CAPITOLUL 1 ASPECTE ACTUALE PRIVIND CALITATEA PRODUSELOR Calitatea exprima sinteza lucrurilor si insusirilor esentiale ale obiectelor si a proceselor.

. Calitatea inseamna satisfacerea cerintelor clientilor. Cinci orientari principale s-au pus in evidenta in definirea calitatii produselor: orientarea transcendenta; orientarea spre produs; orientarea spre procesul de productie; orientarea spre costuri; orientarea spre utilizator. Potrivit orientarii transcedente, calitatea reprezinta o entitate atemporala, este perceputa de fiecare individ in mod subiectiv. Orientarea spre produs este total opusa orientarii transcendente, calitatea fiind considerata o marime care poate fi masurata exact. Este definita ca reprezentand ansamblul caracteristicilor de calitate ale produsului. O calitate mai ridicata se poate obtine numai cu costuri mai mari. Orientarea spre procesul de productie. Calitatea este privita din perspectiva producatorului. Pentru fiecare produs exista cerinte specificate, care trebuie indeplinite; produsul este considerat de calitate atunci cand corespunde specificatiilor. Calitatea reprezinta conformitatea cu cerintele, orice abatere fata de specificatii duce la diminuarea calitatii. Orientarea spre costuri calitatea este definita prin intermediul costurilor si a preturilor la care sunt comercializate. Un produs este considerat de calitate atunci cand ofera anumite performante la un nivel acceptabil al pretului. Orientarea spre utilizator. Potrivit acestei orientari calitatea produsului reprezinta aptitudinea de a fi corespunzatoare pentru utilizare. Fiecare client are preferinte individuale, care pot fi satisfacute prin caracteristici de calitate ale produselor. Pentru satisfacerea cerintelor este important ca relatia calitatecumparator sa fie reflectata mai puternic in definitia calitatii, deoarece cumparatorul hotaraste in final ce este calitatea. In cazul managementului total al calitatii (TQM) relatia client-furnizor se aplica in toate domeniile de activitate ale intreprinderii; in asigurarea calitatii sunt implicate toate serviciile si departamentele intreprinderii formand un sistem unitar de atitudine si actiune. Standardul ISO 9000 defineste calitatea ca reprezentand ansamblul caracteristicilor unei entitati, care ii confera aptitudinea de a satisface nevoile exprimate sau implicite. Conform acestei definitii: - calitatea nu este exprimata printr-o singura caracteristica, ci printr-un ansamblu de caracteristici; - calitatea nu este de sine statatoare, ea exista numai in relatia cu nevoile clientilor; - calitatea este o variabila continua si nu discreta; - prin calitate trebuie satisfacute nu numai nevoile exprimate, dar si cele implicite. Produsul este definit ca reprezentand rezultatul unor activitati sau procese putand fi material sau imaterial. Produsele sunt clasificate in: hardware (componente, subansamble); software (programe, proceduri, informatii, date); materiale procesate; servicii (bancare, de asigurare, transport). Prin servicii se inteleg rezultatele activitatilor desfasurate la interfata furnizor/client si ale activitatilor interne ale furnizorului, pentru satisfacerea cerintelor clientului. Caracteristicile calitatii produselor reprezinta acele proprietati ale entitatilor prin intermediul carora se evalueaza, la un moment dat, gradul de satisfacere a nevoilor clientilor. Se delimiteaza urmatoarele categorii de caracteristici ale calitatii produselor: tehnico-functionale, constructive, de disponibilitate, estetice, economice, ecologice.

