P. 1
Paranormalul in Criminalistica 2

Paranormalul in Criminalistica 2

|Views: 834|Likes:
Published by Claudia Costache

More info:

Published by: Claudia Costache on Jun 16, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/11/2013

pdf

text

original

Paranormalul în criminalisticã

5

18. Sindromul de posesiune
18.1. Posedarea demonicã – o boalã psihicã?
Astãzi este acceptatã ideea cã parapsihologia face parte dintre ºtiinþele de vârf. Integrarea domeniului s-a petrecut de puþinã vreme ºi a fost sugeratã de numeroºi oameni de ºtiinþã. În primã instanþã, ar fi vorba de observarea, experimentarea ºi confirmarea misterelor vieþii. Existã fenomene care se manifestã în planul fizic, dar nu pot fi explicate prin mijloacele de care dispune cunoaºterea actualã. Fenomene de genul clarviziunii, dedublãrii, mediumnitãþii, vederii secunde, decorpolarizãrii ºi multe altele, nu au putut fi incluse pânã acum într-un „registru încheiat“, deºi existã o adevãratã enciclopedie cazuisticã dedicatã paranormalului din apropierea noastrã. Dar, unul dintre cele mai incitante, mai contestate ºi mai tulburãtoare fenomene asociate disciplinelor parapsihologice este, fãrã îndoialã, fenomenul posedãrii, altfel spus, demonizarea! Analizând mai multe cazuri de posedare, o clipã eºti tentat sã le atribui psihiatriei, cu precãdere acelei „ramuri“ din psihiatrie care citeazã, în termenii ºtiinþei, schizofrenia ºi manifestãrile ei aberante. Dar, la o privire mai atentã, trebuie sã recunoºti cã nici psihiatria nu lãmureºte integral misterul posedãrii. O fetiþã de 13 ani cunoaºte din senin o stare catalepticã; dupã 5 ani îºi revine, dar are transe periodice, în cursul cãrora spune cã este posedatã de douã spirite, de douã personalitãþi strãine ºi chinuitoare: spiritul unei bãtrâne decedate ºi spiritul unui tânãr sinucigaº. Sub hipnozã, fetei i se revelã soluþia: va alunga spiritele rele din ea, dacã, în locul lor, va admite sã fie luatã în posesiune de un înger care vrea sã-i vinã în ajutor! Ea primeºte îngerul ºi, dupã ce face sindromul de posedare prin înger, trei luni, revine la personalitatea normalã, neºtiind nimic de cele trei personalitãþi alternante prin care a trecut. Alteori, soluþia eliberãrii se aratã în vis. Împãrãteasa Zoe (Bizanþ, secolul X) era chinuitã de „duhul cel necurat“. Preoþii s-au rugat, au fãcut slujbe, dar n-au putut s-o dezlege de duhul rãu. Soluþia exorcizãrii i s-a arãtat împãrãtesei în vis: se va vindeca, dacã va pune pe dânsa Brâul Maicii Domnului. Acesta se afla la Constantinopole, într-o raclã de aur. Au scos brâul ºi, când patriarhul l-a întins deasupra posedatei, „îndatã a scãpat de chinuirea diavoleascã ºi a cãpãtat cu desãvârºire tãmãduirea“ (Proloagele). Psihologii au observat „originea autosugestivã a sindromului de posesiune“. Când „legarea ocultã“ s-a produs prin vrãjitor, este vorba de o sugestie traumatizantã („trauma de posesiune“). Când „legarea este generatã de un conflict psihic al victimei, e vorba de autolegare, autosugestie. Ea survine mai ales când victima are o vinovãþie inconºtientã ºi inventeazã un agent pedepsitor

6

Paranormalul în criminalisticã

supranatural: „duhul rãu“. Subconºtientul construieºte acest „agent malefic“ preluând informaþii terifiante din lecturi morbide, din filme de groazã, din cãrþi despre vrãjitorie, sau din credinþa tradiþionalã în demoni ºi-n spirite. Treptat, autosugestia se cuibãreºte, puterea subconºtientului erupe, trupul se simte „invadat“... Sindromul de posedare rezultã din scindarea minþii. În timpul acceselor de posedare, conºtientul dispare ºi, ca urmare, personalitatea normalã dispare, ea fiind înlocuitã cu o altã personalitate, trezitã prin inconºtient. „Fenomenul scindãrii minþii (conºtient ºi inconºtient) este comun tuturor!“ spune Watson, pornind de la studiile lui Freud, Laing ºi Gooch. Dar la cei normali, acest fapt (amestecul inconºtientului în viaþa conºtientã) este restrâns ºi controlabil. Cei care se identificã exclusiv cu partea lor „fãrã trup“ sunt consideraþi „posedaþi“. Practicile retardate, superstiþioase sau folclorice, cum sunt invocarea diavolului sau chemarea spiritelor din magie, ar putea fi – zice Watson – doar tehnici de implicare a inconºtientului în stãri de conºtienþã. „Când îþi pierzi controlul asupra acestui musafir nepoftit din strãfundurile minþii, asta se numeºte posesiune.“ Cum se poate obþine stãpânirea scindãrii? Prin ascezã. Numai prin ascezã (sistematicã, ritmicã, îndelungatã) inconºtientul se adaugã la conºtient treptat, armonic, fãrã conflicte. Se adaugã cu o putere mult sporitã, paranormalã (energetism crescut, hiperstezie, precogniþie, telepatie, criptomnezie). Prin sugestie, sau prin „traumã“, supraputerea îþi înlocuieºte personalitatea (cu o personalitate alternantã). Prin ascezã, supraputerea se adaugã, treptat, personalitãþii normale. Iatã de ce în practicile meditative se recomandã sã nu te laºi captat de transã, sã nu te laºi captat de efectele paranormale care apar frecvent, cãci se poate produce alunecarea spre „scindare“. Alungarea oricãrei puteri paranormale survenitã în meditaþie înseamnã de fapt controlul, autocontrolul. Poþi controla numai alungând. Cine nu înþelege acest paradox, sã nu se apuce de practici meditative. Terapia de alungare a programului malefic va consta într-o sugestie pozitivã dar puternicã, ºocantã, trecând porþile rinencefalului, lucrând cu arhetipuri ºi coduri autoritare, sacre. În cartea lui Blatty, se apreciazã cã ritualul exorcizãrii este tocmai sugestia pozitivã care contracareazã tulburarea. Atingerea moaºtelor sfinte, atingerea Brâului Maicii Domnului sunt apreciate tot ca ºocãri pozitive care restabilesc personalitatea normalã. Aceste operaþii sacre antreneazã ºi un element spiritual exterior omului? Antreneazã ele o „inteligenþã“ exterioarã? Iarãºi va trebui sã nuanþãm rãspunsul ºi sã lãsãm tainei ce este al tainei... Contactul nostru cu lumea nevãzutã încã mai are ºi un factor misterios. ªtim doar atât: gândirea pozitivã ºi respectul sacralitãþii asigurã un contact corect cu lumea nevãzutã. Un contact aducãtor de viaþã ºi pãstrãtor de viaþã.

Sindromul de posesiune

7

18.2. „Satana existã!“ – avertizeazã Vaticanul
Dupã ce l-a absolvit pe Galileo Galilei de „vina“ de a fi crezut cã Soarele se aflã în centrul sistemului nostru solar – mai bine mai târziu decât niciodatã –, rigida Bisericã Catolicã a dat recent publicitãþii un comunicat prin care anunþã nevoia unei alte înþelegeri a lui Satan. Potrivit Sfântului Scaun, este imperios necesarã, mai ales în aceste vremuri de „decadenþã generalizatã“, conºtientizarea unei alte viziuni privind natura rãului, „mai subtilã ºi mai sofisticatã“. Rãul ar fi gândit, în aceste condiþii, drept o forþã înspãimântãtoare, care stã cuibãritã în sufletul fiecãrui om, în stare latentã, pentru a se releva sub adevãratul chip, atunci când gãseºte condiþii prielnice. Aceastã imagine contravine flagrant celei încetãþenite de sute de ani în conºtiinþa creºtinilor ºi care afirma cã rãul este o forþã maleficã venitã din exterior, îndemnându-i pe oameni la pãcat. Noua abordare a problemei completeazã însã ºi reevaluarea pe care Biserica Catolicã a fãcut-o ritualului de exorcizare, pentru prima datã modificat dupã instituirea sa oficialã în 1614, de cãtre Papa Paul al V-lea. Mai mult decât atât, Vaticanul a recunoscut pentru prima datã cã multe dintre presupusele „posedãri“ – odinioarã condamnate fãrã ezitare de cãtre înalþii inchizitori – sunt, de fapt, simple „dezordini mentale“, maladii de ordin psihic care pot fi uºor confundate cu acþiuni ale Satanei. Dupã ce însuºi Papa Ioan Paul al II-lea a sãvârºit o exorcizare în 1982, atunci când o femeie posedatã i s-a aruncat la picioare, cerând sã fie absolvitã de chinuri, monseniorul Corrado Balducci, exorcistul „oficial“ de la Vatican, a admis cã „trebuie sã fim foarte atenþi în a distinge posesiunea de cãtre spirite malefice, de maladiile psihice“. Schizofrenia ºi epilepsia se numãrã printre condiþiile psihologice ºi neurologice ale cãror simptome au fost deseori în trecut interpretate ca dovezi certe ale posesiunii demonice. Din propria experienþã în exorcizãri, de altfel, deosebit de bogatã, monseniorul Balducci a estimat cã, din circa o mie de presupuse „posedãri“, numai 30 pot fi interpretate ca fiind „infestare demonicã“, dintre care doar cinci întrunesc condiþiile unei veritabile stãpâniri de cãtre spirite demonice. Omul Bisericii susþine cã restul „nu au nevoie de exorcizare, ci de ajutorul medicilor psihiatri“. Cu toate acestea, el a þinut sã sublinieze, într-o cuvântare þinutã la Vatican, cã „Satan e încã Satan, nimeni altul decât un înger cãzut, o entitate spiritualã cu o uriaºã putere ºi inteligenþã. Lumea întreagã se învârte astãzi în jurul lui.“ Deºi reacþiile oficiale la aceste schimbãri de atitudine, care în urmã cu secole le-ar fi asigurat chiar înalþilor prelaþi din Cetatea Sfântã un loc pe rug, au întârziat sã aparã, noua concepþie a Bisericii Catolice a fost lãudatã de numeroºi oameni de ºtiinþã ºi de culturã din întreaga lume. „Prin acest curent de opinie, Biserica s-a exorcizat ea însãºi de tarele ce o chinuiau de veacuri!“, a spus unul dintre savanþii chestionaþi de postul de televiziune Rai Due, rezumând, cum nu se poate mai bine, fondul problemei...

8

Paranormalul în criminalisticã

18.3. Frica de iad ar putea duce la dezvoltarea economiei
Pentru ca un stat sã fie cât de cât dezvoltat din punct de vedere economic, iar populaþia lui sã trãiascã cât de cât bine, e necesar ca oamenii sã creadã în existenþa iadului ºi a raiului. Ideea a fost lansatã de un grup de analiºti economici americani de la Federal Reserve Bank din St. Louis, care au realizat un studiu ingenios, publicat în vara anului 2004, ce demonstreazã strânsa legãturã între religie ºi economie. Experþii Kevin Kliesen ºi Frank Schmid ºi-au intitulat studiul „Teama de iad ar putea duce la explozia economiei“. A fost analizatã legãtura între starea economicã din 35 de þãri ºi credinþele religioase ale acestor popoare. „Când un procent mare de oameni din aceeaºi þarã cred în Iad, veniturile populaþiei respective tind sã fie ridicate. Când existã teama unei pedepse divine, în þara respectivã se înregistreazã o diminuare vizibilã a corupþiei, ceea ce duce, inevitabil, la o creºtere economicã ºi la apariþia unui standard de viaþã mai ridicat“. Cam la aceste concluzii au ajuns Kliesen ºi Schmid. În ceea ce priveºte România, þarã cu tradiþii creºtine puternice, cei doi analiºti americani o situeazã pe locul al cincilea al corupþiei la nivel mondial, dupã Nigeria, Argentina, Rusia ºi India. Noi stãm prost ºi la capitolul Produsul Intern Brut per capital, ocupând antepenultimul loc (33, înainte de India ºi Nigeria) dintre cele 35. În 2001, câºtigurile anuale ale contribuabililor nici mãcar nu ajungeau la 6000 de dolari. România este o excepþie, susþin cei doi autori, pentru cã, deºi 43% din populaþie crede în existenþa Iadului, economia tinde sã rãmânã la acelaºi stadiu inferior faþã de alte þãri vecine sau/ºi europene. Nu la fel stau lucrurile în Bulgaria, unde doar o persoanã din zece susþine cã dracii ºi Scaraoþchi sunt reali. Cu toate acestea, bulgarii câºtigã mult mai puþini bani decât ruºii, dar stau mai bine decât românii, care cred, într-un procent destul de ridicat, în iad. În Rusia, de exemplu, 16% din populaþie are convingerea cã iadul nu este decât o invenþie a omului. Pentru cã procentul este relativ mic, veniturile anuale ale ruºilor, de circa 7100 de dolari, sunt relativ scãzute. Nu la fel se întâmplã însã în America, unde 71% din populaþie crede în iad, ceea ce determinã venituri anuale de 34320 de dolari. Existã însã ºi excepþii. În Turcia se aflã o mare majoritate a oamenilor care au convingerea cã existã iad. În ciuda acestui fapt, turcii au venituri anuale mai mici decât cele ale ruºilor. În unele þãri europene dezvoltate, ca Germania sau Olanda, puþini sunt cei care se tem de iad sau cred în existenþa vreunui Scaraoþchi. Polonia, þara în care trãiesc cei mai credincioºi europeni, se poate lãuda ºi cu cele mai mari venituri anuale pe care le câºtigã populaþia, comparativ cu naþiile ex-comuniste. Faptul cã 54% dintre polonezii catolici cred în iad claseazã aceastã þarã pe locul trei în lume dupã Statele Unite în ceea ce priveºte credinþele religioase.

Sindromul de posesiune

9

Locuitorii fostelor republici sovietice Belarus ºi Letonia sunt, în mare parte, mai pragmatici decât vecinii lor. Doar zece la sutã din populaþiile acestor þãri au impresia cã iadul existã cu adevãrat. Cei mai creduli oameni se aflã în Nigeria, în Africa. Peste 51% dintre nigerieni sunt convinºi cã dupã moarte sufletul lor ajunge în iad. Dar în ciuda credinþelor populare, aceastã þarã nu este nici dezvoltatã, nici bogatã, cãci aici se câºtigã anual, în medie, 850 de dolari pe cap de locuitor.

18.4. Diavolul l-a vrut þar pe Ivan cel Groaznic
Poporul l-a considerat ca o încarnare a Satanei. Se ºtie cã tatãl lui, care-ºi închisese soþia la o mãnãstire, a vrut sã se recãsãtoreascã. A cerut sfatul a trei clarvãzãtori de la Mãnãstirea Sf. Treime, care i-au dat verdictul: copilul ce urma sã se nascã va îngrozi lumea prin cruzimea sa. Profeþia s-a adeverit. Când s-a instaurat Ivan þar, Dumnezeu a dat semn: clopotul de la biserica unde s-a încoronat a cãzut, zdrobindu-se. Iar dupã încoronare, biserica a luat foc. Pe vremea aceea trãia preotul Sfânt Silvestru, care a avertizat oamenii cã Ivan a fãcut pact cu diavolul, care-i va da puteri mari. Diavolul l-a ajutat în luptele cu tãtarii ºi extinderea regatului sãu spre est. Pãrintele Silvestru ºi toþi cãlugãrii au fost arºi de vii. Dupã anul 1560 Ivan l-a renegat definitiv pe Dumnezeu, servitorii palatului auzeau în unele nopþi, îngroziþi, cum îl chema pe diavol, sfãtuindu-se cu el. Dupã ce ºi-a vândut sufletul Satanei, a început sã aibã vedenii înfricoºãtoare cu chipul Maicii Domnului plângând, care i-a ºi spus: „Pocãieºte-te!“. Singur a recunoscut cã numai de Sfânta Fecioarã îi era teamã. De aceea l-a luat ca sfetnic pe un astrolog olandez, Bonei, ce practica necromanþia; dar vedeniile cu cei uciºi de el reveneau nopþi la rând, cãci una dintre distracþiile sale preferate era spânzurarea de picioare sau de testicule a celor care refuzau sã-l huleascã pe Dumnezeu. (Acest gen de torturã a fost folosit ºi de Stalin ºi Beria, mari admiratori ai þarului Ivan.) Simþindu-ºi sfârºitul, Ivan a cerut sã fie adus la Biserica Sf. Vasile cel Mare, pentru cã un semn i-a arãtat cã mai are de trãit doar trei zile. Dar atracþia lui maleficã i-a fãcut pe toþi preoþii din bisericã sã fugã în pãdure. El tot spera cã diavolul se va rãzgândi ºi-l va mai pãsui o vreme. De aceea l-a chemat pe Boris Godunov la el sã joace ºah. Mai târziu, chiar Boris Godunov povestea îngrozit cã Ivan, în timp ce juca ºah cu el, îi spunea cã diavolul era la uºã, aºteptându-l, rânjind. De fricã, s-a prãbuºit în braþele lui ºi a murit.

18.5. Hitler era posedat de diavol
Peter Gumpel, în vârstã de 79 de ani, este cel mai cunoscut biograf al Papei Pius al XII-lea. Ani la rândul el a fost ºeful Congregaþiei Sfinþilor, un

10

Paranormalul în criminalisticã

organism care se ocupã cu alcãtuirea ºi examinarea dosarelor tuturor celor care au fost propuºi pentru a intra în rândul sfinþilor din calendar. „Am gãsit dovezi clare, în arhiva Vaticanului, care conþin pãrerea Papei Pius despre Hitler. Prima menþiune despre legãtura dintre dictatorul german ºi diavol a fost fãcutã cu câþiva ani înainte de izbucnirea rãzboiului. În acea vreme, viitorul Papã era ambasadorul Vaticanului la München. Într-o scrisoare, Pius menþiona: «Hitler este posedat. Tot ce nu-i este de folos distruge. Calcã pe cadavre ºi nimiceºte tot ce-i stã în cale.» Acesta a fost primul semnal de alarmã tras de viitorul Papã“, a declarat Peter Gumpel cotidianului german Bild, dupã lansarea unei cãrþi de memorii. Fostul oficial de la Vatican a declarat cã ritualurile au avut loc în 1939, 1940 ºi 1942. „Papa Pius al XII-lea, împreunã cu alþi doi înalþi prelaþi, se închidea într-o camerã întunecatã a Palatului Apostolic, aprindea lumânãri albe ºi aºeza în faþa lui fotografia dictatorului nazist. Ei foloseau o practicã de exorcizare menþionatã pentru prima datã în anul 1614. Timp de 15 minute, cei trei oameni ai Bisericii repetau încontinuu o anumitã formulã. Din pãcate, ritualul lor nu a dat roade, iar Hitler ºi-a continuat distrugerile în Europa“, spune Gumpel. Germanul susþine cã, într-o discuþie pe care a avut-o cu Papa Pius, acesta i-a spus cã este convins cã dictatorul nazist nu e responsabil pentru faptele sale ºi cã se aflã sub controlul diavolului, fiind o simplã unealtã. „Papa avea convingerea cã, dacã ar fi reuºit scoaterea Satanei din corpul lui Hitler, viitorul ar fi fost cu totul altul. Chiar dacã rãzboiul începuse, acesta s-ar fi încheiat mult mai repede, în momentul în care Hitler, vindecat, ºi-ar fi dat seama ce fãcuse“, mai spune Gumpel. Hitler nu numai cã era posedat, dar era ºi protejat de diavol, dovadã fiind scãparea sa din multe atentate. Ultimul supravieþuitor din grupul celor opt persoane care au încercat sã-l asasineze pe dictatorul german Adolf Hitler – baronul Philipp von Boeselager – a fãcut dezvãluiri despre atentatele împotriva Führerului, eºuate. Într-un interviu acordat sãptãmânalului elveþian Sountagszeitung, baronul Philipp von Boeselager (85 de ani) a scos la ivealã faptul cã iniþial Hitler trebuia sã fie omorât împreunã cu ºeful SS, Heinrich Himmler. „Plãnuisem sã-i omorâm împreunã, de teamã cã Himmler ar fi putut porni ulterior un adevãrat rãzboi civil între SS ºi Armatã. SS ºi al Treilea Reich erau mult mai puternice decât Armata“, ºi-a amintit Von Boeselager. Baronul a povestit ºi despre planul de asasinat din 13 martie 1943 din oraºul rus Smolensk. Atunci, Von Boeselager era locotenent ºi avea 25 de ani. „Eram opt persoane în baracã ºi îl aºteptam pe Hitler, care a venit cu avionul. Toþi eram înarmaþi. Planul era sã ne ridicãm toþi în acelaºi timp, sã-l înconjurãm ºi sã-l împuºcãm în inimã. L-am avut la un metru distanþã de noi. Mã întreb ºi acum de ce nu l-am omorât. Din pãcate, ne-am gândit cã aveau sã mai fie astfel de oportunitãþi“, a povestit von Boeselager.

Sindromul de posesiune

11

„Hitler a plecat în aceeaºi zi, ºi liderul grupului nostru – Henning Von Tresckov – i-a pus explozibil în avion, în sticle de coniac. Din pãcate, avionul nefiind încãlzit, detonatoarele explozibilului au îngheþat“, a spus Von Boeselager, care a vorbit ºi despre cea mai cunoscutã încercare de asasinare a lui Hitler, din 20 iulie 1944, organizatã de contele de Stauffenberg la Cartierul General al Führerului. „Toatã lumea ºtia cã Stauffenberg nu era omul potrivit sã-l împuºte pe Hitler. În Africa, îºi pierduse un ochi, mâna dreaptã ºi douã degete de la mâna stângã. Nici mãcar nu putea sã scoatã pistolul. Însã era singurul îndeajuns de nebun încât sã aibã curajul sã-l lichideze pe Hitler la Cartierul General. S-a folosit explozibil, pus într-o geantã sub masa Führerului. Împrejurãrile au fãcut ca, din cele douã bombe, sã explodeze doar una, ºi Hitler sã scape, salvat de masa pe care se aflau hãrþile. Celelalte patru persoane care se aflau cu el au murit, el nu. A scãpat din atâtea atentate... Cred cã Hitler a fost protejat de diavol.“

18.6. Oraºul cu dracul în nãmol
La vest de Birmingham, acolo unde începi sã vezi fustiþele ecosez ale maeºtrilor cimpoieri din Scoþia, existã un orãºel intrat acum câþiva ani în letopiseþul paranormalului britanic. Se numeºte Dayter, ºi are aproape 5000 de locuitori. Pânã sã se declanºeze isteria diavoleascã de care vã vom spune aici, oraºul era celebru pentru nãmolul sãu terapeutic. Acum a rãmas faimos pentru altceva... Primul semn de ciudãþenie a fost dat în luna iunie 199l, atunci când se descoperiserã noi zãcãminte de nãmol. Mai întunecate ºi mai urât mirositoare, nãmolurile au atras de trei ori mai mulþi bolnavi de gutã ºi reumatism. Medicii ajunseserã la concluzia cã sunt teribil de eficiente prin concentraþia mare de sulf. La o sãptãmânã de la avântul primului bolnav în nãmol, a apãrut groaza: toþi cei care fãcuserã bãi în materia neagrã au avut crize de nebunie, bale la gurã, anunþând cu grai nepãmântesc sfârºitul lumii ºi înregimentarea în escadroanele diavolului. Prima oarã s-a crezut cã totul nu-i decât o palã a istericalelor date de ceþurile munþilor Grampiani. Mai apoi s-a concluzionat cã cei 14 decedaþi în condiþii groaznice sufereau de aceeaºi boalã misterioasã. Evenimentele ce au urmat au ºters totul ºi au pus lumea în gardã: diavolul exista... Alþi patru oameni s-au tratat cu nãmolul cel mult prea negru ºi au murit cu acelaºi anunþ pe buze: „lumea va pieri în flãcãri de smoalã ºi voi vã veþi trage de partea lui Belzebut, cã nu veþi mai avea scãpare“. Era clar cã un rol important îl juca nãmolul. Sub ochii medicilor ºi ai psihologilor, un voluntar s-a cufundat în nãmol ºi s-a lãsat pus sub observaþie. Femeia, pentru cã de o femeie a fost vorba, se numea Elise Hutt, 28 de ani, ºi era manechin la o casã de modã din Edinburgh. A crezut cã totul nu va face decât sã îi sporeascã

12

Paranormalul în criminalisticã

faima. Era gata sã semneze un contract cu o revistã sexy, prin care se obliga sã pozeze acoperitã doar de „noroiul diavolesc“. Prima pozã a fãcut-o pentru un ziar local, dupã care a venit sfârºitul: cu aceleaºi „acorduri“ finale ca ºi predecesorii ei întru nãmol, Elise a dat ortul popii. Lumea era convinsã cã dracul pornise sã cucereascã lumea prin noroi. Nici chip de om n-a mai rãmas în orãºel. Doar concluzia unui grup de cercetãtori a cãzut, implacabilã, peste 10 zile: „un soi de substanþe malefice þin omogen un nãmol acid ºi negru. Ceva forfotitor, urât mirositor ºi alunecos intrã prin piele ºi aduce moartea atacând sistemul periferic ºi cel nervos. Nu e un microb sau un virus. Sã se pronunþe exorciºtii ºi Biserica“.

18.7. Torturatã ºi omorâtã sub pretextul cã este posedatã de diavol
Fãrã a fi impresionaþi de groaza ºi gemetele victimei lor, schimbându-se rând pe rând, acuzaþii au aplicat victimei, timp de o orã, puternice lovituri cu un baston, cu o þeavã de material plastic ºi cu o cravaºã. Nefericita a primit aproximativ o sutã de lovituri, fãrã a se putea apãra ºi fãrã a fi în stare sã strige dupã ajutor... Aºa suna actul de acuzare, pronunþat la 4 februarie 1969 prin care inculpaþii Magdalena Kohler ºi Joseph Stocker erau condamnaþi la 10 ani închisoare, Emil Bettia la 4 ani, iar fraþii Barmettler la 3, respectiv 6 ani închisoare. Victima, Bernadette Hasler, de numai 17 ani, a fost silitã sã-ºi înghitã excrementele ºi sã se târascã în starea în care se afla (dupã ce a fost bãtutã), pentru a-ºi spãla hainele în râul ce trecea prin faþa vilei. Acolo a fost gãsitã a doua zi dimineaþa. Autopsia a arãtat cã loviturile i-au provocat puternice hemoragii interne, ruperea þesuturilor endodermei ºi, drept urmare, o embolie mortalã. Cine erau monºtrii care au aplicat tinerei copile loviturile inumane ºi de ce au fãcut-o? Este vorba de Magdalena Kohler ºi de ghidul sãu spiritual, „pãrintele“ Joseph Stocker. În primãvara anului 1954, în urma unei vizite fãcute superioarei generale a ordinului de cãlugãriþe baromeene, M.K. se hotãrãºte sã viziteze mãnãstirile din Orient ale acestui ordin. Cu acest prilej, ea ºi-a putut satisface marea pasiune de a sonda conºtiinþa oamenilor, pentru ca apoi, silindu-i sã-ºi dezvãluie pãcatele, sã-i poatã teroriza, ameninþându-i cu cele mai groaznice pedepse ale justiþiei divine. Cãlugãriþele din mãnãstirile vizitate erau obligate sã facã mãrturisiri scrise, aºa cum va cere mai târziu ºi lui Bernadette. Cu timpul, Magdalena Kohler s-a autoproclamat singura creaturã umanã asupra cãreia s-a coborât harul divin ºi cãreia Dumnezeu i-a încredinþat o mare misiune. Aceea de a pune bazele „Sfintei Familii“, care va fi condusã de Magdalena Kohler, cãci numai aceasta era dãruitã cu o „perspicacitate unicã“, pentru a sonda sufletele ºi a pãtrunde în tainele oamenilor, dezvãluindu-le pãcatele ºi gândurile cele mai ascunse.

Sindromul de posesiune

13

În 1956, cei doi s-au întors la Singen, unde s-au instalat în casa pãrinteascã a Magdalenei Kohler. S-a comunicat în localitate cã nu vor fi salvaþi decât cei ce se vor consacra total „Sfintei Familii“. Printre cei care s-au grãbit sã-ºi asigure „salvarea“ au fost ºi membrii familiei Hasler. Adepþii acestei secte împãrþeau mesaje care descriau cu lux de amãnunte calamitãþile care se vor abate asupra omenirii: flãcãrile vor cuprinde fiecare pãcãtos, epidemiile nu vor mai putea fi lecuite, copiii vor fi sugrumaþi de puteri magice, oamenii vor fi supuºi la torturi ºi „Opera Sfintei Familii“ va fi o a doua Arcã a lui Noe. Asemenea mesaje erau urmate de indicarea mãsurilor de prudenþã pe care trebuia sã le ia „Sfânta Familie“ pentru a scãpa de dezastru. Erau precizate cantitatea ºi chiar marca conservelor ce trebuiau achiziþionate ºi care trebuiau depozitate în... casa Magdalenei Kohler. În 1957, Magdalena Kohler a vrut sã dea o extensie Operei sale, creând o asociaþie intitulatã „Comunitatea familialã internaþionalã pentru promovarea pãcii“. Aceastã iniþiativã s-a încheiat cu urmãrirea pentru escrocherie a lui Stocker, Hasler ºi a M. Kohler ºi cu arestarea lor pentru puþin timp. Dupã eliberare, M. Kohler ºi J. Stocker au locuit la familia Hasler, ai cãrei membri dãdeau tot ce aveau „Sfintei Familii“, neîndrãznind sã dispunã singuri nici de cea mai micã sumã a câºtigului muncii lor. Dupã puþin timp, cei doi s-au mutat într-o vilã cumpãratã de Emil Bettia – membru al familiei Hasler –, special pentru „Sfânta Familie“. Cum avea însã nevoie de o slujnicã, M. Kohler a ordonat sã-i fie trimisã Bernadette Hasler, fiica soþilor Hasler. Din acea zi, pãrinþii n-au mai avut voie sã-ºi vadã fiica. În scurt timp, Bernadette, care era o fatã sãnãtoasã ºi veselã, a devenit de nerecunoscut. M.K. a declarat-o posedatã de diavol ºi a supus-o la cele mai inimaginabile torturi „pentru a-ºi spãla pãcatele“. A obligat-o la confesiuni scrise, interminabile, în care fata declara cã este fiinþa cea mai coruptã de pe faþa pãmântului, cã n-a dorit totdeauna decât rãul, cã urãºte pe Dumnezeu ºi cã doreºte moartea „sfinþilor pãrinþi“ pentru a putea conduce apoi, împreunã cu Satan, „Sfânta Familie“. La 15 mai 1966, soþii Hasler sunt chemaþi de urgenþã la Ringwill ºi li se anunþã moartea lui Bernadette. „Am smuls-o pe Bernadette Infernului, le-a spus M.K., dar ea trebuie sã rãmânã în purgatoriu, pânã-n ziua Judecãþii de Apoi. Totul depinde de felul în care vã veþi comporta. Sacrificiul care trebuia sãvârºit cere acest lucru. Dacã nu, Bernadette va merge în iad ºi voi împreunã cu ea“. Ceea ce le cerea, era sã ia cadavrul fetei acasã ºi sã declare la poliþie cã ei au bãtut-o. O gãsiserã pe Bernadette întinsã în pat, cu ochii ºi gura întredeschise, zãcând aºa cum a declarat Hasler la proces, ca un câine. Faþa îi era sfâºiatã de lovituri de cravaºã, mâinile ºi picioarele îi erau vinete ºi umflate. Era un spectacol de o cruzime înfiorãtoare, încât a trezit în pãrinþii fetei prima împotrivire la ordinul primit. În faþa juraþilor, inculpaþii au declarat cã loviturile sãlbatice care au provocat

14

Paranormalul în criminalisticã

moartea fetei fuseserã aplicate nu victimei, ci „diavolului“ ce pusese stãpânire pe ea. „Nu aceastã creaturã a pãcatului, a declarat Magdalena Kohler, a plâns ºi a þipat sub loviturile date, pentru cã nu ea era lovitã, ci Satan, care era în ea.“ Magdalena Kohler ºi Joseph Stocker au încercat sã obþinã de la experþi declararea lor ca nebuni, dar nu au reuºit.

18.8. Lupta cu Satana
Protagoniºtii acestei singulare întâmplãri sunt Domenico Miele (51 ani) ºi fiica sa, Filomena (27 ani). Douã persoane cunoscute în micul oraº balnear Gaeta (Italia) datoritã statutului social ºi nivelului ridicat de culturã. Filomena, absolventã a unei facultãþi de filozofie, este profesoarã de liceu. „Conflictul“ era mai vechi, dar el a rãbufnit din „convingerea“ fiicei cã mama ei ar fi posedatã de diavol. Fiica s-a repezit asupra mamei sale cu un cuþit, cu intenþia vãditã de a o înjunghia. Tentativa a eºuat, deoarece mama a reuºit sã se apere de lovituri. În timpul luptei, cele douã femei au ajuns lângã o fereastrã, unde, cu un efort disperat, fiica ºi-a împins mama în gol. Printr-un adevãrat miracol, mama nu a murit, ci numai s-a accidentat grav. Victima a fost imediat internatã în spital de cãtre vecinii alertaþi în urma cãzãturii. În timp ce mama primea îngrijiri medicale, Filomena, care era condusã la postul de poliþie, declara cã a încercat sã-ºi înjunghie mama, dar nu a reuºit, întrucât Satana i-a creat o platoºã impenetrabilã (?!). Primii martori audiaþi au susþinut cã atât mama, cât ºi fiica erau persoane credincioase, fiind prezente regulat la bisericã. Însã vecinii au confirmat cã între mamã ºi fiicã aveau loc nenumãrate certuri. Filomena a fost acuzatã de încercare de omucidere, urmând sã fie examinatã de un psihiatru care se va pronunþa în privinþa stãrii sale de sãnãtate mintalã.

18.9. ªi-a mãcelãrit familia în numele diavolului
Aparent un om perfect, japonezul Kyoshi Ogamy, din Wazari, lângã Nagoya, a ajuns asemeni „bãiatului cel rãu“ din filmele de groazã. Primele semne ale devierii psihice au apãrut pe la începutul lunii martie 1997, când ºi-a anunþat mama, tatãl ºi sora cã un oarecare Yamaru Obu l-a ajutat sã descopere adevãrata credinþã: satanismul. „Mi-a spus cã, dacã am sã cred sincer în diavol, voi putea sã mã însor cu ce fatã vreau, pentru cã el mã va ajuta“. Cum a reacþionat familia ºi ce a fãcut pânã în 26 iulie nu are importanþã. Însã în ziua mai sus-amintitã… Kyoshi s-a întors acasã cu un „soshaky“, un fel de sabie scurtã specificã sectelor sataniste. O þinea ostentativ, la vedere. Familia era la masã. S-a aºezat pe locul lui, cu sabia alãturi. „Azi mi s-a arãtat diavolul în persoanã ºi mi-a spus cã pânã nu-i dãruiesc trei suflete nu am sã mã pot însura cu Myoko, fiica

Sindromul de posesiune

15

patronului meu!“ Pânã sã se dumireascã cei de faþã, Kyoshi a scos soshaky-ul din teacã ºi, cu câteva miºcãri fulgerãtoare, ca samuraii de odinioarã, ºi-a decapitat sora, lui taicã-sãu i-a secþionat gâtul pe jumãtate, iar mamei, prin partea stângã a toracelui, i-a strãpuns inima. Dupã comiterea celor trei omoruri, Kyoshi a cãrat cadavrele la closet. A scos podeaua acestuia ºi le-a aruncat acolo. Pe 29 iulie s-a dus la serviciu, la firma „Ukarada & Co“ ºi s-a prezentat la patron, Sanshiro Kazawa, sã-i cearã fiica de soþie: „Kazawasan, am îndeplinit dorinþa diavolului de a-mi ucide familia, deci vã rog sã-mi daþi pe fiica dumneavoastrã, Myoko, de soþie!“ Evident, a fost refuzat. Acum, Kyoshi Ogamy se aflã sub strictã supraveghere medicalã într-un spital de boli psihice din Nagoya. Este considerat un nebun periculos, fãrã discernãmânt. Când ºi când, colegii îl aud cum parlamenteazã cu diavolul, certându-l cã nu l-a ajutat sã se însoare.

18.10. „Diavolul mã obligã la crime!“
„Eram preot la o micã parohie din Cremona ºi în acea noapte fatalã pentru viaþa mea, dormeam liniºtit în patul meu. Când, cineva a început sã mã zgâlþâie puternic, poruncindu-mi sã mã trezesc. «Scoalã-te odatã, stãpânul meu trebuie sã vorbeascã cu tine. Tu eºti alesul lui.» Sora mea murise în urmã cu 4 ani ºi de atunci trãiam singur. Aveam niºte senzaþii stranii ºi trupul îmi era plin de furnicãturi, cãci simþeam cã ceva nu era în regulã. Cine putea sã mã deranjeze în propria casã, încuiatã ºi pustie la acea orã târzie? Când am deschis ochii, pur ºi simplu am încremenit. Deasupra mea, plutea un abur care întruchipa o fiinþã contorsionatã, fãrã trup. Am crezut cã visez, dar imediat, de parcã mi-ar fi citit gândurile, m-a luat de mânã, obligându-mã sã mã dau jos din pat. «Vei merge cu mine, nu te împotrivi», mi-a spus acel înspãimântãtor vizitator nocturn, conducându-mã. Am trecut prin ziduri, mergând fãrã sã ating pãmântul ºi, înspãimântat mi-am dat seama cã ne îndreptam spre cimitirul unde avuseserã loc atâtea accidente ºi morþi suspecte. Deºi eram un bãrbat în toatã firea, eram îngrozit de tot ce mi se întâmpla ºi «locul bântuit», cum îi spuneam acelui cimitir, îmi dãdea un tremur nervos, pe care nu mi-l puteam stãpâni. Cred cã am intrat într-un cavou ºi pãmântul ne-a înghiþit. Dupã câteva secunde, mã aflam într-o grotã, luminatã de câteva fãclii. Pe pereþi erau bãrbaþi ºi femei rãstigniþi, unii dintre ei arºi sau rãmaºi schelete, iar pe jos era plin de cadavre umane, aflate în diferite stãri de putrefacþie. Scârbit ºi speriat de moarte, am început sã vãrs. Era prea mult pentru mine acel spectacol grotesc ce mi se înfãþiºa în faþa ochilor, iar mirosul infect devenea de nesuportat. Mã aflam în iad cu adevãrat ºi mã simþeam sfârºit. Cel care mã condusese se evaporase, lãsându-mã sã iau contact cu mediul. ªtiam cã Dumnezeu veghea neîncetat asupra mea ºi nu-mi doream decât sã plec din acel loc de coºmar. Atunci, un glas puternic mi-a poruncit sã mã lepãd de Mântuitor ºi sã-i aduc jertfe omeneºti cât mai multe. În schimb, urma sã primesc viaþã veºnicã. Am început sã mã

16

Paranormalul în criminalisticã

rog fierbinte, implorându-l pe Dumnezeu sã mã salveze. Dar crucile apãrute brusc în jurul meu au început sã ardã ºi ultimele vorbe s-au pierdut: «vreau sânge ºi foc mult...». Am leºinat ºi nu mai ºtiu ce s-a întâmplat. Atunci când m-am trezit, puteam sã jur cã n-a fost decât un vis urât, inspirat din filmele de groazã, însã, cu stupoare, am observat cã mâna stângã îmi era complet arsã pânã la os. Era rãzbunarea ºi pedeapsa lui Satan pentru necredinþa mea în el.“ Aceasta este incredibila mãrturie a lui Sergio Viaggi, din Cremona, Italia, în vârstã de 37 ani, care se aflã acum într-un sanatoriu de boli mintale. În urma acelei nopþi, preotul a devenit ucigaº. Deºi credinþa lui în Dumnezeu este tot mai puternicã, diavolul „profitã“ de el ºi în multe „crize“ a omorât oameni nevinovaþi prin ardere, în amintirea celor întâmplate. Focul pus de el a dus la adevãrate incendii cu urmãri catastrofale, deoarece numãrul de vieþi omeneºti „sacrificate“ era mare. „Diavolul mã obligã la crime, nu mã mai pot opri, Doamne iartã-mã, cã nu-i vina mea.“ Adevãr, nebunie sau delir?

18.11. „Diavolul sãlãºluieºte în noi!“
Unul dintre cei mai cunoscuþi asasini americani, David Bercowitz, supranumit „fiul lui Sam“, devine predicator la televiziune. El „susþinea cã executã ordinele diavolului care-i apãrea sub formã de câine“. Postul de televiziune din New Jersey, TKR, a anunþat cã va transmite în a doua jumãtate a lunii iulie douã intervenþii ale lui Bercowitz. Înregistrãrile au fost fãcute în penitenciarul în care „fiul lui Sam“ îºi ispãºeºte pedeapsa. „Oaspeþii noºtri – explicã Roxanne Tauriello, conducãtoarea programului de televiziune – sunt persoane care ºi-au regãsit credinþa dupã experienþe teribile: asasini, hoþi, toxicomani, dar ºi staruri de pe Brodway.“ Bercowitz, care este de origine ebraicã, se considerã „evreu creºtin“. Predica lui conþine, dupã opinia doamnei Tauriello, avertismente preþioase adresate tinerilor: sã nu bea, sã nu fumeze, pentru cã berea ºi drogurile pot fi primii paºi spre infern. Neo-predicatorul ºtie acest lucru din propria-i experienþã. Timp de 12 luni, înainte de a fi prins, în 1977, a fost teroarea statului New York. Ataca perechile de îndrãgostiþi din automobilele parcate pe aleile parcurilor. A ucis ºase persoane ºi a rãnit alte ºapte.

18.12. Asasini dominaþi de spiritul demonic
Nu s-a putut dovedi pânã acum influenþa incontestabilã a unei forþe nepãmântene în treburile omeneºti. Cu toate acestea, existã situaþii inexplicabile în care rãul apare în toatã oroarea sa, încât existenþa diavolilor pare singura ipotezã plauzibilã. Unii specialiºti în domeniul demonologiei afirmã cã pânã ºi feliile de

Sindromul de posesiune

17

pâine care cad pe covor de preferinþã cu partea unsã în jos, sau ceasurile care merg bine cu anii ºi se defecteazã brusc în ziua când o întâlnire importantã nu trebuie scãpatã, sunt tot mici opere ale dracilor. La fel ºi motoarele care se blocheazã ºi refuzã sã porneascã, pentru a merge apoi perfect dupã ce ora limitã la care trebuia sã aibã loc plecarea a trecut. Indiferent de aceste necazuri, în fapt, mãrunte, diavolii, dacã existã, au pe conºtiinþã lucruri cu mult mai grave. O categorie aparte o constituie crimele în serie ale unor oameni pânã atunci normali. Un caz de om normal devenit criminal odios este cel al lui Danny Valentine din Norfolk. Funcþionar ireproºabil la o agenþie imobiliarã, el nu a beneficiat de pregãtire militarã de niciun fel, se pare chiar cã nu a þinut niciodatã în mânã o armã de foc. În 1993, Danny a cunoscut-o pe Sheila Lee-Hough, manechin, ºi relaþia lor pãrea normalã. Deodatã, dupã câteva luni de fericire, el a început sã facã niºte crize violente de gelozie. Îi repeta iubitei lui „Un spiriduº mi-a spus cã te culci cu alþii“ sau „ªtiu cã faci dragoste cu toþi!“. „De unde ºtii?“ „Mi-a spus o pãsãricã!“ În faþa geloziei lui demente, Sheila a început sã-l evite, ceea ce a accentuat obsesia lui Danny. El a fãcut rost, nu se ºtie cum, de un pistol ºi chiar i l-a arãtat femeii spunând cã în ziua în care va avea dovezi se va sinucide cu acea armã. Din nefericire, Sheila nu a anunþat nici poliþia, nici vreo instituþie medicalã. S-a izolat doar. La capãtul unei sãptãmâni în care n-a putut s-o vadã, în ziua unei prezentãri de modã, Danny a pãtruns în cabinele sãlii unde avea loc manifestarea. În vestiar, Sheila ºi colegele ei se pregãteau de parada modei ce urma. Danny a intrat ºi a tras cele ºapte gloanþe, foarte calm ºi precis. ªase manechine au fost ucise, numai Sheila scãpând cu o ranã în braþ. Experþii în arme de foc n-au putut explica cum de a fost posibil ca un neiniþiat sã ocheascã atât de bine. Medicii care l-au consultat pe Danny l-au gãsit echilibrat, lucid, inteligent. El a declarat „Mã simþeam teleghidat! ªtiu doar cã nu aveam un plan precis, nu fãceam decât sã execut comenzi care veneau spre mine de undeva“. El a fost condamnat la închisoare pe viaþã. Aceeaºi sentinþã s-a dat în cazul Ernei Schwartz din Frankfurt, în vârstã de 17 ani. Ea a observat cã un poliþist îºi þine arma în mod neglijent. Nimic din antecedentele ei nu poate furniza o explicaþie plauzibilã pentru ceea ce a urmat. Erna a smuls arma ºi s-a repezit în cafeneaua de alãturi, plinã ochi. Cu toate cã nu ºtia sã manevreze arma, a reuºit sã tragã la grãmadã toate gloanþele, omorând doi oameni ºi rãnind alþi patru. Criminala a explicat totul printr-o „ieºire din timp“. Ea a susþinut cã nu-ºi aminteºte nimic. S-a aflat pe stradã, a intervenit un „gol“ ºi apoi s-a trezit în cafenea, cu pistolul fumegând în mânã. Deºi minorã, a luat pedeapsa maximã.

18

Paranormalul în criminalisticã

Revistele de psihologie ºi parapsihologie care s-au ocupat de ea au lansat ipoteza unei „substituiri“. Anume, în cele nici trei minute cât a durat tragedia, sufletul Ernei a fost „rãpit“ din trup ºi înlocuit cu un spirit demonic. Desigur, justiþia nu a putut fi convinsã de veridicitatea acestei teorii, care e doar o ipotezã fãrã acoperire în fapte. Pentru justiþia umanã, Satana e prea puternic!

18.13. Satana îi cerea jertfe
Lumea este ºi a fost întotdeauna îngrozitã de felul în care diavolul îndeamnã la crime inexplicabile altfel decât prin influenþa sa odioasã. De multe ori serial-killers sunt înlocuiþi de violatori în serie, care, la fel ca ºi primii, par sã fie mânaþi în faptele lor abominabile de duhul Satanei. Agresiunea sexualã asupra unei femei sau asupra unui copil s-a dovedit una dintre infracþiunile cel mai greu osândite de justiþia din toate timpurile. Întreþinerea forþatã de raporturi sexuale nu provoacã adesea plãcerea agresorului, ci doar îl face sã trãiascã un extaz sadic de altã sorginte decât cea eroticã. Este cazul dramatic al unui preot dominican din Senegal, Jallo Nbe Amadou. Dotat cu o staturã ºi o forþã care-l fãceau apt mai degrabã pentru o carierã de boxer profesionist decât pentru cea monahalã, el a violat fãrã milã nu mai puþin de 38 de copii între 9 ºi 14 ani, bãieþi ºi fete, fãrã deosebire. Cunoscut ºi stimat de comunitatea în care predica, în mijlocul cãreia trecea drept un om virtuos, fãrã patã, aproape un sfânt, Jallo Nbe comitea duminicã de duminicã violuri în serie însoþite de perversiuni de neimaginat ºi de nereprodus în cuvinte de cãtre oricine vrea sã se þinã departe de consecinþele unor acuzaþii de pornografie. El atrãgea copiii la cursuri duminicale de religie ºi îi oprea pe rând pentru „explicaþii“ suplimentare. Ajutat de statura ºi forþa lui, Jallo îºi siluia victima cumpãrându-i apoi tãcerea cu bani buni (comunitatea era sãracã, dar generoasã cu „sfântul“) sau obþinând discreþia acesteia prin ameninþãri. Niciunul dintre copii nu a spus nimic pãrinþilor sau vreunui prieten vreme de aproape doi ani în care unii dintre ei fuseserã supuºi la perversiuni chinuitoare ºi de câte ºase-ºapte ori. Abia dupã mult timp, anul trecut, a fost dat în vileag ca violator înrãit ºi ca... vampir. Diavolul care-l poseda pe odiosul criminal nu s-a mai mulþumit cu simpla deflorare a fetiþelor ºi sodomizarea repetatã a bãieþilor, ci a cerut sânge! Într-o duminicã, Jallo l-a reþinut dupã orele de instruire pe micul Saak Baly, victimã inocentã care mai suportase fãrãdelegile uriaºului. Nu s-a mulþumit sã practice cu el cele mai ruºinoase contacte anale ºi orale. Cu un ac, i-a înþepat bietului negriºor venele, lingându-i sângele cu voluptate. Apoi i-a dat bani, ca de obicei, însoþindu-i cu grave ameninþãri în caz cã va spune ceva. ªi bietul copil, de numai 10 ani, a tãcut. Ceea ce l-a pierdut pe dezgustãtorul vampir a fost faptul cã, repetându-ºi obiceiul inspirat de tenebre, s-a apucat pe

Sindromul de posesiune

19

deasupra sã predice în duminicile urmãtoare interpretãri echivoce ale Scripturii, insistând asupra sângelui, a plãcerii de a gusta din sângele divin etc. Pãrinþii copilului încercat au fãcut astfel legãtura între înþepãturile de pe braþele fiului lor, predici ºi prelungitele ore de „meditaþie“. Nu le-a fost uºor sã convingã alþi enoriaºi de adevãrul pe care-l bãnuiau, prestigiul lui Jallo fiind imens. Cu toate acestea, într-o zi, împreunã cu alþi oameni mai suspicioºi, au izbutit sã-l surprindã în flagrant delict pe sadic, în timp ce încerca sã obþinã puþin sânge împungând sânii abia formaþi ai unei fetiþe de numai 13 ani. În faþa dovezii indiscutabile, ei n-au putut face însã nimic, forþa ieºitã din comun a violatorului putând sã le zãdãrniceascã acþiunea. A fost nevoie sã mai aºtepte o sãptãmânã, sã se uneascã în secret cu alte familii din sat ºi, surprinzându-l din nou asupra faptului, sã-l captureze. Împotriva aºteptãrilor, uriaºul preot (despre care s-a aflat ulterior cã era doar un impostor, neavând nimic comun cu Biserica ºi care se instituise predicator ºi cleric cu de la sine putere, mizând pe naivitatea ºi analfabetismul oamenilor) nu a opus rezistenþã. El ºi-a mãrturisit impostura ºi crimele spunând cã a executat ordinele Satanei, care-i cerea zilnic sã îi aducã jertfe. A recunoscut, de asemenea, cã urma, în faza urmãtoare, sã-ºi ucidã victimele, sacrificându-le Diavolului, dar a pretins cã prin aceasta fãcea un bine celor în cauzã, care ar fi devenit „copiii lui Azazel“ ºi s-ar fi bucurat de onoruri în infern. Îngroziþi de cele auzite, sãtenii au trecut de la veneraþia pe care i-o purtau, la urã, ºi au vrut sã-l decapiteze imediat cu o sabie, dupã obiceiul locului. Cu mare greutate, reprezentanþii autoritãþilor civile l-au scãpat de la decapitare ºi l-au predat spre a fi judecat dupã legile în vigoare. Cu toate acestea însã, Jallo Nbe Amadou a murit peste câteva zile în închisoare, otrãvit. Este prea posibil ca foºtii sãi enoriaºi, cu complicitatea unui gardian mituit, sã-i fi strecurat în mâncare o dozã mortalã de otravã obþinutã dupã metodele tradiþionale. Un sfârºit prea blând pentru acest sinistru vampir, care ar avea, la Judecata de Apoi, doar scuza ca, realmente, sã fi fost manipulat, în toate acþiunile lui, de forþele iadului celui mai întunecat.

18.14. O bestie posedatã de un demon medieval
Dennis Rabbitt a agresat sexual 13 femei din Statele Unite ºi s-a fãcut vinovat de pãtrundere prin efracþie ºi de zeci de tentative de viol. Poliþia l-a arestat dupã mai bine de 20 de ani de cercetãri. Condamnat la închisoare pe viaþã, Rabbitt ºi-a relatat povestea unui reporter de la un cotidian american. Acum în vârstã de 47 de ani, Dennis Rabbitt spune cã în copilãrie, pe la 12 sau 13 ani, a visat cã o femeie a sãrit pe el ºi cã a fãcut sex cu el în timp ce dormea. „Visul acesta mi-a schimbat cursul vieþii. Existã o credinþã popularã, care dateazã din timpurile medievale, conform cãreia un demon se transformã în

20

Paranormalul în criminalisticã

femeie ºi încearcã sã ia minþile bãrbaþilor fãcând sex cu ei când aceºtia dorm. Aºa mi s-a întâmplat ºi mie. Din copilãrie, sunt posedat de acest demon care ºi-a fãcut simþitã prezenþa din când în când, în ultimii 20 de ani. Simþeam adesea dorinþa de a viola femei, indiferent de vârstã sau de înfãþiºarea lor ºi nu mã puteam stãpâni. Acest lucru mi se întâmpla mai ales dupã ce beam un pahar în plus sau pierdeam la jocurile de noroc“, povesteºte Dennis Rabbitt. Americanul îºi alegea victimele la întâmplare ºi nu le viola decât în casa acestora. Niciodatã nu a agresat femeile pe stradã sau în parcuri, „întotdeauna gãseam câte o uºã uitatã descuiatã sau o fereastrã deschisã larg, noaptea“, spune Rabbitt. Prima tentativã de viol a avut loc la începutul anilor ’70, la scurt timp, povesteºte Rabbitt, dupã ce a avut visul în care era stãpânit de demon. „M-am dezbrãcat complet ºi am intrat gol-puºcã în casa unei vecine. Ea a început însã sã þipe ºi a trebuit sã o iau la goanã ca sã nu fiu prins. Mai târziu însã, mi-am perfecþionat tehnica ºi s-a întâmplat mai rar sã-mi scape victima.“ Violatorul în serie a reuºit sã le scape poliþiºtilor printre degete timp de 20 de ani. Condamnat la închisoare pe viaþã, el va putea fi eliberat condiþionat peste cel puþin 76 de ani.

18.15. Femei demonizate
Nu e un secret pentru nimeni cã dracul are o înclinaþie specialã pentru sexul frumos. Probabil prin contrast. Cazurile de femei posedate de diavol sunt infinit mai dese decât cele ale bãrbaþilor demonizaþi. Se zice cã „femeia e ochiul diavolului“ ºi, din antichitate pânã la cazurile de exorcism, prezentate pe larg ºi în presa noastrã, femeile au „strãlucit“ prin cruzimea ºi aberanþa faptelor. Iatã numai câteva întâmplãri în care, cu excepþia implicãrii unui factor suprauman demonic, nu se pot aduce niciun fel de argumente pentru comportarea protagonistelor. În 1993, în sudul statului Minas Gerais (Brazilia), o femeie de numai 22 de ani a ucis, în câteva minute, 11 bãrbaþi. Numita Carla Francisca Grano Strellas a fost luatã de prietenul ei la un joc de cãrþi în casa unei cunoºtinþe comune. Acolo, în timpul partidei, Carla, ºi o altã femeie care venise cu soþul ei, s-au dus sã pregãteascã o cafea. Cantitatea necesarã fiind mare, ele au pus apa la fiert în douã vase, fãrã a folosi filtrul, neîncãpãtor. Atunci, Carla a observat în bucãtãria gazdei o otravã puternicã, probabil ceea ce noi numim „Verde de Paris“. Mãrturiile ulterioare nu au putut clarifica impulsul criminal care a declanºat tragedia. Iniþial, ea a rãspuns, perplexã, cã nu-ºi dã seama ce anume a împins-o la crimã. Simþea doar cã a venit „scadenþa“ pentru cei de-acolo. Ulterior, în cursul anchetei, a mai spus cã a vrut sã facã o glumã, sã dea

Sindromul de posesiune

21

în jucãtori o diaree care sã-i mai miºte de pe scaunele lor pe care cam înþepeniserã. În fapt, nu se ºtie ce a condus la dezastru. Cert este cã, fãrã a fi observatã de cealaltã femeie, a rãsturnat aproape tot lichidul ucigaº în apa pentru cafea. Apoi, a preparat cu sânge rece cafeaua ºi, cu ajutorul prietenei, a pus-o în ceºti. Urmarea este lesne de ghicit. Spre nenorocirea lor, 11 dintre cei 12 jucãtori au bãut pe loc, simultan, cafeaua. Numai unul a întârziat câteva clipe ºi i-a ºi vãzut pe ceilalþi cãzând seceraþi ºi intrând aproape imediat în comã. Peste puþin timp, totul se sfârºise. Odatã cu salvarea a venit ºi poliþia, iar ucigaºa a fost arestatã ºi a mãrturisit pe loc. Controlul psihiatric a demonstrat cã tânãra asasinã era perfect normalã. A fost condamnatã pe viaþã. Ipoteza cã Francisca a fost posedatã de diavol a fost avansatã dupã sentinþã de preotul închisorii. Acesta a încercat sã provoace o ºedinþã de exorcism în puºcãrie, dar autoritãþile au refuzat sub motiv cã, exorcizat sau nu, diavolul Franciscãi Carla va sta cu ea în puºcãrie pe veci. Se pare cã brazilienii n-au vãzut „Tãcerea mieilor“. Anna Harrietovna Clurina, o þãrancã dintr-un sat pierdut în fundul Siberiei, a ajuns celebrã la începutul anului 1992 prin viziunile ei mistice. În mod ciudat, ea n-o vedea pe Fecioara Maria sau pe vreun înger, ci avea, repetat, dialoguri cu un bãrbat înalt, îmbrãcat într-o mantie roºie care-i dãdea diferite sfaturi. Cum oamenii sunt mai dispuºi sã aºtepte mântuire decât necazuri, vecinii, cunoscuþii, apoi tot satul, au fost tentaþi sã creadã cã Anna discutã cu un arhanghel. Ei o vizitau des ºi venerau niºte bucãþi de lemn cioplit pe care, zicea Anna, personajul le lãsa la cãpãtâiul ei dupã fiecare conversaþie. Într-o zi, Anna a dat de veste cã în seara respectivã arhanghelul se va arãta tuturor. Mulþi sãteni s-au strâns în curtea Annei aºteptând miracolul. Se apropia miezul nopþii. Tânãra se ruga în casã, iar curtea era plinã. Deodatã, Anna a apãrut în pridvor. Tremura oribil ºi pãrea cã ar avea o crizã de epilepsie. Fãrã sã se înþeleagã bine ce vrea, a înhãþat o drujbã, a pornit-o ºi, urlând înspãimântãtor, s-a repezit în mijlocul celor adunaþi, lovind în stânga ºi-n dreapta. Prima încercare de a o imobiliza a eºuat jalnic. Anna, care nici în mod normal nu era o fecioarã fragilã, pãrea acum animatã de o forþã extraordinarã. În numai câteva minute au fost hãcuite ºase femei ºi trei bãrbaþi. Ceilalþi au fost rãniþi sau au scãpat cu fuga. Anna a fugit dupã ei pe uliþã, pânã când o altã femeie, mai curajoasã, a lovit-o în cap cu o lopatã. Coada ei s-a rupt însã, într-o secundã, dar asasina s-a oprit din mãcel ºi i-a dat timp unei alte sãtence s-o loveascã în piept cu o furcã. Atunci a cãzut, azvârlind drujba. Ajunsã la pãmânt, Anna s-a „dezamorsat“ ºi forþa care-o poseda a cedat. Ea a rãmas culcatã în mijlocul uliþei, fãrã sã mai miºte. Din nenorocire, bestialitatea celorlalþi, nu se ºtie dacã diabolicã sau înnãscutã, a izbucnit. Vãzând-o cãzutã ºi dezarmatã, cei care fugeau de ea

22

Paranormalul în criminalisticã

pânã atunci au revenit ºi au cãlcat-o în picioare. Nefericita demonizatã a fost linºatã în numai un minut, plãtind cu viaþa agresiunea ei, care nu poate fi pusã decât pe seama unei apariþii diabolice. Cazul a fost anchetat. N-au ajuns, desigur, la nicio concluzie, au „uitat“ sã întrebe cine a omorât-o pe posedatã. A fost îngropatã în pãdure, nu în cimitir. Peste numai un an, în satul vecin, o altã femeie, de aceastã datã o bãtrânã de 76 de ani, ºi-a ars cu aparatul de sudurã, noaptea, bãrbatul, fiul, nora ºi cei doi nepoþi. Nu a putut da nicio explicaþie coerentã, lucru care a fost pus pe seama beþiei. Dupã arestare, s-a spânzurat la sediul local al miliþiei.

18.16. Copiii diavolului
Vârsta copilãriei este asociatã de obicei cu inocenþa, candoarea, drãgãlãºenia. Nu de puþine ori însã, diavolul îºi alege ca înveliº trupul unui copil care, de sub aparenþa de nevinovãþie, poate acþiona mai liber ºi mai dezastruos pentru ceilalþi. Literatura prezintã asemenea cazuri, aparent explicabile doar prin prezenþa „copitei despicate“. Sã ne amintim celebra nuvelã Domniºoara Cristina a lui Eliade ºi copiii demonici din unele proze ale lui Caragiale. Cu câtva timp în urmã, în Anglia, doi minori (12 ºi 10 ani) au fost condamnaþi pentru uciderea bestialã a unui copil de 3 ani! Ce duh al întunericului îi stãpânea?! Cazurile de asasini copii, de asasini minori, care ucid tot copii, sunt dintre cele mai cutremurãtoare ºi, în acelaºi timp, dintre cele mai capabile sã dovedeascã amestecul dracului în treburile noastre. Nu demult, într-o þarã vecinã, o comunitate paºnicã a fost zguduitã de o crimã cu atât mai oribilã cu cât asasinul, de vârstã ºcolarã, ºi-a ucis fratele. Adolescentul Stanco Czernov a avut un comportament normal în copilãrie deºi, fiind „greu de cap“, a avut mereu probleme ºcolare. Fratele sãu mai mic, de numai ºapte ani, Ianco, pãrea ºi el afectat de un uºor handicap mintal. Învãþa greu, uita repede ºi era atras de jocuri absurde ºi zgomotoase. Pãrinþii au declarat ulterior cã fratele mai mare îl brusca deseori pe cel mic, a cãrui gãlãgie o considera vinovatã de eºecurile lui la ºcoalã. Într-o zi, când pãrinþii lipseau, iar Stanco învãþa pentru o corigenþã la fizicã, micul Ianco s-a apucat, se pare, sã-i batã pe cei doi câini flãmânzi care asigurau paza gospodãriei ºi care fãceau un zgomot infernal, bine cunoscut ºi detestat de vecini. Roºu de furie pe motiv cã larma caninã îl stânjeneºte în pregãtire, Stanco nu s-a limitat la ameninþãri verbale. Cu un briceag de ascuþit creioane, a retezat beregata micuþului, i-a scos apoi mãruntaiele ºi le-a aruncat la câinii care îºi continuau vacarmul. A spus ulterior cã, înnebunit de urletele dulãilor, a vrut sã-i liniºteascã ºi nu avea nimic altceva de mâncare prin casã.

Sindromul de posesiune

23

Fiarele maidaneze au devorat imediat organele interne ale micuþului, dar nu au încetat sã urle. Atunci, asasinul a târât corpul eviscerat al fratelui sãu, abandonându-l celor doi câini pentru a-l termina. Nicio remuºcare din partea criminalului, care s-a întors la principiile mecanicii abdicând de la cele ale umanitãþii. Când nefericita mamã s-a întors acasã, l-a gãsit pe fiul cel mic ajuns în stadiul de schelet. Câinii degeneraþi se luptau sã sfãrâme oasele ca sã sugã ºi mãduva. Iar pe fiul cel mare l-a gãsit tocind mai liniºtit ca oricând. A mai avut totuºi puterea sã anunþe poliþia. În mod surprinzãtor, toatã energia diabolicã a lui Stanco s-a epuizat dupã abominabila sa faptã. El a devenit un inculpat model, apoi un deþinut ireproºabil al ºcolii de reeducare. Dupã lege, poate fi eliberat cel mai devreme peste cinci ani. Va fi el „cuminte“ sau demonii îl vor împinge la o nouã crimã? Cazul care urmeazã s-a petrecut chiar la noi, în 1993. Noi ne vom mulþumi sã spunem cã, într-un mare oraº, în familia unui militar de carierã, s-a nãscut o fetiþã care, la data comiterii celor ce vom arãta, împlinise 10 ani. Ca toþi copiii care, prin faptele lor, par sã fie mânaþi de forþe ale iadului, mica Rodina era o fire ciudatã. Nu foarte inteligentã (spuneau profesorii), dar precoce, mai ales în manifestãri pentru care aceºtia au pedepsit-o de câteva ori. De pildã, se suia pe bãncile ºcolii ºi-ºi ridica provocator sarafanul. Se pare cã suferea de un complex de inferioritate, cãci nu era deloc frumoasã. ªi aceasta o va fi împins pânã acolo unde a ajuns în iunie-august ’93? Cert este cã, jucându-se cu o vecinã, au intrat în bucãtãria acesteia punând apã la fiert ºi mimând prepararea supei pentru pãpuºile lor. Deodatã, Rodina a vãrsat peste Iulica vasul cu apã, provocându-i arsuri grave. Mama acesteia a venit imediat. Totul s-a terminat cu bine, pãrând a fi un simplu accident. Dupã un timp, tot în cursul unei partide de joacã, acum la ea acasã, Rodina a pus în prizã fierul de cãlcat ºi, în timp ce cãlca rochia pãpuºii, l-a aplicat pe spatele prietenei sale Luminiþa, o copilã blondã ºi cam prostuþã. Ea a început sã urle ºi pãrinþii Rodinei au dus-o în grabã la spitalul din apropiere. Mica bestie a pretins cã a avut loc un nou accident. Cele douã întâmplãri nu au atras atenþia decât dupã ceea ce a reprezentat deznodãmântul fatal al „carierei“ de posedatã a ticãloasei creaturi. La aniversarea ei, au fost invitaþi mai mulþi colegi. Dupã obicei, spun copiii, Rodina s-a apucat sã „cocheteze“ în felul ei infantil, ridicându-ºi fustiþa. Atunci, unul dintre bãieþi, Marius D. a fãcut o observaþie la fel de precoce: „Mare scofalã! se pare cã ar fi zis el. Felicia e mai miºto ºi are ºi fundul mai mare! “ Se pare cã observaþia a lovit-o pe fetiþa criminalã. La „v-aþi ascunselea“, ea a atras pe „criticul ei“ într-o magazie, unde se pãstrau ziare vechi, hârtii, mobile uzate etc. ºi i-a zis:

24

Paranormalul în criminalisticã

– Vrei sã te-nvãþ sã fumezi? Bãiatul a rãspuns cã el ºtie deja. Atunci, Rodina a scos o brichetã, pe care o subtilizase cine ºtie de când ºi a dat foc unui ziar, de la care s-au aprins apoi celelalte. Când Marian s-a speriat ºi a încercat sã le stingã, fata l-a lovit, cu o forþã inexplicabilã, fãcându-l sã cadã, apoi a ieºit repede, lãsându-l pradã flãcãrilor. Intervenþia adulþilor a fost promptã dar, deºi ei au împiedicat întinderea incendiului, victima, Marian, a decedat prin asfixiere. De data aceasta, pãrinþii victimei nu au lãsat lucrurile aºa. Mica asasinã a fost luatã din scurt ºi, cu un cinism fãrã egal, a povestit totul foarte amãnunþit, inclusiv faptele sale anterioare. Nefiind la vârsta rãspunderii penale, Rodina a fost internatã într-o secþie de psihiatrie infantilã, pãrinþii ei, în special tatãl, nemaivrând sã ºtie de ea. Rãmâne întrebarea: Este Rodina o dementã sau o fiinþã hiperlucidã, sub influenþe diabolice din adâncurile cele mai negre ale iadului?

18.17. Dublu asasin posedat de „diavolul alb“
13 septembrie 1989, Austin, Texas (SUA). Dimineaþa, foarte devreme, un þipãt de femeie sparge liniºtea cartierului. Este recepþionat cu indiferenþã. Dar, dupã 10 minute, începe sã latre un câine, iar un glas bãrbãtesc începe sã strige dupã ajutor. Strigãtul descreºte, ca ºi când cel care cere ajutor ºi-ar pierde puterile. Omul trezit din somn se uitã pe fereastrã. Vede o siluetã umanã, cãzutã în uºa casei vecine. Acum, s-a trezit complet. Alerteazã poliþia. În mai puþin de un minut, maºina cu sirenã intrã pe aleea Raza Soarelui ºi descoperã un bãrbat complet dezbrãcat, cãzut la pãmânt. Nenorocitul care zãcea acoperit de sânge era victima unui atac cu arme albe fiind rãnit grav la piept. Rãnitul a bâlbâit ceva despre faptul cã a vrut sã-ºi salveze prietena ºi a arãtat cu mâna cãtre casã. Poliþistul a chemat ambulanþa ºi a cerut întãriri. Dupã trei minute, medicul ambulanþei abia mai sesiza pulsul rãnitului. Bãrbatul, care sângera îngrozitor, era muribund. L-au dus la spital. Între timp au sosit întãririle ºi, cu revolverele în mâini, au pãtruns în locuinþã. Mobila ºi pereþii erau stropite de sânge. Poliþiºti au fost întâmpinaþi de doi câini furioºi. Animalele au fost cele care i-au condus în dormitor. Aici, i-a întâmpinat un tablou de infern. Pe pat zãcea o tânãrã dezbrãcatã, plinã de înþepãturi profunde. Avea numeroase urme de înjunghiere pe piept, spate ºi gât. Mai exact, avea gâtul tãiat! Întreg dormitorul mustea de sânge. Câinii, care urlau ºi scânceau neliniºtiþi, aproape cã i-au împins pe poliþiºti în camera alãturatã. În garderoba de lângã pat zãcea o altã tânãrã. Avea plãgi înþepate pe umãrul drept, pe braþ, încheieturã ºi antebraþ ºi pe picioare. Avea rochia strânsã la piept, ca ºi când ar fi fost martora ocularã a mãcelului petrecut în dormitorul însângerat. Urmele indicau faptul cã lupta a început în dormitor, apoi a continuat pe scãri, în sufragerie, pânã la uºa de la intrare. „Opera“ nu-i putea aparþine decât unui psihopat...

Sindromul de posesiune

25

Investigatorii de la Austin, împreunã cu echipa de tehnicieni, ºi-au început activitatea. Una din ieºiri ducea spre gardul vilei, de unde începea o parcare. Pãrea posibil ca agresorul sã fi fugit pe acolo. Între timp, bãrbatul transportat la spital a fost supus unei intervenþii chirurgicale care a durat circa cinci ore. Cu toate cã încã nu putea vorbi, poliþiºtii i-au aflat numele: Jesse Larkin. Mai târziu, a reuºit sã spunã cã pe prietena lui o chema Kelly Joan Farquhar, iar pe prietena acesteia, Mitzi Johnson Nalley. Anchetatorii au descoperit cã în seara crimei, Mitzi aniversa împlinirea a 21 ani, iar Kelly avea 24 ani. Larkin era supravegheat în permanenþã. Singurele date despre agresiune, comunicate de Larkin, era cã agresorul a fost un tip masiv, necunoscut, alb. Pornind de la ideea cã ºi agresorul ar putea fi rãnit, criminaliºtii au verificat toate centrele medicale. Nu se putea gãsi, în ciuda cãutãrilor îndârjite ale poliþiei, nici motivul brutalei crime duble. Autopsia medico-legalã a arãtat cã cele douã tinere n-au fost agresate sexual. Anchetatorii erau de pãrere cã agresorul era un sadic ºi cã uciderea celor douã fete i-a adus multã satisfacþie. Mai mult, nu a avut timp pentru viol, pentru cã mai erau de faþã Larkin ºi cei doi câini destul de fioroºi. Din casã nu a dispãrut nimic. Deci, nu era o acþiune întreprinsã în scop de jaf. De asemenea, victimele nu erau narcomane ºi nu aveau legãturi cu acest flagel. Ambele proveneau din familii respectabile ºi aveau trecutul „curat“. Kelly Farquhar era chelneriþã într-un bar, agreatã de cei cu care venea în contact. Îi plãcea mult sã danseze. ªi în seara de dinaintea crimei, fusese la discotecã, împreunã cu un prieten. ªi viaþa tinerei Mitzi Nalley era la fel de simplã. ªi ea era chelneriþã ºi fãcea economii. Divorþase nu demult ºi voia sã-ºi refacã viaþa. Între timp, a cunoscut un tânãr. κi aduna bani, ca sã-ºi schimbe maºina. Luni, poliþiºtii au putut vorbi cu Larkin, noul prieten al lui Mitzi. Acesta a relatat cã au petrecut seara de vineri împreunã, la aniversarea lui Mitzi, iar sâmbãtã dimineaþa i-a trezit þipãtul lui Kelly. Mitzi a sãrit din pat ºi s-a pomenit faþã în faþã cu ucigaºul, care a atacat-o. Larkin a aprins lumina, apoi a fost ºi el atacat. Criminalul era un bãrbat alb în vârstã de cca 30 ani, înalt de 1,80 m, solid, cu pãr negru, tuns scurt. Iatã ce a declarat Larkin: „Când am aprins veioza, am vãzut spatele unui bãrbat care lovea cu un cuþit în Mitzi. La sclipirea becului, s-a întors ºi i-am vãzut faþa. L-aº putea recunoaºte oricând. M-am repezit la el. ªtiam cã e inevitabil. Ori el, ori eu. Ne-am bãtut. M-a înjunghiat în spate ºi gât. Am cãzut în genunchi, m-am agãþat de el, în timp ce el continua sã loveascã cu cuþitul. Am încercat sã-l dezarmez. Atunci, mi l-a înfipt în ochi. Am ajuns pânã la uºa de la intrare, unde am cãzut amândoi. Am reuºit sã-l îmbrâncesc ºi sã ies, dar i-am luat ºi cuþitul. Mi-a cerut sã i-l înapoiez, dar brusc, mi-am dat seama cã dispãruse“... În timpul luptei, care a durat 4 minute, Larkin a fost rãnit de 12 ori. Autopsia fetelor a relevat faptul cã ucigaºul era un tip deosebit de crud. Kelly Farquhar avea o duzinã de plãgi înþepate, iar ºase dintre acestea erau mortale. Patru, direct în inimã, iar douã

26

Paranormalul în criminalisticã

îi penetraserã gâtul. Mitzi Nalley avea 28 de rãni. Niciuna dintre ele nu-i lãsase posibilitatea sã supravieþuiascã. Poliþia a anchetat 50 de bãnuiþi. Printre ei, un bãrbat care a amintit cã în dimineaþa zilei de sâmbãtã a fost vizitat de un anume Jonathan Wayne Nobles. Acesta avea o ranã pe braþul stâng, învelitã cu un prosop ºi l-a vizitat ca sã-i radã barba lungã pe care o purtase pânã atunci. Nobles stãtea la distanþã de douã blocuri de locuinþa victimelor! Investigatorii au gãsit-o pe prietena lui, care-1 adusese la amintita cunoºtinþã cu maºina. Fata a ajutat poliþia. A relatat cã a trãit douã luni cu Nobles, pânã la începutul lui septembrie. Dar susþinea cã Jonathan Nobles nu poate fi cunoscut cu adevãrat. La un moment dat se poartã minunat, pentru ca în clipa urmãtoare sã devinã îngrozitor. Întotdeauna se considera singurul care are dreptate, iar dacã cineva îl contrazicea, devenea furibund. Fata îl considera un fel de dr. Jekyl ºi mr. Hyde. Ea a povestit cã în dimineaþa crimei, Jonathan a sunat-o ca sã-l ducã la prietenul lui. Acolo, ºi-a pansat rana de la braþ ºi s-a ras. Acasã, s-a schimbat ºi a ascuns toate hainele însângerate într-un sac, destinat reziduurilor menajere. Anchetatorii au descoperit cã Nobles se ascundea în partea de sud a Austin-ului. Poliþiºtii, având asupra lor mandat de arestare, s-au dus la adresa indicatã. În seara de 19 septembrie, au înconjurat casa. Brusc, un bãrbat a ieºit pe uºã ºi a încercat sã fugã. A fost prins. Era Jonathan Nobles, neînarmat. I-au citit drepturile ºi a fost dus la secþie. Audierea a fost fãcutã în prezenþa procurorului local. Când a fost pus în faþa dovezilor, a recunoscut cã le-a ucis pe cele douã tinere ºi cã a avut o tentativã de crimã împotriva lui Larkin. A relatat cã în dimineaþa crimei, i s-a fãcut rãu din cauza cantitãþii mari de cocainã pe care o luase. Dimineaþa, pe la 3, îl durea atât de tare pieptul, încât a ieºit sã ia o gurã de aer proaspãt. ªi-a luat cu el cuþitul de vânãtoare, pentru cã se mai ciocnise cu diferiþi comercianþi de droguri. A declarat cã ºi în momentul incidentelor era drogat ºi cã de circa doi ani devenise dependent de cocainã. Dupã aceea, i-a condus pe investigatori la locul unde a ascuns hainele mânjite de sânge. A fost percheziþionatã ºi locuinþa. În baie au fost gãsite urme de sânge. Amprentele lui Nobles corespundeau cu cele din casa victimelor. În trecutul lui Nobles figura faptul cã era liber de numai câteva luni, anterior fiind condamnat la 3 ani pentru furtul unei sume de 750 dolari. Dar aceasta nu era totul. La 6 septembrie fusese jefuitã locuinþa unei femei din zonã. Amprentele coincideau cu ale lui Nobles, iar în acest caz, victima fusese violatã cu sãlbãticie. În 1984, acesta mai fusese arestat pentru activitate perversã, în scop voyeurist, în California. Toate acestea au indicat faptul cã Nobles a pãtruns în locuinþa fetelor, ca urmare a unei porniri de naturã sexualã. La 6 octombrie, a început procesul, cu Larkin pe rol de martor principal al acuzãrii. Larkin s-a însãnãtoºit, dar ºi-a pierdut un ochi. Nobles a recunoscut tot. Dupã o deliberare de 2 ore juraþii l-au declarat vinovat ºi a fost condamnat la moarte prin injectare de otravã.

Sindromul de posesiune

27

18.18. „Îngerul morþii“
Nãdrag, o localitate pierdutã în Munþii Poiana Ruscã, aºezare în care toþi oamenii se cunoºteau între ei ºi unde starea infracþionalã era practic la cota 0, a fost zguduitã, în anii ’60, de trei orori. Douã crime ºi o tentativã de crimã. Doi bãrbaþi morþi ºi unul scãpat ca prin minune cu viaþã, dar paralizat, fãrã puterea de a mai miºca, vorbi sau auzi – o legumã. Imediat dupã sãvârºirea primei crime la Nãdrag, Bucureºtiul a trimis una dintre cele mai grele piese pe care le-a avut Poliþia Românã vreodatã, generalul de brigadã Dumitru Ceacanica, pe atunci tânãr ofiþer, dar având deja la activ câteva „tunuri“. Ancheta a durat mai bine de un an, la sfârºitul cãruia Dumitru Ceacanica a reuºit sã identifice ºi sã aresteze criminalul. Dificultatea acestui caz a constat în faptul cã asasinatele erau, ca sã spunem aºa, atipice. Deci investigarea lor prin metode clasice nu ducea la niciun rezultat. Pânã sã se ajungã la concluzia cã agresorul era un bolnav psihic, a cãrui motivaþie pentru a ucide era una demonicã, a trebuit sã se formuleze zeci de ipoteze, sã fie interogate zeci de persoane pentru a fi scoase de pe lista suspecþilor, sã se facã sute de verificãri. La vremea respectivã, despre acest caz nu s-a scris nimic. Doar zvonurile rãspândite de-a lungul munþilor au fãcut cunoscut oamenilor cã la Nãdrag bântuia un spirit râu, care ucidea. Cine era însã acest spirit rãu? Cine era cel care a intrat apoi în istoria criminalisticii sub numele de „îngerul morþii“? Este 26 aprilie 1961. Dimineaþa devreme, în apa râului Padeº, care strãbate comuna, aproape de malul drept este descoperit cadavrul unui bãrbat. Zãcea cu faþa în jos. Fusese lovit de mai multe ori cu cuþitul. Este anunþatã Miliþia. În comunã soseºte o numeroasã echipã de anchetatori. La faþa locului este adunat aproape întreg satul. O astfel de grozãvie, nici bãtrânii nu-ºi mai aminteau sã se fi petrecut pe aici. Cel omorât este identificat rapid: Dumitru Sârbu, muncitor la mica turnãtorie din localitate, cãreia localnicii îi spuneau „uzinã“. Pe mal se vãd clar urmele unei lupte, apoi de târâre pânã în apã. Sunt fotografiate în detaliu. Cadavrul este ridicat din apã ºi transportat la morga din Timiºoara, unde i se face autopsia. Dupã-amiazã, echipei deja sositã la faþa locului i se alãturã ºi Dumitru Ceacanica. Pornesc investigaþiile. Primul pas fãcut de Dumitru Ceacanica pe drumul cãtre autorul omorului a fost strângerea a cât mai multe ºi mai exacte date despre victimã. Plecând de la ele, se puteau trage o serie întreagã de concluzii. Dumitru Sârbu era vestit în localitate. Fusese un fel de taur comunal. Pânã sã se cãsãtoreascã, în urmã cu doi ani, trãise cu cinci femei deodatã. Dupã cãsãtorie abandonase trei dintre ele, dar continuase sã întreþinã raporturi sexuale cu celelalte douã, ambele mãritate. Era foarte posibil deci ca mobilul crimei sã fi fost rãzbunarea, iar autorul unul dintre cei doi soþi înºelaþi. Din cercetarea la faþa locului, anchetatorul stabilise deja cã era vorba despre un singur autor. Totul pãrea destul de simplu la prima vedere. Examenul medico-legal a adus ºi el elemente noi. Victima a fost lovitã de 32 de ori cu douã corpuri contondente, probabil

28

Paranormalul în criminalisticã

cuþite – unul cu lama mai micã, tip briceag, altul cu lama lungã, ca o baionetã. Cu cel mic fusese lovit în regiunea gâtului, cu cel de-al doilea, în piept ºi spate. În stomacul lui Sârbu se descoperiserã urme de salatã sau spanac, nedigerate încã. Deci, victima mâncase cu puþin timp înainte de a fi omorâtã. Unde? Al doilea pas a fost stabilirea activitãþii ºi a traseului victimei în ziua criticã, de 25 aprilie 1961. Toatã dimineaþa, Dumitru Sârbu stãtuse acasã cu soþia. Muncise câte ceva prin gospodãrie. Mersese dupã-amiazã la uzinã, la schimbul II. Plecase de aici în jurul orelor 22.00, cãtre casã. Pe drumul de întoarcere fusese atacat pe malul apei ºi omorât. Trebuia lãmurit unde mâncase victima spanac sau salatã. Soþia lui Sârbu declarã cã de acasã acesta plecase la el numai cu slãninã ºi pâine pentru masã. Nici nu gãtise în ziua de 25 aprilie spanac. Cercetãrile se extind ºi la uzinã. Colegii de serviciu ai lui Sârbu declarã cã l-au vãzut pe acesta mâncând numai slãnina ºi pâinea cu care venise de acasã. Nu gustase de la nimeni nici salatã, nici spanac. Concluzia era cã victima s-a oprit într-un loc unde a mâncat verdeaþa, dupã ce a plecat de la uzinã. Unde? Plecându-se de la faptul cã Dumitru Sârbu avea douã amante, pe lista de suspecþi au fost incluºi soþii acestora. Unul dintre ei se putea rãzbuna. Pe listã nu a fost inclusã soþia victimei, care ºi ea se putea rãzbuna din gelozie. Loviturile de cuþit erau date de o mânã puternicã, de bãrbat. În plus, soþia victimei fusese vãzutã tot timpul de vecini cã nu pãrãsise, în ziua criticã, gospodãria. Una dintre amantele lui Sârbu lucra la centrul de pâine din comunã. Vizitele acestuia la magazin, dar ºi la femeie acasã erau de notorietate. Niciunul dintre ei nu se ostenea sã ascundã legãtura lor. Bãrbatul vânzãtoarei se întorsese de puþin timp din armatã. Era foarte posibil ca auzind de relaþia amoroasã dintre soþia lui ºi Sârbu, sã-l fi asasinat pe acesta din urmã. În scurt timp însã lista a fost abandonatã. Fostul militar în termen justificã pe minute felul în care îºi petrecuse timpul în noaptea criticã. Se aflase departe de locul faptei. Martorii confirmau acest lucru. Al doilea suspect, I.M., locuia la nici 60 de metri de locul unde se petrecuse crima. A fost stabilit, în urma declaraþiei paznicului de la magazinul sãtesc, aflat pe strada unde se comisese omorul, cã I.M. a trecut pe drum spre casã la scurt timp în urma victimei. Era împreunã cu soþia, soþie care era cea de-a doua amantã a lui Sârbu. ªi aceastã legãturã amoroasã era de notorietate în Nãdrag. Era foarte posibil ca I.M. sã-l fi ajuns din urmã pe Sârbu, între femeie ºi victimã sã fi avut loc un dialog care sã-l fi enervat pe soþ. Se porneºte pe aceastã a doua pistã. Cercetãrile în jurul familiei M. aduc elemente noi. Femeia îi fusese amantã lui Sârbu ºi înainte sã se cãsãtoreascã cu I.M. Continuase legãtura cu el ºi dupã nuntã. Soþul ºtia ºi el de amorul dintre cei doi. Se împãcase cu gândul. Cât de tare se împãcase rãmânea de vãzut. ªi un element deosebit de important. În ziua de 25 aprilie, în casa lui I.M. se gãtise mâncare de spanac. Vecinii o vãzuserã pe soþia acestuia cu sacoºa încãrcatã de verdeaþã. Ce cãutase noaptea I.M. pe stradã împreunã cu soþia? Declara cã fuseserã la film, de unde se

Sindromul de posesiune

29

întorseserã împreunã în jurul orei 22.30. Nu minþea. Putea fi alcãtuit un film al crimei. I.M. iese cu soþia de la film ºi se îndreaptã cãtre casã. Îl ajung din urmã pe Sârbu. I.M. îl pofteºte în casã. Mãnâncã împreunã mâncare de spanac. Iese apoi sã îl conducã. Nu se opreºte la poartã, ci merg împreunã pe drum circa 60 de metri. I.M. îl atacã pe Sârbu prin surprindere ºi îl omoarã. Apoi se întoarce acasã. Era o variantã. Cercetãrile stabilesc ºi faptul cã victima Dumitru Sârbu avea doi duºmani de moarte. În casa în care locuia victima mai stãteau doi chiriaºi. N.M. ºi S.M. Cu puþin timp înainte de comiterea omorului, Sârbu obþinuse prin hotãrâre judecãtoreascã evacuarea celor doi chiriaºi. Urmaserã niºte scandaluri de pominã. S.M. îl ameninþase cu moartea pe Sârbu. Se þinuse de cuvânt în noaptea de 25 spre 26 aprilie? Un element important venea sã îl acuze. A doua zi dupã comiterea crimei, suspectul N.M. apãruse în comunã zgâriat rãu pe faþã. Urmele de pe malul apei arãtau clar cã între victimã ºi agresor avusese loc o luptã. Era posibil ca S.M. sã fi fost rãnit de Sârbu, atunci când îl atacase pentru a-l ucide. Pista a fost abandonatã repede. S.M. fusese rãnit la faþã într-o altã împrejurare. ªi el era departe de locul faptei când se petrecuse omorul. Noul suspect a fost stabilit tot în urma unei declaraþii. O femeie din comunã reclamase la Miliþie cã, cu câteva ore înainte de comiterea asasinatului fusese acostatã ºi ameninþatã cu moartea de cãtre P.I. Era beat mort ºi avea asupra lui un cuþit. Striga în gura mare cã îi va omorî pe toþi de pe strada Padeºului (strada unde se comisese omorul) dacã nu-i dau banii pentru þuica pe care le-o vânduse pe datorie. Femeia mai reþinuse cã lui P.I. i se promiseserã nu numai bani, ci ºi fãinã în locul þuicii. Încep sã se facã legãturile. Pe strada Padeºului, singurul loc unde exista fãinã, era centrul de pâine unde lucra soþia lui I.M., amanta lui Sârbu. I.M. luase, într-adevãr þuicã pe datorie de la P.I. ºi-i promisese în schimb fãinã. Este posibil ca P.I. sã fi vrut sã-1 omoare pe I.M. (reamintim, unul dintre suspecþii principali) pentru cã nu-i dãduse fãina, venise pânã în apropierea locuinþei acestuia, dar beat ºi în întuneric îl atacase pe Sârbu care aducea la înfãþiºare cu I.M. În favoarea acestei teorii pleda ºi faptul cã pe pantalonii cu care fusese îmbrãcat P.I. în ziua crimei au fost descoperite pete de sânge. Laboratorul criminalistic raporta fãrã echivoc cã urmele erau de sânge uman. Nu se putuse însã stabili grupa sanguinã. Întrebat despre pete, P.I. dãduse o explicaþie mincinoasã. Susþinea cã tãiase cu câteva zile în urmã un porc. Nu tãiase nimic în ultimele zile. Iar petele, erau clar de sânge uman. Dumitru Ceacanica nu s-a grãbit însã sã-l reþinã pe P.I. Se încurca mereu în resturile de spanac gãsite nedigerate în stomacul victimei a cãror provenienþã nu ºi le putea explica încã. În scurt timp s-a dovedit cã nu a greºit atunci când nu s-a grãbit cu arestarea. Petele de pe pantalonii suspectului P.I. proveneau chiar de la el. Se rãnise la mânã în urmã cu douã zile, când încercase sã repare lanþul bicicletei. Dar ºi atunci era beat ºi nu-ºi mai amintea de acest incident. Cercetãrile intraserã în impas. Au urmat din nou verificãri ºi reverificãri. Trecuse o lunã de la primul asasinat. Este seara de 22 mai 1962. Dumitru

30

Paranormalul în criminalisticã

Ceacanica stã întins pe pat, în camera care-i fusese amenajatã ca locuinþã. Reevalueazã datele. Cineva bate la uºã. Se ridicã ºi deschide. Este un miliþian. Abia îºi trage sufletul. Se vede cã este agitat. Dumitru Ceacanica rãmâne descumpãnit de vestea care îi este adusã: o nouã crimã. Ofiþerul se îmbracã rapid ºi iese împreunã cu miliþianul. Crima se petrecuse în satul Fârdea, aflat la câþiva kilometri de Nãdrag. Victima se numeºte Porfir Peiconescu. Era muncitor tot la uzina din Nãdrag, unde lucrase ºi prima victimã, Dumitru Sârbu. La faþa locului venise deja echipa de cercetare. Porfir Peiconescu a fost atacat în locuinþa sa, situatã pe strada Izvorului. De fapt nu el era proprietarul casei. Locuia aici cu chirie. Cadavrul zace pe pat, cu faþa în sus. Lângã pat se aflã un lighean din tablã, plin cu vomã. Urme de vomã sunt ºi pe cearºaf, în partea dinspre lighean. Casa este compusã din douã camere. Patul cu cadavrul era în a doua. În prima camerã sunt pe jos urme de sânge. Picãturi de sânge sunt ºi pe preºurile adunate, ca dupã o târâre, pe distanþa dintre cele douã camere. În broasca uºii, cheile atârnã pe dinãuntru. Nici uºa, nici tocul nu prezintã urme de forþare. Criminaliºtii ridicã urme papilare. Cele ale victimei sunt excluse. De pe geamul dulapului, sunt prelevate amprente care nu aparþin lui Porfir Peiconescu. Anchetatorii nu pot fi însã siguri cã ele aparþin asasinului. Înaintea victimei, în casã locuise o bãtrânã care murise la începutul lunii mai. Amprentele puteau fi ale ei. Examinarea cadavrului a dus la concluzia cã Porfir Peiconescu fusese lovit de mai multe ori în cap cu un corp contondent. Judecând dupã forma rãnilor, cel mai posibil acest corp era un ciocan. Pe baza acestor date, s-au tras primele concluzii. Agresorul era cunoscut de victimã. Nu pãtrunsese în locuinþã prin efracþie sau forþând uºa, ci fusese primit în casã de bunãvoie de Peiconescu. Cheile din broascã ºi lipsa urmelor de forþare pe uºã sau toc dovedeau acest lucru. Îl atacase pe acesta prin surprindere. Peiconescu era un bãrbat tânãr, în putere, capabil sã reacþioneze, sã se apere de o agresiune. Nu reacþionase. Capul îi era zdrobit. Despre victimã nu s-au putut strânge date esenþiale care sã indice un eventual suspect, cum a fost în primul caz. Peiconescu era un om liniºtit. Nu avea duºmani, nu era cãsãtorit. Dupã ce îºi termina treaba la uzinã venea direct acasã. Nu avea obiceiul sã se opreascã pe la cârciumã, iar când o fãcea, arareori, îºi bea þuica liniºtit ºi pleca fãrã sã se certe cu nimeni. Dumitru Ceacanica ºi echipa pe care o conducea se aflau în faþa unui caz deosebit. Un atac din senin asupra unei victime fãrã o motivaþie anume. Dar ºi aceste concluzii erau preþioase. Pe baza datelor culese de la faþa locului ºi cele rezultate în urma examenului medico-legal, s-a alcãtuit un posibil film al crimei, film care, aºa cum vom vedea mai târziu, era foarte aproape de realitate. Victima se afla, în seara de 22 mai, în curte sau în casã. Vine la el un cunoscut. Discutã puþin în prima camerã. Este lovit pe neaºteptate în cap cu un ciocan. Ridicã mâinile sã se apere. Loviturile curg. Peiconescu se prãbuºeºte. Agresorul continuã sã loveascã.

Sindromul de posesiune

31

Victima, abia mai suflã. Asasinul iese din casã. Peiconescu încã nu a murit. Se târãºte pânã în camera alãturatã, lãsând dâre de sânge ºi trãgând scoarþele de pe jos dupã el. Mai are puterea sã urce în pat. Se întoarce pe partea dreaptã ºi vomitã în ligheanul de alãturi. Apoi se întinde cu faþa în sus ºi moare. În aceastã poziþie este descoperit de cãtre un vecin care venise pe la el cu o treabã oarecare. Dumitru Ceacanica trebuia, pentru a putea continua cercetãrile pe drumul cel bun, sã rãspundã la o întrebare extrem de importantã: se putea face o legãturã între cele douã crime? Erau ele sãvârºite de acelaºi autor sau nu? Judecând dupã modul de operare, între cele douã fapte nu existau legãturi. Dumitru Sârbu fusese omorât cu cuþitul. Pe cadavrul lui Peiconescu nu existau urme de lovituri sau înþepãturi de cuþit. Sârbu fusese atacat în stradã, pe malul râului Padeº. Peiconescu în casã. În cazul lui Sârbu exista ºi o motivaþie care indica un suspect, pe I.M. În cel de-al doilea nu exista niciun motiv, sau cel puþin el nu fusese descoperit deocamdatã. Putea fi I.M. autorul ºi acestui al doilea asasinat? Categoric nu. În seara criticã se aflase la distanþã mare de casa lui Peiconescu. Existau totuºi ºi câteva elemente comune. Ambele victime lucrau la uzinã. Fuseserã atacate seara ºi luate prin surprindere. Mai exista un element de care trebuia sã se þinã seama. Comuna Nãdrag era, aºa cum am mai spus, o aºezare liniºtitã, în care oamenii se cunoºteau între ei, iar rata criminalitãþii era practic 0. Era deci foarte greu de presupus cã la un interval de timp relativ mic, doi oameni din comunã îºi abandonaserã traiul liniºtit de zi cu zi ºi se apucaserã sã ucidã. Sã revenim la casa lui Peiconescu. Cercetarea la faþa locului se apropie de sfârºit. De la Lugoj este adus un câine de urmãrire. Animalul ia urma ºi se îndreaptã cãtre uzinã. Echipa de investigatori îl însoþeºte. Intrã în curtea uzinei. Trece pe lângã prima clãdire ºi se îndreaptã cãtre atelierul de tâmplãrie. În mod normal, uºa acestuia trebuia sã fie încuiatã la acea orã. Este datã de perete. Câinele intrã. Oamenii dupã el. Rãmân stupefiaþi. Lângã un banc de lucru se aflã prãbuºit trupul unui bãrbat. Încã mai respirã. Se dã alarma. Prin telefon este anunþat Aviasanul de la Timiºoara. În mai puþin de jumãtate de orã aterizeazã un avion, pe un loc plat din apropierea Nãdragului. Medicul legist acordase deja primul ajutor victimei. Bãrbatul este urcat în avion ºi transportat de urgenþã la Timiºoara. Echipa de anchetatori se întoarce la faþa locului. Deja, în ciuda orei înaintate (se apropia de miezul nopþii), în curtea uzinei se adunaserã mai mulþi curioºi. Cu ajutorul lor, victima fusese deja identificatã de cei care rãmãseserã de pazã: Petre Lupulescu, tâmplar la uzinã. Fusese lovit în cap cu o toporiºcã. Obiectul se afla pe jos, lângã bancul din lemn de unde fusese ridicatã victima. Era plin de sânge. Nu s-au mai putut ridica niciun fel de alte urme. Câinele s-a arãtat ºi el neputincios. Nu a mai putut lua urma agresorului. Un lucru era clar acum. Cele douã agresiuni din seara de 22 mai fuseserã fãcute de aceeaºi persoanã. Urma luatã de câine, de la locuinþa lui Peiconescu

32

Paranormalul în criminalisticã

pânã la atelierul de tâmplãrie dovedea acest lucru. Victimele fuseserã atacate din senin, fãrã sã aibã posibilitatea sã se apere. Nici în cazul lui Peiconescu, nici în cel al lui Lupulescu, nu exista un mobil evident. O declaraþie importantã vine sã mai aducã un pic de luminã. Un muncitor de la uzinã declara cã, în urmã cu o lunã, în ziua când fusese omorât Dumitru Sârbu, îl servise pe acesta cu spanac din pachetul lui. Cum se explicã cã nu fusese vãzut de ceilalþi lucrãtori? Martorul nu mâncase în pauza de masã prevãzutã de programul de lucru, ci mult mai târziu. Sârbu luase masa împreunã cu alþi muncitori. κi mâncase slãnina ºi pâinea pe care le avea de acasã. Mai târziu, cu puþin înainte de a pleca acasã îl vãzuse pe martor mâncând din borcanul cu spanac, i se fãcuse poftã ºi îl rugase sã-i dea ºi lui. Luase câteva înghiþituri. Dilema lui Dumitru Ceacanica în legãturã cu spanacul nedigerat era rezolvatã. Nu mai era decât un pas pânã la o concluzie foarte importantã. Suspectul I.M. ieºea din cercul de suspecþi. Toate cele trei victime fuseserã atacate de una ºi aceeaºi persoanã. Înarmat cu aceastã concluzie deosebit de importantã, Dumitru Ceacanica porneºte efectiv pe urmele fãptaºului. Toate cele trei victime fuseserã atacate prin surprindere, seara, ceea ce denota premeditarea. Nu exista niciun fel de mobil obiºnuit. Motivarea celor douã crime ºi a tentativei trebuia sã fie alta. Dumitru Ceacanica este acum convins. Cele trei agresiuni au fost sãvârºite de un bolnav psihic. Autorul nu trebuia cãutat prea departe. Victimele îl cunoºteau. Fusese primit în casã de Peiconescu ºi în atelier de Lupulescu. Cunoºtea ºi comuna, pentru cã pe Sârbu îl pândise într-un loc întunecos, puþin circulat. Portretul moral al asasinului fusese fãcut. Mai trebuia sã i se stabileascã identitatea. S-a trecut la verificarea bolnavilor psihic. Operaþiune complicatã ºi, mai ales, cu mari posibilitãþi de eroare. Era foarte posibil ca autorul sã aibã manifestãri de bolnav numai în anumite împrejurãri, în rest sã fie un om cu un comportament obiºnuit. Printre cei care au intrat în atenþia anchetatorilor a fost ºi Dumitru Matei Marinescu. Lucra ca muncitor necalificat la uzinã ºi cunoºtea toate cele trei victime. Manifestãrile lui nu erau de bolnav psihic propriu-zis. Ceea ce l-a adus în cercul de suspecþi a fost faptul cã fãcea parte dintr-o sectã religioasã violentã ºi se manifesta nefiresc atunci când cineva „hulea pe Domnul“. Din cercetãrile efectuate discret în legãturã cu Matei Marinescu, a rezultat cã imediat dupã comiterea primului omor, acesta a început sã se ducã tot mai des la bisericã ºi sã aprindã foarte multe lumânãri. Era un prim semn de întrebare. Ce-l determinase pe Marinescu sã-ºi schimbe comportamentul, imediat dupã ce fusese comisã prima crimã? Era o simplã coincidenþã, sau cele douã fapte aveau legãturã. Încã o informaþie preþioasã le-a atras atenþia anchetatorilor asupra lui Marinescu. În urmã cu zece ani, acesta declarase de faþã cu mai mulþi martori cã dacã ar surprinde pe cineva intrând la el în curte, l-ar lovi în cap. În cap, pentru cã acolo considera el cã este un punct vital. Deci, Marinescu

Sindromul de posesiune

33

avea intenþia sã ucidã. Mai mult, ultimele douã victime fuseserã lovite în zona occipitalã. Dumitru Ceacanica hotãrãºte sã stea de vorbã cu Matei Marinescu. Nu l-a luat direct, pentru cã încã nu era convins cã el este autorul. A început prin a-i spune o poveste bunã de pus la gazeta de perete. Despre comuna lor paºnicã, tulburatã de nemernicul de asasin, despre datoria cetãþeneascã a fiecãrui locuitor de a sprijini organele de anchetã pentru prinderea odiosului ºi alte asemenea. Nicio clipã nu i-a dat de înþeles cã ar fi bãnuit. Dimpotrivã, Marinescu a plecat în urma discuþiei cu convingerea cã anchetatorii vor sã-l ia de partea lor. Trebuia sã profite de situaþie. Ajuns acasã, a pus la punct un plan de abatere a cercetãrilor pe piste false. În realitate, Dumitru Ceacanica îi întinsese lui Marinescu o capcanã atunci când îl lãsase sã înþeleagã cã îl face colaborator la prinderea asasinului. Matei Marinescu a cãzut în plasã. Aproape în fiecare zi se prezenta în camera anchetatorului ºi indica tot felul de persoane ca fiind autoarele crimelor. Verificarea spuselor lui Marinescu a dovedit cã acesta încerca sã abatã ancheta pe piste false. Planul lui Ceacanica dãduse rezultate. Marinescu era autorul. Dar, numai convingerea celebrului poliþist nu era suficientã în faþa instanþei. Trebuiau adunate probe. Pentru a i se putea studia comportamentul, Marinescu a fost lãsat în libertate, dar supravegheat atent ºi cu maximã discreþie. În urma cercetãrilor au fost identificaþi mai mulþi martori care l-au vãzut pe Matei Marinescu împreunã cu victimele, cu puþin înainte ca acestea sã fie atacate. Un anume Lãzãrescu, muncitor ºi el la uzinã susþinea chiar cã, în ziua când s-au produs cele douã atacuri, primul asupra lui Peiconescu, al doilea asupra lui Lupulescu, Matei Marinescu venise la el la dormitor. Stãtuserã puþin de vorbã. Dupã câteva minute, apãruse ºi Petre Lupulescu, care a plecat împreunã cu Marinescu cãtre atelierul de tâmplãrie. Pãreau înþeleºi sã se întâlneascã. Dupã aproximativ zece minute l-a vãzut pe Marinescu singur întorcându-se de la atelier ºi mergând în jos, pe stradã, fãrã nimic în mânã. Nu a dat importanþã acestui fapt la vremea respectivã. A crezut cã Marinescu i-a comandat o lucrare lui Lupulescu ºi acesta rãmãsese la atelier sã o execute, deºi era zi de sãrbãtoare. În jurul orei 23, câinele de serviciu adus la casa în care a fost descoperit cadavrul lui Porfir Peiconescu avea sã-i conducã pe anchetatori la atelierul de tâmplãrie unde a fost gãsit în comã Lupulescu. Nimeni nu mai trecuse spre atelier în acest interval de timp. Iniþiativa de a-l lãsa în libertate pe Marinescu s-a dovedit ºi ea fructuoasã. Acesta se arãta deosebit de interesat de starea sãnãtãþii victimei Petre Lupulescu, cel gãsit în comã în atelier ºi transportat de urgenþã, cu avionul, la spital la Timiºoara. Anchetatorii au profitat ºi au rãspândit prin comunã zvonul cã Lupulescu a fost salvat, cã în foarte scurt timp îºi va reveni ºi-l va indica pe cel care l-a atacat. Familiei victimei i s-a atras atenþia sã nu vorbeascã cu nimeni despre adevãrata stare de sãnãtate a lui Lupulescu. La aflarea acestui

34

Paranormalul în criminalisticã

zvon, Marinescu a intrat în panicã. A început sã împrãºtie prin sat zvonul cã Lupulescu încercase, cu un an în urmã sã-l omoare, cã miliþia va afla de aceasta ºi-l va forþa sã declare cã l-a atacat la atelier, dar cã el este nevinovat. Dumitru Ceacanica s-a hotãrât sã-i întindã a doua capcanã. L-a invitat la sediul postului de miliþie. De astã datã i-a spus direct lui Marinescu cã este ºi el bãnuit, pentru cã mai mulþi martori au afirmat cã l-au vãzut în preajma victimelor cu puþin timp înainte ca acestea sã fie atacate. Ceacanica i-a dat ºi douã nume de martori. Matei Marinescu a cãzut ºi în aceastã a doua capcanã, întinsã abil de anchetator. De la postul de miliþie, a plecat glonþ acasã la unul dintre martorii indicaþi de Ceacanica ºi a încercat sã-l mituiascã cu o sumã de bani pentru a-ºi schimba declaraþia. A doua zi s-a dus la cel de-al doilea martor indicat ºi a încercat acelaºi lucru. Cu o a treia martorã, S.D., neindicatã de anchetator, dar despre care aflase din sat cã depusese mãrturie despre el a încercat sã ia legãtura prin fratele sãu. Din cercetãri a mai reieºit ºi faptul cã în ultimii ani, în comunã avuseserã loc 10 agresiuni asupra persoanelor, care se soldaserã cu vãtãmãri corporale. Victimele, dupã ce îºi reveniserã, renunþaserã sã mai depunã plângeri. Cinci dintre cele zece agresiuni fuseserã sãvârºite de Marinescu. Acum lucrurile erau clare. Dumitru Matei Marinescu, 33 de ani, necãsãtorit, absolvent a patru clase primare, muncitor necalificat la uzina din comunã, condamnat anterior pentru un furt din avutul obºtesc, era autorul celor douã asasinate ºi al tentativei de omor. Dumitru Ceacanica considerã cã are suficiente probe pentru a-l aresta pe asasin. Adus la postul de miliþie, acesta îºi recunoaºte faptele încã de la primele întrebãri care îi sunt puse. Se trece la reconstituire. În timpul acesteia, Dumitru Matei Marinescu a furnizat amãnunte pe care numai anchetatorii le cunoºteau, ceea ce a întãrit convingerea cã el este autorul. Tot acum, la reconstituire, asasinul a indicat ºi locurile unde a ascuns armele folosite la comiterea crimelor. Din spatele casei sale, din pãdurea de pe deal au fost recuperate o baionetã cu lama lungã ºi un briceag cu mâner din lemn, arme albe folosite la atacarea ºi uciderea lui Dumitru Sârbu. Pe ele nu mai existau urme de sânge pentru cã Marinescu le spãlase bine în râu dupã ce comisese fapta. Mai trebuia stabilit mobilul crimelor. Declaraþiile lui Marinescu îi lasã cu gura cãscatã pe anchetatori. I-a atacat pe cei trei bãrbaþi, pentru cã erau... atei ºi „luau în derâdere numele Domnului“. De fiecare datã înainte de a porni la acþiunea ucigaºã, asasinul citea câteva pagini dintr-o carte cu „zodii“, cum îi spunea el, o carte de propagandã religioasã specificã sectei din care fãcea parte, pentru a se îmbãrbãta. A declarat cã misiunea lui pe pãmânt este aceea de a-i extermina pe cei care huleau pe Dumnezeu. Nu-i pãrea rãu de cele ce fãcuse. Regreta însã cã nu-ºi putuse duce „misiunea divinã“ pânã la capãt. În mintea lui bolnavã, era convins cã trebuie sã omoare 30 de necredincioºi, îºi ºi alcãtuise o listã cu cei care urmau sã fie asasinaþi. Printre ei se afla ºi preotul din comunã. Acesta montase în bisericã douã candelabre care aveau ca ornamente niºte capete de leu.

Sindromul de posesiune

35

Marinescu le-a considerat ca fiind idoli ºi în repetate rânduri îi spusese preotului sã le scoatã de acolo. Acesta nu îl ascultase ºi „îngerul morþii“ îl trecuse ºi pe el pe lista neagrã. Nu-l omorâse pentru cã în cartea „cu zodii“ pe care o citea scria: „Poþi înlãtura un preot numai dacã eºti în stare sã-l înlocuieºti“, iar asasinul nu se simþea încã pregãtit sã þinã predici. A ucide din poruncã divinã este tot mâna diavolului, pentru cã Dumnezeu nu îndeamnã niciodatã pe nimeni la asemenea fapte.

18.19. Forþatã de diavol sã-ºi ucidã rivala
În noaptea Sfântului Ioan Botezãtorul din anul 1995 (6–7 ianuarie), imediat dupã ora 12.00, un renumit vizionar ºi medium din România a avut o terifiantã revelaþie: Roxana Cãlin, autoarea îngrozitoarei crime de la Ploieºti (femeia care a ucis-o ºi a tãiat-o în bucãþi pe Iuliana, soþia amantului sãu, arhitectul Bogdan Þinteanu) este stãpânitã de diavol! Nu este o figurã de stil. Se pare cã, într-adevãr, o entitate maleficã a acþionat asupra psihicului ºi trupului Roxanei. „Spiritele care îmi cãlãuzesc gândul prin univers m-au luminat în aceastã noapte a Sfântului Ioan Botezãtorul, cãruia, dupã câte se ºtie, i s-a tãiat capul… Nu întâmplãtor adevãrul despre Roxana Cãlin, cea care i-a tãiat capul ºi trupul Iulianei mi-a fost adus din neant tocmai în aceastã noapte, a spus vizionarul. Roxana este victima rãzbunãrii diavolului!“ Mediumul a înþeles acest lucru comunicând, dupã o dedublare în astral, cu o inefabilã forþã cosmicã… Privind-o pe Roxana Cãlin, descoperi cã Dumnezeu a creat-o dupã modelul unui înger. Ochii senini, de un albastru cald, te ademenesc în moleºeala euforicã a nevinovãþiei întruchipate. Pânã în iunie 1994, aceastã fatã a cunoscut credinþa, mila ºi înþelepciunea vieþii de zi cu zi. A înþeles, a iubit ºi a plâns. Lacrima patimii ei a atras rãul. Doctoriþa Roxana Cãlin îl iubea cu pãcat pe Bogdan Þinteanu. Relaþia lor l-a mâniat pe Dumnezeu ºi l-a stârnit pe diavol… Ceea ce s-a întâmplat la 6 iunie 1994 n-a ºtiut nimeni, niciodatã, pânã în noaptea Sfântului Ioan Botezãtorul, când mediumul a fost informat de forþele cosmice benefice. Nici mãcar Roxana n-a ºtiut, pânã acum, ce i s-a întâmplat la 6 iunie, cu exact zece zile înaintea oribilei crime… Femeia locuia, printr-o ºocantã predestinare, la Ploieºti, în raza de influenþã a unuia din centrele energetice ale planetei, Vârful Omu (din masivul Bucegi). Chipul ei angelic era complementar curentului benefic din acest centru energetic… Acesta a stârnit mânia ºi apetitul diavolului. În general, este cunoscut faptul cã Fiara, Rãul Universal, îºi concentreazã forþa maleficã în preajma focarelor de energie ale pãmântului (cum este Vârful Omu). În dimineaþa zilei de 6 iunie 1994, Roxana Cãlin s-a trezit agitatã, stare pe care nu ºi-a mai amintit-o ulterior. În acest timp, diavolul îi hãrþuia subconºtientul, propunându-i sã-i vândã lui sufletul… În planul lucid al psihicului ei, femeia nu ºtia ce se

36

Paranormalul în criminalisticã

petrece în adâncurile fiinþei sale. Acolo se ducea o luptã cumplitã, între îngeri ºi diavoli. Printr-un sistem cu totul special de comunicare – plasat în subconºtient – diavolul a vrut sã cumpere un suflet pur. În cele din urmã, în acea zi cu încãrcãturã maleficã, îngerul pãzitor al Roxanei a învins, pentru moment… Din nenorocire, a fost o victorie iluzorie. Peste 10 zile, exact la aceeaºi orã, îngerul o pãrãsea, alungat de demenþa rãzbunãtoare a Necuratului. Pe locul gol de pe umãrul femeii, diavolul ºi-a întins aripile, acoperind cu o umbrã deasã raþiunea, mila, puterea de înþelegere. În acea zi (de 16 iunie) Roxana Cãlin a ucis, cu mâna stãpânitã de rãu, cu sângele rece al omului sufocat de entitãþi nefaste… Îngerul pãzitor fusese rãpus de viclenia Îngerului Negru, care îl pândise de pe celãlalt umãr… În trupul acestei femei, binele pierduse lupta. Dezastrul care a urmat l-a hrãnit pe diavol din plin. Câºtiga energia de care avea nevoie pentru a distruge binele din oameni… Informaþiile astrale includ un adevãr sinistru: rãul dominã în continuare conºtiinþa Roxanei. Bântuie prin adâncul sufletului, rãscolindu-i cu brutalitate gândurile ºi faptele. Aceastã femeie nu mai e stãpânã pe fiinþa ei, este o sclavã cãreia i s-a poruncit sã ucidã ºi n-a putut sã se opunã. Cum a fost posibil? De ce a închis Dumnezeu ochii ºi a lãsat-o sã-ºi piardã conºtiinþa ºi simþurile? De ce a pãrãsit-o îngerul pãzitor? Ce pãcate îngrozitoare a sãvârºit în alte vieþi de a devenit arma diavolului? De ce pãcatul iubirii interzise a cântãrit atât de greu în lupta dintre înger ºi diavol? ªi de ce a fost sacrificatã Iuliana, soþia supusã a lui Bogdan Þinteanu? Dumnezeu a chemat-o la ceruri?... Victoria celui rãu a fost cu atât mai înfiorãtoare cu cât a aºezat arma ºi gândul crimei în mâinile unei fiinþe care jurase sã salveze copiii de boalã (Roxana Cãlin este medic pediatru). Printr-o dureroasã ironie a sorþii, mâna cãreia îi dãruise harul vindecãrii s-a ridicat împotriva vieþii. Valul Adevãrului Divin a luminat mintea mediumului care a expus, înfiorat, revelaþiile sale: „Roxana Cãlin trebuie supusã unei complicate slujbe de exorcizare. Diavolul trebuie îndepãrtat cu orice preþ!“ spune el. Numai aºa va reveni îngerul pãzitor al Roxanei. Mãcar pentru a-i da femeii puterea sã-ºi plângã pãcatul, dacã n-a reuºit sã o opreascã. Forþele malefice au tendinþa sã invadeze zonele centrilor energetici ai pãmântului. Oamenii nu se pot apãra de diavol decât dacã se întorc la credinþã ºi la bunãtate. Roxana Cãlin este unul dintre cele mai amare exemple de înfrângeri suferite în lupta cu Rãul din Univers. O victimã care a creat, la rândul ei, o altã victimã… Aºa a fost sã fie: Tragedia acestei femei nãscutã de Dumnezeu ºi nenorocitã de diavol, îi va readuce pe români pe calea credinþei divine…

18.20. O crimã dictatã de diavol
La acea vreme – 21 ianuarie 1997 –, omorul din satul Constantin Brâncoveanu din judeþul Cãlãraºi a fost comentat ºi ultra comentat. Mulþi ar

Sindromul de posesiune

37

spune, probabil, cã acest caz este deja „fumat“ ºi cã s-a clasat demult. Iatã însã cã dupã nicio lunã de zile, ceea ce a pãrut a fi o simplã crimã s-a dovedit a fi, de fapt, o întâmplare cumplitã, cu rãdãcini destul de stranii. „Înainte de a-mi arunca fetiþa în sobã am vãzut în mintea mea un câine mare ºi negru care mi-a poruncit sã-mi omor copilul. Întâi am ezitat, dar câinele cel imens mi-a spus sã nu îndrãznesc cumva sã nu þin cont de dorinþa lui, pentru cã fetei mele îi este scris sã moarã!“ Aºa a spus, dupã înfãptuirea îngrozitoarei crime, tânãra mamã, care n-a ezitat niciun moment sã-ºi „prãjeascã“ odrasla. Marinela-Ionela, micuþa victimã, a fost aruncatã cu bestialitate în soba ce duduia, cu tot cu biberonul din care tocmai îºi lua ultima masã. Vecinii îºi amintesc ºi acum oribila scenã, cutremurându-se îngroziþi. Când tatãl copilului a venit acasã, a rãmas înmãrmurit de durere; parcã nu-i venea sã-ºi creadã ochilor cã trupuºorul ars de pe podea era tot ce mai rãmãsese din fetiþa lui. Gheorghiþã – aºa-l chema pe amantul criminalei – n-a mai avut cuvinte sã-ºi exprime suferinþa; a cãzut brusc în genunchi ºi a rãmas mut, cu ochii pironiþi în gol. „Am crezut cã ºocul fusese mult prea mare ºi omul o luase razna“, povesteºte un vecin apropiat, încã marcat de tragedie. Oamenii cred cã acel câine mare ºi negru care ºi-a cerut tributul omenesc ar fi fost chiar diavolul, care a poruncit celui mai slab suflet din sat sã-i facã pe plac. De asemenea, sãtenii mai povestesc cã, pânã la crunta sa faptã, tânãra Mihaela era o femeie normalã, fãrã ieºiri violente ºi, mai ales, fãrã schimbãri bruºte de atitudine. Crima care a zguduit mica comunitate a rãmas ºi acum un mare semn de întrebare, neºtiindu-se de fapt dacã femeia a fost sau nu în toate minþile. Dupã ce ºi-a ucis cu bestialitate copila, Mihaela a fost, dupã cum afirmã martorii, topitã de durere; sunt zvonuri cã, de douã ori, a încercat chiar sã se sinucidã. „Viaþa nu mai are rost pentru mine dupã ce am fãcut... ce am fãcut. Noapte de noapte îmi visez fetiþa cã mã cheamã la ea ºi-mi spune cã m-a iertat. Numai Diavolul este vinovat de nebunia mea de-o clipã!“ Satana a pedepsit-o pentru pãcatele sale anterioare ºi a fãcut în aºa fel încât sã nu poatã uita nicio clipã de coºmarul în care trãieºte – sunt de pãrere credincioºii din localitate, care, de altfel, nu-i gãsesc femeii ucigaºe niciun fel de scuzã pentru cumplita crimã comisã.

18.21. Cine ucide? Omul sau Necuratul?
O realitate postrevoluþionarã la noi a devenit dezvãluirea unor dezertãri urmate de crime, asasinii fiind militari fugiþi cu armamentul lor. Fie plecând anume pentru a ucide, fie pentru alte motive dar, mai târziu, în scop de jaf sau de acoperire a faptelor, devenind ucigaºi, aceºti oameni periculoºi apar periodic.

38

Paranormalul în criminalisticã

Existau ºi „înainte“, dar nu erau „mediatizaþi“ ca dupã ’90. Chiar dacã unii dintre dezertorii-criminali aveau antecedente psihiatrice sau infracþionale (dar mulþi nu aveau!), se pare cã abominabilele lor fapte au fost favorizate sau chiar „comandate“ de diavol! Iatã ce ne-a declarat în exclusivitate, cu referire la asemenea întâmplãri, cuviosul cãlugãr Inochentie de la schitul Albiþa, cunoscut pentru cercetãrile Sfinþiei Sale în domeniul influenþei nefaste a Rãului în tulburarea lucrãrilor Domnului pe aceastã lume: „Puterea Rãului în lume ºi viclenia lui nu pot sta în cumpãnã cu puterea ºi dreptatea Domnului. Cu toate acestea, el poate ispiti fãpturile Domnului ca sã sãvârºeascã rãul. Îndeosebi pot sã cadã în pãcat cei care au în apropiere alte ispite, cum ar fi apropierea armelor sau alte lucruri fãcãtoare de rãu. Este scris «sã nu ucizi». De aceea cel Viclean poate îndemna omul la cãlcarea acestei porunci. Anume mai ales pe cei care au prilejul s-o facã. Se ºtie din Sfânta Scripturã cã Saul, urmãrit de filisteni, a cerut slujitorului sãu sã-l ucidã cu sabia ºi, când acesta a ºovãit, s-a aruncat el însuºi în sabie, iar, apoi, slujitorul, vãzându-l mort, s-a sinucis, iar filistenii au batjocorit trupul lui Saul. ªi spune Scriptura (Cronici 10.13) cã Saul a murit pentru cã nu a urmat cuvântul lui Dumnezeu. Or, dacã nu ar fi fost acele împrejurãri de luptã, nici Saul n-ar fi pãcãtuit. De aceea se poate spune cã nu armele ucid, nici oamenii, ci duhul rãu. Dar mai ales în astfel de împrejurãri în care ispita de a face rãul poate fi aproape, omul trebuie sã fie foarte stãruitor în rugãciune. Mã tem cã oamenii de care vorbim, sub arme mai ales, nu s-au rugat fierbinte sau nu s-au rugat, poate, deloc. Este scris în Ecleziast (9.17) cã înþelepciunea e mai de preþ ca sculele de rãzboi, iar un singur pãcãtos nimiceºte mult bine. Trebuie sã luãm aminte cã singura parafrazã împotriva ispitei rãului este cuvântul lui Dumnezeu care-l înfrânge pe diavol. Altfel nu e mântuire ºi se petrec asemenea lucruri îngrozitoare de care vorbim.“

18.22. Exorcismul
Existã la creºtini o concepþie tradiþionalã conform cãreia Satana ºi grupul lui de demoni umblã prin lume încercând sã abatã oamenii de la calea cea dreaptã. Mulþi teologi cred cã aceastã credinþã îºi are originea în religia din Persia ºi cã ea ar fi apãrut cu mult timp înaintea captivitãþii babiloniene. ªi în zilele noastre existã un numãr considerabil de persoane care cred cã o persoanã poate fi posedatã de un spirit malefic, dar care poate fi totuºi eliberatã cu ajutorul exorcismului. A crede sau nu cã un om poate fi posedat este o chestiune de opinie ºi credinþã. Dar ce se poate spune despre exorcism? În urma unui sondaj efectuat în America, aproximativ 54 la sutã din populaþia acestei þãri crede cã o persoanã poate fi sub controlul sau influenþa

Sindromul de posesiune

39

unor forþe spirituale ca demonii. O persoanã despre care se spune cã este posedatã este cuprinsã de o entitate demonicã cu un caracter total diferit. Biserica Catolicã defineºte posedarea demonicã ca fiind caracterizatã de trei semne: o forþã extraordinarã, manifestatã prin convulsii, schimbãri de personalitate, cunoaºterea unor secrete sau a viitorului ºi capacitatea de a înþelege ºi de a vorbi limbi pe care persoana respectivã nu le cunoºtea înainte. Alte semne mai sunt considerate ºi obscenitãþile sexuale, mirosurile îngrozitoare ale corpului care amintesc de iad, scãderea rapidã în greutate, schimbarea vocii într-un glas gros, ameninþãtor. Câteodatã pot apãrea ºi levitaþia ºi scrierea automatã. Pentru multe din aceste semne, ºtiinþa are explicaþii logice. Astfel, convulsiile sunt semne ale epilepsiei, schimbãrile de personalitate pot indica isteria sau schizofrenia. Perversitãþile sexuale pot fi semne ale unor tulburãri mentale. Mulþi oameni considerã cã o persoanã care cunoaºte anumite secrete sau ºtie ce se va întâmpla în viitor este un clarvãzãtor, nu o persoanã posedatã. În lumina acestor explicaþii logice, Biserica Catolicã i-a îndemnat pe preoþii sã îi studieze ºi trecutul persoanei respective, inclusiv afecþiunile medicale ºi antecedentele de boli mentale. În zilele noastre se crede, în general, cã o persoanã posedatã este cea care are o puternicã reacþie negativã faþã de lucrurile sfinte ºi Biblie. În Evul Mediu, teologia creºtinã considera conceptul de posedare demonicã drept un act de erezie. Oricine avea un comportament mai neobiºnuit sau mai ciudat era automat suspectat de a fi posedat. Diavolul sau demonii sãi erau numiþi energumenus, iar cei posedaþi energumen. În acea perioadã oamenii erau mai apropiaþi de Dumnezeu ºi le era foarte fricã de Satana. Se credea cã existau douã moduri de a deveni o persoanã posedatã: ori demonul trecea direct în persoana respectivã, ori o altã persoanã – o vrãjitoare sau un vrãjitor – îl chema prin farmece ca sã intre în persoana respectivã. Multe persoane s-au gãsit astfel condamnate pentru cã erau sãrace, urâte sau bãtrâne. Cei care aveau diformitãþi erau consideraþi a fi marcaþi de diavol. De asemenea, s-a profitat de aceastã credinþã pentru ca, de exemplu, vãduvele sã fie declarate vrãjitoare ºi sã le fie luate casele ºi averile. Existã foarte puþine referiri la subiecte ca exorcismul sau posedarea demonicã. Singurele referiri la spirite malefice care cuprind oamenii sunt în Judecãtorii 9, l Regii 22 ºi Saul (l Samuel 16, 18 ºi 19). În toate aceste cazuri, Dumnezeu a fost cel care a trimis un astfel de spirit ca sã agite vieþile oamenilor. Au existat destule speculaþii în privinþa faptului cã Vechiul Testament conþinea descrieri ale interacþiunilor dintre oameni ºi demoni, dar cã ele au fost scoase. Un exemplu ar fi scena din Genezã 32, în care Iacob se luptã cu un atacator necunoscut pe marginea râului ºi care ar fi putut fi, de fapt, un demon al apei respective. De asemenea, descrierea ungerii ramei uºii cu sânge de miel din Exod 12 îºi poate avea originea într-un ritual antic conform cãruia un astfel de lucru

40

Paranormalul în criminalisticã

proteja casa împotriva demonilor. Toate aceste sugestii rãmân ceea ce sunt: sugestii. În niciun caz ele nu fac referiri la posedarea demonicã sau exorcism. Spre deosebire de Vechiul Testament, Noul Testament oferã numeroase cazuri de posedare, dar ºi de exorcism, efectuat de Iisus ºi apostolii sãi. Din aceste cazuri putem extrage câteva concluzii referitoare la exorcism. În Biblie, victimele nu sunt considerate vinovate de situaþia în care se aflã, nu se face referire la niciun pãcat din trecut care sã fi atras dupã sine acest lucru. ªi animalele pot fi posedate, un exemplu constituindu-l Matei 8:30 ºi alte pasaje în care apar porci posedaþi. Posesia multiplã poate apãrea, de asemenea, ºi ea. Astfel, o singurã persoanã poate fi posedatã de mai mulþi demoni. Luca 8:30 descrie un bãrbat care era posedat de mai mulþi diavoli. Apare aici termenul de legiune, care însemna 6000 de soldaþi. Câteodatã demonii ofereau puteri deosebite oamenilor, de exemplu aceea de a prezice viitorul, care apare doar într-o singurã parte a Bibliei. În toate celelalte cazuri demonii aduc mult rãu oamenilor pe care îi posedã, aducând cu ei multe boli ºi afecþiuni. Astfel, în Evanghelia lui Luca apare un caz de epilepsie, o persoanã care nu putea sã vorbeascã din cauza demonului care o poseda ºi o femeie care nu a putut sã stea cu spatele drept aproximativ 20 de ani. Numeroase pasaje din Biblie amintesc de faptul cã demonul preia controlul asupra corzilor vocale ale persoanei posedate pentru a vorbi cu exorcistul. Marcu descrie cum persoana posedatã era aºa de puternicã încât nici lanþurile nu o puteau þine legatã. ªiretenia demonilor variazã. Astfel o persoanã posedatã a fost eliberatã de demonul sãu care s-a întors însã cu alþi ºapte, care erau ºi mai puternici ca el. Iisus sau unul din apostolii Sãi, pur ºi simplu cereau demonului sã pãrãseascã persoana respectivã. Dar lucrurile nu erau aºa de simple întotdeauna. În cazul unui copil posedat, care era ºi epileptic ºi mut, niciunul din apostolii lui Iisus nu a putut sã îl elibereze. Iisus a fost cel care bineînþeles cã a reuºit ºi care ulterior a explicat cã un astfel de demon nu putea fi constrâns sã plece decât prin rugãciuni lungi ºi post. Faptele Apostolilor descriu cum haine care fuseserã folosite de Pavel aveau puteri speciale, ele putând vindeca oamenii sau elibera de demoni. Tot Faptele Apostolilor descriu cum ºapte noncreºtini au încercat sã elibereze o persoanã posedatã în numele lui Iisus ºi al lui Pavel. Ei nu au reuºit, ci chiar au fost luaþi la bãtaie de persoana posedatã, care le-a smuls hainele. Numai creºtinii pot scoate demonii din cei posedaþi. Dupã rãstignirea lui Iisus toate exorcizãrile erau fãcute în numele Lui. Astfel, Pavel a scos un demon dintr-o fetiþã sclavã, ordonându-i acestuia sã plece în numele lui Iisus. Exorcismul depinde de gradul de credinþã al persoanei posedate. În Marcu 9:18 Iisus i-a explicat unui bãrbat cã toate lucrurile sunt posibile, inclusiv eliberarea fiului sãu din braþele diavolului, atâta timp cât existã credinþã.

