x. mul¸imea V C este un spa¸iu vectort ial complex. (x2 . x ∈ [a. y) = ((α1 + α2 ) + i (β 1 + β 2 )) (x. y)) ¸i a a a a s t (1 + 0i) (x.2. y2 )) = (α + iβ) (x1 + x2 . b] ⊂ R este simetric fa¸a de origine.b] (func¸iile pare). În acest context. α (y1 + y2 ) + β (x1 + x2 )) = (αx2 − βy2 . y) fiind vecs torul (−x. α1 y + β 1 x) + (α2 x − β 2 y. y2 ) ∈ V × V. b] definesc o structur˘ de R-spa¸iu vectorial pe mul¸imea F[a. y) . Fie z1 = α1 + iβ 1 . y2 ) . s˘ se arate c˘ a t˘ a a F+ = F− = f ∈ F[a. b] ⊂ R. αy2 + βx2 ) + (αx2 − βy2 . opusul unui vector (x. Fie acum z = α + iβ ∈ C ¸i (x1 .1. +) este un grup s a abelian cu elementul neutru (0V . y1 ) + (x2 . Problema 1. t a Rezolvare. y1 ) . b] (αf) (x) = αf (x) .b] (func¸iile impare) t .b] | f (−x) = −f (x) ⊂ F[a. αy2 + βx2 ) = z (x1 .

adic˘ f = O.b] o a t a a func¸ie arbitrar˘ ¸i s˘ construim func¸iile t as a t 1 [f (x) + f (−x)] .b] .b] . a) Se cunoa¸te c˘ F[a. În aceast˘ direc¸ie. t t b) Este u¸or de demonstrat c˘. SPATII VECTORIALE. s˘ a consider˘m un element arbitrar f ∈ F+ ∩F− . s˘ consider˘m f ∈ F[a. 2 1 f− (x) = [f (x) − f (−x)] .3 S˘ se arate c˘ submul¸imile de matrici a a t S = A ∈ Mn (K) | T A = A (matricile simetrice). avem t a adev˘rate rela¸iile: a t ((α + β) f) (x) = (α + β) f (x) = αf (x) + βf (x) = (αf ) (x) + (βf) (x) . mai mult. ((αβ) f) (x) = (αβ) f (x) = α (βf (x)) = (α (βf )) (x) .b] = F+ ⊕F− . avem egalitatea F[a. b]. avem ∀ x ∈ [a. t a a conform criteriului de subspa¸iu. b] ⊂ R este s a simetric fa¸a de origine. Pentru aceasta este suficient a a s de demonstrat c˘ F+ ∩F− = {O} ¸i F+ +F− = F[a.2. t ¸ Rezolvare. În concluzie. A = A ∈ Mn (K) | T A = −A (matricile antisimetrice) sunt subspa¸ii vectoriale în Mn (K) si. mai mult.b] se poate scrie unic sub forma a f = f+ + f− . Acest lucru t s implic˘ f (x) = 0. rezult˘ c˘ F+ ¸i F− sunt subspa¸ii în F[a. SPATII EUCLIDIENE ¸ ¸ sunt subspa¸ii vectoriale si. mai mult. + este un grup abelian cu elemens a tul neutru O (unde O : [a. mai mult. Pentru a demonstra unicitatea descompunerii anterioare. unde f+ ∈ F+ . b]. avem Mn (K) = S ⊕ A. a mul¸imea F[a. ∀ f ∈ F[a.b] este un R-spa¸iu vectorial. b]. f− ∈ F− . în cazul în care intervalul [a. la rândul ei. De asemenea. În plus. 2 Se verific˘ u¸or c˘ f+ ∈ F+ . (α (f + g)) (x) = (αf + αg) (x) = (αf ) (x) + (αg) (x) .b] . trebuie a demonstrat c˘ orice element f ∈ F[a. Mai mult. a a f+ (x) = Problema 1. b] → R este func¸ia identic nul˘).8 CAPITOLUL 1. f− ∈ F− ¸i.b] . a au loc simultan rela¸iile: f (−x) = f (x) ¸i f (−x) = −f (x) . Cu alte cuvinte. pentru orice x ∈ [a. ∀x ∈ [a. 1 · f = f. adic˘ (αβ) f = α (βf ). tot o func¸ie par˘/impar˘. ∀ x ∈ [a. Atunci. t a a s t Mai r˘mâne de demonstrat c˘ F[a. Prin urmare. c˘ înmul¸irea cu un scalar real a unei func¸ii a a s a t t pare/impare este. t ¸ .b] = F+ ⊕ F− . suma a dou˘ func¸ii pare/impare este tot o func¸ie t˘ a t t par˘/impar˘ ¸i. c˘ este adev˘rat˘ rela¸ia a s a s a a a t f = f+ + f− . b].

c) S3 = v1 = 1. 5. β ∈ R astfel încât αv1 + βv2 = 0.1. v3 = cos 2x ⊂ C 0 (R). Deoarece determinantul sistemului este nenul rezult˘ c˘ sistemul are solu¸ie a a t unic˘ pentru ∀ x. a a . −2). în spa¸iile vectoriale respective: t a) S1 = {v1 = (1. a s˘ consider˘m un vector arbitrar v = (x. În t s a a a concluzie. Rezult˘ sistemul liniar neomeogen a α − 2β = x 3α + β = y. Mai mult. y) ∈ R2 ¸i s˘ studiem dac˘ exist˘ a a s a a a α. pentru o matrice t t oarecare B ∈ Mn (K). cu t s ajutorul criteriului de subspa¸iu. s Evident avem B+ ∈ S. al c˘rui determinant este nenul. y ∈ R. v2 = (−2. sistemul de vectori S1 este ¸i un sistem a s de generatori pentru R2 . Pentru Cu alte cuvinte. rezult˘ c˘ A = O (matricea nul˘). v3 = (0. rezult˘ c˘ S ¸i A sunt subspa¸ii ale lui t a a s t a a a t Mn (K) . B− ∈ A ¸i B = B+ +B− . . β ∈ R astfel încât αv1 + βv2 = v. Prin urmare am demonstrat c˘ Mn (K) = S ⊕ A. Din rela¸iile T (A + B) = T A + T B ¸i T (αA) = α T A.2.2.4 S˘ se stabileasc˘ dependen¸a sau independen¸a liniar˘ a a a t t a urm˘ toarelor sisteme de vectori si s˘ se precizeze dac˘ sunt sisteme de gena ¸ a a eratori.S˘ lu˘m acum o matrice arbitrar˘ A din intersec¸ia S ∩ A. a Problema 1. Atunci. adic˘ sistemul admite numai solu¸ia banal˘. Rezolvare. 3. a a t a 2 . sistemul de vectori S1 este liniar independent în R a studia dac˘ sistemul de vectori S1 este un sistem de generatori pentru R2 . 3). b) S2 = {v1 = (1. PROBLEME REZOLVATE 9 Rezolvare. 1)} ⊂ R2 . Rezult˘ sistemul a liniar omogen α − 2β = 0 3α + β = 0. v2 = (−2. a) Fie α. În concluzie. v2 = cos2 x. adic˘ este o baz˘ în R2 . din rela¸iile T A = A ¸i T A = −A. intersec¸ia S ∩ A este subspa¸iul nul. −4)} ⊂ R3 . 1. 0). s˘ consider˘m matricile a a B+ = 1 B+ 2 1 B− B− = 2 TB TB .

deducem c˘ α = β = γ = 1/3. Cu alte cuvinte avem s a v3 = 2v2 − v1 . 1 + X 2 . Rezult˘ egalitatea x = αe1 + βe2 + γe3 din care g˘sim sistemul liniar a a   2α + 2β − γ = 1 2α − β + 2γ = 1  −α + 2β + 2γ = 1. sistemul de a a t vectori S3 nu este un sistem de generatori pentru C 0 (R). Luând în egalitatea anterioar˘ x = π. 2.10 CAPITOLUL 1. β. ε. a b) S˘ presupunem c˘ (α. µ) ∈ R6 sunt coordonatele polinomului a a v în baza B. SPATII EUCLIDIENE ¸ ¸ a Determinantul fiind nenul. rezult˘ c˘ sistemul de vectori S2 este o baz˘ în a a spa¸iul vectorial R3 . SPATII VECTORIALE. b) Determinantul ob¸inut prin scrierea pe coloan˘ a vectorilor v1 . 1 + X 5 . 1 + X 4 . e3 = (−1. 1 + X. adic˘ sistemul de vectori S3 este liniar dependent în C 0 (R). a S˘ presupunem c˘ sistemul de vectori S3 este sistem de generatori pentru a a C 0 (R). 2)} ⊂ R3 . −1. . b) v = X 5 − X 4 + X 3 − X 2 + X − 1. −1). Pentru a a a x = 0 g˘sim îns˘ α + β + γ = 1. β. Contradic¸ie! Prin urmare. 1. 2. γ ∈ R. 1 − X 3 } ⊂ R5 [X].2. γ. Rezolvare. pentru func¸ia cos x exist˘ α. unde B = {e1 = (2. În particular. Problema 1. β. orice func¸ie continu˘ se scrie ca o combina¸ie a t t a t liniar˘ de v1 . γ) ∈ R3 coordonatele vectorului v în baza B. v2 ¸i t a s v3 este 1 −2 0 3 1 5 = −8. a s t a astfel încât cos x = α + β cos2 x + γ cos 2x. unde B = {1. −2 0 −4 În concluzie. δ. rezult˘ c˘ α + β + γ = −1.5 S˘ se calculeze coordonatele vectorilor urm˘ tori în bazele a a precizate: a) v = (1. Deducem c˘ a v = α + β(1 + X) + γ(1 + X 2 ) + δ(1 + X 4 ) + ε(1 + X 5 ) + µ(1 − X 3 ). e2 = (2. 1). a) Fie (α. 2). În aceast˘ situa¸ie. ∀ x ∈ R. v2 ¸i v3 . t c) Se ¸tie din trigonometrie c˘ cos 2x = 2 cos2 x−1.

avem z = x + 2y. S˘ se determine α ∈ R astfel încât vectorii u1 = v1 + αv2 . −1. sunt liniar dependen¸i si s˘ se g˘ seasc˘ rela¸ia de t ¸ a a a t dependen¸a liniar˘ . rezult˘ c˘ vectorii x.2. a ¸ a t u2 = v2 + αv3 si u3 = v3 + αv1 s˘ fie liniar independen¸i (respectiv liniar dependen¸i). a a Acest fapt conduce la condi¸ia α = −1. v3 . coordonatele polinomului v în baza B sunt s exprimate de vectorul (0. u2 ¸i u3 sunt liniar dependen¸i. din egalitatea a a β 1 u1 + β 2 u2 + β 3 u3 = 0V ⇔ ⇔ β 1 (v1 + αv2 ) + β 2 (v2 + αv3 ) + β 3 (v3 + αv1 ) = 0V ⇔ precum ¸i din liniara independen¸a a vectorilor v1 . 1. Deoarece determinantul format prin scrierea pe coloan˘ a a vectorilor x. g˘sim α = −2. În concluzie. y.2.2. 1) . pentru α = −1 vectorii t u1 . β = 2. v2 si v3 trei vectori liniar independen¸i în spa¸iul ¸ t t vetorial real V . y. Dar.1. z = (1. 3. 1. condi¸ia ca vectorii u1 . β ∈ R. unde x = (−1. Aceast˘ rela¸ie conduce la sistemul liniar a t −α + β = 1 α + β = 3. Pentru ca vectorii u1 . β = ε = µ = 1 t a a ¸i δ = γ = −1. s a a t S˘ presupunem c˘ avem urm˘toarea rela¸ie de dependen¸a liniar˘ vectorial˘: a a a t t˘ a a z = αx + βy. deducem c˘ s t˘ a  αβ 3 = 0  β1 + αβ 1 + β 2 = 0  αβ 2 + β 3 = 0. care admite solu¸ia α = 1. ⇔ (β 1 + β 3 α) v1 + (β 2 + β 1 α) v2 + (β 3 + β 2 α) v3 = 0V . t Rezolvare. β 2 . t˘ a Rezolvare. unde α.6 S˘ se arate c˘ vectorii x. u3 s˘ fie liniar independen¸i devine t a t echivalent˘ cu aceea ca determinantul sistemului de mai sus s˘ fie nenul. u2 . −1). −1. β 3 ∈ R care verific˘ egalitatea β 1 u1 + a β 2 u2 + β 3 u3 = 0V s˘ rezulte c˘ β 1 = β 2 = β 3 = 0. a a y = (1. t Problema 1. 1.7 Fie v1 . Problema 1. s t . u2 ¸i u3 s˘ fie liniar independen¸i s a t trebuie ca pentru orice scalari β 1 . Prin urmare. 3). y ¸i z este nul. 1) . z sunt liniar dependen¸i. z ∈ R3 . Evident. v2 . În concluzie. 1. PROBLEME REZOLVATE 11 Egalând coeficien¸ii celor dou˘ polinoame.

u3 ) ¸i v = (v1 . Prin urmare. S˘ se determine subspa¸iul suple¸ a t mentar W2 si s˘ se descompun˘ vectorul x = (2. x3 ) ∈ R3 | x1 − x2 = 0 . Suma subspa¸iilor nu este direct˘ s a a t a deoarece U ∩ V = {(0. 0) este o baz˘ în W2 = L({w3 }). 2) pe cele dou˘ subspa¸ii. t avem U ∩ V = {(α. ν ∈ R a pentru care sistemul  = 0  u1 − u2   2v − v + v = 0  1  2 3 = λ u1 + v1   u2 + v2 = µ    u3 + v3 = ν este compatibil. µ. x3 ) ∈ R3 | 2x1 − x2 + x3 = 0 . z) = (0. Deoarece sistemul de vectori {w1 .9 Fie subspa¸iul vectorial W1 ⊂ R3 . x. V ⊂ R U = (x1 . SPATII VECTORIALE. 0)} Problema 1. w2 } este liniar independent ¸i W1 = L({w1 . 0. α) | α ∈ R} . v2 . 1. x2 . care este generat de t vectorii w1 = (1. α.12 CAPITOLUL 1. SPATII EUCLIDIENE ¸ ¸ Problema 1. V = (x1 . unde a ∈ R.2. Rezolvare. . −1. v3 ). 0) si w2 = (−1. 1. 0) | x ∈ R} = L({w3 = (1. 2. Subspa¸iul sum˘ este U + V = {u + v | u ∈ U. Deoarece sistemul precedent este compatibil pentru ∀ λ. Din condi¸iile de a t ortogonalitate w3 ⊥w1 ¸i w3 ⊥w2 deducem c˘ x = y ¸i z = 0. s a a a adic˘ dimR W1 = 2. x3 = −α. Subspa¸iul intersec¸ie U ∩ V este determinat de mul¸imea t t t solu¸iilor sistemului t x1 − x2 = 0 2x1 − x2 + x3 = 0. s a s avem W2 = {(x. 0. 2) . µ ¸i ν ∈ R.2. y. Folosind nota¸iile t a t s a t u = (u1 . u2 . 0)}). ¸ a a a t Rezolvare. x2 . x2 = α.8 S˘ se determine suma si intersec¸ia subspa¸iilor vectoriale a ¸ t t 3 . rezult˘ c˘ avem U + V = R3 . w2 } este o baz˘ în W1 . S˘ consider˘m c˘ a a a a w3 = (x. w2 }) rezult˘ c˘ {w1 . unde U. care admite solu¸iile x1 = α. problema determin˘rii sumei de subspa¸ii U + V revine la aceea a determin˘rii valorilor parametrilor λ. Fie W2 complementul ortogonal al subspa¸iului W1 . a t Din teorema lui Grassmann deducem c˘ dimR W2 = 1. v ∈ V } . Cu alte cuvinte.

−1. 0. 1. ∀ i = 1. 3 1 2 3 Coordonatele vectorului v în baza B′ se pot ob¸ine direct. Cu alte cuvinte. S˘ se calculeze coordonatele vectorului v ∈ R3 în raport baza B a cu cele dou˘ baze stiind c˘ (2. 0. Pentru a determina matricea de trecere de la baza B′ la baza B′′ . deducem c˘ a 1 1 1 2 3   c11 + c12 + c13 = 1 c11 = 0  c12 − c13 = 0. a descompunem vectorii e′′ . a. 0. avem sunt coordonatele lui v în baza B v = (2. deducem c˘ a s a a a e′′ = c21 e′ + c22 e′ + c23 e′ ⇒ c21 = 1. 1 2 3 În concluzie. 1) sunt coordonatele sale exprimate în a ¸ a baza canonic˘ a spa¸iului R3 . c12 . g˘sim a = b = 1 ¸i c = 2. 1) . dup˘ vectorii bazei B′ . 0) . avem urm˘toarele a s a s proiec¸ii vectoriale: prW1 x = w1 + w2 ¸i prW2 x = 2w3 . 1) = αe′ + βe′ + γe′ . 1/2 0 −1/2 . 2) se descompune în R3 = W1 ⊕ W2 dup˘ formula a x = aw1 + bw2 + cw3 . 2. 0) . b. 13 Prin calcul. adic˘ a   0 1 1 MB′ B′′ = C =  1/2 0 1/2  . descompunând t pe v dup˘ vectorii bazei B′ . c ∈ R. e′ = (1. 0) . c22 = c23 = 0. γ) ∈ R3 a a ′ .2. Pentru vectorul i e′′ avem e′′ = c11 e′ + c12 e′ + c13 e′ . −1)} . PROBLEME REZOLVATE Vectorul x = (2. e′′ = (1. t Problema 1. 1. c32 = −c33 = 1/2. 3. e′′ = (1. −1. a t Rezolvare.2. Prin calcul. adic˘ c11 = 0 ¸i c12 = c13 = 1/2. c11 . 1. matricea de trecere de la baza B′ la baza B′′ este C = (cji )i.1. 1 2 3 B′′ = {e′′ = (1. În concluzie.j=1. 1)} . 2 1 2 3 e′′ = c31 e′ + c32 e′ + c33 e′ ⇒ c31 = 1.10 În spa¸iul vectorial R3 se consider˘ sistemele de vectori t a B′ = {e′ = (1.3 . Sistemele de vectori B′ ¸i B′′ sunt baze în R3 deoarece deters minan¸ii forma¸i prin scrierea pe coloan˘ a vectorilor din sistemele respective t t a sunt nenuli. considerând c˘ (α.c13 ∈ R. În mod asem˘n˘tor. 1 2 3 S˘ se arate c˘ B′ si B′′ sunt baze si s˘ se detemine matricea de trecere de la a a ¸ ¸ a ′ la baza B ′′ . e′ = (1. β.

În raport cu acest produs scalar.2. a Problema 1. −2. f = i=0 (ai )2 ≥ 0.+a1 X n ¸i f2 = a2 +a2 X +. unde f = a0 + a1 X + . bare de coordonate: B ·B s a adic˘ X ′ =t Λ · −1 · X ′′ . g˘sim α = −1. g˘sim δ (f.. adic˘ f = 0.. s˘ se calculeze lungimea f si a ¸ ¸ distan¸a δ (f. g . i Mai mult. ∀i = 1. Fie polinoamele arbitrare f1 = a1 +a1 X +.. t a √ Pentru f = 1 + X + 2X 2√ 6X 3 avem f = − f. g˘sim c˘ x′′ = (3. β = 2 ¸i γ = 1. yn ) ∈ Rn . . notat˘ cu Rn [X] opera¸ia definit˘ prin a n f. În concluzie. g = i=0 (αai )bi = α i=0 ai bi = α f. Mai mult. ∀ f ∈ Rn [X]. g . a Problema 1.. + an X n si g = b0 + b1 X + .. s˘ se demont a streze urm˘ toarele inegalit˘ ti: a a¸ . + bn X n este un produs ¸ scalar. n.. pentru α ∈ R un num˘r real arbitrar. Observa¸ie. y = (y1 . x2 . f . SPATII EUCLIDIENE ¸ ¸ În urma calculelor. 1) sunt coordonatele vectorul v dup˘ vectorii bazei B a a a vectorului v în baza B′′ .. Analog. xn ) . . descompunând a s ′′ .12 Fie vectorii x = (x1 . s n n 0 1 0 1 Avem n n n f1 + f2 .14 CAPITOLUL 1. g + f2 . unde f = 1 + X + 2X 2 − 6X 3 si g = 1 − X − 2X 2 + 6X 3 . În mod evident... g = i=0 ai bi . g).+a2 X n . f = 42.11 S˘ se arate c˘ pe mul¸imea polinoamelor de grad cel mult a a t t a n. deducem c˘ a a n n αf. SPATII VECTORIALE.. Pozitiv definirea este asigurat˘ de faptul c˘ a a n f. g = i=0 (a1 i + a2 )bi i = i=0 a1 bi i + i=0 a2 bi = f1 . as a a opera¸ia considerat˘ este un produs scalar pe Rn [X]. g) = f − g = 2 41. avem comutativitatea f. Folosind produsul scalar uzual al spa¸iului aritmetic Rn .2.. Problema se poate rezolva ¸i utilizând formula de schimt s ′ = ◦ ¸i B ′′ = Λ · B ◦ implic˘ B ′′ = Λ · −1 · B ′ . t Rezolvare.. y2 . cu egalitate dac˘ ¸i numai dac˘ ai = 0... g = g.

definit prin 1 (f. f3 = v3 − v3 . Rezolvare. Demonstra¸ia inegalit˘¸ii triunghiului este descris˘ mai t t at a jos: x+y 2 = ≤ x + y.2. v3 = X 2 în raport cu produsul scalar de pe spa¸iul t polinoamelor de grad cel mult doi R2 [X].13 S˘ se ortonormeze sistemele de vectori: a a) v1 = (1. 3 3 3 . . e1 e1 = (−2. PROBLEME REZOLVATE a) n 2 15 xi yi i=1 n i=1 ≤ n i=1 x2 · i n n i=1 2 yi . ∀ f. f2 3 3 3 .2. 2). n i=1 b) (xi + yi )2 ≤ i=1 x2 + i 2 yi . v2 = (−2. G˘sim rezultatul cerut. 5) în raport cu produsul scalar uzual de pe R3 . Deducem ceea ce trebuia demonstrat. a) Utilizând procedeul Gramm-Schmidt. x + y = x x 2+ y 2+2 x + y 2 + 2 x. . y ≤ 2 · y 2 = ( x + y )2 . v3 = (5. y 2 ≤ x 2 · y 2 de pe spa¸ii euclidiene în cazul particular al produsului n . 1. construim vectorii ortogonali f2 .1. b) v1 = 1. f3 ¸i îi ortonorm˘m: s a f2 = v2 − v2 . . 3 3 3 . −2. construim versorul e1 = 1 v1 = v1 1 2 2 . 3. În continuare. 2) . e2 e2 = v3 − 3e1 − e2 = 14 14 7 . 1. g ∈ R2 [X]. v2 = X. Observa¸ie. 2 Problema 1. 2) ⇒ e2 = 1 2 1 2 f2 = − . scalar canonic pe R b) Se scrie inegalitatea triunghiului x + y ≤ x + y de pe spa¸ii t a euclidiene în cazul particular al produsului scalar canonic pe Rn . a) Se scrie inegalitatea Cauchy-Buniakovski-Schwartz t x.− . Rezolvare. g) = −1 f(x)g(x)dx. e1 e1 − v3 .

g˘sim baza ortonormat˘ {e1 .14 S˘ se determine în spa¸iul aritmetic R3 complementul a t ortogonal al subspa¸iului vectorial al solu¸iilor sistemului t t x1 − x2 − x3 = 0 x1 + 2x2 − x3 = 0 si s˘ se g˘ seasc˘ o baz˘ ortonormat˘ în acest complement. ∀ α ∈ R.16 CAPITOLUL 1. v3 ) ∈ R3 s˘ fie ortogonal pe subspa¸iul S este ca a t αv1 + αv3 = 0. 3 −1 Ortonormând vectorul f3 .2. −v1 ) | v1 . ¸ a a a a a Rezolvare. e1 ) e1 = X − 1 2 1 −1 xdx = X ⇒ e2 = 1 2 1 1 −1 1 f2 = f2 3 X. e3 } ⊂ R2 [X]. 0. v2 ∈ R}. −1). e2 = (0. e2 . Dup˘ a a t s a ortonormarea acestor vectori g˘sim baza ortonormat˘ a a B⊥ = 1 e1 = √ (1. e3 } ⊂ R3 . f3 8 3 Problema 1. SPATII VECTORIALE. O baz˘ ortogonal˘ în S ⊥ se ob¸ine luând v1 = 1. 1). 1. v2 . SPATII EUCLIDIENE ¸ ¸ Ortonormând vectorul f3 . e2 . Cu alte cuvinte. Subspa¸iul dat este S = {(α. complementul ortogonal al lui S este S ⊥ = {(v1 . g˘sim baza ortonormat˘ {e1 . 7) = (2. 14. f3 21 3 √ s b) Avem e1 = v1 /||v1 || = 1/ 2. e1 ) e1 − (v3 . Construim vectorii ortogonali f2 . 2 f3 = v3 − (v3 . 2. 2 . unde a a 1 1 1 f3 = (14. 0) . f3 ¸i îi ortonorm˘m: a e3 = f2 = v2 − (v2 . Condi¸ia ca t t un vector v = (v1 . a a unde 1 45 1 e3 = f3 = X2 − . v2 = 0 ¸i viceversa. α) | α ∈ R}. 0. e2 ) e2 = X 2 − 9 − X 4 x2 dx− 1 x3 dx = X 2 − . v2 .

αx2 . 1) ∈ R3 pe cele dou˘ subspa¸ii complementare si s˘ se verifice rela¸ia v 2 = w 2 + w1 2 a t ¸ a t (Teorema lui Pitagora). 0.3.2. y = (y1 . 1) .1. y = (y1 . 0. y ∈ R. unde α. αy) . β. ∀ x1 . α ∈ R. ∀ x. y ∈ R2 . y1 + y2 ) . x2 ) . y2 ) = (x1 + x2 . ∀ x = (x1 .2 S˘ se precizeze dac˘ opera¸iile definite pe mul¸imile india a t t cate determin˘ o structur˘ de spa¸iu vectorial: a a t a) x + y = (x1 + y1 . β. αx = (0. y2 ∈ W. ∀ x. y) = (αx. x3 − y2 . 0). x = (x1 . y1 . y = (y1 . ∀ α ∈ R. este evident c˘ w = (1. x2 + y3 . y) | x ∈ V. a 1. γ) ∈ S ⊥ . αx1 ) . . y2 ) . ∀ α ∈ R. v2 = (−2. 1. a t Mai mult. y2 . x2 . S˘ se g˘ seasc˘ t a a a apoi descompunerea v = w + w1 a vectorului v = (1. Dac˘ z = (α. PROBLEME PROPUSE 17 Problema 1. Fie S subspa¸iul generat de vectorii liniar independen¸i v1 t t ¸i v2 . w1 = (0. d) x + y = (x1 + y1 . Teorema lui Pitagora a este imediat˘. ale c˘rui solu¸ii sunt α = γ = 0. α ⊗ x = αx. 0) | β ∈ R}. b) x + y = (x1 + y2 . S˘ se arate c˘ pro¸ a t a a dusul cartezian V × W = {(x. x2 + y2 ) . y ∈ W } este un K-spa¸iu vectorial t în raport cu opera¸iile t (x1 . ∀ α ∈ K. x2 + y1 ) . x3 ).1 Fie V si W dou˘ K-spa¸ii vectoriale. y1 ) + (x2 . α (x. Problema 1. αx2 ) . x2 ∈ V. αx = (αx3 .15 S˘ se determine în R3 complementul ortogonal al suba spa¸iului generat de vectorii v1 = (1. 1) . avem S ⊥ = {(0. Prin urmare. αx2 ) . y2 ) ∈ R2 . x = (x1 . Aceste condi¸ii conduc la s s t sistemul liniar α + 2γ = 0 −2α + γ = 0. αx = (αx1 . ) . x⊕y = 3 c) x3 + y 3 .3 Probleme propuse Problema 1. x2 ) . atunci vectorul z este s a ortogonal ¸i pe vectorul v1 ¸i pe vectorul v2 . β. 1. Rezolvare. 0. ∀ α ∈ R.3. 2) .3. y3 ) ∈ R3 . γ ∈ R.

b) S2 = {v1 = (1. v3 ≡ cos 4x. d) Da. f) Independen¸i. b) Nu. SPATII VECTORIALE. x2 . d) Nu. 1]) | f . c) S3 = (x. f) S6 = (x1 ..3 Utilizând criteriul de subspa¸iu. f) S6 = 1 2 0 3 . v2 = (2.4 S˘ se stabileasc˘ dependen¸a sau independen¸a liniar˘ a a a t t a sistemelor de vectori: a) S1 = {u1 = (1. d) S4 = {αX 2 | α ∈ R} ⊂ R2 [x]. f) Da. g) S7 = (x1 . e) Nu. . 0. v2 ≡ xex . b) S2 = (x. b) Nu. x3 ) ∈ R3 | x1 − x2 + 2x3 = 0 ⊂ R3 . c) Indepent t den¸i. y) ∈ R2 | 2x − y = 0 ⊂ R2 . a i) S9 = {A ∈ M2 (R) | A· t A = I2 } ⊂ M2 (R). 0) . e) Independen¸i. y) ∈ R2 | 2x − y + 1 = 0 ⊂ R2 . t t t t . SPATII EUCLIDIENE ¸ ¸ R.3. s˘ se decid˘ care dintre t a a submul¸imile de mai jos formeaz˘ subspa¸ii vectoriale în spa¸iile vectoriale t a t t indicate: a) S1 = (x. 2. 2) . −1 1 1 −1 ⊂ M2 (R). h) S8 = {f ∈ C 0 ([0. v2 = 2v1 . u2 = (1. Problema 1. d) Dependen¸i. x3 ) ∈ R3 | x1 + x2 − x3 = 0. d) S4 = v1 ≡ 1. Problema 1. e) S4 = {f | grad (f) ≥ 2} ⊂ R4 [x]. 4)} ⊂ R3 .3. i) Nu. 2)} ⊂ R3 . u3 = u2 − u1 . vn ≡ xn−1 ex ⊂ C 0 (R). b) Dependen¸i. v4 ≡ cos4 x ⊂ C 0 (R). v3 = 8v4 −4v2 −3v1 . v2 ≡ cos 2x. u3 = (0. −1. a) Nu. R. a) Da. g) Da. c) S3 = {v1 = X − 1.. x1 − x2 = 0 ⊂ R3 . y) ∈ R2 | x2 − y2 = 0 ⊂ R2 . h) Da.. a) Dependen¸i. x2 . 1]). e) S5 = v1 ≡ ex . 2) . c) Nu. R. 1.18 CAPITOLUL 1. c) Da. 1. v2 = X 3 } ⊂ R3 [X].derivabil˘} ⊂ C 0 ([0.

Problema 1.3. 4)}). −1. 1) . 1. respectiv a a t U ∩ V. −1. 1. v2 = (1. 0. R. c) S3 = {u1 = (1. v3 = (3. 2)}) ⊂ R3 . 1) .3. b. 0. −3) . (1 − X)3 ⊂ R3 [X] .6 S˘ se determine subspa¸iul sum˘ direct˘ U ⊕ V ⊂ R3 . x2 . u2 = (2. 1. 0) .8 S˘ se precizeze care din urm˘ toarele sisteme de vectori a a formeaz˘ baze în spa¸iile vectoriale date: a t a) S1 = {u1 = (1. 0. U ⊕ V = {(a. 4)} ⊂ R3 . 0)}) ⊂ R4 . u2 = (0. a t a a unde U = (x. 1 1 1 1 ⊂ M2 (R). 2)} ⊂ R3 . (1 − X)2 . y. 1. 0)}) ⊂ R4 . 2) . U = L ({(1. 1) . V = L ({(2. 2δ) | δ ∈ R}. 0. 0)} ⊂ R3 . U ∩ V = {(2δ. −2)}) . 2. . z) ∈ R3 | 2x − y = 0.5 S˘ se determine suma si intersec¸ia subspa¸iilor generate a ¸ t t de sistemele de vectori U = {u1 = (1. b ∈ R}. 17. (0. V = L ({v1 = (1. 3x − z = 0 . γ) | γ ∈ R} = L({(1. Problema 1.3. −4.3. U + V = R3 . b) U + V = R4 . b) S2 = {u1 = (1. u3 = (0. γ. (0. 1) . 1)} ⊂ R3 . V = L ({(−1. −1)} ⊂ R2 . R. (−1. d) S4 = 1. 1. 4β) | β ∈ R}.7 S˘ se determine câte o baz˘ în subspa¸iile U + V. 2. e) S5 = 1 0 0 0 . u3 = (1. u2 = (2. 1. (2. 1)}). a + b) | a. V = {v1 = (1.3. v2 = (0. a) U + V = R3 . 1. 0) . −1. −1. U ∩ V = {(γ. 2. 2) . 2) . −1. 2) . PROBLEME PROPUSE 19 Problema 1. u2 = (1. 9. si s˘ se verifice teorema lui Grassmann (a dimensiunii) pentru: ¸ a a) U = (x1 . 17β. −1) . 1. −1) . 0. 2. 0) . δ. 1 − X. U ∩ V = {(−4β. u3 = (1. 9β.1. 1 1 0 0 . Problema 1. 1. 0. b) R. x3 ) ∈ R3 | x1 + x2 − 2x3 = 0 ⊂ R3 . 2. adic˘ avem a U ∩ V = L({(−4. 1 1 0 1 . 1.

0. (1.10 S˘ se determine coordonatele vectorului x ∈ R3 în baza a B2 = {g1 = (1. g2 = (3. 0). e) Baz˘. 1.11 S˘ consider˘ m spa¸iul vectorial real al matricilor a a t M2 (R). f3 = (1. 3). 1). −1. 0)} ⊂ R3 are coordonatele (1. respectiv matricelor antisimetrice A2 ⊂ M2 (R) si s˘ se determine matricea de trecere de la baza canonic˘ B la baza ¸ a a B ′ = B1 ∪ B2 . E3 = 0 0 1 0 E4 = 0 0 0 1 . −7/2). 3. g3 = (0. f2 = (1. 2. X 3 .3. 1). −1. respectiv B2 . b) Nu e baz˘. 2). a) x = (0. X 4 + X 3 . Problema 1.9 S˘ se calculeze coordonatele vectorilor urm˘ tori în bazele a a precizate: a) v = (7. 0)} ⊂ R3 . în subspa¸iul matricelor sia a a a t metrice S2 ⊂ M2 (R). X 5 + X 3 } ⊂ R5 [X]. 2. b) x = (1. −1. 2).3. 1. 2.3. E2 = 0 1 0 0 . b) S˘ se exprime matricea E = a a b c d în baza B ′ . 1). SPATII VECTORIALE. 0. 2. −1. . c) Baz˘. b) v = X 5 − X 4 + X 3 − X 2 − X + 1. R. SPATII EUCLIDIENE ¸ ¸ R. 1. X 2 + X 3 . 2. unde B = {(1. 1. a a a a a Problema 1. (2. 1. x2 = (−3/2. Problema 1. −2). a) Baz˘. −1. −1). d) Baz˘.20 CAPITOLUL 1. 0)} ⊂ R4 . 2. a) S˘ se g˘ seasc˘ câte o baz˘ B1 . 14. −1. precum si baza canonic˘ din acest spa¸iu ¸ a t B= E1 = 1 0 0 0 . 3. 1). (1. X + X 3 . stiind c˘ în baza ¸ a B1 = {f1 = (1. R. −1. unde B = {1 + X 3 . 4). 5/2.

−1) în R3 . 0. 1 1 1 R. 0) . 0). 2). e3 = √ (1. e2 = √ (1. 0. 0). −1). 1. e3 = 0 0 0 1 21 ¸i s . −1. v3 ≡ t2 − 3t . ∀ f. v4 = (0. v3 ≡ e−x } . b) f. 0. e2 = √ (1.12 Folosind procedeul de ortonormalizare Gramm-Schmidt. 2 4 8 4 Problema 1. 0 1 B = {v1 ≡ 1. −1.3. (. 1. Matricea de trecere este 1  0 =C=  0 0  0 1 1 0  0 0 0 1  . −1. 1. t a) f. e3 = √ (1. 2. 1) în R4 . b) v1 = (1. a) Avem B1 = B2 = e4 = 0 1 −1 0 e1 = 1 0 0 0 . 1]). v2 = (1. −1. 0 2 B = v1 ≡ 1. 0. PROBLEME PROPUSE R. g ∈ C 0 ([0. e3 = · (5X 2 − X − 2). 1. g = xf (x) g (x) dx. 2 6 3 1 1 1 b) e1 = √ (1. 0. 0 −1  1 0 MBB′ b) E = a · e1 + b+c b−c · e2 + d · e3 + · e4 . 1) . v2 ≡ ex . 0). g = f (t) g (t) dt. 1. 2 2 Problema 1. 1. 0. v3 = (1. a) e1 = √ (1. v3 = −1 în (R2 [X].3. c) v1 = X 2 + X. 1. ∀ f.3. 1). . 1) . 1. 0) . 1. 2 6 2 3 1 e4 = (−1. g ∈ C 0 ([0.1. 2 √ √ 15 3 3 2 + X). s˘ se ortonormeze urm˘ toarele sisteme de vectori liniar independen¸i: a a t a) v1 = (1. e2 = 0 1 1 0 .13 S˘ se verifice faptul c˘ urm˘ toarele aplica¸ii reprezint˘ a a a t a produse scalare pe spa¸iile vectoriale specificate si s˘ se ortonormeze în raport t ¸ a cu aceste produse scalare sistemele de func¸ii date:. v2 ≡ t − 2. 0. 2]). v3 = (0. v2 = X 2 + 1. v2 = (1. 3). e = c) e1 = · (X · (1 − X). −1. )). 0) .

b) v1 = (−1. t ∈ R .15 Determina¸i complementele ortogonale ale subspa¸iilor t t generate de urm˘ toarele sisteme de vectori: a a) v1 = (1. a) e1 = √ . 0) . 0. 4y) | y ∈ R}. −6) pe a a a t ¸ complementul ortogonal al subspa¸iului generat de vectorii v1 = (−3. y. 3). Lungimea 74 113 este || Pr⊥ (v)|| = √ . 1) în R4 . 4). . −4. v2 = (2. a) W ⊥ = {(−2y. 1. t 3 3 z. unde ||f3 || e2 + 1 f3 = 6 2(e2 − 1) · ex + e−x − 2 .3. Proiec¸ia c˘utat˘ este vectorul Pr⊥ (v) = t a a (7.22 CAPITOLUL 1. e2 = √ · f3 .16 S˘ se g˘ seasc˘ proiec¸ia vectorului v = (14. e2 = · (t − 1). 1. −1. b) W ⊥ = −2z − t −8z − t . t a a 3 Problema 1. 2) ∈ R3 a a a t pe subspa¸iul solu¸iilor sistemului omogen x + y + z = 0. v3 = (4. 7) si t v2 = (1. 2. 4. 1) în R3 . z. −3.14 S˘ se g˘ seasc˘ proiec¸ia vectorului v = (−1. SPATII VECTORIALE. 2 8 2 √ 2 1 · (ex − 2). e3 = · (3t2 − 6t + 2). 0. S˘ se calculeze lungimea acestei proiec¸ii. 2. 0. R. 1) . v2 = (3.3. 2. Proiec¸ia c˘utat˘ este vectorul Pr(v) = (−5. 0.3. 74 . e2 − 7 e −7 Problema 1. 3) din R3 . 0) . SPATII EUCLIDIENE ¸ ¸ 1 3 5 R. t t 1 R. e3 = b) e1 = 2. 1. Problema 1. a t 113 R.

Dac˘ . V s t a are structur˘ de spa¸iu euclidian. 23 .2 Dou˘ perechi de puncte (sau. Vectori liberi t 2.1. unde t s t φ : M × M →V este o func¸ie care îndepline¸te condi¸iile: t s t 1. D) se spune c˘ sunt echipolente dac˘ a a φ(A. B) = v.} o t s mul¸ime nevid˘ de obiecte pe care le vom numi generic puncte. B.1 Elemente teoretice fundamentale Fie V un spa¸iu vectorial peste un câmp K ¸i fie M = {A. t t ¸ Spa¸iul afin A poart˘ numele de spa¸iu afin real sau complex dup˘ cum t a t a spa¸iul vectorial V este real sau complex. C. atunci A se nume¸te spa¸iu punctual a t s t euclidian. t a Defini¸ia 2. Pentru orice vector v ∈ V si orice A ∈ M. exist˘ un unic punct ¯ ¸ a B ∈ M astfel încât φ(A. D). Defini¸ia 2.1. ¯ Observa¸ia 2.. B) si t a a ¸ (C. .1 Se nume¸te spa¸iu afin tripletul A = (M.1 Elementele unui spa¸iu afin sunt puncte si vectori. C) (regula triunghiului).1. B) = φ(C.. 2. în plus. φ). B) +φ(B. C ∈ M avem φ(A. Pentru orice A. V.Capitolul 2 Spa¸ii afine. B. C) = φ(A. Dimensiunea spa¸iului afin A t t se define¸te ca fiind dimensiunea spa¸iului vectorial V. dou˘ bipuncte) (A.

. cu α0 + α1 + . B). vectori.. + αp = 1. B) cu vectorul t˘ v = φ(A. A1 .1. Fie O ∈ M un punct fixat numit origine. vom spune c˘ sistemul de a puncte este afin independent. + αp Ap . Ap } este afin dependent (independent) dac˘ si numai dac˘ sistemul de vectori a ¸ a {A0 A1 . s t Defini¸ia 2. în coresponden¸a bijectiv˘ cu spa¸iul vectorial V (deci..4 Elementele mul¸imii A◦ ...1. t ¯ Defini¸ia 2.. Observa¸ia 2. A1 .. A1 .. Teorema 2.1.2 Pentru fiecare vector liber v ∈ V exist˘ si este unic un t ¯ a ¸ − → − → vector de pozi¸ie OA astfel încât OA ∈ v.3 Sistemul de puncte {A0 .5 Se t nume¸te s combina¸ie t afin˘ a A0 . .. Atunci. ¯ Defini¸ia 2. .6 Un sistem finit de puncte {A0 . putem t˘ a t identifica clasa de echivalen¸a AB a unui bipunct oarecare (A.. le numim vectori lega¸i în origine (segmente t˘ t orientate. Din acest motiv. A) | A ∈ M} se afl˘... Cu alte cuvinte vom scrie ¯ AB = v. A0 Ap } este liniar dependent (independent). care sunt reprezentante ale t t claselor de echivalen¸a v.. + αp OAp . În caz contrar.24 CAPITOLUL 2... vectori de pozi¸ie) si le not˘ m cu s˘ ge¸i: t ¸ a a t − → (O.. Ap } se nume¸te afin t s dependent dac˘ exist˘ un punct din sistem care s˘ fie o combina¸ie afin˘ a a a t a a celorlalte puncte din sistem. VECTORI LIBERI ¸ Rela¸ia de echipolen¸a definit˘ mai sus este o rela¸ie de echivalen¸a pe t t˘ a t t˘ mul¸imea M × M a bipunctelor. Ap ∈ M un punct P ∈ M definit de rela¸ia t unde rela¸ia de mai sus este în¸eleas˘ ca rela¸ia vectorial˘ t t a t a OP = α0 OA0 + α1 OA1 + ...1.. t t˘ pe scurt. mul¸imea de bipuncte t A◦ = {(O. A0 A2 . a t˘ a t ¸i cu mul¸imea vectorilor liberi (M × M) /∼ ). . A) = OA ∈ v.. de asemenea.. a punctelor P = α0 A0 + α1 A1 + .3 Clasele de echipolen¸a AB se numesc vectori liberi sau. Defini¸ia 2. .1.1. iar mul¸imea factor (M × M) /∼ se afl˘ t t a în coresponden¸a bijectiv˘ cu spa¸iul vectorial V . SPATII AFINE. .

n. iar una de tipul X = CX ′ se nume¸te centro-afinitate..n sunt coordonatele punctului O′ în reperul R = {O. j unde (ai0 )i=1.. X ′ = T (x′ ).n este matricea de trecere de la baza B la baza B Observa¸ia 2. t Relativ la un reper cartezian fixat R = {O. Dac˘ R = {O. ∀ i = 1.spa¸iul vectorial real al vectorilor liberi.1. s t s Observa¸ia 2..9 În particular. atunci leg˘tura a i dintre cele dou˘ seturi de coordonate este dat˘ de rela¸iile a a t n not xi = j=1 cij x′ + ai0 . vectorul de pozi¸ie OP se scrie în mod unic sub forma t OP = x1 e1 + . respectiv (x′ )i=1. en } este o baz˘ a spa¸iului vectorial V. A0 = i T (ai0 ). x2 .. + xn en . ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 25 S˘ presupunem în cele ce urmeaz˘ c˘ An este un spa¸iu afin de dimena a a t ∗. B}. C = (cij ). pentru fiecare punct P ∈ M. B′ } sunt dou˘ repere carteziene în care a s a un punct P are coordonatele (xi )i=1.spa¸iul punctual al geometriei sintetice elea t mentare.2. V = V3 . t Dac˘ alegem M = E3 .1. .8 Scalarii (x1 .. (cij )i.7 O pereche R = {O. B} ¸i R′ = {O′ .1.n .4 Dac˘ utiliz˘ m nota¸iile matriceale t a a t X= T (xi ).. xn ) = (xi ) poart˘ numele de coordot a natele carteziene ale punctului P în reperul R = {O. se nume¸te reper e cartezian în spa¸iul afin An . Defini¸ia 2. .1..j=1.. B}. B} ¸i s ′. B}. o transformare de tipul X = X ′ + A0 se nut me¸te transla¸ie. atunci transformarea de coordonate de mai sus se scrie sub forma matriceal˘ a X = CX ′ + A0 .1. siune n ∈ N Defini¸ia 2. unde O ∈ M este un punct fixat t ¯ a t s iar B = {¯1 .n .5 Orice transformare de repere carteziene este compunerea t unei transla¸ii cu o centro-afinitate. ¯ ¯ Defini¸ia 2.1. unde vect torii liberi sunt clase de echipolen¸a ale segmentelor orientate (clase de t˘ .

dac˘ si numai dac˘ ¸ a a¸ a π θ = ⇔ a · b = 0 ⇔ x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 = 0.1.func¸ia care asociaz˘ bipunctului (A. ob¸inem un spa¸iu afin de dimensiune trei. v = x2 1 x2 + y 2 + z 2 . θ ∈ [0. VECTORI LIBERI ¸ echipolen¸a = segmente orientate care pot fi suprapuse prin paralelism). j. a·b = ||a|| · ||b|| x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 .1.7 Vectorii nenuli a si b sunt ortogonali sau perpendict ulari. iar patru puncte a ¸ a sunt afin dependente dac˘ si numai dac˘ sunt coplanare.1.26 CAPITOLUL 2.12 Expresiile analitice ale normei unui vector si respectiv t ¸ unghiului a doi vectori sunt date de formulele: ||v|| = cos θ = def def not def i ⊥ j ⊥ k ⊥ i ¸i ||i|| = ||j|| = ||k|| = 1.10 Tripletul (E3 .13 Produsul vectorial a doi vectori oarecare a = x1 i + t y1 j + z1 k si b = x2 i + y2 j + z2 k este definit prin ¸ a×b = def i j k x1 y1 z1 . b = a · b = x1 x2 + y1 y2 + z1 z2 . φ) se nume¸te spa¸iul afin geometric t s t al vectorilor liberi. Observa¸ia 2.1. Defini¸ia 2. si not˘ m a ⊥ b. Baza canonic˘ în spa¸iul vectorial real al vectorilor liberi V3 este t B = {i.1. k}. V3 . a¸ a Defini¸ia 2. x2 y2 z2 . orice vector liber v ∈ V3 se descompune în mod unic ca t˘ v = xi + yj + zk.6 În spa¸iul afin geometric al vectorilor liberi trei puncte t t sunt afin dependente dac˘ si numai dac˘ sunt coliniare. SPATII AFINE. B) vectorul s t a t t a liber AB ∈ V3 . 2 Defini¸ia 2.1. Defini¸ia 2.11 Produsul scalar a doi vectori oarecare a = x1 i + y1 j + t ¸ z1 k si b = x2 i + y2 j + z2 k este definit prin a. unde În consecin¸a. π]. s v. 2 2 2 2 + y1 + z1 · x2 + y2 + z2 2 ¸ Observa¸ia 2. t˘ ¸i φ : E3 × E3 → V3 .

10 Trei vectori a. ¸ 2. c) = 0. x2 y2 z2 Teorema 2. t b = x2 i + y2 j + z2 k si c = x3 i + y3 j + z3 k este definit prin ¸ (a.2.9 i) Dac˘ a si b sunt necoliniari.14 Produsul mixt a trei vectori oarecare a = x1 i+y1 j+z1 k.1 Fie A si B dou˘ puncte distincte ale unui spa¸iu afin real ¸ a t A si fie punctele C. c) = a · (b × c) = def x1 y1 z1 x2 y2 z2 . ¸ ii) Urm˘ toarea formul˘ a dublului produs vectorial este adev˘ rat˘ : a a a a a × (b × c) = (a · c)b − (a · b)c.2 Probleme rezolvate Problema 2.1.2. D = A+ B. a Teorema 2. b. S˘ se arate c˘ dac˘ a a a . unde λ ∈ R∗ \{±1}.1.1. Defini¸ia 2. c)| a ¸ reprezint˘ volumul paralelipipedului construit pe reprezentan¸ii într-un a t punct ai vectorilor a. D ∈ A definite prin ¸ C= 1 λ 1 λ A+ B.8 i) Produsul vectorial a × b este un vector perpendicular t pe planul determinat de reprezentan¸ii într-un punct ai vectorilor a si b. b.1. atunci modulul |(a. atunci norma ||a×b|| repreza ¸ int˘ aria paralelogramului construit pe reprezentan¸ii într-un punct ai a t vectorilor a si b.2. b. b si c. x3 y3 z3 Observa¸ia 2. b si c sunt coplanari dac˘ si numai t ¸ a ¸ dac˘ (a. PROBLEME REZOLVATE 27 Observa¸ia 2. t ¸ ii) Doi vectori nenuli a si b sunt coliniari dac˘ si numai dac˘ ¸ a¸ a a×b=0⇔ x1 y1 z1 = = . 1−λ λ−1 1+λ 1+λ 1 1 E = C + D. 2 2 atunci avem EA = λ2 EB. b si c sunt necoplanari.1.11 Dac˘ a.

.. at t t a Problema 2. . g˘sim 1 1 A = [(1 − λ)C + (1 + λ)D]. 2 2λ Pe de alt˘ parte.28 CAPITOLUL 2. ∀ O ∈ A.. a t . S˘ a n se demonstreze c˘ a n m OM = OA + OB.. B = [(λ − 1)C + (1 + λ)D]. a Rezolvând sistemul. m Problema 2.3 Fie A1 . n λi = λ = 0. i=1 S˘ se scrie rela¸ia pentru centrul de greutate al unui triunghi. An } cu ponderile n λi P Ai = 0. 2λ 2 2 2λ a t a a În concluzie. Rela¸ile din ipotez˘ se scriu sub forma t a A − λB = (1 − λ)C . A2 .2 Punctul M împarte segmentul AB în raportul k = . S˘ se arate c˘ punctul P este centru de greutate al sistemului a a λi dac˘ si numai dac˘ a¸ a λ i=1 de puncte {A1 . Împ˘r¸ind ultima rela¸ie prin m + n. VECTORI LIBERI ¸ Rezolvare.. .2.2. An ∈ A si λ1 . Din rela¸ia t AM = rezult˘ a (m + n)OM = nOA + mOB. avem îns˘ a a 1 1 1 λ EA = OA − OE = [(1 − λ)OC + (1 + λ)OD] − OC − OD = CD 2 2 2 2 ¸i s EB = OB − OE = 1 1 1 1 [(λ − 1)OC + (1 + λ)OD] − OC − OD = CD. λn ∈ R astfel încât ¸ n m MB ⇔ n OM − OA = m(OB − OM). m+n m+n Rezolvare. A + λB = (1 + λ)D. .. SPATII AFINE.... rezult˘ rela¸ia c˘utat˘. A2 . ob¸inem egalitatea cerut˘. λ2 .

2. 3 Prin urmare. . Atunci avem P Q = AQ − AP = ρ(AC − AB) = ρBC. 3 Tinând cont de cele demonstrate mai sus. ρ1 . adic˘ coliniari. cu a t a 1 λ1 = λ2 = λ3 = . Totodat˘ s˘ consider˘m a a a a a vectorii AP = ρ1 AB. punctul P este centru de greutate al sistemut λi lui de puncte {A1 . Rezult˘ c˘ vectorii P Q ¸i BC sunt liniar dependen¸i.4 Fie A. An } cu ponderile dac˘ ¸i numai dac˘ as a λ P = λi Ai . unde a a s ρ = 0. condi¸ia necesar˘ ¸i suficient˘ ¸ t as a ca punctul P s˘ fie centrul de greutate al triunghiului A1 A2 A3 este a P A1 + P A2 + P A3 = 0.. Problema 2. PROBLEME REZOLVATE 29 Rezolvare. Prin defini¸ie.. B. punctul P este centru de greutate dac˘ a ¸i numai dac˘ s a A1 + A2 + A3 P = .2. a a s t a ” ⇐ ” Reciproc. s˘ presupunem c˘ vectorii P Q ¸i BC sunt coliniari. a ¸ ¸ s ¸ ¸ atunci vectorii P Q si BC sunt coliniari si reciproc (Teorema lui Thales). Rezolvare. ρ2 ∈ R\{0}. i=1 În cazul unui triunghi A1 A2 A3 . a a s adic˘ exist˘ α ∈ R\{0} astfel încât P Q = αBC. λ i=1 n Rela¸ia anterioar˘ este îns˘ echivalent˘ cu t a a a n i=1 n λi (Ai − P ) = 0 ⇔ λi P Ai = 0. ne afl˘m în condi¸iile din ipotez˘. A2 . .2.. AQ = ρ2 AC. S˘ se arate c˘ a a dac˘ punctele P si Q împart vectorii AB si respectiv AC în acela¸i raport. C trei puncte afin independente. ” ⇒ ” S˘ presupunem c˘ AP = ρAB ¸i AQ = ρAC.

rezult˘ c˘ a at a a ′ C este un paralelogram. adic˘ ||AO|| = ||OC|| ¸i ||BO|| = ||OD||. din regula paralelpatrulaterul ABA ogramului. Evident avem t˘ AA′ = 2AM. Aplic˘m a at a acum rela¸ia vectorial˘ a medianei în triunghiurile △SAC ¸i △SBD ¸i g˘sim t a s s a egalit˘¸ile at 2SO = SA + SC. deoarece. t a a . Rezolvare. Fie A′ simetricul punctului A fa¸a de M. vectorii AB ¸i AC sunt necoliniari (liniar a s independen¸i). Prin urmare. a Problema 2.6 Fie ABCD un paralelogram si fie O punctul de intersec¸ie ¸ t al diagonalelor sale. Atunci avem t 4SO = SA + SB + SC + SD. Problema 2. Fie S un punct arbitrar din spa¸iu. adic˘ ceea ce aveam de demonstrat.2. Rezolvare.2. Adunând aceste rela¸ii rezult˘ egalitatea cerut˘. VECTORI LIBERI ¸ Înlocuind pe AQ ¸i AP în rela¸ia s t AQ − AP = α(AC − AB). Deoarece în patrulaterul ABA′ C diagonalele se înjum˘t˘¸esc. Deoarece ABCD este un paralelogram. Atunci ¸ are loc rela¸ia vectorial˘ a medianei t a 2AM = AB + AC. În final. din ipotez˘. avem AA′ = AB + AC. ob¸inem c˘ t t a ρ1 − α = ρ2 − α = 0 ⇔ ρ1 = ρ2 = α. 2SO = SB + SD. SPATII AFINE. deducem c˘ a (α − ρ1 ) AB + (ρ2 − α) AC = 0. rezult˘ c˘ diagoa a s a nalele se înjum˘t˘¸esc.30 CAPITOLUL 2.5 Fie triunghiul △ABC si fie M mijlocul lui BC.

Egalit˘¸ile de demonstrat sunt acum imediate. ¸ . ob¸inem t MB ′ + MD′ = 2M O.8 Punctul H este ortocentrul triunghiului △ABC dac˘ si a ¸ numai dac˘ au loc egalit˘ tile a a¸ HA · HB = HB · HC = HC · HA. Evident. Evident. Problema 2. se vede usor c˘ avem t a △AOB ′ ≡ △BOM ⇒ ||OB ′ || = ||OM||. Rezolvare. rezult˘ c˘ punctele B ′ .9 S˘ se arate c˘ dac˘ vectorii a = 2m + n si b = m + n sunt a a a ¸ coliniari.2. Aplicând acum rela¸ia coliniare ¸i [BO] este median˘ în triunghiul △B s a t medianei. Din construc¸ie. at Problema 2.7 Într-un cerc de centru O se consider˘ dou˘ coarde AMB a a si CMD perpendiculare între ele. S˘ se demonstreze c˘ ¸ a a MA + MB + MC + MD = 2MO.2. Deoarece unghiul B ′ M D′ este drept.2. atunci avem MA + MB = MB ′ ¸i s MC + MD = MD′ . Alegem pe segmentul [CD] punctul D′ cu proprietatea c˘ a ||DD′ || = ||CM||. △DOD′ ≡ △COM ⇒ ||OD′ || = ||OM||. Rezolvare.2. PROBLEME REZOLVATE 31 Problema 2.2. atunci vectorii m si n sunt coliniari. vectorul HA este în˘l¸ime în triunghiul △ABC at dac˘ ¸i numai dac˘ as a HA · BC = 0 ⇔ HA · (HC − HB) = 0. O ¸i D′ sunt a a s ′ MD′ . iar pe segmentul [AB] punctul B ′ cu proprietatea c˘ a ||BB ′ || = ||MA||.

32 CAPITOLUL 2. b = m − 3n. Problema 2. avem a+b = = a−b = b) Deoarece avem a + b · a − b = (2m − n) · (5n) = 10m · n − 5 n a a rezult˘ c˘ unghiul dintre diagonale este cos θ = 3 = −√ . c) aria paralelogramului determinat de a si b. ¸ Rezolvare. a−b · a−b = (5n) · (5n) = 5 n = 15. Vectorii a ¸i b sunt coliniari dac˘ ¸i numai dac˘ s as a a×b = 0 ⇔ (2m + n) × (m + n) = 0 ⇔ ⇔ 2m × n + n × m = 0 ⇔ m × n = 0. a) Diagonalele paralelogramului construit pe a ¸i b sunt s s determinate de vectorii a + b ¸i a − b. d) Aria paralelogramului este Aparalelogram = a × b = 5n × m = 5 n · m = 75. 2 a+b · a+b = 4 m 2 (2m − n) · (2m − n) = 2 − 4m · n + n = 4 m 2 + n 2 = √ 109. ¸ b) unghiul dintre diagonale. SPATII AFINE. S˘ se calculeze: a a) lungimile diagonalelor paralelogramului construit pe a si b. unde m = 5. VECTORI LIBERI ¸ Rezolvare. ∡ (m.2. = −45.10 Fie vectorii a = m + 2n. n) = π . a+b · a−b 109 a+b · a−b 2 n = 3. Prin urmare. .

b × c. b×c. . PROBLEME REZOLVATE Problema 2.2.2. c×a sunt ¸i coliniari. c × (a × b) = (c · a) b − c · b a. Utilizând formula dublului produs vectorial ob¸inem rela¸ia t t (b × c) × (c × a) = (b × c) · a c − (b × c) · c a = (a. ¸ Dac˘ a × b. Folosind acum ¸i defini¸ia produsului mixt. atunci ei sunt si coliniari. Rezolvare.12 S˘ se demonstreze rela¸ia a t (a × b. Rela¸ia de demonstrat este imediat˘ dac˘ ¸inem cont c˘ t a at a a · b = a · b · cos θ ¸i s a × b = a · b · sin θ. s s Problema 2. b.2. c × a sunt coplanari. = (a. b ¸i c sunt coplanari.13 S˘ se dovedeasc˘ identitatea lui Lagrange: a a a ·b 2 + a×b 2 = a 2 · b 2 . b. c × a) = (a. c) a × b · c = (a. g˘sim egala it˘¸ile at a × (b × c) = a · b c − (a · c) b. c × a) = a × b · (b × c) × (c × a) = b × (c × a) = b·c a − b · a c. a×b.2. b. Din rela¸ia anterioar˘ deducem c˘ dac˘ a × b. 33 Rezolvare. Utilizând formula dublului produs vectorial.2. b × c. c)2 . b × c. deducem c˘ s t a (a × b. c × a sunt coplanari. Adunând cele trei rela¸ii. c)2 . t a a a atunci a. Prin urmare. b.11 S˘ se demonstreze identitatea lui Jacobi: a a × (b × c) + c × (a × b) + b × (c × a) = 0. ob¸inem egalitatea cerut˘. c)c. t t a Problema 2. a Rezolvare. b × c.

c′ · a = 0. din condi¸ia a′ · a = 1. Prin urmare. c′ = . Cu α si β astfel calcula¸i s˘ se determine unghiul dintre ¸ ¸ t a v si a + b. t t Unghiul dintre v ¸i a + b este dat de formula s cos θ = v· a+b π =0⇔θ = ⇔v ⊥ a+b . c) cu propriet˘ tile: vectorii a t a¸ a′ · a = 1. β = 9. (a.15 Fie vectorul v = 2i + αj + βk. 2 ||v|| · ||a + b|| v · a = 0. ob¸inem α = −4. b. Din propriet˘¸ile de mai sus. unde λ ∈ R. β ∈ R. b.14 Fie a. Ar˘ ta¸i c˘ exist˘ a t a a ′ . ¸ Rezolvare. exist˘ λ ∈ R astfel încât a a′ = λ b × c . S˘ se a determine α si β astfel încât v s˘ fie perpendicular pe vectorii a = −i+4j+2k ¸ a si b = 3i − 3j − 2k.2. c) Problema 2. (a. c trei vectori necoplanari. unde α. c′ (numi¸i reciprocii vectorilor a. rezult˘ c˘ vectorul a′ este at a a perpendicular atât pe b cât ¸i pe c. b. Vectorul v este perpendicular pe vectorii a ¸i b dac˘ ¸i numai s as dac˘ v este coliniar cu produsul vectorial a × b. a′ · b = 0. b. Observa¸ie: Problema se poate rezolva ¸i punând condi¸iile t s t . c) (a. SPATII AFINE. b′ . ′ ′ ′ b · a = 0. Rezolvare. ob¸inem t t λ= a Analog.2. Îns˘ avem a a a×b= i j k −1 4 2 3 −3 −2 = −2i + 4j − 9k. VECTORI LIBERI ¸ Problema 2. g˘sim b = ′ 1 . Punând condi¸ia v = λ a × b . c′ · c = 1. c′ · b = 0. v · b = 0. ¸i deci este coliniar cu produsul vectorial s s b × c. a′ · c = 0. c) c×a a×b . b.34 CAPITOLUL 2. b · c = 0. Acum. b · b = 1.

A△ABC = 2 2 În˘l¸imea din A se determin˘ din rela¸ia at a t 1 2SABC SABC = hA · BC ⇔ hA = = 2 BC 83 . Condi¸ia de coplanaritate este t (v 1 . 0. se determin˘ α ¸i β din a t t˘ a a s egalitatea v3 = αv1 + βv2 ⇒ α = β = −1.2. Prin urmare. 34 . aria triunghiului △ABC este dat˘ de formula a √ 1 83 AB × AC = . v3 = λi − j + k s˘ fie coplanari si s˘ se g˘ seasc˘ rela¸ia de dependen¸a liniar˘ . t t˘ a Problema 2. v 2 .2. AC = OC − OA = −i − j − 4k.17 S˘ se calculeze aria si în˘ l¸imea din A pentru triunghiul a ¸ at △ABC determinat de punctele A (0. B (2. v 2 = 2i − j + 2k. 35 Pentru a g˘si rela¸ia de dependen¸a liniar˘. 1) . BC = OC − OB = −3i − 5k. Punctele A.16 S˘ se determine λ ∈ R astfel încât vectorii a v 1 = i + 2j − 3k. B ¸i C determin˘ vectorii s a AB = OB − OA = 2i − j + k. PROBLEME REZOLVATE Problema 2. a ¸ a a a t t˘ a Rezolvare.2. Produsul vectorial al vectorilor AB ¸i AC este s AB × AC = i j k 2 −1 1 −1 −1 −4 = 5i + 7j − 3k. 0) . v3 ) = 0 ⇔ 1 2 −3 2 −1 2 λ −1 1 = 0 ⇔ λ = −3. Rezolvare.2. În concluzie. 0. −4). C (−1. 1. rela¸ia de dependen¸a liniar˘ este v3 = −v1 − v2 .