Standardul ISO 9000 defineste urmatoarele caracteristici ale calitatii produselor: - siguranta in functionare = exprima disponibilitatea entitatilor si factorilor care o determina: fiabilitatea, mentenabilitatea si mentenanta; - compatibilitatea = aptitudinea entitatilor de a putea fi utilizate impreuna in conditii specifice pentru a satisface cerinte pertinente; - interschimbabilitatea = aptitudinea unei entitati de a putea fi utilizata fara modificari in locul alteia pentru a satisface aceleasi cerinte; poate fi functional si dimensional; - securitatea = starea in cazul in care riscul unor daune corporale sau material este limitat la un nivel acceptabil. In evolutia modalitatilor de asigurare a calitatii se definesc patru etape: - asigurarea calitatii prin control; - asigurarea calitatii prin metode statice; - asigurarea calitatii prin motivarea personalului; - concepte integratoare de asigurare a calitatii. 1. Asigurarea calitatii prin control reprezinta etapa care acopera prima jumatate a secolului. Calitatea este asigurata prin controlul final al componentelor, respectiv al produselor, urmarind-se identificarea si separarea celor necorespunzatoare. Se urmareste verificarea post-proces a conformitatilor cu specificatiilor. 2. Asigurarea calitatii prin metode statice impune utilizarea fisei de control static al calitatii, se pune accent pe fluxul tehnologic, urmarindu-se identificarea cauzelor defectelor in scopul prevenirii lor in procesele ulterioare. 3. Asigurarea calitatii prin motivarea personalului pune accentul pe motivarea lucratorilor in asigurarea calitatii, prin acest program se urmareste constientizarea lucratorilor ca totul trebuie bine facut de prima data evitandu-se astfel costurile pe care le implica controlul in procesul realizarii produselor. 4. Concepte integratoare de asigurare a calitatii. TQM = Total Quality Management se utilizeaza in paralel cu conceptele TQC (Total Quality Control) si cu cel de Total Quality. Chiar daca exista diferente intre aceste concepte, toate pun accentul pe satisfacerea cerintelor clientului. Toate compartimentele intreprinderii sunt implicate in asigurarea si imbunatatirea calitatii produselor si serviciilor. Toti lucratorii din intreprindere participa la asigurarea si imbunatatirea calitatii produselor.

CAPITOLUL 2 NOTIUNI DE BAZA PRIVIND CALITATEA PRODUSELOR Calitatea produselor = expresia gradului de utilitate sociala a produsului, masura in care prin ansamblu caracteristicilor sale tehnico-functionale, psiho-senzoriale si al parametrilor economici, satisface nevoia pentru care a fost creat si respecta restrictiile privind eficienta social-economica, protectia mediului natural si social. In economia de piata produsul definit in stransa legatura cu conceptul de marketing reprezinta ansamblul elementelor ce determina cererea exprimata de consumator pe piata. Aceasta depinde de: creatia inginereasca, prezentare, canalele de distributie, pret, calitate, prestigiul pe care-l ofera utilizatorului si comportamentul vanzatorului. Durata de viata economica a produselor reprezinta intervalul de timp, exprimat in ani de la aparitia produsului pe piata si pana cand acesta isi inceteaza activitatea comerciala. Reprazentarea grafica a ciclului de viata se realizeaza prin transpunerea intr-un sistem rectangular de axe a evolutiei in timp a desfacerii produsului. Aceasta ne da imaginea unei curbe in forma de S mai mult sau mai putin alungit, dupa caz. De-a lungul acestei curbe distingem urmatoarele etape: lansarea, cresterea, maturitatea si saturatia, declinul.