Sindromul de posesiune

41

În trecut, se credea, din cauza concepþiilor despre femei ºi sexualitate, cã fiecare nou-nãscut era posedat datoritã contactului cu canalul de naºtere al mamei sale. Preoþii exorcizau toþi copiii în momentul botezului cu urmãtorul ritual: Te exorcizez pe tine spirit necurat, în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh. Ieºi din acest trup ºi pãrãseºte acest slujitor al Domnului – ºi aici era rostit numele copilului. Spirit blestemat, ascultã comanda lui Dumnezeu însuºi, El cel care a mers pe apã ºi I-a întins mâna lui Petru, recunoaºte-þi condamnarea ºi pleacã din acest slujitor al Domnului – iar se rostea numele copilului. Niciodatã sã nu îndrãzneºti, diavol blestemat, sã încalci semnul crucii pe care îl punem pe fruntea lui/ei. Prin Iisus, Domnul nostru. Exorcizãri mai mici se fac ºi azi la botezuri, la sfinþirea apei, a unei case sau a unei alte locaþii. În zilele noastre, practicarea exorcismului este puternic controlatã. Astfel, ea trebuie efectuatã numai la ordinul episcopului în urma unor investigaþii amãnunþite bazate pe dovezi puternice, cã persoana respectivã este într-adevãr posedatã. Se crede cã demonii pot intra în viaþa unei persoane în douã feluri. În primul rând prin obsesie, umplându-i mintea persoanei respective cu gânduri rele. În al doilea caz, are loc ºi posedarea fizicã, când demonul preia controlul ºi asupra trupului victimei. Numeroase semne ale posedãrii sunt decepþiile, minciunile, credinþa greºitã, confuzia, folosirea unor cuvinte din limbi necunoscute sau înþelegerea acestora, ascunderea lucrurilor, o putere fizicã deosebitã ºi o aversiune puternicã faþã de Dumnezeu, Fecioara Maria, cruce ºi icoane. Pe 26 ianuarie 1999, cardinalul Jorge Arturo Modina a introdus o versiune îmbunãtãþitã pentru ritualul de exorcizare al Bisericii. Ultima schimbare majorã adusã acestui ritual fusese fãcutã în timpul lui Papa Paul al V-lea în 1614. Noul ritual este cuprins într-o carte roºie de piele, de 84 de pagini, ºi este disponibil numai în latinã. El include rugãciuni, sfinþirea apei ºi stropirea persoanei posedate cu ea, aºezarea mâinilor pe victimã ºi gestul Crucii. Dupã aceea urmeazã formula de strigare: Dumnezeu este rugat sã elibereze victima de posedare. Preotul îi cere demonului sã pãrãseascã persoana respectivã. Totul se terminã cu fraza: Astfel, du-te înapoi Satanã. Vaticanul subliniazã cã, de fapt, majoritatea comportamentelor, care par a fi semne ale posedãrii, sunt cauzate de boli mentale. Monseniorul Corrado Palduci, exorcistul de la Vatican, a afirmat cã numai cinci sau ºase cazuri din o mie de persoane care cautã ajutor la un exorcist sunt cu adevãrat posedate. Oficialii de la Vatican spun cã prin noile ritualuri preoþii nu vor mai fi încurajaþi sã nu mai facã referinþã la Prinþul întunericului, Puterea Satanicã etc. Formulele fac referinþã într-un mod mai vag la cauza rãului. De asemenea, pentru prima oarã se apeleazã ºi la Fecioara Maria sã ajute preotul sã elibereze persoana respectivã de diavol. Purtãtorul de cuvânt al Vaticanului, cardinalul Jorge Medina Estevez, a

42

Paranormalul în criminalisticã

afirmat cã: „Existenþa rãului nu este o pãrere, ceva la care poþi renunþa când vrei. Oricine spune cã nu existã Rãu nu are în totalitate credinþa Catolicã“. El spune, de asemenea, cã prezenþa Rãului este evidenþiatã prin acceptarea amãgirii oamenilor, a minciunii, a idolatrizãrii banilor, a sexului... Prezenþa Rãului explicã condiþia dramaticã a lumii, care este sub puterea celui Rãu. Cu siguranþã, exorcismul este încã înconjurat de mister. Pentru mulþi ar pãrea ciudat de ce în zilele noastre aceastã practicã mai existã ºi este recunoscutã oficial de bisericã. ªi feþele preoþeºti recunosc cã o persoanã poate fi posedatã de diavol. Sunt mai mulþi factori pe care trebuie sã îi luãm în considerare, bineînþeles dat fiind faptul cã acum ºtim multe lucruri, avem la îndemânã o ºtiinþã ºi tehnologii foarte dezvoltate ºi nu putem acuza fãrã nicio dovadã pe oricine. Potrivit autobiografiei cardinalului Jacques Martin, fostul prefect al palatului papal, Papa Ioan Paul al II-lea a exorcizat cu succes în anul 1982 o femeie care îi fusese adusã ºi care se zvârcolea pe podea. Pãrintele Gabriele Amorth a declarat ziarului italian La Stampa cã Papa a efectuat trei exorcizãri în timpul celor 23 de ani de când a fost numit în aceastã funcþie. Amorth a spus: „A fãcut aceste exorcizãri pentru cã a vrut sã dea un exemplu puternic. A vrut sã transmitã mesajul cã trebuie sã începem sã reluãm exorcizãrile celor posedaþi de diavol. Am vãzut multe lucruri ciudate în timpul acestor ritualuri, obiecte precum cuie, ce ieºeau de la locul lor. Diavolul i-a spus odatã unei femei cã o va face sã scuipe tranzistori de radio ºi în urmãtoarea secundã ea a început sã scuipe bucãþi ºi piese de tranzistor. Am vãzut levitaþii ºi forþa unor ºase sau opt oameni care era necesarã pentru a þine persoana respectivã. Astfel de lucruri sunt rare, dar se întâmplã.“ Fundamentaliºtii ºi credincioºii evangheliºti au o gamã largã de concepþii în ceea ce priveºte exorcizarea ºi persoanele posedate. Totuºi, existã un set de idei comune care apar la toate categoriile. La fel ca ºi romano-catolicii, majoritatea lor cred cã pasajele din Noul Testament sunt descrieri veridice ale activitãþii spiritelor demonice. Ei cred cã Satana ºi diavolii sãi umblã prin lume cãutând oameni a cãror viaþã sã o strice. Mulþi cred cã forþele satanice joacã un rol important în vieþile oamenilor din zilele noastre. Cãrþile religioase ºi programele religioase de la televizor ºi radio îi avertizeazã pe creºtini în legãturã cu aceste entitãþi satanice. Spiritiºtii, mediumii, mai ales cei care lucreazã cu poliþia, afirmã cã, în cazul în care un individ îºi deschide mintea cãtre puteri care este clar cã nu sunt sfinte, atunci mintea sa poate fi cuprinsã de un demon. Evangheliile aratã cã pe vremea lui Iisus se spunea cã demonii posedã oameni ºi astfel dau naºtere la boli fizice ºi mentale. Dar dupã rãstignirea lui Iisus, Pavel scrie cã activitatea lor s-a lãrgit, în 2 Corinteni 11:13-15, el avertizeazã cã servitorii Satanei vor pretinde cã sunt apostoli ai lui Hristos. Pentru cã unii din aceºtia sunt apostoli mincinoºi, lucrãtori vicleni, care iau chipul de apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece însuºi Satana se preface în înger al luminii.

Sindromul de posesiune

43

Rex W. Rosenberg, un psiholog specializat în tulburãrile de personalitãþi multiple, este, de asemenea, un creºtin conservator. El afirmã cã psihologii gãsesc la pacienþii lor atât personalitãþi alternative, cât ºi demoni. De asemenea, el crede cã se poate face mult rãu pacientului dacã nu se ºtie clar cu ce fel de entitate se are de-a face ºi ce fel de tratament sã se foloseascã. Deºi numãrul specialiºtilor care au diagnosticat pacienþi cu personalitate multiplã este foarte mare, puþini cred cã aceastã afecþiune existã cu adevãrat ºi mai puþini cred cã ar avea ceva de-a face cu posedarea demonicã. Scepticii ºi cei care nu ºi-au gãsit încã religia – renunþând demult la credinþa în Satana, demonii sãi, posedarea demonicã ca o cauzã a bolilor mentale ºi fizice – nu cred în nevoia de exorcizãri. Puþini din cei care se încadreazã în astfel de categorii mai acordã cât de puþinã atenþie acestor subiecte. Mulþi dintre ei cred cã posedarea demonicã îºi are rãdãcinile în afecþiuni ale creierului, ca epilepsia sau sindromul Tourette, boli mentale, ca schizofrenia, sau considerã cã existã oameni ale cãror creiere sunt mai mult sau mai puþin sãnãtoase dar care, din nefericire, sunt atraºi de jucarea unui rol social cu consecinþe foarte nefaste. Dacã o persoanã crede cã este posedatã de Satana, atunci orice exorcizare îl va scãpa de aceastã credinþã. Totul, în concepþia lor, funcþioneazã pe bazã de autosugestie. La fel se întâmplã atunci când o persoanã crede cã are ghinion sau este blestematã ºi se va duce la un specialist care o poate elibera de blestem. Mai sunt aceste douã concepte valabile în societatea noastrã modernã? Oare nu aparþin ele unui trecut mai depãrtat al omenirii? Poate cã da, poate cã nu, poate chiar faptul cã Papa a efectuat trei exorcizãri ne spune ceva. Astãzi, Satana ºi exorcismul sunt subiecte foarte cãutate pentru mai marii filmelor de la Hollywood. Cine nu îºi aminteºte de filme care ne-au dat fiori ca Poltergeist, Carrie sau Exorcistul? Copiii încã se uitã la ele fascinaþi, la fel ºi unii dintre noi. Mulþi dintre noi poate se încadreazã în categoria celor sceptici, pentru care viaþa nu are legãturã cu Satana ºi mai ales cu exorcizãrile. Creºtinii liberi ºi scepticii considerã cã demonii, care controleazã fizic ºi mintal, nu existã. De asemenea, ei cred cã exorcismul ºi mãrturiile din Biblie nu au nicio legãturã cu realitatea, întrucât sunt nefondate ºi nu au fost aduse dovezi care sã le susþinã. Creºtinii conservatori sunt cei care cred cã Biblia este infailibilã, cred cã posedarea demonicã ºi exorcismul sunt lucruri care apar extrem de rar în zilele noastre ºi care au fost mai mult caracteristice perioadei în care a trãit Iisus ºi celei de dupã rãstignirea sa. Astãzi, nu se mai pune problema posedãrii demonice, pentru cã, poate odatã cu prima venire a lui Iisus pe pãmânt, puterea diavolului a scãzut. Exorcismul ºi exorciºtii sunt consideraþi periculoºi de cãtre creºtinii conservatori pentru cã ei cred, în majoritatea cazurilor aceasta este ºi realitatea, ºi cã acele cazuri care par a fi posedare demonicã sunt, de fapt, boli mentale.

44

Paranormalul în criminalisticã

Pânã la urmã, aºa cum se întâmplã cu orice temã care ridicã întrebãri, totul rãmâne doar o chestiune de opinie. Fiecare are dreptul la o pãrere. Putem alege dacã sã ne informãm sau sã ne formãm pãrerea pe baza afirmaþiilor altora sau pur ºi simplu sã nu ne intereseze. Într-un final, trãim într-o societate liberã, unde exorcismul încã existã pentru cã, cine ºtie, diavolul mai poate încã poseda oamenii.

18.23. Un „erou al purificãrii“
În San Francisco (Statele Unite), existã un „erou al purificãrii“, cum îl numesc enoriaºii pe reverendul Cecil Williams, de la Catedrala „Glide Memorial“. În ultimii 10 ani, a þinut aproximativ 200 de slujbe de exorcizare, salvând sufletele oamenilor de asuprirea forþelor malefice. Cecil Williams s-a nãscut la 4 august 1934, în Minnesota. Mama lui a murit la naºtere, iar tatãl s-a sinucis a doua zi. A fost crescut de o mãtuºã, care l-a abandonat pe când el avea numai 5 ani. A mai vieþuit doi ani într-un orfelinat, dupã care a fost luat sub protecþia unei mãnãstiri din statul Nevada. Cecil a fost un copil interiorizat. A început sã vorbeascã abia când a împlinit 6 ani. Pânã atunci, lumea îl crezuse mut. Se închidea adesea în camera lui – una din încãperile mãnãstirii – unde era auzit „certându-se“ cu entitãþi necunoscute. Când era somat de cãtre stareþ sã-ºi explice aceste stranii monologuri, tãcea ºi, dupã un timp, începea sã plângã. În ziua în care a împlinit 20 de ani, a mãrturisit cãlugãrilor cã este capabil sã îndepãrteze diavolii care pun stãpânire pe sufletele oamenilor. N-a fost crezut, dar peste câteva luni, Cecil reuºeºte prima ºedinþã de exorcizare ºi îi convinge pe toþi cã are o forþã deosebitã. Era pe vremea aceea student la teologie, în New York. Dupã absolvire, se întoarce în Minnesota, unde primeºte o parohie. Acolo, practicã din nou exorcismul ºi devine, în scurt timp, celebru. În 1981, se mutã în San Francisco, la Catedrala „Glide Memorial“, unde poate fi gãsit ºi astãzi. Despre interesantele sale experienþe, Cecil Williams povesteºte: „Am avut ocazia, de-a lungul acestei vieþi, sã vãd oameni zvârcolindu-se ºi delirând, pradã energiei malefice, negative. ªtiam cã îi pot salva, prin slujbele pe care le fac, dar eram curios, în acelaºi timp – iertatã sã-mi fie aceastã indiscreþie – ce simþeau ºi ce vizualizau ei în acele momente de crizã. Ei bine, cercetându-i pe fiecare în parte ºi chestionându-i, dupã ce îºi reveneau, am ajuns la concluzia cã diavolul se ascunde numai în oamenii cãrora le este fricã de viaþã. Pentru cã, sã ne înþelegem, pãcatul este tot un fel de a nu avea curaj sã înfrunþi greutãþile: furi pentru cã þi-e fricã sã nu flãmânzeºti, bei pentru cã þi-e teamã cã vei cãdea în depresii psihice, omori pentru cã þi-e teamã sã nu fii înfrânt. Un om vulnerabil ºi plin de astfel de temeri ºi slãbiciuni va fi þinta celui rãu. Din nenorocire, forþa maleficã existã. Numai Dumnezeu ºi oamenii înºiºi se pot elibera de acest blestem, care îi atinge pe unii dintre semenii noºtri. În

Sindromul de posesiune

45

ceea ce mã priveºte, cât am sã mai trãiesc, am sã continui sã fac exorcizãri, rugându-mã ºi alungând rãul ºi ispita din jurul oamenilor“.

18.24. Diavolii ºi Satana au o reþea complexã de comunicare
Preotul cu puteri miraculoase Daniel Horga a vindecat oameni demonizaþi, epileptici, ºchiopi, canceroºi. El e într-o luptã permanentã cu diavolul ºi susþine cã: „Dracii au o reþea complexã prin care comunicã. Ei sunt fie angajaþi, fie vagabonzi. Cele mai rele sunt diavoliþele. Ele nasc ºi se înmulþesc în om.“ Daniel Horga a constatat cã are harul vindecãrii încã de la vârsta de patru ani. Socotea cã i s-a dat din naºtere ºi de mic a vindecat o mãtuºã. Aceasta era o femeie neserioasã ºi pãcãtoasã. Azi îþi dãdea o canã cu lapte de pomanã ºi mâine þi-o lua înapoi. Avea pãcate grele. Tot corpul îi ardea, precum o sobã. Pe patul ei vedea demonii ºi iadul, fiind chinuitã cu furcile. A vindecat-o prin rugãciuni. A vindecat prin exorcism ºi alte cazuri grave. O fatã, Mirela, avea ºase diavoli, care au chinuit-o patru luni. O purtau cu satelitul deasupra întregului glob pãmântesc. În timpul rãzboiului din Golf, Mirela a vãzut armata americanã în deºert. Era vorba de o dedublare. Fata se afla în transã la preotul Daniel Horga ºi-i povestea tot ce vedea din satelit. Dracii au purtat-o ºi prin toate capitalele lumii. Vorbea atunci toate limbile ºi exorcistul o întreba „Unde eºti?“, „La Roma“ rãspundea ea în italianã. În acele momente, Mirela avea ºi darul profeþiei. Ea a prezis cu exactitate când va lua sfârºit rãzboiul din Golf, de asemeni a avut ºi premoniþia cãderii lui Gorbaciov. Aceastã informaþie i-a dat-o ultimul diavol care a ieºit din ea, în Vinerea Mare. Mirela, care e din Dorohoi, a mai fãcut ºi alte preziceri, unele s-au împlinit fiind previzibile, altele nu. Daniel Horga declarã cã diavolii au reþele nevãzute, legate între ele în întreaga lume, diavolii neavând hotare. Existã mai multe tipuri de diavoli. Sunt diavoli angajaþi ºi diavoli vagabonzi. ªi explicã ce înseamnã diavolii angajaþi: „Bunãoarã vrãjitoarele îi cumpãrã, îi folosesc pentru interese materiale, pentru succes în viaþã, pentru frumuseþe, pentru a atrage bãrbaþii. Aceºtia le vãd ºi freamãtã de dorinþa de a le poseda. ªi ele îl au pe diavolul. Aceºtia sunt diavolii curviei. Existã ºi diavoli hoþi, fumãtori, beþivi, cartofori, în prezent sunt rari oamenii în care sã nu sãlãºluiascã diavolii. Sunt diavoli interiori ca ºi diavoli exteriori.“

18.25. Foc diavolesc
O casã liniºtitã, într-un colþiºor din nordul Franþei, în care o familie compusã din soþ, soþie ºi fiicã îºi ducea viaþa, încercând sã uite tragedia care, în decurs de doi ani, o fãcuse sã piardã doi fii, uciºi la scurt interval unul de altul la mai puþin de doi kilometri de casã. Cifra doi pãrea sã capete pentru familie, prin repetare, un caracter magic. Timpul lucra încet, vindecând rãnile când, într-o zi,

46

Paranormalul în criminalisticã

în care capul familiei lipsise circa un sfert de orã din casã, la întoarcere a gãsit un dezastru: casa îi luase foc, fãrã o cauzã aparentã. Cu greu, vecinii i-au salvat soþia din incendiul propagat cu repeziciune. Pompierii, jandarmii ºi, ulterior, agenþii de la societatea de asigurãri sosiþi la faþa locului, au fost puºi în faþa unei adevãrate enigme: casa mistuitã de foc, din interior, pãrea calcinatã ºi nu arsã, ca de o cãldurã imensã în absenþa oricãrei flãcãri. Totul era topit, geamurile scurse ca ºi tencuiala, cãrãmizile vitrificate, mobila carbonizatã. Concluziile expertizei au fost clare: degajare intensã de cãlduri, fãrã cauzã aparentã. Cazul prezentat este unul misterios, ce pare a friza vrãjitoria ºi intervenþia diavolului. Fapt ce face ca în Franþa, þara enciclopediºtilor ºi a iluminismului sã renascã în plin secol XX, practica exorcismului. ªi nu numai în þara lui Voltaire, Diderot ºi Rousseau. Alungarea diavolului e la ordinea zilei. ªi totuºi, preotul Bernard Lambey, exorcist oficial al diocezei Autum, preºedinte al Asociaþiei preoþilor exorciºti din Franþa, ºtie cã multe dintre persoanele „posedate de diavol“ care i se prezintã au mai degrabã nevoie de un psihiatru, decât de un preot.

18.26. Exorciºtii francezi sunt copleºiþi de numãrul posedaþilor de diavol
Numãrul posedaþilor de diavol din Franþa a crescut atât de mult în ultimii ani, încât Biserica a fost nevoitã sã mãreascã efectivul preoþilor exorciºti de la 80, la 130. Ei sunt consultaþi, anual, de 25000 de persoane, dintre care, cel puþin 2000 implorã pentru o ºedinþã de exorcism. „Candidaþii la exorcism, fie cã sunt bãrbaþi sau femei, provin, de regulã, din pãturile de jos ale societãþii. Cel mai adesea, ei sunt fie adolescenþi, fie trecuþi de vârsta de 40 de ani. Ei afirmã cã au suferit de curând un eºec sentimental sau profesional. Persoanele care întrunesc caracteristicile descrise mai sus au un psihic labil, iar diavolului îi este uºor sã pãtrundã în trupul lor. Pastorul exorcist Pacifique Schneider, din Strassbourg, afirmã cã trebuie fãcutã diferenþierea între obsedaþi ºi posedaþi. „Un posedat nu va face niciodatã apel la un exorcist. Simpla vedere a unei biserici sau a unui preot îi provoacã stãri de nebunie, convulsii sau chiar pierderea cunoºtinþei. Ei sunt aduºi de rude sau de prieteni, cu forþa. De obicei, faptele la care sunt împinºi de forþa rãului care sãlãºluieºte în ei îi aruncã dupã gratii. În schimb, obsedaþi care pretind cã sunt posedaþi de diavol, vin de bunãvoie la bisericã, iar acesta e un semn sigur cã obsesia lor e neîntemeiatã. Pastorul Schneider a relatat cã, în timpul unei ºedinþe de exorcism, femeia în cauzã a început sã grohãie ca un porc. Abatele Laurent, un alt exorcist care era de faþã, a intervenit pentru a o calma. Atunci, din trupul femeii s-a auzit o voce masculinã: „Tu nu te amesteca! Eºti deja al meu! Uiþi cã dupã-amiazã ai o întâlnire amoroasã?“ Vãzându-se demascat, abatele Laurent a recunoscut

Sindromul de posesiune

47

cã învinuirea era realã ºi a început sã se izbeascã cu capul de dalele din piatrã ale pardoselii bisericii. În ultimii 3 ani, pe teritoriul Franþei s-au semnalat 9 cazuri în care posedaþii de diavol au fost împinºi la crimã. Toþi autorii crimelor au fost copii ºi adolescenþi cu vârsta cuprinsã între 9 ºi 18 ani. Ei au refuzat cu vehemenþã sã fie exorcizaþi ºi au sfârºit prin a fi condamnaþi la detenþie în penitenciare pentru minori sau în închisori. În SUA, unde abundã sectele satanice, au fost create brigãzi de poliþiºti specializaþi în studierea fenomenului demonic ºi în combaterea criminalitãþii care are ca punct de plecare ritualul satanic. „Comunismul, care nega existenþa divinã, a favorizat extinderea puterii diavolului. Astfel se explicã multiplicarea persoanelor posedate, din ultimele douã decenii! “, a afirmat pastorul Pacifique Schneider.

18.27. Exorcizare fatalã
Mohamed Al Jahed este un medic egiptean din Cairo, specializat în ocultism. Una dintre practicele sale este alungarea djinnilor, adicã a spiritelor malefice din trupul femeii. Într-o zi, la cabinetul sãu cochet din centrul capitalei Egiptului, a venit o tânãrã de 29 de ani, epilepticã, însoþitã de tatãl ºi mama sa, pentru a fi vindecatã. Faima lui Mohamed îi convinsese sã recurgã ºi la acest din urmã argument, poate el va reuºi. Doctorul a pãrut s-o consulte intens, îndelung, apoi a început sã poarte o discuþie foarte insistentã cu pãrinþii pacientei, pentru a-i determina sã-ºi dea acordul asupra a ceea ce va urma. În viziunea lui, singurul remediu de a o salva pe tânãrã era... suferinþa. El susþinea cã spiritele rele ocupau sistemul nervos al victimei ºi doar bãtaia le putea distruge. În consecinþã, medicul a început sã-i administreze pacientei sale lovituri sistematice cu bastonul. În ciuda înverºunãrii cu care se nãpustise peste corpul bietei fete, spiritele djinni au refuzat cu încãpãþânare sã pãrãseascã corpul pe care îl populau. Islamul susþine existenþa djinnilor. În urma acestei violenþe, fata a decedat. Legistul a devenit suspicios descoperind o puzderie de vânãtãi pe corpul fetei, în special pe spatele ºi pe tãlpile ei. Pânã la urmã, medicul a fost descoperit ca fiind criminalul ºi arestat. Din nefericire, fata nu era singurul caz de acest fel. Printre victimele lui Mohamed se numãrã ºi numeroase personalitãþi egiptene care au suportat cu stoicism acþiunile nebuneºti ale presupusului vindecãtor djinni, care s-a dovedit un mare impostor.

18.28. Omorâtã de un exorcist
„Estul e Est ºi Vestul e Vest. Cele douã civilizaþii n-ar fi trebuit sã se întâlneascã vreodatã“, scria Rudyard Kipling. Dar ele s-au întâlnit în oraºul Oldham, din nordul Angliei.

48

Paranormalul în criminalisticã

Kousar Bashir, o fatã de 21 de ani, de origine asiaticã, trãia împreunã cu pãrinþii ei într-o casã modestã de pe strada Sf. Thomas din Coppice, unul din cartierele oraºului Oldham. Tânãra suferea de tulburãri ale memoriei, care s-au agravat când nu a luat testul pentru conducere auto. A cãzut într-o depresie, ameninþându-ºi pãrinþii cã se va arunca pe fereastrã. Aceºtia, care nu vorbeau decât punjabi, au cãutat sã-ºi ajute fiica ºi, în aprilie 1990, au internat-o în Royal Oldham Hospital, unde a urmat un tratament psihiatric. În timpul ºedinþelor, Kousar i-a spus unuia dintre medici despre viziunile pe care le avea, tot mai des: un bãrbat cu barbã, îmbrãcat în robã portocalie, care apãrea de nicãieri, ameninþând-o c-o va ucide. Nici un medicament n-a izbutit sã o vindece de aceste halucinaþii ºi, când familia ei a luat-o din spital, starea fetei se îmbunãtãþise prea puþin. Disperaþi, pãrinþii au apelat atunci la niºte metode de tratament „tradiþionale“. S-au dus la imamii comunitãþii musulmane, care s-au rugat pentru fiica lor, dar tot fãrã rezultat. Familia Bashir provenea dintr-o zonã a Indiei unde cazurile de „posesiune“ sunt destul de rãspândite, iar remediul unul singur: chemarea unui „om sfânt“ care, în schimbul unei sume de bani, alungã „spiritul rãu“ din trupul bolnavului. În þãrile lumii asiatice aceste practici sunt foarte rãspândite, cãci credinþa în djinni ºi alte personaje ale mitologiei islamice este adânc înrãdãcinatã în spiritualitatea locuitorilor. Aici apare diferenþa de opinii dintre Est ºi Vest. În timp ce asiaticii cred cã un anumit pacient este „posedat“ de rãu, medicii occidentali considerã cã este vorba de o boalã mintalã. Ca s-o vindece, doctorii englezi prescriu medicamente ºi tranchilizante. Vindecãtorii asiatici apeleazã la... exorcism. Familia lui Kousar a chemat în ajutor un „om sfânt“, care pretindea cã dusese la bun sfârºit peste 200 de exorcizãri. Mohammed Nourani (63 de ani), cunoscut ºi sub numele de Nourani Sayeed, era foarte respectat în comunitate. El a sosit împreunã cu Mohammed Bashir (55 de ani), care locuia pe strada McLeod din oraºul Nelson, Lancashire. Acesta nu era rudã cu familia Bashir, numele fiind doar o coincidenþã. ªi Bashir era o figurã proeminentã a comunitãþii musulmane din Anglia, dar îi lipseau „puterile speciale“ ale lui Nourani. Ce s-a întâmplat cu Kousar Bashir? Pentru a socate din ea un djinni rãu, fata a fost torturatã ºi bãtutã timp de opt zile ºi nopþi, fiind practic omorâtã încetul cu încetul sub ochii pãrinþilor ei. În dimineaþa zilei de marþi, 8 iunie 1991, poliþia a sosit la casa familiei Bashir din Oldham, chematã de vecinii alarmaþi. Înãuntru, cei doi ofiþeri au gãsit trupul neînsufleþit al fetei. Doctorul legist chemat sã examineze cadavrul a descoperit o mulþime de vânãtãi, arsuri ºi tãieturi; de asemenea, oase rupte în regiunea pieptului ºi a gâtului.

Sindromul de posesiune

49

Detectivul Bill Kerr, însãrcinat cu conducerea investigaþiilor, i-a arestat ºi interogat pe toþi cei prezenþi la exorcism. Printre cei ce asistaserã la uciderea ritualã se numãrau ºi lideri religioºi mahomedani. Preoþii fuseserã invitaþi de familia fetei pentru a o ajuta sã scape de depresie, însã „ajutorul“ a mers mai departe decât era permis de legile britanice ºi chiar de cele mahomedane. Mohammed Bashir, bãrbatul cu barbã ºi robã portocalie, a apãrut în faþa instanþei din Oldham, fiind acuzat de crimã – ºi mulþi ºi-au amintit de viziunea fetei, care-ºi descrisese ucigaºul fãrã sã-l fi vãzut vreodatã. În acelaºi timp, liderul comunitãþii asiatice, Choudhary Nadir Hussain, i-a condamnat public pe cei care invitã aºa-numiþii „oameni sfinþi“ ca sã „vindece“ bolile prin alungarea „spiritelor rele“. „Este vorba de practici periculoase, care fac mai mult rãu decât bine“, declara domnul Hussain, într-un interviu dat ziarului Manchester Evening News. „Aceºti «oameni sfinþi», cum se numesc singuri, cer 25 de lire pentru o consultaþie ºi adesea petrec mai multe zile în casa pacientului, fãcând ca nota de platã sã se ridice în consecinþã.“ „Cum se poate întâmpla aºa ceva în plin secol XX?“, a fost întrebarea fireascã a reporterului. „Majoritatea asiaticilor mahomedani din Anglia provin din comunitãþi rurale din India ºi Pakistan. Sunt oameni simpli, care au o încredere oarbã în mijloacele tradiþionale de vindecare. Preoþii, pe de altã parte, se pricep sã se facã temuþi ºi respectaþi. Ei se folosesc de incantaþii, de droguri ºi transe ca sã-i terorizeze pe cei care asistã la ritualurile de exorcism.“ „Oamenii sfinþi“ s-au declarat nevinovaþi la Tribunalul din Manchester, la 9 martie 1992, ziua judecãrii procesului. Pe banca acuzaþilor: Bashir (pentru omucidere) ºi Nourani Sayeed (pentru complicitate la crimã). Potrivit reconstituirilor fãcute la proces, dupã cinci zile de „tratament“ aplicat victimei, Nourani îi spusese lui Bashir sã continue exorcismul, dar fãrã s-o mai batã. Cu toate astea, Bashir a continuat s-o izbeascã pe Kousar în gât, în coaste, braþe ºi umeri. Fata nu mâncase nimic de opt zile ºi nu dormise de patru nopþi. Duminicã dupã-amiazã ºi seara, Bashir a lovit-o continuu cu pumnii în stomac, apoi a sãrit cu amândouã picioarele pe pieptul ei. Bãtaia ultimã ºi cea mai cumplitã a primit-o Kousar marþi, la 1.30 noaptea, când Bashir a izbit-o în stomac cu toate puterile, dupã care i-a strivit practic coastele cu lovituri date timp de 30 de minute. Dupã asta, Kousar a mai respirat de trei ori – niºte rãsuflãri adânci, ca niºte gemete. Apoi, s-a lãsat tãcerea. Bashir a spus familiei: „Demonul a ieºit din trup, dar a ucis fata“. Le-a mai spus cã, dacã cineva întreabã ce s-a întâmplat, sã declare cã demonul a împins-o pe Kousar pe scãri, iar cãderea a ucis-o. La autopsie s-a constatat cã fata murise dupã ce suferise 16 fracturi de coaste ºi o fracturã a osului pieptului.

50

Paranormalul în criminalisticã

Martorii la ritualul torturii au povestit cum Nourani o pusese pe victimã sã inhaleze aburul ridicat deasupra unei pale cu ulei de muºtar clocotit, apoi o silise sã înghitã pulbere fierbinte de ardei iute. Mama fetei plângea la proces în timp ce relata cum Bashir lovea încheieturile ºi gleznele fiicei ei cu o scrumierã grea de sticlã, cum i-a crestat pântecele cu cuþitul ºi a ars-o cu cearã ºi ulei fierbinte. În timpul acesta, în camera plinã de fum, Nourani monodia versete din Coran pentru alungarea spiritului rãu. Ceea ce era de remarcat, Kousar a fost dezbrãcatã la piele la fiecare ºedinþã, iar Bashir a insistat adesea sã îi bage mâna în sex, ca sã „caute unde se ascundea Djinnul“. „Djinnul a spus cã va pleca ºi nu va mai veni înapoi. Era vocea lui Kousar, dar felul de a vorbi al unui bãrbat“, îºi amintea mama victimei. Citat ca martor la proces, unchiul lui Kousar a descris ultimele clipe ale nepoatei sale: „Bashir a poruncit sã fie aºezatã pe podea. A sãrit cu amândoi genunchii pe pieptul ei ºi a început sã-i apese pieptul cu pumnii, apoi s-o loveascã. Repede, cu toatã puterea, îi izbea coastele ºi în timpul ãsta zicea: «Vrei sã pleci sau nu?» i-o spunea lui Kousar, dar de fapt se adresa demonului. Fata a rãsuflat de trei ori, adânc, ºi Bashir mi-a cerut sã vãd dacã mai are puls. Inima încetase sã-i mai batã. Bashir a zis: «Djinnul a plecat, dar a ucis fata».“ Pe 18 martie, Bashir a mãrturisit juriului cã a lovit-o pe Kousar pentru a alunga din ea spiritul rãu, însã a pretins cã cei din familia victimei au luat ºi ei parte la exorcism, bãtând-o pe fatã. Bashir a mai declarat cã nu fusese niciodatã la ºcoalã ºi nu ºtia sã scrie sau sã citeascã. Atunci când l-a întâlnit pe Nourani a rãmas foarte impresionat de personalitatea acestuia, mai ales cã erau amândoi adepþii aceluiaºi lider religios indian. Bashir, care este cãsãtorit ºi are opt copii, a mai spus cã Nourani are reputaþia unui „om foarte bun“ ºi cã l-a ajutat în mai multe exorcisme ºi în tratarea unor bolnavi – „unii dintre ei posedaþi de spiritele rele“. Nourani, la rândul sãu, a declarat juriului cã era capabil sã alunge spiritele rele din oamenii posedaþi, folosind puteri date lui de strãmoºi. Dar a adãugat cã forþa sau violenþa nu s-au numãrat vreodatã printre mijloacele de tratament folosite – legea islamicã o interzice. Nourani a pretins cã nu i-a cerut niciodatã lui Bashir s-o batã pe fatã ºi cã nu a ºtiut ce i se face. Dacã ar fi aflat la timp, l-ar fi oprit pe asistentul sãu. Avocatul care l-a apãrat pe Bashir avea însã o altã versiune a faptelor. Clientul sãu nu fãcuse decât sã urmeze indicaþiile unui om sfânt, pe care îl idolatriza, ºi crezuse cu sinceritate cã slujeºte binelui. În plus, Nourani fusese de faþã la primele ºedinþe de tratament. Dupã cum le spusese Bashir poliþiºtilor care îl duceau în maºinã, dupã arestare: „Iatã, faci o faptã bunã ºi eºti rãsplãtit cu necazuri“ (în pauzele în care se odihnea dupã ploaia de lovituri, Bashir îi asigura pe pãrinþii victimei cã aceasta nu simte nicio durere – djinnul era cel care suferea). Dupã cea de-a noua zi a procesului, juriul a dat verdictul: Nourani ºi Bashir erau amândoi vinovaþi.

Sindromul de posesiune

51

Nourani a fost condamnat la cinci ani, iar Bashir la închisoare pe viaþã. Judecãtorul s-a adresat apoi celor doi acuzaþi: „Ai torturat-o ºi ai ucis-o pe Kousar în prezenþa familiei ei. Pedeapsa e dreaptã ºi meritatã“, i-a spus lui Bashir. „Ai binecuvântat cârja în care te sprijini ºi i-ai dat-o asistentului tãu, în scopul evident de a se folosi de ea în ritualul vindecãrii. Familia fetei a avut încredere în tine, te-a chemat s-o ajuþi, în loc de asta, tu ai fost complice la omorârea ei în chinuri cumplite“, i-a spus lui Nourani, adãugând cã, în cazul lui, sentinþa ar fi trebuit sã fie, poate, mai severã. Verdictul, care a apãrut a doua zi în pagina întâi a ziarelor din Londra, a reprezentat o adevãratã catastrofã pentru miile de asiatici din Anglia, ce îl considerau pe Nourani ca om sfânt. Condamnarea lui a avut un efect psihologic devastator asupra întregii comunitãþi, zguduind credinþa în djinni ºi în strãvechiul ritual al exorcismului. Dar nimeni nu a pomenit nimic despre membrii familiei fetei, care au asistat pasivi la uciderea lui Kousar... pentru binele ei.

18.29. Justiþia americanã angajeazã exorciºti!
„Am ucis pentru cã eram posedat de diavol.“ ªi atunci statul, în loc sã-l þinã la rãcoare, angajeazã un exorcist care sã-l „elibereze“. Nu-i aºa cã Alphonso Pecou, 43 de ani, n-are de ce sã se plângã? În 1982 el a fost gãsit vinovat pentru uciderea soþiei sale, cu violente lovituri de cuþit. Apoi, i-a ars cadavrul sub ochii înfricoºaþi ai celor patru copii ai lor. Tribunalul, recunoscându-i lipsa de discernãmânt, a hotãrât sã-l expedieze la Centrul psihiatric din Kingsboro, în Brooklyn. Aici, dupã 10 ani de tentative eºuate de vindecare, medicii au decis sã exploreze o cale niciodatã încercatã pânã atunci. „Credeam cã Pecou ar avea nevoie de un anume tip de susþinere spiritualã“, a explicat Robert Spoor, purtãtorul de cuvânt al Oficiului pentru Medicinã Mentalã al statului New York. ªi atunci, ce poate fi mai bun decât un exorcist pentru a elibera un killer de rãu? Astfel, Alphonso însoþit de un funcþionar al Centrului psihiatric a ajuns în apartamentul lui Alpha O. Bundu, un personaj care se defineºte drept „primat ºi pastor al Bisericii Unite a Salvãrii“. Cotidianul Washington Post din care am preluat informaþia ne relateazã ºi care a fost rezultatul… tratamentului!

18.30. Armata a chemat „alungãtorii de diavoli“
În cursul lunii iulie 2004, într-o unitate militarã israelianã de tehnologie ºi logisticã, s-au petrecut într-un timp relativ scurt o serie de nenorociri. Patru din cei 250 de specialiºti ºi tehnicieni, care se ocupã, în cadrul acestei unitãþi speciale, de modernizarea tancurilor, au murit în condiþii suspecte. Atunci au

52

Paranormalul în criminalisticã

existat zvonuri cã asupra unitãþii s-a abãtut un blestem ºi cã „spiritele rele“ umblã prin baza militarã. S-a apelat la rabini, care au fãcut ceremonii de alungare a spiritelor rele ºi a blestemului. Ei au umblat printre tancuri ºi au spus cuvinte magice ºi rugãciuni.

Sindromul de posesiune

53

19. Spiritismul
19.1. Supravieþuirea spiritului, o credinþã strãveche
Credinþa în supravieþuirea spiritului uman se trage din cele mai vechi timpuri. Absolut toate culturile de pe toate continentele îºi au propriile mituri privitoare la lumea de dincolo. Negarea supravieþuirii ºi concepþia materialistã asupra vieþii sunt expresia vieþii noastre contemporane, numãrând doar câteva secole de existenþã. Conceptul de eternitate lipseºte adesea, însã, din credinþele primitive, ºi pare sã-ºi fi fãcut apariþia abia odatã cu marile religii monoteiste. Relaþia cu cei dispãruþi a rãmas, de-a lungul secolelor, o chestiune afectivã, legatã de viaþa de zi cu zi. Cronicarul latin Procopius relateazã o legendã ciudatã. În antichitate, locuitorii din Galia îºi închipuiau cã Anglia este regatul morþilor. Þãranii din mai multe sate erau scutiþi de impozite, în schimbul prestãrii unui serviciu care consta, nici mai mult, nici mai puþin, în transportarea sufletelor morþilor! Legenda spune cã o putere supranaturalã îi fãcea sã se ducã pe þãrm, unde se aflau ancorate niºte corãbii misterioase, încãrcate cu umbrele rãposaþilor. Ieºeau cu corãbiile în larg ºi traversau Canalul Mânecii, cu o vitezã incredibilã. Sosiþi pe malul britanic, cei nevãzuþi pãrãseau vasul la chemarea unei voci spectrale... În Alaska, la tlingiþi, când o femeie îºi viseazã o rudã moartã, înseamnã cã defunctul se va reîncarna în nou-nãscutul care, în consecinþã, trebuie sã-i poarte numele. În nordul Nigerului, animiºtii îºi reprezintã sufletele morþilor rãtãcind printre ramurile copacilor din apropierea cãminului lor, aºteptând sã se poatã reîncarna într-un nou-nãscut. În Melanezia, locuitorii din Ambrym, cioplesc în lemn chipul strãmoºilor lor. Pentru a stabili comunicarea cu aceºtia, fluierã în apropierea sculpturii ºi aºteaptã un semn care sã le dea de înþeles cã au fost auziþi. Indigenii din insulele Mortlak intrã în legãturã cu rãposaþii prin intermediul vrãjitorilor. Ca ºi în cazul mediumului modem, vocea lor se modificã sub efectul unei transe profunde, pânã la a imita perfect vocea persoanei dispãrute. Noua viaþã a dezîntrupaþilor este descrisã adesea ca fiind plãcutã, reprezentând, în general, o prelungire a existenþei duse pe pãmânt. Uneori, chiar este mai bogatã. „Terenurile de vânãtoare“ ale indienilor din America sunt un exemplu semnificativ. Câmpiile Elizee descrise de Homer în Odiseea sunt un alt exemplu: acolo, zãpada ºi iarna sunt fãrã importanþã. Viaþa se scurge în mod plãcut, aerul este împrospãtat de brizele trimise dinspre apus de fluviul Okean, ca sã-i rãcoreascã pe cei sosiþi de pe Pãmânt. În Eneida, Vergiliu

54

Paranormalul în criminalisticã

descrie regatul morþilor ca fiind un loc cu aer curat, foarte luminos, de-a pururi înverzit ºi în care te miºti uºor, fãrã nicio suferinþã. Iatã cã problema locului se pune ºi în cazul noii vieþi a dezîncarnatului. Evident, este necesarã multã imaginaþie pentru a concepe moartea într-un regat oarecare, situat adesea sub pãmânt, în insule îndepãrtate ºi, mai de curând, în ceruri, în Soare, în stele sau chiar pe alte planete, ºi mult mai multã fantezie pentru a pune în scenã spectacolul unei vieþi într-un plan paralel cu cel al vieþii noastre. Triburile din Africa nu par, însã, sã fi stabilit un loc celest pentru spiritele lor. În Oceania, aceastã concepþie nu este prea rãspânditã. Indigenii din Insulele Marchize ºi triburile maori cred cã anumite categorii de suflete se aºazã în ceruri. Eschimoºii din Strâmtoarea Behring cred cã în cer existã o þarã unde gãsesc din abundenþã bãuturã, hranã ºi luminã. Ei cred cã aurora borealã este dansul fantomatic al morþilor care-i întâmpinã pe noii veniþi. Este relevant faptul cã acest strãvechi fond mistic, purtând totuºi amprenta unui spirit net superstiþios, s-a pãstrat în subconºtientul colectiv, în pofida recuzãrilor dogmatismului religios ºi a negãrilor ºtiinþei materialiste. Este de remarcat faptul cã, mai ales în perioadele celei mai accentuate dezvoltãri tehnice, ºi parcã exact ca o reacþie la acestea, spiritele inventive au dat dovadã de imaginaþie ºi au scos la ivealã metode de contact din ce în ce mai originale. Astfel, miºcarea spiritualã s-a nãscut la mijlocul secolului XIX, în plin avânt industrial. Aventura spiritualã a debutat în iarna lui 1847. În aceastã perioadã, John D. Fox, soþia lui ºi douã fiice ale lor, Margaret ºi Kate, în vârstã de 14 ºi, respectiv, 12 ani, s-au instalat la Hydesville, în statul New York. Casa lor avea reputaþia de a fi bântuitã de stafii. Foarte credincios, Fox nu s-a lãsat impresionat de zvonuri. Dar, abia instalaþi în noua locuinþã, au început sã audã zgomote ciudate: trosnituri ale mobilelor, scârþâituri de balamale, lovituri în pereþi, paºi nevãzuþi dar apãsaþi fãceau sã scârþâie duºumelele. Dupã un an de trai în aceastã atmosferã, fetele, care se obiºnuiserã cu aceste manifestãri, s-au distrat sã imite, pocnind din degete, zgomotele din locuinþã, iar casa a început sã le rãspundã. Astfel, Margaret a pocnit din degete de 4 ori, iar zgomotele casei s-au produs tot de 4 ori la rând. Aflând cã fetele comunicau cu un spirit misterios, locuitorii din Hydesville au dat fuga sã constate fenomenul la faþa locului. Unii i-au pus spiritului întrebãri, al cãror rãspuns îl cunoºteau doar ei, stabilind un cod în care o loviturã însemna „da“, iar douã, „nu“. Unul dintre cei interesaþi, Isaac Post, a imaginat chiar un alfabet în care unei litere îi corespundea un numãr precis de bãtãi, o perfecþionare care a fãcut ca dialogul sã se îmbogãþeascã. Un spirit contactat ºi-a fãcut cunoscutã identitatea ºi ºi-a povestit viaþa. El susþinea cã se numeºte Charles Rosma ºi cã fusese vânzãtor ambulant. În 1832, când avea 31 de ani, fusese jefuit ºi ucis de locatarul casei, John Bell. În noiembrie

Spiritismul

55

1904, dupã prãbuºirea unui zid al casei, au fost descoperite, în pivniþa casei, oseminte omeneºti. Mai înainte, însã, de aceastã descoperire, la un moment dat, populaþia din Hydesville, apreciind ca fiind manifestãri ale diavolului tot ceea ce se petrecea în acea casã, a ameninþat cu incendierea locuinþei lui Fox. Familia s-a refugiat la fiica cea mare, Lea. Împreunã cu surorile ei, Lea a înfiinþat o ºcoalã, demonstrând public straniile lor facultãþi, iar la reuniunile lor se adunau sute de persoane. Astfel, în noiembrie 1849, se nãºtea oficial miºcarea spiritistã la Corinthinian Hall din Manchester. La mijlocul secolului XIX, New Yorkul numãra pânã la 10000 de practicanþi ai spiritismului. Spiritismul a fost însã aprofundat în Franþa, datoritã lui Allan Kardec, autor citat ºi astãzi. Pe numele sãu adevãrat, Hippolyte Leon Rivail, el s-a nãscut la Lyon, în 1804. ªi-a luat un doctorat în medicinã ºi a început prin a preda fizica ºi chimia la un liceu. Din 1854, a început sã se intereseze de supravieþuirea de dupã moarte ºi, prin intermediul mai multor mediumuri, a aflat cã în cursul unei vieþi anterioare fusese un druid, pe nume Allan Kardec ºi cã, în aceastã viaþã, avea misiunea de a rãspândi doctrina spiritistã. Munca sa a fost sã coordoneze informaþiile date celor vii ºi transmise prin intermediul mediumurilor, iar sub numele de Allan Kardec, a publicat o lucrare de sintezã care l-a fãcut celebru: Cartea spiritelor. În 1889, Congresul spiritist internaþional de la Paris a stabilit Carta spiritismului. De la acest congres s-au desprins douã ºcoli: reîncarnaþioniºtii (tendinþa Kardec, cei mai numeroºi) ºi non-reîncarnaþioniºtii (tendinþa anglo-saxonã). În general, doctrina spiritistã afirmã cã omul este alcãtuit din trei principii: corpul material, perispiritul (care leagã sufletul de corp) ºi spiritul nemuritor (izvorul conºtiinþei, inteligenþei ºi voinþei). În clipa morþii, perispiritul pãrãseºte corpul împreunã cu spiritul, cãruia îi serveºte drept înveliº. În concepþia lui Kardec, spiritul uman tinde spre perfecþionarea absolutã. Reîncarnarea oferã posibilitatea acestei desãvârºiri. Între douã încarnãri, spiritul, liber de materie, poate sã comunice cu cei vii, dacã aceºtia o doresc. În concepþia anglo-saxonã, spiritele, dupã ce au rãtãcit în lumea de dincolo, mor prin dezagregare sau (dupã ce se elibereazã de perispirit) trec spre un nivel superior de evoluþie. La sfârºitul secolului al XIX-lea, era la modã ocultismul. În ceea ce priveºte studiul supravieþuirii, ocultiºtii se deosebeau de spiritiºti. Ei le reproºau spiritiºtilor atitudinea pasivã, faptul cã se supun entitãþii care se exprimã prin intermediul lor. În aceste condiþii, nu aveai cum sã afli dacã ai de-a face cu un spirit superior sau cu un spirit farsor (adicã o entitate în involuþie), dacã singurul mijloc de contact era miºcarea unei mese sau a unei planºete. În cele din urmã, ocultiºtii au pus la punct o metodã experimentalã mult mai elaboratã decât cea a spiritiºtilor. Dupã pãrerea lor, un medium intrã în transã ca efect al unei intense magnetizãri produse de o entitate din lumea de dincolo, ceea ce îl pune într-o

56

Paranormalul în criminalisticã

poziþie de totalã supunere faþã de entitãþi cu totul necunoscute. Trebuie precizat cã termenul „magnetism“, folosit frecvent în limbajul ocultist, se referã la energia vitalã, agent misterios a cãrui existenþã este presupusã, fãrã ca pânã acum sã-i fie demonstratã realitatea ºi în mod „oficial“. Ocultiºtii au propus sã procedeze ei înºiºi la magnetizarea subiectului medium, astfel încât sã poatã conduce experienþele dupã un protocol precis. Rezultatele pe care le-au obþinut depãºesc orice imaginaþie. Magnetizarea intensivã a unui subiect are ca efect plasarea acestuia într-o stare vecinã cu hipnoza, stare numitã „somn magnetic“. Aceastã stare modificatã a conºtiinþei ºi a funcþionãrii fiziologice este atât de apropiatã de hipnozã, încât prezintã aceleaºi faze: letargie, catalepsie etc., dar care se dovedeºte mai puþin brutalã, mai blândã ºi propice manifestãrii facultãþilor paranormale latente ale subiectului. Dacã magnetizarea se exercitã timp îndelungat, se ajunge la separarea corpului fizic de dublul sãu, care se mai numeºte ºi „fantoma celor vii“. Odatã reuºitã experienþa, atunci când „dublul“ a fost separat de corpul fizic, existã posibilitatea de a acþiona asupra „fantomei“, determinând-o, de exemplu, sã deplaseze obiecte, sã se miºte prin spaþiu, pentru ca apoi sã descrie locuri îndepãrtate.

19.2. Daniel Dunglass Home – cel mai mare medium al tuturor timpurilor
În a doua jumãtate a secolului al XIX-lea, fenomenele spirituale au pus în evidenþã puterea mentalã a unor oameni. Tocmai de aceea parapsihologia s-a constituit într-o adevãratã ºtiinþã dornicã sã gãseascã explicaþia acestor misterioase capacitãþi. Unul dintre subiecþii cei mai frecvent investigaþi a fost ºi englezul Daniel Dunglass Home. Nãscut în 1833 la Currie, o localitate situatã în apropiere de Edinburgh, Home este considerat astãzi cel mai mare medium al tuturor timpurilor, pornindu-se mai ales de la demonstraþia pe care acesta a fãcut-o în 1868 în faþa unei asistenþe numeroase. A fost momentul în care Home a arãtat, fãrã drept de apel, faptul cã puterile paranormale ale unor oameni existã ºi sunt incontestabile. În acea zi de 16 decembrie, mediumul se afla în compania mai multor persoane, printre care lordul Adare, lordul Lindsay, cãpitanul Wayne ºi un oarecare Smith Barry când, în transã, a început sã se ridice în aer. Plutind, a ieºit printr-o fereastrã, aflatã la o distanþã de 20 de metri deasupra solului, ºi a reintrat în casã prin fereastra încãperii vecine. Dupã cum mãrturisea ulterior, lordului Adare nu i-a venit sã creadã cã a fost posibil ca Home sã iasã pe o fereastrã semideschisã, aºa cã a cerut repetarea demonstraþiei. Mediumul s-a ridicat din nou de la sol ºi a ieºit pe fereastrã, întâi capul, apoi trupul aºezat aproape la orizontalã ºi aparent rigid. Nu a fost nici prima, nici ultima oarã când Home a fãcut o asemenea demonstraþie în faþa celor neîncrezãtori. În 1866 el se ridicase deja în faþa martorilor pânã la tavanul unei încãperi unde

Spiritismul

57

trasase cu creionul o cruce pentru a dovedi celor prezenþi cã nu fuseserã victimele unei iluzii optice. Încã de la vârsta de 4 ani, viitorul medium i-a uimit pe cei din jur cu capacitãþile sale senzitive deosebite, considerate la acea vreme ca o moºtenire a „darului“ mamei sale, renumitã pentru viziunile pe care le avea. Rãmas orfan la 9 ani, Home ºi-a pãrãsit orãºelul natal ºi a plecat în Statele Unite împreunã cu mãtuºa sa, doamna Cook, care-l înfiase. La treizeci de ani, Home îi uluia pe toþi prezicând moartea unui coleg de-al sãu, Edwin, tragedie ce se împlinea trei zile mai târziu. Câteva luni mai târziu, în casa lor au început sã se întâmple lucruri bizare, dar numai atunci când tînãrul era de faþã. Pereþii rãsunau de lovituri, mesele scârþâiau ºi se ridicau în aer fãrã ca cineva sã le fi atins, obiectele dispãreau de la locul lor pentru a fi regãsite în cu totul altã parte. Pe mãsurã ce asemenea incidente s-au înmulþit, mediumul a fost nevoit sã-ºi pãrãseascã mãtuºa. Femeia, foarte superstiþioasã, îl credea posedat de diavol... La foarte puþinã vreme dupã ce a plecat din casa mãtuºii, în 1851, foarte multã lume era deja cuprinsã de „febra spiritismului“. De-abia atunci capacitãþile deosebite ale tânãrului Home au început sã atragã atenþia cu adevãrat. A fost începutul unei cariere internaþionale în decursul cãreia a uimit întreaga Europã. Home era un om liniºtit, amabil, cãruia îi plãcea sã trãiascã într-un oarecare lux, deºi întotdeauna a refuzat sã primeascã bani pentru demonstraþiile sale. Printre marii sãi admiratori s-au numãrat împãratul Napoleon al III-lea, Þarul Rusiei ºi regele Bavariei. Caracterul excepþional al cazului Home constã în numãrul demonstraþiilor susþinute de probe (existã sute de mãrturii în acest sens) în privinþa puterilor sale. În vreme ce se afla în transã, Home producea fenomene dintre cele mai diverse fãrã a le putea da vreo explicaþie. Levitaþie, clarviziune, materializãri de obiecte ºi de ectoplasmã, elongaþii, telekinezie sau deplasarea unor obiecte aflate la depãrtare fãrã a le atinge, producerea de fenomene luminoase ºi auditive, posibilitatea de a vorbi cu vocile spiritelor – acestea erau numai câteva dintre „posibilitãþile“ lui D.D. Home. De asemenea, putea sã-ºi treacã mâinile prin foc fãrã a se arde câtuºi de puþin. Renumitul chimist Sir William Crookes, descoperitorul thalium-ului (1861), l-a cunoscut pe Home ºi, vreme de câþiva ani buni, i-a testat capacitãþile. Într-o lucrare publicatã în 1871, în Quarterly Journal of Science, savantul prezenta în detaliu experienþele la care îl supusese pe faimosul medium, declarând cã Home fusese într-adevãr capabil sã punã în miºcare clapele unui acordeon aflat la distanþã doar prin puterea minþii, fãrã a-l atinge. Acelaºi om de ºtiinþã menþioneazã cã dacã rezultatele testelor la care fusese supus Home la St. Petersburg ceva mai înainte nu fuseserã edificatoare, acest fapt nu înseamnã cã mediumul nu dispune de uimitoare puteri paranormale. Crookes însuºi fãcuse cu el unele ºedinþe în care nu se ajunsese la niciun rezultat, concluzia fiind una singurã: puterile deosebite

58

Paranormalul în criminalisticã

ale lui Home nu se manifestau permanent la cerere. Ca supremã dovadã a uluitoarelor calitãþi ale lui Daniel Dunglass Home este considerat însã faptul cã pânã la moartea sa, în 1886, din pricina unei tuberculoze de care suferea încã din copilãrie, nu a fost acuzat de niciun fel de fraudã, escrocherie sau ºarlatanie...

19.3. Dickens ºi Mozart au scris opere dictate de spirite
Existã mediumuri care pot lua un creion, îºi relaxeazã trupul ºi mintea, pânã când „ceva“ îi face sã scrie automat, ca ºi cum un spirit ar prelua controlul creionului ºi ar scrie, nu omul aflat în transã. Un medium brazilian a reprodus 70 de cãrþi, din 70 de autori diferiþi, toþi trecuþi în nefiinþã. Se spune despre cei mai experimentaþi mediumuri cã pot purta conversaþii interminabile, în timp ce mâna lor este cuprinsã de febra scrisului. Bineînþeles, ceea ce ei aºtern pe hârtie nu are nicio legãturã cu conversaþia respectivã. Val Hingston, un bine-cunoscut medium din Brisbane, susþine cã are câteva spirite prietene care-i dicteazã la ureche poezii ºi eseuri. Spune cã se aºazã în faþa computerului ºi le cere ajutorul, iar în momentele imediat urmãtoare degetele ei zboarã peste tastaturã, scriind pagini dupã pagini, într-un ritm infernal. Aceastã „inspiraþie“ divinã se pare cã nu afecteazã în mod negativ persoanele care iau contact cu ea. Nici adevãraþii scriitori nu se feresc sã o foloseascã. Se spune cã ºi Charles Dickens ºi fiica sa, Enid Blyton, au profitat din plin de aceastã „dictare“ din alte sfere. Amândoi susþineau cã nu inventeazã poveºti, ci cã personajele veneau la ei ºi le spuneau cum sã le descrie ºi cum sã se poarte în respectiva poveste. Se pare cã Enid Blyton a scris sute de cãrþi în acest fel ºi nu s-a ferit s-o declare, chiar dacã de cele mai multe ori era consideratã ciudatã. Inspiraþia venitã pe calea mediumului poate produce nu numai romane, ci ºi incredibile desene în cernealã sau picturi. Nici muzicienii nu au ocolit aceastã cale misterioasã, de inspiraþie din partea spiritelor. Chiar ºi celebrul Mozart a recunoscut cã a primit din eter o întreagã simfonie, doar într-o clipã de revelaþie, dar i-au trebuit câteva zile s-o scrie. Un alt medium britanic, Rosemary Brown, susþine cã vin la ea spiritele unor compozitori celebri morþi, ºi-i dicteazã noi bucãþi muzicale. Criticii muzicali nu-ºi pot exprima uimirea, dar sunt nevoiþi sã recunoascã faptul cã noile compoziþii sunt foarte bune ºi chiar se înscriu în modalitatea de lucru a respectivilor compozitori de pe vremea când trãiau.

Spiritismul

59

19.4. Unul dintre cei mai bogaþi oameni din istoria Americii ºi-a obþinut averea cu ajutorul spiritismului
Cornelius Vanderbilt, unul dintre cei mai renumiþi magnaþi din America, credea în stafii, ghicitori ºi ocultism – ºi ºi-a datorat averea sfaturilor spiritelor. Chiar când îmbãtrânise, prin 1860 ºi 1870, tot mai consulta spiritele când voia sã încheie vreo afacere – ºi abia dupã aceea cumpãra sau vindea ceea ce-i indicau spiritele. Odatã, când o femeie a apelat la el ca s-o îndrume în niºte probleme financiare, i-a spus: „Fã ceea ce fac ºi eu, consultã spiritele!“ „Comodore“ Vanderbilt, cum îi plãcea sã i se spunã, cerea sfaturi de la mama lui, moartã demult. La sugestia acesteia, ºi-a tratat durerile nevralgice cu cataplasme cu muºtar. La 21 august 1869, în vârstã de 75 de ani, Vanderbilt – care era pe atunci cel mai bogat om din America – s-a cãsãtorit cu domniºoara Frank A. Crawford, o femeie foarte credincioasã, care a încercat, în zadar, sã-l sustragã pe soþul ei din „ghearele ocultismului“. Chiar în ziua în care Vanderbilt murea, pe 5 ianuarie 1877 (în vârstã de 82 de ani), New York Tribune relata cã „tânãra soþie n-a reuºit niciodatã sã-ºi sustragã soþul de sub influenþa mediumurilor; el cunoºtea lucruri pe care nu le înþelegea nimeni ºi comunica adesea cu lumi misterioase“.

19.5. Bogdan Petriceicu Hasdeu – un nume celebru în spiritismul din România
Bogdan Petriceicu Hasdeu (1838–1907) a fost una dintre cele mai proeminente personalitãþi culturale ale României din secolul al XIX-lea, un om de ºtiinþã de formaþie enciclopedicã. A desfãºurat o activitate susþinutã, prin publicaþii, ca jurnalist, lingvist, filolog, economist, jurist ºi istoric, fiind membru a opt Academii ºi Societãþi internaþionale. Aceastã activitate culturalã ºi ºtiinþificã avea sã ia o turnurã absolut deosebitã. În 1893 are loc o tragedie, fiica lui, Iulia Hasdeu, a murit la vârsta de 19 ani. Iulia Hasdeu a fost un copil supradotat: ºtia sã citeascã la doi ani, iar la opt ani vorbea fluent în francezã, englezã ºi germanã, terminând cursul primar. La 17 ani intrã ca studentã la celebra Sorbonne din Paris, dar se îmbolnãveºte de tuberculozã. Toate tratamentele de vârf, din acea vreme, inclusiv deplasãrile în Elveþia ºi Italia au fost zadarnice. Decesul fiicei sale îi provoacã lui B.P. Hasdeu o prãbuºire psihicã, un ºoc emoþional. Construieºte un cavou pentru Iulia la cimitirul Bellu ºi un castel la Câmpina, unde se retrage, izolându-se de lumea exterioarã. Partea senzaþionalã de-abia acum începe. La ºase luni de la moartea Iuliei, B.P. Hasdeu începe o corespondenþã spiritistã

60

Paranormalul în criminalisticã

cu ea, în scris, în limba francezã, limbã în care cei doi, profund ataºaþi, vorbeau cu mult înainte. Mai mult, B.P. Hasdeu, care nu se ocupase de noua invenþie, fotografia, începe acum sã o practice la castelul din Câmpina; cercetãrile în domeniul spiritismului le publicã într-o carte devenitã celebrã, Sic Cogito, din care au apãrut ºase ediþii. La Academia Românã se pãstreazã 68 de fotografii efectuate de B.P. Hasdeu în perioada 1893–1896 în timpul ºedinþelor de spiritism. La executarea ºi prelucrarea fotografiilor, Hasdeu a fost ajutat de dr. chimist Istrati. Pe dosul fotografiilor sunt menþionate cu rigurozitate data, cei prezenþi, condiþiile expunerii. Unele fotografii prezentau peisaje vagi, câteva siluete. Cât timp a trãit Hasdeu, populaþia din Câmpina ocolea castelul, despre care se spunea cã este vrãjit, cã se aude muzicã interpretatã la pian. Chiar ºi pictorul N. Grigorescu participa la unele ºedinþe. ªi astãzi, când castelul din Câmpina este muzeu, lãsat în paraginã, vizitarea acestuia te marcheazã psihic. Fotografiile efectuate cu ajutorul spiritelor au ºocat publicul de pretutindeni.

19.6. În 1936, la Câmpina, un tânãr a murit pentru cã a sfidat Divinitatea
Se spune cã fantoma Iuliei Hasdeu bântuie, încã, ciudatul castel de la Câmpina. Foarte mulþi din cei care au vizitat castelul, sau dintre cei care au lucrat acolo, au spus cã uneori simt o „prezenþã“. O legendã a locului spune cã asupra castelului bântuie un blestem groaznic. Astfel, oricine ia în derâdere locul, sau orice lucru aflat în castel, va avea o moarte groaznicã. Lista unor asemenea morþi suspecte este destul de mare, dar pentru exemplificare, vã vom prezenta un caz, ieºit din comun, întâmplat în vara anului 1936, povestit de un prieten foarte bun al subiectului principal al acestei tragice întâmplãri. Cazul este relatat de singurul cunoscãtor al tristului eveniment din mai 1936, inginerul Nicolae Goþia, cel mai bun prieten al celui care a murit atunci în chinuri groaznice. „Era cu câteva zile înainte de Sf. Constantin ºi Elena, când urma sã plec la Câmpina la prietenul meu Mircea Rothlander. Într-o dimineaþã, am primit o telegramã, de la Câmpina, de la familia Rothlander: «Dragã Niki. Mircea mort. Accident. Familia».“ Iniþial, am crezut cã este vorba de o glumã, chiar i-am spus mamei mele cã prietenii mei nu mai ºtiu ce sã nãscoceascã ca sã se amuze, ori ca eu sã plec mai repede la Câmpina. Apoi, gândindu-mã mai bine, am plecat totuºi. Mã aºteptam ca ei sã stea ascunºi în gara din Câmpina ºi, în momentul când eu voi coborî din tren cu o coroanã de flori ºi lumânãri, aºa cum mergi la un mort, sã râdã de mine. Din acest motiv nu am luat nici flori, nici lumânãri. Am coborât din tren, ultimul, cu mare precauþie, sã-i vãd dacã nu apar.

Spiritismul

61

Dupã ce am coborât, am vãzut cã nu mã aºteaptã nimeni. Am luat, deci, o birjã. L-am întrebat pe birjar dacã nu ºtie ceva în legãturã cu moartea lui Mircea Rothlander, dar acesta nu ºtia nimic. Când am ajuns cu trãsura în capul strãzii, am vãzut la poarta casei atârnat doliul. Mi-am dat seama cã acea veste tristã era adevãratã. Am întors birja sã mã duc sã iau flori ºi lumânãri ºi apoi m-am întors. În casã, Mircea era într-un coºciug, pus pe un catafalc. Pãrinþii lui ºedeau pe douã fotolii ºi erau distruºi. Între ei, stãtea un medic care încerca sã-i liniºteascã, fãcându-le, când unuia când celuilalt, injecþii calmante“. Familia Rothlander avea patru copii, trei bãieþi ºi o fatã. El, Mircea, era cel mai volubil, cel mai haios. Era un om de o veselie debordantã, toþi îl iubeau ºi-l simpatizau. Era sufletul petrecerilor, cânta foarte bine la pian. Cunoscuþii îl porecliserã «Doctorul», pentru cã purta ochelari ºi avea o faþã serioasã, de intelectual. Tatãl lui, domnul Rothlander, era director la o mare întreprindere petrolierã, «Astra-Românã» sau «Româno-Amercianã!», nu mai þin minte exact, ºi era un tip extrem de serios. Înainte de accident, Mircea pleca împreunã cu niºte prieteni, într-o excursie. Înainte de a ieºi din Câmpina, au avut ideea sã se abatã pe la castelul lui Hasdeu, pentru a face niºte poze. Acolo, Mircea, cum era el glumeþ, a forþat puþin nota, fãrã sã-ºi dea seama, ºi s-a fotografiat în holul castelului luând de gât statuia lui Hristos, ba chiar punându-i acesteia un basc pe cap. Cam asta a fost tot ce s-a întâmplat la castel, dupã care au plecat mai departe. Dupã 2–3 zile, vizitând halele întreprinderii, unde tatãl sãu era director, s-a apucat sã tragã de drukerul unei uºi ce dãdea spre un bazin cu apã clocotitã ºi sodã causticã, unde se degresau piesele. Drukerul respectiv a ieºit din uºi ºi el a cãzut în bazin, rãmânându-i neatinse doar mâna dreaptã ºi faþa. Cei care erau cu el l-au scos repede ºi l-au dus la spital. Acolo, au încercat sã-i dea jos hainele, dar nu se putea, acestea ieºeau cu bucãþi de carne, care se desprindeau din corpul lui. A murit în chinuri groaznice în jurul orei 16.00. Pãcat, avea doar 19 ani.“ Întâmplarea s-a confirmat apoi, dupã foarte mulþi ani, fãrã ca subiecþii ei sã doreascã acest lucru într-un fel anume. Într-adevãr, dupã mulþi ani a venit adeverirea cã moartea tânãrului Rothlander s-a produs în urma unei glume copilãreºti ºi în acelaºi timp prosteºti. „Dupã mulþi ani, cam 10–15, sora mea, care era într-un cerc de doamne ce fãceau spiritism, m-a luat cu ea la o ºedinþã. Mediumul era o persoanã deosebitã. Se numea Jeni Dumitriu, avea atunci cam 50–60 de ani. Era o persoanã foarte serioasã, vestitã pentru puterea sa de medium. κi începea ºedinþele de spiritism cu o rugãciune foarte puternicã, dupã care cãdea în transã. Era foarte credincioasã ºi fiicã de preot. La ºedinþele la care eu am asistat, sora mea l-a chemat întâi pe tatãl nostru. În momentul când spiritul acestuia a pãtruns în corpul mediumului,

62

Paranormalul în criminalisticã

doamna Dumitriu a început sã repete întruna gestul tatãlui meu de a-ºi mângâia mustaþa. Atunci mi-am dat seama de puterea ei. A fost apoi rândul meu. Eu l-am chemat pe Mircea. La un moment dat, mediumul se freca pe mâini ºi pe picioare, pe întreg corpul, ca ºi cum ar fi avut dureri foarte mari, ºi a spus: «Niki, dã-mi te rog ºi mie o luminã. Rogu-te, dã-mi o luminã, cã mari greºeli am fãcut!», dupã care a dispãrut. Imediat am înþeles cã el fãcuse o greºealã enormã atunci la Câmpina, când a fãcut pozele. Cum este posibil sã-l iei pe Christ de gât ºi sã-i pui bascul pe cap, în zeflemea? În prima duminicã m-am dus la mãnãstirea Bucur, din Bucureºti, unde atunci erau cãlugãri, ºi i-au fãcut un parastas în toatã regula. Am dat de pomanã ºi multe lumânãri aprinse. De atunci, permanent, Mircea este pomenit când aprind candela ºi când mã duc la bisericã. Probabil de atunci ºi-a gãsit pacea, s-a liniºtit. Îmi pare rãu de tinereþea lui frântã atât de repede ºi de gluma prosteascã ce l-a costat viaþa.“

19.7. Duel pe viaþã ºi pe moarte
Nu ºedinþele de spiritism cu mese rotunde miºcãtoare ºi clienþi înlãnþuiþi în obscuritate, nu materii albe plutind prin odaia cotropitã de sufletele decedaþilor au fãcut-o celebrã. D-ra Piper s-a specializat, încã din copilãrie, în dialogul solitar cu fotografiile defuncþilor, de la care obþinea, incredibil, informaþii despre viaþa lor terestrã. Cu ajutorul dezinteresat al psihologului american William James, ea s-a pus în slujba multor detectivi ºi a reuºit sã elucideze misterele unor crime ce depãºeau posibilitãþile anchetatorilor. Cu toate acestea, d-ra Piper a avut de-a lungul vieþii un adversar redutabil în persoana lui Richard Hodgson, secretarul Societãþii Americane de Cercetãri Psihologice. Scepticismul obsedant al acestuia a condus la dezlãnþuirea unui aprins duel psihologic. Cele mai severe teste la care profesorul american a supus-o pe d-ra Piper au fost cele referitoare la propriile lui rude decedate. În acest mod, el era convins cã nu intervine nicio scurgere de informaþii. Dar faimosul medium, pe baza unor scrisori ºi a unor fotografii sau desene, reuºea de fiecare datã sã descopere detalii ale vieþii persoanelor trecute în neant. Inexplicabilul sistem de comunicare se desfãºura dupã un ritual foarte rar întâlnit în parapsihologie: dupã ce studia elementul ce aparþinuse defuncþilor, d-ra Piper cãdea în transã. Apoi, într-o stare de semiconºtienþã, ea nota informaþiile primite de la spirite în modul numit automatism, un fel de scriere dupã dictare, dupã o „voce“ pe care o auzea numai mediumul... ªi tot ce afla conform acestui sistem era veridic, exactitatea fiind de-a dreptul uluitoare. Însã dramatismul acestui duel Piper – Hodgson a cãpãtat forme pe care fãrã ezitare le-aº numi unice în lumea spiritiºtilor. Scepticul american a devenit dupã moarte spiritul însoþitor al acestui medium de excepþie. Din nefiinþã,

Spiritismul

63

Hodgson îi comunica date despre viaþa lui, pe care prietenii le verificau ºi le confirmau! Cea mai palpabilã dovadã, în adevãratul sens al cuvântului, a constituit-o un set de scrisori pe care, în tinereþe, le trimisese prietenului sãu, William James. D-ra Piper a reconstituit, frazã cu frazã, epistolele respective. Apoi, cu originalul în faþã, a verificat cele scrise. Precizia ei a înmãrmurit asistenþa... Incredibilul, dar autenticul acestui caz, aparþine capitolului parapsihologic numit „Medium mental“ ºi el confirmã faptul cã se poate comunica între universurile paralele sau dincolo de graniþa spaþiu-timp.

19.8. O crimã face dintr-o stradã coºmarul tuturor bãrbaþilor
Vinovaþi sau nevinovaþi, deseori se întâmplã ca unii oameni sã plãteascã pentru ceea ce au fãcut alþii ºi asta pentru cã de multe ori suntem asimilaþi grupului din care facem parte. Cu sau fãrã voia noastrã. Întâmplarea care urmeazã însã pare incredibilã. Pe o stradã din Foggia (Italia) mai mulþi bãrbaþi au fost uciºi fãrã a se putea stabili nici felul în care a procedat criminalul ºi nici identitatea acestuia. Pe aceeaºi stradã, cu mai puþin de o lunã în urmã, o femeie a fost violatã ºi ucisã cu bestialitate. Fãptuitorii au fost prinºi chiar a doua zi, ºi dupã câteva zile au fost gãsiþi morþi în celulele lor. Cauza decesului se pare cã a fost un stop cardiac. Nimeni nu s-a obosit sã ducã cercetãrile mai departe pentru cã, oricum, dacã ar fi apucat sã fie judecaþi ar fi fost condamnaþi la foarte mulþi ani de închisoare. Dar misterul nu s-a oprit aici. Dupã nicio lunã de zile moartea a lovit din nou oraºul. Aceeaºi stradã. Victima era un bãrbat care se întorcea de la lucru dimineaþa, înainte de rãsãritul soarelui. Cel care a descoperit cadavrul declara cã acesta era întins pe jos, cu ochii deschiºi ºi cu un fir de sânge care-i curgea din gurã. Autopsia a stabilit cã fusese vorba de o comoþie cerebralã. Aceeaºi descriere ºi acelaºi diagnostic a fost stabilit ºi în cazul urmãtoarelor douã victime, tatã ºi fiu, care au trecut, spre ghinionul lor pe acea stradã, la miezul nopþii. Fãrã îndoialã, toate aceste decese nu au putut decât sã agite spiritele ºi sã dea naºtere la multe explicaþii paranormale ºi superstiþii. Logodnicele îºi sfãtuiau iubiþii sã nu treacã pe acolo, la fel ºi soþiile dãdeau de grijã bãrbaþilor sã evite respectiva stradã. Bãieþii nu trec nici ziua pe acolo, decât cu mamele lor. Poliþia a luat mãsuri speciale în zonã. ªi, totuºi, un curajos, care a sfidat orice fel de prudenþã, a sfârºit ºi el ca ºi ceilalþi de pânã atunci, fãrã ca poliþia sã poatã face ceva. Luciano Belgoti, ofiþer de carabinieri declarã: „A trecut pe lângã noi, ne-a salutat, ºi a râs atunci când i-am spus sã evite zona respectivã. A pornit-o în jos pe stradã ºi când a ajuns pe la jumãtate l-am vãzut cum se prãbuºeºte. Am alergat pânã acolo sã vedem ce s-a întâmplat ºi l-am gãsit mort. Totul s-a petrecut în câteva secunde ca ºi cum ar fi fost trãsnit. Era un om tânãr. E greu de imaginat cum a putut sã moarã atât de fulgerãtor.“

64

Paranormalul în criminalisticã

De-acum legenda este deja conturatã. Femeia ucisã s-a întors pentru a se rãzbuna pe toþii bãrbaþii, vinovaþi sau nu, pentru ceea ce i s-a întâmplat într-o noapte pe acea stradã. ªi chiar dacã mulþi dintre cei care ºtiu despre aceste întâmplãri clatinã neîncrezãtori din cap, niciun bãrbat nu mai are curajul sã mai treacã pe acolo. Doar poliþiºtii mai patruleazã. Lor însã nu li se întâmplã nimic. Poate pentru cã au încercat s-o salveze pe acea femeie, însã prea târziu...

19.9. Asasina venea de pe lumea cealaltã
Poliþia nu a reuºit sã rezolve unul dintre cazurile cele mai groteºti de crimã: cea comisã de o moartã. Crima dateazã din jurul anului 1870, când domniºoara Ada Danforth ºi însoþitoarea sa, Fanchon Moncare, fãceau naveta cu regularitate între Franþa ºi New York. Miss Danforth era obiºnuitã sã spunã cã Fanchon, rãmasã orfanã dupã ce pãrinþii ei pieriserã într-un incendiu, ar fi moºtenit, la vârsta de 18 ani, o avere al cãrei tutore legal era ea. Fanchon era adorabilã cu pãpuºa sa de porþelan pe care o þinea totdeauna în braþe când se aflau pe vapor. Dar, odatã reîntoarse în cabina de lux, pitica Fanchon îºi dãdea jos masca infantilã ºi chipul ei angelic se schimonosea din cauza rãutãþii. Cuvintele pline de dispreþ erau adresate „tutorelui“ sãu, Ada, ºi le învãþase în cei 43 de ani de viaþã, începând din primele zile pe care ºi le petrecuse într-un circ – fiind atracþia acestuia – ºi pânã la actuala carierã de hoaþã ºi contrabandistã. În pofida certurilor frecvente dintre cele douã femei, colaborarea lor era avantajoasã, în timp ce Ada se ocupa de bagaje, mica Fanchon – pe numele ei adevãrat Estelle Ridley, trecea vama cu pãpuºa ei preferatã ºi nimãnui nu-i trecea prin minte sã o controleze. Ajunse la New York, cele douã femei se urcau într-un taxi ºi mergeau la Chinatown, unde le aºtepta un prieten vechi, Wing To. Acolo, scoteau capul pãpuºii ºi ieºeau la ivealã o grãmadã de bijuterii, rodul multor luni de furturi comise pe continentul european. Afacerile ar fi putut continua la nesfârºit dacã nu s-ar fi întâmplat ceva neaºteptat. Fanchon a intrat în conflict pe viaþã ºi pe moarte cu o rivalã nurlie, Magda Hamilton. Motivul conflictului era Dartney Crawley, un abil jucãtor la ruletã. Magda a încãlcat regulile lumii interlope ºi a devenit informatoarea poliþiei, denunþându-ºi asociatele. Astfel, Ada ºi pitica Fanchon au fost arestate de îndatã ce au sosit la New York. Fireºte dupã ce, pentru prima datã, a fost controlatã pãpuºa piticei. Ada a fost condamnatã la 20 de ani de închisoare, iar Fanchon la închisoare pe viaþã. Dar momentul cel mai dramatic al procesului a fost cel în care Fanchon s-a ridicat brusc ºi a jurat cã o va ucide pe trãdãtoare. Magda ºi-a vãzut visul împlinit, cãsãtorindu-se cu Dartney Crawley, dar, dupã ºase luni, fu pãrãsitã de soþul sãu, plecat sã facã avere la minele din California. Procesul de divorþ s-a terminat în favoarea Magdei, care a rãmas cu suficientã avere pentru a intra în înalta societate din New York. Fanchon a fost uitatã de toþi... cu excepþia Magdei Hamilton. Într-o dimineaþã, ea a dat buzna în biroul poliþiºtilor acuzându-i cã nu au avertizat-o în legãturã cu evadarea lui Fanchon. Le-a povestit cã s-a trezit brusc din somn

Spiritismul

65

ºi a vãzut-o pe piticã lângã patul ei. Era îmbrãcatã cu hainele sale de copil ºi þinea în mânã pãpuºa de porþelan. Avea însã chipul schimonosit de urã. Magda, îngrozitã, s-a refugiat în baie, rãmânând acolo toatã noaptea. Pradã unei crize de isterie, femeia cerea acum protecþia poliþiei pânã la capturarea monstrului. Unul dintre poliþiºti îi arãtã un exemplar din New York Times, apãrut cu o sãptãmânã în urmã, în care, pe ultima paginã, era publicatã ºtirea despre sinuciderea lui Fanchon, care se spânzurase în propria sa celulã. Chiar în acea zi, Magda ºi-a cumpãrat un bilet de vapor ca sã plece în Europa. Seara s-a dus în vizitã la o prietenã ºi apoi acasã. A doua zi, servitorii au gãsit bagajele pregãtite, însã Magda nu a mai plecat în cãlãtorie. Femeia zãcea în patul ei, pe jumãtate goalã, cu ochii ieºiþi din orbite, având urme de sânge închegat la colþurile gurii. Potrivit certificatului de deces, ea murise înecatã în propriul sãu sânge. Membrana gâtului fusese ruptã cu brutalitate ca ºi cum i s-ar fi introdus în gurã, în mod sãlbatic ºi forþat, un obiect voluminos. Arma crimei nu a fost gãsitã, însã un indiciu exista: în gura însângeratã a femeii s-au gãsit fire de pãr identice cu cele ale pãpuºii de porþelan.

19.10. Ucigaºi denunþaþi de spirite
În Leopoldstadt, un cartier comercial al Vienei, Alberto Lordi, un bãcan italian, în vârstã de 50 de ani, a fost gãsit mort în prãvãlia lui. Josef Hiller, inspectorul de poliþie care a preluat cazul, în timpul liber fãcea spiritism, împreunã cu alþi trei prieteni; ei foloseau o instalaþie alcãtuitã din douã magnetofoane mari, cuplate între ele ºi prevãzute cu douã microfoane. Denumitã psihofon, instalaþia îi ajuta pe cei patru spiritiºti sã „capteze“ voci de pe lumea cealaltã. Inspectorul Hiller s-a gândit sã recurgã ºi la ajutorul psihofonului pentru a-l gãsi pe ucigaºul lui Lordi. „Vrem sã ºtim cine l-a omorât pe Alberto Lordi“ a rostit Josef Hiller într-unul din microfoane. Dupã un timp, s-a auzit o voce care se tânguia ºi pãrea cã vine de foarte departe, dintr-o altã lume. Din conversaþia cu aceastã voce, înregistratã pe bandã magneticã, a reieºit cã ea aparþinea chiar spiritului celui omorât. Pe scurt, victima ºi-a denunþat ucigaºul: era chiar soþia bãcanului. A doua zi, în cursul interogatoriului femeia a fãcut mãrturisiri complete. Folosind acelaºi procedeu, cei patru membri ai „Clubului de voci înregistrate“ au mai descoperit încã doi criminali.

19.11. „Spiritul surorii mele m-a ajutat sã-l gãsesc pe ucigaºul ei“
Spiritul revoltat al unei femei asasinate a ajutat-o pe sora sa geamãnã sã-l aducã pe ucigaº în faþa justiþiei! „Dupã ce am vãzut sângele proaspãt al Lisei pe patul de-abia fãcut, am simþit imediat cã spiritul ei este cu mine“, spune Teresa Seabolt, de 39 de ani, mamã a doi copii. „Am ºtiut cã ea a murit ºi cã eu trebuia sã o rãzbun.“

66

Paranormalul în criminalisticã

Iatã ce povesteºte Rick, fratele celor douã gemene: „Teresa se simþea ca ºi cum spiritul Lisei ar fi fost în ea ºi i-ar fi spus ce trebuia sã facã. Legãtura dintre ele a ajutat la gãsirea criminalului.“ Când Teresa s-a dus acasã la Lisa, în Bakersfield, California, aceasta din urmã dispãruse de mai bine de 10 zile. Însã Teresa, care ºtia cã Lisa era probabil moartã, l-a bãnuit de crimã pe soþul surorii ei, Leonard Bryce Thomas, de 37 de ani. Cu toate acestea, poliþiºtii se confruntau cu douã probleme, în primul rând, trupul Lisei nu fusese gãsit ºi, în al doilea rând, nu exista nici arma crimei ºi nici vreun martor. Mai mult, ei i-au spus Teresei: „Nimeni nu a fost vreodatã gãsit vinovat în Kern Country, într-un caz în care nu s-a gãsit cadavrul“. Aceasta se întâmpla în urmã cu doi ani. Între timp, cu ajutorul spiritului victimei, Teresa a reuºit sã scoatã la luminã adevãrul. „Thomas era muncitor pe un câmp petrolier. Dispunea de mii de locuri unde ar fi putut ascunde cadavrul.“ Teresa a apãrut la emisiuni de televiziune, a consultat zeci de detectivi ºi a vizitat nenumãraþi posibili martori. Toþi se sãturaserã de ea... În cele din urmã, Thomas a ajuns în spatele gratiilor. ªi chiar ºi aºa criminalul nu terminase încã cu surorile Seabolt. În timp ce aºtepta o nouã înfãþiºare la tribunal, acesta a pus la punct un plan diabolic pentru a o ucide ºi pe Teresa. Din fericire planul a fost descoperit, iar el a fost condamnat la încã 12 ani închisoare, pe lângã pedeapsa principalã de 15 ani pentru uciderea Lisei.

19.12. Drama de pe Lacul îndrãgostiþilor
În 1968, dupã îndelungi certuri familiale, tinerii Rose ºi Donovan dispar de acasã. Pãrea sã fie o situaþie tipicã a revoltei împotriva intransigenþei pãrinþilor, o dispariþie în lumea largã a neînþeleºilor. Celor doi nu li s-a mai dat niciodatã de urmã, iar resemnarea pusese stãpânire pe cei rãmaºi fãrã odrasle. Dar iatã cã, în timpul unei banale partide de pescuit, Norman Seymour îi spune tatãlui sãu (cu care se afla în barcã) sã ocoleascã o anumitã zonã a lacului – care pe atunci se numea Moonlight. Bãiatul e transfigurat, are palpitaþii ºi este în pragul leºinului. Impresionat, tatãl îi respectã rugãmintea. Câteva zile Norman a zãcut la pat, cu febrã puternicã. Dupã ce ºi-a revenit, a destãinuit mamei sale cã auzise ºi vãzuse spiritele a douã persoane în acea parte a luciului apei ºi cã tânguirile lor îl speriaserã. El nu cunoºtea nimic despre dispariþia consumatã în urmã cu douã decenii. ªi cum aceste halucinaþii auditive ºi vizuale s-au mai repetat, doamna Seymour nu mai apeleazã la medic, ci la ºerif. În cele din urmã, acesta se lasã convins de mama îngrijoratã ºi, în august 1988, dispune cercetarea zonei respective. Rezultatul a fost stupefiant. Chiar dupã primele scufundãri, scafandrii au adus la luminã rãmãºiþele pãmânteºti ale unui bãrbat ºi ale unei femei. Numai cã surpriza avea sã fie dublatã de faptul cã în craniul lor se observau cu uºurinþã orificiile fãcute de gloanþe! Autoritãþile credeau cã sarcina lui Norman

Spiritismul

67

se încheiase odatã cu aceastã descoperire, însã bãiatul de paisprezece ani le spune cu dezinvolturã cã nu are rost nicio anchetã judiciarã, întrucât cei doi s-au sinucis... Aceastã revelaþie nu i-a impresionat pe poliþiºti, care au început procedura de rutinã. Abia când mama lui Donovan a dezvãluit cã fiul ei i-a lãsat un mesaj de adio – în care nu crezuse la vremea respectivã – spusele lui Norman au fost luate în seamã, dar certitudini nu existã nici astãzi. Profesorul H.H. Douglas a explicat „comunicarea“ cu spiritele din Lacul îndrãgostiþilor (cum s-a numit de atunci) cu ajutorul a douã elemente: sensibilitatea aparte a bãiatului ºi, atenþie!, filmul vãzut la televizor în acea perioadã, în care s-a petrecut o dramã asemãnãtoare. Norman a recunoscut cã fusese obsedat de veridicitatea acelui scenariu – ºi el însuºi scrisese câteva variante... Cert este doar faptul cã Norman Seymour nu este un impostor.

19.13. Cel mai temut procuror din SUA descoperã ucigaºii comunicând cu victimele prin spiritism
Se numeºte Nancy Grace ºi este procurorul cel mai de temut de pe întreg continentul nord-american. Criminalul care intrã pe mâinile ei îºi poate lua adio, fie de la libertate, fie de la viaþã. Poate din acest motiv ea a ºi fost supranumitã „Amazing Grace“ (Uluitoarea Grace). Cazul Patriciei Carr a fãcut vâlvã nu demult în SUA. Femeia a fost ucisã cu sânge rece de propriul soþ, John Carr. Bãrbatul a incendiat casa în care locuiau împreunã, apoi a declarat autoritãþilor cã fãcuse tot posibilul pentru a-ºi salva soþia din flãcãri. Cazul, iniþial clasat din lipsã de probe, a ajuns totuºi pe mâna procurorului districtual. Nancy Grace avea sã dea lovitura de teatru. În urma unei ultime investigaþii, s-a dovedit cã victima fusese lovitã în cap cu un obiect tare ºi cã moartea survenise ca urmare a acelei lovituri, deci înaintea incendierii casei. John Carr a fost condamnat la închisoare pe viaþã pentru crimã. În afara meseriei de procuror, Nancy Grace practicã spiritismul, fiind un medium foarte dotat. Cel mai interesant este faptul cã ea reuºeºte sã intre în legãturã cu spiritele victimelor din cazurile de omor pe care le ancheteazã, reuºind astfel, incredibil, sã afle de la ele adevãrul în legãturã cu cele petrecute. În acest fel a dovedit zeci de ucigaºi care ar fi putut scãpa de pedeapsã, fie cã ei erau absolut necunoscuþi ºi nu intraserã în calculele anchetatorilor, fie cã nu existau indicii sau probe împotriva lor pentru a fi aduºi pe banca acuzãrii. În cazul omorului asupra Patriciei Carr – o crimã foarte bine regizatã în incendiu – spiritul decedatei i-a dezvãluit procurorului cã fusese lovitã în cap cu o vazã (înainte de incendierea casei) de cãtre soþul sãu care avea o amantã mult mai tânãrã. Victima a mai indicat ºi locul din grãdinã (un foaier) unde þinea ascunsã o casetã în care înregistrase o convorbire telefonicã între soþul

68

Paranormalul în criminalisticã

ei ºi amantã. Din discuþii rezulta intenþia lui John Carr de a o ucide pe Patricia. Gãsindu-se caseta în respectivul loc, asasinul a fost „dezarmat“ fiind nevoit sã-ºi recunoascã monstruoasa crimã. Toate crimele rezolvate de procurorul Nancy Grace cu ajutorul puterii sale magice de a comunica cu victimele prin spiritism au fãcut mare vâlvã în SUA, femeia devenind cel mai temut magistrat.

19.14. Prin spiritism, la poliþie
Un grup de americani, amatori de ºedinþe de spiritism, au invocat într-o dupã-amiazã spiritul unei cunoºtinþe comune, decedate în urmã cu câteva luni. Nu doar cã Edith Newmayer – o eminentã inginerã chimistã, moartã la numai 34 de ani – le-a rãspuns (prin folosirea paharului învârtit pe masa de lemn), dar ea le-a fãcut o destãinuire terifiantã: „Preveniþi poliþia. N-am murit de moarte naturalã. Am fost asasinatã.“ În urma cercetãrilor solicitate de prieteni, s-a dovedit cã spiritul defunctei spusese adevãrul: Edith fusese otrãvitã de sora ei vitregã, dornicã sã devinã unica moºtenitoare a averii pãrinþilor, proprietari ai unei fabrici de þesãturi.

19.15. Un spirit a salvat o tânãrã de la moarte
„Tocmai obþinusem slujba pe care mi-o doream“, povesteºte Sue Groves (25 ani), „aceea de specialist în calitatea apelor, în Cortez, Colorado. Zona în care mã aflam arãta exact ca un peisaj din filmele western, cu canioane, cactuºi ºi tot tacâmul.“ În ziua când s-a petrecut totul, fata se urcase în maºinã ºi mersese pânã la râul Mancos din Rezervaþia Ute Indian. Punând doar echipamentul de protecþie, a început sã strãbatã vadul. „Parcursesem cam o treime din drum“, îºi aminteºte ea, „când am vãzut pe malul celãlalt o siluetã monstruoasã. Aproape cã am leºinat: era un individ oribil, mãtãhãlos ºi urât, care-mi rânjea ameninþãtor. Mi-am dat seama cã nu am nicio ºansã sã ajung dincolo ºi m-am întors încet. Individul a sãrit însã în apã ºi a pornit-o în vitezã spre mine.“ Sue a continuat fuga sa disperatã spre mal simþind cã dacã se opreºte necunoscutul o va ataca, numai cã la un moment dat s-a împiedicat de pietrele de pe fundul râului ºi s-a prãbuºit. Bãrbatul s-a nãpustit asupra ei. Disperatã, fata îºi aminteºte cã în acel moment a mai apucat sã vadã sclipirea argintie a lamei unui cuþit. „Mã va ucide aici, în apa asta, mi-am spus atunci cu groazã“, avea sã povesteascã ulterior Sue. „Scene din viaþã au început sã mi se deruleze în minte precum un film. Mi-am vãzut pãrinþii din Michigan, apoi pe fratele meu mai mare care se juca cu mine. Dar imaginea cea mai clarã a fost cea a bunicii mele moarte în urmã cu mulþi ani, pe care o imploram mintal sã mã ajute. I-am

Spiritismul

69

auzit apoi vocea spunând: «Nu trebuie sã mori acum – ridicã-te ºi luptã-te cu el! Vei reuºi!»“ Dintr-odatã, Sue a simþit cã-i strãbate trupul o putere uriaºã. L-a împins pe individ care s-a dezechilibrat, apoi a încercat sã fugã. Furios, omul a apucat-o de braþ ºi a început s-o tragã spre el, cu acelaºi rânjet pe figurã. „În disperare am început sã caut o armã, ceva cu care sã mã apãr pentru a-mi salva viaþa aºa cum îmi spusese bunica. Agãþat de unul din buzunarele echipamentului meu de pescuit, am dat peste un forceps pe care îl foloseam la extragerea cârligelor din gura peºtilor. I l-am înfipt individului în umãr cu toatã puterea. Nu mai ºtiu de câte ori am lovit, cert este cã în final fiara mi-a eliberat braþul, iar eu am reuºit sã fug. Când am ajuns la maºinã am aruncat o privire înapoi ºi l-am vãzut pe ticãlos clãtinându-se ºi urlând de durere“, a mai povestit Sue. Fata a reuºit sã se salveze, ºi asta numai datoritã bunicii sale care i-a apãrut atât de clar în imagine ºi a sfãtuit-o sã lupte. „A fost un adevãrat miracol ºi acum îi mulþumesc lui Dumnezeu pentru fiecare clipã de viaþã pe care mi-o dãruieºte!“, spune Sue Groves.

19.16. Un spirit apãrã de hoþi o casã din Timiºoara
O familie din Timiºoara este convinsã cã un spirit le-a alungat trei hoþi din casã în ultimele ºase luni, materializându-ºi chipul pe pereþii unei camere. Doi dintre hoþi au fost atât de îngroziþi încât s-au predat poliþiei, iar al treilea a leºinat în sufrageria familiei, unde a fost gãsit de cãtre poliþiºti în stare de inconºtienþã. Ofiþerul de poliþie care i-a anchetat spune cã toþi cei trei hoþi bâiguiau ceva despre o fantomã care stãtea pe perete. „Este îngerul nostru pãzitor“, ne-a declarat doamna Pop. „Stã în familia noastrã de mai bine de 20 de ani.“ Domnul Pop spune cã îngerul pãzitor i-a mai salvat de asemenea soþia dintr-un accident auto, a speriat un tâlhar care încercase sã-l jefuiascã ºi i-a scãpat fiica, Iuliana, în vârstã de 10 ani, de doi huligani. „Are un ciudat simþ al umorului“, spune dl Pop. „Pocnitul prin pereþi este specialitatea sa.“ Unul dintre hoþi se pregãtea sã iasã din casa familiei Pop cu un calculator, o combinã muzicalã ºi câteva bijuterii, când peretele din sufragerie a început parcã sã se topeascã ºi din el a apãrut un chip fantomatic. „Am þipat“, recunoaºte hoþul. „Am þipat cât m-au þinut plãmânii, apoi m-am oprit drept în braþele unui poliþist.“

19.17. Un spirit malefic ucide mediumul care-l invocase
În timpul unei ºedinþe de spiritism, celebrul medium Lila Jankowicz a invocat spiritul unui ucigaº de tristã celebritate în Statele Unite, Willis Debbs.

70

Paranormalul în criminalisticã

În faþa participanþilor îngroziþi însã, mediumul s-a prãbuºit la pãmânt, fãrã suflare. Medicii au pus ciudatul deces pe seama unui atac de cord, provocat probabil de groazã, însã martorii au declarat cã vãzuserã cu ochii lor un „demon venit din iad care a omorât-o“. „A fost cel mai oribil lucru pe care ºi l-ar putea imagina cineva vreodatã; simþeam prezenþa Satanei în camerã“, a declarat nepotul celui invocat, Garret Rap. „Fraþii ºi surorile mele ºi, desigur, eu, în total 6 persoane, stãteam în jurul mesei din salonul doamnei Jankowicz ºi o ascultam cum îl ruga pe spiritul bunicului meu sã-ºi facã apariþia. Chestia asta þinea de vreo orã ºi îmi imaginam cã totul nu e decât o înºelãtorie ordinarã când, deodatã, brusc, l-am vãzut... În camerã s-a fãcut frig ºi am ºtiut de îndatã din fotografiile pe care ni le arãtase bunica cine era acea creaturã cu ochii ca doi tãciuni aprinºi ºi cu gheare lungi – chiar bunicul meu, Debbs. Avea o voce cumplitã, ca un scrâºnet de fiare, care îmi dãdea fiori“, a declarat Garret Rap. Supãrat cã i se tulburase liniºtea, spiritul celui spânzurat în 1937 sub învinuirea cã ucisese o familie în scop de jaf a urlat: „Cei care tulburã pacea celor morþi trebuie sã moarã“, apoi ºi-a îndreptat ghearele cãtre medium. „Atunci doamna Jankowicz a þipat, a dus mâna la inimã ºi într-o secundã s-a prãbuºit la podea, moartã.“, îºi aminteºte Rap, continuând relatarea prin descrierea groaznicei sperieturi ce i-a fãcut atunci pe toþi participanþii sã iasã în grabã din încãpere.

Spiritismul

71

20. Magia
20.1. Scurt istoric
Magia a fost prima îndeletnicire „intelectualã“ a omului, când a încercat sã rezolve unele probleme practice (boalã, ºoc, rãnire, indigestie) folosind plante, produse animaliere sau capacitatea de empatie ºi sugestie ce duce la rugãciune. Aºa cum afirmau Malinowski ºi Eliade, primii magicieni au fost inteligenþi ºi dupã cum au observat antropologii, în toate societãþile sãlbatice, magia ºi personalitatea merg strâns împreunã. Magia coincide cu succesul personal, îndemânarea, curajul ºi capacitatea de empatie. Orice magician tinde sã-ºi formeze o glorie, un renume, prin succesele, victoriile sale, relatate prin povestiri, dintre care unele au devenit mituri. Miturile sunt rezultatul credinþei omeneºti într-o putere spiritualã, care acþioneazã dacã ºtii sã o chemi ºi dacã crezi în virtuþile acesteia. Deci este vorba despre puterea sugestiei. Fiecare credinþã are mitologiile proprii, cãci nu existã credinþã fãrã miracole sau minuni. De aici ºi înrudirea magiei cu religia. Atât magia, cât ºi religia au cãpãtat ºi un aspect social, mult mai puternic în cazul celei de a doua. Riturile, ceremoniile triburilor primitive sunt axate pe poveºti mitologice, cu încãrcare emoþionalã. Multe s-au pãstrat pânã în zilele noastre, evoluate, aranjate, cum sunt carnavaluri, dansuri, procesiuni etc. Mulþi savanþi de diferite specialitãþi, cum au fost James Frazer, Mircea Eliade, Carl G. Jung, M. Mercer etc. au fost fascinaþi de existenþa magiei la toate popoarele, cu mult înaintea apariþiei Religiei. Ei au admis cã în timpurile imemoriale, de la începutul istoriei, odatã ce câteva familii s-au unit în grupuri sau triburi, a avut loc o diferenþiere printre membri. Cãpetenia, conducãtorul, ca cel mai viteaz ºi mai inteligent, s-a înconjurat inevitabil de credincioºi... iar la celãlalt capãt, mai izolat, era un vrãjitor (putea fi ºi femeie), un cunoscãtor al plantelor ºi al proprietãþilor lor terapeutice. Ulterior s-au adãugat ºi efectele psihice: stãpânirea duhurilor ºi superstiþiilor. Orice vrãjitor sau ºaman trebuie sã fie ºi un bun psiholog, în special în interpretarea emoþiilor (sã fie capabil de empatie). Izolarea se impunea prin necesitatea iniþierii (învãþãrii). Este imposibil ca în activitatea unui om sã nu aparã momente de deznãdejde, de fricã, de înþelegere a limitelor capacitãþii sale. Dorinþele, temerile, speranþa, anxietatea, activeazã psihicul uman, indiferent dacã este vorba de un om primitiv sau civilizat, de ieri sau de astãzi. Omul aflat într-o furie neputincioasã îºi încleºteazã pumnul ºi dã lovituri imaginare, scoþând vorbe de urã. Îndrãgostitul respins, suferã real, dar ºi imaginar; vânãtorul sau pescarul fãrã o pradã devine trist ºi frustrat; cel rãtãcit noaptea în pãdure sau singur pe drum, este cuprins de fricã etc. În astfel de împrejurãri, omul se simte în pericol, înconjurat de... necunoscut ºi apar... emoþii. Emoþiile sunt reacþii naturale ale organismului

72

Paranormalul în criminalisticã

animal ºi uman în faþa unui pericol real sau imaginar. Emoþiile sunt însoþite de manifestãri, expresii mai mult sau mai puþin specifice, fiecare individ reacþionând caracteristic, iar expresia emoþiilor este recunoscutã de cei din jur prin empatie. Emoþiile sunt caracterizate prin mecanisme biochimice, nervoase ºi hormonale în scopul obþinerii rapide a energiei necesare evitãrii pericolului: fugã sau luptã. Cu cât emoþia este mai mare, cu atât imaginile din psihic, dirijate de subconºtient spre conºtient devin mai puternice, mobilizând organismul. Emoþiile cresc tensiunea nervoasã într-un viitor îndepãrtat. Astfel, magia s-a distanþat, a trecut pe scheme ºi, pentru a-ºi pãstra secretele puterii, s-a înconjurat de mister, transmiþând cele ºtiute doar unui urmaº ales cu grijã. Magia, manifestatã sub variate forme (descântec, vrajã, blestem), are un conþinut mitic, adunãturi de superstiþii, observaþii imature efectuate însã dupã un anumit ceremonial. Metodele folosite sunt destul de asemãnãtoare în diferite societãþi primitive de pe diverse continente, în primul rând, vrãjitorul sau ºamanul povesteºte un mit legat de obiectul ceremonialului (rit), care se rosteºte monoton, dar pãstrând un anumit ritm, fapt de asemenea important. Incantaþiile vracilor sunt voit lungi ºi monotone, pregãtind asistenþa (dar ºi pe executant) pentru o autohipnozã (autosugestie). ªamanul executã un dans, de asemenea monoton, iar la fel face (dar neobligatoriu) ºi asistenþa. Ceremonialul cuprinde o infinitate de variante, dar se menþin caracterul monoton al povestirii, dansul ºi fumul unor plante. Un alt element nelipsit sunt bãtãile ritmice de tobã cu rol de amplificare a dansului. Acest ansamblu constituie un cadru favorabil experienþelor extatice, halucinante. Esenþialã este însã manifestarea emoþionalã, producãtoare de energie. ªamanul indicã cu o sãgeatã duºmanul imaginar ºi rosteºte cuvinte pline de urã ºi furie. Sãgeata este „trimisã“ spre duºman, îl strãpunge, iar el rãsuceºte sãgeata ºi apoi o scoate triumfãtor. Asemãnãtor, un blestem se executã cu o imagine din cearã sau argilã (ºuviþã de pãr sau bucatã de material dintr-o hainã a victimei) spre care sunt rostite cuvinte pline de urã, conturând imagini a ceea ce i se va întâmpla subiectului. În magia neagrã, ºamanul rãneºte, chinuie ºi omoarã victima de-a lungul unui ceremonial în care el intrã în transã extaticã ajutat de fumul plantelor ºi de dansul monoton, dar ritmat. Triburile primitive porneau la luptã sub îndrumarea unui vrãjitor, care îi punea pe rãzboinici sã danseze, monoton, dar un timp mai îndelungat, scoþând strigãte pline de urã, dispreþ ºi furie la adresa duºmanului. Scriitorul Aldous Huxley a fost fascinat de multiplele aspecte ale magiei. În urma unei colaborãri cu universitãþile din California, unde a experimentat ºi substanþe halucinogene, a descris unele observaþii deosebit de interesante, publicate în The Doors of Perception (Uºile percepþiei). Huxley a observat ºtiinþific ceremoniile ºamanilor mexicani. Dansurile monotone, de lungã duratã, efectuate într-o atmosferã plinã de fum, produc în final o intoxicaþie temporarã cu dioxid de carbon, rezultat prin ritmul respirator sacadat ºi apnee ritmatã,

Magia

73

care au drept consecinþã excitarea centrului respirator din creier. Aceastã intoxicaþie benignã, temporarã, ajutatã de fumul plantelor arse, determinã atât creºterea emoþiei la paroxism, dar ºi apariþia unor stãri speciale, halucinaþii, extaz, catalepsie, crize epileptice etc., care au fost interpretate drept comunicare cu spiritele. Ca ºi Freud, Huxley a testat pe sine efectele unor halucinogene. În magia terifiantã, în exorcismul direcþionat contra unei puteri malefice, ºamanul executã povestiri ºi dans, în care el însuºi se simte ameninþat, se luptã cu duhurile respective, tremurã de fricã. Evident, ºamanul sau vrãjitorul trebuie sã fie un bun actor, un fin psiholog, cunoscãtor al puterii plantelor ºi insectelor. În arsenalul ºamanului, trebuie sã se gãseascã o mare varietate de obiecte, extrase din plante, fierturi din produse animaliere, substanþe mirositoare. Dupã cum sublinia James Fraser: „Elementul dominant stârneºte emoþii celui ce executã actul ºi prezice rezultatul, ritul îºi imitã scopul“. Vrãjitorul, deºi menþine unele scheme magice, le adapteazã pentru diferite ocazii. Esenþialã în succesul practicilor magice este credinþa celor din jur. La toate popoarele la care s-a practicat magia, cel care este desemnat pentru un blestem se simte în primejdie, ºtie cã se va îmbolnãvi sau cã va muri, la fel comportându-se ºi cei din jur. Soluþia: sã gãseascã un vrãjitor mai puternic sau sã se supunã sugestiei, conform obiceiurilor locale. Câte ceva din tehnicile ºamanilor s-a pãstrat pânã astãzi, mult modificat ca aspect. În primul rând vrãjitorii ºi mai târziu preoþii, au gãsit metode de tãmãduire prin plante sau prin confesiuni. Odatã cu instalarea civilizaþiei, din ce în ce mai puþini oameni se preteazã la o iniþiere complicatã, iar calitatea vrãjitorilor a scãzut prin obþinerea unor succese pe calea sugestiei, a extractelor din plante ºi insecte, mult mai accesibile.

20.2. Vrãjitoria în slujba lui Satan
Termenul de vrãjitor a apãrut prima datã în istorie în anul 589 confundându-se deseori cu magul sau magicianul, neºtiindu-se cã între acestea existau deosebiri substanþiale. Bunãoarã, magicianul comanda forþelor rãului porunci de supunere. Magul, un om iniþiat în tainele cerului ºi pãmântului, acþiona ºi el tot în acest fel, cu deosebirea cã el cunoºtea esenþa spiritualã a omenirii. El nu aplica o formã de magie neagrã, pe când vrãjitorul era convins numai de puterea satanei, fãrã a cunoaºte alte mistere ale existenþei noastre. Primii care au distins magii de vrãjitori au fost evreii, grecii, romanii ºi germanii. La început, cei care foloseau practici bizare, necunoscute, erau consideraþi criminali ºi eretici, condamnaþi inutil, sau pe bunã dreptate, la arderea pe rug. Porunca Vechiului Testament „sã nu laºi un vrãjitor în viaþã“ exprima o atitudine care fusese consfinþitã de lege pânã în sec. al XVIII-lea, uneori chiar mai recent. Cu toate acestea, în Franþa, sub Carol al IX-lea, se numãrau mai mult de 30000 de vrãjitori. De fapt, în istoria vrãjitoriei nu este citat niciun vrãjitor anume, ci numai vrãjitoare pentru cã ele sunt mai sensibile

74

Paranormalul în criminalisticã

ºi mult mai receptive la diversele influenþe nefaste. Ar fi un motiv. Un al doilea motiv ar fi cã femeia este infinit mai nefericitã decât bãrbatul, cauzã din care se va dãrui mult mai uºor diavolului. Probabil le vom putea cunoaºte cu uºurinþã dupã ochii roºii ºi umezi ºi dupã privirea tulbure, cauzatã de intrarea în transã sau delir, cãci pentru a intra în legãturã cu spiritul diavolesc, ele folosesc deseori plante halucinogene precum opiumul, stramoniul, beladona, laurul, haºiºul etc. În magia neagrã, activitãþile vrãjitoarelor se adreseazã unui Satan al sexualitãþii, întrebuinþând pentru aceasta sângele menstrual, sângele porumbelului, prepeliþei, vrabiei, nevãstuicii. Slujba diabolicã celebratã de vrãjitor se numeºte Sabat. În trecut, Marele Sabat îi aduna trimestrial pe toþi vrãjitorii sau vrãjitoarele dintr-un stat. Micul Sabat îi aduna trimestrial pe toþi iniþiaþii unui oraº sau ai unei regiuni mai mici. El se desfãºura, de regulã, în singurãtate: pãdure, ruine, pe malul unui eleºteu, la o rãscruce, la picioarele unei spânzurãtori ºi începea spre miezul nopþii. Iniþiaþii soseau cãlare pe mãturi ºi îl aºezau imediat pe tron pe diavolul în persoanã (escrocherie sau halucinaþie). Un neofit care se prosterneazã îi abjurã pe Dumnezeu, Fecioara Maria, Credinþa Catolicã ºi se dãruieºte trup ºi suflet lui Lucifer prestându-i jurãmânt de fidelitate. Îi sãrutã mâna dreaptã, inima ºi sexul, dupã care Stãpânul Negru îl marcheazã cu „stigma diaboli“ pe umãrul stâng. Dupã aceea asistenþii îl dezbracã ºi îl ung cu o unsoare cu miros respingãtor. Se aduc omagii lui Lucifer, îmbrãþiºându-i cauza. Se pregãtesc prafuri, bãuturi, unguente magice, folosind plante ca iedera, cucuta, valeriana, crinul de pãdure sau obiecte ca: dinþi de reptilã, piei de broascã râioasã, mãruntaie de executaþi, creiere de nou-nãscuþi, fiere de þap, pe scurt, tot ceea ce poate fi mai respingãtor ºi mai oribil. Se pronunþã descântece, se vrãjeºte, se blesteamã. Apoi încep zbânþuielile: se deruleazã scene de un erotism exacerbat, se danseazã dezmãþat în furia unei exaltãri care culmineazã cu un fel de epilepsie generalã ºi cu împreunãri monstruoase. Se potolesc numai la auzul unei muzici infernale, când începe faimoasa horã a Sabatului, care la cântatul cocoºilor se terminã printr-o fugã nebunã. În Sicilia, poporul crede cã posedaþii au darul limbajelor, cã vrãjitorii se metamorfozeazã în pisici ºi lilieci, cã vrãjesc ºi cã existã doamne ale nopþii bune sau rele, un fel de iele. În Benevento, 1% din populaþie este istericã, epilepticã ºi vorbeºte în jargon special. Niciodatã nu s-a putut dezlega aceastã enigmã, dar se pare cã Satana este cel care incitã la rãu, blasfemiazã ºi ridiculizeazã cu gura lumii, cu ajutorul vrãjitoarelor. La ora actualã vrãjitoarele se îmbogãþesc cu preziceri ºi filtre. Ele au un cartier special în Lisabona numit Maureria ºi poliþia încearcã în zadar sã acþioneze cu asprime împotriva lor. Nu se ºtie dacã aceste vrãjitoare practicã magie albã sau neagrã, prin invocarea spiritului satanic. În cartea sa asupra

Magia

75

vrãjitoriei, Florian Parmantier încearcã sã spunã lucruri foarte juste legate de aceste fenomene: „Originea pãrþii demonice a vrãjitoriei vine chiar din dogma catolicã referitoare la existenþa diavolului. Vrãjitoria a pus stãpânire pe aceastã idee pentru a o face realitate, care, deformatã la rândul ei de imaginaþia popularã, a devenit o altã dogmã-credinþã într-un diavol care are o formã ºi atribute bine determinate (coarne, copite despicate, coadã) putând apãrea sau dispãrea, plin de o putere rãufãcãtoare ºi care nu doreºte decât sã facã rãu. Cine îl ajutã sã facã rãu? Vrãjitoarele.“ Explicaþia lui se apropie oarecum de realitate. Dar adevãrul este acesta: diavolul este una dintre primele creaþii ale lui Dumnezeu ºi dintre cele mai alese. El este destul de perfect, destul de inteligent ºi puternic, îl cunoaºte pe Dumnezeu, dar nu i se supune, el este liber de Dumnezeu, iar libertatea demonicã nu se manifestã decât prin negaþie, urã ºi revoltã. Oamenii nu sunt niºte instrumente puse în slujba lui, dar dacã nu sunt, încearcã sã-i supunã. Toatã acþiunea lui are la bazã puterea gândului rãu care ne comandã sã sãvârºim rãul. Aceastã comandã apeleazã la subconºtientul nostru, adicã la locul unde acþioneazã spiritul. Dacã un spirit diavolesc ne transmite un gând rãu, subconºtientul îl recepþioneazã ºi, neavând discernãmânt, trimite comenzi de execuþie, fãrã a putea fi oprite. Gândul rãu trimis de entitãþi satanice îl determinã pe om sã se gândeascã la rãu ºi prin aceasta, prin rezonanþã, atrage ºi alte gânduri rele, amplificându-i acþiunea. În cazul magiei negre puterea gândului rãu indus de spiritele rele produce rãu altei persoane. Tot de magia neagrã þine ºi practica legatului eghileþilor de care Diavolul se foloseºte pentru a împiedica actul sexual sau sãvârºirea unei cãsãtorii. Se spune atunci cã bãrbatul este legat. ªtim foarte bine cã ºi astãzi femeile noastre dornice de mãritiº recurg la farmece. Ce dacã nu le dau nicio atenþie? Ele doresc ceva serios, poate o cãsãtorie sau mãcar un concubinaj... De aceea apeleazã la o vrãjitoare, dorind cu orice preþ sã fie stãpânã pe sufletul altuia, folosind mijloace ºi practici oculte: de la apa sfinþitã din care se preparã o cafea pânã la ceapa zdrobitã în canatul uºii ºi descântatã apoi cu vorbele de rigoare. Aºadar, principiul care stã la baza magiei negre s-a schimbat foarte puþin în ultimii 1000 de ani. Aceasta este pur ºi simplu arta de a canaliza puterile ascunse ale minþii umane în scopuri malefice. Vrãjitorul negru, satanistul, este un adorator înnãscut al rãului ºi nimic nu îl va opri de la realizarea scopului sãu. În fiecare satanist existã puþin din psihologia caracteristicã unui criminal. Existã multe cercuri de practicanþi ai magiei negre în Europa Occidentalã. Metodele prin care o persoanã poate deveni vrãjitor negru variazã de la cerc la cerc; contactul iniþial nu este dificil. Odatã ce contactul a fost stabilit, partea interesatã va fi chestionatã de unul sau doi membri ai grupãrii, pentru a se vedea dacã interesul solicitantului este autentic. Dacã este aºa, el va trebui sã absolve o perioadã de probã de 13 luni, în timpul cãreia va fi instruit cu regulile de bazã ale cultului. De asemenea, i se va cere sã se supunã unei serii de teste. Acestea sunt variate în funcþie de cultul cãruia aparþine candidatul ºi de obicei în ele sunt incluse pângãrirea bisericilor ºi a curþilor bisericilor ºi chiar ºi jefuirea de morminte.

76

Paranormalul în criminalisticã

Dupã perioada de probã, candidatul este admis ca novice. Urmeazã gradul de Zelator, iar studentul are perspectiva, dupã mulþi ani de studiu, de a obþine gradul de Mag. Cel mai înalt grad este Ipsissimus. Numai un Ipsissimus poate celebra o Slujbã Neagrã. Ritualul în sine al unei Slujbe Negre s-a schimbat foarte puþin de-a lungul secolelor, cu excepþia canibalismului care în zilele noastre este practicat rareori. Motivul este acela cã o fiinþã umanã destinatã sacrificãrii este greu de obþinut, iar atunci când se constatã dispariþia unui copil se iscã o adevãratã vânãtoare de oameni. De aceea, sataniºtii fac în aºa fel încât activitãþile lor sã fie total ferite de interferenþele cu poliþia. Ei preferã sã sacrifice câini, pisici sau cocoºi negri. Existã multe dovezi în sprijinul celor spuse mai sus. De pildã, în urmã cu câþiva ani, a fost furat un potir dintr-o bisericã din Dorset. Câteva zile mai târziu, acesta a reapãrut în altar, vopsit cu sângele ce s-a presupus a fi al unui cocoº negru gãsit cu gâtul tãiat în curtea bisericii. Altãdatã, un cap de porc a fost gãsit între trei cruci din lemn, în Tooting Bec Common, Londra. De multe ori au fost gãsite la uºile bisericilor fetiºuri din inimi de oaie în care se înfipseserã 13 spini. Sã fie vorba doar de simple superstiþii? Cu numai câþiva ani în urmã, acesta ar fi fost un verdict dat de majoritatea oamenilor – astãzi însã nu mai este aºa. Cu toate cã studiul parapsihologiei este destul de avansat, se crede cã undele gândului pot fi concentrate ºi direcþionate astfel încât forþa lor neîngrãditã sã poatã aduce schimbãri structurale în multe probleme. Slujba Neagrã este esenþialã în întãrirea forþei mentale a celor care o celebreazã, emoþiile lor generând o mare cantitate de energie. De fapt, Slujba Neagrã este cel mai puternic generator de energie în vrãjitorie. Forþei mentale i se cere sã stârneascã rãul.

20.3. Dictatorii ºi magia
Istoricii ºi psihologii americani sunt de pãrere cã dictatorii, în marea lor majoritate, precum ºi marii ºefi de state, unii lideri de partid ºi câteva dintre cele mai mari vedete rock au apelat la ajutorul magiei, pentru a se impune în faþa auditoriului lor. „Indiferent de faptul cã aceºtia se folosesc de ritualuri magice în mod voit, dupã asimilarea secretelor ceremonialelor, sau recurg la unele practici care conþin elemente ale magiei dupã ce au probat eficacitatea lor, rezultatele sunt pe mãsura aºteptãrilor: ei exercitã un adevãrat magnetism asupra tuturor celor care îi ascultã“, a afirmat psihologul Richard King de la Universitatea din Minneapolis (Minnesota, SUA). Unul dintre cele mai elocvente cazuri în care magia a avut un rol hotãrâtor a fost cel al dictatorului Adolf Hitler. El a fãcut o pasiune pentru Wagner în 1912 ºi în mod particular pentru Parsival, care exalta ordinul teutonilor ºi ridica în slãvi rasa arianã. În curând, Hitler a descoperit sursa de inspiraþie a lui Wagner: poezia medievalã a lui Wolfram von Eschenbach. El ºi-a cumpãrat o copie a poemului Parsival pe care i-a arãtat-o lui Stein, atunci când s-au

Magia

77

întâlnit. Dr. Walter Stein a fost impresionat de adnotãrile meticuloase fãcute de Hitler pe marginea volumului, adnotãri pline de urã rasialã patologicã. Printre acestea, apar numeroase referiri la personajul Klingsor, pe care Hitler l-a identificat, se pare, cu vestitul tiran din secolul al IX-lea, Landulph al II-lea de Capua. Setea de putere a lui Landulph l-a determinat sã studieze magia neagrã ºi acest lucru i-a adus excomunicarea, în anul 875. Dar, se pare cã alt fapt l-a determinat pe Hitler sã se identifice cu Führerul secolului al IX-lea. Landulph fusese castrat de unul sau ambele testicule, iar Eschenbach îl descria ca „omul care a fost netezit între picioare“. Se ºtie cã Hitler era foarte influenþabil în tinereþe, absorbind ideile altora, ca Wagner sau Nietzsche, care îl impresionaserã. Pofta de putere a lui Landulph ºi asemãnarea anatomicã dintre ei l-au influenþat pe tânãrul Adolf. ªi este foarte probabil cã ºi practicarea magiei negre. Existã evidenþe cã Hitler a fost interesat de simbolismul magic încã de la începutul carierei lui politice. Au existat numeroase dezbateri despre implicarea lui Hitler în astrologie ºi predicþie în general. S-a spus cã el avea puteri precognitive care i-au permis sã anticipeze cã nu va exista opoziþie faþã de ideea lui de a invada Austria ºi Cehoslovacia. Dar, talentul real al lui Hitler a fost acela de a judeca situaþia politicã europeanã, el înregistrând iniþial mari succese politico-militare. Intuiþia l-a înºelat, însã, atunci când, în septembrie 1939, s-a hotãrât sã invadeze Polonia. Josef Goebbels, ministru cu propaganda, a folosit astrologia cu inteligenþã dar ºi cu cinism, citându-l pe Nostradamus, spre exemplu, pentru a susþine invazia nazistã. Hitler, ºi în special ºeful SS, Himmler, au luat astrologia în serios. Având în vedere aceastã preocupare ocultã, mulþi au sugerat cã Hitler ºi Himmler erau în adevãratul sens al cuvântului mari maeºtri ai magiei negre. „Ca un ºaman, Hitler avea ochi de foc ºi proprietatea de a invoca spiritele din abisul sufletului sãu“, a remarcat Christopher Nugent în cartea sa Mãºtile lui Satan. „Documentele istorice demonstreazã, fãrã nicio umbrã de îndoialã, cã Hitler ºi colaboratorii lui apropiaþi au studiat tehnica ceremonialelor oculte ºi au aplicat-o în mod deliberat, pentru a-ºi atinge scopurile politice. Mitingurile naziºtilor erau adevãrate puneri în scenã minuþios pregãtite, astfel încât fiecare detaliu sã influenþeze sentimentele ºi acþiunile, atât ale participanþilor direcþi la aceste întruniri, cât ºi ale spectatorilor care, ulterior, urmãreau filmele manifestãrilor politice. Speculând din plin ideea de patriotism, toate elementele care alcãtuiau spectacolul manifestãrilor naziste aveau menirea de a evoca tradiþia germanã ºi gloria militarã. Astfel, printre cele mai elocvente exemple se numãrã faptul cã fiecare marº al naziºtilor era precedat de pasaje din muzica lui Wagner, care duceau la asociaþii mentale cu ideea de putere ºi de dominaþie. Chiar ºi culorile uniformelor ºi steagurilor aveau profunde influenþe psihologice: atât culorile negru ºi gri ale uniformelor SS, cât ºi cele negru, alb ºi roºu, care alcãtuiau zvastica nazistã, erau asociate de masele participante la mitinguri cu

78

Paranormalul în criminalisticã

rãzboiul, teroarea ºi moartea. Aceste tehnici exercitau asupra oamenilor, fãrã ca aceºtia sã conºtientizeze acest lucru, o putere ocultã, care, de cele mai multe ori, le direcþiona acþiunile spre un comportament violent. Dar elementul care avea cel mai mare ecou în minþile naziºtilor era imaginea trupelor de militari mãrºãluind la unison, ca ºi cum ar fi fost comandaþi de o singurã minte ºi pãrând cã ritmul pasului de defilare ar fi fost de naturã sacrã. Aspectul magic ºi aproape religios al tuturor manifestãrilor naziste era accentuat de faptul cã întunericul juca un rol extrem de important în desfãºurarea evenimentelor. Spiritele tuturor erau încinse ºi sentimentele oamenilor se manifestau cu cea mai mare putere numai dupã cãderea nopþii, când luminile erau îndreptate spre anumite direcþii, pentru a obþine adevãrate efecte teatrale. Artizanii din umbrã ai acestor spectacole dirijate de Hitler în persoanã reuºeau întotdeauna sã-ºi atingã scopurile, cãci întreaga masã de oameni acþiona atunci ca o singurã fãpturã supusã unei singure minþi diabolice – a încheiat psihologul american.

20.4. Demonul „Barbã Albastrã“ – cel mai sinistru client al magiei negre
Istoria vrãjitoriei nu cunoaºte un caz mai feroce al practicanþilor magiei negre, decât cel al lui Gilles de Rais, poreclit „Barbã Albastrã“ (1404–1440). Baronul ºi mareºalul Gilles de Rais provenea dintr-o veche familie nobiliarã. Orfan de tatã de la 9 ani ºi apoi abandonat de mamã, Gilles a fost crescut de un bunic temperamental ºi educat de preoþi. A devenit un tânãr intelectual de rasã (vorbea fluent latina ºi era expert în muzica liturgicã), care-ºi îmbogãþea cele cinci castele moºtenite cu vaste biblioteci cuprinzând pe cei mai faimoºi filozofi religioºi ºi laici ai Antichitãþii ºi Evului Mediu. Dar încã din adolescenþã era atras de „zonele interzise“ ale cunoaºterii ºi ale practicilor obscure. Dându-ºi seama cã este homosexual, adora scrierile lui Suetonius despre orgiile sexuale ale împãraþilor romani. În pofida acestui psihic care deja putea anunþa un comportament social aparte –, el se cãsãtoreºte, la numai 16 ani, cu o fatã foarte bogatã, devenind nobilul cel mai bogat al întregii Europe. La 25 de ani, o întâlneºte pe þãrãncuþa de 17 ani, Ioana d’Arc, vajnicã luptãtoare împotriva englezilor ocupanþi. Alãturi de ea a eliberat oraºele Orleans ºi Patay, devenind erou naþional ºi preferat al regelui. Sub conducerea sa, oºtile franceze au mai eliberat ºi alte zone, neafectat de faptul cã fecioara-eroinã din Domremy fusese arsã pe rug. Încheierea ostilitãþilor ºi retragerea gloriosului mareºal la principala sa reºedinþã (castelul Machecoul) deschide epoca magiei negre a lui Gilles de Rais. Pe fondul unui dezechilibru psihic profund – analizat de mari psihiatri ºi scriitori ai lumii, printre care ºi Thomas Mann – eroul putred de bogat nu-ºi gãseºte „liniºtea sexualã“ – dupã cum avea sã declare la proces. Neputând avea relaþii normale cu femei, Gilles cautã soluþii în magia neagrã ºi în alchimie,

Magia

79

„ºtiinþe“ în mare vogã în acea perioadã a Evului Mediu târziu. Lecturile îl duc pe bãrbatul extrem de frumos ºi de bine educat spre relaþii de sadism inimaginabile, cu copii rãpiþi de pe domeniul sãu (ºi nu numai) de cãtre principalii sãi acoliþi. La începutul perioadei de aproximativ patru ani de „activitate în slujba diavolului“, Gilles a fost propriul sãu magician, cu intenþia ambiguã de a se vindeca singur de pornirile ucigaºe sau de a-ºi satisface dorinþa patologicã de a se „întâlni“ cu anticristul, pentru a-l tãmãdui. Primul bãiat rãpit a fost supus unor perversiuni sexuale ºi apoi spânzurat în timpul unui „ritual negru“, dar în ultima clipã a fost salvat ºi victima, pe nume Poitou, a devenit agentul care îi procura copii. Cãci falsa alchimie ºi incantaþiile morbide promovate de Gilles de Rais impuneau sânge de minori ºi chiar mãruntaiele acestora... Propriile sale tentative magice de a-ºi satisface abominabilele dorinþe eºueazã ºi atunci bogatul baron cumpãrã serviciile unui vrãjitor francez, Fontanelle. Acestuia îi pretinde sã îl ajute sã facã un adevãrat pact cu diavolul, cãci considera cã numai aºa se poate liniºti. Însã Fontanelle aude zvonurile despre cadavre de copii sfârtecate, ascunse în subsolurile a douã dintre castelele „patronului“ ºi înþelege cã Gilles îl are deja pe diavolul în el. Tulburat peste mãsurã, magicianul îl pãrãseºte. Cu un sac de bani, baronul vrãjitor cumpãrã al doilea magician, tocmai din Italia. În cinstea acestuia, un anume Prelati, organizeazã la castelele sale orgii sexual-criminale inspirate din viaþa lui Caligula. Însã Gilles, un „romantic al ocultismului“ (cum se eticheta) merge mult mai departe: cine ºi-ar putea imagina autosatisfacþia sexualã în faþa unui cadavru de copil spintecat... Cu toate cã aceste oribile „ºedinþe de magie“ încep sã devinã cunoscute nu numai în rândul populaþiei simple, ci ºi în rândul unor clerici, autoritãþile parcã nu îndrãznesc sã se implice în anchetarea fostului mare erou militar. Cãci, pentru lumea exterioarã, baronul ºi mareºalul Gilles de Rais trece încã drept un bun catolic. Dar trebuia sã se iveascã o greºealã care sã-l demaºte ºi sã genereze acuzaþii juridice mai presus de orice dubii. Eroarea s-a nãscut din faptul cã, nesatisfãcut nici de prestaþiile celui de-al doilea vrãjitor angajat, Gilles se decide cã „trebuie sã converseze singur cu diavolul“, cãruia sã-i vândã definitiv sufletul, pentru a se liniºti. Abominabilul criminal, primul mare psihopat al mileniului II, încalcã legea vânzând un castel (fapt interzis de rege) ºi aduce ofense grave unui preot. Debuteazã, în 1439, urmãrirea acestui nobil. Punctul culminant al anchetei secrete l-a constituit noaptea în care, la un han, a sechestrat un bãiat, l-a sodomizat ºi apoi l-a tranºat, pentru a-l arunca mai uºor la latrinã... A fost nevoie de mai multe categorii de tribunale reunite, pentru a-l condamna pe magicianul negru zis Barbã Albastrã: cel episcopal, cel inchiziþional, cel ducal ºi cel civil. Au fost gãsite rãmãºiþele a peste 40 de copii – probele ritualurilor demonice – ºi în total au fost 47 de capete de acuzare privind asocierea cu diavolul, perversiuni sexuale contra minorilor,

80

Paranormalul în criminalisticã

grave ofense contra Bisericii etc. Pentru a fi siguri cã îl gãsesc vinovat, toþi acoliþii sãi (peste 110 persoane) au fost torturaþi pânã au depus mãrturie. Gilles a cerut iertare rudelor victimelor, invocând credinþa acestora. În timp ce era spânzurat, psihopatul intona psalmi. Cadavrul a fost parþial ars ºi, culmea, resturile i-au fost îngropate lângã o mãnãstire carmelitã (ordin al maicilor romano-catolice). Marea ipocrizie a unui astfel de personaj – parcã ireal, dar teribil de autentic – a constat în faptul cã nu a dorit niciun moment sã se supunã exorcizãrii. Acest monstruos ucigaº este creditat cu peste 410 crime.