3.19 S˘ se rezolve ecua¸ia x × (x × a) = b. VECTORI LIBERI ¸ Problema 2. unde a. b sunt a t vectori nenuli si necoliniari da¸i. ¸i deci. 3 Produsul vectorial al vectorilor BC ¸i BD este s BC × BD = i j k 1 0 0 0 −1 2 = −2j − k. −1) . AD = 1 1 0 2 1 0 1 0 2 = −2. −1) . 2 2 În˘l¸imea din A a tetraedrului ABCD se determin˘ din rela¸ia at a t 1 3VABCD 2 VABCD = hA · A△BCD . volumul tetraedrului ABCD este dat de formula VABCD = 1 6 AB. C ¸i D determin˘ vectorii s a AB = OB − OA = i + j. 1). deducem c˘ t t a b. ⇔ hA = =√ . Prin urmare. SPATII AFINE. Punctele A. . Înmul¸ind scalar ecua¸ia cu x × a. −1) . x.2. ¸ t Rezolvare. a = x. aria triunghiului △BCD este s A△BCD √ 1 5 = BC × BD = . B (4. AD 1 = .2. AC.36 CAPITOLUL 2. AC ¸i AD este s AB. 3 A△BCD 5 Problema 2. 3. C (5. AC. AC = OC − OA = 2i + j. B.18 S˘ se calculeze volumul tetraedrului ABCD si în˘ l¸imea a ¸ at din A a acestuia. unde A (3. Rezolvare. D (4. AD = OD − OA = i + 2k. b = 0 ⇒ x ⊥ a × b. 2. Produsul mixt al vectorilor AB. 2. a.

rezult˘ c˘ x ⊥ b. b = b ⇔ x = √ a·b 2 = |λ| · b · a · sin ∢ a. i=1 v= i=1 λi M Ai nu depinde de alegerea punctului M ∈ A. b ⇒ x Pe de alt˘ parte avem a x = λ b × (a × b) 2 b . Cu alte cuvinte. exist˘ λ ∈ R astfel încât a x = λ b × (a × b) . fie observ˘m c˘ t t a a a x × (x × a) = b ⇒ x 2 · a · sin ∢ (a.. S˘ se demonstreze rela¸ia t a t MA + MB + MC = 3MG. PROBLEME PROPUSE 37 De asemenea..2 Fie G centrul de greutate al triunghiului △ABC si M un ¸ punct oarecare din spa¸iu... Pentru a determina pe λ. a·b 2. 1 În concluzie. λ2 . fie înlocuim în ecua¸ia ini¸ial˘.3 Probleme propuse n S˘ se arate c˘ vectorul a a Problema 2. λn ∈ R cu ¸ n λi = 0. Ind. b = |λ| · b · a × b .3. x) = cos ∢ a. . se ob¸ine t λ=± a×b √ .2. Pentru orice alt punct M ′ = M avem egalitatea triunghiului M ′ Ai = M ′ M + MAi . . x) = b . . înmul¸ind scalar cu x. Tinând cont de faptul c˘ x ⊥ b ¸i c˘ vectorul x este situat în planul vectorilor ¸ a s a a ¸i b.3.. deducem c˘ s a sin ∢ (a. · a · cos ∢ a. An ∈ A si λ1 . Prin urmare t a a vectorul x este coliniar cu produsul vectorial b × (a × b). Problema 2.1 Fie A1 ..3. A2 .

. SPATII AFINE. A2 ... BC si respectiv CA în rapoartele a. vectorii AB ¸i BC ¸i rapoartele s s corespunz˘toare b ¸i c. Y = E + F si Z = B + C ¸ 2 2 2 2 2 2 sunt afin dependente (Dreapta Newton-Gauss)..... F } s˘ aib˘ un punct comun ¸ a a D. a s Problema 2.. b si c. S˘ se arate c˘ punctele a a 1 1 1 1 1 1 X = A + D. B2 . G ¸ punctele ce împart vectorii AB. G s˘ fie a a t a ¸ a a afin dependente este ca a · b · c = −1 (Teorema lui Menelaus). Se folosesc rela¸ia triunghiului MG + GA = MA ¸i analoagele t s acesteia. n n n 1 1 1 A1 + A2 + . Avem n i=1 Ai Bi = n i=1 OBi − OAi = nOG′ − nOG = nGG′ . F. Problema 2.4 Fie A. VECTORI LIBERI ¸ Ind. + An Bn = 0. Bn puncte distincte din spa¸iul afin real A.. În particular. n n n dac˘ si numai dac˘ a¸ a A1 B1 + A2 B2 + .. ¸ ¸ S˘ se arate c˘ o condi¸ie necesar˘ si suficient˘ ca punctele E. A2 .. Se folosesc rela¸ia OE = 1 a OA + OB a+1 a+1 s s ¸i analoagele acesteia pentru punctele F ¸i G..3. An } si a ¸ {B1 ... . . . F.. . Bn } au acela¸i centru de greutate cu ponderile s 1 1 1 . C trei puncte afin independente si E.. . E} si {C. dou˘ sisteme finite de puncte {A1 . + An Bn = nGG′ . t a ¸ Problema 2. B. + An n n n 1 1 1 B1 + B2 + . Considerând punctele t G= si respectiv ¸ G′ = s˘ se arate c˘ a a A1 B1 + A2 B2 + . R. . B2 .5 Fie A.... B...3 Fie A1 ..3. An si respectiv B1 . t Ind. Se ¸ine cont c˘ pentru centrul de greutate avem GA+GB+GC = 0. C trei puncte afin independente si E (respectiv ¸ F ) un punct coliniar cu A si C (respectiv A si B). astfel încât dreptele afine ¸ ¸ generate de sistemele de puncte {B.38 CAPITOLUL 2.3.. Bn . .

0. 1. unde  ′   ′′  x1 x1 ′  x′  .ortocentrul si O centrul cercului circumscris triunghiului. e′ = E2 E0 = 1 2 (−3. 1) 1 2 3 si s˘ se indice transla¸ia si centro-afinitatea prin care se realizeaz˘ aceast˘ ¸ a t ¸ a a schimbare de reper.centrul de greua a tate. t Problema 2. PROBLEME PROPUSE Problema 2. E1 = (1. e′ = E3 E0 = (5. a) R′ = {O′ = E0 (1. asociat a sistemului de puncte R. c) bisectoarele.7 Dac˘ în triunghiul △ABC not˘ m cu G . 5)}. Problema 2.3. 2) . E2 = (−2. Analog. 0) .3. 1. −2. H . −2. −1. atunci ¸ are loc rela¸ia lui Euler GH = 2OG. Ind. X = 2 2 x′ x′′ 3 3     77 17 −40 −52 1  1  C= −1 40 −27  . 163 163 32 24 49 80 . 1. A = 79  . se arat˘ c˘ rela¸ia AB · DC = a a t AB · CD este echivalent˘ cu AB · AC = AB · AD. −3) . e′′ = (2.3. 6). a) S˘ se scrie reperul cartezian R′ cu originea în O′ = E0 . 1.9 Dreptele care unesc mijloacele muchiilor opuse ale unui tetraedru sunt concurente.8 Într-un tetraedru ABCD muchiile opuse sunt perpendiculare dou˘ câte dou˘ dac˘ si numai dac˘ a a a¸ a AB · AC = AB · AD = AC · AD. R. t Problema 2. E4 = (6. d) mediatoarele at sunt concurente. 3 b) Transformarea de coordonate este X ′ = C · X ′′ + A. e′′ = (0. −3) .10 În spa¸iul afin canonic R3 se consider˘ punctul t a O (2. b) S˘ se determine schimbarea de coordonate la trecerea de la reperul R′ a la reperul R′′ = {O′′ = O. e′′ . 3. b) în˘ l¸imile. 3) . X ′′ =  x′′  . se ob¸in celelalte a t echivalen¸e. 3.2. Folosind egalitatea triunghiului.6 S˘ se arate c˘ în orice triunghi: a a a) medianele. −1. 2)} . e′′ . 2. −5) . 3) si sistemul de puncte ¸ R = {E0 = (1.3.3. −2).3. e′ = E1 E0 = (0. 39 Problema 2. e′′ } unde 1 2 3 e′′ = (1.

0) . (v 1 . v 3 ).3. c) v 1 + v2 + v3 = (b − a)i + (a − c)j − (b + c)k. c′ sunt coplanari? (a. b) v1 × (v 2 × v3 ) = c(a − b)(a + b)i + bc2 j + ac2 k. b = 4. SPATII AFINE. a ¸ R. S˘ se calculeze 3a − b × a − 2b . Problema 2. n. b. c). S˘ se calculeze: (v1 . c′ ) = ob¸inem t ′ ′ 1 . C (0.3. b . B (0. c′ sunt reciprocii vectorilor a. 0.14 Se dau vectorii v 1 = aj −bk. b. R.13 Dac˘ a′ . c) = −4(m. v1 × (v 2 × v 3 ) si v 1 + v 2 + v3 .3. c′ × (c × a) este egal cu volumul tetraedrului a construit pe a. v 3 = bi −cj.12 Fie m. În ce condi¸ii vectorii a t b) S˘ se demonstreze c˘ volumul tetraedrului construit pe vectorii liberi a a ′ × (a × b). a Problema 2. b. b. b × (b × c) = −c. v2 . b . c′ × (c × a) = −a. b′ × (b × c). c′ ) în func¸ie de produsul mixt a t ′ . 60. v2 . (a. atunci se a cer: a) S˘ se exprime produsul mixt (a′ .40 CAPITOLUL 2.3. c) ′ a′ × (a × b) = −b. b′ . S˘ se studieze liniar independen¸a vectorilor t   a = 2m − 3n + p b = m + n + 2p  c = m − n. v2 = −ai−ck. b. a a R.3. 2 În ce condi¸ii are loc egalitatea? t . n. Liniar independen¸i: (a. c. c.11 Fie a si b doi vectori perpendiculari având normele ¸ a = 3. b) Folosind formula dublului produs vectorial. p) = 0. 0) . c) S˘ se deduc˘ egalitatea a′ × (a × b) = c′ × (c × b). Problema 2. p trei vectori necoplanari.15 Se consider˘ punctele A (a. (a′ . v3 ) = −2abc. VECTORI LIBERI ¸ Problema 2. 0. b. b . c). a 1√ 4 S˘ se arate c˘ aria triunghiului ABC este cel mult egal˘ cu a a a a + b4 + c4 . t ′ Problema 2. a R.

c Problema 2. R. hB = . atunci s˘ se rezolve sistemul: a a   x·a=0 x·b =0 . 2. q. a. C (3. ¸ R. 2 27 69 14 Problema 2. 1) . as at ¸ Problema 2.  x · c = 1. b.v. D (4. hA = 3. PROBLEME PROPUSE R. −4.3.w) = 5V(p.3. s˘ se determine unghiul ϕ dintre vectorul u si planul a a determinat de v si w. se calculeaz˘ ¸i celelalte în˘l¸imi. √ 182 182 182 182 R.20 Fie sistemul de ecua¸ii: t x × (y × a) = b y × x × b = a. q. unde A (1.r) .16 S˘ se calculeze aria si în˘ l¸imile din triunghiul △ABC a ¸ at determinat de punctele A (1. v = αp − q + r. B (2. −5.17 S˘ se calculeze volumul tetraedrului ABCD si în˘ l¸imile a ¸ at acestuia. −3.3. w = 3p + q − r. −1) . 1) .18 Se dau vectorii p.2. a) α1 = 2. . Problema 2. VABCD = 15/2. B (0. r necoplanari si u = p − 2q + 3r. R. 3) . a 2 2 = b2 = c2 . hC = . Aplic˘m inegalitatea Cauchy. C (−2.3. −2. c = 0. A△ABC = 41 1√ 2 2 a b + a2 c2 + b2 c2 . unde a × b = 0.q. α2 = −8. b. A△ABC = .3. 4. 4) . a) S˘ se determine α ∈ R astfel încât s˘ avem egalitatea de volume a a V(u. b) În cazul când α = 2 si vectorii p. r formeaz˘ un tetraedru regulat ¸ a ¸ de latur˘ l. −2). 1. −6). b) ϕ = π/4. Avem egalitate pentru a Problema 2. hA = . Folosind formula volumului unui tetraedru.3. x = a×b .19 Dac˘ a.

solu¸iile sistemului sunt t x=α a− unde α·β = a. SPATII AFINE. atunci x ⊥ y. a a b) Dac˘ a ⊥ b. a) Pentru a = b .42 CAPITOLUL 2. b ·b ||a||2 ¸i y = β b − s ||a||2 . ||a||2 . ||a × b||2 a. b ·a . VECTORI LIBERI ¸ a) S˘ se arate c˘ sistemul are solu¸ii dac˘ si numai dac˘ a = b si s˘ a a t a¸ a ¸ a se rezolve în acest caz. Reciproca este adev˘ rat˘ ? a R.

1 Ecua¸ia planului π determinat de punctul A(x0 . normala la planul π este determinat˘ de a vectorul n(A.1. y0 . t Propozi¸ia 3. Fie A(x0 . un punct ¸i dou˘ drepte neparalele. C) un vector nenul t s din spa¸iu. C) este t a π : A(x − x0 ) + B(y − y0 ) + C(z − z0 ) = 0. unde A2 + B 2 + C 2 = 0. un punct ¸i o dreapt˘ perpendicular˘ pe plan. 43 . Observa¸ia 3.1 Elemente teoretice fundamentale §1. s a a a 2.2 Dac˘ efectu˘ m înmul¸irile în ecua¸ia precedent˘ .1. Atunci. det a a t t a ducem c˘ ecua¸ia general˘ a unui plan este a t a π : Ax + By + Cz + D = 0. B. exist˘ un unic plan π care trece prin punctul A ¸i este t a s perpendicular pe direc¸ia n. B. un plan este determinat în mod t unic de urm˘toarele condi¸ii: a t 1. s 3. z0 ) un punct în spa¸iu ¸i fie n(A. B. trei puncte necoliniare. Evident. C).Capitolul 3 Geometrie analitic˘ în spa¸iu a t 3. y0 . Planul în spa¸iu t În spa¸iul geometriei euclidiene E3 . z0 ) si t t ¸ direc¸ia normal˘ n(A.

sunt coplanare dac˘ t si numai dac˘ ¸ a x1 y1 z1 1 x2 y2 z2 1 = 0. GEOMETRIE ANALITICA ÎN SPATIU ¸ Fie A(x0 . s t a 2. a Observa¸ia 3.44 ˘ CAPITOLUL 3. zi ). n1 ). Atunci. un punct ¸i o direc¸ie dat˘. exist˘ un unic plan π care trece prin t a s punctul A ¸i este paralel cu vectorii v 1 ¸i v2 . l2 m2 n2 Fie A(x1 . a t . t a Fie A(x0 .4 Ecua¸ia planului π determinat de punctele A. y0 .5 Patru puncte Mi (xi . z2 ) ¸i C(x3 . Atunci. yi . exist˘ o unic˘ dreapt˘ d care trece prin punctul A ¸i este t a a a s paralel˘ cu direc¸ia v. dou˘ puncte distincte. x3 y3 z3 1 x4 y4 z4 1 §2. n2 ) doi t s vectori necoliniari din spa¸iu. m. exist˘ un unic plan π = (ABC) determinat de cele trei puncte. s Atunci.1. m1 . i = 1. v 2 (l2 . z3 ) trei puncte necoliniare. z0 ) un punct în spa¸iu ¸i fie v(l. y3 . z0 ) un punct în spa¸iu ¸i fie v 1 (l1 . y0 . y2 . n) un vector nenul din t s spa¸iu. o dreapt˘ este unic determinat˘ de urm˘t toarele condi¸ii: t 1. 4. a 3. B si C este t t ¸ x − x1 y − y1 z − z1 x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1 x3 − x1 y3 − y1 z3 − z1 x y z x1 y1 z1 x2 y2 z2 x3 y3 z3 1 1 1 1 π: =0⇔π: = 0.3 Ecua¸ia planului π determinat de punctul A si direc¸iile t t ¸ t v 1 si v2 este ¸ x − x0 y − y0 z − z0 π: l1 m1 n1 = 0. m2 . B(x2 . z1 ). a Propozi¸ia 3. Dreapta în spa¸iu t a a a În spa¸iul geometric E3 . intersec¸ia a dou˘ plane.1. s Propozi¸ia 3.1. y1 .

B1 .1.µ : λ (A1 x + B1 y + C1 z + D1 ) + µ (A2 x + B2 y + C2 z + D2 ) = 0. a a a a Din geometria elementar˘ se ¸tie c˘ dou˘ plane neparalele se intera s a a secteaz˘ dup˘ o dreapt˘. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 45 Propozi¸ia 3. adic˘ ea este determinat˘ de t a ecua¸iile t d = π1 ∩ π 2 : A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 (π1 ) A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0 (π2 ). z0 ) si direc¸ia v(l. atunci si num˘ r˘ torul corespunz˘ tor a a ¸ a a a este egal cu zero. ¸ ii) Mul¸imea tuturor planelor de ecua¸ie t t πλ : Ax + By + Cz + λ = 0.1 i) Mul¸imea tuturor planelor de ecua¸ie t t t πλ.1. Propozi¸ia 3. reprezint˘ vectorul di¸ a rector al dreptei d = π1 ∩ π2 . z2 ) dou˘ puncte distincte. ¸ Observa¸ia 3.1.9 Vectorul v = n1 × n2 . reprezint˘ fascicolul de plane paralele cu planul π : Ax + a By + Cz + D = 0. l m n Observa¸ia 3. unde n1 (A1 .3. C2 ) sunt normalele la planele π1 si π2 . o dreapt˘ în spa¸iu d poate fi privit˘ a a a a t a s a a ca intersec¸ia a dou˘ plane neparalele π1 ¸i π2 . y2 . C1 ) si t n2 (A2 .7 i) Rapoartele care apar au un caracter formal. unde λ. m. unde λ ∈ R. . B2 . exist˘ o s a a unic˘ dreapt˘ d = (AB) determinat˘ de cele dou˘ puncte. x2 − x1 y2 − y1 z2 − z1 Fie A(x1 .8 Ecua¸iile dreptei d determinate de punctele A si B sunt t t ¸ x − x1 y − y1 z − z1 d: = = . ii) Dac˘ egal˘ m rapoartele precedente cu t ∈ R.6 Ecua¸iile carteziene ale dreptei d determinat˘ de t t a punctul A(x0 . n) sunt ¸ t d: x − x0 y − y0 z − z0 = = (= t). Atunci. în sensul t c˘ dac˘ un numitor este egal cu zero.1. y0 . se nume¸te fascicolul de plane determinat de s planele π1 si π2 .1. λ2 + µ2 = 0. Prin urmare.1. atunci g˘ sim ecua¸iile a a a t parametrice ale dreptei   x = x0 + lt y = y0 + mt d:  z = z0 + nt. z1 ) ¸i B(x2 . µ ∈ R. y1 . Defini¸ia 3.

1.2 Unghiul dintre dreptele orientate d1 si d2 este definit de t ¸ formula cos θ = v1 · v2 = ||v1 || · ||v 2 || 2 l1 l1 l2 + m1 m2 + n1 n2 . t l1 m1 n1 = . a .10 Fascicolul de plane πλ. θ ∈ [0.1. determinate de ecua¸iile a s t t π1 : A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0. m2 . GEOMETRIE ANALITICA ÎN SPATIU ¸ Observa¸ia 3.1. θ ∈ [0.3 Unghiul dintre planele orientate π1 si π2 este definit de t ¸ formula cos θ = n1 · n2 = ||n1 || · ||n2 || A2 1 A1 A2 + B1 B2 + C1 C2 .12 i) π1 ⊥ π2 ⇔ n1 · n2 = 0 ⇔ A1 A2 + B1 B2 + C1 C2 = 0.46 ˘ CAPITOLUL 3. Unghiuri în spa¸iu t S˘ consider˘m dou˘ drepte orientate în spa¸iu. l1 m1 n1 l2 m2 n2 s ale c˘ror orient˘ri sunt date de vectorii v 1 (l1 . n1 ) ¸i v 2 (l2 .1. C) ¸i fie o dreapt˘ s a d: x − x0 y − y0 z − z0 = = . n). π]. B1 . ale c˘ror orient˘ri sunt date de vectorii normali n1 (A1 . t A1 B1 C1 ii) π1 π2 ⇔ n1 × n2 = 0 ⇔ = = . π]. C1 ) ¸i a a s n2 (A2 . n2 ).11 i) d1 ⊥ d2 ⇔ v1 · v2 = 0 ⇔ l1 l2 + m1 m2 + n1 n2 = 0. A2 B2 C2 Fie π : Ax + By + Cz + D = 0 un plan orientat cu direc¸ia normal˘ t a n(A. π2 : A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0. C2 ). 2 + m2 + n2 · l2 + m2 + n2 1 1 2 2 Observa¸ia 3. ii) d1 d2 ⇔ v1 × v 2 = 0 ⇔ = l2 m2 n2 Fie dou˘ plane π1 ¸i π2 orientate în spa¸iu. 2 2 2 2 + B1 + C1 · A2 + B2 + C2 2 Observa¸ia 3. m. Defini¸ia 3. t §3. m1 . a a Defini¸ia 3. l m n orientat˘ de vectorul v(l.µ reprezint˘ toate planele din t a spa¸iu care trec prin dreapta d = π1 ∩ π2 . de ecua¸ii a a a t t d1 : x − x1 y − y1 z − z1 x − x2 y − y2 z − z2 = = ¸i d2 : s = = . B.1. B2 .

Distan¸e în spa¸iu t t Fie A(x1 . z1 ) ¸i direc¸ia v(l. s a t Propozi¸ia 3. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 47 Defini¸ia 3. y0 . y0 . y1 . y2 . §4.15 Distan¸a de la punctul A la planul π este dat˘ de fort t a mula |Ax0 + By0 + Cz0 + D| √ δ(A. z1 ) ∈ d1 ¸i A2 (x2 .1.16 Distan¸a de la punctul A la dreapta d este dat˘ de fort t a mula ||AA1 × v|| δ(A. π) = . Fie A(x0 . z0 ) un punct în spa¸iu ¸i fie o dreapt˘ t s a d: x − x1 y − y1 z − z1 = = . z1 ) ¸i B(x2 . A B C π ⇔ v · n = 0 ⇔ lA + mB + nC = 0.1. de ecua¸ii a a a t t d1 : x − x1 y − y1 z − z1 x − x2 y − y2 z − z2 = = ¸i d2 : s = = .1. z1 − z0 ). B) = (x2 − x1 )2 + (y2 − y1 )2 + (z2 − z1 )2 . z0 ) un punct în spa¸iu ¸i fie un plan π : Ax+By+Cz+D = 0. a Propozi¸ia 3.4 Unghiul dintre dreapta orientat˘ d si planul orientat π este t a ¸ definit de formula cos θ = v·n lA + mB + nC √ =√ . z2 ) ∈ d2 ¸i ale c˘ror s s a direc¸ii sunt date de vectorii v1 (l1 . m1 .14 Distan¸a dintre punctele A si B este dat˘ de formula t t ¸ a δ(A. d) = . ||v|| unde AA1 (x1 − x0 . m.3. m2 . y2 . A2 + B 2 + C 2 Fie A(x0 . n2 ). t s Propozi¸ia 3. y1 . π]. y1 − y0 . t s .1. y1 . l m n s t determinat˘ de punctul A1 (x1 . θ ∈ [0.1. 2 + m2 + n2 · A2 + B 2 + C 2 ||v|| · ||n|| l Observa¸ia 3. n). S˘ consider˘m dou˘ drepte în spa¸iu. z2 ) dou˘ puncte în spa¸iu.1.13 i) d ⊥ π ⇔ v × n = 0 ⇔ t ii) d l m n = = . n1 ) ¸i v 2 (l2 . l1 m1 n1 l2 m2 n2 care trec prin punctele A1 (x1 .

1. b) care trece prin B si este paralel cu xOy. ||v 1 × v 2 || unde A1 A2 (x2 − x1 . Alegem. S˘ se a scrie ecua¸ia unui plan: t a) care trece prin A. C si este paralel cu Oy. C (3.2. xC − xO yC − yO zC − zO adic˘ a x y z 0 0 1 3 2 1 = 0 ⇔ 2x − 3y = 0. = 0 ⇔ x + y − z − 4 = 0. −1) . y2 − y1 . 1). a a ecua¸ia planului c˘utat este z + 1 = 0. 0. 3. 2. 1). a) Ecua¸ia planului care trece prin A.2 Probleme rezolvate Problema 3. C. 1. b) Planul c˘utat are drept normal˘ vectorul k(0. GEOMETRIE ANALITICA ÎN SPATIU ¸ Propozi¸ia 3.48 ˘ CAPITOLUL 3. t a c) Planul con¸ine orice dou˘ puncte de pe axa Oz. 1). ¸ t d) care trece prin B.1. 0) . v2 )| . Prin urmare. 0. B. ¸ c) care trece prin C si con¸ine axa Oz. Atunci ecua¸ia planului cerut s t este x − xO y − yO z − zO xM − xO yM − yO zM − zO = 0.1 Se dau punctele A (3. 0. B (2.17 Distan¸a dintre dreptele d1 si d2 este dat˘ de formula t t ¸ a δ(d1 . C este t x − xA y − yA z − zA xB − xA yB − yA zB − zA xC − xA yC − yA zC − zA adic˘ a x−3 y−1 z −1 0 −1 0 1 1 = 0. 0) ¸i M (0. pentru t a comoditate. v1 . . ¸ Rezolvare. z2 − z1 ). B. punctele O (0. d2 ) = |(A1 A2 .

v ∈ R. Rezolvare. 2) si ¸ ¸ M2 (−1.  z = 1 − µu + λv. Problema 3.2. 1. Astfel. 4).2. Rezolvare.2. −2. adic˘ s t π: x−2 y z−1 1 1 1 1 −2 3 = 0 ⇔ 5x − 2y − 3z − 7 = 0. 3).2 S˘ se scrie ecua¸ia planului care trece prin punctul a t M (2. 1) si care este perpendicular pe planele π1 : x + y + z = 0 si ¸ ¸ π2 : x − 2y + 3z = 1. Problema 3. ecua¸ia planului c˘utat este t a x−2 y−1 z+1 1 1 2 0 1 0 = 0 ⇔ 2x − z − 5 = 0. Deoarece planul π este perpendicular a pe π1 ¸i π2 . 1. 0). 3.2. 3). Prin urmare. 3. Mijlocul segmentului M1 M2 este punctul M(0. deci ecua¸ia sa este a s a t 1 · (x − 0) + 1 · (y − 3) + 1 · (z − 3) = 0 ⇔ x + y + z − 6 = 0. Problema 3. 1) ¸i n2 (1. Fie π planul c˘utat. rezult˘ c˘ el este paralel cu normalele la acestea. Planul c˘utat va avea aceea¸i normal˘ cu (P ) . . PROBLEME REZOLVATE 49 d) Planul c˘utat este determinat de punctul B ¸i direc¸iile BC(1. 0.4 Fie planul definit parametric prin   x = −2 + 3λu − 4v y = 1 − 2u + µv u. s a a s n1 (1. ¸i anume. 2) ¸i a s t s j(0. planul π este planul determinat de punctul s s a M ¸i direc¸iile n1 ¸i n2 . 3. 1.3 S˘ se scrie ecua¸ia unui plan paralel cu planul a t (P ) : x + y + z = 3 si care trece prin mijlocul segmentului determinat de punctele M1 (1.3.

−2u + µv. 11λ + 7µ − 4 = 0 b) Ecua¸iile parametrice devin t   x = −2 + 3u − 4v y = 1 − 2u − v  z = 1 + u + v. ¸ a a t a Rezolvare. v ∈ R. 1 − 2u + µv. ∀ u. 1. Ob¸inem ecua¸ia x + 7y + 11z − 16 = 0 t t Problema 3.50 ˘ CAPITOLUL 3. b) Pentru valorile λ si µ g˘ site s˘ se scrie ecua¸ia general˘ a planului. ∀ u. . a) Vectorul v trebuie s˘ fie ortogonal pe orice direc¸ie a t con¸inut˘ în planul dat. 7. Pentru a scrie ecua¸ia general˘ a planului. 11). Deducem c˘ a v ⊥ M0 M (3λu − 4v. adic˘ a 1 · (3λu − 4v) + 7 · (−2u + µv) + 11 · (−µu + λv) = 0. −µu + λv) . v ∈ R. Rezolvare. unde M0 (−2. vectorul v este ortogonal pe vect a t˘ torul arbitrar M0 M. Dreapta de intersec¸ie a planelor (P1 ) ¸i (P2 ) are drept t s vector director produsul vectorial v = n1 × n2 al normalelor la cele dou˘ a plane (deoarece este perpendicular˘ pe ambele). µ = −1. GEOMETRIE ANALITICA ÎN SPATIU ¸ a) S˘ se g˘ seasc˘ λ si µ ∈ R astfel încât planul s˘ fie ortogonal pe vectorul a a a ¸ a v (1.5 S˘ se scrie ecua¸iile dreptei care trece prin M (1. Ultima egalitate conduce la sistemul 3λ − 11µ − 14 = 0 ⇒ λ = 1. v ∈ R. În consecin¸a. −1. se elimin˘ u ¸i v din ecua¸iile t a a s t anterioare. 1) a t si este paralel˘ cu dreapta de intersec¸ie a planelor (P1 ) : x + y = 3 si ¸ a t ¸ (P2 ) : x − z = 1. 1) ¸i s M (−2 + 3λu − 4v.2. u. 1 − µu + λv) . Avem a v = n1 × n2 = i j k 1 1 0 1 0 −1 = −i + j − k.

2. unde M (1. O condi¸ie necesar˘ pentru ca dreapta s˘ fie con¸inut˘ t a a t a în plan este ca vectorul ei director v s˘ fie perpendicular pe normala a n(1. este paralel cu dreapta (d) : x−1 y+1 = =z 2 3 si este perpendicular pe planul (P ) : x − 2y − z − 1 = 0. t Problema 3. −1. ¸ . s Înlocuind coordonatele lui M în ecua¸iile dreptei. a t a ¸ a a Rezolvare. 0. 1) a t si este perpendicular pe dreapta definit˘ de planele (P1 ) : x + 2y + 2z + 2 = 0 ¸ a si (P2 ) : x − y + z + 1 = 0.7 S˘ se scrie ecua¸ia planului care trece prin M0 (2.2. −1 1 −1 Problema 3. N (4. Planul c˘utat are drept normal˘ dreapta (D) de intersec¸ie a a t dintre (P1 ) ¸i (P2 ). 2) . În concluzie. β ∈ R astfel încât dreapta a t x y−β z = = α 1 2 s˘ fie con¸inut˘ în planul x − z = 0 si s˘ treac˘ prin M (1. 1) . t a Observa¸ie. 1).2. 1. ecua¸ia planului c˘utat este t a 4 · (x − 2) + 1 · (y + 1) − 3 · (z − 1) = 0 ⇔ 4x + y − 3z − 4 = 0. −1.6 G˘ si¸i α.3. deci a a s t ecua¸iile ei sunt t x−1 y+1 z−1 = = . Problema 3. O alt˘ cale de rezolvare este aceea de a pune condi¸ia ca t a t sistemul format cu ecua¸iile dreptei ¸i planului s˘ admit˘ o infinitate de t s a a solu¸ii.2. PROBLEME REZOLVATE 51 Dreapta c˘utat˘ are drept vector director pe v ¸i con¸ine punctul M. ¸ Rezolvare. ceea ce se scrie ca v · n = 0 ¸i conduce la α = 2.8 S˘ se scrie ecua¸ia planului care trece prin mijlocul sega t mentului MN. −1) la plan. g˘sim β = 1/2. Îns˘ vectorul director al dreptei (D) este s a v= i j k 1 2 2 1 −1 1 = 4i + j − 3k. −3.

GEOMETRIE ANALITICA ÎN SPATIU ¸ Rezolvare.9 S˘ se scrie ecua¸iile dreptei care este con¸inut˘ în planul a t t a (P ) : x + 3y + 2z − 2 = 0. Rezolvând sistemul. Prin urmare. Mijlocul segmentului MN este punctul Q(5/2. Planul c˘utat va con¸ine vectorul director al dreptei (d) ¸i normala la (P ). ob¸inem α = 4/13 ¸i β = 22/39. t t s Problema 3. ecua¸iile dreptei pot fi scrise sub forma t x−α y−β z = = . Problema 3.52 ˘ CAPITOLUL 3. a a t Pe de alt˘ parte.2. 5 2 1 . condi¸ia ca dreapta s˘ fie con¸inut˘ în planul (P ) implic˘ a t a t a a rela¸ia α + 3β − 2 = 0. ¸i anume a s i j k 1 3 2 4 −1 −1 v = n1 × n2 = = −i + 9j − 13k. −1 9 −13 Din condi¸ia ca sistemul t   x−α = y−β = z −1 9 −13  x=y=z s˘ fie compatibil. g˘sim ecua¸ia 11α − 6β = 0. se sprijin˘ pe dreapta (d) : x = y = z si este a ¸ ′ ) : 4x − y − z − 3 = 0. −2. 1.2. 3/2). −2) si a ¸ care con¸ine dreapta t x−4 y+3 z d: = = .10 S˘ se scrie planul care trece prin punctul A (3. a t s adic˘ are ecua¸ia a t x − 5/2 y + 2 z − 3/2 2 3 1 1 −2 −1 = 0 ⇔ −x + 3y − 7z + 19 = 0. paralel˘ cu planul (P a Rezolvare. Dreapta c˘utat˘ va avea ca vector director produsul vectoa a rial al normalelor la cele dou˘ plane.

−1. a) Perpendiculara din punctul M pe planul (P ) este y−1 z x−2 = = . Problema 3. t˘ c) distan¸a de la M la planul (P ). (P )) = |2 · 2 + 2 · 1 + 1 · 0 + 3| √ = 3.2. Ecua¸ia planului c˘utat este t πλ=−9/8 : 8x − 9y − 22z − 59 = 0. 2 2 + 22 + 12 .11 Fie punctul M (2. λ ∈ R. g˘sim M ′ (0. t b) simetricul lui M fa¸a de plan. 2 2 1 ′ a punctului M pe planul (P ) se ob¸ine din intersec¸ia acesteia Proiec¸ia M t t t cu (P ). Dreapta d este intersec¸ia planelor t d: x − 5z − 4 = 0 y − 2z + 3 = 0. −3. −1). 0) si planul (P ) : 2x + 2y + z = −3. Rezolvând sistemul   x−2 = y−1 = z 2 2 1  2x + 2y + z = −3. 2 2 2 Prin urmare avem simetricul M ′′ (−2.2. a t a Condi¸ia A ∈ πλ implic˘ λ = −9/8. a b) Coordonatele simetricului M ′′ al punctului M fa¸a de plan se ob¸in t˘ t din rela¸iile t xM + xM ” yM + yM ” zM + zM” xM ′ = . yM ′ = .3. c) Distan¸a de la punctul M la planul (P ) este t δ(M. PROBLEME REZOLVATE Rezolvare. 53 Fascicolul de plane care trece prin dreapta d este πλ : x − 5z − 4 + λ (y − 2z + 3) = 0. zM ′ = . −2). ¸ S˘ se determine: a a) proiec¸ia lui M pe plan. 1. t Rezolvare.

y = 2t + 1. γ) proiec¸ia punctului M pe dreapta (d).14 S˘ se scrie ecua¸iile dreptei care trece prin A (3. −1) a t si se sprijin˘ pe dreptele ¸ a a) b) x y−2 x+1 y z = = z − 1 si ¸ = = . γ −1) este perpendicular pe vectorul director al dreptei (d). 2 2 −1 Vectorul MM ′ (α− 1. spre exemplu. ¸ x + 3y − z = 3 .54 ˘ CAPITOLUL 3. β −1. t ∈ R. 2 2 −1 Rezolvare. a Problema 3.13 S˘ se scrie ecua¸ia unui plan care trece prin dreapta a t (D) : y−1 z−2 x−1 = = 0 1 2 si care este perpendicular pe planul (P ) : x + y + z = 0. ecua¸ia planului c˘utat este t a x−1 y−1 z−2 0 1 2 1 1 1 = 0 ⇔ −x + 2y − z + 1 = 0. Rezolvând sistemul.2. avem MM ′ ⊥ v ⇔ MM ′ · v = 0 ⇔ 2(α − 1) + 2(β − 1) − (γ − 1) = 0. GEOMETRIE ANALITICA ÎN SPATIU ¸ Problema 3. t ′ ∈ (d). s s prin punctul A (1. Prin urmare. 1. 1 3 2 −1 4 x−1=0 si x = −t. γ = −11. z = 3t. g˘sim α = −1. β = −3. 1. Problema 3. ob¸inem rela¸ iile Deoarece M t t α−1 β+1 γ + 12 = = .2. 1. 1) pe dreapta (d) : x−1 y+1 z + 12 = = .12 S˘ se afle coordonatele proiec¸iei ortogonale a punctului a t M(1. 2). β. Planul c˘utat va con¸ine vectorul director al dreptei (D) a t ¸i normala la (P ) ¸i va trece prin orice punct al dreptei (D). ¸ Rezolvare. Fie M ′ (α.2. Prin urmare.

se g˘sesc dou˘ ecua¸ii din care rezult˘ λ ¸i µ. adic˘ a a dλµ : x + λy − (1 + 3λ)z + 1 + λ = 0 (1 + 2µ)x + y − µz + 1 + 2µ = 0. deci are ecua¸ia t a t 2(x − 1) + 1 · y − Rezolvând sistemul 1 2 + 2(z − 1) = 0 ⇔ 4x + 2y + 4z − 9 = 0.2. a Observa¸ie. Totalitatea dreptelor care trec prin punctul A este dat˘ de a familia de drepte dλµ : x − 3 = λ (y − 1) x − 3 = µ (z + 1) . 1) al segmentului AB ¸i are s direc¸ia normal˘ AB(2. 16). a doua dreapt˘. a) Din condi¸ia ca sistemele t   x − 3 = λ (y − 1)    x − 3 = µ (z + 1)   x   = y−2 =z−1 1 3 s˘ fie compatibile. a   x+y+z −1 = 0 3x − y + 4z − 29 = 0  4x + 2y + 4z − 9 = 0. 1. 0. g˘sim punctul P (−25/2. a a a t a s b) Cazul al doilea se trateaz˘ analog. ob¸inem dreapta dorit˘. µ ∈ R. 0) si B (2. Punctul c˘utat se g˘se¸te la intersec¸ia dreptei date cu a a s t planul mediator al segmentului AB. 2).15 S˘ se g˘ seasc˘ pe dreapta a a a x+y+z−1=0 3x − y + 4z − 29 = 0 un punct egal dep˘ rtat de punctele A (0.   x − 3 = λ (y − 1)    x − 3 = µ (z + 1) ¸i s  x+1  y z   = = 2 −1 4 unde λ. Impunând condi¸ia A ∈ dλµ . . 2). PROBLEME REZOLVATE 55 Rezolvare. a ¸ Rezolvare. Planului mediator al segmentului AB este planul care trece prin mijlocul M(1. 1/2. Scriind fascicolele de plane determinate de prima. λ.2. ob¸inem ecua¸iile unei drepte oarecare care se sprijin˘ a t t a pe cele dou˘ drepte date.3. −5/2. respect tiv. µ ∈ R. t t a Problema 3. 1.

3.2.16 S˘ se calculeze distan¸a de la punctul A(1.17 S˘ se scrie ecua¸ia perpendicularei comune a dreptelor a t (d1 ) : x−1 y−3 z x y z−1 = = si (d2 ) : ¸ = = . Perpendiculara comun˘ a lui (d1 ) ¸i (d2 ) se g˘se¸te la intera s a s sec¸ia dintre planul determinat de A1 . (d)) = √ = √ =5 25 + 9 + 9 43 18 .2.56 ˘ CAPITOLUL 3. −1. v1 × v2 ¸i planul determinat de t s A2 . 3) t este vectorul director al dreptei. Punctul A1 (1. 43 Problema 3. 2. rezult˘ c˘ ecua¸iile perpendicularei comune sunt a a t   x−1 y−3 z    2 1 0 =0     1 −2 5 x − 2y − z + 5 = 0 ⇐⇒ 2x + y = 0. 2) la a t dreapta x−1 y+1 z+1 (d) : = = . −5 3 3 Rezolvare. v 1 . Deoarece avem v1 × v2 = i j k 2 1 0 −1 2 1 = i − 2j + 5k. −1) apar¸ine dreptei (d) iar v(−5. Prin urmare. distan¸a de la punctul A la dreapt˘ este t a √ √ 225 + 225 450 δ(A. v1 × v2 .  x y z−1     −1 2 1 =0    1 −2 5 . Rezult˘ c˘ a a AA1 × v = i j k 0 −3 −3 −5 3 3 = 15j − 15k. GEOMETRIE ANALITICA ÎN SPATIU ¸ Problema 3. 2 1 0 −1 2 1 Rezolvare. v 2 .

2. v 1 ¸i v2 este s A1 A2 . −1.3. 0) apar¸ine t s t dreptei (d2 ). Produsul mixt al vectorilor A1 A2 . a a a a b) s˘ se intersecteze într-un punct. √ 6 6 δ((d1 ).18 S˘ se calculeze distan¸a dintre dreptele a t (d1 ) : x+y =4 x − 2y + z = −5 si (d2 ) : ¸ x−2 y−3 z = = . 0) iar produsul lor vectorial este v1 × v2 = i j k 1 −1 −3 1 2 0 = 6i − 3j + 3k. c) s˘ formeze o prism˘ . −3) ¸i t s s v2 (1. v1 . a a Rezolvare. (d2 )) = √ = . (π2 ) : αx = 3. 2. v2 = ceea ce implic˘ a 1 0 0 1 −1 −3 1 2 0 = 6. 3.2. PROBLEME REZOLVATE Problema 3. 3.19 S˘ se determine α si β ∈ R astfel încât planele a ¸ (π1 ) : x + 2y − z = α.2. 1 2 0 57 Rezolvare. 3 3 6 Problema 3. (π3 ) : x + βy + z = 0 a) s˘ se intersecteze dup˘ o dreapt˘ . a) Trebuie ca sistemul   x + 2y − z = α αx = 3  x + βy + z = 0 . Punctul A1 (1. 0) apar¸ine dreptei (d1 ) ¸i punctul A2 (2. Direc¸iile dreptelor (d1 ) ¸i (d2 ) sunt v 1 (1.

0) (deoarece simetricul lui M fa¸a de plan este tot M). GEOMETRIE ANALITICA ÎN SPATIU ¸ s˘ fie compatibil simplu nedeterminat. unul dintre puncte îl alegem la intersec¸ia lui (d) cu t xOy. Simetricul lui N fa¸a de xOy este N ′ (1. condi¸ia necea a t sar˘ ¸i suficient˘ ca ele s˘ formeze o prism˘ este ca cele trei plane s˘ nu aib˘ as a a a a a nici un punct comun. adic˘ M (5. Rezult˘ α ∈ R\{0. a s Problema 3. acum.58 ˘ CAPITOLUL 3. t˘ Rezolvare. √ s Rezult˘ α = 0 ¸i β = 2 (Nu convin! De ce?) sau α = ± 6 ¸i β = −2. −2) t˘ iar dreapta c˘utat˘ este a a N ′M : x−1 y z+2 = = . a s b)Sistemul de mai sus trebuie s˘ fie compatibil determinat. a t˘ Fie. ± 6} ¸i β = −2. N (1.20 S˘ se determine simetrica dreptei a (d) : fa¸a de planul xOy.2. deci sistemul format cu ecua¸iile lor trebuie s˘ fie t a √ incompatibil. construim simetricele a dou˘ puncte de pe (d) fa¸a de acest plan. adic˘ a a                  1 2 −1 α 0 0 1 β 1 1 2 α α 0 3 1 β 0 =0 ⇔ =0 α(β + 2) = 0 α2 β − 3β + 6 = 0. a t˘ Pentru comoditate. c) Deoarece cele trei plane sunt dou˘ câte dou˘ neparalele. 4 1 2 x−1 y z−2 = = 4 1 −2 . adic˘ a a 1 2 −1 α 0 0 1 β 1 = 0 ⇒ α ∈ R\{0}. Pentru a determina simetrica dreptei (d) fa¸a de planul t˘ xOy. 0. 0. 2) ∈ (d). β ∈ R\{−2}. 1.

3. PROBLEME PROPUSE 59 3. 2). 1) . C (0.3. x+y−z+2=0 3x − 2y + z − 4 = 0. 0) .3. R. ¸ a t R. c) mediatoarei laturii AM.3 Un mobil M se deplaseaz˘ în spa¸iu pe traiectoria dat˘ de a t a   x = 2t + 1 y = −t  z = t + 3. 2 −1 1 Problema 3. b) medianei din M.3.5 S˘ se scrie ecua¸ia unui plan care este paralel cu planul a t (P ) : 3x + 5y + z = 0 si care trece prin punctul M (2. 1. y−2 x = 9 −8 3x + z − 5 = 0 x − 6y − 3z + 12 = 0. t R. 2. 2.3. R. M (3.3. c) 0 S˘ se determine momentul t la care mobilul se afl˘ în planul x + y + z = 0 a a si s˘ se scrie ecua¸iile carteziene ale acestei traiectorii. Problema 3. x−1 y z−3 = = . b) 19 3 = 2y − 3 1 = z−1 .4 S˘ se scrie ecua¸iile proiec¸iei dreptei a t t x−1 y+1 z−2 = = 2 3 5 pe planul 3x − 2y + z − 4 = 0. t = −2. 1. ¸ . S˘ se scrie ecua¸iile: a t at a) în˘ l¸imii din A. 0) si taie pe axele de coordonate segmente cu lungimile pro¸ por¸ionale cu numerele 2. a) = z x .4. 6x + 4y + 3z + 2 = 0.1 S˘ se determine ecua¸ia planului care trece prin punca t tul M (−1.2 Fie triunghiul △AMC determinat de punctele A (0.3.3. 5). Problema 3. Problema 3.3 Probleme propuse Problema 3. 0.

x−1 y−2 z = = . −10 5 1 Problema 3. 8/7). −1) fa¸a de dreapta t˘ coordonatele simetricului punctului x−1 y+1 z = = .11 S˘ se afle unghiul dintre planele (P ) : x + y + 2z = 1 si a ¸ (Q) : 2x − y + 2z = 3.60 ˘ CAPITOLUL 3. y=3 . cos θ = 2/15. −1. R. Problema 3.3. ¸ a R. GEOMETRIE ANALITICA ÎN SPATIU ¸ R. M ′′ (2/7. Problema 3.9 S˘ se g˘ seasc˘ unghiul dintre dreptele a a a x−1 y z −4 = = si (d2 ) : ¸ −2 2 1 √ R. (d1 ) : Problema 3. −4/7. 2 3 1 R.3. −7x + 13y + 5z + 3 = 0 3x + 2y − z − 2 = 0.3. 0 3 4 R.8 S˘ se scrie ecua¸iile proiec¸iei ortogonale a dreptei a t t (d) : x+y+z+3=0 2x − 3y − z = 0 pe planul (P ) : 3x + 2y − z − 2 = 0. 3x + 5y + z − 11 = 0.3. S˘ se afle simetrica dreptei (d) pe planul (P ). Problema 3. cos θ = − 5/3.7 Fie dreapta (d) : x−1 y−2 z = = 2 −1 3 si planul (P ) : 2x − y + z = 0. x + 2y + 2z = 1.3.10 Calcula¸i unghiul pe care îl face planul 2x+2y−z −3 = 0 t cu dreapta x y z = = .3. Problema 3.6 S˘ se afle a M(2. .

2 ) : x − y − 3z + 2 + λ1.15 S˘ se arate c˘ dreptele a a (d1 ) : x−1 x+1 y z y−1 z+1 = = si (d2 ) : ¸ = = −2 3 2 2 3 2 sunt oarecare în spa¸iu si s˘ se determine distan¸a dintre ele. −2. δ((d1 ) . 3 √ 51 ± 3 70 b) (R1. 61 a) S˘ se scrie ecua¸ia planului (Q) care trece prin dreapta (d) si face un a t ¸ ◦ cu planul (P ).14 S˘ se calculeze distan¸a de la punctul M(3.2 = . (d)) = 4 21/7.2 (2x−y+2z−3) = 0. Problema 3.2 (2x − y + 2z − 3) = 0. unde λ1. (d2 )) = 5/ 13. 1 −2 3 √ R. Problema 3. Dreptele nu sunt nici paralele nici concurente.3. Problema 3. R. unde λ1.13 S˘ se determine simetricul planului 2x + y − 2z = 1 fa¸a a t˘ de planul x + y + z = 0. −4x − y + 8z + 3 = 0. Problema 3.3. 1) la a t dreapta x−1 y+2 z−3 (d) : = = .3. cos θ = 5 6/18.3. a) (Q1. t ¸ a t √ R. 73 9± Problema 3.3.2 ) : x−y−3z+2+λ1. δ(M.12 Fie planul (P ) : x + y + z + 1 = 0 si dreapta ¸ (d) : x − y − 3z + 2 = 0 2x − y + 2z − 3 = 0. 2 3 1 . PROBLEME PROPUSE √ R. −1 2 1 √ 78 R.16 S˘ se afle locul geometric al dreptelor care se sprijin˘ pe a a dreapta (d1 ) : x = y = z si sunt paralele cu dreapta ¸ (d2 ) : x−1 y−2 z−3 = = .2 = .3.3. unghi de 60 b) S˘ se scrie ecua¸ia planului (R) care trece prin dreapta (d) si face un a t ¸ unghi de 30◦ cu dreapta (d1 ) : x+1 y−2 z−3 = = .

19 S˘ se arate c˘ planele duse prin mijloacele muchiilor a a unui tetraedru si perpendiculare pe ele sunt concurente. Problema 3. t˘ R.18 S˘ se determine locul geometric al simetricelor punctelor a planului (P1 ) : x + 2y = 0 fa¸a de planul (P2 ) : 2x + z = 0. OA OB OC k S˘ se demonstreze c˘ planul ABC trece printr-un punct fix. GEOMETRIE ANALITICA ÎN SPATIU ¸ R. k.3. k). Locul geometric este planul 3x − 10y + 4z = 0. ¸ .3.62 ˘ CAPITOLUL 3. a a R. Locul geometric este planul 2x − y − z = 0. Problema 3. Problema 3. Punctul fix este P (k.17 Fie un triedru OABC astfel încât 1 1 1 1 + + = > 0 (constant).3.

1 Aplica¸ia T : V → W este o transformare liniar˘ dac˘ t t a a si numai dac˘ ¸ a T (αv + βw) = αT (v) + βT (w). W ) mul¸imea transform˘ rilor liniare t a t a de la spa¸iul vectorial V la spa¸iul vectorial W . operator s a t a liniar sau morfism de spa¸ii vectoriale). T (v + w) = T (v) + T (w). β ∈ K. w ∈ V.2 i) Not˘ m cu LK (V. t iii) Dac˘ V = W .1. t t a 63 . atunci aplica¸ia liniar˘ T : V → V se nume¸te ena t a s domorfism al spa¸iului vectorial V iar mul¸imea acestora va fi notat˘ cu t t a EndK (V ). w ∈ V. Observa¸ia 4. ∀ α ∈ K.1 O aplica¸ie T : V → W care verific˘ propriet˘ tile t t a a¸ 1. ∀ v ∈ V.1 Elemente teoretice fundamentale Fie V ¸i W dou˘ K-spa¸ii vectoriale.1. ∀ v. T (αv) = αT (v). ∀ α.Capitolul 4 Transform˘ri liniare a 4. s a t Defini¸ia 4. ∀ v. iv) Un endomorfism bijectiv T : V → V se nume¸te automorfism al s spa¸iului vectorial V iar mul¸imea acestora va fi notat˘ cu AutK (V ).1. se nume¸te transformare liniar˘ (aplica¸ie liniar˘ . t t ii) O transformare liniar˘ bijectiv˘ T : V → W se nume¸te izomorfism a a s de spa¸ii vectoriale. 2. t Propozi¸ia 4.

¸i fie B = {e1 . a Teorema 4. s t . a 2. n. Defini¸ia 4. atunci dimK Ker T = d se nume¸te t a s defectul transform˘ rii liniare T iar dimK Im T = r se nume¸te rangul a transform˘ rii liniare T. unde n = dimK V (dac˘ V este finit dimensional). a 3. dimK V = n. W ). ∀ i = 1.64 ˘ CAPITOLUL 4.1. iar mul¸imea s a t Im T = {w ∈ W | ∃ v ∈ V astfel încât f(v) = w} se nume¸te imaginea transform˘ rii liniare T . T (−v) = −T (v). care are ca elemente t scalarii aji (ce reprezint˘ coordonatele vectorilor T (ei ).1. e2 . Mul¸imea t Ker T = {v ∈ V | T (v) = 0W } se nume¸te nucleul transform˘ rii liniare T .. e′ } o alt˘ s a n 1 2 ′ = M ′ (T ) ∈ M (K) matricile baz˘ în V..1. . TRANSFORMARI LINIARE Propozi¸ia 4. se nume¸te matricea endomorfismului T în baza B.4 Pentru orice T ∈ LK (V. Fie A = MB (T ) ∈ Mn (K) ¸i A a s n B endomorfismului T în bazele B ¸i B ′ ale spa¸iului vectorial V. e′ . 2. W ). ∀ i = 1.1. ∀ v ∈ V. avem descompunerile unice n T (ei ) = j=1 not aij ej . t Defini¸ia 4. . n. W ) nucleul Ker T este subt spa¸iu vectorial în V iar imaginea Im T este subspa¸iu vectorial în W.1. atunci t a 1. s a Deoarece T (ei ) ∈ V.. T este injectiv˘ ⇔ Ker T = {0V }. W ). Atunci: 1.. n.n . n = d + r. en } o baz˘ în V. s a Propozi¸ia 4..j=1. puse pe a coloane).1. t t s Defini¸ia 4. a Fie T ∈ EndK (V ).2 Fie T ∈ LK (V. T este surjectiv˘ ⇔ Im T = W . W ).3 Dac˘ T ∈ LK (V. s Fie T ∈ EndK (V ) un endomorfism ¸i fie B ′ = {e′ ..3 Dac˘ T ∈ LK (V. ∀ i = 1.4 Matricea A = MB (T ) = (aji )i. T (0V ) = 0W .5 Fie T ∈ LK (V.

a s Vectorul v = 0V cu aceast˘ proprietate se nume¸te vector propriu corespunz˘ tor valorii proprii λ ∈ K.1. . Fie A = MB (T ) = (aij )i.9 Orice valoare proprie a endomorfismului T este o rad˘ cin˘ a a a ecua¸iei caracteristice t a11 − λ a12 a21 a22 − λ . en } o baz˘ în s a spa¸iul vectorial V.1.. Fie V un K-spa¸iu vectorial n-dimensional ¸i fie T ∈ EndK (V ) un ent s domorfism. dimK V = n. s ¸ a Fie T ∈ EndK (V ).... .4..1. a2n . ¸i fie B = {e1 .7 Mul¸imea t t Vλ = {v ∈ V | T (v) = λv} este un subspa¸iu vectorial al lui V... a1n . a Propozi¸ia 4.8 Mul¸imea valorilor proprii ale endomorfismului T se nut t me¸te spectrul endomorfismului T si se noteaz˘ cu σ(T )... ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE Teorema 4. . ann − λ det[A − λIn ] = = 0.. 65 unde matricea C = (cij )i. unde In este matricea identitate..n este matricea de trecere de la baza B la în baza B ′ .1. an1 an2 . care se nume¸te subspa¸iul propriu t s t corespunz˘ tor valorii proprii λ ∈ K. . e2 .. Defini¸ia 4.1.n ∈ Mn (K) matricea endot morfismului T în baza B.j=1.5 Un scalar λ ∈ K se nume¸ valoare proprie pentru endot s morfismul T dac˘ a ∃ v = 0V astfel încât T (v) = λv.. .j=1.1. Teorema 4.6 Leg˘ tura între A si A′ este dat˘ de rela¸ia matriceal˘ a ¸ a t a A′ = C −1 · A · C.... a Observa¸ia 4..

Dac˘ A ∈ Mn (K) este o matrice ¸i f = a0 X k + a1 X k−1 + . a Algoritm de diagonalizare a unui endomorfism (a unei matrici) 1.. 0   MB ′ (T ) =   . .. e′ .13 Orice matrice real˘ si simetric˘ (i.66 ˘ CAPITOLUL 4. mp ∈ N...1. atunci polinomul f(A) = a0 Ak + a1 Ak−1 + ...12 Un endomorfism T : V → V este diagonalizabil dac˘ si a ¸ numai dac˘ are toate valorile proprii în corpul K si dimensiunea fiec˘ rui a ¸ a subspa¸iu propriu este egal˘ cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii t a corespunz˘ toare.. m2 ...11 (Hamilton-Cayley) Dac˘ P (λ) = det[A − λIn ] este a polinomul caracteristic al matricii A. privit˘ ca r˘ d˘ cin˘ a polinomului caracteristic. .... λp . e. TRANSFORMARI LINIARE Observa¸ia 4. a unde 0n este matricea nul˘ . Defini¸ia 4.1. Se determin˘ valorile proprii λ1 .1.1. .... 0 0 .6 Un endomorfism T : V → V se nume¸te diagonalizabil t s dac˘ exist˘ o baz˘ B ′ = {e′ . ∀ i = 1.. cu multiplicit˘¸ile lor algea at brice m1 . e′ } în spa¸iul vectorial V astfel încât a a a t n 1 2   λ1 0 .. λ2 ..10 Polinomul P (λ) = det[A − λIn ] este independent de t alegerea bazei B si se nume¸te polinomul caracteristic al endomorfis¸ s mului T sau polinomul caracteristic al matricii A. .... Se fixeaz˘ o baz˘ B a spa¸iului vectorial finit dimensional V ¸i se scrie a a t s matricea A = MB (T ) a endomorfismului T în baza B... + ak ∈ K[X] a s este un polinom. λn unde λi ∈ K... 2. . 0  0 λ2 . n. + ak In se nume¸te polinom de matrice. atunci avem P (A) = 0n .. Teorema 4.. rezolvând ecua¸ia caracteristic˘ t a det[A − λIn ] = 0. A = T A) este t a ¸ a diagonalizabil˘ .. a a a a a Observa¸ia 4.1. s Teorema 4. . .  .

1 0 0 · . ·  ... se opre¸te algoritmul ¸i se afirm˘ c˘ endomorfismul s s a a T nu este diagonalizabil.1.. Se verific˘ rela¸ia matriceal˘ a t a unde matricea C este matricea de trecere de la baza B la baza B ′ . Se verific˘ dac˘ toate valorile proprii λj . Pentru un scalar λ ∈ K... .7 Un endomorfism T : t dac˘ exist˘ o baz˘ a spa¸iului vectorial a a a t este de forma  J1 0  0 J2 J =  · · 0 0 V → V se nume¸te jordanizabil s V relativ la care matricea asociat˘ a  .  0 λ 1  . p. Pentru fiecare valoare proprie λj se calculeaz˘ subspa¸iul propriu asociat Vλj ¸i dimensiunea acestuia dj = dimK Vλj ¸i se verific˘ dac˘ s s a a dj = mj . 3. se opre¸te algoritmul ¸i se afirm˘ c˘ endos s a a morfismul T nu este diagonalizabil. 0 · · · .4.. .. k... λ unde Ji . . apar¸in corpului a a t K. 0 .. Matricea J se nume¸te form˘ canonic˘ Jordan........ 0  . a a s 5. t a 6... 0 0 λ 1 .. . ∀ j = 1.1. sunt celule Jordan de diferite ordine ata¸ate valorilor s proprii λi . s Defini¸ia 4. se numesc celule Jordan ata¸ate scalarului λ. În fiecare subspa¸iu propriu Vλj se fixeaz˘ câte o baz˘ Bj ¸i se scrie t baza p B′ = j=1 Bj în care se ob¸ine forma diagonal˘ D = MB′ (T ). ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 67 3. În caz contrar. a a fiecare valoare proprie fiind scris˘ de atâtea ori cât arat˘ multiplicia a tatea sa algebric˘ a 7. s a a . 2. a t 4.. p. · · · · . i = 1. Se scrie forma diagonal˘ D. În caz contrar. de ordinul 1..   0 λ  0 0 λ       D = C −1 · A · C. Jp λ 1 0 . punându-se pe diagonal˘ valorile proprii.. matricile de forma     λ 1 0  λ 1 (λ)..

vectorii proprii liniar independen¸i din Vλj . în felul urm˘tor: Se cona sider˘ X1 ∈ Vλj un vector propriu oarecare ¸i.14 (Forma canonic˘ Jordan) Pentru orice endomorfism a T ∈ EndK (V ). rezolvând ecua¸ia caracteristic˘ t a det[A − λIn ] = 0. Tinând cont de condi¸iile de compatibilitate ¸i de forma t ¸ t s general˘ a vectorilor proprii sau principali. cu multiplicit˘¸ile lor algea brice m1 . care are toate valorile proprii în corpul K. mp ∈ N.1. λp . a a exist˘ o baz˘ B ′ ⊂ V astfel încât matricea MB′ (T ) s˘ fie scris˘ în forma a a canonic˘ Jordan.. p. Celulele Jordan au ordinul egal cu num˘rul de vectori din t a sistemul format dintr-un vector propriu ¸i vectorii principali asocia¸i. ∀ j = 1. TRANSFORMARI LINIARE Teorema 4. În caz contrar. 3. a Algoritm de reducere la forma canonic˘ Jordan a unui a endomorfism (a unei matrici) 1.68 ˘ CAPITOLUL 4. s t .. . dând valori a particulare parametrilor. Se fixeaz˘ o baz˘ B a spa¸iului vectorial finit dimensional V ¸i se scrie a a t s matricea A = MB (T ) a endomorfismului T în baza B. Se verific˘ dac˘ toate valorile proprii λj .. . Se determin˘ valorile proprii λ1 . dimK V = n. asocia¸i câte unui vector al unui sistem t liniar independent de vectori proprii din Vλj . . 4. Pentru acele valori proprii pentru care dj < mj .. Num˘rul dj ≤ mj ne d˘ num˘rul de celule Jordan coret a a a spunz˘toare valorii proprii λj . se determin˘ ni¸te a s vectori principali X2 .. t împreun˘ cu vectorii principali asocia¸i fiec˘ruia. se opre¸te algoritmul ¸i se afirm˘ c˘ endomorfismul s s a a T nu este jordanizabil. (A − λj In )X3 = X2 . Observa¸ie. a 5. vom determina. m2 .. Observa¸ie... apar¸in corpului a a t K.. λ2 ... ace¸tia a t a s trebuie s˘ fie în num˘r de mj pentru fiecare valoare proprie λj . se rezolv˘ sistemele recurente de ecua¸ii liniare a t (A − λj In )X2 = X1 . impunându-se condi¸iile a s t de compatibilitate.. (A − λj In )Xp = Xp−1 . at 2. Xp . . Pentru fiecare valoare proprie λj se calculeaz˘ subspa¸iul propriu asoa t ciat Vλj ¸i dimensiunea acestuia s dj = dimK Vλj = n − rang(A − λj In ) ≤ mj . În total. a a Observa¸ie.

∀ v. Se scrie forma canonic˘ Jordan a J = C −1 · A · C.1. ¸i fie un t s endomorfism T ∈ EndK (V ). ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 69 6. s Defini¸ia 4. Defini¸ia 4. adic˘ a a a a a A= T A. ∀ v. s s a Defini¸ia 4. Defini¸ia 4. w ∈ V. t a reunind to¸i vectorii proprii ¸i vectorii principali construi¸i anterior. w ∈ V. Propozi¸ia 4. adic˘ ¸ a a a a a A = − T A. Fie V un R-spa¸iu vectorial euclidian cu produsul scalar . t s t 7. adic˘ a a a a a A· T A = In . definit prin egalitatea t T (v).10 Un endomorfism T ∈ EndK (V ) se nume¸te antisimet s tric dac˘ a T ∗ = −T. Propozi¸ia 4.1.1. T ∗ (w) .15 Un endomorfism T ∈ EndK (V ) este simetric dac˘ si t a ¸ numai dac˘ matricea sa într-o baz˘ ortonormat˘ este simetric˘ .1.9 Un endomorfism T ∈ EndK (V ) se nume¸te simetric dac˘ t T ∗ = T.1. . unde matricea C este matricea de trecere de la baza B la baza B ′ . w = v.8 Endomorfismul T ∗ ∈ EndK (V ).1. w .16 Un endomorfism T ∈ EndK (V ) este antisimetric dac˘ t a si numai dac˘ matricea sa într-o baz˘ ortonormat˘ este antisimetric˘ .1. Se scrie baza B ′ în care se ob¸ine forma canonic˘ Jordan J = MB′ (T ).11 Un endomorfism T ∈ EndK (V ) se nume¸te ortogonal t dac˘ a T (v).17 Un endomorfism T ∈ EndK (V ) este ortogonal dac˘ si t a¸ numai dac˘ matricea sa într-o baz˘ ortonormat˘ este ortogonal˘ . Propozi¸ia 4.1.4. se nume¸te adjunctul endomorfismului T. T (w) = v.