CAPITOLUL 3 MANAGEMENTUL CALITATII PRODUSELOR Managementul calitatii cuprinde trei procese principale de management: planificarea calitatii, tinerea sub control a calitatii si imbunatatirea calitatii. Managementul calitatii = reprezinta un ansamblu de activitati avand ca scop realizarea unor obiective prin utilizarea optima a resurselor. Acest ansamblu cuprinde activitati de planificare, coordonare, organizare, control si asigurare a calitatii. Orice intreprindere isi propune o serie de obiective strategice: economice, sociale, tehnice, comerciale, care se realizeaza prin intermediul unor obiective operationale. Acestea sunt: obtinerea unor produse de calitate corespunzatoare cerintelor, in cantitatea solicitata, la un termen convenit si care sa fie disponibile la locul sau pe piata dorita, toate acestea in conditiile unor costuri minime. Managementul calitatii este parte integranta a managementului intreprinderii. Managementul calitatii = reprezinta ansamblul activitatilor functiei generale de management , care determina politica in domeniul calitatii, obiectivele si responsabilitatile si le implementeaza in cadrul sistemului calitatii, prin mijloace cum ar fi: planificarea, tinerea sub control, asigurarea si imbunatatirea calitatii. Punctul de plecare in managementul calitatii il reprezinta elaborarea politicii calitatii cuprinzand orientarile generale ale intreprinderii in acest domeniu si stabilirea responsabilitatilor pentru toate activitatile pe care le implica realizarea obiectivelor calitatii. Sistemul calitatii = reprezinta structura organizatorica, procedurile, procesele si resursele necesare pentru implementarea managementului calitatii. Prin managementul calitatii intreprinderea urmareste sa obtina produse care: - satisfac o necesitate sau corespund unui obiectiv bine definit; - satisfac asteptarile clientului; - sunt conforme cu standardele si specificatiile aplicabile; - sunt conforme cerintelor societatii; - tine seama de necesitatea protectiei mediului; - sunt oferite la preturi competitive; - sunt obtinute in conditii de profit. Functiile managementului calitatii sunt: planificarea calitatii, organizarea calitatii, comunicarea activitatilor referitoare la calitate, functia de antreanre a personalului, tinerea sub control a calitatii, asigurarea calitatii, imbunatatirea calitatii. 1. Planificarea calitatii = reprezinta activitatile prin care se stabilesc obiectivele si cerintele referitoare la calitate. Planificare externa are ca scop identificarea clientilor si stabilirea acestora pe baza studiilor de piata. Planificarea interna urmareste transpunerea doleantelor clientilor in caracteristici ale produsului si dezvoltarea proceselor care sa faca posibila realizarea acestor caracteristici. 2. Organizarea calitatii = reprezinta ansamblul activitatilor desfasurate in intreprindere pentru realizarea obiectivelor stabilite in domeniul calitatii. O forma specifica de organizare in domeniul calitatii o reprezinta cecurile calitatii: tinerea sub control a tuturor activitatilor, tinerea sub control a calitatii si asigurarea calitatii. 3. Comunicarea activitatilor referitoare la calitate = reprezinta ansamblul proceselor prin care se armonizeaza deciziile si actiunile firmei si ale subsistemelor sale, referitoare la calitate, in scopul realizarii obiectivelor definite, in cadrul sistemului calitatii stabilit anterior. Instruirea in domeniul calitatii este considerata un proces de comunicare de cunostinte. Realizarea calitatii presupune o comunicare intensa intre compartimentele intreprinderii. 4. Functia de antrenare se refera la totalitatea proceselor prin care personalul intreprinderii este atras si determinat sa participe la realizarea obiectivelor planificate in domeniul calitatii.

