Sunteți pe pagina 1din 119

Gheorghe PANĂ

Electronică analogic ă implementat ă cu amplificatoare opera ţ ionale

ă implementat ă cu amplificatoare opera ţ ionale Editura Universit ăţ ii „Transilvania” din Bra ş

Editura Universit ăţ ii „Transilvania” din Braş ov

2005

2005 EDITURA UNIVERSIT ĂŢ II TRANSILVANIA BRAŞ OV

Adresa:

500030 Braş ov, B-dul Eroilor, Nr. 9 Tel/Fax: 0268 - 47 53 48 E-mail: editura@unitbv.ro

Nr. 9 Tel/Fax: 0268 - 47 53 48 E-mail: editura@unitbv.ro Tip ă rit la: Tipografia Universit

Tip ă rit la:

Tipografia Universităţii "Transilvania" din Braşov B-dul Eroilor 9 tel/fax: 0268 47 53 48

Toate drepturile rezervate

Editură acreditată de CNCSIS Adresa nr.16 1 5 din 29 mai 2002

Referen ţi ş tiin ţifici:

Prof. dr. ing. Gheorghe TOACŞ E Prof. dr. ing. Iuliu SZEKELY

Tehnoredactare:

Autorul

Corectură :

Autorul

Coperta:

Autorul

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PANĂ, GHEORGHE

Electronică

analogică

implementată

cu

amplificatoare

operaţionale/

Gheorghe

Pană

Braş ov;

Editura

Universit ăţ ii

„Transilvania”, 2005 Bibliogr. ISBN 973-635-453-9

62 1 .375.4

62.002.3.62(075.8)

CUVÂNT ÎNAINTE

Manualul întitulat “Electronică analogică implementată cu amplificatoare operaţ ionale” cuprinde o mare parte din informaţ ia furnizat ă la curs studenţ ilor de la specializ ările Electronică ş i Telecomunicaţ ii.

Se prezint ă principalele aspecte legate de amplificatorul operaţ ional (AO) care a devenit “componenta” de baz ă în procesarea semnalelor analogice ş i în “pregătirea” informaţ iei pentru a fi prelucrat ă cu ajutorul calculatorului.

Din cele opt capitole ale manualului, ş apte se referă la amplificatorul operaţ ional, analizat prin performan ţ ele sale ş i prin intermediul comportării lui în diverse circuite liniare ş i neliniare. În capitolul introductiv am considerat necesar să revăd cele mai utilizate legi ş i teoreme din teoria circuitelor, fără de care analiza circuitelor realizate cu amplificatoare operaţ ionale ar fi mai grea.

Materialul porneş te de la simplu, când amplificatorul operaţ ional se presupune ideal, concept care poate fi utilizat în analiza preliminară a oricărui montaj realizat cu AO. Performan ţ ele circuitelor cu amplificatoare operaţ ionale sunt sensibil modificate de comportarea real ă a AO. Din aceast ă cauz ă, în capitolul 3 se prezint ă structura internă de principiu ş i parametrii amplificatoarelor operaţ ionale cu ajutorul cărora se definesc abaterile de la idealitate ale AO. Aceste abateri se regăsesc în capitolele 5 ş i 6 sub forma limit ărilor statice (cele neafectate de efectele reacţ iei negative) ş i a celor dinamice.

În funcţ ionarea liniară ş i stabil ă a AO, tensiunea dintre cele dou ă borne de intrare (tensiunea diferenţ ial ă) tinde la zero. Acest lucru permite deosebirea circuitelor liniare (cu tensiune diferenţ ial ă zero) de cele neliniare (tensiune diferenţ ial ă mult diferit ă de zero), aş a cum reiese din studierea capitolelor 7 ş i 8.

În urma parcurgerii acestui material, viitorul specialist în domeniul inginerie electronică ş i telecomunicaţ ii va fi în stare s ă înţ eleagă funcţ ionarea diferitelor montaje realizate cu AO, să proiecteze ş i s ă pun ă în funcţ iune circuitele care proceseaz ă semnale analogice cu ajutorul amplificatoarelor operaţ ionale.

Conf. dr. ing. Gheorghe Pană

pana@vega.unitbv.ro

5

CUPRINS

1

. NOŢIUNI INTRODUCTIVE

7

 

1 . 1

Legea lui Ohm

7

1 .2

Prima teoremă Kirchhoff sau legea curen ţ ilor

7

1 .3

A doua teoremă Kirchhoff sau legea tensiunilor 8

1 .4

Regula divizorului de tensiune

8

1 .5

Regula divizorului de curent

8

1 .6

Teorema lui Thevenin

9

1 .7

Principiul superpozi ţ iei sau suprapunerii de efecte

1 0

1 .8

Amplificatoare

1 0

2. AMPLIFICATORUL OPERAŢIONAL IDEAL

1 3

 

2.

1

No ţ iuni generale

13

2.2 Conceptul de AO ideal ş i consecinţ ele acestui concept

1 5

2.3 Conceptul general de reacţ ie

16

2.4 Configuraţ ii de bază realizate cu AO

1 7

 

2.4. 1

Configuraţ ia inversoare

1 7

2.4.2

Configuraţ ia neinversoare

18

2.5 Considera ţ ii privind alegerea valorii rezistoarelor 23

3. PARAMETRII AMPLIFICATOARELOR OPERAŢIONALE

26

3.