T (A) = T A. 0) = (0. t a s avem T (αp + βq)(X) = (αp + βq)(−X) = αp(−X) + βq(−X) = = αT (p)(X) + βT (q)(X). x1 . g) T : V3 → V3 .2 Probleme rezolvate Problema 4. x2 )) = λT (x1 . β ∈ R ¸i p. TRANSFORMARI LINIARE 4. 3) = (0. c) T : M2 (R) → M2 (R). x2 ). q ∈ Rn [X]. B ∈ M2 (R). ∀ (x1 . x2 ) = (x1 − x2 . Aceast˘ egalitate implic˘ o rela¸ie fals˘: a a t a λ2 x1 x2 = λx1 x2 . a) Aplica¸ia nu este liniar˘ deoarece t a T (0. ∀ (x1 . unde a ∈ V3 este dat. x1 + x2 ). Presupunem c˘ T ar s t a a fi liniar˘ ¸i deducem c˘ as a T (λ(x1 . x1 + x2 + 3). x3 ) = (x1 − 2x2 + 3x3 . b) De¸i T (0. pentru orice α. x2 ) ∈ R2 . x2 ) = (x1 x2 . e) T : R2 → R3 . d) T : Rn [X] → Rn [X]. ∀ λ ∈ R. 0) = (0. 2x3 . d) Aplica¸ia este liniar˘ deoarece. q(X) = p(−X).1 S˘ se studieze care dintre urm˘ toarele aplica¸ii sunt transa a t form˘ ri liniare: a a) T : R2 → R2 . x2 ). f) T : R3 → R3 . x2 ) = (x1 − x2 .2. 0. T (x1 . T (x1 . x1 + x2 . 0). ∀ λ ∈ R. T (p) = q. x2 . T (v) = a × v. c) Aplica¸ia este liniar˘ deoarece. t a s avem T (αA + βB) = T (αA + βB) = α T A + β T B = αT (A) + βT (B). aplica¸ia nu este liniar˘. pentru orice α. 0). b) T : R2 → R3 . T (x1 . 0). T (x1 . x2 ) ∈ R2 . β ∈ R ¸i A. .70 ˘ CAPITOLUL 4. Rezolvare.

pentru orice α. z) = (0. unde transformarea liniar˘ T : R a T (x. x − y). T (x1 + y1 . z) ∈ R3 | T (x. x1 + x2 . . β ∈ R ¸i v.4. y2 )) = = = = ¸i s T (λ(x1 .2. (y1 . y. x1 + y1 + x2 + y2 . λx1 + λx2 . 0) = λT (x1 . y2 ) g˘sim solu¸iile a t x = y = α ∈ R. 0. 0) = T (x1 . t a s avem T (αv + βw) = a × (αv + βw) = a × (αv) + a × (βw) = = α (a × v) + β (a × w) = αT (v) + βT (w). PROBLEME REZOLVATE 71 e) Aplica¸ia este liniar˘ deoarece.2. y2 ) ∈ R T ((x1 . z) = (−x + y + z. Se demonstreaz˘ ca la punctul e). Rezolvare. oricare ar fi scalarul λ ∈ R ¸i vectorii t a s 2 . y. Rezolvând sistemul   −x + y + z = 0   x−y+z =0  2z = 0   x − y = 0. f) Aplica¸ia este liniar˘.2 S˘ se determine nucleul Ker T si imaginea Im T pentru a ¸ 3 → R4 . x2 )) = T (λx1 . z = 0. y. y1 + y2 . t a a g) Aplica¸ia este liniar˘ deoarece. a t S˘ se verifice rela¸ia dimR Ker T + dimR Im T = 3. x2 ). x − y + z. x1 + x2 . 0) + (y1 − y2 . 0. λx2 ) = (λx1 − λx2 . 0) = (x1 − x2 . x2 ) + T (y1 . Problema 4. 0)}. x2 ). w ∈ V3 . 0) = = λ(x1 − x2 . avem (x1 . 2z. Nucleul transform˘rii liniare este definit prin a Ker T = {(x. x2 + y2 ) = (x1 + y1 − x2 − y2 . x2 ) + (y1 .

d)}. 0. 2. nucleul transform˘rii liniare este a Ker T = {(α. 0)}. TRANSFORMARI LINIARE Prin urmare. Problema 4. 0). 2. y. 1. z) ∈ R3 a. cu a a proprietatea T (vi ) = wi . 1. α. e3 = (0. T (x. v3 = (0.2. c.72 ˘ CAPITOLUL 4. −1). 2 2 Prin urmare. a Dimensiunea imaginii este evident dimR Im T = 2. 1). î. 0). v2 = (1. 3. 1). b. ∀ i = 1. imaginea transform˘rii liniare este a ImT = a. unde v1 = (1. o baz˘ a acesteia fiind B2 = {e2 = (2. Punând condi¸ia ca sistemul t   −x + y + z = a   x−y+z =b  2z = c   x−y =d s˘ fie compatibil. 2. 1. d) ∈ R4 | ∃ (x. 0) | α ∈ R}.3 S˘ se determine transformarea liniar˘ T : R3 → R3 . o baz˘ a acestuia a fiind B1 = {e1 = (1. 0. b. 1. Imaginea transform˘rii liniare este definit˘ prin a a Im T = {(a. w2 = (−1. c. g˘sim condi¸iile de compatibilitate a a t c c − a = b − = d. S˘ se arate c˘ avem T 3 = T . 1) iar w1 = (2. w3 = (1. 1)}. a + b. 1). z) = (a. y. b ∈ R . Dimensiunea nucleului este evident dimR Ker T = 1. a a . b−a 2 a. 0. b. 1.

4.2. PROBLEME REZOLVATE

73

Rezolvare. Fie un vector arbitrar v = (x, y, z) ∈ R3 . Vectorul v se descompune în baza B = {v1 , v2 , v3 } ca v= x−y+z −x + y + z x+y−z · v1 + · v2 + · v3 . 2 2 2

Prin urmare, transformarea liniar˘ are expresia a T (x, y, z) = x−y+z −x + y + z x+y−z · T (v1 ) + · T (v2 ) + · T (v3 ) 2 2 2 x+y−z x−y+z −x + y + z = · w1 + · w2 + · w3 2 2 2 = (2y − z, y, z).

Evident, avem T 3 (x, y, z) = T (T (T (x, y, z))) = T (T (2y − z, y, z)) = = T (2y − z, y, z) = (2y − z, y, z) = T (x, y, z).

Problema 4.2.4 S˘ se arate c˘ transformarea liniar˘ T : R2 → R3 , definit˘ a a a a prin T (x, y) = (x − y, x + y, 2x + 3y), este injectiv˘ , dar nu este surjectiv˘ . a a Rezolvare. Nucleul transform˘rii liniare este definit prin a Ker T = {(x, y) ∈ R2 | T (x, y) = (0, 0, 0)}. Rezolvând sistemul   x−y =0 x+y =0  2x + 3y = 0,

g˘sim solu¸iile x = y = 0. Prin urmare, nucleul transform˘rii liniare este a t a KerT = {(0, 0)}, adic˘ aplica¸ia este injectiv˘. a t a Imaginea transform˘rii liniare este definit˘ prin a a Im T = {(a, b, c) ∈ R3 | ∃ (x, y) ∈ R2 astfel încât T (x, y) = (a, b, c)}.

74

˘ CAPITOLUL 4. TRANSFORMARI LINIARE

Punând condi¸ia ca sistemul t   x−y =a x+y =b  2x + 3y = c

s˘ fie compatibil, g˘sim condi¸ia de compatibilitate a a t a+b+ 3(b − a) = c ⇔ 5b − a = 2c. 2

Prin urmare, imaginea transform˘rii liniare este a ImT = {(5b − 2c, b, c) | b, c ∈ R} . Dimensiunea imaginii este evident dimR Im T = 2 = 3 = dimR R3 , adic˘ aplica¸ia nu este surjectiv˘. a t a Problema 4.2.5 a) S˘ se calculeze nucleul Ker T si imaginea Im T pentru a ¸ transformarea liniar˘ T : V3 → V3 , unde a T (v) = a × v, a ∈ V3 \{0} dat, b) S˘ se determine o baz˘ în raport cu care matricea lui T are forma a a   0 0 0 A= 0 0 1 . 2 0 0 −||a|| Ker T = {v ∈ V3 | a × v = 0} = = {v ∈ V3 | v coliniar cu a} = = {λa ∈ V3 | λ ∈ R},

Rezolvare. a) Nucleul transform˘rii liniare este a

adic˘ aplica¸ia nu este injectiv˘. a t a Imaginea transform˘rii liniare este definit˘ prin a a Im T = {w ∈ V3 | ∃ v ∈ V3 astfel încât a × v = w}.

4.2. PROBLEME REZOLVATE

75

Condi¸ia necesar˘ ¸i suficient˘ ca ecua¸ia a × v = w s˘ aib˘ solu¸ie este ca t as a t a a t a, w = 0, o solu¸ie a ecua¸iei fiind în acest caz t t v=− 1 · [a × w] . ||a||2

Prin urmare, imaginea transform˘rii liniare este a Im T = {w ∈ V3 | a, w = 0} = {w ∈ V3 | w ⊥ a} , adic˘ aplica¸ia nu este surjectiv˘. a t a b) Dac˘ w ∈ V3 este un vector arbitrar fixat astfel încât w ⊥ a, atunci o a baz˘ convenabil˘ este a a B = {e1 = a, e2 = a × w, e3 = w}, deoarece avem T (e1 ) = 0, T (e2 ) = −||a||2 e3 , T (e3 ) = e2 .

este nilpotent de grad doi (i. e. T 2 = 0). O transformare liniar˘ cu aceast˘ a a proprietate se nume¸te structur˘ tangent˘ . s a a Rezolvare. Se verific˘ u¸or c˘ avem A2 = 0. a s a Problema 4.2.7 S˘ se determine transformarea liniar˘ care transform˘ un a a a 3 în simetricul s˘ u fa¸a de planul π : x + y + z = 0 si s˘ punct P (x, y, z) ∈ R a t˘ ¸ a se arate c˘ transformarea astfel determinat˘ este ortogonal˘ . a a a Rezolvare. Fie P (α, β, γ) un punct arbitrar din spa¸iu. Coordonatele t ′ pe planul π a punctului P sunt solu¸iile sistemului proiec¸iei P t t x−α = y−β = z −γ x + y + z = 0,

Problema 4.2.6 S˘ se arate c˘ endomorfismul T : R4 → R4 , dat în baza a a canonic˘ de matricea a   2 1 0 0  −4 −2 0 0  , A=  7 1 1 1  −17 −6 −1 −1

76 adic˘ avem a P′

˘ CAPITOLUL 4. TRANSFORMARI LINIARE

2α − β − γ −α + 2β − γ −α − β + 2γ , , 3 3 3

.

Prin urmare, deoarece P ′ este mijlocul segmentului P P ′′ , unde P ′′ este simetricul lui P fa¸a de planul π, rezult˘ c˘ coordonatele simetricului P ′′ t˘ a a sunt α − 2β − 2γ −2α + β − 2γ −2α − 2β + γ P ′′ , , . 3 3 3 În concluzie, transformarea liniar˘ c˘utat˘ este T : R3 → R3 , definit˘ a a a a prin T (x, y, z) = x − 2y − 2z −2x + y − 2z −2x − 2y + z , , 3 3 3 ,

iar matricea sa în baza ortonormat˘ canonic˘ este a a   1 −2 −2 1 A =  −2 1 −2  . 3 −2 −2 1 Se verific˘ u¸or acum c˘ avem A· T A = I3 . a s a Problema 4.2.8 S˘ se determine valorile proprii si vectorii proprii pentru a ¸ endomorfismele T : R3 → R3 , ale c˘ ror matrici în baza canonic˘ sunt a a     1 2 1 0 1 0 a) A =  0 −1 −1  , b) A =  1 1 1  . 0 0 2 0 1 0

Rezolvare. a) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸iile ecua¸iei cat t racteristice 1−λ 2 1 det[A − λI3 ] = 0 ⇔ 0 −1 − λ −1 0 0 2−λ ⇔ (1 − λ)(1 + λ)(2 − λ) = 0, =0⇔

adic˘ avem valorile proprii λ1 = 1, λ2 = −1 ¸i λ3 = 2. a s Vectorii proprii, cu excep¸ia vectorului nul, sunt elementele subspa¸iilor t t proprii asociate.

4.2. PROBLEME REZOLVATE Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ1 = 1 este t        0 2 1 x 0   (x, y, z) ∈ R3  0 −2 −1   y  =  0  = Vλ1 =   0 0 1 z 0 = {(x, −2x, 0) | x ∈ R}. Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ2 = −1 este t        2 2 1 x 0   3  0 0 −1   y  =  0  = Vλ2 = (x, y, z) ∈ R   0 0 3 z 0 = {(x, −x, 0) | x ∈ R}. Subspa¸iul propriu asociat valorii t   −1  3  0 Vλ3 = (x, y, z) ∈ R  0 = {(−y, y, −3y) | y ∈ R}. proprii λ3 = 2  2 1 −3 −1   0 0 este    x 0  = 0  = y  z 0

77

t t b) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸iile ecua¸iei caracteristice det[A − λI3 ] = 0⇔ −λ 1 0 1 1−λ 1 0 1 −λ =0⇔

⇔ λ(λ2 − λ − 2) = 0,

adic˘ avem valorile proprii λ1 = 0, λ2 = 2 ¸i λ3 = −1. a s Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ1 = 0 este t        0 1 0 x 0   Vλ1 = (x, y, z) ∈ R3  1 1 1   y  =  0  =   0 1 0 z 0 = {(x, 0, −x) | x ∈ R}. Subspa¸iul propriu asociat valorii t   −2  3  1 Vλ2 = (x, y, z) ∈ R  0 = {(x, 2x, x) | x ∈ R}. proprii λ2 = 2  1 0 −1 1   1 −2 este    x 0  = 0  = y  z 0

78

˘ CAPITOLUL 4. TRANSFORMARI LINIARE Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ3 = −1 este t        1 1 0 x 0   Vλ3 = (x, y, z) ∈ R3  1 2 1   y  =  0  =   0 1 1 z 0 = {(x, −x, x) | x ∈ R}.

Problema 4.2.9 Folosind teorema Hamilton-Cayley, s˘ se calculeze A−1 si a ¸ 4 + x3 + x2 + x + 1, pentru matricile: f(A), unde f(x) = x     0 2 0 −1 2 0 0  1 0 0 0  1 0  a) A = , b) A =  0 1 0  , c) A =   0 1 0 0 . −1 1 0 1 1 0 0 1 0 Rezolvare. Polinomul caracteristic al matricii A este P (λ) = det[A − λI2 ] = 1−λ 0 −1 1 − λ = (1 − λ)2 = λ2 − 2λ + 1.

Conform teoremei Hamilton-Cayley, avem A2 − 2A + I2 = 0 ⇔ A2 = 2A − I2 . Înmul¸ind aceast˘ rela¸ie cu A−1 , g˘sim t a t a A−1 = 2I2 − A. Înmul¸ind acea¸i rela¸ie cu A ¸i A2 , g˘sim, pe rând, egalit˘¸ile t s t s a at A3 = 2A2 − A = 3A − 2I2 , A4 = 2A3 − A2 = 4A − 3I2 . Prin urmare, ob¸inem t f(A) = A4 + A3 + A2 + A + I2 = 10A − 5I2 . b) Polinomul caracteristic al matricii A este P (λ) = det[A − λI3 ] = 2−λ 0 0 0 1−λ 0 0 1 1−λ =

= (1 − λ)2 (2 − λ) = −λ3 + 4λ2 − 5λ + 2.

4.2. PROBLEME REZOLVATE Conform teoremei Hamilton-Cayley, avem −A3 + 4A2 − 5A + 2I3 = 0 ⇔ A3 = 4A2 − 5A + 2I3 . Înmul¸ind aceast˘ rela¸ie cu A−1 , g˘sim t a t a −A2 + 4A − 5I3 + 2A−1 = 0 ⇔ A−1 = 1 2 A − 4A + 5I3 . 2

79

Înmul¸ind acea¸i rela¸ie cu A, g˘sim egalitatea t s t a A4 = 4A3 − 5A2 + 2A = = 11A2 − 18A + 8I3 . Prin urmare, ob¸inem t f(A) = A4 + A3 + A2 + A + I3 = = 16A2 − 22A + 11I3 . c) Polinomul caracteristic al matricii A este −λ 2 0 −1 1 −λ 0 0 0 1 −λ 0 0 0 1 −λ

P (λ) = det[A − λI4 ] = = λ4 − 2λ2 + 1.

=

Conform teoremei Hamilton-Cayley, avem A4 − 2A2 + I4 = 0 ⇔ A4 = 2A2 − I4 . Înmul¸ind aceast˘ rela¸ie cu A−1 , g˘sim t a t a A3 − 2A + A−1 = 0 ⇔ A−1 = 2A − A3 . Evident, avem f(A) = A4 + A3 + A2 + A + I4 = = A3 + 3A2 + A.

dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ1 este t d1 = dimR Vλ1 = 2 = 3 = m1 . Evident. −2x + y + 2z). 1 2 Rezolvând sistemul matriceal. 2x. y. ¸ a Rezolvare. definit a a prin T (x. −4x + 4y. 0). 0. adic˘ endomorfismul nu este diagonalizabil. z) | x. 1)} ⊂ R3 . a . −4. 4. 0.2. e2 = (0. Deoarece avem descompunerile   T (e1 ) = (0. a a a a a a Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ1 = 2 este t        −2 1 0 x 0   Vλ1 = (x. T în baza canonic˘ este a  1 0 4 0 . 0). Fie baza canonic˘ a B = {e1 = (1. g˘sim a adic˘ avem o singur˘ r˘d˘cin˘ λ1 = 2. este diagonalizabil si. deducem c˘ matricea endomorfismului a  0 A =  −4 −2 Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸iile ecua¸iei caracteristice t t det[A − λI3 ] = 0 ⇔ −λ 1 0 −4 4 − λ 0 −2 1 2−λ = 0 ⇔ (2 − λ)3 = 0. z) ∈ R3  −4 2 0   y  =  0  . 1) = 1 · e1 + 4 · e2 + 1 · e3  T (e3 ) = (0. TRANSFORMARI LINIARE Problema 4. 1.10 S˘ se studieze dac˘ endomorfismul T : R3 → R3 . z) = (y.80 ˘ CAPITOLUL 4. 0. 2) = 0 · e1 + 0 · e2 + 2 · e3 .   −2 1 0 z 0 Vλ1 = {(x. s˘ se diagonalizeze. e3 = (0. în caz afirmativ. z ∈ R} . −2) = 0 · e1 − 4 · e2 − 2 · e3 T (e2 ) = (1. y. de multiplicitate algebric˘ m1 = 3.

a a a a a a Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ1 = 0 este t Vλ1 = (x. PROBLEME REZOLVATE Problema 4. e) A =   0 3 0 1 0    1 0 2 0 0 2 0 1  0 0  . s˘ se diagonalizeze. b) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸iile ecua¸iei caracteristice t t 1−λ 1 1 1−λ = 0 ⇔ λ2 − 2λ = 0. Evident. b) A = . −x) | x ∈ R}. 3  0 81 → Rn . y) ∈ R2 1 1 1 1 x y = 0 0 = = {(x. y) ∈ R2 1 −1 1 −1 x y = 0 0 = = {(x.11 S˘ se studieze dac˘ endomorfismele T : Rn a a nite în baza canonic˘ de matricile a  1 0 1 −1 1 1 a) A = . de multiplicitate algebric˘ m1 = 1. . x) | x ∈ R}. Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ1 = 0 este t Vλ1 = (x. de multiplicitate algebric˘ m1 = 2. dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ1 este t d1 = dimR Vλ1 = 1 = 2 = m1 . a) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸iile ecua¸iei cat t racteristice 1−λ −1 = 0 ⇔ λ2 = 0.4. 0 sunt diagonalizabile si. c) A =  0 0 1 −1 1 1 0 1 0 1 0 3  3 d) A =  2 1 2  . λ2 = 2.2. ¸ a Rezolvare. a a a a m2 = 1. 1 −1 − λ adic˘ avem o singur˘ r˘d˘cin˘ λ1 = 0. adic˘ avem r˘d˘cinile λ1 = 0. în caz afirmativ.2. a adic˘ endomorfismul nu este diagonalizabil. defi 0 1 .

1)}. a Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ2 = 2 este t Vλ2 = (x. a Forma diagonal˘ a endomorfismului este a D= ¸i avem rela¸ia D = C −1 AC. y) ∈ R2 −1 1 1 −1 x y = 0 0 = = {(x. 0 0 0 2 c) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸iile ecua¸iei caracteristice t t 1−λ 0 0 0 −λ 1 0 1 −λ = 0 ⇔ (λ − 1)2 (λ + 1) = 0. m2 = 1. adic˘ avem valorile proprii λ1 = 1.82 ˘ CAPITOLUL 4. de multiplicitate algebric˘ a a m1 = 2. y. . y ∈ R}. dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ1 este t d1 = dimR Vλ1 = 1 = m1 . Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ1 = 1 este t        0 0 0 x 0   Vλ1 = (x. Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ2 este t d2 = dimR Vλ2 = 1 = m2 . z) ∈ R3  0 −1 1   y  =  0  =   0 1 −1 z 0 = {(x. unde s t C= 1 1 −1 1 . Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ1 este t d1 = dimR Vλ1 = 2 = m1 . λ2 = −1. TRANSFORMARI LINIARE Evident. −1)}. o baz˘ în Vλ1 fiind B1 = {e1 = (1. y. y) | x. o baz˘ în Vλ2 fiind B2 = {e2 = (1. x) | x ∈ R}.

2. o baz˘ în Vλ2 fiind B2 = {e3 = (0. −1)}. Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ1 este t d1 = dimR Vλ1 = 1 = m1 . 1. e2 = (0. a Forma diagonal˘ a endomorfismului este a   1 0 0 D= 0 1 0  0 0 −1  1 0 0 C =  0 1 1 . −y) | y ∈ R}. 0 1 −1 83 ¸i avem rela¸ia D = C −1 AC. 0). z) ∈ R Vλ2 =   0 1 1 z 0 = {(0. z) ∈ R   3 0 0 z 0 = {(0. s adic˘ avem valorile proprii λ1 = 1. 1)}. y. y. 0) | y ∈ R}. λ2 = 4 ¸i λ3 = −2. y. de multiplicitate a algebric˘ m1 = 1. m2 = 1 ¸i m3 = 1. .4. a Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ2 = −1 este t        2 0 0 x 0   3  0 1 1  y  =  0  = (x. 0. 1. y. Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ2 este t d2 = dimR Vλ2 = 1 = m2 . a s Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ1 = 1 este t        0 0 3 x 0   3  2 0 2  y  =  0  = Vλ1 = (x. unde s t  d) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸iile ecua¸iei caracteristice t t 1−λ 0 3 2 1−λ 2 3 0 1−λ = 0 ⇔ (1 − λ)(λ2 − 2λ − 8) = 0. PROBLEME REZOLVATE o baz˘ în Vλ1 fiind B1 = {e1 = (1.

4. unde s t  e) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸iile ecua¸iei caracteristice t t −λ 1 0 0 3 −λ 2 0 0 2 −λ 3 0 0 1 −λ = 0 ⇔ λ4 − 10λ2 + 9 = 0. a Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ2 = 4 t    −3 0 3  (x. 0. z) ∈ R   3 0 3 z 0 = {(x. a Forma diagonal˘ a endomorfismului este a   1 0 0 D= 0 4 0  0 0 −2  0 3 1 C =  1 4 0 . este    x 0  y = 0  =  z 0 o baz˘ în Vλ2 fiind B2 = {e2 = (3. Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ2 este t d2 = dimR Vλ2 = 1 = m2 .x 3 x∈R . o baz˘ în Vλ3 fiind B3 = {e3 = (1. 3)}. y. −1)}. . −x) | x ∈ R}. y. 0)}. a Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ3 = −2 este t        3 0 3 x 0   3  2 3 2  y  =  0  = Vλ3 = (x. z) ∈ R3  2 −3 2   Vλ2 =  3 0 −3 = x. 0.84 ˘ CAPITOLUL 4. 4x . 1. Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ3 este t d3 = dimR Vλ3 = 1 = m3 . TRANSFORMARI LINIARE o baz˘ în Vλ1 fiind B1 = {e1 = (0. 0 3 −1 ¸i avem rela¸ia D = C −1 AC.

t) ∈ R4   0 2 −1 3      0 0 1 −1 = {(−t. λ2 = −3. t) | t ∈ R}. t. 1)}. PROBLEME REZOLVATE 85 adic˘ avem valorile proprii λ1 = 3. 3t. 3t. de multia s plicitate algebric˘ m1 = 1. a s Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ1 = 3 este t        −3 1 0 0 x 0       3 −3 2   y   0  0     4  = Vλ1 = (x. 1)}. o baz˘ în Vλ2 fiind B2 = {e2 = (−1. z. m3 = 1 ¸i m4 = 1. Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ3 este t d3 = dimR Vλ3 = 1 = m3 .4. a Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ3 = 1 este t    −1 1 0 0     3 −1 2 0   Vλ3 = (x. 3. z. 3. y. Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ2 = −3 este t      3 1 0 0 x     3 3 2 0  y      Vλ2 = (x. t) ∈ R  0 2 −3 3   z   0        0 0 1 −3 t 0 = {(t. −3t. 1. y.2. −t. t) ∈ R4   0 2 3 3  z  =     0 0 1 3 t = {(−t. o baz˘ în Vλ3 fiind B3 = {e3 = (−1. Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ1 este t d1 = dimR Vλ1 = 1 = m1 . t) | t ∈ R}. −1. 3t. a  0    0   = 0    0   x 0 y   0 = z   0 t 0         . 1)}. −3. z. λ3 = 1 ¸i λ4 = −1. 3. y. t) | t ∈ R} . a o baz˘ în Vλ1 fiind B1 = {e1 = (1. m2 = 1. Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ2 este t d2 = dimR Vλ2 = 1 = m2 .

t) | t ∈ R}. t) ∈ R4     1 1 2 0 0 2 1 1  0 x 0  y  3  z 1 t   0     0  =  =   0    0  Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ4 este t d4 = dimR Vλ4 = 1 = m4 .2. z. d) A =    2 1 0 1 0 0 2 0 1 0    1  0 c) A =   0 0  0 −1 0 0  .     = (x. b) A =  0 0 1  . a Forma diagonal˘ a endomorfismului este a  3 0 0 0  0 −3 0 0   D=  0 0 1 0  0 0 0 −1 ¸i avem rela¸ia D = C −1 AC. 1 1 1 1 Problema 4. 1 2 −2 2 −5 4  2 1 0 0 3 2 1 0   4  3   . 0 0  1 0 .12 S˘ se aduc˘ la forma canonic˘ Jordan endomorfismele a a a n → Rn .86 ˘ CAPITOLUL 4. TRANSFORMARI LINIARE Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ4 = −1 este t Vλ4 1  3   0 0 = {(t. −1. −t. o baz˘ în Vλ4 fiind B4 = {e4 = (1. definite în baza canonic˘ de matricile T :R a    6 6 −15 0 1 0 a) A =  1 5 −5  . unde s t  1 −1 −1 1  3 3 −1 −1   C=  3 −3 1 −1  . −t. y. 1)}. −1.

β. de multiplicitate algebric˘ a a a m1 = 3. z) ∈ R   1 2 −5 z 0 = {(−2y + 5z. 1.4.2. 0 1 0  b) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸iile ecua¸iei caracteristice t t −λ 1 0 0 −λ 1 2 −5 4 − λ = 0 ⇔ (λ − 1)2 (λ − 2) = 0. ob¸inem baza Jordan B t 1 2 3 matricea canonic˘ Jordan este a   3 0 0 J = C −1 AC =  0 3 1  . 0. Rezolvând sistemul de mai sus. γ). Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ1 = 3 este t        3 6 −15 x 0   3  1 2 −5   y  =  0  = Vλ1 = (x. 0 0 3 unde  −2 3 1 C =  1 1 0 . Cona a a s sider˘m vectorii proprii liniar independen¸i x1 = (−2. PROBLEME REZOLVATE 87 Rezolvare. s 1 2 −5 s˘ aib˘ solu¸ie. x } în care x3 = (1. 0) ¸i x2 = (3. y. y. Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ1 este t d1 = dimR Vλ1 = 2 < 3 = m1 . adic˘ avem dou˘ celule Jordan corespunz˘toare valorii proprii λ1 = 3. a) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸iile ecua¸iei cat t racteristice 6−λ 6 −15 1 5−λ −5 1 2 −2 − λ = 0 ⇔ (λ − 3)3 = 0. unde   3 6 −15 B = A − 3I3 =  1 2 −5  ¸i x3 = (α. adic˘ avem o singur˘ valoare proprie λ1 = 3. g˘sim o solu¸ie ca fiind a a t a t J = {x . Prin urmare. . x . z) | y. 1). 0). 1. z ∈ R}. a t cel de-al doilea vector propriu fiind ales astfel încât sistemul matriceal Bx3 = x2 .

y. Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ1 este t d1 = dimR Vλ1 = 1 < 2 = m1 . 1). g˘sim o s a solu¸ie ca fiind. 1. x . ob¸inem baza t J = {x . Fie vectorul propriu x3 = (1. t Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ2 = 2 este t        −2 1 0 x 0   3  0 −2 1   y  =  0  = Vλ2 = (x. 2x. 4) ∈ Vλ2 . TRANSFORMARI LINIARE adic˘ avem valorile proprii λ1 = 1 ¸i λ2 = 2. z) ∈ R3  0 −1 1   y  =  0  =   2 −5 3 z 0 = {(x. 4x) | x ∈ R} . 3). Rezolvând sistemul Bx2 = x1 . s Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ1 = 1 este t        −1 1 0 x 0   Vλ1 = (x. 2. spre exemplu. x } în care matricea canonic˘ Jordan este Jordan B a 1 2 3   1 1 0 J = C −1 AC =  0 1 0  . a a a a Fie matricea   −1 1 0 B = A − I3 =  0 −1 1  2 −5 3 ¸i vectorul propriu x1 = (1. 0 0 2 unde  1 1 1 C =  1 2 2 . 1 3 4  . z) ∈ R   2 −5 2 z 0 = {(x. x2 = (1. Prin urmare. 2.88 ˘ CAPITOLUL 4. Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ2 este t d2 = dimR Vλ2 = 1 = m2 . x. de multiplicitate algebric˘ a s a m1 = 2 ¸i m2 = 1. x) | x ∈ R}. y. adic˘ avem o singur˘ celul˘ Jordan corespunz˘toare valorii proprii λ1 = 1.

4. a a a a Fie matricea   0 2 3 4  0 0 2 3   B = A − I4 =   0 0 0 2  0 0 0 0 . −6. Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ1 = 1 este t      0 2 3 4 x 0     0 0 2 3  y   0    Vλ1 = (x. algebric˘ a adic˘ avem o singur˘ valoare proprie λ1 = 1. g˘sim o solu¸ie x3 = (0. y. 0 0 0 1 unde 16  0 C=  0 0   0 0 0 8 −6 5  . 5. sistemul s a t Bx4 = x3 are ca solu¸ie pe x4 = (0. rezolvând t ¸i sistemul Bx3 = x2 . x2 = (0. g˘sim s a o solu¸ie ca fiind. 0. 2). Rezolvând sistemul Bx2 = x1 . x2 .         ¸i vectorul propriu x1 = (16. −6. spre exemplu. 0. 0). t) ∈ R4   0 0 0 2  z  =  0    0 0 0 0 t 0 = {(x. 0. t În concluzie. Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ1 este t d1 = dimR Vλ1 = 1 < 4 = m1 . PROBLEME REZOLVATE c) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸iile ecua¸iei caracteristice t t 1−λ 2 3 4 0 1−λ 2 3 0 0 1−λ 2 0 0 1−λ 89 = 0 ⇔ (1 − λ)4 = 0. 0). 0) | x ∈ R}. 0). 0. z. 8. 0. x4 } în care matricea t canonic˘ Jordan este a   1 1 0 0  0 1 1 0   J = C −1 AC =   0 0 1 1 . 0 4 −6  0 0 2 adic˘ avem o singur˘ celul˘ Jordan corespunz˘toare valorii proprii λ1 = 1.2. ob¸inem baza Jordan B J = {x1 . de multiplicitate a a m1 = 4. x3 . În final. Mai departe.4.

y. t) ∈ R = Vλ1 =  0 1 −1 0   z   0        0 0 1 −1 t 0 = {(x. s Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ1 = 1 este t        −1 2 0 −1 x 0       1 −1 0   y   0  0     4  (x. Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ2 este t d2 = dimR Vλ2 = 1 < 2 = m2 . de multiplicitate algebric˘ a s a m1 = 2 ¸i m2 = 2. z. . Rezolvând sistemul B1 x2 = x1 . x2 = (3. z. t Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ2 = −1 este t        1 2 0 −1 x 0       1 1 0 0   y   0  4    =   = (x. adic˘ avem valorile proprii λ1 = 1 ¸i λ2 = −1. Dimensiunea subspa¸iului propriu Vλ1 este t d1 = dimR Vλ1 = 1 < 2 = m1 . adic˘ avem o singur˘ celul˘ Jordan corespunz˘toare valorii proprii λ1 = 1. 1.90 ˘ CAPITOLUL 4. y. t) ∈ R Vλ2 =  0 1 1 0   z   0       0 0 1 1 t 0 = {(x. g˘sim o s a solu¸ie ca fiind. 1. x. 1. 2. spre exemplu. 1). x) | x ∈ R}. x. 0). −x. x. a a a a Fie matricea   0 −1 −1 2  1 −1 0 0   B1 = A − I4 =   0 1 −1 0  0 0 1 −1 ¸i vectorul propriu x1 = (1. TRANSFORMARI LINIARE d) Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸iile ecua¸iei caracteristice t t −λ 2 0 −1 0 1 −λ 0 0 1 −λ 0 0 0 1 −λ = 0 ⇔ (λ − 1)2 (λ + 1)2 = 0. −x) | x ∈ R} .

4. 0 0 0 −1 unde 1  1 C=  1 1   3 1 0 2 −1 −1  . s˘ se determine ada 2 → R2 . y) = 1 8 2 0 x y = x + 8y 2x T = (x + 8y. Rezolvare. 1 1 2  0 −1 −3 adic˘ avem o singur˘ celul˘ Jordan corespunz˘toare valorii proprii λ2 = −1. −1). 2x). Rezolvând sistemul B2 x4 = x3 . 8x). PROBLEME REZOLVATE 91 ¸i vectorul propriu x3 = (1. 1)} ⊂ R2 . .2. −3). endomorfismul adjunct este T ∗ (x. y) = (x + 2y. x3 .13 Relativ la produsul scalar canonic. −1. g˘sim s a o solu¸ie ca fiind. x2 . e2 = (0. −1. Fix˘m baza ortonormat˘ canonic˘ a a a Matricea lui T în aceast˘ baz˘ este a a A= B = {e1 = (1. definit prin junctul endomorfismului T : R T (x. ob¸inem baza Jordan B J = {x1 . 2. a a a a Fie matricea   1 2 0 −1  1 1 0 0   B2 = A + I4 =   0 1 1 0  0 0 1 1 Problema 4. 0). ceea ce implic˘ faptul c˘ matricea adjunctei este a a T A= . t În concluzie. spre exemplu. 1. x4 } în care matricea t canonic˘ Jordan este a   1 1 0 0  0 1 0 0   J = C −1 AC =   0 0 −1 1  . 1 2 8 0 1 8 2 0 T . x4 = (0. În concluzie.2.

T (x1 . Im T = {λa | λ ∈ R}. ||a||2 e) T : M2 (R) → R. Im T = R2 . a) Da. f) Da. z) | z ∈ R}. b) T : R4 → R3 .92 ˘ CAPITOLUL 4. 1]. T (v) = a · v. x2 ) = (x1 . i) Da. Problema 4. c) Da. q(X) = p(X + 1) − p(X). 1].1 S˘ se studieze care dintre urm˘ toarele aplica¸ii sunt transa a t form˘ ri liniare: a a) T : R2 → R2 . y. t) = (x + y + z. Im T = R. e) Da. d) Ker T = {−3aX 2 + bX + a | a. y. f) T : Rn [X] → Rn [X]. 2π]. z − t). t) | t ∈ R}. R. TRANSFORMARI LINIARE 4. b) T : R2 → R2 . Im T = R3 . d) Da. z) = (x. . unde αi ∈ R. 1] → C 0 [0. a d) T : R2 [X] → R.2 S˘ se arate c˘ aplica¸iile de mai jos sunt transform˘ ri a a t a liniare si s˘ se determine nucleul Ker T si imaginea Im T a acestora: ¸ a ¸ a) T : R3 → R2 . T (x. y − t. b ∈ R}. c) T : V3 → R. 1]. T (v) = 2 v. x sin θ + y cos θ). T (v) = v. z) = (x + y − z. ||a||2 n i=1 αi f (i) . θ ∈ [0. d) T : V3 → V3 . i) T : C n [0. T (x1 . c) Ker T = {v ∈ V3 | v ⊥ a}. unde a ∈ V3 \{0} este dat. T (A) = T race(A). a a − v. T (f ) = j) T : C 0 [0. y) = (x cos θ − y sin θ. T (p) = a . j) 1 −1 p(x)dx. unde T race(A) = a11 + a22 . b) Da. z. a) Ker T = {(0. T (x. y.3 Probleme propuse Problema 4. x + y. c) T : V3 → V3 . T (p) = q. 2x − y + z). z. 1] → F[0. h) T : R3 → R3 . x + y + z). T (x. g) T : R2 → R3 . b) Ker T = {(−2t. R. unde a ∈ V3 \{0} este dat. −x1 ). T (x. h) Da. t. x2 ) = (sin x1 . t.3.3. g) Nu. unde a ∈ V3 este dat. ∀ x ∈ [0. cos x2 . T (f )(x) = Da. x 0 f (t)dt. x1 − x2 ).

y.3. 1. y) = Problema 4. b R. Problema 4. definit˘ prin t a T (x) = a. z) = (x − y + z. 3a − 2c. e. b ∈ V3 \{0} doi vectori necoliniari.3 S˘ se scrie matricea în baza canonic˘ a endomorfismului a a 3 → R3 . y) → proiec¸ia punctului P (x. (x. 0) = (3. A =  0 1 1 0 −1  T (x. y + z. 14 14 7 dimR Ker T = 0. T este proiec¸ie) si c˘ a a t ¸ a R3 = Ker T ⊕ Im T. PROBLEME PROPUSE 93 Problema 4. dimR Im T = 2. z) = (3x − 4y + z.3. T (0. R. x · a. a ¸ ¸ ¸ 5x + 3y 3x + 13y 3x − y . x − 3y + 2z. a × b}. y.3. 2. b 0  0 0 . MB (T ) =  ||a||2 0  ||b||2 a.7 Fie endomorfismul T : R3 → R3 . 1) = (1.3. 0. x · b + b. Ker T = {(0. T (x. S˘ se arate c˘ T 2 = T (i.3. 0). a¸ a a. 0 Problema 4. R. c) | a. unde T :R  1 −1 1 1 . x − z).3. S˘ se arate c˘ T este transformare liniar˘ si a a a¸ s˘ se calculeze Ker T si Im T. 0. 0. 0)}.4 Fie a. definit prin T (x. Im T = {(a. 1. precum si defectul si rangul lui T . 1) = (0. 0) t pe planul π : 3x − y − 2z = 0. 0). y. R.6 S˘ se determine endomorfismul T ∈ EndR (R3 ) astfel a încât T (1. y. 0). z) = (x − y + z. . S˘ se arate c˘ a a aplica¸ia T : V3 → V3 . Problema 4. c ∈ R}. 0). este liniar˘ si apoi s˘ se determine matricea lui T în baza B = {a. T (1. T . T (x.5 Fie T : R2 → R3 . . y.4. y). b.

. Vλ3 = − . Problema 4. Vλ1 = {(x. x2n . b.10 Folosind teorema Hamilton-Cayley. . Vλ2 = {(0. y. 0) | x ∈ R}. b) | a. b) λ1 = 4. 1 2 2 R.. −x.. s a a Problema 4.3. y. f(A) = 2 1 −A3 + 8A2 − 24A + 32I4 . −x. b ∈ R}.3. −x1 . O transformare liniar˘ cu aceast˘ proprietate a a se nume¸te structur˘ aproape complex˘ .9 S˘ se determine valorile proprii si vectorii proprii pentru a ¸ a a endomorfismele T : R3 → R3 . x) | x ∈ R}. z z∈R . 4 c) λ1 = 1.. 0. Vλ1 = {(x. xn+2 . ale c˘ ror matrici în baza canonic˘ sunt     4 0 0 7 4 1 a) A =  0 0 1  . b) A−1 = A + 2A − I3 .. a) λ1 = 4. b) A =  3 −2 −3  . a) A−1 = 2I2 − A. unde f (x) = x4 − 4x3 + 6x2 − 4x + 1. c) A =   0 0 1 −1  −1 −1 0 2 1 2 R. −z.8 S˘ se arate c˘ transformarea liniar˘ T : R2n → R2n . pentru matricile: ¸   2 1 −3 1 0 a) A = . c) A−1 = 16 18A2 + 28A − 15I4 . −x2 . y) | y ∈ R}.3. TRANSFORMARI LINIARE Ind. y) | y ∈ R}. λ2 = 1. 1 1 1 1 −2   2 0 0 0  1 3 1 1  . b) A =  4 7 −1  . Vλ1 = {(−3y.94 ˘ CAPITOLUL 4. a a a definit˘ prin rela¸ia a t T (x) = (xn+1 . λ2 = 3. are proprietatea T 2 = −1R2n . s˘ se calculeze A−1 a si f(A)... 0. 0 −1 2 −4 −4 4   −3 −7 −5 c) A =  2 4 3 . −x) | x ∈ R} ¸i Im T = {(a. s Problema 4. f (A) = 02 . Vλ2 = {(x. 3z λ3 = 11. 0) | x ∈ R}. −xn ). f(A) = 4A3 − 19A2 − 8A − 11I3 . . Avem Ker T = {(x.

−1. 1. −z − 2t. 0). 0). D = MB′ (T ) = 1 2 3 Diag(1. 1)}. 1). −1. −2 −3 −2 1 −1 −1 1    sunt diagonalizabile si. 0. 0). D = MB′ (T ) = Diag(2. −2.3. −y. 5).3. −1. 0. Problema 4. 0  1 . e′ = 1 2 3 4 (−1. 4. 0. B ′ = {e′ = (2. 2. 1. s˘ se diagonalizeze. e′ = (1. −1)}. 2. e′ = (1. a) B ′ = {e′ = (1.11 S˘ se arate c˘ endomorfismul T : R4 → R4 . 1. −2). e′ = d) B 1 2 3 4 (1. 1. e′ = (1. este diagonalizabil si s˘ se precizeze baza în care se ob¸ine forma diagonal˘ . c) Nu este diagonalizabil˘. Problema 4. D = MB′ (T ) = Diag(4. definit prin a a T (x. ¸ a R. e′ = (1. 0). 1 2 b) B ′ = {e′ = (0. 1). D = MB ′ (T ) = Diag(−1. 2. 1 4 1 −1 2  1 1 1 1 2 5 1  1 1 −1 −1   c) A =  −1 −3 0  . t) = (−x + t. d) A =   1 −1 1 −1  . 0. 2. d) A =    1 2 1 2 0 1 0 1 2 0 0 0 1 2  0 0  . b) A =  −2 −6 13  . x − 2z + 3t). în caz afirmativ.3. 1)}. 0. 0). 6 −7 7 −1 −4 8 1  0 c) A =   0 0  1 1 0 0 0 2 2 0   0  1   . 0. b) A =  1 2 −1  . 0. −2). −4). 1)}. definite în baza canonic˘ de matricile a     1 −3 4 1 −3 3 a) A =  4 −7 8  . a ′ = {e′ = (1. e′ = (1. PROBLEME PROPUSE 95 Problema 4. e′ = (−8. 3). z. y. 0. ¸ a t a R.13 S˘ se aduc˘ la forma canonic˘ Jordan endomorfismele a a a T : Rn → Rn . e′ = (0. defia a nite în baza canonic˘ de matricile a   2 −1 1 −4 0 a) A = . 1. 1.12 S˘ se studieze dac˘ endomorfismele T : Rn → Rn .4.3. 0. 1).

x + y − z). −x + 5y). b) T ∗ = T. b) T : R3 → R3 . R. 1 0 1    0 1 1 2 −3   0   . y − z). y) = (x − y. a) J = C −1 AC =  0 0  1 1 0 b) J = C −1 AC =  0 1 1 0 0 1  1 1 0  0 1 0 c) J = C −1 AC =   0 0 2 0 0 0  1 1 0  0 1 1 d) J = C −1 AC =   0 0 1 0 0 0    1 0 1 −1 1 −1 0  . y. unde C =  1 −1 0  . unde C =  2 −1 2  . 7x + 5y). z) = (3x − y.14 Relativ la produsul scalar canonic. T (x.  0 8 0 −1  1  1 16 0 0 0 Problema 4. s˘ se determine ada junctul endomorfismului: a) T : R2 → R2 .96  ˘ CAPITOLUL 4. a) T ∗ (x. y. TRANSFORMARI LINIARE −1 R. 2y + z. c) T ∗ (x.  0 0 1 0  1  2 0 0 0 1    0 0 0 0 2   0   . z) = (3x + z. z) = (2x. y. unde C =  0 0 4 0  . −x + 2y + z. y. c) T : R3 → R3 . T (x. y) = (x + 7y. . unde C =  0 1 2 −1  .3. −z). 0 3 1 0 2    3 3 7  . T (x.

z ∈ V.j=1 unde aij = A(ei .. ∀ i. i. s ¸ 97 .1. y) = aij xi yj . A(αx + βy. y ∈ V. y) = A(y. j = 1. atunci expresia analitic˘ a formei biliniare ¸i simetrice A este a s n A(x. Forme p˘tratice a 5.2 Matricea simetric˘ A = (aij )i. . en } este o baz˘ în V ¸i avem descompunerile a a s n n x= i=1 xi ei . t Defini¸ia 5. ei ) = aji . z) = αA(x. se nume¸te form˘ biliniar˘ si simetric˘ pe V. y.1 Elemente teoretice fundamentale Fie V un K-spa¸iu vectorial de dimensiune dimK V = n.n (i. ∀ x.j=1. z) + βA(y. β ∈ K. A = T A) se t a nume¸te matricea în baza B a formei biliniare si simetrice A..1. s a a¸ a Dac˘ B = {e1 . e2 .. n. ∀ x. care verific˘ propriet˘ ¸ile t t a at 1. y = j=1 yj ej . ∀ α. Defini¸ia 5. x). ej ) = A(ej .1 O aplica¸ie A : V × V → K. e. 2.Capitolul 5 Forme biliniare. z).. A(x.

∀ i. în raport t a a cu baza B = {e1 .. FORME PATRATICE Observa¸ia 5. Defini¸ia 5. Forma biliniar˘ si simetric˘ A se nume¸te polara sau a ¸ a s a forma dedublat˘ a formei p˘ tratice Q.1.. este n Q(x) = A(x. a Observa¸ia 5. e2 . care este matricea polarei A...2 Leg˘ tura între matricile A si A′ este dat˘ de rela¸ia a ¸ a t A′ = T C · A · C. x2 . + λn x2 . j = 1.. s Teorema 5. x). a a a s Fie B ′ = {e′ .1 Dac˘ not˘ m x = (x1 . t a a ¸ atunci A(x. ei ). .. yn ). y2 . y) = x · A · T y este forma matriceal˘ a expresiei analitice.98 ˘ CAPITOLUL 5. s a iii) Dac˘ se cunoa¸te forma p˘ tratic˘ Q. . en } dac˘ expresia analitic˘ a a a a formei p˘ tratice Q. n. . .. 1 2 n unde λi = A(ei .3 O aplica¸ie Q : V → K se nume¸te form˘ p˘ tratic˘ pe t t s a a a V dac˘ exist˘ o form˘ biliniar˘ si simetric˘ A : V × V → K astfel încât a a a a ¸ a Q(x) = A(x..1. . ii) Matricea simetric˘ A = (aij )i..1. FORME BILINIARE. este a Q(x) = A(x..j=1. y) = 1 [Q(x + y) − Q(x) − Q(y)] . 2 Defini¸ia 5. atunci forma polar˘ A din care a s a a a provine este dat˘ de formula a A(x. unde C este matricea de trecere de la baza B la baza B ′ .4 i) Spunem c˘ o form˘ p˘ tratic˘ Q : V → K s-a redus la t a a a a forma canonic˘ într-o baz˘ B = {e1 . ∀ i = 1.1..n . ej ). se a nume¸te matricea în baza B a formei p˘ tratice Q... x) = i. e′ } o alt˘ baz˘ în V ¸i fie A′ matricea în baza B ′ a n 1 2 formei biliniare ¸i simetrice A.. x) = λ1 x2 + λ2 x2 + ... xn ) si y = (y1 . în raport cu baza B..j=1 aij xi xj = x · A · T x. en }. . n.1. e2 .3 i) Expresia analitic˘ a unei forme p˘ tratice Q. unde aij = A(ei . e′ .

a Teorema 5.5. net a a a a gativ definit˘ ) dac˘ are signatura σ(Q) = (n. f˘r˘ a restrânge a a aa i generalitatea. s a a Defini¸ia 5. s-au introdus ¸i termenii. exprimat˘ prin a a a a n Q(x) = i.1. q. putem forma un p˘trat perfect ¸i ob¸inem a s t n Q(x) = a11 x1 + i=2 a1i xi a11 2 n + i.. 1 2 n unde p = num˘ rul de coeficien¸i λi strict pozitivi. + λn x2 . 0.1. unde cel pu¸in un coeficient aij = 0. Metode de reducere la forma canonic˘ a unei forme p˘tratice a a reale (K = R) (1) Metoda lui Gauss (sau a form˘rii de p˘trate).. n.1. d) ∈ N3 .4 (Legea de iner¸ie) Signatura unei forme p˘ tratice Q t a este aceea¸i pentru orice form˘ canonic˘ a lui Q.j=1 aij xi xj . i. n. a11 . ij s unde. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 99 ii) Tripletul de numere naturale σ(Q) = (p. cu semn t ij schimbat.5 O form˘ p˘ tratic˘ Q este pozitiv definit˘ (respectiv. unde n = dimK V . c˘ a11 = 0). se nume¸te ¸ a t s signatura formei p˘ tratice Q.j=2 a′ xi xj . q = num˘ rul de coeficien¸i a t a t λi strict negativi si d = num˘ rul de coeficien¸i λi egali cu zero. σ(Q) = a a (0. a a Fie Q : V → R o form˘ p˘tratic˘. necesari ob¸inerii p˘tratului expresiei t a n x1 + i=2 a1i xi . t 1. asociat unei forme canonice Q(x) = λ1 x2 + λ2 x2 + . j = 2. în coeficien¸ii a′ . atunci scriind a n n Q(x) = a11 x2 + 2 1 i=2 a1i x1 xi + i. Dac˘ Q(x) posed˘ un termen x2 (putem presupune.j=2 aij xi xj . 0) (respectiv. 0)).

∆1 ∆2 ∆3 ∆n n unde x′ . xn . iar scalarii cij . prin t a t schimbarea de coordonate xi = x′ + x′ .. + cnn en } 1 2 n forma p˘tratic˘ Q are forma canonic˘ a a a Q(x′ ) = 1 ′2 ∆1 ′2 ∆2 ′2 ∆n−1 ′2 x1 + x2 + x3 + . ∀ i = 1. ej ) = 0. Fie determinan¸ii a t t ∆1 = a11 . 2.. ¸i deci.. Dac˘ condi¸iile din metoda lui Jacobi sunt îndeplinite. atunci: a a t (1) forma p˘ tratic˘ Q este pozitiv definit˘ ⇔ ∆i > 0. as a a Corolarul 5. FORME BILINIARE... (2) Metoda lui Jacobi Fie Q : V → R o form˘ p˘tratic˘ ¸i A = (aij )i. trebuie s˘ a t a a con¸in˘ cel pu¸in un termen nenul aij xi xj . xk = x′ . i i ≥ j. e′ = cn1 e1 + cn2 e2 + . ∀ j < i ≤ n. în raport cu care t a a ′2 − a x′2 . ∀ i = 1. a13 a23 a33 Dac˘ ∆i = 0. x3 . xj = x′ − x′ .. se determin˘ din condi¸iile a t A(e′ . adic˘ ea poate fi privit˘ ca o nou˘ form˘ p˘tratic˘ a a a a a a pe un spa¸iu vectorial real de dimensiune n−1.5 (Criteriul lui Sylvester) Fie Q : V → R o form˘ p˘ a a tratic˘ . în expresia analitic˘ a lui Q con¸ine termenii aij xi a t ij j s continuare. e2 . e′ = c21 e1 + c22 e2 . .. atunci în baza a B ′ = {e′ = c11 e1 . . ei ) = 1. . s i i forma biliniar˘ ¸i simetric˘ A fiind polara formei p˘tratice Q. n. FORME PATRATICE În forma p˘tratic˘ r˘mas˘ n a a a a i. . ∀ i = 1.. i = 1. ¸i deci i se poate aplica t s algoritmul descris mai sus. a a a . + x ..n ∈ Mn (R) matricea lui a a as Q într-o baz˘ B = {e1 . n. Atunci. k = i. ∆3 = a12 a22 a11 a12 a13 a12 a22 a23 . unde i = j. j... Dac˘ Q(x) nu con¸ine p˘trate. i j i j k se ob¸ine un nou sistem de coordonate (o nou˘ baz˘).. ¸i A(e′ . ∆n = det A. ∆2 = a11 a12 .j=2 a′ xi xj nu mai apar decât coordoij natele x2 . en } a spa¸iului vectorial V. sunt coordonatele vectorului x în baza B ′ . n. n.1.j=1... putem aplica Pasul 1. în mod necesar. atunci.100 ˘ CAPITOLUL 5..

0.1..6 Fie Q : V → R o form˘ p˘ tratic˘ pe un spa¸iu vectorial a a a t euclidian (V.n ∈ Mn (R) matricea lui Q într-o baz˘ ortonors a mat˘ B = {e1 .j=1. conduce la forma a canonic˘ a Q(x′ ) = λ1 x′2 + λ2 x′2 + .. a) S˘ se scrie matricea lui A în baza canonic˘ si în baza a a¸ B ′ = {e′ = (1. ) → R o form˘ p˘tratic˘ pe un spa¸iu vectorial euclidian a a a t (V. e. 1 2 3 b) S˘ se determine forma p˘ tratic˘ asociat˘ lui A.. . PROBLEME REZOLVATE (2) forma p˘ tratic˘ Q este negativ definit˘ ⇔ (−1)i ∆i > 0. luate cu multiplicit˘¸ile lor algebrice (fiecare valoare proprie λi apare de atâtea ori cât este at multiplicitatea ei). ).. .5. Deoarece matricea A a t este simetric˘. 0)}. 1)... 1 2 n unde λi .. n.2 Probleme rezolvate Problema 5. t s t atunci transformarea de coordonate T x=C· T ′ x. C· T C = In ). a a a 101 (3) Metoda valorilor proprii (sau a transform˘rilor ortogonale) a Fie Q : (V. ) ¸i fie A = (aij )i. i ∈ {1. 0).n matricea lui Q într-o baz˘ ortonor¸ a mat˘ a spa¸iului euclidian V . negativ definit˘ ) dac˘ si numai dac˘ toate valorile proprii ale maa a¸ a tricii A sunt strict pozitive (respectiv.n ∈ Mn (R) este a a a matricea vectorilor proprii ortonorma¸i ai matricii A. a a a a . e2 . forma p˘ tratic˘ Q este pozitiv definit˘ a t a a a (respectiv. sunt valorile proprii ale matricii A.j=1. ) si fie A = (aij )i. ea este diagonalizabil˘.j=1. care este o transformare ortogonal˘ (i.1 Fie A : R3 × R3 → R o form˘ biliniar˘ si simetric˘ . Atunci. en } a spa¸iului euclidian (V. 1. . a¸eza¸i pe coloane. a a a ¸ a c˘ rei expresie analitic˘ în baza canonic˘ este a a a A(x. n}. Corolarul 5. ∀ i = 1. strict negative). Dac˘ C = (cij )i.. 1. . + λn x′2 ..2. . e′ = (1.2. 5. e′ = (1. . y) = 2x1 y1 + 3x1 y2 + 3x2 y1 − x1 y3 − x3 y1 + x2 y2 − −x2 y3 − x3 y2 + 2x3 y3 .

FORME BILINIARE. x) = 2x2 + x2 + 2x2 + 6x1 x2 − 2x1 x3 − 2x2 x3 . 1. precum si matricea ¸ ¸ lor în baza canonic˘ : a a) Q : R2 → R. A= −1 −1 2 Deoarece matricea de trecere de la baza B la baza B ′ este   1 1 1 C =  1 1 0 . Q(x) = x1 x2 + x2 x3 + x3 x4 . Atunci. 1)} baza canonic˘ în R3 . 0. Q(x) = −18x1 x2 + 9x2 . FORME PATRATICE Rezolvare. 4 5 2 b) Forma p˘tratic˘ asociat˘ lui A este a a a Q(x) = A(x.102 ˘ CAPITOLUL 5. a) Fie B = {e1 = (1. s˘ se a a determine formele biliniare si simetrice din care provin. 0). e3 = (0. 1 0 0 rezult˘ c˘ matricea lui A în baza B ′ este a a   7 7 4 A′ = T C · A · C =  7 9 5  . matricea lui A în baza canonic˘ B este a a   2 3 −1  3 1 −1  . 1 3 c) Q : R4 → R. . y) = 1 [Q(x + y) − Q(x) − Q(y)] = 2 1 = −18(x1 + y1 )(x2 + y2 ) + 9(x2 + y2 )2 + 2 2 +18x1 x2 − 9x2 + 18y1 y2 − 9y2 2 = −9x1 y2 − 9x2 y1 + 9x2 y2 . 1 2 3 Problema 5. e2 = (0. 2 b) Q : R3 → R. a) Forma biliniar˘ ¸i simetric˘ din care provine forma p˘as a a tratic˘ Q este dat˘ de formula a a A(x. Rezolvare. 0).2. 0. Q(x) = 2x2 − 6x1 x2 + 3x2 .2 Pentru formele p˘ tratice Q : Rn → R de mai jos.

S˘ se scrie aceste forme în baza baza canonic˘ B a lui R a a B ′ = {e′ .2. Q(x) = 3x2 + 10x1 x2 + 9x2 . 1 2 n în cazurile: a) Q : R2 → R. e′ . 103 b) Folosind formula anterioar˘.2. PROBLEME REZOLVATE Prin urmare.. e′ = e1 + e2 + e3 . y) = 1 2(x1 + y1 )2 − 6(x1 + y1 )(x2 + y2 ) + 3(x3 + y3 )2 − 2 2 2 −2x2 + 6x1 x2 − 3x2 − 2y1 + 6y1 y2 − 3y3 1 3 = 2x1 y1 − 3x1 y2 − 3x2 y1 + 3x3 y3 . Matricea în baza canonic˘ a lui Q este a   2 −3 0 A =  −3 0 0  . matricea în baza canonic˘ a lui Q este a A= 0 −9 −9 9 .3 Formele p˘ tratice Q : Rn → R de mai jos sunt date în a n . Q(x) = 3x2 + 4x1 x2 + 4x1 x3 − x2 . e′ = −e1 + 2e2 − 3e3 . e′ = 2e1 − e2 . .5. ob¸inem forma biliniar˘ ¸i t a s simetric˘ a 1 1 1 1 1 1 A(x. 0 0 3 c) Utilizând din nou formula de mai sus. 2 2 2 2 2 2 a c˘rei matrice este (matricea lui Q) a  0 1/2 0 0  1/2 0 1/2 0 A=  0 1/2 0 1/2 0 0 1/2 0   . g˘sim a a A(x. y) = x1 y2 + x2 y1 + x2 y3 + x3 y2 + x3 y4 + x4 y3 .  Problema 5.. e′ = e1 − e2 . e′ } ⊂ Rn .. 2 3 . 1 2 1 2 b) Q : R3 → R. 1 3 1 e′ = 2e1 − e2 + e3 .

Prin urmare. În concluzie. 2 0 −1 B la baza B ′ este  2 −1 −1 2  1 −3 În concluzie. matricea lui Q în baza B ′ este   8 9 −4 A′ = T C · A · C =  9 3 −3  . expresia analitic˘ a lui Q în baza B ′ este a Q(x′ ) = x′ · A′ · b) Matricea de trecere de la baza  1  1 C= 1 T ′ x = x′2 + 2x′2 . expresia analitic˘ a lui Q în baza B ′ este a Q(x′ ) = x′ · A′ · T x′ = = 8x′2 + 3x′2 − 4x′2 + 18x′ x′ − 8x′ x′ − 6x′ x′ . a) Matricea de trecere de la baza B la baza B ′ este C= 2 1 −1 −1 iar matricea lui Q în baza canonic˘ este a A= 3 5 5 9 . matricea lui Q în baza B ′ este A′ = T C ·A·C = 1 0 0 2 . 1 2 Prin urmare. 1 2 3 1 2 1 3 2 3 . FORME BILINIARE. −4 −3 −4 iar matricea lui Q în baza canonic˘ este a   1 2 2 A =  2 0 0 . FORME PATRATICE Rezolvare.104 ˘ CAPITOLUL 5.

1 2 3 d) Q : R3 → R. 0). 2 2 Efectuând schimbarea de coordonate   x′ = x1 + x2 1 2  ′ x2 = x2 . form˘m p˘trate a a a perfecte ¸i ob¸inem s t Q(x) = 4(x2 + x1 x2 ) + 5x2 = 1 2 x2 2 x2 = 4 x1 + − 2 + 5x2 = 2 2 4 x2 2 = 4 x1 + + 4x2 . g˘sim forma canonic˘ a a Q(x′ ) = 4x′2 + 4x′2 . Q(x) = x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 . efectu˘m schimbarea de a a coordonate x1 = x′ + x′ 1 2 x2 = x′ − x′ 1 2 Q(x′ ) = −x′2 + x′2 . adic˘ forma p˘tratic˘ a a a a este pozitiv definit˘. Q(x) = x2 + x2 + 4x2 + 4x1 x3 + 2x2 x3 .4 Utilizând metoda lui Gauss. s˘ se g˘ seasc˘ forma canona a a ic˘ si signatura formelor p˘ tratice de mai jos.2.5. a b) Deoarece în expresia lui Q nu avem p˘trate. Q(x) = x2 + 2x2 + 2x2 + 3x2 + 2x1 x2 + 2x2 x3 + 2x3 x4 . 1 2 3 f) Q : R4 → R. PROBLEME REZOLVATE 105 Problema 5.2. 1 2 ¸i g˘sim forma canonic˘ s a a . a) Deoarece în expresia lui Q avem p˘trate. 1 2 3 4 Rezolvare. 1 2 Signatura formei p˘tratice Q este σ(Q) = (2. Q(x) = −x1 x2 . 0. Q(x) = 4x2 + 4x1 x2 + 5x2 . Care dintre aceste forme a ¸ a p˘ tratice sunt pozitiv definite si care sunt negativ definite? a ¸ a) Q : R2 → R. 1 2 b) Q : R2 → R. c) Q : R3 → R. e) Q : R3 → R. Q(x) = 2x2 + 9x2 + 19x2 + 8x1 x2 + 4x1 x3 .