20.5. Uciderea unui comisar de poliþie
Vestita vrãjitoare Beatrice Bourdoine, din Paris, a fost învinuitã de un comisar de poliþie cã, practicând magia neagrã, a provocat moartea a patru bãrbaþi ºi a unei femei, martorii acuzãri susþinând rechizitoriul cu propriile mãrturii. Însã instanþa, din lipsã de probe, a eliberat-o. Dupã ºase zile a arestat-o din nou, de aceastã datã pentru uciderea comisarului care o acuzase de omor. Beatrice Bourdoine a fost condamnatã pe viaþã, mãrturiile a douã vrãjitoare ºi o pãpuºã din cearã asemãnãtoare cu mumia vestitului faraon Ramses al II-lea, plus o demonstraþie „pe viu“ determinând instanþa sã pronunþe acea sentinþã. Relevantã a fost demonstraþia fãcutã de una dintre martore, F.K.T., practicantã ºi ea a magiei negre de tip egiptean. „În acest tip de magie noi ne bazãm pe acþiunile malefice ale lui Isis ºi Lilith. Vã pot demonstra chiar acum efectele pe care le are aceastã magie, pe care noi, cele mai multe, nu o practicãm, fiind foarte periculoasã.“ A scos dintr-o cutie de carton un pui de gãinã de o zi ºi l-a aºezat pe masa din faþa ei. A rostit un descântec în limba veche egipteanã, în timpul cãreia i-a invocat pe Isis ºi pe Lilith, apoi a scos din geantã un fel de mumie în miniaturã în care a înfipt o panã de gãinã. Spre stupefacþia generalã, dupã nici douã minute puiul a cãzut ca secerat ºi a murit. „Omul este atins dupã trei zile, pentru cã este mai puternic ºi are raþiune. Cu astfel de farmece se pot face multe, dar nimic folositor. Îi mulþumesc lui Dumnezeu cã nu mai sunt mulþi cei care cunosc aceste taine.“

20.6. Vrãjitoarea lucra cu Satana de 25 de ani
„Bãtrâna stãtea aplecatã lângã gardul cimitirului ºi bolborosea ceva ciocãnind douã oase. Nu am vãzut ce fel de oase erau pentru cã era întuneric. La un moment dat, de ea s-a apropiat o pisicã neagrã, sau de culoare închisã, ºi i s-a urcat pe umeri. Dupã câteva secunde, animalul a dispãrut ºi bãtrâna a plecat pronunþând numele Amaliei Dungo, cea mai frumoasã fatã de pe strada noastrã.

Magia

81

A doua zi am auzit cã Amalia a fost cuprinsã de un acces de nebunie ºi a alergat-o pe maicã-sa cu cuþitul prin casã. Chiar a ºi tãiat-o la mânã, dar n-a apucat sã o omoare pentru cã au intervenit doi vecini ºi au imobilizat-o.“ (Johnie Lubov – Santa Ana – Texas). „Era trecut de ora 12 noaptea. Mã întorceam cu prietena mea de la bar. La un moment dat, ea mi-a fãcut semn sã tac ºi m-a pus sã mã uit spre casa lui Down. M-am uitat ºi am vãzut o babã care mânjea cu ceva negru gardul lui Bobby. Ne-am apropiat ºi am auzit-o zicând niºte vorbe pe care nu le-am înþeles. Deodatã, a sãrit gardul o pisicã neagrã. Baba ºi pisica au plecat. Ne-am dus ºi noi acolo unde fusese baba ºi am scobit pãmântul. Am dat peste niºte oase mici, ca de ºobolan, de un ghemotoc de pãr ºi niºte capete de lumânãri. Le-am luat ºi le-am aruncat departe de oraº. A doua zi am aflat cã Ariel Down, nevasta lui Bobby, se îmbolnãvise ºi intrase în spital. (David O’Hara – Santa Ana – Texas) Cele douã relatãri fac parte din dosarul întocmit de Poliþia din Santa Ana (Texas – SUA), lui Kelly Woardis, în vârstã de 67 de ani, acuzatã de magie neagrã. Respectivul dosar a fost întocmit datoritã presiunii exercitate asupra poliþiei de cãtre cetãþeni, urmând ca procesul sã intre pe rol, cu acuzata în stare de libertate. Pânã la pronunþare, nu erau motive legale de reþinere. La o sãptãmânã dupã ce a fost întocmit dosarul, David O’Hara ºi-a amintit ºi de oasele gãsite lângã gard. I-a spus preotului ºi au mers împreunã la locul unde le aruncase. Am gãsit numai o parte dintre ele. În timp ce se întorceau spre oraº, preotul i-a spus lui O’Hara cã bãtrâna Kelly lucra cu Satana de mai bine de 25 de ani ºi cã ea fãcea rãu oricui voia. Dar, din punct de vedere legal, n-a putut fi reþinutã. La 29 august 1993, în timp ce Kelly Woardis se îndrepta spre tribunal, un necunoscut a tras asupra ei douã focuri, folosind o armã cu lunetã, apoi asasinul a dispãrut într-o direcþie necunoscutã.

20.7. Uciderea unor practicanþi ai magiei negre
Trei bãrbaþi acuzaþi de practicarea magiei negre au fost omorâþi în bãtaie de locuitorii unui sat indian din statul Pradesh. Bãrbaþii au fost legaþi de stâlpi, lângã sediul primãriei, ºi au fost bãtuþi cu nuiele ºi cuþite. De asemenea, ei au fost arºi cu acid. Poliþia afirmã cã atacul a fost provocat de suspiciunile unui sãtean cã vrãjitorii au proferat un blestem asupra casei acestuia, care a cauzat moartea soþiei ºi a celor trei bivoli ai sãi. Sãtenii au þinut un consiliu înainte de uciderea vrãjitorilor. Poliþia a arestat 13 persoane ºi se aflã în cãutarea altora care au fugit din sat.

20.8. Crime în serie, prin magie neagrã, în Brazilia
Un mecanic de biciclete a fost acuzat de Poliþia brazilianã, dupã ce a mãrturisit cã a comis o serie de crime folosind „magia neagrã“, de-a lungul a

82

Paranormalul în criminalisticã

aproape 20 de ani, relateazã cotidianul The Scotsman, în ediþia online din 16 iulie 2004. Francisco das Chagas Rodrigues de Brito (39 de ani) a recunoscut cã a ucis ºi mutilat sexual cel puþin 38 de bãieþi, în anii ’80-’90. „Inculpatul ne-a indicat 14 locaþii în care ar fi aruncat corpurile, iar în douã dintre acestea am descoperit câteva rãmãºiþe umane“, a declarat procurorul Neyvaldo Silva. El a precizat cã medicii legiºti examineazã oasele descoperite, pentru a gãsi conexiuni cu victimele dispãrute în acea perioadã. Chagas a fost arestat în statul Maranhao, în luna martie ºi acuzat de uciderea a doi bãieþi.

20.9. Scotland Yard-ul are o subdiviziune de combatere a magiei negre
Cu câþiva ani în urmã, tânãra Kitty Frezer a fãcut la una din secþiile poliþiei londoneze urmãtoarea declaraþie: „Poate n-o sã mã credeþi, dar vã asigur cã ceea ce o sã vã spun este adevãrul gol-goluþ. Alaltãieri searã, am intrat într-un bar, eram singurã, ºi mã plictiseam. De aceea când un bãrbat s-a apropiat de mine ºi mi-a propus sã iau parte la o seratã, am acceptat cu plãcere. Bãrbatul care s-a recomandat drept Marc Crowly m-a dus într-un apartament, unde se mai aflau ºi alþi oameni. Mi s-a dat de bãut ºi dupã aceea am cãzut într-o stare de inconºtienþã. Îmi amintesc foarte vag ce s-a întâmplat în continuare. Mi se pare cã am fost dusã într-o clãdire, denumitã templu. Înãuntru se afla un altar pe care am fost întinsã, încãperea era luminatã de niºte lumânãri negre de cearã. La încheierea miraculoasei ceremonii am fost violatã de mai multe ori. Mã simþeam total lipsitã de voinþã ºi speram cã era vorba de un vis urât. Dar a doua zi dimineaþã m-am trezit pe una din strãzile Londrei. Amintirea celor întâmplate semãna cu realitatea.“ În Marea Britanie, asemenea episoade se întâlnesc destul de des. De aceea, Scotland Yard a fost nevoit chiar sã-ºi înfiinþeze o subdiviziune de combatere a magiei negre. La câteva zile de la declaraþia tinerei, poliþia a fost înºtiinþatã despre o descoperire incredibilã la Cloffel, o micã localitate aflatã la 150 km de Londra. Acolo se aflã ruinele unei biserici din secolul al XII-lea. Un vizitator a descoperit în faþa altarului principal un craniu înfipt într-o coadã de lopatã. În jurul craniului erau aºezate simetric oasele unui schelet, iar pe pereþii bisericii erau desenate însemne misterioase (cruci rãsturnate ºi altele). Poliþiºtii au aflat cã oasele fuseserã luate dintr-un cimitir apropiat ºi aparþineau unei oarecare Jenny Hamberstone, decedatã în 1770. Kitty Frezer a fost adusã la aceastã bisericã. Tânãra a recunoscut-o imediat. Acolo fusese victima unei ceremonii diavoleºti. Din pãcate, poliþia n-a putut afla absolut nimic. Numele de familie Crowly este foarte rãspândit printre adepþii magiei negre din Anglia. Alistar Crowly care a murit la Londra în 1947, a fost mag, ºi s-a bucurat de multã popularitate. El a întemeiat secta ocultã „Zorile de aur“, primind din partea adepþilor numele de „Fiara 666“. Evident, rãpitorul lui Kitty era un adept al magului. În cele din urmã, misteriosul

Magia

83

caz a nimerit la arhivã, adãugându-se la marea grãmadã de dosare cu crime nedescoperite ºi sãvârºite prin magie. Cazul întâmplat în localitatea Lover Quinton produce o impresie zguduitoare prin cruzimea sa. Charles Walton, de 54 de ani, trãia izolat, petrecându-ºi zilele citind cãrþi de magie neagrã. Într-o zi a fost gãsit mort la poalele muntelui „Culmea lunii“ din Stratford-pe-Evon. Circumstanþele crimei te cutremurau. Victimei îi fuseserã scoase cu minuþiozitate toate organele interne, iar pe piept îi era desenatã cu sânge o cruce. Corpul era þintuit de pãmânt cu ajutorul unor furci. La câþiva paºi de cadavru, atârna spânzurat de o creangã un câine negru. Abia dupã patru ani, ºeful anchetei, Allen Spowner, frunzãrind o carte veche despre folclorul local, a descoperit un detaliu interesant: în 1875, Anne Terner a fost ucisã cu furcile la Lover Quinton deoarece era „vrãjitoare“. În carte se mai spunea cã în 1866, în acelaºi loc, tot cu furcile, fusese ucis un alt om. Victimele, ca ºi Charles Walton, fuseserã ucise pe 14 februarie. Poliþistul a aflat cã în acea zi preoþii celþi obiºnuiau sã marcheze sãrbãtoarea fertilitãþii, aducând ca jertfã vieþile unor oameni. Ritualul avea loc chiar pe „Colina lunii“. În cartea Obiceiuri ºi prejudecãþi în patria lui Shakespeare, Harvey Bloom scria: „În Lover Quinton, un tânãr cu numele de Charles Walton afirmã cã întâlneºte adesea un câine negru care prin prezenþa sa îi prevesteºte evenimente triste. Dupã cea de a opta întâlnire cu câinele fermecat, Charles le-a povestit prietenilor sãi despre pãþaniile sale, dar aceºtia l-au luat în derâdere. Dupã a noua întâlnire cu câinele, în drum spre casã, Charles s-a întâlnit cu o femeie fãrã cap, care l-a atins uºor ºi a fugit. Ajungând acasã, ºi-a gãsit sora moartã“. Ancheta a stabilit cã „tânãrul Walton era chiar Charles Walton ucis dupã 25 de ani în circumstanþe enigmatice“ ...

20.10. Un magician a devenit profesor la Scotland Yard
Presa britanicã a anunþat recent un fapt inedit: poliþiºtii londonezi vor fi învãþaþi de un magician cum sã se descurce mai bine ºi cum sã fie mai dezinvolþi în relaþiile interumane cu cetãþenii în serviciul cãrora se aflã. Astfel, Scotland Yardul l-a angajat pe iluzionistul Michael Vincent (o vedetã a micului ecran britanic) pentru a þine poliþiºtilor un „curs de comunicare“ de zece ore, ce va fi plãtit cu aproximativ 5000 de dolari. Acest curs se va desfãºura la începutul lunii mai, în douã reprize a câte cinci ore la sediul Camerei de Comerþ din Londra, iar la el vor participa 20 de „chief superintendent“, echivalentul britanic al „comisarului“. Printre altele, programul cursului prevede mai multe trucuri clasice cu cãrþile de joc sau cu sfoara tãiatã ºi apoi „lipitã“, urmate de povestiri de-ale lui Michael Vincent despre experienþa sa de scenã dar, mai ales, despre depãºirea tracului ºi a dificultãþii de a te adresa „în direct“ publicului. Un purtãtor de cuvânt al Scotland Yard a precizat cã este vorba de un experiment pentru a-i încuraja pe poliþiºti sã-ºi dezvolte propriile capacitãþi de comunicare.

84

Paranormalul în criminalisticã

Iniþiativa insolitã a fost primitã însã destul de rece de cãtre reprezentanþii sindicatului poliþiºtilor londonezi: „Ne place magia, dar n-o sã ne-apucãm acum sã scoatem iepuri din caschete“, a declarat Dave Rodgers, vicepreºedintele Metropolitan Police Federation. Mai mult, un poliþist londonez a spus cã singura magie de care au ei nevoie este apariþia pe strãzile Londrei a mai multor forþe de ordine înarmate, pentru a combate mai bine criminalitatea. Michael Vincent nu a fost însã deloc tulburat de aceste comentarii sceptice.

20.11. Puterea magiei voodoo
Voodoo. Chiar rostirea cuvântului invocã imagini vii despre ritualuri secrete desfãºurate la miezul nopþii în vãi ascunse din Haiti; fanatici posedaþi de spirite dansând în bubuitul necontenit al tobelor; victime nefericite blestemate ºi ucise prin vrãjitorie, apoi aduse înapoi din mormânt ca „zombi“ lipsiþi de suflet ºi puºi sã munceascã pentru cei care erau responsabili de soarta lor înfricoºãtoare. Realitatea este, totodatã, mai mult sau mai puþin fantasticã. Voodoo nu este un cult izolat, ci un sistem de credinþã care cuprinde legãturile dintre naturã, oameni ºi forþele nevãzute care ordoneazã cosmosul. Credincioºii se rugau pentru satisfacerea nevoilor lor de zi cu zi, leacuri pentru boli ºi speranþa în supravieþuire. ªi este nu doar o religie popularã a þãrãnimii din Haiti, ci ºi a populaþiei urbane de orice nivel. Fostul dictator haitian, François Duvalier („Papa Doc“), a scris un studiu serios despre voodoo ºi se zvoneºte cã el ar fi folosit magia neagrã împotriva duºmanilor. Cu siguranþã a fost folositã împotriva lui, pentru cã scheletul tatãlui sãu a fost odatã furat din mormânt. Dar în prezent, practicile voodoo nu existã doar în Haiti. Fie cã se numeºte voodoo sau juju (sau cum spune Isaiah Oke: „Religia despre care se crede cã oferã putere prin sânge“), elementele ei întunecate par sã se rãspândeascã ºi în SUA, unde au fost aduse iniþial de refugiaþii haitieni strânºi în Brooklyn ºi Miami, preluate apoi de alte grupuri ca magie neagrã sau satanism. Pe 1 septembrie 1988, Cable News Network a fãcut un reportaj despre descoperirea rãmãºiþelor a 16 animale, aruncate, într-o pungã de plastic, într-un parc din Newark, New Jersey. Au fost gãsite rãmãºiþe de pui, câini ºi o caprã cãreia îi lipsea capul. Câteva zile mai înainte, postul de televiziune WGN din Chicago anunþase cã un apartament din oraº fusese folosit ca depozit pentru animale de sacrificiu. Zeci de animale, porci, capre, câini ºi gãini, erau þinute acolo, în murdãria lor, pânã ce erau vândute vracilor juju sau houngan-ilor (preoþi) voodoo pentru sacrificare. ªi mai oribil însã, pe 11 aprilie 1989, în Matamoros, Mexic, autoritãþile mexicane ºi americane au gãsit 13 cadavre de oameni zãcând în niºte morminte improvizate, într-un ranch de lângã graniþa cu SUA. Printre acestea se afla ºi cadavrul mutilat al lui Mark Kilroy, un student în vârstã de 21 de ani de la

Magia

85

University of Texas, care dispãruse cu o lunã înainte din Matamoros. ªi celelalte cadavre erau mutilate. Lipseau degete, membre ºi organe genitale. Feþele fuseserã desfigurate, iar creierele scoase din cranii. Toþi fuseserã uciºi de o bandã care se ocupa cu traficul de droguri ºi era condusã de Adolfo de Jesus Constanzo, în vârstã de 26 de ani, cunoscut sub numele de „El Padrino“, Naºul. Constanzo se nãscuse în Miami, într-o familie de refugiaþi cubanezi, familia lui destrãmându-se la puþin timp dupã naºterea sa. Mama lui, Delia, era fiica unei preotese cubaneze aparþinând cultului Palo Mayombe, partea întunecatã a religiei sclavilor cubanezi, Santeria. În 1983, Delia plecase împreunã cu fiul ei în Mexico City. Tânãrul, lucrând ca fotomodel, studiase atunci cu un santero puternic despre ritualurile sacrificiilor umane. Intrând în traficul de droguri ºi câºtigând ºefia bandei, Constanzo a considerat cã un astfel de sacrificiu era un „scut magic“ care ar fi putut sã-l apere de poliþie. Extinzându-ºi afacerile în SUA, el comandase rãpirea ºi uciderea unui „anglo“, vãrsarea sângelui unui alb oferindu-i o protecþie mai bunã împotriva „poliþiei albilor“. ªi aºa, Mark Kilroy a fost rãpit ºi ucis conform ritualului. Dupã descoperirea cadavrelor, Constanzo a fugit împreunã cu „marea preoteasã“, Sara Maria Aldrete, ºi cu alþi supuºi. Încolþit dupã trei sãptãmâni de poliþie într-un apartament din Mexico City, Constanzo a strigat: – Sã murim toþi! pe când ardea grãmezi de bani în sobiþa de gaz, apoi l-a convins pe locotenentul lui, Leon Valdez, sã-l împuºte ºi pe el ºi pe amantul lui, Martin Quintana. – Cred cã erau posedaþi de diavol – a spus mama lui Kilroy, Helen, o irlandezã catolicã. Este singura explicaþie pentru ce au fãcut. Mã rog pentru ei toþi. Aceastã istorie frizând nebunia face oare ca povestirea lui Isaiah Oke despre înfricoºãtoarele ritualuri iko-awo ale doctorului Drago sã fie mai uºor de înþeles? Pe 29 ianuarie 1978, în Youngstown, Ohio, Alice Hicks, despre care vecinii spuneau cã ar fi fost „vrãjitoare“, a murit în circumstanþe inexplicabile. Detectivul Mike Gilboy a scos din casa ei o pãpuºã de 50 cm învelitã în panglici. Capul pãpuºii era întors, un spin îi era înfipt în spate ºi prin piept era trecut un ac. Foarte repede, au început sã aparã accidente. În ziua în care detectivul Tony Cafaro a pus o hârtie în sertarul în care Gilboy þinea pãpuºa, a alunecat pe niºte trepte îngheþate ºi ºi-a vãtãmat ºira spinãrii. Detectivul Joseph Fajack, partenerul lui Gilboy, s-a îmbolnãvit pentru prima oarã în 12 ani. Detectivul Clarence Greene s-a îmbolnãvit de pneumonie. Locotenentul Don Malleske a fãcut gripã pentru prima oarã în 20 de ani. ªi ofiþerul de patrulã Sam DuBose, care luase acasã câteva cãrþi de voodoo ale doamnei Hicks, a fãcut o infecþie dentarã puternicã, din cauza cãreia ºi-a pierdut toþi dinþii de sus.

86

Paranormalul în criminalisticã

În ceea ce-l priveºte pe Gilboy, la o sãptãmânã dupã ce a luat pãpuºa, era sã moarã înecat cu un bob de piper. În ziua urmãtoare a fãcut o întindere muscularã la umãr; dupã o lunã a suferit o hernie dublã, în martie s-a îmbolnãvit de gripã ruseascã. Pânã la urmã a fost împins într-o piscinã ºi ºi-a rupt gâtul ºi spinarea. Pe 10 iunie, detectivul Steve Krispli a mutat pãpuºa din sertarul lui Gilboy într-un dulap cu probe. Patru zile mai târziu s-a internat din cauza unor dureri puternice în piept. În cele din urmã, locotenentul Sabatino a ars pãpuºa pe 16 iunie 1979. – Aveam impresia cã durase prea mult, a spus el. Aceste evenimente nu s-au petrecut nici în Africa, nici în Haiti, ci în inima vestului; n-au fost afectaþi „primitivi superstiþioºi“, ci poliþiºti americani. Se pare cã aceastã formã letalã de voodoo s-a dezvoltat nu doar în oraºele mari, ci în tot sudul SUA. Primul raport despre cercetãrile întreprinse asupra morþilor cauzate de voodoo, conduse de profesorul Kenneth M. Golden din Little Rock, Arkansas, a apãrut în The American Journal of Psychiatry, în 1977. Pânã în 1982, profesorul strânsese mai mult de o duzinã de cazuri de blesteme voodoo, majoritatea fatale. Unul dintre ele se referea la un bãrbat de 33 de ani, prins într-un triunghi amoros. „La spital era confuz, agitat ºi aproape delira, – a scris Golden – fiind necesarã þinerea în cãmaºã de forþã ºi administrarea de doze mari de clorpromazinã. Toate analizele neurologice, inclusiv o tomografie cerebralã, au fost normale. Pacientul a murit dupã douã sãptãmâni, de infarct. La autopsie nu s-a evidenþiat nicio cauzã patologicã a infarctului.“ Soþia lui a spus cã „cealaltã femeie“, despre care se ºtia cã se ocupa de vrãji, l-a blestemat. Un alt bãrbat, de 36 de ani, a cãrui soþie „a aruncat un blestem împotriva lui“ când a pãrãsit-o pentru o altã femeie, a ajuns „emaciat, deshidratat, aprehensiv ºi neîngrijit, cu pãrul lung ºi încâlcit“. Pe acesta, Golden a reuºit sã-l vindece însã, dându-i un placebo ºi spunându-i cã va avea efect. De fapt, Golden a folosit magia albã împotriva magiei negre. Astfel de cazuri par sã dovedeascã faptul cã „totul este în minte“ – ceea ce aratã cât de stranie, vulnerabilã, imaginativã ºi puternicã este aceastã invizibilã entitate, a cãrei existenþã behavioriºtii o neagã. Un caz petrecut în America de Nord se referã la o femeie de culoare, în vârstã de 22 de ani, care a nãscut o fetiþã, în august 1966, la City Hospital din Baltimore, apoi starea ei s-a înrãutãþit inexplicabil. Doctorii de la Universitatea John Hopkins nu înþelegeau nimic. Femeia era supraponderalã, dar, în rest, era sãnãtoasã. Apoi, cu trei zile înainte de a împlini 23 de ani, femeia i-a spus doctorului povestea naºterii ei, într-o zonã izolatã din Okefenokee Swamp, în Georgia. În ziua în care se nãscuse – 13 februarie –, moaºa localã asistase la naºterea a trei fetiþe, dupã care le anunþase pe mame cã toate trei fetele erau blestemate. Prima urma sã moarã înainte de a împlini 16 ani, cea de-a doua înainte de

Magia

87

21 ºi cea de-a treia înainte de 23 de ani. Precum fusese prezis, prima a murit cu o zi înainte de a împlini 16 ani, într-un accident. Cea de-a doua, fericitã cã împlinise 21 de ani fãrã ca profeþia sã se adevereascã, s-a dus la o cârciumã ca sã sãrbãtoreascã evenimentul... dar, cum a intrat pe uºã, a fost ucisã de un glonþ rãtãcit. Dupã ce a povestit acestea doctorului Gottlieb Friesinger ºi colegilor acestuia, cea de-a treia fatã a început sã sufere de palpitaþii ºi tahicardie. Doctorii n-au avut ce sã-i facã. Cu o zi înainte de a împlini 23 de ani, convinsã cã era condamnatã, a început sã transpire abundent. Pânã la cãderea nopþii, a murit. Existã multe dovezi, dacã mai era cumva nevoie de ele, cã ritualurile sângeroase nu sunt chiar aºa de neobiºnuite în Occidentul „civilizat“ cum s-ar putea crede ºi cã în majoritatea cazurilor de blestemare, chiar frica de blestem este suficientã ca sã ucidã. Dar, uneori, este mai mult de atât. În continuarea acestui capitol, vom urmãri straniile aventuri ºi remarcabilele descoperiri pe care le-a fãcut în Haiti, în 1982, un tânãr etnobotanist american, Wade Davis. Înaintea poveºtii lui însã este necesarã explicarea ambientului... Voodoo este asociatã cu transele induse prin dansuri ºi cântece, însoþite de stãri extatice ºi posedãri de cãtre Ioa (zeitãþi voodoo), fiind în mod notoriu legatã de folosirea vrãjilor pentru blestemarea ºi uciderea duºmanilor ºi mai ales cu macabra înviere a zombilor (morþii care umblã), al cãror sinistru stãpân este Ghede (sau „Baron Samedi“), zeul cimitirelor ºi al magiei negre. Îmbrãcat cu un frac negru, purtând un cilindru negru ºi ochelari negri, acesta aºteaptã la intersecþii sã conducã sufletele în tãrâmul morþilor. Principala ceremonie la care este invocat, „All Souls’s Day“, oferã protecþie împotriva unor creaturi cum ar fi loup-garou (o femelã vampir cu pãrul roºu care face incizii între degetele victimelor) ºi baka – vrãjitorii care cutreierã noaptea sub formã de animale, cãutând victime pe care sã le devoreze. Ghede mai este ºi Zeul Dragostei, fiind astfel partenerul lui Erzulie, Zeiþa Dragostei. Pudratã, parfumatã, fabulos de bogatã ºi generoasã, ea deplânge durata scurtã a vieþii ºi a iubirii. În 1947, producãtoarea de film Maya Deren, care lucra pentru revista Life, a participat la un dans voodoo ºi a fost posedatã de Erzulie. A simþit cum o cuprinde un fel de amorþealã pe care a numit-o „o luminã întunecatã – lumina ei fiind o minune ºi întunecimea, teroare“. Umplându-i trupul, senzaþia ameninþa sã-i explodeze în cap. Implorând în tãcere mila, a auzit un cor ascuþit strigând „Erzulie“ în mintea ei, pe când leºina. Mai târziu, houngan-ul i-a spus cã fusese „cãlãritã de Erzulie“. Deren a ajuns sã considere voodoo o religie autenticã, dotatã cu propriile sale valori etice. În Cãlãreþii divini: Zeii cei vii din Haiti (1953), ea a afirmat cã voodoo diferã de celelalte religii prin aceea cã, în transã, credinciosul voodoo devine zeu sau zeiþã. Orice credincios care are contact direct cu spiritele le primeºte chiar cu adevãrat în trupul sãu. Aºa cum subliniazã Wade Davis, „voodoo, este, în esenþã, o religie democraticã“.

88

Paranormalul în criminalisticã

Biserica catolicã n-a reuºit sã-i convingã pe voodoo-iºti cã voodoo ºi catolicismul nu sunt complementare. „Lucrurile Bisericii sunt întotdeauna lucruri ale magiei“, i-a declarat un credincios unui antropolog. Totuºi, existã cel puþin un aspect al practicii voodoo care a stârnit atât oroarea, cât ºi neîncrederea creºtinilor, siguri de înalta moralitate a credinþei lor. Nu conteazã cã toþi creºtinii cred în reînviere sau cã odatã Biserica a ars mii de femei pe rug, credinþa cã vrãjitorii voodoo îi pot reanima pe cei decedaþi recent, transformându-i în sclavi lipsiþi de suflet, numiþi zombi, încã mai ºocheazã puternic. Termenul „zombi“ provine din africanul zumbi, care în Congo înseamnã „fetiº“, sau „spirit înrobit“. Se referã la indivizii care, deºi din punct de vedere fizic sunt în viaþã, ºi-au pierdut sufletele, sau le-au fost „rãpite“ de un magician, ºi nu mai pot distinge între bine ºi rãu. O astfel de situaþie este, de obicei, atribuitã vrãjitoriei. Zuluºii din Natal au legenda a doi fraþi, Sipo ºi Vamba. Vamba s-a îmbolnãvit ºi a îmbãtrânit prematur, dupã care a murit. Sipo l-a înmormântat, deºi nu se instalase încã rigiditatea cadavericã; ceea ce însemna pentru ei, vrãjitorie. În dimineaþa urmãtoare, mormântul era deschis ºi trupul dispãruse. Sipo a luat urma vrãjitorului ºi a ajuns la o fermã unde oamenii munceau fãrã sã cânte. Printre ei se afla ºi Vamba, cenuºiu la faþã ºi mut, cu limba despicatã. Sipo l-a adus acasã, dar a murit repede ºi de data aceasta s-a instalat rigor mortis. Pentru populaþia foni din Dahomey, zombi mai înseamnã ºi zeul-piton, Da. În vrãjile voodoo moderne, Ioa Damballah este chemat sã anime trupul. Pentru a preveni aºa ceva ºi din cauza strãvechii groaze de a fi îngropaþi de vii, rudele unei persoane rãposate recent trebuie sã „ucidã“ cadavrul a doua oarã, înjunghiindu-l în inimã sau tãindu-i capul. Dar cum sã te asiguri cã un om este mort sau nu? În urmã cu douã mii de ani, Senatul roman a interzis înmormântarea înainte de a opta zi de la moarte. În secolul al XIX-lea, contele rus Karnice-Karnicki era la o înmormântare, când, din sicriu s-au auzit þipete atunci când prima lopatã de pãmânt a atins capacul acestuia. Speriat sã nu i se întâmple ºi lui acelaºi lucru, a inventat un dispozitiv special. Era un glob mare de cristal care se punea pe pieptul persoanei „decedate“. Dacã globul se miºca din cauza respiraþiei „cadavrului“, se declanºa un arc care deschidea capacul sicriului. În cazul în care sicriul era deja sub pãmânt, deasupra lui se ridica un steag, un clopot începea sã batã, se aprindea o lampã ºi în sicriu intra oxigen printr-un tub special. Aparatul a fost considerat o culme a tehnologiei. Frica victorianã de înmormântãri premature era intensã ºi se datora nu numai dificultãþii de a diagnostica moartea, ci ºi descoperirii cã unele droguri sau tehnici puteau sã inducã o stare de „animaþie suspendatã“ ce nu se putea deosebi de moarte. Wade Davis a plecat în Haiti în cãutarea unor astfel de droguri ºi tehnici, însã a gãsit ceva mult mai ambiguu ºi mult mai ciudat decât se aºtepta. În „ªarpele ºi curcubeul“ (1985), Davis ne spune cum a ajuns în 1972 la

Magia

89

Harvard ca sã studieze antropologia. În 1974, plictisit de studiile academice, s-a decis sã caute plante pe Amazon ºi a cerut ajutorul profesorului Richard Evans Schultes, un etnobotanist care-ºi petrecuse 13 ani în Amazonia, studiind plantele medicinale folosite de indieni. Schultes l-a sfãtuit sã întreprindã o expediþie similarã ºi, înainte de plecarea lui, i-a sugerat sã încerce un experiment cu ayahuasca, o plantã halucinogenã. Ajuns în Columbia, Davis s-a alãturat unei expediþii care traversa zona Darian – 500 de kilometri de pãdure tropicalã ce separã Columbia de Panama. Condusã de aristocratul britanic Sebastian Snow, aceastã expediþie era sã se termine tragic. Ghizii kuna s-au rãtãcit, Snow ºi-a rãsucit o gleznã, au rãmas fãrã mâncare ºi erau epuizaþi. Într-o dimineaþã, Davis, care delira, a zãrit un leopard ieºind din junglã. Urmând direcþia în care dispãruse leopardul, oamenii au gãsit repede o potecã, ajungând la Pan-American Highway ºi în siguranþã. Pentru Davis, aceastã întâlnire cu leopardul pãrea sã confirme bunãvoinþa naturii. Dupã alte cãlãtorii în America de Sud ºi în nordul Canadei, Davis a absolvit antropologia, iar în 1977 a revenit la Harvard ca sã lucreze cu Schultes. La începutul anului 1982, Schultes l-a întrebat pe Davis dacã putea sã plece douã sãptãmâni în Haiti ºi l-a trimis sã discute cu profesorul dr. Nathan S. Kline, un pionier al psihofarmacologiei (studiul efectelor drogurilor asupra minþii). Cercetãrile lui Kline au dus la descoperirea reserpinei, un tranchilizant derivat din rãdãcina-ºarpelui, o plantã folositã de mii de ani în medicina vedicã. În apartamentul lui din Manhattan, Kline i-a povestit lui Davis despre cazuri din Haiti ale unor oameni care, deºi aveau certificate de deces, erau încã în viaþã. Unul dintre ei se numea Clairvius Narcisse, care decedase oficial în 1962, dar care stãtea acum împreunã cu familia lui în Artibonite Valley, în centrul statului Haiti. Narcisse ºi familia lui, a explicat Kline, pretindeau cã el era victima unei vrãji voodoo ºi cã, imediat dupã ce fusese îngropat, fusese scos din mormânt în chip de zombi. În primãvara anului 1962 fusese internat de urgenþã în spitalul Albert Schweitzer din Deschapelles, în Artibonite Valley. Avea febrã mare ºi scuipa sânge. Pe 2 mai a fost declarat decedat de doi doctori, dintre care unul american. Sora lui, Angelina, i-a anunþat familia; o altã sorã, Marie Claire, a venit sã asiste la înmormântare. Clairvius a fost înmormântat a doua zi într-un cimitir de lângã satul lui, L’Estere. Dupã zece zile, familia a ridicat un monument din beton deasupra criptei. Dupã 18 ani, un bãrbat a intrat în piaþa din L’Estere ºi s-a apropiat de Angelina, prezentându-se cu o poreclã cunoscutã doar de familia lui Narcisse. Pretinzând cã este Clairvius, el a susþinut cã fusese transformat în zombi de cãtre fratele lui, din cauza unei dispute legate de pãmânt. Înviat din mormânt, fusese bãtut ºi legat, apoi condus în nord de mai mulþi bãrbaþi. Timp de doi ani a lucrat cu alþi zombi, dar, stãpânul lor fiind omorât, sclavii s-au împrãºtiat. Rãtãcise de colo-colo 16 ani, pânã ce, aflând cã fratele lui murise, se decisese sã se întoarcã acasã.

90

Paranormalul în criminalisticã

Davis a aflat cã acest caz devenise celebru prin intermediul unui documentar al BBC-ului, bazat pe povestea lui Clairvius. Davis era sceptic. Kline a sugerat cã, probabil, un drog îi cauzase lui Narcisse o moarte aparentã ºi îi redusese funcþiile metabolice, astfel încât, odatã îngropat, reuºise sã supravieþuiascã fãrã oxigen pânã ce fusese dezgropat ºi înrobit, deºi, evident, pânã atunci funcþiile superioare ale creierului, care controleazã caracterul ºi voinþa, fuseserã în mare parte distruse. Kline a mai spus cã el nu a reuºit sã obþinã un astfel de drog, dar un corespondent de la BBC îi dãduse o pudrã maronie de compoziþie neidentificatã care ducea la încetinirea metabolismului la maimuþele rhesus. Davis ºi-a dat seama, în cele din urmã, ce i se cerea: sã descopere formula otrãvii care creeazã zombi. Dar ceea ce a gãsit, de fapt, nu a fost nici aºa de simplu, nici prea ºtiinþific... Oare ce otravã era, s-a întrebat el, ºi cum era aplicatã? BBC-ul sugerase un praf împrãºtiat pe pragul uºilor, absorbit prin picioare. Orice ar fi fost, trebuia sã fie incredibil de puternic, prima dozã fiind capabilã sã producã starea de catalepsie. Sursa drogului trebuia sã fie o plantã sau un animal din Haiti. Singura plantã la care s-ar fi putut gândi era una pe care nici el, nici doctorul Schultes nu avuseserã curajul s-o încerce – Datura, „sfânta floare a Stelei Nordului“. El ºtia cã vrãjitorii Yaqui din nord-vestul Mexicului, în deºertul Sonora, îºi ungeau uneori mâinile, picioarele ºi organele genitale cu un amestec de frunze de daturã strivite, obþinând astfel senzaþia de zbor. ªi mai demult, în Peru, urmãrise un curandero, un vindecãtor, bând un decoct de cimora („copacul vulturului rãu“, o plantã asemãnãtoare daturei). Vãzuse cum omul începuse sã facã spume la gurã, intrase în convulsii ºi þipase de durere, dupã care se prãbuºise. Davis nu voia sã încerce ºi el aºa ceva. Înainte de a pleca în Haiti, aflase de existenþa a trei feluri de daturã care creºteau acolo. Una dintre ele, Datura stramonium, este numitã de haitieni „castravetele zombilor“. Mai auzise ºi cã femeile din vestul Africii creºteau cãrãbuºi pe care-i hrãneau cu Datura stramonium, apoi foloseau fecalele acestora pentru a ucide bãrbaþii necredincioºi; de asemenea, aflase cã antidotul daturei, physostigmina, se obþine din „fasolea de Calabar“, o viþã de vie care creºte chiar în zonele mlãºtinoase, din care strãmoºii haitienilor au fost vânduþi în secolul al XVIII-lea negustorilor europeni de sclavi de cãtre brutalul trib Efik. Tribul Efik fusese condus de Societatea leopardului, care judeca criminalii, obligându-i sã bea o poþiune fãcutã din opt feluri de fasole Calabar, mãcinate în apã. Acest decoct provoacã moartea prin paralizarea nervilor din coloana vertebralã, ducând la asfixiere. Când acuzaþii începeau sã simtã efectele bãuturii, li se cerea sã meargã cam 20 de metri în linie dreaptã. Dacã vomitau înainte de a-i termina, erau inocenþi. Dacã parcurgeau toatã distanþa, erau consideraþi, de asemenea, nevinovaþi ºi li se dãdea antidotul. Dar, de obicei, acuzaþii intrau în convulsii imediat ºi mureau în chinuri. Mulþi sclavi care au ajuns ulterior în Haiti fuseserã luaþi prizonieri de tribul Efik ºi cunoºteau tortura.

Magia

91

Toate pãreau sã se lege. În aprilie 1982, Davis a plecat în capitala statului Haiti, Port-au-Prince, înarmat cu o scrisoare de recomandare de la Kline pentru Lamarque Douyon, psihiatrul care se ocupase de fostul zombi Clairvius Narcisse, ºi cu numele celor douã contacte aflate de la BBC: Max Beauvoir, un intelectual haitian, autoritate în voodoo, ºi Marcel Pierre, houngan-ul voodoo de la care BBC-ul obþinuse presupusa otravã zombi ºi pe care unul dintre corespondenþii lor îl numise „încarnarea rãului“. Înalt, vesel, poliglot, Max Beauvoir s-a întâlnit cu Davis pe aeroportul din Port-au-Prince, o lãbãrþare sãrãcãcioasã, semitropicalã. Dupã ce l-a întrebat pe Davis despre lucrãrile lui anterioare, Beauvoir i-a explicat cã puterea care-i face pe zombi nu se aflã în otravã, ci în bokor, adicã în vrãjitor. – Acesta este un tãrâm în care lucrurile nu sunt ce par a fi, i-a spus el, misterios. În prima lui noapte petrecutã în Haiti, Davis a asistat la o ceremonie voodoo pentru turiºti în hounfourul (templul) lui Beauvoir. Pentru o taxã de 10 dolari, oricine putea participa la ceremonie. Tobele au început sã batã; hounsisii (iniþiaþii) au rãspuns, contorsionându-ºi trupurile ºi balansându-se. Dupã un timp, toba cea mare, mama, a rupt ritmul, trecând la jazz. În mijlocul cacofoniei sonore, Davis a observat o femeie micuþã, una dintre hounsis, luptându-se disperatã sã þinã ritmul. A vãzut-o privind cerul; cu ochii lui a vãzut-o alergând prin templu ºi dãrâmând bãrbaþi solizi de parcã aceºtia n-ar fi cântãrit nimic. A vãzut-o înghiþind sticlã ºi rupând o porumbiþã vie în bucãþi cu dinþii. A mai vãzut ºi alþi hounsis posedaþi în acelaºi fel. Nu mai participase niciodatã la o ceremonie aºa de brutalã ºi puternicã. Timp de o jumãtate de orã a fost un adevãrat iad, pânã ce Ioa au plecat ºi hounsisii s-au prãbuºit. Acesta, i-a spus Beauvoir, a fost ritualul Rada; zeii prietenoºi ai cãminului, vechii zei ai Africii. Dar acum veneau Petro, un tip nou de zei, care reflectau toatã furia ºi violenþa prin care haitienii se eliberaserã din sclavie ºi-ºi smulseserã independenþa de la europeni. În timpul dansului, una dintre hounsis a fugit, în flãcãri, la baza poteau-mitan-ului, stâlpul central al templului. Pentru un timp ce a pãrut nesfârºit, fata a rãmas acolo, arzând, dupã care a fugit, þipând ca un corb. A început sã lingã lasciv o surcea fumegândã, apoi a luat în dinþi un cãrbune înroºit în foc ºi s-a învârtit în jurul poteau-mitan-ului de trei ori înainte de a se prãbuºi, având încã în gurã cãrbunele aprins. Dupã terminarea ceremoniei, Rachel, fiica în vârstã de 16 ani a lui Beauvoir, una dintre hounsis, cu rochia albã udã de transpiraþie, s-a apropiat de Davis. Într-o englezã perfectã i-a spus: – Loa sunt puternici. Focul nu le poate face rãu. În ziua urmãtoare David s-a dus în nord, în oraºul Saint Marc. Aici s-a întâlnit cu houngan-ul Marcel Pierre, un preot voodoo înalt ºi impunãtor, care-ºi construise hounfourul în spatele barului al cãrui proprietar era. Davis

92

Paranormalul în criminalisticã

a fost dus în bagi (sanctuarul interior), unde i s-a arãtat o mostrã din faimoasa otravã zombi, o pudrã maro deschis, asprã. Davis s-a tocmit pentru a obþine un eºantion din produs, cu condiþia sã asiste la prepararea lui ºi sã poatã lua mostre brute din fiecare ingredient. L-a urmãrit pe Marcel amestecând ingredientele, printre care se afla ºi o þeastã de om. Davis a plãtit suma cerutã ºi a cãpãtat un praf despre care era sigur cã este inutil. Dar era, totodatã, convins cã Marcel Pierre ºtia sã facã ºi otrava adevãratã. Inutilitatea prafului a fost confirmatã în acea noapte de Max Beauvoir ºi alþi patru houngani în Port-au-Prince. Dupã ce a descoperit un soi de daturã plantat în chip de arbust ornamental pe dealurile de lângã Port-au Prince, Davis l-a vizitat pe Lamarque Douyon, psihiatrul care publicase cazul lui Clairvius Narcisse. Douyon, care absolvise McGill University din Canada în 1950, credea cã datura este baza otrãvii, aplicatã în chip de praf pe pragul uºii, de unde era absorbitã de picioarele victimei. Davis se întreba cum se asigura bokorul cã doar victima propusã va avea de suferit. De asemenea, deºi accepta definiþia lui Douyon pentru zombi, ca fiind persoane otrãvite, înmormântate de vii, resuscitate, incoerente ºi cataleptice, se întreba, totuºi, de ce deveneau acestea în primul rând victime. Definiþia psihiatricã nu explica fundalul social care conducea la apariþia zombilor. Douyon dãdea vina pe activitatea criminalã întâmplãtoare, dar Davis se îndoia de acest lucru, mai ales dupã ce a auzit de Francina Illeus, cu care s-a ºi întâlnit, o femeie zombificatã cunoscutã drept „Ti Femme“. Declaratã moartã în 1976, dupã o boalã scurtã, a fost descoperitã în 1979 într-o piaþã din Ennery de cãtre un misionar baptist, Jay Aushermann, care a trimis-o la Douyon. Deºi malnutritã ºi mutã, ºi-a revenit parþial, dar familia ei nu a primit-o când Douyon a încercat s-o aducã în satul ei natal. Douyon a explicat cã n-au primit-o pentru cã nu-ºi permiteau sã hrãneascã o persoanã inutilã, însã Davis ºtia cã haitienii îi îngrijeau bine pe bãtrâni ºi bolnavi. Francina însemna altceva pentru familia ei, nu doar o gurã în plus. De ce fuseserã ea ºi Clairvius transformaþi în zombi? Davis se lãmurise deja cã în societatea voodoo nu existã accidente. Bokorii ºi hounganii îºi exercitau puterea, dar nu erau iresponsabili. Ca lideri morali ºi religioºi care garantau ºi reglau ordinea socialã, aceºtia nu-ºi permiteau sã fie capricioºi sau imorali. Nimeni n-ar fi acceptat aºa ceva. Davis a discutat cu Clairvius Narcisse, care pãrea vioi ºi în formã. Narcisse, acum în vârstã ºi cu pãrul alb, i-a explicat cum s-a certat în 1962 cu unul dintre fraþii lui, un bokor care râvnea la pãmântul lui. A spus cã fratele lui a aruncat magia asupra sa într-o duminicã ºi cã pânã miercuri era pe moarte. Negând folosirea otrãvii, a insistat asupra faptului cã bokorul trimisese dupã sufletul lui. Conºtient tot timpul, ºi-a amintit-o ºi pe sora lui plângând în timp ce doctorul îl declara mort. În timpul ºi dupã înmormântare, i se pãrea cã pluteºte deasupra mormântului. Deshumat, bãtut, legat ºi cu un cãluº în gurã, a fost trimis în nord, la o plantaþie de trestie de zahãr. Aici, împreunã cu alþi

Magia

93

zombi, lucrase în fiecare zi de la rãsãritul pânã la apusul soarelui, fãcând pauzã o singurã datã, pentru masã. Sarea era interzisã. Conºtient de starea lui ºi fiindu-i dor de familie, trãise ca în vis, lipsit de voinþã sau de un scop anume. Într-o zi însã, un alt zombi, mânios cã fusese bãtut, ºi-a omorât stãpânul cu o lopatã. Eliberat, Narcisse a rãmas în nord. Scrisorile cãtre familie nu primeau rãspuns ºi abia dupã ce a aflat de moartea fratelui lui s-a întors în satul natal, L’Estere. Acolo a fost ameninþat ºi hãrþuit. Dupã ce a fost trimis la închisoare pentru a fi protejat, l-a vãzut pe dr. Douyon, iar acum mergea acasã foarte rar. I-a arãtat lui Davis mormântul lui în cimitirul din Benetier. Pe mormânt se afla epitaful: „Ici repose Clairvius Narcisse“. Davis s-a întrebat cum era posibil, când starea de zombi induce o totalã lipsã de scopuri conºtiente, ca un zombi sã fie neascultãtor, ba chiar ºi mai mult, sã se mânie când este bãtut. Oare Clairvius îi spusese întregul adevãr? Sora lui Narcisse, Angelina, i-a povestit lui Davis cum Clairvius, deºi era un om avut, a refuzat sã-l împrumute pe fratele lui ºi nu-ºi asuma nicio responsabilitate pentru copiii pe care-i avea de la diferite femei. A sugerat chiar cã o amantã mânioasã îl vânduse unui bokor care trimisese un coup l’aire (blestem), dar a negat folosirea unei otrãvi. Din ce în ce mai nelãmurit, Davis a aflat cã, dupã „moartea“ lui Narcisse, familia îi luase tot pãmântul. Angelina ºi o altã sorã încã îl mai lucrau. Considerându-l un om mort care ar trebui sã rãmânã mort, refuzaserã sã-i restituie pãmântul. O altã rudã, un vãr, a declarat cã nu fusese folosit un coup l’aire, ci un coup poudre (pudrã magicã). Întrebat ce conþinea aceasta, bãrbatul i-a spus cã din câte ºtia el, pudra era fãcutã dintr-o ºopârlã, numitã agamont (agamã) ºi douã broaºte râioase, crapaud bouga ºi crapaud de mer. Când Davis l-a întrebat cum se aplicã otrava, omul a ripostat spunând cã nu era vorba de nicio otravã – dacã s-ar fi folosit otravã, Clairvius n-ar fi putut fi resuscitat niciodatã. Încercând sã înþeleagã ceva, Davis ºi-a dat seama deodatã cã, pentru haitieni, un zombi nu era fãcut cu un drog, ci printr-un act magic. ªi mai mult, nici Clairvius, nici Ti Femme nu fuseserã fãcuþi zombi din întâmplare. Urâþi de cei din jurul lor, amândoi fuseserã judecaþi ºi condamnaþi de sfaturile organizaþiei secrete voodoo, adevãraþii stãpânitori în Haiti. Când o otravã nu este otravã? – s-a întrebat Davis. Deja era complet nãucit. Oare viziunea lui occidentalã era greºitã? Era sigur cã exista o otravã zombi ºi cã Marcel Pierre ºtia s-o facã. Dar era ceva mai mult decât o otravã. Mai erau implicaþi ºi alþi factori, factorii „magici“. Davis a trebuit sã se întoarcã la Marcel Pierre, deºi, între timp aflase cum în anii ’60 acest bokor, simpatizant al lui François Duvalier, fusese membru al Ton Ton Macoute, o miliþie ruralã cu ajutorul cãreia Duvalier instaurase un regim de teroare. Dupã ce aflase multe secrete de la hounganii tradiþionaliºti, Marcel fusese ºi el otrãvit, dar reuºise sã scape cu viaþã. Acum, deºi unii susþineau cã este un houngan adevãrat, alþii susþineau cã este un ºarlatan, un rãufãcãtor, însã Davis ºtia cã trebuie sã-i câºtige încrederea.

94

Paranormalul în criminalisticã

Întorcându-se la el împreunã cu Max Beauvoir, Davis i-a spus direct cã otrava pe care i-o dãduse era inutilã. Supãrat, Marcel i-a arãtat o sticlã albã. Davis a înhãþat-o. Prefãcându-se cã toarnã praful maroniu din aceasta pe mânã, Davis ºi-a ºters mâna pe pantalon. – Rumeguº, a spus el, dispreþuitor. Amuþit pe moment, Marcel s-a dat înapoi, apoi i-a spus calm lui Max Beauvoir: – Eºti un om mort. – Spune-mi atunci – a zis Davis – când voi muri? – O zi, o sãptãmânã, o lunã, un an – a adãugat Marcel. Vei muri pentru cã ai umblat cu praful acela. Aceasta era, dupã cum a aflat Davis mai târziu, otrava adevãratã. Pentru a-l împãca ºi a-l atrage pe houngan, a spus cã ºtie cã Marcel poate sã facã otrava adevãratã, dar, dacã se va întoarce la New York cu un fals, Marcel va pierde ocazia de a se îmbogãþi. Dovedindu-ºi curajul, Davis a reuºit sã câºtige respectul lui Marcel. Într-o noapte, Marcel ºi asistenþii lui l-au dus pe Davis la un mormânt pe un deal mic. Din mormânt au scos trupul unei fetiþe. Acesta, a spus Marcel, este ingredientul vital al otrãvii. Dupã trei nopþi, dupã ce unsese pielea celor de faþã cu o emulsie uleioasã, a pus rãmãºiþele zdrobite ale craniului într-un borcan. Apoi a scos din sacul sãu douã ºopârle proaspãt ucise ºi o broascã, de asemenea proaspãt ucisã. Davis ºi-a dat seama cã aceasta era bufo marinus, ale cãrei glande secretã o otravã halucinogenã puternicã. Marcel a pus apoi într-un mojar diverse fructe toxice, iar la urmã a scos din sac doi peºti – unul dintre ei fiind foarte otrãvitorul peºte-balon, din care se obþine tetradotoxina, deºi abia mai târziu a aflat Davis despre tetradotoxinã ºi istoria acesteia. În cele din urmã, Marcel a pus în mojar ºi oasele copilului, arse aproape complet. Davis a bãnuit cã prezenþa lui Marcel era o asigurare pentru cei de faþã. El nu-i proteja atât de pericolul fizic al toxinelor, cât mai ales de riscul spiritual creat de participarea la o acþiune de magie neagrã. El era atât vrãjitorul malefic, cât ºi vindecãtorul benefic; el slujea ºi întunericul, ºi lumina ºi nu exista de fapt nicio deosebire între cele douã. Întrebat de antidotul pentru otravã, Marcel a spus cã doar bokorul putea sã învie zombi, strigând numele victimei deasupra mormântului. Da, a acceptat el, existã un antidot care, preparat ºi utilizat corespunzãtor, putea contracara otrava, dar chimicalele erau doar o parte a procesului magic. Ele nu puteau acþiona în afara contextului lor social. Davis a obþinut ºi antidotul. Analizele chimice ulterioare însã nu au fãcut decât sã adânceascã misterul. Antidotul era format în cea mai mare parte din ingrediente inerte chimic. De asemenea, trebuia administrat dupã un orar foarte precis. Dacã victima era conºtientã dupã numai câteva zile cã fusese otrãvitã, antidotul trebuia doar uns pe piele. Dacã atacul survenise însã cu mai mult de

Magia

95

douã sãptãmâni înainte, antidotul trebuia completat cu un ceremonial complicat, în care victima era în mod simbolic îngropatã de vie. Davis, etnobotanistul, avea multã treabã. Întors la Harvard cu specimenele ºi ingredientele, trebuia acum sã-ºi dea seama în ce fel se combinau, care erau cele mai active, ºi dacã trebuiau ingerate sau aplicate extern. Destul de repede a renunþat atât la daturã, cât ºi la fasolea de Calabar, însã toxinele din bufo marinus ºi din peºtele-balon erau esenþiale. Glandele de pe spatele broaºtelor râioase erau de mult folosite ca rezervoare de compuºi toxici care puteau sã vindece sau sã omoare. Matroanele romane foloseau veninul broaºtelor ca sã-ºi otrãveascã soþii. Indienii Choco din Columbia extrãgeau veninul broaºtelor ºi înmuiau în el vârful sãgeþilor, iar otrava era atât de puternicã, încât jaguarii rezistau doar zece minute dupã ce erau loviþi. De secole, doctorii chinezi fãceau din acest venin discuri închise la culoare numite ch’an su, „venin de broascã“. Folosit la vindecarea mai multor boli, ch’an su a fost analizat la începutul secolului al XX-lea ºi s-a descoperit cã în el se aflã douã stimulente cardiace, bufogeninul ºi bufotoxina, ambele de 50 de ori mai puternice decât digitalina, care este extrasã din Digitalis purpurea, folositã drept cardiotonic în Europa încã din secolul al X-lea. Chiar jumãtate de gram de bufotoxinã aplicatã intravenos produce rapid, chiar ºi unui adult, un masiv ºi fatal infarct miocardic. Altã toxinã obþinutã din bufo marinus, bufoteninul, a fost mult folositã ca halucinogen în America. Aceasta produce spasme musculare convulsive ºi delir, împiedicând circulaþia oxigenului în sânge. Sãlbaticii rãzboinici din vechile legende ale vikingilor ajungeau la starea de nebunie furioasã – amoc – probabil prin ingerarea de bufotenin. Simptomele lui Clairvius Narcisse în momentul aºa-zisei sale morþi, a observat Davis, includeau atât cianozarea (albãstrirea feþei din cauza lipsei oxigenului), cât ºi parestezia (furnicãturi). Toxina obþinutã din bufo marinus era, desigur, o parte a otrãvii zombi. Dar mai era necesar un compus care sã scadã metabolismul, astfel încât victima sã parã moartã – ºi sã rãmânã ca atare – pânã ce era exhumatã ºi resuscitatã. Aceasta s-a dovedit a fi o neurotoxinã, tetradotoxina, extrasã din ficatul unei crapaud de mer, sau broasca de mare, adicã peºtele-balon. De cinci sute de ori mai puternicã decât cianura, aceastã otravã era cunoscutã de egipteni ºi de chinezi de aproape 5000 de ani. Otrava e concentratã în ficatul peºtelui, potenþa ei variazã sezonier ºi nimic nu-i poate salva pe cei care consumã ficatul sau icrele, dar, din 1596, sofisticaþii chinezi mâncau acest peºte ca o delicatesã, în ciuda riscului de paralizie ºi moarte rapidã. Chiar ºi astãzi, japonezii considerã consumul a ceea ce ei numesc fugu o ultimã experienþã esteticã. Sarcina unui bucãtar de fugu este sã reducã la maximum concentraþia de otravã fugu, pãstrând însã efectul euforic, ilariant. Dar câteodatã, ca la orice alt drog periculos, lucrurile merg prost. Riscul este o parte a atracþiei.

96

Paranormalul în criminalisticã

Tetradotoxina – cu care este otrãvit ºi James Bond, agentul secret 007, la sfârºitul filmului „Din Rusia, cu dragoste“ – este baza otrãvii zombi. De obicei, victimele rãmân complet conºtiente pânã aproape de moartea lor aparentã. Pãrând moarte, pot sã stea îngropate pânã la 72 de ore ºi îºi revin foarte bine dacã sunt resuscitate. Cele care îºi revin, cum a fost Clairvius, sau unii consumatori de fugu din Japonia, îºi amintesc tot ce s-a întâmplat dupã instalarea paraliziei. Simþurile nu sunt afectate, deºi viata pare sã fi pãrãsit trupul. Într-o astfel de stare, poþi sã fii îngropat de viu ºi sã supravieþuieºti un timp. Într-o astfel de stare poþi sã fii chiar resuscitat ca zombi. Marcel i-a spus lui Davis cã otrava nu se punea niciodatã în mâncarea victimei, în acest fel ucidea rapid. Dar, dacã era aplicatã pe piele sau pe o ranã deschisã sau dacã era inhalatã, producea o catalepsie ce nu putea fi deosebitã de moarte. Cei blestemaþi ºi alungaþi din societatea haitianã pentru crimele lor rãmâneau funcþionali dupã resuscitare, dar ca sclavi zombi. Este oare ciudat sã spui cã soluþia voodoo pentru crime se potriveºte societãþii în care existã zombi? Dacã Davis are dreptate, zombi sunt cei care au ofensat societatea ºi au fost alungaþi în închisoarea supremã, moartea în viaþã. Apoi sunt „înviaþi“ ca sã munceascã pentru alþi oameni. Este oare justã indignarea noastrã „civilizatã“? Multe regimuri de închisoare din Occident (ºi din alte pãrþi) sunt la fel de aspre. De multe ori, puºcãriaºii, atât în SUA, cât ºi în alte þãri, sunt folosiþi în chip de cobai pentru testarea medicamentelor noi. LSD-25 era necunoscut în SUA înainte de a fi testat de medicii din închisori în anii ’60. Este o ironie faptul cã aceste experienþe au avut un efect neplãcut. LSD-ul a devenit un drog „de mare risc“, care acum se poate procura de oriunde, deºi este ilegal. Bokorii voodoo, ca Marcel Pierre, cel puþin cunosc puterea forþelor cu care lucreazã ºi activeazã într-o societate care recunoaºte aceste puteri. Dacã existã un mister legat de voodoo, acesta nu se aflã în practicile voodoo, ci în refuzul occidentalilor de a recunoaºte cã tradiþii vechi de mii de ani pot ºi susþin o înþelepciune practicã, ce se referã nu doar la viaþã ºi moarte, ci ºi la natura voinþei umane ºi a imaginaþiei.

20.12. Moartea la comandã
De-abia dupã 1990, publicul din þara noastrã a devenit familiar cu yoga ºi tehnicile asociate, desigur cu excepþia unei infime minoritãþi, care deja avusese acces la acest domeniu. Cu toate acestea, Mircea Eliade, prin publicarea în 1936 la Paris a cãrþii Yoga, Essai sur les origines de la Mystique Indienne, a devenit o autoritate în acest domeniu. De altfel, M. Eliade a mai publicat între 1948–1962 încã trei cãrþi ºi nenumãrate articole despre yoga. Dupã 1990, publicul din þara noastrã a fost invadat de diferite culte ºi secte, dupã cum se poate observa prin afiºele lipite pe toate gardurile din Bucureºti. Prin

Magia

97

nenumãratele cãrþi ºi articole publicate de-a valma în ultimii 15 ani, au reieºit diverse aspecte ale doctrinei Yoga, axate mai ales pe tehnicile de respiraþie ºi poziþiile (postúri) specifice. De altfel, aceasta este situaþia ºi în Occident, unde publicul larg a auzit doar de aspectele asemãnãtoare fachirismului ºi de tehnicile de relaxare. Dacã mai menþionãm sutele de ºcoli, centre de meditaþie ºi de relaxare, de psihoterapeuþi, falºi guru, secte ºi culte, care au preluat câte ceva din tehnicile de respiraþie ºi poziþiile de concentrare, devine evident cã existã o imagine deformatã despre yoga. Se ºi spune cã, în SUA ºi Europa sunt mai mulþi yoghini decât în India, þara de origine. Am menþionat autoritatea recunoscutã a lui Mircea Eliade pentru a sublinia cã, deºi a practicat câte ceva din tehnicile specifice yoga, ilustrul nostru compatriot a fost atras de partea misticã, religioasã a acestei doctrine. Yoga este un cuvânt din limba sanscritã, care înseamnã unire. Sensul primar al yoga este starea de unire dintre fiinþa umanã ºi Cosmos sau Dumnezeu. Trebuie amintit cã termenul de religie provine din cuvântul latin, religere, care înseamnã a lega, a uni. În acest sens, yoga poate fi asemãnatã cu o religie, deoarece se urmãreºte o purificare ºi o transformare a fiinþei noastre interioare. Doctrina Yoga este greu de definit, pentru cã este în acelaºi timp o religie ºi o filozofie bazatã pe o cunoaºtere extraordinarã a proprietãþilor corpului uman, a naturii, la care se adaugã un amestec de medicinã, practici de întreþinere a sãnãtãþii ºi vindecare a bolilor cu magie ºi fachirism. În consecinþã, din acest conþinut bogat, nu este de mirare cã fiecare acceptã ceea ce înþelege sau ceea ce îi convine. Nu este de mirare cã tehnicile respiratorii au fost mai uºor accesibile înþelegerii pentru europeni. Nu putem vorbi însã de o asimilare completã, fapt irealizabil. Se pare cã Doctrina Yoga a fost conceputã în India acum 3000 de ani. La Mohenjaro, în valea Indusului, s-au gãsit sigilii ºi mici statuete vechi de 3000 de ani, cu yoghini în poziþii specifice. Tehnicile yoga sunt menþionate în cãrþile sacre hinduse, Upaniºade sau poemul epic Ramayana, de asemenea vechi de mii de ani. Desigur, având o asemenea vechime, textele de bazã au suferit multe schimbãri. Patanjali, un mare yoghin din secolul al treilea î.Hr. a compus Yoga Sutras, cartea de bazã, ce a strãbãtut vremurile pânã în zilele noastre, dar de atâta timp, evident, au apãrut modificãri ºi „dizidenþi“ care au format noi ºcoli: Rajah, Hatha, Sahaja etc. Orice dubiu despre adevãrata Doctrinã Yoga dispare prin enumerarea disciplinelor pe care orice aspirant yoga (sadhaka) trebuie sã le parcurgã în cursul vieþii pânã la etapa finalã, starea de Nirvana (beatitudine). ªtiinþa modernã cautã de multã vreme o cale de a controla organismul omenesc, de a încetini sau chiar de a suspenda temporar funcþiile fiziologice, realizare ce ar fi extrem de utilã în domeniul cãlãtoriilor spaþiale. Cercetãtorii îºi pun cele mai mari speranþe în criogenizare sau în descoperirea unor mecanisme genetice care sã permitã reglarea funcþiilor vitale, însã unii sunt de pãrere cã rãspunsul este mult mai simplu ºi ar trebui cãutat în creierul omenesc, soluþia fiind controlul minþii asupra trupului.

98

Paranormalul în criminalisticã

Istoria ºi tratatele medicale consemneazã cazuri stranii ale unor oameni care, aparent, erau în stare sã-ºi controleze trupul pânã la limite extreme, cum ar fi încetinirea sau oprirea ritmului cardiac ºi a respiraþiei – un fel de moarte temporarã din care puteau reveni fãrã niciun fel de probleme. Unele dintre acestea au legãturã cu yoga sau alte tehnici orientale, dar nu toate, dupã cum demonstreazã cazul colonelului englez Townshend, un om care putea muri ºi învia dupã bunul plac. Dacã este sã dãm crezare relatãrilor privind misterioasele capacitãþi ale colonelului, el putea sã comande inimii sã se opreascã, nu mai respira, iar trupul sãu devenea la fel de rigid ca al unui mort. Figura sa pierdea orice urmã de expresie, iar ochii sãi rãmâneau încremeniþi cu o privire sticloasã. Townshend putea rãmâne în aceastã stare ore în ºir, dupã care revenea la viaþã rapid ºi fãrã ajutor. Potrivit medicului sãu, un anume doctor Cheyne, militarul de carierã era convins cã poate muri oricând are chef, fãrã a explica însã cum reuºeºte acest lucru. Pentru a spulbera îndoielile în ceea ce priveºte adevãrul spuselor sale, Townshend ºi-a supus trupul unei cãlãtorii forþate spre lumea cealaltã în prezenþa a trei medici, într-un experiment desfãºurat la locuinþa sa din oraºul Bath. Unul îi urmãrea bãtãile inimii, celãlalt monitoriza pulsul la încheietura mâinii, în timp ce al treilea þinea o oglindã în dreptul gurii sale pentru a vedea dacã mai respirã. În scurt timp, toate funcþiile vitale au încetat, cel puþin aparent, fapt ce i-a lãsat pe medici muþi de uimire. Dupã câtãva vreme, ei au ajuns la concluzia cã Townshend trebuie sã fi murit de-a binelea ºi au dat sã pãrãseascã încãperea. Doar în ultima clipã ei au observat cã mortul dã semne cã e pe cale sã învie. Un caz ºi mai uimitor ºi bine documentat este cel al unui yoghin indian, care, în 1838, s-a lãsat îngropat de viu, petrecând ºase sãptãmâni sub pãmânt înainte de a fi exhumat ºi readus în simþiri. Bãrbatul, pe nume Haridas, era un supus al maharajahului Runjeet Sing, iar experimentul a fost urmãrit de mai mulþi strãini, printre care consulul britanic la Lahore (astãzi în Pakistan), comandantul regimentului britanic din oraº ºi un medic european. Spre deosebire de colonelul Townshend, yoghinul avea de îndeplinit un ritual întreg înainte de a purcede la aºa o experienþã. În zilele dinaintea „înhumãrii“ el nu s-a hrãnit decât cu lapte, în ziua cu pricina nu a mâncat nimic, dar s-a supus unui ritual de purificare (dhauti) ce consta din înghiþirea unei lungi bucãþi de stofã, ce avea rolul de a absorbi toate secreþiile din stomac înainte de a fi trasã afarã. Odatã îndeplinit ritualul, s-a stins din viaþã, creierul oprind funcþionarea inimii ºi plãmânilor. Toate orificiile corpului au fost sigilate cu cearã, în afarã de gurã; tractul respirator a fost blocat prin împingerea limbii pe gât. Corpul sãu gol a fost înfãºurat într-o pânzã, pe care maharajul ºi-a pus sigiliul, ºi apoi zãvorât într-un cufãr. Cutia de lemn a fost îngropatã în pãmântul dintr-un pavilion, de asemenea ferecat cu lacãte ºi pãzit zi ºi noapte de soldaþii stãpânului locurilor. Ca mãsurã de precauþie, maharajahul a decis sã verifice inopinat starea lui Haridas, poruncind sã fie dezgropat în douã rânduri. În ambele daþi, yoghinul a fost gãsit întocmai cum fusese îngropat.

Magia

99

La capãtul celor 40 de zile, Haridas a fost scos din mormânt. Medicul a constatat cã nu se simte nici urmã de puls, iar corpul era rece, cu excepþia creºtetului, unde se simþea o anumitã cãldurã, scria în memoriile sale Claude Wade, reprezentantul britanic la curtea maharajahului. Trupul a fost spãlat cu apã caldã, ceara îndepãrtatã, iar fruntea unsã cu un unguent încãlzit. Cel mai greu a fost sã i se aducã limba la poziþia normalã, aceasta fiind foarte rigidã. Toatã aceastã procedurã a durat circa douã ore, la capãtul cãrora Haridas a început sã-i recunoascã pe cei din jur ºi sã converseze cu ei, cu o voce slabã, ca a unui bolnav. „Acum mã crezi?“, a întrebat el dând cu ochii de Runjeet Sing. Spre marea mirare a oficialitãþilor prezente, omul nu era deloc bucuros cã a fost readus la viaþã. Dimpotrivã, el le-a spus cã se simþea foarte bine în transã, mintea sa fiind bântuitã de vise extraordinar de frumoase. Senzaþionala performanþã a yoghinului din Lahore a fost relatatã pe larg de ziarele coloniºtilor britanici din India, care au publicat ºi mãrturiile oficialilor europeni. Declaraþiile acestora din urmã aveau rolul de a da credibilitate poveºtii în rândurile britanicilor, însã pentru Haridas ceea ce conta mai mult era pãrerea maharajahului, care nu ar fi ezitat nicio clipã sã-i curme de-adevãratelea viaþa în caz cã ajungea sã suspecteze cã supusul sãu a îndrãznit sã-i joace o farsã. Practica îngropatului de viu era în secolele trecute destul de rãspânditã printre oamenii sfinþi indieni, însã în ultimele decenii autoritãþile au pornit o campanie de interzicere a acestor experienþe, motivul fiind numãrul mare de decese cauzate de lipsa de pregãtire adecvatã a celor care încearcã sã-ºi dovedeascã puterile în acest mod. Astãzi, astfel de tentative se mai produc doar sporadic, însã perioada petrecutã sub pãmânt e scurtã, de ordinul zilelor, iar cel care se îngroapã are totuºi la dispoziþie o cale de aerisire pentru a nu se sufoca.

20.13. Magia albã
Unul din principiile de bazã în apãrarea împotriva energiilor malefice este acela de a-þi forma propria concepþie împotriva acestor energii ºi de a nu crede cã ai cãzut pradã lor. Trebuie permanent sã îndepãrtezi însãºi forma gândului cã nu eºti ºi nici nu poþi fi influenþat de aceste energii negative. Niciodatã nu trebuie sã te gândeºti sau sã te aºtepþi cã vei fi atacat. 1. Alungaþi din subconºtientul dumneavoastrã forma gândului, cã aþi putea fi influenþat de farmece, vrãji, deochiuri. Fiecare individ în parte are de la naturã o forþã puternicã de apãrare împotriva influenþelor negative. Nu vibraþi cu unda „inamicului“, punând în concordanþã cu el sistemul electronic al organismului, biocâmpul sau subconºtientul dumneavoastrã. 2. În comunicare, în dialog cu diferite persoane, cãutaþi sã nu vã enervaþi, deoarece fiecare gest sau vorbã pe fond de iritare poate duce la deformarea câmpului energetic, devenind propice atacurilor adversarilor.

100

Paranormalul în criminalisticã

În aceste momente practicanþii de magie neagrã, vrãjitorii, îºi vor plasa informaþia negativã în câmpul dumneavoastrã energetic sub diferite forme: blesteme, diferite mantre negative, deochiuri etc. Ca urmare a acestor acþiuni se produce acea reacþie de vibraþie a câmpului energetic prin care se strãpunge acest câmp cu consecinþe nefaste pentru sãnãtatea dumneavoastrã. 3. Ca sã neutralizãm aceste acþiuni trebuie sã avem în arsenalul nostru de apãrare acea putere de voinþã de a ne abþine de la enervãri ºi iritãri, incluzând în acest sistem de apãrare creierul cu forma ghidului-bun. Ca bazã în autoapãrare este atitudinea noastrã faþã de rãufãcãtorii pe care îi ºtim cã ne atacã – vrãjitorul, magul negru – ºi pe care va trebui sã-i tratãm ca pe niºte animale domestice, precum niºte cãþei blajini ºi buni, nu ca pe niºte animale de pradã. Ei vor simþi imediat atitudinea dumneavoastrã, ºi anume cã nu sunteþi jertfa lor, ci mai degrabã stãpân pe situaþie, ceea ce-i va face sã renunþe la intenþiile lor rele ºi pânã la urmã sã vã lase în pace. 4. Nu cãutaþi sã intraþi în contact cu ei ºi nu discutaþi cu rãufãcãtorii dumneavoastrã. Vrãjitorii care practicã magia albã sunt apreciaþi pentru cã, prin practicile lor, apãrã persoanele împotriva energiilor malefice ºi aplicã regula conform cãreia magia nu trebuie folositã niciodatã pentru a face rãu cuiva. • O vrãjitoare a înviat un mort! Los Angeles. O echipã de doctori a asistat la readucerea la viaþã a unui mort, prin simpla atingere a Anjelicãi, femeia cunoscutã sub numele de Vrãjitoarea cea Bunã. În ziua miracolului, Anjelica îºi vizita pacienþii dintr-un salon rezervat bolnavilor de cancer dintr-un spital californian. Se afla la cãpãtâiul unui copil de 5 ani, bolnav de leucemie. La etajul superior, într-o salã de reanimare, Thomas Jilthrop, în vârstã de 67 de ani, bolnav de inimã, a încetat din viaþã în ciuda eforturilor echipei de doctori. Din fericire, cineva ºi-a amintit cã Anjelica era acolo ºi a coborât s-o întrebe dacã vrea sã-i ajute. Însã când a fost anunþatã, inima lui Jilthrop era deja opritã de 23 de minute. Ea a mãrturisit cã nu mai readusese la viaþã niciun mort pânã atunci, dar a alergat fuga la cãpãtâiul mortului, luând câteva plante medicinale ºi câteva cristale. Anjelica a spus cã doar Dumnezeu îi poate vindeca pe bolnavi ºi-i poate reînvia pe morþi. Însã când i s-a adus la cunoºtinþã cã omul murise, a auzit o voce interioarã strigându-i: „Ridicã-te ºi te du la el“. Nu ºtie cum a fost posibil aºa ceva. ªtie doar cã Dumnezeu a lucrat prin mâinile ei. Când a ajuns la Jilthrop, acesta era acoperit cu un cearºaf alb, iar doctorii erau pe punctul de a pleca. Unul dintre ei a spus cã domnul Jilthrop nu avusese nicio ºansã de a supravieþui ºi cã atunci când femeia i-a atins faþa, camera a fost invadatã brusc de o luminã puternicã. Brusc, trupul lui Jilthrop a fost cuprins de convulsii ºi ochii i s-au deschis. Unul dintre doctori a declarat cã nu fusese niciodatã credincios, dar cã ceea ce s-a întâmplat acolo pune sub

Magia

101

semnul întrebãrii tot ce a învãþat în Facultatea de medicinã ºi cã i-a schimbat viaþa. Doctorii afirmã cã deºi Jilthrop se aflã încã sub supraveghere medicalã, funcþiile sale vitale sunt din nou active ºi se aºteaptã ca pacientul sã se însãnãtoºeascã pe deplin. Domnul Jilthrop a declarat cã nu ºtie cum s-a întâmplat totul ºi cã tot ce-ºi aduce aminte este cã a trecut printr-un tunel lung, îndreptându-se spre o luminã puternicã. Pe la mijlocul tunelului a auzit o voce ce i-a spus sã se întoarcã. Când s-a trezit ºi a simþit pe faþã gingaºele mâini ale femeii, a crezut cã Domnul i-a trimis un înger. El a mai spus cã-i datoreazã viaþa lui Dumnezeu ºi Anjelicãi.

20.14. Cum vã puteþi apãra de hoþi ºi de criminali folosind magia
Un grup de locuitori din oraºul New Orleans, sãtui de rata crescândã a criminalitãþii, luptã împotriva acesteia cu ajutorul vrãjitoriei, iar rezultatele sunt surprinzãtoare: „Nu mai puteam suporta situaþia“, a recunoscut Shane Norris, patroana unui magazin din cartierul cel mai select din Bywater. „Traficul de droguri se desfãºura peste tot, chiar ºi pe treptele magazinului nostru, iar noaptea era ºi mai rãu.“ Dupã ce magazinul a fost jefuit, iar Sallie Ann, asociata lui Shane, a fost atacatã, cele douã femei, ambele practicante ale vrãjitoriei, s-au decis sã-ºi adune vecinii pentru un ritual de invocare a unui voodoo pentru a le ajuta sã-i alunge pe hoþi ºi pe vânzãtorii de droguri. Cãpitanul Lonnie Smith de la poliþia din New Orleans, fost martor la acest ritual, a fost foarte impresionat. „Pãrea cã s-a întâmplat ceva. Este clar“, a spus el „ºi de vreme ce obþinem rezultate pozitive sunt de acord cu ritualul.“ Shane a adãugat: „Rata criminalitãþii a scãzut de la 70 de tâlhãrii pe lunã la doar ºase. Înainte de a face acest ritual puteai cumpãra droguri de la ºapte case de pe strada mea. Acum se pare cã mai existã doar una.“ Când s-au decis sã apeleze la vrãjitorie pentru a lupta contra delincvenþei, Shane Norris ºi Sallie Ann au cerut ajutorul lui Ogoun La Flambeau, zeul voodoo al rãzboiului, focului ºi metalului. „Aproape 100 de oameni s-au strâns în faþa magazinului nostru la lãsarea întunericului ºi am fãcut cu toþii o procesiune pânã la prima intersecþie“, a spus Shane. „Am construit un altar în mijlocul strãzii, folosind drept bazã a acestuia un capac de gurã de canal. Ceremonia a început pe fundalul sunetului tobelor ºi al luminii torþelor. Am luat un cuþit ºi am mers cu spatele, în cerc, în sens orar, fãcând cu el semnul crucii, pentru a alunga orice intenþie rea sau vibraþie negativã. Apoi am mers în genunchi cãtre altar ºi am adus ofranda mea. I-am oferit lui Ogoun La Flambeau þigãri de foi, rom ºi gloanþe. În sunetul tobelor, cei care doreau sã danseze în cadrul ritualului s-au întors în cerc. În timpul ceremoniei, doi

102

Paranormalul în criminalisticã

vânzãtori de droguri au încercat sã facã pe nebunii ºi sã ne ia câteva tobe, dar nu au fost lãsaþi. Apoi, crezând cã ne iau peste picior au aruncat niºte bani pe altar. Credeau cã-i vor lua înapoi la sfârºitul ceremonialului, însã noi i-am ars, iar asta i-a dat gata. I-am lovit într-un punct nevralgic. I-am lãsat complet fãrã replicã ºi au plecat“. Locuitorii din zonã afirmã cã zeul voodoo a fãcut minuni: „Infracþionalitatea s-a diminuat foarte mult“, a spus cu uimire Robyn Halvorsen. „A fost ceva uluitor.“ Shane afirmã cã toþi infractorii se tem de vrãjitorie ºi cã magia este un mijloc de a-i cuminþi. „I-am învins cu propria lor fricã“, a mai declarat ea. „În noaptea în care fãceam ritualul, un poliþist mi-a spus: «Nu se tem de poliþie, ci de vrãji».“

Magia

103

21. Vrãjitoria
21.1. Naºterea vrãjitoriei ºi sãrãcia
Aºa cum apreciazã teoreticianul francez Jean Palou, în lucrarea sa intitulatã „Vrãjitoria“, aceasta a fost una din plãgile secolelor trecute. Originile sale se pierd în negura timpului. Tripla Bombo, evocatã de vrãjitorul din Tesalia, se va alãtura zânelor adorate de neliniºtitele þãrãnci ale Marelui Secol. În lumea occidentalã, vrãjitoria este o implorare constantã adresatã reminiscenþelor zeilor pãgânismului. În acelaºi timp, ea este ºi o contestare consecventã a religiilor dominante: catolicismul sau religia reformatã. Ea se manifestã încã ºi în zilele noastre, la primitivi, în mod deschis sau clandestin faþã de religiile exportate de Occident. Dar ea este mai mult decât atât. ªi aici dorim sã susþinem, prin mai multe exemple, o tezã care, dupã cunoºtinþa noastrã, n-a mai fost niciodatã formulatã. Vrãjitoria este o fiicã a sãrãciei. Ea este speranþa revoluþionarilor. Este fructul revoltei blestemat de Bisericã ºi de cãtre autoritatea civilã. Întotdeauna vrãjitoria izbucneºte în þãri zguduite de rãzboaie civile sau externe, de catastrofe naturale, unde temerile seculare, izvorâte din vechile epoci, renasc din propria cenuºã. Reflex al moravurilor, vrãjitoria este aspectul cel mai accentuat al temerilor ºi duºmãniilor. Omul tremurând în faþa forþelor naturii încearcã sã le domine ºi sã ºi le aserveascã. El implorã rãul. La nevoie, el îl va sluji, preocupat de propriul viitor, prin urã sau... dragoste. Astfel ia naºtere complexul vrãjitorului. Câtã iluzie sau cât vis intrã în acest fenomen? Este foarte dificil de a face o atare analizã. Ce numitor comun poate sã existe între frusta vrãjitoare a spaþiilor rurale medievale ºi puternicul senior Gilles de Rais în afarã de invidie, teamã ºi plãcere stârnitã de rãu? Dar între þãrãncile suedeze sau germane ale secolului al XVII-lea, încercate de maladii ºi rãzboaie, ºi vrãjitoarele din Afacerea otrãvirilor, jertfite cu folos dorinþelor nepotolite ale mai-marilor de la curtea lui Ludovic al XIV-lea? Încã o datã, diferenþa este una socialã. Vrãjitoria, prin ea însãºi ºi prin efectele sale, nu este decât un aspect al crizelor sociale. Dincolo de aceasta, ea nu ar putea fi consideratã decât un fenomen ridicol, bun cel mult sã serveascã drept pretext literar sau artistic. Dar realitatea vrãjitoriei se afirmã, de o manierã înspãimântãtoare, în pedepsirea vrãjitorilor. Rugurile arzând au acoperit Europa, iar arhivele abundã în proceduri juridice. Lumea judiciarã – ecleziasticã sau laicã – a acreditat ºi dezvoltat vrãjitoria. Dacã aceasta din urmã n-ar fi existat, oamenii, prin temerile ºi cruzimile lor originare, ar fi inventat-o. În faþa iluziilor, ei nu au ºtiut – fiind prea puþin preocupaþi de reforme sociale – decât sã tortureze. În faþa duºmãniilor acumulate împotriva lor, nu au ºtiut sã rãspundã decât cu moartea, ºi nu cu mila conºtientã de profunzimea maladiei. Istoricul care se cufundã în acest noian de acte judiciare nu poate decât, în mod retrospectiv, sã se cutremure.

104

Paranormalul în criminalisticã

Retrospectiv este mult spus. Oare temerile contemporane vor lua o altã formã de persecuþie? Nu vor genera, oare, actualele crize sociale noi iluzii creatoare de duºmãnii ºi de suplicii? Se va produce o metamorfozã a Diavolului ºi a noilor ruguri? Vrãjitoria nu este decât un cuvânt în gura oamenilor, cuvânt pe care îl asociem cu inamicul spiritual, sau inamicul, pur ºi simplu. Vrãjitorii sau vrãjitoarele nu sunt decât victimele desemnate de adversitatea socialã. Raþiune, unde este victoria ta în aceastã lume a fricii ºi a duºmãniei în care Lumina apare doar sub formã de sclipiri în Noapte? Trebuie fãcutã distincþia între noþiunile de magie ºi vrãjitorie. Magia este arta de a comanda forþelor Rãului. Vrãjitoria este acea artã care încearcã sã comande acestor forþe. Magicianul este un iniþiat în marile mistere; vrãjitorul nu cunoaºte decât micile mistere. Magicianul este un maestru; vrãjitorul este un ucenic care dezlãnþuie adesea – dupã cum se ºtie – forþe pe care nu le cunoaºte decât în parte ºi pe care nu le mai poate apoi stãpâni. La unii vrãjitori existã o cunoaºtere realã a formulelor, la alþii se întâlnesc doar vulgarizãri ale acestora. Mai mult, începând cu Evul Mediu, magicianul devine un citadin, în vreme ce vrãjitorul este un personaj rural. Magicianul este adesea dublat de adeptul unei noi erezii. Vrãjitorul, prin practicile sale, perpetueazã tradiþia religiilor antice dispãrute: cultele druidice sau pãgâne. Într-un fel, magicianul este un om de ºtiinþã. Vrãjitorul este un „înapoiat“ social. Magicianul nu riscã, în ochii credincioºilor, decât sufletul sãu, cãci este protejat al mai-marilor, la curtea cãrora locuieºte ºi care îl consultã. Vrãjitorul îºi riscã sufletul ºi viaþa, cãci nu este decât un þãran asupra cãruia se vor rãsfrânge duºmãniile ºi geloziile fraþilor de sãrãcie. În secolul al XVII-lea, în Normandia, þãranii vor face o interesantã distincþie între „Marele“ ºi „Micul Vrãjitor“, primul termen desemnându-l pe magician, al doilea pe ciobanul rãzboinic ºi vrãjitor. Este evident cã, în cadrul acestei mentalitãþi þãrãneºti, termenul de „magician“ n-a fost nicicând folosit în sensul lui deplin. Textele antice vorbesc mai ales de magicieni. Or, ele nu citeazã decât fapte ºi gesturi ale oamenilor de la oraºe. În 589 apãrea pentru prima datã termenul de „vrãjitor“ ºi se referea la spaþiul rural. Se pare cã vrãjitoria a avut douã origini: una este transmiterea tradiþiilor orale ale vechilor religii antice care se repliazã în faþa propagãrii creºtinismului ce nu le-a putut niciodatã face sã disparã. Astfel, în afara religiei dominante care se oficia în plinã zi, se menþine, de-a lungul epocilor, un cult nocturn al divinitãþilor înfrânte. Era aici o revoltã religioasã. Din nenumãratele aspecte ale vrãjitoriei din Evul Mediu pânã la finele secolului al XVII-lea se relevã o constantã. Ori de câte ori într-o þarã intervin probleme sociale ºi economice, apar „epidemii“ de vrãjitorie. Represiunea care urmeazã este atroce, agravând sãrãcia din jur. În acest sens, am putea cita sute de exemple care evidenþiazã corelaþia între evenimentele politice (rãzboaie

Vrãjitoria

105

civile sau invazii strãine) sau cele economice (ciumã, epidemii, foamete etc.) ºi fenomenele vrãjitoriei. Se pare cã Michelet este singurul care avea sã intuiascã aceasta în ciudata sa lucrare La Sorcière, dar nu a dezvoltat ideea, epoca sa interesându-se prea puþin de istoria economicã ºi socialã. În Evul Mediu, Misterioasa Cruciadã a Pãstorilor este în egalã mãsurã un amestec de jacquerie ºi de vrãjitorie care conduce din centrul Franþei spre Bourges mii de copii ºi tineri. Împreunã cu revoltaþii vor muri trei vrãjitori din Berry. Ciuma neagrã din 1348 aduce dupã sine un val de vrãjitorie în Provence, în mod particular în Queyras, unde Sabatul este celebrat în stepa înaltã din Pra-Patris. Satul Arvieux câºtigã o asemenea reputaþie în materie de vrãjitorie încât se împarte în douã clanuri (încã existente): cel al Renumelui ºi cel al Frumoasei, acesta din urmã fiind cel al vrãjitorilor. De remarcat cã toate vrãjitoarele din Queyras poartã prenumele de Marguerite. În Flandra, în veacul al XV-lea, rãscoala valdezilor înfloreºte într-o epocã de incertitudini politice, provocând sute de victime – prostituate, negustori, menestreli, bãrbaþi ºi femei de condiþie umilã sau medie. Maestrul Jehan de Taincture din Tournai nu se înºealã deloc; el asimileazã vrãjitorii ºi vrãjitoarele cu rebelii sociali, în marea sa predicã din 1460. La Arras, persecuþia a fost opritã din ordinul ducelui de Burgundia, Filip cel Bun, preocupat sã salveze interesele economice ale regiunii (nimeni nu mai îndrãznea sã împrumute bani unor persoane care de la o zi la alta puteau fi aruncate în închisoare ºi arse pe rug, activitatea de credit fiind în pericol). Urmãririle au fost contracarate mai ales atunci când au fost puse sub acuzare persoane importante sau de rang înalt, nobili, magistraþi municipali ºi chiar un mare neguþãtor de lemn, pe care ºi procesele-verbale îl numeau „mâncãtor de sãraci“. Rãzboaiele religioase fac din secolul al XVI-lea o teribilã epocã a proceselor în toatã Europa, mai ales în Germania ºi Franþa. Lorena este în mod deosebit afectatã, din 1580 pânã în 1633, aceastã ultimã datã corespunzând începutului Rãzboiului de 30 de Ani ºi invaziei franceze în ducatul Lorena. În Normandia, Jacqueria din 1639, zisã ºi a celor Desculþi, datoritã poreclei conducãtorului ei, Jean Desculþul, este însoþitã de un val de urmãriri pentru vrãjitorii, îndreptate îndeosebi împotriva pãstorilor, personaje itinerante prin meseria lor ºi, deci, purtãtoare de mesaje, de zvonuri, de idei subversive de revoltã socialã (Tribunalul din Londinières). Erau cei care au fost numiþi „micii vrãjitori“ (acest termen este deja folosit în erezia valdezã din Arras), deoarece nu aveau decât mici Sabaturi unde Diavolul nu era prezent. Revolta din Boulonnais (1661), condusã de aºa-numitul Lustucru (iscatã datoritã unei epidemii, ea a inspirat, de altfel, un cunoscut cântec popular pentru copii, imagine a foamei), va avea curioase repercusiuni, în Cotentin (procesul din Meautis, 1661–1672), unde unii acuzaþi au numit adunãrile nocturne cu pseudonimul Lustucru, numele faimosului ºef al sãracilor revoltaþi. În 1628, þinutul Comte este strãbãtut fãrã încetare de rãzboinici brutali ºi jefuitori, foametea domneºte aici, iar þãranii, victime ale înfometãrii, vagabondeazã în bande din sat în sat. Procesele dintre

106

Paranormalul în criminalisticã

1628–1630 vor reprima un val de vrãjitorie. De asemenea, pe proprietatea abaþialã Luxeuil, dezvoltarea vrãjitoriei corespunde, ca în secolul al XVI-lea, victoriei politice a seniorilor-abaþi asupra burghezilor ºi agravãrii aservirii iobagilor „deosebit de riguroasã: cea mai durã pe care o cunoaºtem din toate regiunile din est“. Incidentul din þinutul Labourd, în regiunea bascã (1609), vine dupã rãzboaiele religioase ºi dupã calamitãþile naturale care au distrus livezile de meri din zonã. Merele vor juca de altfel aici un anumit rol. Judecãtorii au condamnat la moarte aproape cinci sute de persoane. Se pare cã persecuþia a fost opritã în momentul arestãrii preoþilor bãnuiþi de a fi vrãjitori, episcopul intervenind cu destulã tãrie. Cazul cel mai curios este, fãrã îndoialã, cel al Suediei. Nu a avut loc decât un singur proces de vrãjitorie aici, cel din 1670, în Dalecarlia, þinut împãdurit, cu drumuri puþine unde se pierdeau adesea copiii. Cãtre aceastã datã, aservirea – puþin rãspânditã – tinde sã se extindã. O grindinã violentã distruge recoltele în acelaºi timp în care maladiile infantile bântuie regiunea. Vrãjitorii sunt fãcuþi responsabili ºi, în timpul Sabatului despre care ei povestesc, se petrece un fapt unic în analele vrãjitoriei, reflectare evidentã a atmosferei de boalã: Diavolului bolnav i se pun ventuze. Optzeci ºi cinci de femei ºi copii din Dalecarlia vor fi arºi pe rug. În Rusia, procesele de vrãjitorie nu apar în numãr mare decât la finele secolului al XVI-lea, dupã ucazul din 21 noiembrie 1597 care acordã proprietarilor de terenuri drepturi abuzive asupra þãranilor (þãranul este liber în Rusia medievalã). Lista exemplelor ar putea continua. Astfel, se poate cita grindina din 1644 din Burgundia, de care vrãjitorii au fost fãcuþi rãspunzãtori, fiind masacraþi de cãtre mulþime. Sau se poate aminti de Gantiere, femeia arsã pe rug la Paris, în 1582, pentru cã obþinuse de la demon sumele pentru împovãrãtoarele sale impozite. Sãrãcia se înrudeºte cu vrãjitoria, adicã determinã apelul la diavol, deoarece Dumnezeu nu mai rãspunde creaturilor sale îngrijorate. Crize sociale colective sau simple angoase personale sunt conþinute de pasajul urmãtor: „cutare vrãjitoare tocmai ºi-a pierdut turmele sau grânele, o alta este ruinatã din pricina rãzboaielor sau se aflã la mare ananghie... moartea unui soþ... traiul scump... sau pur ºi simplu tristeþea...“ Femeia sau bãrbatul cautã o consolare, aceea pe care nu o mai gãsesc în Bisericã. Se adreseazã celui pe care vrãjitoarele germane îl numesc „Proscrisul“, sau, ºi mai sugestiv, „Marele Iobag Revoltat“. „A trage dracul de coadã“ este o veche expresie popularã, folositã deja în veacul al XIV-lea. Ne rãmâne sã schiþãm un scurt studiu despre Sabat ca imagine socialã a uneia sau a mai multor epoci, cãci vrãjitorii interogaþi dau declaraþii diferite în funcþie de regiune sau perioadã, subliniind caracterul evolutiv al vieþii sociale transpus în mod demonic. Când slujitorii diavolului se aºazã în jurul Maestrului lor, acesta din urmã le atribuie locuri speciale. În Evul Mediu, Diavolul nu face nicio distincþie între nobili ºi sãteni. Dimpotrivã, începând cu secolul al

Vrãjitoria

107

XVI-lea el va opera o diferenþã clarã între diversele categorii sociale, fãrã îndoialã datoritã faptului cã începe sã se afirme conceptul de clasã socialã. Cel puþin aceasta ne-o spun în declaraþiile lor de la proces cei de condiþie umilã – care sunt de altfel, din aceastã cauzã, foarte amãrâþi. Dacã în secolul al XIV-lea Diavolul, ca un adevãrat senior feudal, primeºte de la vrãjitori zeciuiala din recoltã, începând cu secolul al XVI-lea el este mai sensibil la darurile în bani decât la cele în naturã, ca urmare a realitãþilor sociale care marcau vizibil creºterea puterii banului. De altminteri, în aceeaºi epocã se afirmã simþul juridic: vrãjitorii þin registre ale adunãrilor sabatice (cel puþin aºa pretind), iar Diavolul are bancherii sãi. Diavolul impune vasalilor sãi, în mod egal, dreptul la corvoadã. Copiii-vrãjitori „duc la pãscut“ broaºte râioase pe pãmânturile nedesþelenite pe care se þin adunãrile diavoleºti. Suzeran, diavolul atinge vrãjitoarele cu mâna sa, ºi astfel vasalii îi aduc omagiul feudal. Sau vrãjitorul îi dã Diavolului o bucatã din trupul sãu (carne, unghii, pãr), ceea ce echivala cu transferul de proprietate seniorialã practicat în vremea respectivã. În procesele din Labourd, unele dintre femei pretind cã se plimbã la Sabat cu o broascã râioasã pe pumnul strâns, corespondentul vânãtorii senioriale cu ºoimi pe care sãtenii o urmãreau de la distanþã, adesea peste câmpurile lor semãnate. Spre finele secolului al XVI-lea, când societatea devine mai rafinatã, se vine la Sabat, mascat, cel puþin în cazul doamnelor nobile. Acest detaliu a dat denumirea unui loc tradiþional al Sabatului: Strada Mãºtilor (Guillestre, Alpii Superiori), iar Molière numeºte o fetiþã: „Mica mascã“, adicã „mica vrãjitoare“. În ceea ce priveºte prostituarea unei vrãjitoare cu Diavolul, oare nu trebuie vãzut aici un omagiu de un tip foarte special adus seniorului feudal, simultan cu eliberarea prin onirism a senzualitãþii refulate a femeii? Dar vrãjitorii ºi vrãjitoarele se complac în societatea lor deja constituitã (sfârºitul secolului al XVI-lea ºi secolul al XVII-lea) sã creeze legãturi juridice cu Diavolul în persoanã. Acesta din urmã cere soþiilor sale o fidelitate absolutã, iar adulterul este sever pedepsit la Sabat tocmai de cãtre cel care, pe pãmânt, îl încurajeazã atât de mult la alþii. Este expresia normalã a mentalitãþii religioase ºi sociale a vrãjitoarei. Ce se mãnâncã la Sabat? Potrivit depoziþiilor acuzaþilor, felurile de mâncare variazã. Sunt delicioase sau dezgustãtoare, dar toate fãrã sare, datoritã puterii de exorcizare a acestui condiment. Totuºi, ereticii valdezi, ca ºi vrãjitoarele flamande din veacul al XVII-lea ne spun cã în postul Paºtelui se mãnâncã „heringi mãcinaþi“. O cugetare curioasã: Diavolul impune fidelilor sãi postul stabilit de Biserica Catolicã. Simpla observare a sãracilor acuzaþi, obsedaþi de foame, conduce la ideea cã ei transpun, astfel, poftele gastronomice din timpul sãrãcãciosului post cotidian. ªi, cea mai grozavã mãrturisire, în naivitatea sa, este cea a unei vrãjitoare flamande din secolul al XVII-lea cãreia i se cerea numele Diavolului care o ispitise ºi care rãspunde: „Faceþi ce vreþi“. Frumoasã devizã, ca aceea a abaþiei Theleme, preluatã de ispititor, frumos simbol de eliberare care, în acele timpuri vechi, nu putea fi decât cu siguranþã diabolicã.

108

Paranormalul în criminalisticã

Vrãjitoria ºi teribila sa represiune dispar în Europa, ºi mai ales în Franþa, spre începutul veacului al XVIII-lea. Nu mai existã atunci mari perioade de foamete. Sabaturile pe care le vedem în gravurile din secolul al XVIII-lea nu sunt decât foarte ridicole. Este o parodie de menuete în care se amestecã scene cu oameni în convulsii asemãnãtoare cu cea din cimitirul Saint-Medard. Þãranii din veacul al XVIII-lea au preocupãri mult mai realiste decât strãmoºii lor. Ei cautã posesia pãmântului ºi nu vreo vagã promisiune diabolicã. Seniorul este deseori la Versailles, departe de ei. Nu-i mai este adus omagiu, ºi nici Diavolului, gogoriþa lui. Noile idei filozofice îºi croiesc drumul lor, care nu mai duce în þelina de desfãºurare a Sabatului, ci în adunãrile tribunalelor din 1789. Curãþirea ritualã nu va mai servi drept scenariu diavolesc, ci va presupune purificarea întregii societãþi. Vrãjitoria se stinge în Franþa când apare speranþa în zile mai bune. Ea se va dezvolta în Rusia, în secolul al XIX-lea, când situaþia socialã se înrãutãþeºte. Va dispãrea în America de Nord când pionierii din Noua Anglie ingratã se vor îndrepta spre bogatele þinuturi din vest. Ea înceteazã peste tot sã mai fie un cult pentru cã puterea clerului se estompeazã. Dispare în timp ce se sting ºi persecuþiile împotriva ei, într-o epocã pacificatã în care oamenii trãiesc mai bine...

21.2. Erezia ºi vrãjitoria
Vom începe cu miºcarea valdezã. Întemeietorul miºcãrii valdeze a fost un negustor din Lyon, Pietro Valdo (Valdes), care între 1173 ºi 1175, dupã ce ºi-a vândut bunurile în beneficiul sãracilor, s-a dedicat unei vieþi de sãrãcie ºi predici, folosind o limbã pe înþelesul mulþimii. Probabil cã una din condamnãrile Conciliului de la Verona, din 1184, în care se acuzã un grup de laici pentru cã ºi-au asumat autoritatea predicilor, se referã la el ºi la discipolii sãi. Valdezii sunt declaraþi eretici ºi ei se adunã în mici comunitãþi, adeseori fiind obligaþi sã trãiascã în clandestinitate; cei care rãmân pe teritoriul italian se refugiazã în vãile munþilor. Cazul lui Pietro Valdo se înscrie în mod clar, pentru ecleziaºti ºi inchizitori, printre cele de erezie. Peste aceastã primã ºi imediatã definiþie se mai suprapune ceva: valdezii sunt acuzaþi nu doar cã ºi-au renegat credinþa, ci cã au încheiat un pact cu diavolul, în scopul de a submina însãºi tradiþia creºtinã: ei îºi reneagã credinþa pentru a îmbrãþiºa o altã religie, cea a diavolului, cu toate consecinþele sale. Rãmâne celebru în Franþa, printre altele, cazul din Arras, care se prelungeºte de-a lungul întregului secol al XV-lea: „Cronicarii povestesc despre crimele de care au fost acuzaþi ºi pe care le-au mãrturisit sub torturã «valdezii» din Arras, o adevãratã sectã în slujba diavolului. Înainte de a se duce la Sabat îºi dãdeau pe trup cu o unsoare specialã, folosind o vergea pe care ºi-o aºezau apoi între picioare. În felul acesta erau în stare sã zboare, parcurgând lungi distanþe cu mare repeziciune. Sabatul avea loc în mijlocul unei pãduri, la câþiva kilometri de Arras: acolo

Vrãjitoria

109

îi aºtepta un diavol mare cât toate zilele, care se putea transforma în þap, în câine, în maimuþã sau în om. Petrecerea se prelungea cu un banchet ºi se termina într-o orgie. În timpul Sabatului, vrãjitorii renegau (aceasta e partea care se referã propriu-zis la erezie) religia creºtinã, trebuiau sã îi huleascã pe Dumnezeu, Sfânta Treime ºi pe Sfânta Fecioarã, sã calce în picioare crucifixul ºi sã-l scuipe. Ceremonia se sfârºea cu o liturghie neagrã pe parcursul cãreia Împãrtãºania era aruncatã broaºtelor, ce urmau sã fie arse pentru a fi folosite la prepararea unor prafuri dãunãtoare.“ Acuzaþia de stabilire a unui pact antiecleziastic cu diavolul însuºi nu ar fi fost de ajuns pentru a se incrimina vrãjitoria; dar, aºa cum reiese din acest text, ulterior este introdus un alt element: „sabatul“. Alianþa cu diavolul capãtã o formã precisã ºi anume cultul vrãjitoarelor. Pentru prima oarã se pune în mod clar un semn de egalitate între eretici ºi vrãjitoare. S-ar putea pune întrebarea ce avantaj prezenta echivalarea acestor douã categorii. Rãspunsul e simplu: ereticul ataca, prin alegerile sale, esenþa însãºi a credinþei ºi a Bisericii; vrãjitoarea sau vrãjitorul atenta în special la societatea civilã, la persoane. Primii pãcãtuiau împotriva credinþei; ceilalþi împotriva omului ºi a civilizaþiei. Dacã s-ar fi putut afirma cã ºi unii ºi ceilalþi formau în realitate o entitate unicã, ar fi însemnat cã Biserica ºi puterea politicã aveau un duºman comun, ce trebuia urmãrit cu forþe unite pentru a fi distrus în totalitate. Dacã ereticul ºi vrãjitoarea erau una ºi aceeaºi figurã, persoanã, entitate, papa ºi împãratul aveau un adversar comun. Ceea ce s-a întâmplat la Arras este unul din primele exemple pentru ce se va petrece mai peste tot în Europa (ºi am vãzut deja exemplul spaniol): vânarea omului rãmas fãrã nicio scãpare; Biserica atacã pe de o parte, puterea civilã o sprijinã împotriva unui duºman tot mai vizibil; orice om poate fi acuzat de crime, pe care niciun autor de literaturã a groazei nu ºi le-ar fi putut imagina, pentru a fi apoi obligat sã le recunoascã sub torturã. Dar în acest caz, în afara puterii ecleziastice ºi a celei civile, mai era o a treia, care putea fi pusã în miºcare, dacã vrãjitoarea era tot una cu ereticul, ºi anume poporul. Predicile eretice ºi cultivarea superstiþiilor tindeau sã facã prozeliþi în special în rândul populaþiei rurale, mai apropiate de ciclurile naturii ºi mai îndepãrtatã (adeseori, foarte îndepãrtatã) de structurile puterii. În cazul ereziei valdeze ºi în multe altele asemãnãtoare, acuzaþia de vrãjitorie era astfel formulatã încât îi prezenta pe eretici drept indivizi periculoºi pentru populaþia de la þarã: dacã ereticul îl adorã pe Satana ºi se preteazã la ritualuri magice împotriva omului, a câmpurilor, a animalelor, nu e greu sã-i faci pe oameni sã se ridice împotriva lui. Un mecanism asemãnãtor a fost cel care trebuia sã loveascã în evrei, acuzaþi la rândul lor de ritualuri orgiastice, canibalism ºi crime împotriva copiilor. Nu întâmplãtor termenul de „sabat“ este interpretat ca originar din ebraicã unde desemna numele zilei de repaus, „shabbat“ (sâmbãtã). Dacã episodul valdez urmãrea un plan precis, menit sã persecute cu mai

110

Paranormalul în criminalisticã

multã eficacitate ºi într-un nou mod erezia, el era ºi consecinþa unui proces îndelungat, desfãºurat pe parcursul a douã secole: data de rãu augur este 1224, când Biserica se hotãrãºte ca delictele de erezie sã fie transferate cãtre puterea temporalã, iar ereticul sã fie astfel considerat fãptaºul unei crime de lezmajestate ºi condamnat, în consecinþã, la moarte. Ceea ce urmeazã confirmã aceastã schimbare de poziþie ºi duce la consecinþe din cele mai grave: între 1227 ºi 1235 se pun bazele tribunalului Inchiziþiei, de anchetare a corupþiei eretice („Inquisitio haereticae pravitatis“). Prin bula Ad extirpanda din 1235, Inocenþiu al IV-lea iniþiazã persecuþia sistematicã. Succesorul sãu, Alexandru al IV-lea, îi condamnã în 1258 în mod expres pe cei ce practicã magia. Ioan al XXII-lea în 1320 îi autorizeazã pe inchizitorii din Toulouse sã intervinã împotriva celor ce fac vrãji. Asemenea luãri de poziþie se înmulþesc în anii ce urmeazã: în 1320 inchizitorul credinþei Bernardo Gui descrie în Practica inquisitionis haereticae pravitatis felul în care trebuie sã fie interogaþi invocatorii demonilor ºi subliniazã cã practicile vrãjitoreºti profanatoare ºi idolatre sunt comparabile cu erezia: Grigore al IX-lea (1374) ordonã sã fie luate mãsuri împotriva celor ce îl venereazã pe Satana; dupã doi ani, un alt inchizitor, Nicolas Eymerich, îi numeºte eretici pe toþi cei care au legãturi cu diavolul ºi prin acesta capãtã cunoºtinþe de magie; erezie înseamnã participarea la Sabat ºi folosirea copiilor pentru cultul idolatric; printre intervenþiile „laice“, neobiºnuitã este cea a Facultãþii de teologie din Paris, în 1398, care distinge, fãcându-le o descriere, magia naturalã de cea ereticã. O idee despre acest ritm tot mai crescut ni-l oferã statisticile: între 1320 ºi 1420 se publicã 13 tratate despre vrãjitorie; în urmãtorii cincizeci de ani numãrul lor se dubleazã. Ceea ce se schimbã ºi va duce la nefericita perioadã a adevãratei „vânãtori“ este aceastã neîntreruptã, deºi uºoarã, alunecare de la problematica vrãjitoriei în sine spre cea a vrãjitoriei eretice. Ne gãsim în faþa unei lumi „fabricate“, perfect logice ºi închise în ea însãºi, care va conduce la cele mai sângeroase ºi inutile persecuþii din istoria creºtinismului: lumea magiei (albã ºi/sau neagrã) se transformã în lumea magiei eretice. În continuare sã facem efortul de a merge pe urmele istoriei, evidenþiind datele ºi perioadele sale, adicã vremurile în care s-au produs aceste coºmaruri: l 1409: Papa Alexandru al V-lea condamnã într-o bulã înfiinþarea de cãtre creºtini ºi evrei a sectelor ºi a ritualurilor ce contravin religiei creºtine, prin practicarea ghicitului, a descântecelor ºi a superstiþiilor; bula e trimisã franciscanului Ponce Fougeron, care primeºte, dupã o lunã, o sumã de bani pentru desfãºurarea activitãþii inchizitoriale. l 1436: Claude Tholosan, judecãtor din Dauphine (apar judecãtorii seculari ca autori de teorii în sfera teologiei nemaifiind vorba acum de o problemã teologicã, ci de una învecinatã cu ºtiinþele juridice) afirmã cã pãcatele magicienilor ºi ale vrãjitoarelor sunt prea grave pentru a avea dreptul la indulgenþa Bisericii; ei trebuie condamnaþi ºi în special suspectaþi când

Vrãjitoria

111

îndeplinesc acte în aparenþã nevinovate, precum strângerea de plante pe timpul sãrbãtorii Sfântului Anton. l 1437: Giovanni Nider în lucrarea sa Fornicarius formuleazã cele mai grave acuzaþii de vinovãþie la adresa femeii-vrãjitoare: o creaturã slabã ºi lesne de înºelat, pradã a diavolului dintru începuturi; pe aceeaºi poziþie se situeazã, afiºând o atitudine misoginã, printre alþii, Prieras (Summa Summarum) ºi Bernardo Rategno da Como (De Strigis, 1510); ideea cã femeia este o creaturã „rãufãcãtoare“ strãbate secolele: e de ajuns sã ne gândim la definiþia „medicalã“ a diferenþei, existente în perioada prenatalã între bãiat ºi fatã, pe care Laurent Joubert o va da în 1578: „...sãmânþa în sine nu conteazã… ea poate degenera adeseori în parte femininã, din cauza mediului rece ºi umed… ca ºi prin prezenþa excesivã a sângelui menstrual, crud ºi indigest“. l 1451: Nicolae al V-lea îndeamnã stãruitor pe inchizitori sã-i pedepseascã pe ghicitori, chiar dacã nu existã bãnuiala de erezie (înseamnã cã inchizitorul poate pedepsi superstiþia!). l 1458: Nicolas Jacquier, teolog dominican: vrãjitoarele alcãtuiesc o sectã care dintotdeauna s-a strãduit sã distrugã Biserica (e uºor de vãzut legãturile ce se presupun a fi între valdezi, evrei ºi vrãjitoare). l 1475: Sixt al IV-lea stabileºte o echivalenþã totalã între erezie ºi vrãjitorie: „... vor trebui sã acþioneze pentru ca erezia ºi secta vrãjitorilor... sã fie distruse ºi anihilate“. l 1483: Jean Vineti, teolog ºi inchizitor, afirmã cã trebuie sã se facã diferenþa între vrãjitoarele de odinioarã ºi cele care se aflã acum în jurul nostru: acestea din urmã sunt mai crude decât animalele sãlbatice ºi nu acþioneazã singure, ci fac parte dintr-o sectã de adoratori ai diavolului. În urmãtorul an, dupã cum vãzut, este datã bula Summis desiderantes affectibus, prin care inchizitorii sunt îndemnaþi sã devinã stãpâni pe situaþie: „…în numele autoritãþii noastre apostolice, dorim sã fie înlãturat orice obstacol de naturã sã împiedice activitatea inchizitorialã... Îndemnaþi la aceasta de grija pentru credinþã, hotãrâm ca... inchizitorilor sã le fie permis sã-ºi îndeplineascã funcþia ºi sã procedeze, în deplinã libertate, la pedepsirea, încarcerarea ºi corijarea acelor persoane pentru excesele ºi crimele sus-amintite... Le acordãm de asemeni inchizitorilor dreptul de a predica Cuvântul Domnului în toate bisericile parohiale ºi ori de câte ori vor dori... Ordonãm episcopului din Strassbourg... sã protejeze ºi sã susþinã acþiunea inchizitorilor, reprimând pe toþi cei care vor cãuta sã le dãuneze, sã-i împiedice, sã-i contrazicã ºi sã se rãscoale... chiar prin înãsprirea sentinþelor... cu ajutorul braþului secular.“ Din acest moment Ciocanele devin opere hotãrâtoare; în afarã de cea a lui Sprenger ºi Kraemer, vom gãsi lucrãrile lui Nicolas Remy, Johann Wier, Girolamo Menghi, Martin del Rio ºi în special cea a lui Francesco Maria Guazzo, cu al sãu Compendium Maleficarum din 1608.

112

Paranormalul în criminalisticã

Nu lipsesc desigur opere situate pe o poziþie opusã, precum cea a lui Ulrich Müller (1489) care inaugureazã un nou mod de a interpreta fenomenul: vrãjitoarele sunt femei sãrace care trãiesc din plin o iluzie demonicã ºi mai puþin o realitate satanicã ºi ereticã. Dar, pentru moment, vocea sa rãmâne izolatã. Pentru a regãsi o poziþie similarã va trebui sã aºteptãm anul 1544, când Andrea Alciato va susþine inutilitatea unei persecuþii juridice împotriva unor femei care în realitate sunt victime ale iluziilor. Pe linia tradiþionalã, care începe sã se afirme, mai gãsim în 1490 lucrarea lui Pierre Mamoris Flagellum maleficarum, în care el vorbeºte despre sabat ca o derivaþie a shabbatului ebraic; în 1523 Bartolomeo Spina face o legãturã între prezenþa la sabat ºi culturile pãgâne ale zeiþei Diana: înainte de el, spre jumãtatea secolului al XV-lea, ideea amintitã de noi, potrivit cãreia practica vrãjitoriei ºi-ar putea avea originile în venerarea figurilor de bacanale (Bachus, Diana ºi chiar Herodiada), fusese afirmatã de Alfonso Tostato; iar Bernardo Ratego mersese mai departe, având certitudinea cã a descoperit marele complot urzit de „secta“ vrãjitoarelor în numele Dianei; în 1559 sunt publicate cele ºase volume semnate de Martin del Rio, o adevãratã culme a manualelor pentru înþelegerea tuturor caracteristicilor vânãtoarei de vrãjitoare, cu titlul Disquisitiones magicae; în 1563 Johann Wier susþine ideea cã în cazul presupuselor vrãjitoare e mai necesarã intervenþia medicului înainte de cea a preotului; dar pãrerea sa nu a fost bine primitã pe atunci (de comparat, ulterior, cu poziþia lui Bodin). Dupã cum am arãtat, la mijloc nu este doar Biserica: în 1570 o ordonanþã a regelui Þãrilor de Jos defineºte vrãjitoria drept o crimã penalã, indicând modalitãþile de reprimare a ei. Jean Bodin, magistrat ºi umanist francez, publicã în 1580 lucrarea Démonomanie des sorciers, rãspunzând ºi opunându-se tezelor lui Wier, de o cruzime înfricoºãtoare faþã de vrãjitoare. Bodin va fi suspectat la rândul sãu de erezie. În 1602 Henry Boguet, magistrat inchizitor în Elveþia (celebru la vremea sa pentru a fi propus condamnarea la moarte ºi a copiilor bãnuiþi de vrãjitorie) afirmã în Discours exécrable des sorciers: „Vreau sã fie limpede cã sunt duºmanul neîmpãcat al magicienilor ºi al vrãjitoarelor, ºi cã nu îi voi cruþa vreodatã, având în vedere ticãloºiile înfãptuite ºi numãrul lor ce devine tot mai mare“. Pânã ºi filosoful Tommaso Campanella, apreciatul autor al Cetãþii soarelui, afirmã cã: „Femeiuºtile, care se hrãnesc cu mâncare spurcatã, sau concep sânge menstrual ori excremente în uterul invadat de emanaþii, se perturbeazã ºi sunt gata sã-l primeascã pe diavol“. O mãrturie contrarã, tulburãtoare în mod special, fiindcã e fãcutã de un confesor care a cunoscut sufletul vrãjitoarelor ºi al ereticilor întâlniþi la þarã, dateazã din 1631. Friedrich Spee afirmã: „...mãrturisesc plin de ruºine cã, mai cu seamã în Germania, printre catolici

Vrãjitoria

113

ºi în popor persistã superstiþii greu de crezut... care... sunt puse pe seama sãrmanelor femei de pretutindeni...“. Acum tabloul este complet: cartea de la care am pornit, Ciocanul, devine piatra de boltã, pe care se sprijinã intrarea într-o lume construitã conform unei precise idei de persecuþie. Teoria este pusã la punct ºi rãmâne de vãzut ce se întâmplã în realitate, în toþi acei ani (am spune, în acele veacuri) în care ciuma ereticã se învecineazã atât de strâns cu secta vrãjitoreascã, încât devine unul ºi acelaºi lucru.

21.3. Un masacru care dureazã de trei veacuri
Parcursul teoretic alcãtuit din documente, predici ºi publicaþii, care ne-a însoþit pânã acum, urmeazã sã fie transpus în istoria concretã a oamenilor. Din oraºele franceze, împodobite cu superbe catedrale; pânã în zonele rurale germane, înspre dealurile ºi munþii italieni ºi elveþieni, spre câmpiile dezolante ale Pirineilor spanioli ºi pânã în ºesurile noilor colonii americane, între sfârºitul secolului al XIV-lea ºi cel al secolului al XVI-lea, avem de strãbãtut o orbitã în care nenorocirea, sãrãcia ºi ororile se înmulþesc, într-un ritm demn de o tragedie greacã. Încã se mai discutã ºi azi în legãturã cu numãrul bãrbaþilor ºi al femeilor (în special), sacrificaþi în numele luptei împotriva vrãjitoriei eretice. Din documentele proceselor ce ni s-au pãstrat, s-ar pãrea cã numãrul victimelor, pe care îl putem lua în considerare ar fi fost aproximativ de 70 000 de persoane. Cei mai puþin optimiºti susþin cã rugurile au atins cifra de 300 000. Pentru a înþelege îndârjirea inchizitorilor e necesar sã examinãm câteva evenimente mai îndeaproape. Milano, 1384 – Douã femei, Sibilla ºi Pierina, mãrturisesc cã ar fi participat la un joc lugubru: jocul Dianei (sau al Herodiadei), condus de o anume Madonna Oriente, care destãinuia tainele viitorului femeilor aflate acolo. În prezenþa acelei Oriente nu era voie sã se rosteascã numele lui Dumnezeu. Oriente le mai învãþa cum sã tãmãduiascã bolile, sã gãseascã lucrurile furate ºi sã dezlege descântecele. Cele douã femei sunt condamnate la moarte în 1390. Paris, 1390 – Cazul prostituatei Macete e mai complicat ºi ne introduce într-o lume a sãrãciei fizice ºi morale sfâºietoare. Macete, tânjind de dorul iubitului ei care, în loc sã o ia în cãsãtorie aºa cum îi promisese, o pãrãsise pentru a fugi în Spania, ajutat de o altã femeie de proastã condiþie, încearcã sã-l întoarcã prin vrãji. Ea a învãþat pe de rost începutul Evangheliei lui Ioan ºi cu aceastã formulã spusã cu voce tare reuºeºte sã se punã în legãturã cu un diavol, numit Haussibut. Iubitul e obligat sã se întoarcã la ea, împotriva voinþei lui, însã refuzã sã se însoare. Plinã de tristeþe, Macete reia vraja cu mai multã putere, folosind ceara ºi smoala, din care face o pastã cu care îl unge între umeri pe iubit, timp de trei nopþi, invocându-l pe Satana. Bãrbatul cedeazã pânã la urmã ºi o ia în cãsãtorie, fãrã sã o iubeascã însã. Urmeazã ani plini de greutãþi. El se poartã urât, o bate. Macete nu ºtie ce sã facã ºi se adreseazã

114

Paranormalul în criminalisticã

din nou diavolului sãu: ceara ºi smoala sunt iarãºi amestecate, pentru a modela o figurã de copil pe care ea o pune sã pluteascã pe paie într-o oalã cu apã clocotitã. Macete este în continuare bãtutã ºi maltratatã. Disperatã, se duce pe câmp, cautã broaºte râioase pe care le înþeapã cu ace, masacrându-le pe toate. Bãrbatul o chinuie în continuare, pânã când o surprinde asupra faptului, o denunþã Inchiziþiei. Dovada vinovãþiei sale este o broascã moartã. Sion, 1420 – Unui grup sectar i se aratã diavolul sub înfãþiºarea de urs sau de berbec; adepþii sectei mãcelãresc bãrbaþi, copii ºi animale. Dupã cercetãri se descoperã cã din grup fac parte 700 de oameni. O sutã dintre ei sunt arºi de vii dupã ce mãrturisesc totul sub torturã. Rouen, 1430 – Pe 18 martie este condamnatã la moarte Ioana d’Arc. Acuzaþia este în acelaºi timp de vrãjitorie ºi de erezie. Intenþia procesului este în mod evident politic. Atras, 1459 – Robinet de Vaulx, pustnic, este judecat pentru delictul de vrãjitorie. Înainte de a muri o denunþã pe prostituata Demiselle ºi pe pictorul Jean Lavite – din nou douã persoane „marginale“. Anchetaþi ºi torturaþi, cei doi sunt arºi pe rug în 1460. Au mãrturisit la rândul lor ºi au denunþat alþi complici: lanþul inchizitorial îºi poate continua acþiunea de purificare. Fie, 1506 – O femeie, Anna Jobstin, mãrturiseºte sub torturã cã este vinovatã de aducerea grindinii care a distrus câmpurile vecinilor. Mintea ei o ia razna: se acuzã de toate dezastrele care loviserã în ultima vreme întregul Tirol. Mirandola, 1522–1523 – „Procesul de la Mirandola“ rãmâne una dintre cele mai crude ºi solemne „vânãtori de vrãjitoare“, ºi îi poate fi atribuitã teribila denumire de „pogromul de la Mirandola“; participã la el însuºi prinþul di Carpi, Gian Francesco Pico. Violenþa cu care acuzaþii sunt trataþi ºi bãtuþi îi face pe martorii din mulþime sã exclame: „Nu e drept ca aceºti oameni sã fie uciºi cu atâta cruzime“. Zürich, 1546 – Dovezi procesuale confirmã cazul Agathei Stuodlerin, fiica unui preot, devenitã prostituatã. Ea ºi-ar fi vândut sufletul diavolului, dedându-se la o serie de fãrãdelegi pline de cruzime: uciderea unor bãrbaþi prin otrãvire; inducerea impotenþei la alþii, cãrora le-ar fi cerut bani în schimbul redãrii virilitãþii. Un brutar ºi soþia sa, atinºi de impotenþã ºi frigiditate, o denunþã ºi asistã la torturã. Nemaisuportând rãutatea zbirilor, Agatha se aruncã pe geam, rupându-ºi un picior. Judecãtorii devin ºi mai bãnuitori: voia sã se omoare (crimã împotriva credinþei) sau sã fugã zburând? Torturile se înteþesc. Agatha mãrturiseºte pânã la urmã, cerând sã-i fie acordatã favoarea de a nu fi arsã. Curtea se consultã ºi hotãrãºte sã-i accepte cererea, având în vedere cã se convertise în mod evident. Va fi înecatã la 27 februarie. Derneburg (Rheinstein), 1555 – Din nou este vorba despre douã femei: Groebesche ºi Gisserlsche mãrturisesc cã au întreþinut raporturi sexuale cu diavolul: Groebesche spune cã aceste practici au durat mai bine de unsprezece ani. Legãtura cu diavolul este prin urmare extrem de puternicã: atunci când

Vrãjitoria

115

este condusã la rug, satana însuºi îºi face apariþia în faþa mulþimii adunate sub eºafod ºi le rãpeºte în zbor pe amândouã condamnatele; acþiunea se petrece în ziua de 1 octombrie. Douã zile mai târziu, Gisserlsche apare în casa soþului ei, care moare pe loc de fricã; episodul este relatat de un vecin, care afirmã cã ar fi vãzut-o dansând în jurul mortului, învãluitã într-un nor de foc. La 12 octombrie este arestat soþul lui Groebesche, acuzat cã s-ar fi împerecheat cu sora soþiei. Ancheta inchizitorialã continuã, ºi o a treia femeie, numitã Serchkschen, e arestatã pe ziua de 14 a aceleiaºi luni, fiind acuzatã cã a provocat paralizia vecinilor dupã ce a îngropat broaºte râioase la intrarea locuinþei acestora. Fãrã a mai primi niciun ajutor din partea diavolului, dupã câteva zile este arsã pe rug. Paris, 1565–1640 – Pe o perioadã de ºaptezeci ºi cinci de ani sunt trimiºi în judecatã 1119 oameni; numãrul lor demonstreazã cã inchizitorii lucrau cu multã asiduitate. O sutã dintre aceste persoane sunt condamnate la moarte. Faþã de alte cazuri, avem de a face aici cu bãrbaþi ºi femei dintr-o categorie socialã decentã, acuzaþi de practicarea magiei. Lucerna, 1517 – O moaºã mãrturiseºte cã a ucis mai mulþi copii nounãscuþi, strãpungându-i cu un ac lung. Cum condamnarea la rug întârzia, în speranþa de a scoate ºi alte mãrturisiri de la ea, temnicerii au surpriza de a nu o mai gãsi în celulã, în locul ei se aflã doar pielea, umflatã ca un buboi. În popor se spune cã diavolul a jupuit-o de piele ºi a luat-o cu sine. Genf, 1571 – O cumplitã masacrare a femeilor: în decursul lunii mai sunt arse de vii douãzeci ºi una de femei. Zürich, 1571 – Unei femei care trãieºte în mare mizerie, Verena Keretzin, lipsitã pânã ºi de haine ºi mâncare, i se prezintã un cavaler care se laudã cã este unul dintre cei mai bogaþi ºi mai puternici oameni de pe pãmânt. Femeia îi ascultã înspãimântatã propunerea: dacã te vei uni trupeºte cu mine, te voi copleºi cu bunuri, vei fi puternicã ºi onoratã. Mintea femeii e confuzã, nu ºtie ce sã rãspundã, deºi în sinea sa e ispititã sã-i primeascã propunerea. Bãrbatul nu mai aºteaptã rãspunsul ei ºi încheie pactul muºcând-o de braþ, apoi se împerecheazã cu ea. Din acel moment, Verena simte cã nu se mai teme de nimic; o putere nouã îi strãbate fiinþa. Înarmatã cu un bãþ începe sã rãtãceascã pe câmpii, lovind vacile ºi porcii pânã îi ucide; provoacã boli oamenilor care în trecut nu au vrut sã o ajute, sau sã-i dea de pomanã; aduce grindina distrugând recoltele întregii regiuni. Pânã la urmã e prinsã. Pe 10 septembrie este arsã pe rug. Lorena, 1576–1606 – Judecãtorul, Nicolas Remy se laudã cã a trimis la rug, în acest interval de timp, între douã ºi trei mii de vrãjitoare. Bordeaux, 1577 – Într-un raport asupra desfãºurãrii procedurilor juridice, inchizitorul Pierre de l’Ancre relateazã cã la Curtea regalã din Bordeaux au fost trimise la moarte patru sute de vrãjitoare. Val Mesolcina, 1593 – Nici preoþii cei mai cunoscuþi nu se sustrag ritualului

116

Paranormalul în criminalisticã

de condamnare a vrãjitoarelor. Cardinalul Carlo Borromeo ia parte la „vânãtoare“, favorizând condamnarea „cu capul în jos“ a mai multor femei; mãrturia celor prezenþi se referã la faptul cã ele au murit probabil împãcate, deoarece au fost auzite invocând, în mijlocul flãcãrilor, „numele prea sfânt“. Pistoia, 1593 – Câteva prostituate, printre care Fiore di Francesco da Crispoli, scapã de rug luând calea exilului. Bazuel (Cambresis), 1599–1627 – O vãduvã în vârstã, Reine Percheval, sfârºeºte pe rug dupã ce mãrturiseºte cum a folosit practicile vrãjitoreºti pentru a provoca moartea unei nepoþele, cum a abãtut o boalã grea asupra unei persoane de vazã, cum a schilodit viþeii la naºtere. Înainte de a ajunge pe rug se repetã un ritual nefericit: Reine se rãzbunã pe acuzatoarele ei, denunþându-le ca fiind complice la propriile crime. Una dintre acestea, Aldegonde de Rue, o va urma în moartea violentã, dupã un proces ce a durat doi ani ºi care s-a încheiat prin gãsirea unor puncte insensibile la durere pe corpul ei, mãrturie a legãturilor cu diavolul. Alte trei femei vor avea acelaºi sfârºit. Jura, 1600 – Rolanda di Vernois ºi Claudia îi mãrturisesc judecãtorului, Henri Boguet, cã au adus grindina prin amestecul urinei proprii cu rãmurele verzi. Diavolul le apãrã pe rug, aducând o ploaie în averse, care stinge mereu flãcãrile. Pânã la urmã ritualul are loc pe 7 septembrie. Aix-en-Provence, 1609 – De data aceasta avem de a face cu o cãlugãriþã: dupã exorcizare, fiind în mod evident posedatã de diavol, femeia îl acuzã pe Gaufridy, preotul Marsiliei, cã i-ar fi fãcut farmece. Preotul, supus torturii, rezistã timp de doi ani, mai înainte de a mãrturisi practicile sabatice ºi violenþa sexualã exercitatã asupra maicii. Moare pe rug la 30 aprilie 1611. Zagarramudi (Þãrile Basce), 1614 – Dupã interogarea timp de patru ani a unui grup de 300 de persoane, 12 femei sunt acuzate de vrãjitorie. ªapte dintre ele sunt condamnate la rug; celorlalte cinci, moarte în timpul procesului, le sunt arse imaginile. Paderborn, 1631 – Lisa Tutke, arestatã ca vrãjitoare, mãrturiseºte sub torturã cã tatãl sãu (ucis la rândul sãu din cauza violenþelor exercitate de cãtre judecãtori, într-un proces precedent) a învãþat-o sã facã farmece încã de micã, încredinþând-o unui bãrbat care a abuzat sexual de ea: acel bãrbat putea fi diavolul, lucru dovedit prin senzaþia de îngheþ ºi nu de cãldurã pe care Lisa a avut-o în timpul raportului. Lisa a mai denunþat alte ºase persoane. Oppenau, 1631–1632 – Un proces record: 18% din populaþie este trimisã pe rug. Palermo, 1640 – Este condamnatã de cãtre Sfântul Oficiu, Caterina Buni „care ieºea afarã noaptea împreunã cu femeile ºi promitea sã mai aducã ºi pe alþii cu ea, punându-le sã cãlãreascã pe câte un castrat, aºa cum fãcea ºi ea“. Auch, 1644 – Regine, o femeie din popor, este prinsã ºi aruncatã în fluviul Gers cu o piatrã atârnatã de gât. De data aceasta cei care o executã, fãrã a face proces, sunt niºte soldaþi, dupã ce o acuzã de practici vrãjitoreºti, la instigarea unor persoane din oraº.