1 Structura internă de principiu a amplificatoarelor opera ţ ionale

26

 

3.

1 .1

Etajul de intrare

26

3.

1 .2

Etajul intermediar

27

3.

1 .3

Etajul de ie ş ire

27

3.2

Descrirea parametrilor AO

27

3.2.1

Tensiunea de intrare de offset

27

3.2.2

Curentul de intrare

28

3.2.3

Domeniul tensiunii de intrare de mod comun

28

3.2.4

Domeniul tensiunii de intrare diferen ţ iale 29

3.2.5

Varia ţ ia maximă a tensiunii de ie ş ire

30

3.2.6

Amplificarea diferen ţ ial ă la semnal mare 30

3.2.7

Elementele parazite de la intrarea AO

3

1

3.2.8

Impedanţ a de ie ş ire

32

3.2.9

Factorul de rejec ţ ie a modului comun

32

3.2.1 0

Factorul de rejec ţ ie a surselor de alimentare 32

3.2. 11

Curentul de alimentare

33

3.2.1 2

Viteza de varia ţ ie a semnalului de ie ş ire la câ ş tig unitar

33

3.2.1 3

Zgomotul echivalent la intrare 33

3.2.1 4

Distorsiunile armonice totale ş i zgomotul 34

3.2.1 5

Banda la câ ş tig unitar ş i marginea de fază

34

3.2.1 6

Timpul de stabilire

36

4. AMPLIFICATORUL OPERAŢIONAL REAL

37

4.

1

Introducere

37

4.2 Modelul AO frecven ţ e foarte joase 37

4.3 Amplificatorul neinversor. Determinarea A, R in ş i R o

38

4.3.1 Amplificarea în bucl ă închis ă

38

4.3.2 Rezistenţ a de intrare

40

4.3.3 Rezistenţ a de ie ş ire 41

4.4 Amplificatorul inversor. Determinarea A, R in ş i R o

44

4.4. 1

Amplificarea în bucl ă închis ă

44

4.4.2

Rezistenţ a de intrare

46

4.4.3

Rezistenţ a de ie ş ire 47

6

5.

1

Modelul circuitului cu offset

49

5.2 Influen ţ a tensiunii de intrare de offset

50

5.3 Influen ţ a curenţ ilor de polarizare a intr ă rilor

50

5.4 Valori tipice de offset

52

5.5 Circuite de anulare a offsetului (circuite de nul)

53

6. LIMIT ĂRI DINAMICE ALE AO

57

6.

1

Banda de frecven ţă în bucl ă deschis ă

57

6.2 Banda de frecven ţă în bucl ă închis ă

59

6.3 Timpul de cre ş tere

60

6.4 Viteza de varia ţ ie a semnalului de ie ş ire (SR)

63

 

6.4.1 Efectul SR la semnal de intrare tip treapt ă

63

6.4.2 Efectul SR la semnal de intrare sinusoidal

65

6.4.3 Legă tura dintre banda liniar ă ş i SR

66

6.5 Stabilitatea circuitelor cu reac ţ ie negativă

69

6.6 Compensarea în frecvenţă a amplificatoarelor cu reac ţ ie

73

 

6.6.1

Metode de compensare

73

7. CIRCUITE LINIARE REALIZATE CU AO

78

7.

1

Surse de curent controlate în tensiune (SCCU)

78

 

7.

1 .1

SCCU de tip inversor cu sarcin ă flotant ă

78

7.

1 .2

SCCU de tip neinversor cu sarcin ă flotant ă

79

7.

1 .3

SCCU cu sarcina la mas ă

80

7.2 Surse controlate în curent

82

 

7.2.

1

Sursa de tensiune controlat ă în curent (STCI)

82

7.2.2

Sursa de curent controlat ă în curent (SCCI)

83

7.3 Circuite de sumare

84

 

7.3.

1

Sumatorul inversor

84

7.4 Circuite de sc ă dere

87

 

7.4.1 Amplificatorul diferen ţ ial

87

7.4.2 Amplificatorul diferen ţ ial echilibrat

88

7.4.3 Amplificatorul de instrumenta ţ ie

89

7.5 Circuitele de integrare ş i derivare

93

 

7.5.1 Circuitul de integrare

93

7.5.2 Circuitul de derivare (diferen ţ iere)

94

7.5.3 Compara ţ ie între integrare ş i derivare

95

7.6 Alimentarea AO cu tensiune simpl ă

95

 

7.6.

1

Configuraţ ia inversoare

96

7.6.2

Configuraţ ia neinversoare

97

7.7 Stabilizatoare de tensiune realizate cu AO

98

8. CIRCUITE NELINIARE REALIZATE CU AO

102

8.

1

Circuite de logaritmare ş i exponenţ iere

1 02

8.2 Redresoare de precizie

1 02

 

8.2.1 Redresorul de precizie monoalternanţă saturat

1 03

8.2.2 Redresorul de precizie monoalternan ţă nesaturat

103

8.2.3 Redresorul dubl ă alternan ţă nesaturat

104

8.3 Comparatoare

 

1 06

 

8.3.