0). FORME PATRATICE Signatura formei p˘tratice Q este σ(Q) = (1. nici negativ definit˘. 1. 1. 1 2 3 Signatura formei p˘tratice Q este σ(Q) = (2. 3 Efectuând schimbarea de coordonate  ′  x1 = x1 + 2x3 x′ = x2 + x3  2 x′ = x3 . adic˘ forma p˘tratic˘ a a a a nu este nici pozitiv definit˘. a a d) Deoarece în expresia lui Q nu avem p˘trate. 3 2 Efectuând schimbarea de coordonate  ′′  x1 = x′ + x′ 1 3 x′′ = x′ 2 3  ′′ x3 = x′ . form˘m p˘trate perfecte ¸i a a a s ob¸inem t Q(x) = x2 + 4x1 x3 + x2 + 4x2 + 2x2 x3 = 1 2 3 = (x1 + 2x3 )2 + x2 + 2x2 x3 = 2 2 = (x1 + 2x3 ) + (x2 + x3 )2 − x2 . a a c) Deoarece în expresia lui Q avem p˘trate. FORME BILINIARE. 1 2 1 3 g˘sim forma canonic˘ a a ¸i g˘sim s a Restrângem p˘tratele ¸i ob¸inem a s t Q(x′ ) = = x′2 + 2x′ x′ − x′2 = 1 1 3 2 x′ + x′ 1 3 2 − x′2 − x′2 . efectu˘m schimbarea de a a coordonate   x1 = x′ + x′ 1 2 x2 = x′ − x′ 1 2  x3 = x′ 3 Q(x′ ) = x′2 − x′2 + 2x′ x′ . 1 2 3 . 3 Q(x′ ) = x′2 + x′2 − x′2 .106 ˘ CAPITOLUL 5. 2 g˘sim forma canonic˘ a a Q(x′′ ) = x′′2 − x′′2 − x′′2 . adic˘ forma p˘tratic˘ a a a a nu este nici pozitiv definit˘. nici negativ definit˘. 0).

5. adic˘ forma p˘tratic˘ a a a a este pozitiv definit˘. nici negativ definit˘. 0. adic˘ forma p˘tratic˘ a a a a nu este nici pozitiv definit˘. 3 Efectuând schimbarea de coordonate  ′  x1 = x1 + 2x2 + x3 x′ = x2 − 4x3  2 x′ = x3 . 2.2. form˘m p˘trate perfecte ¸i a a a s ob¸inem t Q(x) = x2 + 2x2 + 2x2 + 3x2 + 2x1 x2 + 2x2 x3 + 2x3 x4 = 1 2 3 4 = x2 + 2x1 x2 + 2x2 + 2x2 + 3x2 + 2x2 x3 + 2x3 x4 = 1 2 3 4 = (x1 + x2 )2 + x2 + 2x2 x3 + 2x2 + 3x2 + 2x3 x4 = 2 3 4 2 2 2 = (x1 + x2 ) + (x2 + x3 ) + x3 + 2x3 x4 + 3x2 = 4 = (x1 + x2 )2 + (x2 + x3 )2 + (x3 + x4 )2 + 2x2 . 1 2 3 Signatura formei p˘tratice Q este σ(Q) = (3. g˘sim forma canonic˘ a a Q(x′ ) = x′2 + x′2 + x′2 + 2x′2 . form˘m p˘trate perfecte ¸i a a a s ob¸inem t Q(x) = 2x2 + 9x2 + 19x2 + 8x1 x2 + 4x1 x3 = 1 2 3 = 2 x2 + 4x1 x2 + 2x1 x3 + 9x2 + 19x2 = 1 2 3 = 2 (x1 + 2x2 + x3 )2 + x2 + 17x2 − 8x2 x3 = 2 3 2 = 2 (x1 + 2x2 + x3 ) + (x2 − 4x3 )2 + x2 . a a e) Deoarece în expresia lui Q avem p˘trate. 1 2 3 4 = 2 (x1 + 2x2 + x3 )2 − 4x2 − x2 − 4x2 x3 + 9x2 + 19x2 = 2 3 2 3 g˘sim forma canonic˘ a a . 3 Q(x′ ) = 2x′2 + x′2 + x′2 . 4 Efectuând schimbarea de coordonate  ′  x1 = x1 + x2  ′  x2 = x2 + x3  x′ = x3 + x4  3  ′ x4 = x4 . 0). a f) Deoarece în expresia lui Q avem p˘trate. 0). PROBLEME REZOLVATE 107 Signatura formei p˘tratice Q este σ(Q) = (1.

5 Utilizând metoda lui Jacobi. 1 2 3 b) Q : R3 → R. 1 adic˘ avem a e′ = e1 = (1. a) Matricea în baza canonic˘ a formei p˘tratice Q este   1 8 2 A= 8 8 2  2 2 1 1 8 2 8 8 2 2 2 1 iar determinan¸ii corespunz˘tori sunt t a ∆1 = 1 = 0. 3 56 2 Signatura formei p˘tratice Q este σ(Q) = (2. FORME PATRATICE Signatura formei p˘tratice Q este σ(Q) = (4. 0). s˘ se g˘ seasc˘ forma canona a a ic˘ si signatura formelor p˘ tratice de mai jos. adic˘ forma p˘tratic˘ a a a a este pozitiv definit˘. Q(x) = x2 + 7x2 + x2 − 8x1 x2 − 16x1 x3 − 8x2 x3 . forma canonic˘ este a Q(x′ ) = x′2 − 1 1 ′2 x + 2x′2 . c22 = − . 0). 1 2 3 a a Rezolvare. ∆3 = = −28 = 0. 1 Consider˘m apoi e′ = c21 e1 + c22 e2 ¸i determin˘m scalarii c21 . 1. 8c21 + 8c22 = 1 7 56 . FORME BILINIARE. adic˘ forma p˘tratic˘ a a a a nu este nici pozitiv definit˘. 0. 0). e1 ) = 1 ⇒ c11 = 1. t t a a a) Q : R3 → R. Q(x) = x2 + 8x2 + x2 + 16x1 x2 + 4x1 x3 + 4x2 x3 . lu˘m veca t a a a a ′ = c e ¸i determin˘m scalarul c ∈ R din condi¸ia torul e1 a t 11 1 s 11 A(e′ . Prin urmare.2. e1 ) = 0 2 ⇒ A(e′ . ∆2 = 1 8 8 8 = −56 = 0. a a Pentru a g˘si baza în care se ob¸ine aceast˘ form˘ canonic˘.108 ˘ CAPITOLUL 5. c22 ∈ R din a s a 2 sistemul A(e′ . a Problema 5. Care dintre aceste forme a ¸ a p˘ tratice sunt pozitiv definite si care sunt negativ definite? S˘ se precizeze a ¸ a baza spa¸iului în care se ob¸ine forma canonic˘ respectiv˘ . e2 ) = 1 2 1 1 c21 + 8c22 = 0 ⇒ c21 = . nici negativ definit˘. 0.

−4c21 + 7c22 = 1 9 9 . 0). PROBLEME REZOLVATE adic˘ avem a 109 1 1 e′ = e1 − e2 = 2 7 56 1 1 . 0). c33 = 2.− . ∆3 = = −729. forma canonic˘ este a 1 1 Q(x′ ) = x′2 − x′2 + x′2 . e1 ) = 0 2 ⇒ A(e′ . 0. − . Prin urmare. e1 ) = 1 ⇒ c11 = 1.2. e1 ) = 0  c31 + 8c32 + 2c33 = 0 3 A(e′ . e2 ) = 0 ⇒ 8c + 8c32 + 2c33 = 0 ⇒ 3   31 A(e′ . 1 adic˘ avem a e′ = e1 = (1. 3 2 2 iar determinan¸ii corespunz˘tori sunt t a ∆1 = 1. c22 ∈ R din a s a 2 sistemul A(e′ . c32 .0 . 7 56 În final. c22 = − . a a Lu˘m vectorul e′ = c11 e1 ¸i determin˘m scalarul c11 ∈ R din condi¸ia a s a t 1 A(e′ . adic˘ forma p˘tratic˘ a a a a nu este nici pozitiv definit˘. e2 ) = 1 2 4 1 c21 − 4c22 = 0 ⇒ c21 = − . 2 . ∆2 = 1 −4 −4 7 a a b) Matricea în baza canonic˘ a formei p˘tratice Q este   1 −4 −8 A =  −4 7 −4  −8 −4 1 1 −4 −8 −4 7 −4 −8 −4 1 = −9. nici negativ definit˘. c32 = − .5. consider˘m e′ = c31 e1 + c32 e2 + c33 e3 ¸i determin˘m scalarii a s a 3 c31 . 2 adic˘ avem a 1 1 e′ = − e2 + 2e3 = 0. 1. e3 ) = 1 2c31 + 2c32 + c33 = 1 3 1 ⇒ c31 = 0. c33 ∈ R din sistemul    A(e′ . 1 Consider˘m acum e′ = c21 e1 + c22 e2 ¸i determin˘m scalarii c21 . 1 2 9 81 3 Signatura formei p˘tratice Q este σ(Q) = (2.

FORME BILINIARE. 2 9 9 9 9 s a În final. c33 = . − . Q(x) = λx2 + (λ + 3)x2 − 4x1 x2 . ∞). − .6 S˘ se determine valorile parametrului λ ∈ R pentru care a formele p˘ tratice de mai jos sunt pozitiv definite sau negativ definite. c32 . . forma p˘tratic˘ Q este pozitiv definit˘ a a a dac˘ ¸i numai dac˘ as a ∆1 > 0 ⇔ ∆2 > 0 λ>0 ⇔ λ2 + 3λ − 4 > 0 λ ∈ (0. e1 ) = 0  c31 − 4c32 − 8c33 = 0 3 A(e′ . Q(x) = λx2 + 8x2 + x2 + 16x1 x2 + 4x1 x3 + 4x2 x3 . ∆2 = λ −2 −2 λ + 3 = λ2 + 3λ − 4. Conform Criteriului lui Sylvester. 0 . consider˘m e′ = c31 e1 + c32 e2 + c33 e3 ¸i determin˘m scalarii a 3 c31 . c32 = − . 1 2 3 Rezolvare.110 adic˘ avem a ˘ CAPITOLUL 5. 81 81 81 81 81 81 Problema 5. e2 ) = 0 ⇒ −4c31 + 7c32 − 4c33 = 0 ⇒ 3   ′ . ∞) ⇒ λ ∈ (−∞. 1 2 b) Q : R3 → R. a) Matricea în baza canonic˘ a formei p˘tratice Q este a a A= λ −2 −2 λ + 3 iar determinan¸ii corespunz˘tori sunt t a ∆1 = λ. .2. c33 ∈ R din sistemul    A(e′ . −4) ∪ (1.e ) = 1 A(e3 3 −8c31 − 4c32 + c33 = 1 8 4 1 ⇒ c31 = − . ∞) ⇒ λ ∈ (1. FORME PATRATICE 4 1 4 1 e′ = − e1 − e2 = − . 81 81 81 adic˘ avem a e′ = − 3 8 4 1 8 4 1 e1 − e2 + e3 = − . a a) Q : R2 → R.

s˘ se g˘ seasc˘ forma a a a canonic˘ si signatura formelor p˘ tratice de mai jos. 0) ⇒ λ ∈ (−∞.7 Utilizând metoda valorilor proprii. Q(x) = 3x2 + 6x2 + 3x2 − 4x1 x2 − 8x1 x3 − 4x2 x3 . b) Matricea în baza canonic˘ a formei p˘tratice Q este a a  λ 8 2 A= 8 8 2  2 2 1 λ 8 2 8 8 2 2 2 1  iar determinan¸ii corespunz˘tori sunt t a ∆1 = λ.5. Care dintre aceste forme a¸ a p˘ tratice sunt pozitiv definite si care sunt negativ definite? S˘ se precizeze a ¸ a baza spa¸iului în care se ob¸ine forma canonic˘ respectiv˘ . ∆ >0 ⇔   2 ∆3 > 0 λ−8>0 Forma p˘tratic˘ Q este negativ definit˘ dac˘ ¸i numai dac˘ a a a as a    ∆1 < 0  λ<0 ∆2 > 0 ⇔ λ − 8 > 0 ⇒ λ ∈ ∅. ∞). −4). ∆2 = λ 8 8 8 = 8(λ − 8). forma p˘tratic˘ Q este pozitiv definit˘ a a a dac˘ ¸i numai dac˘ as a    λ>0  ∆1 > 0 λ − 8 > 0 ⇒ λ ∈ (8.   ∆3 < 0 λ−8<0 Problema 5. ∞) 111 ⇒ λ ∈ (−∞. Conform Criteriului lui Sylvester. 1 2 3 . ∆3 = = 4(λ − 8).2. PROBLEME REZOLVATE Forma p˘tratic˘ Q este negativ definit˘ dac˘ ¸i numai dac˘ a a a as a ∆1 < 0 ⇔ ∆2 > 0 λ<0 ⇔ λ2 + 3λ − 4 > 0 λ ∈ (−∞.2. Q(x) = −x2 + x2 − 5x2 + 6x1 x3 + 4x2 x3 . −4) ∪ (1. t t a a a) Q : R3 → R. 1 2 3 b) Q : R3 → R.

λ2 = 2 ¸i λ3 = −7. a a Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ1 = 0 este t        −1 0 3 x 0   Vλ1 = (x. 1). adic˘ forma p˘tratic˘ a a a a nu este nici pozitiv definit˘. a) Matricea în baza canonic˘ a formei p˘tratice Q este a a   −1 0 3 A =  0 1 2 . O baz˘ a subspa¸iului propriu Vλ2 este B2 = {f2 = (1. z) | z ∈ R}. 2 3 Signatura formei p˘tratice Q este σ(Q) = (1. 2z. −2z. adic˘ avem valorile proprii λ1 = 0.112 ˘ CAPITOLUL 5. 1)}. y. . 2. 3 2 −5 −1 − λ 0 3 0 1−λ 2 3 2 −5 − λ Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸iile ecua¸iei caracteristice t t = 0 ⇔ λ(λ − 2)(λ + 7) = 0. O baz˘ a subspa¸iului propriu Vλ1 este B1 = {f1 = (3. forma a s canonic˘ a formei p˘tratice Q este a a Q(x′ ) = 2x′2 − 7x′2 . −2x x∈R . z) ∈ R3  0 1 2   y  =  0  =   3 2 −5 z 0 = {(3z. 1. 1)}. y. nici negativ definit˘. a t Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ2 = 2 este t        −3 0 3 x 0   3  0 −1 2   y  =  0  = Vλ2 = (x. z) ∈ R3  0 8 2   y  =  0  =   3 2 2 z 0 x = x. 2 . FORME PATRATICE Rezolvare. y. a t Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ3 = −7 este t        6 0 3 x 0   Vλ3 = (x. z) ∈ R   3 2 −7 z 0 = {(z. −2. FORME BILINIARE. z) | z ∈ R}. Prin urmare.

1. 1). y. unde 1 2 3 f1 1 = √ (3. 1 2 3 Signatura formei p˘tratice Q este σ(Q) = (2. e′ . a a Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ1 = 7 este t        −4 −2 −4 x 0   3  −2 −1 −2   y  =  0  = Vλ1 = (x. e′ = 2 ||f2 || 6 f3 1 e′ = = √ (2. Prin urmare. 1. 0). forma canonic˘ a formei p˘tratice Q este s a a Q(x′ ) = 7x′2 + 7x′2 − 2x′2 . −4)}. 2. −2x − 2z. a t Baza în care se ob¸ine forma canonic˘ a lui Q este baza ortonormat˘ t a a B ′ = {e′ . ||f1 || 14 f2 1 = √ (1. adic˘ avem valorile proprii λ1 = 7 ¸i λ2 = −2. −4 −2 3 3 − λ −2 −4 −2 6 − λ −2 −4 −2 3 − λ Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸iile ecua¸iei caracteristice t t = 0 ⇔ (λ − 7)2 (λ + 2) = 0. −2. a a b) Matricea în baza canonic˘ a formei p˘tratice Q este a a   3 −2 −4 A =  −2 6 −2  . de multiplicitate algebric˘ a s a m1 = 2 ¸i m2 = 1. 1.2. z) ∈ R   −4 −2 −4 z 0 = {(x. 3 ||f3 || 21 e′ = 1 Cu alte cuvinte. . −4). z) | x. 1). transformarea ortogonal˘ a √ √ √    ′   3/ √ 14 1/√6 2/√21 x1 x1  x2  =  −2/ 14 2/ 6 1/ 21   x′  2 √ √ √ x3 x′ 1/ 14 1/ 6 −4/ 21 3 conduce la forma canonic˘ a formei p˘tratice Q. adic˘ forma p˘tratic˘ a a a a nu este nici pozitiv definit˘. PROBLEME REZOLVATE 113 O baz˘ a subspa¸iului propriu Vλ3 este B3 = {f3 = (2.5. nici negativ definit˘. z ∈ R}. e′ }.

8 Fie Q : R3 → R o form˘ p˘ tratic˘ exprimat˘ în baza a a a a canonic˘ prin a Q(x) = 5x2 + 6x2 + 4x2 − 4x1 x2 − 4x1 x3 . transformarea t a ortogonal˘ a √  ′    √ 5/5 −4√5/15 2/3 x1 x1 √  x2  =  −2 5/5 −2 5/15 1/3   x′  2 √ x3 x′ 0 5 5/15 2/3 3  conduce la forma canonic˘ a formei p˘tratice Q. −2. 2 15 1 e′ = (2. f2 = (0. g˘sim baza ortonormat˘ B ′ = {e′ . f2 .114 ˘ CAPITOLUL 5. s˘ se reduc˘ Q la ¸ a a forma canonic˘ (f˘ r˘ a se preciza neap˘ rat baza în care se ob¸ine aceasta) a a a a t si apoi s˘ se verifice Teorema de Iner¸ie. Cu alte cuvinte. 0). Subspa¸iul propriu asociat valorii proprii λ2 = −2 este t      5 −2 −4 x 0   −2 8 −2   y  =  0  =  −4 −2 5 z 0 = {(2y. 5). a a Problema 5. y. a t Ortonormând prin Procedeul Gramm-Schmidt baza B = {f1 .2. −2. 2)}. y. 1 2 3 Utilizând metodele Gauss. −2. e′ . 0). Jacobi si a valorilor proprii. z) ∈ R3  Vλ2 O baz˘ a subspa¸iului propriu Vλ2 este B2 = {f3 = (2.    = (x. FORME PATRATICE O baz˘ a subspa¸iului propriu Vλ1 este a t B1 = {f1 = (1. FORME BILINIARE. 1)}. e′ }. f3 }. 1. 3 3 în care se ob¸ine forma canonic˘ a lui Q. 2). unde a a 1 2 3 √ 5 e′ = (1. 1. ¸ a t . 2y) | y ∈ R}. −2. 1 5 √ 5 e′ = (−4.

1 3 g˘sim forma canonic˘ a a x1 3 x1 2 Q(x′ ) = 6x′2 + 4x′2 + 1 2 10 ′2 x . Metoda lui Gauss: Deoarece în expresia lui Q avem p˘trate. form˘m p˘trate perfecte ¸i ob¸inem a a a s t Q(x) = 6x2 − 4x1 x2 + 5x2 + 4x2 − 4x1 x3 = 2 1 3 2 = 6 x2 − x1 x2 + 5x2 + 4x2 − 4x1 x3 = 2 1 3 3 x1 2 x2 = 6 x2 − − 1 + 5x2 + 4x2 − 4x1 x3 = 1 3 3 9 x1 2 13 = 6 x2 − + 4x2 − 4x1 x3 + x2 = 3 3 3 1 2 2 x1 x1 10 = 6 x2 − + 4 x3 − + x2 . forma canonic˘ este a 1 5 13 Q(x′′ ) = x′′2 + x′′2 + x′′2 . 0. 1 2 5 26 40 3 . 3 2 3 1 Efectuând schimbarea de coordonate   x′ = x2 −  1    ′  x2 = x3 −     x′ = x . adic˘ forma p˘tratic˘ a a a a este pozitiv definit˘. 0). PROBLEME REZOLVATE 115 Rezolvare. ∆3 = = 80.2.5. Prin urmare. 3 3 iar determinan¸ii corespunz˘tori sunt t a ∆1 = 5. a Metoda lui Jacobi: Matricea în baza canonic˘ a formei p˘tratice Q a a este   5 −2 −2 A =  −2 6 0  −2 0 4 5 −2 −2 −2 6 0 −2 0 4 = 26. ∆2 = 5 −2 −2 6 Signatura formei p˘tratice Q este σ(Q) = (3.

y) = 2x1 y2 + 2x2 y1 − 3x3 y3 . forma a s canonic˘ a formei p˘tratice Q este a a Q(x′′′ ) = 2x′′′2 + 5x′′′2 + 8x′′′2 . e′ = (0. FORME BILINIARE. adic˘ avem valorile proprii λ1 = 2. 1). A (x. 1. 1.3. A (x. 0. 1 2 3 b) S˘ se determine forma p˘ tratic˘ asociat˘ lui A.3. adic˘ forma p˘tratic˘ a a a a este pozitiv definit˘. y) = x2 y2 + x3 y1 . a) S˘ se scrie matricea lui A în baza canonic˘ si în baza a a¸ B ′ = {e′ = (1. a s a biliniar˘. c) A : R3 × R3 → R. 0). 0. a Metoda valorilor proprii: Valorile proprii ale matricii A sunt solu¸iile t ecua¸iei caracteristice t 5 − λ −2 −2 −2 6 − λ 0 −2 0 4−λ = 0 ⇔ (λ − 2)(λ − 5)(λ − 8) = 0.3 Probleme propuse Problema 5.116 ˘ CAPITOLUL 5. 1 R. λ2 = 5 ¸i λ3 = 8.1 S˘ se studieze care din urm˘ toarele aplica¸ii sunt forme a a t biliniare si simetrice: ¸ a) A : R2 × R2 → R. a a c) Nici Problema 5. b) A : R3 × R3 → R. Prin urmare. a a b) Biliniar˘. FORME PATRATICE Signatura formei p˘tratice Q este σ(Q) = (3. a a a a . 1 2 3 a a a a Signatura formei p˘tratice Q este σ(Q) = (3. A (x. y) = 2x1 y1 − 3x2 y2 + 7x1 y2 + 7x2 y1 . 1)}. 0). nici simetric˘. y) = x1 y3 + x2 y2 − 3x3 y1 . a 5. dar nesimetric˘.2 Fie A : R3 × R3 → R o form˘ biliniar˘ si simetric˘ . a a a ¸ a c˘ rei expresie analitic˘ în baza canonic˘ este a a a A(x. 0. a) Biliniar˘ ¸i simetric˘. 0). adic˘ forma p˘tratic˘ este pozitiv definit˘. e′ = (1.

Q(x) = x2 + 2x1 x2 − x1 x3 − x2 + 2x2 x3 + x2 .. Q(x) = 4x2 − 6x1 x2 + 5x2 . A = Problema 5. Q(x) = 5x2 + 5x2 + 3x2 + 2x1 x2 + 2 2x1 x3 + 2 2x2 x3 . e′ = e1 + e2 . Q(x) = 25x2 − 14x1 x2 + 2x2 . 1 2 3 c) Q : R4 → R. y) = 2x1 y1 +3x2 y2 +x4 y4 +x1 y2 +x2 y1 +2x2 y3 +2x3 y2 − x3 y4 − 2   2 1 0 0  1 3 1 2 0  . e′ = 2e1 + 2e2 + e3 .. y) = 4x1 y1 − 3x1 y2 − 3x2 y1 + 5x2 y2 . a) A =  2 0 0  . 1 2 3 √ √ √ e′ = e1 + e2 − 2 2e3 . x) = 4x1 x2 − 3x2 .4 Formele p˘ tratice Q : Rn → R de mai jos sunt date în a n . Q(x) = x2 + 4x1 x2 + 4x1 x3 + 5x2 + 12x2 x3 + 7x2 . s˘ se a determine formele biliniare si simetrice din care provin. . e′ = e1 − e2 . 1 2 3 . e′ = −e1 + e2 . A =  2 5 6  .5. S˘ se scrie aceste forme în baza baza canonic˘ B a lui R a a B ′ = {e′ . e′ } ⊂ Rn . A′ =  2 −3 −1  . 1 2 4 4 −3 . y) = x1 y1 + 2x1 y2 + 2x2 y1 + 2x1 y3 + 2x3 y1 + 5x2 y2 + 6x2 y3 +   1 2 2 6x3 y2 + 7x3 y3 .3.3. 2 3 √ √ c) Q : R3 → R.3 Pentru formele p˘ tratice Q : Rn → R de mai jos.3. 3  117 a Problema 5. precum si matricea ¸ ¸ lor în baza canonic˘ : a a) Q : R2 → R. a) A(x. x4 y3 . e′ . 2 6 7 1 c) A(x. 1 2 1 2 b) Q : R3 → R. −3 5 b) A(x. A =   0 2 0 −1/2  2 0 0 −1/2 1 R. 1 2 b) Q : R3 → R. PROBLEME PROPUSE    0 2 0 4 2 2 R. Q(x) = 2x2 + 3x2 + x2 + 2x1 x2 + 4x2 x3 − x3 x4 . 1 2 n în cazurile: a) Q : R2 → R. 1 2 3 1 e′ = −e1 + 2e2 − e3 . e′ = 2e1 − e3 . 0 0 −3 2 −1 −3 b) Q(x) = A(x.. e′ = −e2 + e3 .

1 1 2 1 3 2 2 3 3 c) Q(x′ ) = 20x′2 + 8x′2 + 35x′2 . x′ = x3 . e′ = e4 . 1 2 1 2 2 4 x′ = x3 . unde x′ = x1 − . unde x′′ = (x1 + x2 + x3 ) . 5 x2 R. FORME BILINIARE. 1 2 3 f) Q : R3 → R. 1 2 3 1 2 1 3 1 4 2 3 2 4 3 4 Problema 5.5 Utilizând metoda lui Gauss. unde x′ = 3x1 − 2x2 − x3 . 1 2 3 d) Q : R3 → R. 3 2 ′′′ ) = x′′′2 − x′′′2 − 3x′′′2 + 3x′′′2 . g) Q : R4 → R.3. Care dintre aceste forme a ¸ a p˘ tratice sunt pozitiv definite si care sunt negativ definite? a ¸ a) Q : R2 → R. 1 2 c) Q : R3 → R. x′′′ = (x3 + x4 ). Q(x) = x2 − x1 x2 − x2 . x′ = x2 . 1 e′ = e2 + e3 + e4 . 1 2 3 d) Q(x′ ) = 3x′2 +2x′2 +x′2 + 5x′ x′ +3x′ x′ +x′ x′ + 3x′ x′ + x′ x′ +x′ x′ . Q(x) = 8x2 + 16x1 x2 + 8x2 + 4x1 x3 + 4x2 x3 + x2 . a) Q(x′ ) = 13x′2 − 46x′ x′ + 41x′2 .118 ˘ CAPITOLUL 5. 1 1 2 3 ′ ) = 8x′2 + 1 x′2 . a) Q(x′ ) = x′2 − x′2 . unde x′ = 4x − 3x . e′ = e3 + e4 . x′′′ = g) Q(x 3 1 2 3 4 1 2 2 2 x1 x2 1 1 − + x4 . x′′ = 1 2 3 1 2 2 1 (x1 − x2 + 3x3 ) . Q(x) = x1 x2 − x1 x3 + 2x2 x3 . Q(x) = x1 x2 + 2x2 x3 − 3x3 x4 . x′′′ = (x3 − x4 ). 2 3 4 R. b) Q(x 1 2 2 1 1 2 29 ′2 x3 c) Q(x′ ) = x′2 + 8x′2 + x3 . 1 2 3 e) Q : R3 → R. 3 4 2 2 2 2 . x′ = x . x′′ = x3 . x′ = x . 1 1 2 2 b) Q(x′ ) = 7x′2 + 3x′ x′ − 6x′ x′ − 11x′2 + 11x′ x′ − 2x′2 . unde x′ = x + x + x3 . e) Q(x 1 2 3 2 1 1 2 3 2 2 4 1 f) Q(x′′ ) = x′′2 − x′′2 + 2x′′2 . 1 2 b) Q : R2 → R. Q(x) = x2 + 2x1 x2 + 9x2 + 4x1 x3 + 19x2 . FORME PATRATICE d) Q : R4 → R. unde x′′′ = x1 + x2 + x . 3 d) Q(x′ ) = x′2 . Q(x) = x1 x2 + x2 x3 + x3 x4 . x′ = x2 − . x′ = x2 . Q(x) = −16x2 + 24x1 x2 − 9x2 . 1 1 2 4 2 2 ′ ) = −x′2 . e′ = e1 + e2 + e3 + e4 . unde x′ = x1 + x2 + 2x3 . Q(x) = 9x2 − 12x1 x2 − 6x1 x3 + 4x2 + 4x2 x3 + x2 . x′ = x . s˘ se g˘ seasc˘ forma canona a a ic˘ si signatura formelor p˘ tratice de mai jos.

0. 2. s˘ se g˘ seasc˘ forma canona a a ic˘ si signatura formelor p˘ tratice de mai jos. 0). −1. 1. 5. 1 2 3 2 4 B ′ = {e′ = (1. 0). e′ = − (1.3. 1 2 3 ′ = 1 (−1. −1. . 1. b) Q(x 1 3 2 3 3 1 1 B ′ = e′ = (1. 1) . 0). Q(x) = x2 + 3x2 + x2 + 4x1 x2 + 6x1 x3 + 8x2 x3 . e′ = (0. t t a a a) Q : R3 → R. 0). 1 2 b) Q : R2 → R. e′ = (2. e′ = (2. 1. PROBLEME PROPUSE 119 Problema 5. e′ = − (1. e′ = (0. −1. 1 2 3 4 ′ ) = x′2 − 1 x′2 + 1 x′2 . 1 2 3 3 3 1 ′2 3 ′2 c) Q(x′ ) = x′2 + x′2 − x3 − x4 . 1 2 c) Q : R3 → R. 1. 0. Q(x) = x2 + x2 + 4x2 + 4x2 + 4x1 x3 + 2x1 x4 + 2x2 x3 + 1 2 3 4 2x2 x4 + 6x3 x4 . e′ = − (2. e′ = 1 (0.6 Utilizând metoda lui Jacobi. Q(x) = x2 + x2 + x2 − 4x1 x2 − 2x1 x3 − 2x2 x3 . a) Q(x′ ) = x′2 − x′2 − x′2 . 0. a a) Q : R2 → R. 0. 1 2 3 c) Q : R4 → R. 1 R. 0. 0). 0. −1. Q(x) = x2 + x2 + λx2 − 2x1 x2 − 4x1 x3 . Q(x) = (4 − λ)x2 + (4 − λ)x2 − (2 + λ)x2 + 4x1 x2 − 8x1 x3 + 1 2 3 8x2 x3 . 0). −2. 0). −1) . 1. 0. Q(x) = −9x2 + 6λx1 x2 − x2 . 1 2 3 4 d) Q : R4 → R.3. B 1 2 3 3 1 e′ = (0. Q(x) = x2 + x2 + x2 − x2 + 4x2 x3 + 2x2 x4 + 6x3 x4 . 1 2 3 d) Q : R3 → R. 0.5. −1.7 S˘ se determine valorile parametrului λ ∈ R pentru care a formele p˘ tratice de mai jos sunt pozitiv definite sau negativ definite. 1 2 4 3 1 e′ = (1. Q(x) = x2 + (λ + 3)x2 − 2(λ + 1)x1 x2 . 0). 1 2 3 5 ′ = e′ = (1. 1 2 3 b) Q : R3 → R. 0). 1) . 0. 4 5 1 d) Q(x′ ) = x′2 + x′2 − x′2 + x′2 .3. −3) . e4 2 B′ = Problema 5. Care dintre aceste forme a ¸ a p˘ tratice sunt pozitiv definite si care sunt negativ definite? S˘ se precizeze a ¸ a baza spa¸iului în care se ob¸ine forma canonic˘ respectiv˘ . 0).

1 2 b) Q : R3 → R. Q negativ definit˘ ⇔ λ ∈ (−1. 1. e′ = √ (−1. 1. −6). 1 2 1 1 ′ = e′ = √ (1. s˘ se g˘ seasc˘ forma a a a canonic˘ si signatura formelor p˘ tratice de mai jos. 1. Q negativ definit˘ ⇔ λ ∈ ∅. −1). 1. 1. B 1 2 2 2 b) Q(x′ ) = 2x′2 − x′2 − x′2 . Metoda lui Ja1 2 4 3 3 4 ′′2 4 ′′2 cobi: Q(x′′ ) = x′′2 + x2 + x3 . R. e′ = √ (1. a a b) Q pozitiv definit˘ ⇔ λ ∈ ∅. Q(x) = 5x2 + 5x2 + 4x1 x2 . 1). 2. 0.9 Fie Q : R3 → R o form˘ p˘ tratic˘ exprimat˘ în baza a a a a canonic˘ prin a Q(x) = x2 + x2 + x2 + x1 x2 + x1 x3 + x2 x3 . Q(x) = 2x1 x2 − 6x1 x3 − 6x2 x4 + 2x3 x4 . Q negativ definit˘ ⇔ λ ∈ ∅.8 Utilizând metoda valorilor proprii. c) Q : R4 → R. a a c) Q pozitiv definit˘ ⇔ λ ∈ ∅. 1. B 1 2 3 3 2 6 c) Q(x′ ) = 4x′2 − 4x′2 + 2x′2 − 2x′2 .120 ˘ CAPITOLUL 5. −1. 1) . Jacobi si a valorilor proprii. Q(x) = 2x1 x2 + 2x1 x3 + 2x2 x3 . FORME PATRATICE R.3. a a Problema 5. Care dintre aceste forme a¸ a p˘ tratice sunt pozitiv definite si care sunt negativ definite? S˘ se precizeze a ¸ a baza spa¸iului în care se ob¸ine forma canonic˘ respectiv˘ . 1). 4 2 Problema 5. 1. 1 2 3 Utilizând metodele Gauss. −1) . −1). a) Q pozitiv definit˘ ⇔ λ ∈ (−2. e′ = √ (1.3. B 1 2 3 2 2 2 1 e′ = (1. a a d) Q pozitiv definit˘ ⇔ λ ∈ (−∞. t 3 2 Ind. e′ = 1 (1. Q negativ definit˘ ⇔ λ ∈ (6. Metoda lui Gauss: Q(x′ ) = x′2 + x′2 + x′2 . −1). 1 2 2 2 3 . 1 2 3 1 1 1 ′ = e′ = √ (1. 1) . −1. e′ = 1 (−1. Metoda transform˘rilor ortogonale: a 1 3 5 1 1 Q(x′′′ ) = 2x′′′2 + x′′′2 + x′′′2 . a) Q(x′ ) = 3x′2 + 7x′2 . s˘ se reduc˘ Q la ¸ a a forma canonic˘ (precizându-se baza în care se ob¸ine aceasta) si apoi s˘ se a t ¸ a verifice Teorema de Iner¸ie. FORME BILINIARE. 1). t t a a a) Q : R2 → R. ∞). 1). −1). 1 2 3 4 ′ = e′ = 1 (−1.

y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y 2 se nume¸te a a s forma p˘ tratic˘ asociat˘ conicei Γ. ∀ P ∈ C. unde f : R2 → R este o func¸ie diferen¸iabil˘. V2 . o curb˘ Γ : f(x. a12 a22 .1.Capitolul 6 Conice 6. O curb˘ plan˘ regulat˘ s t a a a a a t definit˘ implicit în spa¸iul E2 . y) = 0. curb˘ notat˘ cu C. a a a Defini¸ia 6. y). a2 + a2 + a2 = 0. i. se nume¸te conic˘ sau curb˘ algebric˘ de t s a a a grad doi. δ = a13 a23 a33 121 a11 a12 . unde aij ∈ R. este o mul¸ime de puncte a t din plan P (x. Defini¸ia 6. cu proprietatea t t a ∂f ∂x 2 2 (P ) + ∂f ∂y (P ) = 0. q(x.1 Elemente teoretice fundamentale Fie spa¸iul punctual euclidian al vectorilor liberi din plan E2 = (E2 . I = a11 + a22 .2 Se numesc invarian¸ii ortogonali ai conicei Γ (ace¸tia t t s nu se modific˘ la roto-transla¸ii în plan) numerele reale a t ∆= a11 a12 a13 a12 a22 a23 .1 În particular. ϕ) t ¸i R = {O. y) = 0 definit˘ de o func¸ie polinomial˘ de gradul a a t a al doilea f(x.1. y) = a11 x2 + 2a12 xy + a22 y2 + 2a13 x + 2a23 y + a33 . ale c˘ror coordonate satisfac o rela¸ie de forma a t C : f (x. j} un reper ortonormat în acest spa¸iu. 11 12 22 Forma p˘tratic˘ q : R2 → R.

k ∈ R.1. În aceast˘ situa¸ie. ob¸inut printr-o roto-transla¸ie a sistemului de coordonate xOy.3 (clasificarea conicelor dup˘ invarian¸i) Fie o conic˘ a t a arbitrar˘ Γ : f(x. dac˘ δ = 0 (conic˘ f˘ r˘ centru) si ∆ = 0 (conic˘ nedegenerat˘ ). atunci a a a a ¸ a a forma canonic˘ a conicei Γ este mul¸imea vid˘ sau reuniunea de drepte a t a paralele sau confundate Γ : (Y − k)(Y + k) = 0. y) = 0 ¸ unde fx = ∂f/∂x si fy = ∂f /∂y. y) = 0 ⇔ fy (x.1. În acest context. δ = λ2 − Iλ + δ = 0. Matricea care determin˘ invariantul cubic ∆ se nus a me¸te matricea conicei Γ. atunci exist˘ un sistem de coordonate a a a XOY . y) = 0 admite un centru de simetrie a C(x0 . dac˘ δ = 0 (conic˘ f˘ r˘ centru) si ∆ = 0 (conic˘ degenerat˘ ).1.122 CAPITOLUL 6. avem: 1. s Teorema 6.1 O conic˘ Γ : f(x. 2. CONICE Ace¸ti invarian¸i sunt numi¸i: ∆-invariantul cubic. Corolarul 6. dac˘ δ = 0 (conic˘ cu centru). coordonatele x0 si a¸ a a t ¸ y0 ale centrului de simetrie C se ob¸in prin rezolvarea sistemului liniar t fx (x. avem urm˘ toarea clasificare a a a conicelor: . t t în raport cu care conica Γ are ecua¸ia canonic˘ t a Γ : λ1 X 2 + λ2 Y 2 + ∆ = 0. y) = 0. λ2 ∈ R solu¸iile ecua¸iei seculare a ¸ t t (valorile proprii ale matricii formei p˘ tratice asociate conicei) a a11 − λ a12 a12 a22 − λ În acest context.2 (reducerea la forma canonic˘ a conicelor) S˘ cona a sider˘ m conica Γ : f(x. Teorema 6. δ-invariantul p˘ tratic s t t a ¸i I-invariantul liniar. a a a a ¸ a a atunci forma canonic˘ a conicei Γ este a Γ : Y 2 = ±2 − ∆ X. a11 x + a12 y + a13 = 0 a12 x + a22 y + a23 = 0. y) = 0 si λ1 . y0 ) dac˘ si numai dac˘ δ = 0. I3 3.

6. Efectuând eventual t o renumerotare a vectorilor proprii ortonorma¸i. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE • dac˘ conica Γ este nedegenerat˘ (∆ = 0) atunci: a a 123 — pentru δ > 0 conica Γ este mul¸imea vid˘ (I ·∆ > 0) sau elips˘ t a a (I · ∆ < 0). — pentru δ < 0 conica Γ este hiperbol˘ . 2. a Reducerea conicelor la forma canonic˘ a — Metoda roto-transla¸iei — t 1. Efectu˘m rota¸ia a t x y = ξ1 η1 ξ2 η2 x′ y′ . Calcul˘m subspa¸iile proprii Vλ1 ¸i Vλ2 ¸i determin˘m ni¸te vectori a t s s a s s proprii ortonorma¸i e1 = (ξ 1 . a • dac˘ conica Γ este degenerat˘ (∆ = 0) atunci: a a — pentru δ > 0 conica Γ este un punct dublu. t — pentru δ = 0 conica Γ este mul¸imea vid˘ sau reuniunea a a dou˘ drepte paralele sau confundate. η2 ). ξ2 η2 astfel încât det R = 1.1. a12 a22 rezolvând ecua¸ia caracteristic˘ (ecua¸ia secular˘ ) t a t a a11 − λ a12 a12 a22 − λ = 0 ⇔ λ2 − Iλ + δ = 0. — pentru δ < 0 conica Γ este reuniunea a dou˘ drepte cona curente. a — pentru δ = 0 conica Γ este parabol˘ . Determin˘m valorile proprii λ1 ¸i λ2 ale matricii formei p˘tratice asoa s a ciate conicei a11 a12 A= . scriem matricea de t rota¸ie t ξ1 η1 R= . ξ 2 ) ¸i e2 = (η 1 . 3.

relativ la conica t t Γ : f(x. . a Defini¸ia 6. ij 4. Corolarul 6. 33 a′2 a′2 13 − 23 . este o por¸iune din dreapta de ecua¸ie t t Dd : fx + mfy = 0.5 Diametrul conjugat direc¸iei dreptei d : y = mx+n. În ultimul sistem de coordonate XOY reprezent˘m grafic conica Γ. Efectu˘m transla¸ia a t a′ 13 λ1 2 + λ2 y ′ + a′ 23 λ2 2 + a′′ = 0.3 Fie Γ : f (x. Restrângem p˘tratele (dac˘ este cazul) ¸i ob¸inem a a s t Γ : λ1 x′ + unde a′′ = a′ − 33 33 5. t s t Propozi¸ia 6. λ1 λ2 ¸i g˘sim forma canonic˘ s a a  ′  X = x′ + a13   λ1 ′    Y = y′ + a23 . Locul geometric descris de mijloacele coardelor conicei Γ. y) = 0 o conic˘ si v = li + hj o direc¸ie în t a ¸ t plan. λ2 Γ : λ1 X 2 + λ2 Y 2 + a′′ = 0. CONICE Γ : λ1 x′2 + λ2 y ′2 + 2a′ x′ + 2a′ y ′ + a′ = 0.4 Diametrul conjugat direc¸iei v = li + hj. paralele cu direc¸ia v. se nume¸te diametru conjugat direc¸iei v.1.1. 13 23 33 unde a′ ∈ R.1. relativ t la conica Γ : f(x. este o por¸iune din dreapta de ecua¸ie t t Dv : lfx + hfy = 0. 33 6.124 ¸i ajungem la o ecua¸ie de forma s t CAPITOLUL 6. y) = 0. y) = 0.

δ = 0) a a a admite dou˘ axe de simetrie a S1. definesc axele de simetrie ale conicei Γ.1. se deduce c˘ panta m′ a diametrului conjugat direc¸iei a t dreptei d : y = mx + n este exprimat˘ de rela¸ia de conjugare a t m′ = − a11 + ma12 . y) = 0 este exact t dreapta tangent˘ în P la conica Γ. unde m1. y0 ) un punct arbitrar t a¸ din plan. δ < 0). t t Doi diametri conjuga¸i perpendiculari (m · m′ = −1). s Polara unui pol P (x0 .2 fy = 0. y0 ) = 0 iar ecua¸ia dreptei normale în P la conica Γ este t NP Γ : x − x0 y − y0 = . fx (x0 . y0 ) . a12 + ma22 Dou˘ drepte d ¸i d′ .4 Fie Γ : f (x. y) = 0 o conic˘ si P (x0 .2 fy = 0. respectiv m′ . y0 ) + (y − y0 )fy (x0 . y0 ) care apar¸ine conicei Γ : f(x. Defini¸ia 6. Dreapta de ecua¸ie t PP Γ : (x − x0 )fx (x0 . unde m1. unde m nu este t direc¸ie asimptotic˘.1. Ecua¸ia acestei tangente este a t TP Γ : (x − x0 )fx (x0 .2 sunt solu¸iile ecua¸iei a22 m2 + 2a12 m + a11 = 0. verific˘ rela¸ia de conjugare se a s a a t numesc diametri conjuga¸i unul altuia. t Teorema 6.6.7 a) O conic˘ Γ de tip elips˘ sau hiperbol˘ (∆ = 0.1.2 sunt solu¸iile ecua¸iei a12 m2 + (a11 − a22 )m − a12 = 0. ce trec prin centrul unei conice Γ (în cazul în care acesta a s exist˘) ¸i ale c˘ror pante m.2 : fx + m1. y0 ) = 0 se nume¸te polara de pol P a conicei Γ. t Doi diametri autoconjuga¸i (m = m′ ) definesc asimptotele conicei Γ.1.6 Singurele conice care admit asimptote sunt conicele Γ de tip hiperbol˘ (∆ = 0. y0 ) + 2f(x0 . y0 ) + (y − y0 )fy (x0 . y0 ) fy (x0 . ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 125 Prin calcul. Acestea admit dou˘ asimptote de ecua¸ii a a t A1. t t b) O conic˘ Γ de tip parabol˘ (∆ = 0.2 : fx + m1. δ = 0) admite o singur˘ ax˘ de a a a a simetrie S : a11 fx + a12 fy = 0 ⇔ S : a12 fx + a22 fy = 0. t a Teorema 6.

y2 ). y) = 0. λ ∈ R. . y1 ). y2 ).126 CAPITOLUL 6. t ¸ a Mul¸imea tuturor conicelor de ecua¸ii t t Γλ : f1 (x. y) = 0 si Γ2 : f2 (x.9 Prin cinci puncte distincte A(x1 . y4 ) este determinat de ecua¸ia Γλ : (AB)(CD) + λ(AD)(BC) = 0.1. CONICE Defini¸ia 6. C(x3 .1. t s s t Propozi¸ia 6. y) + λf2 (x. În particular. λ. t C(x3 .1. CD. (AD) si (BC) reprezint˘ ecua¸iile dreptelor AB. fascicolul de conice care trec bitangent prin punctele de intersec¸ie ale unei conice Γ : f(x. Mai mult. B(x2 . Γλ : f (x. y5 ) trece o singur˘ conic˘ . y3 ) si D(x4 . B(x2 . y3 ). y) = 0 dou˘ conice. y) = 0 cu o dreapt˘ dat˘ ∆ este descris t a a de ecua¸ia t λ ∈ R. s ¸ s t Fascicolul de conice Γλ determinat de Γ1 ¸i Γ2 con¸ine punctele de intersec¸ie Γ1 ∩ Γ2 ale conicelor Γ1 ¸i Γ2 ¸i nu con¸ine conica Γ2 . D(x4 . se nume¸te fascicolul de conice determinat de Γ1 si Γ2 . (CD). µ ∈ R.8 a) Fascicolul de conice care trec prin patru puncte dist ¸ t tincte A(x1 . unde (AB). y4 ) si E(x5 .5 Fie Γ1 : f1 (x.µ : (AB)(AC) + λ(BA)(BC) + µ(CA)(CB) = 0. Propozi¸ia 6. ¸ a t AD si BC. y1 ). ¸ b) Fascicolul de conice care circumscriu un triunghi ABC are ecua¸ia t Γλ. λ ∈ R. descris˘ de ecua¸ia ¸ a a a t x2 x2 1 x2 2 x2 3 x2 4 x2 5 xy x1 y1 x2 y2 x3 y3 x4 y4 x5 y5 y2 2 y1 2 y2 2 y3 2 y4 2 y5 x x1 x2 x3 x4 x5 y y1 y2 y3 y4 y5 1 1 1 1 1 1 Γ: = 0. y) + λ∆2 = 0. λ ∈ R. fascicolul de conice tangente dreptelor ∆1 ¸i ∆2 în punctele în s care aceste drepte intersecteaz˘ dreapta ∆ este descris de ecua¸ia a t Γλ : ∆1 ∆2 + λ∆2 = 0.

care verific˘ proprietatea cerut˘ de problem˘. t Deoarece C ∈ d ¸i A ∈ C. 1). tangent axei Ox si care trece prin punctul A(0.2 Probleme rezolvate Problema 6. Ecua¸iile celor dou˘ cercuri g˘site sunt s t a a C1 : x2 1 + y− 2 2 1 = . O dreapt˘ t a dm a fascicolului este tangent˘ la elips˘ dac˘ sistemul a a a  2 2  x + y −1=0 4 9  y − β = m(x − α) . α. sunt perpendiculare.2. t Aceasta înseamn˘ c˘ avem de-a face cu dou˘ cercuri de raze R1 = 1/2 a a a ¸i R2 = 1. deducem c˘ s a α − 2β + 1 = 0 ⇔ α2 + (1 − β)2 = R2 α − 2β + 1 = 0 α2 − 2β + 1 = 0. m ∈ R∪{+∞}. Fie M(α. 4 Problema 6. Coordonatele centrului cercului sunt solu¸iile C1 (0. ¸ Rezolvare. 1/2) sau C2 (1.1 S˘ se scrie ecua¸ia cercului cu centrul pe dreapta a t d : x − 2y + 1 = 0. 1). un punct variabil în plan. PROBLEME REZOLVATE 127 6.2. Fascicolul de drepte care trec prin a a a M este descris de ecua¸iile dm : y − β = m(x − α).2. β ∈ R. avem d(C. β). Ox) = |β| = R. Rezolvare. S˘ presupunem ca cercul c˘utat are raza R > 0 ¸i centrul a a s C de coordonate (α.2 S˘ se determine locul geometric al punctelor din plan care a au proprietatea c˘ tangentele la elipsa a x2 y 2 + − 1 = 0. Ecua¸ia cercului este atunci t C : (x − α)2 + (y − β)2 = R2 . 4 9 prin aceste puncte. C2 : (x − 1)2 + (y − 1)2 = 1. β).6. Cercul C fiind tangent axei Ox de ecua¸ie y = 0.

2. bet ) ¸i M2 (ae−t . Fie M(a cosh t. a b b d1. a. aria triunghiului s ∆OM1 M2 se calculeaz˘ dup˘ formula a a A∆OM1 M2 = ± 1 2 0 0 1 aet bet 1 −t −be−t 1 ae = ab = const. a Rezolvare. ob¸inem rela¸ia t s a t t m1 m2 +1 = 0. Punând t a a a condi¸ia ca tangentele dm1 ¸i dm2 s˘ fie perpendiculare.3 S˘ se arate c˘ tangentele la o hiperbol˘ formeaz˘ cu a a a a asimptotele triunghiuri de arie constant˘ . t ∈ R. 0) ¸i de raz˘ R = 13. În condi¸iile în care discriminantul ultimei ecua¸ii ∆ = 4(9α2 + 4β 2 − 36) t t este strict pozitiv g˘sim dou˘ solu¸ii distincte m1 ¸i m2 ale ultimei ecua¸ii. deducem c˘ α2 + β 2 = 13. Cu alte cuvinte. b sinh t). Cu alte t a cuvinte. b > 0. a b s t unde cosh t = (et + e−t )/2 ¸i sinh t = (et − e−t )/2. Sco¸ând a t s t y din a doua ecua¸ie ¸i introducând în prima. în urma a a calculelor. sistemul are singur˘ solu¸ie dac˘ a t a (4 − α2 )m2 + 2αβm + 9 − β 2 = 0. Ecua¸ia tangentei în M la hiperbol˘ se ob¸ine prin dedublare a t TM H : x cosh t y sinh t − − 1 = 0. Punctele ei de intersec¸ie cu asimptotele t Problema 6. În concluzie. a a t s t solu¸ii care reprezint˘ pantele celor dou˘ tangente prin M.2 : y = ± x a sunt punctele M1 (aet . Folosind rela¸iile lui Viéte. CONICE are o singur˘ solu¸ie (dreapta ¸i elipsa au un singur punct comun). al c˘rei discriminant trebuie s˘ se anuleze.4 S˘ se calculeze invarian¸ii ortogonali si s˘ se scrie forma a t ¸ a canonic˘ a conicelor a . un punct mobil al hiperbolei de ecua¸ie t x2 y 2 H : 2 − 2 − 1 = 0.128 CAPITOLUL 6. ob¸inem o ecua¸ie de gradul al t s t t doilea. s a Problema 6.la elips˘. −be−t ). locul geometric descris √ punctul M reprezint˘ un cerc centrat în de a originea O(0.2.

2. b) Γ2 : 11x2 − 24xy + 4y 2 + 2x + 16y + 11 = 0. δ = Deoarece δ = 0. iar invarian¸ii sunt ∆ = −2000. 6 36 b) Matricea conicei Γ2 este matricea simetric˘ a   11 −12 1 4 8  A2 =  −12 1 8 11 5 −2 −2 2 . invarian¸ii conicei Γ1 sunt: t ∆ = det A1 = −216. λ1 X 2 + λ2 Y 2 + δ unde λ1. a) Matricea conicei Γ1 este matricea simetric˘ a   5 −2 −8 A1 =  −2 2 2 . Ecua¸ia redus˘ a t s t a conicei este hiperbola Y2 X2 − + 1 = 0. PROBLEME REZOLVATE a) Γ1 : 5x2 − 4xy + 2y 2 − 16x + 4y − 22 = 0. 4 c) Matricea conicei Γ3 este matricea simetric˘ a   1 −1 0 A3 =  −1 1 −2  0 −2 6 . δ = −100 ¸i I = 15.2 sunt valorile proprii ale matricii ecua¸ia redus˘ a conicei este elipsa t a X2 Y 2 + − 1 = 0. În concluzie. −8 2 −22 5 −2 −2 2 = 6 ¸i I = a11 + a22 = 7. Rezolvare. c) Γ3 : x2 − 2xy + y 2 − 4y + 6 = 0. rezult˘ c˘ forma canonic˘ a conicei Γ1 se descrie dup˘ a a a a formula ∆ = 0. s 129 Prin urmare.6.

c) Γ3 : 4x2 − 4xy + y 2 − 2x − 14y + 7 = 0. Invariantul δ = 9 fiind strict pozitiv. a) Din cauz˘ c˘ ∆ = −81 = 0. √ b) Γ2 : 2x2 − 2 3xy + 9 = 0. Rezolvare. I3 În concluzie. forma canonic˘ t s a a conicei Γ3 se descrie dup˘ formula a Y 2 = ±2 − ∆ X.2. rezult˘ c˘ Γ1 este o elips˘. Deoarece I · ∆ = −810 < 0.130 CAPITOLUL 6.6 S˘ se reduc˘ la forma canonic˘ si s˘ se precizeze natura a a a¸ a si genul urm˘ toarele conice. a a a a b) Deoarece ∆ = −324 = 0 ¸i δ = −9 < 0. punându-se în eviden¸a roto-transla¸iile plane ¸ a t˘ t efectuate: a) Γ1 : 9x2 − 24xy + 16y 2 − 8x + 19y + 4 = 0. care are o ecua¸ie a a t √t √ de forma Y 2 = 2X sau Y 2 = − 2X. c) Γ3 : 2x2 + 6xy + 10y 2 − 121 = 0. Rezolvând ecua¸ia secular˘ a t a 9 − λ −12 −12 16 − λ = λ2 − 25λ = 0. Problema 6. s a a a Problema 6. asociat˘ conicei Γ1 . Deoarece δ = 0. avem de-a face cu o conic˘ a a a nedegenerat˘. reducem la forma canonic˘ forma p˘tratic˘ a a a a q1 (x. e) Γ5 : 2x2 + y2 + 4x − 6y + 12 = 0. d) Γ4 : 8x2 + 6xy + 6x + 3y + 1 = 0. y) = 9x2 − 24xy + 16y 2 . δ = 0 ¸i I = 2. înseamn˘ c˘ Γ3 este o parabol˘.5 S˘ se stabileasc˘ natura si genul conicelor: a a ¸ a) Γ1 : 5x2 + 8xy + 5y 2 − 18x − 18y + 9 = 0.2. b) Γ2 : 7x2 − 8xy + y 2 − 6x − 12y − 9 = 0. . s a a a c) Având ∆ = −225 = 0 ¸i δ = 0. rezult˘ c˘ Γ2 este o hiperbol˘. a) Utilizând metoda vectorilor ¸i valorilor proprii (a transs form˘rilor ortogonale). rezult˘ c˘ Γ1 este de a a a gen elips˘. CONICE iar invarian¸ii sunt ∆ = −4. ecua¸ia redus˘ a conicei Γ3 este o parabol˘. Rezolvare.

y) = 2x a a √ 2 √ − 3 . A2 = − 3 0 Valorile proprii ale acestei matrici sunt λ1 = 3 ¸i λ2 = −1. de determinant t a pozitiv. 5 Efectuând prin metoda form˘rii de p˘trate transla¸ia sistemului de axe x′ Oy ′ a a t în sistemul de axe x′′ O′ y′′ . 5 Înlocuind în expresia care define¸te conica Γ1 coordonatele x ¸i y cu expresiile s s din formulele de rota¸ie. y =y deducem c˘ conica Γ1 este parabola y′′ =√ ′′2 /5.2. 5 5 ¸i B2 = s e2 = 3 4 . Baze ortonormate în a s subspa¸iile proprii corespunz˘toare sunt t a B1 = e1 = 4 3 . egal cu unu)   x = 1 (3x′ + 4y ′ )  ′ 1 x 3 4 x 5 = ⇔ y y′  1 5 −4 3  y = (−4x′ + 3y ′ ). Bazele ortonors mate a subspa¸iilor proprii asociate sunt t √ √ 3 1 1 3 B1 = e1 = − . a −x 2 − 2 3xy are matricea b) Forma p˘tratic˘ q2 (x. 2 2 2 2 care conduc la rota¸ia direct˘ t a x y 1 = 2 √ 1 √ − 3 3 1 x′ y′ . . g˘sim t a 4 Γ1 : 25x′2 − 20x′ + 5y ′ + 4 = 0 ⇔ Γ1 : 25 x′2 − x′ + 5y ′ + 4 = 0. ¸i B2 = e2 = s .6. Acestea produc schimbarea de coordonate (rota¸ia direct˘. PROBLEME REZOLVATE 131 g˘sim valorile proprii simple λ1 = 0 ¸i λ2 = 25.− 5 5 . 0). unde O′ (2/5. transla¸ie definit˘ de rela¸iile t a t   x′′ = x′ − 2 5  ′′ ′. în urma calculelor.

−√ 10 10 .  10 .   y = √1 (3x′ + y′ ). 9 3 c) Utilizând metoda transform˘rilor ortogonale. schimb˘rile de a coordonate ale rota¸iei directe sunt t   x = √1 (x′ − 3y′ )   10 În urma calculelor. ob¸inut˘ prin reuniunea bazelor ortonormate de vectori proprii corespunt a s a z˘tori valorilor proprii λ1 = 11 ¸i λ2 = 1. y) = 2x2 + 6xy + 10y 2 se reduce la forma canonic˘ în baza ortonormat˘ a a B= e1 = 1 3 3 1 √ . e2 = − √ .132 CAPITOLUL 6. ob¸inem Γ3 : 11x′2 + y ′2 − 121 = 0.√ .√ 10 10 ¸i B2 = s e2 = 1 3 √ . ob¸inem hiperbola t Γ2 : −x′2 + 3y ′2 + 9 = 0 ⇔ Γ2 : x′2 y′2 − = 1. 11 121 d) Deoarece valorile proprii ale matricii formei p˘tratice asociate conicei a Γ4 sunt λ1 = 9 ¸i λ2 = −1 iar bazele ortonormate sunt s B1 = e1 = 3 1 √ . forma p˘tratic˘ a a a q3 (x. În concluzie. t conica Γ3 este elipsa x′2 y ′2 Γ3 : + = 1. √ 10 10 10 10 ⊂ R2 . 2 în urma calculelor.  10 rezult˘ c˘ formulele de rota¸ie direct˘ sunt a a t a x y 1 =√ 10 1 3 −3 1 x′ y′   x = √1 (x′ + 3y ′ )   10 ⇔  1  y = √ (−3x′ + y ′ ). CONICE Înlocuind în expresia lui Γ2 pe x ¸i y din formulele s  √  x = 1 (x′ − 3y ′ )  2  1 √ ′  y = ( 3x + y ′ ). Cu alte cuvinte.

a a Cu alte cuvinte. ¸i anume t s x′ = x + 1 y ′ = y − 3. conica Γ4 este o conic˘ degenerat˘.2. 0). 2) este o hiperbol˘ . conica Γ5 este o mul¸ime vid˘ sau. C(0. 1) si D(1. rezult˘ c˘ forma canonic˘ a conicei Γ5 se ob¸ine doar a a a a a t printr-o transla¸ie. Problema 6.7 S˘ se arate c˘ locul geometric al centrelor conicelor care a a trec prin punctele A(0. . ecua¸iile axelor de simetrie si a asimpt ¸ totelor acestei hiperbole. reprezentând re′′ = 3x′′ ¸i d : y ′′ = −3x′′ .2. e) Deoarece forma p˘tratic˘ q5 (x. În uniunea a dou˘ drepte concurente: d1 : y a s 2 coordonatele ini¸iale x ¸i y aceste drepte au ecua¸iile: d1 : x = −1/2 ¸i t s t s d2 : 4x + 3y + 1 = 0. Ecua¸iile transla¸iei se deduc în urma form˘rii de p˘trate t t a a Γ5 : 2[(x + 1)2 − 1] + (y + 3)2 − 9 + 12 = 0. PROBLEME REZOLVATE Acestea conduc la conica 21 3 Γ4 : 9y ′2 − x′2 + √ y ′ − √ x′ + 1 = 0 10 10 Formând p˘trate perfecte în x′ ¸i y ′ ¸i folosind transla¸ia a s s t  3  x′′ = x′ + √   2 10  ′′ 7  y = y′ + √ . y) = 2x2 + y 2 a conicei Γ5 este deja a a în form˘ canonic˘. 0). o elips˘ imaginar˘ descris˘ de ecua¸ia a t Γ5 : 2x′2 + y ′2 + 1 = 0.6.  6 10 133 deducem forma canonic˘ a conicei a Γ4 : 9y ′′2 − x′′2 = 0 ⇔ Γ4 : (3y ′′ − x′′ )(3y ′′ + x′′ ) = 0. S˘ ¸ a a se determine coordonatele centrului. t a a a În concluzie. B(2. altfel spus.

CD : x − y + 1 = 0. AD : y − 2x = 0. Prin urmare. locul geometric descris de coordonatele centrelor conicelor care trec prin punctele A. Coordonatele centrelor conicelor din fascicolul Γλ verific˘ sistemul de a ecua¸ii liniare ob¸inut prin deriv˘ri par¸iale t t a t −4λx + (1 − 3λ)y = −4λ (1 − 3λ)x + 2(2λ − 1)y = 2λ − 1. CONICE Rezolvare. Cu alte t s cuvinte. Ecua¸iile axelor de a a t s t simetrie sunt atunci S1 : fx + m1 fy = 0 ⇔ 4x + 8y − 9 = 0. λ∈R⇔ λ ∈ R. care conduce a la rela¸ia de leg˘tur˘ între coordonatele x ¸i y ale centrelor. R˘d˘cinile acestei ecua¸ii sunt m1 = 2 ¸i m2 = −1/2. Invarian¸ii ortogonali ai conicei Γ sunt ∆ = 15 = 0 ¸i δ = −24 < 0. Ecua¸ia ”pantelor” axelor de simetrie ale hiperbolei Γ este t a12 m2 + (a11 − a22 )m − a12 = 0 ⇔ 2m2 − 3m − 2 = 0. B. Pentru a determina locul geometric cerut de problem˘ nu este îns˘ necea a sar˘ rezolvarea sistemului ci doar eliminarea parmetrului λ. . BC : x + 2y − 2 = 0 iar ecua¸ia fascicolului de conice care circumscriu patrulaterul ABCD este t Γλ : y(x − y + 1) + λ(y − 2x)(x + 2y − 2) = 0. Ecua¸ia ”pantelor” asimptotelor hiperbolei Γ este t a22 m2 + 2a12 m + a11 = 0 ⇔ m2 + 4m − 2 = 0. S2 : fx + m2 fy = 0 ⇔ 8x − 4y − 3 = 0.134 CAPITOLUL 6. deducem c˘ ecua¸iile carteziene ale dreptelor AB. a a t AD ¸i BC sunt s AB : y = 0. 3/4) ¸i se ob¸in res t zolvând sistemul liniar x−y =0 8x + 4y = 9. Γλ : −2λx2 + (1 − 3λ)xy + (2λ − 1)y 2 + (1 − 2λ)y + 4λx = 0. t a a s eliminând parametrul λ din sistemul de mai sus. s a Coordonatele centrului acestei hiperbole sunt (3/4. C ¸i D este o hiperbol˘. CD. Folosind formula care determin˘ ecua¸ia unei drepte ce trece a t prin dou˘ puncte. deducem c˘ x ¸i y verific˘ a s a ecua¸ia conicei t Γ : 4x2 − 8xy − 2y 2 + 9y − 4 = 0.