Vrãjitoria

117

Montheliard, 1646 – Treizeci ºi doi de martori acuzã o vãduvã, Adrienne d’Heur, cã a omorât un copil, oferindu-i pâine; a orbit un bãrbat, o femeie, ºi doi copii; a secat laptele unei vaci; a provocat moartea unui cal; a încercat sã rãpeascã un copil; i-a ameninþat pe mulþi alþii; s-a furiºat noaptea în case, fãrã a avea nevoie sã deschidã uºile; s-a transformat în pisicã, pentru a irita pisica casei. Asemeni lui Percheval, este înþepatã pe tot corpul: acul pãtrunde între omoplaþi ºi rãmâne acolo, timp de un sfert de orã, fãrã a-i produce dureri sau pierderi de sânge. Adrienne neagã toate acuzaþiile ºi este atârnatã de frânghie. Atunci mãrturiseºte: sabat, împerecheri cu diavolul, vrãji, preschimbãri. Este arsã pe rug la l septembrie. Juergensburg, 1692 – Un bãrbat de optzeci de ani, Thiess, mãrturiseºte cã este un vârcolac, dar din cei benefici, care îi urmãreºte ºi se luptã cu diavolii ºi vrãjitoarele. Judecãtorii îl condamnã la zece lovituri de bici. Vrãjitoarele din Salem (Noua Anglie). În 1620, pe arida coastã de est a Americii de Nord, o corabie, Mayflower, aducea la þãrm oameni îmbrãcaþi în negru. În acest tãrâm nou, bãtut de vânturi ºi acoperit de pãduri înfricoºãtoare, ei mergeau cu pistolul într-o mânã ºi cu Biblia în cealaltã. Erau puritanii din Anglia alungaþi de Iacob I Stuart ºi expulzaþi ºi din Provinciile Unite, deja semicarteziene, unde voiserã sã întemeieze un regat al lui Dumnezeu dupã sufletul lor, adicã fãrã veselie ºi fãrã iubire. Din scrierile lui Calvin, pe care ei îl citeau ºi-l reciteau, ce reþineau oare aceºti pionieri în credinþa lor neliniºtitã ºi dezolantã? „Diavolul va stãpâni lumea, pânã la detronarea lui de cãtre Hristos, oamenii rãi sunt copiii Satanei, degeneraþi ai imaginii lui“, sau încã, în cartea lor, Biblia: „Tu nu vei permite unui vrãjitor sã trãiascã“ „(Exodul, 22-18). Ei au defriºat un teren pietros, ºi pãdurile dese ºi întunecate împrejmuiau îndeaproape ogorul lor însãmânþat cu trudã. Lecturile lor sacre erau pline de teama de Dumnezeu ºi de blestemele asupra rãului. Lângã ei se întindea þinutul stufos de arbori, iar vechiul proverb al acestor pionieri este elocvent pentru starea lor de spirit: „Unde începe pãdurea, începe indianul. Unde începe indianul, începe inamicul.“ Pãdurea, strãbãtutã de indigeni, era pentru ei Regatul Diavolului. Cu toate acestea, îºi luau ca doici sau servitoare în casã femei indiene, pe care, prin predicile lor, încercau sã le smulgã de sub influenþa Demonului. Preocupaþi de propria mântuire, interziceau bãuturile tari ºi jocurile de noroc; iar ispitele simþurilor erau pentru ei abominabile. Aceºti oameni aspri ºi puri au nãscut copii care vor creºte în veºmintele lor negre, ºubrezindu-se din cauza constrângerilor trupeºti impuse lor de legea durã a puritanilor, dar cu trupurile mai robuste, totuºi, decât ale pãrinþilor lor, cãci se nãscuserã în mijlocul naturii suverane, ºi nu crescuserã pe strãzile cenuºii ºi murdare din Londra sau Haga. De aici s-a tras tot rãul. Procesele din Salem sunt imaginea atroce a obsesiilor exportate din Lumea Veche ºi care pãtau noul pãmânt american. În plus, evoluþia socialã se accelerase. La începutul ocupaþiei engleze din Noua Anglie, dupã cum remarcã în mod corect M. Soulie, exista un „sistem social... asemãnãtor cu idealul comunist. Pãºunile ºi preriile erau folosite în

118

Paranormalul în criminalisticã

comun, fiecare colonist avea un acru de pãmânt a cãrui producþie îi aparþinea, dar pe care n-o putea vinde“. Apoi, teocraþia ierarhizeazã societatea ºi egalitatea iniþialã va dispãrea aducând, o datã cu aplicarea legilor puritane intolerante, gelozie ºi urã. Ansamblul acestor factori a provocat execuþia a patru presupuse vrãjitoare în 1645. În 1688, în urma unei discuþii frivole, o spãlãtoreasã, numitã Glower, o insultã pe una dintre clientele sale, pe care o chema Goodwin. Unul dintre copiii acesteia din urmã, care asistase la scena foarte violentã, este cuprins de convulsii. Glower, acuzatã imediat de vrãjitorie, este arestatã (ea era irlandezã ºi catolicã, ceea ce contravenea religiei protestante, dominante aici). Nefericita este aºadar executatã. În 1692, acasã la pastorul din Salem, Samuel Parris, zece fete intrã în convulsii ºi se dedau la acte fãrã noimã, aparent obscene. Doica indianã a uneia dintre fete, fiica pastorului Parris, propune un remediu magic care este acceptat de comun acord. Dupã aceea, Elizabeth Parris va acuza indianca de vrãjitorie, însã nenorocita arestatã se pocãieºte cu multã inteligenþã ºi scapã de rug. Dupã acest început, „fetele din Salem“ îºi vor îndrepta acuzaþiile de vrãjitorie împotriva a numeroase persoane. Acestor fete, probabil impubere, li s-a alãturat o istericã bogatã, Arme Putman. Peste 200 de persoane au fost arestate sub acuzaþia de vrãjitorie. Noutatea vrãjitoriei din Salem constã în faptul cã denunþãtoarele vãd apãrând noaptea spectrele celor pe care îi denunþã ºi care le obligã „sã-ºi scrie numele pe o carte a Satanei“. Existã aici prefigurarea a ceea ce se va petrece tot pe pãmânt american, în 1847, în familia Fox. La Salem, vrãjitoria se confundã cu cazurile de posedare pseudodemonicã. Douãzeci ºi nouã de persoane au fost spânzurate. În luna aprilie a anului 1694 erau închiºi în jur de 150 de prizonieri, dar guvernatorul Philipps îi elibereazã. Astfel se încheie incidentul de la Salem. O manifestare diavoleascã fãrã consecinþe judiciare – aºadar fãrã sã fie gravã – are loc tot în Noua Anglie, la Boston, în 1694. Aceasta a fost ultima. Într-adevãr, secolul al XVII-lea se încheia ºi înaintarea canadienilor francezi dincolo de Munþii Alegani va stârni neliniºtea coloniºtilor englezi din America de Nord. Din lupta împotriva francezilor se vor naºte independenþa ºi Uniunea americanã. Vrãjitorii puteau dormi liniºtiþi, nu mai erau condamnaþi decât trapeurii francezi ºi soldaþii regelui Ludovic al XV-lea. Afacerea otrãvirilor. Aproape neelucidat, acesta a fost unul dintre incidentele cele mai imprevizibile din vremea lui Ludovic al XIV-lea ºi reprezintã un fel de compendiu al tuturor practicilor de vrãjitorie ºi magie folosite în epocã. Marii seniori se regãseau alãturi de burghezi, scriitori, oameni de calitate ºi persoane de condiþie joasã. „Rugãciuni, slujbe fãcute timp de nouã zile, liturghii, lumânãri, broaºte râioase, vipere, degete de spânzuraþi, ierburi otrãvitoare, arsenic, mânã de om tras pe roatã, sticlã în care se reflectau chipurile dorite, pietre filozofale, mercur, grãsime de spânzurat, sânge menstrual, urinã de femeie, pantofi, batiste, mãnuºi, flori, cãmãºi sau potire otrãvite, cârtiþe sau porumbei arºi, lumânãri albe sau negre, obiecte sfinþite, ostie sfinþitã,

Vrãjitoria

119

untdelemn sfinþit, implorãri stãruitoare în limbaj ciudat, figuri de cearã botezate sau nu, consultarea spiritelor, evocarea diavolilor, cadavre de copii nãscuþi morþi, ucigaºi de copii vii, oase de mort, pacte cu diavolul, horoscoape, toate ingredientele, toate practicile vechii vrãjitorii se gãseau de-a valma în acest sinistru incident al otrãvirilor...“ Aspectul criminal al acestei poveºti nu este nicidecum relevant pentru subiectul nostru, ºi trebuie sã extragem din ea doar ceea ce priveºte vrãjitoria. Este de la sine înþeles cã se va avea în vedere contextul social. Începând cu 1661, Ludovic al XIV-lea diminueazã puterea marilor seniori. Deºi se vor distra cu siguranþã la curtea regalã, nu este mai puþin adevãrat cã aceºti mari nobili îºi pierd libertatea, legaþi cu lanþurile de aur ale subsidiilor regale de tronul suveranului. Ei vor frãmânta în gând speranþele de revoltã ºi de independenþã zdrobitã; în minþile lor, dorinþele erotice se unesc cu ambiþiile refulate. Biserica nu le oferã, prin predicile oratorilor ei, decât soluþia unei vieþi supuse ºi calme în faþa tronului ºi a altarului: „Regatul meu nu este din aceastã lume“. Vrãjitorii le vor propune realizarea tuturor dorinþelor lor, mai precis vrãji mortale îndreptate chiar împotriva persoanei regelui. Deºi libertinii îºi afiºau – nu atât de mult ca în perioada precedentã – ideile ateiste, se prea poate ca libertinajul lor sã fi îmbrãcat, adesea, forma unei blasfemii ºi prin aceasta devenea o afirmare a acelui Dumnezeu pe care îl combãteau. Aceºti curioºi libertini vor alcãtui clientela vrãjitorilor. Pe de altã parte, Franþa iese ruinatã din Frondã. Bossuet predicã un Post al Paºtelui întemeiat pe sãrãcie. Revolte agrare au loc aproape pretutindeni. Rãzboaiele, prin taxa de trecere a trupelor, fac ca fiscalitatea sã fie ºi mai apãsãtoare. Sabatul, ca ºi odinioarã, îi va consola pe sãraci. În aceste vremuri tulburi vrãjitoarea îmbracã cele mai diverse forme. Ea este cea care face farmece ºi în acelaºi timp este proxenetã, criminalã ºi provocatoare de avorturi. Ea urcã în grad. Venitã din provincie la Paris, ajunge sfãtuitoarea marilor doamne ºi a gentilomilor. Ea îl înlocuieºte la curte pe magicianul de odinioarã care se dedicã din ce în ce mai mult cercetãrii speculative. Apar figuri monstruoase, mai cu seamã preoþi blestemaþi, cãci Biserica este ea însãºi în crizã. Vrãjitor era considerat capucinul Gerard, cel care prepara atât de bine otrãvuri la Saint-Germain-en-Laye. Vrãjitori erau ºi abaþii Olivier, Catton, Dulaurens, Rebours, Toumet, Lepreux, ca ºi cãlugãrul Gabriel. Abatele Lemaignan, vrãjitor ºi el, sacrificã Diavolului copii. Vrãjitori sunt subdiaconul Sebaud, care celebreazã liturghia neagrã pe trupul gol al amantei sale, ºi, mai cu seamã, teribilul abate Guibourg, „saºiu ºi bãtrân“, sufletul blestemat al întregii afaceri. Tot vrãjitor este ºi ºmecherul pãstor normand Lesage. Înfiorãtoare vrãjitoare, rapace, prefãcutã, solemnã în vorbele sale, suspicioasã în uneltirile ei, prudentã în vrãjile contra regelui, abilã în relaþiile cu cei mari, salvatoare pentru cei mãrunþi, întotdeauna înconjuratã de preoþi discreþi ºi satanici, este doamna Voisin, regina vrãjitoarelor.

120

Paranormalul în criminalisticã La Paris, o femeie practica ghicitul ªi-n orice împrejurare consultatã era; Se pierdea vreo podoabã, se dobândea vreun amant, Pentru gustul soþiei un soþ prea mult trãia, Neplãcutã-i o mamã, sau geloasã soþia, Grabnic la astã ghicitoare se alerga Pentru rãspunsul pe care fiecare-l dorea. (La Fontaine, Prezicãtoarele, Cartea a VII-a, fabula a XV-a)

ªi Molière se face interpretul acestei puteri a vrãjitoarelor ºi a descântecelor din vremea lui Ludovic al XIV-lea: „A transforma totul în aur, a provoca vieþuirea veºnicã, a tãmãdui prin cuvinte, a se face iubit de oricine se doreºte, a ºti toate secretele viitorului, a face sã coboare din cer fericirea ca fulgerele pe metale, a ordona demonilor, a construi armate invizibile ºi soldaþi invulnerabili, fãrã îndoialã toate acestea sunt minunate“. (Amanþii Magnifici, act III, sc. 1,1672) Toþi se duc „la vrãjitoare pe înserat sau în zori de zi; sãracii pe jos, doamnele conduse în trãsuri sau purtate în lecticã, lãsând la distanþã vehiculele ºi pe purtãtorii lor, cu chipul ascuns de o mascã sau învãluit în pãr. Uºa se deschidea discret la un semnal cunoscut, ºi dupã un timp de aºteptare vizitatoarea se afla în faþa ghicitoarei. Se derula apoi o scenã unicã, în care una dintre actriþe era deseori moartã de fricã, în vreme ce cealaltã, obiºnuitã cu monotonia confidenþelor ºi a plângerilor, îºi pãstra sângele rece. Aproape totdeauna nou-venita se grãbea sã-ºi spunã durerile ºi speranþele; dar dacã avea reþineri, pretinsa vrãjitoare ghicea cu uºurinþã ce suferinþe o tulburau pe clienta sa, ºi cã voia sã se plângã de un soþ brutal ºi gelos sau de un amant infidel. Dacã un soþ bãdãran fãcea nefericitã o creaturã inocentã, ea trebuia sã-ºi reîntoarcã faþa la Dumnezeu, sã facã o slujbã timp de nouã zile Sfântului Anton din Padova sau Sfântului Gervais, pentru ca soþul sã devinã mai tandru, sã-ºi stânjeneascã mai puþin soþia ºi sã-i lase acesteia mai mulþi bani. Prezicãtoarea nu cerea salariu; din ceea ce i se dãdea, o parte era destinatã bunelor femei însãrcinate sã rosteascã rugãciuni timp de nouã zile, alta revenea sãracilor ale cãror binecuvântãri contribuiau la reuºita proiectelor binefãcãtoarei lor. Soþul nu-ºi îmbunãtãþea comportamentul, ºi femeia revenea pentru a-ºi exprima noi doleanþe. Vrãjitoarea deplângea necazul clientei sale ºi studia îndelung ºi cu atenþie liniile care se formau în palma acesteia. Dupã o meditaþie profundã, ea îndemna la rãbdare, cãci vedea semne sigure ale ameliorãrii comportamentului soþului acuzat sau chiar semnele unei vãduvii în viitorul apropiat. Dumnezeu va schimba aceastã inimã împietritã sau o va chema la El. Trebuia sã continue sã se roage, ºi sã facã încã o slujbã de nouã zile la Montmartre, în onoarea Sfântului Denis, care îi apãrã de rele pe soþi. Trebuia

Vrãjitoria

121

mai cu seamã sã atingã relicvele unui sfânt cu cãmãºile soþului. De aceastã datã vrãjitoarea stabilea ca recompensã a eforturilor sale o sumã fixatã în funcþie de averea clientei, ºi deseori o punea sã semneze un bilet. Toate aceste fandoseli erau fãcute pentru femeile timide; femeilor hotãrâte li se cerea cãmaºa soþului, fãrã vorbã, promiþându-li-se moartea lui. Presãratã cu arsenic, aceastã cãmaºã era înapoiatã... dacã soþul robust rezista la acest prim tratament, o nouã slujbã de nouã zile, însoþitã de o a doua cãmaºã, provoca, de obicei, moartea. Un alt mijloc consta în a da clientei apã, în aparenþã inofensivã, limpede ºi fãrã miasme, pentru a o pune în mâncare, în ceaiuri sau în apa de îmbãiat. Era o soluþie arsenicalã dozatã în aºa fel încât sã aducã pe nesimþite moartea, într-o perioadã mai scurtã sau mai lungã, în funcþie de averea celei care-i plãtea pe otrãvitori... Dacã femeia era prea sãracã, o soluþie de apã tare, luatã de la primul spiþer venit, omora prompt victima. De asemenea, se foloseau seminþe brune sau cenuºii, conþinând arsenic, care acþionau fãrã sã lase urme vizibile. Vrãjitoria se amesteca ºi cu impietatea, cu sacrilegiul: „Dacã trebuia sã inspire dragostea, un preot, îmbrãcat în haine sacerdotale, recita rugãminþi stãruitoare fãcând energic semnul crucii pe prafurile pregãtite dupã reþetã; acestea se aruncau apoi pe hainele persoanei care trebuia sedusã. Dacã vraja nu reuºea, preotul sfinþea praful pe altar, lângã potir, în timpul slujbei; se scria pe ostie numele celor doi amanþi ºi uneori ºi cel al persoanelor de care voiau sã se descotoroseascã; preotul sfinþea pâinea în bisericã, printr-o slujbã ºi o transforma apoi într-o pulbere care trebuia amestecatã cu alimentele consumate de persoanele pe care trebuia sã le atingã vraja. Dacã toate acestea nu-i înduplecau pe infideli sau nu le alungau indiferenþa, îndrãgostitele înnebunite, familiarizate cu rãul prin primele acþiuni, nu ezitau sã îndure ºi o ultimã încercare spre a-ºi asigura pentru totdeauna sprijinul demonului. Vrãjitoarea ºi tânãra femeie se închideau cu un preot, la miezul nopþii, fie într-un castel la þarã, fie la Paris, în camera solitarã a unei case dosnice, uneori chiar într-un cavou sau într-o magherniþã bântuitã de pãsãrile de noapte, pentru a sãvârºi o oribilã ceremonie. Preotul punea o piatrã de altar pe o masã înconjuratã de lumânãri negre; nefericita pãcãlitã se întindea pe ea complet dezbrãcatã; alãturi de ea se aflau cartea de rugãciuni ºi celelalte instrumente de cult. Potirul era pus pe abdomenul ei ºi preotul celebra liturghia, îmbrãcat în veºmintele sale bisericeºti; uneori el þinea slujba invers, adicã începând cu Evanghelia dupã Ioan; vrãjitoarea participa ºi ea ºi dãdea rãspunsurile. Preotul sfinþea pâinea ºi vinul cu rugãciuni fierbinþi ºi cuvinte în care religia ºi slujba erau în mod grosolan batjocorite. Un sãrut obscen îl înlocuia pe cel pe care preotul îl dãdea mesei sfântului sacrificiu; uneori victima era nevoitã sã suporte ardoarea josnicã a preotului; în fine, pentru ultima scenã, victima era pusã sã se împãrtãºeascã în faþa lor în cea mai respingãtoare modalitate pe care dezmãþul ºi imbecilitatea umanã a inventat-o vreodatã.“

122

Paranormalul în criminalisticã

Ceea ce a impresionat mulþimea a fost imaginea diabolicã a marchizei de Montespan care se ducea la sinistrele întâlniri ale lui Guibourg ºi servea goalã drept altar la slujba demonicã. Un istoric a încercat recent sã o reabiliteze, absolvind-o de aceastã acuzaþie. Nu se poate spune cã a ºi reuºit. Tribunalul Inchiziþiei (1679) avea sã cunoascã un mare numãr de procese de vrãjitorie, dar nu se poate afirma cã aceste condamnãri, cu excepþia celei pentru infama doamnã Voisin, au fost cu totul justificate. Ceea ce ne intereseazã mai cu seamã este proliferarea vrãjitoriei într-un timp ºi în locuri – curtea regelui ºi oraºul – unde se pare cã trebuiau sã domneascã ordinea, armonia, Raþiunea. Ce ne intereseazã, în egalã mãsurã, este impactul pe care l-a avut procesul otrãvirilor asupra conºtiinþei lui Ludovic al XIV-lea. Regele s-a vãzut înconjurat de vrãjitori ºi criminali clienþi ai acestora, inclusiv favorita sa. Se pare cã de aceea atitudinea lui Ludovic s-a modificat. Cine ºtie? Aberaþiile vrãjitoriei au îndepãrtat-o de la Curte, fãrã îndoialã, pe frumoasa doamnã de Montespan, dar au deschis calea cãtre patul regal a severei Maintenon. Scandalul a fost atât de mare încât Ludovic al XIV-lea a dat în 1682 o ordonanþã privitoare la vrãji ºi la... otrãviri: „...Sã se aducã la cunoºtinþã ce facem etc. Toate persoanele care se implicã în vrãjitorie, zicându-ºi vrãjitori sau vrãjitoare, vor pãrãsi neîntârziat regatul dupã publicarea prezentei declaraþii, sub pedeapsa corporalã. Interzicem toate practicile superstiþioase, prin fapte, prin scris sau prin cuvânt, fie abuzând de termenii Sfintei Scripturi, sau de rugãciunile Bisericii, fie spunând sau fãcând lucruri care nu au nicio legãturã cu cauzele naturale; dorim ca cei despre care se va afla cã sunt cunoscãtori ai acestora împreunã cu cei care le vor pune în aplicare ºi cei care vor beneficia de acestea pentru vreun scop, oricare ar fi el, sã fie pedepsiþi exemplar ºi dupã exigenþele cazului. Dacã pe viitor vor exista persoane atât de rãu intenþionate încât sã alãture ºi sã îmbine cu superstiþia, necredinþa ºi sacrilegiul, pretextând acþiuni de pretinsã magie, sau altele asemãnãtoare, dorim ca cele care se vor lãsa convinse sã fie pedepsite cu moartea. La fel sã fie pedepsiþi ºi cei care se vor lãsa convinºi sã se foloseascã de veninuri ºi otrãvuri, fie cã au provocat sau nu moartea, ca ºi cei care vor accepta sã fabrice ºi sã distribuie otravã pentru otrãviri.... Sunt interzise de asemenea oricãror alte persoane, în afara doctorilor ºi spiþerilor, folosirea vreunui animal veninos ca ºerpi, broaºte râioase, vipere sau altele asemãnãtoare lor, sub pretext cã le folosesc ca medicamente, sau cã fac experimente, ºi sub orice alt pretext, oricare ar fi el, dacã nu au aprobare expresã, formulatã în scris.“ Astfel, pedeapsa era aplicatã doar magicienilor ºi vrãjitorilor nelegiuiþi sau profanatori. Totuºi, aceastã ordonanþã nu a oprit imediat condamnãrile la moarte ale vrãjitorilor. Dar ea le-a restrâns, cel puþin. Din urmãtoarea scrisoare, referitoare la un incident de vrãjitorie care, în secolul al XVI-lea sau chiar la începutul celui de-al XVII-lea, ar fi dus la proces ºi moartea vinovaþilor, se va vedea cã tonul judecãtorilor s-a schimbat

Vrãjitoria

123

mult. „Dl d’Argenson (locotenent de poliþie) cãtre Pontchartrain (ministru) – 16 octombrie 1701. Mi-au cãzut în mânã douã sau trei femei ciudate, care au avut nebunia de a se vinde Diavolului pentru bani; dar Diavolul nu vrea câtuºi de puþin. Una dintre aceste femei se numeºte Berthemet d’Estrade ºi este mãritatã; cealaltã este vãduva lui Fenouillet ºi nu are copii. Prima doreºte sã fie bogatã, iar nebunia ei cea mai mare este de a se face iubitã de Dl Berthemet, raportor la Curtea de Casaþie. A doua se simte în culmea fericirii când intenteazã procese ºi le câºtigã. Bãnuiesc cã ele îl cunosc pe preotul din Saint-Cosme (un vrãjitor), dar nu pot dovedi. Oricum, dupã ce au dobândit o oarecare ºtiinþã diabolicã, ele au persecutat un biet dascãl de ºcoalã, pe nume Protain, pe care l-au fãcut sã se creadã vrãjitor. Bazându-se pe asta, el le-a redactat înþelegerile pe care îmi iau libertatea de a vi le trimite. Una este scrisã pe un pergament nefolosit ºi semnatã de Berthemet. Cealaltã nu este decât o hârtie, ºi este pentru vãduva Fenouillet care a iscãlit-o. Adaug aici copia unui contract oarecare, pe care mi l-a transcris Protain, dascãl de ºcoalã, ca sã dovedesc cã înþelegerea doamnei Fenouillet este scrisã tot de mâna lui. Mi se pare cã asemenea ciudãþenii nu meritã sã fie cercetate mai mult; ºi atitudinea cea mai convenabilã pe care am putea-o lua este de a-l trimite pe Protain la spital pentru cinci sau ºase luni, ºi la fel pe vãduva Fenouillet pânã la noi ordine. V-aº propune acelaºi lucru ºi pentru duduia Berthemet de d’Estrade, dacã n-ar avea copii ºi un soþ dintr-o familie cinstitã, care trãieºte bine cu ea ºi care n-ar trebui sã afle de rãtãcirile soþiei sale. Nu o sã uit sã-i spun acestei nebune cã regele este informat ºi cã Maiestatea Sa a binevoit sã-i ofere graþierea, din consideraþie pentru soþul ei, asupra cãruia pedeapsa pe care ea a meritat-o s-ar rãsfrânge în mod inevitabil.“ Suntem în 1701; Regele Soare va mai domni încã 14 ani. Trecuserã doar 67 de ani de când Urbain Grandier fusese ars pe rug pentru înþelegere ºi tranzacþii cu demonii. Vremurile s-au schimbat, ca ºi stilul judecãtorului ºi modul sãu de gândire. Începe sã se manifeste deja ironia scepticã proprie veacului al XVIII-lea. Este nevoie ca spiritele libere sã porneascã rãzboiul împotriva absurditãþilor vrãjitoriei. Într-adevãr, numeroase autoritãþi se vor implica în aceasta. Vrãjitoarele zboarã spre Sabat. Vampire, rãufãcãtoare, strigoaice, magiciene, seducãtoare, vrãjitoare, zâne rele, harpii, prostituate, diavoliþe, invocatoare ale demonului, preotese ale satanei idolatre. Sunt numite în fel ºi chip; titulatura numeroasã cuprinde ambele sfere vizate: cea a superstiþiei ºi cea a fãrãdelegii împotriva credinþei, trecând cu mare uºurinþã dintr-una într-alta ºi lãsându-l perplex pe cel care se aventureazã în încrengãtura stufoasã a mãrturiilor ºi a întâmplãrilor. Pe de altã parte aceastã confluenþã a apelor a fost posibilã graþie credinþei sigure cã vrãjitoarele existã; ceea ce a determinat Inchiziþia (dar mai înaintea ei pe oamenii politici ºi conducãtorii religioºi) sã intervinã pentru o „convertire“ a fost conºtiinþa necesitãþii demascãrii lor ºi luarea unor mãsuri de apãrare.

124

Paranormalul în criminalisticã

Dacã am putea sã-i întrebãm pe cei care au trãit în perioada dintre secolul al XIV-lea ºi sfârºitul secolului al XVII-lea, ei ar rãspunde fãrã ezitare: desigur, vrãjitoarele existã, ele trãiesc printre noi. Rãspunsul afirmativ ar veni din partea tuturor claselor sociale ºi a categoriilor de persoane, de la cei mai umili oameni, la intelectuali ºi teologi; de la sãraci pânã la bogaþi ºi nobili. Vrãjitoarele existã ºi înfãptuiesc tot felul de lucruri atât de cumplite încât simpla pronunþare a unora dintre faptele lor poate aduce nenorocirea, dacã nu eºti protejat cum trebuie. Puterea lor e mare; secta lor e numeroasã; înfãþiºarea lor e înºelãtoare. Ele pot zbura; se deplaseazã ºi îi poartã ºi pe alþii cât ai clipi din ochi, în timpul somnului sau chiar când sunt treze, în locuri foarte îndepãrtate; unele au darul de a se transforma în animale, de exemplu în pisici ºi îþi intrã în felul ãsta în casã, îºi aranjeazã un loc unde sã stea, gata de a se preschimba în alte forme oribile ºi sã punã stãpânire pe casele în care au fost primite, sau se azvârle peste leagãnele în care dorm copiii þãranilor pânã îi sufocã, îi rãpesc sau îi orbesc; dar preschimbarea cea mai înspãimântãtoare e cea în vârcolaci, care se învârtesc înfometaþi în cãutarea prãzii; ele cunosc de asemenea o vrajã care le permite sã prepare filtre de dragoste ºi filtre de moarte sau de boalã; rotesc un deget în interiorul unei cãni cu apã ºi provoacã furtunã sau scuturã grindinã din cer, aduc vânt ºi fulgere. Au într-adevãr o anumitã putere asupra elementelor din naturã; îºi nimicesc duºmanii de la distanþã, cu ajutorul unor simulacre ale persoanei urâte, în care introduc corpuri metalice ce sunt în stare sã-i provoace dureri sau chiar moartea nenorocitului; adeseori însã nici nu au nevoie de asemenea instrumente: e de „ajuns“ o privire care se încruciºeazã cu cea a adversarului ºi acesta cade în stãpânirea sa; de asemeni pot sã le facã sterile pe animale, pe femei sã nu mai rãmânã însãrcinate, iar pe bãrbaþi impotenþi; apa din fântâni poate deveni otrãvitoare, din cauza unei pulberi din oase de om sfãrâmate; ele sunt adeseori cauza epidemiilor de ciumã, pe care o transmit cu ajutorul unor unsori întinse pe ziduri ºi pe clanþele uºilor; îi înfurie pe cai când sunt cãlãriþi; se deplaseazã dintr-un loc într-altul cu trupul sau doar cu imaginea; când sunt interogate, tãcerea lor nu poate fi învinsã; dacã sunt acuzate, cei care le acuzã amuþesc; prinse, provoacã tremurul mâinilor ºi palpitaþii celor care le târãsc, încât aceºtia fug ca niºte copii înspãimântaþi; ºi încã ceva: ele pot vedea lucruri absente ca ºi când s-ar afla acolo; se joacã cu inimile bãrbaþilor, împingându-i spre amoruri nefericite ºi duºmãnii nebuneºti. Cam atât despre puterile lor. Lucrul cel mai periculos este firea sângeroasã pe care o au, de parcã ar ascunde invidia atavicã faþã de cei slabi ºi nevinovaþi: ele sunt în stare de sacrificii umane; îºi aleg victimele în special dintre copii, al cãror sânge îl varsã pentru a se hrãni în timpul banchetelor, unde petrecerea ºi ororile se împletesc în mod înfiorãtor; încleºteazã uterele mamelor, împiedicând feþii sã iasã la luminã, duºmana lor, în timp ce pe propriii copii îi hãrãzesc diavolului. Inchizitorul foloseºte doar cuvinte de groazã pentru a se referi la ele: blasfemãtoare, asasine, sperjure, incestuoase.

Vrãjitoria

125

„Se ocupã de sufocarea copiilor noaptea – afirmã Juan de Pedraza, într-un text din 1568, relatat aici într-o vulgarizare publicatã la Veneþia în 1584 – dupã ce diavolul îi adânceºte în somn pe pãrinþi: nu pentru a le suge sângele, ci pentru a-i face pe plac satanei, care obiºnuieºte sã îi rãsplãteascã pe cei care omoarã cât mai mulþi copii cu favoruri ºi onoruri la sãrbãtorile lor, oferindu-le cele mai bune locuri. Dar în casa în care existã o cruce, un crucifix sau o imagine a Maicii Domnului nu puteau sã facã rãu ºi nici copiilor pe care mama i-a închinat înainte de a adormi. Unii cred cã pot intra în case în timp ce uºile ºi ferestrele sunt închise ºi e o greºealã diabolicã sã-þi oferi harurile corpului duºmanului. Adevãrul e cã pentru a intra, diavolul le deschide încetiºor, apoi se întoarce ºi le închide când ele ies. ªi e potrivnic religiei sã crezi cã pot schimba înfãþiºarea lãsatã de la Dumnezeu, transformându-se în cazmale, în mãturi sau în pisici... Dar demonul înºalã în aºa fel imaginaþia, încât ele par a avea o altã înfãþiºare.“ Dincolo de felul în care lucrurile se pot întâmpla, rãmâne sigur adevãrul condiþiei lor de slujnice ale satanei ºi drept urmare de eretice de cea mai rea speþã. Unii dintre cei care le-au întâlnit sau le-au observat obiceiurile afirmã cã ele se întâlnesc sãptãmânal pentru a celebra „esbat“ ºi de patru ori pe an pentru „sabat“. Datele sunt: 3 februarie, 11 iulie, ajunul zilei de l august ºi l septembrie. La aceste reuniuni, fiind invitate personal de stãpânul lor diavolul, vrãjitoarele se duc pe jos, dacã locul este prin apropiere, sau în zbor, dacã e mai îndepãrtat. Zboarã agãþate pe spatele cocoºilor sau al caprelor, dar de obicei pe furci, beþe sau mãturi. Pentru a putea zbura se dau mai întâi cu o unsoare care produce un fel de catatonie aparentã (la persoana care le vede pe vrãjitoare îndeplinind aceastã operaþie), dar în realitate o proiecteazã într-o dimensiune a invizibilului unde dominã diavolul însuºi. Giovan Battista Della Porta, în lucrarea sa despre magie, publicatã în 1558, afirmã cã a cunoscut o bãtrânã care s-a oferit de la sine sã-i arate ce anume se întâmplã în asemenea cazuri: „...dupã ce s-a dezbrãcat s-a frecat cu putere pe tot corpul cu o unsoare, în timp ce o priveam pe dupã o uºã întredeschisã ºi s-a adâncit, din cauza acþiunii elementelor soporifice, într-o stare de somn profund. Noi am intrat atunci, dar ea ne-a luat la rost, pronunþând cuvinte urâte. Apoi ºi-a pierdut cu totul simþurile. Am ieºit din nou. Când efectul unsorii ºi-a pierdut din putere, s-a trezit ºi a început sã delireze spunând cã a traversat, peste mãri ºi munþi, rãspunzându-mi prin minciuni la o întrebare de-a mea.“ Uneori nu este uns corpul, ci însuºi mijlocul de transport. Vrãjitoarea ajunge deci la locul sabatului, a cãrui descriere o putem gãsi fie în mãrturiile depuse la proces, fie în textele teologilor vremii ºi în documentele pontificale, precum bula Vox in Rama a papei Grigore al IX-lea (13 iunie 1233); detalii ciudate apar ºi în operele de picturã ºi gravuri, precum cea a lui Hans Baldung, creatã în 1514: „...vrãjitoarele preparã unsoarea, sau grãsimea vrãjitoarelor, printre altele

126

Paranormalul în criminalisticã

din sânge de pupãzã ºi liliac, din rãzãturã de pe clopote ºi funingine. O vrãjitoare amestecã ingredientele într-un ceaun care clocoteºte deasupra unui foc de verbinã, în timp ce altele cãlãresc deja printre nori, îndreptându-se spre reuniune cãlare pe un furcoi sau pe un þap. Atunci când întind pe furcoi unsoarea gata preparatã, pronunþã o rugãciune oribilã! O altã vrãjitoare ridicã spre cer un cazan plin cu oase, în timp ce alta înºirã rugãciuni pe un rozariu unde în chip de grãunþe se aflã clopoþei, douã zaruri ºi craniul minuscul al unui avorton. În sfârºit se duc la sabat unde magicieni ºi vrãjitoare se împerecheazã alcãtuind – dupã spusele lui Boguet – combinaþiile cele mai monstruoase. Fiul nu o iartã pe mamã, fratele pe sorã, sau tatãl pe fiicã. ...Vã puteþi imagina cum se dedau la toate celelalte desfrânãri posibile“. Dar sabatul nu înseamnã doar desfãºurarea unei orgii sexuale: el are un parcurs ºi o finalitate clarã: este locul unde devine posibilã întâlnirea dintre om ºi diavol pentru revigorarea forþelor slãbite; are loc noaptea, undeva unde nimeni nu ar veni cu alte scopuri. Întuneric, izolare, desigur în mijlocul pãdurii; focul aprins de participanþi lumineazã scena; cine ar nimeri aici din întâmplare nu ar ºti cui sã se închine. „Rãtãcind pe timpul nopþii într-un loc singuratic, o groazã neºtiutã pune stãpânire pe simþurile mele; vãd, sau mi se pare cã vãd mii de obiecte uimitoare în sclipirile unei lumini tenebroase. Aici este sabatul.“ Astfel descrie un „cronicar“ anonim din secolul al XVII-lea sosirea sa neaºteptatã în locul unde se desfãºura acel cult macabru. Cult macabru, e bine spus: sabatul este într-adevãr un fel de ritual religios inversat, o caricaturã a slujbei religioase, cu câteva elemente schimbate: anafura, de exemplu, este o felie de sfeclã. Toate acestea impresioneazã imaginarul clerului din acel timp: „... se aºazã pentru a putea petrece ºi când se ridicã, spre sfârºit, iatã cã apare o pisicã neagrã, mare cam cât un câine de talie mijlocie; ea merge de-a îndãratelea, cu coada ridicatã. Noul adept, mereu primul, o sãrutã în spate, apoi urmeazã conducãtorul ºi toþi ceilalþi pe rând, doar dacã au meritat. Celor care nu sunt consideraþi demni de aceastã onoare, maestrul de ceremonii le ureazã sã aibã parte de pace. Revenind la locul lor rãmân tãcuþi, câtva timp, întorºi în continuare spre pisicã. Apoi maestrul spune: «Iartã-ne!» ºi tot aºa repetã urmãtorul, iar al treilea adaugã: «Stãpâne, ºtim!»; un al patrulea conchide: «Trebuie sã ascultãm»... Când primesc de fiecare datã la Paºti trupul Domnului din mâinile preotului, îl þin în gurã apoi îl aruncã, la gunoi, pentru a-l jigni pe Mântuitor.“ Adevãratul protagonist al sabatului (aceastã adunare care ia tot mai mult aspectul unei lupte religioase: Dumnezeu ºi rãul întruchipat de figura Satanei), stãpânul ºi domnul, este diavolul, care: „... conduce adunarea ºi stã pe tron, sub înfãþiºarea înspãimântãtoare de þap sau de câine. Pentru a-i aduce omagiu, cei prezenþi se apropie de el în diferite feluri: sau în genunchi, ca pentru a-l implora; fie cu umerii cãzuþi; fie cu capul dat pe spate ºi picioarele ridicate astfel încât bãrbia sã fie îndreptatã spre cer. I se oferã lumânãri negre ca smoala sau buricuri de copii; în semn

Vrãjitoria

127

de respect îi sãrutã anusul... La acele reuniuni nocturne se adunã mulþimi de persoane de ambele sexe, dar femeile sunt cu mult mai numeroase decât bãrbaþii...; dansurile consistã din rotiri spre stânga..; fiecare banchet e binecuvântat de diavol prin cuvinte blasfematorii, iar Belzebut este considerat drept creatorul, cel care acordã ºi pãstreazã toate lucrurile. Cu aceeaºi formulã se aduc mulþumiri la sfârºitul mesei. La încheierea banchetului fiecare diavol o ia de mânã pe adepta pe care o are în grijã… îºi întorc pe rând spatele ºi þinându-se de mâini alcãtuiesc un cerc, scuturã ca nebunii din cap ºi danseazã þinând în mânã lumânãrile folosite mai înainte pentru adorarea demonului. În onoarea acestuia rãsunã cântece obscene, ritmate de tobe ºi cimpoaie... în timp ce se împerecheazã în plinã orgie.“ Participantele la acest ritual teribil sunt mai întotdeauna femei, deºi uneori au loc ºi întâlniri cu bãrbaþi (chiar cu preoþi ºi cãlugãri excomunicaþi!): pentru a fi admiºi, ei sunt mai întâi iniþiaþi, ca în orice altã confraternitate. Ciocanul vrãjitoarelor explicã cu limpezime cum puteai fi introdus în lumea vampirilor: diavolul în persoanã îºi alege victimele ºi dupã ce le promite cã vor deþine putere în lumea pãmânteascã, le invitã sã-ºi depunã jurãmântul de supunere „public sau privat“; cel public are loc bineînþeles în timpul unei ceremonii de sabat, iar cel privat poate fi depus în orice moment în care femeia se aflã în faþa satanei. Jurãmântul are ca punct de plecare o renegare a credinþei ºi a ascultãrii creºtine (este exact invers decât în declararea credinþei catolice); cu mâna ridicatã în faþa sa nefericita jurã cã va rãmâne devotatã ºi îºi încredinþeazã sufletul ºi corpul ca zãlog pentru veºnicie diavolului, angajându-se cã va fi o cinste pentru ea sã aducã noului stãpân un numãr cât mai mare de adepþi. Nu trebuie omis amãnuntul denumirilor ulterioare ale sabatului, numit de unii ºi sinagogã (diavolul se învecineazã îndeaproape ºi în mod frapant cu religia ebraicã) ºi „butoiaº“, cum apare în predica plinã de vervã a lui Bernardino da Siena: „Se numesc adepþii butoiaºului. Acest nume se dã deoarece ei prind câte un copil în timpul anului ºi îl azvârle din mânã în mânã pânã când acesta moare. Dupã ce moare, ei îl transformã în pulbere ºi pun pulberea într-un butoiaº ºi dau de bãut la toatã lumea din el; ºi procedeazã astfel deoarece susþin cã nu pot arãta niciun lucru din cele fãcute de ei. Avem în ordinul nostru un frate, care a fost de-al lor, ºi mi-a spus toate astea…“ Tehnica proceselor de vrãjitorie. La finele Evului Mediu, urmãririle îndreptate asupra vrãjitorilor ies de sub jurisdicþia preoþilor pentru a trece în mâna puterii laice. Totuºi, justiþia clericalã are încã, în numeroase ocazii, posibilitatea sã cunoascã unele cazuri de vrãjitorie. Cu toate acestea, ea este, în ceea ce priveºte arestarea, dependentã de Procurorul regal. La început, existã informaþia care vizeazã fie un fapt calificat drept vrãjitorie ºi care atrage dupã sine o anchetã colectivã, fie o persoanã desemnatã nominal. Martorii sunt chemaþi în faþa judecãtorului; adesea un avertisment este

128

Paranormalul în criminalisticã

citit în cadrul predicii, îndemnând credincioºii sã mãrturiseascã ceea ce ºtiu despre fenomenul de vrãjitorie, sub ameninþarea cu pedepse ecleziastice dacã se aratã reticenþi în mãrturiile lor sau dacã tãinuiesc cunoaºterea faptelor reproºate vrãjitorilor. Astfel, se constituie, din aproape în aproape, informaþia primarã care conþine dovezile ºi începuturile de probe. Acestea din urmã nu sunt uneori decât indicii sau semidovezi, dar ele pot duce la arestare. Tortura va completa acuzarea. Vrãjitor este cel care tremurã sau roºeºte în faþa judecãtorului. Vrãjitor este cel care locuieºte într-un sat rãu-famat (de pildã pe Loira Inferioarã, Arthon-en-Retz încã este numit „þinutul vrãjitorilor“, iar odinioarã furnizase un important contingent de victime rugurilor din Nantes). Vrãjitor este cel în familia cãruia existã decese misterioase. Blasfematorul ºi vagabondul sunt de asemenea vrãjitori, ca ºi sãracul nomad sau ciobanul solitar. Vrãjitori sunt cei care hoinãresc în amurg în preajma cimitirelor sau care nu strigã de durere sub torturã. Cu toate acestea, judecãtorii tremurã în faþa celor acuzaþi de vrãjitorie. Ce sã faci în faþa slujitorilor diavolului? Judecãtorii sunt, însã de acord cã „…vrãjitorii nu pot face rãu persoanelor oficiale ºi miniºtrilor Justiþiei, oricât de rãi ar fi“. Aceasta o afirmã marele judecãtor din Saint-Claude, Henri Boguet. Opinia acestui specialist experimentat este liniºtitoare. Pentru toþi cei care se ocupã de ancheta vrãjitorilor. Se poate, de acum înainte, acþiona în deplinã siguranþã. Dar trebuie totuºi, pe cât posibil, îndepãrtat acuzatul de persoana unui magistrat. Trebuie împiedicat, de asemenea, sã atingã pãmântul (mitul lui Anteu revine în gândirea judecãtorului, hrãnit spiritual de Antichitate), ºi trebuie sã fie plasat într-un fel de cuºcã suspendatã: pe un par purtat de doi funcþionari de justiþie. Astfel, pãgânismul vrãjitorului, adept al tradiþiilor celtice, ºi cultura clasicã a judecãtorului se unesc într-o dublã superstiþie pãgânã. Vrãjitorul, a cãrui casã a fost rãscolitã pentru a se descoperi ingredientele specifice vrãjilor, este apoi interogat. El jurã sã spunã adevãrul. Dacã depoziþia sa se va dovedi ulterior falsã, ea se va întoarce fatalmente contra lui. Vrãjitorul este prin definiþie blestemat, de aceea judecãtorul nu trebuie sã-ºi ia nicio precauþie pentru a-i smulge mãrturisirile. Nu numai cã tortura este riguroasã, dar judecãtorul, dupã propria conºtiinþã, poate chiar sã-l înºele ºi sã-l mintã pe acuzat. „Ei (judecãtorii) ºtiu sã susþinã un fals pentru a dovedi adevãrul... cazuistica vremii o aratã – condamnând fãrã rezerve minciuna, ºtiu sã ia în calcul posibilitatea de a înºela pe altul: era suficient pentru asta, gândeau ei, sã menþinã un limbaj care, în accepþiunea sa formalã, era adevãrat, dar, formulat cu o asemenea ambiguitate încât interlocutorul înþelegea contrariul; este ceea ce moraliºtii catolici numesc ºi astãzi restricþie mintalã. Un reputat demonolog, Pãrintele Del Rio, iezuit convins din secolul al XVII-lea ºi discipol al lui Maldonat, considera ca legal din partea judecãtorilor recursul la un astfel de artificiu pentru a smulge mãrturisirile celor bãnuiþi de vrãjitorie. În Alsacia, funcþionarii din justiþie îi amãgeau, cu ajutorul cuvintelor cu sens dublu, pe pretinºii vrãjitori cu speranþa eliberãrii din închisoare ºi credeau cã-ºi liniºtesc conºtiinþa recurgând la aceastã ipocrizie.

Vrãjitoria

129

Interogatoriul vrãjitorului dura foarte mult timp. „Aproape (cã) se poate spune cã nu se termina decât atunci când magistratul se plictisea.“ În acelaºi timp, se cãuta pe corpul vrãjitorului faimosul semn insensibil pe care diavolul, la Sabat, îl face prietenilor sãi, vrãjitori ºi vrãjitoare. Chirurgii, cu meticulozitate, vârau ace lungi în corpul dezbrãcat, cãutând o bãtãturã, orice excrescenþã, un loc cicatrizat sau prea ars; excesul de durere anestezia suferinþa, anulând de multe ori sensibilitatea. Semnul diavolesc era în sfârºit gãsit. Câteodatã, ca la Strassbourg sau Bamberg, se recurgea la un alt tip de dovadã. Pretinsul vrãjitor era aruncat în apã. Vinovatul plutea, inocentul se scufunda direct. Dupã interogatoriu, acuzatul era condus în închisoare, unde spionii obþineau ceea ce nici judecãtorul, nici durerea nu putuserã obþine. „Interogatoriul fiind încheiat, judecãtorul îi comunica rezultatul Procurorului Regal, sau nobililor în cazul justiþiei senioriale. Atunci avea loc stabilirea procesului, care era caracterizat, în funcþie de gravitatea sa, ca proces ordinar sau extraordinar. Procesul ordinar rãmânea un simplu proces civil, ºi se încheia doar cu privarea de drepturi sau cu penalitãþi pecuniare. Cel extraordinar ducea la pedepse mari ºi infamante, la condamnarea la moarte...“ Dacã procesul continua, martorii ºi acuzatul erau puºi faþã în faþã ºi se întocmea procesul-verbal de confruntare. Dupã raportul unui judecãtor, acuzatul apãrea în faþa Curþii, care fie îl condamna imediat, fie îl supunea anchetei, în cazul lipsei de dovezi suficiente împotriva sa. Tortura, diferitã în funcþie de cei care prezidau, era aplicatã fãrã menajamente, dar totdeauna mult dupã ce acuzatul mânca, „pentru ca vrãjitorul sã nu vomite“. Se întocmea un proces-verbal: „(Pretinsa vrãjitoare) este întinsã, pe scarã... este arsã cu pucioasã sub bãrbie, la subþioarã, la degetele de la picioare... ea nu a spus decât aceste cuvinte: «O, tu, fiu al lui David, ai milã de mine!». S-a liniºtit un timp ºi, oricine o striga, ea nu rãspundea, cu chipul încã plin de culoare, deºi fãrã nicio lacrimã, dar broboane de sudoare îi cad de pe frunte... este stropitã ºi frecatã cu pucioasã aprinsã… la toate întrebãrile ea rãspunde cã nu a fãcut nimic, nimic, ºi cã toþi sunt doar niºte «ticãloºi»...“. (Interogatoriul Annei Eva, Leipzig, începutul secolului al XVII-lea). Am putea cita mii de texte de acest gen în toatã Europa, pe tot parcursul secolului al XVII-lea, toate foarte simple, în imensa ºi precisa lor oroare sobrã. Câteodatã Curtea îºi rezerva dreptul de a pronunþa sentinþa ceva mai târziu. Era etapa unei mai ample informãri, în timpul cãreia acuzatul, aflat în închisoare, rãmânea la dispoziþia justiþiei, adicã foarte mulþi ani. Adeseori murea în temniþã. Pedeapsa cu moartea era prin ardere. Contrar a ceea ce se crede în mod obiºnuit, nu corpuri vii erau arse pe rug, ci trupuri asfixiate deja de fum ºi cuprinse de flãcãrile din spatele rugului. Condamnatul „nu se suia pe grãmada de lemne, el intra în ea, ºi doar capul ºi partea superioarã a trupului rãmâneau afarã. El era ars în rug ºi nu deasupra lui. În consecinþã, spectatorii nu vedeau nimic sau mai nimic... Ioana d’Arc trebuie sã fi pierit astfel. ªi ea a fost acoperitã pe de-a-ntregul de lemnele de pe rug. Nenumãratele gravuri în care

130

Paranormalul în criminalisticã

o vedem pe eroinã în mijlocul flãcãrilor... stând în picioare pe o imensã grãmadã de trunchiuri de copaci nu oferã deci o imagine veridicã“. Pentru reducerea supliciului, condamnatul era uneori strangulat în momentul în care era legat la stâlpul de execuþie. În Flandra, în veacul al XVI-lea, ºi la fel în cantonul Zürich, uneori se legau una sau mai multe vrãjitoare de o scarã ºi apoi totul, când încã mai erau în viaþã, se arunca în flãcãri. Condamnatului i se refuza ºi maslul. „Este în afarã de orice îndoialã cã el trebuie refuzat oricãrui vrãjitor“ (H. Boguet). Corpul mort era ars ºi cenuºa rãspânditã în vânt. Bunurile condamnatului erau sechestrate de justiþie ºi rãmâneau în mâinile judecãtorilor. Timp de trei secole condamnãrile au fost nenumãrate. Cum acuzaþii erau deseori de condiþie umilã, bunurile confiscate erau modeste. Chiar ºi aceasta explicã ceea ce se petrecea...

21.4. Vrãjitoria în lumea modernã
Lumea modernã este, mai mult ca oricând, mãcinatã de crize. Sunt ºi crize economice, ºi crize sociale, dar cea mai gravã este o crizã de identitate, cu care se confruntã omenirea la început de mileniu. Dupã ce am depãºit cu bine anul 2000, pe care numeroºi profeþi de ocazie îl considerau ca fiind cel al Apocalipsei, al sfârºitului lumii, ne-am trezit cã trebuie sã continuãm. Ce ne aºteaptã, aºadar? Incertitudinile predominã. Unii spun cã sfârºitul va veni curând, pentru cã tendinþa autodestructivã a oamenilor nu mai poate fi înfrânatã. Alþii cred, dimpotrivã, cã lumea va merge mai departe, cu bune ºi cu rele, ca ºi pânã acum, dar nu pot intui direcþia în care se va îndrepta. În aceste condiþii, nu este de mirare faptul cã vrãjitoria este din ce în ce mai prezentã în viaþa omenirii. Tot mai mulþi oameni, descurajaþi de spulberarea visurilor pe care ºi le-au fãcut, îºi cautã refugiul în ocultism, redescoperind vechi ritualuri ºi cutume care sfideazã percepþia ºtiinþificã asupra vieþii. Sunt oameni care doresc sã afle, dinainte, ce le rezervã viitorul. Alþii, aflaþi în momente de cumpãnã, puºi în faþa unor alegeri care le pot hotãrî destinul, doresc sã primeascã sfaturi. O altã categorie este cea a oamenilor copleºiþi de necazuri sau de boli, care ºi-au pierdut speranþa cã mai pot reveni la o viaþã normalã. Toþi aceºtia se adreseazã unor vrãjitoare, ghicitoare sau prezicãtoare, considerând cã acest demers reprezintã ultima lor ºansã. Paranormalul pentru care vrãjitoria este adevãratul „fier de lance“, a revenit în forþã în secolul al XIX-lea (spiritism, astrologie, misticism), pentru ca în secolul XX sã ia amploare sub o mulþime de forme, iar vrãjitoria a devenit o meserie rentabilã. Nu numai vrãjitorii o duc bine, dar ºi scriitorii ºi artiºtii; filmele despre vrãjitorie se vând foarte bine, indiferent dacã sunt reale, horror sau comedie (de genul, „Ce vrãji a mai fãcut nevasta mea Samantha“). Cãrþile cu ºi despre vrãjitorie conþin o mare varietate de aspecte, care determinã caracterul misterios ºi atracþia pe care o exercitã asupra unei pãrþi

Vrãjitoria

131

apreciabile din public. Între timp, vrãjitorii moderni s-au organizat ºi beneficiazã de cuceririle tehnologiei moderne; au chiar calculatoare. În zilele noastre, vrãjitorii au întâlniri... de lucru, ba chiar congrese internaþionale. Din panoplia vrãjitorilor nu lipsesc talismanele ºi amuletele, obiecte diverse, cu funcþie simbolicã, de protecþie contra spiritelor rele. Aceste talismane erau purtate din Antichitate ºi se vindeau la preþuri fabuloase. Dar astãzi? În þãrile occidentale existã prãvãlii specializate sau circulã cataloage, care îþi vin la domiciliu, frumos ilustrate ºi prin care poþi cumpãra orice obiect vrãjitoresc, care apoi prin comandã se trimite acasã discret. Nu neglijaþi comenzile pe Internet. Iatã titlul câtorva talismane ºi al altor obiecte vrãjitoreºti de vânzare pe Internet sau prin catalog (francez): l Fiolã cu apã blestematã; picuraþi pe un duºman, acesta va fi nimicit. Preþ 50 F. Sugerãm utilizarea produsului românesc, apa vie ºi apa moartã în acest scop: cine ºtie! l O bucatã de pergament cu o rugãciune tipãritã; prin copiere se automagnetizeazã. Preþ aproximativ, 60 F. Autenticitate garantatã! l Aparat scânteietor pentru magnetizarea portofelelor. Pus în portofel, va atrage banii (altora) ºi va îndepãrta hoþii (sau îi va atrage). Preþ: 300 F. l În fine, arsenalul vrãjitorului nu poate fi complet fãrã „trusa completã de vrãjit“, în care se gãsesc figurine de cearã (care pot fi modelate dupã figura clientului) ºi nelipsitele ace magice. Acestea sunt o armã veche de mii de ani. Faci o figurinã din cearã, îþi închipui cã este duºmanul, rosteºti fraze magice ºi îþi imaginezi cã va muri prin rana corespunzãtoare celei produse prin împungerea figurinei. Preþ 900 F. (Se poate folosi ºi în disputele politice.) l Bagheta magicã, de asemenea nelipsitã oricãrui vrãjitor. Ca sã aibã putere trebuie vrãjitã printr-un procedeu secret. Se executã numai la comandã. Preþ negociabil. l Se mai gãsesc de vânzare amulete purtãtoare de noroc, mãºti ºi costume, aparate de testat fluide umane, creme de uns pentru diverse scopuri. ªedinþele sau consultaþiile la o vrãjitoare costã între 300–5000 F. Desigur, cele mai solicitate sunt prezicãtoarele sau ghicitoarele. Þigãncile noastre ghicitoare cer un preþ derizoriu faþã de adevãrata industrie a ghicitului ºi profeþiei din Occident, unde existã ºi spaþii publicitare la TV. Preþuri similare se practicã ºi în SUA. Credeþi cã sunteþi vrãjit, deocheat? Jean Luc Caradeau vã testeazã. Testul era cunoscut din epoca sumerianã (3000 î.Hr.). Candidatul îºi înmoaie degetul arãtãtor în ulei (bineînþeles nu oricare) ºi lasã sã curgã trei picãturi într-un pahar cu apã sfinþitã. Dacã numai o picãturã de ulei se amestecã cu apa, nu este prea grav. Dacã toate trei picãturile se amestecã cu apa... este jale! În cazul în care „candidatul“ are imaginaþie, poate observa cã picãturile plutesc ca imaginea unui organ: acolo este hiba! Pe piaþã (inclusiv cea româneascã) se gãsesc tot felul de aparate pentru testatul capacitãþii psi (dotare paranormalã).

132

Paranormalul în criminalisticã

La Paris ºi Londra, în fiecare an are loc o importantã întâlnire a vrãjitorilor pentru schimb de experienþã. Tehnica avansatã a fost adoptatã ºi de vrãjitori, astfel cã pe biroul unui vraci modern prezenþa unui calculator modern... dã încredere! În toate oraºele mari din Occident existã întâlniri rituale ale unei grupãri sau cult vrãjitoresc, în care participanþii vin îmbrãcaþi ceremonial în sala unui mare hotel, închiriatã în acest scop. Dar în România? Folclorul nostru bogat conþine multe descântece, blesteme, dar, dupã cum a afirmat Mircea Eliade în cartea De la Zamolxis la Genghis Han vrãjitoria nu a fost foarte dezvoltatã la români, iar babele, care descântau, moºeau folosind doar mãtrãguna, ca plantã de vrajã. Se pare cã în Maramureº mãtrãguna era utilizatã în scop afrodisiac. Nici acum, vrãjitoria, la noi, nu a atins culmile din Occident. Iatã un anunþ dintr-o revistã recentã: „Doriþi sã ºtiþi ce bucurii ºi ce necazuri sunt scrise în existenþa voastrã? Apelaþi la Brãþara, vrãjitoarea ºi clarvãzãtoarea care nu a cunoscut eºecuri cu harul ºi arta ei magicã. Este preþuitã ºi peste hotare, ca o superdotatã, care vã poate da toate informaþiile despre viaþã, destin, boli, succese ºi insuccese, ºanse de viitor.“ Culmea, în aprilie 2002, ziarele aduc la cunoºtinþã cã pilotul de Formula numãrul 1 al lumii, Michael Schumacher, poartã în permanenþã o brãþarã magicã din oþel cu cataramã de aur, fabricatã special de românul Albanu, stabilit în Monte Carlo. Cunoscuta revistã-magazin german Bild a fãcut aceastã descoperire. Dupã cum am relatat în cuprinsul acestui capitol, oraºul Salem din Massachusetts, SUA, are o faimã tristã, cãci, în februarie 1692, 24 de femei au fost torturate ºi arse pe rug. Erau nevinovate, deoarece, dupã 300 de ani, s-a demonstrat cã boala care ar fi fost provocatã de vrãjitoare... era de fapt o intoxicaþie în masã cu pâine din secarã contaminatã cu ergot. Procesul a lãsat o patã pe istoria acestui oraº. Ca rãzbunare, Salemul, rebotezat Danvers... s-a dedicat vrãjitoriei. Oraºul este plin de muzee, prãvãlii cu articole pentru vrãjitorie; se þin, periodic, festivaluri, conferinþe, iar de Haloween are loc un mare bal al vrãjitoarelor. Multe culte vrãjitoreºti din SUA îºi dau aici întâlnire. În 1992 s-au împlinit 300 de ani de la celebrul ºi înfiorãtorul proces de la Salem. Cu acest prilej au venit sute de vrãjitoare din SUA ºi Europa. Dar în mijlocul ceremoniei au apãrut 200 de adepþi ai sectei „Nebunii lui Dumnezeu“, care au atacat vrãjitoarele. Poliþia a intervenit în favoarea acestora din urmã. Victimele din 1692 au fost rãzbunate. În timp ce o ºedinþã de o orã la psihanalist costã 100–150 USD, o consultaþie la vrãjitoare este mult mai ieftinã ºi... mai atrãgãtoare. În SUA existã aproximativ 200 000 de vrãjitoare, care practicã magia albã ºi neagrã. Clientela americanã este apreciatã la circa 10 milioane. Aþi vãzut filmul „Vrãjitoarele din Eastwich”? Dupã doctorul Gerard Tixier, psihiatru ºi psihanalist, vrãjitoria ºi-a câºtigat un loc confortabil în lumea contemporanã. Oamenii de astãzi sunt stresaþi, se simt ameninþaþi ºi manipulaþi. Deºi se trãieºte bine, problemele competitive, psihice abundã. Doctorii prescriu medicamente, psihologii te ascultã ºi te învaþã

Vrãjitoria

133

cum sã lupþi, cum sã te implici fãcând un efort de voinþã, dar vrãjitorul ºtie sã te asculte, sã-þi dea încredere. Or oamenii cu dezechilibre afective, crize de personalitate, apeleazã la vrãjitori sau mai rãu, la diverse culte obscure, unde se practicã terapia în grup, clar în scopul aservirii, dominãrii ºi preluãrii averii de cãtre organizaþie. În ciuda educaþiei, care dominã gândirea noastrã conºtientã, subconºtientul îºi aminteºte de vechile practici magice prin arhetipurile existente, dorinþele ºi superstiþiile adânc înrãdãcinate. Toate învãþãmintele magice au la bazã principiul similitudinii (lucrurile care par asemãnãtoare, au aceleaºi proprietãþi) ºi cel al personificãrii (în orice lucru existã ºi un element spiritual), ce acþioneazã pe tãcute prin intermediul psihicului subliminal. Arhetipurile, simbolurile cu componentã magicã acþioneazã fãrã sã ne dãm seama, influenþând gândirea conºtientã ºi comportamentul. De multe ori oameni educaþi ºi cultivaþi „pleacã urechea“, ascultã ºi acþioneazã sub influenþa psihicului subliminal în mod iraþional. Acesta este mecanismul prin care vrãjitorii ºi sectele acþioneazã pentru atragerea clientelei, la care se adaugã, bineînþeles, sugestia. Richard Gardner, în cartea Evolution through the Tarot (1978), a descris acest mecanism de sugestie exercitat de cãtre vrãjitori ºi alþii ca ei, prin acþiunea asupra psihicului subliminal al viitorului client. Vrãjitorul sau un sectant cautã sã cunoascã ceva despre viitoarea victimã (gusturi, dorinþe, nemulþumiri), dupã care atât prin cuvinte încurajatoare, promiþãtoare, dar ºi telepatic, i se sugereazã ajutor, speranþã. Importantã este trezirea unei stãri afective, emoþii, care inhibã gândirea logicã, raþionalã. Dupã Rodney-Dougal (89), principiul de bazã al magiei negre este ºi va fi întotdeauna utilizarea forþei psihice în scopul de a câºtiga în mod fraudulos ceva la care nu ai dreptul, de a domina ºi profita de alþii, naivi. Cu timpul, cei care practicã magia neagrã, care au succese, pot sã devinã megalomani ºi sã facã rãu oricui le stã în cale. În final, este vorba de aceleaºi interese ancestrale: bani ºi putere. Cea mai bunã ilustrare a interesului crescând pentru vrãjitorie în lumea contemporanã a constituit-o filmul american „Blair Witch Project“, produs de doi tineri, Myrick ºi Sanchez, în 1997. Filmãrile au costat 35 000 USD (în mod curent un film realizat la Hollywood costã zeci de milioane), au durat opt zile ºi au adus producãtorilor numai într-un an un profit de 137 milioane USD. Aºa ceva nu s-a mai vãzut în toatã istoria filmului american. Culmea, piaþa era saturatã; ,,Proiectul Blair Witch“ era al 873-lea film horror despre tineri care se duc într-o pãdure din distracþie ºi se întorc pe o scândurã; al 4 982-lea film în care tineri dispar într-o anumitã ordine ºi al zeci-de-miilea în care oamenii înfricoºaþi intrã într-o stare de stupiditate ce-i înnebuneºte. Filmul „Blair Witch“ nu respectã niciunul dintre canoanele Hollywoodului; nu apar monºtri, nu apar stafii, nici urmã de sex, nicio muzicã. Atunci ce se petrece în acest film, care în România nu a avut succes, dar în SUA a produs frenezie ºi cozi de sute de metri? Mai mult, cei care au vãzut filmul mai veneau nu ca sã-l mai vadã o datã, ci ca sã aibã grijã de prieteni sau rudele care îl vizionau pentru prima datã. Vânzãrile de floricele, o tradiþie în cinematografele americane, nu au mai

134

Paranormalul în criminalisticã

avut succes; toatã lumea tremura. Lumea în salã tremura, se þipa ºi unii vomitau de fricã. Acþiunea filmului, care dureazã 81 de minute, are loc într-o pãdure de lângã Burkittsville, o aºezare de 200 de locuitori la 120 km nord de Washington. Localitatea s-a numit acum 300 de ani Blair ºi exista o legendã potrivit cãreia în pãdurea respectivã era o vrãjitoare care aduna copii ºi îi omora, în faþa prietenilor. Filmul descrie aventura a trei studenþi care vin în pãdure sã facã un documentar. Se rãtãcesc, înnopteazã într-un cort improvizat ºi... aud zgomote, vãd miºcãri suspecte. Gãsesc casa vrãjitoarei ºi... totul devine fricã purã, fãrã sã aparã vreun spirit. Totul este anticipaþie ºi fricã, o emoþie mult mai puternicã decât ºocul. A fost doar un caz izolat? Producãtorii au cumpãrat cu 15 000 USD un site pe Internet, vizitabil cu taxã: www.blairwitch.com, care le-a adus un profit, în ºase luni, de 181 milioane USD. Vrãjitoria (ca ºi paranormalul) întotdeauna s-a vândut bine! Numai în Franþa, în 1993, erau cunoscuþi peste 40 000 de vrãjitori (bioenergeticieni, magnetizatori, tãmãduitori etc.) cu o cifrã de afaceri de peste 25 miliarde franci. Vrãjitorii nu au nevoie de diplome sau de studii superioare, dar cei mai exigenþi pot face oricând rost de un astfel de act de la o universitate particularã, specificã, din SUA, Anglia, Franþa.

21.5. Chiromanþia în slujba Poliþiei
Dupã Revoluþia din decembrie 1989, fiind primul redactor-ºef al noii publicaþii care lua fiinþã Poliþia Românã, am avut ocazia sã-l cunosc pe eminentul profesor universitar doctor Dan Smântânescu, nimeni altul decât secretarul particular al marelui nostru savant Nicolae Iorga. Domnia Sa a devenit un colaborator permanent al acestei reviste, printre materialele publicate numãrându-se ºi cel cu titlul de mai sus pe care îl redãm în continuare. „Nicio mânã* din miliardele de mâini ale oamenilor nu este identicã alteia. De ce aceastã diferenþiere? Oare aceasta nu este un semn peremptoriu cã divinitatea a imprimat destinul fiecãrui muritor sub formã de semne, trãsãturi în propriile lor palme? Chiromanþia vine sã elucideze aceastã problemã. Dupã veacuri de cercetãri ºi confruntãri cu realitatea, fenomenele, modurile de trãire ale oamenilor, s-a desluºit revelaþia destinului uman de cãtre lucizi ºi meticuloºi cercetãtori care, se pare, posedau ºi un al ºaselea simþ: al divinaþiei. Chiromanþia nu este, deci, o cabalã, o ficþiune demoniacã sau o înºelãtorie a unor mistificatori, ci e rezultatul unor experienþe ºtiinþifice, analizate critic ºi fixate ca adevãruri numai dupã confruntãri cu rezultate strict verificate pe viu, în laboratoare medico-legale, instituþii multiple, închisori, lupanare etc. S-au verificat, în decursul veacurilor, palme ale diferitelor personalitãþi: gânditori, oameni politici, mari economiºti, artiºti plastici, scriitori, muzicieni,
*

Se are în vedere palma (n. red.).

Vrãjitoria

135

ingineri, inovatori, mistici, contemplativi, erotici, criminali etc. ºi s-a ajuns la concluzia cã anumite linii ale palmelor acestora indicã trãsãturi similare, relevând aceleaºi înclinaþii. De asemenea, în plan malefic, înclinaþiile spre violenþã, mari pasiuni erotice sau materialiste, crime, sinucideri, sunt indicate cu precizie în palmele acestora. Un sever control empiric a dus la concluzii ferme, îngãduindu-se identificarea tipurilor care prezintã aceleaºi înclinaþii temperamentale la posesorii unor linii similare. Iatã de ce chiromanþia nu este o ghicire sãvârºitã de persoane empiric intuitive (þigãnci mistificatoare, escroci, palavragii, profitori de buna-credinþã a oamenilor), ci este rezultatul unor îndelungate studii analitice ºi comparative, însoþite de o temeinicã aprofundare a psihologiei, a categoriilor temperamentale umane. Se cere chiromantului nu numai o profundã culturã, ci ºi o onestitate perfectã deoarece chemarea sa este de a se pronunþa asupra unor adevãruri care influenþeazã profund subiectivismul fiecãrui om. Chiromanþia este, aºadar, nu numai o revelare a trãsãturilor temperamentale cu care se naºte fiecare individ, a caracterului pe care este sortit a ºi-l însuºi odatã cu lupta pentru viaþã ; nu-i o premoniþie a predispoziþiilor întâmplãtoare sau fatale, ci constituie o justã dezvãluire a întregului complex de fenomene psihice, fizice, intelectuale care sunt fixate în destinul fiecãruia, sau apar ºi dispar în funcþie de conjuncturã ºi de educaþie. Aceasta pentru cã, din etapã în etapã, sub influenþa comanditatã de circumstanþe, sau sub autoritatea autoeducaþiei, liniile palmei se modificã apãrând trãsãturi noi, sau dispãrând altele. Datoritã acestei funcþionalitãþi ciudate, este bine ca oricare om de culturã – ºi în special pãrinþii – sã cunoascã chiromanþia pentru a cãlãuzi drumul în viaþã al copiilor lor, citindu-le în palme predispoziþiile native, îndrumându-le calea spre acele profesiuni cãtre care natura i-a dãruit cu anumite aptitudini sau vocaþii (medic, inginer, artist, literat, tehnician, economist, ofiþer, navigator etc.). Nu mai puþin, semnele malefice, desemnând înclinaþii cãtre acte violente, crime, perversitãþi, hoþii, minciuni, pot fi frânate sau chiar remediate prin prevenirea ºi infiltrarea în conºtiinþa acestor subiecþi a unor atitudini pozitive, morale. Aceasta pentru cã fiecare om posedã un anumit tip de mânã: subþire, groasã, tare, moale, lungã, scurtã, molaticã, fermã. De asemenea, degetele diferã ca lungime, grosime, unghii etc. Poþi cunoaºte caracterul omului de la prima întâlnire cu el. Modul cum îþi întinde mâna are o semnificaþie, iar contactul tactil cu fiecare epidermã înlesneºte cunoaºterea structurii sale psiho-fizice. Vom ºti sã ne ferim de acei violenþi care dintr-o simplã convorbire contradictorie degenereazã în bãtaie sau chiar crimã.

136

Paranormalul în criminalisticã

Îmi amintesc cum odatã, fiind student ºi cãlãtorind cu trenul spre Constanþa, pe culoar, la fereastra deschisã (era foarte cald), a fãcut popas un individ care, autoritar, mi-a impus spontan, pe un ton ireverenþios, sã-i las lui spaþiul de la fereastrã spre a se rãcori. Întâi am vrut sã mã împotrivesc, dar aruncându-mi privirea asupra mâinilor sale am constatat cã avea indiciul criminalului. Îndatã am pãrãsit fereastra, dar în locul meu a venit altã persoanã cu care, presupusul criminal, a început o disputã violentã ce s-a soldat cu o bãtaie zdravãnã, ºi rãnirea gravã a noului venit. Deci, cunoaºterea chiromanþiei m-a salvat! În funcþie de formatul degetelor, mâinile sunt de patru tipuri diferenþiate prin formele lor: 1. cu degete ascuþite; 2. cu degete pãtrate; 3. cu degete spatulate; 4. cu degete conice. Fiecare om posedã una dintre aceste forme ale degetelor, dar ceea ce-l diferenþiazã este poziþia, lungimea, scurtimea ºi dimensiunile fiecãrei falange. Fiecare dintre cele cinci degete corespunde în palmã cu cei cinci aºa-ziºi «munþi». De pildã: DEGETUL CEL MARE se aflã la rãdãcina palmei ºi corespunde muntelui Venus. Acest deget are trei falange: Prima falangã, cea cu unghia, dacã e foarte lungã înseamnã o puternicã voinþã, autoritate impunãtoare, spirit de iniþiativã. Dacã degetul este ascuþit: înclinare spre virtuþi, arte, elocinþã. Dacã falanga e lungã ºi rotundã ca o bilã, indicã temperamentul extrem de violent, mergând pânã la crimã. Dacã aceastã falangã e scurtã ºi, totuºi, rotundã, iar a doua falangã mai lungã, atunci violenþa este frânatã de raþiune ºi deci domolitã. Observând acest tip e bine sã evitãm contacte sau discuþii contradictorii cu asemenea persoane irascibile, spontan periculoase. A treia falangã a degetului cel mare, dacã se sprijinã la rãdãcina palmei pe proeminenþa evidentã a muntelui Venus, indicã înclinaþii sentimentale puternice ºi o senzualitate crescândã în mãsura muntelui Venus din rãdãcina podului palmei. A doua falangã, indicând raþiunea, echilibreazã acþiunile individuale spre a se evita violenþele sau actele prea voluntare. Deci, degetul cel mare are ºi el trei falange reprezentând: voinþa, raþiunea, pasiunea. Dacã prima falangã este mai lungã, atunci subiectul este voluntar, autoritar, uºor irascibil, dominator în opinii ºi în acþiuni.

Vrãjitoria

137

Dacã falanga este ºi ascuþitã, omul îºi manifestã voinþa spre creaþii de artã, iar el însuºi simte o înclinaþie spre o viaþã uºoarã, plãcutã, independentã. Dacã prima falangã e mai lungã ºi în formã de bilã, indicã omul de care trebuie sã ne ferim, cãci poate deveni spontan ucigaº. Ca atare, criminalii, borfaºii, scandalagiii, beþivii pot fi uºor reperaþi dupã aceastã caracteristicã. Degetul cel mare dacã e întors mereu spre podul palmei aratã spirit de economie, egoism, zgârcenie, dorinþa de acaparare de lucruri materiale. Dacã, din contrã, este întors spre exterior, indicã generozitate, risipã, dãruire de sine. La cei cu degetele ascuþite, un rol important îl joacã nodurile. La cele trei falange ale degetelor semnificative sunt numai cele douã falange despãrþite prin noduri mai mult sau mai puþin aparente. Primul nod este împlântat în palmã ºi indicã înclinaþia spre materialism, spre speculaþii practice. Al doilea nod, al gândirii, al filozofiei indicã persoane înclinate spre speculaþiile filozofice, analize, cercetãri, metode. Înclinaþia spre idealism o indicã nodul falangei a treia de lângã unghie. Prezenþa nodurilor la mâinile ascuþite e de mare importanþã, deoarece atenueazã unele defecte, determinând persoana sã cumpãneascã situaþiile, sã reacþioneze înainte de a lua vreo iniþiativã necontrolatã. Mâna cu cele douã noduri menþionate indicã persoana cu caracter raþional, ponderat, echilibratã, ordonatã în manifestãri. Orice act sãvârºit este temeinic premeditat. În schimb, acele degete fãrã urme de noduri indicã persoana care acþioneazã conform impulsurilor neraþionale, lãsându-se ghidatã de instincte. Oamenii cu degetele ascuþite sunt extrem de impresionabili, înclinaþi spre acþiuni spontane insuficient analizate. Îi stãpâneºte mai mult fantezia decât simþul practic, morala. Amplificã realitãþile printr-o spontanã ºi bogatã imaginaþie, motiv pentru care ciocnirea cu duritatea vieþii le creeazã dezamãgiri. Au vãdite înclinaþii cãtre creaþii artistice, picturã, muzicã, dar mai ales folosesc bogata lor imaginaþie în scrieri literare, discuþii nerealiste, fantezii pasionante. Instabilitate în idei. Trec subit de la o imagine la alta cu uºurinþã ºi fãrã convingere. Dacã apar noduri pe asemenea degete, atunci aceste înclinaþii se atenueazã prin cenzura raþiunii. Femeile care au asemenea degete lungi ºi ascuþite, complet netede, roz-albe, nu reprezintã un partener echilibrat în cãsãtorie. Au aptitudini frivole, impulsuri de cochetãrie ºi senzualitate, sunt egoiste, iraþionale, acþioneazã instinctiv-spontan. Aparent, prin gesturi ºi cuvinte sunt cuceritoare, dar toate sunt superficiale, lipsite de constanþã. E tipul femeii nefaste în cãsãtorie, cheltuitoare, gata oricând sã cadã sub sfera de influenþã a altuia. Ingratã, cade pradã visurilor ei fanteziste. În schimb, devin mari artiste fiindcã posedã graþia înnãscutã ºi simþul frumosului, chiar dacã sunt urâte.

138

Paranormalul în criminalisticã

Se zice, aparent, cã este o mânã aristocraticã. Frumuseþea ei, astfel o aratã, însã în realitate e mâna cea mai amãgitoare. Ea devine o amantã cuceritoare, dar ca soþie e incapabilã sã rãspundã unor exigenþe etice. Avidã de lux, instabilã, salonardã. Dacã, însã, anumite linii ale palmei corecteazã aceste înclinãri instinctuale, atunci se atenueazã, prin temperare ºi raþiune, voinþã ºi educaþie, aceste înclinaþii native. Un mijloc clar pe care îl indicã ºtiinþa chiromanticã este acela de a sugera unei asemenea femei sã se asocieze cu un bãrbat cu degetele pãtrate sau conice, nicidecum spatulate. Oameni care nu au mâinile ascuþite ci pãtrate: pozitivi. Oameni cu mâinile ascuþite: visãtori, artiºti, poeþi, intuitivi. Existã mâini ale cãror degete nu sunt uniforme. Se poate ca unul sã fie pãtrat, altul ascuþit etc. În acest caz experienþa, intuiþia ºi raportul cu ansamblul liniilor palmei, precum ºi semnificaþia munþilor determinã o lucidã pronunþare chiromanticã. Cititorul trebuie sã studieze cu atenþie ansamblul liniilor palmei deoarece este ºtiut cã liniile se modifica odatã cu vârsta, în raport cu diferite situaþii ºi cu fenomenele ce survin. De aceea se recomandã ca mâinile sã fie cercetate din timp în timp, observându-se modificãrile ce s-au produs. Împrejurãrile nebãnuite (rãzboaie, transformãri sociale, tulburãri afective, educaþia, voinþa de a se cãlãuzi spre comandamente etice), toate acestea determinã apariþia unor linii noi care neutralizeazã efectele native malefice. Iatã de ce chiromanþia e o ºtiinþã exemplarã, utilã întru cunoaºterea de sine, precum ºi a oamenilor cu care intri în contact ºi ca atare, solicitã un studiu permanent ºi o pãtrundere intuitivã a tipului uman. O citire în palmã presupune o prealabilã observare a ansamblului ei, o mare concentrare a atenþiei. Pronunþarea nu trebuie fãcutã decât dupã o atentã analizã comparativã a degetelor, munþilor, liniilor palmei, culorii, stelelor, crucilor etc. Mâna conicã are ceva din mâna ascuþitã ºi din mâna pãtratã. De aceea apar însuºiri care se conjugã sau se exclud. E o mânã micã ale cãrei degete au o formã de con trunchiat, apropiindu-se de pãtrat. Lasã ochiului impresia de degete ascuþite, de aceea e necesarã ascuþirea spiritului de observaþie pentru a o identifica. Degetele nu sunt însã ascuþite. Mâna conicã indicã fiinþe care gândesc, se agitã aidoma celor cu mâini pãtrate, dar cu mai puþinã ordine, cu mai puþinã perseverenþã. Omul posedã mai toate însuºirile mâinii pãtrate, nu însã ºi defectele acestea. E o mânã conciliantã, binevoitoare, iubitoare, de adevãr, lipsitã de încãpãþânare. Dacã degetul cel mare e lung, indicã o fiinþã superioarã. Oamenii sunt

Vrãjitoria

139

veseli, iubitori, miloºi, spirituali în convorbiri. Parcã nu îmbãtrânesc niciodatã, îºi pãstreazã intact farmecul. Semnele lor caracteristice sunt: nevoia de a întreþine armonia. Cultura îi aºazã pe trepte superioare, datoritã viei lor inteligenþe. Iubesc armonia ºi confortul. Femeile sunt excelente gospodine. Deci, degetele conice indicã: 1. Independenþã spiritualã; 2. Frumuseþe sufleteascã; 3. Înþelegere, mãrinimie; 4. Numeroase aptitudini pozitive; 5. Ordine în idei, lucruri. Ar pãrea neverosimilã ideea analizelor moderne de parapsihologie fãcute unei chiromante (ghicitoare în palmã). Numai cã Institutul de cercetãri în psihiatrie din Austin (Texas) a fãcut cunoscut publicului un raport despre studiile efectuate asupra a trei femei recrutate iniþial din aceastã branºã, toate de origine mexicanã. Totul a început la mijlocul anului 1998, când una dintre aceste ghicitoare, numitã Alaja, a relatat îngrozitã cã intuise cã un client va deveni în scurtã vreme asasin. Alaja n-avusese curaj sã-i spunã în faþã ce «vãzuse» în linia destinului, dar se confesase unor prietene de breaslã. În decembrie 1998, fapta prevãzutã s-a confirmat, iar ghicitoarea s-a dus la poliþie... Ulterior, timp de aproape doi ani, Alaja ºi alte douã chiromante s-au lãsat analizate de psihiatri ºi parapsihologi, în eventualitatea cã ar putea fi de folos în scopuri criminalistice. Iar rezultatul a fost mai mult decât stupefiant. La unul dintre cele mai semnificative teste, subiecþilor li s-a prezentat o uriaºã colecþie de amprente, din arhivele poliþiei texane. De fapt, erau amestecate aleatoriu urme digitale de la peste o sutã de ucigaºi ºi oameni nevinovaþi (probe-martor). Cel mai mare procent de „ghicire în buricul degetelor“ (cum spun chiromantele) l-a avut aceastã uluitoare Alaja: peste 73 la sutã din estimãrile ei au fost exacte, ea indicând amprentele de fãptaºi doar dupã o concentrare minimã de 30–50 de secunde, sau maximã de 2–4 minute. Un procent care se ridicã peste probabilitatea statisticã l-a obþinut ºi în ceea ce priveºte analiza ridurilor de pe frunte (metoposcopie în limbajul ºtiinþelor oculte). Din 236 de fotografii de ucigaºi ºi inocenþi, Alaja i-a identificat cu o precizie de 65–72 la sutã pe vinovaþi. De fapt, din declaraþiile acestei ghicitoare de excepþie reiese cã, instinctiv, fãrã nicio lecturã de specialitate, posedã cunoºtinþe redutabile despre ceea ce specialiºtii numesc fiziognomie. Ea reuºeºte sã confirme ceea ce însuºi Aristotel susþinea în secolul IV î.Hr., ºi anume „teoria pasiunii întipãrite pe chip“ ºi „teoria analogiei dintre figura umanã ºi cea a unor animale“. Alaja combinã miraculos desenul amprentelor cu cel al frunþii, ºi geometria feþei cu ceea ce-i inspirã privirea unui om.

140

Paranormalul în criminalisticã

Tehnicile biometrice constituie suportul tehnic al sistemelor moderne de protecþie, inclusiv a sectoarelor speciale, cum sunt arsenalele nuclear-militare. În SUA, accesul la acestea este pãzit de imaginea anatomicã a vascularizãrii sangvine a fundului de ochi. Confruntaþi cu creºterea sustragerilor din bãnci a biletelor de valoare, bancherii s-au vãzut obligaþi sã apeleze ºi ei la acest gen de tehnici, în scopul identificãrii adevãraþilor posesori de conturi. Specialiºtii britanici sunt cei care au propus ºi (re)introdus în domeniu clasica amprentã palmarã, plusul de modernitate în chiromanþie fiind adus de brevetarea sistemului de citire electronicã. Noul sistem s-a dovedit a fi nu numai sigur, ci ºi operativ, eliberarea valorilor fãcându-se la automat. Dermatologii germani pot spune care persoane sunt predispuse la anumite boli, citindu-le amprentele. Aceste predicþii medicale nu se bazeazã pe misticism, ci pe echipamente speciale. Computerele analizeazã complicatul tipar de linii curbe ºi spiralate al amprentelor. «Noua tehnologie a revoluþionat dermatologia, prin studierea amprentelor mâinilor ºi ale tãlpilor. ªtim cã persoanele care suferã de leucemie, sindromul Down ºi alte boli, au anumite trãsãturi dermatologice comune. De exemplu, mulþi pãrinþi care au copii cu sindromul Down, prezintã anumite caracteristici specifice ale amprentelor palmare. În urma unui studiu efectuat la Institutul de dermatologie din Hamburg (Germania), aceste trãsãturi distincte au fost gãsite la 30% dintre pãrinþii sub 35 de ani, care au copii cu sindromul Down», a declarat dr. Ralph Garruto. «Mesajul este foarte simplu. Dacã o femeie de 30 de ani are aceste trãsãturi caracteristice, ºansele sunt de 1:5 ca ea sã dea naºtere unui copil cu sindromul Down. La rândul lui, colegul meu, dr. Marwin Schuster, a studiat o dereglare a intestinelor (pseudo-obstrucþie cronicã intestinalã) ºi a descoperit un indiciu comun în amprenta degetelor a 54% dintre cei bolnavi. În viitor, dermatologii vor reuºi sã prezicã ºi alte boli, ca Alzheimer sau cancer.»“

21.6. Cu ajutorul chiromanþiei, oricine poate ºti dacã posedã capacitãþi paranormale
Priveºte-þi mâna stângã ºi concentreazã-te asupra liniei solare sau a vieþii. Este vorba de linia curbã care separã degetul mare de celelalte. În general, se examineazã pentru a se stabili longevitatea: dacã e lungã ºi înconjoarã degetul, indicã o viaþã lungã. Din ea pleacã întotdeauna o linie curbatã, numitã linie neptunianã sau hepaticã. Priviþi-o cu atenþie: dacã nu este pronunþatã înseamnã cã aveþi o sãnãtate satisfãcãtoare. Dacã tinde spre orizontalã, aveþi parte de o viaþã dificilã, dar dacã e aproape verticalã, chiar dacã nu e foarte lungã, indicã succes, echilibru ºi simþ practic. Interesante sunt persoanele la care linia neptunianã ajunge pânã aproape

Vrãjitoria

141

de degetul mic, dupã ce a traversat linia marþianã ºi pe cea mercunianã, cunoscute mai curând sub numele de linia inimii ºi a capului. Aceste linii, atunci când existã, ascund multe secrete. Sunt liniile misticilor, senzitivilor, mediilor. Cine are o astfel de linie lungã este mereu în cãutarea insolitului, a ceea ce nu se vede, dar se ºtie cã existã. Aceste persoane „trãiesc o viaþã în viaþã“, dupã cum spunea chiromantul francez Evans. Trãiesc, aºadar, într-o dimensiune diferitã de a oamenilor obiºnuiþi, deºi, aparent, duc o existenþã normalã. De aceea, întâmpinã dificultãþi ºi au angoase. Trebuie precizat faptul cã majoritatea persoanelor dotate cu capacitãþi paranormale nu sunt conºtiente de acest lucru, ci au uneori vagi senzaþii. Deseori spun cã se simt „ciudat“, fiindcã simt unele „prezenþe“ alãturi de ei. Dar nu ºtiu sã explice aceste senzaþii, fiindcã mediul în care trãiesc nu le ajutã sã înþeleagã ce li se întâmplã. În afarã de semnele chiromantice, existã ºi alte caracteristici care atestã capacitãþile paranormale. În general, este vorba de comportamentul lor; de exemplu, dorinþa sau mai bine spus nevoia de a rãmâne deseori singuri, departe de zgomotele civilizaþiei. Simt aceastã nevoie fiindcã spiritul lor îi avertizeazã cã trebuie sã intre în contact cu o altã dimensiune. Astfel de persoane se simt în largul lor în special în întuneric ºi, bineînþeles, în liniºte. Dar mai este un lucru care îi deosebeºte de oamenii normali: acestora nu le este fricã de moarte. O acceptã cu seninãtate, aºa cum se poate accepta plecarea unei persoane dragi într-o lungã cãlãtorie, fiind convinºi de faptul cã, mai devreme sau mai târziu, vor reveni. Întrebarea este, câte dintre persoanele care sunt dotate cu capacitãþi paranormale pot, la un moment dat, sã devinã mediumuri? Studiile de specialitate au ajuns la concluzia cã doar 1 la 10 000 pot face acest lucru. În final, se poate spune cã, deºi mulþi sunt dotaþi cu capacitãþi paranormale, doar o micã parte dintre ei îºi dau seama de acest lucru din cauza ritmului frenetic al vieþii.

21.7. Descifrarea chipului ucigaºului într-o ºedinþã de ghicit
Într-o lume în care necunoscutul ºi misterul ocupã un loc aparte, ghicitul în viitor sau în destin capãtã valenþe de vrãjitorie trezind interesul oamenilor de pretutindeni. Se ºtie însã cã nu oricine deþine puterea de a descifra taine ascunse. O excepþie o constituie interlocutorul nostru care face parte dintre cei dotaþi cu harul previziunilor exacte. Marian Dârþã pare un om obiºnuit ºi chiar Domnia-Sa afirmã adeseori cã nu-i place sã facã un caz din calitãþile sale de ghicitor. Marian Dârþã s-a nãscut în Bucureºti, iar talentul sãu excepþional de a ghici în cãrþi, cafea, tarot sau ceai ºi l-a descoperit încã din copilãrie. De profesie stilist – chiar cu rezultate remarcabile în acest domeniu – are deja un palmares impresionant în materie

142

Paranormalul în criminalisticã

de divinaþie, el fiind cel care a prezis multor vedete ºi chiar unor oameni politici influenþi, evenimente care s-au petrecut întocmai. Deºi este extrem de solicitat ca ghicitor ºi chiar are o clientelã printre VIP-urile româneºti, stilistul cu har nu practicã aceastã artã decât la cererea anumitor persoane. În plus, dacã îi sunt solicitate serviciile, bucureºteanul nu ezitã sã anunþe din vreme diferite evenimente ale vieþii politice ºi sociale româneºti sau internaþionale. Dacã ar exista – prin absurd – un detector al capacitãþilor paranormale cu care sunt înzestrate anumite persoane ºi la acest aparat ar fi testat bucureºteanul Marian Dârþã, cu siguranþã rezultatele ar fi uluitoare, pentru cã Domnia Sa este unul dintre cei dotaþi cu un deosebit har al predicþiei (conform statisticilor deþinute de noi, prezicerile sale se împlinesc în proporþie de 85%). Domnul Dârþã ºi-a descoperit uimitorul talent încã din copilãrie, când, dintr-o joacã inocentã, a descifrat în zaþul unei cafele anumite semne pe care le-a interpretat fãrã greº. „Mulþi au spus atunci, ne-a declarat celebrul ghicitor bucureºtean, cã ceea ce am vãzut în zaþul înnegrit, au fost invenþiile unei minþi de 13 ani. Evenimentele ulterioare au dovedit însã cã citisem cu uimitoare precizie viitorul unei persoane apropiate...“ Despre modul în care descifreazã semnele ºi mesajele inaccesibile unora dintre noi, Marian Dârþã vorbeºte pe înþelesul tuturor. „Divinaþia – sub orice formã ar fi ea – a venit pentru mine de la sine ºi târziu am înþeles cã am un har aparte în acest sens. Desigur, îmi lipsea un anume cod care putea sã-mi divulge taine ascunse, dar am aflat foarte repede cã acest cod se aflã înscris în sinea mea ºi cã pot cu uºurinþã sã dezleg taine din viitor ºi trecut. În arta ghicitului existã însã o regulã pe care eu am încãlcat-o o datã în viaþã, ºi atunci s-a întâmplat o adevãratã tragedie în familie.“ Celebrul Marian Dârþã susþine cã minciuna nu este admisã în ºedinþele de ghicit (în cãrþi, ceai, tarot, cafea etc.) ºi cã dacã nu spui ceea ce vezi, te supui unei pedepse iminente. Astfel, în urmã cu câþiva ani buni, ghicitorul în cauzã a fost plecat în vizitã la niºte rude apropiate unde, dupã o ºedinþã de ghicit, a ascuns acestora o mare parte din ceea ce i se descifrase foarte clar. Ghicitorul cu puteri excepþionale îºi aminteºte cu precizie cã a plecat spre Sineºti, localitate din judeþul Giurgiu, într-o searã frumoasã de mai. „Aveam inima grea ºi nu mã bucuram deloc de cãlãtoria pe care mã pregãteam s-o fac. Cineva din familie murise în urmã cu doar douã zile, iar eu fusesem chemat de urgenþã la înmormântare.“ La priveghi s-a strâns – aºa cum este obiceiul – lume multã. Într-una din acele nopþi de veghe, doi dintre verii sãi, Costel ºi Adriana Militaru, fraþi gemeni, i-au cerut ghicitorului sã le dezvãluie viitorul. În popor existã o veche zicalã: „La priveghi ghicitul aduce nenorocire!“. În acea searã însã nimeni nu s-a gândit sã þinã cont de superstiþii… „Când am vãzut în zaþ ceea ce urma sã se întâmple, am blestemat clipa în care mi-am nesocotit convingerile, îºi aminteºte cu voce tremurândã Marian Dârþã. Potrivit viziunii, în curtea gospodãriei unde mã aflam, se adunaserã foarte mulþi oameni însoþiþi de muzicanþi. Pãrea un fel de nuntã ºi chiar am descifrat în urmele de zaþ chipul unui tânãr îmbrãcat în ginere. Am recunoscut

Vrãjitoria

143

pe loc figura vãrului meu, cel cãruia tocmai îi ghiceam. În spatele lui Costel Militaru, ruda mea apropiatã, se zãrea încã o siluetã de bãrbat cu obrazul brãzdat de o cicatrice lungã ºi cu o privire ucigaºã. Parcã din cana pe care o þineam în mâna stângã iradia un mesaj de moarte, de tristeþe.“ Ghicitorul a ºtiut clar cã în familie se va petrece o mare tragedie, dar pentru prima oarã în îndelungata sa experienþã ºi-a încãlcat principiile ºi n-a dezvãluit adevãrul. A ascuns de toþi ceilalþi faptul cã tânãrul sãu vãr de doar 17 ani avea sã fie omorât în scurt timp cu cruzime... Tragedia a survenit în seara zilei de 6 iunie 1998, chiar în faþa casei unde, cu câteva sãptãmâni în urmã, avusese loc ºedinþa de ghicit. Pe strada Gãrii, în faþa domiciliului familiei Militaru, s-a produs o altercaþie în care au fost implicaþi mai mulþi indivizi. Auzind zgomot, Costel a ieºit la poartã sã vadã despre ce este vorba, iar acela a fost ceasul rãu al sorþii sale. „La un moment dat, un bãrbat necunoscut l-a atacat pe vãrul meu, povesteºte domnul Dârþã, ºi în câteva secunde, cu o miºcare fulgerãtoare, Vasile avea gâtul tãiat cu un banal ciob de sticlã...“ La nici 18 ani împliniþi, Costel Militaru s-a stins din viaþã într-un accident stupid, iar pãrinþii nu ºi-au mai revenit niciodatã din ºocul acelei tragedii. Ionela, sora geamãnã a victimei, ne-a relatat cã pe chipul criminalului a observat o cicatrice lungã... Costel a fost înmormântat în cimitirul din localitate. El a fost condus pe ultimul sãu drum într-un elegant costum de ginere, în acordurile muzicii. „Abia atunci mi-am dat seama cã trebuia sã fi spus adevãrul. Adicã, tocmai acel eveniment trist pe care-l vãzusem atât de clar cu ochii minþii în zaþul unei cafele cu ghinion“, a mai adãugat bucureºteanul. Deci, domnul Dârþã a reuºit sã desluºeascã într-o ºedinþã de ghicit chipul ucigaºului. Asemãnarea izbitoare a fost autentificatã ºi prin fotografia pe care Poliþia a pus-o în circulaþie pentru identificarea asasinului. Cicatricea de care vorbise ghicitorul cu câteva sãptãmâni înainte, se gãsea la locul indicat: adicã, aproape de tâmpla stângã a ucigaºului. Ghicitorul bucureºtean a mai declarat ulterior Poliþiei cu care a colaborat îndeaproape, cã acel criminal va fi prins cu ajutorul unei femei, lucru care s-a adeverit. Criminalul a fost identificat ca fiind Florin Popescu, de 22 de ani, nãscut în aceeaºi localitate cu victima...

21.8. Femeia care rezolvã furturile „citind“ într-un ciubãr
Undeva, într-un sat situat la poalele Munþilor Bârgãului, s-a pãstrat un obicei strãvechi: descoperirea rãufãcãtorilor cu ajutorul unui ciubãr. Localnicii spun cã aºa se procedeazã încã de pe vremea dacilor, dar data exactã a naºterii tradiþiei are mai puþinã importanþã. Esenþial este faptul cã, pânã acum, aceastã metodã n-a dat greº niciodatã. Chiar ºi poliþiºtii bistriþeni apeleazã la ritualul ciubãrului când nu reuºesc sã descâlceascã iþele vreunui caz. Iar bãtrâna Maria nu i-a refuzat niciodatã ºi nici nu le-a înºelat aºteptãrile.

144

Paranormalul în criminalisticã

Maria Corciu este cunoscutã în toate localitãþile din zonã. Deºi are 80 de ani, ea nu ezitã sã strãbatã pe jos drumul dintre sate, pentru cã în ciubãr nu se poate citi decât în locul în care a fost comisã fapta. Cei din zona Pasului Tihuþa o cheamã când au vreo problemã. Ajunsã acolo, ea cere mai întâi aprobarea preotului din sat, chiar dacã acum, când a devenit cunoscutã, asta e doar o simplã formalitate. Toþi ºtiu cã ea încearcã sã ajute oamenii. ªi mai ºtiu cã Maria „citeºte“ în ciubãr cu sufletul curat. Înainte ca preotul sã înceapã liturghia de duminicã, bãtrâna împrumutã de la el ciubãrul în care se preparã agheasmã, pristolul de acoperãmânt de pe Masa Sfântului Altar, o icoanã a Maicii Domnului ºi lumânãri. La acestea se adaugã verigheta preotului, fãrã de care ciubãrul ar rãmâne „mut“. Apoi, Maria pleacã la râu, însoþitã de ºapte fecioare, mai bine zis ºapte fetiþe, toate provenind din familii cu frica lui Dumnezeu ºi fiind, la rândul lor, evlavioase. Cea mai mare dintre ele este în clasa a patra. Pe drum, Maria ºi ajutoarele ei se roagã încontinuu. De la ieºirea din casa pãgubaºului pânã în clipa în care fecioarele zãresc chipul sau maºina hoþului, ele nu vorbesc cu nimeni. Când ajung la apã, bãtrâna se aºazã în genunchi ºi îºi continuã rugãciunile. Cele ºapte fete se duc la râu, înarmate cu câte o canã. Ele îºi umplu vasele în sensul curgerii apei, apoi le rãstoarnã în ciubãr. Repetã acest gest de ºapte ori. Bãtrâna Maria ridicã vasul pentru agheasmã ºi se îndreaptã spre casa celui pãgubit. Acolo, într-o încãpere din care nu s-a furat nimic, dar în care geamurile, oglinzile ºi televizorul sunt acoperite, ea aºazã ciubãrul pe covor, cu mare grijã. În tãcere, fetele îngenuncheazã în jurul vasului. Maria le acoperã cu pristolul de pe Masa Sfântului Altar, peste care a pus toate pãturile ºi cuverturile din casã. Când se aud pentru prima datã clopotele bisericii, fetiþele încep sã vorbeascã toate odatã: „Se lumineazã, iese luna. Vine o maºinã în care sunt patru bãrbaþi ºi o femeie. Opresc în faþa casei, îºi acoperã faþa cu niºte ciorapi ºi intrã pe geam.“ Profesorul Adrian Nãuc, cel pentru care ciubãrul Mariei Corciu reprezenta ultima speranþã de a descoperi cine i-a furat din casa tatãlui sãu obiecte de patrimoniu a cãror valoare depãºea, în urmã cu zece ani, un milion de dolari, povesteºte: „A fost incredibil. Fetiþele au descris în amãnunt fiecare obiect furat ºi locul exact de unde a fost luat, deºi ele nu mai intraserã pânã atunci în casa noastrã“. Poliþia cercetase cazul fãrã sã-l rezolve. Maria a reuºit. „Atunci, fetiþele au descris un bãrbat care semãna leit cu fotograful muzeului. El dãduse lovitura. Se ºtia cã vrea sã plece în Canada ºi s-a dat imediat ordin sã i se ridice paºaportul. Dar el a plecat“, mai spune profesorul. Printre obiectele furate se afla ºi un timbru „Cap de bour“. Una dintre copile, Lenuþa, l-a descris exact. „Brusc, fundul ciubãrului s-a luminat ca ecranul unui televizor. Apoi a rãsãrit luna ºi au apãrut alte imagini. Cel mai mult m-a impresionat timbrul, nu mai vãzusem în viaþa mea aºa ceva.“ Cazul profesorului clujean nu este izolat. Maria Corciu a reuºit sã dezlege firele încâlcite ale multor furturi de maºini, dispariþii, tâlhãrii ºi ale altor

Vrãjitoria

145

infracþiuni. Pânã ºi poliþiºtii bistriþeni apeleazã la ea. Iar Maria, la cei 80 de ani ai sãi, ajutã pe toatã lumea. Este bãtrânã ºi ar vrea, înainte ca Dumnezeu sã o cheme la El, sã-ºi înveþe nepoata cum sã ducã mai departe strãvechiul obicei. Are o singurã reþinere: ar însemna sã o condamne la singurãtate. Soarta face însã ca ºi ea, ºi celelalte femei care au pãstrat obiceiul de a ghici în ciubãr sã fie vãduve. Ele ºtiu cã, dacã s-ar recãsãtori, ar rãmâne din nou fãrã soþ. Acesta este destinul lor. Este preþul pe care trebuie sã îl plãteascã.

146

Paranormalul în criminalisticã

22. Viaãa dupã moarte
22.1. Învãþãm sã murim
Supravieþuim morþii? Omenirea ºi-a pus mereu aceastã întrebare, dar a rãspuns la ea în mod diferit, în funcþie de secol ºi de tipul civilizaþiei. Mai subzistã o parte din eul nostru, dupã ce corpul a încetat sã mai existe? Sau spiritual nu este decât o funcþie a creierului care îºi înceteazã activitatea în acelaºi timp cu organele? Aceste întrebãri, cu toate implicaþiile pe care le comportã rãspunsurile lor se regãsesc dintotdeauna în rãdãcinile filozofiei ºi ale credinþelor religioase. Astãzi, problema vieþii de dupã moarte poate fi, în sfârºit, abordatã. Astfel, în lumina ultimelor cercetãri, teama de moarte, instalatã în Evul Mediu ºi comunã în special popoarelor de culturã occidentalã, nu mai este justificatã. Oamenii de ºtiinþã ºi cercetãtorii din diferite domenii au abordat, abia în urmã cu 15 ani, în Occident, aceastã problemã, dintr-o perspectivã cu totul nouã. Au fost observate mii de persoane, de toate vârstele aflate în pragul morþii, în timp ce alþi cercetãtori au încercat sã înþeleagã ce se întâmplã în acest moment, retrãind o moarte artificialã, într-o stare modificatã de conºtiinþã. Ar putea fi moartea doar o trecere, o nouã stare de conºtiinþã pentru fiinþa desprinsã de înveliºul ei material? Ce este viaþa? Ce este moartea? De ce mor copiii mici? Câtã vreme nu suntem conºtienþi de modul în care are loc aceastã tranziþie, este dificil sã-i ajuþi pe cei care vor trece de cealaltã parte. În Antichitate, în vechile tradiþii, la populaþiile primitive, indivizii erau mult mai familiarizaþi decât noi cu conceptul de moarte. Viaþa de dupã moarte fãcea parte din credinþele lor, sub forme diferite, însã, în cadrul civilizaþiei modeme, acest concept a cãzut, treptat, în uitare. Dar toþi suntem nãscuþi dintr-o sursã finalã, pe care unii o numesc Dumnezeu, alþii Creator, Energie Primordialã sau Marele Arhitect, iar faptul cã avem o frânturã din aceastã sursã în noi, ne conferã nemurirea virtualã. În acelaºi spirit, filozofia Zen spune: „Decât sã trãieºti cei o sutã de ani ai vieþii unui om care nu are percepþia stãrii în care moartea nu existã, mai bine trãieºti viaþa scurtã, de o singurã zi, a celui care o cunoaºte“. Religia tibetanã se bazeazã, în mare parte, pe ideea de reîncarnare ºi priveºte moartea ca pe o etapã esenþialã a evoluþiei. Astfel, când ciclul de vieþi pe pãmânt s-a încheiat, iar perioada de manifestare a sufletului s-a terminat, acesta se retrage din universul fizic, ca sã-ºi concentreze energia asupra altor planuri, mai subtile, ale realitãþii. Fiinþa umanã nu poate sã progreseze cu adevãrat spre o înþelegere deplinã a legii ciclului de morþi ºi de renaºteri, decât

Viaþa dupã moarte

147

dacã renunþã la viziunile restrânse ºi limitate ale dimensiunii materialiste. A muri înseamnã a renaºte ºi a transforma, înseamnã a muri în fiecare moment. Fiinþa omeneascã este o construcþie alcãtuitã din patru elemente muritoare, deci iluzorii: corpul fizic, dens; corpul eteric; corpul astral sau emoþional, vehiculul dorinþelor; corpul mental, obiectiv (numit ºi mentalul inferior în alte tradiþii orientale). Ansamblul acestor corpuri este vitalizat de „prana“ care provine din „l’akasha“, planurile eterice cosmice. Încarnarea principiului eului în interiorul fiinþei îi conferã statutul de om. Moartea nu este un eveniment limitat la un moment dat, ci un proces care se prelungeºte, uneori, multã vreme. Unele semne anunþã apropierea morþii, corespunzând eliberãrii elementelor constitutive ale corpului. În general, semnele urmãtoare anunþã apropierea morþii: omul îºi simte greutatea corpului mai mult decât de obicei. Buzele ºi gura i se usucã. Cãldurile vitale îi pãrãsesc corpul ºi spiritul se înnegureazã pânã la pierderea conºtienþei. Atunci, forþele vieþii se estompeazã ºi spiritul pãtrunde într-o luminã albã, asemãnãtoare cu zorii unei zile. Aceastã luminã albã devine roºiaticã, asemãnãtoare cu cerul rãsãritului de soare. Întunericul învãluie atunci spiritul care îºi pierde conºtiinþa. Este momentul în care respiraþia exterioarã se opreºte, dar suflul interior încã nu s-a întrerupt. Când spiritul celui decedat iese din acest leºin, vede lumina strãlucind ca transparenþa unui cer luminos. Dacã recunoaºte aceastã luminã fundamentalã, atunci moartea este eliberatã. Dar, dacã nu o recunoaºte, rãmâne într-o stare intermediarã. Din acest motiv, tibetanii evitã plânsetele ºi lamentãrile în camera celui decedat, cãci greutatea acestei vibraþii de tristeþe ºi de ataºament ar putea sã reþinã fiinþa care încearcã sã pãrãseascã pãmântul. Potrivit tradiþiilor orientale nu trebuie sã plângi un mort, cãci vibraþiile durerii sufleteºti l-ar ataºa prea mult de pãmânt. În schimb, puterea rugãciunii ºi a concentrãrii îl poate ajuta sã treacã spre alte planuri. Se pare cã atlanþii au cunoscut moartea conºtientã. Astfel, o femeie care a regresat într-o viaþã trãitã în Atlantida a spus, în timp ce-ºi retrãia clipa morþii: „Mi-am terminat ciclul, trebuie sã mã întorc de unde vin, în adevãrata mea locuinþã“. S-a revãzut, atunci, îmbrãcatã într-o rochie albã ºi mergând spre o plajã frumoasã. Apoi, sufletul ei a plecat încetiºor, a pãrãsit înveliºul material ºi a urcat, trecând în alt plan de existenþã. Mai târziu, celþii au cunoscut ºi ei moartea conºtientã, dar mai ales preoþii lor, druizii. Dacã erau atinºi de vreo maladie, îºi gãseau capacitatea de a-ºi pãrãsi definitiv corpul fizic. Catarii aveau acces la ceea ce numeau ritul morþii conºtiente, ritul consolãrii, la care adepþii aveau acces numai pe patul de moarte. Catarismul a fost religia catharsis-ului, a purificãrii. Membrii acestei miºcãri mistice se recrutau dintre cei care primiserã Duhul Sfânt ºi care se considera cã duc o viaþã purã ºi fãrã pãcat. Catarii vehiculau doctrina renaºterii. Considerau corpul lor ca o construcþie a rãului ºi cã pãmântul, lumea realã, se aflã de partea cealaltã. De aceea, mergeau spre rug cântând. Codul catar

148

Paranormalul în criminalisticã

cuprindea renunþarea la proprietate, vegetarianism, castitate ºi adevãr. Se poate astfel observa o paralelã cu Zen, care afirmã cã orice cuvânt este deja o minciunã. Catarii aveau un respect profund pentru tot ce era însufleþit. l Regresiile în Egiptul antic sunt extrem de bogate în relatãri despre moarte. Civilizaþia egipteanã avea un cult al morþii foarte perfecþionat, care confirmã cu o precizie uimitoare relatãrile unor regresii. Egiptenii considerau moartea ca o etapã iniþiaticã, iar Egiptul antic a cunoscut rituri iniþiatice ale morþii în cursul excepþionalei sale civilizaþii. Locurile sacre ale iniþierii erau: Abidos, oraº sfânt, Busiris, leagãnul lui Osiris, ºi Camac, unde se practica cultul lui Osiris. Abidos adãpostea una dintre cele mai vechi necropole ale istoriei. Acolo, din 3200 î.Hr., s-au odihnit cadavrele primilor faraoni. Începând din al doilea mileniu înainte de Hristos, Abidos a devenit deþinãtorul capului lui Osiris, care îi duce pe oameni la nemurire. De aceea, toþi egiptenii doreau sã moarã la Abidos, lângã zeu, sã se odihneascã în pacea radiatã de Mormântul Sfânt, iar repetarea miracolului învierii era dorinþa formulatã de un întreg popor, secol de secol. Din ce în ce mai numeroºi sunt cei care cred cã fiecare corp fizic este doar o „casã“ care primeºte un „musafir“. În momentul morþii ne eliberãm, pentru a deveni liberi. Cel care încearcã sã elucideze misterul vieþii de dupã moarte îºi axeazã cercetãrile pe trei direcþii principale: cercetarea cazurilor de moarte clinicã, trãirea morþii într-una dintre vieþile anterioare ºi trãirea unei morþi fictive, în prezent, într-o stare modificatã de conºtiinþã. Toate datele care se referã la etapele trecerii în cealaltã parte, fie cã provin din mãrturiile persoanelor care au trãit o experienþã de moarte clinicã, fie din relatãrile fãcute în cursul regresiilor în trecut, sau din perceptele marilor tradiþii, se aseamãnã în mod ciudat. Aceste etape sunt descrise de Raymond Moody în cartea sa, Viaþa dupã viaþã, astfel: imposibilitatea de comunicare; auzirea „verdictului“; senzaþii puternice de calm ºi pace sufleteascã; auzirea unor sunete celeste; trecerea printr-un tunel întunecos; proiectarea extracorporalã; întâlnirea cu niºte fiinþe dezîntrupate, apoi cu o fiinþã de luminã; bilanþul vieþii; sosirea la frontierã, apoi întoarcerea. Unele tradiþii orientale explicã procesul dezîntrupãrii ca fiind o activitate dublã, legatã în mod esenþial de corpul eteric. Sufletul pronunþã cuvântul de retragere ºi ansamblul substanþei eterice, în care se aflã organismul fizic, se retrage din înveliºul fãrã viaþã ºi se adunã în zona corpului eteric, care îl înconjoarã pe cel fizic. Apoi, conºtiinþa sufletului începe sã urce prin planurile de conºtiinþã, din cel eteric spre planul astral, apoi spre cel cauzal. În cursul fazelor prin care trece muribundul, modificãrile conºtiinþei sunt frecvente. Informaþiile culese la cãpãtâiul muribunzilor sugereazã faptul cã aceste stãri modificate de conºtiinþã capãtã forme cunoscute uneori sub numele de „experienþe mistice“, „transcendente“ sau „cosmice“, chiar „religioase“. Afirmarea unei realitãþi spirituale dupã moarte este strãinã culturii occidentale, cel puþin de la revoluþia industrialã. O astfel de afirmare valorificã

Viaþa dupã moarte

149

experienþa subiectivã internã. De aceea, a fost defavorizatã de o culturã care pune în valoare manipularea lumii exterioare, controlul naturii ºi admiraþia faþã de ºtiinþã. O experienþã care sfideazã observaþia directã provoacã îndoieli, pentru cã verificarea nu este posibilã. Cert este cã prin ruperea automatã a înveliºului corporal ºi a tuturor piedicilor conºtiinþei superficiale, moartea ne oferã în mod vizibil o ocazie excepþionalã de a ne elibera de dominaþia instinctelor noastre obscure ºi ne permite sã zãrim lumina eliberatoare, mãcar o clipã. Iar învãþând sã murim, poate cã nu facem altceva decât sã ne pregãtim sã trãim...

22.2. O femeie se întoarce din Rai cu o mânã plinã de aur
Dovezile privind existenþa vieþii de dupã moartea trupeascã sunt copleºitoare, iar numãrul lor sporeºte pe mãsura trecerii timpului. Iatã numai câteva dintre cele mai uluitoare cazuri ºi relatãri de acest gen tratate pe larg în presa din lumea întreagã. „Eu am vãzut cu ochii mei ºi tot nu-mi vine sã cred“, afirmã medicul chirurg Thomas McIntyre din Howick, Noua Zeelandã, ºeful secþiei de chirurgie de la spitalul St. Paul unde doamna Kelly a încetat din viaþã – temporar, e adevãrat. „Inima ei nu a mai bãtut vreme de 25 de minute, ºi toate semnele vitale dispãruserã. Nu aveam nicio îndoialã cã pacienta noastrã murise“, povesteºte dr. McIntyre. „Am încercat sã o reanimãm, dar zadarnic. Tocmai când ne hotãrâserãm sã renunþãm, brusc, femeia a deschis ochii ºi a început sã spunã cu un ton clar cã tocmai fusese în rai ºi ºi-a susþinut afirmaþia arãtându-ne aurul pe care-l þinea într-o mânã.“ Doamna Kelly îºi aminteºte ºi astãzi neobiºnuita experienþã: „În timpul operaþiei am ieºit din trupul meu ºi am început sã merg printr-un tunel lung. Când am vãzut la celãlalt capãt o luminã albã, foarte frumoasã, mi-am dat seama cã o sã ajung în rai“, mai afirmã femeia, adãugând cã acolo s-a întâlnit ºi a stat de vorbã cu un bãrbat care ar putea fi Mântuitorul însuºi. Acel bãrbat a luat un pumn de aur de pe jos ºi i-a spus sã-l ducã pe Pãmânt ca dovadã cã raiul existã. Uimit, dr. McIntyre afirmã cã nu are încotro ºi cã trebuie s-o creadã pe pacienta sa întoarsã din moarte: „Eram într-o încãpere sterilizatã, o salã de operaþii ºi doamna Kelly nu ar fi avut de unde sã ia acel aur decât din rai“. În prezent, aurul cu pricina este încã supus la diferite teste de expertul în metale preþioase Donald McVey, care afirmã cã este cel mai pur aur pe care l-a analizat în cei 31 de ani de carierã.

22.3. Stenograma de dincolo de mormânt
Povestea care urmeazã este una dintre probele cele mai cunoscute ale supravieþuirii sufletului dupã moarte.

150

Paranormalul în criminalisticã

Este vorba de un copil de patru ani ºi de mesajul de necrezut pe care l-a scris. Acest caz a fost verificat cu grijã ºi autentificat de cãtre dr. Rhine, doctor în parapsihologie la Universitatea din Duke (SUA). O tânãrã mamã a rãmas vãduvã pe neaºteptate, cu un hotel de administrat ºi singurul susþinãtor al fiului ei de 4 ani. Copilul îºi petrecea mai tot timpul în holul hotelului: într-o searã, cam dupã douã sãptãmâni de la moartea prematurã a tatãlui sãu, mama a observat cã fiul ei mâzgãlea pe un blocnotes. Dupã ce a umplut trei pagini cu mâzgãlituri, bãieþelul le-a pus în faþa mamei sale. A doua zi dimineaþa, unul dintre recepþioneri a atras atenþia mamei asupra aspectului neobiºnuit al desenelor copilului. Recepþionerul a afirmat cã liniile semãnau cu o stenogramã. Ea a arãtat deci foile de hârtie stenografei hotelului care le-a confirmat cã aceasta semãna efectiv cu o stenogramã, dar cã era vorba de o metodã consideratã depãºitã. Stenografa a reuºit totuºi sã transcrie caracterele: pe mãsurã ce descifra cuvintele, frânturã cu frânturã, ea ºi-a dat seama cã acestea alcãtuiau un mesaj inteligibil. Ele începeau cu un cuvânt drãguþ pe care tatãl copilului îl folosea întotdeauna când se adresa soþiei sale. Mesajul releva apoi cã unele hârtii importante, printre care poliþele de asigurare, se gãseau într-o casã de bani la o bancã newyorkezã. Cu emoþie femeia a verificat informaþia despre care nu ºtia nimic. S-a dovedit exactã. Hârtiile erau depozitate acolo într-un seif secret ºi descoperirea lor a marcat sfârºitul dificultãþilor financiare cu care se confruntase vãduva dupã moartea soþului. Dar elementul cel mai uluitor al acestei ciudate poveºti este faptul cã tatãl exersase meseria de stenodactilograf ca un hobby ºi cã folosea forma veche de alphabet steno, chiar cea în care copilul scrisese mesajul. Cum la 4 ani copilul nu ºtia nici mãcar sã scrie, existenþa acestui mesaj dovedeºte continuitatea conºtiinþei dupã moarte a tatãlui decedat ºi, mai mult decât atât, grija lui pentru familia de care se despãrþise prematur.

22.4. Generalul de Gaulle salvat de fiica sa moartã
Noiembrie 1970 – noiembrie 1995. S-au scurs deja 25 de ani de când generalul de Gaulle a trecut în nefiinþã. Tocmai acum fiul sãu, amiralul Phillippe de Gaulle, a dezvãluit presei un secret extraordinar. Sora sa mai micã, Anne, moartã în 1948 la vârsta de 20 ani, suferind de un grav handicap fizic ºi mintal, l-a protejat pe tatãl sãu din lumea de dincolo. Incredibil, veþi spune! Generalul de Gaulle era însã ferm convins de acest lucru! El a afirmat cã datoritã ei a scãpat de gloanþele celor ce doreau sã-l ucidã. ªi nu erau puþini la numãr! Mai ales dupã ce a decis recunoaºterea independenþei Algeriei. Fondatorul celei de-a cincea Republici Franceze a scãpat cu bine, dupã spusele fiului sãu, datoritã lui Anne de Gaulle. Este vorba despre atentatul de

Viaþa dupã moarte

151

la Petit-Clamart din 12 august 1962: „La Petit-Clamart, unul dintre gloanþele care au atins maºina în care se aflau tatãl ºi mama mea s-a oprit chiar în rezemãtoarea pe care se odihnea ceafa tatãlui meu. Glonþul a fost oprit de un mic portret al surorii mele Anne, pe care mama nu uita niciodatã sã-l poarte cu sine.“ Din acel moment generalul De Gaulle a fost conºtient cã Anne veghea, de acolo, de sus, asupra vieþii sale. Întrebarea pe care o ridicã dezvãluirile lui Phillippe de Gaulle este, fãrã îndoialã: „Comunica De Gaulle cu fiica sa în lumea de dincolo?“ Ceea ce se ºtie este însã cã De Gaulle afirma cã nu-i este fricã de moarte, ºi asta datoritã lui Anne.

22.5. Protestul de dincolo de moarte
A trecut deja un secol de când un tânãr muncitor englez, pe nume John Davies, a fost condamnat la spânzurãtoare de cãtre un tribunal galez, pentru cã ar fi atacat ºi prãdat doi cãlãtori, pe drumul din apropiere de Montgomery. Davies a protestat tot timpul, susþinând cã, dimpotrivã, cei doi au încercat sã-i fure banii, apoi l-au dus în oraº acuzându-l de furt. Pentru cã ei erau doi, mãrturia lor a influenþat decizia tribunalului, chiar dacã cei doi nu se bucurau de bunã reputaþie în þinut. Urcând pe eºafod, Davies a mai protestat pentru ultima oarã, de data aceasta într-o manierã originalã, spunând: „Sunt nevinovat ºi mor rugându-mã la Dumnezeu sã-mi probeze într-un fel nevinovãþia, ºi de aceea, pe mormântul meu nu va creºte niciodatã iarbã!“. Cãlãul a acþionat prompt, curmând fraza tânãrului englez. Acesta a fost îngropat în micuþul cimitir din Montgomery. Foarte curând s-a remarcat cã mormântul sãu se deosebea de celelalte, cãci, într-adevãr nu era acoperit de vegetaþie. Mormântul lui John Davies nu era decât un patrulater gol. Bineînþeles cã vestea s-a rãspândit în þinut ºi în scurt timp la mormântul lui a început un adevãrat pelerinaj. Agasatã, municipalitatea a acoperit mormântul cu gazon. În scurt timp acesta s-a îngãlbenit ºi s-a uscat. S-a adus pãmânt îngrãºat, din grãdinile oamenilor, pe care s-a semãnat din nou gazon. În zadar! Pãmântul devenea sterp. Nici cea mai micã buruianã nu creºtea pe el. Cãtre sfârºitul secolului trecut, la mai bine de treizeci de ani de la moartea lui Davies, pentru a se permite lãrgirea unui drum ºi construirea altuia, tot cimitirul a fost mutat ºi refãcut. Mai mult decât atât, pentru a se egaliza nivelul, a fost adus pãmânt nou într-un strat de 60 de centimetri. Aleile au fost din nou trasate ºi, graþie îngrijitorilor cimitirului care au semãnat iarbã, în câteva sãptãmâni, întreaga zona a fost acoperitã de un gazon verde ºi frumos. Cu o singurã excepþie! Mormântul lui John Davies a rãmas în continuare un dreptunghi de pãmânt negru pe care nu creºtea nimic.

152

Paranormalul în criminalisticã

22.6. „Mamã, îmi lipseºte capul!“
Gainesville, Florida – Patricia Cadena a suferit cumplit când fiica ei a fost ucisã – apoi a aflat cã medicul legist a sustras în secret capul tinerei! Patologul, fãrã ºtirea sau consimþãmântul doamnei Cadena, a detaºat capul Ritei Melton ºi i l-a dat unui antropolog pentru studii ºtiinþifice. Restul corpului a fost incinerat, iar doamna Cadena a primit doar cenuºa. Iubitoarea mamã ºi-a dat seama cã Ritei îi lipseºte capul – graþie unui ºocant mesaj de dincolo de mormânt! „Aveam o senzaþie ciudatã, 24 de ore pe zi“, povesteºte vãduva, de 62 de ani. „Simþeam cum Rita îmi spune mereu cã îi lipseºte capul.“ Tragedia a început în august 1988, când trupul dezbrãcat al Ritei de 32 de ani, care dispãruse de câteva zile, a fost gãsit pe marginea drumului. Cadavrul a fost dus pentru autopsie la dr. Williams Hamilton, medic legist în Gainesville, care a stabilit cã tânãra fusese strangulatã. Doamna Cadena, disperatã, a spus cã nu doreºte sã vadã rãmãºiþele fetei sale decât dupã incinerare. Dupã înmormântare a simþit cã ceva nu este în regulã ºi cã Rita încerca sã comunice cu ea. „Chiar am avut de câteva ori un coºmar îngrozitor, în care gãseam capul Ritei într-o geantã cu fermoar, în dulapul laboratorului“, spune doamna Cadena, mamã a încã trei fete. Disperatã, femeia a întrebat procurorul care s-a ocupat de caz ce s-a întâmplat cu capul fiicei sale. „La început au crezut cã sunt nebunã.“ În aprilie 1990, dupã doi ani de pisãlogealã, procurorul a acceptat în sfârºit sã facã niºte investigaþii – ºi a localizat imediat craniul! „Se aflã la subsolul Muzeului de Istorie Naturalã al Universitãþii din Florida“, spune ºocatã mama. Au fost necesare luni de zile pânã când doamnei Cadena i s-a permis sã viziteze subsolul, care aparþine doctorului William Maples, profesor de antropologie. „Din podea pânã în tavan erau stive de cranii umane. Dr. Maples a dat jos unul dintre ele.“ Doamna Cadena, fost tehnician dentar, a recunoscut imediat craniul fiicei sale, dupã lucrãrile dentare. „Nu am niciun dubiu cã aparþine Ritei. Dr. Maples era mândru de felul cum folosea craniile, pentru a perfecþiona tehnicile de identificare“, explicã femeia. Uimitor, dar la trei ani dupã decesul fetei, autoritãþile tot nu erau de acord sã returneze craniul. Doamna Cadena s-a confruntat cu un nou coºmar. „Am crezut cã moartea Ritei a fost cel mai îngrozitor lucru ce mi s-a putut întâmpla. Acum îmi dau seama cã batjocorirea unei fiinþe umane poate merge mult mai departe“, spune ea. Legistul Hamilton afirmã însã cã studierea organelor unor victime poate contribui la progresul ºtiinþific ºi cã a reþinut capul ºi ca o dovadã într-un posibil proces pentru crimã. Ucigaºul Ritei nu a fost gãsit niciodatã. În replicã, doamna Cadena l-a dat pe Hamilton în judecatã ºi i-a cerut despãgubiri de trei milioane de dolari, anul trecut, însã, conform legilor din Florida, legiºtii pot face ce vor cu pãrþi din trupurile victimelor, fãrã a se consulta cu aparþinãtorii. Vãduva

Viaþa dupã moarte

153

Cadena se luptã acum pentru a schimba aceastã legislaþie barbarã. „Vreau sã-mi spun povestea ºi în faþa celor care fac astfel de legi, pentru ca ce am trãit eu sã nu mai fie posibil“, declarã ea.

