Estetica si arhitectura in spatiul cultural european

Sculpturi exterioare - caduceul Biblioteca Nationala

Ferastraeru Sorana Cristina Anul IV, grupa 404

Analiza elementelor de fatada Biblioteca Nationala - Caduceul

Aflata in "locul din coltul ce face Strada Doamnei, cu Strada Vestei (actuala Ion Ghica) cladirea ce adaposteste astazi Biblioteca Nationala a fost construita pe un teren ramas vilan pe urma daramarii fostei cladiri a clucerului Barcanescu, unde odinioara fusese asezat Senatul tarii, in suprafata de 2.215 metri patrati, (care) este daruit (la 3 martie 1906 de catre Ioan Lahovary, atunci Ministru al Agriculturii, Industriei, Comertului si Domeniilor n.a.) Camerei in vederea construirii Palatului propriu". Astfel, in anul 1907 se tipareste in Analele de Arhitectura un text ce anuntaconcursul pentru intocmirea planurilor de arhitectura a Palatului Bursei, specificandu-se premiile acordate: locul I 8 000 lei aur, locul II 5 000 lei aur si pt locul III 3 000 lei aur. S-au prezentat 14 proiecte, din acestea ramanand in concurs 6. O comisie alcatuita din George Asan (presedintele Camerei de Comert), Mauritiu Blanck, Sigmund Prager si Nicolae Dane, a decis acordarea proiectului arhitectului Stefan Burcus. Dupa ce a absolvit Scoala Superioara de Arte si Meserii, Scoala de Ingineri de la Poduri si Sosele si Scoala de Arhitectura, Arh. Stefan Burcus (1870 1928), a fost admis in urma unui concurs international (la care au participat peste 450 de aspiranti) la Scoala de Bele Arte din Paris. Aici a lucrat in atelierul Gudet Paulin si a participat la cursurile si conferintele renumitilor profesori arhitecti francezi ai vremii. Si-a dobandit notorietatea inca din timpul anilor de studiu, atat pe plan national cat si international, prin castigarea a 7 medalii la concursuri (lucru considerat un record al vremii). Odata reintors in tara, arh. Stefan Burcus devine presedinte al Societatii Arhitectilor si profesor al Scolii Superioare de Arhitectura, fondator si administrator delegat al Societatii Constructia Moderna. Se remarca in cadrul Expozitiei jubiliare din 1906, cand alaturi de arh. Victor Stefanescu se ocupa de supreavegherea lucrarilor cuprinse in planul expozitiei. Printre proiectele infaptuite de arh. Burcus se remarca: Palatul Artelor (ars in 1940), Pavilionul Regal, Palatul Administrativ din Craiova (actuala Prefectura), Catedrala din Galati, castelul Tepes din Parcul Carol si alte resedinte particulare din Bucuresti si din tara. Constructia Palatului Camerei Bursei incepe la data de 11 mai 1908, inceput marcat simbolic prin asezarea pietrei de temelie de catre Principele Ferdinand si principesa Maria. Din revista Analele de Arhitectura aflam ca licitatia pentru constructia cladirii, care a fost evaluata atunci la 800.000 lei aur, a fost castigata de antreprenorii Costa si Luigi Forabasco, care au oferit o reducere de 3,83%, iar arhitectul Toma Dobrescu a fost numit dirigintele lucrarii. Arhitectul Stefan Burcus l-a avut ca ajutor pe arhitectul I.G. Mayer pentru supravegherea lucrarilor.