1

Considera ţ ii despre mă rimea tensiunii de intrare

1 06

8.3.2 Caracteristica de transfer

1 06

8.3.3 Comparatoare în bucl ă deschis ă

1 06

8.3.4 Comparatoare cu reac ţ ie pozitivă

11 3

ANEXE

117

BIBLIOGRAFIE

11 9

1

.

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Electronica analogică se ocupă cu studiul ş i aplicaţ iile circuitelor care prelucreaz ă semnale cu variaţ ie continuă în timp ş i/sau frecven ţă. Circuitele sunt realizate atât cu componente discrete cât ş i cu circuite integrate. Acestea din urmă ş tigă tot mai mult teren în competiţ ie cu primele. În cadrul electronicii analogice, realizată cu circuite integrate, amplificatorul operaţ ional deţ ine un rol important deoarece cu ajutorul lui se pot implementa numeroase funcţ ii liniare ş i neliniare. În general vorbind, amplificatorul operaţ ional a devenit „componenta” de baz ă în procesarea analogică de semnal. În ţ elegerea electronicii analogice presupune cunoaş terea unor elemente de teoria circuitelor ş i utilizarea unor relaţ ii matematice ş i legi ale fizicii. Circuitele reprezint ă un ansamblu de componente pasive ş i active, aranjate în aş a fel încât să realizeze funcţ iile dorite. În cazul circuitelor existente, pentru a le prezice comportarea ş i a le analiza funcţ ionarea, trebuie scrise una sau mai multe relaţ ii matematice. Unele relaţ ii intervin atât de des încât merită s ă fie recapitulate ş i reţ inute.

1 . 1 Legea lui Ohm

Legea lui Ohm reprezintă o lege fundamental ă în electronică. Legea lui Ohm, exemplificată pe circuitul din fig. 1 . 1 , se poate aplica unei singure componente

(1 . 1 )

sau întregului circuit

(1 .2)

Dacă se cunoaş te valoarea curentului care curge prin orice latură de circuit, căderea de tensiune pe aceast ă latură se obţ ine prin multiplicarea curentului cu rezisten ţ a laturii analizate (relaţ ia (1 . 1 )).

U = I × R

E = I × r + I × R

ia ( 1 . 1 )). U = I × R E = I × r

Fig. 1.1. Legea lui Ohm aplicată unei componente şi întregului circuit

1 .2 Prima teoremă Kirchhoff sau legea curen ţilor

Prima teorem ă Kirchhoff arat ă că suma curenţ ilor care intră într-un nod este egal ă cu suma curenţ ilor care ies din nod:

(1 .3)

Pentru exemplul de circuit din fig. 1 .2 se poate scrie

(1 .4)

I

in

I

2

+ I

=

4

= I

1

I

out

+ I

3

8

ELECTRONIC Ă ANALOGIC Ă IMPLEMENTATĂ CU AMPLIFICATOARE OPERAŢIONALE

Ă IMPLEMENTAT Ă CU AMPLIFICATOARE OPERA Ţ IONALE Fig. 1.2. Circuitul pentru exemplificarea primei teoreme

Fig. 1.2. Circuitul pentru exemplificarea primei teoreme Kirchhoff

1 .3 A doua teoremă Kirchhoff sau legea tensiunilor

A doua teorem ă Kirchhoff arat ă că suma tensiunilor electromotoare dintr-un ochi de circuit (tensiunea surselor - E k ) este egal ă cu suma căderilor de tensiune de pe ochiul respectiv (U k ):

(1 .5)

Pentru exemplul de circuit din fig. 1 .3 se poate scrie E = U

(1 .6)

E

k

=

U

k

1

+ U

2

poate scrie E = U ( 1 .6) ∑ E k = ∑ U k 1

Fig. 1 .3. Circuitul pentru exemplificarea celei de a doua teoreme Kirchhoff

1 .4 Regula divizorului de tensiune

Regula divizorului de tensiune se poate aplica pentru a determina tensiunea de la ieş irea unui circuit ca cel prezentat în fig. 1 .4, fără sarcină la ieş ire. În acest caz ambele rezistoare sunt percurese de acelaş i curent I, determinat cu legea lui Ohm:

(1 .7)

E

R

1

+

R

2

I =

I , determinat cu legea lui Ohm: ( 1 .7) E R 1 + R 2

Fig. 1.4. Regula divizorului de tensiune

Tensiunea de ieş ire, U O se determin ă aplicând încă odat ă legea lui Ohm pentru porţ iunea de circuit format ă din R 2 :

O = Se înlocuieş te relaţ ia (1 .7) în relaţ ia (1 .8) ş i se obţ ine:

U

O

U

=

IR

R

2

2

R

1

+

R

2

 

(1 .8)

E

(1 .9)

Dacă la ieş irea circuitului se conecteaz ă o rezistenţă de sarcină, în relaţ ia (1 .9) R 2 se înlocuieş te cu rezultatul conectării în paralel dintre R 2 ş i rezistenţ a de sarcină.

1 .5 Regula divizorului de curent

Dacă la ieş irea unui circuit (fig. 1 .5) nu este conectat ă rezistenţă de sarcină se poate aplica regula divizorului de curent pentru a determina curentul prin R 2 de exemplu. La fel de bine se poate aplica regula divizorului de curent ş i pentru a afla curentul prin R 1 .