µ ∈ R.8 S˘ se determine diametri conjuga¸i ai conicei a t Γ : 3x2 − 6xy + 5y 2 − 4x − 6y + 10 = 0. care fac între ei un unghi de 45◦ . PROBLEME REZOLVATE 135 √ R˘d˘cinile acestei ecua¸ii sunt m1. 1). ¸ Rezolvare. 2 (1 + m2 )(1 + m′2 ) Rezolvând sistemul simetric format de cele dou˘ ecua¸ii rezult˘ m1 = 1. −1) si O(0. BO : x − y = 0. 5/2). Ecua¸iile asimptotelor sunt a a t t √ √ √ A1 : fx + m1 fy = 0 ⇔ (24 − 8√6)x − 4√6y + 9√6 − 18 = 0. t t s D2 : 2y − 5 = 0. Deoarece coordonatele centrului conicei m1 s 2 2 Γ sunt C(19/6. ¸ b) S˘ se determine conicele bitangente la cercul Γ : x2 + y 2 = 2 în a punctele P (−1.2. t pantele m ¸i m s iar faptul c˘ ace¸tia formeaz˘ un unghi de 45◦ devine a s a 1 (1 + mm′ )2 = . 0). m′ = 1/2. rezult˘ c˘ ecua¸ia fascicolului de conice bitangente la a a t Γ în P ¸i Q este s Γλ : x2 + y2 − 2 + λ(y + 1)2 = 0. −1). unde λ. a) Ecua¸iile laturilor triunghiului AOB sunt: t AB : x + 1 = 0. unde A(−1. B(−1.6. S˘ presupunem c˘ cei doi diametri conjuga¸i conicei Γ au a a t ′ . b) Deoarece putem privi punctele P ¸i Q ca intersec¸ia dreptei P Q : s t y + 1 = 0 cu cercul Γ.2. Problema 6. −1) si Q(1. AO : x + y = 0. În concluzie. λ ∈ R.9 a) S˘ se afle fascicolul de conice circumscrise triunghiului a ABO. Rezolvare. Rela¸ia de conjugare se reduce la 5mm′ −3(m+m′ )+3 = 0. D3 : 3x − y − 7 = 0 ¸i D4 : 6x − 12y + 11 = 0. . ob¸inem diametri conjuga¸i D1 : 3x − 3y − 2 = 0.2.µ : (x + 1)(x + y) + λ(x − y)(x + 1) + µ(x + y)(x − y) = 0. ecua¸ia fascicolului de conice circumscrise triunghiului ABO t este Γλ. Problema 6. a t a ′ = 0 ¸i m = 3. A2 : fx + m2 fy = 0 ⇔ (24 + 8 6)x + 4 6y − 9 6 − 18 = 0.2 = −2 ± 6.

2. C. Rezolvare. 1).11 Afla¸i ecua¸iile diametrilor conjuga¸i direc¸iei v = i − 3j t t t t si axei Ox. Problema 6. β) = 0. ecua¸ia s t diametrului conjugat direc¸iei v este 2x + 2y + 7 = 0. ¸ Rezolvare. y) = −4y − 7. În concluzie. Rezolvare. rezult˘ c˘ ecua¸ia t a a a t diametrului conjugat axei Ox este x + y − 1 = 0. B.12 S˘ se afle polul axei Oy si polara punctului A(1. t a Problema 6. B(3. C. rezult˘ s a c˘ ecua¸ia polarei de pol P este a t (2α − 3)x − (4β + 7)y − 3α − 7β + 2 = 0. B. 4) si E(12. 1). −2) fa¸a a ¸ t˘ de conica Γ : x2 − 2y2 − 3x − 7y + 1 = 0. Observa¸ie. β) polul axei Oy : x = 0. 0). D ¸i punând condi¸ia ca punctul E s˘ s t a apar¸in˘ fascicolului. D(0.10 S˘ se scrie ecua¸ia general˘ a conicei care trece prin a t a punctele A(2. unde fx = 2x + 2y − 2 ¸i fy = 2x + 2y + 4. . 0). Deoarece fx (x. t Deoarece axa Ox este direc¸ionat˘ de vectorul v = i. β) + 2f (α. CONICE Problema 6. Conica Γ care trece prin punctele A. Problema se poate rezolva ¸i scriind fascicolul de conice t s care trec prin punctele A.2.136 CAPITOLUL 6. În urma calculelor. Fie P (α. ob¸inem t Γ : 2x2 − 14xy + 3y 2 − 10x − 15y + 12 = 0.2. β) + (y − β)fy (α. y) = 2x − 3 ¸i fy (x. în urma calculelor. D ¸i E este s descris˘ de ecua¸ia a t x2 xy y 2 x 4 0 0 2 9 0 0 3 0 0 1 0 0 0 16 0 144 12 1 12 y 0 0 1 4 1 1 1 1 1 1 1 Γ: = 0. C(0. relativ la conica ¸ Γ : x2 + 2xy + y 2 − 2x + 4y − 16 = 0. Ecua¸ia diametrului conjugat direc¸iei v = i − 3j este fx − t t 3fy = 0. Ecua¸ia polarei de pol t P este (x − α)fx (α.

adic˘ rezolvând ecua¸ia 16x − 36 = 0. Problema 6. rezult˘ c˘ sistemul de ecua¸ii a a t x−y = λ 2x2 − 4xy + y 2 + 4x − 2y − 7 = 0 . facem x = 0 ¸i ob¸inem ecua¸ia t s t t y 2 + 4y − 12 = 0. t˘ t Problema 6. y) = 4y + 16 t s a a t ¸i fy (x. NR Γ : 3x−y −6 = 0. Polara punctului A(1.14 S˘ se determine tangentele la conica a Γ : 2x2 − 4xy + y 2 + 4x − 2y − 7 = 0. Deoarece fx (x. −2) fa¸a de conica Γ are ecua¸ia −x + y + 13 = 0.6. −6). paralele cu prima bisectoare. TR Γ : x + 3y + 18 = 0. 2) ¸i R(0. PROBLEME REZOLVATE 137 Condi¸ia ca aceast˘ ecua¸ie s˘ coincid˘ cu ecua¸ia axei Oy este propor¸iont a t a a t t alitatea coeficien¸ilor t 2α − 3 4β + 7 3α + 7β − 2 = = ⇔ 1 0 0 4β + 7 = 0 ⇔ 3α + 7β = 2 α = 57/12 β = −7/4. în punctele ei de intersec¸ie cu axele de coordonate.2. rezult˘ c˘ avem ecua¸iile tangentelor s TP Γ : 16x + 21y − 36 = 0. TQ Γ : x + y − 2 = 0. a t s avem punctele de intersec¸ie Q(0. Punctele de intersec¸ie ale conicei Γ cu axa Ox se ob¸in când t t y = 0. Pentru a afla punctele t s de intersec¸ie ale conicei Γ cu axa Oy. NQ Γ : x−y +2 = 0. Rezult˘ c˘ exist˘ un singur a t a a a punct de intersec¸ie cu axa Ox. Deoarece ecua¸ia primei bisectoare este x = y. Cu alte cuvinte. ale c˘rei solu¸ii sunt y1 = 2 ¸i y2 = −6. rezult˘ c˘ t a a ecua¸ia fascicolului de drepte paralele cu prima bisectoare este x − y = λ.13 S˘ se determine ecua¸iile tangentelor si normalelor la a t ¸ conica Γ : 4xy + 3y 2 + 16x + 12y − 36 = 0. 0). t Rezolvare. Ecua¸iile dreptelor normale sunt: t NP Γ : 84x−64y −189 = 0. ¸i anume P (9/4. Rezolvare. y) = 4x + 6y + 12.2. t λ ∈ R. Punând condi¸ia ca o dreapt˘ a acestui fascicol s˘ aib˘ un singur t a a a punct comun cu conica Γ.2.

y ∈ [−R. g˘sim coordonatele a t a a √ I(2. S˘ se detert ¸ a mine tangentele la cercul circumscris triunghiului ABC. R]. −3 + 2 5). Punând condi¸ia ca centrul t cercului înscris I s˘ se afle la distan¸a r de fiecare latur˘. S˘ se scrie a ecua¸iile cercurilor înscris si circumscris triunghiului ABC. Se ob¸ine λ1 = 1 ¸i λ2 = −3. ¸ a Dreapta AN intersecteaz˘ a doua oar˘ cercul în P .3. Se cere locul geometric a a descris de punctul de intersec¸ie al tangentei în P la cerc cu dreapta MN. a a t s 6. al c˘rei discriminant trebuie s˘ se anuleze.4 S˘ se determine pe hiperbola H : 4x2 − 9y 2 = 36 punctul a situat la cea mai mic˘ distan¸a de dreapta d : 2x − y + 2 = 0. R. B(−2. Triunghiul △ABC este dreptunghic în A ¸i are aria S = 8. raza cercului înscris este r = 3 2− 10. Sco¸ând x din prima ecua¸ie ¸i introducând a a a t t t s în a doua ecua¸ie. atunci locul geometric a t c˘utat este por¸iunea din elipsa 9x2 + 8y 2 = 9R2 .3 Probleme propuse Problema 6. Tangentele în M si în B la cerc se intersecteaz˘ în punctul N. Dac˘ cercul dat are ecua¸ia x2 + y 2 = R2 . Raza cercului circumscris este R = 10.3. λ ∈ (−2.3 Fie elipsa E : x2 +2y2 = 4 si cercul C care are ca diametru ¸ axa mare a elipsei.2 Într-un cerc de diametru fix AB se d˘ un punct mobil M a pe cerc. CONICE trebuie s˘ aib˘ o singur˘ solu¸ie. care sunt paralele cu latura BC. Centrul cercului circumscris O se afl˘ la mijlocul ipotenuzei a √ BC. 1).138 CAPITOLUL 6. y > 0. C(4. a t Problema 6.3. ob¸inem ecua¸ia de gradul al doilea t t t y 2 − 2y − (2λ2 + 4λ − 7) = 0. a Tangentele c˘utate au ecua¸iile x − 3y + 9 = 0 ¸i x − 3y − 11 = 0. unde O este originea t ¸ axelor iar F este focarul de abscis˘ pozitiv˘ al elipsei E.1 Fie punctele A(2. 3). 2).3. t R. intersecteaz˘ elipsa E în P si cercul C în Q. a a R. adic˘ are coordonatele O(1. Problema 6. a t˘ . Prin s √ √ urmare. a a a y > 0. a t s Problema 6. 0). O semidreapt˘ vertical˘ variabil˘ x = λ. S˘ se determine locul a ¸ a geometric al punctului de intersec¸ie dintre OQ si F P . unde x. −1). Locul geometric c˘utat este semielipsa a 1 2 x− √ 2 2 √ √ + ( 2 + 1)y 2 = 3 + 2 2.

λ ∈ R. b) Parabol˘. 4} conica nedegenerat˘ Γλ este o hiperbol˘. Se consider˘ un punct arbitrar P (3 cosh t. c) Elips˘. S˘ se afle locul geometric al centrelor conicelor acestui fascicol si s˘ se a ¸ a reprezinte grafic acest loc geometric. si s˘ se traseze graficul conicelor degenerate ale fascicolului.3. a a a Problema 6. ¸ a R. R.5 S˘ se discute natura si genul conicelor: a ¸ a) Γ1 : 2xy − 2x − 2y + 3 = 0.6 S˘ se discute natura si genul conicelor fascicolului a ¸ Γλ : x2 + 4xy + y 2 + 2λx + 4y + λ = 0.3. Pentru a a λ = 1 conica degenerat˘ Γ este reuniunea de drepte concurente a √ √ Γλ=1 : x + (2 − 3)y + 1 · x + (2 + 3)y + 1 = 0 iar pentru λ = 4 conica degenerat˘ Γ este reuniunea de drepte concurente a √ √ √ √ Γλ=4 : x + (2 − 3)y + 4 − 2 3 · x + (2 + 3)y + 4 + 2 3 = 0. b) Γ2 : 4x2 − 4xy + y 2 − 2x − 4y + 10 = 0. s a Punctul c˘utat (care d˘ minimul distan¸ei ) este punctul Q. Analog se trateaz˘ a a √ √ ramura din stâga a hiperbolei ¸i g˘sim punctul Q −9/(2 2). a) Hiperbol˘. Problema 6. c) Γ3 : 5x2 + 6xy + 5y 2 + 2x − 2y + 2 = 0.3.6.3. a a t Problema 6. 12 . Locul geometric al centrelor este elipsa Γ : 3x2 + y 2 − x + 2y = 0 ⇔ Γ : 3 x − 1 6 2 + (y + 1)2 = 13 . 2 sinh t) pe ramura din a dreapta a hiperbolei H. Pentru λ ∈ R\{1. λ ∈ R. Se ob¸ine s t √ √ √ t = ln 2.7 Fie familia de conice Γλ : 3x2 + 2λxy − y2 − 2x − 4y + 4 = 0. Minimul distan¸ei de la punctul √ la dreapta d t P t se gase¸te minimizând func¸ia f(t) = 2 et + 2e−t + 1 / 5. R. PROBLEME PROPUSE 139 R. 1/ 2 . adic˘ avem coordonatele P 9/(2 2). −1/ 2 .

140 CAPITOLUL 6. pentru conica t t Γ : 4xy − 3y 2 + 4x − 14y − 7 = 0. ¸ a s R.3. Ecua¸ia diametrului t s t conjugat direc¸iei dreptei date este 2x − y − 5 = 0.8 S˘ se determine centrul. R. R.3.3. Punând condi¸ia ca conica s˘ aib˘ ca ax˘ de t˘ t a a a simetrie dreapta d. diametrul comun al celor dou˘ conice are a a ecua¸ia 5x + 5y + 2 = 0. 1) si care are ca ax˘ dreapta d : x + y + 1 = 0. diametrul conjugat oric˘rei direc¸ii are ecua¸ia de as a t t forma 2x + 2y + λ = 0. 0). Γ2 : x2 + 2xy + y 2 − x + y = 0. t a t Problema 6. Se scrie fascicolul de conice care trece prin punctele O. −4).3. s Problema 6. t . Problema 6. Ecua¸iile asimptotelor a t sunt y + 4 = 0 ¸i 4x + 3y = 0. unde ¸ Γ1 : x2 − xy − y 2 − x − y = 0. Conica Γ1 este o hiperbol˘ cu centrul în C(1/5. g˘sim parabola a Γ : x2 + 2xy + y 2 + 5x − y = 0. Punând condi¸ia ca diametrul s˘ con¸in˘ punctul t a t a C. g˘sim λ = 4/5. R. Conica Γ este o hiperbol˘ cu centrul C(3. deci. În concluzie.10 S˘ se determine axele de simetrie. stiind c˘ unul dintre ei formeaz˘ un unghi de 60◦ elipsei E : x ¸ a a cu axa Ox. asimptotele si dia ¸ ametrul conjugat direc¸iei dreptei de ecua¸ie x − y + 3 = 0. Problema 6. √ R. A(0.3. axele de simetrie si asimptotele a ¸ conicei Γ : 4xy + 3y 2 + 16x + 12y − 36 = 0. CONICE Problema 6.11 S˘ se determine unghiul dintre doi diametri conjuga¸i ai 2 + 3y 2 = 6. −3/5).12 S˘ se determine ecua¸ia diametrului comun al conicelor a t Γ1 si Γ2 . cos θ = 21/14. A ¸i simetricele acestora fa¸a de dreapta d. Ecua¸iile axelor de simetrie sunt x + 2y + 5 = 0 s t ¸i −2x + y + 10 = 0.9 S˘ se scrie ecua¸ia parabolei care trece prin punctele a t O(0. Conica Γ2 a este o parabol˘ ¸i. t s Asimptotele au ecua¸iile y + 1 = 0 ¸i 4x − 3y − 11 = 0. Axele de simetrie au ecua¸iile 2x + y − 3 = 0 ¸i x − 2y − 4 = 0.

e2 = √ (−3. −1). 1) — direc¸iile axelor OX ¸i OY.3. PROBLEME PROPUSE 141 Problema 6. 5/4) — centrul. t s 5 √ c) Γ3 : 5Y 2 + 10X = 0 — parabol˘. a 2 1 e2 = √ (1. a 2 1 e2 = √ (−1. 3). a 5 1 e2 = √ (−2. t s 2 . 1) — direc¸iile axelor OX ¸i OY. O(−3. 1). 1) — direc¸iile axelor OX t 10 10 ¸i OY. −1) — centrul. 1). e1 = a 1 1 √ (1. 2). s 1 d) Γ4 : X 2 − Y 2 + 1 = 0 — hiperbol˘. O(−1. 33/20) — vârful. −2) — centrul. e1 = √ (1. 3x−y+3 = a 1 1 0 — axa de simetrie. 0) — centrul. a 2 1 e2 = √ (−1. d) Γ4 : 2xy − 2y + 1 = 0. b) Γ2 : 7x2 − 8xy + y 2 − 2x − 4y − 1 = 0. g) Γ7 : 4x2 + 4xy + y2 − 4x − 2y + 1 = 0. f) Γ6 : x2 − 4xy + y2 + 6x − 12y + 8 = 0. 2). 1) — direc¸iile axelor OX ¸i OY. t s 5 5 1 f) Γ6 : −X 2 +3Y 2 −1 = 0 — hiperbol˘. e1 = √ (1. e) Γ5 : 3x2 − 4xy + 2x + 2y − 1 = 0. e1 = √ (1. c) Γ3 : 9x2 − 6xy + y2 + 20x = 0. 1 R. e1 = √ (1. O(−1. e1 = √ (1. t s 2 1 b) Γ2 : 9Y 2 −X 2 +4 = 0 — hiperbol˘. i) Γ9 : 8x2 + 6xy + 6x + 3y + 1 = 0. 0) — centrul.6. punându-se în eviden¸a roto-transla¸iile plane ¸ a t˘ t efectuate: a) Γ1 : 3x2 − 2xy + 3y 2 + 4x + 4y − 4 = 0. 1) — direc¸iile axelor OX ¸i OY. O(1. e2 = √ (−2. Γ1 : 2X 2 + Y 2 − 4 = 0 — elips˘. O(−9/20. 1) — direc¸iile axelor OX ¸i OY. O(1/2. h) Γ8 : x2 − 2xy + y 2 + x − y + 2 = 0.13 S˘ se reduc˘ la forma canonic˘ si s˘ se precizeze natura a a a¸ a si genul urm˘ toarelor conice. t s 2 e) Γ5 : −X 2 + 4Y 2 + 3/4 = 0 — hiperbol˘.3.

−3) — direc¸iile axelor OX ¸i OY. 0). 1). cercul x2 + y 2 = 1. 0) si D(2. 0). ¸i anume. e2 = √ (1. Exist˘ o singur˘ conic˘.16 Exist˘ conice nedegenerate circumscrise hexagonului a ABCDEF. ¸ R. A(1.3.3. R. O(−1/4. O(2/5. e2 = √ (2. a Problema 6. C(−2. în raport cu conicele fascicolului. 1/4) — originea sistemului t a 1 1 t de axe roto-translatat.15 S˘ se reprezinte grafic locul geometric al centrelor a conicelor din fascicolul circumscris patrulaterului determinat de punctele A(0.142 CAPITOLUL 6. 2). e1 = √ (1. Γ2 : x2 − xy − 2y2 − 2x + 4y = 0 si prin punctule A(1. −2). 2x + y − 1 = 0 — axa de simetrie (se identific˘ cu conica). B(0. Locul geometric al centrelor conicelor este dreapta x+2y = 0. 1). 0). 1/3) — centrul (coincide cu punctul de intersec¸ie al dreptelor concurente).− 2 2 ? În caz afirmativ. Punctul fix c˘utat este P (4.14 S˘ se determine ecua¸ia conicei care trece prin punctele a t de intersec¸ie ale conicelor t Γ1 : x2 − xy − 2y2 + x + y = 0. CONICE g) Γ7 : Y 2 = 0 — drepte confundate. unde √ √ 1 3 1 3 . e1 = √ (1. Problema 6.− 2 2 . O(−1/2. 1). S˘ se arate c˘ polarele punctului ¸ a a P (1. a t R. −1). E √ 1 3 − . B 2 2 2 2 D(−1. 0). t s 10 10 Problema 6. 0). t s 5 5 h) Γ8 : Y 2 +7/8 = 0 — mul¸imea vid˘. C − .3. s˘ se scrie ecua¸iile acestor conice. trec printr-un punct fix. 1) — direc¸iile axelor OX 2 2 ¸i OY. s i) Γ9 : 9Y 2 − X 2 = 0 — reuniune de drepte concurente. . e2 = √ (−1. a a a s . 1) — direc¸iile axelor OX ¸i OY. −x2 + xy + 2y 2 + 5x − 7y = 0. e1 = t 1 1 √ (3. F √ 1 3 . 1/5) — originea sistemului de axe rotoa 1 1 translatat. .

21 S˘ se scrie ecua¸iile tangentelor la conica a t Γ : 2x2 − 4xy + y 2 − 2x + 6y − 3 = 0. λ ∈ R. −1). 7/6).6. TR Γ : x + 4y − 3 = 0 ¸i TS Γ : x − 4y − 2 = 0. 0). Polara de pol P (1. s Problema 6.19 Se consider˘ familia de conice a Γλ : x2 + 2λxy − 2λx − 4y = 0. Punctele de intersec¸ie cu axele sunt P (0. Locul geometric al polurilor dreptelor dλ este dreapta x + 4y − 7 = 0.20 S˘ se scrie ecua¸iile tangentelor la conica a t Γ : x2 − 2y 2 − 5x + 4y + 6 = 0.3. polarele unui punct fix din plan M(x0 . t R. Problema 6. 1) în raport cu cona a a ica Γ : x2 + 2xy − y 2 + 3x − 5y − 1 = 0 si polul dreptei d : x − y − 1 = 0 în raport cu aceea¸i conic˘ .3. Problema 6.3. fa¸a de conica t˘ Γ : xy + x + y − 1 = 0. Tangentele corespunz˘toare sunt TP Γ : 5x + 8y − 24 = 0. PROBLEME PROPUSE 143 Problema 6. ¸ s a R. Problema 6. trec printr-un punct fix. Punctul fix c˘utat are coordonatele a P 2 2x0 (y0 + 1) x2 − 2y0 + 2y0 0 2 + 2y − 2 .18 S˘ se determine locul geometric al polurilor dreptelor a dλ : (2λ − 1)x + (λ + 1)y + 1 = 0. care trec prin punctul P (3. 4). a a a 2 + 2y − 2 = 0. R. în raport cu aceste conice. R(3. 3). y0 ). 0) ¸i t s S(2. Q(0. λ ∈ R. x2 + 2y − 2 x0 0 0 0 .3. în punctele ei de intersec¸ie cu axele de coordonate.3. 1) este 7x − 5y − 4 = 0 iar polul dreptei d este punctul A(1/2. S˘ se arate c˘ dac˘ λ este variabil.3. unde x0 0 R. .17 S˘ se g˘ seasc˘ polara punctului P (1. TQ Γ : a 5x − 8y − 8 = 0.

Exist˘ o singur˘ conic˘ degenerat˘ (∆ = 0 ⇔ λ = 2). g˘sim parabola corespunz˘toare valorii λ = −1/8. reprezentat˘ a a a a a de reuniunea de drepte concurente x2 − 2(y + 1)2 = 0. paralele cu dreapta d : 3x + 3y − 5 = 0. C ¸i D ¸i s s punem condi¸ia ca dreapta d s˘ fie tangent˘ în punctul A. 0) si B(0. s Problema 6. Problema 6. 2). Fascicolul de conice c˘utat este Γλ : x2 − 4y 2 − 4 + λ(y − 1)2 = 0. 2). . a a Din condi¸ia δ = 0. a Problema 6. a λ ∈ R. S˘ se reprezinte grafic conicele degenerate ale fascicolului. R. Scriem fascicolul de conice care trec prin punctele A.3. a R.24 S˘ se determine conica ce trece prin punctele A(0. m1 = −1/3 ¸i m2 = −3.22 S˘ se scrie ecua¸iile tangentelor la conica a t Γ : x2 + xy + y 2 + 2x + 3y − 3 = 0.26 S˘ se scrie ecua¸ia fascicolului de conice bitangente a t 2 − 4y 2 − 4 = 0 în punctele ei de intersec¸ie cu dreapta hiperbolei H : x t ∆ : y = 1. Avem dou˘ tangente: x − 3 = 0 ¸i 7x − 2y − 13 = 0.3. R.25 S˘ se scrie ecua¸ia familiei de conice tangente axelor de a t coordonate în punctele A(1. corespunz˘toare valorii λ = −1/4.3. a R. a s Problema 6. a t s Problema 6.3. B. adic˘ t a a a parabola 4x2 − 4xy + y 2 − 8x − 4y + 4 = 0. C(2. Familia de conice c˘utat˘ este Γλ : xy + λ(2x + y − 2)2 = 0. Conica cu centrul C este elipsa 4(x − 1)2 + (y − 2)2 − 4. a R. CONICE R.3. 0). punând în eviden¸a parabolele sale. a B(1. −1) si pentru care dreapta d : x − 2y = 0 este ¸ ¸ tangent˘ în punctul A. 2). 1) si D(3.144 CAPITOLUL 6.23 Determina¸i valorile parametrului real m care fac ca t dreapta d : y = mx s˘ fie tangent˘ la conica a a √ Γ : (x + y)2 + 2 = 2(y − x). ¸ t˘ S˘ se reprezinte grafic conica din familie cu centrul în punctul C(1. Tangentele c˘utate au ecua¸iile x + y − 1 = 0 ¸i 3x + 3y − 13 = 0. G˘sim conica t a a a 3x2 − 4xy − 4y 2 − 7x + 14y = 0. λ ∈ R.

a a Problema 6. λ ∈ R. +µ(x + y − 5)(x − 3y − 1) = 0. ∞).6. S˘ se scrie ecua¸ia fascicolului de conice bitangente parabolei în punctele de a t intersec¸ie cu prima bisectoare a axelor de coordonate.29 S˘ se arate c˘ locul geometric al centrelor conicelor fasa a cicolului de conice bitangente unei conice date în dou˘ puncte date este o a dreapt˘ . 0). S˘ se determine ¸ a conicele degenerate ale acestui fascicol. conica Γλ este o hiperbol˘.3. B(−2. Pentru λ ∈ (0. Ind. −1) si C(4. a . a R. −1/8) ∪ (−1/8.3.27 S˘ se scrie fascicolul de conice circumscris triunghiua lui determinat de punctele A(3. conica Γλ este o reuniune de drepte concurente. Pentru λ = 0. Pentru λ = −1/8. a conica Γλ este o parabol˘.3. Pentru λ ∈ (−∞. S˘ se discute natura t a conicelor acestui fascicol. 2). Problema 6.28 Se d˘ parabola a Γ : x2 + 2xy + y 2 + 3x − 3y − 18 = 0. conica Γλ este o elips˘. Fascicolul de conice circumscris triunghiului △ABC este Γλ.µ : (3x − 5y + 1)(x + y − 5) + λ(3x − 5y + 1)(x − 3y − 1)+ unde λ. Fascicolul de conice c˘utat este Γλ : x2 + 2xy + y 2 + 3x − 3y − 18 + λ(x − y)2 = 0. µ ∈ R. PROBLEME PROPUSE 145 Problema 6. 1).3.

146 CAPITOLUL 6. CONICE .

Forma p˘tratic˘ q : R3 → R.1 În particular. Se s t nume¸te suprafa¸a regulat˘ definit˘ implicit în E3 o mul¸ime de puncte din s t˘ a a t spa¸iu P (x.Capitolul 7 Cuadrice 7. y. ∀ P ∈ Σ. z) ale c˘ror coordonate verific˘ o rela¸ie de forma t a a t Σ : f(x. z) = a11 x2 +a22 y2 +a33 z 2 +2a12 xy + a a 2a13 xz + 2a23 yz. ¸ unde aij ∈ R si 2 1≤i≤j≤3 aij = 0. k} un reper ortonormat în acest spa¸iu. ϕ) ¸i R = {O. z) = 0. V3 . y. s a a a 147 . Defini¸ia 7. o suprafa¸a Σ : f (x. se nume¸te cuadric˘ sau suprafa¸a alget s a t˘ bric˘ de grad doi. unde func¸ia f este diferen¸iabil˘ ¸i are proprietatea t t as ∂f ∂x 2 (P ) + ∂f ∂y 2 (P ) + ∂f ∂z 2 (P ) = 0. j. se nume¸te forma p˘ tratic˘ asociat˘ cuadricei Σ. y. y.1 Elemente teoretice fundamentale S˘ consider˘m spa¸iul punctual euclidian al vectorilor liberi din spa¸iu a a t t E3 = (E3 . z) = 0 definit˘ de o func¸ie a t˘ a t a polinomial˘ de gradul al doilea f(x. q(x. z) = a11 x2 + a22 y 2 + a33 z 2 + 2a12 xy + 2a13 xz + 2a23 yz + +2a14 x + 2a24 y + 2a34 z + a44 . y.1. i.

R3 ) se nume¸te axa t˘ ¸ s radical˘ a sferelor S1 S2 si S3 . R2 ) : f2 (x. la t t a s distan¸a R > 0. sfera Σ a as a t este centrat˘ în C(a/2. o cuadric˘ Σ : f(x. y.5 Locul geometric al punctelor din spa¸iu care au aceea¸i put t s tere fa¸a de trei sfere S1 (C1 . z) = 0.1. y. a13 a23 a33 a11 a13 a13 a33 a22 a23 . z0 ). unde a s 2R = a2 + b2 + c2 − 4d. y. y0 . S2 (C2 . Defini¸ia 7. R2 ) si S3 (C3 . Evident. y. c/2) ¸i are raza R > 0. numit centru. z) = 0. δ= a34 a44 + a11 a12 a13 a12 a22 a23 . este o sfer˘ dac˘ ¸i numai dac˘ 4d < a2 + b2 + c2 . z) − f2 (x. z) = 0 t a si S2 (C2 .1.1. În aceste condi¸ii. b/2. ¸ Propozi¸ia 7.1 Planul radical a dou˘ sfere S1 (C1 .3 Locul geometric al punctelor din spa¸iu egal dep˘ rtate. R1 ) : f1 (x. y. de un punct fix C(x0 . R1 ). CUADRICE Defini¸ia 7.4 Locul geometric al punctelor din spa¸iu care au aceea¸i put t s tere fa¸a de dou˘ sfere S1 (C1 . z) = 0 este un plan perpendicular pe axa O1 O2 a ¸ centrelor celor dou˘ sfere si are ecua¸ia a ¸ t PR : f1 (x.148 CAPITOLUL 7. unde a f(x. R) : (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = R2 . y. y. z) = 0 numerele reale t t a11 a12 a13 a14 a12 a22 a23 a24 a13 a23 a33 a34 a14 a24 . a ¸ . se nume¸te t sfer˘ si este descris de ecua¸ia cuadricei a ¸ t S(C. R2 ) se nume¸te planul radical t˘ a ¸ s al sferelor S1 si S2 . J = a11 a12 a12 a22 + Matricea care determin˘ invariantul ∆ se nume¸te matricea cuadricei Σ.1.1. z) = x2 + y2 + z 2 + ax + by + cz + d. a23 a33 ∆= I = a11 + a22 + a33 . R1 ) si S2 (C2 .2 Se numesc invarian¸ii ortogonali (nu se modific˘ la t t a roto-transla¸ii spa¸iale) ai cuadricei Σ : f(x. a s Defini¸ia 7. Defini¸ia 7.

s . p ∈ R. a2 b c unde a > 0. 2 2 + y2 + z2 x x3 3 y3 z3 1 3 3 2 + y2 + z2 x x4 4 y4 z4 1 4 4 Defini¸ia 7.8 Cuadrica H2 . b > 0. z) = 0 este o dreapt˘ ¸ a ¸ t perpendicular˘ pe planul O1 O2 O3 al centrelor sferelor si are ecua¸ia a AR : f1 (x. z) − f3 (x. s Defini¸ia 7.1.1. z) − f2 (x. a2 b c unde a > 0. y4 . a2 b unde a > 0. z) = 0 f1 (x. t a S2 (C2 . se nume¸te elipsoid.1. y.7. se nume¸te hiperboloid cu o pânz˘ . se nume¸te hiperboloid cu dou˘ pânze. c > 0. C(x3 . y. se nume¸te paraboloid eliptic. R3 ) : f3 (x. b > 0.1. z) = 0. B(x2 . z) = 0 si S3 (C3 .9 Cuadrica Pe . a2 b c unde a > 0. s a Defini¸ia 7. y. de ecua¸ie t t H1 : x2 y2 z 2 + 2 − 2 − 1 = 0. z2 ). de ecua¸ie t t E: x2 y 2 z 2 + 2 + 2 − 1 = 0.1. b > 0. y. de ecua¸ie t t Pe : x2 y 2 + 2 = 2pz. z3 ) si D(x4 . y1 . Teorema 7. z4 ) trece o singur˘ sfer˘ . y2 . c > 0. y. s a Defini¸ia 7.2 Axa radical˘ a trei sfere S1 (C1 . R2 ) : f2 (x. y3 . z) = 0. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 149 Propozi¸ia 7.3 Prin patru puncte distincte necoplanare A(x1 . z1 ). c > 0.1.7 Cuadrica H1 . y. R1 ) : f1 (x.6 Cuadrica E.1. descris˘ de ¸ a a a ecua¸ia t x2 + y 2 + z 2 x y z 1 2 2 x2 + y1 + z1 x1 y1 z1 1 1 2 2 S : x2 + y2 + z2 x2 y2 z2 1 = 0. y. b > 0. de ecua¸ie t t H2 : x2 y2 z 2 + 2 − 2 + 1 = 0.

z) = ∂f /∂x. z) = ∂f/∂y si fz (x. y. unde f(x. y) = 0. z) = 0  a11 x + a12 y + a13 z + a14 = 0 fy (x.1. a2 b c sau mul¸imea vid˘ t a Propozi¸ia 7.4 Alte cuadrice sunt: dou˘ plane secante t a x2 y 2 − 2 = 0. unde fx (x. z) = ∂f /∂z. z) = 0 are un centru de simet a trie C(x0 . y) este o func¸ie de grad doi în x si y. y.11 Cuadrica C.1. c > 0. de ecua¸ie de forma t t Ci : f (x.5 O cuadric˘ Σ : f(x. y. z) = 0 ⇔ a x + a22 y + a23 z + a24 = 0   12 fz (x. a2 b un punct dublu x2 y 2 z 2 + 2 + 2 =0 a2 b c x2 y2 z 2 + 2 + 2 + 1 = 0. o dreapt˘ dubl˘ a a a x2 y 2 + 2 = 0.10 Cuadrica Ph .1. ¸ . a2 b c unde a > 0. y. t ¸ s Observa¸ia 7. CUADRICE x2 y2 − 2 = 2pz. p ∈ R. Coordonatele x0 . z) = 0 a13 x + a23 y + a33 z + a34 = 0. se nume¸te cilindru. z ∈ R. se nume¸te con. a2 b unde a > 0.12 Cuadrica Ci. de ecua¸ie t t Ph : CAPITOLUL 7. a2 b dou˘ plane paralele (x2 − a2 = 0).1. b > 0. s Defini¸ia 7. fy (x. y0 si z0 ale a ¸ a ¸ centrului de simetrie C (dac˘ acesta exist˘ ) sunt solu¸iile sistemului liniar a a t    fx (x. y. y. z0 ) dac˘ si numai dac˘ δ = 0. de ecua¸ie t t C: x2 y 2 z 2 + 2 − 2 = 0. se nume¸te paraboloid hiperbolic.1. s Defini¸ia 7. b > 0. y0 . y.150 Defini¸ia 7.

atunci forma canonic˘ a cuadricei Σ este a ¸ a λ1 X 2 + λ2 Y 2 + K = 0. fie λ1 . J = 0 si ∆ = 0. Λ3 . z) = 0.1. λ2 . ∆ = 0 si K = 0. Λ4 r˘ d˘ cinile ecua¸iei ¸ a a t a12 a13 a14 a11 − Λ a12 a22 − Λ a23 a24 a13 a23 a33 − Λ a34 a14 a24 a34 a44 − Λ În acest context. I3 .1.6 (reducerea la forma canonic˘ a cuadricelor) Fie a cuadrica Σ : f(x. y. J = 0 si ∆ = 0. J unde K = Λ1 Λ2 Λ3 + Λ1 Λ2 Λ4 + Λ1 Λ3 Λ4 + Λ2 Λ3 Λ4 . • dac˘ δ = 0. atunci exist˘ un sistem de coordonate OXY Z. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 151 Teorema 7. λ3 ∈ R r˘ d˘ cinile ecua¸iei a a t caracteristice (valorile proprii ale matricii formei p˘ tratice asociate a cuadricei) a11 − λ a12 a13 a12 a22 − λ a23 a13 a23 a33 − λ = 0 ⇔ λ3 − Iλ2 + Jλ − δ = 0 si fie Λ1 . Λ2 . atunci forma canonic˘ a cuadricei Σ este a ¸ a λ1 X 2 + λ2 Y 2 ± 2 −∆ Z = 0. δ = 0. avem: • dac˘ δ = 0. în raport cu t care ecua¸ia cuadricei Σ are forma canonic˘ t a Σ : λ1 X 2 + λ2 Y 2 + λ3 Z 2 + ∆ = 0.7. atunci forma canonic˘ a cuadricei a ¸ a Σ este −K X2 ± 2 Y = 0. • dac˘ δ = 0. J = 0. ob¸inut a a t printr-o roto-transla¸ie a sistemului de coordonate Oxyz. J • dac˘ δ = 0.

λ2 ¸i λ3 ale matricii formei p˘tratice a s a asociate cuadricei   a11 a12 a13 A =  a12 a22 a23  . — pentru δ = 0. ∆ = 0 si K = 0. a13 a23 a33 . J = 0 si K = 0 cuadrica Σ este un cilindru ¸ parabolic. atunci forma canonic˘ a cuadricei a ¸ a Σ este L X 2 + 2 = 0. a a a — pentru δ = 0 cuadrica Σ este un paraboloid eliptic sau hiperbolic.1. Corolarul 7. CUADRICE • dac˘ δ = 0. J = 0 si K = 0 cuadrica Σ este mul¸imea vid˘ ¸ t a ori dou˘ plane paralele sau confundate. • dac˘ cuadrica Σ este degenerat˘ (∆ = 0) atunci: a a — pentru δ = 0 cuadrica Σ este un punct dublu sau un con. — pentru δ = 0. J = 0. a Reducerea cuadricelor la forma canonic˘ a "Metoda roto-transla¸iei" pentru cazul t ∆2 + δ 2 + J 2 = 0 sau K = 0 1. avem urm˘ toarea clasificare a cuadricelor: a a • dac˘ cuadrica Σ este nedegenerat˘ (∆ = 0) atunci: a a — pentru δ = 0 cuadrica Σ este mul¸imea vid˘ ori elipsoid t a (sfer˘ ) ori hiperboloid cu o pânz˘ sau dou˘ . z) = 0 o cuadric˘ . J = 0 si K = 0 cuadrica Σ este mul¸imea vid˘ a sau un cilindru. I unde L = Λ1 Λ2 + Λ1 Λ3 + Λ1 Λ4 + Λ2 Λ3 + Λ2 Λ4 + Λ3 Λ4 .7 (clasificarea cuadricelor) Fie Σ : f(x. J = 0 si K = 0 cuadrica Σ este o dreapt˘ dubl˘ ¸ a a sau dou˘ plane secante.152 CAPITOLUL 7. ¸ t — pentru δ = 0. y. În acest context. Determin˘m valorile proprii λ1 . a — pentru δ = 0.

µ3 ). Calcul˘m subspa¸iile proprii Vλ1 . Efectuând eventual o renumerotare a vectorilor proprii ortonorma¸i. Efectu˘m rota¸ia în spa¸iu a t t     ′  x x ξ 1 η1 µ1  y  =  ξ 2 η2 µ2   y ′  z ξ 3 η3 µ3 z′ ¸i ajungem la o ecua¸ie de forma s t Σ : λ1 x′2 + λ2 y ′2 + λ3 z ′2 + 2a′ x′ + 2a′ y ′ + 2a′ z ′ + a′ = 0. λ1 λ2 λ3 5. ξ 3 ). µ2 .  λ3 . η3 ) ¸i e3 = t s (µ1 . ξ 3 η3 µ3 astfel încât det R = 1. η2 . scriem matricea de rota¸ie spa¸ial˘ t t t a   ξ 1 η1 µ1 R =  ξ 2 η2 µ2  . e2 = (η 1 . Efectu˘m transla¸ia în spa¸iu a t t  ′  X = x′ + a14    λ1     a′ Y = y ′ + 24  λ2     ′   Z = z ′ + a34 . 153 2. ij 4. 44 a′2 a′2 a′2 14 − 24 − 34 . ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE rezolvând ecua¸ia caracteristic˘ (ecua¸ia secular˘ ) t a t a a12 a13 a11 − λ a12 a22 − λ a23 a13 a23 a33 − λ = 0.1. Restrângem p˘tratele (dac˘ este cazul) ¸i ob¸inem a a s t Σ : λ1 x′ + unde a′′ = a′ − 44 44 a′ 14 λ1 2 + λ2 y ′ + a′ 24 λ2 2 + λ3 z ′ + a′ 34 λ3 2 + a′′ = 0. Vλ2 ¸i Vλ3 ¸i determin˘m ni¸te veca t s s a s tori proprii ortonorma¸i e1 = (ξ 1 . 3.7. ξ 2 . 14 24 34 44 unde a′ ∈ R.

y0 . z0 ) Defini¸ia 7. z) = 0.1. y. z) = 0 o cuadric˘ si P (x0 . y. y. fx (x0 . z0 ) + (z − z0 )fz (x0 .1. s Planul polar al unui pol P (x0 . z) = 0 este exact planul tangent în P la cuadrica Σ. z) = 0 cu proprietatea c˘ prin t a a orice punct al ei trece o dreapt˘ inclus˘ în suprafa¸a cuadricei se nume¸te a a t s cuadric˘ riglat˘ . În ultimul sistem de coordonate OXY Z recunoa¸tem cuadrica Σ. y0 . y0 .8 Planul diametrul conjugat direc¸iei v = li + mj + nk.154 ¸i g˘sim forma canonic˘ s a a CAPITOLUL 7. y0 . z0 ) = 0 iar ecua¸ia dreptei normale în P la cuadrica Σ este t NP Σ : x − x0 y − y0 z − z0 = = . paralele cu direc¸ia v. Dac˘ prin fiecare punct al cuadricei trec dou˘ drepte disa a a a tincte incluse în suprafa¸a cuadricei spunem c˘ cuadrica este dublu riglat˘ . y0 .13 Fie Σ : f(x.9 Hiperboloidul cu o pânz˘ descris de ecua¸ia a t H1 : x2 y2 z 2 + 2 − 2 −1=0 a2 b c . y0 . Planul Pp Σ de ecua¸ie t t Pp Σ : (x − x0 )fx (x0 . z0 ) un punct t a¸ arbitrar din spa¸iu. z0 ) care apar¸ine cuadricei Σ : t f(x. CUADRICE Σ : λ1 X 2 + λ2 Y 2 + λ3 Z 2 + a′′ = 0. y0 .15 O cuadric˘ Σ : f(x. 44 6. este o por¸iune din planul de ecua¸ie t t P Dv : lfx + mfy + nfz = 0. se nume¸te plan diametral conjugat direc¸iei v. Locul geometric descris de mijloacele coardelor cuadricei t t Σ.1. y. y0 . z0 ) = 0 se nume¸te planul polar de pol P al cuadricei Σ. z0 ) fy (x0 . t t relativ la cuadrica Σ : f(x. Defini¸ia 7. y0 . t s t Propozi¸ia 7. z0 ) + (y − y0 )fy (x0 . y0 . s Defini¸ia 7.1. Ecua¸ia acestui t plan tangent este TP Σ : (x − x0 )fx (x0 . z0 )+ +2f(x0 .14 Fie Σ : f(x. t a a Teorema 7. y0 .1. z0 ) + (y − y0 )fy (x0 . y. z) = 0 o cuadric˘ si v = li + mj + nk o t a ¸ direc¸ie în spa¸iu. z0 ) fz (x0 . y0 . z0 ) + (z − z0 )fz (x0 .

  b b unde λ.  1 + y = 0.1 S˘ se determine ecua¸ia suprafe¸ei generate de elipsa moa t t bil˘ a  2 2  y + z =λ 25 16 Eλµ :  x = µ. 7.2. Teorema 7.  a b µ a b λ  x y  x y  − =0  + =0 a b a b d−∞ : d∞ :   z = 0. µ ∈ R∗ . z = 0.2 Probleme rezolvate Problema 7.   b b  x z  x z  + =0  + =0   a c a c d−∞ : d−∞ :  1 − y = 0.7. a c µ b a c λ b  x z  x z  − =0  − =0   a c a c d∞ : d∞ :  1 − y = 0.1. unde λ.  1 + y = 0. .  + = 1.10 Paraboloidul hiperbolic descris de ecua¸ia t Ph : x2 y2 − 2 − 2pz = 0 a2 b 155 este o cuadric˘ dublu riglat˘ cu generatoarele a a  x y  x y  − = 2pλz  + = 2pµz   a b a b dλ : dµ :  x y  x − y = 1.2. PROBLEME REZOLVATE este o cuadric˘ dublu riglat˘ cu dreptele generatoare a a  x z  x z y y  − =λ 1−  − =µ 1+   a c b a c b dµ : dλ : 1 y 1 y  x z  x z  + =  + = 1− . µ ∈ R∗ . 1+ .

CUADRICE unde λ. Aceasta este ecua¸ia unui hiperboloid cu dou˘ pânze. µ ∈ R. Faptul c˘ elipsa Eλµ se sprijin˘ pe hiperbola H se reduce a a la compatibilitatea sistemului de ecua¸ii (elipsa Eλµ ¸i hiperbola H au dou˘ t s a puncte comune)  2 z2  y  +   25 16 = λ     y 2 x2 − + =1  9  25    x=µ    z = 0. Rezolvare. −3) este a t ¸ constant. Este evident c˘ sistemul este compatibil dac˘ ¸i numai dac˘ λ ¸i µ satisfac a as a s t rela¸ia µ2 = 9(λ + 1).2. 2. 9 25 16 Rezolvare. (x + 2)2 + (y − 2)2 + (z + 3)2 Rezult˘ c˘ locul geometric c˘utat este determinat de cuadrica a a a Σ : (1 − λ)x2 + (1 − λ)y 2 + (1 − λ)z 2 − −4(1 + λ)x + 4(1 + λ)y − 6(1 + λ)z + 17(1 − λ) = 0. z) un punct mobil în spa¸iu care verific˘ proprit a etatea din enun¸. −2. 3) si B(−2. care se deplaseaz˘ paralel cu ea îns˘ si si se deformeaz˘ a a¸ ¸ a sprijinindu-se pe hiperbola fix˘ a  2 2  −y + x = 1 25 9 H:  z = 0.156 CAPITOLUL 7. t a Problema 7. y. Folosind acum ecua¸iile elipsei Eλµ .2 S˘ se determine locul geometric al punctelor din spa¸iu a t al c˘ ror raport al distan¸elor la punctele A(2. Fie P (x. g˘sim ecua¸ia suprafe¸ei c˘utate: s a t t a Σ: x2 y 2 z2 − − = 1. Avem urm˘toarele situa¸ii: a t . prin înlocuirea t parametrilor λ ¸i µ. Înseamn˘ c˘ avem t a a (x − 2)2 + (y + 2)2 + (z − 3)2 = λ > 0.

2. Acestea sunt λ1 = 2. b) Σ2 : x2 − y 2 + z 2 − 2xy − 2xz − 2yz − 5x − 1 = 0. cuadrica Σ1 s este un hiperboloid cu dou˘ pânze de ecua¸ie canonic˘ a t a Σ1 : X 2 Y 2 Z2 + − + 1 = 0. R= . unde 5 0 −3 0 0 −8 0 0 −3 0 5 0 0 0 0 8 5 0 −3 0 −8 0 −3 0 5 ∆= = −1024.3 S˘ se determine coordonatele centrului de simetrie (în a cazul în care acesta exist˘ ) si s˘ se specifice tipul cuadricelor: a ¸ a a) Σ1 : 5x2 − 8y2 + 5z 2 − 6xz + 8 = 0. . unde s a √ 1+λ 68λ µ= . ∞).2. 1−λ |1 − λ| 1+λ 1−λ 2 + z−3 1+λ 1−λ 2 = 68λ (1 − λ)2 Problema 7. a) Cuadrica Σ1 este nedegenerat˘ ¸i are centru de simetrie as deoarece ∆ = 8δ = 0. a a a t Valorile proprii ale matricii care determin˘ pe δ = 0 sunt r˘d˘cinile ecua¸iei seculare. c) Σ3 : 2x2 + 5y2 + z 2 − 4xy + 2xz + 2z − 1 = 0. 4 1 1 Coordonatele centrului de simetrie al cuadricei Σ1 sunt C1 (0. atunci cuadrica Σ se reduce la planul ce trece prin origine a P : 2x − 2y + 3z = 0. λ2 = 8 ¸i λ3 = −8. 1) ∪ (1.7. δ = = −128. Rezolvare. −2µ. 0) ¸i se s deduc prin rezolvarea sistemului liniar   5x − 3z = 0 y=0  −3x + 5z = 0. 3µ) ¸i de raz˘ R > 0. 0. d) Σ4 : 3x2 + y 2 + 4xy − 6xz − 2yz − 2y + 6z − 3 = 0. PROBLEME REZOLVATE 157 a) dac˘ λ = 1. b) dac˘ λ ∈ (0. atunci cuadrica Σ este sfera a S: x−2 1+λ 1−λ 2 + y+2 cu centrul în C(2µ. În concluzie.

¸i anume λ1 = 2. Valorile proprii ale matricii care determin˘ invaria antul δ = 0 sunt r˘d˘cinile ecua¸iei seculare. λ2 ∈ (0. cuadrica Σ1 este un hiperboloid cu o pânz˘ de ecua¸ie a t Σ2 : X2 Y 2 Z2 + − − 1 = 0. cuadrica Σ2 este nedegenerat˘ ¸i are centru s as de simetrie. 2) ¸i λ3 ∈ a a t a a s (2. În concluzie. limλ→−∞ f(λ) = −∞ f(0) = 1 f(2) = −1 limλ→∞ f(λ) = ∞. 7 7 7 λ1 λ2 λ3 Valorile proprii ale matricii care determin˘ pe δ sunt solu¸iile ecua¸iei secua t t 3 2 lare λ − 8λ + 12λ − 1 = 0. a adic˘ C2 (5/4. cuadrica Σ3 este hiperboloidul cu o pânz˘ a Σ3 : X2 Y 2 Z2 + + − 1 = 0. Deoarece . Invarian¸ii ortogonali ∆ ¸i δ au valorile t s 1 −1 −1 −5/2 −1 −1 −1 0 −1 −1 1 0 −5/2 0 0 −1 1 −1 −1 −1 −1 −1 −1 −1 1 ∆= = 33/2. 0). 33 33 33 16 8 16 Coordonatele centrului de simetrie sunt solu¸ia sistemului liniar t   2x − 2y − 2z = 5 x+y+z =0  −x − y + z = 0. δ = = −4. λ2 = 1 ¸i a a t s s λ3 = −2. δ = = 1.158 CAPITOLUL 7. În concluzie. Cuadrica este nedegenerat˘ ¸i are centrul C3 (5. c) Invarian¸ii ortogonali ∆ ¸i δ ai cuadricei Σ3 sunt t s 2 −2 1 0 −2 5 0 0 1 0 1 1 0 0 1 −1 2 −2 1 −2 5 0 1 0 1 ∆= = −7. −6) dat de solu¸ia sistemuas t lui   2x − 2y + z = 0 −2x + 5y = 0  x + z = −1. ∞). 0). rezult˘ c˘ ecua¸ia are trei r˘d˘cini reale λ1 ∈ (−∞. CUADRICE b) Deoarece ∆ = 0 ¸i δ = 0. −5/4. 2.

2 = 2 ± 15 ¸i a λ3 = 0. √ s Valorile proprii ale matricii care determin˘ pe δ sunt λ1. În urma calculelor. −4). PROBLEME REZOLVATE 159 d) Cuadrica Σ4 este degenerat˘ ¸i f˘r˘ centru de simetrie deoarece inas aa varian¸ii ortogonali ai cuadricei Σ4 sunt t 3 2 −3 0 2 1 −1 −1 −3 −1 0 3 0 −1 3 −3 3 2 −3 2 1 −1 −3 −1 0 ∆= = 0. 1.4 S˘ se determine coordonatele centrului de simetrie al a cuadricei Σ : 2x2 + 5y 2 + z 2 − 4xy + 2xz + 2y + 2z − 1 = 0 si s˘ se efectueze o transla¸ie în acest centru. Centrul de simetrie al cuadricei Σ se determin˘ cu ajutorul a sistemului liniar   2x − 2y + z = 0 −2x + 5y = −1  x + z = −1 ¸i are coordonatele C(3. J = −11 = 0.2. ob¸inem invarian¸ii K = 0 ¸i L = −33. cuadrica Σ cap˘t˘ expresia ¸i z = z s aa Σ : 2x′2 + 5y′2 + z ′2 − 4x′ y ′ + 2x′ z ′ − 4 = 0. y = y ′ + 1 a a ′ − 4.7. F˘când transla¸ia sistemului de axe Oxyz în s a t sistemul de axe Cx′ y′ z ′ . a Problema 7. Cu alte cuvinte. deoarece t t s 3−Λ 2 −3 0 2 1 − Λ −1 −1 −3 −1 −Λ 3 0 −1 3 −3 − Λ Forma canonic˘ a cuadricei Σ4 este a Σ3 : 2 + √ √ 15 X 2 + 2 − 15 Y 2 = 0. δ = = 0. determinat˘ de transform˘rile x = x′ + 3.2. = −Λ4 + Λ3 + 33Λ2 . Σ4 este reuniunea a dou˘ plane secante. . ¸ a t Rezolvare.

0.2. g˘sim c˘ Σ1 este elipsoidul de ecua¸ie t a a Σ1 : X 2 + Y 2 Z2 + = 1. CUADRICE Problema 7. B2 = B3 = 2 1 e2 = 0. y. Efectuând transla¸ia X = x + 1. Y = y + 3 ¸i Z = z − 5 în centrul t s C(−1. − √ 5 5 . √ . Bazele ortonormate ale subspa¸iilor proprii a s t asociate sunt B1 = {e1 = (1. y. rezult˘ c˘ este suficient˘ doar o a a a a a transla¸ie a sistemului de axe Oxyz pentru a ob¸ine forma canonic˘. z) = x2 + 3y 2 + 4yz a cuadricei Σ2 . reducem la forma s canonic˘ forma p˘tratic˘ q2 (x. 36 9 b) Folosind metoda valorilor ¸i vectorilor proprii. Rezolvare. c) Σ3 : 2y 2 + 4xy − 8xz − 4yz + 6x − 5 = 0. z) = 36x2 + y 2 + 4z 2 a a a cuadricei Σ1 este deja în form˘ canonic˘. b) Σ2 : x2 + 3y2 + 4yz − 6x + 8y + 8 = 0.160 CAPITOLUL 7. precizându-se roto-transla¸iile spa¸iale f˘ cute: ¸ t t a a) Σ1 : 36x2 + y 2 + 4z 2 + 72x + 6y − 40z + 109 = 0. Fort t a t mând p˘trate în expresia lui Σ1 . 5). 0)} . e) Σ5 : 2x2 + y 2 + z 2 − 2xy + 2xz + 2x + y − z − 1 = 0. −3. Valorile a a a proprii ale matricii acestei forme p˘tratice sunt solu¸iile ecua¸iei seculare a t t 1−λ 0 0 0 3−λ 2 0 2 −λ = (1 − λ)(λ2 − 3λ − 4) = 0. f) Σ6 : 4x2 + 9y 2 − 12xy + 2x + 10y + 1 = 0. λ2 = 4 ¸i λ3 = −1.5 S˘ se reduc˘ la forma canonic˘ si s˘ se specifice natura a a a ¸ a si tipul cuadricelor. √ 5 5 . a) Deoarece forma p˘tratic˘ q1 (x. . adic˘ λ1 = 1. ob¸inem a Σ1 : 36[(x + 1)2 − 1] + (y + 3)2 − 9 + 4[(z − 5)2 − 25] + 109 = 0. √ . 1 2 e3 = 0. d) Σ4 : x2 + y 2 + 5z 2 − 6xy + 2xz − 2yz − 4x + 8y − 12z + 14 = 0.

expresia cuadricei Σ2 se reduce la 8 16 Σ2 : x′2 − y ′2 + 4z ′2 − 6x′ + √ y ′ + √ z ′ + 8 = 0 ⇔ 5 5 4 Σ2 : (x′ − 3)2 − y ′ − √ 5 2 √ √ s Efectuând acum transla¸ia X = x′ − 3. Baza ortonormat˘ în care se ob¸ine forma canonic˘ a formei p˘tratice q3 este a a B1 = 1 e1 = √ (−1. ¸i anume a a t s s a t λ1 = 0. λ2 = −4 ¸i λ3 = 6. 2. 1) . Y = y ′ − 4/ 5 ¸i Z = z ′ + 2/ 5. z) = 2y 2 +4xy−8xz−4yz a cuadricei a Σ3 este   0 2 −4 A3 =  2 2 −2  . 1) . 0.2. 3 . PROBLEME REZOLVATE 161 Acestea produc rota¸ia spa¸ial˘ direct˘ sau pozitiv˘ (de determinant egal cu t t a a a unu)  √    ′  x x 5 0 0 1   y = √ 0 1 2   y′  . t deducem c˘ cuadrica Σ2 este hiperboloidul cu o pânz˘ a a Σ2 : X 2 − Y 2 + Z2 − 1 = 0. 2 c) Matricea formei p˘tratice q3 (x.7. B2 = 6 B3 = 1 e2 = √ (1.  5 în urma calculelor. 5 z′ z 0 −2 1 Efectuând schimbarea de coordonate (rota¸ia spa¸ial˘ direct˘) t t a a  ′  x=x     1  y = √ (y ′ + 2z ′ ) 5     1  z = √ (−2y ′ + z ′ ). Valorile proprii ale acestei matrici sunt r˘d˘cinile ecua¸iei seculare. 1) . 1 4 2 + 4 z′ + √ 5 2 − 1 = 0. −4 −2 0 1 e3 = √ (−1. −1. y.

vom efectua rota¸ia spa¸ial˘ direct˘ t t a a √ √  ′     −1 −√2 3 x x 1  y  = √  2 − 2 0   y′  ⇔ √ √ 6 z z′ 1 2 3  1  x = √ (−x′ − √2y ′ + √3z ′ )     6    √ 1 y = √ (2x′ − 2y ′ ) ⇔  6     √ √ 1   z = √ (x′ + 2y ′ + 3z ′ ). −1. e2 = √ (−1.  6 În urma rota¸iei. y. 2) 2 3 6 ⊂ R3 . expresia cuadricei Σ3 se reduce la t √ √ √ Σ3 : 6y ′2 − 4z ′2 − 6x′ − 2 3y ′ + 3 2z ′ − 5 = 0 ⇔ √ 2 √ 2 √ 3 3 2 35 ′ ′ Σ3 : 6 y − −4 z − − 6x′ − = 0.  Z=z 8 Efectuând acum transla¸ia t deducem c˘ cuadrica Σ3 este paraboloidul hiperbolic a Σ3 : Y 2 Z2 √ − = 6X. 6 8 8   X = x′ + 35  √   8 6    √  3 ′  Y =y − 6   √     ′ − 3 2. ob¸inem c˘ baza ortonormat˘ în care g˘sim forma canona t a a a ic˘ este a B= 1 1 1 e1 = √ (1. 1 1 6 4 a a a d) Forma p˘tratic˘ asociat˘ cuadricei Σ4 este q4 (x. 0) . 1) . 1.162 CAPITOLUL 7. e3 = √ (1. 1. z) = x2 + y 2 + 5z 2 − 6xy + 2xz − 2yz. CUADRICE În concluzie. . Aplicând metoda transform˘rilor ortogonale reducere la forma canonic˘ a a a formelor p˘tratice.

corespunz˘tori valoa t a rilor proprii λ1 = −2. 1) 3 2 6 ⊂ R3 . 1. −1. Prin urmare. facând rota¸ia spa¸ial˘ direct˘ t t a a    √  ′  2 √ 0 2 x x 1  √  y = √ 2 √3 −1   y′  ⇔ √ 6 z z′ − 2 3 1 . 1) . z) = 2x2 + y 2 + z 2 − 2xy + 2xz a a cuadricei Σ5 are valorile proprii λ1 = 0. 1. y.7.  6 ob¸inem cuadrica t 4 36 Σ4 : −2x′2 + 3y ′2 + 6z ′2 + √ x′ − √ z ′ + 14 = 0 ⇔ 2 6 2 1 2 3 Σ4 : −2 x′ − √ + 3y ′2 + 6 z ′ − √ 2 6 Efectuând transla¸ia t  1  X = x′ − √    2   ′ Y =y     3  Z = z′ − √ . PROBLEME REZOLVATE 163 Aceasta este format˘ din vectori proprii ortonorma¸i. Baza ortonormat˘ s a de vectori proprii în care se ob¸ine forma canonic˘ este t a B= 1 1 1 e1 = √ (1. 3 2 + 6 = 0. λ2 = 6 ¸i λ3 = 3. −1) . Efectuând rota¸ia spa¸ial˘ direct˘ s t t a a √  √    ′  x x √3 − 2 1 √ 1  y = √  3 2 −1   y′  ⇔ √ 6 z z′ 0 2 2  1  x = √ (√3x′ − √2y ′ + z ′ )    6     1 √ ′ √ ′ y = √ ( 3x + 2y − z ′ ) ⇔  6     1 √   z = √ ( 2y ′ + 2z ′ ).  6 g˘sim hiperboloidul cu dou˘ pânze a a Σ4 : − X2 Y 2 + + Z 2 + 1 = 0.2. e3 = √ (2. λ2 = 1 ¸i λ3 = 3. e) Matricea formei p˘tratice q5 (x. e2 = √ (0.

164   x=        y= ⇔        z=  CAPITOLUL 7. de multiplicitate algebric˘ m1 = 2. 6 expresia cuadricei Σ5 se reduce la 4 2 Σ5 : y ′2 + 3z ′2 + √ x′ + √ z ′ − 1 = 0 ⇔ 3 6 √ 1 2 4 19 3 ′2 ′ ′ Σ5 : y + 3 z + √ x − = 0. ¸i λ2 = t 13. y. z) = 4x2 + 9y2 − 12xy. e2 = (0. +√ 72 3 6 3 În final. efectuând transla¸ia t    X = x′ −     Y = y′      Z = z′ +  Σ5 : Y 2 + √ 19 3 72 1 √ . 3 6 rezult˘ c˘ cuadrica Σ5 este paraboloidul eliptic a a 4 Z2 = − √ X. 0) . 1 3 3 f) Reducând prin metoda valorilor ¸i vectorilor proprii (a transform˘rilor s a ortogonale) la forma canonic˘ forma p˘tratic˘ a a a q6 (x. −3. 1) . CUADRICE 1 √ √ ( 2x′ + 2z ′ ) 6 √ 1 √ √ ( 2x′ + 3y ′ − z ′ ) 6 √ √ 1 √ (− 2x′ + 3y′ + z ′ ). 0) 13 13 ⊂ R3 . a s ob¸inem valorile proprii λ1 = 0. e3 = √ (2. 2. 0. de multiplicitate algebric˘ m2 = 1. Efectuând rota¸ia spa¸ial˘ direct˘ t t a a  ′     3 0 2 x x 1   y = √ 2 √0 −3   y ′  ⇔ 13 z z′ 0 13 0 . Baza ortonormat˘ de vectori proprii a a în care se ob¸ine forma canonic˘ este t a B= 1 1 e1 = √ (3.