Palatul a fost inceput la 1 august 1907. La 3 ani de la asezarea pietrei de temelie, proiectul este finalizat. La 27 mai (23 din alte surse) 1911 se face inauguraea printr-o ceremonie solemna in prezenta regelui Carol I. In ziarul Universul din 23, 24, 25 mai 1911 este descrisa intreaga ceremonie: "Dupa 42 de ani de existenta Camera are un sediu care se inalta maret in inima comertului bucurestean. Cladirea aceasta impunatoare este un semn potrivit al dezvoltarii comertului nostru. Frumoasa si inaltatoare a fost serbarea, la care s-au impartasit sufleteste comerciantii din toata tara si toti cei care stiu sa pretuiasca insemnatatea negotului." Valoarea finala a cladirii s-a ridicat la 1.300.000 lei aur, iar a instalatiilor la 500.000 lei aur si a fost executata atat in interior, cat si exteriorul in stil Ludovic XVI modern." (Analele de Arhitectura). Stilistic edificiul se incadreaza in zona ecletismului academic cu influente clasice, in special, intr-adevar, neoclasicism francez (tribut educatiei primite de catre architect la scoala din Paris). Neoclasicismul reprezinta o intoarcere la puritatea artelor din Roma antica, motivele decorative fiind imprumutate din mitologia greco-romana (sursa majora de inspiratie - descoperirile artefactelor realizate in perioada antica, sapaturile de la Herculaneum si Pompeii ce au adus la lumina stilul antic). Ca ornamente sunt folosite ghirlande de flori, motive arhitecturale, medalioane, decoratiuni dorice, ionice sau corintice. In comparatie cu stilul englezesc a aceleiasi perioade, stilul francez (numit si Louis XVI) este foarte ornat. Astfel, edificiul ce gazduieste astazi Biblioteca Nationala este o constructie cu forme si proportii echilibrate, cu o decoratie eleganta. Parterul si mezaninul au bosaje, celelalte doua nivele fiind ritmate de pilastrii angajati, iar intrarile marginite de cate doua coloane masive. Iese in evidenta intrarea principala aflata la intersectia strazilor Ion Ghica si Doamnei, care este accentuata la nivelul etajelor superioare de cate doua coloane masive care sustin o arcada in plin centru. Acoperisul cu dantelariile sale a fost realizat de mesterul tinichigiu Alexandru Dimitriu (acelasi care este responsabil si pentru omul de arama si cavalerul de pe Primaria Sectorului unu). Structura de rezistenta a cladirii calculata de inginerul Gogu Constantinescu este impresionanta pentru epoca sa. Caramida era speciala intrucat "rezista la 150kg/cm2, caramizile actuale sunt facute sa reziste la 50kg/cm2", afirma Nicolae Noica in cartea sa despre edificiile publice construite in timpul domniei regelui Carol I. Planseele sunt din beton armat pentru a asigura rezistenta. Sculpturile ce impodobesc fatada sunt realizate de Emil Wilhelm Becker (1881-1952), sculptorul Curtii Regale (deasemenea autorul monumentului din piata Valter Maracineanu, pe latura de est a Cismigiului, al unor decoratiuni la Mausoleul din Marasesti, al unor sculpturi pe fatada Universitatii Bucuresti etc). Grupul statuar realizat din piatra in ronde bosse, exprima noblete si gravitate", scrie Petre Oprea. Statuile sunt bine proportionate si se incadreaza elegant in intreaga arhitectura a edificiului. 3

"Frontonul semicircular are in centru un cap de leu ce incadreaza doua personificari stand pe o plinta in pozitii relaxate. In partea stanga este Industria cu ciocanul in mana, iar in dreapta zeul Mercur avand in mana dreapta caduceul si in cealalta o ancora. Des intalnit in arhitectura clasica (arhitectura antica greceasca, romana si derivate ale acestora), caduceul revine ca motiv decorativ si smbolic in neoclassicism si renastere. Insemnatatea cuvantului Atribut tipic al lui Hermes (Mercur), termenul (o varianta a grecescului kerykeion bastonul lui Hermes) desemneaza un toiag in jurul caruia se incolacesc doi serpi, avind la virf doua mici aripi ce incadreaza o sfera. Legenda Originea serpilor era pusa in legatura cu faptul ca, intr-o zi, Hermes vazuse doi serpi luptindu-se pe muntele Citeron, iar pentru a-i desparti aruncase intre ei nuiaua; animalele s-au incolacit in jurul ei, raminind astfel pentru totdeauna.

Acest element se repeta atat pe de-o parte si de alta a intrarii cat si la interior.

Originea elementelor grafice La romani caduceul era reprezentat de o ramura de maslin impodobita de doua ghirlande sau panglici. Mai tarziu ghirlandele au fost interpretate ca serpi ce se incolacesc in directii diferite, ajungand cu capetele unul spre celalalt iar ramura de maslin a fost inlocuita de un toiag. Aripile au fost apoi adaugate, simbol al vitezei lui Hermes (si semnul sau reprezentativ). La greci a fost initial un baston heraldic, uneori cu aripi, la care se adaugau doua panglici de lana. Parerea lui Karl Otfried Mller(important istoric), ca panglicile au evoluat spre serpi, a fost impartasita de mai multe generatii de mitografi conservatori, desi Jane Ellen Harrison a descoperit ca Hermes a avut initial forma de sarpe, si ca serpii erau un component esential al caduceului. Caduceul este deseori confundat cu Bastonul lui Esculap, simbol al medicinei, in special in America de Nord, dar simbolul medicinal traditional este, cu un singur sarpe si fara aripi.