5. Tinerea sub control = se refera la ansamblul activitatilor de supraveghere a desfasurarii proceselor si de evaluare a rezultatelor in domeniul calitatii in fiecare din etapele traiectoriei produsului in raport cu obiectivele si standardele prestabilite in scopul eliminarii deficientelor si prevenirii aparitiei lor in procesele ulterioare. Evaluarea calitatii = examinarea sistematica, efectuata pentru a determina in ce masura o entitate este capabila sa satisfaca cerintele specificate. Inspectia calitatii = activitatile prin care se masoara, examineaza, incearca una sau mai multe caracteristici ale unei entitati si se compara rezultatul cu cerintele specificate in scopul determinarii conformitatii acestor caracteristici. Verificarea calitatii = confirmarea conformitatii cu cerintele specificate , prin examinarea si aducerea de probe tangibile. Un rol important in tinerea sub control a activitatilor revine auditului calitatii. Auditul calitatii = reprezinta o examinare sistematica si independenta, efectuata pentru a determina daca: - activitatile si rezultatele referitoare la calitate corespund dispozitiilor prestabilite; - aceste dispozitii sunt efectiv implementate si capabile sa atinga obiectivele. Scopul auditului calitatii este de a evalua masurile corective sau de imbunatatire necesare. Unul dintre cei mai importanti indicatori de tinere sub control a calitatii il reprezinta costurile referitoare la calitate. AICI NE-A PREDAT PROFA CEVA IN CLASA REFERITOR LA COSTURILE DE CALIATETE (VEZI CURS: de prevenire, de evaluare, etc) 6. Asigurarea calitatii = ansamblul activitatilor preventive, prin care se urmareste sa se asigure corectitudinea si eficacitatea activitatilor de planificare, organizare, coordonare, antrenare si tinere sub control in scopul de a garanta obtinerea rezultatelor la nivelul calitativ dorit. Asigurarea interna a calitatii = reprezinta activitatile desfasurate pentru a da incredere conducerii intreprinderii ca va fi obtinuta calitatea propusa. Asigurarea externa a calitatii = reprezinta activitatile desfasurate in scopul de a da incredere clientilor ca sistemul calitatii furnizorului permite obtinerea calitatii cerute. 7. Imbunatatirea calitatii = se refera la activitatile desfasurate in fiecare dintre etapele traiectoriei produsului in vederea imbunatatirii performantelor tuturor proceselor si rezultatelor acestor procese pentru a asigura satisfacerea mai buna a nevoilor clientilor.

CAPITOLUL 6 DOCUMENTELE SISTEMULUI CALITATII Documentele sistemului calitatii permit evaluarea desfasurarii activitatilor curente si a rezultatelor acestor activitati facilitand identificarea masurilor corective sau de imbunatatire necesare. Documentele = reprezinta acte oficiale cu caracter particular care consemneaza, atesta, confirma fapte si informatii referitoare la activitatea organizatiei respective. Structura documentelor sistemului calitatii. Manualul calitatii = descrie sistemul calitatii in concordanta cu politica stabilita in domeniul calitatii, obiectivele adoptate si cu standardul aplicabil. Procedurile sistemului calitatii = descriu activitatile unitatilor functionale individuale , necesare pentru implementarea sistemului calitatii. Documentele calitatii = formulare , rapoarte , instructiuni de lucru, documente de lucru detaliate. Manualul calitatii = este principalul document folosit la elaborarea si implementarea unui sistem al calitatii; prezinta politica in domeniul calitatii si descrie sistemul calitatii unei organizatii; se poate referi la totalitatea activitatilor intreprinderii sau numai la unele dintre aceste activitati; titlul si obiectul manualului reflecta domeniul sau de aplicare. Avantajele manualului calitatii: - faciliteaza intelegerea unitara a politicii calitatii; - faciliteaza realizarea obiectivelor calitatii; - imbunatateste comunicarea in interiorul organizatiei; - imbunatateste comunicarea in relatiile intreprinderii cu clientii si partenerii sai; - contribuie