Rezolvare. expresia cuadricei Σ6 se reduce la √ √ Σ6 : 169z ′2 + 2 13x′ − 2 13z ′ + 1 = 0 ⇔ √ 2 √ 13 6 ′ Σ6 : z − + 2 13 x′ + √ = 0. 1 −2 4 În concluzie. S˘ se determine apoi ecua¸ia planului a t diametral conjugat acestui diametru. 169 13 13 Efectuând acum transla¸ia t  6  X = x′ + √    13 13   ′ Y =y   √     Z = z ′ − 13 .7. ca solu¸ie a sistemului s t   2x + z = 0 3y − 2 = 0  2z + x = 1. 0. adic˘ s a .2. PROBLEME REZOLVATE   x = √1 (3x′ + 2z ′ )    13   1 ⇔ ′ ′  y = √ (2x − 3z )   13    z = y′ . ecua¸ia diametrului c˘utat este ecua¸ia dreptei ce trece prin t a t A ¸i centrul cuadricei. d: y z−2 x = = . 165 în urma calculelor. 169 deducem c˘ cuadrica Σ6 este cilindrul parabolic a √ Σ6 : 169Z 2 + 2 13X = 0. y0 = 2/3 ¸i z0 = 2/3.6 S˘ se afle ecua¸ia diametrului cuadricei a t Σ : 4x2 + 6y2 + 4z 2 + 4xz − 8y − 4z + 3 = 0. care trece prin punctul A(0. Problema 7. Coordonatele centrului de simetrie al cuadricei sunt x0 = −1/3. 2).2.

z) = y. Derivatele par¸iale ale func¸iei care define¸te cuadrica Σ t t s sunt fx (x. fy (x. 2. fy (x. z) = x. y. y. este dat˘ de 2x − 2y + 3z = 0. adic˘ direc¸iei t t a t v = i − 2j + 4k. în ¸ a t a a raport cu aceea¸i cuadric˘ .7 S˘ se determine polul planului π : x + 3z + 2 = 0 în raport a cu cuadrica Σ : 2x2 + 3y 2 − 6xz + 8yz − 8x = 0 si s˘ se scrie ecua¸ia planului polar corespunz˘ tor punctului A(1. g˘sim ecua¸ia planului polar de pol A: a t PA Σ : −11x + 18y + 5z − 4 = 0. s Rezolvare. 1).2. avem s (grad f)(x. CUADRICE Ecua¸ia planului diametral conjugat direc¸iei dreptei d. z) = −6x + 8y. y. a Problema 7. z) = 4x − 6z − 8. prin urmare. y.2. t ¸ Rezolvare. y. β. β = −48/37 ¸i γ = 36/37.166 CAPITOLUL 7. z) = (y. Ecua¸ia planului polar de t pol P este PP Σ : (4α − 6γ − 8)x + (6β + 8γ)y + (−6α + 8β)z − 8α = 0. ¸i. fz (x.8 S˘ se scrie ecua¸iile planelor tangente si ale dreptelor nora t ¸ male la cuadrica Σ : xy + z 2 − 2 = 0 în punctele ei de intersec¸ie cu axa Oz si în punctul A(−1. Deoarece avem a s fx (x. fz (x. . Fie P (α. γ) polul planului π. x. Acest plan coincide cu planul π dac˘ a 4α − 6γ − 8 6β + 8γ −6α + 8β −8α = = = . y. z) = 6y + 8z. Problema 7. 2z). 3). y. 1 0 3 2 Rezult˘ α = 64/37. z) = 2z. −1.

0. adic˘ pe acela care are proprietatea c˘ sistemul de a a ecua¸ii t  2  x + y 2 = 2z 9  x − z + λ = 0. 9 Unicitatea solu¸iei ecua¸iei în y implic˘ ecua¸ia (z − λ)2 = 18z. − 2). are solu¸ie unic˘.7. Sco¸ând x = z − λ din a doua ecua¸ie ¸i introducând în t a t t s prima ecua¸ie. 2). λ ∈ R. 0. Rezolvare.9 S˘ se determine ecua¸ia planului tangent π la paraboloidul a t eliptic x2 + y 2 = 2z. Problema 7. −1.2. g˘sim λ = −9/2.2. −2 2). 2 2). Toate planele din spa¸iu perpendiculare pe vectorul v sunt t determinate de fascicolul de plane paralele πλ : x − z + λ = 0. 0. În concluzie. Σ: 9 care este perpendicular pe vectorul v = i − k. Avem atunci urm˘torii gradit a en¸i: t √ √ (grad f)(P ) = (0. TQ Σ : z + 2 = 0. . 0. În concluzie. 2 Alegem dintre aceste plane pe acela care are un singur punct comun cu paraboloidul eliptic Σ. ecua¸iile planelor tangente ¸i a normalelor cerute sunt: t s √ √ TP Σ : z − 2 = 0. (grad f)(Q) = (0. NP Σ : x=0 y = 0. NQ Σ : x=0 y = 0. ob¸inem t t (z − λ)2 y2 = 2z − . Punând t t a t condi¸ia ca discriminantul s˘ se anuleze. PROBLEME REZOLVATE 167 √ Punctele √ intersec¸ie ale cuadricei Σ cu axa Oz sunt P (0. NA Σ : x+1 y+1 z−1 = = . TA Σ : x + y − 2z + 4 = 0. −1 −1 2 (grad f)(A) = (−1. t a a ecua¸ia planului c˘utat este t a π : x−z− 9 = 0. 2) ¸i de t s Q(0. ob¸inute pentru x = y = 0.

Din propor¸ionalitatea coeficien¸ilor celor s t t t dou˘ ecua¸ii. Ecua¸ia planului tangent în punctul E al sferei S este t TE S : (α + 1)x + βy + γz + α + 1 = 0. A(0. Înlocuind în ecua¸iile anterioare.2. ob¸inem s a ecua¸iile: t (1 + α)2 + β 2 + √2 = R2 γ |α + β + γ| = R 3. β. avem dou˘ sfere cu proprietatea din enun¸: a t √ 2 √ 2 √ 4∓ 6 2∓ 6 S1. ecua¸ia sferei este t S : (x − 2)2 + y2 + (z + 3)2 = 25 . cunoscând c˘ : a a) este tangent˘ la planul π : x − z = 0 si are centrul C(2.10 S˘ se determine sfera S în fiecare din urm˘ toarele a a cazuri. 0) si ¸ D(1. a t a s t √ √ √ √ ob¸inem α1. γ) centrul sferei c˘utate ¸i R > 0 raza acesteia. b) Fie C(α. a) Raza sferei este R = d(C. rezult˘ a x2 + y 2 + z 2 0 1 1 1 x 0 0 0 1 y 0 0 1 0 z 0 1 0 0 1 1 1 1 1 S: = x2 + y2 + z 2 − x − y − z = 0 ⇔ . 1. 0). 2 2 c) Folosind ecua¸ia sub form˘ de determinant a sferei ce trece prin patru t a puncte. 2 t Deoarece sfera S trece prin punctul E ¸i este tangent˘ la planul π′′ . π) = 5/ 2. Ecua¸ia a s t sferei este S : (x − α)2 + (y − β)2 + (z − γ)2 = R2 . 0.2 = (−2 ± 6)/2 ¸i R1. CUADRICE Problema 7. −3). 0. ¸i coincide cu ecua¸ia planului π′ . g˘sim β = α + 1 ¸i γ = 0. B(0. 0) si. a ¸ a b) este tangent˘ la planul π′ : x + y + 1 = 0 în punctul E(−1. √ Rezolvare. 1). În concluzie. a c) trece prin punctele necoplanare O(0. 0. În t s concluzie. 0). β 1. este tangent˘ la planul π′′ : x + y + z = 0.168 CAPITOLUL 7.2 = 3 ∓ 2. 0. de ¸ asemenea.2 = (−4 ± 6)/2. 0.2 : x + + y+ + z 2 = 5 ∓ 2 6.

1/6). 2) si C(−1/3. observ˘m c˘ a a punctul O se afl˘ la intersec¸ia dintre planul π si dreapta care trece prin a t centrul sferei C ¸i este perpendicular˘ pe π. care au ca diametre laturile triunghiului ABC.11 Se d˘ sfera Σ : x2 + y 2 + z 2 + 2x − 6y + 4z − 11 = 0. ¸ Rezolvare. PROBLEME REZOLVATE ⇔S: x− 1 2 2 169 1 2 2 + y− + z− 1 2 2 3 = . ob¸inem centrul a t t sferei C(−1. sunt mijloacele laturilor triunghiului. O2 1 4 23 . ¸i anume s O1 (2.2.2. . 3 3 12 . B(3. O3 4 1 13 . Coordonatele centrelor sferelor. . 3. Restrângând p˘tratele în ecua¸ia sferei. 22 + (−1)2 + (−2)2 √ Raza r a cercului Γ se afl˘ folosind teorema lui Pitagora: r = R2 − d2 = 3.2. y = 13/3 ¸i z = −14/3.7. a Pentru a determina coordonatele centrului O al cercului Γ. −4). a a s  x + 1 = y − 3 = z + 2. −1/3. stiind c˘ vârfurile triunghiului ABC au coordonatele ¸ a A(1.12 S˘ se determine coordonatele punctului H de intersec¸ie a t dintre planul triunghiului ABC si axul radical al sferelor care au ca diametre ¸ laturile triunghiului. S˘ a a se determine coordonatele centrului si raza cercului Γ situat la intersec¸ia ¸ t dintre sfera Σ si planul π : 2x − y + 2z + 21 = 0. 1. Cu alte cuvinte. −2) ¸i raza R = 5. 3. Distan¸a de la centrul C la planul π este s t dat˘ de formula a d= | − 2 − 3 − 4 + 21| = 4 < 5. −1).− 3 3 12 . 4 Problema 7. coordonatele s a lui O sunt solu¸ia sistemului t   2x − y + 2z + 21 = 0 G˘sim c˘ x = −11/3. ¸ Rezolvare. Ecua¸ia planului triunghiului ABC este descris˘ de a t x y z 1 3 −4 3 1 2 −1/3 −1/3 1/6 1 1 1 1 π: = 0 ⇔ π : 5x − 7y − 4z = 0. 2. 2 −1 2 Problema 7. .

170 iar razele acestor sfere sunt R1 = AB √ AC 1 = 11, R2 = = 2 2 2

CAPITOLUL 7. CUADRICE

BC 1089 1 , R3 = = 36 2 2

585 . 36

În urma calculelor, ecua¸iile sferelor devin: t SAB : x2 + y 2 + z 2 − 4x − 4y + 2z − 2 = 0;

2 8 23 SAC : x2 + y 2 + z 2 − x − y + z − 2 = 0; 3 3 6 8 2 13 SBC : x2 + y2 + z 2 − x − y − z − 1 = 0. 3 3 6 Prin urmare, ecua¸iile care definesc axa radical˘ a celor trei sfere devin t a 20x + 8y + 11z = 0 2x − 2y + 6z = 1. t Coordonatele punctului H de intersec¸ie dintre planul triunghiului ABC ¸i axul radical al sferelor care au ca diametre laturile triunghiului sunt date s de solu¸ia sistemului t   20x + 8y + 11z = 0 2x − 2y + 6z = 1  5x − 7y − 4z = 0. În concluzie, acestea vor fi x = −1/28, y = −3/28 ¸i z = 1/7 s Problema 7.2.13 Se d˘ paraboloidul hiperbolic a Σ: x2 z 2 − = y. 9 4

S˘ se calculeze unghiul dintre generatoarele rectilinii ale cuadricei Σ, care a trec prin punctul A(3, 1, 0). Rezolvare. Prin punctul A(3, 1, 0) trec dou˘ generatoare ale a paraboloidului hiperbolic Σ. Este vorba despre generatoarele  x  x  −y− z =0  −y+ z =0   3 2 3 2 dλ=1 : dµ=1 :  x + z − 1 = 0,  x − z − 1 = 0.   3 2 3 2

7.2. PROBLEME REZOLVATE Vectorii directori ai acestor generatoare sunt: vλ=1 = vµ=1 = 1 1 i−j − k × 3 2 1 1 i−j+ k × 3 2 1 1 i+ k 3 2 1 1 i− k 3 2 1 1 1 = − i − j + k, 2 3 3 1 1 1 = i + j + k. 2 3 3

171

În concluzie, unghiul ϕ dintre generatoarele dλ=1 ¸i dµ=1 este dat de s formula < v λ=1 , v µ=1 > 9 cos ϕ = =− . ||vλ=1 || · ||vµ=1 || 17 Problema 7.2.14 S˘ se determine locul geometric al punctelor de pe hipera boloidul cu o pânz˘ a x2 z2 − y2 + − 1 = 0, Σ: 4 4 prin care trec generatoare rectilinii perpendiculare. Rezolvare. Deoarece generatoarele de la infinit (cele care se intersecteaz˘) nu sunt perpendiculare, vom studia problema doar pentru gena eratoarele  x  x z z  −y =λ 1−  −y =µ 1+   2 2 2 2 dλ : , dµ : x 1 z ,  x   +y = 1 1+ z  +y = 1− 2 µ 2 2 λ 2 unde λ, µ ∈ R∗ , ale c˘ror vectori directori sunt a vλ = = 1 λ 1 1 i−j + k × i+j− k 2 2 2 2λ 1 λ 1 λ − i+ + j + k, 2λ 2 4λ 4 =

vµ = =

1 µ 1 1 i−j − k × i+j + k = 2 2 2 2µ 1 µ 1 µ − + i− + j + k. 2µ 2 4µ 4

Fie M(α, β, γ) un punct de pe hiperboloidul cu o pânz˘ Σ. Cu alte cua vinte, avem Σ : α2 − 4β 2 + γ 2 = 4.

172

CAPITOLUL 7. CUADRICE

Prin punctul M trec dou˘ generatoare corespunz˘toare valorilor a a λ= α − 2β α − 2β , µ= , γ = ±2. 2−γ 2+γ

Condi¸ia de perpendicularitate a generatoarelor dλ ¸i dµ se reduce la t s vλ , vµ = 0 ⇔ 5λ2 µ2 − 3(λ2 + µ2 ) − 16λµ + 5 = 0 ⇔ ⇔λ= 8µ ± √ 15 · (µ2 + 1) , µ=± 5µ2 − 3 3 . 5

Înlocuind λ ¸i µ, în urma calculelor, ob¸inem cuadricele s t √ √ Σ′ : 5α2 + 20β 2 + 5γ 2 − 20αβ ∓ 4 15 · βγ ∓ 4 15 · α − 12γ − 44 = 0. 1,2 În concluzie, locul geometric cerut este format din toate punctele M(α, β, γ) care verific˘ ecua¸iile cuadricelor Σ ¸i Σ′ , respectiv Σ ¸i Σ′ . a t s 1 s 2 Cu alte cuvinte, punctele M apar¸in mul¸imii (Σ ∩ Σ′ ) ∪ (Σ ∩ Σ′ ), din care t t 1 2 se scot punctele impuse de condi¸iile de existen¸a de mai sus. t t˘

7.3

Probleme propuse

Problema 7.3.1 Fie sfera S : x2 + y 2 + z 2 − 2x + 4y + 1 = 0. S˘ se scrie a ecua¸ia planului tangent la sfer˘ în punctul A(3, −2, 0) si s˘ se determine t a ¸ a √ raza cercului ob¸inut prin intersec¸ia sferei cu planul π : x − 2y + 2 5z = 0. t t R. TA S : x − 3 = 0; r = √ 3.

Problema 7.3.2 S˘ se determine sfera S în fiecare din urm˘ toarele cazuri: a a a) trece prin punctele necoplanare O(0, 0, 0), A(a, 0, 0), B(0, b, 0) si ¸ C(0, 0, c), unde a > 0, b > 0 si c > 0; ¸ b) are centrul pe dreapta d : x = 2y − 2 = 2z + 4, trece prin punctul A(1, 1, 0) si este tangent˘ dreptei d′ : 2x − 2 = 2y − 2 = z; ¸ a c) are centrul situat în planul π : x + 2y − z − 1 = 0 si trece prin cercul ¸ Γ: x2 + y 2 + z 2 − 4x − 4y − 2z + 5 = 0 x + y − z − 4 = 0.

7.3. PROBLEME PROPUSE

173

R. a) S : x2 +y2 +z 2 −ax−by−cz = 0; b) S : (x−2)2 +(y−2)2 +(z+1)2 = 3; c) Sfera c˘utat˘ apar¸ine familiei de sfere a a t Sλ : x2 + y 2 + z 2 − 4x − 4y − 2z + 5 + λ (x + y − z − 4) = 0, λ ∈ R. Punând condi¸ia ca centrul acestei sfere s˘ apar¸in˘ planului π, g˘sim λ = 2. t a t a a Deci, sfera c˘utat˘ are ecua¸ia a a t S : x2 + y 2 + z 2 − 2x − 2y − 4z − 3 = 0 ⇔ S : (x − 1)2 + (y − 1)2 + (z − 2)2 = 9. Problema 7.3.3 Se consider˘ sferele S1 : x2 + y2 + z 2 − 3 = 0 si S2 : a ¸ 2 + y 2 + z 2 − 2x + 2y − 4z − 3 = 0. x a) s˘ se scrie ecua¸ia planului radical al celor dou˘ sfere; a t a b) s˘ se scrie ecua¸ia fascicolului determinat de cele dou˘ sfere si s˘ se a t a ¸ a determine sfera din fascicol, care este tangent˘ la planul π : x − y + a 4z + 4 = 0. R. a) PR : x−y +2z = 0; b) Ecua¸ia fascicolului de sfere este S1 +λS2 = t 0, λ ∈ R. Punând condi¸ia ca distan¸a de la centru la planul π s˘ fie egal˘ t t a a s cu raza, g˘sim λ1 = 1 ¸i λ2 = −19/17. a Problema 7.3.4 S˘ se determine valoarea parametrului real λ, astfel încât a planul π : x + y + z − λ = 0 s˘ fie tangent la sfera a S : x2 + y 2 + z 2 + 2x − 4y + 2 = 0, si s˘ se afle coordonatele punctului de contact dintre acestea. ¸ a R. λ1 = −2, P1 (−2, 1, −1); λ2 = 4, P2 (0, 3, 1). Problema 7.3.5 Se d˘ un tetraedru tridreptunghic SABC. Din vârful S se a coboar˘ perpendiculara pe planul ABC si se prelunge¸te pân˘ se intersecteaz˘ a ¸ s a a cu sfera circumscris˘ tetraedrului. S˘ se arate c˘ 3SP = SI, unde P este a a a piciorul perpendicularei pe planul triunghiului ABC iar I este punctul de intersec¸ie cu sfera. t R. Dac˘ S(0, 0, 0), A(a, 0, 0), B(0, b, 0), C(0, 0, c), unde a > 0, b > 0 si a ¸ c > 0, atunci 3 SI = 3SP = . 1 1 1 + + a2 b2 c2

174

CAPITOLUL 7. CUADRICE

Problema 7.3.6 S˘ se determine punctele de pe elipsoidul a Σ : 3x2 + 2y 2 + z 2 − 9 = 0, în care normalele la suprafa¸a sunt paralele cu dreapta t˘ d: x+2 y+1 z−1 = = . 3 −2 −2

s R. P1 (−1, 1, 2) ¸i P2 (1, −1, −2). a a a Problema 7.3.7 S˘ se g˘ seasc˘ planul polar al originii în raport cu cuadrica Σ : x2 + 2y 2 − z 2 − 4xy + 6y − 2 = 0 si s˘ se determine polul planului π : x + y + z − 5 = 0 în raport cu aceasta. ¸ a R. PO Σ : 3y − 2 = 0; Polul planului π este punctul P (13, 9, 5). Problema 7.3.8 S˘ se determine ecua¸ia planului diametral al cuadricei a t Σ : x2 + 2y 2 − z 2 − 4xy + 6y − 4z − 2 = 0, care este paralel cu planul π : 2x − y − z = 0. R. 4x − 2y − 2z − 13 = 0. a Problema 7.3.9 S˘ se determine centrul de simetrie al cuadricei Σ : x2 + 5y 2 + z 2 + 2xy + 6xz + 2yz − 2x + 6y + 2z = 0, precum si un reper în raport cu care cuadrica admite form˘ canonic˘ . ¸ a a R. Centrul cuadricei este C(−1/3, −2/3, 2/3). Reperul c˘utat OXY Z a are originea în centrul O = C ¸i are direc¸iile axelor OX, OY ¸i OZ deters t s minate de versorii 1 1 1 e1 = √ (−1, 0, 1), e2 = √ (1, −1, 1), e3 = √ (1, 2, 1). 2 3 6 Problema 7.3.10 S˘ se reduc˘ la form˘ canonic˘ (precizându-se rotoa a a a transla¸iile spa¸iale efectuate) si s˘ se recunoasc˘ cuadricele: t t ¸ a a a) Σ1 : 5x2 − 8y 2 + 5z 2 − 6xz + 8 = 0;

e1 = (0. −1. 1. h) Σ8 : 4x2 + 9y2 − 12xy + 2x + 10y + 1 = 0. e1 = √ (1.originea sistemului de axe OXY Z. g) Σ7 : 2y2 + 4xy − 8xz − 4yz + 6x − 5 = 0. CY ¸i CZ. 1. a) Σ1 : −X 2 + .originea sistemului 1 1 1 de axe OXY Z. e1 = √ (1. 1) 2 3 6 direc¸iile axelor OX. t s 2 d) Σ4 : 4X 2 − 18Y 2 + 2Z 2 + 1 = 0 .direc¸iile axelor OX. e2 = √ (1. 0) 4 1 1 . O(−3/2. 3 2 1 e3 = √ (1. −2.hiperboloid cu dou˘ pânze. e1 = √ (1. e2 = (0. e3 = √ (1. i) Σ9 : x2 + 2y 2 + z 2 − 2xy − 2yz + 6x − 6y + 9 = 0.paraboloid eliptic.centrul cuadricei. 1) . e2 = √ (1. t s 2 e) Σ5 : X 2 +3Z 2 −1 = 0 . −1) 2 2 direc¸iile axelor CX. 175 Y2 a +Z 2 +1 = 0 .centrul cuadricei. 0. j) Σ10 : z 2 + 4xy − 1 = 0. 0. 1.direc¸iile axelor CX. OY ¸i OZ. t s b) Σ2 : X 2 + 2Y 2 − 2Z 2 − 33/8 = 0 . e2 = √ (0. 1).7.direc¸iile axelor CX. 2. e1 = (1. 0). C(0. −1. −1). c) Σ3 : x2 + y2 + z 2 − 2xy − 12x + 4y + 6z − 3 = 0.hiperboloid cu dou˘ pânze. −1).centrul cuadricei. 1). 0. −1) . t s 6 8 c) Σ3 : Y 2 + 2Z 2 − √ X = 0 . 1) . CY ¸i CZ. f) Σ6 : x2 + y 2 + z 2 + 2xy − 12x + 4y + 6z − 3 = 0. −3) 2 1 . 0). CY ¸i CZ. OY ¸i OZ. t s R. e3 = √ (1. 0. −11/2. 0. 1). −1). 1) . d) Σ4 : x2 − 4y 2 − 4z 2 + 10yz + 2x + 2y + 2z + 3 = 0. 0. 1. 0) . 0). 0. e) Σ5 : x2 + 2y 2 + z 2 − 2xy − 2yz + 6x − 6y + 8 = 0.hiperboloid cu o pânz˘. a 1 C(−1/2.cilindru eliptic.3. O(−2. e2 = √ (1. a 1 1 C(5/4. e3 = 2 1 √ (1. −1. PROBLEME PROPUSE b) Σ2 : x2 − y 2 + z 2 − 2xy − 2xz − 2yz − 5x − 1 = 0. 1). 1. 2 1 e3 = √ (0. −5/4. 1. 0) .

0) a 1 1 . 1. −1/2) ∪ (1. 0) . 1.dreapt˘ dubl˘. Dac˘ λ = 1. 1). −19/48) . C(0. −1). O(55/48.176 CAPITOLUL 7. OY ¸i OZ. 0). 1. Dac˘ λ ∈ (−∞.paraboloid eliptic.centrul cuadricei. e2 = √ (1. 4 care trec prin punctul A(1. −3) . CUADRICE 16 f) Σ6 : X 2 + 2Z 2 − √ Y = 0 . 0) 2 2 . e1 = 1 1 1 √ (−1. √ t s g) Σ7 : −4Y 2 + 6Z 2 − 6X = 0 . 2. 1).12 S˘ se scrie ecua¸iile generatoarelor rectilinii ale hipera t boloidului cu o pânz˘ a Σ : x2 + y 2 − R. 4. t s Problema 7. −2. ¸ a .originea sistemului de axe OXY Z. 2. O(−2. 1. Generatoarele c˘utate sunt a d1 : 2x + 2y − z − 2 = 0 2x − 2y + z − 2 = 0 ¸i d2 : s 10x + 6y − 5z + 6 = 0 6x − 10y + 3z + 10 = 0. 0) 1 originea sistemului de axe OXY Z. e2 = (0. 2. atunci cuadrica este un a a a plan confundat.cilindru parabolic. z2 − 1 = 0. a Dac˘ λ ∈ (−1/2. a a atunci cuadrica este un dreapt˘ dubl˘ . 1). −3/13.paraboloid hiperbolic. e1 = √ (3. 0. 1) . Problema 7. 8) si s˘ se calculeze unghiul dintre acestea. t 6 2 3 OY ¸i OZ. t s 13 i) Σ9 : X 2 + 3Z 2 = 0 . 1). 0. 0.hiperboloid cu o pânz˘. CY ¸i CZ. −1. 0). 0.direc¸iile axelor OX. e1 = √ (1. 1). R. s √ h) Σ8 : 13Z 2 + 2 13X = 0 . e1 = (0. e3 = √ (1. Dac˘ λ = −1/2. e3 = √ (1. 1. O(0. OY ¸i OZ. e1 = (0.direc¸iile axelor OX. atunci cuadrica este un con circular . OY ¸i OZ. 0).3.3. −98/48. 0) 2 2 direc¸iile axelor CX. −1. −3.originea 2 1 1 sistemului de axe OXY Z.direc¸iile axelor OX. e2 = √ (1. −1) . e3 = √ (1. O(2/13. 0. ∞). atunci cuadrica este un punct dublu. λ ∈ R. 0.11 S˘ se discute natura si tipul cuadricelor a ¸ Σλ : x2 + y 2 + z 2 + 2λ(xy + xz + yz) = 0. e3 = √ (1. 1). t s j) Σ10 : X 2 − 2Y 2 + 2Z 2 − 1 = 0 . e3 = 13 1 √ (2. 1) 2 3 6 direc¸iile axelor OX.originea sistemului a a 1 1 1 de axe OXY Z. e2 = √ (1. 1). e2 = √ (1.

care redus˘ la forma canonic˘ este paraboloidul hiperbolic a a √ Σ : Y 2 − Z 2 = 4 2X.13 S˘ se scrie ecua¸iile generatoarelor rectilinii ale a t paraboloidului hiperbolic x2 Σ: − y 2 = 4z. Problema 7. 177 Problema 7. 4 care sunt paralele cu planul π : 3x + 2y − 4z = 0.15 S˘ se arate c˘ locul geometric al punctelor din spa¸iu a a t egal dep˘ rtate de dreptele a d1 : x + 1 = y − 1 = z − 1. PROBLEME PROPUSE Unghiul dintre aceste generatoare cos θ = 83/85. Exist˘ o singur˘ generatoare.3.3. Locul geometric c˘utat este cuadrica a Σ : x2 − 2y2 + z 2 + 8xy + 2xz + 8yz − 24x + 12y + 24z − 2 = 0. d2 : x−1 y+1 z +1 = = 1 −2 1 este o cuadric˘ riglat˘ si s˘ se scrie ecua¸iile generatoarelor rectilinii de la a a¸ a t infinit ale acestei cuadrice.3. Problema 7.7. 4 9 care sunt con¸inute în planul π : 6x + 3y − 2z + 6 = 0. . ¸i anume a a s d: 6x − 3y + 2z + 6 = 0 6x + 3y − 2z + 6 = 0.3. Generatoarele c˘utate sunt a d1 : x − 2y − 4z = 0 ¸i d2 : s x + 2y − 4 = 0 x + 2y − 2z = 0 x − 2y − 8 = 0. R.14 S˘ se determine generatoarelor rectilinii ale hipera boloidului cu o pânz˘ a Σ : x2 − y2 z2 + − 1 = 0. t R. R.

−2. OY ¸i OZ. e3 = √ (1.178 CAPITOLUL 7. CUADRICE unde O(−2/3. Generatoarele la infinit ale a t s paraboloidului hiperbolic Σ sunt √ √ √ √ ( 2 − 1)x + ( 2 + 2)y + ( 2 − 1)z + 2 − 2 = 0 d∞ : x−z =0 ¸i s d−∞ : √ √ √ √ ( 2 + 1)x + ( 2 − 2)y + ( 2 + 1)z + 2 + 2 = 0 x − z = 0. e2 = √ (1. . 1) 2 3 6 reprezint˘ direc¸iile axelor OX. −2/3) este originea sistemului de axe OXY Z iar 1 1 1 e1 = √ (1. 1/3. 0. 1). 1. −1).

1.1 Elemente teoretice fundamentale S˘ consider˘m spa¸iul punctual euclidian al vectorilor liberi din spa¸iu a a t t E3 = (E3 . µ ∈ R. z) = 0 (Σ1 ) Γ = Σ1 ∩ Σ2 : g(x. y. π2 ) = 0. z. λ ∈ R   π2 = µ. a Teorema 8.Capitolul 8 Gener˘ri de suprafe¸e a t 8. i. ¸ t a unde π1 si π2 sunt ecua¸iile planelor ce determin˘ generatoarea d iar Φ(λ. a unei t˘ t a drepte care se sprijin˘ pe curba directoare Γ. z) = 0 (Σ2 ) si dreapt˘ generatoare ¸ a d = π1 ∩ π2 : A1 x + B1 y + C1 z + D1 = 0 (π1 ) A2 x + B2 y + C2 z + D2 = 0 (π2 ). j. V3 .1 Ecua¸ia suprafe¸ei cilindrice Σ de curb˘ directoare Γ si t t a ¸ dreapt˘ generatoare d are expresia a Σ : Φ(π1 . de curb˘ t s t˘ a a directoare f(x. s t Defini¸ia 8. 179 . ϕ) ¸i R = {O. o suprafa¸a Σ ⊂ E3 ob¸inut˘ prin deplasarea. descris t de ecua¸iile t   f =0   g=0  π1 = λ. y.1 Se nume¸te suprafa¸a cilindric˘ Σ ⊂ E3 . paralel cu dreapta d. µ) = 0 este condi¸ia de compatibilitate a sistemului în x. k} un reper ortonormat în acest spa¸iu.1. y.

Defini¸ia 8. µ ∈ R. π1 π2 = 0. µ ∈ R. y. descris de ecua¸iile t   f =0   g=0  π = λ. Σ′ = Σ\{P (x. Σ′ = Σ\{P (x.1. dreapt˘ generatoare d = π1 ∩ π2 si curb˘ a ¸ a directoare Γ = Σ1 ∩ Σ2 . Defini¸ia 8. µ) = 0 este condi¸ia de compatibilitate a sistemului în t x. GENERARI DE SUPRAFETE ¸ Defini¸ia 8. ¸ a Teorema 8.1. Teorema 8. suprafa¸a ob¸inut˘ prin deplasarea unei drepte mot t a bile. z. de plan direct s t˘ a tor π : Ax + By + Cz + D = 0.180 ˘ CAPITOLUL 8. generat t toare d.1. paralel˘ cu planul π. π1 si π 2 sunt ecua¸iile planelor ce intervin în construc¸ia suprafe¸ei ¸ t t t conoide.2 Se nume¸te suprafa¸a conic˘ Σ ⊂ E3 . λ ∈ R   π1 − µπ 2 = 0.3 Ecua¸ia suprafe¸ei conoide Σ de plan director π. de curb˘ dit s t˘ t a rectoare Γ = Σ1 ∩ Σ2 si ax˘ de rota¸ie ¸ a t x − x0 y − y0 z − z0 d: = = . t t a . descris de ecua¸iile t   f =0   g=0  π1 − λπ2 = 0. si curb˘ directoare Γ este exprimat˘ prin ¸ a a Σ′ : Φ π. µ) = 0 este condi¸ia de t compatibilitate a sistemului în x. z0 ). l m n suprafa¸a ob¸inut˘ prin rotirea curbei Γ în jurul axei d. z) | a π2 · π3 = 0} iar Φ(λ. z) | π2 = 0} iar Φ(λ. λ ∈ R   π2 − µπ 3 = 0. y.4 Se nume¸te suprafa¸a de rota¸ie Σ ⊂ E3 .1.1. suprafa¸a ob¸inut˘ prin deplasarea ¸ t t a unei drepte care trece prin punctul fix V si se sprijin˘ pe curba directoare Γ. y0 . y. y. care intersecteaz˘ dreapta d si se sprijin˘ pe curba a a ¸ a directoare Γ. unde π. = 0. z. π2 π3 unde π1 : x−x0 = 0.2 Ecua¸ia suprafe¸ei conice Σ de curb˘ directoare Γ si vârf t t a ¸ V este dat˘ de a π1 π2 Σ′ : Φ .3 Se nume¸te suprafa¸a conoid˘ Σ ⊂ E3 . π2 : y −y0 = 0 si π3 : z −z0 = 0 sunt planele ortogonale ¸ care formeaz˘ un triedru tridreptunghic în vârful V. de curb˘ direct s t˘ a a toare Γ = Σ1 ∩ Σ2 si vârf V (x0 .

1 S˘ se scrie ecua¸ia suprafe¸ei cilindrice Σ. z = 0. λ ∈ R   z = µ. z. µ ∈ R.8. ¸ ¸ b) Γ : x2 + y 2 + z 2 − 1 = 0. λ ∈ R   (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = µ2 . PROBLEME REZOLVATE 181 Teorema 8. Condi¸ia de compatibilitate algebric˘ (de sprijin. t ∈ [0. ± (x − x0 )2 + (y − y0 )2 + (z − z0 )2 = 0. ob¸inem ecua¸ia suprafe¸ei cilindrice s t t t Σ : 2(x + y − 1)2 − z + 1 = 0. în urm˘ toarele ¸ a cazuri: a) Γ : x2 + 2y 2 − z = 0.2. Rezolvare. µ) = 0 este condi¸ia de compatibilitate a sistemului în x. 8. din punct de s t a vedere geometric) este 1 + 2(λ − 1)2 − µ = 0. a) Fie sistemul de ecua¸ii t  2  x + 2y 2 − z = 0   x−1=0  x + y = λ.4 Suprafa¸a de rota¸ie Σ de curb˘ directoare Γ si ax˘ d este t t a ¸ a descris˘ de ecua¸ia a t Σ : Φ lx + my + nz.2 Probleme rezolvate Problema 8.1. În concluzie. 2π] si dreapta d are parametri ¸ directori (−1. y = sin t. t descris de ecua¸iile t   f =0   g=0  lx + my + nz = λ. unde Φ(λ. µ ∈ R. z = 0. . c) Γ : x = cos t. x − 1 = 0 si d : x + y = 0. ale c˘rui solu¸ii (ob¸inute doar din ultimele trei ecua¸ii) sunt x = 1. y = λ−1 a t t t ¸i z = µ. 3. −2).2. ¸inând cont c˘ t a λ = x + y ¸i µ = z. care are gea t t neratoarele paralele cu dreapta d si are curba directoare Γ. 2x − 3y + z = 0 si dreapta d are vectorul director v = 2i + j + 2k. y.

3. −2) este a d: x y z = = ⇔d: −1 3 −2 3x + y = 0 −2x + z = 0. µ ∈ R. este x = (2µ − λ)/3. y = (2λ + 3µ)/2 ¸i z = 0. GENERARI DE SUPRAFETE ¸ b) S˘ consider˘m dreapta d care trece prin origine ¸i este direc¸ionat˘ de v: a a s t a d: y z x = = ⇔d: 2 1 2 x − 2y = 0 2y − z = 0. µ ∈ R iar o dreapt˘ cu parametri directori (−1. c) Ecua¸ia cartezian˘ a curbei Γ (ca intersec¸ie de suprafe¸e) este t a t t Γ: x2 + y 2 − 1 = 0 z=0 Solu¸ia sistemului de ecua¸ii t t  2  x + y2 + z 2 − 1 = 0   2x − 3y + z = 0  x − 2y = λ. g˘sim x = −µ/2. y = (µ − 2λ)/3 ¸i z = −(µ + 4λ)/3. Deoarece λ = x − 2y ¸i µ = 2y − z. ¸ a s ob¸inem ecua¸ia suprafe¸ei cilindrice t t t Σ : (z − 2x)2 + (2y + 3z)2 = 4. Tinând cont de faptul c˘ λ = 3x + y ¸i µ = −2x + z. . deducem c˘ ecua¸ia suprafe¸ei cilindrice s a t t c˘utate este a Σ : 2(2y − z)2 + 7(x − 2y)2 = 3.182 ˘ CAPITOLUL 8. Rezolvând sistemul de ecua¸ii t  2  x + y2 − 1 = 0   z=0  3x + y = λ. cu condi¸ia de compatibilitate a s t µ2 + (2λ + 3µ)2 = 4. λ ∈ R   −2x + z = µ. Condi¸ia de s t compatibilitate (de sprijin) se reduce la (2µ − λ)2 + (µ − 2λ)2 + (µ + 4λ)2 = 9 ⇔ 2µ2 + 7λ2 = 3. λ ∈ R   2y − z = µ.

pe planul xOz este o parabol˘ . a Rezolvare. În concluzie. µ ∈ R are solu¸ia x = λ. Ecua¸iile generatoarelor cilindrului sunt x = λ. ± R s t proiec¸ia curbei lui Viviani pe planul xOz este parabola t Γ′ = prxOz Γ : z 2 + Rx − R2 = 0. Deoarece planul xOy are ca direc¸ie normal˘ axa Oz. R>0 .3 S˘ se demostreze c˘ proiec¸ia curbei lui Viviani a a t Γ: x2 + y 2 + z 2 = R2 x2 + y 2 = Rx. Problema 8. 2x − z − 1 = 0 pe planul xOy. Se scrie ecua¸ia cilindrului care are curba directoare Γ ¸i t s generatoarele paralele cu axa Oy.2.2. s˘ t a a consider˘m cilindrul având curba directoare Γ ¸i generatoarele paralele cu a s axa Oz : x = 0. y = µ ¸i z = 2λ − 1.2. z = µ. Ob¸inem y = t t 2 − λ2 − µ2 ¸i condi¸ ia de sprijin µ2 + Rλ − R2 = 0. Ob¸inem ecua¸ia cilindrului t t Σ : x2 + 2xy − y = 0. apoi se face intersec¸ia acestuia cu planul t xOz. y = 0. Intersec¸ia cilindrului Σ cu planul xOy conduce la determinarea proiec¸iei t t c˘utate: a x2 + 2xy − y = 0 Γ′ = prxOy Γ : z = 0. y = 0. cu condi¸ia de compatibilitate t s t λ2 + µ(2λ − 1) = 0. λ ∈ R   y = µ. Sistemul de ecua¸ii t  2  x + yz = 0   2x − z − 1 = 0  x = λ.2 S˘ se determine ecua¸iile carteziene care descriu proiec¸ia a t t 2 + yz = 0. PROBLEME REZOLVATE 183 Problema 8. R > 0. curbei Γ : x Rezolvare.8.

2. la suprafa¸a conic˘ t a unde Σ′ = Σ\{P (x. Problema 8. 2µ 2µ Condi¸ia de compatibilitate (de sprijin) este t (2µ − λµ − 3)2 (6µ − λµ + 1)2 2µ − λµ − 3 + = . z = . Σ′ : (y − 2x)2 + (3y − 2z)2 = (y − 2)(2y − 4x). y. z) | (y − 2)(x − z + 2) = 0}. y = 0. Rezolvare. y − 2 = 0. z) | (y − 1)(z − 1) = 0}. µ ∈ R. adic˘ avem suprafa¸a conic˘ a t a unde Σ′ = Σ\{P (x. g˘sim x = 1−λµ. si x − z + 2 = 0 si care t ¸ ¸ are drept curb˘ directoare curba a Γ: x2 + z 2 − 2x = 0 y = 0. în urma calculelor. y = 1−µ ¸i z = 0.4 S˘ se scrie ecua¸ia suprafe¸ei conice Σ cu vârful în a t t V (1. Vârful V se afl˘ la intersec¸ia planelor x − 1 = 0. λ ∈ R  y − 1 − µ(z − 1) = 0. y.2.184 ˘ CAPITOLUL 8. Condi¸ia de compatibilitate a sistemului a s t este (1 − λµ)2 + (1 − µ)2 = 4. Rezolvând sistemul de ecua¸ii s t  2  x + y2 − 4 = 0   z=0   x − 1 − λ(y − 1) = 0. S˘ consider˘m sistemul de ecua¸ii a a t  2  x + z 2 − 2x = 0   y=0  x + 3z − 10 − λ(y − 2) = 0. y − 1 = 0 a t ¸i z − 1 = 0. 2 2 4µ 4µ µ Aceasta conduce. 1.5 S˘ se scrie ecua¸ia suprafe¸ei conice cu vârful V . λ ∈ R   y − 2 − µ(x − z + 2) = 0. GENERARI DE SUPRAFETE ¸ Problema 8. . situat a t t la intersec¸ia planelor x + 3z − 10 = 0. 2µ − λµ − 3 6µ − λµ + 1 . Σ′ : (z − x)2 + (z − y)2 = 4(z − 1)2 . 1) si având curba directoare ¸ Γ: x2 + y 2 − 4 = 0 z = 0. ale c˘rui solu¸ii sunt a t x= Rezolvare. µ ∈ R.

trebuie s˘ aib˘ discriminantul egal cu zero. unde Σ′ = Σ\{P (x.8. Mul¸imea tuturor dreptelor din spa¸iu. rezult˘ c˘ generatoarele suprafe¸ei c˘utate sunt a a t a dλµ : z = λ. din care ob¸inem ecua¸ia suprafe¸ei conice t t t Σ′ : 15x2 − 9y2 − 10xy − 10z 2 = 0. Rezult˘ condi¸ia de sprijin a a a t 15λ2 µ2 − 9µ2 − 10λµ2 − 10 = 0. Deoarece planul xOy este descris de ecua¸ia z = 0 iar axa t Oz are ecua¸ia t x=0 Oz : y = 0.2.2. y.7 S˘ se scrie ecua¸ia suprafe¸ei generate de drepte care se a t t sprijin˘ pe axa Oz si curba a ¸ Γ: y 2 − 2z + 2 = 0 x2 − 2z + 1 = 0.2. ¸ a Rezolvare. µ ∈ R. . care trec prin origit t nea sistemului de axe. Rezolvare. s˘ aib˘ solu¸ie unic˘. Deoarece x = λµz ¸i y = µz. este descris˘ de fascicolul a dλµ : x − λy = 0.6 S˘ se determine locul geometric Σ descris de tangentele a duse din origine la sfera S : (x − 5)2 + (y + 1)2 + z 2 = 16. Problema 8. y − µz = 0. z) | y · z = 0}. λ ∈ R x − µy = 0. λ∈R µ ∈ R. deducem c˘ ecua¸ia de a a t a s a t gradul doi (λµz − 5)2 + (µz + 1)2 + z 2 = 16 Condi¸ia de tangen¸a la sfer˘ a dreptelor dλµ este determinat˘ de condi¸ia t t˘ a a t ca sistemul   (x − 5)2 + (y + 1)2 + z 2 = 16 x − λy = 0  y − µz = 0 si r˘ mân paralele cu planul xOy. PROBLEME REZOLVATE 185 Problema 8.

8 S˘ se scrie ecua¸ia suprafe¸ei generate de drepte care se a t t sprijin˘ pe axa Oz si curba Γ : x = t. µ = 0. . ob¸inem conoidul de plan director xOy. ¸i. Rezolvare. y = 0.186 ˘ CAPITOLUL 8. µ ∈ R y = x2 z = x3 . λ ≥ 1/2. 2 Problema 8. în jurul dreptei d : x = y = z. deci. Generatoarele suprafe¸ei sunt t dλµ : z = λ. z = t3 .2. y = 0. de ecua¸ie s t t 1 Σ : 2zx2 − 2zy 2 − 2x2 + y 2 = 0. λ ∈ R   2 x + y 2 + z 2 = µ2 . Condi¸ia de compatibilitate a sistemului de ecua¸ii t t  2  x − 2y 2 + z 2 − 5 = 0   x+z+3=0  x + y + z = λ. GENERARI DE SUPRAFETE ¸ Condi¸ia de sprijin pe curba Γ este t 2λµ2 − 2λ − 2µ2 + 1 = 0. y = t2 . iar ecua¸ia cartezian˘ a curbei Γ este t a Γ: Condi¸ia de compatibilitate se reduce la λ = λ2 µ3 . Rezolvare.2. Problema 8. ¸i conduce la t s ecua¸ia conoidului cu plan director t Σ : z(y 3 − zx3 ) = 0. µ ∈ R. t ∈ R si r˘ mân a ¸ ¸ a paralele cu planul xOy.9 S˘ se determine ecua¸ia suprafe¸ei care se ob¸ine prin a t t t rotirea curbei x2 + 2y 2 + z 2 − 5 = 0 Γ: x + z + 3 = 0. µ = 0. x = 0. z ≥ . λ ∈ R x − µy = 0. x = 0.

Deducem c˘ ecua¸ia conului c˘utat este Σ : x2 + y 2 = 2z 2 . Condi¸ia de compatibilitate a sistemului t   (x − R)2 + y2 + z 2 = r2   y=0  z = λ. Rezult˘ ecua¸ia cartezian˘ a torului a t a ⇔ Σ : (x2 + y 2 + z 2 + R2 − r2 )2 = 4R2 (x2 + y 2 ).11 S˘ se determine ecua¸ia torului ob¸inut prin rotirea cera t t cului (x − R)2 + y 2 + z 2 = r2 . a c˘ rui generatoare face unghiuri de 45 a Rezolvare. Oz : în jurul axei de rota¸ie t a t a este 3λ2 = µ2 . Rezolvare. Σ : x2 + y 2 + z 2 + R2 − r2 = 2R x2 + y2 ⇔ .2. Problema 8. λ ∈ R   2 x + y 2 + z 2 = µ2 . PROBLEME REZOLVATE 187 este 3(λ+3)2 +5 = µ2 . a t t ◦ cu axele de coordonate.8. Γ: y = 0. Tinând cont c˘ λ = x+y +z ¸i µ = ± x2 + y 2 + z 2 . µ ∈ R.2. ¸ a s g˘sim ecua¸ia suprafe¸ei de rota¸ie a t t t Σ : 3(x + y + z + 3)2 + 5 = x2 + y2 + z 2 .2. x y z = = . 0 0 1 Condi¸ia de compatibilitate a sistemului t   y−z = 0   x−z =0  z = λ. λ ∈ R   2 x + y 2 + z 2 = µ2 . în jurul axei Oz.10 S˘ se scrie ecua¸ia conului de rota¸ie în jurul axei Oz. este (± µ2 − λ2 − R)2 + λ2 = r2 . µ ∈ R. Problema 8. R > r > 0. Descriem conul de rota¸ie ca fiind ob¸inut prin rotirea curbei t t directoare (dreptei) y−z =0 Γ: x − z = 0.

R. x2 + z 2 + 3 y 2 = 1 ⇔ Σ : x2 + z 2 = 1 − y2 3 . ¸ R. Problema 8. Problema 8. .3.1 S˘ se scrie ecua¸ia suprafe¸ei cilindrice cu generatoarele a t t paralele cu direc¸ia dat˘ de vectorul v = i − 2j − k. Σ : (2x + y − 2)2 − (x + z − 1)2 = 1. Ecua¸iile cercurilor generatoare sunt t Cλµ : y = λ. λ ∈ R x2 + y 2 + z 2 = µ2 .2 S˘ se determine ecua¸ia cilindrului ale c˘ rui generatoare a t a sunt paralele cu dreapta d: x−1 y z+1 = = 2 1 −1 si tangente la cuadrica Σ : x2 + 4y 2 + 4z 2 − 2x + 8y + 1 = 0. Σ : (x−4y−2z+1)2 −3(x−2y−1)2 −12(y+z+1)2 +24y+24z+28 = 0.12 S˘ se determine ecua¸ia suprafe¸ei ob¸inute prin rotirea a t t t astroidei √ 3 x2 + 3 y 2 = 1 Γ: z = 0. Rezolvare.3 Probleme propuse Problema 8.3 S˘ se determine proiec¸ia ortogonal˘ a curbei a t a Γ: 2x2 + y2 − 2z = 0 x+z−4=0 pe planul π : x − y + 2z − 1 = 0. având drept curb˘ t a a directoare curba y2 − z 2 = 1 Γ: x = 1.2.3. GENERARI DE SUPRAFETE ¸ Problema 8. în jurul axei Oy. 8. 3 Deducem c˘ condi¸ia de sprijin pe astroida Γ este a t Ob¸inem ecua¸ia suprafe¸ei c˘utate ca fiind t t t a Σ: 3 µ2 − λ2 + 3 √ 3 λ2 = 1. µ ∈ R.3.188 ˘ CAPITOLUL 8.

8.3. 189 Problema 8.3. s Problema 8. . s Problema 8.3.4 Punctele paraboloidului hiperbolic Σ : z = xy sunt proiectate pe planul xOy dup˘ direc¸ia dat˘ de dreapta d : x = y = z. tana t gent sferei de ecua¸ie S : x2 + y2 + z 2 − 10y + 9 = 0. t R.5 S˘ se determine ecua¸ia suprafe¸ei conice cu vârful în a t t originea sistemului de axe. unde k ∈ R.3. z = 0 ¸i x + y + z = 0. care se sprijin˘ pe axa Oz si pe dreapta a ¸ d: x−z = 0 x + 2y − 3 = 0. Proiec¸ia paraboloidului hiperbolic Σ pe planul xOy este reuniunea t curbelor plane (x − z + k)(y − z + k) = k Γk : z = 0. R. S˘ se a t a a g˘ seasc˘ ecua¸iile acestei proiec¸ii si s˘ se reprezinte grafic.6 S˘ se determine ecua¸ia suprafe¸ei conice cu vârful în a t t punctul V (0. având curba directoare Γ: 3x2 + y 2 − 2y − z = 0 x + y + z − 5 = 0. a a t t ¸ a R. PROBLEME PROPUSE R.3.3. Σ : 9x2 − 16y 2 + 9z 2 = 0. 1).8 S˘ se scrie ecua¸ia suprafe¸ei generat˘ de drepte paralele a t t a cu planul xOy. ale c˘ rei generatoare se sprijin˘ pe curba a a Γ: x2 + 2y 2 + 3z 2 − 6 = 0 x − 2y + z = 0. s R. adic˘ avem prxOy Σ = ∪k∈R Γk . 1. unde y = 0 ¸i z = 0. Σ : x2 + 2(x − y + z)2 + 3(x − 2y + 2z)2 = 6(x − 2y + z + 1)2 . Σ : 15x2 + 5y 2 − (2y + z)(x + y + z) = 0. z = 1 ¸i x − 2y + z + 1 = 0. Proiec¸ia c˘utat˘ este curba plan˘ t a a a prπ Γ : 2(2x − z + 4)2 + (x + 3y + z − 4)2 − 6(−2x + z + 8) = 0 x − y + 2z − 1 = 0. Problema 8.7 S˘ se determine ecua¸ia conului cu vârful în origine. a Problema 8. unde y = 1. unde y = 0.

3. atât pe axa Oz. unde x = 0 ¸i y = 0. a a ¸ a cât si pe cercul C : x2 + y 2 = 1. Σ : xz + 2yz − 3x = 0.3. s Problema 8.3. Problema 8.3. Σ : 3(x + y + z + 3)3 + 5 = x2 + y 2 + z 2 .10 S˘ se afle ecua¸ia suprafe¸ei descris˘ de o dreapt˘ mobil˘ a t t a a a care r˘ mâne paralel˘ cu planul π : x + z = 0 si se sprijin˘ . R. Problema 8. s . ¸ R. z = 0. GENERARI DE SUPRAFETE ¸ R. când se rote¸te în jurul axei Oz.11 S˘ se scrie ecua¸ia suprafe¸ei ob¸inut˘ prin rotirea a t t t a dreptei x−7 y z d: = = 0 2 1 în jurul axei Oz.190 ˘ CAPITOLUL 8. R.12 S˘ se determine suprafa¸a de rota¸ie ob¸inut˘ prin a t t t a rotirea curbei x2 − 2y 2 + z 2 − 5 = 0 Γ: x+z+3=0 în jurul dreptei d : x = y = z. unde x − z = 0 ¸i 3x − 8y + z = 0. r˘ mânând paralele cu planul π : x − 2y − z = 0.3. s Problema 8. Σ : x2 + y 2 − 4z 2 − 49 = 0. Σ : (x2 + y 2 )(x + z)2 = x2 . a R. Σ : [(x − 2y − z)(−3x − 2y + 4z) + 4x − 4y − 2z]2 + 2(3x − 8y + s z)[(x − 2y − z)(−2y + z) + 2x − 4y] − (3x − 8y + z)2 = 0. Problema 8.9 S˘ se scrie ecua¸ia suprafe¸ei generat˘ de drepte care se a t t a sprijin˘ pe dreapta a x y z d: = = 2 1 2 si curba ¸ y − 2z = 1 Γ: x2 − 2z − 1 = 0.13 S˘ se determine suprafa¸a descris˘ de curba a t a Γ: (x − 2)2 + (y − 2)2 + z 2 = 1 x − y = 0. unde x = 0 ¸i y = 0.

3. necoplanare dou˘ câte dou˘ . Σ : −2xy + xz + yz + z = 0. PROBLEME PROPUSE x2 + y 2 −2 2 2 191 R. Presupunând (f˘r˘ a restrânge generalitatea) c˘ avem cubul aa a OABCO′ A′ B ′ C ′ . BC : y=0 y−1 = 0 z=0 ¸i A′ C ′ : s x−1=0 . ¸i. BC ¸i A′ C ′ ale a a a s cubului este hiperboloidul cu o pânz˘ Σ. pot fi a OO′ : x=0 . a a a R. unde y + 1 = 0 ¸i x − z = 0.16 S˘ se determine cuadrica ce con¸ine curbele: a t Γ1 : y2 + z 2 = 2 x = 1. OB ¸i OO′ reprezint˘ direc¸iile axelor de cos a t ordonate Ox.8. Γ2 : y2 + z 2 = 3 x = −2. z = 0.3.14 S˘ se scrie ecua¸ia suprafe¸ei generat˘ de drepte varia t t a abile care se sprijin˘ pe dreptele d1 : x = 0. Γ3 : y2 + z 2 = 4 x = −5. din care se scot punctele sale de a intersec¸ie cu planele y = 0. 1} ¸i z = 0. suprafa¸a c˘utat˘ are ecua¸ia Σ : xy +xz −yz −x = 0.15 S˘ se determine suprafa¸a descris˘ de o dreapt˘ variabil˘ a t a a a care se sprijin˘ pe trei muchii ale unui cub. mai mult. suprafa¸a descris˘ t a t a de o dreapt˘ variabil˘ care se sprijin˘ pe muchiile OO′ . unde t a a t y ∈ R\{0. . z−1=0 În acest context. Σ : 3y 2 + 3z 2 + x − 7 = 0. Problema 8.3. d2 : x = y − 1 = z si a ¸ parabola Γ : y2 − 2z = 0. În concluzie. Σ : 2 ± + z 2 = 1. pe care se sprijin˘ dreapta a mobil˘. se poate ar˘ta c˘ s a a a suprafa¸a Σ este un hiperboloid cu o pânz˘. s Problema 8.3. atunci dreptele necoplanare. R. unde OA. Oy ¸i Oz. R. t s Problema 8. y = 1 ¸i z = 0. y + 1 = 0. Prin reducere la forma canonic˘. presupunând c˘ cubul are muchiile s s a de lungime l = 1.

GENERARI DE SUPRAFETE ¸ .192 ˘ CAPITOLUL 8.

j} un reper ortonormat în acest spa¸iu. y(t)) ∈ E2 | t ∈ I} se nut me¸te imaginea curbei plane c sau. adesea. i. a t Defini¸ia 9. Vectorul s t a ′ (t).1.1 Într-un punct regulat P (x(t0 ). y) desemn˘m coordonatele punctelor din spa¸iul afin E2 . s a a a a Mul¸imea de puncte C = Im c = {P (x(t). y ′ (t)) se nume¸te vectorul vitez˘ sau vectorul tangent al liber c(t) = (x ˙ s a curbei C = Im c în punctul P . ecua¸ia dreptei tangente la curb˘ are expresia t a TP C : x − x(t0 ) y − y(t0 ) = ′ (t ) x 0 y ′ (t0 ) 193 . se nume¸te punct critic sau singular al curbei dac˘ a a s a c(t) = (0. Argumentul t al curbei plane parametrizate c(t) se nume¸te paraa s metrul curbei ¸i. ˙ s Propozi¸ia 9. Vectorul liber c(t) = (x′′ (t). 0). y(t0 )) al unei curbe plane t parametrizate C = Im c. S˘ presupunem c˘ prin s t a a (x.1 O func¸ie diferen¸iabil˘ c : I ⊂ R → R2 . V2 . se nume¸te curb˘ s s a plan˘ . ϕ) t ¸i R = {O.Capitolul 9 Curbe plane 9.2 Un punct P = c(t) al unei curbe plane C = Im c.1 Elemente teoretice fundamentale Fie spa¸iul punctual euclidian al vectorilor liberi din plan E2 = (E2 . t Defini¸ia 9. y ′′ (t)) se nume¸te ¨ s vectorul accelera¸ie al curbei C = Im c în punctul P . ∀ t ∈ I. se nume¸te curb˘ plan˘ parametrizat˘ regulat˘ . t t t a având proprietatea (x′ (t))2 + (y ′ (t))2 = 0.1. punctul P se nume¸te punct regulat al curbei. y(t)). în aplica¸ii. În caz contrar. joac˘ rolul timpului uzual. c(t) = (x(t).1. prin abuz de limbaj. nu t neap˘ rat regulat˘ .

fx (x0 .1. b] ⊂ R → R2 .1. o curb˘ plan˘ parametrizat˘ a a a ¸i fie c(t) = (x′ (t). 0). ¸ punctul P se nume¸te punct regulat al curbei.3 O mul¸ime de puncte P (x. y) = 0. . a Fie c : [a. y0 ) al unei curbe plane definite implicit t C : f (x. Defini¸ia 9. y0 ). ¸i viceversa. y0 ). s ˙ a lungimea curbei C este independent˘ de parametrizare ¸i este determinat˘ a s a de formula b b L(C) = a ||c(t)||dt = ˙ a (x′ (t))2 + (y ′ (t))2 dt. s Propozi¸ia 9. se nume¸te punct critic sau singua a s lar al curbei dac˘ (grad f)(x0 . se nume¸te curb˘ plan˘ regulat˘ definit˘ implicit.4 Un punct P (x0 . cel pu¸in la nivel a t local. y) = 0. y) ∂y 2 = 0. nu este întotdeauna a a s o problem˘ facil de rezolvat.1. ecua¸ia dreptei tangente la curb˘ are expresia t a TP C : (x − x0 )fx (x0 . unde f : D ⊂ R a t este o func¸ie diferen¸iabil˘ cu proprietatea t t a ∂f (x. cu ajutorul Teoremei Func¸iilor a t Implicite din Analiza Matematic˘. y ′ (t)) câmpul vitez˘ al curbei C = Im c. c˘ orice curb˘ plan˘ definit˘ implicit poate fi reprezentat˘ la nivel a a a a a parametric (poate fi parametrizat˘) ¸i reciproc. Acest rezultat este îns˘ a s a unul calitativ deoarece. conversia curbelor plane de la t reprezentarea implicit˘ la cea parametric˘. se poate demonstra. y0 ) al unei curbe plane defit nite implicit C : f (x. s a a a a Defini¸ia 9. y0 )) = (0. În caz contrar. y0 ) = (fx (x0 .2 Într-un punct regulat P (x0 . y0 ) = 0 iar ecua¸ia dreptei normale este descris˘ de t a NP C : x − x0 y − y0 = . fy (x0 . CURBE PLANE iar ecua¸ia dreptei normale este descris˘ de t a NP C : (x − x(t0 ))x′ (t0 ) + (y − y(t0 ))y ′ (t0 ) = 0. y(t)). y0 ) = (∂f /∂x)(x0 . y0 ) si fy (x0 . y) din spa¸iul afin E2 ale c˘ ror t t t a 2 →R coordonate verific˘ o rela¸ie de forma C : f(x. c(t) = (x(t). ∀ (x. y0 ) fy (x0 .194 CAPITOLUL 9. În acest context. unde a fx (x0 . y0 ) + (y − y0 )fy (x0 . y) ∈ C. y0 ) = (∂f/∂y)(x0 . în situa¸ii concrete. y0 ) Este foarte important de remarcat c˘. y) = 0. nu neap˘ rat regulat˘ . y) ∂x 2 + ∂f (x.

prin conven¸ie.1. nu este întotdeauna u¸or de construit efectiv a s reparametrizarea canonic˘ prin lungimea de arc. definit˘ de rela¸ia a a t t s(t) = t0 ||c(σ)||dσ. în practic˘. c(t) = (x(t).1.1. ||c(s)|| = 1. y(s)) este o curb˘ plan˘ parametrizat˘ canonic.3 Curba plan˘ c : [0. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 195 Defini¸ia 9. ob¸inut prin rotirea lui T (s) cu un unghi de π/2 în sens trigonometric. L(C)] → R2 . pe curbe concrete. În aceast˘ situa¸ie.5 Parametrul t ∈ I al unei curbe plane c : I ⊂ R → R2 t se nume¸te parametru canonic sau natural dac˘ ||c(t)|| = 1. ˙ ¸i s˘ consider˘m inversa acesteia t = t(s) (se poate demonstra c˘ func¸ia s a a a t a t → s(t) este întotdeauna inversabil˘).1.4 Orice curb˘ plan˘ regulat˘ poate fi reparametrizat˘ a a a a canonic (natural) prin lungimea de arc. Teorema 9. ˙ este parametrizat˘ canonic (i. y(t(s))).5 (Formulele lui Frénet pentru curbe de vitez˘ unu) a ¸ Varia¸ia versorilor T (s) si N(s) ai reperului Frénet al curbei plane t c(s) = (x(s). a Fie c : I ⊂ R → R2 . ∀ s ∈ [0. e. y(t)). N(s)} se nume¸te reperul Frénet s al curbei plane de vitez˘ unu C = Im c. y(s)) parametrizate canonic este determinat˘ de formulele a  dT    ds = K(s)N(s) unde K(s) = x′ (s)y ′′ (s) − x′′ (s)y ′ (s) reprezint˘ curbura curbei C = Im c în a punctul curent P = c(s). S˘ a a s a consider˘m parametrizarea prin lungimea de arc. a a t t parametrul t se noteaz˘ cu s.   ds . s a ˙ (curba C = Im c are viteza egal˘ cu unu). L(C)]). atunci a a a a vectorul T (s) = c(s) = (x′ (s). o curb˘ plan˘ regulat˘. se nume¸te versorul normal în punctul P = c(s) al curbei s C = Im c.  dN = −K(s)T (s). Rezultatele precedente au un puternic caracter calitativ deoarece. a Dac˘ c(s) = (x(s). y ′ (s)) se nume¸te versorul tangent iar vectorul ˙ s t N(s) = (−y′ (s). ¸i t0 ∈ I un punct fixat în intervalul I. definit˘ prin a a c(s) = c(t(s)) = (x(t(s)). a Teorema 9.9. nu a a a neap˘rat parametrizat˘ natural. x′ (s)). ∀ t ∈ I.1. a ˜ Corolarul 9. Reperul ortonormat mobil {T (s).

||c(t)|| ˙ ||c(t)|| ˙ unde v(t) = ||c(t)|| reprezint˘ viteza curbei plane C = Im c în punctul curent ˙ a P = c(t). Teorema 9.1. Defini¸ia 9. Teorema 9. N(t)} al curbei plane C = Im c este definit de vectorii T (t) = 1 1 c(t).196 CAPITOLUL 9. definit˘ de a a a a c : I ⊂ R → R2 . x′ (t) .1. caracterizat prin P = c1 (t0 ) = c2 (t0 ).1. m. y(t)) ¸ parametrizate arbitrar este determinat˘ de formulele a   dT  = K(t)v(t)N(t)  dt  dN   = −K(t)v(t)T (t). curbura curbei C = Im c în punctul P = c(t) este determinat˘ de formula a K(P ) = x′ (t)y ′′ (t) − x′′ (t)y ′ (t) [(x′ (t))2 + (y ′ (t))2 ]3/2 .6 Punctul P ∈ C1 ∩C2 se nume¸te contact de ordin m ∈ N t s dac˘ sunt adev˘ rate rela¸iile: a a t  k dk c2  d c1  (t0 ) = k (t0 ). m+1 dt dt . CURBE PLANE Observa¸ia 9.9 (Formulele lui Frénet pentru curbe plane) Varia¸ia t versorilor T (t).1.8 Dac˘ c(t) = (x(t).7 Pentru o curb˘ plan˘ parametrizat˘ arbitrar. ∀ k = 0. atunci reperul lui Frénet {T (t). si N(t) ai reperului Frénet al curbei plane c(t) = (x(t). dt Fie C1 = Im c1 ¸i C2 = Im c2 dou˘ curbe plane parametrizate ¸i fie s a s P ∈ C1 ∩ C2 un punct comun al lor.6 Din punct de vedere geometric. c(t) = (x(t). Teorema 9.1. y(t)) este o curb˘ plan˘ parametrizat˘ a a a a arbitrar. N(t) = ˙ −y ′ (t). y(t)). prin m˘ a a surarea varia¸iei direc¸iei versorului tangent T (s) în imediata apropiere a t t punctului P .  dtk dt  dm+1 c1 dm+1 c2   (t0 ) = m+1 (t0 ). curbura K(s) m˘ soar˘ t a a gradul de încovoiere al curbei în vecin˘ tatea punctului P = c(s).