22.7. Dupã 600 de ani de la moartea sa, un medic a depus mãrturie în faþa tribunalului
De curând, în Arizona a avut loc un proces mai puþin obiºnuit, în care judecãtorul Michael Flournay i-a permis unui doctor sã depunã mãrturie în faþa tribunalului, deºi omul era mort de 600 de ani! Dr. Pahlvon Duran, martorul citat, a vorbit prin intermediul unui medium. „Este pentru prima datã în istoria Statelor Unite când un spirit a «depus mãrturie»!“ – a afirmat Bill Norman, purtãtorul de cuvânt al Curþii Supreme de Justiþie din Arizona. Citarea recentã a martorului-fantomã s-a datorat faptului cã Biserica Eternei Conºtiinþe a intentat proces de calomnie unei familii locale. Membrii bisericii au incriminat cuplul respectiv pentru cã au rãspândit zvonuri prin care îi acuzau cã l-ar adora pe diavol. Pentru a dovedi falsitatea acestor acuzaþii, avocatul grupului religios, Steve Rensch, i-a cerut judecãtorului sã asculte mãrturia doctorului Duran – un medic englez din secolul al XIV-lea! Membrii Bisericii amintite îl considerã pe acesta purtãtorul lor de cuvânt. În mod incredibil, judecãtorul a fost de acord cu aceastã cerere! Dupã ce au fost stinse luminile ºi storurile au fost trase în sala plinã pânã la refuz, Trina Kamp, mediumul, a depus jurãmântul. Membrii Bisericii menþionate au cântat o melodie specialã, un soi de imn, pentru a ajuta mediumul sã se relaxeze ºi sã intre în transã. Apoi Trina Kamp a închis ochii. Deodatã, a început sã vorbeascã cu vocea dr. Duran. „Era în mod cert vocea unui bãrbat, cu un puternic accent britanic“, a declarat judecãtorul Flournay. Avocatul Rensch precizeazã: „Dupã ce dr. Duran a depus la rândul sãu jurãmântul, a vorbit timp de 30 de minute. A spus cã se afla acolo pentru a rezolva conflictul. Apoi a adãugat cã s-a mers destul de departe ºi cã era timpul ca aceastã disputã sã ia sfârºit. Dr. Duran s-a adresat judecãtorului, spunându-i acestuia: «Vã mulþumesc cã aþi îngãduit audierea mea. ªtiu cã e pentru prima datã când se întâmplã aºa ceva.» Judecãtorul i-a rãspuns, calm: «Ei bine, am impresia cã n-o sã fie ºi ultima!»“ Conformându-se sugestiilor doctorului Duran, oficialii Bisericii Eternei Conºtiinþe au renunþat la plângere. „Unii dintre colegii mei au glumit pe seama acestui caz, însã niciunul nu a considerat cã decizia mea de a-l audia pe dr. Duran ar fi fost greºitã, a conchis judecãtorul Flournay. Oricum, cine poate spune cu certitudine dacã omul e real sau nu?“

154

Paranormalul în criminalisticã

22.8. Când morþii poruncesc celor vii
Claraudiþia este fenomenul conform cãruia o persoanã poate auzi sunete direct în urechea internã, fãrã ca altcineva, aflat în preajmã, sã audã ceva. De cele mai multe ori, claraudientul ascunde acest fenomen, întrucât riscã sã fie considerat „nesãnãtos“, cu toate cã în faþa propriei conºtiinþe n-ar minþi. ªi totuºi... Pe autostrada dintre Austin ºi San Antonio (Texas), Derril Mitsun ruleazã la volanul maºinii sale, aºa cum face în fiecare dimineaþã. Navetist convins, Derril nu-ºi permite sã cumpere an de an o maºinã nouã, ci apeleazã ºi la cele de mâna a doua. Acum o sãptãmânã ºi-a luat o limuzinã veche de patru ani. Vânzãtorul din Austin i-a precizat cã proprietarul murise la volanul ei, dupã ce fãcuse crizã de diabet. Ei ºi, a rãspuns Derril. Ora ºase seara îl prinde pe drumul de întoarcere. Radioul aruncã în eter ºtirile, iar el are gândurile aiurea. Ce program sã-ºi facã în continuare? Deodatã, o voce baritonalã ºi dominatoare îi ordonã: „La Austin te aºteaptã avocatul Spencer. Ajutã-mã!“ Derril tresare atât de puternic, încât maºina îi scapã de sub control. Opreºte. Închide radioul ºi aºteaptã. κi þine respiraþia. Mesajul a fost extrem de clar ºi rãspicat. Abia peste câteva minute reia cãlãtoria. Transpirã abundent ºi stã cu urechile ciulite. La intrarea în Austin, fenomenul se repetã. Aceeaºi voce, aceleaºi cuvinte… Întâmplarea s-a repetat aidoma ºi a doua zi. Numai când se afla în maºinã. Ce sã fie asta? Nu recunoºtea de fel glasul acela „ascuns“. Seara urmãtoare îl prinde rãsfoind febril cartea de telefon. Gãseºte câteva zeci de „Spencer“. Cu tenacitate, îi abordeazã pe rând. Al nouãlea „Spencer“ pare sã fie avocatul în cauzã. Se întâlnesc în aceeaºi searã ºi Derril aflã stupefiat povestea fostului proprietar al maºinii cumpãrate de el. Dupã autopsie mai persistau dubii asupra declanºãrii crizei de diabet. Existau indicii, discutabile, cã Fred Holbert, decedatul, ar fi consumat – cu sau fãrã voie – substanþe care i-ar fi agravat boala. Se bãnuia cã fratele lui Holbert, care a beneficiat de toatã averea acestuia, n-ar fi strãin de acea moarte subitã. ªi, din fericire pentru Derril, avocatul Spencer îl crede ºi cere procurorului districtual redeschiderea anchetei. Se obþin date noi. Cei doi fraþi se întâlniserã în preziua fatidicã ºi se certaserã. Holbert fusese ameninþat cu moartea. În aceste condiþii, se cere redeschiderea dosarului. Dupã mai multe interogatorii, fratele ucigaº îºi recunoaºte fapta… „Spiritele celor morþi prin violenþã nu pãrãsesc Pãmântul pânã nu aflã exact ce s-a întâmplat cu ei“, spune o veche tradiþie ocultã. Oare spiritul lui Fred Holbert a sãlãºluit în acea maºinã ºi s-a adresat noului proprietar? Nu încercaþi sã daþi un rãspuns ferm, nu veþi reuºi.

Viaþa dupã moarte

155

22.9. O moartã a indicat fiicei sale cine a ucis-o
Moartea unei femei în urmã cu un an a creat mari probleme poliþiei ºi criminaliºtilor ieºeni, care au fost nevoiþi sã redeschidã un dosar pe care era scris „A.N.“ (autor necunoscut). Evenimente neobiºnuite au condus la iniþierea de noi investigaþii ºi în cele din urmã autorul unei crime odioase a fost descoperit. ªi poate cã acest lucru nu ar fi fost posibil dacã o femeie nu ar fi avut clarviziuni care s-au dovedit a fi adevãrate. O instanþã ieºeanã l-a condamnat recent pe Ioan Moisã, în vârstã de 47 de ani, din Miroslava, judeþul Iaºi, la 20 de ani de închisoare. El a fost gãsit vinovat de uciderea propriei sale mame, care a murit în spital dupã ce a fost lovitã cu pumnii ºi cu picioarele. Maria Moisã, în vârstã de 80 de ani, a murit în chinuri groaznice, dupã câteva zile în spital, ºi a dus în mormânt secretul morþii sale. Crima a fost însã descoperitã dupã ce rudele bãtrânei au solicitat deshumarea cadavrului, dupã ºase sãptãmâni de la înmormântare. Anchetatorii au descoperit cã agresiunea care a condus la decesul femeii a fost comisã chiar de fiul acesteia, pe fondul consumului excesiv de alcool, victima fiind cunoscutã deja medicilor de la Spitalul de Urgenþã din Iaºi. Ea era frecvent internatã, în urma bãtãilor administrate de fiul sãu. Dupã ce ºi-a bãtut mama la 19 aprilie 2001, Ioan a plecat la cârciumã ºi a declarat poliþiei cã femeia a fost atacatã de hoþi în grajdul animalelor. Sora sa, Viorica Cornilã, a solicitat deshumarea ºi reluarea cercetãrilor deoarece criminalul nu a contribuit cu nimic la îngropãciunea mamei, o înjura chiar ºi pe „lumea cealaltã“ ºi nu a fost nici mãcar la înmormântare. „Ceva îmi spunea cã mama a fost ucisã de Ioan. Noaptea nu puteam dormi ºi de multe ori o auzeam pe mama spunându-mi la ureche: «El este, rãzbunã-mã pentru cã nu am liniºte în mormânt». Eu nu cred în duhuri sau stafii ºi la început am refuzat sã-i dau crezare. Pentru cã Maria a fost înmormântatã fãrã a i se mai efectua necropsia, am cerut dezgroparea cadavrului. Totul s-a adeverit“, a spus femeia. Tot în acest dosar a mai fost cercetatã, ºi ulterior scoasã de sub urmãrirea penalã, asistenta medicalã Floarea Pal, cãreia i s-a adus acuzaþia de fals intelectual, deoarece ar fi eliberat certificatul de deces fãrã a examina cadavrul.

22.10. Test – Ce înseamnã pentru dumneavoastrã viaþa de apoi?
Naºtere, boli, accidente sau cãsãtorii vin sã comemoreze, fãrã ºtirea celor interesaþi, evenimente importante care au loc cu mai multe generaþii înainte. Cât de mult credem în viaþa de apoi. Câtã influenþã au avut vieþile ºi morþile celor dragi sau mai puþin iubiþi nouã asupra noastrã, puteþi afla numai rãspunzând cu DA sau NU întrebãrilor testului alãturat: 1. Sunteþi o persoanã credincioasã? 2. Aþi avut vreodatã vise premonitorii?

156

Paranormalul în criminalisticã

3. Sunteþi o persoanã superstiþioasã? 4. Vã place sã povestiþi prietenilor ceea ce visaþi? 5. V-aþi reprezentat vreodatã în vis, prin douã obiecte, cuplul format de pãrinþii dumneavoastrã (de exemplu un arc ºi o sãgeatã, o ceaºcã ºi o farfurioarã etc.)? 6. Aveþi talismane? 7. Obiºnuiþi sã mergeþi des la cimitir? 8. Credeþi cã aþi trãit ºi alte vieþi? 9. Credeþi cã veþi reveni, dupã moarte, în viaþa celor care v-au afectat de-a lungul vieþii pãmântene? 10. Credeþi cã strãbunii vã influenþeazã viaþa de dincolo? Cotarea ºi interpretarea rezultatelor: Pentru fiecare rãspuns DA primiþi un punct, iar pentru rãspunsurile NU primiþi zero puncte. Faceþi totalul. • Dacã aþi obþinut între 1 ºi 3 puncte: sunteþi o persoanã care nu crede în nimic. Ori dvs., ori Toma Necredinciosul, nicio diferenþã. Credeþi cã totul vã aparþine ºi totul depinde de dvs. De cele mai multe ori exageraþi. • Între 4 ºi 6 puncte: Credeþi în Dumnezeu, în religie, în Bisericã ºi faceþi tot ceea ce vã stã în putinþã sã-i convingeþi ºi pe ceilalþi de justeþea pãrerilor dvs. • Peste 6 puncte: Sunteþi o persoanã absolut convinsã cã a trãit ºi alte vieþi, credeþi în viaþa de apoi ºi în semnele venite de dincolo. Dupã dvs. visele, superstiþiile, chiar ºi dorinþele, vã sunt transmise de cei din lumea de apoi ºi sunteþi ferm convinsã cã ºi dvs. veþi face acelaºi lucru. Aveþi credinþa cã trãim în lumi paralele – viii ºi morþii – ºi cred cã asta spune tot despre dvs.

22.11. Cadavre care nu putrezesc
l Cercetãtorii chinezi se confruntã cu un mister greu de dezlegat: corpul unei bãtrâne care a decedat cu trei ani în urmã este încã intact. Cazul este aparent inexplicabil, pentru cã a fost exclusã posibilitatea unei eventuale îmbãlsãmãri a femeii, care zace în patul sãu din casa situatã în satul Xiangne, din provincia Henei, la sud de Beijing, fãrã nicio urmã evidentã de descompunere. Era în ziua de 6 noiembrie 1992 când Zhou Feng-Chen, o budistã ferventã de 88 de ani, le-a spus celor din familia ei: „Trebuie sã mã purific, pentru cã nu vreau sã putrezesc în mormânt dupã ce voi muri“; ºi a început sã înghitã doze mari de laxative. Dupã câteva zile, la ora 10,45, în data de 24 noiembrie, nepoþii au auzit-o rostind urmãtoarele cuvinte: „Voi uimi întreaga lume“. Nimeni n-a dat atenþie cuvintelor sale ºi dupã câteva ore a murit seninã, dupã ce ºi-a scos tubul de oxigen care o ajuta sã respire ºi nu înainte de a-ºi avertiza familia: „Voi dormi ºi nu voi mai avea

Viaþa dupã moarte

157

nevoie de oxigen multã vreme“. De atunci au trecut peste trei ani ºi acea zonã a Chinei, unde se aflã satul în care a trãit bãtrâna, a cunoscut trei veri foarte calde ºi umede, dar corpul lui Zhou continuã sã fie intact sub cearºaf. Desigur se pune întrebarea: de ce femeia n-a fost îngropatã? Rudele ºi cunoscuþii au spus cã fenomenul care, în pofida multor aspecte macabre, îi intereseazã pe mulþi cercetãtori, ar fi început sã se manifeste imediat dupã deces. Spre deosebire de corpurile unor cãlugãri budiºti care, în China, sunt tratate cu carbon ºi antracit, înainte de a fi îngropate, pentru a le conserva, cel al femeii din Xiangne n-a suferit niciun fel de tratament. În pat din 1992, n-a emis niciun miros, chipul sãu are o expresie seninã ºi nu sunt semne de „rigor mortis“. Nu sunt vizibile nici urme de mumificare naturalã. Fiul lui Zhou, Ylang Xiuhua, a refuzat s-o înmormânteze pe mama sa, fiind convins cã aceasta nu era moartã, ci se afla într-o stare de comã profundã, inexplicabilã încã. „La 24 de ore dupã decesul mamei mele temperatura corpului era neschimbatã. Dupã câteva zile, membrele ei erau moi, iar muºchii îºi pãstraserã elasticitatea. Se putea percepe totul la pipãit, prezenþa sângelui în venele mâinii sau la tâmple. Pãrea cã doarme“, conchide fiul celei decedate. Pânã acum numai profesorul Magnus Hjielm de la Departamentul de chimie patologicã al Universitãþii din Hong Kong s-a deplasat la faþa locului. Dar ºi-a anunþat sosirea ºi o echipã de la Universitatea Rutledge din California. „Sunt într-adevãr uimit – a declarat profesorul Hjielm. Existã multe cazuri de mumificare în lume, însã aceasta s-a obþinut prin tratamente complexe, ca, de exemplu, mumificarea lui Lenin. Cazul de faþã este într-adevãr fãrã precedent. În condiþiile de temperaturã ºi umiditate din zonã, un corp s-ar fi descompus mult mai rapid sub acþiunea bacteriilor.“ l Micuþa Amanda Raleigh Frantzhill a murit de pneumonie în urmã cu 56 de ani, dar, în mod miraculos, aratã ºi în ziua de azi ca ºi cum ar dormi liniºtitã în pãtuþul ei de copil. Pãrinþii nu au putut s-o îngroape ºi ea ocupã în continuare camera în care ºedea în urmã cu jumãtate de secol, în casa pãrinteascã. „A fost singurul nostru copil ºi nu ne-am despãrþit de ea“, spune Lucy, acum în vârstã de 74 de ani, mângâind cu duioºie trupul copilului. „Ralph a vrut sã þinem copilul cu noi ºi uite cã am reuºit. Nu am petrecut nicio singurã zi fãrã Amanda“. Cei doi bãtrâni locuiesc la o fermã de lângã Kingman, Arizona, în aceeaºi casã în care stãteau ºi în 1937, când s-a nãscut Amanda. Copilul fusese sãnãtos pânã când a contractat gripã care s-a transformat în pneumonie ºi a murit la vârsta de 3 luni. „Am încercat, timp de 4 ani, sã avem un copil, ºi dupã ce s-a nãscut ea, doctorul mi-a spus cã nu voi mai putea niciodatã sã mai fac încã unul. Am crezut cã-mi pierd minþile“, îºi aminteºte Lucy. Familia Frantzhill nu s-a îndurat sã-ºi înmormânteze copilul. De aceea, au îmbrãcat-o pe Amanda în hainele ei cele mai bune ºi au pus-o pe un postament

158

Paranormalul în criminalisticã

în camera de oaspeþi. Dupã o sãptãmânã, Ralph a observat cã trupul copilului nu prezenta nicio urmã de descompunere, în schimb se uscase puþin în atmosfera fierbinte din Arizona. „M-am întrebat de ce oare nu am putea sã o þinem cu noi ºi sã o pãstrãm aºa, cum se usucã ºopârlele la soare“, povesteºte Ralph, acum în vârstã de 75 de ani. „Am început sã o scot la soare câte puþin, în fiecare zi, pãzind-o de insecte ºi tamponând-o cu uleiuri ºi dezinfectante“. Incredibil, dar eforturile lui Ralph au dat rezultate. Mai mult de jumãtate de secol, trupul micuþei Amanda s-a pãstrat atât de bine, încât pare cã încã mai trãieºte. Corpul copilului este rigid, dar ochii privesc în continuare de parcã ar fi vii, pielea are un aspect perfect normal, iar membrele stau într-o poziþie naturalã. Pãrinþii ºterg în fiecare zi praful care se aºazã pe trupul Amandei, iar o datã sau de douã ori pe an îl spalã cu apã ºi sãpun fin. Îi schimbã hainele din când în când ºi îi perie pãrul în fiecare dimineaþã. „Câþiva dintre cei care au vãzut-o pe Amanda s-au supãrat, chiar, pe noi“, spune Lucy. „Dar, cei mai mulþi dintre prietenii noºtri ne-au înþeles ºi ne aprobã. Am cerut prin testament ca, dupã înmormântarea noastrã, Amanda sã fie îngropatã împreunã cu noi. Pânã atunci, fiecare zi pe care o mai avem de trãit o vom petrece lângã ea.“ l Laramie, Wyoming – Stupefiaþi, experþii încearcã sã înþeleagã cum s-a putut pãstra proaspãt ca o floare, cadavrul unei femei moartã acum 82 de ani! În 1914, Ashley Wistull, care avea 24 de ani ºi era îndrãgostitã fãrã speranþã, s-a sinucis trãgându-ºi un glonþ în inimã, în casa pãrinþilor sãi. Moartea ei a pus familia într-o mare încurcãturã. Îngrijorat din cauza scandalului care urma, tatãl i-a luat revolverul din mânã ºi a baricadat încãperea. Cadavrul a zãcut acolo timp de 82 de ani, pânã în 30 iulie 1996. Corpul nu a fost îmbãlsãmat în niciun fel, însã, culmea, nu prezintã semne de descompunere. „Nu existã explicaþii pentru aºa ceva“, spune biochimistul Frank Sombreta, specializat în evoluþia celulelor umane. „Rigor mortis – contracþia muscularã – se instaleazã în mod normal între 10 minute ºi douã ore de la deces. Numai 24 de ore mai târziu, acizii ºi bacteriile încep sã transforme totul într-o magmã. Cu aceastã femeie însã, totul a decurs altfel. Pielea ei este cãlduþã ºi nu ºi-a pierdut culoarea ºi are un ten de bebeluº“, explicã dr. Sombreta. Roger Wistull, strã-strãnepotul femeii moarte, este cel care, în fine, a raportat decesul. A simþit cã istoria întunecatã a familiei trebuie dezvãluitã. „Mãtuºa Ashley a fost pãrãsitã de logodnic pentru altã femeie“, spune Wistull, de 25 de ani. „În acele vremuri, o logodnã ruptã ducea la un scandal de proporþii. Ea a ales cea mai simplã cale. Tatãl ei însã, nu s-a putut împãca cu o asemenea ruºine. O sinucidere însemna un dezastru social pentru familie. Aºa cã a decis sã baricadeze încãperea ºi sã o lase pe Ashley acolo. Au spus tuturor cã fata a plecat din oraº. Trei generaþii au continuat sã locuiascã în casã ºi sã pãstreze secretul. Eu însã nu m-am simþit liniºtit pânã nu am ºtiut cã mãtuºa are, în sfârºit, un mormânt adevãrat“, spune Roger.

Viaþa dupã moarte

159

Cadavrul lui Ashley este studiat de cinci profesori universitari, care încearcã sã dezlege misterul. Un raport complet despre acest caz neobiºnuit va apãrea pânã la sfârºitul anului în American Scientific Journal. l Peºterile ºi grotele din judeþul Buzãu în care s-au adãpostit cãlugãrii ºi sihaºtrii dornici sã se îndepãrteze de cele lumeºti au devenit demult punct de atracþie turisticã. Recent, doi tineri pasionaþi de arheologie au fãcut o descoperire uluitoare la poalele Munþilor Penteleu. În urma inundaþiilor din primãvara acestui an, în apropierea localitãþii Miºchiþa s-a produs o alunecare de teren. Spre surprinderea localnicilor, surpãtura a scos la ivealã un perete de stâncã în care, la o înãlþime de peste 15 metri, se pot observa gãuri circulare cu diametrul variind între 1,5 ºi 3 metri. Întâmplarea a fãcut ca doi bucureºteni sã se afle în zonã pentru a-ºi petrece sfârºitul de sãptãmânã la iarbã verde. Ajutaþi de localnici, care le-au pus la dispoziþie scãri ºi frânghii rezistente, Marius Constantin ºi Lucian Zãrnescu au început explorarea celor cinci gãuri circulare sãpate în stâncã. În fiecare dintre ele, pe pereþii laterali, se vedeau inscripþii în alfabetul chirilic ºi, desenat în nenumãrate feluri, semnul Sfintei Cruci. Tavanul era înnegrit de fumul unor opaiþe ºi lumânãri, dupã toate probabilitãþile. Într-una din grote au descoperit o lespede cu o inscripþie chirilicã ºi datele 1840–1910. Dupã ce tinerii, ajutaþi de 4–5 sãteni, au dat la o parte piatra grea, în peºterã s-a lãsat o tãcere nefireascã. Într-o groapã de nici un metru, sãpatã în stâncã, se afla întins trupul unui bãrbat cu barba ºi pletele albe, îmbrãcat într-o sutanã neagrã. Þinea mâinile pe piept ºi, între degete, se putea distinge o cruce de lemn, înnegritã de vreme. Deºi mort de 85 de ani – cum arãta inscripþia –, cadavrul se conservase perfect, ca ºi cum ar fi fost vorba de cineva decedat în urmã cu trei-patru zile. Mirosul neplãcut, de cadavru în descompunere, nu s-a simþit decât a treia zi, spre searã, ºi tot atunci, o femeie care venise în fiecare zi sã se închine în faþa „minunii Dumnezeieºti“ a remarcat cã mortul începe sã-ºi schimbe culoarea, devenind din ce în ce mai cenuºiu. Preotul din Miºchiþa a fost cel care a propus ca mortul sã fie coborât înapoi în criptã, ºi i-a fãcut ºi o slujbã de pomenire. Marius C. ºi Valentin Z. ne-au declarat cã, acum doi-trei ani, au aflat o legendã despre Miron, un haiduc care s-a cãlugãrit, dar a continuat sã facã mult bine celor sãrmani. Era gata sã fie prins de poterã când s-a stârnit o furtunã cumplitã „de s-au prãbuºit munþii ºi copacii de i-o înghiþit pe toþi“. De atunci nu s-a mai ºtiut nimic de cãlugãrul-haiduc Miron... l Lumea tãcutã a crucilor ºi a mormintelor, rareori iese din monotonia cotidianã a cortegiilor funerare, a lacrimilor ºi a bârfelor spuse pe ºoptite despre viaþa celui îngropat. Iatã însã cã în dimineaþa zilei de joi, 18 mai 1995, cei aflaþi în cimitirul Eternitatea din Iaºi au fost ºocaþi de cele vãzute: cadavrul deshumat al Elenei Cerkez, soþia vestitului general Michail Christodol Cerkez,

160

Paranormalul în criminalisticã

arãta ca în ziua înmormântãrii, în urmã cu 90 de ani. Întâmplarea a produs neliniºte pânã la Secretariatul Mitropoliei ieºene. În ziua de 5 octombrie 1905, cotidianul Evenimentul din Iaºi publica urmãtoarea ºtire: Din Viena ne vine trista veste despre moartea doamnei Elena general M. Christodol Cerkez care a încetat din viaþã, dupã o scurtã suferinþã, duminicã, 2 octombrie. Corpul regretatei defuncte va fi adus în localitate, iar înmormântarea va avea loc vineri, 7 octombrie, la orele 3 p.m., la cimitirul Eternitatea. La 61 de ani, departe de þarã, îºi dãduse ultima suflare cea care fusese soþia generalului Michail Christodol Cerkez, cãruia la 28 noiembrie 1877, Osman Paºa i s-a predat prizonier. În cel mai mare cimitir al Iaºului, Eternitatea, cripta familiei Cerkez este situatã în parcela 3, rândul 4, locul 1-3, lângã biserica Sfântul Gheorghe. Dacã nu eºti atent, ori dacã nu-þi aratã cineva, treci cu nepãsare pe lângã acest loc împrejmuit cu lanþuri groase, prinse de piloni de piatrã, unde sub un bloc de marmurã cenuºie, odihnesc 6 membri ai aceleiaºi familii. Cel dintâi înmormântat este însuºi generalul Cerkez, mort la 12 iulie 1885, în vârstã de 46 de ani, dupã o boalã de nervi care l-a chinuit timp de trei ani. Au urmat apoi Elena, soþia sa, copiii Nicolae, în 1940, Adela, în 1960, precum ºi doi nepoþi, Mihai, în 1976, ºi Niculina în 1995, de a cãrei înmormântare se leagã ºi întâmplarea care a produs uimire în dulcele târg al Iaºilor. Aceastã nepoatã, pe nume Fratosticeanu Niculina, nãscutã Cerkez, a locuit în Bucureºti pe strada Prof. Ioan Ursu, nr. 31, ºi a cerut cu limbã de moarte sã fie îngropatã în cavoul familiei la Iaºi. Drept pentru care rudele au transportat corpul defunctei ºi, pentru a-i face loc, au cerut deshumarea bunicii sale. În dimineaþa zilei de joi, 18 mai 1995, la ora 10.00, preotul Gheorghe Parfenie, administratorul cimitirului, Marian Spiridon ºi doi gropari au desfãcut lacãtul trapei de acces în cavou, au pãtruns înãuntru ºi au scos din sertar sicriul din aramã argintatã cu pereþi dubli. Deoarece nu aveau cheia de la încuietoarea sicriului, i-au forþat capacul. În acel moment toþi au înlemnit. La lumina lumânãrilor, o femeie îmbrãcatã în haine de epocã din mãtase ºi cu un ilic de catifea, cu faþa ºi mâinile albe, cu ochii întredeschiºi, pãrea cã doarme fãrã nicio grijã. Pãrintele Parfenie a fost cât pe ce sã leºine, ne-au declarat martori oculari. În scurt timp vestea s-a rãspândit în cimitir, zeci de oameni veniþi la alte înmormântãri uitând de morþii lor ºi înghesuindu-se sã vadã ºi ei minunea. Ca prin farmec a apãrut ºi o echipã a TVR Iaºi, încercând sã surprindã pe peliculã momentele, dar printr-o intervenþie hotãrâtã, Marian Spiridon, administratorul cimitirului, le-a interzis accesul în cavou. Pãrintele Parfenie, dupã ce ºi-a recãpãtat graiul, a anunþat de urgenþã Secretariatul Mitropoliei ieºene, rudele deshumatei, apoi a þinut o slujbã de dezlegare. Dupã câteva ore, în contact cu aerul, cadavrul a intrat într-un proces rapid de descompunere. Osemintele au fost strânse într-un sac de pânzã ºi bãgate într-o niºã a cavoului.

Viaþa dupã moarte

161

Potrivit tradiþiei populare, persoanele care nu se descompun dupã ce sunt îngropate au murit cu pãcate grele pe conºtiinþã ori, dimpotrivã, au dus o viaþã de sfânt. Din punct de vedere ºtiinþific, explicaþia ar fi cã îmbãlsãmarea cadavrului a fost foarte bine fãcutã, iar sicriul închis ermetic nu a permis intrarea aerului care contribuie la descompunere. Din cele declarate de Marian Spiridon, se pare cã rudele familiei intenþioneazã sã-l deshumeze ºi pe generalul Cerkez. Rumoarea stârnitã de acest caz a provocat aduceri aminte inspirate de douã cazuri, a douã persoane care au avut vieþi complet diferite: al Sfântului Ioan Iacob de la Neamþ ºi al Mariei Catargiu Obrenovici, amanta domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Conform celor scrise în Patericul României, Ioan Iacob de la Neamþ a trãit ultimii opt ani în peºtera Sf. Ana, murind la 47 de ani. La data de 8 august 1980, când a fost deshumat, trupul sãu era intact. A fost preamãrit ca sfânt, iar moaºtele au fost mutate la Mãnãstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul. Zilnic, mii de pelerini vin ºi se închinã la sfântul Ioan Iacob de la Neamþ. În cel de al doilea caz, Maria Catargiu Obrenovici era o femeie extrem de frumoasã, drept pentru care nu este de mirare cã Alexandru Ioan Cuza a picat în plasa farmecelor ei. Din legãtura lor au rezultat doi copii. Maria l-a urmat pe domnitor ºi în exil, pânã în 1873 la Heidelberg, unde Cuza ºi-a dat sufletul. Spre sfârºitul secolului al XIX-lea, simþind cã i se apropie sfârºitul, Maria Catargiu Obrenovici a comandat de la Viena un sicriu de cristal, în care a fost înmormântatã. Dupã 25 de ani, la deshumare, s-a constatat cã trupul îi era intact. În presa din vremea respectivã se spune cã zilnic sute de ieºeni veneau la cimitir ca s-o priveascã prin sicriul de cristal. Circula zvonul cã datoritã faptului cã a fost o femeie foarte frumoasã, lui Dumnezeu i-a fost milã s-o lase pradã viermilor. Vorba aceea: „Ce-i frumos ºi lui Dumnezeu îi place“. Iatã însã cã într-una din zile, sicriul a fost scãpat pe pietrele unei alei ºi s-a fãcut þãndãri; în câteva clipe cadavrul femeii a devenit pãmântiu. Atunci a apãrut zvonul cã Dumnezeu a pedepsit-o deoarece a rãmas la fel de mândrã ºi dupã moarte. Explicaþiile populare ori ºtiinþifice date unor astfel de fenomene sunt controversate. Cert este cã ele, chiar dacã sunt rare, provoacã pentru moment neliniºtea celor care sunt martori amintindu-le cã undeva, acolo sus, existã un Dumnezeu. l Când cadavrele conservate, dezgropate dintr-un cimitir columbian au fost expuse publicului, reporterii din întreaga lume care au avut curiozitatea sã meargã acolo, au descoperit cã acest muzeu al mumiilor i-a scandalizat pe unii localnici, care ar fi preferat mai degrabã sã fie fãcuþi bucãþi dupã moarte, decât sã-ºi petreacã viaþa de apoi într-o vitrinã, sub ochii curioºilor. San Bernardo este un orãºel agricol cu 12 000 de locuitori, situat la poalele Anzilor, la 64 km sud-vest de capitala Columbiei, Bogota. Eduardo Cifuentes a început sã lucreze ca gropar în urmã cu 17 ani. El a fost primul care a

162

Paranormalul în criminalisticã

observat cã morþii din acel oraº contrazic procesul natural de descompunere. „Cimitirul era plin de cadavre“, a spus el. „Nu-mi plãcea sã calc pe ele, pentru cã aveau înfãþiºare umanã, ca a noastrã, aºa cã am început sã le aºez într-o ordine.“ (Obiceiul era ca rãmãºiþele morþilor sã fie scoase dupã cinci ani de la înmormântare ºi transferate în urne mai mici.) Unele dintre cadavrele mumificate sunt gãzduite într-o criptã subteranã în cimitirul din localitate. În faþa unui ºir de cripte semãnând cu niºte cutii albe se aflã o trapã metalicã, o uºã care dã într-o încãpere umedã, de dimensiuni reduse. De-a lungul pereþilor, o mulþime de cadavre sunt aranjate în poziþie verticalã, în picioare. Mirosul de carne putrezitã este puternic, iar într-un colþ sunt stivuiþi saci cu oase. Altã duzinã de mumii conservate mai bine a fost mutatã în 1994 într-un muzeu nou sau „panteon“ din spatele cimitirului, taxa de intrare perceputã fiind de 500 pesos (aproximativ 2 lei). Aici sunt expuse pe lespezi de beton, sub sticlã. La intrare, un bãrbat într-un costum pãmântiu întâmpinã vizitatorii. De sub crucea mare de lemn ce-i atârnã la gât se vede nodul impecabil al cravatei. Trei copilaºi zac îngrãmãdiþi laolaltã, unul dintre ei mai purtând încã haine ºi pantofiori albi, iar în creºtetul capului ca de pãpuºã, are o gaurã mare. Unii morþi aratã calmi ºi împãcaþi, în timp ce chipurile altora sunt deformate de grimasa durerii din momentul final. Timpul a dat hainelor ºi pielii mumiilor o culoare pãmântie. Câteva stafii complet goale expun privirii niºte organe genitale mãrite, uscate, de dimensiuni neobiºnuite. O mânã bine pãstratã, autoritarã, zace pe capul unei mumii. Aranjamentul are ca scop siguranþa susþinerii mâinii, dupã atrofierea braþulului. Cel mai bine conservat cadavru stã în picioare, îmbrãcat elegant în sacou, pantaloni ºi cu cravatã; doar faþa de-o paloare ciudatã ºi ochii adânciþi în orbite reprezintã un indiciu cã el nu mai e printre noi. Oamenii de ºtiinþã au examinat mumiile, dar nu sunt în mãsurã sã explice absenþa fenomenului de descompunere. Oamenii de prin partea locului spun cã singurul loc din America Latinã în care se mai întâlneºte procesul de mumificare naturalã este Guanaiuato, un oraº din centrul Mexicului. Locuitorii de acolo considerã cã gazele subterane ºi condiþiile solului constituie secretul. Totuºi, în San Bernardo, morþii sunt înmormântaþi în cripte deasupra pãmântului ºi nu vin în contact cu acesta. Localnicii oferã o întreagã gamã de explicaþii pentru starea de conservare a cadavrelor: puritatea apei; faptul cã cimitirul atrage radiaþia solarã; lipsa substanþelor chimice din hranã; sau faptul cã oamenii din acel loc mãnâncã foarte mult guatila ºi baiu. Guatila este un fruct cu coaja tare, de un verde-închis, ºi cam de mãrimea unei portocale, având pe suprafaþa lui þepi mici. Se foloseºte pe scarã largã în prepararea supelor ºi a altor feluri de mâncare, dupã ce în prealabil se cojeºte ºi se fierbe. Baiu aratã ca o uriaºã pãstaie verde de fasole. Boabele purpurii extrase din ea sunt folosite la gãtit sau se macinã, fãina fiind utilizatã la prãjituri. Ceapa din San Bernardo rãmâne proaspãtã mai mult timp decât cea din alte regiuni.

Viaþa dupã moarte

163

Un om în vârstã, care nu vrea cu niciun chip sã devinã mumie, a spus cã el nu mãnâncã niciodatã legume, aºa cã se poate descompune dupã moarte, cum e ºi de dorit. Claudia Garcia, o locuitoare din San Bernardo, a declarat: „Unii oameni spun cã n-au de gând sã ajungã de râsul cârdurilor de copii care se amuzã pe seama rudelor lor moarte. Dacã ei vãd cã, atunci când e dezgropat, cadavrul e în stare mumificatã, cer sã fie ciopârþit cu o secure sau un topor ºi apoi ars. Uneori urmãresc cu atenþie operaþiunea pentru a fi siguri cã trupul a fost tãiat cum trebuie.

22.12. Cãlãtorii din trecut
Mary Roff s-a nãscut în Districtul Warren, Indiana, pe 8 octombrie 1846. Pe când avea 13 ani, familia fetei s-a mutat în Watseka, la aproximativ 60 de kilometri de Chicago, Illinois. În acea perioadã, starea de sãnãtate a fetiþei era destul de proastã, ea fiind slãbitã de crize de epilepsie, de care suferea cam de douã ori pe zi. În primãvara anului 1865, încercând sã se elibereze de depresia cauzatã de sãnãtatea sa precarã, Mary a încercat sã se sinucidã tãindu-ºi venele. Pãrinþii ei au gãsit-o inconºtientã din cauza pierderii masive de sânge ºi au chemat doctorul. Când Mary ºi-a revenit în cele din urmã, a devenit atât de violentã încât a fost nevoie de cinci adulþi în putere pentru a o imobiliza la pat. Fata a delirat timp de cinci zile, dupã care a devenit brusc calmã ºi a dormit timp de 15 ore încontinuu. Când s-a trezit, a descoperit cã avea ochii bandajaþi pentru a fi protejatã împotriva rãnilor pe care ºi le-ar fi putut face în mod inconºtient, dar în loc sã le îndepãrteze, ea a descoperit cã vede cu ele la fel de bine ca ºi când nu ar fi existat acolo. Prieteni de familie, printre care A.J. Smith, editor la Danville Times, ºi reverendul J.H. Rhea, au fost martorii acestei capacitãþi deosebite a fetiþei care, foarte bine legatã la ochi, a putut citi o scrisoare sigilatã aflatã în buzunarul editorului ºi a aranjat corect un morman de litere vechi pe care nu le putea vedea. A.J. Smith, uimit de ceea ce a vãzut, a scris un lung ºi detaliat articol în ziarul sãu. Treptat însã, starea de sãnãtate a lui Mary a început sã se deterioreze ºi în scurtã vreme doctorii i-au sfãtuit pe pãrinþii sãi s-o interneze într-un institut de boli mintale. Aceºtia au refuzat sugestia ºi s-au decis sã aibã singuri grijã de fiica lor, luând-o cu ei într-o vizitã pe care au fãcut-o unor prieteni din Peoria, Illinois, cu ocazia sãrbãtorii de 4 iulie. În timp ce se afla acolo, Mary s-a plâns de o teribilã durere de cap ºi a urcat în camera ei, unde, dupã câteva minute, pãrinþii au descoperit-o în stare de inconºtienþã, zãcând într-o baltã de sânge. Au dus-o de urgenþã la spital, unde a murit în dupã-amiaza zilei de 5 iulie. În ziua morþii lui Mary Roff, Lurancy Vennum era un bebeluº de 15 luni care locuia cu pãrinþii sãi într-o fermã din Iowa. În 1871, familia ei s-a mutat

164

Paranormalul în criminalisticã

la o altã fermã situatã la 7 kilometri distanþã spre sud de Watseka. Asta se întâmpla la 6 ani dupã moartea lui Mary Roff, aºa cã este de-a dreptul imposibil ca Lurancy sã o fi vãzut vreodatã pe Mary. Lurancy era o fetiþã sãnãtoasã, perfect normalã, în vârstã de 13 ani, când pe 5 iulie 1877 familia lui Mary Roff a comemorat 12 ani de la moartea acesteia. În dimineaþa urmãtoare, Lurancy le-a spus pãrinþilor sãi: „În noaptea trecutã au fost oameni la mine în camerã care tot strigau Rancy! Rancy! ºi le-am putut simþi respiraþia deasupra feþei mele“. La o sãptãmânã dupã acest incident, Lurancy o ajuta pe mama sa sã coasã o gaurã în covorul din bucãtãrie, când deodatã, s-a ridicat în picioare, strigând: „Mamã, mi-e rãu, mã simt chiar ciudat!“, iar câteva secunde mai târziu a devenit rigidã ºi a cãzut într-o stare de totalã inconºtienþã timp de cinci ore. Astfel de evenimente au început sã se întâmple în fiecare zi, de obicei fetiþa devenind rigidã ºi inconºtientã cu o respiraþie abia detectabilã, ºi temperatura corpului scãzutã mult sub nivelul normalului. Ea acuza dureri severe de abdomen ºi murmura ceva despre viziuni ciudate în care apãreau de obicei îngeri. Crizele durau uneori pânã la 8 ore, timp în care Lurancy vorbea pe diverse tonalitãþi vocale, deºi atunci când îºi revenea nu-ºi amintea absolut nimic despre momentele de inconºtienþã. Doctorii au concluzionat cã este vorba despre o boalã mintalã ºi cã nu o pot ajuta cu nimic, recomandând familiei fetei s-o interneze în Azilul de Boli mintale din Peoria. În acest timp, Miºcarea Spiritualistã se afla la apogeu ºi vestea despre ciudãþeniile fetei a atras mulþi curioºi. Domnul ºi doamna Asa B. Roff, pãrinþii lui Mary Roff ºi adepþi ai acestei miºcãri, au auzit despre acest caz ºi ºi-au adus aminte de problemele asemãnãtoare cu care se confruntase ºi fiica lor. Ei au vizitat familia Vennum ºi i-au convins sã accepte ca doctorul E. Winchester Stevens din Janesville, Wisconsin, adept al spiritualismului, sã vinã sã studieze acest caz. Doctorul Stevens a vizitat casa familiei Vennum ºi a gãsit-o pe Lurancy stând ghemuitã într-un scaun, cu coatele pe genunchi, cu mâinile sub obraji ºi cu privirea în gol. O perioadã de timp toatã lumea a pãstrat tãcerea, întreruptã doar de doctorul care a încercat sã-ºi mute scaunul mai aproape de fatã. În acel moment, Lurancy l-a avertizat sãlbatic sã nu se apropie de ea, refuzând sã fie atinsã ºi numindu-ºi tatãl Bãtrânul Dick cel Negru ºi mama Bunicuþa. În timpul acestor transe, Lurancy pãrea sã fie stãpânitã de o serie de entitãþi neplãcute, printre care o bãtrânã furioasã numitã Katrina Hogan ºi un tânãr, pe numele lui Willie Canning. Dupã o conversaþie de neînþeles ea a avut un alt moment de cãdere, pe care doctorul Stevens l-a depãºit prin hipnozã. Apoi s-a calmat ºi le-a spus celor din jur cã a fost dominatã de spirite necurate. Când Stevens a rugat-o sã încerce sã se controleze, ea a menþionat numele câtorva persoane decedate, spunând cã mai este cineva care încearcã sã vinã, numele ei fiind Mary Roff. Tatãl lui Mary se afla în încãpere ºi i-a permis acesteia sã aparã, ceea ce se pare cã a ºi fãcut, uimind întreaga adunare cu detaliile pe care le-a povestit despre casa familiei Roff.

Viaþa dupã moarte

165

În februarie 1878, controlul asupra lui Lurancy a început sã devinã vizibil. Departe de a fi încãpãþânatã ºi agresivã, fata a devenit calmã, pasivã ºi politicoasã, nerecunoscându-ºi propria familie ºi cerând mereu sã fie dusã acasã. Auzind despre extraordinara schimbare a fetei, doamna Roff ºi fiica ei, Minerva Alter, sora lui Mary, i-au fãcut o vizitã. Fata se afla la fereastrã în momentul sosirii celor douã femei, iar când le-a vãzut a exclamat: Iatã, vin mama ºi sora mea Nervie! – cel din urmã fiind numele cu care Mary îºi striga sora pe vremea când erau douã copile. Ea le-a îmbrãþiºat cu mare cãldurã pe cele douã femei, dupã acest incident declarând cã-i e dor de casã ºi rugându-ºi pãrinþii s-o ducã acasã la familia Roff. Sperând cã o astfel de schimbare ar putea-o ajuta pe fiica lor sã-ºi revinã, familia Vennum a acceptat ca Lurancy sã fie dusã acolo. Întrebatã fiind cât timp va sta în casa familiei Roff, Lurancy le-a rãspuns cã îngerii îi vor permite sã locuiascã acolo pânã în luna mai. Deºi nu mai fusese niciodatã în acel loc, pãrea sã ºtie absolut totul despre el, vorbind aproape zilnic de incidente petrecute în viaþa lui Mary Roff, recunoscând membrii familiei ºi prietenii ºi amintindu-ºi de întâmplãri pe care doar cei foarte apropiaþi le cunoºteau. Vreme de 15 sãptãmâni Lurancy Vennum a trãit ca Mary Roff înconjuratã de familia ºi prietenii sãi, ºi tot ceea ce a fãcut în acest timp i-a convins pe oameni cã ea era adevãrata Mary Roff, pe care nu o cunoscuse niciodatã. Familia Roff a testat-o pe fatã în diverse moduri, arãtându-i rochia preferatã a lui Mary, pe care Lurancy a recunoscut-o imediat sau punând-o sã povesteascã diverse întâmplãri care avuseserã loc în familie cu mult înainte ca Lurancy sã se fi nãscut, chiar. Însã ºederea în noua sa familie a fost beneficã atât pentru sãnãtatea corporalã a fetei, care continua sã se îmbunãtãþeascã, cât ºi pentru starea ei mintalã, deºi în continuare nu-ºi recunoºtea nici prietenii ºi nici adevãrata ei familie. Când domnul ºi doamna Vennum ºi-au vizitat copila, aceasta i-a tratat ca pe niºte strãini, dar cu timpul a învãþat sã-i iubeascã ca pe niºte prieteni apropiaþi. Din când în când, Mary se ridica la ceruri, lãsând în urmã corpul aproape neînsufleþit în stare de transã, iar dupã opt sau nouã sãptãmâni, personalitatea lui Lurancy a început sã-ºi facã simþitã prezenþa ocazional. Doctorul Stevens o întreba adesea pe Mary despre viaþa ei de dinainte ºi, odatã, aceasta i-a povestit cum ºi-a tãiat mâna, întrebându-l dacã i-a vãzut cicatricea. Primind un rãspuns negativ din partea doctorului, ea a început sã-ºi ridice mâneca rochiei pentru a-i arãta, moment în care s-a oprit, ca ºi când ºi-ar fi dat brusc seama de ceva, ºi i-a spus: „Oh, nu acesta e braþul, acela e în pãmânt“, apoi a descris cu lux de amãnunte locul unde era îngropat, cum a asistat la înmormântare ºi persoanele care s-au aflat atunci, acolo. Întrebatã unde se afla Lurancy, Mary le-a rãspuns cã fata era dusã departe, pentru a fi tratatã, ºi se va întoarce în momentul în care va fi total vindecatã, atât fizic, cât ºi psihic. Când Lurancy va fi gata sã se întoarcã, Mary va trebui sã plece.

166

Paranormalul în criminalisticã

Pe 7 mai 1878, Mary le-a spus celor din familia Roff cã, în curând, va sosi momentul sã plece, deoarece Lurancy Vennum se simþea mult mai bine ºi se va întoarce. Apoi, pe 21 mai, dupã 14 sãptãmâni, împlinindu-se astfel profeþia pe care a fãcut-o Mary prima datã când a preluat controlul, ºi-a luat rãmasbun cu lacrimi în ochi de la toþi cei prezenþi ºi a plecat. Lurancy s-a întors definitiv ºi a rugat-o pe doamna Roff s-o ducã acasã. Ajunsã acolo, ºi-a întâmpinat pãrinþii ºi fraþii cu îmbrãþiºãri ºi lacrimi de fericire, pãrând extrem de încântatã cã se aflã din nou în mediul ei obiºnuit. Ea le-a spus alor ei cã ultimele 14 sãptãmâni îi par a fi un vis îndepãrtat. Întorcându-se în casa pãrinteascã Lurancy a devenit, dupã spusele mamei sale, perfect naturalã ºi complet sãnãtoasã..., mai inteligentã, mai muncitoare, mai femininã ºi mai politicoasã ca niciodatã. Pãrinþii fetei au pus aceastã schimbare pe seama influenþei benefice a doctorului Stevens ºi a familiei Roff, crezând cã fãrã intervenþia acestora fata lor ar fi fost de mult moartã sau internatã într-un spital de nebuni. În iulie 1878, doctorul Stevens a declarat-o pe Lurancy complet vindecatã din toate punctele de vedere. El a primit de la ea o scrisoare în care îi mulþumea cu cãldurã pentru toatã atenþia ºi sprijinul acordat, scrisoare care nu semãna în niciun fel cu celelalte scrise de fatã pe vremea când era Mary Roff. Lurancy a continuat sã trãiascã alãturi de pãrinþii sãi pânã în 1882, când s-a mãritat cu George Binning, un fermier din New York, cu care s-a mutat în Kansas, ºi a devenit mama a 11 copii. În 1940, Lurancy trãia încã în California, o femeie de 78 de ani care prefera sã nu vorbeascã despre acele 14 sãptãmâni din 1870, când a sfidat tot ceea ce înseamnã noþiunea de ºtiinþã. Despre acest caz s-au scris nenumãrate articole ºi cãrþi de specialitate la momentul respectiv, multe teorii încercând sã aducã rãspunsuri logice, de ordin ºtiinþific, acestor întâmplãri. Însã existenþa atâtor martori care confirmã realitatea evenimentelor nu ne duce cu gândul decât la un singur rãspuns: controlul a fost exercitat de spiritul care pretindea sã se fi reîntors pe pãmânt, având de-a face în cazul lui Lurancy Vennum poate cu cel mai clar caz de posesie. Acesta sã fie oare adevãrul? Iatã o întrebare la care nu vom putea rãspunde prea curând. l Prezentãm în continuare cel mai misterios dintre cazurile de care s-a ocupat poliþia din New York. Într-o searã de iunie a anului 1950, un om îmbrãcat bizar a fost vãzut pe Times Square, în New York. În acea perioadã, cãpitanul Hubert V. Rihn avea sarcina de a face cercetãri asupra persoanelor dispãrute. Acel om, în vârstã de aproximativ 30 de ani, a fost zãrit în mijlocul unei mulþimi care ieºea de la un spectacol de teatru, în jurul orei 23,15. Necunoscutul purta veºminte demodate: un joben, o jachetã cu un rând de nasturi, pantaloni mulaþi, cu carouri albe ºi negre, pantofi încheiaþi cu catarame. Nimeni nu putea sã spunã cum ajunsese acest om în stradã. Martorii au declarat cã 1-au vãzut stând nemiºcat în mijlocul intersecþiei, „privind cu un aer

Viaþa dupã moarte

167

înspãimântat luminile din jur, ca ºi cum le-ar fi vãzut atunci pentru prima oarã.“ La un moment dat, în sfârºit, s-a deplasat încercând sã traverseze. Un agent de poliþie, postat la colþul strãzii, l-a zãrit, dar înainte de a putea sã-l ajungã din urmã, omul s-a îndreptat spre mijlocul strãzii, fãrã sã-i pese de automobile. Un taxi l-a lovit în plin ºi, pânã sã soseascã ambulanþa, el deja murise... A fost transportat în cele din urmã la morgã, unde toate obiectele gãsite asupra lui au fost meticulos examinate. Avea printre altele: – o monedã veche de bronz, din secolul trecut; – o notã de la un grajd din Lexington Avenue, în care se specifica „Pentru hrana ºi adãpostirea unui cal ºi gararea unei trãsuri: trei dolari“; – 70 de dolari în bancnote vechi; – câteva cãrþi de vizitã pe numele Rudolf Fentz, domiciliat în Fifth Avenue; – o scrisoare având un timbru poºtal din iunie 1876. Nu se observa pe niciunul dintre aceste obiecte trecerea timpului. Primele cercetãri au evidenþiat faptului cã adresa din Fifth Avenue a presupusului Rudolf Fentz corespundea unui magazin al cãrui proprietar a declarat cã nu cunoaºte istoricul clãdirii. Nimeni nu auzise sã se vorbeascã despre Rudolf Fentz, al cãrui nume nu figura în niciun anuar telefonic. Controlul realizat asupra amprentelor sale digitale în cataloagele de la New York ºi Washington nu a dat niciun rezultat. Cãpitanul Rihn a continuat cercetãrile ºi insistenþa lui avea sã fie recompensatã cãci va gãsi într-un anuar telefonic din 1939 un Rudolf Fentz jr. precum ºi adresa acestuia. Ducându-se acolo a aflat cã în 1939 Fentz avea 60 de ani ºi cã lucra la o bancã din apropiere. În 1940, el a obþinut pensionarea ºi s-a mutat. De la bancã i s-a spus cã Fentz a murit cinci ani mai târziu, în 1945, dar cã vãduva sa mai trãia încã în Florida. Aceasta a rãspuns scrisorii trimise de cãpitanul Rihn, scriindu-i cã tatãl soþului sãu dispãruse misterios în vara anului 1876. Doamnei Fentz nu-i plãcea ca soþul sã fumeze în casã ºi de aceea el avea obiceiul de a face seara o plimbare pentru a putea fuma o þigarã înainte de culcare. Dar, într-o searã, el pur ºi simplu nu s-a mai întors. Familia sa a fãcut cercetãri amãnunþite ºi costisitoare care s-au soldat însã cu un eºec: niciun semn de la cel dispãrut. Cãpitanul Rihn a descoperit mai târziu o listã cu persoanele dispãrute în 1876. Numele lui Rudolf Fentz figura acolo. În momentul dispariþiei, acesta avea 29 de ani. Vârsta ºi descrierea hainelor pe care le purta corespund exact cu cele ale victimei din Times Square! O posibilã explicaþie o constituie fenomenul de transfer instantaneu în timp sau cãlãtorie în timp. Printr-un remarcabil concurs de împrejurãri, un om

168

Paranormalul în criminalisticã

a putut, fãrã ajutorul ºtiinþei sau al unei iniþieri, sã treacã peste un „prag interzis“ pãtrunzând într-o falie a continuumului spaþiu-timp, la care se considera cã au acces numai autorii de romane ºtiinþifico-fantastice, pentru a se regãsi, într-o secundã, 74 de ani mai târziu. l Dar fãrã îndoialã cã unul dintre cele mai ciudate cazuri a fost cel al lui Ansei Bourne. Acesta, dulgher ºi predicator în Rhode Island, SUA, ºi-a pãrãsit casa pe data de 17 ianuarie 1887, dupã ce a retras din bancã 551 dolari. El plecase sã-ºi viziteze un nepot din Providence pentru a discuta despre cumpãrarea unui teren de fermã, dar la întoarcere a dispãrut. În dimineaþa zilei de 14 martie, Bourne s-a trezit brusc într-un pat din camera din spate a unei mici patiserii-cofetãrii din Norristown, Pennsylvania, fãrã sã ºtie cum, sau de ce ajunsese acolo. El a descoperit cã în oraº era cunoscut sub numele de Albert John Brown, care închiriase magazinul la începutul lui februarie, dovedindu-se priceput în afaceri ºi mergând duminica la Biserica metodistã localã. Bourne nu-ºi mai amintea nimic din momentul în care pãrãsise casa nepotului sãu, aflatã la 370 km depãrtare de Norristown, ºi nu putea spune cum de ajunsese comerciant, domeniu în care nu avea nici cele mai vagi cunoºtinþe. Trei ani mai târziu, hipnotizat de profesorul William James de la Harvard, a descris cãlãtoria care a început pe 17 ianuarie în Pennsylvania ºi aranjarea magazinului. În aceastã stare el era destul de confuz în ceea ce priveºte viaþa sa înainte de acea datã ºi ºtia foarte puþin din cele petrecute dupã 13 martie. Profesorul a decis cã Bourne ºi Brown erau douã persoane distincte, fiecare cu personalitatea, gesturile, comportamentul ºi scrisul propriu. Dupã tratamentul hipnotic, personalitatea lui Brown a dispãrut definitiv. Dar de ce ºi cum a apãrut dintr-odatã în viaþa altui om, nu s-a putut explica niciodatã. l O mulþime de cazuri stranii, neelucidate încã, figureazã în dosarele unor poliþii occidentale. Ele au fost clasate în timp, deci închise, din cauza imposibilitãþii celor ce le anchetau de a accepta realitãþile petrecute. Un astfel de caz este ºi cel petrecut în luna februarie a anului 1963, când autoritãþile din California s-au confruntat cu una dintre cele mai stranii enigme poliþiste. Era în prima zi a lunii, în jurul orei douã, dupã prânz, când Thomas Meehan, un procuror de 39 de ani, a plecat din oraºul Eureka, îndreptându-se cu maºina sa spre casã – în orãºelul Concord, la o distanþã de 200 km. La câtva timp dupã plecare, simþindu-se rãu, acesta i-a telefonat soþiei pentru a o anunþa cã este nevoit sã-ºi întrerupã drumul. În jurul orei cinci, dupã prânz, Thomas Meehan s-a cazat la motelul Forty Winks, din localitatea Redway. La ora 18, Meehan, care continuã sã se simtã rãu, este trimis de personalul motelului la spitalul Southern Humboldt Comunity din Gorderville. În timp ce i se fãcea internarea, adicã la ora 18.45, Meehan i-a spus sorei care-i întocmea fiºa, cã se simte „ca ºi cum ar fi mort“. ªi mai ciudat este cã mai înainte ca doctorul de gardã sã-l consulte, pacientul Meehan a dispãrut brusc. La ora 19.00, o patrulã a poliþiei din localitate este anunþatã de niºte

Viaþa dupã moarte

169

trecãtori cã pe autostrada 101 au observat luminile de poziþie ale unui automobil care cãzuse în râul Eel. În jurul orei 20.00, proprietarul motelului Forty Winks afirmã cã ar fi avut o scurtã conversaþie cu Thomas Meehan în timpul cãreia acesta l-ar fi întrebat la un moment dat: „Arãt cumva de parcã aº fi mort? Mã simt ca ºi cum aº fi murit ºi întreaga lume ar fi murit cu mine“. De remarcat cã în timpul discuþiei, pantofii ºi manºetele lui Meehan erau ude ºi pline de nãmol. Dupã discuþia cu patronul motelului, în jurul orei 21.00, Meehan s-a retras în camera sa. La ora 21.30, un angajat al motelului s-a dus în camera lui Thomas Meehan ca sã-l anunþe cã legãtura telefonicã pe care o solicitase mai devreme, pentru a vorbi cu soþia sa, nu poate fi realizatã din cauza unei furtuni care deteriorase reþelele telefonice. La intrarea acestuia în camerã, Meehan era îmbrãcat într-un costum negru nou ºi o cãmaºã albã strãlucitoare. La ora 22.45, patrula de poliþie anunþatã, descoperea în apele râului Eel maºina lui Meehan. Luminile de poziþie din spatele maºinii continuau sã ardã la acea orã. Întreprinzând o cercetare la faþa locului, poliþiºtii au observat dârele lungi lãsate de roþi, ca ºi cum, înainte de a plonja cu vehiculul în apã, ºoferul ar fi încercat cu disperare sã frâneze; geamul de la uºa dreaptã era deschis, iar picãturile de sânge ºi urmele de paºi marcau bancul de mâl în care era înfiptã maºina, pe o lungime de aproximativ nouã metri, pentru ca apoi sã disparã subit. Corpul lui Meehan a fost descoperit pe data de 20 februarie, a aceluiaºi an, la o distanþã de 16 mile mai sus de locul unde fusese gãsit automobilul. Autopsia efectuatã a stabilit cã victima suferise o uºoarã loviturã la cap, dar murise mai târziu înecatã. Ciudat este faptul cã momentul cãderii maºinii coincidea cu cel al dispariþiei lui Meehan de la spital. Anchetatorii au fost nevoiþi sã elimine posibilitatea unui „complot“ al personalului motelului care, teoretic, l-ar fi putut suprima pe Meehan, fãcând apoi declaraþii false, pentru a induce în eroare poliþia. În pofida acestor lacune, situaþia rãmâne încã un paradox, deoarece tuturor investigatorilor le-a fost imposibil sã explice în ce fel Thomas Meehan, care era teoretic mort, nu numai cã se afla la motel, dar, mai mult, se ºi întreþinuse în discuþii lungi cu cei de acolo… l În vara anului 1980, Ekstrom Hanse, un tânãr de 23 de ani, student la Universitatea din Stockholm, s-a confruntat cu o întâmplare ciudatã care i-a marcat viaþa. Într-o searã, în jurul orei 19.00, Ekstrom tocmai se despãrþise de un grup de colegi de facultate ºi se îndrepta spre o cafenea unde obiºnuia sã ºi mãnânce seara. Ca de obicei, în cafenea era puþinã lume. Atenþia i-a fost atrasã de o tânãrã superbã care stãtea singurã la masã ºi pe care o vedea pentru prima datã. Frumuseþea deosebitã a fetei ºi felul retras, purtarea speriatã, l-au fãcut sã se aºeze la masa ei. S-au împrietenit repede; bãiatul i-a oferit ceva de mâncare ºi a invitat-o cu el la discotecã. Timp de mai multe ore, cei doi au dansat ºi s-au simþit de parcã se cunoºteau de-o viaþã. Plecând de la discotecã, ei au trecut pe la locuinþa tânãrului, unde

170

Paranormalul în criminalisticã

Ekstrom ºi Berta au fãcut dragoste pânã dupã miezul nopþii. Conducând-o spre casã, fetei i s-a fãcut poftã de o cafea, pe care Ekstrom i-a oferit-o de la primul automat ieºit în cale. Pe drumul spre casa fetei s-a întâmplat un mic accident, care urma sã devinã un lucru important peste puþin timp. Berta s-a împiedicat ºi a vãrsat, peste fusta mini pe care o purta, cafeaua, astfel cã în partea stângã avea o patã mare. Dupã ce s-au oprit în faþa casei indicate de fatã, cei doi s-au despãrþit, Ekstrom promiþând sã revinã în ziua urmãtoare. Îndeplinindu-ºi promisiunea din seara trecutã, Ekstrom s-a prezentat la locuinþa respectivã cu un buchet de flori. Bãtrâna doamnã care stãtea acolo i-a explicat cã în casã nu locuieºte nicio fatã, iar tânãra de care întreba el, ºi anume Berta, era moartã de ºase ani ºi fusese nepoata ei. Speriatã de insistenþele tânãrului, ºi de felul în care acesta se purta, bãtrâna a anunþat poliþia. La sosirea poliþiei, tânãrul a povestit din nou cele petrecute cu o searã înainte, menþionând felul în care arãta fata ºi îmbrãcãmintea pe care o purta, precum ºi incidentul cu cafeaua. Descrierea fãcutã de Ekstrom corespundea, dupã zisele bãtrânei, exact cu înfãþiºarea nepoatei sale, iar îmbrãcãmintea era cea cu care fusese înmormântatã. Impresionaþi de purtarea tânãrului, care pãrea cã-ºi pierduse minþile, poliþiºtii au obþinut acordul bãtrânei pentru a cere exhumarea Bertei. La exhumare au participat poliþiºti, un medic legist, bunica ºi iubitul Bertei. Dupã deschiderea coºciugului, care era în perfectã stare, toþi cei prezenþi au rãmas împietriþi. Berta se afla înãuntru, ca ºi cum ar fi dormit, iar pe partea stângã a minijupei cu care era îmbrãcatã, se putea vedea o patã mare de cafea. Percepþia extrasenzorialã se manifestã, în cazul unor supersenzitivi autentici, printr-un miraculos transfer de memorie de la o persoanã la alta, fie ºi prin intermediul unei simple fotografii. În martie-mai 1988, cele mai importante ziare ale statului Oregon au publicat fotografia unui bãrbat dispãrut de la domiciliul sãu ºi despre care nimeni nu putea da lãmuriri. Niciun cadavru n-a putut fi identificat cu Samuel Rives – omul în cauzã. Fiul sãu, Limb, care-i cunoºtea mania pescuitului, îl considera mort prin înecare… În tot acest timp, Melvin Roundbell, un american de 64 de ani din Wilmont (Oregon, SUA), medita ore în ºir privind fotografia lui Rives ºi se minuna cât de mult seamãnã cu acesta. La un moment dat, dupã o revelaþie pe care nu ºi-o poate explica nici acum, Melvin începe sã noteze „ca dupã dictare“ elemente biografice ale dispãrutului, umplând în chip uimitor pagini întregi de caiet. Treptat, s-a produs un transfer de personalitate pe care psihanaliza îl numeºte substituire prin ataºament. Practic, în preconºtientul lui Melvin prinsese contur ideea cã Samuel Rives nu trebuie sã moarã ºi asta se poate realiza luându-i locul! Zis ºi fãcut. La aproape patru luni de la dispariþie, Melvin pãrãseºte oraºul sãu natal, Salt Lake City ºi se „prezintã“ la domiciliul lui Samuel – cunoscut din ziare. Este primit cu entuziasm de vecini ºi prieteni, dar, spre stupefacþia lor, „noul Samuel“ nu ºtie ce s-a întâmplat cu el în perioada absenþei. Aratã

Viaþa dupã moarte

171

îmbãtrânit (fiind mai în vârstã decât „originalul“ cu opt ani), însã acest lucru e explicabil. Luat la întrebãri de autoritãþi – pentru refacerea actelor de identitate pierdute ºi reintrarea în drepturile financiare –, falsul Samuel se comportã admirabil, trece toate testele. Culmea! Fiul sãu, venit în recunoaºtere, plânge pe umãrul impostorului, numindu-l „bietul meu tatã!“ Amintirile copilãriei, farmecul soþiei defuncte, detalii ale vieþii aparent nesemnificative… toate sunt bine cunoscute de Melvin Roundbell! El însuºi se mirã, în sinea sa, cât de spontan rãspunde la întrebãrile de verificare mai mult sau mai puþin discretã. ªi aºa intrã în toate drepturile lui Samuel, iar viaþa sa începe sã decurgã normal. Altfel spus, cu o expresie deja prãfuitã, sufletul lui Samuel trãia în corpul lui Melvin. Dar, la finele anului 1997, dupã aproape nouã ani de imposturã fãrã nici cele mai mici remuºcãri, Melvin suferã un atac de cord ºi este internat de urgenþã. La cãpãtâiul tatãlui vine fiul sãu ºi, în acele împrejurãri dramatice, el constatã cã pãrintele nu mai are o cicatrice pe coapsa stângã – urmare a unei rãni de pe vremea când muncea ca bucãtar! Mai mult, dupã ce-ºi revine din starea de inconºtienþã, Melvin uitã biografia lui Samuel Rives, nu-ºi mai recunoaºte vecinii ºi amicii! Cortina fusese ridicatã! În câteva zile, revenind la propria personalitate, Melvin Roundbell mãrturiseºte adevãrul. Este arestat ºi interogat îndelung, fiind bãnuit cã l-a ucis pe autenticul Samuel. Psihiatrii îºi dau seama cã este nevinovat ºi cã substituirea s-a fãcut atât de bine numai datoritã capacitãþilor extrasenzoriale ale subiectului. Între Melvin ºi Samuel, cel din fotografie, se nãscuse un sentiment de afectivitate absurd, specific unei anumite forme de schizofrenie, în urma cãruia moartea sau dispariþia celui drag nu era suportabilã. Acesta a fost ºi argumentul ºtiinþific pe baza cãruia Melvin Roundbell a fost achitat de tribunal.

172

Paranormalul în criminalisticã

23. Reîncarnarea
23.1. De ce cred oamenii în reîncarnare
Memoria trecutului se bazeazã pe senzaþia de déjà -vu, aceastã impresie fugitivã de a fi trãit în altã parte alte existenþe, amintirea trecutului mocnind în strãfundurile noastre. Este sentimentul avut în faþa unui loc cu totul necunoscut, de a-l fi vizitat, deja, într-o altã viaþã, sau în faþa unei persoane la fel de necunoscute – impresia unei recunoaºteri imediate ºi sigure, ca ºi cum ar fi fost þesute niºte legãturi într-o viaþã anterioarã. Sã fim, oare, doar simpla reapariþie a unei lungi serii de predecesori care au fost noi înºine, dar în corpuri ºi existenþe diferite? ªcoli ºi grupãri cu veleitãþi terapeutice vin sã propunã „lecturi ale vieþilor trecute“, pentru a regãsi într-o viaþã anterioarã, dincolo de copilãrie sau de viaþa prenatalã, originea traumelor fizice sau psihice actuale. Altfel spus, pentru a vindeca sechelele vieþii prezente. Pentru unii psihologi, acest efect eliberator ar consta, în acelaºi timp, în a pune pe seama proiecþiei într-o viaþã anterioarã dificultãþile ºi temerile cu care subiectul se confruntã în existenþa curentã. Ele îi vor permite sã-ºi exprime drama. Deoarece efectele vindecãrii se manifestã într-o manierã verificabilã, ipoteza reîncarnãrii poate fi luatã în considerare. Copilãria pare a fi vârsta idealã pentru manifestarea trecutului îngropat, chiar înainte ca lumea reflecþiei pur raþionale sã sufoce aceste amintiri „instinctive“. Copiii încep sã cânte la pian melodii pe care se pare cã nu le-au învãþat niciodatã sau vorbesc limbi strãine mediului lor. Ei par sã beneficieze de un asemenea potenþial epistemic ºi aptitudinal, încât existã tendinþa de a-l atribui unei vieþi anterioare. Mulþi oameni au sentimentul cã doar ipoteza reîncarnãrii poate explica nedreptele inegalitãþi ale existenþei. Astfel, aceastã credinþã traduce nevoia presantã a unei recompense dupã viaþã, a unei justiþii posterioare care sã compenseze aceste inegalitãþi. Câtã nedreptate sã-i vezi pe unii mereu bogaþi ºi sãnãtoºi, în vreme ce alþii sunt întotdeauna bolnavi ºi sãraci! Or, hinduismul ºi budismul oferã o explicaþie care pare convingãtoare. Ne reîncarnãm în funcþie de existenþele noastre anterioare. Pentru o conduitã bunã în aceastã viaþã primim o renaºtere bunã. În mod analog, o purtare rea atrage dupã sine o reîncarnare jalnicã, la baza ierarhiei. Iar ciclul renaºterilor nu va înceta decât atunci când acest lanþ al cauzelor ºi efectelor va fi întrerupt. Ordinea divinã s-ar restabili, astfel, rapid, cãci cel care tortureazã ar ºti cã va fi torturat la rândul sãu într-o altã viaþã, dacã nu chiar în cea prezentã, printr-o justã rãsturnare a situaþiilor. Cel care furã, care face abuz de bogãþiile sale, ar ºti cã va ajunge în mizerie „pentru a-ºi plãti datoria pânã la ultimul bãnuþ“. Aceasta ar fi Legea Dreptãþii, exprimatã de cei vechi prin dictonul „ochi pentru ochi ºi dinte

Reîncarnarea

173

pentru dinte“. Adicã, dacã îi scoþi un ochi fratelui tãu, ºi þie îþi va fi scos unul, în virtutea legii ricoºeului. Iar Iisus nu a spus ºi el, adaugã unii: „Cu mãsura cu care mãsori, cu aceea þi se va mãsura?“ Cei debusolaþi de inegalitãþile acestei vieþi pot înþelege, astfel, în mod clar, cã „vor culege ceea ce au semãnat“. Soarta mea actualã nu este rodul unei conjuncturi întâmplãtoare aflate sub semnul neºansei, ci al gradului de purificare ºi realizare a „omului interior“ din mine. Unii oameni considerã cã nu se poate miza totul în privinþa eternitãþii pe o singurã existenþã. Trebuie sã ni se ofere o nouã ºansã. Iar dacã am învãþa legea reîncarnãrii, inimile ºi mentalitãþile s-ar schimba. Toþi ar înþelege cã în fiecare reîncarnare îºi pregãtesc viaþa viitoare. Cã pãmântul este un loc al trudei ºi al autodepãºirii pentru accederea în sferele superioare ºi divine. Cã am fost lãsaþi aici pentru a ne dezvolta propriile posibilitãþi. Iar dacã ele nu sunt materializate în aceastã viaþã, vor fi în viaþa urmãtoare. Atingerea perfecþiunii într-o singurã viaþã pare evident un pariu imposibil pentru cei mai mulþi. Dar, de la o viaþã la alta, omul poate sã evolueze ºi sã progreseze, sã cadã ºi sã se ridice, sã-ºi recunoascã greºelile ºi sã tragã învãþãminte din eºecurile sale. Aºa ar fi Legile eterne. Aceste perspective aparþin mai ales Occidentului, unde reîncarnarea este consideratã, cel mai adesea, o ocazie de purificare ºi perfecþionare într-o nouã existenþã. În aceeaºi perspectivã occidentalã, în credinþa în reîncarnare se întrevede antidotul sigur al oricãrui rasism. Dacã într-o viaþã anterioarã am fost galben sau negru, dacã într-o viaþã viitoare aº putea fi evreu sau arab, cum sã nu-i respect pe toþi oamenii, oricine ar fi ei? Unii considerã cã reîncarnarea este ºi o modalitate de a ne regãsi rãdãcinile. Prin reîncarnare, eu, ca individ, devin conºtient cã fac parte din Cosmos. Mã descopãr ca un simplu element, o verigã în lanþul Vieþii, animatã de o energie cosmicã, Energia divinã, care curge prin venele noastre ca prin orice altã vietate. Sã fie reîncarnarea refuzul vieþii personale, al diferenþei, al temporalitãþii, al alteritãþii, în favoarea „sentimentului oceanic“, atât de îndrãgit de Romain Rolland? Sã fie aceasta „predarea“ în mâinile Destinului cosmic? În orice caz, reîncarnarea se traduce printr-un respect faþã de mediu, în toate formele sale, care se alãturã inspiraþiei ecologice. Credinþa în reîncarnare genereazã, de asemenea, experienþa umanã universalã a repetiþiei actelor, de-a lungul zilei în gesturile cotidiene ºi de-a lungul vieþii în succesiunea vârstelor, ºi, în sfârºit, în înlãnþuirea renaºterilor de la o existenþã la alta, toate constituind firul conducãtor al unui destin. Perspectiva morþii pune în fiecare clipã sub semnul întrebãrii voinþa noastrã de a trãi. Cum ar putea fi exorcizatã? Unii refuzã cu tãrie sã ºi-o imagineze: este de negândit, afirmã ei, pentru cã viaþa ºi moartea sunt evenimente doar pentru ceilalþi, nu ºi pentru mine. Cum sã gândeºti evenimente pentru care existã un „dupã“, dar nu ºi un „înainte?“ Sau pentru care existã „înainte“, fãrã un „dupã“ cu adevãrat evident?

174

Paranormalul în criminalisticã

Religiile iau moartea în considerare ºi oferã rãspunsuri; avem astfel religii ale înþelepciunii, ca budismul, sau ale mântuirii, precum creºtinismul. Dar dintre atitudinile liniºtitoare pe care le propun, perspectiva reîncarnãrii apare astãzi în ochii multora ca fiind una dintre cele mai bine adaptate. Ea ar permite abordarea cu mai mult calm a gândului traumatizant al caracterului ineluctabil al morþii, din moment ce aceasta nu reprezintã decât o trecere într-o nouã existenþã, pe acelaºi pãmânt. Nu este oare moartea ºi prilej de a ne îndeplini toate visurile de iubire universalã? „Trãiesc cu speranþa cã voi putea îmbrãþiºa frãþeºte întreaga omenire, dacã nu în aceastã viaþã, cel puþin într-o alta“, spunea Gandhi. Aceastã credinþã ar atenua, totodatã, durerea separãrii de o fiinþã dragã. Poate ne vom regãsi în alte existenþe? Poate cã deja avem posibilitatea sã intrãm în comunicare în acest interval de timp, când sufletele rãtãcitoare aºteaptã sã se reîncarneze. Nu existã destule mãrturii contemporane în relatãrile acelora care au fost în comã pasagerã ºi au revenit din cãlãtoria cãtre porþile morþii? Poate cã tocmai caracterului sãu liniºtitor în aceastã privinþã trebuie sã-i atribuim rãspândirea acestei credinþe în Occident, în zilele noastre. Cam 22% dintre francezi, 23% dintre americani, 23,9% dintre canadieni îi sunt adepþi. Iar dacã la aceºtia îi adãugãm ºi pe credincioºii care practicã religiile orientale, jumãtate dintre cei care cred într-o viaþã dupã moarte aderã la reîncarnare. Credinþa comunã în reîncarnare acoperã, de fapt, concepþii foarte diferite. În realitate, existã diverse modele ale reîncarnãrii, ca tipuri teoretice ideale, marcate de un ansamblu comun de trãsãturi distinctive. Modelele budist, hinduist ºi cele eline se fundamenteazã pe scheme filozofice. Cele occidentale, introduse la finele secolului trecut de cãtre Societatea Teozoficã ºi cercurile spiritiste ºi ocultiste în care se regãsesc reflecþii ale Orientului ºi Occidentului, fac mai degrabã apel la dovezile oferite de experienþã. Din acest ansamblu compozit rezultã, totuºi, un model comun. Ideea centralã este cã, dupã moartea elementului fizic al omului, a componentei sale materiale, elementul spiritual continuã sã existe ºi se contopeºte cu un alt corp fizic. Potrivit diferitelor ºcoli, distanþa dintre reîncarnãri este estimatã de la câteva sãptãmâni pânã la mii de ani. Ciclul poate cuprinde câteva sau chiar mii de reîncarnãri. Aflat sub legea cauzalitãþii, acest cerc va fi complet doar atunci când procesul de eliberare va fi deplin. Iar calitatea reîncarnãrii noastre de astãzi depinde direct de valoarea moralã a existenþelor noastre anterioare. Aceastã lege – karma – îl transformã pe om în artizanul propriei mântuiri, el pãstrându-ºi o oarecare identitate spiritualã, variabilã în funcþie de viziune, de la o existenþã la alta. În perspectivã occidentalã, renaºterea este adesea trãitã ca o ºansã. În concepþie orientalã, este vorba, înainte de toate, de o povarã de care omul trebuie sã se elibereze cât mai repede posibil.

Reîncarnarea

175

23.2. Reîncarnarea în vizorul psihiatrilor
Reîncarnarea a fost tratatã pe larg de J.W. von Goethe (1749–1832), cel mai mare poet german, de scriitorii ruºi, cum a fost Lev Tolstoi (1828–1910) ºi alþi scriitori ºi artiºti. Din moment ce Biserica creºtinã nu recunoaºte deschis reîncarnarea, nici savanþii nu i-au dat atenþie. ªi totuºi, începând cu anii ’70, profesorul Jan Stevenson, psihiatru la Universitatea Virginia, SUA, a început sã cerceteze relatãri despre reîncarnare la copii. Stevenson a iniþiat studiul în alt scop, cel al elucidãrii simpatiilor, antipatiilor, fobiilor pe care mulþi copii le au spontan în relaþie cu ceva sau cineva. Studiind sute de copii, Stevenson ºi-a dat seama cã aceºtia menþionau de multe ori persoane sau evenimente pe care în mod normal nu puteau sã le cunoascã. Prima carte scrisã de Stevenson, Douãzeci de cazuri sugerând reîncarnarea a apãrut în 1985, fiind rapid epuizatã. În anii ’90, Stevenson ajunsese la 2500 cazuri. Cele mai multe dintre acestea au fost identificate în Asia, în special în India, Sri Lanka ºi Thailanda, þãri în care atât hinduismul, cât ºi budismul dau o mare importanþã metempsihozei ºi reîncarnãrii. Relativ frecvente cazuri au fost semnalate în Africa de Vest ºi printre triburile indigene din America de Nord. Dupã al Doilea Rãzboi Mondial ºi dramele asociate, în ciuda progreselor ºtiinþei ºi tehnologiei, povestirile despre reîncarnare au luat o mare amploare. Amintim în acest sens cãrþi apãrute în Occident (unde reîncarnarea nu este acceptatã): Joel Whitton ºi Joe Fisher, Viaþa între vieþi; Christopher M. Bache Cartea renaºterii perpetue (ambele cãrþi trateazã exemple de bãrbaþi ºi femei irezistibil legaþi ºi care cautã sã se întâlneascã în alte vieþi); Patrick Druot (1987) Nous sommes immortels; Jenny Cockell (1995) Yesterday’s Children. În aceastã din urmã carte, autoarea, mãritatã ºi cu doi copii, verificã în 1989 convingerea pe care o avea cã fusese într-o viaþã anterioarã Marry Sutton, ce murise dintr-o septicemie lãsând orfani opt copii. Prin detaliile relatate, reuºeºte sã convingã ºi familia contemporanã, cât ºi foºtii copii, de veridicitatea afirmaþiilor sale. În aceste cãrþi, factorul comun este ºocul emoþional legat de un sfârºit brusc, violent, la tinereþe, lãsând în urmã fie o dorinþã (ambiþie) neîmplinitã, fie restul familiei într-o situaþie dramaticã. Stevenson a fost intrigat de copiii mici (2–3 ani) care aveau fobie spontanã faþã de apã. Când au început sã vorbeascã fluent, au povestit cã au fost înecaþi. De asemenea, unii copii aveau din naºtere niºte semne pe piele, zone lipsite de pigmentaþie. Aproximativ o treime dintre aceºtia relatau accidente pe care le avuseserã cândva; iar 20% au fost identificate din dosarele medicale corespunzând altor persoane. Dupã Stevenson, copiii între 2 ºi 4 ani, când încep sã se exprime corect, pot sã aibã astfel de amintiri, care apoi dispar spre vârsta de 6–7 ani. Cea mai mare parte a acestor relatãri insolite provine din regiuni unde credinþa în reîncarnare este larg acceptatã. Astfel de cazuri apar în zone apropiate de locul decesului, mai ales dacã respectivele persoane au avut o moarte violentã, când

176

Paranormalul în criminalisticã

erau tinere. Dupã 30 de ani de cercetãri în acest domeniu, profesorul Stevenson ºi-a câºtigat o notorietate, iar metoda de investigaþie este ireproºabilã. De îndatã ce se aflã de un astfel de caz, Stevenson este anunþat ºi vine în locul respectiv (indiferent de þarã), împreunã cu o echipã, care chestioneazã pãrinþii copilului, rude, vecini, cerceteazã înregistrãri medicale etc. De câte ori nu ne-am întrebat: „Eu cunosc poiana aceasta, am mai vãzut pãdurea aceasta, cândva am colindat meleagurile acestea?“... Mulþi dintre noi au visat cã au trãit cândva într-o altã epocã, sub o altã înfãþiºare. Existã persoane (inteligente, cultivate) care continuã sã creadã cã au trãit într-un alt secol, într-o altã þarã, sub înfãþiºarea unui monah, pelerin sau chiar a unei regine... Nick (27 ani) manifesta încã din copilãrie teama iraþionalã de a nu fi sugrumat. Încã de la 5 ani, Nick purta permanent un fular protector în jurul gâtului. Iar simpla vedere a lamei unui cuþit sau briceag îi provoca o spaimã neobiºnuitã, însoþitã de broboane reci de sudoare. Nick a consultat câteva vrãjitoare ºi mai mulþi psihiatri. A fost „descântat“, i s-au dezlegat „vrãjile“ la miez de noapte, a fost hipnotizat... În sfârºit, un psihiatru celebru i-a propus sã-i aplice tehnica „regresiei“ în propriul subconºtient. Dupã ce a fost adormit, Nick a asistat la un scenariu mai ceva ca în „Dosarele X“: un bãrbat tânãr, care îi semãna perfect, îmbrãcat în veºmintele unui nobil din secolul al XVIII-lea, aºtepta nervos într-o închisoare. Câþiva soldaþi l-au înºfãcat ºi l-au târât într-o piaþã publicã, unde urma sã fie ghilotinat. În momentul în care lama ghilotinei i-a cãzut cu putere pe gât, Nick a þipat ºi s-a trezit brusc din vis... Picãturi mari de sudoare îi curgeau pe faþã... Din acel moment, brusc, fobia i-a dispãrut... Tehnica „regresiei“ este un amestec de yoga ºi psihanalizã. Un savant indian – Sri Swami Prajnanpad – este autorul acestei tehnici terapeutice, descoperitã în anii ’60. De la discipolii sãi, tehnica regresiei a fost preluatã ºi de occidentali. În felul acesta, învãþatul indian a descoperit o tehnicã ce permite sondarea profundã a subconºtientului ºi rememorarea amintirilor ce dateazã dintr-o viaþã anterioarã. În acest moment, la Paris, clientela saloanelor în care se practicã cu succes tehnica „regresiei“ este formatã din persoane cu înclinaþii spre budism sau hinduism. Tot la Paris, a apãrut în 1987 o carte extrem de interesantã Suntem nemuritori, scrisã de Patrick Druot. Cartea s-a vândut în sute de mii de exemplare. Patrick Druot are deja 500 de studenþi ºi o clientelã formatã din oameni bogaþi care ºi-au manifestat dorinþa sã-ºi reviziteze vieþile anterioare, în clinica maestrului. În prezent, în Franþa, existã sute ºi mii de astrologi, prezicãtori, vindecãtori, hipnotizatori ºi magnetizatori. Mulþi dintre aceºtia practicã „regresia temporarã“ în scop terapeutic. Care este rezultatul? Mulþi afirmã cã se simt foarte bine dupã aceste ºedinþe. Alþii declarã cã se simt spãlaþi de... pãcate ºi de rele. Miss Marjorie Montgommery directoarea „Asociaþiei terapeuþilor vieþii

Reîncarnarea

177

anterioare“ (din SUA) a declarat publicaþiei L’Express cã „regresia este un tratament simplu ºi rapid, aplicat chiar ºi în cazul tulburãrilor psihice“. Am pãºit în mileniul III ºi peste 40% dintre americani afirmã cã reîncarnarea existã ºi cã acceptã metoda „regresiei“ în tratamentul fobiilor ºi psihozelor. George Gallup, directorul „Centrului de studiere a religiilor“ din Princetown a declarat cã „americanii sunt credincioºi, dar nu sunt profunzi. Mulþi dintre ei nu cunosc preceptele religiei la care sunt convertiþi ºi sunt tentaþi de alte rituri. De aici provine atracþia pentru budism, hinduism, shintoism etc.“. În psihiatria americanã, numele profesorului dr. Brian L. Wiess este binecunoscut ºi apreciat, acesta fiind în prezent preºedintele Departamentului de psihiatrie de la Centrul „Muntele Sinai“ din Miami Beach, din Florida, specialist în studierea ºi tratarea stãrilor anxioase ºi depresive, precum ºi în cunoaºterea biochimiei creierului. A scris sute de lucrãri în domeniu, precum ºi unele volume de informare a marelui public, despre hipnoterapie ca metodã de tratare a acestor stãri ºi posibilitate de investigare a reîncarnãrii. Cu seriozitatea caracteristicã omului de ºtiinþã, el descrie într-una din aceste cãrþi o fantasticã incursiune în spaþiu – un fel de tunel al timpului – pe care a fãcut-o cu o pacientã a sa, aflatã în stare de hipnozã. „Totul s-a datorat – povesteºte el – ineficienþei terapiei clasice pe care am aplicat-o, cu tranchilizante ºi alte produse cu efect antidepresiv, unei paciente pe nume Catherine – o laborantã a unui cunoscut spital din New York, suferind de o puternicã anxietate, coºmaruri de fricã de moarte, al cãror fond l-am cãutat prin developarea inversã a existenþei ei, ajungând pânã în copilãrie.“ De fapt, de aici au început trãirile anterioare ale pacientei hipnotizate de cãtre specialistul american. Bunãoarã, la vârsta de cinci ani, aflatã pe o trambulinã la un bazin de înot, Catherine a fost împinsã în apã ºi s-ar fi înecat dacã cineva nu i-ar fi întins o mânã ca s-o salveze. Aflatã în transã, ea a retrãit acele momente de groazã, încetinindu-ºi respiraþia ºi numai comenzile calme ºi dirijate ale medicului hipnotizator au salvat-o de aceastã datã. „Hipnoza este un instrument excelent“, relateazã medicul american în lucrarea sus-menþionatã, „pentru a-i ajuta pe pacienþi sã-ºi aminteascã evenimentele petrecute de mult ºi uitate. Nu ascunde niciun mister în ea. Nu este decât o stare de relaxare, fãcând memoria mai ascuþitã. Hipnotizasem deja sute de pacienþi ºi descoperisem cã metoda este eficientã în reducerea anxietãþii, eliminarea fobiilor, modificarea deprinderilor urâte, precum ºi în readucerea în memorie a materialului reprimat. În multe cazuri am reuºit cu succes sã readuc pacienþii pânã la vârstele mici ale copilãriei, sã le depistez traumele de mult uitate ºi care le afectau acum viaþa, ºi sã-i vindec! Eram convins cã hipnoza o sã o ajute ºi pe Catherine.“ ªi, din aproape în aproape, evenimentul surprizã s-a produs când pacienta, în stare de hipnozã, ordonându-i-se sã retrãiascã evenimentele dinainte de copilãrie, a spus: „Vãd trepte albe ce duc spre o clãdire mare, albã, cu coloane deschise în faþã. Nu are nicio intrare. Eu port o rochie lungã... un fel de sac fãcut dintr-un material aspru... Pãrul îmi este

178

Paranormalul în criminalisticã

lung ºi blond... Mã numesc Aronda... am 18 ani... Vãd o piaþã mare în faþa clãdirii... Voi purtaþi coºuri pe umeri... Noi locuim în vale. Nu existã pic de apã... Anul 1863 înainte de Hristos... Pãmântul este sterp... fierbinte ºi nisipos... E foarte cald...“ Uluit de aceste constatãri, prof. dr. Brian L. Wiess a continuat timp de doi ani seria ºedinþelor sale cu Catherine, aflând de la aceasta cã se aflã în anul 1473, în Þãrile de Jos, este bãiat, se numeºte Johan ºi trãieºte într-un port. Din dorinþa de a-i localiza cât mai bine trauma psihicã, specialistul american a încercat s-o întrebe pe pacientã despre perioada micii copilãrii, ba chiar a naºterii sale... Catherine se vedea într-o epocã mai îndepãrtatã, stând tolãnitã pe piei de animale când, deodatã, oameni înarmaþi, cu arcuri, suliþe ºi lãnci îi atacã, pe ea ºi pe cei din cortul în care se aflã. Ea þipã, se agitã, hipnotizatorul încearcã s-o calmeze... apoi cineva se repede sã-i taie capul ºi totul dispare în întuneric... Catherine se vede plutind pe o apã cu corpul rigid, ºocatã ºi confuzã. Apoi se simte atrasã într-un spaþiu îngust ºi cald... Este pe punctul de a se naºte... Cineva o þine în braþe... Se trezeºte la ordin ºi este din nou pacienta din zilele noastre. Altãdatã, cãtre finele unei ºedinþe, Catherine a început sã relateze detalii din Virginia anului 1888, când, aflându-se într-o fermã cu sclavi negri, ea era stãpâna domeniului... Conform afirmaþiilor prof. dr. Brian L. Weiss, dupã ce a încercat tratamentul clasic medicamentos pe pacienta sa, a trecut la hipnoterapie, reuºind sã o vindece ºi reintrând fãrã sã-ºi dea seama într-o lume dispãrutã ºi totuºi mobilã, prin miºcãrile de personaje pe arena câmpului imaginativ al pacientei, cu trãiri ºi retrãiri în diferite perioade istorice. Când s-au verificat toate aceste date – înregistrate pe magnetofon – în biblioteca municipalã, ele s-au dovedit veridice sub aspectul detaliilor istorice ºi corectitudinii geografice. Totuºi, aceste reîncarnãri de-a lungul timpului, cu schimbãri de personalitate, nu ºi-au gãsit încã o explicaþie ºtiinþificã plauzibilã, dupã cum recunoaºte autorul acestor experimente, un reputat om de ºtiinþã. El concluzioneazã: „În prezent existã mult prea multe lucruri referitoare la mintea umanã ºi reîncarnare, care depãºesc puterea noastrã de înþelegere, dar pe care avem obligaþia ºtiinþificã de a le descifra cât mai corect. ªi vom reuºi!“

23.3. Copiii ºi reîncarnarea
Potrivit lui J. Chiappalone, autorul cãrþii Drumul cãtre Realitate, peste 60% din populaþia planetei crede în reîncarnare. El susþine cã, din punct de vedere logic, atunci când privim existenþa noastrã, þinând seama de aspectul metafizic ºi de cel filozofic, teoria unei singure vieþi pare lipsitã de sens. Nu existã nicio metodã pentru a dovedi experimental reîncarnarea. „Probele“ adunate pânã acum provin din declaraþiile unor persoane ce pretind a-ºi aminti foarte clar oameni, locuri ºi fapte din ceea ce ei cred cã ar putea fi vieþile lor anterioare. Scepticii susþin cã „amintirile“ nu ar fi nimic altceva decât „roadele imaginaþiei“, combinate cu o gândire pozitivã.

Reîncarnarea

179

Mult mai greu de combãtut par a fi, însã, descrierile fãcute de copiii mici, care, fãrã a ºti sã citeascã sau chiar sã vorbeascã foarte bine, pot descrie amãnunþit „amintiri“ din vieþile lor anterioare. Deseori, ei relateazã amãnunte pe care nu le-ar putea învãþa pânã la vârsta respectivã. Doctorul Jan Stevenson, unul dintre cei mai cunoscuþi cercetãtori în domeniul vieþilor anterioare ale copiilor, a studiat, timp de peste 40 de ani, mai mult de 2600 de cazuri, culegând dovezi incontestabile în sprijinul acestei teorii. În paginile unei lucrãri recente, pe marginea studiului lui Stevenson, intitulatã Suflete bãtrâne – dovezi incontestabile de la copiii care îºi amintesc vieþile anterioare, autorul Thomad Shoder afirmã cã „anumiþi copii rostesc numele unor oraºe, rude, ocupaþii sau legãturi care, în sute de cazuri din întreaga lume, s-au dovedit unice pentru un individ decedat, deseori, aparent necunoscut membrilor actuali ai familiei acestuia. Dacã persoanele despre care îºi amintesc copiii au existat în realitate, amintirile micuþilor pot fi verificate, iar identitatea acestora poate fi confirmatã sau infirmatã de martori. l Carol Bowman a fost inspirat în cartea sa Vieþile anterioare ale copiilor de amintirile copiilor sãi. El a apelat la ajutorul unui psihiatru pentru a afla de ce bãiatul sãu, Chase, în vârstã de numai 5 ani, se speria de unele zgomote puternice. Copilul a început sã relateze evenimente care nu se putuserã petrece în viaþa sa, pânã atunci. Supus unui tratament sub hipnozã, micuþul descria ceea ce vedea: „Sunt în spatele unei stânci. Port cu mine o puºcã cu þeava lungã, cu un fel de sabie la capãtul ei. Hainele mele sunt murdare ºi rupte, am cizme maronii, o centurã. Mã aflu în spatele stâncii, mã aºez în genunchi ºi încep sã trag în duºman. Suntem la ieºirea dintr-o vale. Nu vreau sã privesc, dar trebuie sã o fac când trag cu arma. Sunt înconjurat de fum ºi flãcãri, ºi aud multe zgomote puternice: þipete, urlete, bubuituri. Nu ºtiu sigur în cine trag. Sunt speriat. Trag în tot ce miºcã. Cu toate cã nu îmi doresc câtuºi de puþin sã fiu acolo ºi sã împuºc alþi oameni.“ l Carol Bowman descrie ºi povestea unei fetiþe, Elspeth, care înainte de a împlini 2 ani, ºi-a adus aminte brusc cã a fost... cãlugãriþã. „Mã duc sã-mi iau împãrtãºania“, a spus ea într-o zi, în timp ce mama sa îi fãcea baie. Fetiþa a continuat: „Acum nu sunt Elspeth. Sunt Rose ºi voi deveni Sora Teresa Gregory.“ Ea putea descrie amãnunþit ºi unele îndatoriri pe care la avea la mãnãstire: mulgerea vacilor, prepararea brânzei sau rostirea rugãciunilor. Copilul putea relata chiar ºi amãnunte legate de propria sa moarte. l Bowman prezintã în cartea sa cazul unui alt bãieþel, în vârstã de 5 ani, Tommy Hibbert, care putea sã-ºi coasã singur nasturii la pantaloni. Mama sa îºi amintea cum Tommy a luat ac ºi aþã ºi a început sã-ºi coasã un nasture la pantaloni. Femeii nu îi venea sã-ºi creadã ochilor. Ea nu îl învãþase pe copil sã coasã, iar micuþul nu o vãzuse niciodatã cosând. Întrebându-l unde a învãþat sã coasã nasturi, Tommy a rãspuns: „Pe nava mea obiºnuiam deseori sã cos“.

180

Paranormalul în criminalisticã

Uimitã, femeia l-a întrebat dacã fusese marinar, iar copilul a rãspuns afirmativ, ºi i-a descris amãnunþit toate dotãrile navei sale. Când a crescut, Tommy s-a înrolat în Marinã. l Joey, un alt bãieþel în vârstã de numai 5 ani, i-a împãrtãºit mamei sale un „secret“: faptul cã, pe vremuri, el fusese marele rege Hitop. Potrivit spuselor sale, regele era foarte puternic, iar „originea regalã“ îi fusese dezvãluitã în timpul unui vis. Micuþului îi apãreau chiar ºi literele ce alcãtuiau numele fostului rege: HITOP. Din relatãrile mamei sale reiese cã bãieþelul nu învãþase la grãdiniþã despre regi ºi regine din vechime. Pe de altã parte, micuþul nu a urmãrit la televizor niciun film sau emisiune pe marginea acestui subiect, ºi nici nu a citit vreo carte referitoare la aceasta. l Un bãieþel îºi aminteºte cã era un mecanic în vârstã de 25 de ani când ºi-a gãsit moartea, fiind cãlcat de o maºinã care a depãºit viteza regulamentarã, pe un drum de pe malul mãrii. El citeazã cu exactitate numele ºoferului, locul unde s-a petrecut accidentul, numele surorilor, pãrinþilor ºi verilor decedatului. l O fetiþã îºi aminteºte cã era o adolescentã, numitã Sheila, când a fost ucisã în timp ce traversa drumul. Ea dã numele oraºului în care a trãit ºi a pãrinþilor ºi odraslelor acestora. Când familia Sheilei a auzit poveºtile fetiþei, a vizitat-o. Martorii oculari declarã cã fetiþa ºi-a recunoscut imediat rudele rostindu-le numele ºi spunând care erau legãturile ei de rudenie cu ele. l Încã de când a învãþat sã vorbeascã, un bãieþel din Virginia, numit Joseph, i se adresa mamei sale spunându-i pe nume ºi, în schimb, îi spunea bunicii sale „mama“. Când a crescut mai mare, copilul a început sã-ºi aminteascã amãnunte necunoscute din viaþa unchiului sãu David, care murise cu 20 de ani înainte de a se naºte Joseph, într-un accident, ºi despre care nu se prea vorbea în casã, din cauza durerii ce o producea amintirea lui, membrilor familiei. l Unul dintre cazurile de presupusã reîncarnare s-a dovedit atât de remarcabil, încât a atras atenþia lumii întregi. Titus Ingh, un bãieþel în vârstã de 5 ani, le-a povestit pãrinþilor sãi cã într-o viaþã anterioarã se numea Surish Vama ºi îºi amintea cã fusese împuºcat. Amintirile puternice ale bãiatului au determinat declanºarea unei investigaþii pentru gãsirea unor dovezi în sprijinul afirmaþiilor bãiatului. Astfel, s-a descoperit cã în ziua naºterii lui Titus, un jaf armat avusese urmãri tragice, la numai câþiva kilometri de locul unde se nãscuse copilul. Un hoþ deschisese focul într-un depozit, împuºcând un muncitor, pe nume Surish Vama. Dar ceea ce deosebeºte acest caz de altele, este faptul cã spusele bãieþelului sunt susþinute ºi de dovezi fizice. El are douã semne din naºtere, unul în frunte ºi altul la ceafã. Compararea fiºei de autopsie a victimei cu semnele lui Titus Ingh a arãtat cã acestea se gãsesc exact în locurile de intrare ºi ieºire a glonþului care l-a ucis pe Surish Vama. l Micuþa Meenu, de trei ani, în 1982 a început sã povesteascã, cu detalii, despre viaþa ei anterioarã. Meenu relata cã în ziua de 30 noiembrie, în urmã cu ºapte ani... se cãsãtorise sub numele de Sudha, în vârstã de 22 ani; soþul ei era medic ºi se numea V. K. Saxena. Dupã ce aceasta naºte o fetiþã, medicul

Reîncarnarea

181

îºi gãseºte o amantã ºi amândoi o ucid pe Sudha la 5 octombrie 1978. Corpul a fost pus într-o ladã, pe care au urcat-o într-un tren, dar când au vrut sã o arunce într-un fluviu, lada a cãzut pe pod, deschizându-se. Ulterior, medicul a fost condamnat la închisoare pe viaþã. India este o þarã unde reîncarnarea este credinþa tuturor. Vestea relatãrilor micuþei Meenu s-a rãspândit, astfel cã tatãl lui Sudha a venit, iar fetiþa l-a recunoscut. Meenu a fost dusã în oraºul iniþial, unde a gãsit fãrã probleme strada ºi casa în care se nãscuse Sudha, a identificat rudele respective, cât ºi locul unde fusese aruncatã lada pe pod. l Doamna Ana-Maria M., violonistã la Filarmonica din Milano, 41 de ani, este nãscutã într-o comunã de lângã Buzãu ºi s-a stabilit în urmã cu 22 de ani în Italia. Este cãsãtoritã cu un italian ºi au doi copii. În vara anului 1995 i s-a propus o ºedinþã de hipnozã, rezultatul umplând coloanele mai multor ziare italiene vreme de câteva sãptãmâni. „ªi eu mã gândisem de multe ori pânã acum la marele meu noroc în viaþã“, mãrturiseºte Ana-Maria M. într-una din aceste gazete, „poate de aceea am devenit ºi aºa de credincioasã. Mã întrebam – ºi vã garantez cã nu de puþine ori – cum de s-a putut ca o fatã nãscutã din pãrinþi þãrani români semianalfabeþi sã ajungã unde am ajuns eu. Pãi, gândiþi-vã ºi dumneavoastrã: tatãl meu are cinci clase, mama doar patru, amândoi nu ºtiau ºi nu ºtiu altceva decât sã lucreze pãmântul. Cred cã vã daþi seama ce educaþie am putut primi în copilãrie. Taicã-meu nu conºtientizeazã nici acum «marele meu miracol».“ „N-aveam decât 6 ani când le-am cerut pentru prima datã pãrinþilor mei o vioarã“, îºi aminteºte Ana-Maria. „Ei s-au uitat lung la mine, de parcã nu eram sãnãtoasã la cap, dupã care taicã-meu mi-a zis «Auzi, da’ ce vrei tu sã faci cu ea?», la care eu i-am rãspuns: cum ce sã fac, sã cânt, vreau sã cânt la ea, ce altceva poþi face, Doamne iartã-mã, cu o vioarã? ªtiu cã m-am rugat de ei luni în ºir pânã când, la un moment dat, sãtul de-atâtea lacrimi ºi rugãminþi, tatãl meu s-a înduplecat. Acum îmi dau seama cã în toatã perioada aceea avea ºi el dreptate. Ce naiba sã fac eu, la 6 ani, cu o vioarã, cã de cântat nu mã învãþase nimeni sã cânt ºi, oricum, n-avea cine sã mã înveþe acolo în sat. Cu toate astea, aºa cum v-am spus, pânã la urmã s-a îndurat de mine ºi mi-a cumpãrat-o. Într-o zi, dupã ce-a terminat de vândut roºiile în piaþã la Buzãu, mi-a luat-o. O mai þin minte ºi acum, era una micã, din astea pentru copii. Seara, m-a chemat la el ºi mi-a pus-o în braþe: «Na, þine-o, cã vioarã îþi trebuia þie! Hai, acuma cântã-mi ceva sã-mi arãþi cã n-am prãpãdit banii degeaba!...» La nicio sãptãmânã dupã aceasta am început sã cânt. Atât pãrinþii cât ºi rudele se minunau. ªtiam mai toate cântecele populare de la radio ºi ajunsesem sã cânt odatã cu orchestra în timp ce ascultam la aparat...“ Când a împlinit 7 ani, sfãtuiþi ºi de rude ºi de vecinii din sat, pãrinþii au dat-o pe Ana-Maria la ªcoala de Muzicã din Buzãu. Aici, cu talentul ei ieºit din comun, i-a uimit pe absolut toþi profesorii care i-au predat de-a lungul anilor. La 19 ani, prin fosta „ARIA“, a obþinut un contract pentru doi ani în Italia,

182

Paranormalul în criminalisticã

la Filarmonica din Milano. La expirarea perioadei, contractul i-a fost prelungit. ªtiind ce se întâmplã cu muzica în România acelor ani, la un moment dat Ana-Maria s-a hotãrât sã cearã azil politic ºi sã rãmânã definitiv în Italia. S-a cãsãtorit cu un italian ºi au fãcut, la scurt timp unul dupã celãlalt, doi copilaºi superbi. Din pãcate, cei din anturajul tinerei uitaserã, sau nici nu ºtiuserã vreodatã cum îºi începuse Ana-Maria cariera artisticã. Sã începi, din senin, sã cânþi la vioarã fãrã sã te fi învãþat nimeni!... Totul pânã într-o searã când, în cadrul unei petreceri, mai în glumã mai în serios, soþul ei a adus vorba despre „miracolul Ana-Maria“. Printre invitaþi se afla atunci ºi doctorul Claudio Moni, un cunoscut specialist psihiatru ºi psihanalist italian. Acesta s-a arãtat foarte interesat de caz. Au urmat lungi interviuri în cadrul cãrora Ana-Maria ºi-a povestit de-a fir-a-pãr întreaga viaþã, insistând mai ales pe începuturile ei într-ale muzicii. Dupã douã luni, doctorul Moni avea de ce sã fie mulþumit. Încã un caz adãugat la sutele, poate chiar miile sale de mãrturii privind reîncarnarea. Cãci psihiatrul lucra de ani de zile la o teorie proprie privind acest fenomen miraculos, îmbrãþiºat de unii ºi atât de contestat de alþii. Visul doctorului Moni era acela de a dovedi cã reîncarnarea existã ºi cã poate fi explicatã ºi probatã. El pornea de la urmãtoarea ipotezã: „marile talente care se manifestã de la vârste fragede, aºa-numiþii «copii precoce», sunt o dovadã a gradelor la care s-a ajuns în alte existenþe. Este imposibil ca un copil de 3–4–5 ani care cântã, picteazã genial, sau rezolvã ecuaþii matematice supercomplicate sã moºteneascã aceste calitãþi de la pãrinþi. Unde mai pui cã, de cele mai multe ori, pãrinþii nu sunt nici pe departe ceea ce numim genii; mai mult, în 90% din cazuri, ei nu sunt nici mãcar intelectuali. ªi atunci, de unde aceste acumulãri fantastice la vârste la care alþi copii încã mai fac pe ei? Singurul rãspuns plauzibil este cã aceste calitãþi, aceste aptitudini aceste talente se moºtenesc numai dintr-o viaþã anterioarã. Cum putea altfel Mozart sã compunã o simfonie la numai 5 ani, când încã nu studiase armonia? Sau Resin sã dea concerte la 4 ani, iar Mayerbeer la 6?...“ (Fragment din interviul acordat de dr. Claudio Moni sãptãmânalului La Gazetta). Doctorul Claudio Moni a dovedit temeinicia acestor afirmaþii ºi ipoteze recurgând la exemplul româncii noastre, Ana-Maria M. Într-o bunã zi, i-a propus acesteia o ºedinþã de hipnozã care, minune!, avea sã fie uluitoare... „Într-o viaþã anterioarã, Ana-Maria cântase la orga bisericii din Dijon, fiind toatã viaþa apreciatã pentru talentul ei. Nu fusese mãritatã ºi nu avusese copii. Întreaga existenþã nu ºi-o dedicase decât muzicii. Ana-Maria descria perfect biserica la care cântase, casa în care trãise în Dijon ºi cunoºtea ºi numele pe care-l purtase în cealaltã viaþã – Corinne, Corinne Druon. Murise la 76 de ani de cancer la ficat ºi fusese înmormântatã în cimitirul din Dijon de pe lângã biserica pe care-o slujise. Toþi cei care o cunoscuserã îi pãstraserã dupã moarte o frumoasã amintire ºi o vie recunoºtinþã pentru caracterul ei

Reîncarnarea

183

curat, simplu.“ (Fragment din interviul acordat de dr. Claudio Moni sãptãmânalului La Gazetta). Dupã ce a comunicat rezultatele obþinute prin hipnozã asupra Anei-Maria, în momentul în care a adus mãrturia ei ca sprijin al teoriei sale privind reîncarnarea, doctorul Moni a fost considerat, de cãtre o mare parte a publicului, un ºarlatan. Pentru a-i demonta afirmaþiile, scepticii au cerut atunci insistent numele cimitirului ºi locul unde era îngropatã acea Corinne Druon pentru a verifica. „...La faþa locului exista o cruce micã de marmurã cenuºie, dãrãpãnatã, îngropatã pe jumãtate în pãmânt de-atâtea ploi, invadatã de buruieni, pe care mai stãtea scris cu litere groase, sãpate în piatrã: CORINNE DRUON, iar dedesubt – anii între care trãise... Toþi au rãmas cu gurile cãscate, mai-mai sã leºine de emoþie. De-abia atunci i-am convins: «un copil talentat, superdotat de mic, este dovada de netãgãduit a reîncarnãrii».“ (Fragment din interviul acordat de dr. Claudio Moni sãptãmânalului La Gazetta).

23.4. Nu suportã bãrbaþii fiindcã a fost violatã acum 170 de ani
„M-am cãsãtorit cu Adriana din dragoste ºi toþi mã invidiau pentru felul în care mã înþelegeam cu tânãra mea soþie. Totul era perfect sau aproape perfect, pentru cã un singur nor ne umbrea fericirea: timpul trecea ºi noi nu reuºeam sã avem copii. Cunoscuþii bãnuiau cã nu dorim sã avem un moºtenitor. Dupã un timp, au început bârfele: «Probabil cã tânãra doamnã se menajeazã ºi nu vrea sã-ºi strice silueta, cu o sarcinã», apoi, fãrã sã ne întrebe nimic, au tras concluzia cã soþia mea este sterilã. Din pãcate, adevãrul, pe care eu ºi nevasta mea îl ºtiam, era cu totul ºi cu totul altul: ea refuza sã facem amor, din cauza unei repulsii pe care nu ne-o puteam explica. Mã iubea, de asta eram convins, ºi dorea din tot sufletul sã devinã mamã, deci nu asta era problema. Dar în momentul în care mã apropiam de ea, mã respingea, deºi numai Dumnezeu ºtie cu câtã grijã ºi tandreþe o fãceam. Am fost la o mulþime de specialiºti care, dupã controale minuþioase, ridicau din umeri, incapabili sã dea un rãspuns. Era evident cã motivele unui astfel de comportament nu puteau depinde de o formã conºtientã a refuzului ºi nu puteau fi explicate de medicinã sau psihologie. Pânã la urmã, ne-am adresat eminentului profesor în parapsihologie Tulio Tarantini. În cabinetul lui din Milano, acesta a supus-o pe Adriana unei ºedinþe, cercetându-i trecutul nu numai pânã în copilãrie, ci mult mai înainte, în timpul în care încã nu exista corpul ei fizic. Astfel, am aflat cã soþia mea, într-o viaþã anterioarã, prin 1820, locuise în Vestul Sãlbatic. Atunci a fost violatã de un indian, iar în momentul în care acesta a atins plãcerea supremã, a strangulat-o.

184

Paranormalul în criminalisticã

Dupã ce a fost trezitã din starea de hipnozã, profesorul ne-a spus cã, pentru a liniºti partea necunoscutã a personalitãþii Adrianei, ea va trebui supusã unei terapii adecvate, care necesitã timp, rãbdare ºi speranþã. Amândoi am fost de acord ºi, în ziua urmãtoare, a început tratamentul. În prima ºedinþã de terapie, profesorul Tarantini a pus-o sã povesteascã din nou crâncena ei amintire din viaþa anterioarã. Ea a repetat întocmai, ca ºi cu o zi înainte. Avea 23 de ani ºi era singurã acasã cu cei doi copii. Soþul ei plecase pentru câteva zile sã ajute un fermier vecin sã transporte o cireadã de vite la Charleston. Þinând în fiecare mânã câte o gãleatã cu apã, tânãra femeie s-a dus în grajd, sã adape vitele. Din cauza cailor care tropãiau ºi a vântului care ºuiera, nu a auzit când a intrat cineva în grajd ºi când s-a apropiat de ea. I-a acoperit gura ºi a întors-o cu faþa. Atunci, ea a vãzut cã este un indian aproape complet vopsit în culorile rãzboiului. Deºi era conºtientã cã nu are cum sã scape de el, a încercat sã-l loveascã într-un loc sensibil, aºa cum o învãþase soþul ei. Dar indianul i-a prins piciorul ºi i l-a tras în sus, iar ea s-a prãbuºit. Bãrbatul i-a ridicat fusta ºi a violat-o cu bestialitate. Urla de durere, ceea ce l-a înfuriat pe indian care, în momentul în care a atins plãcerea maximã, i-a cuprins gâtul cu mâinile ºi a strangulat-o. Într-o primã etapã hipnotizatorul a încercat sã-i sugereze subconºtientului soþiei mele faptul cã indianul n-a sugrumat-o, ci cã dupã consumarea violului, a plecat, aºa cum venise. Dupã câteva ºedinþe de terapie sub hipnozã, nevasta mea a povestit întâmplarea aºa cum i-a spus el. În faza urmãtoare, fapta indianului a fost rãzbunatã: el a revenit, surprinzând-o tot în grajd, dar ea avea la îndemânã o puºcã, cu care l-a ucis. Din comportarea ulterioarã a nevestei mele am înþeles cã nu era încã vindecatã de obsesia ei. În ultima etapã, cea mai grea, dar decisivã, profesorul trebuia s-o convingã de faptul cã violul nu a avut loc. «Calul tãu pe care l-ai primit la nuntã are piciorul rupt!». «Da, are piciorul rupt.» «Deºi þi-e greu, trebuie sã recunoºti cã nu se mai poate vindeca.» «Nu se mai poate vindeca», rãspundea ea, ca un ecou. «Iei puºca din casã ºi te duci în grajd sã-l împuºti», a spus profesorul. «Mã duc în grajd cu puºca.» «Ocheºti capul calului.» «Am ridicat puºca în dreptul capului.» «Un indian a intrat în grajd.» Multe zile, în acest moment nevasta mea începea sã þipe, sã plângã ºi sã se zbatã. Hipnotizatorul o liniºtea ºi o trezea din aceastã stare. Dupã trei sãptãmâni, când i-a atras atenþia cã indianul, vopsit în culorile rãzboiului a intrat în grajd, ea a acceptat cu calm ideea. «Îndrepþi arma cãtre el.» «L-am ochit», a spus ea, docilã. «Acum, ucide-l!». Soþia mea s-a zguduit, ca ºi cum ar fi fost sub efectul reculului. Apoi a rãsuflat adânc. Hipnotizatorul a întors cãtre mine o privire triumfãtoare, spunând: «Am reuºit sã ucidem indianul, înainte de a apuca sã-i facã vreun rãu. Asta a fost tot.» ªi într-adevãr, asta a fost tot. Nevasta mea a început sã mã iubeascã ºi cu trupul, nu numai cu sufletul. Fericirea noastrã este perfectã: avem doi gemeni în vârstã de un an ºi jumãtate, iar peste patru luni voi fi din nou tatã!“

Reîncarnarea

185

23.5. Reîncarnarea unui ucigaº american
„Când l-am vãzut cum se înnegreºte la faþã, începând sã tremure, m-am speriat îngrozitor ºi n-am ºtiut ce anume trebuie sã fac – a relatat ulterior Maxim Gheorghe, colegul celui care fusese la un pas de moarte. Incidentul s-a petrecut pe când lucram la instalarea unei reþele de înaltã tensiune pe una din strãduþele lãturalnice ale Craiovei.“ Omul povesteºte cã victima – pe nume Andrei Ioan – a cãzut de la înãlþimea de trei metri ºi cã, imediat dupã impactul cu solul, a început sã se zvârcoleascã îngrozitor. „Se fãcuse ca un arc, iar ochii îi ieºiserã efectiv din orbite. Nu scotea niciun sunet, dar puteam auzi cum dinþii îi clãnþãneau în gurã. Apoi a rãmas înþepenit într-o poziþie chircitã, ca ºi cum s-ar fi apãrat de o durere de nesuportat.“ A.I., în vârstã de 29 de ani, se curentase din cauza unui fir prost izolat. El a zãcut nemiºcat timp de vreo 15 minute – dupã cum a apreciat înspãimântat colegul sãu –, vreme în care M.Gh. nu a îndrãznit sã se depãrteze de locul accidentului. „Credeam cã murise; eram aºa de speriat cã habar n-aveam ce ar trebui sã fac. Stãteam ca tâmpitul, uitându-mã fix la corpul tânãrului ghinionist. Tocmai când mã hotãrâsem cã este momentul sã chem ajutoare, colegul meu a deschis ochii, iar privirea lui m-a îngheþat: în ea se zãrea teama unui om încolþit.“ Când a reuºit sã stea în picioare, A.I. a început sã vorbeascã repede, ca ºi cum i-ar fi fost fricã de ceea ce avea sã mãrturiseascã. „Cu o voce stranie, Andrei mi-a relatat cã, în timp ce se zvârcolea în chinuri, s-a vãzut, în frânturi de imagine, în trupul unei alte persoane, care se afla într-o celulã foarte micã.“ „Cred cã era vorba de o închisoare. În jurul meu am auzit voci care îmi spuneau, într-o limbã necunoscutã, deºi eu puteam înþelege, cã sunt condamnat la moarte prin electrocutare pentru uciderea lui Andrew Thomas. «Francis Willie, de 18 ani, din oraºul St. Martinville, eºti condamnat la moarte pentru uciderea vânzãtorului Thomas!», a spus o voce necunoscutã“, relata A.I. Ceea ce a urmat a fost mai presus de înþelegerea sa. Apoi i-a povestit lui M.Gh. cã, la început, a simþit o furnicãturã, apoi creierul i-a luat pur ºi simplu foc ºi nu mai putea sã respire. O durere insuportabilã a început sã-i chinuie tot trupul, iar degetele sale încercau cu disperare sã se apuce de ceva... „Probabil delireazã“, ºi-a spus colegul sãu, gândind cã trebuie sã-l ducã degrabã la medic. Parcã în transã, tânãrul A.I. a mãrturisit însã convingerea cã secvenþa care tocmai i se arãtase ca printr-o minune face parte din viaþa sa anterioarã. „Cred cã sunt reîncarnarea condamnatului la moarte ºi, într-un fel, mã consider norocos sã ºtiu cã am sãrit «un prag de existenþã...».“ Într-adevãr, Francis Willie, un ucigaº american de numai 18 ani, a fost electrocutat în data de 8 mai 1900.

186

Paranormalul în criminalisticã

23.6. Înger sau demon
Lui Harry Spielman nu-i plãceau seratele mondene. În înalta societate din Saint-Louis, Missouri, pe care el o frecventa din motive profesionale, asemenea serate erau frecvente ºi de aceea Harry a trebuit sã se resemneze, aºa cum a fãcut ºi în acea zi din primãvara anului l936. La scurt timp dupã sosirea lui în clãdirea din centrul oraºului, i-a fost prezentatã Rebecca Hartford, o tânãrã de 20 de ani, sositã de curând în acest oraº. Chiar din prima clipã, Harry s-o îndrãgostit de ea nebuneºte. Frumoasa fatã blondã, cu ochi albaºtri ºi cu o voce catifelatã l-a fermecat. Simþea cã ea este femeia vieþii lui. De atunci, s-au întâlnit searã de searã, se plimbau, mergeau la teatru, la cocteilurile unde el era invitat. Tânãra fatã era atât de frumoasã încât atrãgea privirile tuturor ºi el era mândru cã îi aparþinea doar lui. Seara când o conducea spre casã, Rebecca îi spunea sã se despartã pe aleea care se întindea de-a lungul parcului. Acolo o sãruta la despãrþire ºi tot acolo, la începutul verii, a cerut-o de soþie. Ea a fost de acord ºi au început sã-ºi facã planurile de cãsãtorie. Dar de ce, oare, refuza sã-l prezinte pãrinþilor ei? De fiecare datã când el îºi exprima dorinþa de a-i cunoaºte familia, ea schimba vorba. A trecut ºi vara. Logodna lor se prelungea la infinit, enervându-l îngrozitor pe Harry, cu atât mai mult cu cât fata refuza sã aibã relaþii sexuale cu el înainte de cãsãtorie. În sfârºit, la începutul lunii decembrie, Rebecca l-a anunþat fericitã cã va deveni doamna Spielman în ziua de 15 decembrie. Au început pregãtirile pentru nuntã: au fãcut invitaþiile, au rezervat sala pentru petrecere, dar în ziua de 10 decembrie, cu cinci zile înainte de data fixatã pentru cununie, Rebecca a dispãrut fãrã urmã! Harry a crezut cã-nnebuneºte. Nu înþelegea ce s-a putut întâmpla eu ea. N-avea cum s-o caute pentru cã nu i-a ºtiut niciodatã domiciliul exact. Zile întregi a rãtãcit pe aleea parcului unde se despãrþeau în fiecare searã, sperând cã o va reîntâlni, însã totul era în zadar. Nimeni nu o cunoºtea, nimeni n-o vãzuse, nici chiar prietenii comuni. În primãvara lui 1937, „îngerul“ lui încã nu apãruse. Începuse sã se întrebe dacã frumoasa blondã existase în realitate sau n-a fost decât un vis, o apariþie? Lunile treceau unele dupã altele, dar Rebecca era de negãsit. În toamna aceluiaºi an, Harry a cunoscut-o pe Jennifer, nepoata directorului societãþii unde lucra. De teamã sã nu rãmânã celibatar ºi sperând cã o va uita pe Rebecca, s-a decis extrem de repede sã-i cearã mâna lui Jennifer, care i-o ºi acordã. Dar din acel moment pentru el a început infernul. Telefonul îl trezea din somn în toiul nopþii. Primea tot felul de scrisori în care i se dãdeau întâlniri la care nu apãrea nimeni. Jennifer a fost sunatã la telefon de o necunoscutã care i-a dat o serie de detalii referitoare la logodnicul ei. Amândoi erau atât de hãrþuiþi încât în cele din urmã au hotãrât sã rupã logodna. Rãmas singur, Harry era din ce în ce mai convins cã la originea acestor persecuþii se afla Rebecca. A doua

Reîncarnarea

187

zi s-a dus la poliþie ca sã depunã plângere împotriva ei. Chiar în aceeaºi searã, la douã ore dupã ce a ieºit de la comisariat, în faþa uºii sale stãtea Rebecca. Furios, era gata s-o insulte ºi chiar s-o agreseze, însã ea era atât de frumoasã, atât de gingaºã, exact ca atunci când o þinea în braþe ºi o sãruta, cu câteva luni în urmã. Ea a respins orice acuzaþie ºi a explicat dispariþia din ajunul nunþii într-un mod plauzibil: a spus cã a fost rãpitã de unchiul ºi tutorele ei care nu era de acord ca ea sã se cãsãtoreascã. Acum s-a întors pentru cã unchiul ei murise, ºi deci este liberã. Dupã câteva întâlniri, Harry ºi Rebecca ºi-au regãsit pasiunea care-i cuprinsese pe amândoi cu un an în urmã. Spielman a uitat toate necazurile ºi s-a hotãrât sã se cãsãtoreascã cât mai repede. Rebecca a acceptat cu entuziasm propunerea lui. Pentru ea a cheltuit tot ce avea: a achiziþionat un apartament, i-a cumpãrat îmbrãcãminte, rochie de mireasã. A invitat la nuntã oamenii din înalta societate, deºi era conºtient cã lunile urmãtoare vor fi foarte grele pentru el pentru cã nu mai avea niciun ban. Dar cu opt zile înainte de nuntã, Rebecca a dispãrut pentru a doua oarã. Fata asta este nebunã – se întreba Harry – sau este urmãritã de indivizi necunoscuþi, de oameni de care se teme? Harry a anunþat din nou poliþia, care de data aceasta a deschis o anchetã ce s-a terminat foarte simplu: Rebecca Hartford nu existã! Totuºi, Harry avea fotografii cu ea pe care le-a arãtat tuturor, însã nimeni n-a putut s-o identifice. „Sunt gata sã fac orice ca s-o gãsesc“, striga el cuprins de disperare. Nu se mai rãdea, nu mai mergea la serviciu... începuse chiar sã bea. Într-o noapte a fost trezit din somn de sunetul telefonului, exact ca în perioada în care fusese logodit cu Jennifer. A ridicat receptorul ºi la celãlalt capãt al firului o voce tandrã l-a întrebat ca ºi cum ar fi auzit declaraþia pe care o fãcuse cu voce tare. „Eºti gata sã faci orice? Chiar sã ºi mori?“ Harry i-a rãspuns cu hotãrâre: „Da, chiar sã ºi mor!“ Imediat a sunat la poliþie rugându-i sã încerce s-o gãseascã pe cea care-l sunase. Un inspector i-a promis cã va veni chiar a doua zi pentru a-i pune telefonul sub urmãrire, în aºteptarea unui nou apel. A doua zi dimineaþa, când inspectorul a venit acasã la Harry Spielman, l-a gãsit mort în patul sãu. Iatã ºi câteva explicaþii ale unui specialist în fenomene paranormale. Povestea lui Harry este stranie, iar poliþia a decis cã moartea sa survenise din cauze naturale. Nici crimã, nici sinucidere. Rebecca este, dupã toate canoanele, o reîncarnare, un suflet care avea de reglat niºte conturi cu Harry din altã viaþã ºi, pentru a-ºi afla liniºtea dincolo, ea a trebuit sã-l vâneze. Nu vom cunoaºte, din pãcate, motivul. Ea l-a ºicanat pânã l-a adus în punctul în care el a acceptat moartea. Este fãrã îndoialã vorba de o crimã, însã despre una specialã, insidioasã. Rebecca a pregãtit o moarte subtilã, a þesut o atmosferã seducãtoare pentru a-ºi atinge scopul. Când Harry a declarat cã este gata sã moarã pentru ea, el s-a condamnat singur. Într-un fel, a semnat un pact cu ceva sau cineva de dincolo...

188

Paranormalul în criminalisticã

23.7. Pedepsit pentru o crimã înfãptuitã într-o altã viaþã
La începutul anilor ’50, un oarecare Juan Piscarro (care într-o viaþã anterioarã s-a numit Milo Beyto), în timpul unui jaf armat a ucis douã persoane, soþ ºi soþie, apoi a murit ºi el în închisoare. Iar peste patru ani, în 1965, se nãºtea reîncarnarea lui – Milo Beyto. ªi acum Milo, tatãl a trei copii, trebuie sã plãteascã pentru pãcatele unui om pe care nici mãcar nu l-a vãzut. „Odatã, povesteºte Milo, am acceptat sã particip la o ºedinþã de hipnozã regresivã, condusã de o cunoºtinþã de-a mea. În timpul hipnozei m-am trezit cã am luat chipul lui Piscarro ºi mi-am adus aminte de multe fãrãdelegi fãptuite în viaþa-i criminalã. Vina mea nu o constituie crimele, ci prostia, cãci eu, pur ºi simplu, m-am apucat ºi am povestit tot ce-am vãzut în hipnozã, cunoºtinþelor mele. Viaþa anterioarã îi tulburã pe mulþi ºi eu m-am gândit cã ºi ceilalþi oameni cãrora le istoriseam întâmplãrile celeilalte vieþi vor fi interesaþi sã-mi cunoascã experienþa trãitã într-o altã existenþã, cu atât mai mult cu cât ea a fost înfiorãtoare ºi s-a sfârºit atât de tragic.“ ªi pe mulþi i-a interesat povestea lui Milo, printre ei numãrându-se ºi judecãtorul local, care s-a întâmplat sã fie fratele celui ucis cândva de Juan Piscarro. „Judecãtorul era însetat încã de atunci de rãzbunare ºi acum s-a decis sã regleze conturile cu mine dacã adevãratul asasin tot i-a scãpat printre degete, trecând în cealaltã lume, spune Milo. Judecãtorul este o persoanã influentã în oraºul nostru ºi a reuºit sã-i convingã pe juraþi sã mã întemniþeze, pentru ca ucigaºul – n-are importanþã cine – sã zacã la închisoare toatã viaþã.“ Milo Beyto a fost zguduit când poliþiºtii l-au ridicat de la domiciliu ºi l-au încarcerat. Iar în timp ce-i puneau cãtuºele, soþia lui, Angela, îmbrãþiºându-ºi copiii, plângea amarnic. Neamurilor mele nu le-a venit sã creadã cã am fost arestat pentru o crimã anterioarã naºterii mele. Angela mi-a ºi imputat: „Oare n-ai comis vreo faptã rea? Avocatul meu depune, fireºte, toate eforturile sã mã scoatã din puºcãrie, dar autoritãþile locale sunt de neclintit în hotãrârea lor, afirmã Milo.“ Avocatul Albo Optez e convins însã cã va avea succes. El intenþioneazã sã joace cu aceleaºi atuuri pe care le are ºi instanþa. – Sã presupunem cã clientul meu este direct reîncarnarea criminalului, spune el. Dar acelaºi lucru se putea întâmpla ºi cu victimele ucise. S-au reîncarnat ºi trãiesc bine mersi pe undeva. Aºa cã omul pe care-l apãr este, în orice situaþie nevinovat. Nu mã îndoiesc cã-i voi gãsi ºi pe cei uciºi, reîncarnaþi la rândul lor. Deocamdatã tânãrul columbian, Milo Beyto, condamnat la închisoare pe viaþã pentru o dublã crimã a unui arhetip predecesor în care s-a reîncarnat el, zace în temniþã. Pânã când vor fi descoperite avatarurile victimelor.

Fantome, stafii, spirite

189

24. Fantome, stafii, spirite
24.1. Ce sunt ºi cum se explicã fantomele
Fantomele sau stafiile reprezintã domeniul cel mai vechi al paranormalului, aflat în „ceþurile de nepãtruns ale iraþionalului“. Toatã istoria omenirii, ca sã nu mai vorbim de toate cãrþile sacre, este plinã de descrieri sau poveºti cu ºi despre stafii. Fantomele sunt de asemenea prezente în literatura universalã ºi chiar în picturã, mai ales în secolele al XVIII-lea ºi al XIX-lea. Încã de când s-au menþionat povestirile cu fantome, au existat creduli ºi sceptici; nu pare sã se manifeste o preferinþã culturalã sau geograficã, dar cele mai cunoscute ºi „mai aristocrate“ sunt cele din Anglia. Apariþia unor stafii nu este apanajul doar al castelelor din Anglia, Scoþia, Franþa sau Germania. În legãturã cu Casa Albã din Washington existã un numãr mare de relatãri privind „vizitele“ unor preºedinþi defuncþi, în primul rând ale lui Abraham Lincoln. De asemenea, au fost menþionate declaraþii ale Eleonorei Roosevelt ºi preºedintelui Harry Truman, care, fãrã sã vadã pe cineva, au simþit o „preznþã strãinã“. În anii ’80 ai secolului XX, cunoscuta firmã americanã Gallup a efectuat un sondaj de proporþii mari în SUA ºi 15 þãri europene (fãrã lagãrul socialist). În ansamblu, 23% dintre europeni cred ºi au avut contacte cu fantome, iar în SUA, acest procent este de 27. Þãri ca Italia ºi Islanda au dat un procentaj de 30, în schimb, în Benelux ºi þãrile scandinave, doar 10% au avut astfel de contacte. În grupa celor care au vãzut fantome, 45% dintre acestea erau rude sau prieteni decedaþi, 25% cunoºtinþe identificabile ºi 30% neidentificabile. Peste 60% dintre fantome aparþineau unor persoane cu deces violent, care pacã ar fi dorit sã comunice ceva. Peste 50% dintre apariþii au avut loc în plinã zi sau la luminã artificialã ºi doar 10% în stare de somnolenþã. Desigur, dacã sondajul ar fi fost fãcut în timpul antichitãþii sau mai ales în Evul Mediu, procentul celor care cred ar fi aparþinut majoritãþii. Datele din acest sondaj Gallup pot fi comparate cu altele, legate de credinþa în paranormal sau OZN-uri ºi omuleþii verzi. Rezultatele sunt asemãnãtoare, în concordanþã cu nivelul educaþional ºi cultural. Toate cãrþile despre paranormal abundã în povestiri despre fantome, relatate de diferite persoane serioase, dar aproape în totalitate aparþin unui singur martor; rareori doi sau mai mulþi oameni au vãzut aceeaºi stafie. Anual, în lume, se înregistreazã cam un milion de apariþii misterioase, întâlniri cu ceea ce, cu un termen generic, numim fantome. Numãrul pare incredibil, ºi totuºi, iatã, numai în Italia, þarã care nu se aflã pe primele locuri într-un top dominat de þãrile din spaþiul gotic, au fost oficial înregistrate în 1998 peste 20 000.