la crearea unei imagini favorabile in relatiile cu clientii, favorizand castigarea increderii acestora, ca cerintele specificate in contract vor fi satisfacute; - asigura instruirea unitara a personalului intreprinderii, privind elementele sistemului calitatii; - asigura accesul imediat la documentele sistemului calitatii si faciliteaza gestionarea acestora; - serveste ca document principal pentru auditul sistemului calitatii (intern si extern). Manualul calitatii se elaboreaza la nivel de management al intreprinderii. Structura manualului calitatii poate lua diferite forme in functie de natura organizatiei (intreprindere mare sau IMM, centru tehnic), in functie de politica in domeniul calitatii sau in functie de locul sau in ansamblul organizatiei. Continutul manualului calitatii din Romania se prezinta astfel: Cap. 1 Generalitati: cuprins; declaratia directorului general; administrarea manualului calitatii; lista de difuzare a manualului calitatii; terminologie; documente de referinta; fisa de inregistrare a modificarilor si fisa de evidenta a editiilor manualului calitatii. Cap. 2 Prezentarea intreprinderii. Cap. 3 Sistemul calitatii: politica in domeniul calitatii; responsabilitatile si autoritatea in domeniul calitatii; documentele sistemului calitatii; analiza efectuata de conducere. Cap. 4 Elementele sistemului calitatii Anexe: proceduri, instructiuni de lucru; alte documente ale calitatii. Manualul calitatii cuprinde mai multe capitole subimpartite pe sectiuni (paragrafe). Fiecare capitol este prefatat de o pagina de garda semnata de conducerea intreprinderii si de seful compartimentului calitate (asigurarea calitatii). In cadrul capitolului exista un cuprins care indica codul si denumirea sectiunilor . Pagina de garda a fiecarui capitol se reface cu ocazia modificarilor care se fac in cuprinsul capitolului respectiv. Procedurile sistemului calitatii. Procedura = este definita ca reprezentand modalitatea specifica de desfasurarea a unei activitati. Toate compartimentele angajate in activitati indeplinesc anumite sarcini bazate pe practici sau traditii. Procedurile standard pentru fiecare tip de activitate trebuie sa apara in regulamentul procedural al compartimentului implicat. Procedurile pot fi prezentate in scris se numesc proceduri scrise sau

documentate. O procedura contine urmatoarele elemente: - scopul si domeniul de aplicare a procedurii; - ce trebuie facut si de cine; - cand, unde, cum trebuie procedat; - ce fel de materiale, echipamente, documente trebuie utilizate; - cum trebuie activitatea specificata si tinuta sub control. Procedurile descriu obiectivele si modul de desfasurare a diferitelor activitati cu incidenta asupra calitatii, precum si responsabilitatile, autoritatea si relatiile dintre persoanele care coordoneaza, efectueaza, verifica sau analizeaza activitatile respective. Instructiunile de lucru sunt instructiuni specifice pentru efectuarea diferitelor operatii; acestea trebuie sa detalieze si sa descrie clar modul in care se va desfasura lucru si nivelul calitatii cerute. Instructiunile de lucru pentru un proces de fabricatie trebuie sa includa urmatoarele aspecte: - operatia ce urmeaza a fi efectuata; - materiale si utilaje ce urmeaza a fi folosite; - reglarea masinilor/dispozitivelor; - succesiunea si descrierea corecta a activitatilor; - conditiile de mediu (temperatura, umiditate). Instructiunile de lucru pentru operatii de control trebuie sa includa urmatoarele aspecte: - caracteristicile parametrilor ce urmeaza a fi verificati; - controlul/incercarea echipamentelor sau instrumentelor ce urmeaza a fi folosite; - conditiile de mediu ce urmeaza a fi mentinute in timpul incercarilor; - metoda de examinare/incercare, proceduri de luare a probelor; - instructiuni asupra verificarilor de autentificare sau de confirmare efectuate de personalul de supraveghere; - identificarea persoanelor sau grupurilor de persoane carora li se vor comunica rezultatele incercarilor.