Fie Cα : f(x. o curb˘ plan˘ parametrizat˘. s a Teorema 9. α ∈ I ⊂ R. ∀ k = 0.11 Dac˘ înf˘ sur˘ toarea C exist˘ si toate punctele caractera a¸ a a ¸ istice ale curbelor {Cα }α∈I sunt regulate. y. c1 (t) = (x(t). α) = 0. c(t) = (x(t).1. α) = 0 Fie C = Im c. Teorema 9. Teorema 9. x′ y ′′ − x′′ y ′ .1.8 Înf˘ sur˘ toarea E a familei de normale {Nc(t) C}t∈I se nut a¸ a me¸te evoluta curbei C. E(t) = (X(t). S˘ presupunem as a a a a a c˘ P ∈ C1 ∩ C2 este un punct comun al celor dou˘ curbe. a a a Defini¸ia 9.10 Punctul P ∈ C1 ∩ C2 este un contact de ordin m ∈ N dac˘ a ϕ(k) (t0 ) = 0. m. y. − x′′ y ′  ∂f (c. unde ϕ(t) = f(x(t).12 Evoluta curbei parametrizate C este reprezentat˘ de curba a parametrizat˘ E = Im E.1. atunci curba C se s a nume¸te evolvent˘ a curbei E. dac˘ are proprietatea c˘ pentru orice punct P ∈ C exist˘ a a a o curb˘ Cα0 din familia {Cα }α∈I .9. ∂α x′2 + y ′2 . Dac˘ E este evoluta curbei C. y(t)) se nume¸te func¸ia de contact a curbelor plane s t ¸ C1 si C2 . y(t)).1. definit prin a c1 (t0 ) = P (x0 . Y (t)). α) = 0. Punctul P se nume¸te punct s caracteristic al curbei Cα0 . t ∈ I.7 O curb˘ plan˘ C se nume¸te înf˘ sur˘ toarea familei de t a a s a¸ a curbe {Cα }α∈I . Defini¸ia 9. y(t)).1. ϕ(m+1) (t0 ) = 0. y) = 0 o curb˘ plan˘ definit˘ implicit. astfel încât C si Cα0 au în punctul P un a ¸ contact de ordin unu (sunt tangente în P ). atunci ecua¸ia înf˘ sur˘ toarei se t a¸ a ob¸ine prin eliminarea parametrului α din sistemul t   f(x. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 197 S˘ consider˘m C1 = Im c1 . unde a X(t) = x(t) − y ′ (t) Y (t) = y(t) + x′ (t) x′ y ′′ x′2 + y ′2 . y. o curb˘ plan˘ paramea a a a trizat˘ ¸i C2 : f (x. definite implicit.1. y0 ). o familie de curbe plane regulate.

1 S˘ se scrie ecua¸iile implicite ale urm˘ toarelor curbe a t a plane parametrizate: i) C1 = Im c1 . o curb˘ plan˘ parametrizat˘ ¸i a a as P = c(t) un punct arbitrar al curbei. Rezolvare. a Teorema 9. ¸ s a Este evident faptul c˘ locul geometric descris de centrele cercurilor oscua latoare corespunz˘toare tuturor punctelor curbei C reprezint˘ exact evoluta a a E a curbei C. curba C reprezint˘ cercul centrat a C1 : (x(t)) 1 în originea O(0.198 CAPITOLUL 9.14 Ecua¸ia cercului osculator în P la curba C este dat˘ de t a C : (x − X(t))2 + (y − Y (t))2 = (R(t))2 unde (X(t). iii) C3 = Im c3 . s a t a ii) Avem x(t) = cos 2t ¸i y(t) = sin 2t. c2 (t) = (cos 2t. 9. c1 (t) = (cos t. i) Deoarece x(t) = cos t ¸i y(t) = sin t.13 Din punct de vedere geometric. 2π]. in timp ce în cel de-al doilea caz este "înf˘¸urat" de dou˘ a a as a . c3 (t) = (cosh t. sin t). t ∈ [0. sin 2t). Defini¸ia 9. t ∈ [0. Y (t)) sunt coordonatele centrului cercului osculator într-un punct arbitrar al curbei iar raza cercului osculator este R(t) = 1/|K(t)| si se nume¸te raza de curbur˘ a curbei C.2 Probleme rezolvate Problema 9. Cu alte cuvinte.1. cercul osculator t C realizeaz˘ o aproximare printr-un arc de cerc a arcului de curb˘ C dintr-o a a vecin˘ tate a punctului P.1. local. 0) ¸i de raz˘ r = 1 descris de ecua¸ia cartezian˘ x2 + y 2 = 1. 0) ¸i de raz˘ r = 1 descris de ecua¸ia cartezian˘ x2 + y 2 = 1. t ∈ [0. 2π]. în primul caz cercul este "înf˘¸urat" s a a as o singur˘ dat˘. s a t a Trebuie remarcat îns˘ faptul c˘ "diferen¸a" dintre cele dou˘ cercuri de la a a t a punctele i) ¸i ii) const˘ în faptul c˘. t ∈ I. t ∈ R. a ¸ Observa¸ia 9. CURBE PLANE Fie C = Im c.9 Un cerc C din plan se nume¸te cerc osculator în P la t s curba C dac˘ cercul C si curba C au în punctul P un contact de ordin doi. sinh t). 2π].1. rezult˘ c˘ avem s a a 2 +(y(t))2 = 1. ii) C2 = Im c2 . c(t) = (x(t).2. rezult˘ c˘ curba C2 reprezint˘ de asemenea cercul centrat a a în originea O(0. Prin analogie cu s a punctul anterior. y(t)).

a a 2 . unde c (t) = (2 cos t. 2π).2 S˘ se scrie ecua¸iile parametrice ale urm˘ toarelor curbe a t a plane definite implicit: i) C1 : y = ln x + 1. a avem C1 = Im c1 . PROBLEME REZOLVATE 199 ori. 2π] → R 2 iii) C˘ut˘m un parametru t ∈ R cu proprietatea y = tx. y=t3 3 .3 S˘ se determine punctele singulare ale urm˘ toarelor curbe a a plane: i) C1 = Im c1 . i) Luând x = t. avem de-a face cu dou˘ "cercuri distincte". a > 0. a iii) Din x(t) = cosh t ¸i y(t) = sinh t deducem c˘ (y(t))2 − (x(t))2 = 1. Rezolvare. Cu alte cuvinte. ob¸inem parametrizarea s t elipsei C2 . curba C3 este hiperbola echilater˘ C3 : y2 − x2 = 1. unde a c3 (t) = unde t3 − 3t − 1 = 0. În aceste a a a condi¸ii. a sin3 t). ∞) → R2 . Problema 9.t 3 3 − 3t − 1 t − 3t − 1 t3 . avem curba plan˘ parametrizat˘ C2 = Im c2 .2. − 3t − 1 t − 3t − 1 9 9 . c2 : [0. În concluzie. ln t + 1). t ∈ [0. ii) C2 : y2 − x(x − 1)2 = 0. 3 9 9 . unde c1 (t) = (t. din punct de vedere parametric.2. s a ∀ t ∈ R. ob¸inem rela¸ia (1 + 3t − t3 )x3 + 9 = 0. a x > 0. 4 9 iii) C3 : x3 + 3x2 y − y 3 + 9 = 0. de¸i reprezint˘ aceea¸i s a s imagine. c1 : (0. 3 sin t). ii) C2 : x2 y 2 + = 1. Cu alte cuvinte. c1 (t) = (a cos3 t. deducem c˘ y = ln t + 1. Problema 9. 2π].9. g˘sim C3 = Im c3 . t > 0. . t ∈ [0. ii) Luând x = 2 cos t ¸i y = 3 sin t. adic˘ t t t x= 3 t3 Prin urmare. În concluzie.2.

avem c1 (− 3) = (2(3 3 − 5).2. NP C1 : TP C1 : 1 3 3−5 x− √ 3 √ (3 3 − 5) + y = 0. s 3 Problema 9. i) Punctele singulare ale curbei (astroidei) C1 se ob¸in ret 2 t sin t. . 2y). 0) ¸i S t = s 3π 2 = S(0. t ∈ R\{0. CURBE PLANE Rezolvare. 0). 0). 2) ¸i c1 ( 3) = (−2(3 3 + 5). Q t = = Q(0. 2 R(t = π) = R(−a. 2).4 S˘ se scrie ecua¸iile tangentelor si normalelor la curbele a t ¸ C1 si C2 în punctele lor de intersec¸ie cu axa Ox: ¸ t i) C1 = Im c1 . c1 (t) = 3 t2 − 3 . a). 3a sin2 t cos t) = (0.200 CAPITOLUL 9. 3+2 3 x− 3 √ y 3 3−2 3 √ √ TQ C1 : = . În concluzie. deducem c˘ curba C2 are dou˘ a puncte singulare: 1 P . NQ C1 : − x − 1 −3 3 − 5 3−2 3 √ (3 3 + 5) + y = 0. ˙ s ˙ Rezult˘ c˘ ecua¸iile tangentelor ¸i normalelor în punctele P ¸i Q sunt: a a t s s c1 (t) = − ˙ 3 √ x− y 3 √ + 2 3 = . 2}.0 ¸i Q(1. 0). 2 − 2t)2 t (t √ √ √ √ Prin urmare. −a). zolvând ecua¸ia c1 (t) = (−3a cos t ˙ astroida C1 are patru puncte singulare: π P (t = 0) = P (a. i) Punctele de intersec¸ie cu axa Ox se ob¸in când y(t) √ 0. 0).1 + 2 . y) = (0. . y) = (−3x2 + 4x − 1. al c˘rei a t a gradient este (grad f)(x. Rezolvare. ii) Curba C2 este definit˘ de func¸ia f(x. t2 − 2t t ii) C2 : x2 − xy 2 + 2x + y − 3 = 0. a Rezolvând sistemul (grad f)(x. y) = y2 − x(x − 1)2 . a a t s Vectorul vitez˘ al curbei C1 este a 6(t − 1) 3 . t = √t Deducem c˘ avem dou˘ puncte de intersec¸ie P (t = − 3) ¸i Q(t = 3).

y) = x2 − xy 2 + 2x + y − 3 este dat de t (grad f )(x. ecua¸iile tangentelor ¸i normalelor în punctele P ¸i Q sunt: t s s TP C2 : 4x + y − 4 = 0. 0 b) Cercul C2 poate fi parametrizat prin x(t) = x0 + R cos t. Rezult˘ c˘ avem x′ (t) = −R sin t ¸i y ′ (t) = R cos t. s Rezolvare. 0). 1). unde c1 (t) = (2 cos t − cos 2t. 2π] → R2 . Prin a a s urmare. avem ecua¸ia x t s a a 1 2 Ob¸inem punctele de intersec¸ie P (1. x = −3. y(t) = y0 + R sin t. . unde (x0 . a) Vectorul vitez˘ al curbei C1 este a c1 (t) = (−2 sin t + 2 sin 2t. NQ C2 : Problema 9.2. −4 1 TQ C2 : −4x + y − 12 = 0. Cu alte t t 2 + 2x − 3 = 0 ¸i r˘d˘cinile x = 1. 2 sin t − sin 2t).2. cuvinte. NP C2 : x−1 y = ⇔ x − 4y − 1 = 0.9.5 S˘ se calculeze lungimile urm˘ toarelor curbe plane: a a a) C1 = Im c1 . unde t ∈ [0. y0 ) ∈ R2 ¸i R > 0. ob¸inem (grad f)(P ) = (4. 1) ¸i (grad f)(Q) = (−4. 2 cos t − 2 cos 2t) ˙ iar norma vectorului vitez˘ este ||c1 (t)|| = 4 sin(t/2). În concluzie. PROBLEME REZOLVATE 201 ii) Punctele de intersec¸ie cu axa Ox se ob¸in pentru y = 0. În particular. 0) ¸i Q(−3. c1 : [0. avem a ˙ 2π 2π L(C1 ) = 0 t t 4 sin dt = −8 cos 2 2 = 16. −2xy + 1). t t s Gradientul func¸iei f (x. b) C2 : (x − x0 )2 + (y − y0 )2 = R2 . lungimea curbei C2 este 2π L(C2 ) = 0 (−R sin t)2 + (R cos t)2 dt = 2πR. y) = (2x − y 2 + 2. 2π]. Prin t s urmare. 4 1 x+3 y = ⇔ x + 4y + 3 = 0.

b) C2 = Im c2 . R cos t). e−t (cos t + sin t)). 2π]. c2 : [0. t ∈ [0.7 S˘ se determine curburile urm˘ toarelor curbe plane: a a a) C1 = Im c1 . R sin t). 0). g˘sim t = ln(2/ (2 − s)). Rezolvare. 3t − t3 ) în punctul P (t = 1).2. în consecin¸a. Prin urmare. c2 (t) = (e−t (cos t − sin t). R > 0. a unde c2 (s) = 2 2 2 2 2−s cos ln − sin ln . vom ob¸ine paramea t trizarea canonic˘ prin lungimea de arc C2 = Im c2 . a > 0. sin t). a]. unde c1 (s) = R cos s s . 2 3 2 4 c) C3 : y = x3 − 4x2 − x4 în punctul P (0. CURBE PLANE Problema 9. R sin . Rezult˘ a c˘ ||c2 (t)|| = 2e−t . c1 (t) = (R cos t. . √ √ x 2/3 y 2/3 2 3 2 b) C2 : + = 1 în punctul P . c1 (t) = (3t2 . s˘ se reparametrizeze canonic prin lungimea de ¸ t˘ a arc: a) C1 = Im c1 . Inversând. 2πR] → R2 . R R ˙ a b) Vectorul vitez˘ al curbei C2 este c2 (t) = −2e−t (cos t. g˘sim t = s/R. Construim parametrul canonic prin lungimea de arc ˙ t t s= 0 ||c1 (σ)||dσ = ˙ Rdσ = Rt.2. ceea ce implic˘ ˙ a ||c1 (t)|| = R = 1. cos ln + sin ln . t a c1 : [0. a) Avem c1 (t) = (−R sin t. avem C1 = Im c1 .6 S˘ se arate c˘ urm˘ toarele curbe nu sunt parametrizate a a a canonic si. adic˘ avem a ˙ a t t s= 0 ||c2 (σ)||dσ = ˙ 0 2e−σ dσ = −2e−t + 2. Cu alte cuvinte. 2 − 2e−a ] → R2 . 2 2−s 2−s 2−s 2−s Problema 9. s < 2. R = 1. 0 Scriind t în func¸ie de s. t ∈ [0. .202 CAPITOLUL 9.

precum ¸i al a t s s formulei curburii K(c(t)). Mai mult. ∀ s ∈ [0. 2π]. √ √ 2 3 2 unde t ∈ [0. R ∀ s ∈ [0. R > 0.9. g˘sim a K(c(t)) = −2 . derivând rela¸ia x′2 + y ′2 = 1. Punctul P . y(t) = 3t−t3 ¸i.. o curb˘ plan˘ a a parametrizat˘ canonic (i. y(t) = y0 + R sin t. prin lungimea de arc. Cercul C poate fi parametrizat ca C = Im c. L(C)]. t ∈ [0. x′′ (t) = −R cos t ¸i y ′ (t) = R cos t. a s Deducem c˘ x′ (t) = −R sin t. . y(t)). y(s)). Aceast˘ presupunere a a a a asupra parametriz˘rii curbei nu restrânge generalitatea problemei. y ′′ (t) = −R sin t. c(t) = (x(t). vom g˘si a √ √ K(P ) = (c(π/4)) = −24 2/(13 117). g˘sim K(c(t)) = 1/R. 3(t2 + 1)2 Prin urmare. (x′ (s))2 + (y ′ (s))2 = 1). a Problema 9. L(C)]. este corespunz˘a 2 4 tor lui t = π/4. g˘sim t a x′ x′′ + y ′ y ′′ = 0. ” ⇒ ” Fie cercul C : (x − x0 )2 + (y − y0 )2 = R2 . Deoarece a a curbura este constant˘.2. Prin calcul. b) Curba C2 este o astroid˘ ce poate fi parametrizat˘ prin a a x(t) = 2 cos3 t. y(t) = 3 sin3 t. g˘sim K(P ) = K(c(0)) = −8. unde x(t) = x0 + R cos t. a a a Rezolvare. c(s) = (x(s). avem K(P ) = −1/6. 2π]. având curbura cona stant˘ K(c(s)) = 1/R. s ∈ [0. a ” ⇐ ” Fie C = Im c. deducem c˘ avem a a x′ y ′′ − x′′ y ′ = 1 .8 S˘ se arate c˘ o curb˘ plan˘ este un cerc dac˘ si numai a a a a a¸ dac˘ curbura este constant˘ nenul˘ . t ∈ R. luând x(t) = t ¸i y(t) = t3 − 4t2 − t4 . 3π/2}. a) Avem x(t) = 3t2 . deoarece a orice curb˘ poate fi reparametrizat˘ canonic. y′′ (t) = −6t. π. e. c) Parametriz˘m curba C3 . PROBLEME REZOLVATE 203 Rezolvare. ∀ t ∈ [0. Aplicând formula c˘ x a s curburii de la curbele plane parametrizate arbitrar. Cu ajutorul deriv˘rii func¸iilor x(t) ¸i y(t). deducem s ′ (t) = 6t. x′′ (t) = 6 ¸i y ′ (t) = 3 − 3t2 . 2π]\{0.2. unde R = constant˘ nenul˘ . a s În urma calculelor. π/2. prin derivare. L(C)].

a ¸ Rezolvare. c1 : [0. s . 1 cos t 2 au dou˘ puncte comune P si Q. 3 sin2 t cos t). 2π]. sin3 t) si C2 = Im c2 . În concluzie.2. unde x0 . ˙ 2 deducem c˘ c1 (π/4) = c2 (π/4) ¸i c1 (5π/4) = c2 (5π/4). Problema 9. 2π] → R2 . punctele a˙ ˙ s ˙ ˙ P ¸i Q sunt puncte de contact de ordin 0. unde ¸ c2 (t) = sin t. În concluzie.9 S˘ se arate c˘ curbele C1 = Im c1 . y0 sunt numere reale arbitrare. 2 unde t ∈ [0. a t s Deoarece vectorii vitez˘ într-un punct arbitrar al fiec˘reia dintre cele dou˘ a a a curbe sunt exprima¸i de t c1 (t) = (− sin t. Coordonatele punctelor comune celor dou˘ curbe se ob¸in a t rezolvând sistemul   cos t = sin t  sin3 t = 1 cos t. ˙ 1 c2 (t) = cos t. R R y ′′ = 1 ′ x R ⇔ y′ = 1 x + y0 R ⇔ Ry ′ = x + Ry0 . CURBE PLANE 1 1 x′′ = − y ′ ⇔ x′ = − y + x0 ⇔ Rx′ = −y + Rx0 . c2 : [0. 2π] → R2 . − sin t . din rela¸ia x′2 +y ′2 = 1. G˘sim punctele de intersec¸ie P (t = π/4) ¸i Q(t = 5π/4).204 Ecua¸iile precedente implic˘ rela¸iile t a t CAPITOLUL 9. unde a a c1 (t) = (cos t. t deducem c˘ x ¸i y verific˘ ecua¸ia cercului a s a t C : (x + Ry0 )2 + (y − Rx0 )2 = R2 . S˘ se determine ordinele de contact ale a ¸ a celor dou˘ curbe în punctele P si Q.

Rezolvare. Prin urmare. 4) se ob¸ine pentru valoarea t = 2. a ∈ R. α > 0. Prin urmare. ¸i anume s x2 + y 2 − α2 = 0 −2α = 0.11 S˘ se determine înf˘ sur˘ toarele urm˘ toarelor familii de a a¸ a a curbe plane si. eliminând paraa metrul a prin înlocuirea lui în prima ecua¸ie. x ∈ [0. c) Pentru a rezolva sistemul de ecua¸ii t (y − λ)2 − (x − λ)3 = 0 −2(y − λ) + 3(x − λ)2 = 0. vom avea func¸ia de contact a curbelor C1 ¸i C2 .9. 4) un contact de ordin 3.10 S˘ se arate c˘ parabola C1 : x + y = 4 si cercul a a ¸ 2 + (y − 12)2 = 128 au în punctul P (4. locul geometric al punctelor singulare ¸ ale acestora: a) Cα : x2 + y 2 − α2 = 0. Rezult˘ α = x = y = 0. PROBLEME REZOLVATE 205 √ √ Problema 9. deducem c˘ nu exist˘ înf˘¸ur˘toarea familiei de curbe a a as a plane Cα . 1).2. b) Ca : a3 (x − 1) + 3ax − 2y = 0. Parametriz˘m parabola C1 . se verific˘ u¸or t a s c˘ avem ϕ(2) = ϕ′ (2) = ϕ′′ (2) = ϕ′′′ (2) = 0 ¸i ϕ(4) (2) = 0. luând x(t) = t2 ¸i y(t) = (4 − a t ≥ 0. Deoarece punctul P (4. Problema 9. din care g˘sim parametrul a = ± x/(1 − x). 0) nu apar¸ine nici unei a t curbe din familia Cα . Rezult˘ ceea ce a s a trebuia demonstrat.2.2. t s definit˘ de a ϕ(t) = (t2 − 12)2 + (t2 − 8t + 4)2 − 128. t)2 . Deoarece originea O(0. . b) Fie sistemul de ecua¸ii t a3 (x − 1) + 3ax − 2y = 0 3a2 (x − 1) + 3x = 0. C2 : (x − 12) s Rezolvare. a) Consider˘m sistemul de ecua¸ii ob¸inut prin derivare în a t t raport cu α. g˘sim ecua¸ia înf˘¸ur˘toarei t a t as a I : y2 (1 − x) − x3 = 0. c) Cλ : (y − λ)2 − (x − λ)3 = 0. λ ∈ R. acolo unde este cazul.

g˘sim c˘ ecua¸ia înf˘¸ur˘toarei familiei de curbe t a a t as a a t Cλ este reuniunea de drepte paralele cu prima bisectoare. c1 (t) = (R(t − sin t). Aceasta se exclude din înf˘¸ur˘toarea familiei de curbe Cλ . sunt puncte a a singulare ale familiei de curbe Cλ . avem x − λ = (y − λ)2/3 ¸i. Punctele P (λ. 25 25 Problema 9. locul geometric descris de acestea este prima bisectoare a sistemului de axe. x′ (t) = R(1 − cos t) ¸i ′′ (t) = R sin t. Prin urmare. CURBE PLANE consider˘m urm˘toarele situa¸ii: a a t (i) Dac˘ y = λ. Prin deriv˘ri ¸i aplicarea formulelor ce determin˘ coordonatele a s a cercului osculator. g˘sim c˘ evoluta curbei C1 este curba paraa a metrizat˘ E1 = Im E1 . a s b) Elipsa C2 poate fi parametrizat˘ prin x(t) = 2 sin t ¸i y(t) = 3 cos t. t ∈ [0. g˘sim c˘ evoluta curbei (elipsei) C2 este curba paramea a trizat˘ E2 = Im E2 . deducem c˘ x = λ. 27 27 (ii) Dac˘ y = λ. Aplicând formulele ce determin˘ s a coordonatele cercului osculator.12 S˘ se determine evolutele curbelor: a a) C1 = Im c1 . Y2 (t)). a) Avem x(t) = R(t − sin t). Mai mult. λ). t ∈ R. Y1 (t)). λ ∈ R. as a Problema 9. descris˘ de ecua¸ia cartezian˘ a 20 4 I : x−y+ x−y− = 0. din rela¸ia y(t) = R(1 − cos t) ob¸inem prin x t t derivare y ′ (t) = R sin t ¸i y′′ (t) = R cos t. mai mult. unde a X2 (t) = − 5 sin3 t 5 cos3 t .2. unde a X1 (t) = R(t + sin t). R > 0 (cicloida). R(1 − cos t)). Y2 (t) = . evoluta E2 este astroida descris˘ de a ecua¸ia t 2 2 3 4x 3 9y E2 : + = 1.206 CAPITOLUL 9.13 S˘ se determine coordonatele centrului si raza cercului a ¸ osculator într-un punct curent al curbei: . E2 (t) = (X2 (t). λ = y − 8/27.2. b) C2 : x2 y 2 + − 1 = 0 (elipsa). Y1 (t) = −R(1 − cos t). 2π]. 4 9 s Rezolvare. E1 (t) = (X1 (t). a s Înlocuind în a doua ecua¸ie. 2 3 La nivel de coordonate carteziene.

ln cos t). i) C1 : y = ln cos x.3. k ∈ Z. În urma calculelor. ii) C2 = Im c2 . k ∈ Z. x2 + a2 3 y2 = 1. k ∈ Z. c3 (t) = (2a ln sin t − 2a sin2 t. a ts 207 Rezolvare.1 S˘ se scrie ecua¸iile implicite ale urm˘ toarelor curbe a t a plane parametrizate: i) C1 = Im c1 . b > 0. ob¸inut˘ prin a t a calcul. 2 2 . t ∈ R. c1 (t) = (cos t + t sin t. Y2 (t) = 2(et/2 + e−t/2 ). b sin3 2t). a sin 2t). b) C2 : y = ex/2 + e−x/2 (l˘ n¸i¸orul). x ∈ ii) C2 : 3 (4k − 1)π (4k + 1)π . g˘sim raza de curbur˘ a a R2 (t) = (et/2 + e−t/2 )2 2 ¸i coordonatele centrului cercului osculator s X2 (t) = t − et − e−t . c1 (t) = (t. b2 . t ∈ (l˘ n¸i¸orul de egal˘ rezisten¸a). 2 2 . a s b) Parametrizarea l˘n¸i¸orului C2 se realizeaz˘ punând x(t) = t ¸i y(t) = a ts et/2 + e−t/2 . sin t − t cos t). (2k + 1)π) .3 Probleme propuse Problema 9. a. c2 (t) = (a cos3 2t. iii) C3 = Im c3 . a) Avem x(t) = cos t + t sin t ¸i y(t) = sin t − t cos t. unde t ∈ R. R.3. t ∈ [0. PROBLEME PROPUSE a) C1 = Im c1 . a > 0. 2 9. 2π]. Raza s cercului osculator coincide cu raza de curbur˘ R1 (t) = |t|. (astroida). a ts a t˘ (4k − 1)π (4k + 1)π . deducem c˘ coordonatele centrului cercului osculator a sunt X1 (t) = cos t. Y1 (t) = sin t. t ∈ (2kπ. Tot prin calcul.9.

0)} = Im c2 . ii) C2 \{O(0. CURBE PLANE ′ ′′ ′′′ ′ ′′ s ′′′ iii) Avem C3 = C3 ∪ C3 ∪ C3 .3 S˘ se determine punctele singulare ale urm˘ toarelor curbe a a plane: . unde c1. a t a Problema 9. c3 (t) = Problema 9. ¸i s ′′′ C3 1 : x = 2a ln 2 a+y − a a−y a a − 2 a+y − a a−y a 2 . unde y ∈ (0. 0)} = Im c3 . iii) C3 : (x2 + y 2 )x − 2ay 2 = 0. c2 (t) = 2t 2t2 .2 (t) = t. a]. 3 . C3 ¸i C3 sunt definite implicit prin ′ C3 1 : x = 2a ln 2 a+y + a a−y a a − 2 a+y + a a−y a 2 . ii) C2 : x3 − y 3 + 2xy = 0. unde c2 : R\{0.2 : R → R2 .3. unde y ∈ [−a. unde y ∈ [−a. (cisoida lui Diocles).3. a]. unde c3 : R\{0} → R2 .208 CAPITOLUL 9. . ± et + 1 . 1} → R2 . 1 1 1 1 iii) C3 \{O(0. 0).2 S˘ se scrie ecua¸iile parametrice ale urm˘ toarelor curbe plane definite implicit: i) C1 : y 2 = ex + 1. ′′ C3 1 : x = 2a ln 2 − a+y + a a−y a a − 2 − a+y + a a−y a 2 . t2 + 1 t2 + 1 √ R. i) C1 = Im c1 ∪ Im c2 . t3 − 1 t − 1 2at2 2at3 . curbele C3 . 0) ∪ (0. a > 0. c1.

. iv) A(0. R. Problema 9. √ √ √ √ ii) P (0. b > 0. iv) C4 : y 2 x + ay2 + x3 − ax2 = 0. 0 . 2a − 1 2 . 0) ¸i B(−2.0 . 0) ¸i B s 2a . iii) 4 4 Problema 9. √ √ √ 18 + 3 Q .9. ii) A(0. a. PROBLEME PROPUSE i) C1 = Im c1 . TR C2 : 6 3x − 3y − 12 3 + 2 = 0. 1 − 3 3 4). 3 sin t − sin 3t). unde t t c1 (t) = 4a cos3 . NQ C1 : y = 0. (lemniscata lui Bernoulli). a > 0. 2 2 b) C2 : (x2 + y 2 )2 + 2a2 (y 2 − x2 ) = 0.− . Q(−a. iii) C3 : (y − a)(y − a + 1) + (x − a)2 = 0. i) P (a. 0 . NQ C2 : 9x − 9 √ √ 18 3y − 3 − 18 = 0. c1 (t) = a 1 t+ 2 t . c1 (t) = (3 cos t − cos 3t. NR C2 : 9x + 9 √ √ 18 3y + 3 − 18 = 0. R. 4a sin3 . ii) C2 : x4 − 2ax2 y − axy 2 + a2 y 2 = 0. a > 0. NP C1 : y = 0.3. √ √ √ 18 − 3 R . 2π). NP C2 : 3 2x + 2y − √ 2 + 6 3 4 = 0.3. b 2 t− 1 t . t ∈ R\{0}. TQ C2 : 6 3x + 3y − 12 3 − 2 = 0.3. 0).5 S˘ se calculeze lungimile urm˘ toarelor curbe plane: a a a) C1 = Im c1 .4 S˘ se scrie ecua¸iile tangentelor si normalelor la curbele a t ¸ ¸ t ¸ C1 si C2 în punctele lor de intersec¸ie cu axele Ox si Oy: i) C1 = Im c1 . 0) ¸i B s s A a. 0). a > 0. c1 : [0. TP C2 : 3 4x − y + 1 − 3 3 4 = 0. ii) C2 : (y − 1)3 + 27(x − 2)2 = 0. i) A(2. 0). 2π] → R2 . a > 0. t ∈ [0. TQ C1 : x + a = 0. a > 0. TP C1 : x − a = 0. 3 209 5a 25a .

7 S˘ se determine curburile urm˘ toarelor curbe plane: a a a) C1 = Im c1 . 1) → R2 . c2 : R\{0} → R2 . s ∈ [0. t cos t dt . a) K1 (t) = . a 8 s . √ −2t4 2 R. în consecin¸a. atunci t = e a Problema 9. = 4a 2 1 + · 2n n! 4n + 1 n≥1 Problema 9. g˘sim a a c˘ lemniscata lui Bernoulli poate fi parametrizat˘ ca C2 \{O(0. c1 (t) = 2 cosh t sinh t . 2π). unde c1..2 : (−1. s ∈ R.2 c2 (t) = ±a 2 · . a) t = 2 arccos . 2 sin t − sin 2t). −1). t 8−s R. 1 + t2 1 + t2 1 2 Deoarece curbele C2 = Im c1 ¸i C2 = Im c2 sunt simetrice fa¸a de origine.6 S˘ se arate c˘ urm˘ toarele curbe nu sunt parametrizate a a a canonic si. b) C˘utând o parametrizare de forma y = tx. c) C3 : x3 − y 3 + 2xy = 0 în punctul P (1. c) [(t − 1)2 e2t + (t + 1)2 e−2t ]3/2 √ K3 (P ) = 4 2. t t într-un punct curent al curbei. CURBE PLANE R. . b) Dac˘ t < 0. c1 (t) = (2 cos t − cos 2t. atunci t = −e−s . s˘ se reparametrizeze canonic prin lungimea de ¸ t˘ a arc: a) C1 = Im c1 .3. unde c2 (t) = sin t dt. a) L(C1 ) = 12a.210 CAPITOLUL 9. b) C2 : y = e−x (clopotul lui Gauss) în punctul P (0. 0)} = Im c1 ∪ a a 2 Im c2 . ±a 2 · . t˘ 2 s 2 rezult˘ c˘ avem a a 1 √ 1 1 √ L(C2 ) = 2L(C2 ) = 4a 2 dt = 1 − t4 0   √ 1 · 3 · 5 · . · (2n − 1) 1 1  · . 2 2 √ √ √ √ t 1 − t2 1 − t2 1. b) C2 = Im c2 . s ∈ R.3. Dac˘ t > 0. b) K2 (P ) = −2. 16].. 1). t ∈ [0.

deducem c˘ curba c˘utat˘ este doar curba (abstrac¸ie f˘când de a a a t a o roto-transla¸ie în plan) t x(s) = ln s + es s2 + 1 ¸i y(s) = s s2 + 1. t a t Problema 9. unde s < 0 este parametrul canonic. În final. Prin a t a a urmare. √ √ 1 1 − 1 − e2s 2s + ln √ ¸i y(s) = − s 1−e . 2a) este un contact de ordin trei.3. s abstrac¸ie f˘când de ni¸te constante.3. unde s ∈ R este parametrul canonic. . PROBLEME PROPUSE 211 Problema 9. 1 + s2 1 e−2s −1 . 1 + s2 adic˘ ϕ(s) = arctan s ∈ [−π/2. Punctul P (0. s2 + 1 s2 + 1 Prin integrare. π/2]. avem 1 K(s) = ϕ′ (s) = .3. 2π] astfel încât x′ (s) = cos ϕ(s) ¸i y ′ (s) = sin ϕ(s). abstrac¸ie f˘când de o constant˘. adic˘ o curb˘ a a a a a a ′ (s))2 + (y ′ (s))2 = 1. R. b) Avem curba x(s) = 2 1 + 1 − e2s abstrac¸ie f˘când de o roto-transla¸ie în plan. t ¸ unde a > 0.9 S˘ se determine ordinul de contact al punctului de intera sec¸ie dintre curba Agnési x2 y = 4a2 (2a − y) si cercul x2 + (y − a)2 = a2 . a) C˘ut˘m o curb˘ (x(s). R. g˘sim curbele a x(s) = ln s + s2 + 1 ¸i y(s) = ± s2 + 1. În acest s context. calculând curburile curbelor t a s anterioare.9.8 S˘ se determine urm˘ toarele curbe plane ale c˘ ror curburi a a a sunt date: a) K(s) = b) K(s) = 1 . Rezult˘ c˘ exist˘ o unic˘ func¸ie cu proprietatea (x a a a a t ϕ(s) ∈ [0. ob¸inem t 1 s x′ (s) = √ ¸i y ′ (s) = ± √ s . y(s)) parametrizat˘ canonic.

y) as a | (x − y)(x + y) = 0}\{O(0. t˘ a t˘ R. a) Înf˘¸ur˘toarea este reuniunea de drepte concurente C = {P (x.10 S˘ se determine parabola de grad doi cu axa paralel˘ cu a a axa Oy. acolo unde este cazul. c1 (t) = (cos 2t. α ∈ R. c) Cλ : y = λx2 + 1 . care are un contact de ordin doi cu parabola cubic˘ y = x3 în a punctul P (1. y = 3x2 − 3x + 1. a e) familiei de drepte situate la distan¸a constant˘ fa¸a de un punct fix dat. locul geometric al punctelor singulare ¸ ale acestora: a) Cα : (x − α)2 + y 2 − α2 = 0. unde P (x0 .11 S˘ se determine înf˘ sur˘ toarele urm˘ toarelor familii de a a¸ a a curbe plane si. (curba lui Lissajous). 0)}. λ ∈ R∗ . y) | (x − x0 )2 + (y − y0 )2 = k2 }. a) X(t) = Y (t) = 3 sin 3t cos 2t − 9 sin 2t cos 6t − 4 sin3 2t . 0)}.12 S˘ se determine evolutele curbelor: a a) C1 = Im c1 . CURBE PLANE Problema 9. c) √ a¸ur˘toarea este reuniunea de drepte concurente Înf˘s a √ C = {P (x. y) | (4xy − k)(4xy + k) = 0}. d) Înf˘¸ur˘toarea este as a reuniunea de hiperbole echilatere C = {P (x. unde k > 0 este constanta dat˘ în problem˘. e) Înf˘¸ur˘toarea este cercul a a as a C = {P (x. 2 b) Ca : x cos a + y sin a − 1 = 0. b) Înf˘¸ur˘toarea este cercul C = {P (x. sin 3t). a ∈ R.3. Problema 9. b) C2 : x2 + y 2 = earctan(y/x) (spirala logaritmic˘ ). 1). a a Problema 9. t ∈ R. y0 ) este punctul fix. iar k > 0 este constanta dat˘ în problem˘. 6 sin 2t sin 3t + 4 cos 2t cos 3t R. y) | (y + x 2)(y − x 2) = 0}\{O(0.212 CAPITOLUL 9.3.3. 2λ d) familiei de drepte care determin˘ pe axele de coordonate dou˘ segmente a a al c˘ ror produs este constant. a 3 sin 3t sin 4t + 4 cos 3t cos 4t − 9 cos3 3t . 9 sin 2t sin 3t + 6 cos 2t cos 3t . y) as a | x2 + y2 = 1}. R.

a) X(t) = t−tan t−tan t·sin2 t. g˘sim c˘ curba dat˘ poate a a a a fi parametrizat˘ ca C2 \{O(0. b) C2 : x2 + y 2 = 1 + x x2 + y 2 .± . 2 earctan t tearctan t c1. b) C˘utând o parametrizare de forma y = tx.3. c1 (t) = (t − t3 . unde c1. t2 − t4 ). ±√ + 2 2 2+1 2+1 t +1 t +1 t t . a 2 2 2 1 1 t t c1.2 : R → R2 . R. 0)} = Im c1 ∪ Im c2 . În continuare se aplic˘ formulele care determin˘ cercul osculator (coora a donatele centrului ¸i raza de curbur˘). a | cos t| unde t = (2k + 1)π/2.3. s a Problema 9.2 : R → R2 . g˘sim c˘ spirala logarita a a mic˘ poate fi parametrizat˘ ca C2 \{P (0.13 S˘ se determine coordonatele centrului si raza cercului a ¸ osculator într-un punct curent al curbei a) C1 = Im c1 . 2 1 + t2 1 + t2 1 Evoluta curbei C2 = Im c1 este determinat˘ de a 2 earctan t tearctan t X(t) = − √ ¸i Y (t) = √ s . unde a a 2 2 c1.2 (t) = ± √ + 2 . b) C2 : x2 + y 2 = 3y x2 + y 2 − 4y 3 (rozeta cu trei foi). Y (t) = −2 tan t·sin t sunt coordonatele (1 + sin2 t)3/2 centrului cercului osculator ¸i R(t) = s este raza de curbur˘.3.2 (t) = ± . 1 + t2 1 + t2 2 Analog se trateaz˘ cazul curbei C2 = Im c2 . α) | α ∈ R} = Im c1 ∪ Im c2 .14 S˘ se determine înf˘ sur˘ toarea familiei de normale ale a a¸ a curbei: a) C1 = Im c1 . Evoluta spiralei logaritmice a 2 1 s 2 se ob¸ine reunind evolutele curbelor C2 ¸i C2 .9. t Problema 9. k ∈ Z. cos t). (x2 + y 2 )3/2 . c1 (t) = (t. PROBLEME PROPUSE 213 b) C˘utând o parametrizare de forma y = tx.

t = 0.15 S˘ se determine evoluta si evolventa parabolei cubice. CURBE PLANE Ind. b) Se caut˘ o parametrizare ra¸ional˘ de forma y = tx ¸i apoi se a t a s aplic˘ formulele de la evolut˘. Evolventa parabolei cubice y = x3 este curba plan˘ a 6t (x(s).214 CAPITOLUL 9. y(s)) care are raza de curbur˘ a s R(s) = 0 1 + 9t4 dt. a a Problema 9. . a) Se ¸ine cont de faptul c˘ înf˘¸ur˘toarea familiei de normale t a as a este exact evoluta curbei (X(t). unde s este parametrul canonic.3. Y (t)) ¸i se aplic˘ formulele corespunz˘toare s a a acesteia. a ¸ R. Evoluta parabolei cubice y = x3 este curba X(t) = Y (t) = t(1 − 9t4 ) ¸i s 2 1 + 15t4 .

prin abuz de limbaj. curb˘ în s t a spa¸iu parametrizat˘ .1. y ′′ (t). z) desemn˘m coordonatele punctelor din spa¸iul afin E3 . ∀ t ∈ I.1 O func¸ie diferen¸iabil˘ c : I ⊂ R → R3 definit˘ de comt t t a a ponentele c(t) = (x(t). se nume¸te punct critic sau singular al curbei dac˘ a a s a c(t) = (0. adesea. punctul P = c(t) se nume¸te punct regulat al curbei.2 Un punct P = c(t) al unei curbe în spa¸iu C = Im c. z(t)) ∈ E3 | t ∈ I} se t nume¸te imaginea curbei în spa¸iu c sau. Argumentul t al curbei în spa¸iu parametrizate c se t a t nume¸te parametrul curbei ¸i. y(t). y ′ (t). j. s t Defini¸ia 10. s s t a Vectorul c(t) = (x′ (t). s 215 . 0. S˘ presupunem c˘ s t a a prin (x.1 Elemente teoretice fundamentale Fie spa¸iul punctual euclidian al vectorilor liberi din plan E3 = (E3 . y(t). i. Vectorul c(t) = (x′′ (t). 0). z ′ (t)) se nume¸te vectorul vitez˘ sau vectorul ˙ s a tangent al curbei C în punctul P = c(t). se nume¸te curb˘ parametrizat˘ regulat˘ în spa¸iu. a t Defini¸ia 10.Capitolul 10 Curbe în spa¸iu t 10.1. joac˘ rolul timpului uzual. ϕ) t ¸i R = {O. k} un reper ortonormat în acest spa¸iu. y. s a a a t Mul¸imea de puncte C = Im c = {P (x(t). z ′′ (t)) ¨ se nume¸te vectorul accelera¸ie al curbei C în punctul P = c(t). ˙ În caz contrar. în aplica¸ii. V3 . z(t)) si având proprietatea ¸ (x′ (t))2 + (y′ (t))2 + (z ′ (t))2 = 0. nu t t neap˘ rat regulat˘ .

y0 . z) = 0 g(x. z) din spa¸iul afin E3 . ∂f not ∂f not ∂f not = fx . y. z) ∈ C. y. z0 ) al unei curbe în spa¸iu. s t .3 O mul¸ime de puncte P (x. y(t0 ). gradien¸ii func¸iilor f si g fiind defini¸i prin t t ¸ t grad f = si ¸ grad g = ∂g not ∂g not ∂g not = gx . = gy . nu t t neap˘ rat regulat˘ . În caz contrar. z(t0 )) al unei curbe t în spa¸iu parametrizate C = Im c ecua¸iile dreptei tangente la curb˘ sunt t t a TP C : x − x(t0 ) y − y(t0 ) z − z(t0 ) = = ′ (t ) ′ (t ) x 0 y 0 z ′ (t0 ) iar ecua¸ia planului normal este descris˘ de t a NP C : (x − x(t0 ))x′ (t0 ) + (y − y(t0 ))y ′ (t0 ) + (z − z(t0 ))z ′ (t0 ) = 0. y. y. y. z) = 0. z) = 0 g(x. y. = gz . ale t t t c˘ ror coordonate verific˘ dou˘ rela¸ii de forma a a a t C: f (x. se nume¸te punct critic sau singular al curbei dac˘ s a {(grad f) × (grad g)}(x0 .1. z) = 0. g : D ⊂ R3 → R sunt func¸ii diferen¸iabile cu proprietatea {(grad f) × (grad g)}(x. definit˘ implicit prin a a a C: f (x. ∂x ∂y ∂z .216 CAPITOLUL 10. z) = 0.1 Într-un punct regulat P (x(t0 ).1. = fy . y. ∂x ∂y ∂z se nume¸te curb˘ în spa¸iu regulat˘ definit˘ implicit.1. z0 ) = 0. punctul P se nume¸te punct regulat al curbei în spa¸iu. = fz . t t unde f. Defini¸ia 10. CURBE ÎN SPATIU ¸ Propozi¸ia 10.4 Un punct P (x0 . y0 . s a t a a Defini¸ia 10. ∀ (x.

cel pu¸in la nivel local. P (x0 .10. P (x0 . c(t) = (x(t). z ′ (t)) câmpul vitez˘ al curbei C = Im c.z0 ) Ca ¸i în cazul curbelor plane. P (x0 . y0 . ecua¸iile dreptei tangente la curb˘ sunt t a TP C : y − y0 z − z0 x − x0 = = . nu este întotdeauna o problem˘ u¸or de rezolvat. În aceast˘ situa¸ie. Defini¸ia 10. z) = 0.z0 ) D(f. y. convera t sia curbelor spa¸iale de la reprezentarea implicit˘ la cea parametric˘.y0 . T1 (P ) T2 (P ) T3 (P ) iar ecua¸ia planului normal este descris˘ de t a NP C : (x − x0 ) · T1 (P ) + (y − y0 ) · T2 (P ) + (z − z0 ) · T3 (P ) = 0.2 Într-un punct regulat P (x0 . ∀ t ∈ I.1. se poate t a demonstra c˘. b] ⊂ R → R3 . z0 ) al unei curbe în t spa¸iu definite implicit prin t C: f(x. în situa¸ii concrete. z) . y) . a a s Acest rezultat este îns˘ unul calitativ deoarece. a s Fie c : [a. ¸i t a a s viceversa. y(t). a a t t parametrul t se noteaz˘ cu s.y0 . as ˙ a În acest context. y. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 217 Propozi¸ia 10. y ′ (t). prin conven¸ie. z) = 0 g(x. unde T1 (P ) = fy (P ) fz (P ) gy (P ) gz (P ) fx (P ) fz (P ) gx (P ) gz (P ) fx (P ) fy (P ) gx (P ) gy (P ) = = D(f. s a ˙ (curba C = Im c are viteza egal˘ cu unu).z0 ) T2 (P ) = − T3 (P ) = D(f. cu s a ajutorul Teoremei Func¸iilor Implicite din Analiza Matematic˘.1.y0 . o curb˘ în spa¸iu paraa t metrizat˘ ¸i fie c(t) = (x′ (t). este foarte important de remarcat c˘. g) D(x. orice curb˘ spa¸ial˘ definit˘ implicit a t a t a a poate fi reprezentat˘ la nivel parametric (poate fi parametrizat˘) ¸i reciproc. g) D(y. lungimea curbei C este independent˘ de parametrizare ¸i a s este determinat˘ de formula a b b L(C) = a ||c(t)||dt = ˙ a (x′ (t))2 + (y ′ (t))2 + (z ′ (t))2 dt. z(t)). a . z) =− .5 Parametrul t ∈ I al unei curbe în spa¸iu c : I ⊂ R → R3 t t se nume¸te parametru canonic sau natural dac˘ ||c(t)|| = 1.1. g) D(x.

1. ∀s ∈ [0. z ′ (s)).218 CAPITOLUL 10. nu este întotdeauna u¸or de construit efectiv a s reparametrizarea canonic˘ prin lungimea de arc.4 Orice curb˘ în spa¸iu regulat˘ poate fi reparametrizat˘ a t a a canonic (natural) prin lungimea de arc. se nume¸te reperul Frénet al curbei în spa¸iu C. z ′′ (s)). B(s)}. definit˘ prin t a c(s) = c(t(s)). L(C)]). ˙ ¸i s˘ consider˘m inversa acesteia t = t(s) (se poate demonstra c˘ func¸ia s a a a t t → s(t) este întotdeauna inversabil˘). Rezultatele precedente au un puternic caracter calitativ deoarece. ˙ a ˜ este parametrizat˘ canonic (i.1. T (s).3 Curba în spa¸iu c : [0. a Teorema 10. y(t). z(s)) este o curb˘ spa¸ial˘ parametrizat˘ a a t a a canonic. z(t)). Corolarul 10. definit˘ a a a de rela¸ia t t s(t) = t0 ||c(σ)||dσ. a Dac˘ c(s) = (x(s). pe curbe concrete. unde c(t) = (x(t). o curb˘ în spa¸iu a t regulat˘. y(s). se nume¸te versorul tangent iar vectorul ˙ s N(s) = 1 · c(s). unde B(s) = T (s) × N(s). Versorul B(s) se nume¸te s t s versorul binormal al curbei în spa¸iu C = Im c în punctul P = c(s). t . y′ (s). nu neap˘rat parametrizat˘ natural. S˘ consider˘m parametrizarea prin lungimea de arc. CURBE ÎN SPATIU ¸ Fie c : I ⊂ R → R3 . se nume¸te versorul normal al curbei în ¨ s spa¸iu C = Im c în punctul P = c(s). Reperul ortonormat mobil t R = {c(s). N(s). atunci vectorul T (s) = c(s) ˙ unde c(s) = (x′ (s). ¨ ||¨(s)|| c unde c(s) = (x′′ (s). ¸i fie t0 ∈ I un punct fixat în a a a s intervalul I. e. ||c(s)|| = 1. y ′′ (s). în practic˘. L(C)] → R3 .

 ds    dB    = −τ (s) · N(s). ˙ ||c(t)|| ˙ N(t) = B(t) × T (t). ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 219 Varia¸ia versorilor T (s). T (t). ˙ ¨ ||c(t) × c(t)|| ˙ ¨ Teorema 10. B(t)} al a curbei în spa¸iu C = Im c este reprezentat de vectorii t T (t) = 1 · c(t).1. z(t)) este o curb˘ în spa¸iu paraa a t metrizat˘ arbitrar. atunci reperul lui Frénet R = {c(t). z(s)) parametrizate canonic este determinat˘ de t a formulele lui Frénet   dT = K(s) · N(s)     ds   dN = −K(s) · T (s) + τ (s) · B(s).6 (Formulele lui Frénet pentru curbe în spa¸iu) t ¸ t Varia¸ia versorilor T (t).10.1.  dt    dB    = −τ (t) · v(t) · N(t). Teorema 10. ds unde K(s) = ||¨(s)|| reprezint˘ curbura iar c a τ (s) = − dB .5 Dac˘ c(t) = (x(t). y(t). N(s) ds reprezint˘ torsiunea curbei în spa¸iu C = Im c într-un punct curent P = c(s) a t al curbei parametrizate canonic. ˙ a K(t) = ||c(t) × c(t)|| ˙ ¨ ||c(t)||3 ˙ . B(t) = 1 · [c(t) × c(t)] .1. N(t) si B(t) ai reperului Frénet al curbei în spa¸iu t c(t) = (x(t). N(s) ¸i B(s) ai reperului Frénet al curbei în t s spa¸iu c(s) = (x(s). y(s). z(t)) parametrizate arbitrar este determinat˘ de formulele a   dT = K(t) · v(t) · N(t)     dt   dN = −K(t) · v(t) · T (t) + τ (t) · v(t) · B(t). dt unde v(t) = ||c(t)|| reprezint˘ viteza. y(t). N(t).

t În acela¸i timp. a ii) O curb˘ în spa¸iu cu torsiunea τ (t) = 0.220 reprezint˘ curbura iar a τ (t) = CAPITOLUL 10. ¸ ¸ s ¸ ¸ ii) Planul determinat de punctul P = c(t) si versorii T (t) si B(t) se nume¸te planul rectificant. c(t).7 i) O curb˘ în spa¸iu cu curbura K(t) = 0. este o curb˘ plan˘ . c (t)] ˙ ¨ ||c(t) × c(t)||2 ˙ ¨ reprezint˘ torsiunea curbei în spa¸iu C = Im c în punctul curent P = c(t) a t al curbei parametrizate arbitrar.1. a Din punct de vedere geometric. ∀ t ∈ I.6 (Fe¸ele triedrului lui Frénet) i) Planul determinat de t t punctul P = c(t) si versorii T (t) si N(t) se nume¸te planul osculator.7 (Muchiile triedrului lui Frénet) i) Dreapta determit nat˘ de punctul P = c(t) si versorul T (t) se nume¸te tangent˘ . s iii) Planul determinat de punctul P = c(t) si versorii N(t) si B(t) se ¸ ¸ nume¸te planul normal.. a t a a . Am dori s˘ men¸ion˘m c˘ ecua¸ia planului osculator în punctul P a t a a t al curbei în spa¸iu C = Im c este t x − x(t) y − y(t) z − z(t) π0 : x′ (t) y ′ (t) z ′ (t) = 0. a iii) Dreapta determinat˘ de punctul P = c(t) si versorul B(t) se nume¸te a ¸ s binormal˘ . ∀ t ∈ I.. CURBE ÎN SPATIU ¸ . s Defini¸ia 10.1. a ¸ s a ii) Dreapta determinat˘ de punctul P = c(t) si versorul N(t) se nume¸te a ¸ s normala principal˘ . Defini¸ia 10. prin m˘surarea varia¸iei a a t direc¸iei versorului tangent T (t) în imediata apropiere a punctului P . este t a t un segment de dreapt˘ .1. det [c(t). torsiunea τ (t) m˘soar˘ abaterea curbei de la planul oscus a a lator determinat de versorii T (t) ¸i N(t) în imediata vecin˘tate a punctului s a P = c(t). curbura K(t) m˘soar˘ gradul de încova a oiere al curbei în vecin˘tatea punctului P = c(t). x′′ (t) y′′ (t) z ′′ (t) Observa¸ia 10.

0. ±a cos t . ¸i anume t s P (t = 1) ≡ P (−1. (curba lui Viviani). t a Deducem c˘ y(t) = a sin t cos t ¸i z(t) = ±a cos t. c1 (t) = (t2 − 2t.2. Rezolvare.2. y. c1 (t) = t2 . adic˘ avem C1 = Im c1 . x2 − z 2 + 2xy + z = 0. t2 + 1/t2 . 2z) . adic˘ avem C2 = Im c2 . curba în spa¸iu C1 are un singur punct singular. Prin urmare. PROBLEME REZOLVATE 221 10. y. Rezolvare.1 S˘ se determine o parametrizare a urm˘ toarelor curbe a a în spa¸iu definite implicit: t i) C1 : xyz = 1. a > 0. −x.2 S˘ se determine punctele singulare ale urm˘ toarelor a a curbe în spa¸iu: t i) C1 = Im c1 . curba lui Ti¸eica este imaginea parametriz˘rii ¸ t a c1 : R\{0} → R3 . ecua¸ia t i) Punctele singulare ale curbei C1 se ob¸in rezolvând t c1 (t) = (2t − 2. i) Luând y(t) = t.10. (curba lui Ti¸eica). 0). 2t − 2/t3 . t ∈ [0. z) = x2 − z 2 + 2xy + z. x2 + y 2 = ax. a sin t cos t. y. ¸ t ii) C2 : x2 + y 2 + z 2 = a2 . a t s ii) Curba în spa¸iu C2 este definit˘ de func¸iile f (x. ii) C2 : z 2 − xy = 0. t2 − 2t − 1). −2). deducem c˘ x(t) = t2 ¸i z(t) = 1/t3 . curba lui a s Viviani este imaginea parametriz˘rii a c2 : [0. z) = z 2 − xy ¸i t g(x. ale c˘ror gradien¸i sunt a t (grad f )(x. π/2] → R3 . t. 2t − 2) = (0. a Problema 10. 1 t3 . t ∈ R\{0}. a ii) În ecua¸ia cilindrului y 2 = ax − x2 lu˘m x(t) = a sin2 t. x = y 2 . ˙ În concluzie.2. În a s concluzie. c2 (t) = a sin2 t. z) = (−y.2 Probleme rezolvate Problema 10. 2. π/2].

y + 2yz + 4xz. 0. y.222 ¸i s CAPITOLUL 10. z) = (grad g)(x. c1 (t) = √ P a. x2 + y 2 − 4 = 0 în punctul P ( 3. Rezult˘ c˘ ecua¸iile dreptei ˙ a a t tangente ¸i a planului normal în punctul P sunt s √ √ x−a y−a z−a 2 x + 2z − 3a = 0 √ ⇔ TP C1 : = = y−a=0 a 0 a 2 − 2 ¸i s √ √ a 2 NP C1 : (x − a) · a + (y − a) · 0 − z − a 2 =0⇔ 2 √ √ a 2 NP C1 : ax − z = 0 ⇔ 2x − z = 0. 2x2 ). −2z + 1). 2a cos t 2 . în punctul √ ii) C2 : x2 + z 2 − 4 = 0. 2 . 1). i j k −y −x 2z 2x + 2y 2x −2z + 1 ≡ ≡ (−x − 2xz. −a sin ˙ t . 0). Rezolvare. 1. a. y. y. Rezolvând sistemul   {grad f × grad g} (x.2. a(1 − cos t). a > 0. 2 √ Prin urmare avem c1 (π/2) = (a. în punctele precizate: t ¸ i) C1 = Im c1 . 0. z) = (2x + 2y. a t Problema 10. i) Punctul P este corespunz˘tor lui t = π/2 iar vectorul a vitez˘ al curbei C1 = Im c1 este a c1 (t) = a sin t. z) = (0.3 S˘ se scrie ecua¸iile dreptelor tangente si a planelor nora t ¸ male la curbele în spa¸iu C1 si C2 . −a 2/2). 0. a cos t. deducem c˘ curba în spa¸iu C2 are un singur punct singular P (0. a sin t. a 2 . 0) z 2 − xy = 0  2 x − z 2 + 2xy + z = 0. CURBE ÎN SPATIU ¸ Produsul vectorial al gradien¸ilor este t {grad f × grad g} (x. 2x.

2. 0. −8/81. unde a t c(t) = t4 t3 2 .4 S˘ se scrie ecua¸iile tangentelor la curba C = Im c. −2. t ∈ R. 0). 1/3. Rezolvare. ecua¸iile dreptei tangente ¸i a planului normal în punctul P t s sunt √ x− 3 y−1 z−1 TP C2 : = √ = √ −4 4 3 4 3 NP C2 : NP C2 √ √ √ x − 3 · (−4) + (y − 1) · 4 3 + (z − 1) · 4 3 = 0 ⇔ √ √ √ : x − 3y − 3z + 3 = 0. −t2 . nπ = 0 ⇔ 6t3 + 2t2 − 4t = 0 ⇒ t1 = 0. atunci vectorii c(t) ¸i nπ sunt perpendiculari. PROBLEME REZOLVATE 223 ii) Gradien¸ii func¸iilor f(x. 0. 1) ¸i s .10. 4/9).2. 2z) ¸i (grad g)(x. 2. 0). 0). Produsul vectorial al gradien¸ilor este t (grad f) (P ) × (grad g) (P ) = i √ j k 2√3 0 2 2 3 2 0 √ √ = −4 · i + 4 3 · j + 4 3 · k. Problema 10. − . −2). ˙ 3 În concluzie. t3 = . y. P2 (1/2. punctele P3 (8/81. y. y. 2) ¸i (grad g)(P ) = (2 3. y. 2 3 care sunt paralele cu planul π : 3x − 2y − 2z − 1 = 0. 2y. z) = (2x. ¸i s Prin urmare. t . 0. c˘utate a sunt P1 (0. z) = x2 + z 2 − 4 ¸i g(x. Vectorul tangent la curb˘ într-un punct arbitrar este dat de a 3 . Dac˘ tanc(t) = 2t ˙ a π genta este paralel˘ cu planul. z) = (2x. t2 = −1. În particular. z) = x2 + y2 − 4 t t s sunt da¸i de t s (grad f)(x. 2t iar vectorul normal la plan este n (3. ob¸inem t √ √ s (grad f)(P ) = (2 3. a ˙ s adic˘ avem a 2 c(t).

1 − t2 . −12. Condi¸ia ca cele dou˘ plane s˘ fie perpendiculare t a a este 4 n0 . nπ = 0 ⇔ 42t2 + 60t − 48 = 0 ⇒ t1 = −2. 4t) ¸i a t ˙ s 3 . t s z ′′ (t) = −2. Problema 10. ob¸inem x′ (t) = 2. 4. Binormala într-un punct curent al curbei în spa¸iu este c(t) = (2/t ¨ t direc¸ionat˘ de vectorul t a c(t) × c(t) = ˙ ¨ i j k −1/t2 1 4t 2/t3 0 4 =4·i+ 12 2 · j − 3 · k. 2 t t . 12t) iar normala la planul π este nπ (7. 7 Prin urmare. Avem x(t) = 2t−1.2. 0.224 CAPITOLUL 10. 2t2 − 1 . Rezolvare. t care sunt perpendiculare pe dreapta d : x + y = 0. Prin deriv˘ri succesive ob¸inem c(t) = (−1/t2 . a t unde 1 c(t) = . t2 = . t3 . Rezolvare. Rezult˘ c˘ ecua¸ia planului osculator într-un punct curent al a a t curbei C = Im c este π0 : x − 2t + 1 y − t3 z + t2 − 1 2 3t2 −2t 0 6t −2 =0⇔ π0 : 6t2 x + 4y + 12tz − 4t3 + 6t2 − 12t = 0. t.2. t ∈ R. ecua¸iile planelor osculatoare c˘utate sunt t a π01 : 6x + y − 6z + 20 = 0 ¸i s π02 : 168x + 343y + 588z − 484 = 0. z ′ (t) = −2t ¸i x′′ (t) = 0. y(t) = t3 . 4x − z = 0. 5). y ′′ (t) = 6t. Vectorul normal la planul osculator este n0 (6t2 . a unde c(t) = 2t − 1. t ∈ R\{0}.6 S˘ se scrie ecua¸iile binormalelor la curba C = Im c. z(t) = 1−t2 iar.5 S˘ se determine planele osculatoare la curba C = Im c. 4). care sunt perpendiculare pe planul π : 7x − 12y + 5z − 7 = 0. prin deriv˘ri a succesive. y′ (t) = 3t2 . 1. CURBE ÎN SPATIU ¸ Problema 10.

. et (sin t + cos t). = 0 ⇔ −4 + x+1 y+1 z−1 = = 2 6 1 x− 1 2 = y − 2 = z − 7. Condi¸ia de perpendicularitate a binormalei cu dreapta d este t c(t) × c(t). a) Vectorul vitez˘ al curbei C1 este a c1 (t) = et (cos t − sin t). c2 : [0. et ˙ √ iar norma vectorului vitez˘ este ||c1 (t)|| = et 3. 0) ¸i a s n2 (4. unde c1 (t) = (et cos t.7 S˘ se calculeze lungimile urm˘ toarelor curbe în spa¸iu: a a t a) C1 = Im c1 .2. et ). t3 = 2. −1) iar direc¸ia dreptei d este dat˘ de vectorul t a v = n1 × n2 = i j k 1 1 0 4 0 −1 = −i + j − 4k. 0. 1] → R3 . binormalele c˘utate au ecua¸iile a t B1 : ¸i s B2 : Problema 10. PROBLEME REZOLVATE 225 Normalele la planele care determin˘ dreapta d sunt n1 (1. π] → R3 . b) C2 = Im c2 .2. 1 4 3 − 4 În concluzie. et sin t. 2 2 Rezolvare. unde c2 (t) = et + e−t et − e−t . c1 : [0. În concluzie.10. . v ˙ ¨ 12 8 + 3 = 0 ⇔ t3 − 3t − 2 = 0 ⇒ 2 t t ⇒ t1 = t2 = −1. 1.t . avem a ˙ π L(C1 ) = 0 √ √ et 3dt = 3et π 0 = √ π 3(e − 1).

avem 1 L(C2 ) = √ 2 1 0 et + e−t √ . unde c2 (t) = (et + e−t . avem C1 = Im c1 . Rezolvare. unde 2s 2s s c1 (s) = cos √ . g˘sim t = s/ 5.1 2 2 iar norma vectorului vitez˘ este a ||c2 (t)|| = ˙ În concluzie. sin 2t. √ Scriind t în func¸ie de s. √ . t ∈ R. . s˘ se reparametrizeze canonic prin lungimea de ¸ t˘ a arc: a) C1 = Im c1 . Construim parametrul canonic prin lungimea de arc ˙ t s= 0 ||c1 (σ)||dσ = ˙ t√ 0 5dσ = √ 5t. et − e−t . . unde c1 (t) = (cos 2t. 5 5 5 b) Avem c2 (t) = (et − e−t . 2). ˙ Construim parametrul canonic prin lungimea de arc t s= 0 ||c2 (σ)||dσ = ˙ √ 2 0 t eσ + e−σ dσ = √ 2 et − e−t .2. ceea ce implic˘ ˙ a √ ||c2 (t)|| = et + e−t 2 = 1. t ∈ R. = √ e− e 2 Problema 10. 1). Cu alte cuvinte. 2 cos 2t. t).226 CAPITOLUL 10. 2t). a) Avem c1 (t) = (−2 sin 2t. CURBE ÎN SPATIU ¸ b) Vectorul vitez˘ al curbei C2 este a c2 (t) = ˙ et − e−t et + e−t . sin √ . t a c1 : R → R3 . et + e−t . ceea ce implic˘ ˙ a √ ||c1 (t)|| = 5 = 1.8 S˘ se arate c˘ curbele în spa¸iu nu sunt parametrizate a a t canonic si. 2 1 et + e−t dt = √ et 2 1 0 − e−t 1 0 1 1 . b) C2 = Im c2 . în consecin¸a.