190

Paranormalul în criminalisticã

Bineînþeles cã existenþa fantomelor a generat discuþii pro ºi contra chiar de la primele relatãri. În anul 50 d.Hr., scriitorul roman Pliniu cel Tânãr a menþionat cã în casa filozofului Atenodorus din Tars se petrec evenimente stranii, care au bãgat groaza în cei care o locuiau ºi în vecini. Într-o searã, a apãrut o fantomã în lanþuri, care i-a condus pe cei doi prieteni într-un loc, unde a dispãrut. A doua zi, s-a sãpat în acel loc, descoperindu-se scheletul unui bãrbat încãtuºat în lanþuri. Citãm din cartea (socotitã o autoritate în acest domeniu); The Law of Psychic Phenomena scrisã de filozoful englez Thomas Jay Hudson în 1893: „Primul fapt, care este universal ºi pare sã aibã o semnificaþie, este cã fantomele aparþin unor persoane care au decedat în condiþii de mare stres emoþional (prin moarte violentã). Nu cunoaºtem fantome ale unor oameni care au murit liniºtiþi, împãcaþi cu soarta. Chiar dacã ocazional apar asemenea fantome, numãrul lor este incomparabil mai mic decât al apariþiilor unor stafii aparþinând unor oameni care au avut parte de o moarte violentã. Intensitatea, persistenþa ºi obiectivitatea apariþiei par sã fie proporþionale cu mãrimea emoþiei în momentul decesului.“ Sã fie aceste aprecieri adevãrate? Oricum, aceastã observaþie introduce o oarecare logicã în apariþiile de stafii. Reîntoarcerea spiritelor, dincolo de perioadele anume fixate ºi în afara ceremoniilor de comemorare, este întotdeauna semn al unor întâmplãri extraordinare ºi teribile. Mortul care se întoarce este un suflet îndurerat care strãbate locurile existenþei sale terestre în cãutarea odihnei eterne, pe care nu o poate obþine decât prin ispãºire sau rãzbunare. Egiptenii credeau în Ka, spirit capabil sã iasã din trup ºi sã colinde mormintele. Atunci când era nemulþumit, Ka reînsufleþea mumiile ºi semãna groazã. Cu unele diferenþe, specifice diferitelor popoare, aceastã credinþã a existat pretutindeni. Când, în secolul al XVIII-lea, spiritul raþionalist s-a rãspândit în Europa Occidentalã, odatã cu Iluminismul, credinþa în nemurirea sufletului a devenit opþionalã ºi, în mai puþin de o sutã de ani, lumea civilizatã s-a crezut datoare, în numele progresului ºi al raþiunii sã nege posibilitatea vieþii dupã moarte. Dar tocmai în Occident, ºi tocmai în perioada la care ne referim, perioadã marcatã de existenþa unor solide baze pozitiviste ºi materialiste, a explodat pur ºi simplu mania fantomelor, a spectrelor, a puzderiei de prezenþe misterioase. A fost întemeiatã o miºcare – spiritismul – care avea sã fie îmbrãþiºatã de unii dintre cei mai remarcabili gânditori ai timpului – un teolog, ca suedezul Swedenborg, un astronom – fizician, ca francezul Flammarion, un filolog, ca românul Hasdeu... Nenumãrate grupuri de exploratori ai misterului au încercat sã demonstreze, prin experimente ºtiinþifice, supravieþuirea sufletelor ºi existenþa obiectivã a fantomelor. Medici, psihiatri, criminologi, sociologi, au început sã invoce morþii în ºedinþe conduse de mediumuri. Fantomelor li s-a refuzat dreptul de a-ºi mai

Fantome, stafii, spirite

191

alege singure locurile în care sã aparã, fiind atrase în cabinete experimentale, în laboratoare de parapsihologie, în faþa unor profesori dispuºi sã le localizeze, sã le clasifice. Succesul a fost relativ, duhurilor fiindu-le, se pare, total indiferent dacã le va fi legitimatã sau nu existenþa. Dar existã ele oare cu adevãrat? Ei, da, iatã o întrebare la care încã nu s-a dat un rãspuns tranºant. Cercetãtorii în domeniul paranormalului au descoperit cã este mult mai uºor sã înregistreze zgomotele produse de fantome: plânsete, voci, paºi, uºi care se deschid ºi se închid ºi aºa mai departe. Mirosul emanat de fantome a fost adesea raportat în conexiune cu apariþiile; de obicei este vorba de arome plãcute cum este fumul de þigarã, parfumuri sau chiar mâncãruri gãtite. S-a stabilit, de asemenea, cã este posibilã atingerea fantomei, chiar atunci când ea nu poate fi vãzutã. În urmã cu câþiva ani înainte de Crãciun, în Cambridgeshire, Anglia, câþiva vânzãtori au afirmat cã au auzit zgomote ciudate în magazinul lor, paºi pe scãri ºi în încãperile de la etajul magazinului. Podeaua unei încãperi nefolosite de la etaj a fost chiar presãratã cu pudrã de talc, ºi în dimineaþa urmãtoare s-au descoperit mici urme de paºi. De-a lungul timpului au existat multe cazuri asemãnãtoare cu acesta. Când e vorba de apariþii, cel mai interesant fenomen mãsurabil din punct de vedere fizic este scãderea bruscã de temperaturã. Temperatura corpului uman este o mãsurã a „cãldurii“ sale, ce poate fi definitã ca fiind viteza cu care cãldura se transferã din trup în exterior sau din afarã în organism. Temperatura este, de asemenea, o mãsurã a energiei cinetice a particulelor din care este compusã materia. Totuºi, în anumite condiþii, un spaþiu poate fi creat ºi unde nu existã molecule sau atomi: un asemenea spaþiu se numeºte vid. Un vid perfect este imposibil de obþinut, pentru cã orice materie care înconjoarã un spaþiu are o presiune a sa bine definitã, aºa cã tot ce se poate obþine nu este altceva decât aer sau gaz cu o presiune foarte scãzutã. Cu cât presiunea scade mai mult, temperatura scade ºi ea. Deci, când o apariþie creeazã senzaþia de vid parþial, rezultatul este scãderea bruscã a presiunii ºi a temperaturii. Dar cum anume o fantomã face ca asta sã se întâmple, constituie încã un mister ºi pentru ºtiinþã. Întrebarea este cum ºi de ce apar fantomele? Excepþie fac cazurile în care sunt implicate falsuri, excesul de alcool sau pur ºi simplu o imaginaþie hiperactivã. În afarã de acestea, existã câteva explicaþii raþionale. Prima se referã la cei care pretind cã au vãzut o fantomã, fiind în realitate victimele unor halucinaþii. În subconºtientul lor sunt înmagazinate imagini pe care ei le proiecteazã apoi ca pe niºte apariþii fantomatice. Aceasta este o explicaþie plauzibilã pentru o persoanã care se aflã într-o stare de semiconºtienþã, cum este, de pildã, somnul. Aceasta nu explicã însã apariþiile relatate de diverse persoane, aºa cum nu pot fi explicate zgomotele ºi mirosurile. Aºa-zisa „teorie a urmei“ este mai plauzibilã ºi depinde de înþelegerea electromagnetismului. Fenomenele electrice ºi magnetice sunt fundamentale

192

Paranormalul în criminalisticã

pentru legile fizicii. Ele interacþioneazã ºi creeazã un câmp electromagnetic, în care principala particulã este fotonul. Câmpul electromagnetic produce radiaþii – unde de energie – ce se manifestã cu variate frecvenþe. Aºa sunt de pildã undele radio, razele infraroºii, razele ultraviolete, razele X ºi gama. Toate aceste radiaþii sunt emise de materie sub formã de fotoni. „Teoria urmei“ sugereazã faptul cã un câmp electromagnetic poate fi influenþat de cele mai profunde emoþii umane cum ar fi de pildã furia, tristeþea, teama, fericirea, emoþii care sunt caracteristice multor apariþii fantomatice. Un eveniment cum este o moarte violentã poate produce radiaþii ce se întipãresc în mediul electromagnetic, de unde ºi ideea de urmã. Aceastã acþiune poate fi determinatã de o minte umanã „conºtientã“, aºa cum se întâmplã în cazurile telepatice sau în ºedinþele de spiritism. Teoria are însã ºi lipsuri. Ea nu justificã zgomotele fantomatice, nici fenomenele fizice cum sunt miºcãrile unor obiecte solide sau trântirea uºilor. Mai mult decât atât, dacã o undã electromagneticã produsã în timpul unui eveniment traumatizant poate fi eliberatã, indiferent pe ce cale, este logic sã presupunem cã imaginea rezultatã va reprezenta evenimentul în sine. În puþine cazuri se întâmplã sã nu fie aºa. Ceea ce se manifestã este „sufletul pierdut“ al persoanei implicate. Conform unei alte teorii, fantomele sunt apariþii ale unor oameni ce trãiesc o viaþã „intermediarã“ – cu alte cuvinte, oameni prinºi într-un fel de purgatoriu între reîncarnãrile succesive. Cercetãtori în fenomenul reîncarnãrii afirmã cã au chestionat oameni ce au amintiri ale unor locuri pe care le-au memorat în timpul fazelor dintre vieþi. Cu alte cuvinte, fantomele pot fi considerate umbre ale oamenilor ce nu au reuºit sã se reîncarneze dupã moarte. Aceastã teorie pare forþatã, dar nu mai mult decât cea care sugereazã faptul cã fantomele sunt oameni adevãraþi care aparþin unei lumi paralele – oameni care într-un anume fel au reuºit sã treacã în dimensiunea noastrã de spaþiu ºi timp fie chiar ºi pentru o scurtã perioadã. Aceastã teorie este foarte complexã ºi implicã un studiu al timpului în sine. Se comparã trecerea timpului cu amestecarea la întâmplare a unui pachet de cãrþi de joc; amestecul distruge ordinea lucrurilor ºi produce încurcãturi. O carte foarte importantã se poate remarca de pildã la un moment dat, apoi poate apãrea brusc la fundul pachetului. Într-un fel ºi timpul este supus întâmplãrii, astfel cã oamenii – ca ºi obiectele – pot apãrea în faze intermediare ale amestecului. Dacã lucrurile stau aºa ºi dacã timpul este o cãlãtorie pe douã cãi, de ce fantomele apar întotdeauna în faze din trecut, niciodatã în viitor? Aceasta este o întrebare rãmasã deocamdatã fãrã rãspuns. ªi dacã aceste teorii se dovedesc în cele din urmã a fi lipsite de sens, ne mai rãmâne una singurã – aceea conform cãreia fantomele sunt apariþii dintr-o lume existentã dincolo de moarte. Lãsând la o parte aspectele religioase, cu conceptele despre rai, iad ºi purgatoriu, este necesar sã încercãm sã gãsim o explicaþie ºtiinþificã. Un fapt acceptat din punct de vedere ºtiinþific este acela cã nimic nu moare cu adevãrat, ci numai se schimbã în altceva. Corpul uman pare sã fie

Fantome, stafii, spirite

193

distrus dupã moarte, dar în realitate componentele sale atomice se contopesc cu mediul înconjurãtor sub acþiunea pãmântului, apei sau focului, în timp ce forþa electromagneticã cunoscutã sub denumirea de suflet merge în altã parte, într-un alt tãrâm, ºi având alte dimensiuni decât spaþiul ºi timpul. Sã fie oare o extindere prea mare a imaginaþiei credinþa cã o forþã vie, sau suflet, ce a devenit parte a ceea ce noi numim conºtiinþã cosmicã, în anumite condiþii sã poatã pãtrunde în tãrâmul nostru material pentru a produce ceea ce este o apariþie fantomaticã? Undeva, la limita realitãþii, manifestãrile fantomatice sunt legate în mod inexplicabil de puterea psihicului uman, iar ºtiinþa de-abia începe sã elibereze aceste forþe. Dacã va reuºi – ºi ziua aceea nu este prea departe – vom obþine rãspunsuri la toate întrebãrile care frãmântã omenirea de secole, iar misterele legate de lumea spiritelor vor fi în sfârºit elucidate.

24.2. Fantomele pot fi fotografiate
Ipoteza cã energia metapsihicã ar putea influenþa cliºeele fotografice a fost avansatã pentru prima datã în anul 1860. Unele cliºee, la developarea negativelor, prezentaserã semne cã pe ele fuseserã operate diverse modificãri pentru care fotograful respectiv nu gãsea o explicaþie sau pe care le atribuia influenþei spiritelor. Uneori acestea arãtau ca ºi când luminozitãþi neobservate plutiserã prin studio în momentul fotografierii, alteori erau ca niºte forme spectrale. Iar cu alte ocazii, pe fotografie apãreau obiecte care nu fuseserã în cadru când se fotografiase. Ulterior s-a descoperit cã nici nu era nevoie sã se fotografieze: imaginile apãreau ºi atunci când cliºeele rãmâneau în ambalajul lor. De obicei însã era nevoie de prezenþa unui medium – fie unul special adus pentru aceasta, fie un fotograf cu facultãþi metapsihice. Totul a început în 1861, când William Mumler, fotograf amator ºi funcþionar la un atelier de bijuterii din Boston, a remarcat pe unul dintre autoportretele sale umbra unei tinere fete. Era veriºoara sa, moartã în urmã cu doisprezece ani. Evenimentul a fost descris în Bauner of Life, fiind însoþit de urmãtoarea notã ce înlesnea condensarea peri-spaþiului: prima fotografie îl reprezintã pe medium, Mumler, sprijinindu-se cu o mânã de un scaun, pe când cu cealaltã þinea o pânzã neagrã pe care tocmai o scotea din camera obscurã. Pe un scaun era aºezatã o formã femininã, ce pãrea a fi a unei fete tinere de 12–14 ani. Deasupra capului ei era un nor ce nu se observase pânã atunci pe fotografiile anterioare. Pe o altã placã, capul era înconjurat de un disc slab de luminã ce semãna cu niºte raze ce þâºneau în toate direcþiile ºi se pierdeau la o distanþã oarecare. Pe alte douã fotografii a apãrut acelaºi efect, cu diferenþa cã cercul luminos avea un astfel de diametru încât ar fi ocupat întreaga formã, dacã placa ar fi fost mai mare. Dotat pentru spiritism, Mumler s-a lansat în operaþiunea de fotografiere a

194

Paranormalul în criminalisticã

spiritelor. În 1865, o oarecare doamnã Tyndall l-a chemat pentru a-i face un portret. Stupefacþie! Pe cliºeu a apãrut un bãrbat ce-ºi þinea mâinile pe umerii doamnei Tyndall. Bãrbatul nu era altcineva decât preºedintele Statelor Unite, Abraham Lincoln, recent asasinat (doamna Tyndall – vãduva preºedintelui). Potrivit opiniei publice ar fi fost vorba de un trucaj, ceea ce se va solda în 1896 cu ani de închisoare pentru William Mumler. În 1902, apariþia spiritelor pe cliºee a fost „exportatã“ în Marea Britanie. Fotograful Robert Bosnell, developând filmele lui W.T. Stead, editor la Borderland, a descoperit în planul secund prezenþa unui bãtrân. Dupã verificare, s-a stabilit cã aceastã persoanã nu era altcineva decât comandantul Pietres Johannes Botha, primul ofiþer ucis cu prilejul asediului de la Kimberly. W.T. Stead, surprins, nu ºtia despre existenþa acestui om. Cu timpul, oamenii au început sã creadã în existenþa fotografiilor de fantome. La 15 aprilie 1903, fotograful american Alexander Martin l-a invitat pe dr. Cook, membru al Societãþii americane de cercetãri psihice sã asiste la apariþia spiritelor. Doctorul Cook relateazã: „Eram de faþã la Lincoln Hali (Colorado). Fenomenul era captivant. Ocupam un loc în apropierea platformei, alãturi de camera fotograficã. Am vãzul distinct o formã albã cum apãrea. Nu erau nici flori, nici decoraþiuni, nici fotografii agãþate pe pereþi.“ În 1917, fotografiile spiritelor sunt, în sfârºit, luate în serios. Fotografii primesc garanþia lui Sir Conan Doyle, care, el însuºi, a prezentat publicului pe aceia pe care îi va supranumi „Cottingley fairies photographs“. Printre aceºtia, Elisie Wright; ea avea 16 ani ºi obiºnuia sã se plimbe cu prietena sa Frances prin pãdurea de la Cottingley, în apropiere de Bradford. Ele se fotografiau una pe alta în cadrul natural plin de verdeaþã. Pe cliºee, incredibilul s-a produs. În faþa lui Elisie, patru zâne dansau. În faþa lui Francis se afla un pitic care o fãcea sã râdã. Cottingley a fost asaltat de vizitatori, fotografi amatori ºi profesioniºti. ªi fenomenele continuã sã se producã ºi în prezent, la fel ca în cazul pãdurii Baciu de lângã Cluj. Urmãrirea fantomelor nu a încetat: cea mai cunoscutã fantomã a zilelor noastre este cea a Doamnei în alb, fotografiatã ºi înregistratã pe casete video de cãtre un grup de mediumuri franceze, în parcul Graves ºi în turnul Thouars, lãcaº preferat al spiritului. Neîncrezãtori în ceea ce au captat, aceºtia au încercat sã stabileascã identitatea femeii ºi au reuºit: imaginea a fost recunoscutã de urmaºi. La biserica Saint James din cartierul Norton, în cimitir, se pot observa regulat imaginile unei prostituate asasinate ºi aceea a unui soldat decapitat. Tim Garget, paznic la Manor Lodge, semnaleazã apariþia unor forme albe în ruinele din fundul parcului. Psihofotografia constituie un fenomen oarecum distinct în cadrul general al fenomenelor extrasenzoriale. Subiectul fotograf nu dispune de obicei de caracteristicile definitorii ale subiectului fizic, indispensabile în fenomenele

Fantome, stafii, spirite

195

psihokinetice de poziþie, de exemplu. Adesea, subiectul fotograf prezintã particularitãþi care îl apropie mai mult de subiectul intelectual decât de cel fizic. De altfel, acþiunea paranormalã asupra emulsiei fotografice, adicã un fenomen bioenergetic (fizic), este precedatã de achiziþia paranormalã de informaþie exterioarã, deci de un fenomen bioinformaþional. Ca urmare, mediumurile specializate în fotografii de dispãruþi sunt buni telepaþi ºi clarvãzãtori. Fotografii ale unor fantome au fost publicate în multe cãrþi sau reviste. Reamintim cele efectuate de Bogdan Petriceicu Hasdeu în timpul ºedinþelor de spiritism cu fiica sa, Iulia, decedatã la 19 ani.

24.3. Fantoma de la Operã
Locuitorii din Freimont (Indiana) au observat în repetate rânduri cã la teatrul de operã din oraº, construit în anul 1884, în unele nopþi se petrec lucruri stranii. S-a vorbit despre faptul cã, la teatru, apare fantoma de la operã: în acele momente fie începe sã cânte o muzicã tainicã pe numeroasele coridoare ale teatrului, fie un glas minunat, nepãmântean cântã în limba italianã arii cunoscute. Apoteoza acestei istorii a fost una dintre repetiþii. Trei adolescenþi, componenþi ai unei formaþii rock, au hotãrât sã repete noaptea târziu în clãdirea teatrului. Ei au intrat în imobil, s-au salutat cu paznicul ºi au început sã repete. „Abia am început sã cântãm, povesteºte unul dintre ei, ºi mi s-a rupt coarda de la chitarã. Desigur, în aceasta nu este nimic deosebit, dar imediat ce am înlocuit-o cu una nouã, s-a rupt din nou. ªi a treia coardã a avut acelaºi sfârºit. Apoi a început sã adie un vânt uºor, chiar dacã toate uºile erau închise, iar ferestre nu existau.“ Toate obiectele care îi înconjurau pe tinerii muzicieni au început sã se miºte: de pe pupitre cãdeau pe jos caietele cu note, scaunele se miºcau de la locul lor, iar capacul pianului s-a închis cu un zgomot puternic. Dupã aceea s-a aºternut liniºtea ºi atunci toþi au vãzut umbra unui bãrbat care a apãrut trecând prin uºa închisã, a traversat încãperea ºi a dispãrut prin peretele din partea opusã. Bãieþii ºi-au luat instrumentele ºi au plecat acasã. Auzind povestirea tinerilor speriaþi, pãrinþilor i-au însoþit în sala unde în ajun avusese loc repetiþia. Când s-au întors în teatru cu pãrinþii, umbra bãrbatului a putut fi vãzutã din nou. Aceasta a stat nemiºcatã câteva secunde, apoi a dispãrut prin perete. Uºile sãlii au început sã se închidã singure, iar atunci când cei prezenþi au încercat sã se uite pe coridor, uºile s-au trântit cu zgomot. ªtirile despre fenomenele paranormale care au loc în vechea clãdire din Indiana au atras atenþia cercetãtorilor, care mai studiazã ºi în prezent ceea ce se petrece în teatru.

196

Paranormalul în criminalisticã

24.4. Eroul Vestului sãlbatic viziteazã periodic teatrul
Povestea lansatã în Manchester, mai exact în renumitul teatru Oldham Coliseum, îl are ca erou principal pe William Frederick Cody sau aºa-numitul Buffalo Bill, un erou legendar. Nãscut pe 26 februarie, la vest de râul Mississippi, lângã LeClair, Iowa, a devenit de-a lungul timpului cel mai cunoscut erou al þinutului. Pornind de la întâmplãrile fabuloase pe care le-a trãit, s-au putut scrie cãrþi ºi s-au creat filme memorabile. Buffalo Bill a devenit un adevãrat simbol al Americii: bãrbat modest, respectat de toþi, eroul care ºtia sã tragã cu arma ºi sã uimeascã mulþimea în câteva secunde. De curând s-a lansat zvonul cã fantoma eroului Vestului sãlbatic, Buffalo Bill, bântuie ore în ºir cunoscutul teatru Oldham Coliseum. Membrii unei echipe de specialiºti, cãutãtori de fantome, care s-au deplasat la faþa locului susþin cã au dovezile care confirmã cã zvonul ºi povestea lansate sunt adevãrate. Se ºtie cã, în anul 1909, William F. Cody a susþinut un spectacol împreunã cu echipa sa pe scenele vechiului teatru. Echipa de cercetãtori numitã Club Zero afirmã cã spectacolul a avut un mare succes ºi cã eroii Vestului sãlbatic nu au mai plecat niciodatã, spiritele lor rãmânând alãturi de vizitatorii Coliseumului. Chris Andrews a fost cel care a format o echipã de 20 de oameni care au mers la locul faptei. Echipamentele pe care le-au luat cu ei au fost dintre cele mai performante: camere cu infraroºu, detectori de miºcare ºi de zgomot. Când cercetãrile au fost încheiate, Chris Andrews a susþinut: Credem cã Coliseumul este bântuit. Sunt convins. Se întâmplã o serie de lucruri ciudate în special în zona scenei. Voci ºi paºi au putut fi auziþi pe holurile teatrului. Schimbãri bruºte de temperaturã ºi lumini puternice neexplicate au fost detectate cu ajutorul echipamentelor aduse. Am fost de douã ori pânã acum ºi suntem convinºi cã am gãsit o manifestare paranormalã de fiecare datã. Am auzit ºi am vãzut lucruri care nu se pot interpreta altfel. Camerele aduse de cãtre specialiºti au detectat mingi de luminã de dimensiuni mari. C. Andrews conduce o echipã întreagã de cãutãtori de fantome, iar numai anul trecut li s-au alãturat 200 de oameni care cred în munca lor. ªtim cã unii ne iau în derâdere. Nu putem face nimic altceva decât sã demonstrãm adevãrul, lucru pe care l-am ºi fãcut în cazul fantomei Buffalo Bill. Este normal ca oamenii sã priveascã cu neîncredere toate aceste dovezi. Nimeni nu vrea sã afle cã lângã noi pot exista fantome care se plimbã liniºtite. Sunt aºteptaþi sã petreacã o noapte alãturi de noi într-o încãpere bântuitã. Tot ce este paranormal trebuie respectat. Aceasta este invitaþia echipei lui Andrews, adresatã celor care nu cred cã materialele sunt adevãrate. Planul de viitor al cãutãtorilor de fantome este destul de simplu: se vor reîntoarce în teatru în ianuarie 2005 cu alte echipamente ºi un grup mic de persoane care pun sub semnul îndoielii dovezile arãtate pânã acum. O altã poveste care circulã în jurul teatrului este cea legatã de Stan Laurel

Fantome, stafii, spirite

197

ºi Charlie Chaplin care au susþinut câte un spectacol în 1908, respectiv, în 1909. Se spune cã ºi fantomele celor doi actori pot bântui vechea clãdire, mai ales cã toate acþiunile au avut loc în jurul anului 1909.

24.5. Misteriosul Littledean Hall
Construit în 1080 ºi având 35 de camere, conacul britanic Littledean Hall seamãnã mai degrabã cu un mic castel decât cu o reºedinþã nobiliarã de la þarã. De-a lungul secolelor, clãdirea ºi-a dobândit numele de „cea mai bântuitã casã a Angliei“, în prezent fiind semnalate cel puþin opt stafii care îºi fac apariþia în diverse încãperi. Întâmplãri despre care doar legendele locale mai amintesc vag, au conferit o aurã de mister sinistrei locuinþe. Astfel, se spune cã doi ofiþeri regaliºti au fost executaþi în camera de zi de cãtre trupele lui Cromwell, iar mãrturie stã pata de sânge care nu a putut fi înlãturatã nici mãcar cu ajutorul tehnologiilor moderne de curãþire. Una dintre apariþii este un cãlugãr enigmatic, care se pare cã aparþinea mãnãstirii Flaxely, cu care Littledean Hall comunicã printr-un coridor subteran. El a intrat prin uºa dinspre nord, a zburat prin bibliotecã ºi apoi a dispãrut trecând printr-un perete. Câþiva ani mai târziu, când lambriurile au fost înlocuite, în spatele peretelui respectiv s-a descoperit o capelã din secolul al XVI-lea. Alte douã stafii aparþin fraþilor Pyrke, care în secolul al XVIII-lea s-au împuºcat reciproc într-un duel, disputându-ºi inima unei frumoase femei. În 1766 un alt membru al familiei Pyrke a fost ucis cu un foc de armã de cãtre unul dintre servitori, iar fantoma sa bântuie ºi astãzi furioasã pe coridoare, cu o spadã în mânã. Altã stafie este cea a cãpitanului Brayne, despre care se zvonea cã ar fi fost un spion al lui Cromwell ce acþiona deghizat în grãdinar. El a fost deseori vãzut mãturând cu grijã aleile parcului. În anii ’60 casa a devenit reºedinþa unui moroi care avea prostul obicei de a scoate florile din ghivece. Dar cea mai sinistrã este fãrã îndoialã una dintre scãrile interioare, pe treptele cãreia mai multe femei ºi-au pierdut cunoºtinþa în mod inexplicabil ºi numeroºi bãrbaþi au declarat cã s-au simþit ameþiþi. Un medium a afirmat cã ar fi vorba despre spiritul unuia dintre foºtii proprietari, care încearcã în acest mod sã-i alunge pe intruºi din casa „lui“. Misterioasã este ºi camera albastrã, în care au fost zãrite siluetele a douã femei, una îmbrãcatã în albastru, iar cealaltã în galben ºi care, una lângã alta, priveau pe fereastrã. Vizitatorii simþeau o atingere ciudatã pe haine, ca ºi cum cineva i-ar fi tras înspre un anumit loc, iar dupã câteva astfel de relatãri încãperea a fost încuiatã ºi accesul nu a mai fost permis. În 1982, din cauza costurilor ridicate necesare pentru renovare, proprietarii s-au gândit sã deschidã acest conac pentru public. Din cei 120 000 de vizitatori, 10% au relatat despre straniile apariþii zãrite în diverse locuri ale casei.

198

Paranormalul în criminalisticã

24.6. Fiecare membru al familiei regale britanice are propria sa… fantomã
Fiecare membru al familiei regale britanice are fantoma lui. În castelul scoþian de Mey, regina-mamã primea vizite de la fantoma lui Lady Sinclair, fiica celui de-al XIII-lea conte de Caithness, moartã acum 200 de ani. Surâzãtoarea reginã-mamã nu s-a speriat niciodatã, cel puþin nu s-a speriat mai mult decât de spiritul „Doamnei întunecate“ care a vizitat-o la Glamis Castle. Întâlnind-o de mai multe ori, ea a declarat celor apropiaþi: „Faþa ei era clarã ºi luminoasã, urca mereu scara în întâmpinarea mea“. Nepotul sãu, prinþul de Wales, a fãcut o adevãratã pasiune pentru spiritism, în urma unei „întâlniri“ cu spiritul defunctului Lord Mountbatten. Cât despre regina Elisabeta a II-a, ea s-a întâlnit de mai multe ori cu fantoma lui Dorothy Walpole, decedatã tragic în secolul al XIII-lea. Acestei fantome îi plãcea în mod deosebit perioada Crãciunului ºi nu bântuia decât la al doilea etaj al reºedinþei regale. Prinþesa Margareta ºi-a adus aminte de întâlnirile cu fantomele lui Carol I ºi Elisabeta I pe culoarele castelului din Windsor, reºedinþa unde au fost unºi regi cei care acum sunt fantome.

24.7. Stafiile din strada Vodã Lãpuºneanu
Între anunþurile risipite prin jurnalele sfârºitului de secol XIX, adesea apãrea ºi unul prin care „onorat publicul“ era invitat în Grãdina Primãriei din Iaºi, unde muzica militarã cânta, searã de searã, între 7 ºi 8, „un vals, un cadril ºi o uverturã“. Dând curs invitaþiei, cete de târgoveþi se îndreptau cãtre fosta stradã Sârbeascã, botezatã, dupã canoanele timpului, cu numele sângerosului domnitor Vodã Lãpuºneanu. Pe la mijlocul ei, chiar lângã reºedinþa vremelnicã a domnitorului Alexandru I. Cuza, peste drum de biserica Banu, se aflã „grãdina“ înfiinþatã de celebrul primar al Iaºilor, Dimitrie Gusti – ales dupã înfiinþarea primãriilor orãºeneºti, prin legea din 1864. Dornic sã dea mai mult farmec urbei ºi hotãrât sã împuþineze numãrul târgoveþilor rãtãciþi prin crâºme ºi rachierii, din lipsa unor atracþii civilizate, primarul a adunat într-o zi toatã suflarea podarilor (mãturãtorilor) ºi, cu inginerul Comunei în frunte, a cerut sã se ridice gunoaiele aruncate pe locul sterp ºi pãrãsit peste drum de piaþa Sfântului Spiridon, între strada Lãpuºneanu ºi „Strada de Sus“ (azi Bulevardul Independenþei). Fostul maidan, amenajat acum în alei, rondouri ºi straturi de flori era de nerecunoscut, încântând ochii ºi înmiresmând vãzduhul cu mulþimea parfumurilor florilor. Despre aceste flori, rãutãcioºii spuneau cã noaptea sunt stropite cu parfum de un om al primarului, numai ca grãdina aceea sã fie fãrã seamãn. Cum în mijlocul aleilor a fost amplasat ºi un „chioºc“ pentru fanfara militarã, oamenii au abandonat crâºmele din jur. Ieºenii, cu mic, cu mare, dãdeau buzna la grãdinã, se instalau pe bãnci ºi, rezemaþi în speteze, cu burþile

Fantome, stafii, spirite

199

în sus, ascultau, topiþi de plãcere, cântecele fanfarei ºi istoriile capelmaistrului despre compoziþii, game, chei ºi alte minuni, care deveniserã înfricoºãtoare pentru minþile crâºmarilor, nedumeriþi de unde venise „boala“ ucigãtoare de clienþi beþivi care le aduceau înainte prosperitatea. În acelaºi chioºc îºi fãcea veacul fanfara Gãrzii Civice, repetând toatã ziua marºuri ºi valsuri atrãgãtoare. Aici se prezentau expoziþii, iar mai târziu, a fost instalatã o scenã pentru celebrul teatru din Grãdina Primãriei. Peste câþiva ani, într-o varã caldã, gardurile Iaºiului, erau acoperite de puzderia afiºelor multicolore care anunþau cã Iosif Ivanovici, vestitul compozitor, instruit la Iaºi de capelmaistrul Emil Lehr, conducãtorul fanfarei regimentului 2 Roºiori, avea sã dea un concert în Grãdina Primãriei, cu a sa creaþie, „Valurile Dunãrii“. În cinstea acestui eveniment, tipograful H. Goldner tipãrise partitura valsului pe foi volante, împãrþite miilor de spectatori care luaserã cu asalt scena! Grãdina cochetã, cu ronduri înflorite ºi alei pietruite, când mai îngrijitã, când mai pãrãginitã, dupã dragostea ºi priceperea primarilor, se afla în atenþia multor negustori care ºi-ar fi dorit spaþii comerciale cât mai în centrul târgului. Dar la grãdinã râvnea ºi epitropia bisericii Banu, socotindu-se stãpânã de drept a pãmântului, fiindcã poetul Costache Conachi îi lãsase prin testament locul, având pe cei apropiaþi îngropaþi în cimitirul bisericii. Primul pas în acest sens avea sã-l facã, dupã 1990, patronul fabricii Bragadiru, convingând epitropii bisericii – devenitã, dupã un lung proces, proprietara unei pãrþi din grãdinã, aflatã la marginea dinspre strada Lãpuºneanu – sã încuviinþeze ridicarea unei berãrii. Localul elegant, înzestrat cu salã de spectacole ºi un cochet teatru de varã, se inaugura sub numele de „Coloseum Bragadiru“, fiind vizitat de marii actori ai timpului. Treaba a mers bine pânã când un antreprenor al berãriei s-a apucat sã proiecteze în grãdinã filme; într-o zi a luat foc ghereta cu aparate ºi de la ea toate acareturile. Ulterior dupã ce grãdina a fost închiriatã Societãþii pentru Cultul Eroilor, s-a deschis aici un cinematograf, care, într-o noapte, a luat foc, flãcãrile întinzându-se pânã la palatul lui Cuza. Pârjolul ameninþase toatã strada ºi mai multe case au fost la un pas de a fi mistuite. Refãcut, localul a devenit un cinematograf modern, frecventat de vizitatori. Dar ºi acesta a rezistat pânã într-o noapte, când un alt incendiu îi aducea sfârºitul. Din nou reparat ºi rebotezat „Elysee“, intra iarãºi în circuitul comercial, devenind berãrie. Truda antreprenorilor se dovedea însã zadarnicã. Circulau zvonuri cã, noaptea, în grãdina locantei se adunau la taifas stafiile vechiului cimitir, jucând þonþoroiul ºi hârjonindu-se pe mese. Dându-le crezare, unii dovedeau cu acte ºi hrisoave cã, prin 1743, pe locul respectiv fusese cimitirul Banu ºi, cu toatã sfeºtania ºi aghiazma inaugurãrilor, repetate, acei înhumaþi nu sufereau localuri de pierzanie pe pãmântul frãmântat „cu sânge ºi oase sfinte“ ºi, revoltaþi, le dãdeau foc, nimicindu-le. Mulþi dintre cei care au auzit de aceste treburi ºi-au adus aminte de incendiile devastatoare ce avuseserã loc mai înainte, ºi erau cât se poate de îndreptãþiþi sã dea crezare zvonurilor. Drept

200

Paranormalul în criminalisticã

efect, nimeni nu mai voia sã calce prin acest loc, iar noaptea, cei fricoºi ocoleau Grãdina Primãriei împingând astfel firma la faliment. Hotãrât sã cadã la învoialã cu duhurile ce-i duceau de râpã munca ºi locanta, un antreprenor curajos s-a aºezat într-o noapte la pândã, împreunã cu toþi chelnerii. Nu micã le-a fost mirarea când, pe la ora douã, în grãdina pustie au apãrut niºte arãtãri în linþolii albe ºi cu obrajii albicioºi. Înjghebând din mese o scenã rotundã, arãtãrile au început sã joace un fel de sârbã, vãitându-se lugubru, în jurul unui lungan, de vreo trei metri... Îngroziþi, chelnerii s-au baricadat în fundul bucãtãriei ºi numai patronul, înnebunit, a ieºit în faþa stafiilor, rãþoindu-se cu toporul spre cei ce fugeau rãsturnând scaunele ºi mesele, fãcând mare tãrãboi. Fiindcã siniºtrii oaspeþi nocturni nu aveau chef sã stea la taifas, au dispãrut spre piaþa Sfântul Spiridon, înspãimântând de moarte precupeþele culcate printre tarabe. Cãlcate, îmbrâncite ºi trezite din somn, acestea aveau sã vadã, cu ochii cât cepele, o ceatã de nãluci fugind, cãtre uliþa Romanã, urmãrite de un nebun ce alerga dupã ele, gâfâind ºi strigând cât îl þinea gura. A doua zi, tot oraºul a aflat despre întâmplare din povestirile antreprenorului, care susþinea cã faimoasele stafii erau de fapt, angajaþii lui Luther, berarul rival din Piaþa Unirii. El afirma cã recunoscuse printre arãtãri pe „Costicã ªase Degete“, cocoþat pe catalige, ca sã parã de trei metri, cât ºi pe „Chitã Labã Scurtã“, zis ºi Schiopârlanul, vizitiul droagei cu sifoane. Chipurile, aceºtia voiau sã-i distrugã prãvãlia. Mulþi târgoveþi n-aveau, însã, sã creadã povestea antreprenorului, legenda stafiilor circulând încã multã vreme. Ca atare, berãriile n-au mai avut succes în acea zonã, locul fiind ocupat de cinematografe, pânã în zilele noastre.

24.8. Fantomele „cutreierã“ mãrile ºi oceanele
Strãbãtute în „lung ºi lat“, oceanele ºi mãrile planetei au reprezentat încã din cele mai vechi timpuri cãi de comunicaþie absolut necesare existenþei umane. Uneori, marinari experimentaþi sau simpli pasageri ocazionali, aflaþi la bordul diferitelor ambarcaþiuni, au relatat fapte incredibile: întâlniri neaºteptate cu vase care „apar ºi dispar“ inexplicabil, oameni care „nu existã“, fenomene fizice care se manifestã fãrã o cauzã bine determinatã. Cert este faptul cã, de-a lungul timpului, au existat o mulþime de astfel de descrieri, inclusiv din partea unor persoane aflate „deasupra oricãrei bãnuieli“ – se aratã într-un articol din revista Le Nouvel Observateur. Vase ºi echipaje-fantomã, fiinþe marine fabuloase, apariþii, dispariþii ºi reapariþii spectaculoase, toate aceste manifestãri au fost descrise de membrii ºi pasagerii diferitelor ambarcaþiuni care au strãbãtut apele Oceanului Planetar. Considerate, în general, drept relatãri senzaþionale inserate în rubricile de fapt divers, etichetate ca „fanteziste“, deocamdatã ele nu pot fi explicate „logic“, dar existenþa acestora este cât se poate de realã, dupã cum susþin unii analiºti ai fenomenului.

Fantome, stafii, spirite

201

Din mulþimea celebrelor apariþii enigmatice, cunoscute sub numele generic de „fantome“, cea a „Olandezului Zburãtor“ reprezintã un caz particular în legãturã cu care existã câteva mii de relatãri. O simplã legendã? Poate, dar relatãrile directe asupra misterioaselor apariþii ale acestuia sunt cuantificate la aproximativ 300, aparþinând unor martori oculari. Conform legendei, în timpul unei furtuni extrem de violente, cãpitanul unei corãbii cu pânze, de origine olandezã, în pofida insistenþelor membrilor echipajului de a acosta la þãrmul aflat în imediata apropiere, le-a ordonat sã navigheze mai departe, dupã toate probabilitãþile spre Capul Horn. În loc sã se lupte cu forþele dezlãnþuite ale naturii, marinarii implorau protecþia spiritelor pentru domolirea furtunii. Turbat de furie, cãpitanul þipa înfricoºãtor, ameninþându-i cu pistolul ºi blestemând inclusiv pe zeitãþile protectoare. Ca urmare, spiritele malefice ale apelor au hotãrât sã-l pedepseascã, cãpitanul ºi vasul sãu fiind condamnaþi sã „cãlãtoreascã veºnic pe ape“. Acestea sunt fapte relatate din „gurã-n gurã“. Ele au fost transmise pânã în timpurile noastre, fãrã ca nimeni sã poatã spune când anume s-a produs acest nefericit incident. Potrivit altor versiuni, þara de origine a vasului ar fi Spania, Portugalia sau Anglia, iar acþiunea s-a desfãºurat în apropierea Capului Bunei Speranþe, în apropierea coastelor Africii de Sud. Un lucru este însã cert: dincolo de diversitatea acestor amãnunte vasul respectiv, „condamnat“ la o cãlãtorie perpetuã, a fost vãzut în locuri ºi în timpuri diferite. O enigmã rãmâne ºi faptul cã absolut toþi cei care au declarat cã l-au întâlnit au fãcut descrieri foarte asemãnãtoare: velele din pânzã, de culoare roºie, foarte strãlucitoare ºi navigând „împotriva vântului“. În opinia majoritãþii marinarilor, spre deosebire de diferitele „apariþii“ ale spiritelor terestre, fantomele mãrii sunt considerate drept veritabile semne prevestitoare ale unor calamitãþi ºi nenorociri iminente. Din aceastã cauzã, în timpul îndelungatelor zile de navigaþie, aproape toþi oamenii aflaþi la bordul vaselor se tem de eventualitatea unor astfel de întâlniri nefericite. Uneori, foarte speriaþi, cei care s-au grãbit sã dea informaþii cu privire la neaºteptata întâlnire, descriind primii cu lux de amãnunte detaliile „Olandezului Zburãtor“, au sfârºit ei înºiºi prin a fi fãcuþi responsabili ºi acuzaþi de apariþia catastrofelor maritime ºi a comportamentului haotic al echipajului. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri consemnate în arhivele amiralitãþii engleze l-a constituit chiar mãrturia unui om aflat deasupra oricãrei bãnuieli, veritabil exemplu de moralitate pentru supuºii sãi: regele George al V-lea al Angliei. Astfel, la 11 iunie 1881, conform jurnalului de bord al unuia dintre cele mai moderne vase maritime ale Curþii Regale, HMS Bacchante, în momentul în care acesta se gãsea în apropierea Capului Bunei Speranþe, toþi cei aflaþi pe puntea vasului, inclusiv regele George, au vãzut în imediata lor apropiere o veche corabie cu pânze care strãlucea, la bordul ei putând fi observatã o „siluetã umanã îmbrãcatã în costum de epocã“. O enigmã rãmâne ºi faptul, petrecut a doua zi, cã, doi dintre membrii echipajului de pe HMS

202

Paranormalul în criminalisticã

Bacchante, cei care au zãrit primii vasul-fantomã s-au sinucis, aruncându-se, „inexplicabil“ în apele oceanului. Cert este ºi faptul cã în momentul neaºteptatei întâlniri, cerul era parþial acoperit de nori, ceea ce teoretic nu poate explica „strãlucirea“ vasului respectiv ºi nici brusca sa dispariþie. Ulterior, regele George al V-lea a istorisit aceastã stranie întâmplare, atât membrilor apropiaþi ai Curþii Regale, cât ºi tuturor ambasadorilor acreditaþi la Curtea Regalã a Marii Britanii. De-a lungul timpului, au fost relatate ºi alte cazuri asemãnãtoare cu cel al „Olandezului Zburãtor“, la fel de bizare ºi înfricoºãtoare. Unul aproape la fel de celebru este acela al vasului de transport Lady Lovibund, scufundat în împrejurãri misterioase, în anul 1748, aproape de þãrmul comitatului englez Kent. Dupã acest naufragiu, mai multe echipaje de marinari aflate în zona respectivã au susþinut cã, în mod cert, au vãzut o ambarcaþiune comercialã care naviga fãrã ca la bordul sãu sã se afle cineva. De fiecare datã când au încercat sã se apropie mai mult de vas, acesta a dispãrut, inexplicabil, fãrã urmã. Din mulþimea enigmaticelor fenomene maritime survenite în preajma zilelor noastre, a rãmas celebru cazul portavionului american USS Forrestal, unul dintre cele mai moderne vase de luptã de acest tip din lume, din anii ’60. Concret, la 25 iulie 1967, în timp ce echipajul acestui adevãrat „oraº plutitor“ fãcea o verificare de rutinã a echipamentului ºi a aparatelor de zbor, brusc, o rachetã de luptã ataºatã unui avion de vânãtoare s-a declanºat fãrã ca cineva sã fi apãsat pe butonul de comandã al aparatului. Imediat, un alt avion alãturat a explodat, întregul portavion fiind cuprins de flãcãri. Dupã reparaþiile de rutinã, care l-au fãcut din nou operaþional, aproape toþi marinarii aflaþi la bordul portavionului, deºi au fost schimbaþi în repetate rânduri, au declarat cã, de mai multe ori, la intervale diferite de timp în calele „unu ºi trei“ s-au manifestat fenomene stranii, asemãnãtoare efectelor pe care le produc fantomele din unele filme de desene animate – lumini care se aprind ºi se sting fãrã ca cineva sã umble la întrerupãtoare, uºi care se închid (deschid), fãrã intervenþia nimãnui ºi chiar declanºarea unor inexplicabili curenþi de aer, deºi compartimentele respective sînt perfect etanºe. În context, misterul este amplificat ºi de faptul cã membrii comisiilor de anchetã ai marinei SUA s-au mulþumit sã schimbe echipajul, ori de câte ori nou-veniþii confirmau cele spuse anterior de colegii lor, însã fãrã a oferi o explicaþie concretã pentru ceea ce se întâmpla la bordul vasului. Rezumând, ceea ce se ºtie cu certitudine despre „apariþiile“ neaºteptate ale unor fiinþe sau obiecte este cã acestea se manifestã de mult timp, pânã în prezent nimeni nefiind capabil sã dezlege misterul. Cele mai multe explicaþii sunt de naturã religioasã: persoanele decedate nu au pãrãsit definitiv „aceastã lume“, spiritele lor revenind, absolut imprevizibil, oriunde ºi oricând. Conform unor alþi analiºti ai fenomenului, înseºi obiectele materiale sunt „însufleþite“, chiar ºi dupã dispariþia lor fizicã, ele continuând sã „bântuie“ haotic prin lume.

Fantome, stafii, spirite

203

Triunghiul Bermudelor. Cheia enigmei Triunghiului Diabolic s-ar putea sã fie de domeniul supranaturalului. În legãturã cu vapoarele ºi avioanele dispãrute în faimosul Triunghi al Bermudelor, a fost lansatã teoria stupefiantã conform cãreia evenimentele ciudate din aceastã zonã ar fi pricinuite de spiritele chinuite ale morþilor. Aceastã presupunere a fost datã publicitãþii de ocultiºti specializaþi în alungarea spiritelor, care considerã cã mulþimea de spirite de pe teritoriul denumit „Triunghiul Morþii“, „Triunghiul Dracului“ sau „Marea Nenorocirilor“, sunt de fapt sufletele celor zece milioane de negri care ºi-au gãsit moartea în zona aceasta, în perioada comerþului cu sclavi. S-ar putea ca aceste suflete neodihnite sã punã stãpânire pe piloþi ºi marinari, aºa cum se întâmplã ºi pe uscat. În Triunghiul Bermudelor s-a efectuat o experienþã unicã, în decursul cãreia s-a încercat calmarea spiritelor chinuite care, dupã cum se presupune, bântuie epavele a 140 de vapoare ºi avioane, cât ºi a sufletelor a peste o mie de persoane dispãrute fãrã urmã în Oceanul Atlantic. Aceastã ipotezã neverosimilã îi aparþine chirurgului ºi psihiatrului englez Dr. Kenneth McCal. Autorul ºi-a susþinut teoria cu urmãtorul argument: „Acest fenomen, întâlnit la bolnavii psihic, se numeºte sindromul posedatului. Sindromul poate sã se manifeste la o singurã persoanã sau la mai multe, poate sã aparã acasã sau în orice loc bântuit de stafii. Spiritele vor sã-ºi dezvãluie prezenþa ºi, de aceea, invadeazã trupurile oamenilor ºi le dirijeazã gândurile“. Aºa cum fantomele pot sã punã stãpânire pe una sau mai multe persoane aflate „pe uscat“, ar putea lua în stãpânire ºi echipajul unui avion sau al unui vapor, ceea ce se presupune cã se întâmplã pe scarã largã în Triunghiul Bermudelor. Se pare cã stafiile încearcã doar sã atragã atenþia asupra lor ºi cã nu le preocupã nimicirea altor oameni. Dr. Kenneth mai adaugã: „În lumea fantomelor, timpul ºi spaþiul sunt noþiuni inexistente. Spiritele migreazã, dispar, posedã oamenii pentru a atrage atenþia asupra lor, exact aºa cum se comportã un copil care s-a pierdut de pãrinþi. Aceste fantome nefericite, rãtãcite, se aflã într-un fel de purgatoriu. Deoarece au avut parte de o moarte violentã, ele nu pot ajunge în faþa lui Dumnezeu ºi de aceea provoacã dezordine.“ McCal, în vârstã de 67 de ani, a iniþiat o ceremonie religioasã specialã, constând dintr-un parastas ºi o ultimã împãrtãºanie, ceremonie ce se oficiazã deasupra unei ape. El a declarat: „Cred cã astfel se va reduce numãrul vapoarelor ºi avioanelor dispãrute acolo“. Dr. McCal a efectuat în 600 de cazuri ritualuri de izgonire a spiritelor ºi a vindecat prin atingere cu mâna nenumãraþi oameni în SUA, Canada, Olanda, Germania ºi Elveþia. A fost membru în comisia de exorcizare din cadrul Bisericii Anglicane. A vizitat de mai multe ori Statele Unite ale Americii ºi, împreunã cu 12 profesori americani, a publicat o carte pe aceastã temã. În timpul activitãþii sale ca misionar în China a fost arestat. Acolo s-a convins cã forþa rugãciunilor sale poate vindeca ºi alþi deþinuþi. McCal a declarat dupã câþiva ani: „Când m-am întors în 1946 în Anglia ºi am învãþat tot ce este legat de psihiatrie, mi-am dat seama cã acelaºi lucru se

204

Paranormalul în criminalisticã

petrece ºi cu bolnavii psihic. Pacienþii devin tulburaþi fiindcã sunt posedaþi de fantome“. Conform teoriei sale, în Triunghiul Bermudelor, aflat în perimetrul cuprins între Bermude, Miami ºi Puerto Rico, s-au adunat milioane de spirite agitate. Aceastã explicaþie i-a fost revelatã pe când se afla la bordul unui vapor mic, pe Marea Sargaselor. McCal a povestit astfel cele întâmplate: „Eram în SUA, unde am þinut un ciclu de conferinþe ºi mi-am vizitat ºi câteva rude. Din cauza defectãrii cazanului, vaporul pe care mã aflam plutea pe apã, fãrã sã fie acþionat de motoare. Totul în jur era liniºtit, când, deodatã, mi-a atras atenþia o melodie. Mi s-a pãrut cã aud cântecul unor negri din echipaj, dar nu mi-am putut explica de ce cântã fãrã încetare.“ Dr. McCal a verificat supoziþia ºi s-a convins cã niciun membru al echipajului nu cântase, iar la bord nu exista niciun pick-up. „Atunci mi-am dat seama cã aud un cântec funebru, care semãna cu cântecele de înmormântare ale negrilor. Înainte de plecarea vasului nostru, timp de cinci zile ºi cinci nopþi, s-a putut auzi acest cântec. L-a auzit ºi soþia mea, Francis. Aceste sunete se potriveau perfect cu teoria mea.“ Dupã pãrerea doctorului McCal, în perioada comerþului cu sclavi, zece milioane de negri ºi-au pierdut viaþa. „Adesea, ei erau pur ºi simplu azvârliþi în mare, deoarece proprietarii obþineau astfel mai mulþi bani de la societãþile de asigurare. Gravidele ºi bolnavii erau aruncaþi drept hranã rechinilor. Unii preferau sã sarã de bunã voie în mare, decât sã trãiascã în sclavie.“ Dintre multele enigme ale Triunghiului Bermudelor, se pare cã cele mai cunoscute sunt cazurile de dispariþie ale avioanelor de luptã. De fapt, un asemenea caz a fost primul care a avut parte de o intensã mediatizare ºi, de abia de atunci, zona respectivã a primit denumirea de Triunghiul Bermudelor. La data de 5 decembrie 1945, cinci bombardiere de tip Avenger au decolat de la Baza Militarã Fort Lauderdale, în vederea efectuãrii unui zbor de antrenament. La scurt timp dupã decolare, piloþii au comunicat prin radio cã se menþin pe direcþia de zbor indicatã, deºi, în realitate, zburau în sens contrar. Dupã douã ore de la decolare, orice legãturã cu avioanele s-a întrerupt. În cãutarea avioanelor dispãrute s-a trimis un hidroplan Martin Mariner. Peste 20 de minute s-a pierdut legãtura radio ºi cu acest aparat. Nu s-a gãsit urma niciunui avion. Pur ºi simplu au dispãrut în aer 6 avioane, cu 27 de persoane la bord. Dupã opinia emisã de dr. McCal, comandantul zborului de antrenament a fost convins, pânã în ultima clipã, cã zboarã în direcþia corectã, deoarece îºi pierduse capacitatea de judecatã din cauza prezenþei spiritelor. Teoria dispariþiilor provocate de spirite este cunoscutã ºi recunoscutã de mulþi ani de cãtre marinari, care au avansat aceastã ipotezã încã înainte ca lumea sã fi auzit de Triunghiul Diavolului. Cea mai mare catastrofã din zonã s-a petrecut cu 27 de ani în urmã, în martie 1918, datã la care a dispãrut petrolierul american Cyclops, fãrã mãcar ca acesta sã transmitã un singur

Fantome, stafii, spirite

205

semnal de alarmã. Rãmãºiþele epavei ºi ale echipajului compus din 309 persoane nu au fost gãsite niciodatã. Ceremonia ºi rugãciunile pentru prevenirea catastrofelor din Triunghiul Bermudelor au fost oficiate de pastorul anglican Donald Omand, în vârstã de 74 de ani, specialist în ocultism ºi care se considerã un adevãrat „chirurg al spiritului“. În activitatea sa anterioarã, reuºise deja de nenumãrate ori sã alunge spirite care posedau oameni, animale ori bântuiau prin unele clãdiri. Dr. McCal n-a putut sã se deplaseze în Triunghiul Bermudelor cu Omand, însã medicul ºi scriitorul Marc Alexander l-a însoþit pe pastor. „Pastorul Omand colaboreazã cu numeroºi medici ºi psihiatri. Aproape fiecare pacient îi este trimis de un medic. Aceastã experienþã a fost una senzaþionalã, iar ritualurile oficiate de pastor m-au mirat foarte mult.“ Activitatea de alungare a spiritelor desfãºuratã de Omand este sprijinitã ºi de episcopul de Hertford, Peter Munford, care a afirmat: „Pastorul Omand a fost membru al Comitetului de exorcizare din cadrul bisericii noastre ºi este un specialist recunoscut în acest domeniu. Are o experienþã bogatã ºi se bucurã de o stimã deosebitã!“ Se pare cã fantomele care „cutreierã“ mãrile ºi oceanele nici în ziua de astãzi nu-i ocolesc pe marinari. Numai aºa s-ar putea explica de ce, în luna mai 2004, marina regalã britanicã a chemat în ajutor exorciºtii dupã ce oficialii militari au ajuns la concluzia cã una din cele mai mari baze militare din þarã este bântuitã de fantome. Militarii au chemat 20 de „vânãtori de fantome“ pentru a alunga spiritele, care aparþin ºi celor 140 de prizonieri de rãzboi francezi executaþi cu 200 de ani în urmã, care ºi-au gãsit adãpost într-o bazã militarã. Spiritele au fost localizate în fosta celulã a morþii de la Devonport, unde se aflã singura spânzurãtoare funcþionalã din Marea Britanie. De asemenea, casa din apropiere a meºteºugarului care produce frânghii pentru spânzurãtoare este bântuitã de spiritul unei tinere ºi de cel al unui marinar bãrbos. Din echipa de „vânãtori de fantome“ fac parte mai mulþi specialiºti în paranormal, echipaþi cu camere de luat vederi cu infraroºii ºi cu tot felul de senzori sofisticaþi. „Am primit foarte multe informaþii despre fenomene paranormale ºi despre obiecte care se miºcã noaptea. Unora dintre gardieni nici nu le place sã meargã în aceste zone din cauza a ceea ce aud sau simt. Vrem sã încercãm, odatã pentru totdeauna, sã obþinem o explicaþie despre ceea ce se întâmplã. Dacã existã suflete pierdute în aceste douã clãdiri, sperãm cã vom reuºi sã le oferim odihna“, a declarat un reprezentant al Marinei Regale britanice.

24.9. Legenda cãpitanului Bayliss
În septembrie 1915, în timpul luptei pentru Loos, regimentul 39 Gharwal Riffle, ce fãcea parte din armata englezã, a fost þintuit de focul inamic la

206

Paranormalul în criminalisticã

poalele unui deal, nemaiputând nici sã înainteze, nici sã se retragã. În acel moment s-a petrecut un lucru straniu. Dintr-odatã, la marginea unui nor de fum ºi praf a apãrut un ofiþer englez, cãlare pe un cal alb, încurajând trupele, sã atace inamicul. Obuzele zburau în jurul acelei apariþii, dar ofiþerul englez, neînarmat, stãtea mândru în mijlocul acestora, ordonând soldaþilor sã porneascã la atac. Indienii care alcãtuiau compania se temeau mai mult de supranatural decât de vrãjmaºi. Cu un strigãt teribil, ei au pornit la asaltul tranºeelor germane. Dupã numai 10 minute de luptã eroicã, corp la corp, totul se terminase. Ei îºi cuceriserã obiectivul. În timp ce fumul ºi praful se împrãºtiau, indienii cãutau din ochi acea arãtare, dar n-au mai vãzut-o. Veteranii acelei companii ºtiau cã ofiþerul respectiv era cãpitanul Bayliss, dispãrut în luptã, cu ºase luni înainte. În martie 1915, regimentul 39 Gharwal Riffle se distinsese în sângeroasa bãtãlie de la Neuve Chapelle, din Flandra. Acest regiment era compus din luptãtori duri, în majoritate vânãtori sau pãstori de la poalele munþilor Himalaya, formând o parte din corpul de armatã indian. La Neuve Chapelle, într-o serie de atacuri sãlbatice, aproape sinucigaºe, asupra tranºeelor germane, trupele indiene s-au acoperit de glorie. Într-unul dintre atacuri, aceºti soldaþi s-au nãpustit asupra germanilor, prin perdeaua de gloanþe ºi schije de obuze ºi, în urma unei lupte la baionetã, au cucerit tranºeele germane. Au fost multe victime în acea zi, printre care ºi cãpitanul Terence Bayliss care mai apoi a fost jelit de soldaþii regimentului, deoarece condusese ºi susþinuse cu mult curaj trupele indiene. El a fost dat dispãrut, „probabil mort“. Noi trupe au venit din India, pentru a lua locul celor uciºi, astfel încât, doar o mânã de oameni îºi mai aminteau de cel ce fusese cãpitanul Bayliss, pânã în momentul luptei de la Loos. Dupã lupta de la Loos, regimentul Gharwal Riffle a fost trimis în zona Canalului de Suez ºi un an mai târziu s-a întors în India, pentru reorganizare. Într-o searã, în anul 1917, ofiþerul de serviciu pe acest regiment s-a dus sã-ºi facã obiºnuita inspecþie a gãrzilor. S-a îndreptat spre locul de paradã aºteptând ca santinela de gardã sã-l someze. El trebuia sã-i dea parola, dupã care urma sã inspecteze garda. Spre surprinderea lui, n-a fost întâmpinat de santinelã ºi, pentru ca surpriza sã fie ºi mai mare, când s-a uitat a constatat cã soldaþii erau deja aliniaþi pe douã ºiruri, pentru inspecþie, ºoptind între ei ºi uitându-se la un perete de piatrã ce înconjura vârful dealului, la o distanþã de 9 metri de trupele aliniate. Ofiþerul a ascultat povestea incredibilã a sergentului care era, fãrã nici o îndoialã, speriat. Acest lucru pãrea neobiºnuit la un om al cãrui piept era acoperit de medalii câºtigate în luptã. Cu câteva minute înainte de sosirea ofiþerului, sergentul a auzit santinela somând pe cineva; când a întrebat cine este acolo, santinela i-a rãspuns cã este rondul ofiþerului. Sergentul a ordonat imediat alinierea pentru inspecþie ºi apoi a vãzut un ofiþer pe un cal alb, stând nemiºcat în faþa santinelei. Acesta i-a

Fantome, stafii, spirite

207

rãspuns la salut sergentului ºi apoi a fãcut inspecþia soldaþilor, uitându-se la ei cu un ochi critic. Apoi, sub privirile uimite ale asistenþei, misteriosul ofiþer a sãrit pe deasupra zidului alb, dispãrând. Împreunã cu sergentul, ofiþerul a început sã caute vreo urmã lângã acel zid, dar n-a gãsit nimic. O sãptãmânã mai târziu, misteriosul ofiþer a apãrut din nou, a inspectat cu grijã garda ºi chiar a vorbit, cu o voce stinsã ºi voalatã, cerându-i ºefului de gardã sã raporteze cã unul dintre soldaþi avea un buton lipsã la tunicã. Apoi a dispãrut, la fel ca ºi prima datã. Dar, de data aceasta un veteran l-a identificat pe cãpitanul Bayliss. Zvonul s-a rãspândit iute: cãpitanul Bayliss se întorsese pentru a avea grijã de soldaþi. Ofiþerii au început sã se îngrijoreze, crezând cã acest lucru ar putea avea un efect negativ asupra moralului trupelor. Dar, de fapt, efectul a fost contrar. De atunci, soldaþii „strãluceau“ în uniformele lor. Dupã o lunã, toþi soldaþii din regiment vãzuserã fantoma cãpitanului Bayliss. Inspecþiile acestuia au încetat în momentul în care regimentul 39 Gharwal Riffle a plecat în Mesopotamia, în 1918, dar au fost reluate atunci când s-a reîntors în India. Timp de doi ani, vizitele fantomei cãpitanului Bayliss erau apariþii obiºnuite. Dar, într-o noapte a anului 1920, o santinelã nervoasã a descãrcat o întreagã încãrcãturã în fantomã, care a dispãrut. De atunci nu a mai fost vãzutã. Dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, când India a devenit independentã, trupele regimentului Gharwal Riffle au încetat sã mai facã parte din armata britanicã. La sfârºitul anului 1947, regimentul a spus adio ofiþerilor englezi, într-o impresionantã ceremonie care a avut loc la poalele munþilor Himalaya. În timp ce soarele atingea orizontul, bravii soldaþi indieni au zãrit pentru scurt timp, deasupra dealurilor, figura unui bãrbat îmbrãcat în uniforma englezã de acum 30 de ani, salutând, în timp ce steagul era coborât. Bãrbatul stãtea în ºaua unui cal alb.

24.10. Fantoma „Baronului Roºu“
În fiecare zi, înainte de apusul soarelui, locuitorii unei mici aºezãri franceze privesc în liniºte cum fantoma avionului unui as german al pilotajului, din timpul Primului Rãzboi Mondial, Erich von Richthofen, cunoscut sub numele de „Baronul Roºu“, duce o luptã teribilã cu un avion inamic, pe care nu-l doboarã niciodatã. „Localnicii priveau lung spre cer în timp ce avionul «Baronului Roºu» urca, cobora, sau se rãsucea în aer ºi ascultau zgomotul fãcut de mitralierã în timpul luptei. Urmãreau transfiguraþi cum avionul devenea din vânat, vânãtor, lovind Fokker-ul «Baronului Roºu» ºi fãcându-l sã se rãsuceascã în spiralã, în aer. Se întrebau dacã, de aceastã datã, avionul lovit se va prãbuºi. Dar, ca întotdeauna, în ultimul moment avioanele au dispãrut de pe cer,

208

Paranormalul în criminalisticã

nelãsând nicio urmã a dramei care abia se desfãºurase. Întreaga bãtãlie dureazã rareori mai mult de câteva minute. Finalul este întotdeauna acelaºi. În rãzboi, «Baronul Roºu» nu pierdea nicio bãtãlie. Acum, el este întotdeauna cel care poate fi învins!“ a declarat Pierre Videau, primarul localitãþii Saint Gien, un sat din apropierea pãdurii Argonne, loc de desfãºurare a multor lupte din timpul Primului Rãzboi Mondial. Pe durata conflagraþiei, baronul von Richthofen a primit ordin sã doboare 80 de avioane americane, britanice ºi franceze, ºi a luptat în 26 de cazuri cu cel mai bun pilot american, cãpitanul Eddie Rickenbacker. „Avionul baronului este uºor de recunoscut. Are o culoare roºu-intens, cu cruci negre pe aripi ºi fuselaj. Este foarte diferit de celelalte, care au douã rânduri de aripi, în timp ce al lui are trei. Piloþii sunt vizibili de la sol. Baronul Roºu poartã o hainã neagrã, cascã, ochelari ºi o eºarfã albã care-i fluturã în vânt. Este foarte energic!“ a adãugat Videau. Când le-au fost arãtate fotografii ale avioanelor de luptã ale forþelor aliate din timpul Primului Rãzboi Mondial, sãtenii au recunoscut cu uºurinþã avioanele companiilor „British Sopwith Camels“, „American Spads“ ºi „French Fighter Nieuport“, inamicii baronului. „Avioanele erau rudimentare, deci derularea luptei depindea de îndemânarea ºi experienþa pilotului“, a spus istoricul francez Robert Giot. „Cu siguranþã, un pilot ca baronul von Richthofen nu putea fi înfrânt, odatã angajat într-o luptã cu inamicii. Recordul lui de doborâri demonstreazã acest lucru. Cred cã ºtiu de ce fantoma lui se întâlneºte întotdeauna cu un inamic imbatabil. El a fost ucis în misiune în 1918. Cu un an înainte i-a spus unui camarad de arme cã nutreºte un adânc sentiment de vinovãþie pentru cã el trãia, în timp ce alþii erau morþi. Spunea cã pãcãlea moartea ucigând alþi oameni curajoºi. Aparent, toate acestea îi apãsau conºtiinþa. Baronul era un om sensibil, nu unul cãruia îi fãcea plãcere sã-i ucidã pe ceilalþi. Probabil cã fantoma Baronului Roºu încearcã sã-ºi spele pãcatele pãmânteºti pierzând întotdeauna luptele. Poate cã acesta este preþul pe care trebuie sã-l plãteascã înainte ca spiritul lui sã se poatã odihni în pace. Într-o zi, sãtenii vor vedea scenariul fantomatic pentru ultima datã. Fokker-ul se va prãbuºi într-un nor de fum, dupã o explozie cumplitã ºi «Baronul Roºu» va muri. Atunci, bãtãliile fantomelor vor sfârºi, odatã pentru totdeauna“.

24.11. Misterul nãlucilor din mãnãstire
Prima apariþie contemporanã a cãlugãrilor din Beaulieu dateazã din anul 1930. În acea zi, un cuplu de îndrãgostiþi se izoleazã spre searã în împrejurimile mãnãstirii. Se aºazã pe iarbã, îºi spun cuvinte de dragoste, se sãrutã, când, deodatã, se simt din ce în ce mai departe unul de altul, traºi în spate de o forþã invizibilã. Þinându-se strâns de mânã, ei încearcã din rãsputeri sã rãmânã împreunã, dar nu mai reuºesc. Dupã câteva minute, tânãrul este la câþiva metri

Fantome, stafii, spirite

209

distanþã de iubita sa. Fata strigã dupã ajutor, þipã de spaimã, dar îi este imposibil sã facã ceva pentru a îndepãrta acele forþe pe care le considerã malefice. De fapt, este vorba de fantomele cãlugãrilor care au populat cândva mãnãstirea, ºocaþi probabil de gesturile atât de îndrãzneþe petrecute într-un loc sfânt. Lucru pe care cuplul îl va înþelege mai târziu. În timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, un regiment britanic se opreºte ºi-ºi aºazã tabãra lângã capela mãnãstirii Beaulieu. Capela fusese fondatã în anul 1204 ºi în anul 1538 Henric al VIII-lea decide închiderea mãnãstirii. Din anul 1930, toþi locuitorii þinutului ºtiu cã de fapt cãlugãrii nu au plecat niciodatã de acolo. ªi asta o ºtiu din generaþie în generaþie, de patru secole. Au apãrut povestioare cu fantome, spuse nepoþilor, istorii care vor traversa secole, îmbogãþite de fiecare povestitor. Dar sã revenim la anul 1943. O unitate antiaerianã, trimisã cu o misiune specialã, se aºazã lângã mãnãstire. În timpul nopþii, ofiþerii se adunã ca sã stabileascã un plan pentru zilele urmãtoare. Stau într-un cort ºi discutã foarte aprins. În acest timp, un suflu agitã întreaga tabãrã. Atmosfera era deosebit de calmã, în acea noapte de varã. Militarii se gândesc imediat la o fantomã. Pãrãsesc corturile, privesc speriaþi în toate pãrþile, vãd frunzele arborilor zburând, crengile miºcându-se, dar ei nu percep nicio adiere de vânt pe faþã… Se întreabã ce-i acest mister, vãd imediat un grup de cãlugãri cu care încearcã sã intre în legãturã, dar nimeni nu le rãspunde. Un cãlugãr se îndreaptã spre grupul de militari, traverseazã grupul, fãrã sã atingã pe cineva. Fãrã îndoialã este o nãlucã. Dar militarii nu cred în fantome. Un miracol, atunci? Un cãlugãr ce pare a fi mai degrabã superiorul celorlalþi se apropie de grupul de ofiþeri ºi-i anunþã cã-n regiune va avea loc un atac aerian. Patruzeci ºi opt de ore mai târziu, avioane inamice survoleazã abaþia Beaulieu.

24.12. Fantoma lui Hitler bântuie fortãreaþa din Bavaria
Berchtesgaden, sud-estul Bavariei, 74 de mile de München, oraº mãrginit de munþii Watzmann, Hochkalter ºi Hoher Goll. Aici ºi-a construit Hitler fortãreaþa Berghof, cu 13 etaje, doar ultimul deasupra pãmântului, terminatã cu o terasã fastuoasã, unde se mâncau ºi se beau cele mai renumite specialitãþi. Hitler era vegetarian ºi mare bãutor de ceai, dar ºtia sã fie generos cu acoliþii sãi. Prin anii ’20, când încã mai era cetãþean austriac (a cãpãtat cetãþenie germanã în 1932, fiind consilier de Brunswick la Legaþia din Berlin), sãrac ºi visând ca organizaþia sa de bãtãuºi stradali sã conducã lumea, a ales acest oraº pentru a conduce cel de-al Treilea Reich. Stând într-o casã de oaspeþi, vedea deja cu ochii minþii acea fortãreaþã protejatã de cinci inele de fortificaþii ºi având barãci adiacente pentru a adãposti 20 000 de soldaþi, aleºi pe sprânceanã, luptãtori wagnerieni, plini de curaj ºi

210

Paranormalul în criminalisticã

virtuþi cavalereºti. Dormitoarele, bucãtãriile, sãlile de baie ºi camerele de studiu, pivniþele cu vinuri alese, depozitele de alimente, toate le visa, sãrac dar plin de ambiþii. Cum a reuºit totuºi sã le construiascã? Când Hitler a devenit lider al Germaniei, era încã falit, dar scrisese Mein Kampf, un volum din care rãzbãtea furia ºi rasismul, care nu avea vânzare ºi era considerat jenant de cãtre membrii educaþi din Partidul Nazist. Ministrul de Finanþe al celui de-al treilea Reich a venit cu o idee strãlucitã: toþi proaspeþii cãsãtoriþi trebuiau sã prezinte la ofiþerul stãrii civile un volum din Mein Kampf. Fondurile obþinute din vânzarea masivã a cãrþii ºi din taxa plãtitã pe timbrele poºtale cu chipul lui Hitler i-au îngãduit acestuia sã-ºi realizeze visul. Berghof devine Înaltul comandament al celui de-al Treilea Reich, cuibul în care „orfanul“, cum îi ziceau duºmanii (pe certificatul de naºtere al lui Hitler, tatãl este trecut necunoscut, iar mama, Anna Maria Schicklgruber, casnicã austriacã), îºi gãsise adãpostul ideal. Hitler se apleacã ºi-l trage de urechi pe favoritul sãu, câinele-lup Blondy. Câþiva paºi mai încolo, pe marginea terasei, douã blonde stau spate în spate, în costume de baie, ºi se amuzã cã sunt fotografiate. Trupurile lor perfecte debordeazã de sãnãtate. Hitler le priveºte cu admiraþie. Aºa trebuie sã arate femeile germane! Cele douã sunt Eva Braun (amanta lui Hitler) ºi sora ei, Gretl. Într-un colþiºor al terasei, un bãrbat corpolent doarme, sforãind încetiºor. Se pare cã a bãut prea mult, respiraþia lui duhneºte a vin select de Bavaria. Nu-l deranjeazã nici joaca ºi nici þipetele copiilor care aleargã pe terasã, supravegheaþi de mama lor elegantã ºi de tatãl lor, un bãrbat micuþ, de tip saturnian, cu ochii negri, reci, ºi pãrul negru ca pana corbului. Grasul care moþãie imperturbabil este Hermann Göring, iar celãlalt este Goebbels, cu soþia ºi copiii. Ascuns în umbrã, într-un costum închis pânã la gât, cu o þinutã impecabilã, un bãrbat subþire îºi ºterge cu gesturi elegante pince-nez-ul. Este Henrich Himmler, „arhitectul“ lagãrelor de concentrare, omul care nu suferã soarele, considerându-l iritant. Serviserã masa cu toþii ºi ieºiserã pe terasã sã-ºi facã siesta. La un semn al lui Hitler, bãrbaþii aveau sã-l urmeze în cancelarie, unde trebuiau sã dezbatã noile reguli ale lumii. Cancelariei i se spunea „Cuibul Vulturului“, iar Hitler se simþea flatat. De aici urma sã ia cele mai importante decizii, care aveau sã devinã întâi coºmarul Europei, apoi al lumii. Aici a plãnuit ocuparea Cehoslovaciei ºi a respins Tratatul de la Versailles. Aici a primit marii politicieni ai lumii, Neville Chamberlain, Ducele de Windsor, Lloyd George, Mussolini. Aici o avea pe Eva Braun, cu romanele ei siropoase ºi musicalurile cu Fred Astaire ºi Ginger Rogers, favoriþii ei. De aici privea Hitler la orizontul care era ca ºi al lui. Göring, Goebbels ºi Bormann îºi construiserã propriile lor locuinþe în apropierea fortãreþei lui Hitler, adevãrate conace de varã, pentru a fi aproape de liderul lor. Aceasta este o secvenþã obiºnuitã dintr-un weekend bavarez. Dupã ce a izbucnit rãzboiul, Hitler n-a mai avut timp de reºedinþa lui, în

Fantome, stafii, spirite

211

care au rãmas, din ordinul lui, doar Eva Braun ºi slujitorii ei. Aceasta a pãrãsit fortãreaþa doar pentru a se sinucide în buncãrul din Berlin. Pentru ca sã nu mai existe nostalgia nazismului, americanii au distrus Berghoful, dupã rãzboi. Din fortãreaþa care trebuia sã dãinuie 1000 de ani, dupã visul lui Hitler, au rãmas doar ruine. ªi totuºi, în aceste ruine se pãstreazã încã intactã o încãpere particularã, în care niciun turist nu are voie sã intre. De acolo se aud mereu vorbe ºi pumni trântiþi în masã. Glasul e al lui Hitler, care þipã isterizat sau râde în hohote. Câteodatã se aude un hãmãit de câine, câine-lup. Cei care îºi mai pierd nopþile pe lângã ruine susþin cã cineva, vreun neonazist împãtimit, s-a aciuat pe acolo ºi-l imitã pe Hitler. Misterul camerei întãreºte aceastã bãnuialã. Localnicii ºtiu însã demult cã este vorba de fantoma lui Hitler. Uneori este vãzutã prin apropiere de Berghof, o fantomã singuraticã, liniºtitã ºi, paradoxal, nonviolentã cum s-ar fi bãnuit. Alteori rãtãceºte prin pãdurile apropiate, cu câinele Blondy, mai bine zis cu fantoma acestuia. Fantomele Evei Braun ºi ale soþilor Goebbels sunt ºi ele observate. Niciodatã copiii lui Goebbels, otrãviþi de pãrinþii lor în buncãrul din Berlin. „Este normal, copiii uciºi nu pot sta în acelaºi loc cu ucigaºii lor“, spune o bãtrânã din Berchtesgaden ºi adaugã: „Eu am vãzut mereu fantomele. Fantoma soþiei lui Goebbels este disperatã, dacã pot spune aºa. Umblã fãrã þintã, de colo-colo. Un medium, de aici din oraº, susþine cã þipã dupã copiii ei ºi nu poate înþelege unde sunt. Fantoma Evei Braun e seninã. Pare o tânãrã visãtoare. Uneori danseazã. Hitler e mereu zâmbitor, liniºtit, îºi tot scarpinã câinele pe dupã urechi, Alteori, când e în apropierea ruinelor, le priveºte lung ºi se învârte în jurul lor, ca o pisicã ce gãseºte ascunzãtoarea fãrã puii ei. Odatã s-a întâmplat ceva extraordinar. Am zãrit fantomele Evei Braun ºi a lui Hitler trecând una pe lângã alta, fãrã sã se observe. Credeam cã acolo, în dimensiunea lor, sunt împreunã, dar e clar cã sunt blestemaþi sã nu se întâlneascã.“ În prezent, niºte afaceriºti germani au înaintat un proiect prin care ruinele Berghof urmau sã fie transformate într-un hotel cu iz de muzeu. Proiectul a stârnit vii dezbateri. În Germania, cu precãdere în Bavaria, miºcarea neonazistã a luat amploare. Refacerea fortãreþei lui Hitler, chiar sub formã de obiectiv turistic, poate deveni foarte periculoasã. Nici sumele imense de bani care se preconizau a fi obþinute cu hotelul-muzeu nu au înfluenþat opiniile celor în drept sã aprobe proiectul, care se tem cã hotelul ar deveni, în scurt timp, „un loc al idolatriei unui monstru“.

24.13. Fantoma lui Mario Lanza ºi legãtura spiritualã dintre el ºi Elvis Presley
„Mario Lanza a fost cântãreþul favorit al lui Elvis Presley“, scria Priscilla Presley, vãduva marelui dispãrut. Conform celor spuse de Priscilla, ºi ea îl îndrãgea pe Lanza, iar când s-a întâlnit pentru prima datã cu Elvis ºi-au petrecut timpul ascultând discurile celebrului cântãreþ.

212

Paranormalul în criminalisticã

A face o legãtura între Mario Lanza ºi Elvis Presley nu a constituit nicio problemã pentru Terry Robinson, fostul prieten, antrenor ºi biograf al lui Mario. „Amândoi erau unicii fii ai unor mame care i-au rãsfãþat enorm. Erau frumoºi, ajunseserã cântãreþi celebri ºi stele de cinema. Puteau cumpãra orice-ºi doreau ºi nu le lipsea nimic. Se aflau în competiþie cu ei înºiºi, dar niciodatã nu au ºtiut ce li se întâmplã de fapt.“ Viaþa lui Lanza a fost similarã cu cea a lui Presley. Amândoi au avut un succes fenomenal din primii ani, s-au confruntat cu aceleaºi ghinioane, au fost prost sfãtuiþi, au avut prieteni falºi, probleme cu alcoolul ºi drogurile, urmate de tratamente ºi diete nocive ce le-au provocat moartea prematurã ºi în condiþii misterioase. Influenþa lui Lanza asupra lui Elvis a fost evidentã atunci când a compus „It’s now or never“ (Acum sau niciodatã). În realitate, era cântecul lui Lanza, „O sole mio“, dar cu un titlu diferit ºi profetic. Elvis a jucat de asemenea în filme alãturi de nepoata lui Lanza, Dolores Hart. Astãzi, fanii lui Elvis merg în fiecare an în Graceland, Memphis, iar cei ai lui Lanza în Philadelphia, pentru a participa la balul anual „Mario Lanza“. Existã multe poveºti referitoare la apariþiile fantomatice ale lui Lanza, aºa cum, de altfel, aceleaºi poveºti despre Elvis au devenit un lucru obiºnuit. Bea Arthur, „Fata de aur“ a televiziunii americane, îºi aminteºte de vizita pe care i-a fãcut-o spiritul lui Mario Lanza, în apartamentul sãu din New York. Era într-o searã când Bea pregãtea niºte spaghetti, iar un bun prieten al sãu, Charles Pierce, care se afla în sufragerie, pusese un disc cu Mario Lanza. „Deodatã a apãrut o figurã vagã, cam la trei metri depãrtare de mine“, povesteºte Bea. „Imediat l-am recunoscut pe Mario Lanza. Apariþia mi-a spus sã nu fierb prea tare pastele ºi m-a sfãtuit cum sã condimentez sosul. Apoi s-a evaporat. Nu-mi venea sã cred, totuºi am constatat cã gãtisem cele mai bune spaghetti din câte mâncasem pânã atunci.“ Hilda Holmes, o gospodinã din Michigan, spune cã l-a vãzut pe Mario în cadrul unei ºedinþe de spiritism la care participau câþiva prieteni. Câteva zile mai târziu, avea sã i se întâmple ceva ciudat, legat de aspiratorul de praf. „De îndatã ce am dat drumul la aparat, camera s-a umplut cu vocea de aur a marelui cântãreþ“, spune femeia. „El a continuat sã cânte atâta timp cât aspiratorul a funcþionat. Când l-am închis, cântecul a încetat. Sunt sigurã cã acea voce era a lui Mario, cãci nimeni altcineva nu poate cânta astfel.“ Hilda a fost întotdeauna o admiratoare a lui Mario Lanza. „L-am idolatrizat încã de când eram copil. Nu mi-a pãsat de Elvis, de Beatles sau de altcineva, pentru cã eu nu aveam urechi decât pentru Mario.“ Edit Harle, din Arizona, jurã cã Lanza a vizitat-o acasã. Dupã aceastã experienþã, Edit a scris chiar un poem. „Niciodatã în viaþa mea nu am scris ceva, în afarã de acest poem“, spune Edit. „Cuvintele se scurgeau ca ºi când cineva îmi conducea mâna.“ Poemul se aflã acum înrãmat la muzeul Mario Lanza din Philadelphia.

Fantome, stafii, spirite

213

24.14. Chipul lui Mihai Viteazul a apãrut în racla care i-a pãstrat capul
În ziua de miercuri, 29 martie 1995, la Muzeul Militar din Capitalã s-a întâmplat un lucru cu totul deosebit, care a avut darul sã uimeascã multã lume. Acest fenomen cu totul neaºteptat a fost apariþia chipului domnitorului român Mihai Viteazul în interiorul raclei ce i-a adãpostit craniul o lungã perioadã de timp. Se ºtie cã, dupã asasinatul petrecut la Câmpia Turzii, capul ºi corpul lui Mihai Viteazul au stat despãrþite o lungã perioadã, iar la ora actualã se aflã spre liniºtea „sufletului chinuit“ al acestuia, la Mãnãstirea Dealu. În zorii zilei de 9/19 august 1601, generalul Basta a trimis un detaºament de trei sute de germani ºi valoni cu ordinul sã-l aresteze pe Mihai ºi dacã se opune „sã-l ucidã“. Aºa s-a ºi întâmplat. Intrând în cortul domnitorului, Beauri (cel ce conducea detaºamentul trimis de Basta) îi spuse: „eºti prins“. Mihai rosti un singur cuvânt „ba“, încercând sã-ºi ia sabia. În aceeaºi clipã însã, un valon îl împuºcã ºi un al doilea îi strãpunse pieptul, alþii îl lovirã cu halebardele. Asasinii îi tãiarã capul, îi batjocorirã trupul ºi-l aruncarã în tabãrã. Dupã câteva zile, niºte sârbi îngroparã, pe furiº, trupul. Comisul Radu Florescu luã cu sine capul, a cãrui privire îi speria pe mulþi, ºi-l aduse la Mãnãstirea Dealu. Aici, a fost înmormântat sub o lespede cu urmãtoarea inscripþie: „Aici zace cinstitul ºi rãposatul cap al creºtinului Mihail...; cinstitul trup zace în câmpii Tordei ºi când l-au ucis nemþii, ani au fost 7109 (1601) în luna august 8 zile“. Destinul acestui cap, celebru pentru români, nu s-a încheiat sub lespedea sub care a fost pus iniþial la Mãnãstirea Dealu. Din cauza vitregiei vremurilor ºi deselor cutremure care au trecut peste zona Mãnãstirii Dealu, lespezile mormintelor aflate în bisericã au fost ridicate. La renovarea acesteia în anul 1847, la porunca lui Vodã Bibescu, capetele lui Mihai Viteazul ºi a lui Radu cel Mare au fost puse în douã racle de sticlã. Astfel au rãmas expuse timp de peste o jumãtate de veac. În anul 1904 racla de sticlã în care se aflã capul marelui domnitor a fost înlocuitã cu un chivot de bronz (actuala raclã de la Muzeul Militar). Ulterior, la iniþiativa lui N. Iorga, sculptorul Eugen Storck a executat douã sarcofage de marmurã pentru rãmãºiþele lui Radu cel Mare ºi Mihai Viteazul. În anii Primului Rãzboi Mondial rãmãºiþele domnitorului au fost considerate ca bunuri de patrimoniu ºi duse la Iaºi. Peregrinãrile preþioasei relicve au luat sfârºit abia în luna august a anului 1902, când racla de bronz în care au fost pãstrate osemintele capului lui Mihai Viteazul a fost adusã la Mãnãstirea Dealu, unde a stat în cancelaria liceului militar de acolo pânã anul 1967, când colonelul Eugen Crintea (directorul de atunci al Muzeului Militar ºi absolvent al liceului Militar Mãnãstirea Dealu) a adus-o la Muzeul Militar Central. În ziua de miercuri 29 martie 1995, între orele 14–14.15 în secþia de istorie medievalã a Muzeului Militar din capitalã a fost filmatã „apariþia“ chipului domnitorului Mihai Viteazul. La orele menþionate, o echipã de filmare

214

Paranormalul în criminalisticã

a Studioului Cinematografic al Armatei se pregãtea pentru niºte filmãri la filmul documentar „Ordinul Cavalerilor Mihai Viteazul“. În timpul pregãtirilor, privind prin vizorul aparatului de filmat, operatorul a vãzut cã pe fundul raclei s-a profilat figura voievodului pe fondul unui noriºor alb-cenuºiu (apariþie ectoplasmicã). Speriaþi, aceºtia au alertat personalul din muzeu cât ºi pe directorul acestuia, domnul profesor doctor Jipa Rotaru. Acesta din urmã ne-a declarat: „Când m-am uitat în vizor am vãzut cum se contura chipul voievodului. Am vãzut ochii triºti, nasul acvilin, de neconfundat, al voievodului. De asemenea, se conturau bine barba ºi cuºma... Le-am spus sã tragã pe casetã. A doua zi m-au chemat ºi am observat aceleaºi elemente ale feþei, dar ceva mai clar. Apare la un moment dat o mânã ca ºi cum ar þine un mâner de spadã“. Uimit de cele vãzute, directorul muzeului, domnul comandor Jipa Rotaru a cerut pãrerea mai multor cunoscuþi despre ciudata apariþie. Una dintre bunele cunoºtinþe ale Domniei Sale, pãrintele senator Simion Tatu, a dat o explicaþie teologicã a acestui fapt, pe care am consemnat-o din spusele domnului Rotaru: „În viaþa de Apoi, Mihai îºi exprimã regretul cã el nu a fost sanctificat ca ºi ªtefan cel Mare ºi Constantin Brâncoveanu“. Printre cei care au avut bucuria de a vedea apariþia în primele momente, se aflau mai multe persoane, angajate ale muzeului. Câteva dintre acestea au avut amabilitatea sã ne declare cele vãzute. B. L. – supraveghetoare: „M-am uitat, prima datã i-am vãzut ochii, erau sticloºi, apoi nasul, sprâncenele, pomeþii. Totul ca un fum. Apoi, cam la 2 cm deasupra sprâncenelor, haloul cãciulii. A durat cam un sfert de orã.“ O altã declaraþie deosebit de interesantã a fost aceea a doamnei Viorica Neagu, viitoare responsabilã a relaþiilor cu publicul a muzeului, ºi posesoare a unor abilitãþi extrasenzoriale: „Aceastã manifestare este ulterioarã unei rugi fãcute de echipa de filmare la Mãnãstirea Dealu. A fost un rãspuns. M-am concentrat asupra pãrþii interioare. Am vãzut acelaºi lucru (ca pe film, pozã), dar ca pe un negativ, pe dosul pleoapelor. Contururile solide erau incandescente (tot ceea ce era materie), restul fiind pe un fond violet. Aceste apariþii sunt semne pentru secolul nostru. De fiecare datã când stãteam acolo, imaginea îmi apãrea, se repeta. Ca sã poatã face unirea, a beneficiat de ajutorul unor forþe cereºti deosebite ºi în primul rând s-a bucurat de acordul Sfintei Treimi fãrã de care nu putea face nimic... E doar un semn din lumea cealaltã ºi apare într-un context deosebit (aniversarea luptei de la Cãlugãreni). Mâna este simbolul «lucrurilor care se fac» – un îndemn la reflecþii asupra unui spirit, coordonator ºi constructor de istorie.“ Racla este confecþionatã din bronz, având forma unui turn (chivot) cu urmãtoarele dimensiuni: înãlþimea între 29–76 centimetri, lãþimea de 42 centimetri ºi adâncimea de 32 de centimetri. Iluziile care au suscitat atât de tare interesul multora sunt de fapt apariþia chipului domnitorului ºi a unei mâini, ce parcã þine mânerul unei sãbii. În norul ectoplasmatic în care apare chipul voievodului se pot distinge uºor orbitele

Fantome, stafii, spirite

215

ochilor, cãciula, nasul ºi barba acestuia, toate pe un fond alb-cenuºiu. O altã imagine, deosebitã prin natura ei, este apariþia pe fundul raclei a urmei unei mâini care în urma procesãrii pe calculator a imaginii s-a prezentat în douã variante. Ciudat este faptul cã atât chipul cât ºi imaginea nu apar decât pe film sau pe pozã. Cu ochiul liber, nu se vede nimic, indiferent de unghiul de privire sau de lumina din jur. Doar persoanele dotate cu calitãþi extrasenzoriale deosebite pot vedea ºi „simþi“ aceste lucruri în mod spontan.

24.15. Fantomele care bântuie Rusia
Dacã în Marea Britanie fantomele sunt asociate, în general, cu castelele pãrãsite, în Rusia se pare cã cele mai multe stafii bântuie capitala, Moscova. Cel puþin în viziunea reporterilor ziarului Novîe Izvestia, care au fãcut un adevãrat „recensãmânt“ al fantomelor ce „acþioneazã“ pe teritoriul Rusiei. Ei au descoperit cã în multe alte locuri se povesteºte despre apariþia unor fiinþe ciudate, supranaturale, sau despre spirite care nu au reuºit sã-ºi gãseascã odihna. Din vechea Moscovã nu s-au mai pãstrat prea multe – cu excepþia Kremlinului. Fantomele adorã Kremlinul. Din timp în timp, o patã roºie apare pe turnul Konstantino-Eleninskaia, acolo unde a funcþionat o camerã de torturã în secolul al XVII-la, scrie „Novîe Izvestia“. Stafia unei femei care þine o armã în mânã „trãieºte“ în turnul Komendantskaia. Este vorba despre faimoasa Fanni Kaplan, care a încercat sã-l asasineze pe Lenin, fiind împuºcatã mortal de supraintendentul Kremlinului, Malkov. O altã fantomã înfricoºãtoare este cea a lui Ivan cel Groaznic. Umbra crudului þar pluteºte din timp în timp peste clopotul care-i poartã numele. De asemenea, stafia lui Dmitri, unul dintre falºii pretendenþi la tronul de þar, apare pe zidurile Kremlinului, ultima oarã fiind vãzutã în august 1991. Martorii oculari spun cã fantoma gesticula ºi încerca sã le comunice ceva. Profeþia a fost înþeleasã abia în dimineaþa urmãtoare, când a avut loc celebra tentativã de loviturã de stat din Moscova. Dar stafia lui Ejov, ºeful serviciilor secrete din perioada lui Stalin, nu e interesatã de politicã. Ea doar se plimbã în jurul sediului Patriarhiei, acolo unde temutul Ejov avea apartamentul. Chiar ºi pe coridoarele Palatului Congresului din Kremlin pot fi întâlnite figuri translucide, îmbrãcate în giulgiu. Dar nu e vorba despre deputaþi frânþi de obosealã dupã lucrãrile parlamentului, ci de stafii, susþine publicaþia rusã. Cu multã vreme în urmã, pe acest loc era amplasat un cimitir, iar acum sufletele celor morþi bântuie Kremlinul, indignate de sacrilegiul comis. Sankt Petersburg este un oraº mistic, fantomele fiind întâlnite frecvent aici. O domniþã invizibilã „locuieºte“ în Piaþa Troiþkaia, lângã castelul lui Petru cel Mare. În Castelul Mihailovski din fosta capitalã imperialã sãlãºluieºte stafia þarului Pavel I, iar sufletul primului director al Academiei de Arte,

216

Paranormalul în criminalisticã

arhitectul Kokorin, bântuie coridoarele instituþiei. Potrivit reporterilor de la Novîe Izvestia, în unele nopþi cu vreme rea, cineva bate la porþile Academiei ºi strigã: „Sunt eu, sculptorul Kozlovski din cimitirul Smolenskoe. Am îngheþat în mormântul meu. Deschideþi uºa!“ Trista stafie a arhitectului Monferran se plimbã în jurul Catedralei Sf. Isaak. Arhitectul însuºi a prezis cã va muri imediat dupã ce construcþia catedralei va fi terminatã. Podul locotenentului Schmidt are ºi el stafia lui – o domniºoarã slãbuþã, pe nume ªiºiga, care se plimbã relatând povestea nenorocului sãu. De cealaltã parte a râului Neva, lângã fortãreaþa Petropavlovsk, faimoasa prinþesã Tarakanova plânge amar. Dar cea mai înfricoºãtoare stafie este cea a Sofiei Petrovskaia, membrã a unei organizaþii teroriste din Partidul Socialist al Revoluþiei, care a asasinat mai mulþi membri ai familiei regale ºi ai guvernului þarist. Cel mai mistic loc din regiunea Nijni Novgorod este Lacul Svetloiar, la marginea cãruia se aflã Kitej, un oraº-fantomã. În 1283, oraºul s-a scufundat în momentul în care a fost atacat de tãtari. Legendele spun cã oraºul s-a mutat într-o altã dimensiune, fiind pãzit de un peºte-minune, un soi de „Monstru din Loch Ness“. Pe malurile lacului se întâmplã deseori lucruri ciudate, de la apariþia OZN-urilor ºi pânã la cea a unui adevãrat om al zãpezilor, al cãrui mers a lãsat urme de tãlpi de 1,5 metri. Istoricul Aleksandr Epancin susþine cã aici a existat la un moment dat satul Rusaki, unde erau amplasate douã mãnãstiri – una de cãlugãri, alta de cãlugãriþe. Se spune cã aceºti cãlugãri au început sã pãcãtuiascã, iubindu-se cu sirenele din râul ce curgea în apropiere. Cerurile s-au supãrat ºi cãlugãrii au fost pedepsiþi. Satul, împreunã cu cele douã mãnãstiri, s-a scufundat, deasupra apãrând Lacul Sfânt. Se mai spune cã noaptea se aude sunet de clopoþei, iar când e lunã plinã pe fundul lacului se poate vedea o cruce de aur. Într-o zi, un pescar a scos din apã, cu plasa, cupola unei biserici ºi, uimit de ceea ce a vãzut, a cãzut din barcã, înecându-se. Vârstnicii relateazã cã, de fapt, sirenele au fost cele care l-au tras din luntre ºi l-au dus în adâncuri. Localnicii cred cã lacul va seca într-o bunã zi, ºi atunci vor apãrea cele douã mãnãstiri scufundate. În ziua de astãzi se pare cã spiritele rele au pãtruns ºi în parlamentul rus. Astfel, în luna mai 2004, un ºaman siberian a fost angajat de cãtre autoritãþi pentru a purifica parlamentul rus de spiritele rele, care au fost atrase de „energia negativã“ a dezbaterilor violente. Vrãjitorul Toizin Bergenov a declarat cã va sosi la Moscova luna viitoare (iunie), „când spiritul soarelui va fi foarte puternic“. El a declarat cã va încerca „sã elibereze Parlamentul de spiritele întunecate ºi sã salveze ruºii care lucreazã acolo“. Ultima datã clãdirea a fost „curãþatã“ în anul 1994, de cãtre Biserica Ortodoxã. Clericii au binecuvântat în acel moment clãdirea parlamentului ca „un act de purificare“. De atunci, autoritãþile au decis sã încerce ºi o „terapie“ alternativã, în speranþa cã „aceasta va dura mai mult“. Unul dintre parlamentari a declarat cã „ºamanul susþine cã

Fantome, stafii, spirite

217

aceastã clãdire a parlamentului rus emanã foarte multã urã ºi cã trebuie, cu certitudine, purificatã“.

24.16. Fantomele îi sperie pânã ºi pe prim-miniºtrii japonezi
Japonezii au ºi ei problemele lor, dar, se pare, acestea diferã de ale noastre. ªi chiar la nivelurile cele mai înalte. De pildã, în timp ce premierul nostru se luptã cu inflaþia, ºomajul, mizeria socialã ºi moralã în care ne aflãm, cel de la Tokyo are probleme cu fantomele. Se spune cã unele dintre acestea au hotãrât sã-l viziteze pe Junichiro Koizumi chiar la reºedinþa oficialã în care s-a mutat, dupã alegerea sa ca prim-ministru. La început, mulþi au crezut cã e vorba de o glumã a proaspãtului premier. Acesta însã a fãcut afirmaþia cu toatã seriozitatea, încercând sã-ºi convingã interlocutorii cã, practic, nu poate dormi noaptea. „Nu mi se pare un loc plãcut, potrivit pentru odihnã“, a afirmat el de câteva ori în faþa mai multor prieteni ºi colaboratori apropiaþi. Deranjat de vizitele pe care fantomele i le fac prin reºedinþa de la Tokyo, Koizumi este hotãrât sã se mute de acolo. „Prefer un loc pe care sã-l cunosc cât mai bine“, a afirmat premierul nipon. Nu este exclus ca Junichiro Koizumi sã fie influenþat în „constatãrile“ sale ciudate cu privire la existenþa stafiilor ºi de niºte vorbe aruncate de predecesorul sãu. Fostul premier Yoshiro Mori declarase cã ºi el, în nenumãrate rânduri, a auzit, în cursul nopþii, zgomote de uºi trântite ºi diverse alte zgomote inexplicabile. Pânã una alta, pentru a-ºi face singur curaj, Koizumi a declarat recent: „Este posibil sã fiu omorât pentru cã sunt prim-ministu, dar sper cã nu o sã devin o stafie.“ Insolitã declaraþie din partea unui premier abia numit în funcþie.

24.17. În SUA toate casele trebuie controlate sã nu aibã fantome
Un profesor universitar din Florida a cerut ca locuinþele scoase la vânzare de proprietarii lor sã fie inspectate pentru a se stabili dacã sunt bântuite sau nu de stafii, relateazã Reuters. Julian Juergensmeyer, de la Colegiul de drept al Universitãþii Florida a emis o declaraþie scrisã, care a circulat prin instituþia de învãþãmânt superior ºi în care afirmã cã problema stafiilor din case poate stârni râsul doar celor ce nu sunt implicaþi în tranzacþiile cu locuinþe. „Tocmai când crezi cã þi-a fost vândutã casa, te trezeºti cã cumpãrãtorul se rãzgândeºte pentru cã nu i-ai spus cã s-ar putea sã ai stafii în casã“. Profesorul a arãtat cã „inspecþia împotriva moroilor“ ar trebui introdusã pe lista cerinþelor agenþiilor de vânzare-cumpãrare a locuinþelor.

218

Paranormalul în criminalisticã

24.18. Fantome pe Everest
„Spiritele alpiniºtilor morþi bântuie Muntele Everest ºi trebuie organizate o serie de ritualuri funerare, pentru ca acestea sã-ºi gãseascã liniºtea.“ Asta este pãrerea cvasiunanimã a ºerpaºilor tibetani care, de cele mai multe ori, însoþesc expediþiile de alpiniºti ºi reuºesc sã escaladeze Everestul fãrã a purta mãºti de oxigen sau alte „echipamente auxiliare“. Pemba Dorji, un tânãr ºerpaº, în vârstã de 26 de ani care la 21 mai 2002, a escaladat cel mai înalt vârf din lume, Everest, cu o altitudine de 8848 m, într-un interval de numai 8 ore ºi 10 minute, a declarat cã a întâlnit în drumul sãu cãtre culmea amintitã „numeroase umbre întunecate, înfricoºãtoare“: „Când eram aproape de a-mi realiza obiectivul, am hotãrât sã fac trei escale scurte, în trei locuri diferite, situate între 8000 m ºi 8848 m altitudine, pentru a mã odihni ºi a bea câteva înghiþituri de ceai. Când m-am oprit lângã un morman de pietre am putut vedea câteva spirite, sub forma unor umbre întunecate care se îndreptau spre mine. Siluetele pãreau a-ºi împreuna rugãtor mâinile, pentru a-mi cere ceva de mâncare. Cred cã a fost vorba despre spiritele a numeroºi alpiniºti care au murit în timpul sau dupã escaladarea Everestului. Corpurile multora dintre victime mai zac ºi în prezent pe munte, iar un alpinist care a murit în urma unui accident atârnã ºi astãzi la capãtul frânghiei de care era legat când ºi-a pierdut viaþa.“ În total, peste 200 de oameni au murit în încercarea lor de a ajunge pe cel mai înalt loc de pe planetã. „Scepticii“ sunt însã de pãrere cã spiritele pe care Pemba pretinde cã le-ar fi vãzut nu ar fi, în realitate, decât niºte iluzii apãrute în urma oboselii acumulate în timpul escaladãrii ºi din cauza aerului rarefiat existent în respectiva zonã. Kamal Krishna Shrestha, unul dintre cei mai cunoscuþi academicieni ºi cercetãtori nepalezi, crede cã evenimentele relatate de Pemba s-ar putea datora stãrii avansate de obosealã cu care se confrunta acesta pe parcursul escaladãrii muntelui: „S-ar putea ca aprecierile lui Pemba sã fie rezultatul unor halucinaþii suferite din cauza epuizãrii fizice survenit pe parcursul escaladãrii“. În continuare, el a mai spus cã existenþa unor spirite pe Everest ar putea fi o ipotezã demnã de luat în considerare dacã ar exista ºi alþi martori oculari care sã certifice apariþiile acestora. Shrestha a invocat, în sprijinul ipotezei sale, faptul cã, în anul 1999, când a fost descoperit cadavrul lui George Mallory, niciunul dintre cei prezenþi nu a amintit de prezenþa spiritelor. Mallory ºi prietenul sãu, Briton Andrew Irvine, ºi-au gãsit sfârºitul pe Muntele Everest în anul 1924 ºi nici pânã în prezent nu s-a putut stabili cu certitudine dacã ei sau Edmund Hillary ºi Tenzig Norgvay, în anul 1953, au fost primii oameni care au cucerit cel mai înalt pisc din lume. Declaraþiile lui Pemba sunt controversate. Ministerul Turismului din Nepal a efectuat o anchetã proprie pentru a verifica datele legate de „ascensiunea celui mai rapid alpinist pe Everest“. În urma investigaþiilor, autoritãþile au stabilit cã în ziua respectivã condiþiile

Fantome, stafii, spirite

219

meteo au fost total nefavorabile ºi nu a existat niciun martor ocular care sã ateste spusele lui Pemba. Milan Shakya, antropolog la Universitatea „Tribhuvan“ din Katmandu, a declarat cã este foarte rãspânditã credinþa în existenþa spiritelor printre locuitorii Nepalului. Dupã spusele lui Shakya, înainte de a efectua o ascensiune sau un voiaj pe mare, aceºtia organizeazã o serie de ritualuri tradiþionale ºi poartã diferite amulete, astfel încât, în cazul unei morþi accidentale, victima sã-ºi poatã gãsi mântuirea. Pemba a mãrturisit cã ºi el purta un astfel de medalion, primit de la însuºi liderul spiritual tibetan Dalai Lama, în prezent exilat de autoritãþi. Dorji a declarat cã el nu se temea de posibila apariþie a spiritelor datoritã medalionului, precum ºi unei amulete dãruite de stareþul-ºef al unei mãnãstiri budiste din regiunea Everestului, înainte de a începe ascensiunea. Ang Tshering Sherpa, preºedintele Asociaþiei Alpiniºtilor din Nepal, a fost de acord cu propunerea lui Pemba de a oficia slujbe comune, în memoria alpiniºtilor care ºi-au pierdut viaþa pe Everest: „Credem în existenþa spiritelor alpiniºtilor morþi ºi ne simþim datori sã organizãm ceremonii religioase în amintirea acestora“.

24.19. Existã strigoi?
Spirite care nu-ºi gãsesc pacea veºnic, fantome, strigoi... Aparent, semnificã acelaºi lucru. Realitatea, însã, este alta. Spiritul nu se aratã nimãnui niciodatã, sub nicio formã. Dar el îºi face simþitã prezenþa prin diferite semne care au menirea sã ne înspãimânte. Dupã cum se ºtie, fantomele bântuie acele clãdiri vechi unde, cândva, s-a petrecut o dramã. Sunt vizibile ºi apar sub formã de fum, de corp uman fãrã consistenþã materialã. Iar strigoii... Ei pot lua forma oricãrui animal, dar preferã pisica sau câinele. Pot sã aparã ºi sub formã umanã, dar nu-ºi iau alt chip decât cel pe care l-au avut câtã vreme au fost în viaþã. Un doctor în etnologie din Bucureºti a bãtut þara în lung ºi în lat, vreme de peste 30 de ani, pentru a cãuta ºi înregistra unele obiceiuri ºi credinþe din peisajul arhaic. Tot mai puþin întâlnite în mediul urban, aceste credinþe au caracterul unei litere de lege în anumite zone ale þãrii. Oamenii povestesc despre vizitele pe care le primesc din partea unor morþi, cum anumiþi localnici decedaþi se pot transforma în animale, pentru a face rãu, sau în niºte fiinþe sau forþe, numite strigoi. Dr. Mihai Alexandru Canciovici, cercetãtor ºtiinþific principal la Institutul de Etnologie ºi Folclor Bucureºti, a studiat peste 30 de ani tradiþiile mitologice ºi proza popularã româneascã, mai ales cea transmisã pe cale oralã. Ielele, Fata Pãdurii, balaurii sau misterele comorilor îngropate au fost numai câteva dintre obiectele sale de studiu. Un alt motiv întâlnit frecvent pe tot teritoriul României ºi studiat de Mihai Canciovici în societãþile arhaice este cel al strigoiului, sau al moroiului, cum i se mai spune.

220

Paranormalul în criminalisticã

Strigoiul e o forþã diabolicã ce nu are alt scop decât sã chinuie oamenii. El poate lua diverse forme sau poate sã te strige pe nume cu vocea unor cunoscuþi, ca sã te atragã în locuri întunecoase ºi sã-þi facã rãu. De multe ori, strigoii chiar îi omoarã pe cei care nu îi sunt pe plac. „Trebuie spus cã oamenii care susþin cã au avut experienþe cu strigoi sau cã cineva din familia lor a trecut prin asemenea experienþã trãiesc într-o societate diferitã de cea de la oraº. Cei mai mulþi oameni care spun cã au întâlnit strigoi sunt din Bistriþa-Nãsãud, Maramureº, Bihor, din Munþii Apuseni, Bucovina, dar ºi din Moldova sau Oltenia. Am zeci de înregistrãri în care oamenii povestesc experienþele prin care au trecut“, afirmã cercetãtorul. Nu de puþine ori, temerile oamenilor faþã de strigoi au fost întemeiate. Pentru cã strigoii nu sunt doar spirite ce se întorc noaptea din mormânt ca sã siluiascã femei sau sã-i omoare pe cei cu care au avut rãfuieli. Sunt purtãtorii unor pãcate grave, oameni care s-au spânzurat, înecaþi, copii ce au fost omorâþi de pãrinþi, copii concepuþi de veri primari. Întoarcerea strigoilor din mormânt are loc doar noaptea, iar prima lor ieºire pentru a-i chinui pe bieþii oameni se poate face de la 9 zile dupã înmormântare, pânã la 12 ani. Mihai Canciovici spune cã sunt atât strigoi morþi, cât ºi strigoi vii. Strigoii vii sunt oameni care s-au nãscut cu aceastã calitate, ce trãiesc în comunitatea respectivã. E posibil ca nimeni sã nu-ºi dea seama cã ei sunt strigoi, însã pot fi identificaþi, deoarece au o vertebrã în plus la capãtul inferior al coloanei vertebrale, ca o codiþã. Strigoii vii, bãrbaþi sau femei, sunt chei în creºtetul capului, nu mãnâncã deloc usturoi ºi ceapã, au codiþa pomenitã, vizibilã la scaldã, ºi nu suportã tãmâia. Atenþie însã, coada trebuie cãutatã doar când e frig, deoarece la cãldurã aceasta se retrage. Obligatoriu, în noaptea Sf. Andrei, aceºtia dorm afarã. Strigoiul viu poate fi recunoscut încã de la naºtere, copilul având pe cap o pieliþã ca o cãciuliþã. Nou-nãscutul se va zbate sã mãnânce pieliþa, pentru a fi strigoi toatã viaþa. „Foarte mulþi subiecþi au povestit întâmplãri pe care le-au trãit. Le pot numi experienþe paranormale de viaþã. Niºte muncitori forestieri mi-au spus cã într-o noapte, când se întorceau cu cãruþa acasã, lângã un cimitir au întâlnit un câine ce a speriat rãu caii. Când ºi-au fãcut cruce, câinele-strigoi a dispãrut. De aici rezultã o concluzie: cimitirul se evitã noaptea, pentru cã strigoii lucreazã doar dupã înserat. La cântatul cocoºilor ei se întorc în morminte“, ne-a mai spus Mihai Canciovici. Strigoii îngropaþi sunt urâþi de oameni pentru cã ei se întorc la casele unde au locuit ºi îi secãtuiesc de viaþã pe cei apropiaþi. Mulþi oameni au fost gãsiþi morþi, cu inima de consistenþa unor cârpe. Unii strigoi se întorc însã doar ca sã mãnânce, sã bea, sã stea de vorbã. „În Mehedinþi, bãrbatul unei femei se întorcea la ea zilnic, ca sã i se dea de mâncare. Ea le-a spus vecinelor ce i se întâmplã, dar n-au crezut-o ºi i-au cerut o dovadã palpabilã. Atunci, ea l-a convins pe strigoi sã se descalþe ºi l-a þinut de vorbã pânã aproape de cântatul

Fantome, stafii, spirite

221

cocoºilor. Acesta n-a mai apucat sã se încalþe decât cu o cizmã ºi a fugit în mormânt. Ea a rãmas cu dovada palpabilã cã soþul mort a fost la ea, rãmânând în posesia cizmei cu care acesta fusese îngropat“, povesteºte cercetãtorul. Un alt caz de senzaþie a fost cules în zona Romanaþi ºi amintit de T. Pamfile în lucrarea Mitologie româneascã: „Trei oameni s-au dus într-un sat ca sã-ºi caute o cunoºtinþã din tinereþe. Soþia celui cãutat le-a spus: «Omul meu e mort de 12 ani, dar vine în fiecare joi ºi sâmbãtã. Dacã vreþi sã vorbiþi cu el, aºteptaþi»“, se aratã în lucrare. Se spune cã unii recunosc cã sunt vizitaþi de strigoi, cã au legãturi cu ei, sau cã sunt strigoi, dar alþii nu o fac nici în ruptul capului. În cazul celor despre care s-a ºtiut cât timp erau în viaþã cã au fost strigoi, la moartea lor, lucrurile sunt simple. Se ia o andrea de lemn ºi i se înfige în inimã, iar omul este îngropat cu faþa în jos. Urechile, ochii, nasul ºi spaþiul de sub unghii i se înfundã cu pietre sau tãmâie. Strigoii umblã mai ales în nopþile de Sf. Andrei, Sf. Gheorghe ºi Sf. Vasile. Mãrturiile despre diverse pãþanii din „noaptea strigoilor“, cea a Sf. Andrei, au fost relatate ºi de un þãran din Suceava. Este vorba de capacitatea strigoilor de a-ºi pãrãsi trupurile noaptea ºi de a pleca prin sat. „Asearã, de Sf. Andrei, nevastã-mea s-a culcat devreme, ca niciodatã. La miezul nopþii m-am trezit ca sã mã duc afarã ºi am vãzut cum din gurã îi ieºea ca o parã roºie. Am tras de ea sã se trezeascã, dar era ca moartã. Am mutat-o de pe pat cã am crezut cã o sã-ºi revinã, însã nu s-a mai trezit. Babele mi-au spus cã para aceea era sufletul ei ºi cã s-a întors ca sã intre în trup, dar pentru cã nu ºi-a gãsit trupul pe pat, s-a dus pe cea lume“, povestea bãtrânul, mãrturia fiind consemnatã în lucrarea lui T. Pamfile. O altã caracteristicã a strigoilor întâlnitã în povestirile þãranilor e cã strigoiul viu e ºi un mic vrãjitor. Astfel, soþul sau soþia este „orbit“ de acesta ºi nu-ºi dãdea seama ce i se întâmplã. Femeia strigoi poate fi urâtã, dar soþul o vede frumoasã. „Strigoii au menirea de a-i chinui pe muritori. De multe ori devin strigoi tinerii care nu ºi-au manifestat erotismul ºi care au avut o moarte violentã. Ei se întorc din mormânt la ibovnice ºi fac dragoste cu ele. La Râmnicu-Sãrat mi s-a relatat o poveste interesantã. O fatã ºi un bãiat se iubeau ºi fãceau dragoste. El era mai sãrac, iar când a cerut-o în cãsãtorie, pãrinþii fetei i-au interzis sã se mai apropie de casa lor. Ca sã o poatã iubi ca ºi pânã atunci, tânãrul s-a spânzurat ºi a devenit strigoi. Aºa putea sã vinã noaptea ºi sã facã dragoste. Apoi, pe rând, l-a omorât pe tatãl fetei, pe mama acesteia ºi pe tânãrã. Aceasta s-a transformat într-o floare ºi, mai târziu, iar într-o fatã frumoasã. Numai pocnirea strigoiului cu o icoanã a putut pune capãt hãrþuielii. Acest fapt aratã cã strigoii poartã pãcatele originare, chiar peste generaþii“, ne-a mai spus cercetãtorul. În mediile tradiþionale se mai crede cã strigoii pot nu doar sã-ºi pãrãseascã trupurile, ci sã se ºi transforme în animale. „O femeie s-a cãsãtorit cu un bãrbat strigoi. Ei s-au dus sã strângã fânul,

222

Paranormalul în criminalisticã

iar la un moment dat soþul a spus cã se duce pânã în pãdure. Dupã un timp, lângã femeie a apãrut un câine mare ce s-a apropiat sã o muºte ºi a prins-o de fustã. Ea a luat furca ºi l-a înþepat, iar animalul a dispãrut imediat în pãdure. Ca prin farmec, a apãrut ºi soþul, sângerând. Între dinþi avea material din fusta soþiei. El nu a recunoscut cã e strigoi, dar dovezile erau evidente. Când se descoperã cã cineva a fost strigoi, se merge la cimitir ºi se dezgroapã, în inimã i se înfige o þepuºã de lemn ºi se va vedea cã mortul n-a putrezit. Sicriul trebuie ferecat bine ºi frecat de jur împrejur cu usturoi“, a mai spus cercetãtorul. Mihai Canciovici ne-a mai declarat cã s-au fãcut confuzii între strigoi ºi vampiri. „În mitologia româneascã nu existã vampiri. La noi existã doar strigoi, care nu sug sânge. Aceastã confuzie a dus la grave erori de interpretare a personajului istoric legendar Vlad Þepeº, care a fost asimilat vampirului ºi de aici, greºit, strigoiului“, a mai spus acesta. Pentru a nu ajunge pe mâna strigoilor, se crede cã e bine sã punem obloane la geamuri, astfel ca ei sã nu poatã intra, spune Mihai Canciovici. În cazul în care cineva cunoscut ne strigã de afarã, sã nu ieºim dacã nu strigã de trei ori. Dacã Necuratul intrã în casã, facem cruce de opt ori cu limba în gurã ºi scuipãm. Ar fi mai simplu însã, dacã am mânca usturoi de la început. Cine vrea sã supunã strigoii, trebuie sã þinã la brâu în prima zi de Paºte, la bisericã, lingura cu care s-au întors ouãle roºii în oalã. Apoi trebuie sã se urce într-un copac; în scurt timp strigoii se vor aduna la baza copacului ºi îi vor asculta ordinele. O altã modalitate de a stãpâni strigoii este de a decapita un ºarpe ºi de a-i pune în gurã trei cãþei de usturoi. Capul acestuia trebuie sã-l luãm cu noi la bisericã. Imediat strigoii vor ºti cã i-ai descoperit ºi vor face tot ce vrei. Mult mai uºor este ca în prima luni de dupã Paºte sã ne postãm pe un pod de peste apã ºi sã ne uitãm la oameni. Astfel vom dobândi capacitatea de a stãpâni strigoii. Evident, mai întâi trebuie sã credem în aºa ceva.

24.20. Minunea de la Moineºti
Oraºul petroliºtilor bãcãuani a fost cuprins de isterie la începutul lunii mai 1998. Într-un oraº în care nu se întâmplã nimic spectaculos, zvonul unei învieri miraculoase a luat proporþiile unui adevãrat fenomen social. Nebunia a început într-o dimineaþã, când un grup de copii care se juca în cimitir a dat alarma cã dintr-un mormânt se aud zgomote ciudate. Copiii speriaþi au chemat la faþa locului o bãtrânã cerºetoare care îºi fãcea veacul pe acolo. Ea a auzit niºte bufnituri în groapa Anicãi Stãnciuc, care fusese înmormântatã cu douã sãptãmâni în urmã. Zvonul s-a rãspândit cu repeziciune în tot oraºul, fiecare lãudându-se cã a auzit personal zgomotele. Oamenii care aºteptau ca o minune sã se producã în oraº au bãtut la uºa urmaºilor femeii de 55 de ani. Familia s-a arãtat de la bun început scepticã în privinþa unei posibile învieri. Rãposata suferise de cirozã ºi decedase în chinuri

Fantome, stafii, spirite

223

groaznice. Rudele au externat-o la dorinþa ei ca sã moarã acasã. Când a intrat în comã a fost chemat un preot. Cu câteva clipe înainte de a-ºi da obºtescul sfârºit ºi-a revenit în simþiri ºi a aruncat o ultimã privire celor dragi. Dupã confirmarea decesului de cãtre un medic, a fost îmbãlsãmatã ºi privegheatã. Au urmat înmormântarea creºtineascã ºi alte douã sãptãmâni pânã la producea „minunii de la Moineºti“. Familia Stãnciuc a refuzat sã facã vreun demers legat de deshumare. În mod logic, moarta nu putea învia, dar maºina de zvonuri a mers mai departe. Au fost sesizate Poliþia, Parchetul ºi presa. Cum nici aceste instituþii nu reacþionau, au început sã se facã presiuni publice ºi s-au formulat acuzaþii cã nu se intervine într-un caz de moarte clinicã. Mormântul a devenit locul unui pelerinaj continuu. A fost instalat un „aparat de ascultare“ a zgomotelor din interior, în fapt o þeavã înfiptã pânã la podul din lemn de deasupra sicriului, cu un borcan în vârf. Oamenii tot auzeau zgomote ºi atunci blesteme grele s-au abãtut asupra familiei. În cele din urmã, autoritãþile ºi moºtenitorii au cedat. Parchetul a emis actul de deshumare. Zeci de poliþiºti ºi jandarmi au fãcut un baraj în jurul mormântului. Aproximativ 3000 de moineºteni s-au înghesuit sã vadã minunea. Soþul decedatei a refuzat sã participe la o procesiune ce tulbura liniºtea somnului de veci al femeii, aºa cã a fost de faþã doar fiul lor. Dupã o jumãtate de orã de sãpat, timp în care mulþimea a stat cu sufletul la gurã, capacul sicriului a fost ridicat. Spre dezamãgirea cvasigeneralã, rãposata era de mult pe lumea cealaltã, cu mâinile pe piept ºi cu faþa înseninatã aºa cum fusese în momentul înhumãrii. Nu fusese vorba de o moarte clinicã aºa cum s-a crezut câteva zile. Vestea a fãcut înconjurul orãºelului cu mult înainte ca miile de oameni care au fost în cimitir sã apuce sã iasã de acolo. Dupã aflarea adevãrului, cei care pânã atunci colportaserã zvonurile încercau sã convingã pe toatã lumea cã „nu þi-am spus eu, nu avea cum sã învie?“ Aºadar, minunea de la Moineºti n-a mai avut loc, decât ca psihozã socialã, demnã de studiat de sociologi. De altfel, Anica S. a profesat toatã viaþa în domeniu, ca statistician la spitalul din localitate, pânã la pensionarea pe caz de boalã.

24.21. Dezgropat pentru a fi omorât
Lângã Craiova, în decembrie 2003, Toma Petre, în vârstã de 76 de ani, a încetat din viaþã în urma unei grele suferinþe provocate de boalã. În sãptãmânile ce au urmat decesului, evenimente cel puþin stranii au marcat vieþile descendenþilor. De la zgomote ciudate prin casã, târºâit de papuci în miez de noapte când toþi dormeau, ºi pânã la punctul culminant al „întâlnirii“ faþã în faþã a moºtenitorilor cu cel ce fusese îngropat, toate acestea au reprezentat „motive bine întemeiate“ pentru ca mortul sã fie dezgropat. Cine a luat aceastã decizie? ªase persoane, printre care se aflau ºi membri ai familiei celui decedat. Toate cele ºase persoane implicate în mod activ în ceea ce a urmat erau rudele

224

Paranormalul în criminalisticã

celui decedat ºi fuseserã agresate de strigoiul lui Petre Toma. La împlinirea a ºase sãptãmâni, decizia acestor oameni avea sã prindã contur: în puterea nopþii ei s-au dus în cimitir la mormântul lui Petre, însoþiþi ºi de cãtre alþi sãteni, pentru a-i „aplica“ nãlucii lovitura fatalã. Printre ultimele motive ce determinaserã adoptarea acestei decizii se mai numãrase ºi acuzaþia ce-i era adusã mortului, cã se transformase în vampir. Dupã întâlnirile nocturne ale diverºilor membri ai familiei cu Petre Toma, aceºtia se simþeau efectiv epuizaþi ºi lipsiþi de sânge. Vampirul trebuia deci prins înainte de a face din nou sinistra sa descindere. Au deschis mormântul în care Petre Toma pãrea cã doar se odihneºte, pentru cã, într-adevãr, „mortul“ nu pãrea mort. ªi-au fãcut semnul crucii, au cerut ajutor de la Dumnezeu, ºi cu toatã oroarea, au început sã-i taie pieptul pentru a-i scoate inima. În cea de-a doua fazã a operaþiunii, cei ºase participanþi la sângerosul ritual au ars trupul celui considerat vampir pânã ce s-a transformat în cenuºã. Aceastã cenuºã a fost la rândul ei amestecatã cu un lichid pe care fiecare dintre membrii familiei l-a bãut. Cu inima, din pãcate, nu am reuºit sã aflãm ce au fãcut, în orice caz, cert este cã în data de 3.03.2004 Procuratura din Craiova s-a autosesizat ºi a deschis o anchetã penalã împotriva celor ce au fost consideraþi profanatori de morminte. Investigaþia s-ar realiza mult mai uºor dacã sãtenii nu ºi-ar þine partea unii altora din convingerea cã ceea ce au fãcut a fost bine pentru cã, oricum, aºa s-a procedat dintotdeauna în satul lor cu cei cu care s-a dovedit cã se transformaserã în vampiri.

24.22. Bilet de la un strigoi
Întâmplarea relatatã de Ettore Bergaminni, un eminent chirurg din Padova, Italia, a uimit specialiºtii italieni ºi autoritãþile din Brunato, un orãºel de munte din Alpii Italieni. În aceastã liniºtitã staþiune turisticã ºi-a petrecut concediile, an de an, doctorul Bergaminni împreunã cu familia sa. Într-unul din aceste concedii, în seara de 5 august 1994, Bergaminni stãtea singur, la o masã dintr-o grãdinã, sorbind din halba sa de bere rece. La un moment dat, s-a apropiat de el un individ în vârstã ºi l-a întrebat dacã poate sã se aºeze la masa lui. Bergaminni a acceptat distrat, dar dupã aceea i-a pãrut rãu. Individul era dubios îmbrãcat ºi pânã la urmã i-a mai cerut ºi bani, pentru cã nu îi ajungeau sã plãteascã cele douã halbe bãute. Mai mult ca sã scape de el, Bergaminni i-a dat niºte mãrunþiº, de la care ºi-a luat gândul cã-i va mai primi înapoi, deºi individul îi promisese cã se va întoarce seara urmãtoare pentru a-i restitui datoria. Mai mult din obiºnuinþã, Bergaminni s-a dus a doua searã la aceeaºi grãdinã-restaurant. Uitase complet de tipul respectiv, când s-a pomenit cu el aºezându-se la masã, zâmbindu-i cu prietenie. Dupã ce i-a returnat banii profesorului au mai stat la taclale, în faþa halbelor de bere.

Fantome, stafii, spirite

225

„Aº vrea sã mã revanºez cumva pentru gestul fãcut de dumneata asearã, aºa cã doresc sã te invit la mine acasã, la o cinã cu spaghete ºi parmezan ºi o sticlã de ºampanie seacã“, i-a spus el lui Bergaminni. Acesta a acceptat ºi, dupã 10 minute erau în faþa locuinþei lui Franco, aºa cum îºi spusese strãinul. Iatã cum a decurs strania vizitã potrivit declaraþiei fãcute de doctor carabinierilor din Brunato. „Vila acestui Franco era de fapt un mic palat cu douã etaje, construit cu câteva secole în urmã. Clãdirea barocã era dominatã de un foiºor solitar ce se ridica spre cer din mijlocul grãdinii uriaºe, sãlbatice, ce înconjura zidurile. În foiºor era luminã, restul clãdirii fiind învãluit de întunericul nopþii. Am fost mirat cã nu era nimeni care sã ne întâmpine în acea casã uriaºã. Am urcat multe trepte în spiralã pânã când am ajuns în vârful foiºorului. Aici erau mai multe încãperi luminate. Franco mi-a zis sã iau loc ºi s-a retras enigmatic, spunând cã se duce sã pregãteascã cina. La câteva minute dupã ce mi-am aprins þigara, am auzit o bufniturã puternicã. Acest lucru m-a neliniºtit foarte tare, aºa cã l-am strigat pe Franco de câteva ori. Întrucât era o liniºte mormântalã m-am ridicat ºi am intrat în celelalte încãperi. Toate erau goale, cu excepþia uneia în mijlocul cãreia se afla o masã. Pe masã lângã o lumânare aprinsã, am vãzut o foaie de hârtie. M-am apropiat ºi am citit repede. Era un scris mare ºi neîngrijit. (Aceastã scrisoare nu a fost gãsitã de carabinieri. Dovezile se rezumã la memoria doctorului Bergaminni.) «Stimate domn, Trebuie sã ºtii cã pe mine nu mã cheamã Franco ºi nici nu sunt contemporan cu dumneata. Mã cheamã Jacoppo ºi am fost meºter sticlar pe insula Murano, pânã în anul 1653, când am murit. Trebuie sã fi auzit de secretele bine pãzite ale fãuritorilor de sticlã de Murano. Eu am fost un meºter de vazã, onorat de nobili ºi curþile princiare. Dorind ca dupã moartea mea sã nu mai existe nimeni care sã mai facã statuetele graþioase care îmi aduseserã faimã, când mi-am presimþit sfârºitul, i-am lichidat pe cei 4 ucenici ai mei, care îmi cunoºteau secretele. Cu câteva sãptãmâni înainte de a muri i-am pus pe Gianni, Marco, Matteo ºi Luca sã-mi cureþe repede un cuptor. Când au intrat înãuntru cu periile am închis uºa ºi am dat foc cuptorului. Au pierit în flãcãri. Dupã puþin timp, boala m-a þintuit la pat ºi mi-am dat ºi eu sfârºitul. Dar spiritele ucenicilor mei care au purtat numele celor 4 evangheliºti (Ioan, Marcu, Matei ºi Luca – n.r.) nu m-au lãsat sã mã odihnesc. De mai bine de trei secole, trãiesc prin lume chinuindu-mã între viaþã ºi moarte. M-am sinucis de mai multe ori, dar cele patru spirite mã urmãresc, mã gonesc din mormânt ºi mã trimit din nou în lume. Ajutã-mã stimate domn, sã mor cu adevãrat... ... Când citeºti aceste rânduri eu zac fãrã suflare pe lespezile terasei. Rezemaþi de un perete sunt patru araci de lemn ascuþiþi. Ia unul dintr ei ºi înfige-mi-l în piept...»“

226

Paranormalul în criminalisticã

Ajungând aici, doctorul Bergaminni mãrturisi cã a fost cuprins de o fricã incontrolabilã. S-a uitat peste parapetul foiºorului ºi a vãzut silueta bãtrânului care zãcea pe mozaicul alb al terasei. Atunci ºi-a dat seama cã bufnitura auzitã fusese a trupului strãinului, care îl ademenise în casa lui. Cuprins de panicã se nãpusti pe uºa foiºorului în jos, pe scãrile spiralate. S-a rãtãcit în camerele de la parter învãluite în întuneric, cãutând uºa de la intrare. Pânã la urmã a ajuns pe terasa pe care zãcea trupul bãtrânului. A luat unul dintre aracii ascuþiþi care, într-adevãr, stãteau rezemaþi de zid ºi a împuns de la distanþã trupul nemiºcat. „Mi-era teamã sã mã apropii... Voiam doar sã trec pe lângã el, în grãdinã. Deodatã am simþit o prezenþã în spatele meu. Am întors capul ºi mi s-a zbârlit pãrul. Patru umbre luminoase ieºiserã din vilã pe terasã ºi mã supravegheau nemiºcate. Douã ºedeau pe marginea latã a terasei, douã erau în picioare. Am urlat de groazã ºi am înfipt cu putere parul ce trecu prin trupul bãtrânului ca printr-un balot de fân. Urlând în continuare, am sãrit în grãdinã ºi am luat-o la fugã printre pomi, pânã am ajuns la gardul înalt. Nu ºtiu cum m-am cãþãrat ºi am ajuns în stradã...“ a declarat Bergaminni la postul de carabinieri. El se dusese imediat acolo, declarând cã omorâse un strigoi. Echipajele care s-au deplasat la faþa locului, atât în acea noapte cât ºi în zilele urmãtoare nu au gãsit niciun trup, nici urmã de bãtrân, de lumânare sau de scrisoare. De altfel, vila aceea nu mai fusese locuitã de peste 70 de ani, praful aºternându-se peste tot prin încãperile zãvorâte cu lacãte ruginite. Deºi gardul uriaº nu putea fi escaladat de un om în vârstã de 54 de ani au fost totuºi douã indicii care au pledat tulburãtor în favoarea versiunii relatate de un om, care în mod normal nu avea cum sã cunoascã vila, terasa ºi grãdina. Pe terasã au fost gãsiþi trei pari ascuþiþi, iar urmele de paºi pe pãmântul grãdinii s-au dovedit cã fuseserã lãsate de pantofii doctorului Bergaminni.