CAPITOLUL 7 AUDITUL CALITATII Scopul principal al auditului calitatii este de a evalua actiunile corective necesare pentru eliminarea deficientelor si posibilitatilor de imbunatatire a sistemului calitatii intreprinderii, a proceselor sale, a produselor si serviciilor pe care le ofera. Prin audit se intelege o examinare a unei situatii intr-un anumit sector. In domeniul managementului calitatii termenul de audit este utilizat in sensul de examinare a calitatii produselor, serviciilor, proceselor unei intreprinderi sau a sistemului calitatii in ansamblu. Standardul ISO 9000 defineste auditul calitatii ca o examinare sistematica si independenta efectuata pentru a determina daca activitatile si rezultatele lor, referitoare la calitate, corespund dispozitiilor prestabilite , daca aceste dispozitii sunt efectiv implementate si corespunzatoare pentru realizarea obiectivelor. Prin auditul calitatii se evalueaza: - sistemul calitatii intreprinderii in ansamlu sau elementele; - procesele intreprinderii; - rezultatele proceselor (produse, servicii). Aceasta evaluare se realizeaza in raport cu dispozitiile prestabilite pentru a stabili in ce masura ele sunt respectate. Prin auditor se intelege o persoana care are calificarea necesara pentru a efectua audituri ale calitatii. El trebuie sa fie autorizat pentru efectuarea unui anumit audit. Obiectivele generale ale auditului calitatii Auditul calitatii poate fi efectuat in urmatoarele scopuri: - evaluarea conformitatilor proceselor si rezultatelor acestor procese cu un anumit standard sau cu un alt document normativ; - evaluarea conformitatilor unor elemente ale siatemuluicalitatii sau a sistemului in ansamblu cu cerintele specificate; - identificarea punctelor critice , surse ale deficientelor in desfasurarea activitatilor din intreprindere ; - initierea masurilor corective si de imbunatatire necesare privind procesele si rezultatele acestor procese; - urmarirea aplicarii masurilor corective si de imbunatatire stabilite. In functie de obiectul lor, auditurile calitatii sunt de 3 tipuri: - auditul calitatii produsului/serviciului; - auditul calitatii procesului; - auditul sistemului calitatii. Auditurile calitatii pot fi efectuate in scopuri interne sau externe. Auditurile interne = au ca scop evaluarea actiunilor corective sau de imbunatatire, in cadrul propriei organizatii. Sunt efectuate de intreprindere insasi , fiind denumite audituri prima parte. Auditul intern = este o combinatie intre auditul calitatii produsului/serviciului, procesului si sistemului calitatii intreprinderii. Auditurile externe = au ca scop principal obtinerea unei dovezi privind capacitatea furnizorului de a asigura obtinerea calitatii cerute. Sunt efectuate in vederea inregistrarii (certificarii) sistemului calitatii unei intreprinderi. Auditurile externe efectuate de beneficiari ai intreprinderii prin auditori proprii in scopul evaluarii sistemului = se numesc audit secunda parte. Auditurile externe efectuate de un organism neutru la cererea intreprinderii care doreste auditarea sistemului calitatii sau la cererea unei alte parti = se numesc audit terta parte. Auditul sistemului calitatii efectuat de o terta parte in scopul certificarii = se numeste audit de certificare. Inaintea auditului propriu-zis de certificare se efectueaza un audit de preevaluare. Dupa

certificarea sistemului calitatii se efectueaza auditul de supraveghere, pentru a verifica daca se asigura respectarea cerintelor stabilite. Etapele desfasurarii auditului. 1. Declansarea auditului. 2. Pregatirea auditului. 3. Efectuarea auditului. 4. Elaborarea si gestionarea documentelor auditului. 5. Incheierea auditului. 6. Urmarirea actiunilor corective 1. Declansarea auditului = presupune stabilirea obiectivului auditului, frecventei acestuia si examinarea preliminara. Obiectul auditului este stabilit de client impreuna cu auditorul sef. Frecventa auditului = este stabilita de catre client in functie de eventualele modificari importante intervenite in managementul intreprinderii. Examinarea preliminara = auditul de preevaluare consta in analiza documentatiei referitoare la metodele utilizate de cel auditat pentru satisfacerea cerintelor sistemului calitatii (se analizeaza manualul calitatii). 