PROBLEME REZOLVATE Scriind t în func¸ie de s. a) Prin deriv˘ri succesive ob¸inem a t c1 (t) = 2. Produsul vectorial între vectorii c1 (t) ¸i c1 (t) este ˙ s ¨ c1 (t) × c1 (t) = ˙ ¨ ceea ce implic˘ a ||c1 (t) × c1 (t)|| = ˙ ¨ Deoarece avem ||c1 (t)|| = ˙ i j k 2 2t 1/t 0 2 −1/t2 4 2 = − i + 2 j + 4k.9 S˘ se determine curburile si torsiunile urm˘ toarelor a ¸ a curbe în spa¸iu: t a) C1 = Im c1 .. z(s)).10. 2. c1 (t) = (2t. c1 (t) = 0. c 1 (t) = 0..2. unde √ √ 2 2 s + s2 + 8 √ √ + x(s) = . 1. în punctul P (t = 0). g˘sim t a √ √ s + s2 + 8 s + s2 + 8 t √ √ ⇔ t = ln . c2 (t) = cos t. într-un punct arbitrar . −1).2. avem C2 = Im c2 . t2 2 . 2 2 s + s2 + 8 √ s + s2 + 8 √ z(s) = 2 ln . ln t). 0<e = 2 2 2 2 227 Cu alte cuvinte. 3 t . c2 : R → R3 . c3 (t) = (cos t. în punctul P (0. t2 2t2 + 1 t . 2t. c) C3 = Im c3 . b) C2 = Im c2 . . 0. c2 (s) = (x(s). Rezolvare. t t 2(2t2 + 1) . t2 . t > 0. cos 2t) . sin t. 2 2 Problema 10. y(s). sin t. − 2 ¨ t t 2 . ˙ 1 1 . 2 2 s + s2 + 8 √ √ 2 2 s + s2 + 8 √ √ y(s) = − .

t) ⇒ c2 (0) = (0.. cos t. Deoarece avem ||c2 (0)|| = 1 ¸i ˙ s 0 1 0 −1 0 1 0 −1 0 = 0. ||c2 (0)||3 ˙ iar torsiunea în punctul P este dat˘ de a τ (P ) = . −1. ¨ ¨ . c 1 (t)] ˙ 2t ¨ = . 0) ... det [c2 (0). c2 (0). 0) .. Produsul vectorial între vectorii c2 (0) ¸i c2 (0) este ˙ s ¨ c2 (0) × c2 (0) = ˙ ¨ ceea ce implic˘ ||c2 (0) × c2 (0)|| = a ˙ ¨ i j k 0 1 0 −1 0 1 = i + k. c 2 (0)] ˙ ¨ = 0. . 0.228 ¸i s CAPITOLUL 10.. 1) . det [c1 (t). ||c1 (t) × c1 (t)||2 ˙ ¨ (2t2 + 1)2 b) Prin deriv˘ri succesive ob¸inem a t c2 (t) = (− sin t. c 2 (t) = (sin t. 3 2 + 1)2 ||c1 (t)|| ˙ (2t a iar torsiunea este dat˘ de formula τ (t) = . c1 (t). − sin t. ˙ ˙ c2 (t) = (− cos t... 0) ⇒ c 2 (0) = (0. 1. 1) ⇒ c2 (0) = (−1. CURBE ÎN SPATIU ¸ .. t3 2t ||c1 (t) × c1 (t)|| ˙ ¨ = .. c 1 (t)] = ˙ ¨ rezult˘ c˘ curbura are expresia a a K(t) = 2 2t 1/t 0 2 −1/t2 0 0 2/t3 = 8 . ||c2 (0) × c2 (0)||2 ˙ ¨ . c 2 (0)] = ˙ ¨ rezult˘ c˘ curbura în punctul P are expresia a a K(P ) = ||c2 (0) × c2 (0)|| √ ˙ ¨ = 2. det [c1 (t). √ 2.. c1 (t). − cos t.. . det [c2 (0).. c2 (0).

det [c3 (π/2). 1. Produsul vectorial între vectorii c3 (π/2) ¸i c3 (π/2) este ˙ s ¨ i j k −1 0 0 0 −1 4 c3 (π/2) × c3 (π/2) = ˙ ¨ = 4j + k. − cos t.. într-un punct arbitrar . la curbele: a) C1 = Im c1 . −2 sin 2t) ⇒ c3 (π/2) = (−1. ecua¸iile a t muchiilor si fe¸elor triedrului lui Frénet. 3). în punctul P (1. . cos t.. 0) . .2. c 3 (π/2)] = ˙ ¨ rezult˘ c˘ curbura în punctul P are expresia a a K(P ) = ||c3 (π/2) × c3 (π/2)|| √ ˙ ¨ = 17. √ b) C2 : x2 + z 2 = 4. prin deriv˘ri succesive ob¸inem a t c3 (t) = (− sin t.. − sin t. x2 + y 2 = 2.2.. t3 − 20). ||c3 (π/2)||3 ˙ −1 0 0 0 −1 4 1 0 0 = 0. ¨ ceea ce implic˘ ||c3 (π/2) × c3 (π/2)|| = a ˙ √ 17. 0. c 3 (π/2)] ˙ ¨ = 0. 4) . 0) . −1) ∈ C3 este corespunz˘tor valorii a a t = π/2.. c3 (π/2).. det [c3 (π/2). iar torsiunea în punctul P este dat˘ de a τ (P ) = . c3 (π/2). Deoarece avem ||c3 (π/2)|| = 1 ˙ ¸i s . 1.. curbura si torsiunea. −4 cos 2t) ⇒ c3 (π/2) = (0. PROBLEME REZOLVATE 229 c) Este evident c˘ punctul P (0.. c 3 (t) = (sin t. t ∈ R.10 S˘ se determine versorii triedrului lui Frénet. ¨ ¨ . ˙ ˙ c3 (t) = (− cos t. Mai mult. −1. c1 (t) = (t2 . într-un punct ¸ t ¸ curent sau într-un punct fixat. 8 sin 2t) ⇒ c 3 (π/2) = (1.10. 0. t. ||c3 (π/2) × c3 (π/2)||2 ˙ ¨ Problema 10.

2t 1 3t2 În consecin¸a.230 CAPITOLUL 10. c1 (t) = (2. 4 + 9t2 + 1 ||c1 (t) × c1 (t)|| ˙ ¨ 9t Deducem c˘ versorul normal este a N(t) = B(t) × T (t) = = ≡ 1 √ √ 9t4 + 9t2 + 1 · 9t4 + 4t2 + 1 i j k 3t −3t2 −1 2t 1 3t2 ≡ 1 √ √ · 1 − 9t4 . c1 (t) = 2t. iar versorul binormal este B(t) = c1 (t) × c1 (t) ˙ ¨ 1 =√ · 3t. CURBE ÎN SPATIU ¸ Rezolvare.. 0. −9t3 − 2t. 6t3 + 3t . c 1 (t) = (0. ecua¸ia tangentei este t˘ t ecua¸ia binormalei este t x − t2 y−t z − t3 + 20 = = 3t −3t2 −1 . −3t2 . 9t4 + 9t2 + 1 · 9t4 + 4t2 + 1 y−t z − t3 + 20 x − t2 = = .. ˙ ¨ s ¨ Produsul vectorial între vectorii c1 (t) ¸i c1 (t) este ˙ c1 (t) × c1 (t) = ˙ ¨ Deoarece avem ||c1 (t)|| = ˙ ¸i s ||c1 (t) × c1 (t)|| = 2 9t4 + 9t2 + 1. 1. 0. 6) . 6t) . 3t2 . −1 . 1. 3t2 4 + 4t2 + 1 ||c1 (t)|| ˙ 9t 9t4 + 4t2 + 1 i j k 2t 1 3t2 2 0 6t = 6ti − 6t2 j − 2k. ˙ ¨ rezult˘ c˘ versorul tangent este a a T (t) = 1 1 · c1 (t) = √ ˙ · 2t. a) Prin deriv˘ri succesive ob¸inem a t .

z) = 0 ¸i a t a t s g(x. g) 0 2 3 = = −4 3 = 0. det [c1 (t). y. z) P (1. ecua¸ia planului osculator este t x − t2 · 3t + (y − t) · −3t2 − z − t3 + 20 = 0 iar ecua¸ia planului rectificant este t x − t2 231 1 − 9t4 − t (y − t) (9t2 + 2) + 3t z − t3 + 20 (2t2 + 1) = 0. c 1 (t)] = ˙ ¨ rezult˘ c˘ curbura are expresia a a √ ||c1 (t) × c1 (t)|| ˙ 2 9t4 + 9t2 + 1 ¨ √ = .. deoarece avem . y = y(t). unde f(t.. Deoarece t s avem √ √ D(f. În final. y.. 1 − 9t4 −t(9t2 + 2) 3t(2t2 + 1) Ecua¸ia planului normal este t x − t2 · 2t + (y − t) · 1 + z − t3 + 20 · 3t2 = 0.10. det [c1 (t). z) = 0 putem scoate pe y ¸i z ca func¸ii de x. √ 2 0 D(y. PROBLEME REZOLVATE iar ecua¸ia normalei principale este t y−t x − t2 z − t3 + 20 = = . y(t). putem s t t˘ parametriza local curba C2 = Im c2 luând x = t. K(t) = ||c1 (t)||3 ˙ (9t4 + 4t2 + 1) 9t4 + 4t2 + 1 iar torsiunea este dat˘ de formula a . z(t)) = 0. c 1 (t)] ˙ ¨ −3 τ (t) = = 4 . z) = x2 +y 2 −2.. În consecin¸a. z(t)) = 0 ¸i g(t. . 3) rezult˘ din Teorema Func¸iilor Implicite c˘ din ecua¸iile f(x. y.2.1. 2 ||c1 (t) × c1 (t)|| ˙ ¨ 9t + 9t2 + 1 b) Fie func¸iile f (x. z = z(t). y. c1 (t). y(t). z) = x2 +z 2 −4 ¸i g(x. s 2t 1 3t2 2 0 6t 0 0 6 = −12. c1 (t).

t + zz ′ = 0 ⇒ y ′ = − . y ′ . − √ . z ′ (1) = − √ . z =− ⇒ y z 4 ⇒ y ′′′ (1) = −6.. −6. 3 3 Produsul vectorial între vectorii c2 (1) ¸i c2 (1) este ˙ s ¨ c2 (1) × c2 (1) = ˙ ¨ Deoarece avem ||c2 (1)|| = ˙ 7 3 i j k√ 1 −1 −1/ √ 3 0 −2 −4/(3 3) 2 4 = − √ i + √ j − 2k. − √ . z ′′′ (1) = − √ . z ′′ ) ⇒ c2 (1) = 0. avem y(1) = 1 ¸i z(1) = 3 ¸i deci punctul P (1. −2..232 CAPITOLUL 10. 3 = 2 Derivând din nou. z ′′′ ) ⇒ c 2 (1) = 0. z ′ ) ⇒ c2 (1) = 1. − √ ... −1. 3) este s s corespunz˘tor valorii t = 1. ob¸inem t 1 + y′ 2 + yy ′′ = 0. z =− ⇒ y z 4 ⇒ y ′′ (1) = −2. 3 3 Derivând în continuare. z ′′ (1) = − √ . . deducem c˘ a 3y ′ y ′′ + yy′′′ 0. 3z ′ z ′′ + zz ′′′ = 0 ⇒ 3y ′ y ′′ ′ 3z ′ z ′′ ⇒ y ′′′ = − . y ′′′ . a s a t Prin derivarea ecua¸iilor t2 + y2 − 2 = 0 ¸i t2 + z 2 − 4 = 0 g˘sim rela¸iile t t + yy ′ t t 0. 1. 1 + z ′ ′′ 1 + (y ′ )2 ′ 1 + (z ′ )2 ⇒ y =− . 3 3 = + zz ′′ = 0 ⇒ Prin deriv˘ri succesive ob¸inem a t 1 ˙ c2 (t) = (1. ˙ 3 4 c2 (t) = (0. CURBE ÎN SPATIU ¸ √ √ Mai mult. y ′′ . z ′ = − ⇒ y z 1 ⇒ y ′ (1) = −1. ¨ ¨ 3 3 4 . c 2 (t) = (0. 3 3 3 3 .

PROBLEME REZOLVATE ¸i s ||c2 (1) × c2 (1)|| = ˙ ¨ rezult˘ c˘ versorul tangent este a a T (1) = 1 · c2 (1) = ˙ ||c2 (1)|| ˙ 3 1 · 1. − √ 7 3 √ 8 2 128 = √ . −1 3 − 3 ecua¸ia binormalei este t √ x−1 y−1 z− 3 √ = = −1 2 −3 3 iar ecua¸ia normalei principale este t √ y−1 z− 3 x−1 = = √ .10. 11 10 3 Ecua¸ia planului normal este t (x − 1) · √ √ √ 3 − (y − 1) · 3 − z − 3 = 0. 10. B(1) = ||c2 (1) × c2 (1)|| ˙ ¨ 4 2 3 3 3 3 Deducem c˘ versorul normal este a 9 N(1) = B(1) × T (1) = √ 4 14 √ 1 ≡ − √ · 11. 27 3 3 233 iar versorul binormal este √ c2 (1) × c2 (1) ˙ ¨ 3 3 1 2 = √ · − √ . ecua¸ia tangentei este t˘ t √ x−1 y−1 z− 3 √ = √ = . 4 14 i√ j√ k −1 −1/(3 3) 2/(3 3) √ 1 −1 −1/ 3 ≡ În consecin¸a. −1 . 3 . ecua¸ia planului osculator este t √ √ − (x − 1) + 2 (y − 1) − 3 3 z − 3 = 0 .2. √ . −1.

unde π : −x + z + 1 = 0. Problema 10.234 iar ecua¸ia planului rectificant este t CAPITOLUL 10. 4 . 1 + t2 + t4 1 + t2 + t4 1 + t2 + t4 . c2 (1).3. c 2 (1)] = ˙ ¨ rezult˘ c˘ curbura are expresia a a √ √ 3 z − 3 = 0. Avem C = Im c ⊂ (S). t ∈ R\{0}. are imaginea inclus˘ într-un plan si s˘ se determine ecua¸ia acestui plan.1 S˘ se arate c˘ curba în spa¸iu C = Im c.2 S˘ se arate c˘ curba în spa¸iu C = Im c. unde (S) : x2 + y − 1 2 2 1 + z2 = . unde a a t c(t) = t2 − 2t. are imaginea inclus˘ într-o sfer˘ ..3 Probleme propuse 1 + t2 . CURBE ÎN SPATIU ¸ 11 (x − 1) + 10(y − 1) + În final. t2 Problema 10.3. c 2 (1)] ˙ ¨ 3 3 τ (t) = =− . t ∈ R. det [c2 (1). ||c2 (1) × c2 (1)||2 ˙ ¨ 8 10. deoarece avem . Avem C = Im c ⊂ π... a a R. K(t) = ||c2 (1)||3 ˙ 7 7 iar torsiunea este dat˘ de formula a √ . a ¸ a t R. det [c2 (1).. c2 (1). . √ 1 −1 −1/ √ 3 0 −2 −4/(3√3) 0 −6 −4/(3 3) 16 =− √ . t2 − 2t − 1 . unde a a t c(t) = t t2 t3 . 3 3 √ 8 2 ||c2 (1) × c2 (1)|| ˙ ¨ = √ .

5 S˘ se scrie ecua¸ia planului normal si ecua¸iile tangentei a t ¸ t la curba x2 + y 2 = 1 C: y2 + z 2 = 1 √ √ √ în punctul P 2/2.10. a 2 sin t cos t.3. PROBLEME PROPUSE Problema 10. R. definit de ecua¸ia t Σ : x′2 + y′2 − z ′2 = 0. a a t Problema 10. x−z = 0 Problema 10. π(t=1) : x + 2y + 2z − 6 = 0. −2t . t > 0. − 2/2. t ∈ R\{0}.3.4 S˘ se scrie ecua¸ia planului normal la curba C = Im c. unde a a t √ c(t) = a cos2 t. a t unde c(t) = ln t.3. are imaginea inclus˘ într-un con. g˘sim c˘ avem C = Im c ⊂ Σ. TP C : . care este paralel cu dreapta d : x + 4y = 0. a sin2 t . a > 0. y − z = 0.3.6 S˘ se g˘ seasc˘ ecua¸iile planelor osculatoare la curba în a a a t spa¸iu C = Im c. NP C : 2x + 2y + 2z − 2 = 0. unde t c(t) = t4 − 1.  2 a deducem c˘ cuadrica Σ este conul cu vârful în origine.3. Efectuând rota¸ia în spa¸iu t t  1  x = √ (x′ + z ′ )    2   y = y′     1  z = √ (−x′ + z ′ ). Curba dat˘ se afl˘ la intersec¸ia acestui con cu planul π : x + z = a. unde a a Σ : y 2 = 2xz. Problema 10. 2t. 12 −7 2 care sunt paralele cu dreapta . t2 . √ √ x−y− 2 = 0 R. d: x−1 y+1 z = = . Eliminând parametrul t ∈ R. 2/2 . t3 + 1.3 S˘ se arate c˘ curba în spa¸iu C = Im c. t ∈ R. a 235 R.

236

CAPITOLUL 10. CURBE ÎN SPATIU ¸ R. πOsc : x + 4y + 8z − 19 = 0; (t=−2) πOsc : x + 2y + z − 2 = 0; (t=−1) πOsc : x − 6y − 27z − 74 = 0. (t=3)

Problema 10.3.7 S˘ se scrie ecua¸iile binormalelor la curba C = Im c, a t unde 2 c(t) = , ln t, −t2 , t > 0, t care sunt paralele cu planul π : x − y + 8z + 5 = 0. R. B(t=2) : x−1 y − ln 2 z+4 = = . 16 24 1

Problema 10.3.8 Fie curba în spa¸iu C = Im c, unde t c(t) = (t, sin t, ϕ(t)) , t ∈ R. S˘ se determine func¸ia ϕ astfel încât binormalele curbei C s˘ fie paralele a t a cu planul xOz. R. ϕ(t) = at + b, unde a, b ∈ R. Problema 10.3.9 S˘ se scrie ecua¸iile normalelor principale la curba în a t spa¸iu C = Im c, unde t c(t) = 1 , ln t, t , t > 0, t

care sunt paralele cu planul π : 5x + 2y − 5z − 1 = 0. R. N(t=1/2) : N(t=1) N(t=2) x−2 y + ln 2 z − 1/2 = = ; 4 5 6 x−1 y z−1 : = = ; 3 0 3 x − 1/2 y − ln 2 z−2 : = = . 6 −5 4

Problema 10.3.10 S˘ se g˘ seasc˘ ecua¸ia planului rectificant la curba în a a a t spa¸iu C = Im c, unde t c(t) = t, t2 , t3 , t ∈ R, care este paralel cu planul π : 11x + 8y − 9z + 4 = 0.

10.3. PROBLEME PROPUSE R. πrectif icant : 11x + 8y − 9z − 10 = 0. (t=1)

237

Problema 10.3.11 S˘ se calculeze lungimile urm˘ toarelor curbe în spa¸iu: a a t a) C1 = Im c1 , c1 : [0, 1] → R3 , unde c1 (t) = (t cos t, t sin t, t); b) C2 = Im c2 , c2 : [0, 1/4] → R3 , unde c2 (t) = t2 − t, t2 + 1, t . √ R. a) L(C1 ) = ln(1 + 3) + √ √ (4 + 3 ln 3) 2 3 − ln 2 ; b) L(C2 ) = . 2 32

Problema 10.3.12 S˘ se arate c˘ curbele în spa¸iu nu sunt parametrizate a a t canonic si, în consecin¸a, s˘ se reparametrizeze canonic prin lungimea de ¸ t˘ a arc: a) C1 = Im c1 , unde c1 (t) = cos t, sin t, t2 2 , t ∈ R; t2 2 , t ∈ R.

b) C2 = Im c2 , unde c2 (t) = t cos t, t sin t, R. a) 2s = ln(t + √ √ t2 + 1) + t t2 + 1; t2 + 1 2

√ b) 4 2 · s = 2 ln t +

+ 4t t2 +

1 + ln 2. 2

Problema 10.3.13 S˘ se determine curburile si torsiunile urm˘ toarelor a ¸ a curbe în spa¸iu: t a) C1 = Im c1 , c1 (t) = arbitrar ; b) C2 = Im c2 , c2 (s) = t − sin t, 1 − cos t, 4 sin t , t ∈ R, într-un punct 2

4 3 cos s, 1 − sin s, − cos s , unde s > 0 este 5 5 abscisa curbilinie, într-un punct arbitrar ;

c) C3 = Im c3 , c3 (t) = t, t2 , t4 , în punctul P (t = 1); √ d) C4 = Im c4 , c4 (t) = et , e−t , 2t , în punctul P (1, 1, 0).

238 R. a) K(t) = 1 4

CAPITOLUL 10. CURBE ÎN SPATIU ¸ (cos t − 5) cos(t/2) t 1 + sin2 ; τ (t) = . 2 4(3 − cos t)

b) K(s) = 1; τ (s) = 0, ∀ s > 0. √ √ c) K(P ) = 2 101/(21 21); τ (P ) = 12/101. √ √ d) K(P ) = 2/4; τ (P ) = − 2/4.

Problema 10.3.14 S˘ se determine versorii triedrului lui Frénet, ecua¸iile a t muchiilor si fe¸elor triedrului lui Frénet, curbura si torsiunea, într-un punct ¸ t ¸ curent sau într-un punct fixat, la curbele: a) C1 = Im c1 , c1 (t) = (t2 , 1 − t, t3 ), t ∈ R, într-un punct arbitrar ; b) C2 = Im c2 , c2 (t) = (t cos t, −t sin t, 2t), t ∈ R, într-un punct arbitrar ; c) C3 = Im c3 , c3 (t) = (cos3 t, sin3 t, cos 2t), în punctul P (t = π/4); d) C4 : x = 3z 2 , y = 6z 3 , z ∈ R, într-un punct arbitrar ; e) C5 : xyz = 1, y 2 = x, în punctul P (1, 1, 1). 1 R. a) T (t) = √ · (2t, −1, 3t2 ) — versorul tangent; 9t4 + 4t2 + 1 1 · (−3t, −3t2 , 1) — versorul binormal; B(t) = √ 9t4 + 9t2 + 1 1 √ N(t) = √ · (1 − 9t4 , 9t3 + 2t, 3t + 6t3 ) — 9t4 + 9t2 + 1 · 9t4 + 4t2 + 1 versorul normal; x − t2 y−1+t z − t3 = = — tangenta; 2t −1 3t2

x − t2 y−1+t z − t3 = = — binormala; −3t −3t2 1

−3t(x − t2 ) − 3t2 (y − 1 + t) + z − t3 = 0 — planul osculator; 1 − 9t4 (x − t2 ) + 9t3 + 2t (y − 1+ t) + 3t + 6t3 rectificant; 2t(x − t2 ) − y + 1 − t + 3t2 (z − t3 ) = 0 — planul normal; z − t3 = 0 — planul

x − t2 y−1+t z − t3 = 3 = — normala principal˘; a 1 − 9t4 9t + 2t 3t + 6t3

10.3. PROBLEME PROPUSE √ 2 9t4 + 9t2 + 1 √ K(t) = — curbura; (9t4 + 4t2 + 1) 9t4 + 4t2 + 1 τ (t) = 9t4 3 — torsiunea. + 9t2 + 1

239

b) Se procedeaz˘ ca la punctul a). a √ √ π 1 3 2 3 2 c) T = · − , , −4 — versorul tangent în P ; 4 5 2 2 √ √ π 1 = · (2 2, −2 2, −3) — versorul binormal în P ; 4 5 √ √ 2 2 π N = , , 0 — versorul normal în P ; 4 2 2 √ √ y − 2/4 z x − 2/4 √ √ = = — tangenta în P ; −8 −3 2 3 2 √ √ x − 2/4 y − 2/4 z √ √ = = — binormala în P ; −3 2 2 −2 2 √ √ x − 2/4 y − 2/4 z = = — normala principal˘ în P ; a 1 1 0 √ √ 2 2x − 2 2y − 3z = 0 — planul osculator în P ; √ √ −3 2x + 3 2y − 8z = 0 — planul normal în P ; √ 2x + 2y − 2 = 0 — planul rectificant în P ; √ 3 10 π 32 π = — curbura în P ; τ =− — torsiunea în P . K 4 10 4 25 B d) O parametrizare a curbei este C4 = Im c4 , c4 (t) = (3t2 , 6t3 , t), t ∈ R. În continuare, se procedeaz˘ ca la punctul a). a e) O parametrizare a curbei este C5 = Im c5 , c5 (t) = (t2 , t, t−3 ), t ∈ R\{0}. Punctul P este corespunz˘tor valorii t = 1. În continuare, a se procedeaz˘ ca la punctul c). a Problema 10.3.15 Fie curba în spa¸iu C = Im c, unde t c(t) = (cos t, sin t, ϕ(t)) , t ∈ R. a) S˘ se determine func¸ia ϕ astfel încât curba C s˘ fie o curb˘ plan˘ . a t a a a

240

CAPITOLUL 10. CURBE ÎN SPATIU ¸

b) Cu ϕ astfel g˘ sit, s˘ se determine curbura si torsiunea curbei, stiind c˘ a a ¸ ¸ a ϕ(0) = 0, ϕ′ (0) = 1, ϕ′′ (0) = −1. R. a) Punând condi¸ia τ (t) = 0, ∀ t ∈ R, g˘sim ecua¸ia diferen¸ial˘ t a t t a ϕ′′′ (t) + ϕ′ (t) = 0, care are solu¸ia general˘ t a ϕ(t) = α + β cos t + γ sin t, α, β, γ ∈ R. b) Condi¸iile impuse aplica¸iei ϕ(t) implic˘ constantele α = −1, β = 1 t t a ¸i γ = 1, adic˘ avem s a ϕ(t) = −1 + cos t + sin t, t ∈ R. √ 3 În acest caz, avem K(t) = ¸i τ (t) = 0, ∀ t ∈ R. s (2 − sin 2t) (2 − sin 2t)

∂f ∂f ∂f (P0 ) (P0 ) (P0 ) ∂x ∂y ∂z Defini¸ia 11. rezult˘ c˘ ecua¸ia planului t a a t tangent în P0 la suprafa¸a Σ se scrie t TP0 Σ : (x − x0 ) ∂f ∂f ∂f (P0 ) + (y − y0 ) (P0 ) + (z − z0 ) (P0 ) = 0. y. Deoarece vectorul (grad f)(P0 ) reprezint˘ direc¸ia normalei la planul a t tangent în punctul P0 (x0 . 0).1 Elemente teoretice fundamentale În spa¸iul afin euclidian al vectorilor liberi din spa¸iu E3 = (E3 .Capitolul 11 Suprafe¸e t 11. t t având fixat un reper ortonormat R = {O. y0 . unde f : R t t a proprietatea (grad f)(P ) = ∂f ∂f ∂f (P ).1. y. ∂x ∂y ∂z iar ecua¸ia dreptei normale în P0 la suprafa¸a Σ are expresia t t NP0 Σ : x − x0 y − y0 z − z0 = = . z) ale c˘ ror coordonate verific˘ o rela¸ie t t a a t 3 → R este o func¸ie diferen¸iabil˘ cu de forma Σ : f (x. (P ). z) = 0. j. (P ) ∂x ∂y ∂z = (0. k}. ϕ).1 Se nume¸te suprafa¸a definit˘ implicit în E3 o t s t˘ a mul¸ime de puncte din spa¸iu P (x.2 Se nume¸te suprafa¸a parametrizat˘ simpl˘ în E3 o t s t˘ a a aplica¸ie diferen¸iabil˘ r : D ⊂ R2 → R3 (D mul¸ime deschis˘ în R2 ). z0 ) la suprafa¸a Σ. V3 .1. a a Defini¸ia 11. ∀ P ∈ Σ. i. o suprafa¸a poate fi t˘ definit˘ în dou˘ moduri: implicit sau parametric. 0. t t a t a 241 .

∂x ∂y ∂z . s t t˘ a a Deoarece vectorul (ru × rv )(P ) reprezint˘ direc¸ia normalei la planul a t tangent în punctul P = r(u. ∀ (u. v))N1 (u. y(u. z(u. Prin abuz de a a t limbaj. v)) la Σ se scrie (x − x(u. y(u. v) ∈ D} t reprezint˘ imaginea geometric˘ a suprafe¸ei parametrizate r. N2 (u. v) = = . . v) = (x(u. v) = − ∂x ∂u ∂x ∂v ∂y ∂u ∂y ∂v . v). v))N2 (u. v). v) N2 (u.1. . v) unde N1 (u. unde ru = ∀ (u. v) = . Defini¸ia 11.242 definit˘ prin a CAPITOLUL 11. SUPRAFETE ¸ r(u. vom numi ¸i mul¸imea Σ tot suprafa¸a parametrizat˘ simpl˘ . y(u. v). v) + (z − z(u. v) la suprafa¸a Σ = Im r. v). ∂v ∂v ∂v . v) ∈ D. ∂x ∂y ∂z . v) + (y − y(u. rv = ∂u ∂u ∂u Mul¸imea de puncte Σ = Im r = {P (x(u. v) N3 (u. v))N3 (u. ∀ P ∈ Σ. N3 (u. v) = ∂y ∂u ∂y ∂v ∂z ∂u ∂z ∂v ∂x ∂u ∂x ∂v ∂z ∂u ∂z ∂v . z(u. . v)) | (u. v). v) = 0. si având proprietatea de regularitate ¸ ru × rv = 0. v) y − y(u. rezult˘ c˘ ecua¸ia t a a t planului TP Σ tangent în P (x(u. v)).3 Se nume¸te prima form˘ fundamental˘ sau metrica t s a a suprafe¸ei Σ = Im r aplica¸ia g : Σ → M2 (R) definit˘ prin t t a g(P ) = E(P ) F (P ) F (P ) G(P ) . v) ∈ D. . v) z − z(u. z(u. v). N1 (u. iar ecua¸ia dreptei NP Σ normale în P la Σ are expresia t x − x(u.

b]. exprimate prin c1 (t) = r(u1 (t). atunci curba în spa¸iu t c : I ⊂ R → Σ ⊂ R3 . ru (P ). v(t)). v(t)). v0 + t). s a t În particular. care trec prin punctul P . Propozi¸ia 11. se numesc liniile de coordonate ale suprafe¸ei s t Σ. v0 ) fixat arbitrar pe a suprafa¸a Σ. t Defini¸ia 11. v1 (t0 )) = r(u2 (τ 0 ). se nume¸te curb˘ pe suprafa¸a Σ. c(t) = r(u(t). a . Aria unei suprafe¸e parametrizate simple Σ = Im r se calculeaz˘ dup˘ t a a formula A(Σ) = det gdudv = D D EG − F 2 dudv. atunci curbele pe suprafa¸a Σ. t s care se intersecteaz˘ în punctul P = r(u1 (t0 ). F (P ) = ru . ∀ P ∈ Σ.1. L(c) = a du E(c(t)) dt 2 du dv dv + 2F (c(t)) + G(c(t)) dt dt dt 2 dt. definite prin cu (t) = r(u0 +t. v2 (τ 0 )). v2 (τ )). Fie dou˘ curbe c1 : I1 ⊂ R → Σ ⊂ R3 ¸i c2 : I2 ⊂ R → Σ ⊂ R3 pe a s suprafa¸a Σ. dac˘ avem un punct P = r(u0 . rv (P ) 243 se numesc coeficien¸ii primei forme fundamentale a suprafe¸ei Σ în t t punctul P . v(t)). a √ Forma diferen¸ial˘ dσ = EG − F 2 dudv se nume¸te elementul de arie al t a s suprafe¸ei Σ = Im r. rv (P ). t ∈ R. ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE unde E(P ) = ru . pe t suprafa¸a Σ se calculeaz˘ dup˘ formula t a a b c(t) = (u(t). Este de remarcat faptul c˘ întotdeauna avem (det g)(P ) > 0.1 Lungimea unei curbe c(t) = r(u(t).1.1. t ∈ [a.4 Dac˘ avem o suprafa¸a parametrizat˘ simpl˘ Σ = Im r si t a t˘ a a ¸ o curb˘ plan˘ a a c : I ⊂ R → D ⊂ R2 .11. v1 (t)) ¸i c2 (τ ) = r(u2 (τ ). v0 ) t t ¸i cv (t) = r(u0 . G(P ) = rv .

t forme fundamentale a l(P ) m(P ) m(P ) n(P ) . .2 Unghiul ϕ format de curbele c1 si c2 în punctul P se t ¸ calculeaz˘ dup˘ formula a a cos ϕ = ′ ′ ′ ′ Eu′ u′ + F (u′ v2 + u′ v1 ) + Gv1 v2 1 2 1 2 . m(P ) = ruv . . derivatele func¸iilor u1 si v1 sunt evaluate în t0 si derivatele t ¸ ¸ ¸ func¸iilor u2 si v2 sunt evaluate în τ 0 . versor t definit de rela¸ia t 1 N(P ) = · [ru × rv ] . F si G ai primei forme fundamentale sunt calcula¸i în t ¸ t punctul P . . n(P ) = rvv . . ′ ′ ′ ′ E(u′ )2 + 2F u′ v1 + G(v1 )2 · E(u′ )2 + 2F u′ v2 + G(v2 )2 1 1 2 2 unde coeficien¸ii E. ne-am fixat aten¸ia asupra unei fe¸e a suprafe¸ei Σ. N (P ). SUPRAFETE ¸ Propozi¸ia 11. ∀ P ∈ Σ. ∂2x ∂2y ∂2z .1. . ∂u2 ∂u2 ∂u2 ruv = .244 CAPITOLUL 11. t S˘ orient˘m suprafa¸a parametrizat˘ simpl˘ Σ = Im r cu ajutorul vera a t a a sorului normal N(P ) într-un punct arbitrar P = r(u. ∂v2 ∂v2 ∂v2 . t t t S˘ consider˘m în acela¸i timp vectorii a a s ruu = ∂ 2x ∂2y ∂ 2z .1. ∀ P ∈ Σ.6 Se nume¸te aplica¸ia Weingarten a suprafe¸ei Σ = t s t t Im r aplica¸ia L : Σ → M2 (R) definit˘ prin t a L(P ) = (g −1 ·b)(P ) = 1 EG − F 2 lG − mF mE − lF mG − nF nE − mF (P ). v) al suprafe¸ei. ∂u∂v ∂u∂v ∂u∂v Defini¸ia 11. N (P ) se numesc coeficien¸ii celei de-a-II-a t suprafe¸ei Σ în punctul P . ||ru × rv || Cu alte cuvinte. rvv = ∂ 2x ∂ 2y ∂2z . N (P ).5 Se nume¸te forma a-II-a fundamental˘ a suprafe¸ei t s t a parametrizate simple Σ = Im r aplica¸ia b : Σ → M2 (R) definit˘ prin a t b(P ) = unde l(P ) = ruu .1. Defini¸ia 11.

s a t t a a Defini¸ia 11. O suprafa¸a cu toate a as a t t˘ punctele ombilicale se nume¸te suprafa¸a total ombilical˘ . ELEMENTE TEORETICE FUNDAMENTALE 245 Un vector tangent în punctul P = r(u. în punctele sale ombilt icale. v) al suprafe¸ei Σ = Im r.11.1. Evident. det g EG − F 2 se nume¸te curbura Gauss sau curbura total˘ a suprafe¸ei Σ = Im r. e. unde v1 . suprafe¸ele de arie minim˘ au t s a t a proprietatea de a fi suprafe¸e minimale.9 Func¸iile scalare K1 . s t˘ a Defini¸ia 11. atunci punctul P se nume¸te punct ombilical al t a s suprafe¸ei. v2 ∈ R.1. se numesc curburile principale ale suprafe¸ei Σ = Im r.1.3 Din punct de vedere geometric. H(P ) = 0. v2 ) este un vector propriu al aplica¸iei Weingarten L(P ). definit t prin v = v1 ·ru (P )+v2 ·rv (P ). s t O suprafa¸a Σ cu curbura medie identic nul˘ (i. ∀ P ∈ Σ. un punct P = r(u. Este important de remarcat faptul c˘ dintre s t˘ a a toate suprafe¸ele care au aceea¸i frontier˘. ∀ P ∈ Σ) t˘ a se nume¸te suprafa¸a minimal˘ . a Dac˘ punctul P are proprietatea c˘ orice vector tangent v ∈ TP Σ a a este o direc¸ie principal˘. atunci în acel t punct exist˘ dou˘ ¸i numai dou˘ direc¸ii principale.1.1. se nume¸te direc¸ie principal˘ s t a t dac˘ perechea (v1 .2 (P ) = (H ± H 2 − K)(P ).8 Func¸ia scalar˘ H : Σ → R definit˘ prin t lG − 2mF + nE 1 (P ). t .7 Func¸ia scalar˘ K : Σ → R definit˘ prin t t a a K(P ) = (det L)(P ) = det b ln − m2 (P ) = (P ). E(P ) F (P ) G(P ) Observa¸ia 11. v) este ombilical dac˘ ¸i numai dac˘ t as a ∗ astfel încât ∃α∈R L(P ) = αI2 ⇔ l(P ) m(P ) n(P ) = = = α. t a Defini¸ia 11. Reciproca nu este valabil˘. t˘ a t a Dac˘ un punct P al unei suprafe¸e Σ nu este ombilical. K2 : Σ → R definite prin t t K1. H(P ) = (T race L)(P ) = 2 2(EG − F 2 ) se nume¸te curbura medie a suprafe¸ei Σ = Im r. o suprafa¸a Σ se curbeaz˘ la fel de tare în toate direc¸iile.

suprafa¸a Σ are forma a t unui paraboloid hiperbolic (arat˘ ca o ”¸a” centrat˘ în punctul P ). atunci. v(t)) din domeniul D al planului uOv. b) K(P ) < 0. în vecin˘tatea punctului P .1. d) ambele curburi principale nule.4 Din punct de vedere geometric.1. din punct de vedere geometric. t În final. o curb˘ pe suprafa¸a paramea t trizat˘ Σ = Im r.10 Curba c se nume¸te linie de curbur˘ sau curb˘ print s a a cipal˘ a suprafe¸ei Σ dac˘ nu con¸ine puncte ombilicale si dac˘ pentru orice a t a t ¸ a ˙ t ∈ I vectorul tangent c(t) este direc¸ie principal˘ în punctul c(t). c(t) = r(u(t). Prin urmare. Aceste tipuri de puncte t a se numesc puncte planare. ne ofer˘ informa¸ii despre forma t a t local˘ (într-o vecin˘tate suficient de mic˘ a punctului P ) a suprafe¸ei Σ. c) K(P ) = 0 ¸i o curbur˘ principal˘ este nenul˘. atunci punctul P este s a a a situat pe generatoarea unui cilindru parabolic. Aceste tipuri de puncte se numesc puncte parabolice.246 CAPITOLUL 11. curburile principale m˘ soar˘ gradul de înt a a covoiere al suprafe¸ei de-a lungul celor dou˘ curbe ob¸inute prin intersec¸ia t a t t suprafe¸ei Σ cu cele dou˘ plane determinate de normala la suprafa¸a si dit a t˘ ¸ rec¸iile principale. 2 Observa¸ia 11. provenit˘ din ridicarea pe suprafa¸a Σ a curbei paramea a t trizate plane c(t) = (u(t). atunci. s˘ remarc˘m c˘. în cazul punctelor t neombilicale ale suprafe¸ei Σ. suprafa¸a Σ are forma a t unui paraboloid eliptic (arat˘ ca un ”deal” cu vârful în P ). Fie c : I ⊂ R → Σ. SUPRAFETE ¸ Curburile principale ale suprafe¸ei Σ sunt valorile proprii ale aplica¸iei t t Weingarten. Defini¸ia 11. în vecin˘tatea punctului P . acestea verific˘ rela¸iile a t K = K1 K2 ¸i H = s K1 + K2 . dac˘ avem: a a) K(P ) > 0. ˜ t a . a a a t Astfel. Aceste a tipuri de puncte se numesc puncte eliptice. atunci nu se poate preciza cu exactitate forma suprafe¸ei Σ în vecin˘tatea punctului P . v(t)). semnul curburii a a a Gauss într-un punct P al suprafe¸ei Σ. a s a Aceste tipuri de puncte se numesc puncte hiperbolice.

este (versorul binormal B este pera t pendicular pe N)) det ru + rv dv d2 v dv . du Defini¸ia 11.2 Probleme rezolvate Problema 11.1 S˘ se scrie ecua¸iile parametrice ale urm˘ torelor a t a suprafe¸e definite implicit: t a) Σ1 : x2 + y2 = R2 . este a a t dv du E l 2 − dv du 1 G n = 0. t Presupunând c˘ prin eliminarea parametrului t imaginea curbei plane c a este descris˘ de graficul Im c : v = v(u).2.11. t Presupunând c˘ prin eliminarea parametrului t imaginea curbei plane c a este descris˘ de graficul Im c : v = v(u). Reciproca nu este valabil˘. a a t t a care determin˘ liniile asimptotice ale suprafe¸ei Σ.1.2. a a t t a care determin˘ geodezicele suprafe¸ei Σ. .1. a a t t a care determin˘ liniile de curbur˘ ale suprafe¸ei Σ. t a a 11. PROBLEME REZOLVATE 247 Presupunând c˘ prin eliminarea parametrului t imaginea curbei plane c a este descris˘ de graficul Im c : v = v(u).12 Curba c se nume¸te geodezic˘ a suprafe¸ei Σ dac˘ pent s a t a t tru ∀ t ∈ I planul osculator la curb˘ π0 (c(t)) con¸ine versorul normal N(c(t)) a al suprafe¸ei Σ. rv 2 + ruu + 2ruv + rvv du du du dv du 2 . R > 0. Este important de remarcat faptul c˘ drumul cel mai scurt dintre dou˘ a a puncte distincte ale suprafe¸ei Σ este o geodezic˘. este a t n dv du 2 + 2m dv + l = 0. deducem c˘ ecua¸ia diferen¸ial˘.11 Curba c se nume¸te linie asimptotic˘ a suprafe¸ei Σ t s a t ¨(t) este perpendicular pe versorul dac˘ pentru ∀ t ∈ I vectorul accelera¸ie c a t ˜ normal N(c(t)) al suprafe¸ei Σ. deducem c˘ ecua¸ia diferen¸ial˘. ru × rv = 0. (cilindru circular). F m Defini¸ia 11. deducem c˘ ecua¸ia diferen¸ial˘.

248 b) Σ2 : c) Σ3 : d) Σ4 : CAPITOLUL 11. y = 0 ¸i suprafa¸a parametrizat˘ Σ′ = Im r1 . π/2). a2 c2 E:  y=0 . 2π). unde s t a 1 r1 : (0. a2 b c x2 y 2 z 2 + 2 − 2 − 1 = 0. elipsoidul Σ2 poate fi considerat ca reuniunea dintre semielipsa  2 2  x + z = 1. Rezult˘ c˘ avem a s a a x = aλ cos v ¸i y = bλ sin v. b. a În concluzie. p > 0. 2π) × R → R3 . x2 + y 2 ∈ (0. v) = (R cos u. (paraboloid hiperbolic). c2 adic˘ putem lua λ = cos u ¸i z = c sin u. v ∈ R. a. cilindrul circular Σ1 este reuniunea dintre generatoarea d : x = R. R sin u. u ∈ [−π/2. c > 0. z > 0. R R putem presupune c˘ x = R cos u ¸i y = R sin u. Rezolvare. 2π). b. (hiperboloid cu o pânz˘ ). x ≥ 0. putem lua z = v. c > 0. 1]. Evident. b. b) Putem considera c˘ avem a x2 y 2 + 2 = λ2 . a. SUPRAFETE ¸ x2 y 2 z 2 + 2 + 2 − 1 = 0. a2 b λ ≥ 0. a2 b e) Σ5 : (x2 + y 2 + z 2 + R2 − r2 )2 = 4R2 (x2 + y2 ). a) Deoarece ecua¸ia care define¸te cilindrul circular Σ1 se t s poate scrie sub forma x2 y2 Σ1 : 2 + 2 = 1. ecua¸ia elipsoidului Σ2 se rescrie ca t t Σ2 : λ2 + z2 = 1. r1 (u. f) Σ6 : z = − 1 − x2 − y 2 − ln (pseudosfer˘ ). a 1− 1 − x2 − y2 x2 + y 2 . (elipsoid). În aceste condi¸ii. a. v ∈ [0. v). a s variabila z fiind arbitrar˘. u ∈ [0. s În concluzie. (tor circular). R > r > 0. a a2 b c x2 y 2 − 2 = 2pz.

paraboloidul hiperbolic Σ4 poate fi s considerat ca reuniunea dintre generatoarele  x y  x y  − =0  + =0 a b a b . v ∈ R. lu˘m 2pz = −u2 . π/2) × (0. În aceast˘ situa¸ie. r4 (u. v ∈ R. a s hiperboloidul cu o pânz˘ Σ3 este reuniunea dintre hiperbola a  2 2  x − z = 1. ¸i ob¸inem c˘ x = au sinh v a ¸i y = bu cosh v. ¸i suprafa¸a parametrizat˘ Σ′ = Im r3 . ecua¸ia hiperboloidului cu o pânz˘ Σ3 se t a rescrie ca z2 Σ3 : λ2 − 2 = 1 c Putem s˘ consider˘m parametrizarea λ = cosh u ¸i z = c sinh u. a a s Deducem c˘ x = aλ cos v ¸i y = bλ sin v. unde r2 : (−π/2. u ∈ (0. v) = au cosh v. c sin u). 2p ′′ ′ r4 : (0. u ∈ (0. c sinh u). 2π). s t a 2 r2 (u. În aceste condi¸ii. bu sinh v. d) S˘ consider˘m cazul când z > 0. ¸i deducem c˘ x = au cosh v ¸i y = bu sinh v. 2p u2 . unde r3 : R × (0. v) = (a cosh u cos v. 2π)→ R3 . v ∈ [0. bu cosh v. b cosh u sin v. ∞). v) = au sinh v. x ≥ 0. PROBLEME REZOLVATE 249 ¸i suprafa¸a parametrizat˘ Σ′ = Im r2 . a2 c2 H:  y=0 r3 (u. În concluzie. u ∈ R. s t a 3 ′ s ′′ ¸i suprafe¸ele parametrizate Σ′ = Im r4 ¸i Σ′′ = Im r4 . c) Procedând ca la punctul b). ∞) × R → R3 . ∞) × R → R3 . D2 : D1 :   z=0 z=0 ′ ′ r4 : (0. r4 (u. ∞). u ∈ [0. Cu alte cuvinte. 2pz = u s a s s t a În cazul z < 0.2. 2π)→ R3 . 2π). putem realiza parametrizarea x2 + y 2 − R = r cos u t ¸i z = r sin u. unde s t 4 4 u2 . b cos u sin v.11. − e) Ecua¸ia torului circular Σ5 se poate rescrie sub forma t Σ5 : ( x2 + y 2 − R)2 + z 2 = r2 . Rezult˘ c˘ putem lua x = (R + r cos u) cos v s a a . putem considera a a a t 2 . v) = (a cos u cos v.

r6 (u. r1 (u. prin calcul. unde u u u r3 (u. uv). a) Deoarece x = u + v ¸i y = u − v. u − v. pseudosfera Σ6 poate fi privit˘ ca reuniunea dintre imaginea a 3 curbei c : [0. 2π). y = cos u sin v. v= . 2π)→ R3 . 2π) × (0. 2π). v) = (cos u + v cos u cos . SUPRAFETE ¸ ¸i y = (R + r cos u) sin v. v) = cos u cos v. r sin u). z = 0 ¸i suprafa¸a parametrizat˘ Σ′ = Im r6 . u ∈ [0. Problema 11. 0. s t a 5 r5 (u. − sin u − ln tan π u − 4 2 . Deducem c˘ avem x = cos u cos v. 1/2) → R3 . c) Σ3 = Im r3 . u). (u. sin u + v sin u cos . a s g˘sim a π u − . (u.250 CAPITOLUL 11. v) ∈ R2 .2 S˘ se determine ecua¸iile carteziene implicite ale a t suprafe¸elor parametrizate: t a) Σ1 = Im r1 . r2 (u. 2 2 2 Rezolvare. (R + r cos u) sin v. − sin u − ln tan π u − 4 2 . sin ). deducem c˘ s a u= x+y x−y . unde r5 : (0. r3 : (0. π/2) × (0. 2π) × (−1/2. z = − sin u − ln tan 4 2 În concluzie. π/2). π/2)→ R . C2 : y = 0. b) Σ2 = Im r2 . 1]. v ∈ [0. v) = (u + sin v. Prin urmare. 2 2 . v) = (u + v. v) ∈ R2 . v) = ((R + r cos u) cos v. u + cos v. x2 + y 2 = (R + r)2 z=0 ¸i suprafa¸a parametrizat˘ Σ′ = Im r5 .2. cos u sin v. f) Deoarece x2 + y 2 ∈ (0. s t a 6 cercul C : x2 + y 2 = 1. 2π)→ R3 . ¸i. c(u) = (cos u. torul circular Σ5 este s reuniunea dintre cercurile C1 : (x − R)2 + z 2 = r2 . putem lua x2 + y 2 = cos2 u. unde r6 : (0. v ∈ [0.

deducem c˘ a z = (u + v)3 − 3uv(u + v) = x3 − 3xy. ±1. suprafa¸a Σ3 este cunoscut˘ sub numele de t a banda lui Möbius. ± √ ∈ 1− 1 − z2 . y = uv ¸i s z = u3 + v3 .11. suprafa¸a Σ1 este descris˘ de ecua¸ia cartezian˘ implicit˘ t a t a a Σ1 : x3 − 3xy − z = 0. 1 + 1 − z2 . v. v) ∈ R2 r1 (u. suprafa¸a Σ1 este un paraboloid hiperbolic. v) = (u + v. ±1. . Prin urmare. t b) Este evident c˘ x − z = sin v ¸i y − z = cos v. 4 251 Cu alte cuvinte. (u.2. t √ a a cos u = 1 − 2z 2 ¸i sin u = ±2z 1 − z 2 . u3 − 3uv). (u. ± 2/2} ¸i x y 1 1 .2. Deoarece în expresia lui r1 avem x = u + v.3 S˘ se arate c˘ suprafe¸ele a a t Σ1 = Im r1 . rezult˘ c˘ avem rela¸iile cos(u/2) = ± 1 − z 2 . reprezint˘ aceea¸i suprafa¸a. √ s unde z ∈ R\{0. a s t˘ r2 (u. uv. Problema 11. 2 1 − 2z 2 2 2 2z 1 − z √ Cazurile de excep¸ie z ∈ {0. Prin urmare. ± 2/2} se trateaz˘ separat. v) ∈ R2 Σ2 : (x − z)2 + (y − z)2 = 1. v) = (u. t a În literatura de specialitate. Prin eliminarea parametrului v ob¸inem ecua¸ia cartezian˘ implicit˘ t t a a Σ3 : 4x2 z 2 (1 − z 2 ) = y 2 (1 − 2z 2 )2 . PROBLEME REZOLVATE Rezult˘ c˘ suprafa¸a Σ1 este descris˘ de ecua¸ia cartezian˘ implicit˘ a a t a t a a Σ1 : z = x2 − y 2 ⇔ Σ1 : x2 − y 2 = 4z. Aceasta înseamn˘ c˘ s a a √ √ √ x = (1 − 2z 2 )(1 ± v 1 − z 2 ). Rezolvare. si ¸ Σ2 = Im r2 . u3 + v 3 ). suprafa¸a a s t Σ2 este cilindrul eliptic (prin reducerea la forma canonic˘ a cuadricei) a √ c) Deoarece z = sin(u/2). y = ±2z 1 − z 2 (1 ± v 1 − z 2 ).

9). 3y 2 . −ue−v . 2 −2 −1 . 4u). am demonstrat c˘ Σ1 = Σ2 . e−v . 1. 2. Prin deriv˘ri par¸iale. Rezolvare. rv = (uev . −1). v = 0). 4v). considerând cazul parametriz˘rii r2 . y. deducem a t c˘ a ru = (ev . v) = (uev . 0).4 S˘ se determine planul tangent si normala la suprafa¸a. a ¸ t˘ în urm˘ toarele cazuri: a a) Σ1 : z = x3 + y3 . deducem c˘ suprafa¸a Σ2 a a t este descris˘ tot de ecua¸ia cartezian˘ implicit˘ a t a a Σ2 : x3 − 3xy − z = 0. prin deriv˘ri par¸iale. z) = x3 + y3 − z. g˘sim c˘ normala în P la s a a suprafa¸a Σ2 este t N(P ) = i j k 1 1 0 2 −2 8 = 8i − 8j − 4k ≡ (8. 12. 8). a) Deoarece avem f(x. 0) ¸i rv (P ) = (2. deducem c˘ (grad f)(x. SUPRAFETE ¸ Analog. z = 4uv. −2. 3 12 −1 Deoarece ru (P ) = (1. Prin urmare. ceea ce înseamn˘ c˘ coordonatele a a carteziene ale punctului P sunt P (2. în punctul P (1. ue−v . y = ue−v . −8. b) Avem r(u. în punctul P (u = 2. z) = (3x2 . iar ecua¸ia dreptei normale are expresia t NP Σ : x−2 y−2 z = = . −1). ecua¸ia planului tangent este t TP Σ : 2x − 2y − z = 0.252 CAPITOLUL 11. a t a ob¸inem (grad f)(P ) = (3. b) Σ2 : x = uev . iar ecua¸ia dreptei normale are expresia t NP Σ : y−2 z−9 x−1 = = . ecua¸ia planului tangent t t este TP Σ : 3x + 12y − z − 18 = 0. În concluzie.2. a Problema 11. În concluzie. 4uv). 2. În concluzie. −4). y.

ale c˘ ror suprafe¸e sunt ¸ a t definite de r1 (u. si f2 (x. r sin u). 2π]. (R + r cos u) cos v. Prin urmare. z) = 0.2. z) = y 2 + z 2 − x2 . v) = (u. u sin v). PROBLEME REZOLVATE 253 Problema 11. 2π). v) ∈ (0. unde (u. −r sin u sin v. g˘sim c˘ u ∈ [− 2/2. √ √ Deoarece. a c˘rei prim˘ form˘ fundamental˘ este a a a a g= 2 0 0 u2 . avem suprafa¸a parametrizat˘ t a r(u. aria torului circular Σ1 se calculeaz˘ dup˘ formula a a 2π 2π A(Σ1 ) = r(R+r cos u)dudv = r (0. Determinantul primei forme fundamentale g= r2 0 0 (R + r cos u)2 este det g = [r(R + r cos u)]2 . u cos v. F = 0 ¸i t s G = (R + r cos u)2 . y. ¸ Rezolvare. din rela¸ia x2 + y 2 ≤ 1.2π)×(0. y. v) = ((R + r cos u) cos v. În concluzie. ob¸inem a t t r1u = (−r sin u cos v.2. 0). 2π) × (0. Luând x = u.11. t a s v ∈ [0. (R + r cos u) sin v. 0 Pentru a calcula aria conului circular Σ2 . u ∈ R. S˘ calcul˘m prima form˘ fundamental˘ a torului circular a a a a Σ1 .2π) 2π 0 0 (R + r cos u)dv du = 2πr 0 (R + r cos u)du = 2πr(Ru + r sin u)|2π = 4π2 Rr.2π) √ √ 2ududv = 2 2 0 √ 2 2 2π udv du 0 . 2/2)×(0. 2/2]. r cos u). r2u = (−(R + r cos u) sin v. Rezult˘ c˘ t a a a a aria conului circular Σ2 se calculeaz˘ dup˘ formula a a A(Σ2 ) = 2 √ (0. deducem c˘ y = u cos v ¸i z = u sin v. În concluzie. Prin deriv˘ri par¸iale. vom parametriza întâi suprafa¸a. coeficien¸ii primei forme fundamentale sunt E = r2 .5 S˘ se calculeze ariile torului circular Σ1 = Im r1 de raze a R > r > 0 si a conului circular Σ2 : f2 (x. unde x2 + y 2 ≤ 1.

t ∈ [1. det ducem c˘ lungimea curbei c este dat˘ de formula a a L(c) = t2 + 5dt = √ √ 6 5 = ln 5 − ln(1 + 6) + 3 − . a a s Ridicata curbei C pe suprafa¸a Σ este curba t c(t) = r(t. unde c : [1. a) Coeficien¸ii primei forme fundamentale a suprafe¸ei Σ t t 2 . SUPRAFETE ¸ √ 2 √ √ 2 2 udu = 2π 2 · u |0 = π 2. v = 1) si Q(u = 2. Rezult˘ c˘ avem u(t) = v(t) = t ¸i du/dt = dv/dt = 1. z = u + v. 2 2 E + 2F + Gdt = 1 1 2√ 2 b) Fie M(u = u0 . c(t) = (t. c2 : R → R2 . 2t). t). 2]. . v = v0 ) un punct pe suprafa¸a Σ. t sin t. v0 ) ¸i c2 (t) = (u0 . s v1 (t) = v0 . F = 1 ¸i G = 1 + u s R2 . Evident.2. v0 + t). Deoarece avem u1 (t) = u0 + t. u2 (t) = u0 ¸i v2 (t) = v0 + t. unghiul ϕ dintre curbele de s 2 coordonate este dat de formula F cos ϕ = √ (M) = EG 1 2(1 + u2 ) 0 . a t c) S˘ se determine curbele de pe suprafa¸a Σ care sunt perpendiculare pe a t ridicatele curbelor plane C : v = v0 . 2] → sunt E = 2. ¸ b) S˘ se calculeze unghiul dintre liniile de coordonate ale suprafe¸ei Σ. ob¸inem u′ (t) = s t 1 ′ ′ v2 (t) = 1 ¸i u′ (t) = v1 (t) = 0. prin derivare. Rezolvare. t c1 (t) = (u0 + t. a) S˘ se calculeze lungimea arcului de curb˘ ob¸inut prin ridicarea pe a a t suprafa¸a Σ a segmentului de pe prima bisectoare C : u = v cuprins t între punctele P (u = 1. Liniile de coordonate t ale suprafe¸ei Σ prin punctul M sunt ridicatele curbelor c1 . t) = (t cos t. Problema 11.254 √ = 4π 2 0 √ 2 2 CAPITOLUL 11. avem C = Im c. v = 2).6 Se d˘ suprafa¸a parametrizat˘ a t a Σ : x = u cos v. În concluzie. Calculând coeficien¸ii primei forme fundamentale în lungul curbei c(t). unde v0 ∈ R. fixat. (u. y = u sin v. v) ∈ R2 .

avem C1 = Im c1 ¸i C2 = Im c2 . rezult˘ c˘ u1 (t) = t. unde u0 ∈ R. t ¸ b) S˘ se g˘ seasc˘ traiectoriile ortogonale curbei ob¸inute prin ridicarea pe a a a t suprafa¸a Σ a curbei plane C : uv = k. Prin derivare. PROBLEME REZOLVATE 255 c) F˘r˘ a restrânge generalitatea. unghiul ϕ dintre a curbele ob¸inute prin ridicarea pe suprafa¸a Σ a curbelor C1 ¸i C2 este dat t t s de formula E−G v2 − u2 3 √ cos ϕ = √ (P ) = 2 (P ) = . v = v0 ). unde c1 : R → R2 .7 Se stie c˘ prima form˘ fundamental˘ a unei suprafe¸e ¸ a a a t Σ este v2 0 g= . t + 1). condi¸ia de ortogonalitate a ridicatelor curbelor C1 ¸i C se t s reduce la 2 + v′ (u0 ) = 0 E + F v ′ (u0 ) = 0 ⇔ v(u0 ) = v0 v(u0 ) = v0 . Problema 11. Folosind formula de dezvoltare în serie Taylor a func¸iei v. k ∈ R∗ . a) Evident. 0 u2 a) S˘ se determine unghiul format de curbele ob¸inute prin ridicarea pe a t suprafa¸a Σ a curbelor plane C1 : v = u + 1 si C2 : v + u = 3.2. c1 (t) = (t. curbele ortogonale în punctul M (u = u0 . 2 v +u 5 E + 2F + G · E − 2F + G . deducem c˘ a v(t) = −2t + 2u0 + v0 + O((t − u0 )2 ). ob¸inem a s t ′ u′ (t) = u′ (t) = 1. ob¸inem u′ (t) = 1 ′ u′ (t) = v1 (t) = 1 ¸i v2 (t) = −1. u2 (t) = t ¸i v2 (t) = 3 − t. Punctul de intersec¸ie al curbelor C1 ¸i C2 s ′ t s 2 este P (u = 1. Deoarece avem u1 (t) = t.2. v(t)). putem c˘uta curbele necunoscute ca aa a fiind ridicatele unor curbe de forma C1 = Im c1 . u0 ∈ R fiind ales arbitrar. S˘ presupunem c˘ curbele C1 s ′ a a 1 2 ¸i C se intersecteaz˘ în punctul M(u = u0 . c2 (t) = (t. v = 2). u2 (t) = t ¸i v2 (t) = v0 . unde c2 : R → R2 . v0 ). s t v1 (t) = t − 1.11. 3 − t). corespunz˘tor lui t = 1. s a Prin urmare. În concluzie. arbitrar. v = v0 ) pe ridicata curbei C : v = v0 sunt ridicatele curbelor C1 = Im c1 . Deoarece avem C = Im c2 . În concluzie. c1 (t) = a (t. −2t + 2u0 + v0 + O((t − u0 )2 )). în vecin˘tatea t a punctului u0 . prin derivare. unde c1 . t Rezolvare. c2 : s R → R2 . v1 (t) = v′ (t) ¸i v2 (t) = 0. unde c1 (t) = (t. c2 (t) = (t. v1 (t) = v(t).

rezult˘ c˘ u1 (t) = t. este punctul de intersec¸ie al curbelor C1 ¸i C. deducem c˘ v(t) = 2 v0 t+O k    v(u0 ) = v0 = k u0  2  v0 − kv′ (u0 ) = 0  ⇔  v(u0 ) = v0 = k . unde c2 : R → R2 . SUPRAFETE ¸ b) F˘r˘ a restrânge generalitatea.2. unde v(u0 ) = v0 = k/u0 . k/t). Prin deriv˘ri par¸iale. v(t)). Condi¸ia de ortogonalitate t s t t a ridicatelor curbelor C1 ¸i C se reduce la s   E − Gv ′ (u0 ) k = 0   u2 0 Folosind formula de dezvoltare în serie Taylor a func¸iei v. c2 (t) = (t. R cos u cos v. ob¸inut pentru t = u0 . curbele ortogonale în punctul P (u = u0 . . Problema 11. t˘ a a a Rezolvare. v1 (t) = v(t). a a s ′ (t) = u′ (t) = 1. v0 = k/u0 ∈ R∗ fiind ales arbitrar. rv = (−R cos u sin v. v ′ (t) = v ′ (t) ¸i v ′ (t) = −k/t2 . c1 (t) = (t. v = v0 ). a a a unde π π r : (0. În concluzie. Deoarece avem C = Im c2 . 2π) × − . → R3 . R sin u cos v. r(u. v = v0 ). −R sin u sin v. unde c1 : R → R2 . R cos v). 0). S˘ presupunem c˘ ob¸inem u1 t s 2 a