24.23. Fantoma Ducelui de Norfolk ºi-a luat adio de la pãmânteni
În continuare vã prezentãm o serie de cazuri interesante cu fantome ale unor persoane care au sfârºit în urma unor morþi violente, cele mai multe fiind victimele unor crime odioase. Thomas Howard, al patrulea duce de Norfolk, este arhicunoscut în istorie ca cel ce a plãtit cu capul iubirea sa pentru Maria Stuart, regina Scoþiei, iubire care nu era lipsitã de interes, ºi anume acela de a urca pe tronul Angliei. Acest fapt putea fi posibil, deoarece, cu mult timp în urmã, Henric al VIII-lea (1509–1547) rupsese legãturile cu Papa ºi confiscase toate averile catolicilor, îmbogãþind aristocraþia tudorianã. Din acel moment, rãzboiul cu Papa a fost declanºat, iar restul lumii catolice a revendicat tronul lui Henric al VIII-lea. Fiica lui mai mare, Maria, care a

Fantome, stafii, spirite

227

domnit câþiva ani, a reinstaurat catolicismul, pentru a face pace. Însã, în 1558, se urcã pe tron Elisabeta Tudor, fiica lui Henric al VIII-lea ºi al Annei Boleyn (pe care Henric a executat-o ca adulterinã). Elisabeta nu spera cã domnia sa va fi acceptatã, întrucât provenea dintr-o cãsãtorie consideratã nelegalã dupã execuþia mamei sale, iar catolicii nici mãcar nu o considerau cãsãtorie. Papa nu-i permisese lui Henric al VIII-lea sã divorþeze de prima soþie, fapt care l-a ºi determinat pe nãbãdãiosul rege sã o rupã cu papalitatea. Astfel cã decizia reginei Elisabeta de a trece definitiv la protestantism nu avea decât sã-i întãrâte ºi mai tare pe cei care râvneau la tronul Angliei. Printre aceºtia se numãrau regele Spaniei, Filip al II-lea ºi Maria Stuart, regina Scoþiei, rudã îndepãrtatã a casei regale engleze. Numai cã Maria Stuart avea o fire pãtimaºã, frivolã, ceea ce i-a adus numai necazuri. În 1568, dupã ce-ºi asasinase cel de al doilea soþ cu ajutorul amantului, Ducele Bothwell, a avut nesãbuinþa sã-ºi anunþe cãsãtoria cu acesta din urmã. Baronii scoþieni au închis-o, dar ea a reuºit sã fugã în Anglia. Regina Elisabeta, care era la curent cu aspiraþiile ei la tronul Angliei, aspiraþii susþinute de catolici, a fãcut-o prizonierã, sub strictã supraveghere. Numai cã Maria Stuart reprezenta o triplã tentaþie: era o femeie seducãtoare care, în plus, era ºi îndreptãþitã sã poarte atât coroana Scoþiei, cât ºi pe cea a Angliei. Ducele de Norfolk, chiar dacã era protestant convins, nu a putut sã reziste tentaþiei, trecând de partea Mariei Stuart. Se spune despre Ducele de Norfolk cã era un bãrbat cu multã influenþã, dar mãrginit. Cert este cã se numãra printre cei mai bogaþi aristocraþi din Anglia ºi avea puterea pe care þi-o dã bogãþia. El putea fi o partidã ºi pentru regina Elisabeta, dacã aceasta n-ar fi fost atât de urâtã, rece ºi rea. Iniþial, regina Elisabeta îl însãrcinase pe Ducele de Norfolk sã ancheteze rolul Mariei Stuart în uciderea soþului sãu, Henri Darnley. Dar ducele s-a îndrãgostit nebuneºte de frumoasa Maria Stuart, fapt ce nu i-a scãpat lui William Cecil, lord Burghley, secretar principal al reginei ºi ºeful reþelei de spionaj. Este deja notoriu dialogul, reprodus în toate filmele despre regina Elisabeta, dintre aceasta ºi Norfolk. Când ducele i-a spus cã el nu se teme sã doarmã din pricina unui asasinat, aluzie la moartea lui Henri Darnley, Elisabeta i-a spus acrã: „Depinde pe perna cui îþi aºezi capul!“ Era clar cã, pentru reginã, capul lui Norfolk nu mai valora nimic. De altfel, el a ºi fost închis în Turnul Londrei, de unde avea sã fie eliberat, mai târziu, din lipsã de probe. Totuºi, i s-a stabilit domiciliul forþat, iar agenþii lui Cecil îl iscodeau în permanenþã. Papa Pius al V-lea a excomunicat-o pe Elisabeta din rândul Bisericii catolice, cãreia oricum nu-i aparþinea, ºi a declarat-o detronatã. Acum era momentul ca partizanii Mariei Stuart sã acþioneze. Acþiunea complotiºtilor a

228

Paranormalul în criminalisticã

purtat denumirea de „complotul lui Ridolfi“, de la numele unui bancher italian, agent al Papei, Ducelui de Alba ºi al lui Filip al II-lea. Ridolfi l-a convins pe Ducele de Norfolk sã sprijine o invazie a spaniolilor în Anglia. Ducele a promis cã va organiza o rãscoalã ce va slãbi puterea regalã. De prisos sã amintim cã scrisorile cifrate adresate ducelui au cãzut în mâinile lui Cecil, care, prin torturarea agenþilor ce urmau sã înmâneze scrisorile, precum ºi a servitorilor ducelui, a reuºit sã dovedeascã implicarea Ducelui de Norfolk în complot. La 2 iulie 1572, Ducele de Norfolk a fost decapitat, sub acuzaþia de „înaltã trãdare“. Descendenþii Ducelui de Norfolk nu prea cred în fantome. Totuºi, în noiembrie 1993, ei au trebuit sã accepte cã este nevoie de o slujbã religioasã specialã pentru liniºtirea sufletului strãmoºilor lor, informa Daily Express. Slujba a avut loc la biserica „Corpus Christi“ în prezenþa urmaºilor Ducelui de Norfolk ºi a presei. Pe tot timpul slujbei, crucea de aur situatã pe altar a vibrat continuu. Al 17-lea Duce de Norfolk a fãcut atunci o scurtã declaraþie presei: „Nu cred în fantome. Aici e un caz special. În fine, sunt aici pentru cã aºa a vrut familia, dar afirm cu tãrie cã nu cred în fantome.“ Chiar în acel moment, crucea a început sã vibreze atât de tare, încât era gata sã cadã, iar cei prezenþi au fost îngroziþi de ecoul unui râs lugubru venit, parcã, din altã lume. Sã fi existat, cu adevãrat, fantoma lui Thomas Howard, al patrulea Duce de Norfolk? Foarte mulþi afirmã cã l-au vãzut îmbrãcat în hainã de epocã, purtându-ºi capul sub braþ. Prezenþa lui era precedatã de o senzaþie de frig ºi teamã. Nu era o fantomã calmã. Trântea obiecte, stârnea din senin un vânt rece care spulbera foile de pe birouri ºi, ca sã nu existe nicio îndoialã cã este el, Ducele de Norfolk, un râs macabru însoþea apariþiile lui. Martorii fãceau parte din personalul de la Coutts Bank (care este ºi banca reginei). Eddie Burks, un medium celebru în Anglia, a fost primul care a intrat în contact cu spiritul Ducelui de Norfolk. „Mã aflam într-un separeu, în bancã, pentru a înlocui niºte chitanþe“, declara Burks reporterului de la Daily Express. „La un moment dat, am simþit o prezenþã strãinã ºi am auzit un glas: Am aºteptat atâta, dar totul s-a dovedit zadarnic. Acuzaþiile ce mi-au fost aduse erau mincinoase. Eu nu trãdam interesele þãrii mele. Era, desigur, Ducele de Norfolk.“ Burks a mai fost vizitat de fantoma ducelui chiar acasã la el, în Lincoln, cu prilejul comemorãrii execuþiei ducelui. Cu acel prilej, spiritul ducelui decapitat i-a spus lui Burks cã a obosit de când bântuie ºi ar vrea sã se odihneascã. Burks a contactat descendenþii Ducelui de Norfolk ºi le-a comunicat dorinþa strãmoºului. La sfârºitul slujbei oficiale la „Corpus Christi“, fantoma ducelui nu ºi-a

Fantome, stafii, spirite

229

dezminþit faima. Când urmaºii lui ieºeau din bisericã, un vânt puternic s-a dezlãnþuit, însoþit de un bocet prelung, o avalanºã de ºoapte ºi strigãte, în timp ce oamenii au simþit ciudate vibraþii. Aºa ºi-a luat rãmas-bun Ducele de Norfolk, spiritul sãu gãsindu-ºi, în sfârºit, liniºtea.

24.24. Întoarcerea reginei luptãtoare
Fantomele unor personaje din manualele englezeºti de istorie a Angliei se întorc uneori din negura vremii, la peste o mie de ani dupã moartea lor. Regina luptãtoare Boadicea s-a sinucis în anul 62 î.Hr., pentru a nu cãdea prizonierã, dupã ce oºtile ei au fost biruite de romani. La începutul acestui secol, fantoma ei lugubrã a apãrut în micul sat Cammeringham, la nord de Lincoln. Regina gonea cu pãrul fluturând în vânt, într-un car de luptã tras de doi cai fantomatici. Satul se aflã în apropiere de vechiul drum roman Ermine (Via Erminia). În anul 410, când romanii s-au retras din estul Angliei, regele Ella a fost încoronat ca suveran al acestei regiuni. Locuitorii din Horning, comitatul Norfolk, povestesc cã fantomatica ceremonie de încoronare se repetã pe malul râului Bure, din cinci în cinci ani, la data de 21 iulie. Regele Edward, încoronat în copilãrie, a fost asasinat în anul 979, la ordinul mamei sale vitrege, regina Elfrida. Tânãrul rege a fost îngropat la abaþia Shaftesbury, din Dorset. În timp ce trupul regelui era transportat la locul de veci, s-au petrecut atâtea minuni, încât mai târziu copilul a fost numit Sf. Edward Martirul. Mai mulþi locuitori au relatat cã au vãzut cortegiul fantomatic, ce purta trupul neînsufleþit al lui Edward pe drumul pietruit care ducea cãtre localitatea Gold Hill din Shaftesbury. În castelul Tamworth, din Statfordshire, a fost vãzutã fantoma lui Edith, nepoata marelui rege Alfred, îmbrãcatã în haine cernite, de cãlugãriþã, urcând scãrile cãtre odaia din turn. Suspinele ºi gemetele ei au fost înregistrate ºi pe bandã magneticã.

24.25. Craniile din Calgarth Hall
În secolului al XVI-lea, Myles Phillipson deþinea terenuri întinse în apropierea localitãþii Windermere, mãrginite de graniþele sud-estice ale Angliei. Bãrbatul, mânat de avariþie, voia cu tot dinadinsul sã acapareze ºi terenurile învecinate. κi pusese deja ochii pe ferma soþilor Kraster ºi Dorothy Cook, considerând cã aceasta era locul potrivit pentru înãlþarea unei reºedinþe impunãtoare. Dar aceastã fermã era singura avere a familiei Cook ºi, cu toate cã Phillipson le fãcuse o ofertã avantajoasã, soþii au refuzat ferm târgul propus. Însã Phillipson nu s-a dat bãtut. Punându-ºi în aplicare planul sãu mârºav, el a decis sã-i invite pe cei doi la cinã în Ajunul Crãciunului. Soþii Cook au acceptat cu mare plãcere ºi au

230

Paranormalul în criminalisticã

avut parte de un ospãþ îmbelºugat. Spre marea lor bucurie gazda le-a fãcut cadou un platou de aur. A doua zi dimineaþa, cei doi soþi au fost arestaþi. Timp de o sãptãmânã, Kraster ºi Dorothy au fost încarceraþi în celule separate, fiind nedumeriþi din cale afarã de situaþia creatã. Abia în ziua procesului li s-a adus la cunoºtinþã cã fuseserã acuzaþi de furtul unui platou de aur, ce-i aparþinea lui Myles Phillipson. Totul era o înscenare. Procesul a fost prezidat de însuºi Phillipson. Soþii Cook au fost condamnaþi la moarte. Dupã pronunþarea verdictului, Dorothy l-a blestemat pe judecãtorul cel perfid: „Pregãtiþi-vã pentru zile mai negre. Va veni vremea când nu veþi mai avea pãmânturi ºi avuþii. Iar de noi nu veþi scãpa niciodatã.“ Însã Phillipson n-a luat în seamã vorbele femeii ºi nu s-a lãsat înduplecat, astfel cã, a doua zi, soþii au fost spânzuraþi. Dupã câteva zile, Phillipson avea sã intre în posesia terenurilor soþilor Cook ºi, în scurt timp, el începu lucrãrile de construcþie a noii sale reºedinþe. Aceasta avea sã fie numitã Calgarth Hall. Dupã terminarea lucrãrilor, Myles a organizat un dineu impresionant, pentru inaugurarea edificiului. Invitase o seamã de rude ºi prieteni din elita societãþii. Pe când se aflau cu toþii la masã, un þipãt înfiorãtor le-a întrerupt distracþia. Bãrbaþii îºi apucarã spadele ºi o luarã la goanã în direcþia de unde se auzise strigãtul. Soþia lui Phillipson stãtea încremenitã în capul scãrilor, privind stupefiatã douã cranii care þopãiau pe balustradã, arborând un rânjet batjocoritor. Gazda a apucat craniile ºi le-a azvârlit în curte, dupã care a jurat rãzbunare celui care îndrãznise sã-l intimideze cu asemenea farse dezgustãtoare. Dar ameninþãrile lui Phillipson au fost percepute ca o insultã ºi mulþi dintre invitaþi s-au retras în camerele lor. În zorii zilei, s-au auzit alte þipete. Craniile apãruserã din nou. În zilele urmãtoare, Phillipson a fãcut tot posibilul pentru a scãpa definitiv de aceste arãtãri oribile, dar craniile au revenit cu îndãrãtnicie, chiar ºi dupã ce le-a îngropat. Crãciunul se sfârºise într-o atmosferã mohorâtã. Începuserã sã se rãspândeascã zvonuri rãuvoitoare, ceea ce s-a repercutat nefavorabil asupra afacerilor prospere ale lui Phillipson. Veniturile lui scãdeau vertiginos, iar cel care fusese cândva un influent aristocrat al urbei a devenit un oropsit al sorþii. Când a murit, era o epavã. În reºedinþa sa fastuoasã au continuat sã rãsune încã multã vreme hohotele demonice ale craniilor. Rãmãºiþele pãmânteºti ale lui Kraster ºi Dorothy apãreau cu obstinaþie la fiecare Crãciun ºi în ziua comemorãrii morþii lor, tulburând liniºtea celor care moºteniserã reºedinþa. Arãtãrile s-au retras doar atunci când proprietarii au risipit întreaga avere, neputând face faþã cheltuielilor mari ale întreþinerii unei asemenea case, astfel cã reºedinþa a fost scoasã la vânzare.

Fantome, stafii, spirite

231

24.26. Judecãtorul care ºi-a spânzurat fiica
Fantoma unui judecãtor care a curmat viaþa propriei sale fiice a bântuit aproape 400 de ani casa Kilworthy, situatã în orãºelul Davon din þinutul Tavistock. John Glanwille a distrus viaþa fiicei sale, în momentul în care i-a interzis categoric sã se mãrite cu un sergent, faþã de care aceasta nutrea o dragoste sincerã. Tatãl nemilos, dominat de prejudecãþi, ºi-a obligat fiica sã se cãsãtoreascã cu un manufacturier de aur, pe care îl considera potrivit pentru aceasta. Elizabeth, în complicitate cu o servitoare ºi cu iubitul ei, sergentul, ºi-a ucis soþul, însã, în scurt timp, a fost arestatã. Judecãtorul Glanwille a dat o sentinþã asprã în cazul fiicei sale. A condamnat-o la moarte. Remuºcãrile l-au cuprins imediat dupã executarea sentinþei, urmãrindu-l toatã viaþa.

24.27. Urmele de pe mormânt
Dupã cum ºtiþi din capitolele despre vrãjitorie, în anul 1692, în oraºul Salem din statul Massachusetts, au fost spânzurate, într-un singur an, 13 persoane, acuzate de vrãjitorie. Sergentul Bucks dorea sã fie ºi el în rândul lumii, astfel cã a dispus condamnarea tuturor vrãjitoarelor din oraºul sãu. A þinut un discurs convingãtor la sediul primãriei, abordând aceastã problemã gravã. Nu peste multã vreme, un grup care-l susþinea a reuºit sã aducã pe banca acuzaþilor prima victimã. Era o femeie bãtrânã, încovoiatã, plinã de riduri. Istoricii au unele îndoieli în privinþa vârstei ºi numelui acestei bãtrâne. Dupã opinia unora, aceasta se numea Comfort Ainsworth ºi avea în jur de 90 de ani. În semn de fals respect faþã de situaþia ei socialã, femeia nu a fost supusã torturilor ºi nici nu i s-a înþepat corpul, în cãutarea „semnului diabolic“. Gloata avidã de senzaþional, ce se îmbulzea pânã la refuz în sala de judecatã, ºtia cã arestarea mârºavã era rezultatul meschinãriei sergentului Bucks, care fãcea parte din completul ce prezida ºedinþa. Când presupuºii martori oculari au depus mãrturie, aceºtia cãutau din priviri aprobarea lui Bucks. O femeie a declarat cã acuzata o blestemase, adresându-i niºte vorbe de neînþeles, în urma cãrora îi declanºase o hemoragie la nivelul urechilor. Un bãrbat a declarat, sub prestare de jurãmânt, cã în faþa casei lui Comfort poate fi vãzutã adeseori o fiinþã înaltã de 3 metri, îmbrãcatã într-o rochie neagrã, care este, cu siguranþã, un sol al infernului. Dupã o scurtã deliberare, juraþii au declarat-o vinovatã pe acuzatã. Judecãtorul a spus urmãtoarele: „Din acest moment, oamenii nu mai trebuie sã se teamã de vrãjitori“. A doua zi, Comfort Ainsworth a fost spânzuratã. Ce s-a întâmplat dupã pronunþarea sentinþei a surprins întregul auditoriu.

232

Paranormalul în criminalisticã

În timpul procesului, acuzata nu fusese lãsatã sã ia cuvântul în apãrarea sa ºi toþi cei de faþã erau convinºi cã bãtrâna acceptase situaþia. Însã, înainte ca gardienii sã o ducã în celulã, bãtrâna se ridicã ºi întinse mâna zbârcitã ºi osoasã cãtre sergent, spunând: „Toatã viaþa mea nu am fãcut rãu nimãnui. Dar acum vã blestem, domnule, fiindcã, împreunã cu oamenii dumitale, m-ai trimis la spânzurãtoare. Þine minte ce-þi spun, cãci nu vor trece multe zile pânã când vei fi strivit de propria-þi cruzime. Pe mormântul dumitale îmi voi purta paºii, iar aceºtia vor rãmâne veºnic acolo, sergent Bucks, pentru ca lumea sã nu uite aceastã zi.“ Unul dintre gardieni a astupat gura femeii cu mâna ºi a împins-o cãtre ieºire. Vorbele lui Comfort Ainsworth i-au înspãimântat pe toþi localnicii, iar execuþia din ziua urmãtoare a avut doar câþiva spectatori. Nici Bucks nu s-a încumetat sã participe. Dupã trei luni, sergentul a murit în urma unei boli necunoscute. Moºtenitorii lui au solicitat ca mormântul sãu sã fie din marmurã din cea mai bunã calitate, aºa cum cerea decedatul în testamentul sãu, pentru ca locul sãu de veci sã nu fie profanat. Dupã câteva zile de la înhumare, rudele sergentului au fost înºtiinþate în tainã de un gropar cã pe mormântul sergentului apãruse o urmã de picior de femeie, care nu putea fi îndepãrtatã prin ºlefuire. Un lucrãtor de la pompele funebre a executat o nouã placã funerarã, o copie fidelã a originalului, iar înlocuirea a fost efectuatã, solicitându-se discreþie totalã lucrãtorului. Dupã doar câteva zile, rudele care veniserã la cimitir au fost întâmpinate de bârfe spuse în ºoaptã. Ajunºi la mormânt, au constatat cu stupoare cã urma de picior, chiar ºi dungile fine de la ciorapi, era perfect vizibile pe placa de marmurã. Se zvonea cã în cimitir se petrec fapte uluitoare, drept pentru care s-a hotãrât sã fie întãritã paza, pentru a-i surprinde ºi pedepsi pe profanatori. Moºtenitorii au comandat o nouã placã, mai rezistentã, dar de astã datã nu s-au mai preocupat de tãinuirea incidentului. Chiar dacã pãrea incredibil, urma micã de picior începu sã se întrezãreascã din nou. În final, moºtenitorii au renunþat sã mai înlocuiascã piatra de pe mormânt. Dupã 300 de ani de la întâmplare, aceeaºi placã pecetluitã se aflã pe locul de veci al fostului sergent. Pare a fi un adevãrat stigmat al sufletului celui trecut în nefiinþã, amintind de faptele sale odioase.

24.28. Mâna cãpitanului
Mâna fantomaticã a cãpitanului Blanford þine ºi astãzi în tensiune întreaga comunitate a statului Tarrant Hinton. Blandford fusese trompetistul unei faimoase divizii militare britanice, iar restul timpului ºi-l petrecea practicând braconajul.

Fantome, stafii, spirite

233

În 16 decembrie 1780, în þinutul Cranborne Chase, el a plecat cu prietenii la vânãtoare de cerbi, fiind surprinºi de pãdurari înarmaþi. Pe pãºunile Chettle a izbucnit o adevãratã bãtãlie armatã, în urma cãreia mulþi au fost grav rãniþi, iar un pãdurar a murit. Blanford ºi-a pierdut mâna dreaptã, dar a reuºit sã se adãposteascã înainte de a cãdea în mâinile autoritãþilor. Peste câþiva ani avea sã moarã la Londra, iar mâna lui amputatã a fost înmormântatã în cimitirul Pimperne din Dorset. Localnicii afirmã cã, din când în când, mâna apare cãutându-ºi stãpânul.

24.29. Condamnat la… nemurire
Un caz bizar, urmare a unei afaceri judiciare de acum trei veacuri, învãluitã într-un mister medical cãruia nu i s-a putut gãsi încã o explicaþie ºtiinþificã s-a petrecut la Kampehl – un cãtun german situat la 70 km nord-vest de Berlin. Acolo se aflã ºi acum, expus într-un sicriu deschis pãstrat în biserica satului, cadavrul unui bãrbat gol, perfect conservat. În ciuda trecerii anilor, carnaþia s-a pãstrat aproape intactã, în aºa mãsurã încât se pot distinge chiar ºi venele. Christian Friedrich von Kahlbutz – aºa s-a numit acest personaj ce constituie acum o veritabilã sfidare pentru ºtiinþa contemporanã – s-a nãscut la Schloss zu Kampehl, în 1631. Cavaler viteaz, dar ºi autoritar ºi arogant, el a fost un seducãtor obsedat de femei. Aºa se explicã excepþionala sa descendenþã, celor 11 copii legitimi adãugându-li-se alþi 44 bastarzi, având ca mame tinere alese dintre frumoasele þinutului. Într-o zi, cavalerul a pus ochii pe o încântãtoare fecioarã din sat, Maria Leppin. Tânãra, logoditã cu un pãstor dintr-un sat vecin, a îndrãznit sã reziste avansurilor destrãbãlatului senior, ceea ce i-a provocat acestuia o furie de nedescris. Rãnit în orgoliul sãu, cavalerul s-a rãzbunat într-o noapte, pândindu-l pe logodnicul Mariei ºi ucigându-l. Evident, scena crimei s-a jucat fãrã martori, dar toatã lumea ºtia cã vinovatul nu poate fi decât von Kahlbutz. Înfrângându-ºi teama, fata a îndrãznit sã-l cheme pe ucigaº în faþa justiþiei, dar acesta a reuºit sã scape fãcând în faþa tribunalului un fel de declaraþie – jurãmânt: „Fie ca, dacã eu sunt asasinul, Domnul sã nu-mi lase sã putrezeascã niciodatã trupul“. Au trecut anii. În 1702, cavalerul a murit ºi trupul i-a fost aºezat în cavoul familiei. Peste isprãvile sale s-a aºezat uitarea ºi aºa ar fi rãmas probabil pentru veºnicie dacã, în 1794, când biserica a fost restauratã, noii proprietari ai domeniului n-ar fi decis sã deschidã ºi cavoul familiei Kahlbutz. Printre numeroasele sicrie, adunate în sute de ani, l-au gãsit ºi pe acela al cavalerului, în care trupul acestuia se afla intact. Imediat, vestea s-a rãspândit în þinut, amintirea satirului de odinioarã a reînviat ºi ea, ºi oamenii au început sã-ºi spunã cã, etern condamnat de propriul sãu blestem, sufletul lui von Kahlbutz nu va mai putea sã-ºi gãseascã niciodatã liniºtea, stârnind în jur spaimã, ba chiar neezitând sã ucidã atunci când se

234

Paranormalul în criminalisticã

simþea sâcâit de oameni. Un asemenea fapt s-ar fi produs în 1806 când soldaþii lui Napoleon, ocupând regiunea, au redescoperit cadavrul cavalerului, l-au scos din sicriu ºi au încercat sã-l batã în cuie pe o uriaºã cruce de lemn. Îndrãzneala nu le-a rãmas nepedepsitã: în momentul în care mai mulþi oºteni încercau sã-l ridice, mâna cavalerului a basculat în spate, lovind drept în faþã un soldat, care a murit pe loc. O sutã de ani mai târziu, tinerii din sat se amuzau plimbând mumia din loc în loc la cãderea nopþii, spre marea spaimã a fetelor. Odatã, au aºezat-o chiar în patul nupþial al unor proaspãt însurãþei. Mai apoi, vreme de câþiva ani, trupul cavalerului a rãmas în sala de aºteptare a cabinetului unui medic. Cum ciudãþenia acestui corp neînsufleþit, care împotriva tuturor regulilor refuza sã se descompunã, nu putea rãmâne fãrã urmãri, doi eminenþi medici legiºti, Virchow ºi Sauerbruch, au procedat pe la 1910 la o autopsie completã, ale cãrei rezultate n-au fãcut decât sã sporeascã perplexitatea. Cãci, singurul lucru stabilit cu certitudine a fost acela cã trupul nu a suferit niciun fel de îmbãlsãmare. O explicaþie a fenomenului nu s-a dat, ºi nici cercetãtorii care au studiat cadavrul în ultimii ani n-au reuºit sã elucideze misterul.

24.30. Tâlhari cu… ajutorul morþilor
Tâlharii secolului al XVIII-lea au recurs la cele mai mârºave trucuri pentru a-ºi asigura reuºita în sãvârºirea faptelor lor nelegiuite. Ei au apelat pânã ºi la „ajutorul“ morþilor. Tâlharii considerau cã, aºezând o lumânare în mâna dreaptã a unui om spânzurat, vor fi înzestraþi cu puteri supranaturale ºi vor reuºi sã hipnotizeze victima aleasã. În 1790, la hanul „Vechiul Ispotal“, situat la hotarul dintre Castle ºi Brough, pe domeniile Bowes, a sosit un cãlãtor în veºminte femeieºti. Femeia ceru îngãduinþa sã se încãlzeascã puþin înainte de a-ºi continua drumul. Gazda a pus-o pe una din slugile sale sã ia loc lângã nou-venitã. Observând cã femeia purta pantaloni pe sub fustã, sluga a mimat indiferenþa, prefãcându-se cã doarme. Dupã ce drumeþul s-a mai acomodat puþin cu ambianþa hanului, a smuls de sub hainã mâna amputatã a unui rãufãcãtor executat ºi i-a înfipt între degete o lumânare aprinsã. Imediat dupã aceea, a început sã mormãie în ºoaptã: „Sã doarmã cei care dorm acum ºi sã rãmânã treji cei care-s treji“. În clipele urmãtoare, strãinul s-a ridicat ºi a ieºit afarã, chemându-ºi ºi complicii. Însã sluga vigilentã nu a pierdut vremea. A alergat la intrare ºi a zãvorât repede uºa, mai înainte ca tâlharii sã apuce sã intre. Apoi s-a dus în grabã în camera de la etaj, ca sã-l înºtiinþeze pe proprietar despre incident, însã acesta dormea atât de adânc, încât nu-l putea trezi. Între timp, tâlharii au forþat încuietoarea ºi au nãvãlit înãuntru. Lumânarea mai ardea în sfeºnicul ei macabru, iar sluga ºi-a adus aminte de o veche legendã, potrivit cãreia vraja se destramã

Fantome, stafii, spirite

235

doar dacã flacãra este stinsã cu lapte. S-a dus repede în bucãtãrie, a luat un ulcior cu lapte ºi l-a vãrsat peste mânã. În momentul în care flacãra s-a stins, oamenii buimãciþi de la han au început sã se dezmeticeascã. Tâlharii au promis cã vor pleca, de îndatã ce li se va returna lumânarea. În cele din urmã, au pãrãsit hanul în grabã, cãci gazda începuse sã-i ameninþe cu arma. Aceste sfeºnice sinistre erau numite „Mâinile faimei“ (Mains du gloire), iar asemenea istorisiri pot fi auzite ºi în alte zone ale Angliei, precum ºi în Franþa, Belgia ºi Irlanda. Conform enciclopediei superstiþiilor, componentele acestui tip de lumânãri sunt: grãsimea unui spânzurat, cearã obiºnuitã ºi susan lapon.

24.31. Stafiile caselor regale
l Pe malul Loarei, nu departe de Nantes, în regiunea Bretaniei, se aflã orãºelul Clisson. Dominat de un castel normand medieval, orãºelul este bântuit de fantoma unei femei tinere ºi frumoase care, despãrþitã într-un mod brutal de soþul ei, a jurat sã se rãzbune pe criminali. Povestea acestei femei începe în anul 1313, în perioada domniei regelui Filip al IV-lea al Franþei. Deºi a fost poreclit Filip cel Frumos, domnia lui a marcat una dintre cele mai sângeroase perioade din istoria Franþei. În 1312, Filip a pornit un lung rãzboi împotriva Flandrei care a adus Franþa în pragul dezastrului economic. În acelaºi an, el a început o campanie de distrugere a Ordinului Cavalerilor Templieri, încercând sã extermine membrii organizaþiei. În particular, Filip al IV-lea urmãrea cu atenþie activitatea locuitorilor provinciei Bretania, care aveau legãturi strânse cu populaþia flamandã ºi îi ordonase vãrului sãu, ducele de Bretagne, sã-i facã o listã a tuturor persoanelor suspecte de trãdare. Nu dupã mult timp, pe lista neagrã a regelui a apãrut ºi numele contelui de Clisson. Olivier de Clisson deþinea un castel ºi o proprietate enormã în Bretania. Era un om puternic ºi influent ºi nu fãcea un secret din faptul cã avea mulþi prieteni în Flandra ºi în Anglia, dar nu bãnuia cã regele Filip al IV-lea va face din el o sursã de pericol naþional, ce trebuia eliminatã. În 1313, Olivier de Clisson a primit un ordin prin care i se cerea sã meargã la Rennes, pentru a se întâlni cu ducele de Bretagne. Nebãnuind nimic, crezând cã ducele are nevoie de ajutor în rezolvarea problemelor administrative, contele a pornit spre oraºul Rennes. Însã, odatã ajuns la castelul ducelui, Olivier de Clisson a fost arestat ºi deferit justiþiei. Fãrã a i se da posibilitatea de a se apãra, Olivier de Clisson a fost acuzat de trãdare ºi condamnat la moarte. Contele a fost decapitat pe data de 2 august 1313, în piaþa din Rennes. În urma lui, Olivier a lãsat o soþie frumoasã ºi doi copii mici. Jeanne de Clisson avea 18 ani când se cãsãtorise cu contele, cu doi ani înainte. κi petrecuse copilãria în castelul tatãlui sãu, situat în þinutul Loarei, pe malul

236

Paranormalul în criminalisticã

mãrii. κi iubise soþul cu credinþã ºi dusese alãturi de el o viaþã fericitã. Însã, dintr-o singurã loviturã de paloº, toate visele ºi speranþele ei se spulberaserã. Timp de o lunã, Jeanne ºi-a plâns soþul, stând închisã în castel, doar cu propria-i mâhnire. La puþin timp dupã aceea, ea a început sã vândã toate proprietãþile soþului sãu, pãstrând doar castelul pe care în final l-a pãrãsit, pentru a locui în cabana unui pescar, împreunã cu cei doi fii ai sãi. Dupã câteva luni, nimeni nu mai vorbea despre frumoasa vãduvã. Era ca ºi cum nu existase niciodatã. Însã Jeanne de Clisson începuse sã-ºi punã în aplicare planul ei secret de rãzbunare. Cu banii pe care-i strânsese din vânzarea tuturor proprietãþilor, cumpãrase trei vase mari de rãzboi, pe care le þinea în portul din Nantes. Fostul valet al soþului sãu bãtea tavernele din oraº, recrutând piraþi ºi marinari dispuºi sã lucreze pentru ea, în schimbul unui salariu foarte mare. Într-o dimineaþã, în primãvara anului 1314, vasele au pãrãsit portul din Nantes. Fostul valet le ordonase marinarilor sã pescuiascã ºi sã revinã noaptea, dar nu în port, ci la gura de vãrsare a Loarei în mare, pentru a lua la bord persoana care urma sã le fie comandant. Seara însã, toþi marinarii rãmãseserã surprinºi când ºi-a fãcut apariþia viitorul lor comandant: era vorba de o femeie, însoþitã de doi copii. Femeia nu era alta decât Jeanne de Clisson. Câteva sãptãmâni mai târziu, trei marinari pluteau în derivã într-o barcã de salvare, în apropierea portului Nantes. Erau o parte a echipajului unei nave ce aparþinuse regelui Filip al IV-lea. Ei au povestit cum, într-o noapte, au fost atacaþi de trei corãbii ce arborau un steag negru pe care erau desenate douã sãbii încruciºate, simbolul rãzboinicilor. Toþi ceilalþi membri ai echipajului fuseserã uciºi, ei fiind lãsaþi în viaþã pentru a spune lumii întregi cã rãzbunarea cumplitã a soþiei lui Olivier de Clisson începuse. Acel regim de teroare avea sã dureze 13 ani. Corabie dupã corabie, flota francezã cãdea victimã cruntei rãzbunãri a femeii rãmase singure pe lume. De fiecare datã, lãsa trei supravieþuitori, atâþia câþi rãmãseserã în urma lui Olivier de Clisson. Regele nu a trãit decât pentru a vedea începutul acestei tragice urmãri a unei decizii pe care o luase în pripã. A murit pe data de 29 noiembrie 1314. Toþi fiii sãi ºi-au pierdut viaþa pe rând, în anii ce au urmat: Luis al X-lea în 1316, Filip al V-lea în 1322 ºi Charles al IV-lea în 1328. Dupã ce ultimul fiu al lui Filip cel Frumos a murit, Jeanne de Clisson se putea odihni, în sfârºit. În noiembrie 1328, pentru ultima oarã, cele trei corãbii negre ale vãduvei au fost zãrite în rada portului, apoi au dispãrut fãrã urmã, cei care le manevraserã ani la rând revenind pe uscat. Ei au fost rãsplãtiþi regeºte pentru „munca“ lor. Jeanne, însoþitã de cei doi fii ai sãi, s-a reîntors la castel, reluându-ºi viaþa de pânã atunci. Fiii ei s-au cãsãtorit ºi au locuit în continuare în castelul tatãlui lor, Olivier de Clisson. Dar Jeanne dispãruse. Nimeni n-a ºtiut vreodatã ce s-a întâmplat cu ea.

Fantome, stafii, spirite

237

Conform legendei locale, spiritul ei neodihnit bântuie ºi acum ruinele castelului Clisson ºi portul Nantes. Atunci când apare, ea plânge în hohote pentru soþul ei, sau pentru persoanele nevinovate care-i fuseserã victime în timpul crudei sale rãzbunãri. l Membrii familiei regale britanice cunosc foarte bine zicala „Somnul unui cap încoronat este greu“. Sufletele zbuciumate ale predecesorilor lor bântuie ºi astãzi în reºedinþele istorice ale casei regale, parcã negãsindu-ºi odihna. Atât regina, cât ºi prinþesa Margareta ºi regina mamã, au trãit experienþa întâlnirii cu aceste fantome. Se pare cã la castelul Windsor din Berkshire, una dintre reºedinþele regale, sunt pãstrate 25 de schelete, dintre care patru aparþin unor capete încoronate. Se spune chiar cã prinþesa Margareta s-a întâlnit la castelul Windsor cu spiritul reginei Elisabeta I, ultima suveranã din dinastia Tudor, care bântuie strãvechiul castel începând din anul 1603, când a trecut în lumea celor drepþi. Ea a fost vãzutã cel mai adesea în sala bibliotecii castelului. Odatã, unul dintre ofiþerii gãrzii chiar a urmãrit-o, dar, când a ajuns la uºa bibliotecii, regina a dispãrut. Tot în bibliotecã a fost vãzutã ºi stafia regelui Carol I, decapitat în timpul rãzboiului civil din 1649; iar regele George al III-lea, mort la 29 ianuarie 1820, care înnebunise în ultimii ani ai domniei, a fost zãrit în mai multe încãperi din castel, umblând cu priviri rãtãcite ºi murmurând aceleaºi cuvinte: „Ce anume? Ce anume?“. Uneori, vizitatorii nocturni pot întâlni figura impunãtoare a regelui Henric al VIII-lea. În anul 1977, acesta a fost vãzut de doi gardieni, trecând prin zidul frontonului. Mai târziu, au aflat cã, pe vremea domniei lui Henric al VIII-lea, în locul acela se afla o uºã. De asemenea, soldaþii care asigurã paza castelului s-au întâlnit de mai multe ori cu fantoma unui tânãr gardist, care se sinucisese în anul 1927. De mai multe ori, santinelele au crezut cã tânãrul care înainta pe alee venise sã-i schimbe din post. În anul 1976, unul dintre membrii corpului de gardã Coldstream (Regimentul Britanic de Gardã nr. 2) a fost gãsit zãcând fãrã cunoºtinþã în Parcul Mare. Vãzuse o stafie. El le-a povestit ulterior celor care îl gãsiserã cã îl vãzuse pe legendarul vânãtor Herne, care purta haine din piele ºi coif împodobit cu coarne de cerb. În ultimii 200 de ani, mai mulþi oameni au povestit cã au întâlnit ºi ei aceeaºi apariþie fantomaticã, în timp ce aceasta se furiºa pe domeniul care înconjura castelul, fiind urmatã de o haitã de câini înfricoºãtori. Stejarul de care se spunea cã s-ar fi spânzurat vânãtorul Herne a fost tãiat în anul 1863 ºi ars în cãminul din camera reginei Victoria, care voise astfel sã stârpeascã spiritul rãu. Dar, cu toate acestea, stafia vânãtorului lui Richard al II-lea continua sã bântuie castelul. În secolul al XVII-lea, un servitor pe nume Parker, i-a relatat îngrozit lui Sir George Villiers, un oaspete al castelului, o poveste de-a dreptul incredibilã. El i-a spus cã a fost vizitat de mai multe ori de

238

Paranormalul în criminalisticã

fantoma ducelui de Buckingham, tatãl lui Sir George, îmbrãcatã în armurã, care l-a avertizat cã, dacã fiul sãu va continua sã ducã viaþa destrãbãlatã pentru care devenise notoriu, nu mai are multe zile de trãit. Sir George a fãcut haz de spusele lui ºi nu a þinut seama de sfaturile fantomei. Peste ºase luni, însã, a murit asasinat. Palatul Hampton Court, aflat pe malul Tamisei, pe care cardinalul Thomas Wolsey, lordul cancelar cãzut ulterior în dizgraþie, îl dãruise lui Henric al VIII-lea, este bântuit de fantoma lui Catherine Howard, cea de-a cincea soþie decapitatã a tiranicului rege. Stafia ei a fost vãzutã adesea alergând ºi þipând prin castel, îndreptându-se cãtre uºa capelei, ca ºi cum ar fi cãutat acolo adãpost. Din acest motiv, ea este menþionatã ºi în ghidul turistic al castelului. Dar ºi Jane Seymour, cea de a treia din cele ºase soþii ale lui Henric, a fost vãzutã în acelaºi palat, mult timp dupã ce murise. De obicei apare la aniversarea zilei de naºtere a fiului sãu, Edward al VI-lea, care a venit pe lume la 12 octombrie 1573. Ea se plimbã cu o lumânare subþire de cearã în mânã, venind dinspre apartamentele reginei ºi înconjoarã terasa Silver Stick. Jane a murit la o sãptãmânã dupã ce l-a nãscut pe Edward, iar firavul ei fiu, care la vârsta de 10 ani avea sã fie încoronat pentru scurtã vreme, a fost îngrijit de Sibell Penn, o doamnã de onoare de la Curte. ªi spiritul acesteia apare uneori la Palatul Hampton. Sibell Penn a murit de variolã în anul 1568 ºi a fost înmormântatã în Biserica St. Mary, care a fost distrusã de un fulger ºi a trebuit sã fie reconstruitã în anul 1829. În timpul acestor lucrãri, mormântul doicii a fost profanat ºi mutat, tulburându-i-se astfel somnul de veci. La scurt timp dupã aceea, în spatele unui zid al castelului se puteau auzi zgomote înfundate ºi ºoapte ciudate. Când peretele respectiv a fost demolat, s-a descoperit o încãpere necunoscutã pânã atunci, în care se aflau mai multe obiecte de uz personal, care aparþinuserã probabil lui Sibell Penn, ceea ce ne face sã credem cã odaia s-ar putea sã fi fost a ei. Mai mulþi martori oculari au relatat cã au vãzut-o bântuind pe coridoarele din aripa sud-esticã a clãdirii, unde se aflau alte douã odãi, în care locuise odinioarã. Fantoma lui Sibell Penn poartã bonetã ºi o pelerinã cenuºie ºi îºi þine mâinile întinse înainte, de parcã ar cere ceva. Un gardian a declarat stupefiat cã a vãzut-o odatã trecând printr-un zid. Într-o vreme, douã stafii ale unor bãrbaþi vizitau noaptea curtea Palatului Hampton, fãcând o gãlãgie teribilã în jurul fântânii arteziene. Dupã ce lucrãtorii au fãcut sãpãturi în locul respectiv ºi au gãsit douã schelete îmbrãcate în uniformele gãrzii regale, au încetat ºi vizitele stafiilor. Cele douã schelete au fost înmormântate creºtineºte. Dar poate cã cele mai bizare fantome care bântuie în Palatul Hampton au fost cele cu care s-a întâlnit un jandarm ce-ºi fãcea rondul într-o noapte geroasã de februarie, a anului 1917. Ofiþerul, care avea numãrul matricol 2657 ºi lucra la palat de douãzeci de ani, a deschis la un moment dat poarta unui grup de doi bãrbaþi ºi douã femei care purtau costume de epocã. Putea sã jure cã

Fantome, stafii, spirite

239

aceºtia au mers vreo 30 de metri ºi, ajungând la o intersecþie a aleii, au dispãrut, destrãmându-se pur ºi simplu în ceaþã. În prezent, Palatul Hampton a devenit obiectiv turistic, iar regina ºi familia regalã locuiesc în palatele Buckingham, Windsor, Sandringham, din Norfolk ºi Balmoral, în Scoþia, fiecare dintre acestea „mândrindu-se“ cu stafiile proprii. Se povesteºte cã la Balmoral, regina ar fi întâlnit fantoma lordului John Brown, care fusese omul de încredere al reginei Victoria, iar, dupã unii, chiar amantul acesteia. Mai multe persoane au relatat cã au vãzut fantoma chipeºului bãrbat îmbrãcat în tradiþionalul costum scoþian, plimbându-se pe coridoarele palatului ºi în foaier. De mai mulþi ani, în preajma Crãciunului, la Palatul Sandringham îºi fãcea apariþia un spirit malefic ce bântuie încãperile de la etajul doi, unde sunt apartamentele servitorilor, împrãºtie felicitãrile ºi smulge aºternutul curat de pe paturi. Unchiul Ducelui Philip, prinþul grec Christopher, a fost vizitat, odatã, de o misterioasã doamnã mascatã. Prinþul citea în camera sa. La un moment dat, când ºi-a ridicat privirea de pe filele romanului, a zãrit chipul unei femei în oglinda de deasupra mãsuþei de toaletã. Femeia avea pãrul castaniu, mãtãsos ºi ondulat, iar gropiþa din bãrbie îi sporea farmecul. De asemenea, þinea o mascã în faþa ochilor. A doua zi, cu ocazia unei vizite la Houghton Hall, reºedinþa lordului Cholmondey, prinþul Christopher a aflat cine fusese femeia al cãrei chip îl vãzuse în oglindã. Pe peretele din Houghton Hall atârna un tablou reprezentând portretul unei femei care purta o rochie aidoma cu cea a frumoasei intruse din oglinda dormitorului sãu. Era portretul lui Dorothy Walpole, care trãise în veacul al XVIII-lea ºi care avusese parte de o cãsãtorie nefericitã. Fantoma ei fusese vãzutã, de altfel, ºi de regele George al IV-lea, în anul 1789. Palatul Buckingham este bântuit de fantoma lui John Gwynne, care a fost secretarul personal al lui Edward al VII-lea. Nefericitul secretar s-a împuºcat în cap în biroul sãu, de teamã cã numele-i va fi implicat într-un scandal de divorþ ºi cã, astfel, va acoperi de ruºine familia regalã. Silueta sa a fost zãritã de mai multe ori în fostul sãu birou de la etajul întâi. Din spusele localnicilor, se pare cã Gatecomb, reºedinþa din Cotswold a prinþesei Anne ºi a cãpitanului Mark Phillips, este bântuitã de stafia unui câine imens ºi negru, supranumit Câinele lui Odin, dupã legenda zeului viking care prãdase þinutul Gloucestershire cu o mie de ani în urmã. Palatul din Kensington este bântuit la rândul sãu de trei stafii: un bãrbat îmbrãcat în pantaloni de vânãtoare, din piele de cãprioarã, care se plimbã pe sub arcadele grãdinii; apoi, Sophia, mãtuºa reginei Victoria, care obiºnuieºte sã ºadã lângã roata de tors ºi, în cele din urmã, soþia regelui George al II-lea, care priveºte roza vânturilor de pe acoperiº ºi întreabã mereu cu accentul sãu german: „De ce nu vin odatã?“ Regele a murit în acest palat, la 25 octombrie 1760, în timp ce aºtepta niºte soli cu veºti din Hanovra sa natalã. La reºedinþa din Gloucestershire a prinþului Charles ºi a regretatei prinþese Diana, fantomele nu s-au arãtat deocamdatã, însã, la catedrala St. Paul, unde

240

Paranormalul în criminalisticã

s-a celebrat nunta lor în iulie 1981, a avut loc un incident straniu. Constructorii care sãpau fundaþia unei clãdiri din vecinãtatea catedralei au scos la ivealã o cutie de lemn care conþinea bijuterii. Nestematele au ajuns la British Museum. Unul dintre specialiºti le-a dus acasã pentru a le curãþa, a le ºlefui ºi a le evalua. În timp ce expertul în bijuterii ºi fiica sa lucrau la evaluarea bijuteriilor, în camera în care stãteau a pãtruns brusc un val de aer rece. Peste câteva ore, au fost vizitaþi de un prieten de familie, iniþiat în ocultism. Acesta le-a oferit câteva explicaþii, privind valul acela de aer îngheþat. El a observat în spatele celor doi silueta unui om înalt ºi subþire, purtând un costum din epoca elisabetanã ºi care era vizibil furios pentru cã-i fusese dezgropatã comoara. Obiectele expuse în muzeu au mai oferit ºi alte surprize. Una dintre vizitatoare a leºinat în timp ce le privea. Când ºi-a revenit, a explicat pierderea cunoºtinþei prin faptul cã vãzuse o patã de sânge pe un colier. Muzeografii nu au gãsit o asemenea patã pe niciuna dintre bijuteriile expuse, însã vizitatoarea era convinsã cã persoana care purtase ultima datã colierul fusese victima unui asasinat. Dar, dintre toate reºedinþele regale, castelul Glamis a fost scena celei mai ciudate întâmplãri cu stafii. Cetatea din Dean Water, aflatã în apropiere de localitatea Forfar (Angus), reºedinþa scoþianã a reginei-mame ºi a familiei sale, se numeºte Bowes Lyons. Aici s-a nãscut prinþesa Margareta. În cetatea cu ziduri de 5 metri grosime s-au petrecut multe evenimente misterioase în cele peste nouã veacuri de când, în anul 1040, Macbeth l-a asasinat pe regele Duncan, ocupând tronul Scoþiei. Regina-mamã povesteºte încântatã membrilor mai tineri ai familiei, legendele înfricoºãtoare þesute în jurul castelului Glamis. Printre acestea se numãrã ºi povestea lordului Beardie Crawford ºi a prietenilor lui, care au jucat zaruri cu diavolul în camera din turn ºi, drept pedeapsã, au fost condamnaþi sã rãmânã veºnic acolo ºi sã-ºi continue petrecerea. O altã poveste este legatã de faptul cã în timpul conflictelor armate din cadrul dinastiei regale, cei din familia Ogilvy, fugind din faþa celor din neamul Lindsay, au fost prinºi ºi zãvorâþi într-o camerã ºi, uitaþi acolo, au murit de foame. Însãºi regina-mamã vãzuse fantoma tristã a unei femei în rochie cenuºie care vizita turnul de veghe. Se pare cã era spiritul lui Janet Douglas, soþia celui de-al ºaselea lord Glamis. Femeia, care fusese acuzatã de vrãjitorie, a fost arsã pe rug la Castle Hill, Edinburgh, în anul 1537. I se imputase cã ar fi vrut sã-l otrãveascã pe regele Jacob al V-lea. Dar la Glamis existã ºi fantome despre care puþini sunt dispuºi sã povesteascã. În înalta societate din epoca victorianã se zvonea cã în familia Strathmore se nãscuse un copil diform, cu aspect monstruos. O fãpturã incredibil de puternicã, pãroasã, fãrã gât, cu capul legat direct de un tors imens ºi oribil ºi cu membre subþiri, ca de marionetã. Întrucât familia dorea sã pãstreze secretã existenþa monstrului, pe care însã nu voia sã-l ucidã, acesta a fost închis într-una din încãperile secrete ale castelului Glamis, unde a trãit ani îndelungaþi. Despre existenþa lui ºtiau doar contele Strathmore, avocatul familiei,

Fantome, stafii, spirite

241

ºi administratorul. Secretul urma sã fie dezvãluit moºtenitorului Strathmore abia la împlinirea vârstei de 21 de ani. Oaspeþii care vizitau castelul Glamis povesteau întâmplãri stranii, ce alimentau zvonurile. Unii spuneau cã se treziserã noaptea la auzul unor urlete ºi scâncete lugubre. O femeie susþinea, de pildã, cã ar fi vãzut la o fereastrã din celãlalt capãt al curþii, un chip palid ºi trist, privind-o cu insistenþã. Dupã dispariþia chipului, s-ar fi auzit þipete înfricoºãtoare, iar dupã aceea, o femeie bãtrânã traversase curtea pe furiº, cãrând în spate o boccea imensã. În anul 1869, Mrs. Monroe, care dormea într-o camerã a castelului, s-a trezit din somn, având impresia cã fusese atinsã de un obraz bãrbos. În timp ce ºi-a întins mâna spre lampã, fãptura care fusese aplecatã deasupra ei s-a îndreptat cãtre camera alãturatã, unde dormea bãiatul doamnei Monroe. La auzul þipãtului înspãimântat al copilului, doamna Monroe ºi soþul ei au alergat înnebuniþi la patul copilului. În timp ce bãieþelul le povestea cã vãzuse un uriaº, au auzit cu toþii o bufniturã puternicã. A doua zi, la micul dejun, mai mulþi musafiri au confirmat faptul cã auziserã bufnitura ºi unul dintre ei le-a relatat cã, toatã noaptea, câinele lui scheunase speriat. Gazdele n-au putut oferi nicio explicaþie în legãturã cu ciudatele întâmplãri. În anul 1865, un muncitor a gãsit întâmplãtor un culoar din care, prin uºa deschisã a unei odãi, a zãri o fãpturã stranie. Cronicile spun cã proprietarii „i-au dat bani ºi i-au cerut sã pãrãseascã castelul“. La o serbare din anul 1877, eseistul Augustus Hare a observat cã episcopul de Brechin i s-a adresat contelui Strathmore, care era foarte trist ºi palid, cu propunerea de a-i alina suferinþa. Hare scria: „Lordul Strathmore i-a rãspuns cã se aflã într-o situaþie nefericitã, din care nu-l poate scoate nimeni“. Bunica reginei Elisabeta l-a chestionat, odatã, în legãturã cu aceeaºi poveste, pe Andrew Ralston, care fusese administratorul domeniului Strathmore între anii 1860– 1912. Acesta i-a rãspuns: „Noroc cã Lady Strathmore nu cunoaºte acest lucru, cãci altfel ar fi pe veci nefericitã“. Însã Lady Granville i s-a destãinuit astfel reginei-mame: „Când eram copii, nu ni se dãdea voie sã aducem vorba despre asta, sau sã punem întrebãri legate de ea. În niciun caz de faþã cu tatãl sau bunicul meu”. A fost citat ºi strãbunicul reginei, cel de al 12-lea Conte de Strathmore, care ar fi spus: „Dacã aþi bãnui natura acestui secret, v-aþi arunca în genunchi ºi aþi mulþumi lui Dumnezeu cã nu voi trebuie sã-l pãstraþi“. Avertismentul acesta nu a fost de naturã sã-i înspãimânte nici pe istoricii ºi nici pe spiritiºtii care, ani în ºir, au încercat sã dezlege misterul. Specialiºtii au studiat amãnunþit arborele genealogic al familiei ºi, în anul 1920, Paul Bloomenfield a ajuns la o concluzie ce oferea o explicaþie acceptabilã a acestei enigme. Conform almanahului Burke, cartea de cãpãtâi a nobililor britanici, moºtenitorul lui Thomas Glamis, cel de al II-lea Conte Strathmore, s-a cãsãtorit, la 21 decembrie 1820, cu Charlotte Grimstead ºi la 22 septembrie 1822, s-a nãscut moºtenitorul lor, Thomas George, cel de-al 12-lea Conte de Strathmore. Dar, studiind almanahul Douglas al nobililor scoþieni, Bloomenfield a aflat cã

242

Paranormalul în criminalisticã

Lord Glamis ºi soþia sa ar mai fi avut ºi alt copil, „nãscut la 21 octombrie 1821 ºi decedat în aceeaºi zi“. Conform unui alt almanah, data ar fi fost 18 octombrie. Bloomenfield presupunea cã primul copil fusese un monstru, care, de fapt, nu murise la naºtere. El nu putea moºteni însã niciodatã averea ºi titlul nobiliar. Fiind siguri cã avea zilele numãrate, au lãsat copilul în viaþã ºi l-au îngrijit cu multã atenþie. Acesta însã i-a supravieþuit atât tatãlui, cât ºi fratelui sãu. Claude, cel de al treilea fiu al familiei, a devenit cel de al 13-lea Conte de Strathmore, iar în 1904, acest titlu a fost moºtenit de fiul sãu, Claude George, nãscut în 1855. El era bunicul dinspre mamã al reginei Elisabeta a II-a. Se pare cã acesta a fost ultimul moºtenitor iniþiat în tenebroasa tainã a familiei, atunci când a împlinit vârsta majoratului, la 14 martie 1876. Fiul sãu, Timothy, nu auzise nimic despre aceastã istorie, deºi, odatã, a declarat urmãtoarele: „Am sentimentul cã undeva în castel a fost zidit un cadavru sau un sicriu, însã zidurile sunt atât de groase, încât ar trebui sã cãutãm luni în ºir, ºi nu se ºtie dacã o sã-i dãm de urmã“. În zilele noastre, legenda monstrului este evocatã doar de numele unei alei de pe terasa castelului, unde se presupune cã monstrul ieºea noaptea la plimbare. Este vorba de Aleea Contelui Nebun. Fantoma femeii în rochie cenuºie se roagã în tãcere în capela castelului; stafiile viziteazã camera unde dormea cãlãul familiei Strathmore. De asemenea, uneori, într-unul din dormitoarele castelului, poate fi întâlnitã ºi silueta masivã a contelui Beardie, cu barba fluturând în vânt, stând la flacãra cãminului parcã încãlzindu-se. Deºi acest loc este vizitat de un ºir întreg de fantome celebre, el nu e nici pe departe castelul cel mai bântuit din bãtrânul Albion. Acest titlu revine unui fort unde suveranii au comis acte de o nemaiîntâlnitã cruzime. l Bastioanele strãvechi ale Turnului Londrei, gãrzile regale în uniforme colorate ºi corbii legendari atrag anual milioane de turiºti, din toate pãrþile lumii. Vizitatorii cutreierã clãdirile-monument, ce pãstreazã nenumãrate vestigii interesante ºi obiecte de mare valoare, ascultând cu atenþie explicaþiile ghizilor, care evocã evenimentele spectaculoase ºi deosebit de sângeroase care au marcat istoria Angliei. Odinioarã, Turnul Londrei era clãdirea cea mai temutã din aceastã þarã, lucru atestat ºi de fantomele care-l bântuie de peste 700 de ani. Prima fantomã apãrutã în celebrul Turn al Londrei a fost cea a lui Thomas Becket, asasinat cu 71 de ani mai devreme, în catedrala din Canterbury. Becket era originar din Londra ºi, înainte de a deveni arhiepiscop de Canterbury, a fost guvernator al Turnului. Fantoma sa a fost observatã prima datã de „un preot înþelept, cu viaþã sfântã“, care a vãzut arãtarea lovind zidurile cu o cruce, iar pietrele – cãzând ºi sfãrâmându-se, de parcã ar fi avut loc un cutremur. Legenda spune cã stafia lui Becket s-ar fi întors pentru a distruge zidurile nou construite, care îi deranjau pe locuitorii din preajma turnului. Se pare cã stafiile de mai târziu acþionau din considerente mult mai personale atunci când

Fantome, stafii, spirite

243

reveneau în renumitul edificiu londonez. Cel mai des este vãzut spiritul Annei Boleyn, cea de-a doua dintre cele ºase soþii ale lui Henric al VIII-lea. De-a lungul anilor, ea a fost vãzutã de mai mulþi oameni printre care ºi un gardian care, din cauza ei, avea sã fie deferit Curþii marþiale. În iarna anului 1864, acesta fusese gãsit în stare de inconºtienþã în faþa reºedinþei ºi acuzat cã ar fi adormit în post. La interogatoriu, el a declarat cã, la un moment dat, din ceaþa nopþii s-a desprins o figurã ciudatã, în rochie albã ºi cu bonetã pe cap, dar care nu avea chip. Ostaºul, care servea în garda regalã de artilerie, a povestit apoi cã a încercat de mai multe ori sã goneascã silueta respectivã, dar fãrã rezultat. Când i-a înfipt baioneta în trup, pe þeava armei a apãrut o flacãrã, iar el a leºinat de spaimã. La proces au compãrut încã trei martori, doi ostaºi ºi un ofiþer, care au confirmat versiunea soldatului, relatând cã vãzuserã scena pe fereastra Turnului Însângerat, aflat în apropiere. Când s-a dovedit cã întâmplarea se petrecuse exact sub odaia în care Anna Boleyn îºi petrecuse ultima noapte dinainte de a fi executatã sub acuzaþia de adulter, execuþie care a avut loc în data de 19 mai 1536, Curtea marþialã l-a achitat pe inculpat. Anna Boleyn, care fusese reginã timp de 1000 de zile, era îngrozitã la gândul cã va fi executatã de mâna unui englez, cu tãiºul unei sãbii englezeºti. L-a înduplecat pe soþul ei sã aducã un cãlãu francez ºi un paloº francez pentru a fi decapitatã. Trupul ei a fost înghesuit apoi într-o ladã pentru sãgeþi ºi înmormântat în mare grabã la Capela „Sf. Petru în Lanþuri“ din Turnul Londrei. Santinelele i-au zãrit adesea fantoma plimbându-se în faþa micii capele. Într-o noapte, un ostaº de gardã, a observat o luminã stranie venind dinspre capelã. S-a urcat pe o scarã ºi s-a uitat înãuntru. A vãzut o procesiune alcãtuitã din cavaleri ºi domniþe, îmbrãcate în veºminte din epoca Tudorilor, înaintând încet printre rândurile de bãnci. În fruntea lor pãºea o femeie ce semãna cu Anna Boleyn. Când regina a ajuns în faþa altarului, toþi membrii procesiunii au dispãrut ca prin farmec, iar capela a fost din nou învãluitã în beznã. Silueta Annei Boleyn n-a apãrut însã doar la locul morþii acesteia. Se povesteºte cã într-una din zilele comemorãrii morþii ei, trupul sãu fãrã cap ar fi fost vãzut trecând într-o trãsurã, la Blickling Hall din Norfolk, reºedinþa unde îºi petrecuse copilãria. Existã informaþii cã stafia ei ar fi fost vãzutã bântuind podul castelului Rochford Hall din Essex, precum ºi terenurile din împrejurimile acestuia, în timpul celor 12 zile de dupã Crãciun. Totuºi, cel mai adesea fusese vãzutã trecând prin Turnul Londrei, în timpul unor execuþii. În zorii unei zile geroase de februarie, din anul 1915, locotenentul William Nicholis ºi unul dintre soldaþii din subordine au fost surprinºi de prezenþa unei femei în rochie de culoare maro, cu guler înalt ºi încreþit, care se îndrepta cu paºi grãbiþi cãtre malurile Tamisei. Apoi, aceasta a dispãrut, trecând printr-unul dintre zidurile Turnului din apropiere. Peste cinci ore avea sã fie executat unul dintre cei 11 spioni germani capturaþi în timpul primului rãzboi mondial. Anna Boleyn a fost vãzutã pentru ultima oarã în februarie 1933. Unul dintre gardieni

244

Paranormalul în criminalisticã

a declarat cã a vãzut apropiindu-se dinspre Turnul Însângerat, silueta unei fãpturi decapitate. În Turnul Londrei mai bântuie ºi alte trei fantome ale unor doamne decapitate în veacul al XVI-lea. Catherine Howard, cea de-a cincea soþie a lui Henric al VIII-lea, decapitatã în anul 1542, a fost vãzutã plimbându-se într-o noapte pe zidurile vechiului Turn. Spiritul Margaretei de Salisbury bântuie în Turn în fiecare zi în care se comemoreazã execuþia sa din 1541. Femeia, urlând ºi zbãtându-se, fusese târâtã cu sila pânã la locul execuþiei, iar cãlãul a trebuit s-o loveascã de trei ori la rând, pânã i-a nimerit gâtlejul. Lady Jane Gray care fusese reginã doar timp de nouã zile, a fost vãzutã de mai multe ori bântuind acelaºi Turn al Londrei. A fost recunoscutã de doi gardieni, în timp ce alerga pe bastioanele interioare, în apropierea Turnului Sãrii, în noaptea de 12 februarie 1954, când s-au împlinit 400 de ani de la decapitarea ei pe eºafodul din apropierea Turnului. Trei ani mai târziu, doi gardieni galezi au vãzut o siluetã neclarã apãrând în Turnul Sãrii, unde Lady Jane fusese închisã timp de 17 ani, înainte de a fi executatã. În anul 1970, un bãrbat din localitatea Grays, Essex, a trimis o scrisoare unui ziar londonez de searã, în care relata cã prietena sa, care vizitase Turnul Londrei, a vãzut o fantomã. Stafia, care avea pãrul lung, castaniu, ºi purta o rochie neagrã de catifea ºi o bonetã albã, stãtea la una din ferestrele Turnului Însângerat. La gât purta un medalion mare, de aur. Femeia a fost singurul membru al grupului de excursioniºti care vãzuse arãtarea, povestind cã, atât în timpul vizitei, cât ºi cu o altã ocazie, a urcat imediat în încãperea unde vãzuse fantoma pentru ca, ajunsã aici, sã aibã senzaþia cã se sufocã. Specialiºtii considerã cã tânãra este una dintre puþinele persoane care au vãzut fantoma lui Lady Jane Gray în timpul zilei. Dar Turnul este bântuit ºi de fantomele unor bãrbaþi ºi chiar ale unor copii. În anul 1890, un gardian a avut parte de o întâlnire înfricoºãtoare. Era de gardã în Turnul Beauchamp, când a auzit cã cineva îl strigã pe nume. Iatã ce a relatat gardianul: „M-am întors ºi am vãzut plutind în aer un cap roºu ºi diform, cu gura plinã de salivã ºi având ochii spãlãciþi, acoperiþi de pleoape groase. Din cãrþile de istorie cunoºteam bine acel portret: era Henric al VIII-lea, pe chipul cãruia se oglindea caracterul sãu diabolic. M-am speriat atât de tare, încât am luat-o la goanã ºi nu m-am oprit pânã nu m-am întâlnit cu doi colegi. Tocmai voiau sã mã salute, când li s-a tãiat respiraþia, pentru cã vãzuserã ºi ei arãtarea“. Cazul a fost muºamalizat de comandanþii gãrzii, aceºtia spunând cã nici vorbã ca Turnul sã fie bântuit de stafii. În timpul Primului Rãzboi Mondial, unul dintre gardieni povestea cã vãzuse ºi el o procesiune de fantome, care se îndrepta cãtre Turnul Pintenului. Grupul ducea o brancardã, pe care zãcea un cadavru decapitat, capul, acoperit, fiind aºezat lângã braþul mortului. Istoricii spun cã aºa se readuceau, cu secole în urmã, în incinta fortãreþei, trupurile celor executaþi prin decapitare pe Dealul Turnului. Fantoma rãposatului Duce de Northumberland a fost vãzutã atât de des plimbându-se pe zidul care lega

Fantome, stafii, spirite

245

turnurile Martin ºi al Guvernatorului, încât gardienii au denumit porþiunea respectivã „Aleea Northumberland“. Gardienii au vãzut ºi fantoma lui Sir Walter Raleigh, inventatorul preferat al reginei Elisabeta I, pe care succesorul ei, regele Jacob I, l-a închis în Turn, executându-l apoi în anul 1618. Ei au mai vãzut ºi doi copii care se plimbau în Turnul Însângerat þinându-se de mânã. Se spune cã sunt fantomele prinþilor Edward ºi Richard, care se pare cã au fost executaþi în anul 1483, la porunca unchiului lor, Richard al III-lea, pentru ca acesta sã poatã revendica tronul Angliei. Totuºi, nu toate fantomele din Turnul Londrei sunt personalitãþi istorice. Astfel, într-o dimineaþã a anului 1952, maiorul H.D.V. Sitwell, care se afla în turnul Sf. Toma, a vãzut în uºa dormitorului sãu, figura unui cãlugãr cu rasã maronie. ªi nu numai fantomele oamenilor bântuie vestitul Turn al Londrei. Într-o zi de octombrie a anului 1817, Edmund Swifte, paznicul bijuteriilor regale, împreunã cu soþia, fiul sãu ºi o rudã îndepãrtatã, luau masa în salonul din Turnul Martin. Tocmai îºi servea soþia cu un pahar de vin, când femeia a exclamat: „Doamne, Dumnezeule, ce-i acolo?“ Bãrbatul urmãri privirea consternatã a nevestei sale ºi vãzu un tub de sticlã de grosimea unui braþ, plin cu un lichid asemãnãtor ºampaniei, care plutea între tãblia mesei ºi tavan. Apoi, brusc, începu sã treacã de la un om la altul. Când a ajuns în spatele soþiei lui Swifte, s-a oprit la nivelul umerilor ei. Femeia s-a ghemuit la pãmânt, strigând: „Iisuse, mi-a atins umãrul!“ Swifte s-a repezit cu un scaun asupra straniului cilindru, dupã care a fugit la etaj sã vadã dacã nu s-a întâmplat ceva cu copiii. Când a revenit, ciudatul obiect dispãruse. Câteva zile mai târziu, paznicul din faþa Turnului Martin a constatat cu stupoare cã aburul care ieºea prin crãpãtura dintre uºa zãvorâtã ºi prag lua forma unui urs uriaº. Gardianul s-a repezit cu baioneta spre animal, însã lama armei s-a înfipt în lemnul uºii. Bãrbatul a leºinat de spaimã, iar peste câteva zile a ºi murit. Turnul este bântuit ºi de spirite malefice. Scutierii care dormeau într-o încãpere din Turnul Fântânii s-au trezit cã cineva i-a rãsturnat cu paturi cu tot. În toamna anului 1972, un fotograf a fost împins de pe scara pe care se suise sã-ºi potriveascã trepiedul ca sã fotografieze o frescã din Turnul Beauchamp. El se afla în camera în care fusese închis lordul Lovat, ultimul condamnat la moarte din Turnul Londrei. Cel mai ciudat lucru legat de fantomele din Turnul Londrei este faptul cã în Turnul Alb nu a fost vãzutã nicio fantomã, deºi el se aflã în centrul fortificaþiei, fiind cea mai mare ºi cea mai veche dintre construcþiile sale. Guy Fawkes, care în anul 1605 a încercat sã arunce în aer clãdirea Parlamentului, a fost doar unul dintre personajele faimoase încarcerate în condiþii mizere în acest turn. Niciuna însã nu a revenit sã bântuie locul supliciului. Se pare cã la sfârºitul anilor 1850 a fost descoperitã ºi posibila explicaþie a acestui mister. În veacul al XI-lea, când a început construcþia Turnului Alb, lumea mai era încredinþatã cã o construcþie poate fi ocrotitã de spiritele rele dacã se zideºte în ea un animal de jertfã. Muncitorii care au demolat unul dintre zidurile cele mai groase au gãsit scheletul unei pisici care fusese probabil jertfitã în acest scop, în vremuri demult apuse.

246

Paranormalul în criminalisticã

O întâmplare asemãnãtoare au trãit ºi locuitorii din castelul Burten Agnes Hall. În castel se afla craniul numit Aws-Nance, care nu putea fi mutat în altã parte. De peste 30 de ani, oricine încerca sã-l ia din locul sãu era aspru pedepsit. Castelul fusese înãlþat în secolul al XVII-lea, la cererea a trei surori, care au fost beneficiarele unei averi considerabile, lãsatã cu titlu de moºtenire de tatãl lor, Sir Henry Griffith. La scurtã vreme, mezina, Ana, a fost agresatã de niºte tâlhari, în timp ce se îndrepta spre casã. Sãtenii îngroziþi de cele întâmplate au transportat trupul vãtãmat al tinerei la locuinþa sa. Cu toate îngrijirile acordate, rãnile suferite erau atât de grave, încât decesul Anei pãrea inevitabil. Cu puþin timp înainte de moartea sa, Ana ºi-a chemat surorile ºi le-a împãrtãºit ultima dorinþã. Le-a rugat pe surorile ei ca, înainte de a fi înmormântatã, sã fie decapitatã, iar capul ei sã fie pãstrat în casã, înconjurat cu multã consideraþie ºi dragoste. Ea le-a ameninþat cã în cazul în care dorinþa ei nu va fi îndeplinitã, vor avea parte de zile negre ºi pedepse severe. Cele douã surori ºi-au luat angajamentul cã-i vor urma instrucþiunile, dar gândul la aceastã stranie dorinþã le-a provocat repulsie. Când Ana a murit, corpul ei neînsufleþit a fost redat eternitãþii, nemutilat. Dupã ºapte zile de la înhumare, cei ce locuiau în castel au fost treziþi de niºte sunete inexplicabile, ce veneau dintr-o camerã de la etaj. Peste o sãptãmânã, sunetele s-au auzit din nou, dar, în acelaºi timp, mai multe uºi ale clãdirii au început sã se trânteascã singure. La trei sãptãmâni de la înmormântare, vocile se auzeau tot mai insistent în fiecare noapte, iar dinspre scãri se distingea un zgomot asemãnãtor celui fãcut de o armatã. Liniºtea din castel a fost tulburatã pentru totdeauna. În zilele urmãtoare, mulþi servitori ºi-au dat demisia ºi au pãrãsit clãdirea. Surorile au cerut ajutorul preotului din sat, iar când fetele i-au adus la cunoºtinþã ultima dorinþã a Anei ºi faptul cã nu o respectaserã, acesta le-a sugerat sã deshumeze corpul ºi îndeplineascã dorinþa rãposatei. Trupul surorii lor era încã intact, însã capul fusese desprins de trup, iar pielea capului era descuamatã, rãmânând doar craniul gol. Îngrozite, cele douã surori au dus craniul în castel. Fantoma a încetat sã mai bântuie prin încãperile clãdirii, iar surorile au fost nevoite sã trãiascã alãturi cu „moºtenirea“ stranie, lãsatã de sora lor decedatã, pânã la sfârºitul vieþii. Mai mulþi proprietari care au locuit ulterior în castelul Burten Agnes au încercat sã scape de incomoda povarã, dar Aws-Nance pãrea sã nu cedeze. Zgomotele stranii din castel reveneau aproape instantaneu, când proprietarii castelului încercau sã mute craniul de la locul lui. Existã situaþii când fantomele anunþã cã anumite oseminte pãmânteºti nu se odihnesc cum se cuvine. Ele se retrag numai atunci când rãmãºiþele lor pãmânteºti sunt înmormântate dupã cerinþele Bisericii. În anul 1930, într-o casã-pensiune din localitatea Lynton, câþiva locatari au spus gazdei cã sunt tulburaþi de o voce de copil în timpul nopþii. Familia

Fantome, stafii, spirite

247

Ewing, gazda acestei pensiuni, a fost înºtiinþatã cã noaptea unii locatari au vãzut ºi fantoma unei femei în vârstã ºi au auzit plânsetul unui copil. Cumnatul doamnei Ewing le-a atras atenþia asupra faptului cã aceastã camerã era mult mai îngustã decât cea aflatã dedesubt, la nivelul inferior. S-a dedus cã exista o niºã ziditã, unde s-a descoperit un dulap ce conþinea o lãdiþã micã ºi un morman de oase. Atunci când acestea au fost îndepãrtate din ciudatul depozit, în casã s-a aºternut, din nou, liniºtea. l În anul 1806, dupã campania prusacilor împotriva francezilor, consilierul prinþului de Hohenlohe a primit ordin de la acesta sã se deplaseze la castelul sãu din Slawensick, Silezia, ºi sã-l aºtepte acolo. Domnul Hahn s-a conformat ºi la castel a întâlnit un prieten din copilãrie, Charles Kern de Hunzelan, fost prizonier ºi eliberat „pe cuvânt“, care primise încuviinþarea sã stea acolo pânã îi soseau de acasã banii de drum. Cei doi tineri nu erau superstiþioºi. În perioada în care au locuit împreunã la castel, Hahn ºi Kern au fost martorii multor întâmplãri misterioase, mai ales serile. La aceste scene, când cuþite, furculiþe, perii, pãlãrii, pantofi, batiste ºi sãpunuri zburau de colo-colo prin camerã, au asistat nu numai cei doi musafiri, dar ºi slujitorii castelului, care erau chemaþi special pentru a fi martori. Au aflat bineînþeles ºi vecinii, care uneori au venit ºi au luat act de aceste întâmplãri. Dintre aventurile stranii petrecute la castelul din Slawensick, cea în care a fost implicat Kern este de-a dreptul remarcabilã. Într-o searã, când se pregãtea sã se radã, toate instrumentele necesare acestei operaþii, aºezate pe o etajerã piramidalã dintr-un colþ al camerei, venirã unul dupã altul – cutia cu sãpunul, briciul, pãmãtuful – ºi cãzurã la picioarele lui Hahn. Kern, care era aºezat la masã, a izbucnit în râs, cãci se obiºnuiserã cu astfel de incidente ºi nu le mai lua în seamã. Totuºi, în aceeaºi searã Hahn îl vãzu pe Kern oprindu-se în faþa oglinzii pe care îºi aruncase privirile, ca ºi cum ar fi fost þintuit locului. A stat câteva minute ºi apoi a fost brusc apucat de un tremur violent. S-a întors de la oglindã palid ca un mort. Kern, care era într-adevãr foarte curajos, îºi veni în fire ºi povesti cu voce tremurãtoare cã, uitându-se din întâmplare spre oglindã, vãzuse o fantomã femininã privindu-l. Ea se afla în faþa propriei sale imagini ce se vedea clar în spatele ei. Mai întâi nu ºi-a putut crede ochilor, crezându-se victima unei iluzii, ºi de aceea stãtuse nemiºcat. Dar când a vãzut cã ochii fantomei erau mobili ºi priveau în ai sãi, s-a simþit strãbãtut de un fior de groazã. Hahn a vrut sã vadã ºi el fantoma, s-a îndreptat cu paºi fermi spre oglindã ºi a cerut fantomei sã i se arate ºi lui, dar nu a vãzut nimic, deºi a stat un sfert de orã în faþa oglinzii. Kern a adãugat cã trãsãturile spectrului erau foarte bãtrâne, dar nu triste ºi nici întunecate. Expresia era mai degrabã indiferenþa. Faþa ei era foarte palidã ºi avea capul acoperit cu un voal care nu lãsa sã se vadã decât trãsãturile. Într-o altã searã, când Kern stãtea în pat, în timp ce servitorul sãu era în

248

Paranormalul în criminalisticã

picioare lângã uºã ºi vorbeau împreunã, vãzurã cu stupefacþie cum o carafã de bere se ridicã de pe masã la o înãlþime de aproximativ un metru, turnã din conþinutul ei într-un pahar, aºezat tot pe masã, umplându-l cam jumãtate, apoi reveni la loc, iar paharul se ridicã singur, cam la înãlþimea unui om, ºi se goli ca ºi cam cineva ar fi bãut berea din el. Servitorul Johan, siderat, strigã uimit: „Dumnezeule, l-a bãut!“ Paharul a fost apoi aºezat pe masã, iar cei doi nu au vãzut nicio picãturã de bere pe podea. Fantomele castelului Slawensick au fost înregistrate în rândul acelora „dovedite“. Numãrul total al persoanelor care le-au semnalat prezenþa depãºeºte 200. Activitatea lor a încetat în anul 1939, chiar în ziua de l octombrie, la o lunã dupã ce a început cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, în timpul unei furtuni puternice. În anul 1952, în urma unor sãpãturi efectuate în curtea castelului, a fost gãsit un grup de trei schelete, îngropate în picioare, care se bãnuieºte cã au murit în jurul anului 1780 ºi care se pare cã erau rãmãºiþele a trei slujitori, douã femei ºi un bãrbat, toþi tineri, care au fost uciºi prin îngropare de vii. Fantomele lor au bântuit castelul aproape 160 de ani. l În regiunea Auvergne din sudul Franþei se gãseºte Castelul Devance, un alt loc ce pãstreazã amintirile unei tragedii. În secolul al XVI-lea, stãpânul castelului a sedus o tânãrã, pe nume Lucie. Soþia lui a descoperit adulterul ºi a cerut rãzbunare, Lucie fiind ucisã în mod brutal. Actualul proprietar al castelului este convins cã fantoma acesteia bântuie ºi acum coridoarele ºi încãperile construcþiei, declarând cã de multe ori a observat o luminã puternicã în unele nopþi, în interiorul cãreia se distingea clar forma unei femei. l Povestirile despre întâmplãri supranaturale sunt un lucru obiºnuit în castelele din Europa. Unul dintre acestea a devenit celebru datoritã apariþiilor paranormale. Fundaþia Castelului Chillingham se aflã pe ruinele unei mãnãstiri din secolul al VII-lea, care a fost atacatã ºi jefuitã cu mult timp în urmã. Cãlugãrii care nu au reuºit sã fugã la timp au murit în chinuri groaznice, fiind înjunghiaþi, strangulaþi ºi aruncaþi în fântâni. Proprietarul castelului crede cã acele spirite agitate nu au pãrãsit clãdirea ºi cã se aflã ºi azi între zidurile strãvechi. Dar acestea nu sunt singurele suflete rãtãcitoare care bântuie castelul. Devenitã cunoscutã sub numele de „Doamna în Alb“, o femeie tânãrã îºi face apariþia de secole în acest castel. Martorii susþin cã, uneori, ea urcã scãrile ºi strãbate coridoarele, oprindu-se la ferestre ºi scrutând orizontul. Legenda spune cã „Doamna în Alb“, Lady Henrietta Barcklay, a fost pãrãsitã de soþul ei care a fugit cu o sorã mai micã de-a ei. l Dar cea mai renumitã fantomã din castelul Chillingham a fost „Bãiatul Strãlucitor“, a cãrui voce pãtrunzãtoare a îngrozit mulþi vizitatori de-a lungul vremii. Bãiatul a apãrut cu regularitate timp de 200 de ani, ieºind din zidul aºa-numitei camere roz. Atunci când s-a curãþat coºul din acea camerã, a fost descoperit scheletul unui copil de circa 10-11 ani, a cãrui identitate a rãmas necunoscutã. În schimb, dupã înhumarea osemintelor, vocea bãiatului a încetat sã se mai audã între zidurile castelului, ce a fost martor la atâtea drame.

Fantome, stafii, spirite

249

24.32. Eroarea fatalã
În 1804, în cartierul Hamersmith din Londra, apariþia unei fantome-femeie cu rochie albã a provocat o adevãratã tragedie. Stafia a urmãrit o femeie ce traversa singurã cimitirul ºi a agresat-o. Poliþia nu a reuºit sã elucideze cazul, dar a luat mãsuri pentru a preveni apariþia unei noi tentative de agresiune. Astfel, a solicitat formarea unui grup de voluntari care sã patruleze în cimitir. Cu toate mãsurile luate, stafia a apãrut din nou ºi a fost vãzutã de un birjar care trecea cu trãsura pe lângã cimitir. La patru zile dupã înfiinþarea grupului de voluntari, în cimitir, unul dintre ei, pe nume Francis Smith, a observat o figurã îmbrãcatã în alb, pe o strãduþã întunecatã. A tras asupra ei, iar aceasta s-a prãbuºit. Când au ajuns la faþa locului, totul s-a dovedit a fi o eroare fatalã. Dupã identificare, s-a stabilit cã persoana ucisã era zidarul Thomas Milwood, care venea de la atelierul unde lucra pânã la ore târzii din noapte. Sub acuzaþia de omucidere, Smith a fost condamnat la moarte, dar, în urma contestaþiei fãcute, pedeapsa a fost anulatã, vinovatul fiind obligat sã execute doar doi ani de închisoare.

24.33. Remuºcãrile unei mame
Se împlinesc 400 de ani de când stafia unei femei îmbrãcate în doliu apare cu regularitate în zona parohiei Bisharm (Buckinghamshire). În faþa stafiei pluteºte un lighean cu apã, în care aceasta îºi limpezeºte din când în când mâinile. Fenomenul a fost remarcat de doi copii localnici, aflaþi într-o barcã pe râul Tamisa, ce strãbate câmpia de la marginea abaþiei. Se spunea cã nãluca, ce pãrea deosebit de paºnicã, era a lui Elisabeth Hobby, soþia unui renumit inventator ºi confidentã a reginei Elisabeta I. Femeia scria poezii în englezã ºi latinã, fiind, totodatã, un pedagog foarte sever ºi pretenþios cu elevii sãi. Însã soarta a decis ca tocmai cel mai mic fiu al ei, William s-o dezamãgeascã. Bãiatul era slab dotat intelectual ºi foarte dezordonat, iar notiþele sale erau pline de greºeli de ortografie. Mama lui, o fire impulsivã ºi severã, îl bãtea deseori, dar, cu toate acestea, bãiatul nu înregistra niciun progres la învãþãturã. Într-o dimineaþã, Elisabeth Hobby s-a înfuriat foarte tare pe fiul ei, din cauza temelor greºite ale acestuia. I-a tras bãiatului câteva palme ºi i-a poruncit sã-ºi refacã tema. Drept pedeapsã, l-a încuiat în dulap pânã când urma sã-ºi termine lecþiile. Imediat dupã incident, regina i-a trimis vorbã lui Elisabet sã vinã de îndatã la palat. Aceasta a plecat grãbitã ºi a uitat sã pomeneascã vreunui servitor cã-ºi încuiase bãiatul în dulap. Seara, la întoarcere, l-a gãsit pe William mort, aplecat peste cãrþile sale. Pânã în clipa morþii sale, la vârsta de 91 de ani, în 1609, Elisabeth nu ºi-a putut ierta fapta comisã.

250

Paranormalul în criminalisticã

În 1840, câþiva lucrãtori au efectuat niºte reparaþii în clãdirea palatului. Printre grinzile de susþinere au gãsit un caiet care, probabil, aparþinuse cândva unui copil. O paginã a caietului era acoperitã cu pete, dar nu de cernealã, ci de lacrimi, uscate demult.

24.34. Cursa spre eternitate
Ziua în care James Worson a acceptat acea stranie provocare s-a dovedit a fi una de rãu augur. Tânãrul era de meserie cizmar, un om orgolios ºi încrezut. În ultima clipã a vieþii sale a scos un þipãt puternic, apoi a dispãrut pentru totdeauna. La 3 septembrie 1873, în oraºul Leamington (Warwickshire), cizmarul se lãuda cu calitãþile sale atletice în faþa a doi prieteni. El le-a spus acestora cã reuºise, în mai multe rânduri, sã parcurgã alergând în timp record, distanþa dintre douã oraºe învecinate. Câþiva ºtiau cã Worson era un bun alergãtor, cu toate acestea, prietenii sãi s-au cam îndoit de spusele acestuia. Dacã era într-adevãr un atlet atât de bun, precum susþinea, de ce n-ar dovedi acest lucru? Worson a acceptat bucuros provocarea ºi le-a spus cã-ºi va demonstra aptitudinile, alergând distanþa de 20 mile dintre Leamington ºi Coventry. Proba de forþã a demarat într-o ambianþã plãcutã. Worson se echipase corespunzãtor ºi era gata de start. Prietenii lui, Hammerson Burns ºi Barham Wise, îl urmau într-o birjã trasã de cai, mergând în imediata apropiere a alergãtorului. Burns luase cu el ºi un aparat de fotografiat. Cei trei bãrbaþi parcurseserã deja douã-treimi din traseu, iar buna dispoziþie i-a însoþit în tot acest timp. Worson pãrea cã spusese adevãrul în privinþa rezistenþei sale fizice. Alerga uºor ºi, din când în când, îºi întorcea privirea înapoi, spre prietenii sãi. Aceºtia nu-l pierdeau nicio clipã din vedere. Cursa se desfãºura pe un drum prãfuit. Dintr-odatã, Worson pãru cã se împleticeºte. Apoi, s-a prãbuºit þipând scurt. Wise mãrturisea mai târziu: „Era þipãtul cel mai straniu pe care l-am auzit vreodatã“. Acest strigãt înfiorãtor a fost ultima amintire despre Worson. Corpul sãu nu a mai apucat sã atingã pãmântul, cãci, în cãdere, a dispãrut pur ºi simplu. Cea mai elocventã dovadã a acestui fapt incredibil ar fi însuºi drumul prãfuit. Pe fotografiile efectuate de Burns se distingeau clar paºii lãsaþi pe nisipul uscat al drumului. Urmele au dispãrut într-un anumit punct, ca ºi cum Worson s-ar fi izbit de un zid de piatrã. Când prietenii sãi au revenit în oraº, au efectuat o cercetare amãnunþitã, rãscolind fiecare metru pãtrat, însã cãutarea a fost zadarnicã. În mod surprinzãtor, câinii de vânãtoare care au însoþit echipa de cercetare au evitat, parcã dinadins, locul în care urmele lui Worson dispãruserã. Ulterior, o seamã de martori au susþinut cã vãzuserã fantoma unui atlet, îmbrãcat în echipament de sport de culoare verde, alergând pe drumul ce leagã Leamington de Coventry.

Fantome, stafii, spirite

251

24.35. Rãzbunarea victimei canibalilor
Doar patru dintre naufragiaþii vasului Pierrot au reuºit sã scape cu viaþã în iunie 1884, când nava s-a scufundat în apele Oceanului Atlantic. Înghesuiþi într-o barcã de salvare, aceºtia au fost purtaþi de valuri timp de 25 de zile. Din cauza foamei ºi a intemperiilor, cei patru se aflau deja în pragul morþii, când cãpitanul Edwin Rutt a venit cu o propunere înfiorãtoare, izvorâtã din disperare: în urma tragerii la sorþi, sã se decidã care dintre ei urma sã fie mâncat de ceilalþi. Doi dintre marinari au fost de acord cu Rutt, însã cel mai tânãr dintre ei, Dick Tomlin, în vârstã de 18 ani, s-a împotrivit, spunând cã preferã sã moarã de foame decât sã mãnânce carne de om. Împotrivirea lui Dick i-a pecetluit soarta. La prima ocazie ivitã, Rutt s-a nãpustit asupra bãiatului care dormea ºi i-a secþionat gâtul. Ceilalþi doi marinari, Josh Dudley ºi Will Hoon, nu manifestaserã nici ei vreo reþinere faþã de canibalism. Dupã patru zile, barca a fost gãsitã de echipajul velierului Gellert, naufragiaþii fiind încã în viaþã datoritã faptului cã se hrãniserã cu… carnea colegului lor. Cãpitanul, stupefiat ºi îngrozit de fapta celor trei marinari, nu ºi-a dat acordul ca resturile cadavrului sã fie aruncate în mare. La ordinele lui, cadavrul a fost înfãºurat în pânzã asprã de velã ºi transportat, împreunã cu ceilalþi trei naufragiaþi, în portul Falmouth, din þinutul Cornwall. Cei trei au fost chemaþi în faþa instanþei ºi acuzaþi de crimã cu premeditare. La intervenþia ministrului de Interne, instanþa de judecatã a sistat cercetãrile în privinþa acestui caz odios, hotãrând condamnarea celor trei marinari la ºase luni de închisoare. Nimeni nu ºtia cã adevãratele grozãvii de-abia acum urmau sã înceapã. Dupã ce marinarii au fost eliberaþi, John Dudley s-a angajat ca zilier pentru o sumã infimã, care-i putea asigura doar un trai mizer, puþin peste nivelul subzistenþei. Dupã douã sãptãmâni, mergând pe o stradã lãturalnicã a Londrei, învãluitã într-o ceaþã deasã, caii înhãmaþi la cãruþa lui s-au speriat foarte tare, luând-o la fugã. Dudley a cãzut de pe banchetã, decedând pe loc, din cauza contuziilor craniene. Potrivit afirmaþiilor martorilor oculari, la locul accidentului a apãrut o fiinþã înfãºuratã într-o pânzã pãtatã de sânge, care, imediat dupã ce Dudley a decedat, a dispãrut în mod misterios. Ca urmare a acestui eveniment tragic, cãpitanul Rutt a intrat în panicã. A plecat îndatã în cartierul mãrginaº Soho, pentru a da de urma celuilalt camarad ce supravieþuise, Will Hoon. Bãtrânul marinar ajunsese un oropsit al sorþii, aflat mai tot timpul în stare de ebrietate, starea sãnãtãþii sale pãrând a fi una extrem de precarã. Rutt l-a înºtiinþat de accidentul lui Dudley, pomenind ºi de apariþia acelei fantome însângerate, convins fiind cã este o rudã a lui Tomlin, însetatã de rãzbunare. L-a implorat sã-l caute împreunã pe acest individ misterios, însã tot ce-ºi mai dorea Hoon de la viaþã era o sticlã de gin. În scurtã vreme, acesta a cãzut la pat, fiind internat într-un azil de bãtrâni. Înainte de a intra în comã,

252

Paranormalul în criminalisticã

s-a zbãtut încontinuu, þipând deznãdãjduit, dupã care a murit în chinuri groaznice. Câþiva martori oculari susþineau cã o fiinþã „înfãºuratã în pânzã“ a încercat sã-l aline, aceasta dispãrând imediat dupã ce a survenit decesul. Deznãdãjduit la culme, Rutt a reclamat întâmplãrile la poliþie. Poliþiºtii l-au luat în derâdere, auzind relatãrile acestui bãrbat ce pãrea dement, însã comisarul-ºef a dispus sã fie „cazat“ peste noapte într-una din celulele secþiei de poliþie, având în vedere starea de ºoc în care se afla reclamantul. De-a dreptul încântat, Rutt a intrat în celulã ºi chiar a verificat de mai multe ori siguranþa încuietorilor. Aceastã secþie era destinatã tâlharilor care perturbau viaþa nocturnã a Londrei, fiind reþinuþi acolo pentru câteva ore. Ei aveau, de multe ori, manifestãri extreme. Însã atunci când, la ora 3.00 noaptea, dintr-o parte a închisorii s-a auzit un rãcnet înfiorãtor, poliþiºtii au tresãrit ºi s-au îndreptat grãbiþi spre celula cu pricina. S-a dovedit a fi cea a lui Rutt. Au deschis uºa ºi s-au apropiat de pat. Victima a fost gãsitã într-o stare care ar fi îngrozit orice persoanã cu sânge rece. Pielea de pe picioare îi era sfâºiatã cu foarfecele, iar ochii îi ieºiserã din orbite. Strângea în mâini resturi de pânzã ºi fâºii însângerate.

24.36. Grota contrabandiºtilor
Pe litoralul britanic circulã nenumãrate istorii palpitante legate de contrabandiºti, iar locuitorii oraºelor în împrejurimile cãrora existã stânci ºi grote stâncoase, pretind cã acolo ar bântui stafiile acestora. O asemenea poveste este legatã de grota Marsden, care se aflã în partea de nord-est a litoralului englez între South Shields ºi Sunderland. Grota era folositã de contrabandiºti pentru a-ºi ascunde marfa, însã unul dintre ei, pe nume John cel Îndãrãtnic, ºi-a trãdat camarazii. Contrabandiºtii care au pãrãsit vasul pescãresc ce-i adusese pânã în golful Marsden, pentru a ajunge la þãrm cu bãrcile, erau aºteptaþi de paza de coastã. Unul dintre camarazii lor de pe vas, presimþind pericolul, ºi-a descãrcat pistolul, pentru a-ºi avertiza tovarãºii. John cel Îndãrãtnic a plãtit cu vârf ºi îndesat pentru fapta sa. Camarazii sãi l-au închis într-un butoi ºi l-au tras deasupra grotei, unde a rãmas agãþat pânã când avea sã moarã de foame. Se pare cã în grota, în care astãzi funcþioneazã un restaurant, se mai aud uneori ºi acum þipetele care au rãsunat în urmã cu 150 de ani.

24.37. Sã fi existat oare Fantomas?!
Paris. 1860. Un cadavru gãsit în trenul Bâle–Paris dã destule bãtãi de cap poliþiei. Cãci trupul, desfigurat, aparþine preºedintelui Poinsot, magistrat reputat, dar controversat, pe vremea lui Napoleon al III-lea. Poinsot nu avea o reputaþie

Fantome, stafii, spirite

253

prea bunã ºi asasinarea sa provoacã oarecare valuri politice. Aºa încât, pentru a închide gura clevetitorilor, poliþia se simte obligatã sã abordeze ancheta cu toatã hotãrârea, pentru a-l descoperi pe autorul crimei. Printr-o întâmplare „fericitã“ acesta ºi-a lãsat la locul faptei o batistã ºi o tabacherã. Apoi se descoperã staþia în care a urcat în tren, precum ºi aceea în care a coborât. Se descoperã în sfârºit, cã Poinsot a cinat în ajunul crimei într-un han împreunã cu un bãrbat ale cãrui semnalmente corespund acelora ale cãlãtorului misterios. Apare ºi un nume: e vorba de un oarecare Matricon care este vãzut la Lyon, apoi la Geneva. Matricon face gestul de a plãti o prostituatã cu bani ruseºti ce fuseserã furaþi unui medic militar, doctorul Heppi, care, cu puþinã vreme înainte, avusese aceeaºi soartã ca ºi Poinsot. Se descoperã locuinþa lui Matricon: într-o camerã se gãseºte o pereche de cãtuºe. Acestea fuseserã sustrase unor jandarmi de un oarecare Charles Jud, în momentul evadãrii sale. Charles Jud fusese închis tocmai pentru uciderea doctorului Heppi. Deci, lucrurile sunt clare: Matricon ºi Jud sunt una ºi aceeaºi persoanã. Numai cã aceastã persoanã este de negãsit. Atunci, fostul ºef al Siguranþei, Claude, se decide sã plece de unul singur în cãutarea lui Jud. El se duce în Alsacia, locul de naºtere al prezumtivului asasin, unde, se pare, acesta venea sã se odihneascã dupã fiecare loviturã. Dar, pe drum, detectivul este rãpit de un grup de tineri care îl conving sã renunþe la anchetã. ªi afacerea este clasatã definitiv. Peste câþiva ani se va stabili cã Jud a fost doar un personaj inventat pentru a-l acoperi pe adevãratul asasin, un soþ înºelat. Dar personajul va intra în legendã ºi, dupã câteva decenii, Robert Desnos va face din el un erou la fel de cunoscut în Franþa ca Arsene Lupin: Fantomas.

24.38. Lugubra moºtenire a lui Jack Spintecãtorul
Douã dintre victimele odiosului Jack Spintecãtorul bântuie încã pe strãzile londoneze, parcã pentru a aduce aminte de sângeroasele crime ale asasinului necunoscut. Prima dintre cele ºase victime ale „mãcelarului“ a fost Polly Nicholls, o prostituatã în vârstã de 42 de ani. Corpul ei mutilat a fost descoperit la 31 august 1888. Avea gâtul retezat ºi abdomenul spintecat. Trupul ei însângerat, provocând o spaimã cumplitã, apare din când în când pe strada Durward din cartierul mãrginaº Whitchapel, acolo unde fusese gãsit cadavrul ei. Pe o stradã apropiatã, se mai aude uneori strigãtul de groazã al unei alte victime a lui Jack Spintecãtorul, voce despre care se presupune cã ar aparþine lui Annie Chapmann, o femeie în vârstã de 47 de ani.

24.39. Împuºcatã din gelozie
Primul etaj al clãdirii Amiralitãþii din Londra, care, odinioarã, l-a gãzduit ºi pe Winston Churchill, pe vremea când fusese lord de rangul I al flotei Marii

254

Paranormalul în criminalisticã

Britanii, era bântuitã de fantoma lui Margaret Reay, care fusese iubita lui Sandwich Earl. Portretul ei era expus într-o încãpere a clãdirii. În aprilie 1779, Margaret, ieºind de la Opera Regalã „Covert Garden“, a fost împuºcatã mortal de un fost curtezan. Motivul crimei l-a constituit gelozia.

24.40. „Serviciul secret“ ºi actorul înjunghiat
Fantomele bântuie peste tot în lume, dar se pare cã preferã sã aparã pe scena teatrelor. Alteori se amestecã în dramele vieþii reale, care sunt la fel de înspãimântãtoare ca cele imaginate de autorii dramatici. William Terriss era un actor cu personalitate, care îmbrãþiºase cariera actoriceascã dupã o viaþã de aventurier. În decembrie 1897, juca rolul principal dintr-o piesã poliþistã intitulatã „Serviciul secret“, pusã în scenã la Teatrul Adelphi din cartierul Strand. Într-o searã, dupã spectacol, actorul a fost înjunghiat ºi, de atunci, o serie întreagã de evenimente inexplicabile sunt atribuite spiritului sãu zbuciumat. Artiºtii auzeau pe scenã zgomote de paºi ºi bãtãi. Ascensoarele de scenã erau cuplate ºi decuplate de forþe nevãzute, luminile se stingeau ºi se aprindeau de la sine.

24.41. În cãutarea fratelui spânzurat
Începând din 1780, când a avut loc rebeliunea lui Gordon, timp de aproape douã veacuri, pe coridoarele Bãncii Angliei au patrulat gardieni care pãzeau sãlile de tezaur. În anul 1973, garda a fost desfiinþatã, însã în clãdirea bãncii a rãmas sã patruleze un vizitator nocturn, care îºi face în mod constant rondul pe strada Threadneedle în cãutarea fratelui sãu. Este vorba de „cãlugãriþa cernitã“, denumitã astfel de cãtre cei care au vãzut fantoma îmbrãcatã în rochie neagrã ºi cu faþa acoperitã de un vãl gros. Apariþia este, probabil, stafia lui Sarah Whitehead, care bântuie clãdirea în cãutarea fratelui ei, Philip, funcþionar la o bancã, arestat în anul 1811, sub acuzaþia de uz de fals. Philip a fost spânzurat, aceasta fiind pedeapsa la care erau condamnaþi falsificatorii la vremea respectivã. Sarah, care nu vorbise de multã vreme cu fratele ei, s-a decis sã-l caute la bancã. Când a auzit vestea execuþiei acestuia, tânãra a înnebunit. A doua zi, a reapãrut la bancã purtând haine de doliu ºi cu faþa acoperitã de un vãl gros, întrebând dacã nu îl vãzuse cineva pe fratele ei. În urmãtorii 25 de ani a fost vãzutã plimbându-se pe strada Threadneedle ºi oprind trecãtorii. Uneori intra ºi în clãdirea bãncii. Plimbãrile ei solitare nu au încetat nici dupã moarte. La scurt timp dupã ce a fost înmormântatã în cimitirul St. Christopher-le-Stock din City, aflat în apropierea grãdinii bãncii, femeia în negru a reapãrut. Figura cãlugãriþei cernite a devenit o legendã în cercurile funcþionarilor de bancã de la finele veacului trecut. Mulþi dintre ei vãzuserã fantoma femeii disperate care-ºi cãuta fratele. Unul dintre angajaþii

Fantome, stafii, spirite

255

bãncii povestea cã a vãzut-o în vechiul cimitir, plângând în hohote ºi lovind cu pumnii placa funerarã a unui mormânt. Gardienii bãncii au dispãrut de mult, ca ºi tezaurul, de altfel, dar pe culoare se mai aud ºi azi paºii lui Sarah Whitehead, care-ºi cautã în continuare fratele.

24.42. Copiii ucigaºi
Când a vãzut prima datã casa, tânãrul ºi talentatul scriitor Paul Fortier a ºtiut cã aceasta este locuinþa idealã pentru el, casa visurilor lui. Era optimist ºi foarte încrezãtor în viitorul sãu ºi al familiei sale. Primul sãu roman, Câmpiile Amaranth, fusese primit cu mare interes de cãtre publicul cititor ºi începuse deja sã scrie urmãtorul roman, care promitea sã aibã acelaºi succes. Soþia lui Paul Fortier era o femeie frumoasã ºi tânãrã. Împreunã aveau o fetiþã încântãtoare de 5 ani, pe nume Gisele. Noua locuinþã din Montreal (Canada) i-a plãcut Denisei Fortier, care avea însã anumite reþineri în privinþa clãdirii. Dupã ce au cumpãrat-o în 1905, a insistat ca soþul sãu sã cerceteze originea acestei case ºi sã verifice amãnunþit toate anexele gospodãreºti. Îngrijorarea ei s-a datorat relatãrilor unor vecini, care susþineau cã, în urmã cu mulþi ani, casa fusese scena celei mai odioase crime petrecute pânã atunci în Montreal. În 1805, clãdirea, care fusese construitã cu destinaþia de casã de corecþie a „copiilor problemã“, a fost mistuitã într-un incendiu, dupã ce doi bãieþi au ucis pe directorul instituþiei ºi pe soþia acestuia. Fãrã sã þinã seama de vârsta copiilor, autoritãþile au dat o sentinþã asprã vinovaþilor. Bãieþii au fost spânzuraþi. Casa a fost reconstruitã din temelii, dar pe parcursul anilor, în ea s-au întâmplat evenimente îngrozitoare: incendieri, omoruri, dublã sinucidere, o serie întreagã de cazuri neelucidate. În casã, din când în când, se puteau percepe anumite „puncte reci“, care emiteau curenþi de aer foarte reci ºi care se deplasau dintr-o camerã în alta. În urma celor aflate, Denise a devenit foarte agitatã. Soþul ei, Paul, era din ce în ce mai îngrijorat de starea sãnãtãþii ei fizice ºi mintale. Denise a cerut sfatul ºi ajutorul unui preot. Acesta a ascultat-o calm, cu multã înþelegere, dar când l-a rugat sã þinã o slujbã de alungare a diavolului, femeia a vãzut în privirea lui acelaºi refuz tacit ca cel al soþului ei. Denise avea o presimþire îngrozitoare. I se pãrea cã, în curând, vor fi martorii unor evenimente fatale. În seara acelei zile a observat o schimbare în comportarea soþului. În timpul cinei, acesta a bãut mai multe pahare de vin, ceea ce nu-i stãtea în obicei, ºi a devenit foarte tãcut. Starea de neliniºte a soþiei s-a transferat ºi asupra fetiþei lor de 5 ani. Instinctul matern a ajutat-o pe Denise sã remarce agitaþia fetiþei ºi a dus-o la culcare. Fetiþa vorbea în ºoaptã, spunând: „Aºa-i, mami, cã ne mutãm de aici? “ „Punctele acelea reci despre care povesteai tu ºi cu tati. Cred cã noaptea

256

Paranormalul în criminalisticã

trecutã au fost ºi în camera mea. Mi-a fost atât de frig, încât m-am trezit. Dar în altã parte era cald.“ Dorind sã se liniºteascã ºi pe sine, ºi pe fetiþã, Denise i-a spus: „Cu siguranþã cã ai visat ceva urât“. A fost ultima datã când o auzit-o pe mama sa vorbind astfel. În noaptea care a urmat, Gisele a avut un nou coºmar. S-a trezit din somn, simþind un miros înecãcios de fum. S-a repezit grãbitã spre dormitorul pãrinþilor ºi s-a izbit de uºã. Pereþii ºi tavanul camerei erau mistuiþi de flãcãri, iar în faþa ochilor i s-a descoperit o priveliºte de groazã. Cadavrul tatãlui sãu zãcea lângã pat, gâtul lui fiind strãpuns de o foarfecã ascuþitã. În patul mare, cãlduros, mama sa se lupta cu doi bãieþi dezbrãcaþi, care nu pãreau cu mult mai mari decât Gisele. Denise scotea câte un þipãt stins, în timp ce copiii o loveau fãrã milã, distrându-se de minune. Gisele a alergat la vecini, dupã ajutoare. Când a revenit, aspectul camerei revenise la normal, astfel încât afirmaþiile fetiþei au fost puse la îndoialã. Nu era nici urmã de foc. Cei doi copii dispãruserã. Pe pat zãcea mama sa, în stare de inconºtienþã, corpul ei schingiuit fiind aproape de nerecunoscut. Pe jos a fost gãsit cadavrul domnului Bell. În urma investigaþiilor efectuate, poliþia a ajuns la concluzia cã evenimentele relatate de Gisele erau doar rodul fanteziei sale, ea încercând astfel sã ascundã întâmplãrile reale, prezente în subconºtientul sãu. Era limpede cã între soþi avusese loc o disputã violentã, în urma cãreia femeia, agresatã, ºi-a omorât soþul, în legitimã apãrare. Aceastã concluzie logicã n-a putut fi infirmatã nici mãcar de fetiþã. Mama ei, aflatã în stare de ºoc, a fost transportatã de urgenþã la spital, dar, în urma contuziilor grave, a decedat dupã trei zile. Gisele, rãmasã orfanã, a fost luatã spre a fi crescutã de bunicii ei din Seattle. Din pricina renumelui terifiant, casa a rãmas nelocuitã, iar în 1906, a cãzut pradã unui incendiu devastator.

24.43. ªtreang pentru criminal
George Gaffney era un hoþ care sãvârºise infracþiuni mãrunte, zona lui preferatã fiind cartierul Soho din Londra. Delictele comise, cu excepþia unuia, s-au dovedit neînsemnate. La 1 martie 1910, Gaffney a observat o funie de mãtase mai deosebitã, agãþatã de cãruþa unui negustor care traversa oraºul. A recunoscut imediat funia, aceasta fiind funia „thug“, folositã în Orientul Apropiat, de o sectã criminalã hindu, pentru executarea sacrificiilor. Gaffney a cumpãrat funia, iar dupã douã sãptãmâni a ºi folosit-o. Hoþul avusese, cândva, probleme cu o fatã ce se numea Bessie Graves, femeia dorind cu ardoare sã devinã soþia acestuia, deoarece rãmãsese gravidã. Însã lui Gaffney, cunoscut ºi sub numele de Arthur Eames, i se oferise ºansa de a stabili o relaþie cu doamna Stella Fortney, o vãduvã înstãritã. Detectivii de la Scotland Yard au fost alertaþi de proprietãreasa lui Bessie,

Fantome, stafii, spirite

257

care a gãsit-o pe fatã sugrumatã, într-o camerã a pensiunii. Funia era atât de strâns legatã în jurul gâtului victimei, încât îi secþionase, parþial, tegumentul. Singurul suspect pãrea sã fie Arthur Eames, fostul iubit al victimei. Însã, pentru poliþiºti, aceastã informaþie era insuficientã, astfel cã, dupã trei sãptãmâni, Gaffney se plimba încã liber, prin oraº. Într-o noapte, infractorul a considerat cã ar face impresie dacã s-ar duce cu o birjã la doamna Fortney. Urcã într-o trãsurã, dar, imediat ce închise uºa, scoase un þipãt de spaimã. În întunericul din trãsurã desluºise figura lui Bessie Graves. Fata ºedea pe banchetã ºi-l privea cu niºte ochi mari, sticloºi, iar limba îi atârna dezgustãtor din gurã. Dupã acel incident terifiant, timp de douã sãptãmâni, Gaffney nu a mai vizitat-o pe Stella. În cele din urmã, pentru a pãstra bunele relaþii cu vãduva, s-a hotãrât sã treacã pe la ea. Femeia a fost profund jignitã de absenþa lui nejustificatã, dar Gaffney nu ºi-a pierdut cumpãtul, înmânându-i un inel – obþinut, desigur, prin mijloace nu tocmai cinstite. Într-o ambianþã prietenoasã, au consumat o sticlã de ºampanie, apoi doamna i-a cerut sã aducã încã o sticlã din pivniþa casei. Cu o lampã de petrol în mânã, Gaffney a pãºit încet pe scãrile întunecate; ajuns la jumãtatea drumului, a tresãrit speriat, cãci în bezna încãperii se desluºea figura înfricoºãtoare a lui Bessie Graves. Gaffney a privit înspãimântat ochii bulbucaþi ai fetei, apoi a azvârlit lampa în direcþia ei ºi a cãzut leºinat la baza scãrilor. Timp de trei sãptãmâni a primit îngrijiri medicale. Când a fost externat, a considerat cã venise vremea sã alunge, o datã pentru totdeauna, spiritul fostei sale iubite, altminteri simþea cã fantoma îl va urmãri toatã viaþa. A decis sã pãrãseascã Anglia, în speranþa cã nenorocirile prin care trecuse vor rãmâne în urma lui. A cumpãrat un bilet la cursa transatlanticã, pe vaporul Montrose, cu destinaþia Quebec. Noaptea care a precedat marea cãlãtorie ºi-a petrecut-o în camera unui hotel liniºtit, aflat la periferia Londrei. Însã, în semiobscuritatea încãperii, a apãrut din nou Bessie. De astãdatã, fata nu mai avea ºtreangul în jurul gâtului, ci-l þinea întins cãtre Gaffney. Bãrbatul îºi îndreptã mâna tremurândã cãtre braþul scheletic al fetei. Apoi îºi ridicã privirea, dar Bessie dispãruse deja. Mesajul ei era cât se poate de limpede. Gaffney se aºezã la birou ºi se apucã, în grabã, sã aºtearnã pe hârtie o declaraþie în care se incrimina. A relatat amãnunþit uciderea lui Bessie ºi întoarcerea acesteia în chip de stafie. „Iar acum“, îºi terminã acesta destãinuirile, „nu mai am scãpare.“ Personalul hotelului a anunþat Scotland Yardul cã un bãrbat se sinucisese în imobilul lor. Specialiºtii au confirmat moartea victimei prin spânzurare de o grindã a încãperii. Dupã citirea declaraþiei lãsate de victimã, poliþiºtii au clasat cazul criminalului din Soho. Cazul acesta avea ºi o laturã misterioasã, care a indus în eroare poliþia. Pentru prima datã, o probã incriminatorie dispãruse din seiful Scotland Yardului. Nu mai era nici urmã de funia „thug“, cea care-i servise drept ºtreang lui Gaffney.

258

Paranormalul în criminalisticã

24.44. Ucigaºii propriului fiu
Viitorul soþilor Kronberg Laszlo ºi Susana, din localitatea ungureascã Tiszakurt, se anunþa sumbru. Era anul 1919, iar Primul Rãzboi Mondial le secãtuise toate rezervele financiare necesare pentru întreþinerea micului han pe care-l deþineau. Banii abia le ajungeau sã-ºi ducã traiul de azi pe mâine. Familia lor avusese parte de multe nenorociri. Singura lor fiicã fugise la Budapesta, iar din oraº le parvenise ºtirea cã se prostitua. Nicolas, bãiatul lor cel mare, fugise de acasã încã de la vârsta de 9 ani, dupã o bãtaie zdravãnã primitã de la tatãl sãu. Alþi doi fii ai lor pieriserã în rãzboi. Soþii, ajunºi la vârsta bãtrâneþii, ºedeau descumpãniþi pe prispa casei, discutând despre viitorul care-i aºtepta. În cele din urmã, au ajuns la concluzia cã vor recurge la cele mai mârºave fapte pentru a se îmbogãþi: vor ucide! Au pus la punct toate detaliile, cu multã precauþie, pentru a nu da de bãnuit. În pãdurea apropiatã, Laszlo a sãpat o groapã adâncã de 1,80 metri, în care a turnat var nestins, indiscreþilor spunându-le cã pregãteºte fundaþia unei anexe la gospodãrie. Susana a cumpãrat de la farmacie stricninã, spunând cã vrea s-o foloseascã pentru a otrãvi lupii care dãdeau târcoale casei. Între 1919 ºi 1922, la hanul soþilor Kronberg au fost ucise zece persoane. Cina servitã în restaurant era însoþitã de câte un pahar de vin din soiurile cele mai nobile, dar care conþinea ºi o dozã mortalã de stricninã. Averea familiei Kronberg a sporit considerabil, aºa cã au hotãrât sã fie foarte precauþi. κi propuseserã sã mai ucidã o singurã persoanã, înainte de a astupa pentru totdeauna groapa cu var. La 14 august 1922 a sosit la han un bãrbat politicos, bine fãcut, ce avea în jur de 30 de ani. Valiza lui era atât de grea, încât se putea crede cã ascunde o mulþime de monede de aur. Pãrea un om mulþumit, cãci afacerile sale se dovediserã a fi extrem de profitabile. Venise cu gândul de a cumpãra un teren fertil, care merita o investiþie considerabilã. Dupã ce Susana a pregãtit mâncarea, iar Laszlo l-a servit, strãinul a insistat ca cei doi sã accepte invitaþia de a servi cina în camera lui. Dorinþa bãrbatului era sã i se spunã „Norocosul“. Dupã ce au stat douã ore la taifas, în camera oaspetelui, Norocosul s-a dovedit atât de prietenos, încât soþii Kronberg se vedeau puºi într-o situaþie delicatã în privinþa sãvârºirii planului lor iniþial. Însã nu mai era cale de întoarcere ºi Susana a adus pânã la urmã vinul parfumat ºi vechi, cum numai la hanul lor se putea gãsi. „Norocosul“ a bãut jumãtate de pahar ºi, în scurtã vreme, a decedat. Apoi, Susana a deschis geamantanul „Norocosului“. Prada era deosebit de consistentã. Întreaga avere, în bani de aur, se afla acum la picioarele lor. Laszlo cu mâna tremurândã a cotrobãit printre actele victimei ºi spre stupoarea lui, a gãsit un obiect foarte ciudat: o fotografie a soþilor Kronberg. Atunci ºi-au dat seama de nenorocirea ce s-a abãtut asupra lor: cea din

Fantome, stafii, spirite

259

urmã victimã era tocmai fiul lor, cel care plecase de acasã la vârsta de nouã ani. Li se pãrea cã nimic nu mai avea importanþã. Soarta fusese necruþãtoare cu ei, uciderea propriului copil fiind cea mai cruntã loviturã pe care o puteau primi. Au pãrãsit camera ºi s-au întors în sala de mese. Laszlo s-a aºezat la masã, copleºit de suferinþã. Au scris o declaraþie în care relatau cele întâmplate, apoi alãturi de cadavrul fiului lor, ºi-au pus capãt zilelor. Dupã trei zile, câþiva sãteni au gãsit corpurile neînsufleþite. În anii care au urmat, puþini s-au încumetat sã calce pragul vechiului han. Cei care, totuºi, au poposit aici pentru o noapte sau douã, dorind sã cumpere casa pãrãsitã, au plecat descurajaþi, relatând acelaºi lucru: la masa lungã din sufragerie stãteau 13 figuri fantomatice, îmbrãcate dupã moda anilor ’20… Dupã terminarea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, nimeni nu mai îndrãznea sã treacã pragul casei pãrãginite, nici mãcar sã se apropie de aceasta. În toamna anului 1980, flãcãri uriaºe dãdeau de veste sãtenilor cã un piroman incendiase ceea ce fusese, cândva, hanul soþilor Kronberg. Nu s-a fãcut niciun demers în vederea descoperirii fãptaºului; incidentul a rãmas învãluit în mister. 23 septembrie 1980 a fost ziua când Tiszakurt a scãpat, pentru totdeauna, de casa bântuitã.

24.45. O dramã cumplitã a unei iubiri
Alnwick este o localitate din Anglia, pe þãrmul Mãrii Nordului, în apropierea cãreia s-a construit, prin anul 1200, o mãnãstire despre care se povestesc multe lucruri ciudate. Un cãlugãr s-a îndrãgostit de o cãlugãriþã din acest lãcaº de rugãciune. Într-o noapte de varã ºi-a rãpit iubita încercând sã fugã în lumea largã. Dar nu au putut merge prea departe, fiind prinºi. Cãlugãrul a fost decapitat, iar cãlugãriþa ziditã de vie chiar în incinta mãnãstirii. În anul 1928 este zãritã, pentru prima datã, fantoma cãlugãriþei, iar ulterior, în fiecare an, în cursul lunii iulie, când luna este plinã. În 1939, mãnãstirea a fost distrusã de un puternic incendiu, dar fantoma continua sã aparã pe ruinele ei. În anul 1945 resturile zidurilor au fost demolate. În subsolul mãnãstirii, muncitorii au gãsit un schelet pe care medicii l-au atribuit unei femei tinere. Rãmãºiþele pãmânteºti ale acestei femei au fost înmormântate, efectuându-se slujbele religioase ce se fac în aceste ocazii. De atunci fantoma a dispãrut.

24.46. Materializarea unei decedate
Tânãrul Giordano Karelli, în timpul carnavalului, s-a dus la o seratã care avea loc la Mente Lomellina. Acolo, a întâlnit o tânãrã care semãna ca douã picãturi de apã cu logodnica lui, ce murise de un an de zile. Tânãra purta o rochie demodatã ºi nu era însoþitã de nimeni.

260

Paranormalul în criminalisticã

Giordano a invitat-o la dans, lucru pe care ea îl acceptã cu multã voie bunã. Cu aceastã ocazie el observã cã are mâinile foarte reci. Dupã dans, tânãrul o invitã la bufet, oferindu-i, dupã dorinþa ei, o cafea. Pe când bea cafeaua din ceaºcã, din cauza unei miºcãri greºite ºi-a stropit rochia ei albã, cu trei picãturi. Pe la miezul nopþii tânãra se scuzã cã nu mai poate dansa, spunându-i cã trebuie sã plece. Atunci, Karelli se oferi sã o conducã acasã cu maºina lui, iar tânãra nu avu nimic împotrivã. Îndreptându-se cãtre ieºire, tânãrul o conduse cãtre garderobã, dar tânãra declarã cã nu avea mantoul la ea, deºi afarã era o vreme foarte rece. Mirat de aceastã situaþie, tânãrul îºi oferi paltonul lui, pe care ea îl primi, spunându-i, cu un surâs angelic cã i-l va trimite a doua zi. Mergând astfel câtva timp, misterioasa tânãrã a cerut sã coboare ºi sã-ºi continue drumul pe jos pânã la ea acasã. A doua zi, paltonul lui Karelli a fost gãsit atârnat de grilajul de fier al mormântului de cãtre familia fostei lui logodnice, care îl recunoscu ca fiind al lui Karelli. Când a fost chemat ºi întrebat din ce pricinã paltonul lui fusese depus pe mormânt, el a fãcut cunoscutã întâmplarea din noaptea precedentã. Auzind cã tânãra dansatoare semãna perfect cu logodnica lui ºi cã avea o rochie identicã cu cea cu care fusese înmormântatã fiica lor, merserã cu toþii la cimitir ºi ridicând capacul mormântului de marmurã, vãzurã, cu uimire, cã pe rochia moartei se gãseau trei pete de cafea.

24.47. Stafia rãzbunãtoare
Strania poveste începe la 21 februarie 1977, când corpul Teresitei Basa a fost descoperit de poliþie. Aceastã femeie de 48 de ani se afla lungitã pe podeaua apartamentului ei din Chicago, înjunghiatã ºi parþial arsã. Ca mulþi alþi imigranþi plini de speranþe, Basa venise în Statele Unite din Filipine pentru a munci ºi a duce o viaþã mai bunã. Aici lucrase ca terapeut la secþia de cardiologie a spitalului Edgewater; în rest, poliþia nu avea niciun indiciu cu privire la modul cum s-ar putea rezolva aceastã crimã. Iniþial, s-a presupus cã fusese ucisã de prietenul ei. Totuºi, soluþia realã a cazului a fost oferitã de fantoma Teresitei. La acelaºi spital lucrau doctorul Jose Chua ºi soþia sa, care fuseserã prieteni foarte apropiaþi cu Teresita. Într-o searã, în timp ce se întorceau împreunã în Skokie, un mic orãºel de lângã Chicago, doamna Chua a cãzut pe neaºteptate într-un soi de transã ciudatã. Acasã, a început sã se plimbe prin hol, a intrat în dormitor ºi s-a lungit pe podea. Apoi, o voce bizarã, vorbind în tagalog (un dialect filipinez), a spus: „Sunt Teresita Basa“. Dupã ce vocea a acuzat un infirmier din spital ca fiind vinovat de crimã, doamna Chua a încetat sã mai vorbeascã.

Fantome, stafii, spirite

261

Dar, în urmãtoarele zile, a continuat, declarând cu vocea femeii ucise cã infirmierul, un tânãr negru, pe nume Allen Showery, i-a furat bijuteriile ºi cã inelul ei cu perlã este purtat acum de viitoarea lui soþie. Doctorul Chua, înspãimântat de ceea ce susþinea soþia sa în stare de transã, a alertat poliþia localã. Doi detectivi veterani, Joseph Stachula ºi Lee Epplen, i-au ascultat povestea, arãtându-se sceptici, dar, în absenþa altor indicii, s-au hotãrât sã þinã seama de acestea. Astfel, poliþia din Evanstron a cãutat apartamentul lui Showery, unde a gãsit bijuteriile Teresitei, iar inelul cu perlã se afla în posesia prietenei acestuia. Confruntat cu probele, Showery a recunoscut crima, pentru care a fost condamnat la închisoare pe viaþã. Cazul a fost închis oficial în luna august a aceluiaºi an, dupã ce fusese rezolvat aparent de stafia Teresitei.

24.48. Doi copii omorâþi de stafii
Milano, Italia. Doi copii au fost gãsiþi morþi într-o casã abandonatã, despre care se spunea cã este bântuitã de fantome! Se pare cã ei au murit de fricã, speriaþi de spiritele a ºase prizonieri care s-au ascuns în casã ºi au fost prinºi de poliþie! Aceasta este extraordinara concluzie trasã de poliþiºtii care au investigat moartea celor doi copii, Sal Fareli, 8 ani ºi sora lui Ariana, de 6 ani, amândoi fugiþi de acasã ºi gãsindu-ºi refugiu în acea casã de la periferia vesticã a oraºului. „Nu era niciun semn pe acei bieþi copii, potrivit spuselor medicul care i-a examinat“, a declarat detectivul Paolo D’Amato. „ªi doctorul n-are nicio îndoialã cã spiritele rele care ocupã casa i-au terorizat pe copii ºi au scos sufletul din ei. Am vãzut odatã aceste spirite transformând niºte poliþiºti foarte buni în niºte idioþi, aºa cã aceºti bieþi copii nu au avut nicio ºansã împotriva lor.“ Uluitoarea poveste a început în 1956 când ºase prizonieri foarte periculoºi au scãpat din închisoarea din vecinãtate ºi s-au refugiat la ferma unde i-au omorât pe proprietar ºi pe soþia acestuia cu sânge rece. Ziua urmãtoare poliþiºtii au înconjurat casa ºi i-au omorât pe criminali dupã o luptã armatã de 30 de minute. „Din acea zi nimeni nu a mai putut locui în acea casã deoarece spiritele acelor prizonieri terorizeazã pe oricine îndrãzneºte sã intre. Doi muncitori au încercat sã remobileze casa ºi au murit de atac de cord. Un preot care a încercat sã îndepãrteze spiritele rele din casã a murit în timp ce oficia slujba. Patru poliþiºti ºi-au propus sã stea o noapte în casã pentru a demonstra cã acolo nu este nicio fantomã, dar au ieºit afarã urlând imediat dupã cãderea nopþii. Mai târziu ei ne-au spus cã au fost atacaþi ºi aproape omorâþi de ºase spirite hidoase, cu ochii roºii ºi toate îmbrãcate în uniforme de închisoare.“ Nefericiþii Sal ºi Ariana nu ºtiau însã de toate acestea când s-au adãpostit de furtunã în acea casã în noaptea de 4 iunie. „Aceºti doi copii au fugit de acasã crezând cã pãrinþii lor sunt prea duri cu ei. Ei ºi-au petrecut prima noapte în pãdure, apoi ºi-au cãutat refugiul în acea casã când a început furtuna.