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

9

NO Ţ IUNI INTRODUCTIVE 9 Fig. 1.5. Regula divizorului de tensiune Presupunând rezisten ţ ele parcurse

Fig. 1.5. Regula divizorului de tensiune

Presupunând rezisten ţ ele parcurse de curenţ ii I 1 ş i I 2 , cu legea curenţ ilor lui Kirchhoff se găseş te:

(1 . 1 0)

C ăderea de tensiune la bornele rezistenţ elor se determină cu legea lui Ohm:

(1 . 11 )

I = I

1

+ I

2

 

U = I R

1

1

= I

2

R

2

Combinând relaţ iile (1 . 1 0) ş i (1 . 11 ) se obţ ine:

 
 

I

=

I

R

2

+

I

=

I

R

1

+

R

2

 

2

R 2

1 R

2

1

de unde

 

I

2

=

R

1

R

+

1

R

2

 

I

1

.6 Teorema lui Thévenin

(1 . 1 2)

(1 . 1 3)

Teorema lui Thévenin se utilizeaz ă când sursa de semnal este de tensiune. Dacă sursa de semnal este de curent se utilizeaz ă teorema lui Norton (mai rar întâlnită în practică). Metoda const ă în înlocuirea unei părţ i din circuit (circuitul liniar ş i activ conectat la bornele X-Y de pe fig. 1 .6, a ş i alcătuit din sursa E ş i rezistoarele R 1 ş i R 2 ) cu un circuit serie simplu format dintr-o surs ă echivalent ă E TH ş i o rezisten ţă echivalent ă R TH (fig. 1 .6, b).

ţă echivalent ă R T H (fig. 1 .6, b ). a) b) Fig. 1.6. Exemplu

a)

ţă echivalent ă R T H (fig. 1 .6, b ). a) b) Fig. 1.6. Exemplu

b)

Fig. 1.6. Exemplu de aplicare a teoremei Thevenin: a) circuitul iniţial; b) circuitul echivalent

Sursa echivalent ă, E TH se determină pentru circuitul liniar ş i activ lucrând în gol (fără s ă fie conectate rezistenţ ele R 3 ş i R 4 la bornele X, Y). Se aplică regula divizorului de tensiune, E TH reprezentând căderea de tensiune pe R 2 :

E

TH

=

R

2

R

1

+

R

2

E

(1 . 1 4)

Rezistenţ a echivalent ă R TH se determină pasivizând surse E (se înlocuieş te cu scurt circuit) ş i se calculeaz ă rezistenţ a văzut ă de la bornele X-Y, spre stânga, fără R 3 ş i R 4 . Prin pasivizarea sursei E, rezistoarele R 1 ş i R 2 apar legate în paralel:

(1 . 1 5)

=

R R 1 2 = R 1 R + R 1 2
R R
1
2
= R
1
R
+
R
1
2

R

2

R TH

Tensiunea de ieş ire se poate acum determina uş or, aplicând regula divizorului de tensiune

1

0

ELECTRONIC Ă ANALOGIC Ă IMPLEMENTATĂ CU AMPLIFICATOARE OPERAŢIONALE

U

O

=

E

TH

×

 

R

4

=

E

×

R

2

R

TH

+

R

3

+

R

4

R

1

+

R

2

×

R

4

R R

1

2

R

1

+

R

2

+

R

3

+

R

4

(1 . 1 6)

La fel de bine se poate determina curentul care curege prin latura conectată la bornele X-Y.

1 .7 Principiul superpozi ţiei sau suprapunerii de efecte

Teorema superpozi ţ iei se poate aplica pe orice circuit liniar. Dacă exist ă în circuit mai multe surse independente, tensiunile ş i curenţ ii care rezult ă din cauza fiecărei surse se pot determina separat, iar rezultatele se adună algebric. Se prezint ă, ca exemplu, circuitul din fig. 1 .7.

Se prezint ă , ca exemplu, circuitul din fig. 1 .7. Fig. 1.7. Exemplu de circuit

Fig. 1.7. Exemplu de circuit pentru analiza superpoziţiei

Pentru a determina efectul unei surse, cealalt ă surs ă se pasivizeaz ă (se înlocuieş te cu scurt circuit dacă sursa este ideal ă sau cu rezistenţ a sa internă – pentru o surs ă reală). Pasivizând sursa E 2 rezult ă circuitul din fig. 1 .8, a. Componenta U O1 a tensiunii de ieş ire se determină cu regula divizorului de tensiune

U

O 1

=

ă cu regula divizorului de tensiune U O 1 = a) E 1 R 2 R

a)

E

1

R 2 R 3 + R R R 1 2 3
R
2 R
3
+ R
R
R 1
2
3

(1 . 1 7)

O 1 = a) E 1 R 2 R 3 + R R R 1 2

b)

Fig. 1.8. Circuitul echivalent dacă : a) se pasivizează sursa E 2 ; b) se pasivizează sursa E 1

Pasivizând sursa E 1 se poate determina componenta U O2 :

U

O 2

=

E

2

R 1 R 3 + R R R 2 1 3
R 1 R
3
+ R
R
R 2
1
3

(1 . 1 8)