2. Pregatirea auditului = presupune elaborarea unui plan de audit, organizarea echipei de audit si stabilirea documentatiei de lucru, care vor fi utilizate pe parcursul desfasurarii auditului. Planul de audit trebuie aprobat de client si comunicat auditorilor si celui auditat. Organizarea echipei de audit Auditul poate fi efectuat de unul sau mai multi auditori. Responsabilitateanauditului revine auditorului sef. 3. Efectuarea auditului = presupune parcurgerea a 3 etape: reuniunea de deschidere, examinarea propri-zisa a elementelor sistemului calitatii si reuniunea de inchidere a auditului. Reuniunea de deschidere are loc in urmatoarele scopuri: - prezentarea membrilor de audit conducerii intreprinderii auditate; - discutarea obiectivelor si domeniul de aplicare a auditului; - determinarea sistemului oficial de comunicare intre echipa de audit si cel auditat; - confirmarea asigurarii mijloacelor si a facilitatilor necesare efectuarii auditului; - confirmarea datei la care va avea loc reuniunea de incheiere; - reuniunile intermediare ale echipei de audit cu conducerea intreprinderii; - clarificarea detaliilor planului de audit. Examinarea sistemului calitatii = culegerea dovezilor si formularea observatiilor auditorilor. Culegerea dovezilor se realizeaza pe analiza documentelor , chestionarea personalului implicat in domeniul auditat si prin observarea directa a desfasurarii activitatii in domeniul respectiv. Observatiile auditorilor, formulate dupa auditarea tuturor activitatilor, sunt analizate de echipa de audit, pentru a stabili care dintre ele vor fi raportate ca neconformitati. Aceste neconformitati trebuie sa fie documentate clar si concis si demonstrate pe baza unor dovezi corespunzatoare. Obsercaiile sunt analizate de auditorul sef impreuna cu reprezentantul conducerii intreprinderii auditate. Neconformitatile constatate cu prilejul auditului se clasifica in functie de gravitatea lor in neconformitati majore si minore. Neconformitatile majore = se refera la nesatisfacerea cerintelor standardului de referinta, care afecteaza intr-o masura importanta implementarea sau amentinerea sistemului calitatii. Neconformitatiminore = neconformitati izolate sau sporadice care nu afecteaza in mod semnificativ implementarea sau mentinerea sistemului calitatii. Reuniunea de incheiere cu conducerea intreprinderii are loc inainte de elaborarea raportului de audit. Auditorul sef prezinta constatarile echipei de audit si concluziile acesteia privind eficacitatea sistemului calitatii in realizarea obiectivelor. Auditorul poate face doar recomandari, nu poate impune. 4. Elaborarea si gestionarea documentelor auditului. Principalul document cu care se finalizeaza auditul

sistemului calitatii este raportul de audit. Elaborarea raportului de audit se realizeaza sub coordonarea auditorului sef. Raportul de audit contine: - obiectivele si domeniul auditului; - detalii privind planul de audit, identitatea membrilor echipei de audit, a reprezentantilor auditatului, data efectuarii auditului; - identificarea documentelor de referinta ale auditului; - neconformitatile constatate; - aprecierile echipei de audit privind conformitatea sistemului calitatii cu referentialul stabilit; - aprecierea echipei de audit privind eficacitatea sistemului calitatii in realizarea obiectivelor; - lista de difuzare a raportului de audit. Difuzarea raportului de audit. Raportul de audit este predat clientului de catre auditorul sef. 5. Incheierea auditului. - Auditul se considera incheiat atunci cand raportul de audit a fost predat clientului. 6. Urmarirea actiunilor corective. Responsabilitatea stabilirii actiunilor corective pentru eliminarea neconformitatilor identificate cu prilejul auditului sau a cauzelor acestora, revine intreprinderii auditate. Auditorul are responsabilitatea sa se limiteze la identificarea neconformitatilor. Dupa verificarea implementarii actiunilor corective organismul auditor poate elabora un raport de urmarire pe care il va difuza in acelasi mod ca si raportul de audit initial.