Simbolistica Caracterizat de dibacie, inventivitate, cunoastere, imaginatie si maiestrie, Hermes (Mercur in mitologia romana) este zeul grec al calatoriilor si al comertului. Potrivit legendelor, Hermes este fiul lui Zeus si al nimfei Maia. El vine pe lume pe ascuns, atunci cand zeii si oamenii dorm. Inca de la nasterea sa intr-o grota din Muntele Cilene, reuseste sa se desfaca din scutece si sa fuga sa fure o parte din turma de oi a fratelui sau Apolo. E nevoit sa se apere in fata lui Zeus care il indrageste datorita amuzantei si convingatoarei sale pledoarii. Din acest motiv, Hermes mai este considerat si zeul cuvintelor: cuvintele, mijloc de comunicare, expresie a galanteriei si a iubirii, mesageri ai cunoasterii, dar si ai minciunii care mascheaza adevarul, ii zapacesc pe indragostiti si discrediteaza bunele imparteli. Este intermediarul intre oameni si Olimp, Olimp si Hades. Hermes este in acelasi timp si zeul comertului, este singurul care si-a obtinut statutul divin printr-un contract. Legendele confirma si o parte mai intunecata a zeului Hermes. Grecii mai vad in el si un zeu al talharilor si hotilor, plin de viclenie, ascunzisuri si inselaciuni. A fost adoptat ca zeitate si la romani care il venerau sub numele de Mercur, protector al calatorilor si al comertului. Deoarece este strans legat de Hermes care are un rol complex si divers in mitologia antica, precum si datorita elementelor ce il compun serpi, dualitatea lor, litera 8 (importanta in numerologie) pe care incolacirea lor o formeaza, toiagul, sfera si aripile, caduceul are o simbolistica bogata. In cazul caduceului intalnit pe frontonul Palatului Bursei, cea mai potrivita interpretare ar fi cea traditionala, de simbol al negustorilor, al comertului, industriei, a bunei guvernari si armoniei. Originea aripilor deschise este explicata prin deplasarile rapide pe care Hermes, ca mesager al zeilor, le avea de indeplinit. in aceasta calitate de mesager al zeilor si de purtator al vestilor pe care zeitatile i le incredintau, Hermes era patronul crainicilor. Caduceul era deci si o emblema a crainicilor - in acest caz, o ramura de maslin in jurul careia se impletea o simpla ghirlanda. Cu caduceul, vergeaua magica ce aduce somnul, Hermes dupa voie/ Pe oameni ii adoarme si-i desteapta/ Din somn" (Odiseea, 5.48-49 si 24.3-4; Iliada, 24.343-344; cf. Ovidiu, Metamorfoze, 1.671672).

In istoria caduceului descoperim critici la adresa folosirii simbolului de catre institutii, deoarece nu este asociat doar cu bunastarea si comertul, el fiind si patronul hotilor si al mincinosilor. Daca ar fi sa speculez, Caduceul asezat atat pe frontonul cladirii bursei cat si in interior, ar putea avea semnificatii masonice. La 1900 franc-masoneria era influenta in Romania iar un architect atat de cunoscut, instruit la Paris cum a fost Stefan Burcus ar fi putut fi membru. Astfel ar fi strecurat printre elementele ornamentale de pe fatada Palatului Bursei simboluri masonice. Caduceul a fost preluat de catre masoni si folosit ca simbol al puterii de a invia mortii si de a vindeca bolile, al dualitatii bine-rau, ca instrument ce deschide calea dintre viata si moarte (Hermes conduce mortii inspre Hades, in lumea tenebrelor). Religia crestina a preluat caduceul si l-a reinterpretat sub diferite forme. Insusi sceptrul Episcopal se pare ca a fost impodobit la inceput de cei 2 serpi ai lui Hermes. Alte simbolistici: Caduceul a fost folosit pentru metalul numit Mercur iar in astrologie reprezinta planeta cu acelasi nume. Reprezentat in varianta cu ramurile de maslin a fost folosit ca simbol al pacii. In roma antica caduceul era folosit sub forma de insigne de catre mesageri si ambasadori, semnificand inviolabilittea acestora.

Cladirea proiectata initial ca sediu al bursei de valori, ce a gazduit din anul 1955 volumele Bibliotecii Nationale, are valoare atat din punct de vedere architectural cat si istoric, social si cultural. Edificiul este inclus pe lista cladirilor monument istoric si se are in vedere renovarea si reabilitarea sa.