Valoarea tensiunii de ieş ire se determină apoi prin însumarea relaţ iilor (1 . 1 7) ş i (1 . 1 8):

1 .8 Amplificatoare

U

O

=

E

1

R R R R 2 3 1 3 + E R + R R 2
R
R
R
R
2
3
1
3
+ E
R
+ R
R
2 R
+
R
R
1
2
3
2
1
3

(1 . 1 9)

Un amplificator primeş te semnal de la o sursă pe la bornele de intrare ş i furnizeaz ă semnalul amplificat unei sarcini pe la bornele de ieş ire. În funcţ ie de tipul semnalelor de intrare ş i ieş ire se deosebesc mai multe tipuri de amplificatoare. Cele mai utilizate sunt:

amplificatorul de tensiune, la care atât mărimile de intrarea cât ş i cele de ieş irea sunt tensiuni,

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

11

amplificatorul de curent, la care atât mărimile de intrarea cât ş i cele de ieş irea sunt curenţ i. La amplificatorul de tensiune, fiecare port (de intrare, respectiv ieş ire) se poate modela printr-un circuit echivalent Thevenin, alcătuit dintr-o sursă de tensiune ş i o rezisten ţă. Portul de intrare are un rol pur rezistiv ş i se modeleaz ă printr-o rezistenţă R in numit ă rezisten ţă de intrare. Portul de ieş ire se modeleaz ă cu o surs ă de tensiune comandat ă în tensiune, care semnifică dependenţ a dintre u in ş i u o , conectat ă în serie cu rezistenţ a R o , numit ă rezisten ţă de ieş ire. Amplificatorul de tensiune se prezint ă în fig. 1 .9 unde A u reprezint ă amplificarea în tensiune (câş tigul în tensiune) ş i se exprim ă în V/V. Sursa de semnal de la intrare este ş i ea modelat ă printr- un circuit echivalent Thevenin, alcătuit ă dintr-o surs ă de tensiune u g ş i o rezisten ţă R g . Sarcina are rol pasiv ş i s-a modelat prin rezistenţ a R L .

rol pasiv ş i s-a modelat prin rezisten ţ a R L . Fig. 1.9. Amplificatorul

Fig. 1.9. Amplificatorul de tensiune

Expresia tensiunii de ieş ire se determină aplicând regula divizorului de tensiune:

u

o

=

R

L

R

o

+

R

L

A u

u

in

(1 .20)

Aplicând, din nou, regula divizorului de tensiune la intrare se obţ ine:

u

in

=

R in

R

g

+

R

in

u

g

(1 .2 1 )

Prin eliminarea lui u in ş i rearanjarea relaţ iei se obţ ine câş tigul de la sursa de semnal la sarcină:

u

o

=

R

in

×

A

×

R

L

u

g

R

g

+

R

in

u

R

o

+

R

L

(1 .22)

Atenu ările de la portul de intrare ş i cel de ieş ire se numesc efecte de încă rcare. Pentru a evita aceste efecte, R g ş i R o trebuie s ă fie foarte mici în comparaţ ie cu R in ş i R L . În cazul amplificatorului de tensiune, acest deziderat se poate atinge numai dacă R in →∞ iar R o =0, situaţ ie în care se spune că

amplificatorul este ideal. În practică trebuie s ă fie îndeplinite inegalităţ ile:

, respectiv

R

in

〉〉 R

g

R

o

〈〈R

L

. Schema echivalentă a unui amplificator de curent se prezint ă în fig. 1 . 1 0.

de curent se prezint ă în fig. 1 . 1 0. Fig. 1.10. Amplificatorul de curent

Fig. 1.10. Amplificatorul de curent

Amplificarea în curent s-a notat A i ş i se exprim ă în A/A. Aplicând de două ori regula divizorului de curent, se obţ ine:

1

2

ELECTRONIC Ă ANALOGIC Ă IMPLEMENTATĂ CU AMPLIFICATOARE OPERAŢIONALE

i

o

=

R

g

×

A i ×

R

o

i

g

R

g

+

R

in

R

o

+

R

L

(1 .23)

Efectul de încărcare la portul de intrare constă în pierderea unei părţ i din curentul dat de sursa de semnal prin R g . La ieş ire, efectul de încărcare determină pierderea unei părţ i din curentul A i i in prin rezistenţ a R o . Un amplificator ideal de curent, la care s-au eliminat efectele de încărcare, se

caracterizeaz ă prin

〈〈R , respectiv R

trebuie s ă fie îndeplinite inegalit ăţ ile:

Dacă m ărimea de intrare este o tensiune iar cea de ieş ire un curent, se obţ ine un amplificator transconductanţă (A/V). Analiza la portul de intrare corespunde unui amplificator de tensiune iar la portul de ieş ire – unui amplificator de curent. Dacă m ărimea de intrare este un curent iar cea de ieş ire o tensiune, se ob ţ ine un amplificator transrezistenţă (V/A). Analiza la portul de intrare corespunde unui amplificator de curent iar la portul de ieş ire – unui amplificator de tensiune.

(exact invers ca la amplificatorul de tensiune). În practică

R in

= 0

ş i

R

o

→ ∞

R

in

o

〉〉R

L

.

g

2.

AMPLIFICATORUL OPERAŢIONAL IDEAL

2. 1 No ţiuni generale

Defini ţie. Amplificatorul operaţ ional (AO) este un amplificator electronic de curent continuu, cu câş tig mare, realizat sub form ă de circuit integrat (CI), care amplifică diferenţ a tensiunilor aplicate pe cele dou ă intrări ş i este capabil să realizeze o gamă largă de funcţ ii liniare, neliniare ş i de proceasare de semnal.

Alimentarea cu tensiune a AO. Majoritatea AO se alimenteaz ă de la o surs ă dubl ă de tensiune, cu polarităţ i opuse, valorile uzuale fiind de +1 5V ş i -1 5V. O surs ă dubl ă se obţ ine prin legarea în serie a două surse simple E 1 ş i E 2 (fig.2.1 ).

a dou ă surse simple E 1 ş i E 2 (fig.2. 1 ). Fig. 2.1.

Fig. 2.1. Ilustrarea modului de conectare a sursei duble de tensiune cu care se alimenteaz ă AO

Plusul sursei E 1 devine plusul aliment ării duble ş i se conecteaz ă la pinul corespunz ător aliment ării pozitive a AO (notat cu V + în catalog, litera V provenind de la cuvântul voltage, care înseamn ă tensiune în limba englez ă). Minusul sursei E 2 devine minusul aliment ării duble ş i se conecteaz ă la pinul corespunz ător aliment ării negative a AO (notat cu V - în catalog). Punctul de înseriere devine referin ţa de poten ţial (masa montajului) ş i nu este conectat de obicei la AO propriu-zis, dar se conecteaz ă obligatoriu la montajul realizat cu AO. Toate semnalele de intrare în circuitul realizat cu AO au punctele de masă conectate la aceast ă referinţă de poten ţ ial. La ieş irea montajului, rezisten ţ a de sarcin ă se conecteaz ă între pinul de ieş ire al AO ş i aceeaş i referinţă de poten ţ ial.

Tensiunile de saturaţie reprezint ă valorile maxime, pozitive sau negative, ale tensiunilor de ieş ire. Tensiunile de saturaţ ie depind de valoarea tensiunilor de alimentare ş i au, în general, valoarea cu aproximativ 2V mai mică decât tensiunile de alimentare.

Simbolul ş i terminalele AO. Un AO trebuie s ă aibă cel puţ in cinci terminale (pini), dintre care trei de semnal ş i două de alimentare (fig.2.2). Unele AO mai sunt prev ăzute cu încă dou ă borne pentru anularea tensiunii de decalaj (offset) ş i cu 1 -2 borne pentru compensarea în frecvenţă.

1

4

ELECTRONIC Ă ANALOGIC Ă IMPLEMENTATĂ CU AMPLIFICATOARE OPERAŢIONALE

Uzual, pentru desenarea simplificat ă a circuitelor cu AO, conexiunile surselor de alimentare nu se trec pe scheme. Totuş i, trebuie să se reţ ină că, totdeauna, pentru ca circuitele să lucreze, sursele de alimentare trebuie să fie conectate la montaj.

sursele de alimentare trebuie s ă fie conectate la montaj. Fig. 2.2. Simbolul ş i terminalele

Fig. 2.2. Simbolul şi terminalele amplificatorului opera ţional

Terminalele de intrare sunt cele din stânga figurii ş i au denumirea de intrare inversoare ş i intrare neinversoare. Intrarea inversoare este notat ă cu semnul (-) iar cea neinversoare cu semnul (+). Aceste semne nu au nici o leg ă tur ă cu polaritatea tensiunilor individuale, u + ş i u - , care se pot aplica pe aceste terminale, deoarece ambele semnale pot fi, în raport cu masa, atât pozitive cât ş i negative. Aceste semne au în schimb legătură cu relaţ ia de faz ă dintre semnalele de intrare ş i cel de ieş ire. Astfel, dacă intrarea neinversoare se leagă la mas ă iar pe intrarea inversoare se aplică un semnal cu variaţ ie crescătoare, la ieş ire se obţ ine un semnal cu variaţ ie descrescătoare. Din acest motiv intrarea (-) se numeş te inversoare. Similar, dacă intrarea inversoare este conectat ă la mas ă ş i se aplică un semnal cu variaţ ie crescătoare pe intrarea neinversoare, la ieş ire se obţ ine un semnal tot cu variaţ ie crescătoare. Din această cauz ă intrarea (+) se numeş te neinversoare. Aş a cum se va vedea mai departe, aceste semne au legătură cu semnul câş tigului în tensiune. Terminalul de ieş ire este cel din dreapta figurii 2.2.

Modelul de circuit. Deoarece AO este un circuit complex, care conţ ine zeci de componente

(tranzistoare, rezistoare), pentru a se putea studia montajele realizate cu el, AO se înlocuieş te cu un circuit electric echivalent, pe care se pot aplica uş or teoremele lui Kirchhoff. Acest circuit care

v ăzut din exterior se comportă ca ş i AO pe care îl înlocuieş te, se numeş te model de circuit. Modelul de circuit cel mai apropiat pentru AO este cel de amplificator de tensiune (fig.2.3). Conform acestui model, circuitul conectat la bornele de intrare ale AO “vede” o rezisten ţă, notat ă r d ş i numită rezisten ţă de intrare.

ş i n u m i t ă rezisten ţă de intrare . Fig. 2.3. Modelul

Fig. 2.3. Modelul de circuit al amplificatorului opera ţional

La borna de ieş ire, AO se face “cunoscut” circuitului care urmeaz ă prin sursa de tensiune controlat ă în tensiune, notat ă cu au d ş i rezistenţ a internă a acesteia, r o , numit ă rezisten ţ a de ieş ire a AO.

Tensiunile evidenţ iate pe modelul din fig.2.3 ş i care sunt identice cu cele de la intrarea AO au urm ătoarea semnificaţ ie:

u + - tensiunea individual ă aplicată la intrarea neinversoare;

u - - tensiunea individual ă aplicată la intrarea inversoare;

u d - tensiunea diferen ţ ial ă de intrare, care reprezint ă, prin defini ţ ie, diferenţ a dintre semnalul aplicat pe intrarea neinversoare ş i cel aplicat pe intrarea inversoare:

(2.1 )

+

uuu = −

d

AMPLIFICATORUL OPERAŢIONAL IDEAL

1 5

u o - tensiunea de ieş ire, m ăsurat ă în raport cu potenţ ialul masei. Acţ iunea complex ă a AO rezultă din amplificarea tensiunii de intrare diferenţ iale cu un factor de amplificare foarte mare, notat cu a pe modelul de circuit din fig.2.3. Relaţ ia tensiunii de ieş ire în raport cu masa este:

(2.2)

Observaţie: amplificarea a este o amplificare în buclă deschis ă ş i se numeş te astfel deoarece nu s-a conectat nici o componentă de circuit între ieş irea AO ş i vreuna dintre intră ri. Ea este o amplificare utilă , numit ă amplificare diferenţ ial ă .

u

o

== au

d

a

(

u

+

u

)

2.2 Conceptul de AO ideal ş i consecin ţele acestui concept

Deş i AO ideale nu exist ă, cele reale sunt destul de apropiate de acest concept. Pentru o aplicaţ ie dat ă, proiectantul de circuit trebuie să selecţ ioneze acel AO ale cărui imperfecţ iuni (abateri de la idealitate) nu degradeaz ă semnificativ performanţ ele ce s-ar obţ ine cu un AO ideal. Este de dorit, deci, ca AO folosit într-o anumit ă aplicaţ ie s ă fie cât mai aproape de AO ideal. Se presupune că AO ideal se caracterizează prin:

rezistenţă de intrare, văzut ă între cele două intrări, infinit ă, r d →∞;

rezistenţă de ieş ire, văzut ă între terminalul de ieş ire ş i mas ă, nul ă, r o =0, deci nu apare nici o rezistenţă în serie cu sursa dependent ă de tensiune;

amplificare diferenţ ial ă în bucl ă deschis ă infinit ă, a→∞. Cu aceste presupuneri, modelul de circuit al unui AO ideal este cel din fig.2.4.

modelul de circuit al unui AO ideal este cel din fig.2.4. Fig. 2.3. Modelul de circuit

Fig. 2.3. Modelul de circuit al amplificatorului opera ţional ideal

Conceptul de AO ideal are urm ătoarele consecin ţe, prezentate în ordinea presupunerilor de idealitate:

rezistenţă de intrare infinit ă înseamn ă că prin niciuna dintre terminalele de intrare nu curge curent. Atunci când la intrările AO se conecteaz ă un anumit circuit, la aplicarea teoremelor lui Kirchhoff curen ţ ii prin cele două intrări se consideră egali cu zero;

presupunerea că rezistenţ a de ieş ire este zero implică faptul că tensiunea de ieş ire nu se modifică la conectarea unei sarcini faţă de situa ţ ia f ă r ă sarcină . Deci AO furnizeaz ă aceeaş i tensiune de ieş ire, indiferent de valoarea curentului de sarcină;

consecin ţ a celei de a treia presupuneri este cea mai important ă. Din relaţ ia (2.2) rezultă că tensiunea de intrare diferen ţ ial ă se poate scrie

uuu =−=

(2.3)

Dacă circuitul lucreaz ă liniar (adică tensiunea de ieş ire este mai mică decât cea de saturaţ ie) ş i este stabil (adică circuitul nu oscileaz ă), atunci u o va avea o valoare finită ş i dacă a→∞ va rezulta că

(2.4)

+

u

o

a

d

lim

u

d

lim

u

o

= 0

=

a →∞

a

→∞

a

adică tensiunea diferen ţ ial ă u d se apropie de zero. Se poate deci scrie:

sau

+

uuu =−= 0

d

u

+

=

u

(2.5)

(2.6)

1

6

ELECTRONIC Ă ANALOGIC Ă IMPLEMENTATĂ CU AMPLIFICATOARE OPERAŢIONALE

Concluzia foarte important ă care se desprinde din relaţ ia (2.6) const ă în aceea că AO lucreaz ă astfel încât tensiunile individuale de la cele două intr ă ri sunt for ţ ate s ă fie egale. Apare firesc întrebarea: de ce tensiunea u o este diferită de zero dacă u d =0 iar u o =au d ? R ăspunsul este urm ătorul: tensiunea diferenţ ial ă u d nu este chiar zero ci are o valoare foarte mică, astfel că atunci când este multiplicată cu valoarea foarte mare a amplificării în bucl ă deschis ă, rezult ă pentru u o o valoare diferit ă de zero. De exemplu, valorile tipice pentru o funcţ ionare liniară a unui AO sunt: a=1 0 5 ş i u d =20µV, valori pentru care rezultă u o =au d =1 0 5 ×20× 1 0 -6 =2V, o valoare rezonabil ă ş i mai mică decât tensiunea de saturaţ ie. Astfel, la un AO real, tensiunea diferenţ ial ă u d nu este niciodat ă zero iar amplificarea a nu este niciodat ă infinit ă, dar cele două presupuneri a→∞ ş i u d =0 sunt utile pentru analiza circuitelor realizate cu AO. Chiar dacă presupunerea că tensiunea diferen ţ ial ă de intrare este zero conduce la ideea că pe cele două intrări ale AO se aplică tensiuni de valori egale, nu este voie niciodată , ca într-un circuit realizat cu AO, s ă se unească cele două intră ri. Aş a cum s-a arătat mai sus, pentru ca AO să lucreze normal, între cele două intrări trebuie s ă existe o mică diferenţă de poten ţ ial, situaţ ie care nu se poate obţ ine dacă intrările se unesc. negativă.

2.3 Conceptul general de reacţie

Reacţ ia negativă se utilizeaz ă în realizarea amplificatoarelor deoarece, prin aplicarea sa, rezult ă câteva consecin ţe favorabile importante ş i anume:

reacţ ia negativă stabilizeaz ă ş tigul amplificatorului faţă de modificările parametrilor dispozitivelor active determinate de variaţ iile surselor de alimentare, de variaţ iile de temperatură ş i de efectele de îmbătrânire;

reacţ ia negativă permite proiectantului să modifice impedanţ ele de intrare ş i de ieş ire ale circuitului aş a cum doreş te;

datorit ă reacţ iei negative se reduc distorsiunile formei de undă produse de amplificatorul fără

reacţ ie;

reacţ ia negativă determină creş terea benzii de frecvenţă a amplificatorului. La aceste avantaje se asociază ş i două dezavantaje:

ş tigul circuitului se reduce aproape direct proporţ ional cu mărimea avantajelor ce se obţ in;

poate să apară tendinţ a de oscilaţ ie a circuitului dacă montajul nu este realizat cu atenţ ie. Fie configuraţ ia idealizat ă de reacţ ie negativă din fig.2.5, unde S i ş i S o sunt semnalele de intrare, respectiv ieş ire, care pot fi tensiuni sau curenţ i. Reţ eaua de reacţ ie, care în mod obi ş nuit este liniară ş i pasivă, are o funcţ ie de transfer notat ă cu b; ea trimite înapoi spre intrare un semnal S b . La intrare se face diferenţ a între semnalul de intrare S i ş i cel de reacţ ie S b . Semnalul de eroare, S e , dat de diferenţ a între S i ş i S b este trimis către amplificatorul de baz ă care are funcţ ia de transfer a.

de baz ă care are func ţ ia de transfer a . Fig. 2.5. Configura ţ

Fig. 2.5. Configura ţie idealizată de reac ţie negativă

In practică, amplificatoarele cu reacţ ie negativă fac diferenţ a între semnalele S i ş i S b (există un nod/ochi de intrare în/pe care cele dou ă semnale se scad). Din fig.2.5 rezultă:

(2.7)

= presupunând că reţ eaua de reacţ ie nu încarcă amplificatorul de baz ă. De asemenea

S

o

aS

e

AMPLIFICATORUL OPERAŢIONAL IDEAL

1 7

S

b

=

bS

o

S

e

=

SS

ib

Inlocuind (2.8) în (2.9) se obţ ine

S

S

=

ei

bS

o

Inlocuind (2.1 0) în (2.7) se găseş te

aS

S

=

oi

abS

o

(2.8)

(2.9)

(2.1 0)

(2.11 a)

sau

S

o

=

A

=

a

S

i

1 + ab

(2.11 b)

Ecuaţ ia (2.11 b) este ecuaţ ia fundamental ă a circuitelor cu reacţ ie negativă, A fiind amplificarea în bucl ă închis ă a circuitului. Considerând AO ideal, relaţ ia (2. 11 b) se scrie la limit ă:

(2.1 2)

lim A = lim

aa→∞

→∞

a

=

1 + ab

1

1

lim

a→∞

=

1

+ b

b

a

Aceast ă relaţ ie arat ă că pentru valori mari ale amplifică rii în bucl ă deschis ă , câ ş tigul global al

amplificatorului este determinat de funcţ ia de transfer a circuitului de reacţ ie. Deoarece reţ eaua de reacţ ie este în mod uzual format ă din elemente stabile, pasive, valoarea lui b este bine definit ă. În consecin ţă este bine definită ş i valoarea amplificării globale. Este util să se introducă m ărimea T, denumită ş tigul pe bucl ă ş i definită astfel:

T = ab Ţinând cont de această m ărime relaţ ia (2. 11 b) se poate scrie:

(2.1 3)

A =

1 b 1 + 1 T
1 b
1
+
1 T

(2.1 4)

Aceeaş i observa