262

Paranormalul în criminalisticã

În dimineaþa urmãtoare o echipã de cãutare i-a gãsit morþi în pat. Nu putem decât presupune cum au murit aceºti copii. Un lucru este sigur, ca sã-þi petreci ultima noapte de pe Terra cu ºase fantome în jurul tãu, nu este deloc plãcut. Nu doresc nimãnui aºa ceva.“

24.49. Cu fantomele, pe urmele lui… Sherlock Holmes
Urmãtoarele întâmplãri pe care vi le prezentãm nu s-au petrecut cu veacuri în urmã. La ele au fost martori oameni din zilele noastre. Un erudit cercetãtor al fenomenelor paranormale, italianul Ugo Dettore, considerã cã lumea spiritelor, vizibilã în anumite momente de cãtre cei în viaþã, se împarte în douã grupe. Din prima fac parte acele fiinþe eterice care trãiesc repetitiv aceeaºi întâmplare. Acestea, cu alte cuvinte, revin ºi redevin actori într-unul ºi acelaºi episod (îndeobºte tragic), petrecut în viaþa lor pãmânteascã. Sunt nãluci care, însã, nu comunicã în niciun fel cu eventualii martori. Un asemenea caz a fost studiat ºi prezentat, între alþii ºi de Conan Doyle, dar creatorul lui Sherlock Holmes ne asigurã cã e vorba de o întâmplare realã ºi nu de una inventatã. Filmul acestui sinistru episod s-a derulat într-o localitate de pe þãrmul vestic al Italiei, într-o casã izolatã de la marginea mãrii. Într-o zi, clãdirea a fost închiriatã de o doamnã însoþitã de fiul ei bolnav ºi de sora medicalã, angajatã sã-i îngrijeascã bãiatul. Aici, din prima noapte, noii locatari au putut auzi cum cineva urcã ºi coboarã scãrile interioare. Îngrijoratã dar ºi împinsã de curiozitate, doamna respectivã a rãmas peste noapte sã supravegheze camera de zi. ªi atunci, încremenitã de spaimã, a devenit acolo spectatoare la o scenã fantasticã. La un moment dat, imediat dupã miezul nopþii, ea a putut vedea cum pe o uºã îºi face apariþia o nãlucã învãluitã într-un halou luminos. Spectrul avea înfãþiºarea unui bãtrân care îºi þinea în mânã pantofii. Stafia ºi-a continuat drumul, tãcutã ºi absentã ºi, urcând treptele, a dispãrut într-o altã încãpere de la etaj. Scena s-a repetat îndatã dupã ora patru, când fantoma a reapãrut pentru a face cale întoarsã. Îngroziþi, chiriaºii au chemat în ajutor o rudã: pe fratele doamnei. A fost inspectatã întreaga clãdire ºi, cu acest prilej, s-a putut constata cã beciul comunica, printr-un culoar, cu o altã pivniþã mult mai veche ºi pe care marea o inunda pe durata fluxului. Cei doi hotãrârã atunci sã rãmânã de veghe în noaptea urmãtoare, bãrbatul în beciul casei, iar sora lui în camera de zi. Cea de a doua secvenþã a fost una de film horror. Îndatã dupã ora 24, prin sinistrul culoar de la subsol ºi-au fãcut apariþia douã fantome. Ele întruchipau doi bãtrâni. Dupã scurtã vreme, ei s-au luat la bãtaie, pânã când unul dintre ei, scoþând un cuþit, l-a înjunghiat pe celãlalt. Ucigaºul a târât cadavrul pentru a-l arunca în mare. S-a grãbit apoi sã îngroape arma crimei sub pardoseala de pãmânt, iar pe urmã a urcat în camera de zi. Acolo, cel de al doilea martor

Fantome, stafii, spirite

263

l-a vãzut cum scoate din bufet o sticlã de coniac, dã pe gât o duºcã ºi, mereu cu pantofii în mânã, urcã la etaj. În zorii zilei, fratele ºi sora au coborât în subsol ºi, folosind o sãpãligã, au dat la o parte pãmântul în locul în care nãluca îngropase cuþitul. Da, arma crimei era acolo! Conan Doyle – o spune chiar el – a cãutat originile acestei istorii fantastice în trecutul clãdirii. ªi a aflat cã aici, cu decenii în urmã, locuiserã doi fraþi contrabandiºti ºi care, la fel ca în teribila retrospecþie, din pricina unei neînþelegeri, s-au luat la bãtaie ºi au ajuns la crimã. Fapta, cu întreaga ei desfãºurare – explicã specialiºtii în ocultism – a rãmas imprimatã în materia sensibilã a spaþiului ºi timpului.

Femeia în alb
Din cea de a doua grupã – noteazã Ugo Dettore – fac parte fantomele ce intrã în legãturã cu persoanele în viaþã. Una dintre aceste apariþii, des pomenitã de diverºi martori, a cãpãtat chiar o denumire genericã: „Doamna în alb“ sau „Doamna cu voaluri“. Germania secolului al XIX-lea. Invitat la castelul Ostrau din Inhalt, mareºalul Hindemburg observã, ºocat, cum într-un colþ al marii sãli de recepþie, o nãlucã albã se înclinã ceremonios. Speriat de vedenie, celebrul militar a întrebat ce se întâmplã, dar gazdele l-au liniºtit, informându-l cã e vorba de fantoma castelului. Ea apare, i s-a mai spus, ori de câte ori castelanii au musafiri la masã. Celebru e ºi spectrul casei de Hohenzollern. Începând cu 1648, el a bântuit prin toate castelele acestei familii pentru a prevesti evenimente dramatice. Ultima datã a vestit moartea regelui Friederich Wilhelm al IV-lea al Prusiei. Fantoma a fost consideratã cã reprezintã spiritul neodihnit al contesei Agnese von Orlamunde. O altã poveste o datorãm contelui Reiset, unul din biografii Mariei Antoaneta. Acestuia, femeia în alb i-a anunþat moartea reginei la o zi dupã decapitarea ei. „Avea o faþã lividã, lipsitã de ochi, gurã ºi nas“, scrie Reiset. „Când pãºea lãsa în spatele ei o urmã de culoare închisã. Picioarele ºi mâinile îi erau acoperite, întregul corp, ca un licãr, alb-perlat, în formã de piramidã, pãrea fãcut dintr-o substanþã învolburatã.“ În Scoþia, o asemenea întâmplare este legatã de viaþa unui celebru fizician, Sir David Brewster. Acesta, împreunã cu fiul sãu, au devenit oaspeþii unui maior pe nume Stirling. Într-o noapte, liniºtea din camera lor a fost tulburatã de sunete ciudate. Dimineaþa, fiul fizicianului, coborând scara interioarã a clãdirii, a dat cu ochii de o fiinþã fantomaticã ce aºtepta în faþa camerei familiei Stirling. Vestea a produs multã panicã, deoarece, potrivit tradiþiei de familie, o astfel de apariþie prevestea moartea celor din neamul Stirling. Un an dupã acea întâmplare, colonelul ºi soþia lui au fost uciºi în India în timpul revoltei cipailor. Dar spectrul în voaluri a apãrut ºi în vremurile moderne, deci în ultima jumãtate a secolului XX. În Anglia, la Roynham Hall, o nãlucã este

264

Paranormalul în criminalisticã

fotografiatã în timp ce coboarã treptele unei clãdiri. O altã imagine fotograficã (adevãratã sau trucatã?) înfãþiºeazã un spectru cu facies feminin într-o clãdire din Indianapolis. S-a vorbit mult despre parohia din Borley (Anglia), bântuitã ºi ea de fantome. (Un caz asemãnãtor a fost prezentat ºi de televiziunea din România, locul cu pricina fiind casa unui preot din Munþii Apuseni). Aici, în Borley, spiritele au lãsat pe pereþi ºi câteva inscripþii, dorind parcã sã comunice pãmântenilor anumite lucruri. Mai amintim, în sfârºit, cazul unei doamne din Anglia, Anna Simpson, torturatã de o fantasmã cu chip de femeie, ºi care o implora sã plãteascã unui farmacist datoria de bani pe care o lãsase înainte de deces. „Mandatara“ a îndeplinit dorinþa spectrului ºi acesta a dispãrut. Când, cum, de ce, de unde sosesc aceste spirite rãtãcitoare despre care s-a vorbit mereu de-a lungul sutelor de ani? O explicaþie în acest sens încearcã acelaºi Ugo Dettore. „Se pot formula trei ipoteze, susþine cercetãtorul. Anumite spirite, e de bãnuit, nu sunt conºtiente de moartea lor ºi se considerã într-o stare de ameþealã profundã din care aºteaptã sã se trezeascã. Alteori, defunctul nu izbuteºte sã se elibereze de amintirile sale pãmânteºti, de regrete, urã, remuºcãri. În sfârºit, alte spirite doresc sã comunice cu oamenii vii, pentru a le aduce la cunoºtinþã anumite lucruri: fie cã aceºtia sunt îndemnaþi sã repare o greºealã, fie cã spectrul îi avertizeazã în legãturã cu apropierea unor pericole sau chiar a morþii“

24.50. Scheletul ce nu-ºi gãsea odihna
Un medic englez, pe nume John Kilner, avea o pasiune ciudatã ºi neînþeleasã de multã lume: colecþionarea craniilor. Toate exemplarele pe care le deþinea erau curãþate ºi întreþinute cu migalã, casa lui devenind o adevãratã galerie a straniilor exponate. Dorinþa lui arzãtoare era obþinerea unui anume craniu, ataºat la restul scheletului, întreaga piesã aflându-se în posesia Spitalului din Suffolk, instituþie unde Kilner lucrase începând cu anul 1870. Fascinaþia pe care i-o trezea acest schelet uman se datora istoriei sale incredibile. Era scheletul lui William Corder, care fusese spânzurat în aprilie 1828, la vârsta de 23 de ani, în incinta închisorii Bury St. Edmunds, acuzat fiind de uciderea Mariei Marten. Cazul a fost clasat, fiind mediatizat sub titlul „Omorul din Grajdul Purpuriu“. Ani de zile, dr. Kilner privise scheletul, care acum constituia material didactic pentru studenþi. Apoi, într-o noapte, s-a furiºat în instituþie ºi a furat scheletul. L-a dus acasã ºi l-a aºezat într-un cufãr de sticlã. Din acel moment, însã, viaþa lui a devenit un adevãrat infern. Dupã câteva zile, în casã a apãrut o fantomã violentã, în mod brusc, suspinând ºi rãsuflând greoi, uneori chiar plângând sfâºietor. Odatã, în camera în care se afla scheletul a apãrut o mânã înfãºuratã în pânzã albã, ce a izbit puternic vitrina cufãrului în care se afla noua achiziþie a doctorului.

Fantome, stafii, spirite

265

Medicul a trecut prin niºte clipe groaznice, drept pentru care a hotãrât sã doneze scheletul unui prieten. Noul proprietar a devenit urmãtoarea victimã a fantomei. Situaþia era insuportabilã ºi, în cele din urmã au hotãrât sã îngroape scheletul, conform ritualului creºtin. Sufletul criminalului Corder ºi-a gãsit odihna veºnicã abia dupã ceremonia religioasã.

24.51. Ucis din cauza unei… monede
Totul a început în anii ’60, când fratele lui Joan, Mike, începuse sã se întâlneascã cu o fatã pe care lumea o considera mai zburdalnicã. Într-una din nopþi, cei doi îndrãgostiþi mergeau cu motocicleta prin Philadelphia deºi amândoi consumaserã o cantitate considerabilã de alcool. Fata nu era satisfãcutã de viteza pe care o aveau ºi îl îndemna întruna pe Mike sã apese pedala de acceleraþie. Vãzând cã acesta nu o ascultã, ea a luat totul în mâinile ei, sau mai bine zis a pus piciorul pe pedalã ºi a apãsat. Mike a pierdut controlul ºi s-a izbit de un stâlp. Fata a murit, iar el a fost grav rãnit, nefiind capabil sã ajungã la înmormântarea ei. Cei din familia lui s-au dus însã sã-ºi ia un ultim rãmasbun. La întoarcere, au urcat în camera lui Mike ºi, din momentul în care au intrat pe uºã, el a început sã descrie în detaliu cu ce era îmbrãcatã iubita lui în sicriu. Pãrinþii sãi, intrigaþi, l-au întrebat cum de ºtia toate amãnuntele, chiar ºi bijuteriile pe care le purtase fata, atâta timp cât el nu mersese la înmormântare. Rãspunsul a fost ºi mai surprinzãtor decât ceea ce le povestise fiul lor: iubita lui tocmai îl vizitase. Dupã câþiva ani, fiul lui Joan, Bobby, trebuia sã plece dimineaþa urmãtoare în Vietnam. Unchiul sãu, Mike, l-a anunþat cã urma sã treacã în dimineaþa respectivã pe la el pentru a-i da o monedã ce îi va purta noroc. Mike insistase foarte mult ca Bobby sã aibã acea monedã. A doua zi toatã familia era prezentã pentru a-l conduce pe tânãr la aeroport, doar o singurã persoanã lipsea. ªi aceea era unchiul Mike. În timp ce aºteptau, Bobby le-a cumpãrat surorilor sale mai mici niºte pãpuºi. Unchiul sãu însã nu a apãrut ºi tânãrul a plecat fãrã moneda care trebuia sã îl protejeze. Când Joan a ajuns acasã, a deschis televizorul. Chiar atunci, la ºtiri a vãzut imaginea fratelui sãu, Mike, mort în mijlocul strãzii. Încercase sã jefuiascã o bancã pentru a fura o colecþie de monede.

24.52. Fantomele din Academia de Poliþie
Studenþii Academiei de Poliþie din regiunea Hampshire studiazã ºi fenomenele paranormale. Locul lor de studiu este un castel la balconul cãruia, din când în când, apare fantoma unei femei îmbrãcate în alb. Cei care au vãzut-o au simþit foarte clar parfumul ei de lãcrãmioare. Paznicul clãdirii a confirmat ºi apariþia stafiei unui bãrbat îmbrãcat în

266

Paranormalul în criminalisticã

echipament sportiv. Odatã, paznicul a încercat sã-l imobilizeze, dar când s-a apropiat de el, fantoma s-a volatilizat pur ºi simplu. Se presupune cã arãtarea ar fi fost stafia unui nobil care a decedat în împrejurãri tragice. În castel mai apare ºi o a treia fantomã, numitã „bãrbatul cu hainã verde“. Se crede cã aceasta era fantoma ultimului locatar al castelului, care a decedat, de asemenea, în condiþii misterioase.

24.53. O fantomã alerteazã poliþia
Doisprezece elevi dintr-o salã de clasã au rãmas surprinºi vãzându-l pe colegul lor, John Daniel, ºezând în banca lui obiºnuitã. Uimirea era cât se poate de îndreptãþitã. Cu ºapte sãptãmâni în urmã, bãiatul fusese gãsit mort, la 180 de metri distanþã de casa lui. În urma investigaþiilor, mama bãiatului a declarat cã acesta suferea periodic de crize de epilepsie. În consecinþã, poliþia a clasat cazul, menþionând cã bãiatul a murit de „moarte naturalã“. Dupã ce cãpitanul Broadrep a interogat cei 12 elevi, a dispus exhumarea corpului neînsufleþit al lui John Daniel. În urma examinãrii amãnunþite, s-a constatat cã decesul s-a datorat unei agresiuni brutale. Fãptaºul nu a fost prins niciodatã. Spiritul lui John Daniel nu s-a mai reîntors la ºcoalã, însã fantoma nefericitului bãiat se mai iveºte, din când în când, în incinta bisericii Sf. Mary.

24.54. Fantomele din zborul 401 EA
Întâmplarea s-a petrecut în 1973. Atunci, un avion L-1011 Tristan aparþinând Eastern Airlines, în cursa de la New York la Miami (Zborul 401) a suferit la aterizare un accident dramatic în condiþii niciodatã pe deplin elucidate (ºi care, în mare mãsurã, trimit cu gândul la acel incident aviatic petrecut deasupra României ºi în care ºi-a pierdut viaþa un înalt demnitar elen). Necazurile au început în momentul când comandantul aeronavei, pilotul Bob Loft a observat pe aparatura de bord cã manevra pe care o efectuase – scoaterea trenului de aterizare – nu fusese executatã. Fiind vorba de o defecþiune care punea în primejdie securitatea celor 176 de pasageri ºi a echipajului, Loft, dupã ce a trecut aparatul pe pilot automat, pe un traseu circular deasupra aeroportului din Miami, a încercat împreunã cu inginerul de zbor, Don Repo, sã identifice defecþiunea ºi s-o remedieze. Coborât în lãcaºul trenului de aterizare, Don Repo a constatat cã acesta se afla în poziþia corectã, fiind vorba doar de o defecþiune la circuitele de semnalizare. Ca atare, cei doi au revenit în cabinã, pregãtindu-se pentru manevrele de coborâre. Vrând cu orice chip sã soluþioneze prob1ema tabloului de comandã inginerul a decuplat, din greºealã, pilotul automat, ceea ce a determinat intrarea avionului într-un picaj necontrolat ce nu a mai putut fi redresat. ªi aparatul s-a prãbuºit în mlaºtinile de lângã Miami, doar 77 de persoane scãpând cu viaþã. Printre supravieþuitori nu se aflau însã nici comandantul aeronavei, nici inginerul mecanic.

Fantome, stafii, spirite

267

Cum o parte dintre dotãrile avionului au rãmas neatinse, dupã încheierea expertizelor, ele au fost returnate firmei Lockheed, care le-a reamplasat pe alte avioane de linie. ªi astfel a început problema „fantomelor de pe avioanele Eastern Airlines“. Cãpitanul Loft ºi inginerul Don Repo au fost vãzuþi, în mai multe rânduri, în timpul unor zboruri, fie în cabinele avioanelor, fie printre pasageri, de pe urma relatãrilor, culese de detectivul-scriitor John G. Fuller, rezultând chiar ºi o carte-document, The Ghost of Flight 401 (Fantoma Zborului 401). Fapt remarcabil, totdeauna binevoitoare, cele douã apariþii conversau adesea cu piloþii, cãrora le dãdeau sfaturi utile, mai ales în situaþii critice, în douã rânduri efectuând, chiar în locul acestora, manevre de pilotaj care au condus la evitarea unor catastrofe. Într-o asemenea ocazie, când situaþia pãrea disperatã, fantoma lui Don Repo a apãrut în cabina de pilotaj ºi, la difuzoare, toþi pasagerii au putut auzi o voce misterioasã anunþându-i: „Nu vã fie teamã, niciun avion L-1011 nu se va mai prãbuºi vreodatã“. Fapt care ar trebui sã dea serios de gândit scepticilor, vocea care a rostit aceastã declaraþie, rãmasã pe banda înregistratorului de bord, a fost identificatã cu certitudine ca fiind aceea a inginerului mort în accidentul din 1973.

24.55. Un avion în flãcãri a fost adus la sol de fantoma unui pilot
Cursa 701, Miami – Buenos Aires, a aterizat la 10 km de capitala Argentinei, în ziua de 15 aprilie 1998, avionul fiind cuprins de flãcãri din cauza unor defecþiuni la motor. Deºi piloþii avionului, Ken Randolph ºi Dean Jones, au ars de vii în cabina de comandã, avionul a fost adus la sol de fantoma unui pilot mort cu 10 ani în urmã! Potrivit afirmaþiilor celor douã stewardese, viaþa pasagerilor a fost salvatã de aceastã fantomã, care a fãcut posibilã aterizarea avionului pe o câmpie din apropierea oraºului Buenos Aires. „Zborul se desfãºura în condiþii normale ºi nimic nu prevedea dezastrul care a urmat“, a afirmat însoþitoarea de bord Cora Levington. „La un moment dat, am vãzut cã iese fum din cabina de comandã, iar înãuntrul avionului, din podea, au izbucnit flãcãri. Când am deschis uºa cabinei sã vãd ce se întâmplã, i-am vãzut pe cei doi piloþi cuprinºi de flãcãri! A fost o priveliºte de coºmar! Ken a murit pe loc, iar Dean a apucat sã iasã de acolo, dar ºi-a pierdut ºi el viaþa, câteva secunde mai târziu. Avionul a pornit în picaj, în timp ce pasagerii erau înmãrmuriþi de spaimã ºi credeau cã ne îndreptãm spre o moarte sigurã! Deodatã, avionul ºi-a recãpãtat direcþia ºi, când am privit spre cabinã, am vãzut spiritul pilotului Douglas Rainshorm, mort cu 10 ani în urmã. Acesta preluase conducerea avionului ºi l-a adus la sol, aterizând pe o câmpie din apropierea oraºului Buenos Aires. Pasagerii au fost evacuaþi imediat ºi au aºteptat liniºtiþi venirea echipelor de intervenþie a aeroportului unde trebuia sã ajungem.“

268

Paranormalul în criminalisticã

„Am privit cu groazã cum avionul era mistuit de flãcãri“, a declarat Luka Desmeiras, un afacerist din Miami. „Cu toþii am fost martori la moartea celor doi piloþi ºi puneam continuu întrebãri, vrând sã aflãm cine a adus avionul pe pãmânt. Apoi am vãzut pe geamul cabinei de comandã un chip de bãrbat, care nu fãcea parte din rândurile pasagerilor, dar nici membru al echipei de zbor nu era. Am întrebat stewardesele despre acel om, iar ele mi-au rãspuns cã era fantoma unui pilot, mort cu 10 ani în urmã într-un accident aviatic, asemãnãtor cu acesta.“ Specialiºtii care au investigat cauzele accidentului au afirmat cã acesta s-a produs în urma exploziei unui tub de oxigen, care a afectat unul dintre motoare. „Aceastã explicaþie nu mulþumeºte pe nimeni, pentru cã noi am vãzut flãcãrile ce au cuprins în câteva secunde tot avionul, de la cap la coadã!“, a continuat stewardesa. „Nimeni nu a crezut declaraþiile noastre despre fantomã, chiar dacã au constatat decesul piloþilor înainte de aterizarea avionului. Ei sunt convinºi cã una dintre noi, sau un pasager, a adus avionul la sol, dar acest lucru n-ar fi fost posibil, deoarece cabina de comandã era în flãcãri“, a încheiat Cora Levington.

24.56. Verigheta ucigaºã
O întâmplare ieºitã din comun, cumva asemãnãtoare povestirii Inelul lui Polycrate – legatã de scriitorul francez André Maurois – a zguduit din temelii una dintre familiile din înalta societate. Dupã cinci ani de cãsnicie fericitã alãturi de soþia lui, John a avut prilejul s-o cunoascã îndeaproape pe cumnata lui, Joana, o femeie diabolicã, lunecoasã ºi doritoare de sex. Venind de la facultate sã-ºi petreacã vacanþa la sora sa Julia, dupã câtva timp în care se maturizase ºi dobândise reale virtuþi fizice, Joana l-a revãzut cu alþi ochi pe cumnatul ei John ºi ºi-a pus în gând sã-l seducã. Casa unde locuiau Julia ºi John era imensã: fiecare soþ avea living-room-ul sãu, camerã de primire, dormitor, douã grupuri sanitare, camerã de lecturã, de gimnasticã, bucãtãrie ºi serã. Era lesne pentru Joana sã-ºi punã planul în aplicare. Fiindcã John se plictisea de moarte în atmosfera patriarhalã, de provincie, apariþia cumnatei l-a bucurat. ªi, pentru cã ºi-a oferit graþiile fãrã nicio rezervã, nu dupã multã vreme, el a fãcut o adevãratã pasiune pentru ea. Curând au ajuns sã fie amanþi. De atunci, pentru Julia viaþa conjugalã s-a transformat într-un iad, mai ales cã, la adãpostul rubedeniei prin alianþã, cei doi nici mãcar nu mai încercau sã salveze aparenþele. De inimã rea, Julia s-a îmbolnãvit ºi, în mai puþin de o lunã de zile, s-a prãpãdit. Pãrând cã nu e afectat prea mult, John a continuat legãtura cu Joana. De fiecare datã însã, de îndatã ce dãdea cu ochii de verigheta lui matrimonialã, devenea apatic, se ducea la mormântul Juliei ºi plângea amar. Rea ºi trufaºã, Joana a profitat de un moment prielnic, a subtilizat verigheta ºi a dat-o unui cãmãtar pe un preþ de nimic. Imediat dupã plecarea ei însã, în prãvãlia

Fantome, stafii, spirite

269

cãmãtarului a intrat o femeie în negru, voalatã. „Sunt sora doamnei care v-a vândut sau a amanetat verigheta, a spus ea. E o nechibzuitã. Vreau sã rãscumpãr eu verigheta ºi, când i-o veni mintea la cap, sã i-o dau înapoi.“ Cãmãtarul s-a învoit, mai cu seamã cã femeia i-a dat în schimb o sumã frumuºicã. Dupã aceea, femeia în negru s-a dus pe podul Tamisei ºi, râzând sarcastic, a aruncat-o în apã. A doua zi John s-a bucurat vãzând cã prietenul sãu Peter, un pescar înrãit, a venit la el cu un peºte de vreo cinci kilograme. Curioasã, dar la fel de amatoare de peºte, Joana a asistat la tranºare. Când John, alãturi de prietenul sãu, a tãiat burta peºtelui, o datã cu icrele a ieºit la ivealã ºi verigheta lui de la Julia. Înainte ca acesta sã apuce sã întrebe ori sã se dumireascã ce cãuta verigheta lui în burta peºtelui, ca lovitã de trãsnet, Joana a cãzut ºi a murit pe loc.

24.57. Criminalul demascat de mâna victimei
Vântul ºuiera nãprasnic printre casele satului Willisham, situat în estul Angliei; þiglele smulse de pe acoperiºuri zãceau prin curþi. Un stejar bãtrân, cu trunchiul scorojit, începu sã trosneascã în bãtaia vijeliei, pânã când fu smuls din rãdãcinã. Localnicii s-au grãbit sã verifice dacã nu cumva copacul cãzuse peste cineva. S-au oprit înspãimântaþi în momentul în care au observat rãmãºiþele unui cadavru, printre rãdãcinile întortocheate. Imediat au anunþat singura persoanã care asigura ordinea publicã în zonã, poliþistul Klug. Dupã ce sosi la faþa locului, acesta luã mãsurile de rigoare, solicitând sã fie ridicat cadavrul din neobiºnuitul sãu mormânt. Pe unul din degetele mâinii drepte a victimei, care era detaºatã de restul corpului, au observat un inel. Incidentul i-a trezit poliþistului suspiciuni, drept pentru care a considerat cã mâna trebuie dusã doamnei Ellen Grey, a cãrei sorã dispãruse cu 18 ani în urmã, în 1874. Când Ellen a vãzut mâna, a rãmas împietritã, apoi a strâns la pieptul sãu înfiorãtoarea dovadã. „Este a lui Mary“, spuse printre suspine. „I-am dat un inel cu piatrã roºie, ca dar de nuntã. Ziua ei de naºtere era în martie, iar piatra aceasta reprezintã semnul ei zodiacal.“ Klug a înþeles îndatã cu ce are de-a face. Cazul acestei fete – ce data dinainte de venirea sa în localitate – era atât de cunoscut în þinut, încât inspirase ºi o baladã. Mary Grey s-a cãsãtorit cu Basil Osborne chiar în ziua în care împlinea 18 ani. Cu o zi înaintea nunþii, tânãra i-a scris fostului ei iubit, John Bodneys, cãruia i-a cerut iertare pentru faptul cã se cãsãtorea cu alt bãrbat. Cu o orã înaintea plecãrii mirilor la bisericã, Mary ºi-a exprimat dorinþa de a se retrage puþin în camera sa. Când Osborne a venit cu maºina în întâmpinarea viitoarei soþii, Mary nu coborâse încã din încãperea de la etaj.

270

Paranormalul în criminalisticã

Îngrijoraþi, au pãtruns în camerã, forþând încuietoarea, ºi au rãmas cu toþii stupefiaþi când au vãzut cã în încãpere nu se afla nimeni. Una dintre ferestrele camerei dãdea spre un balcon, de unde coborau scãri exterioare pânã în grãdina din spatele imobilului. Au cercetat împrejurimile, însã nu i-au dat de urmã. Mirele pãrãsit a decedat la numai o lunã de la acea întâmplare. Localnicii ziceau cã murise de inimã rea. Abia dupã 18 ani de la acest tragic eveniment, sãtenii au aflat ce se întâmplase în realitate cu Mary. Se observa cã o vertebrã din zona gâtului fusese ruptã. Ellen a insistat ca mâna secþionatã a surorii sale sã rãmânã în posesia ei, mãcar pentru o vreme, considerând cã nu este o purã întâmplare cã ajunsese tocmai la ea, fiind cu siguranþã o prevestire a sorþii. Pe patul de moarte, a solicitat sã-i fie modificat testamentul. Întreaga ei avere o lãsa moºtenire guvernantei Maggie Williams, cu condiþia ca mâna surorii sale sã fie expusã într-un loc public, astfel încât criminalul care sãvârºise acea faptã odioasã sã aibã ocazia sã dea ochi cu proba incriminatorie. Dupã câtãva vreme, Maggie a deschis un restaurant care, cu timpul, a devenit cel mai popular local din Willisham. Mâna lui Mary era aºezatã într-o casetã, la loc de cinste, pe un perete al încãperii. Mâna descarnatã, aºezatã cu grijã pe o bucatã de catifea neagrã, închisã ermetic într-o cutie cu pereþii de sticlã, purtând pe un deget acel inel, a atras atenþia oamenilor din þinut. Dupã ce stupoarea oamenilor s-a mai potolit, uciderea lui Mary a devenit un subiect frecvent dezbãtut în local. În 1895, într-o noapte rãcoroasã de martie, povestea stranie a acestei mâini a fost auzitã ºi de un strãin. „Cam aºa trebuie sã fi fost vremea ºi în noaptea aceea, când vijelia a smuls din rãdãcini stejarul cel bãtrân“, a spus cârciumarul. Strãinul ursuz, vizibil incomodat de discuþie, ºi-a ridicat privirea întrebãtor: „Nu înþeleg. Despre ce stejar vorbiþi?“, i se adresã cârciumarului. „Uitaþi-vã la mâna de pe perete, apoi vã voi povesti totul de-a fir-a-pãr“, rãspunse cârciumarul. Strãinul amuþi. Cu ochii scãpãrând de furie ºi spaimã, se ridicã ºi se rezemã fãrã vlagã de perete. Din degetele sale începurã sã se prelingã picãturi de sânge. Un cârciumar mai vârstnic, ce stãtea în dosul tejghelei, îl recunoscu: era fostul iubit al lui Mary, John Bodneys, dispãrut cu multã vreme în urmã. Imediat a fost anunþat ºi poliþistul Klug, cãruia nou-venitul i-a mãrturisit cã el este ucigaºul lui Mary Gray, relatând apoi amãnunþit faptele petrecute. În ziua nunþii, John, cuprins de gelozie, intrase în camera fetei. Vãzând cã e singurã, i-a astupat gura ºi a târât-o pânã în grãdina casei. Bodneys încercã sã se apere spunând cã nu avusese gânduri rele, dar când au ajuns lângã stejar, Mary încercase din rãsputeri sã se smulgã din strânsoarea mâinilor tânãrului. S-a încins o luptã, în urma cãreia fata a suferit o contuzie la nivelul gâtului. Bãrbatul, vãzând cã întâmplarea luase o turnurã neaºteptatã ºi fiind înspãimântat de fapta sa, a sãpat o groapã la baza stejarului ºi a îngropat cadavrul fetei.

Fantome, stafii, spirite

271

A hotãrât imediat sã pãrãseascã satul Willisham, în speranþa cã va uita incidentul. Însã, dupã sãvârºirea omorului, criminalul s-a simþit tot timpul cu conºtiinþa încãrcatã, fapt care l-a determinat sã revinã, dupã atâþia ani, în localitatea cu pricina. Dupã ce ºi-a recunoscut vinovãþia, Bodneys a decedat din motive necunoscute, înainte de pronunþarea sentinþei. Autoritãþile susþin cã moartea lui s-ar fi datorat unei anemii puternice, provocate de sângerarea degetelor, fenomen survenit din momentul în care a vãzut proba incriminatorie. John Bodneys a fost înmormântat lângã rãmãºiþele pãmânteºti ale lui Mary Gray, apoi, conform ritualului, i-au fost arse hainele pãtate de sânge, pe care criminalul le purta atunci când a vãzut mâna fostei sale iubite.

24.58. Expunerea unor instrumente de torturã a dezlãnþuit stafiile mutilaþilor
Un public numeros s-a adunat sã priveascã îngrozitoarele instrumente de torturã recent expuse în capitala Mexicului, dar aglomeraþia umanã a trezit spiritele adormite ale nevinovaþilor executaþi, scrie Mega. Potrivit unui celebru medium newyorkez, Horace Valdez, care a vizitat groaznica expoziþie din Mexico City „spiritele sunt ataºate instrumentelor care le-au ucis trupurile ºi sunt incapabile sã pãrãseascã lumea aceasta dacã instrumentele de torturã nu vor fi distruse“. Valdez susþine cã oamenii cu puteri paranormale care au vizitat expoziþia de la vechea ªcoalã de Medicinã din capitala Mexicului s-au simþit deprimaþi ºi agitaþi când au vãzut cele peste o sutã de obiecte de torturã datând din secolele XV, XVI, XVII ºi XVIII. „O tânãrã femeie, care stãtea la numai câþiva paºi de mine, a izbucnit în lacrimi când a vãzut... «tãietorul de capete» – un aparat folosit de cãlãii italieni din secolul al XV-lea – pentru a sfãrâma craniile victimelor încãpãþânate“ – relevã Valdez. Îngrozitã, femeia a mãrturisit însoþitorului ei cã a auzit þipete ºi gemete de agonie. Un bãrbat matur a leºinat în timp ce vizita expoziþia ºi, dupã ce ºi-a revenit, le-a povestit medicilor cã a asistat la o execuþie a Inchiziþiei – bãrbaþi îmbrãcaþi în robe ardeau picioarele unei femei legate de stâlpul infamiei. Valdez însuºi spune cã instrumentele emanau un miros de carne arsã ºi sânge proaspãt. Vizitatorii au fost îngroziþi de þipetele sufletelor chinuite care se auzeau în toatã clãdirea. Unii au relatat gãrzilor ºi organizatorilor cã au zãrit bãrbaþi ºi femei târându-se ºi cãutându-ºi capetele tãiate. Instrumentele de torturã au fost folosite în Evul Mediu, pentru a schingiui ereticii, vrãjitoarele, musulmanii, evreii ºi pe toþi cei care se opuneau autoritãþii Bisericii Catolice. Multe dintre ele au aparþinut Inchiziþiilor din Spania, Franþa ºi Italia.

272

Paranormalul în criminalisticã

În secolul al XVI-lea, chiar în sediul actual al expoziþiei – ªcoala Veche de Medicinã a servit ca adãpost Inchiziþiei mexicane. Aici au fost torturaþi ºi omorâþi mii de indieni nevinovaþi. Printre aparatele de torturã expuse se puteau „admira“ o halebardã folositã de cãlãu la execuþii, scaune de torturã, coºciugul cu þepuºe, un zdrobitor de capete, câteva garote ºi stâlpi ai infamiei, cuºti suspendate ºi scaune pentru interogatorii. Victimele care erau obligate sã se aºeze în coºciug erau înþepate puþin câte puþin, pânã când mureau odatã cu lãsarea capacului. Ghilotina a fost folositã pentru prima oarã în timpul Revoluþiei franceze ºi se numãra ºi ea printre exponate. Horace Valdez considerã cã doar Germania nazistã poate rivaliza cu Evul Mediu în ceea ce priveºte cruzimea: „Nu e de mirare cã spiritele morþilor sunt agitate“, conchide el.

24.59. De 121 ani, fantoma unui ucigaº bântuie o închisoare
Proprietar al unui imobil construit în 1875, Bruce Coyle, din Columbia, Indiana, a avut o idee ingenioasã pe care a folosit-o în scopul strângerii de fonduri pentru corul ºcolii din localitate. Astfel, el a permis vizitarea monumentului istoric ce fusese cândva închisoare. Pentru aceasta, se impuneau lucrãri de renovare. Aºa cã Bruce, împreunã cu familia, s-a pus pe treabã. „Prima datã când am intrat în casã am avut sentimentul acut cã sunt privit“, povesteºte Bruce. „În timp ce lucram, am auzit zgomotul distinct al unor paºi venind din încãperea de deasupra.“ Fiica lui Coyle, Jenn, i-a auzit ºi ea, ºi a vrut sã plece imediat. Tatãl însã a liniºtit-o. Dacã tatãl ºi fiica au perceput doar zgomote, fiului lui Bruce, Derek, i-a fost dat chiar sã vadã fantoma. Când a coborât în pivniþã, Derek a avut un ºoc atunci când în faþa lui a apãrut un spirit care i-a spus cã se numeºte Abbie. În momentul în care i-a povestit tatãlui sãu despre întâlnire, acesta i-a arãtat un articol de ziar în care se vorbea despre singura execuþie care a avut loc în vechea închisoare. La 10 octombrie 1884, Charles Butler fusese spânzurat pentru uciderea soþiei sale, Abbie. Toatã aceastã poveste are ºi o laturã amuzantã. Pentru doritorii de senzaþii tari, acest loc e manã cereascã: de peste tot se aud zgomote stranii, bufnituri ºi tropãituri care, mai în glumã, mai în serios, sunt dublate de þipetele isterice ale vizitatorilor poznaºi.

24.60. Fantomele din închisoarea Lake County
Prizonierii ce se aflã în cea mai mare închisoare, Lake County din Leadville, susþin cã sunt vizitaþi de fantome. Deoarece poveºtile nu au încetat sã aparã, panica a pus stãpânire pe toþi, inclusiv pe angajaþii închisorii. Manifestãrile paranormale s-au prezentat sub diferite forme. Astfel, obiectele

Fantome, stafii, spirite

273

se miºcau în camere, televizoarele se aprindeau ºi se închideau, existau mesaje lãsate pe foi de hârtie ori se auzeau voci în mijlocul nopþii. Cuvintele care se auzeau, pe holurile închisorii pãreau a fi simple înregistrãri pe casete-audio. Se puteau descifra expresii ca binecuvânteazã-mã sau înalþã-mã. Temperaturile din camerele în care se auzeau aceste cuvinte erau destul de scãzute. Diferite forme ºi umbre puteau fi vãzute pe pereþi. Descrierile anterioare nu au fost fãcute pentru prima datã. În secolul al XIX-lea, în aceeaºi închisoare, prizonierii ce se aflau pe atunci în celula cu numãrul 8 s-au plâns superiorilor. Erau speriaþi de apariþiile misterioase care se arãtau noaptea în celula lor. În acea perioadã nu s-au luat în seamã aceste plângeri, iar fenomenul nu a cãpãtat amploare. În 1942 a avut loc un incendiu în incinta închisorii. S-a crezut cã toate problemele legate de fantome au dispãrut. Spre surprinderea paznicilor ºi a persoanelor închise, acest lucru nu s-a petrecut. Misterele au apãrut, iar numãrul cazurilor de sinucidere a crescut. Ediþia din 1884 a ziarului Chronicle din Leadville cuprinde o poveste ce detaliazã evenimentele petrecute în celula cu numãrul 8. Prizonierii sunt þinuþi într-o cuºcã foarte mare, dreptunghiularã, împãrþitã în mai multe celule. Existã întotdeauna o celulã goalã, cea care poartã numãrul 8. Este imposibil sã-i convingi pe prizonieri sã stea în aceastã celulã. Povestea este cunoscutã de toþi cei prezenþi în aceste locuri. Acum câþiva ani, timp în care ºerif era L. R. Tucker, un prizonier s-a spânzurat. A fost gãsit într-o dimineaþã atârnând de o funie agãþatã de un cui din tavan. Celula a rãmas nelocuitã pentru o perioadã de timp. Primul ocupant ce a trebuit sã stea în ea nu a suportat încercarea la care a fost supus. Se întâmplau lucruri nemaivãzute. Din cauza þipetelor care se auzeau în fiecare searã, prizonierul a fost mutat într-o altã celulã. El a relatat cã un cadavru de culoare albastrã se þinea dupã el ºi nu-l lãsa în pace. Povestea prizonierului nu a fost crezutã ºi un alt deþinut a fost transferat în celula cu numãrul 8. Þipetele au reapãrut chiar dacã în celulã era altcineva. Cel de-al doilea prizonier a fost mutat dupã ce i-a implorat pe paznicii închisorii sã ia aceastã mãsurã. Cu siguranþã cã în acea celulã se întâmpla ceva ce nu putea fi explicat. Sã fi fost fantoma deþinutului care se spânzurase în urmã cu câþiva ani? Poveºtile relatate de cãtre prizonierii ce au stat o noapte în celula 8 se deosebeau între ele. Singurul lucru comun erau þipetele ºi dorinþa de a pãrãsi acel loc sinistru. De-a lungul timpului s-a încercat ca celula 8 sã fie locuitã, dar nu s-a reuºit. Pe vremea ºerifului Becker ºapte prizonieri au vizitat celula, dar niciunul nu a rãmas mai mult de o noapte.

Englezul a rostit cuvintele-cheie
Acum câþiva ani, un englez pe nume Manning a fost arestat. Deoarece celula cu numãrul 8 era singura liberã, prizonierul a fost cazat aici. Imediat dupã miezul nopþii, paznicul George Lechtmeyer a fost alertat de un þipãt

274

Paranormalul în criminalisticã

îngrozitor. A fugit spre celula englezului. Aici a putut observa faþa palidã a prizonierului. Manning voia cu disperare sã iasã din acea celulã. Paznicul l-a întrebat ce s-a întâmplat, dar nu a putut afla nimic. Prizonierul þipa cã vrea sã iasã afarã ºi repeta mereu aceleaºi cuvinte: Sunt aici.

Spiritele sunt prezente
Ultima victimã din celula cu numãrul 8 a fost Tom Collins. Nici el nu a rezistat mai mult de o noapte. Povestea era asemãnãtoare. Þipetele au continuat sã aparã ºi niciun prizonier nu vrea sã stea în acel loc sinistru. Uºile masive din fier au început sã se închidã singure. Îþi dau impresia cã sunt închise de o forþã nevãzutã. O serie de lucruri neexplicate se întâmplã în aceastã închisoare, spune Sarah Whiteley, avocat. Sunt convinsã cã se aflã aici ºi vor ca prezenþa lor sã fie cunoscutã.

24.61. S-a furat o fantomã!
În noaptea de 22/23 octombrie 1994, poliþia londonezã a fost alertatã cu privire la un furt ieºit din comun; pe scurt, pãgubaºul reclama... dispariþia unei fantome. De fapt, nici hoþii nu ºtiau ce furaserã atunci când, devalizând locuinþa unui bine-cunoscut colecþionar de antichitãþi, Bryan Hall, sustrãseserã mai multe obiecte estimate la peste 250 000 lire sterline. Printre ele se afla ºi un tablou reprezentând o frumoasã tânãrã, cu o privire enigmaticã. Rãufãcãtorii nu ºtiuserã cã femeia de pe pânzã fusese ucisã în 1815 ºi fantoma sa rãmãsese de atunci – afirmau persoanele din anturajul colecþionarului – mereu în apropierea tabloului. A doua zi, atât poliþia cât ºi Hall însuºi au dat declaraþii la televiziune ºi în presã, cu privire la acest element insolit ºi i-au avertizat pe hoþi de riscurile pe care ºi le asumã dacã nu înapoiazã tabloul. A fost luat în serios acest mesaj? Dupã toate probabilitãþile, da! Peste o sãptãmânã tabloul a fost descoperit, în urma unui telefon anonim. Cât despre celelalte obiecte furate, nu s-a mai aflat niciodatã nimic, ºi nici hoþii nu au fost prinºi vreodatã.

24.62. Un hoþ celebru dã spargeri chiar ºi dupã moartea sa
Pentru cei din lumea interlopã brãileanã, numele lui Costache Panait stârneºte ºi acum murmure, deºi au trecut 14 ani de la moartea lui. „Sã moarã ce-am io mai sfânt de n-a fost cel mai dãºtept borfaº dã pã pãmânt!“ – a declarat Sile Cãpãþânã, unul dintre cei mai faimoºi hoþi din zonã, aflat momentan în libertate. ªi asta deoarece Costache Panait învãþase „meserie“ nu numai de la taicã-sãu, dar mai ales de la bunicu-sãu, ambii hoþi „de carierã“, care nu se ocupaserã cu altceva toatã viaþa. Aºa cã pentru Costache Panait a fura era ceva

Fantome, stafii, spirite

275

la fel de firesc cum este pentru marea majoritate a oamenilor sã se uite la televizor sau sã citeascã ziare. Obiºnuinþa aceasta a lui Costache se pare cã a fost atât de puternicã, încât ºi-a pãstrat-o ºi dupã moarte. Strigoiul lui a ieºit din mormânt ºi a început sã opereze în „buticurile“ din apropierea cimitirului, pãtrunzând în interior fãrã sã forþeze uºile sau ferestrele ºi fãrã sã lase urme – ca un adevãrat profesionist. Colegii de breaslã care l-au cunoscut îndeaproape pe Costache Panait au afirmat cã acesta fusese foarte... studios. „Îl interesa – sã mor dacã vã mint! – nu numai ce încuietori noi apãreau pã piaþã, ci ºi legile, dom’le...“ – îºi aminteºte Sile Cãpãþânã. În puºcãrie, Costache se împrietenise cu un student la Drept care fusese condamnat pentru cã lovise mortal un pieton chiar pe „zebrã“. Stãteau toatã ziua împreunã, Costache îl apãra de ceilalþi bãtãuºi ºi lua aminte la ce-i vorbea studentul, despre modul „cum sã fentezi legile“. Aºa a înþeles Costache cã poþi sã comiþi o serie de potlogãrii, iar dacã ºtii sã-i manipulezi pe oamenii legii, ai ºansa sã scapi cu o condamnare minimã... Aºa a scãpat în urmãtorii ani Costache cu pedepse ridicol de mici pentru furturi de proporþii, fie pentru cã se preda de bunã voie, fie pentru cã ajungea la pace cu pãgubitul. Aºa cã, prin anii ’80, Costache opera „la fix“, în general în locuinþele medicilor ºi ale diverºilor granguri, furându-le valuta ºi aurul pe care aceºtia le ascunseserã în saltea sau sub parchet. ªi cum în regimul politic de pânã în ’89 era ilegal sã deþii valutã, bijuterii ºi valori a cãror provenienþã nu puteai sã o justifici, reclamanþii cãdeau la pace cu hoþul, „ca sã nu intre la apã“. Se pare cã de aceea i-au ºi fãcut felul în iarna lui ’90, când nu s-a mai þinut seama de aberantele legi ceauºiste. Cadavrul lui Costache Panait a fost pescuit din Dunãre ºi îngropat în Cimitirul Ortodox la câþiva metri de gardul de beton. Primii care au început sã observe „ciudãþeniile“ de la mormântul lui Costache Panait au fost paznicii cimitirului. Imediat dupã Paºte, aceºtia au remarcat mai multe sticle goale de votcã strãinã ºi nenumãrate chiºtoace de þigãri chiar lângã crucea de beton de la cãpãtâiul mortului. ªi-au spus iniþial cã or fi fost „derbedei de-ãia de vin noaptea în cimitir cu bãuturã ºi fac prostii pe lespezile de beton“, însã în urmãtoarele zile au apãrut parcã ºi mai multe sticle, iar pãmântul de pe mormântul lui Costache parcã fusese rãscolit de mistreþi. La urechea paznicilor au ajuns tot felul de vorbe, cum cã mai multe chioºcuri d-alea în care se vindeau þigãri ºi bãuturã fuseserã vizitate de hoþi. Aceºtia nu luaserã banii de sub tejghea, ci numai sticle de votcã ºi câteva pachete de þigãri. Hoþii operaserã atât de bine încât nu numai cã nu lãsaserã urme, ci ºi încuiaserã totul perfect în urma lor, ca ºi cum ar fi avut chei potrivite. ªi pentru cã fenomenul se repeta, aproape în fiecare noapte patronii micilor dughene au hotãrât sã rãmânã ei înºiºi peste noapte, de pazã. Marian L. a fost primul dintre „buticari“ care a trãit scene de coºmar. „Imediat dupã miezul nopþii, am vãzut o umbrã în dreptul intrãrii“ – a declarat el. „Nici nu m-am ridicat bine cã umbra a ºi pãtruns înãuntru; la lumina slabã

276

Paranormalul în criminalisticã

a becului am vãzut strigoiul... Silueta aceea, ca o umbrã albã, s-a îndreptat direct spre raftul cu bãuturi, a apucat douã sticle de votcã, apoi a fãcut încã doi paºi ºi a luat cu cealaltã mânã un cartuº de L.M. S-a întors ºi a dispãrut, trecând fãrã probleme prin uºa încuiatã. Dupã circa 2-3 minute, când Marian L. a ajuns în stradã, a vãzut strigoiul chiar lângã gardul cimitirului, apoi cum trece prin el, ca ºi cum nici nu ar fi existat... A doua zi, lângã mormântul lui Costache Panait au fost gãsite cele douã sticle de votcã goale ºi numeroase mucuri de þigãri L.M.! Strigoiul ºi-a fãcut apariþia ºi în nopþile urmãtoare, la alte dughene din zonã. Cum sticlele goale ºi resturile þigãrilor au fost gãsite de fiecare datã, în zori, lângã mormântul rãscolit al lui Costache, toþi vorbesc cã acesta „s-a apucat iarãºi de hoþii, chiar ºi dupã moarte!“

24.63. Un spirit a violat în vis 30 de cãlugãriþe
Un caz absolut senzaþional a scos din anonimat o þarã unde nimeni nu ar fi crezut cã se va întâmpla ceva deosebit vreodatã. Este vorba de Republica Dominicanã, care în preajma Anului Nou a figurat pe prima paginã a tuturor ziarelor amatoare de senzaþional ºi a fost menþionatã în deschiderea buletinelor informative din numeroase þãri civilizate ºi chiar din lumea a treia. În aceastã þarã, în mãnãstirea Saint Dominique, o mãnãstire de maici din Ordinul Carmelitelor s-a petrecut un fenomen imposibil de explicat din punct de vedere raþional, fenomen care a determinat o adevãratã invazie de reporteri, ziariºti, credincioºi ºi nenumãraþi curioºi veniþi la faþa locului. Peste noapte, toate cele câteva zeci de cãlugãriþe din mãnãstire au constatat cã sunt gravide, toate în luna a treia ºi asta în ciuda faptul cã în respectiva mãnãstire nu a cãlcat picior de bãrbat de mai bine de 80 de ani... Totul a început în urmã cu peste trei luni când una dintre cãlugãriþe, Tereza, a povestit celorlalte maici în timpul mesei de dimineaþã, cã de câteva nopþi are un coºmar teribil, care se repetã identic. „O arãtare cu chip de bãrbat, dar cu picioare de þap, îmbrãcat în straie de cãlugãr, cu barbã deasã ºi încâlcitã, cu degete noduroase ºi gheare ca de uliu – Doamne, iartã-mã – a venit la cãpãtâiul meu rânjind hidos, apoi s-a apropiat de mine, ºi-a aruncat veºmântul ºi s-a repezit spre pat...“ Sugrumatã de fricã ºi de emoþie, cãlugãriþa se opri o clipã, înghiþind în sec; celelalte surori ascultau cu mare atenþie povestea ce le fãcuse pielea ca de gãinã. Tereza scãpã tainul din mânã ºi cãzu pe spate, scoþând un oftat greu de interpretat: pe jumãtate era spaimã, pe jumãtate plãcere... În dimineaþa urmãtoare, o altã cãlugãriþã, mai tânãrã însã, a povestit tot la masa de dimineaþã cã noaptea trecutã avusese un coºmar asemãnãtor; îi apãruse în vis aceeaºi arãtare cu cap de om, picioare ºi barbã de þap, în sutana de cãlugãr, cu rãsuflare pestilenþialã ºi duhoare de hoit ºi se repezise asupra ei... ªi ce a urmat, sãrmana cãlugãriþã nu a mai putut reda în cuvinte; apoi, o altã cãlugãriþã s-a ridicat de la masã, a îngenuncheat, ºi-a fãcut semnul crucii ºi a mãrturisit cã avusese acelaºi vis...

Fantome, stafii, spirite

277

Stareþa mãnãstirii a recunoscut dupã o sãptãmânã cã avusese acelaºi vis netrebnic „tocmai la vârsta ei“ ºi, în urma unei discuþii colective, a aflat cã nu era cãlugãriþã care sã nu fi avut acel coºmar teribil care se pare cã se repeta la toate cãlugãriþele simultan, în fiecare noapte. ªi, ca ºi cum asta n-ar fi fost de ajuns, într-o noapte, dupã slujba de la miezul nopþii, una dintre cãlugãriþe a scos un þipãt de groazã ºi a leºinat în curtea mãnãstirii. Dupã ce au stropit-o cu apã ºi alcool, celelalte surori au ascultat cu groazã ce se întâmplase. Se pare cã, de dupã o cruce de piatrã îºi fãcuse apariþia în carne ºi oase, în apropierea micii capele, acel ciudat personaj care le apãruse noaptea în vise. În acea noapte arãtarea a fost vãzutã de încã douã ori, chiar pe culoarul care despãrþea chiliile, de douã cãlugãriþe diferite. În nopþile urmãtoare, s-au auzit chiar bãtãi în mai multe uºi, în miez de noapte, iar atunci când maicile îºi lipeau urechile de uºi, auzeau de afarã un hohot sinistru ºi simþeau duhoarea pestilenþialã bine cunoscutã. În ciuda tuturor rugãciunilor ºi a apei sfinþite aruncate prin toate cotloanele mãnãstirii, fantoma sinistrã a continuat sã bântuie sfântul locaº timp de câteva sãptãmâni, pentru ca apoi sã disparã brusc. Starea cãlugãriþelor s-a agravat alarmant, absolut toate acuzând ameþealã ºi stãri de vomã, iar bomba a explodat dupã aproape trei luni, de Crãciun, când una dintre cãlugãriþe ºi-a dat seama cã este gravidã! La controlul efectuat a doua zi, s-a constatat cã absolut toate, inclusiv stareþa, erau în aceeaºi situaþie, iar o doctoriþã chematã în secret, a confirmat cã într-adevãr, „toate purtaþi câte o sarcinã cu aceeaºi caracteristicã: trei luni!“ Porþile mãnãstirii au fost de atunci închise ºi nimeni nu mai are voie sã pãtrundã înãuntru. Ce se va întâmpla vom ºti, poate, doar peste ºase luni. Vom reveni cu amãnunte.

24.64. „Grota Haiducilor“ din Bãile Herculane este bântuitã de fantoma unui tâlhar
Domnul Valeriu Mitrofan, din Craiova, a vãzut fantoma unui tâlhar în „Grota Haiducilor“ de la Herculane, în dupã-amiaza zilei de 14 februarie 1997. Valeriu Mitrofan se afla în staþiune la tratament, suferind de o spondilitã anchilozantã; dat fiind faptul cã în acea dupã-amiazã avea puþin timp liber, s-a hotãrât sã strãbatã drumul pânã la „Grota Haiducilor“, aflatã în imediata apropiere a Hotelului Roman, pe versantul muntelui din spatele clãdirii. Dupã doar câteva minute de urcuº, domnul Mitrofan s-a pomenit în faþa intrãrii în peºterã. Aceasta nefiind întunecoasã, omul a pãºit cu încredere în interiorul grotei. A vizitat primele douã încãperi ale peºterii, mirându-se de stadiul avansat de degradare în care se gãseau: pereþii erau acoperiþi de mâzgãlituri, peste tot vedeai numai gunoaie, iar stalactitele erau rupte aproape în totalitate. Când a vrut sã intre în cea de-a treia încãpere – care, spre deosebire de celelalte douã, avea o intrare inaccesibilã cu piciorul pe versantul muntelui – a observat cã din dreapta venea un bãrbat de vreo 45–50 de ani, îmbrãcat cu

278

Paranormalul în criminalisticã

o cãmaºã albã ºi pantaloni cu gãitane roºii. Era învãluit într-o luminã gãlbuie ºi înainta fãrã zgomot prin semiîntunericul peºterii. Trecând prin faþa domnului Mitrofan, bãrbatul acela ciudat i-a aruncat o privire înceþoºatã. Abia atunci V.M. a putut vedea cã necunoscutul avea la brâu douã pistoale cu cremene ºi o sabie a cãrei teacã era învelitã în piele de ºarpe. Dupã ce a trecut de Valeriu M., bãrbatul înarmat s-a afundat în adâncul grotei, iar domnul Mitrofan s-a decis sã-l urmãreascã, intrând ºi el în urmãtoarea încãpere, a patra. Aici a avut surpriza sã constate cã, deºi peºtera era mai lungã, în peretele pe care se gãsea locul de trecere spre alte camere se afla un grilaj. Acesta delimita o zonã protejatã a peºterii, zonã declaratã „monument al naturii“. Surpriza cea mai mare a avut-o însã când a observat cã strãinul acela ciudat dispãruse. „Încãperea nu mai avea alte ieºiri în afarã de cea cu grilajul ºi cea pe care intrasem eu“ – a declarat domnul Mitrofan. „Cred cã singura explicaþie ar fi cã omul pe care l-am vãzut a fost o fantomã! “ – a mai adãugat el. O legendã localã spune cã în „Grota Haiducilor“ se adãposteau înainte vreme tot felul de bandiþi, care îi jefuiau pe bogãtaºii ce veneau la izvoarele tãmãduitoare ale lui Hercule cel Sfânt de la Mehadia pentru a-ºi alina suferinþle.

24.65. Fantoma unui celebru spãrgãtor goleºte iarãºi bãncile
Criminalul Marco Chienti a fost ucis, cu un an în urmã, într-o încãierare sângeroasã. Spiritul acestuia, însã, continua sã comitã spargeri în bãnci, lãsând intenþionat la locul faptei o amprentã digitalã ca pe o dovadã ce excludea orice dubiu asupra identitãþii fãptaºului. „Acest bãrbat este mort ºi îngropat, lucru ºtiut de toatã lumea. Totuºi, el parcã refuzã sã plece definitiv în lumea veºniciei“ – mãrturiseºte, obosit ºi neputincios, detectivul Paolo D’Alema. „În anul care a trecut de la moartea sa, el a spart 11 casierii ale diferitelor instituþii ºi, de fiecare datã, a lãsat în urma sa la locul faptei, amprente, ca pe o dovadã prin care doreºte sã ne comunice cã va reveni. În viaþa mea nu am auzit cã spiritele ar putea avea amprente digitale, dar în schimb se spune cã ele pot face ceea ce doresc. Spiritul acestui om cred cã a recurs la aceastã formã de rãzbunare, ca sã ne demonstreze incapacitatea noastrã, în faþa unei astfel de situaþii. De fiecare datã când descoperim amprentele lui Marco Chienti, decedatul, ne cuprinde o stare de neputinþã ºi ciudã.“ Legenda legatã de acest „Fantomas“ a apãrut în iarna anului 1991. Atunci, de fapt, Marco în vârstã de 26 de ani, din dorinþa de a duce un trai îmbelºugat, fãrã efort prea mare, a început sã spargã bãnci. Tot detectivul D’Alema, care s-a ocupat de renumitul personaj, în viaþã ca ºi dupã moarte, declarã: „Marco Chienti conducea o maºinã dintre cele mai luxoase, întreþinea femei superbe ºi în decurs de doi ani cheltuia în Europa banii obþinuþi de pe urma spargerilor ocazionale“.

Fantome, stafii, spirite

279

„În presã era poreclit Casanova, fiindcã în timpul spargerilor cocheta cu casieriþele, dacã se nimerea sã fie mai drãguþe, ba chiar uneori le cerea ºi numãrul de telefon. Niciodatã nu a purtat mascã, din dorinþa de a impresiona cu chipul sãu frumos fetele prezente la locul acþiunii. Doi ani am tot încercat sã-l prindem, dar nu am reuºit. A devenit ºi mai cunoscut din momentul unei altercaþii cu poliþia, când a încercat sã fugã de la locul faptei. A fost însã atins atunci de opt gloanþe, noi am crezut cã s-a sfârºit definitiv cu cariera unui mare tâlhar. Am vãzut cu ochii mei cum, mort fiind, a fost pus în sicriu, bãtut în cuie ºi îngropat.“ La douã luni dupã înmormântare, renumitul Don Juan s-a întors la profesia sa preferatã. În mijlocul oraºului, ameninþând-o cu pistolul pe casiera Francesca Vignove, a luat din casa acesteia, sub privirile ei îngrozite, 5121 de dolari. „L-am recunoscut imediat pe Marco Chienti“, a declarat Francesca: „Atunci când a murit, fotografia lui a fost publicatã în toate ziarele, aºa cã nu am avut cum sã-l uit. Cu groazã priveam cum acest om despre care se ºtia cã este mort, goleºte seiful, cu pistolul îndreptat spre faþa mea. Toate acestea s-au petrecut la un metru de mine ºi el pãrea cât se poate de viu.“ De-atunci, în modul acesta, au mai fost prãdate alte 10 casierii ºi, ca sã nu existe niciun dubiu, criminaliºtii, veniþi ulterior la locul faptei, au descoperit amprentele digitale aparþinând lui Marco Chienti. „Nu am reuºit sã punem mâna pe el, deoarece imediat ce furã banii, dispare. Dacã este într-adevãr vorba de o fantomã, la ce i-o fi trebuind bani?“ – încearcã sã glumeascã detectivul D’Alema, la finele relatãrii acestui fapt real, dar incredibil.

24.66. O fantomã a furat un colier de diamante
Jolly Jose Javier, 69 ani, este un bãtrân modest din Mexico City. În urmã cu 5 ani, soþia lui Julia (63 de ani) ºi fiica sa Maria (34 ani) au murit într-un accident de maºinã ºi l-au lãsat singur pe sãrmanul om, proaspãt pensionat de la cãile ferate mexicane. Pentru a-ºi rotunji veniturile, în fiecare zi a sãptãmânii, numai dimineaþa, bãtrânul Jolly încerca sã facã pe taximetristul. În prima zi a lui octombrie 1995, aºezat comod pe bancheta maºinii, parcatã la marginea trotuarului, în zona comercialã a oraºului, în aºteptarea clientului, a aþipit. În visul pe care ºi-l aminteºte foarte clar, el a avut o discuþie cu fiica sa Maria ºi s-a plâns acesteia, spunându-i cã nu mai ºtie ce sã facã pentru a câºtiga un ban în plus. „Maria m-a întrebat dacã ea ar putea sã mã ajute cu ceva. Eu am rugat-o sã-mi gãseascã o slujbã potrivitã cu vârsta mea, dar ea a spus cã, deºi acest lucru nu-l poate face, îmi va oferi în schimb ceva preþios“, îºi aminteºte Jolly. „M-am cufundat apoi într-un somn adânc, în care n-am visat nimic. Dupã o vreme mi-a apãrut din nou chipul fetei mele în vis. Ea surâdea ºi avea în mâna dreaptã un colier strãlucitor.

280

Paranormalul în criminalisticã

«Ia-l! A fost al mamei mele. Îl primise de la amantul ei ºi s-a ferit sã þi-l arate. Înainte de accident, tocmai îl amanetase, pentru o sumã mai micã decât valoarea lui. Vinde-l ºi vei fi bogat!», mi-a spus Maria ºi mi-a înmânat colierul.“ Bãtrânul Jolly s-a trezit din somn ºi a descoperit cã þinea în mâna stângã un superb colier de diamante ºi safire. Tocmai se uita cu atenþie ºi pipãia preþiosul obiect, când un poliþist, detectivul Pablo Cerdano, a apãrut în cadrul geamului de la maºinã. Stãtea pe trotuar ºi se uita vrãjit la colier. Iatã cum povesteºte el întâmplarea: „Mã dusesem la magazinul de bijuterii al domnului Steiner, care este ºi patronul casei de amanet. Mã uitam atent la bijuteriile expuse în vitrinã, pentru cã doream sã-i cumpãr ceva deosebit soþiei mele, cu ocazia aniversãrii a zece ani de la nuntã. Atunci am vãzut un fel de bulgãre de fum, opac, care se apropia lent de vitrina unde erau diamantele. ªi eu ºi vânzãtorul, l-am privit uimiþi ºi l-am vãzut când s-a «aºezat» peste colierul cel mare. Apoi s-a ridicat cu el cu tot ºi, spre mirarea noastrã, atât colierul, cât ºi noriºorul au trecut prin geamul magazinului ºi au luat-o la dreapta. Eu am ieºit din magazin ºi i-am urmãrit pânã când au ajuns în braþele bãtrânului Javier. Abia atunci noriºorul a dispãrut. Dacã aceastã «cãlãtorie» nu ar fi fost vãzutã ºi de cãtre Perez, vânzãtorul, ºi nu ar fi fost confirmatã ºi de visul taximetristului, cred cã aº fi ajuns de mult la concluzia cã am avut vedenii.“ Cercetãrile iniþiate de domnul Steiner au dovedit cã spusele Mariei în vis erau adevãrate. Bijuteria fusese amanetatã de mama ei, cu cinci ani în urmã ºi femeia primise pentru ea numai 5 000 de dolari. În magazin, preþul de vânzare era în prezent de 25 000 dolari. Pentru cã a pãrãsit magazinul fãrã sã-l închidã, Perez a fost concediat chiar a doua zi dupã incident. Mãrturia lui, alãturi de cea a poliþistului Cerdano, l-a salvat pe bãtrânul Javier de acuzaþia de furt, dar nu l-a încântat prea tare pe patronul sãu. Domnul Steiner a fost blamat de opinia publicã, revoltatã de pretenþiile exagerate ale cãmãtarului. Pentru a-ºi recãpãta colierul, care oficial a fost „sustras de o fiinþã necunoscutã“ – conform raportului întocmit de poliþia districtualã –, Steiner s-a vãzut nevoit sã-i plãteascã bãtrânului Jolly suma de 10 000 de dolari, ca despãgubire pentru cã, în urmã cu cinci ani, îi escrocase soþia. Câºtigul lui Jolly a fost însã mult mai mare. El a devenit vedeta mass-mediei locale ºi americane timp de câteva sãptãmâni ºi a povestit, contra cost, întâmplarea cu colierul. Numai canalul de televiziune american, NBC Super Chanel, a plãtit celor trei: Javier, Perez ºi Cerdano, câte 25 000 de dolari. La sfârºitul lunii octombrie, când ºi-a depus bilanþul la Camera de Comerþ, Javier completase, la rubrica „Câºtiguri“, urmãtorul text: „De la fantoma fiicei mele Maria, indirect, suma de 105 000 dolari americani“.

Fantome, stafii, spirite

281

Fiscul a considerat firesc sã-l taxeze, ºi astfel banii proveniþi de la fantomã au fost impozitaþi legal. Jose Javier este astãzi un om bogat.

24.67. Fantoma lui Al Capone ºi berãria
Într-o berãrie din Thornton, Illinois, mai exact Mc Cleary’s Pub, se întâmplã lucruri nemaivãzute. Existã o legendã în care se povesteºte cum gangsterul Al Capone ºi-a îngropat duºmanii în zidurile localului din Illinois. Barmanul, care trebuie sã coboare în pivniþã în fiecare dimineaþã, este convins cã legenda este adevãratã. În subsolul berãriei, dimineaþa, Sharon Forde vede mereu o ceaþã deasã ce ia forma unor fiinþe umane ce încercã sã îl prindã. Era extrem de speriat atunci când trebuia sã coboare în pivniþã. Preºedinta muzeului istoric din Thornton, Marge Loitz, susþine contrariul ºi este convinsã cã aceste poveºti n-au nicio bazã realã. Localul a fost renovat de câteva ori, iar fantomele nu aveau de unde sã aparã. S-au fãcut atât de multe renovãri încât ar fi trebuit sã se fi gãsit cadavrele celor îngropaþi acolo. Se crede cã mafiotul Capone a cumpãrat cantitãþi mari de bere din acest local în timpul prohibiþiei. Debbie Lamoureux este autorul unei cãrþi istorice intitulatã Istoria berãriei din Thornton, Illinois. Acesta a încercat sã adune toate datele existente cu privire la Al Capone ºi acest local. A aflat cã existau mai multe formaþiuni mafiote ce nu se înþelegeau foarte bine. Un trimis special din partea lui Capone venea aproape în fiecare noapte sã ridice cantitãþi de bere. În timpul nopþii, un om îmbrãcat în negru colecta o cantitate mare de bere pentru clienþii lui Capone din Chicago.

Duºmanii lui Al Capone
Dupã mai multe cercetãri, scriitorul a aflat cã omul în negru nu era trimisul lui Capone. Exista o altã bandã de mafioþi care exportau bere ilegal. Erau duºmani. Lupta a avut loc între Al Capone ºi cealaltã bandã într-o searã chiar în localul din Illinois. Patronul berãriei pânã în 1899 a fost John S. Bielfeldt. Dupã moartea acestuia, localul a fost condus de doi fii ai sãi. Se spune cã veneau aici oameni ai mafiei, dar nu erau împreunã cu Al Capone. Între 1930 ºi 1936 berãria a avut un alt nume ºi existau în acelaºi timp alte patru localuri cu denumiri asemãnãtoare.

În fotografiile patronului apare ceaþa cu formã umanã
Patronul era convins cã e vorba de fantome cãci în zilele în care nu mai era nimeni înãuntru se auzeau zgomote ciudate, scãrile scârþâiau, iar uºile se închideau ºi se deschideau. Unul dintre patronii barului, Birkenfeld, susþine cã a auzit scaune miºcându-se atunci când nu era nimeni în local. „Pe cuvântul

282

Paranormalul în criminalisticã

meu, acest local este bântuit.“ Birkenfeld deþine fotografii care pot dovedi acest lucru. A reuºit sã facã câteva instantanee în pivniþa berãriei. Se poate observa cu uºurinþã o ceaþã deasã ce ia formã umanã.

Vânãtorii de fantome sunt aºteptaþi
Patronii au contactat o echipã de vânãtori de fantome ca sã vinã ºi sã cerceteze întregul local. Toþi angajaþii care au simþit cã ceva se întâmplã sunt nerãbdãtori sã afle rezultatele pe care le vor obþine vânãtorii. Acestor oameni li se acordã o încredere deplinã deoarece deþin echipamente speciale care pot dovedi ceea ce se întâmplã acolo. O serie de clienþi vin în pivniþã sã vadã ceaþa cu formã umanã. S-au fãcut o mulþime de poze pentru a surprinde fantomele care bântuie berãria din Illinois.

24.68. Spiritul lui Einstein îi bântuie pe cei care i-au furat ochii ºi creierul
Albert Einstein a ºtiut cã secolul XX o sã fie un secol al ºtiinþei ca religie. A intuit veneraþia cu care o sã fie înconjurat ºi curentele mistice ce vor lua naºtere dupã moartea lui. Nu a vrut aºa ceva. De aceea, a dorit sã fie ars, „ca oamenii sã nu se perinde prin faþa rãmãºiþelor“, iar cenuºa sã-i fie aruncatã într-un râu fãrã sã fie cunoscut în afara familiei, „pentru ca lumea sã nu se ducã acolo ca la Mecca“. (Se pare cã este vorba de râul Delaware.) Pe 16 aprilie 1955, Einstein a fost internat la spitalul din Princetown cu o gravã hemoragie internã. Medicii i-au propus o intervenþie chirurgicalã de urgenþã, dar Einstein a refuzat. ªi-a petrecut ultimele douã zile vorbind cu fiul sãu despre politicã ºi încercând sã-ºi îmbunãtãþeascã teoria câmpurilor unificate, ultima sa lucrare. A murit asistat doar de o sorã medicalã ºi, contrar legendei, nu se cunosc ultimele lui cuvinte, pentru cã le-a spus în germanã, iar sora medicalã nu ºtia limba. Ultima lui dorinþã a fost încãlcatã de doi oameni. Primul a fost doctorul patolog Thomas Harvey, care i-a fãcut autopsia, deºi era clarã cauza morþii. El a invocat ca argument faptul cã toþi germanii sunt supuºi autopsiei dupã moarte, iar patologia germanã prevede extragerea creierului. Câteva zile mai târziu, el cerea permisiunea familiei sã pãstreze creierul pentru a fi studiat, permisiune pe care a obþinut-o. Al doilea, dr. Henry Abrams, medicul personal al lui Einstein între 1939 ºi 1941, considerat a fi unul dintre prietenii sãi apropiaþi, i-a extirpat ochii cu permisiunea administratorului spitalului ºi a þinut secret acest lucru timp de 40 de ani. „Am simþit cã, astfel, Einstein nu va muri niciodatã. Ochii lui, puri ca cristalul, reprezintã frumuseþea ºi misterul lumii“, declarã el. Este adevãrat, uneori aceºti ochi îl urmãresc, astfel cã nu-ºi gãseºte liniºtea, alteori, în jurul borcanului de gem, unde se aflã ochii în formol, pluteºte o luminã stranie, fãrã sã existe ceva care sã o producã. Un timp, ochii

Fantome, stafii, spirite

283

au avut o poziþie depãrtatã unul de altul, oferind o imagine sinistrã, care l-a neliniºtit pe Abrams. Dar, în mod inexplicabil, într-o zi, Abrams a observat cã ochii ºi-au reluat poziþiia adecvatã, unul lângã altul, pãrând cã privesc dincolo de eternitate. Prietenii apropiaþi ai lui Abrams declarã cã acesta este bântuit deseori de fantoma lui Einstein care îl ceartã. De aceea dr. Abrams s-a decis sã-i vândã ºi cea mai mare ofertã a primit-o din partea lui Michael Jackson, 5 milioane de dolari. Dr. Thomas Harvey, patologul care i-a pãstrat creierul (în trei borcane de laborator, din pricina dimensiunilor lui prea mari – n.r.), a avut însã mai multe necazuri. Deºi numeroºi rabini, invocând originea evreiascã a lui Einstein, l-au implorat sã le dea creierul pentru a fi îngropat, Harvey a refuzat cu încãpãþânare. Nu i-a schimbat opinia nici argumentul cã sufletul lui Einstein nu-ºi poate urma evoluþia din pricina rãmãºiþelor sale neîngropate ºi fãrã nicio slujbã (la arderea sicriului cu trupul lui Einstein s-a citit din Goethe, respectându-se dorinþa savantului). Pentru cã oamenii au vãzut în Einstein un sfânt al ºtiinþei, rãmãºiþele lui sunt considerate relicve. Cei ce ating aceste relicve, cu pioºenie, se simt transportaþi în altã lume. „Este ca ºi când s-ar deschide misterele lumii. Revelaþia e adâncã ºi se produce instantaneu“, declarã dr. Charles Boyd, New Jersey, care deþine o pãrticicã din creierul lui Einstein. Dr. Marian Diamond de la Universitatea din California a declarat în 1985 cã, examinând creierul, a constatat un numãr foarte mare de celule de tipul celor care au un rol nutritiv al neuronilor, în emisfera stângã, cea care se presupune cã este rãspunzãtoare de aptitudinile matematice ºi lingvistice. Examinând creierul ºi ea a avut senzaþii ciudate: a simþit „o emoþie stranie, ca o experienþã în afara trupului“. Nu acelaºi lucru se întâmplã cu cel ce a furat creierul (cãci aºa este consideratã fapta lui). În numele ºtiinþei, dr. Harvey a împrãºtiat bucãþele din preþiosul creier în Japonia, China, Germania, San Francisco, Boston ºi Philadelphia. Spiritul lui Einstein nu i-a dat pace nicio clipã. Cândva un patolog de renume, dr. Harvey lucreazã într-o fabricã de materiale plastice. Mizeria în care trãieºte îl obligã la o muncã inumanã, uneori pânã la ora 23.30, într-un loc în care un om cultivat n-ar rezista mai mult de 5 minute. A pãrãsit spitalul din Princetown în urma unui scandal legat de o aventurã cu o infirmierã. În 1988 a pierdut licenþa de medic. A fost cãsãtorit de trei ori, a rãmas vãduv o datã, celelalte douã soþii pãrãsindu-l. A bântuit în cãutare de slujbã prin Carolina, Missouri ºi Kansas. Oriunde s-a dus, în orice loc meschin a poposit, a avut mereu în bagaje cele trei borcane cu nepreþuita comoarã. Are numeroase scrisori de la milionari, colecþionari, muzee. S-a încãpãþânat sã pãstreze creierul lui Einstein, sau ce a mai rãmas din el. Uneori, ca o supremã favoare, mai taie câte o bucãþicã pe care o dãruieºte prietenilor. Spiritul marelui savant nu-i dã pace. Adesea i se întâmplã fenomene inexplicabile, vasele i se sparg prin casã, scaunele plesnesc, se trezeºte în zori lac de sudoare ºi aude vocea lui Einstein strigându-i: „Ai sã dai socotealã, eºti un trãdãtor“. Într-o noapte, cele trei borcane cu creierul lui Einstein, aliniate pe un raft, au început sã se miºte, mai

284

Paranormalul în criminalisticã

întâi încet, apoi cu vibraþii mai ample, gata sã se rostogoleascã. S-a repezit la ele sã le þinã ºi atunci ceva l-a zgâriat pe mâini, ceva invizibil. Simþea în atmosferã o apãsare grea, aproape materialã. De câte ori i se întâmplã aºa ceva, þipã ca un nebun, adresându-se spiritului lui Einstein: „Nu mai exiºti. Nu ai crezut nici tu în Dumnezeu. E numai mintea mea bãtrânã.“ Dar spiritul lui Einstein existã ºi el nu-i va da pace pânã ce nu-ºi va gãsi liniºtea ºi armonia dumnezeiascã.

24.69. Fantomele ºoselelor
l Existã oare fantome? Cine ºtie! Unii cred, alþii nu. Dar în oraºul Madestone din Anglia toþi locuitorii sunt încredinþaþi de acest lucru. Ei au propria lor fantomã ºi nici nu se gândesc sã renunþe la ea. Cu siguranþã veþi gândi cã este vorba despre vreun cavaler nefericit, de vreun nobil viclean sau de vreo doamnã de la Curte cãzutã în dizgraþie pe vremurile renumitei lady Macbeth. Dar cu regret trebuie sã va spun cã nu este deloc aºa. Fantoma lor nu poartã armurã, nici crinolinã. Fantoma din Madestone este tânãra Judith Lingham a cãrei poveste începe în anul 1965. La sfârºitul acelui an începuse sã se vorbeascã din ce în ce mai des despre niºte accidente de maºinã care aveau loc pe drumul în pantã Blue Bell Hill din apropierea oraºului Madestone, dupã care victima... dispãrea! „Femeia în alb“, despre care vorbeºte toatã lumea apare pe neaºteptate, ºoferii nu reuºesc sã evite accidentul, frâneazã îngroziþi, se întorc la locul catastrofei dar... nu mai gãsesc pe nimeni. Nicio urmã mãcar! „Probabil cã maºina a lovit fantoma tinerei Judith Lingham“, scriu în rapoartele lor poliþiºtii din Madestone, adoptând versiunea ocultiºtilor aflaþi sub influenþa profesorului Jan Wilson, unul dintre cei mai cunoscuþi experþi în domeniul parapsihologiei. Profesorul Wilson este cel care, dupã ce i-a audiat pe ºoferii „implicaþi în accidente“ ºi a studiat arhivele poliþiei locale, a ajuns la concluzia cã „femeia în alb“ este Judith Lingham din Madestone, care în 1965 a fost accidentatã ºi ºi-a gãsit moartea tragicã exact în acel loc pe panta Blue Bell Hill. Conform ocultiºtilor, Judith nu voia sã accepte aceastã moarte absurdã. Sufletul ei, afirmã aceºtia, nu se împãca cu ideea sfârºitului vieþii pãmântene ºi a începerii celei veºnice. De aceea rãtãceºte ca o fantomã... l Se poate întâmpla ca stafia unui poºtaº cocoºat care a murit în anul 1899 sã reaparã în secolul XX în persoana unui criminal!? Poliþiºtii au ajuns la aceastã concluzie dupã ce au cercetat trei cazuri de deces petrecute pe o ºosea lãturalnicã pãrãsitã, din estul Angliei. Prima victimã a fost un ºofer de camion care a suferit un accident în anul 1960 pe autostrada A12, pe tronsonul de ºosea din Yarmouth (Norfolk) ºi Lowestoft (Suffolk), deºi cunoºtea foarte bine zona. Camionul a pãrãsit ºoseaua ºi s-a izbit de copacii de la marginea drumului. Cercetãtorii nu au putut stabili cauzele accidentului. Douãzeci de ani mai târziu, un alt ºofer, care cunoºtea la fel de bine drumul, a suferit un

Fantome, stafii, spirite

285

accident la fel de enigmatic, în acelaºi loc. În anul urmãtor, un biciclist a virat brusc, ajungând în faþa unei maºini. Au existat câþiva supravieþuitori ai unor accidente petrecute pe acelaºi tronson, care relatau cã au fost obligaþi sã vireze din cauza prezenþei unei siluete cu contur neclar. Iatã ce povestea Andrew Curajar în vârstã de 19 ani, locuitor din Lowestoft: „Pe banda exterioarã stãtea stafia unui om în vârstã ºi se zgâia la mine. Am apãsat pe frânã ºi am aºteptat sã aud sunetul înfundat al izbiturii. Dar nu s-a petrecut nimic. Maºina a trecut prin el ºi s-a lovit de bordura trotuarului.“ Când Andrew a ieºit din maºinã ºi s-a uitat împrejur, nu l-a mai vãzut pe bãtrân. Frank Coby, fost poliþist, care locuia tot în Lowestoft, a afirmat cã a vãzut pe autostrada A12 un individ cu pãrul lung, încâlcit. „Pur ºi simplu a traversat ºoseaua ºi a dispãrut“ – povestea el. Specialistul în ºtiinþe oculte, Ivan Bunn, din Oulton Brad, o localitate învecinatã, spunea cã se poate ca toate acestea sã fi fost înfãptuite de spiritul poºtaºului William Balls al cãrui cadavru a fost gãsit în acea zonã în iarna anului 1899. Dorea oare sã transmitã posteritãþii niºte mesaje privind propria-i moarte? l La marginea unui drum din Wiltshire, se gãseºte o cruce de piatrã, pusã la cãpãtâiul mormântului unui copil de 14 ani, care, în urmã cu un secol, ºi-a sfârºit viaþa în condiþii tragice în acel loc. De obicei, ºoferii grãbiþi care strãbat ºoseaua dintre Marlborough ºi Hongerford, nici nu observã modestul monument funerar, nãpãdit de iarbã ºi buruieni, pe care se poate citi urmãtoarea inscripþie: „A. H. P. Watts, 12 mai 1879“. Patru oameni care se întorceau într-o searã liniºtitã de septembrie a anului 1956 de la cinematograf nu vor uita prea curând crucea de piatrã unde s-au întâlnit faþã în faþã cu fantoma tristã a tatãlui bãiatului. Micul Alfie Watts lucra la un cãruþaº, din satul Axford, ºi a fost victima unui accident mortal în anul 1879, când Alfie ºi stãpânul sãu mergeau în faþa cãruþei trase de trei cai. La un moment dat, nu se ºtie din ce motiv, caii s-au speriat de ceva ºi au luat-o la goanã. Cãruþaºul ºi bãiatul au alergat dupã cãruþa încãrcatã pânã la refuz, care cobora în vitezã o pantã abruptã, încercând s-o opreascã. Alfie a depãºit cãruþa, dar s-a împiedicat ºi a cãzut sub roþi, fiind strivit. Copilul a murit la douã ore de la accident. În amintirea lui Alfie, sãtenii îndoliaþi au ridicat o cruce de piatrã la marginea drumului. Anii au trecut ºi lumea a uitat de tragica întâmplare. Uneori, câte un þãran mai inimos curãþã crucea de crengile murelor sãlbatice ºi coseºte iarba de pe mormânt. În octombrie 1956, Frederick Moss ºi trei prieteni de-ai sãi se întorceau de la Marlborough, unde fuseserã la cinema, când, la lumina farurilor automobilului au zãrit un bãrbat înalt, subþire care era postat în mijlocul ºoselei. Individul, îmbrãcat într-un palton maro, stãtea în apropierea crucii de piatrã îngropatã în buruieni. Când maºina s-a apropiat de el, pãrea cã nici prin gând nu-i trece sã se dea la o parte. L-au claxonat, dar a rãmas pe loc. Atunci, ºoferul a frânat brusc, oprindu-se la câþiva metri de individ. Când a ieºit sã vadã ce se întâmplã, silueta dispãruse. Moss ºi prietenii sãi au cercetat împrejurimile, însã n-au

286

Paranormalul în criminalisticã

gãsit nimic. ªoseaua era strãjuitã de pereþi înalþi de 3 metri, astfel cã ar fi fost imposibil ca cineva sã-i escaladeze atât de repede. Când a ajuns acasã, contrariat de cele vãzute, Moss i-a povestit soþiei ce se întâmplase. Auzind descrierea straniului bãrbat, femeia ºi-a amintit de ceva. Ea se nãscuse în acea regiune la vreo 20 de ani de la producerea accidentului ºi ºi-l amintea foarte clar pe Henry Pounds Watts, tatãl lui Alfie, care a murit în anul 1907. Era un om înalt ºi slab, care de obicei purta un palton maro ºi îºi rãdea barba, ceea ce pe vremea respectivã era un lucru mai puþin obiºnuit. Familia Moss era convinsã cã bãrbatul vãzut pe ºosea era fantoma lui. Pe atunci începuserã lucrãrile de modernizare a drumului, în urma cãrora, probabil, avea sã fie distrus mormântul micului Alfie. Poate cã tatãl sãu a vrut sã atragã atenþia asupra modestului monument, înaintea extinderii lucrãrilor. Se pare cã a reuºit pentru cã, dupã lãrgirea ºoselei, crucea a fost aºezatã din nou la locul ei. l George Dobbs se hotãrâse sã nu-ºi piardã speranþa, în ciuda iernii grele ºi a situaþiei economice precare a Angliei. În anul 1940 fusese o iarnã asprã. Totul era acoperit de un strat gros de zãpadã, populaþia trãia cu nesiguranþa zilei de mâine, fiind îngrijoratã ºi de ºtirile alarmante despre situaþia de pe front. George s-a îmbrãcat bine ºi a ieºit sã bea câteva beri la cârciuma Fox and Hounds, pentru a mai uita de necazuri. A început sã urce drumul lunecos care ducea spre cimitir, când a vãzut lumina farurilor unei maºini care se apropia încet, din sens opus. În lumina farurilor se distingea ºi un biciclist care, din pricina zãpezii ºi poleiului, nu prea putea stãpâni bicicleta. Lui George i se pãrea cã biciclistul nu avea cap. A fost foarte surprins, însã ºi-a închipuit cã fusese orbit de lumina farurilor ºi de aceea nu vãzuse capul biciclistului. Când George s-a uitat din nou la el, biciclistul conducea la fel de nesigur ºi pãrea cã nu observã maºina din spatele sãu. Însã, înainte de a-l putea avertiza, maºina a trecut peste el, continuându-ºi drumul cãtre Market Harborough. George era consternat. Crezuse cã automobilul a cãlcat biciclistul. A fugit cât a putut de repede la locul faptei sã vadã urmele cumplitului accident. Însã n-a observat nimic. S-a dus în goanã la cârciuma Fox and Hounds, unde dupã ce s-a încãlzit puþin, a povestit cele vãzute. Dupã ce ºi-a terminat relatarea, în cârciumã s-a lãsat o tãcere adâncã. Apoi, Lid Gree, care mulþi ani fusese gropar – se aplecã peste tejgheaua barului ºi zise: „Se pare cã este individul pe care l-am înmormântat acum vreo 25 de ani. Cãzuse de pe bicicletã în zãpada groasã din faþa intrãrii în cimitir. În urma accidentului, a fost decapitat“, precizã groparul. l Chitaristul solo al formaþiei Chicory Tip, dupã un concert, a luat o fatã autostopistã în maºinã în localitatea Blueberry Hill, la 6 km de Maidstone ºi a declarat în legãturã cu aceasta: „M-a întrebat dacã pot sã o duc pânã la West Kiujsdown. Îmi era în drum, aºa cã i-am spus sã urce.“ A luat geanta fetei ºi a pus-o pe scaunul din spate. „Pe drum nu a vorbit prea mult, dar m-a rugat sã opresc la pãrinþii ei în Swanley. Mi-a dat adresa, dupã care a coborât din maºinã uitându-ºi însã geanta. Am întors ºi m-am dus la adresa datã de

Fantome, stafii, spirite

287

autostopistã pentru a-i înapoia geanta.“ Tatãl ei a fost cel care a deschis uºa ºi spre mirarea chitaristului, i-a spus cã fata lui a murit cu doi ani în urmã într-un accident tocmai în locul unde a fãcut autostopul. Tânãrul ºi-a închipuit cã i s-a jucat o festã. „Câteva luni mai târziu, când în ziare au apãrut cazuri similare petrecute pe acea parte de autostradã, am început sã mã întreb dacã într-adevãr am luat în maºinã o fantomã. Eu am atins-o pe fatã! Am luat de la ea poºeta ºi am ajutat-o sã urce în maºinã. Nu am constatat nimic ciudat. Când am atins-o nu era rece.“ l De ziua morþilor „înviata Mary“, cum este denumitã fantoma, apare an de an în Chicago. Faptele se petrec de obicei astfel: o fatã de 18 ani face autostopul, se urcã în maºina unui tânãr, fixeazã o întâlnire la o adresã unde bãiatul aflã cã Mary a murit în urmã cu 36 de ani ºi este îngropatã în cimitirul aflat în apropierea locului unde fãcea autostopul. Fata a murit în urma unui accident de maºinã. l De acea sâmbãtã seara din luna decembrie a anului 1979, Michel P. îºi va aminti mult timp, asemeni altora care, pe drumurile Franþei, Belgiei, Germaniei sau Elveþiei, au avut ºansa – sau neºansa – sã ia în maºina lor una dintre acele enigmatice autostopiste fantome de care amintea un cercetãtor din domeniul paranormalului, Guy Harold. Era miezul nopþii. Michel lucra ca taximetrist între centrul oraºului Limoges, unde locuieºte, ºi un club de noapte situat la câþiva kilometri, pe ºoseaua Naixon. În Haute-Vienne, iernile sunt aspre. Într-o asemenea noapte friguroasã el efectua o a doua cursã spre Limoges când, deodatã, a zãrit în lumina farurilor, la câteva sute de metri de discotecã, o formã albã stând într-o curbã. Era o femeie îmbrãcatã în alb. A oprit lângã ea ºi a întrebat-o unde merge. „La Limoges, dacã nu vã deranjeazã, sã vãd niºte prieteni“, a precizat femeia. „Unde la Limoges?“, a întrebat Michel. „Lasã-mã în oraº, o sã mã descurc“, a mai adãugat ea. Conducând, Michel a cercetat strania femeie cu coada ochiului: 20–25 de ani, îmbrãcatã cu o rochie albã anii ’60, foarte drãguþã... dar cam tãcutã. În apropierea podului Revoluþiei, pasagera s-a înviorat brusc. „Atenþie, aceastã curbã este periculoasã.“ Michel a surâs, întrucât cunoºtea bine virajul. Brusc, un strigãt sfâºietor i-a atras atenþia; pasagera dispãruse. Michel a oprit maºina ºi, îngheþat de fricã ºi extrem de tulburat, a fãcut câþiva paºi în jurul vehiculului: nu era nimeni, în afarã de ceaþa alburie. La jandarmeria din Limoges, unde a depus o plângere, i s-a explicat cã nu este primul care a trãit exact aceeaºi aventurã... Tânãra femeie fãcea regulat autostopul pe acelaºi traseu, pentru a dispãrea la virajul podului Revoluþiei, locul unde îºi gãsise moartea într-un accident de maºinã, în urmã cu 20 de ani. Întocmai acelora care trãiserã aventura, Michel abia ºi-a revenit. Dupã câþiva ani, nu-i prea convenea sã vorbeascã de experienþa sa. Un alt caz este cel al unei tinere care, în 1990, a fost victima unui accident de maºinã, mai exact a unei coliziuni la intersecþia din Balleroy (Calvados), o bifurcaþie periculoasã de drumuri situatã la câteva sute de metri de sat, în

288

Paranormalul în criminalisticã

mijlocul pãdurii Cerisy. Ea locuia într-o casã micã din pãdure ºi viaþa sa a fost scurtã din cauza unui ºofer ce nu fusese atent la semnalizare. Fantoma îºi face apariþia pe timp ploios, la ieºirea din sat ºi lanseazã un etern ºi trist strigãt de ajutor. Invariabil, ea manifestã semne de neliniºte ºi panicã evidente, în timpul traversãrii intersecþiei. Dar, dupã ce o traversazã, autostopista nu se mai aflã lângã ºofer. Uneori, contacte fizice au lãsat o impresie mai mult decât dezagreabilã celor care au avut imprudenþa sã încerce o apropiere de aceste apariþii: erau reci ca marmura, venite parcã dintr-o altã lume ºi dispãrând într-o ceaþã uºoarã, difuzã ºi alburie. Mai notãm un caz în care o fiinþã evanescentã, a luat un obiect. Într-o searã din 1987, pe o ploaie violentã, un medic grenoblez, nu prea vorbãreþ, a luat în maºinã o femeie. El a remarcat la aceasta o mare spaimã în apropierea unui pasaj delicat în punctul numit Pont-on-Furet, dar care s-a estompat o datã cu îndepãrtarea de obstacol. Când au ajuns la destinaþie, la casa pãrinþilor ei, medicul i-a împrumutat umbrela pânã la uºã, apoi a aºteptat sã i-o înapoieze. Dupã un timp, crezând cã fata a uitat de el, a bãtut la uºã ºi, dupã o aºteptare la fel de lungã, i-au deschis un bãrbat ºi o femeie de circa 50 de ani, foarte iritaþi cã au fost deranjaþi la o orã aºa de târzie. Medicul a povestit scopul vizitei sale, dar a rãmas ºocat când a aflat cã tânãra descrisã era fiica lor unicã, locuise într-adevãr acolo, însã trecuserã ani buni de când fusese îngropatã. Murise într-un accident de motocicletã... la Pont-on-Furet! Un lucru e sigur, a concluzionat cercetãtorul: aceste manifestãri sunt durabile ºi se repetã mereu în aceleaºi locuri. Se constatã de asemenea cã este vorba de femei sau tinere, îmbrãcate aproape întotdeauna în alb ºi, în toate cazurile, ele au fost înspãimântate de moartea proprie, de unde provine probabil persistenþa prezenþei lor la faþa locului, ca ºi cum ar pluti, nedecise, între existenþã ºi neant. Joacã ele rolul de îngeri pãzitori protejându-i pe cei vii de accidente pe ºosele? Cãrei lumi îi aparþin? Sunt întrebãri care, probabil, îºi vor gãsi un rãspuns. l Stanley Leen ºi soþia sa, Lila, se aflau în maºina lor care luase foc, fiind sortiþi unei morþi crunte, când au fost efectiv smulºi din flãcãri ºi duºi într-un loc sigur de fantoma unui camionagiu! Martorii jurã cã au vãzut fantoma ºoferului Dusty Tugman, scoþându-i pe cei doi din foc, exact în locul unde Dusty murise, într-un teribil accident, vara trecutã. „Era Dusty, ºi nu încape nicio îndoialã în legãturã cu acest fapt – declarã Frankie DeWitte un fost ºofer de camion ºi prieten cu Dusty. Îl ºtiu pe acest tip de când eram copii, deci credeþi-mã, l-am recunoscut imediat. ªi a fost un lucru bun cã se afla acolo, deoarece bieþii oameni erau blocaþi în acel infern ºi nu exista nicio posibilitate ca un om viu sã ajungã la ei ºi sã-i scape. Vreau sã spun cã erau ca ºi morþi, ºi asta în procent de sutã la sutã. Apoi, deodatã a apãrut fantoma lui Dusty, din neant ºi i-a scos din maºina în flãcãri, cu unul dintre ei în fiecare mânã. I-a pus pe marginea drumului, la doar 15 metri de maºinã, când aceasta a explodat ca o bombã. Erau vreo douã duzini

Fantome, stafii, spirite

289

de oameni de faþã ºi, pot garanta, fiecare dintre ei va susþine cã a vãzut o fantomã salvând acel cuplu.“ Cutremurãtoarea poveste a început în iunie când ghinionistul Dusty, 31 de ani, a scãpat controlul monstrului pe care îl conducea, într-o curbã de pe autostrada spre Adelaide, Australia, ºi a fost ars de viu în rãmãºiþele camionului. „De la accident, oamenii mi-au tot spus cã au vãzut fantoma soþului meu, bântuind autostrada, dar sã fiu sincerã nu am crezut niciodatã – spune vãduva lui Dusty, Wendy, care are 26 de ani. Nu am visat niciodatã cã el este cu adevãrat acolo.“ Dar fantoma a sãrit în ajutor chiar când maºina lui Stanley Leen s-a ciocnit ºi a luat foc exact în aceeaºi curbã în care avusese ºi Dusty accidentul. „Maºina a lovit pasarela, apoi s-a izbit de taluz, s-a rostogolit prin aer, aterizând apoi pe ºosea“, spune Ava White, 48 de ani, o martorã oripilatã. „Am început sã fug spre ei când, dintr-odatã maºina a izbucnit în flãcãri. Aproximativ cinci oameni din alte maºini au încercat sã-i salveze, dar flãcãrile erau atât de puternice încât nimeni nu se putea apropia. Eram sigurã cã oamenii din maºinã erau deja morþi. Apoi, ca din senin, aceastã fantomã cu ºapcã ºi tricou maro a apãrut, materializându-se pur ºi simplu în aer. I-a smuls din infern, chiar la timp, pentru cã peste 10 secunde maºina a explodat, ºi când m-am uitat la tip mi-am dat seama cã era Dusty Tugman, sãracul mort Dusty. I-a scos afarã ºi apoi, dupã ce i-a pus la 15 metri distanþã, a dispãrut pur ºi simplu, aºa cum apãruse.“ Ghinioniºtii, ºi în acelaºi timp norocoºii pasageri ai maºinii accidentate au fost duºi la spital ºi trataþi. „Amândoi ºtim cã suntem foarte norocoºi cã mai suntem în viaþã ºi vrem sã mulþumim omului care ne-a salvat – declarã Stanley, 34 de ani, – dar cum am putea sã-i spunem mulþumesc unei fantome?“ l „Prinþesa Grace de Monaco, decedatã la 14 septembrie 1982, a salvat de curând un om de la moarte, din maºina acestuia care luase foc“, acesta ar putea fi pe scurt rezumatul unei întâmplãri pe care mulþi ar include-o în capitolul „Istorii de necrezut“. Cu toate acestea, potrivit presei din Monaco, grãdinarul Giscaro Ledean (51 de ani) ºi agentul de vânzãri Yves Frezustes (62 de ani), sunt gata sã jure cã au vãzut-o pe rãposata prinþesã Grace materializându-se la locul unui accident rutier care avusese loc exact acolo unde prinþesa decedase în 1982. Stupefiaþi, cei doi martori au privit-o deschizând uºa în flãcãri a maºinii avariate ºi scoþându-l pe ºoferul inconºtient pânã la marginea strãzii. „Sunt sigur cã era Grace Kelly. Mã aflam la doar câþiva paºi de ea, dar nu mai puteam avansa din cauza cãldurii ºi a flãcãrilor. Dupã ce l-a scos pe nefericit afarã din maºinã, a dispãrut imediat.“ Cel salvat se numeºte Guillermo Patti, are 27 de ani ºi în acel moment se afla în vizitã la Monte ca turist. „În momentul impactului am vãzut în faþa mea, prin flãcãri, o femeie elegantã, blondã, îºi aminteºte Yves Frezustes. Am încercat sã o ajut, dar maºina era ca o torþã. Nu mi-am crezut ochilor, când

290

Paranormalul în criminalisticã

am vãzut cã deschide uºa maºinii ºi-l scoate pe ºofer din flãcãri. Pãrul acestuia luase foc, hainele îi erau scrum, dar prinþesa nu avea niciun fir de pãr lipsã.“ Graþie Prinþesei, Patti a suferit arsuri de gradul II ºi uºoare leziuni la cap. Purtãtorul de cuvânt al Prinþului Rainer de Monaco s-a abþinut de la orice comentariu, dar mass-media din Monaco a acordat o atenþie deosebitã acestui eveniment.

24.70. Doi poliþiºti au fost salvaþi de la moarte de un spirit
Viscolul se pornise pe neaºteptate dinspre est, fãrã niciun avertisment, ºi acoperise cu zãpadã dealurile Labradorului. Doi poliþiºti canadieni fuseserã prinºi între gheþurile tãioase. Era vorba de George Bateson ºi Ed Riopel care încercaserã în zadar sã se târascã pânã la sania trasã de cei câþiva câini, pentru a înfrunta acolo moartea. Deodatã, un zgomot ca o plesniturã de bici a acoperit vuietul ºi dintr-un vârtej s-a materializat o formã neclarã, ceþoasã: era figura unui bãrbat uriaº, îmbrãcat cu o mantie albã, pe o sanie trasã de o pereche de câini. Cei doi poliþiºti au strigat la el din rãsputeri, dar bãrbatul pãrea sã nu-i fi auzit. A trecut în vitezã pe lângã ei, apoi s-a rãsucit în zãpadã. Disperat, unul dintre poliþiºti s-a aruncat spre el, crezând cã acesta era, poate, singura lor ºansã de supravieþuire. Timp de douã ore, Bateson ºi Riopel s-au þinut dupã strãinul misterios, aducându-ºi câinii la epuizare în efortul de a þine pasul cu el. La un moment dat, furtuna de zãpadã s-a potolit puþin, dar numai pentru ca cei doi sã poatã zãri în faþa lor o cãsuþã izolatã. Câteva clipe mai târziu, în calea lor cãzu o perdea de zãpadã în spatele cãreia strãinul dispãru misterios. În cele din urmã, cei doi poliþiºti au reuºit sã ajungã la adãpost. Au fost întâmpinaþi de câþiva vânãtori care se aflau deja acolo. În timp ce se încãlzeau în faþa focului, Bateson ºi Riopel au început sã povesteascã ce li se întâmplase. Voiau sã ºtie cine era acel bãrbat care le salvase viaþa pentru a-i mulþumi. Vânãtorii s-au privit unul pe celãlalt în liniºte, apoi, unul dintre ei ºi-a scos pipa ºi a spus: „Era Fumãtorul. El v-a adus aici“, le-a spus el, „dar niciodatã nu veþi putea sã-i mulþumiþi pentru cã e mort de aproape 30 de ani“. Oamenii salvaþi de o fantomã – povestea pare incredibilã, dar strãinul care i-a protejat pe Bateson ºi Riopel este mai mult decât o plãsmuire a imaginaþiei. Peste o mie de oameni au pretins cã l-au vãzut pe „Fumãtor“, ºi faptele sale bune sunt legendare în partea de nord-est a Canadei. „Fumãtorul“ a fost un om în carne ºi oase. Numele sãu era Esau Dillingham ºi timp de zece ani fusese cel mai cunoscut personaj din Labrador. În aceastã parte a lumii, numele de „fumãtor“ e dat celor care se ocupã de distilarea ilegalã a alcoolului. ªase ani la rând, Dillingham a fabricat bãuturã din conuri de molid, zahãr ºi drojdie de bere ºi a vândut-o pe întreg teritoriul. Pentru el,

Fantome, stafii, spirite

291

comerþul cu alcool s-a dovedit a fi profitabil, dar mulþi dintre cei care i-au bãut licoarea, ori au orbit, ori au înnebunit. Autoritãþile au reuºit sã-l prindã într-un târziu. Dupã ce au bãut prea mult din „strãlucirea lunii“, aºa cum era numitã bãutura lui Dillingham, câþiva vânãtori au fost implicaþi într-o încãierare cu cuþite ºi unul dintre ei ºi-a pierdut viaþa. „Fumãtorul“ a fost condamnat la un an închisoare în St. John’s, Newfoundland. Lunile petrecute la închisoare nu l-au vindecat însã. Imediat dupã eliberare, ºi-a reluat comerþul ilicit, dar de aceastã datã pãrea hotãrât sã scape de braþul lung al poliþiei cãlare, care era pe urmele sale. Reºedinþa lui Dillingham – ºi alambicul sãu – au fost descoperite într-o pãdure lângã un loc numit „Tutun brazilian“. Totul era înconjurat cu capcane pentru urºi care ar fi zdrobit complet piciorul unui om. În timp, „Fumãtorul“ s-a apucat sã bea din propriul sãu produs – ceea ce a însemnat începutul sfârºitului sãu: într-o zi, fiind beat, s-a încãierat cu un indian cãruia i-a rupt spatele. Era prea mult pentru poliþia decisã sã-l prindã pe „Fumãtor“, numai cã atunci când au reuºit s-o facã, era deja prea târziu pentru a-l mai aduce la proces. Iarna, a cãzut ºi ºi-a rupt coloana, murind trei zile mai târziu la secþia de poliþie din Frenchaman’s Island. Când a aflat cã va muri, Dillingham a fãcut ce nu mai fãcuse niciodatã pânã atunci: s-a rugat. Conform celor spuse de martori, acestea au fost cuvintele lui: „Doamne, ºtiu cã am pãcãtuit, dar nu vreau sã merg în iad. Ajutã-mã, Doamne, sã rãmân împreunã cu câinii mei în acest þinut ºi sã îndrept rãul pe care l-am fãcut. “ A fost înmormântat în ziua urmãtoare. Aºa sfârºea „Fumãtorul“ ºi odatã cu el tot rãul pe care îl fãcuse. Într-o noapte, douã luni mai târziu, un vânãtor a reuºit sã ajungã pe Insula Francezului, în timpul unei furtuni de zãpadã orbitoare. El a spus cã niciodatã nu ar fi nimerit acel loc dacã nu ar fi urmãrit „figura unui bãrbat îmbrãcat în blãnuri albe“. De atunci, sute de vânãtori din Labrador l-au vãzut pe „Fumãtor“ în drumul lor, acesta salvându-i de la moarte în clipele în care s-au simþit în primejdie. Spectrul sãu bântuie ºi acum întinderile din Labrador, poate pentru a compensa pãcatele pe care le-a comis în timpul vieþii.

24.71. Un miner a fost salvat de la moarte de fantoma soþiei sale
„N-am crezut niciodatã în fantome, spirite sau alte lucruri d-astea, spunea deseori Marin Ghica, un miner din Apuseni care a vãzut moartea cu ochii. Da’ dacã mai sunt acu’ încã în viaþã, apoi asta se datoreazã tocmai unei astfel de fantome! Acum ºtiu cã judecata mea era greºitã...“ În dimineaþa zilei de 20 iulie 1991, vremea se anunþa a fi deosebit de cãlduroasã. Deºi în preajma minei Criscior-Brad – minã cu zãcãminte auro-argentifere din Munþii Metaliferi – vegetaþia este deosebit de deasã, cãldura îºi fãcea simþitã prezenþa în pofida orei matinale. „Mi-amintesc, povesteºte

292

Paranormalul în criminalisticã

M.G., cã era în jurul orei 6 dimineaþa ºi-n apropierea puþului de coborâre nu se mai afla nici þipenie de om. Tocmai mã pregãteam sã cobor, când am auzit, parcã departe, un vuiet puternic. Am ascultat cu atenþie, da’ acesta a încetat brusc.“ Omul n-a mai dat atenþie zgomotului înfundat care s-a repetat apoi la doar câteva minute diferenþã ºi s-a pregãtit sã-ºi vadã de treabã. Deodatã, exact în spatele sãu s-au auzit niºte paºi uºori, iar o voce tânguitoare a repetat de trei ori: „Aºteaptã, nu intra! Îþi vei gãsi acolo sfârºitul. Nu intra!“ Uimit, minerul s-a întors în direcþia din care se auziserã ºoaptele ºi a putut vedea cam la 100 m depãrtare silueta unei femei delicate. „Am înlemnit“ – a mãrturisit M.G., nepricepând cine ar putea sã circule aºa devreme prin pustietatea aceea. „Sunt eu, Dana, mi-a mai spus arãtarea, care era din ce în ce mai ceþoasã. Am venit sã-þi dau de veste cã te pândeºte un pericol groaznic... Ai grijã! Ai grijã!“ a mai rostit apariþia, apoi liniºtea s-a aºternut din nou. Peste mãsurã de tulburat, bãrbatul ºi-a spus cã probabil avea halucinaþii, cãci Dana, soþia lui, murise cu 20 de ani în urmã din cauza unui stop cardiac. Omul nu se mai însurase a doua oarã, spunând ca „alta ca ea n-o sã mai fie“. „Poate ar trebui sã mai dau câte ceva de pomanã“, a mai gândit bãrbatul cu teamã. Însã n-a apucat sã facã niciun pas, cã sub picioarele sale pãmântul a început sã se cutremure ºi cu un huruit înfricoºãtor mina în care tocmai se pregãtea sã coboare s-a prãbuºit. M.G. se afla chiar la intrarea în abataj, când, în faþa lui, o treime din culoarul principal de acces a dispãrut pur ºi simplu, astupat de bolovani ºi de lemn. „Dacã nu întârziam clipele alea, aº fi fost îngropat de viu. Atunci mi-am dat seama cã spiritul nevestei mele dragi mã vestise de pericol; ba chiar mã þinuse pe loc taman cât sã nu-mi gãsesc sfârºitul.“ Minerul a mai mãrturisit cã, atunci când au sosit colegii n-a îndrãznit sã le povesteascã adevãrul: „N-am spus nimãnui cum apãruse ºi-mi vorbise soþia mea moartã de 20 de ani ca sã nu mã considere vreun nebun care crede în spirite sau în fantome. Mi-a fost fricã cã vor râde de mine. Eu ºtiu însã cã numai Danei îi datorez viaþa ºi nimeni nu poate sã mã convingã cã nu-i aºa.“

24.72. Vânãtorii de fantome
Pentru cã numãrul celor care cred în fantome creºte tot mai mult, de la an la an, în SUA, dar ºi în unele þãri europene, a apãrut o nouã profesie: „vânãtorii de stafii“. Cei care se ocupã cu anihilarea fantomelor dispun de un adevãrat arsenal menit sã le asigure victoria în lupta cu stafiile (Cãlin Stroilã). Sute de americani câºtigã bani frumoºi de pe urma fantomelor ºi a celor care cred în acest fenomen paranormal. Vânãtorii de fantome sunt tot timpul în alertã pentru cã nu existã o modalitate de a prevedea unde ºi când apare o fantomã. Stafiile îºi pot face simþitã prezenþa într-un anumit loc, o datã la 100 de ani sau chiar în fiecare zi. Asociaþia americanã a vânãtorilor de fantome, care numãrã aproape 2000 de membri, a publicat recent o carte în care sunt menþionate locurile în care apar cel mai adesea fantome ºi dotarea necesarã

Fantome, stafii, spirite

293

pentru a lupta cu succes împotriva acestora. Iatã câteva din locurile în care vânãtorii de fantome au descoperit cele mai multe stafii. Orice loc sau casã în care s-a petrecut o moarte violentã sau neelucidatã. În acest caz, vânãtorii de fantome adunã toate informaþiile legate de trecutul casei sau al locului respectiv ºi încearcã sã determine cine este responsabil de apariþia fantomelor. l Cimitire. În toate þãrile lumii au fost raportate de-a lungul istoriei cazuri de apariþii ale fantomelor în cimitire. l Case sau hoteluri vechi. Cu cât o clãdire este mai veche, peste 100 de ani, cu atât ºansele ca aceasta sã fie locuitã de fantome sunt mai mari. l Biserici, teatre, închisori. Deºi cazurile înregistrate în aceste locuri nu sunt atât de multe, ele se numãrã printre clãdirile des vizitate de vânãtorii de fantome. În ceea ce priveºte dotarea, vânãtorii de fantome poartã cu ei un adevãrat arsenal. Iatã câteva din lucrurile pe care trebuie sã le aibã asupra lor cei care vor sã devinã membri ai Asociaþiei vânãtorilor de fantome din SUA. Ochelari cu infraroºii. Având în vedere faptul cã fantomele preferã locurile întunecoase, vânãtorii se ocupã în primul rând de procurarea acestui echipament care le permite sã vadã ºi pe întuneric. Lanterne. Vânãtorii sunt sfãtuiþi sã aibã asupra lor cel puþin douã lanterne puternice ºi mai multe baterii de rezervã. Detector de unde electromagnetice. E un aparat folositor vânãtorilor. Acesta mãsoarã frecvenþa undelor electromagnetice dintr-o anumitã zonã. Se ºtie cã în locurile unde apar fantome intervin perturbaþii ale undelor electromagnetice. Termometru. În locurile în care se aflã fantome, temperatura e mai scãzutã decât în mod normal. Vânãtorii de stafii sunt sfãtuiþi sã aibã asupra lor un termometru clasic cu mercur pentru a putea detecta imediat variaþiile de temperaturã. Nu sunt indicate termometrele electronice, din cauza perturbaþiilor undelor electromagnetice care influenþeazã datele. Analizor de aer. Aparatul mãsoarã concentraþia ionilor pozitivi ºi negativi din aer. Este folositor doar în încãperile închise. În funcþie de aceastã concentraþie, vânãtorii de fantome îºi pot da seama dacã în acea încãpere se petrece un fenomen paranormal sau nu. Aceste dotãri, plus altele mai puþin importante, costã în jur de 4000 de dolari. Dar se pare cã în SUA afacerea este rentabilã, pentru cã tot mai mulþi americani apeleazã la serviciile vânãtorilor de fantome.

Exorcist de fantome!
Andrew Green este adesea solicitat de proprietarii unor castele celebre, sãli de concerte sau palate pentru simplul motiv cã el este de profesie… exorcist! El afirmã însã cã peste 90% din apariþiile fantomatice pe care le-a cercetat au fost doar alarme false.

294

Paranormalul în criminalisticã

De pildã, o familie l-a angajat sã gãseascã ºi sã alunge fantoma care cânta la pian în toiul nopþii, însã aceasta s-a dovedit a fi doar un ºoricel care-ºi fãcuse culcuº în interiorul pianului! Andrew, care are 69 de ani, spune cã fantomele sunt reale. De curând, a fost angajat sã punã capãt apariþiilor stranii de la „Royal Albert Hall“ din Londra, una dintre cele mai mari sãli de concerte din lume. Clãdirea – care a fost construitã cu 125 de ani în urmã – a fost supusã recent unor reparaþii. Înainte de terminarea lucrãrilor, oficialitãþile au decis sã-l cheme pe Andrew pentru a investiga întâmplãrile bizare petrecute în timpul nopþii. Muncitorii vãzuserã fantomele a douã fete tinere îmbrãcate în stil victorian. De asemenea, mai fuseserã raportate apariþii ale lui Henry Willis, cel ce a construit uriaºa orgã a sãlii de concerte. Andrew susþine cã, în urma investigaþiilor întreprinse, a descoperit cã „Royal Albert Hall“ este într-adevãr bântuitã de fantome. „Acum totul depinde de autoritãþi“, declarã el, „pentru cã nu poþi sã le spui pur ºi simplu fantomelor sã plece.“ În timpul urmãririi fantomelor, Andrew utilizeazã un echipament sofisticat care include o camerã controlatã automat, cu raze infraroºii ºi un aparat de înregistrat supersensibil. „Uneori folosesc ºi o pungã cu fãinã“, mai spune el. „O împrãºtii peste tot, iar dacã nu apar urme de paºi îmi dau seama cã nu este altceva decât o simplã pãcãlealã.“ Andrew Green afirmã cã a vãzut fantome cu propriii sãi ochi, de pildã pe cea a unei tinere fete pe nume Nan Tuck, care a trãit în urmã cu 300 de ani, în orãºelul Buxted din Anglia. „În secolul al XVII-lea, localnicii au vrut sã o tortureze pentru cã se credea despre ea cã ar fi vrãjitoare“, spune exorcistul. „Fata însã a reuºit sã fugã ºi astfel a scãpat. Trupul ei a fost gãsit a doua zi; se spânzurase. Strada pe care a fugit fata îi poartã astãzi numele «Nan Tuck Lane» ºi din când în când, fantoma sa apare strãbãtând-o.“ Andrew susþine cã fantomele sunt o simplã formã de electromagnetism, cauzat de un eveniment emoþional intens – ca de pildã o crimã – petrecut în locul în care apar. „Chiar dacã acestea cauzeazã apariþia unei persoane decedate, nu existã niciun motiv sã ne temem“, spune el. De-a lungul „carierei“ sale, Andrew a constatat cã existã mai multe apariþii ale fantomelor de femei, cele ale bãrbaþilor fiind mult mai rare. Acest lucru se datoreazã faptului cã femeile nutresc sentimente mai profunde pentru copiii lor ºi, chiar dupã ce mor, ele rãmân ataºate de aceastã viaþã prin ei.

Fantomele se mutã
Echo Bondine este o vestitã femeie din America care vâneazã fantome. Experienþele ei inegalabile au fost deseori utilizate de FBI, CIA ºi câþiva producãtori de filme. Profesoara americanã ºi-a descoperit capacitatea sa

Fantome, stafii, spirite

295

deosebitã în urmã cu 17 ani. Odatã, prietena ei i s-a plâns cã în podul casei lor se aud zgomote ciudate chiar ºi în timpul zilei. Bondine s-a urcat în pod ºi a vãzut acolo cinci figuri transparente. De la una din ele, fantoma unei femei, a aflat cã soþul acesteia fusese alcoolic. Într-o noapte, soþul beat a dat foc casei în care locuiau, iar familia toatã a pierit în acel incendiu. Spiritul soþului nu a vrut sã plece pe lumea cealaltã ºi nu a lãsat nici pe cele ale familiei sale sã meargã acolo, temându-se cã spiritele lor îl vor pedepsi. Doamna Bondine a fãcut apel la aceºti oaspeþi nepoftiþi sã pãrãseascã imediat podul casei prietenei sale. Dupã aceea, doar pisicile mai fãceau zgomot în pod. Ulterior, s-a aflat cã spiritele respective nu au plecat pe lumea cealaltã, ci s-au mutat în casa învecinatã. Cea mai interesantã vânãtoare de fantome a lui Echo Bondine a putut fi urmãritã ºi de mai multe milioane de telespectatori. Locuitorii unei case din Colorado, pe parcursul a patru ani au plãtit 50 de mii de dolari diverºilor specialiºti ca sã descopere cauza unor fenomene misterioase ce aveau loc în casã. Chiar ºi locatarii cu nervi de oþel erau scoºi din sãrite de bubuiturile permanente, de þipetele, strigãtele unor necunoscuþi invizibili, de muzica asurzitoare provenitã dintr-o sursã invizibilã, de desele defectãri ale diverselor instalaþii. Echo Bondine, împreunã cu reporterii unui post de televiziune, au cercetat casa. Fantoma Tom, conducãtorul „grupului de fantome“ care stãteau în casa respectivã, i-a ºoptit lui Bondine cã în casa respectivã stau fantomele a 32 de vânãtori ºi pescari. Când, la un moment dat, producãtorul emisiunii de televiziune a intrat în casã, Echo Bondine i-a strigat: „Douãzeci de figuri mici, albe ºi strãlucitoare plutesc deasupra pragului!“ Dupã ce Bondine le-a explicat fantomelor scopul vizitei lor, spiritele curioase au pãrãsit casa. Echo Bondine, care vâneazã fantome, recomandã tuturor cã în cazul în care au oaspeþi de pe lumea cealaltã, sã se prezinte, sã-i întrebe de scopul venirii lor, dupã care sã le cearã energic fantomelor sã plece, sã se întoarcã în lumea lor.

Angajatã pentru a alunga stafiile
Lisa Patterson, 54 de ani, din Santa Cruz, California (SUA), este solicitatã adesea de proprietarii unor case pentru a alunga stafiile care le bântuie locuinþele – „cu ajutorul energiei mele psihice“, afirmã Lisa Patterson. Tariful perceput pentru aceastã activitate variazã între 4000 ºi 8000 de dolari pentru fiecare locuinþã. Lisa Patterson afirmã cã în familia ei de trei generaþii, femeile au avut puteri paranormale. „Atât mama, cât ºi bunica mea aveau astfel de puteri. Ele reuºeau sã prevadã întâmplãri nefaste ºi alungau spiritele rele.“ Lisa aplica douã metode pentru a alunga fantomele. Una dintre ele se numeºte „vârtejul energetic“. Cu ajutorul mâinilor, formeazã un vârtej imaginar, pe care îl îndreaptã spre uºa

296

Paranormalul în criminalisticã

casei, trimiþând astfel spiritele rele în acea direcþie. Cea de-a doua metodã e ceva mai simplã. Lisa îºi imagineazã acoperiºul casei respective deschizându-se, moment în care îºi mobilizeazã întreaga putere de concentrare, pentru a îndrepta spiritele într-acolo. „Poate pentru unii este greu de crezut cã metodele mele sunt eficace. E posibil ca unii sã mã creadã o escroacã, însã, în mod sigur, cei pe care i-am ajutat pot afirma contrariul. Erau oameni care se mutaserã în case în care noaptea se auzeau zgomote ciudate, dispãreau obiecte, pentru a reapãrea în alt loc, sau se auzeau voci care îi strigau pe nume. Dupã ce am fost în casele lor, toate acestea au dispãrut!“, a declarat Lisa Patterson.

„Menajera“ spiritelor
Destiny Prothero este un fel de menajerã. Numai cã ea nu spalã podelele, nici geamurile, ºi nici mãcar nu ºterge praful. Serviciile ei constau în alungarea spiritelor rele care bântuie unele case. „Suntem chemaþi de cãtre oameni disperaþi care trãiesc în case bântuite. Unii spun cã aud zgomote ciudate, sau gãsesc lucrurile mutate dintr-un loc într-altul, fãrã ca ei sã le fi atins“, spune Destiny, din Eustis, Florida. „De cele mai multe ori, aceste spirite se transformã în adevãrate coºmaruri pentru sãracii oameni care locuiesc în casele respective.“ Când sunt chemaþi, Destiny ºi ajutoarele ei descind în casa cu pricina ºi încep sã înregistreze vibraþiile. Apoi construiesc un fel de altar în care aºazã cristaluri, lumânãri ºi salvie albã, uscatã. „Formãm un cerc, ne aºezãm în jurul altarului ºi spunem încontinuu rugãciuni închinate lui Dumnezeu, povesteºte ea. Dupã aceea, aprindem salvia, care este extrem de importantã atât pentru a curãþa camera cât ºi pentru a chema spiritele înãuntrul cercului. Spiritele sunt invitate sã intre în acest cerc de dragoste ºi luminã ºi noi ne dãm astfel seama de prezenþa lor. Le explicãm cã au rãmas blocate între cele douã lumi, unde nu sunt doriþi ºi cã noi le putem ajuta sã ajungã în luminã. Cu toate acestea numai spiritul singur poate decide dacã vrea sã rãmânã sau sã plece în luminã.“

Banca reginei Angliei „curãþatã“ de fantoma unui nobil decapitat
În mod tradiþional, în spaþiul britanic, regatul fantomelor este localizat în castelele înceþoºate ale Scoþiei sau printre stâncile golaºe ale Irlandei. Iatã însã cã, în anul 1999, un reputat ghostbuster („vânãtor de fantome“) a fost chemat sã acþioneze chiar în City, inima Londrei, ºi încã în clãdirea care gãzduieºte una dintre cele mai importante bãnci ale Angliei – „Coutts and Co.“, banca reginei! De unde ºi discreþia cu care s-a derulat ancheta, bancherii ferindu-se sã apeleze la specialiºtii în materie – care chiar existã! – ai Scotland Yardului. Aici, în clãdirea multisecularã, fantoma unui nobil decapitat pe vremea reginei Elisabeta I începuse sã terorizeze pur ºi simplu personalul bãncii prin

Fantome, stafii, spirite

297

numeroasele sale apariþii. Pentru izgonirea sa a fost adus Eddie Burks, un liniºtit provincial din Lincoln, în vârstã de 70 de ani, înzestrat cu capacitãþi extrasenzoriale excepþionale. Acesta, în doar 45 de minute, a reuºit sã soluþioneze problema, fantoma promiþându-i, în finalul unei detaliate confesiuni, cã se va cuminþi pentru totdeauna. Înainte de a intra în detalii, sã spunem cã în materie de poveºti cu duhuri, chiar ºi în Anglia lumea e scepticã ºi cu atât mai mult niºte bancheri, deloc dispuºi sã dea crezare unui zvon care putea crea probleme de credibilitate instituþiei. Dar când, una dupã alta, patru funcþionare dintre cele mai serioase, s-au plâns cã au avut o aceeaºi oribilã viziune, în acelaºi loc din sala cea mare, la date diferite, dar întotdeauna însoþitã de o suflare de aer îngheþat, directorii prestigioasei bãnci s-au simþit datori sã recunoascã evidenþa ºi sã acþioneze. Întemeiatã în 1692, „Coutts and Co.“, care ocupã actualul sediu din 1904, a avut de înfruntat de-a lungul secolelor multe probleme, dar niciuna atât de insolitã, care sã impunã montarea unui sistem de alarmã... antifantomã. Cât despre domnul Burks, trebuie spus cã acest pensionar, fost inginer constructor, ºi-a câºtigat faima de a ºti sã „simtã“ fantomele ºi sã le „elibereze de blestemele lor terestre“. Odatã intrat în bancã – povesteºte Burks – a fost întâmpinat de o „entitate fãrã corp“. Dar nu ºi fãrã cap, de aceastã datã, poate, explicã vânãtorul de fantome, „ºi pentru cã eram mai sensibil decât ceilalþi la nenorocirile sale“. Nu existã nicio îndoialã cu privire la nobleþea personajului ºi epoca din care venea: „Purta o tunicã neagrã, ciorapi tricotaþi, guler de dantelã. Era slab, la vreo 40 de ani, cu faþa suptã ºi nasul acvilin. Pe degete purta câteva inele cu pietre preþioase.“ Tehnica de lucru a lui Burks constã în a se sintoniza cu masa psihicã a „entitãþii“ pentru a o ajuta sã-ºi uite durerea, umilirea sau sentimentul nedreptãþii morþii sale: chestiuni pãmântene, care blocheazã spiritul ºi-l împiedicã sã treacã în... lumea de dincolo. Întrebatã de ce bântuie prin bancã, fantoma ar fi rãspuns: „Aºtept de multã vreme. Aplicam legea ºi am refuzat sã execut un ordin al suveranei. ªtiam prea multe, totuºi. Eram o ameninþare pentru Reginã. A fost inventatã o acuzaþie de trãdare ºi mi-au tãiat capul, nu departe de aici, într-o zi de varã. Acest fapt mã împiedicã sã plec. Încerc o mare durere. În numele lui Dumnezeu, ajutã-mã! Nu pot s-o fac singur, amintirea este încã prea puternicã.“ Burks a acceptat sã-i ofere fantomei acest ajutor. El a reuºit, concentrându-se, sã facã sã se materializeze fiica misteriosului gentilom elisabetan, iar cele douã fantome au plecat apoi împreunã.

24.73. Poltergeist – Spiritul rãului
Dupã cum au menþionat cei mai mulþi „vânãtori de fantome“, fantomele, stafiile sau spiritele, de obicei… nu fac rãu. Dacã ceea ce apare ca o fantomã

298

Paranormalul în criminalisticã

înspãimântã pe cei care o „vãd“, fenomenul poltergeist este sesizat de toþi cei prezenþi. Termenul poltergeist provine din combinaþia a douã cuvinte din germana veche, însemnând „spirit care loveºte“, fiind totdeauna asociat cu manifestãrile unor „spirite“ rele, cu pãcate de ispãºit sau care nutresc urã pentru oamenii ce trãiesc în locul respectiv. Poltergeist constituie doar aproximativ 8% dintre toate fenomenele paranormale, dar este cel mai înspãimântãtor, deoarece este sesizat de toþi cei prezenþi ºi aparent inexplicabil. Manifestãrile poltergeist sunt multiple ºi cuprind: zgomote puternice, descãrcãri electrice în spaþii închise (camere), apariþia ºi dispariþia (deplasarea) unor obiecte mari, casnice, mirosuri urâte ºi bineînþeles senzaþia cã este cineva lângã tine sau chiar „viziuni“. Cuvintele germane „poltern“ ºi „geist“ înseamnã „a ciocãni“, ºi respectiv „spirit“; termenul sugereazã deci „un spirit care ciocãne“, fiind preluat ulterior de spiritiºti, pentru a înlocui vechiul termen englez „rap“, cu aceeaºi semnificaþie. De unde termenul de „rap“ a cãpãtat în a doua parte a secolului XX o semnificaþie… în domeniul muzical! Fenomenele poltergeist apar brusc, dureazã o perioadã nedeterminatã de timp, dupã care… dispar. Cel mai vechi caz de poltergeist s-a consemnat în anul 355, în satul german Bingenam-Rhein, când mai mulþi locuitori au fost smulºi din pat, loviþi cu pietre, auzindu-se ciocãnituri în pereþi. Atunci a fost introdus termenul de poltergeist. Astfel de fenomene au apãrut probabil ºi în alte locuri sau în alte timpuri, dar numai germanii le-au consemnat oficial. Manifestãrile „forþei“ poltergeist nu au un anumit „standard“, în fiecare caz existând variaþii ºi asocieri nelimitate. În multe cazuri, se pare cã „spiritul“ manifestã o urã sau aversiune faþã de unii dintre membrii familiei, aceºtia fiind cu predilecþie loviþi, împinºi. Astfel se pot deosebi (dar nu întotdeauna) o „victimã principalã“ ºi un „catalizator“, adicã fenomenul poltergeist apare în prezenþa unei anumite persoane, în cele mai multe cazuri o fatã între 12–18 ani, aflatã la pubertate. Au fost consemnate cel puþin douã mii de cazuri de fenomene poltergeist în Occident. O carte devenitã clasicã în acest domeniu, Poltergeist, a apãrut în 1959 în SUA ºi a fost scrisã de un istoric (bineînþeles) englez reputat, Sachervel Sitwell. Dupã includerea a nenumãrate cazuri de poltergeist consemnate în Anglia, Germania ºi SUA, Sitwell emite o ipotezã captivantã: marele dansator rus stabilit în Franþa, Nijinski, ar fi folosit o forþã de tip poltergeist pentru a zbura! Într-adevãr, atât cei care l-au vãzut dansând, cât ºi filmele care s-au pãstrat, atestã faptul cã Nijinski executã cu uºurinþã salturi în aer, înalte, cu o duratã de câteva secunde, aterizând lent, fãrã un efort aparent. Desigur, aceasta este o ipotezã neverificabilã. Cazuri de poltergeist au fost consemnate în SUA în diferite familii: Daugherty, Portsmouth, Virginia (1962), în Baltimore, Iowa, Louisville, Wilmington sau în Anglia, în familia Harper din Enfield, în 1933. Cum nu poate lipsi o asemenea relatare, vom consemna un caz din… România.

Fantome, stafii, spirite

299

În 1993, în revista Paranormal, numãrul 2, a apãrut sub semnãtura inginerului G. Constantinescu o relatare despre un fenomen poltergeist, care a avut loc în Bucureºti, în plin regim comunist, în octombrie 1968. Poltergeist-ul s-a manifestat în casa din ªoseaua Sãlajului (Mãgurele) nr. 244 aparþinând familiei Chivu, formatã din soþii Gheorghe (65 ani) ºi Maria (50 ani), de profesie muncitori, ºi încã 11 membri (copii, nepoþi, bunici). Faptul cu totul deosebit care justificã publicarea acestui caz este consemnarea oficialã de care s-a „bucurat“ aceastã relatare. Poltergeist-ul s-a manifestat prin aruncare de pietre (care aveau o compoziþie chimicã diferitã de cea a celor din jur), spargerea geamurilor, loviri de persoane (inclusiv a unui miliþian!), deplasãri de obiecte din casã, focuri spontane (în podul casei, aprinderea unor hârtii) în camere. Manifestãrile au durat aproximativ douã luni, în prezenþa unor martori: vecini, miliþieni. S-au întocmit rapoarte ale Miliþiei, Procuraturii, dar cel mai interesant a fost cel al oamenilor de ºtiinþã, elaborat în 30 martie 1970. Comisia a fost formatã din opt persoane, trei psihologi (printre care profesorul P. Popescu-Neveanu), patru medici (printre care conferenþiar Victor Sãhleanu ºi neurologul Gheorghe Gãitan) ºi geofizicianul Andrei Apostol. Raportul a fost fãcut conºtiincios, cu o schiþã a clãdirii, cu mãrturii semnate ale locatarilor ºi vecinilor. Medicii ºi psihologii au supus principalii martori unor teste specifice psihologice ºi neurologice. Toþi cei investigaþi au fost gãsiþi normali, cu excepþia unei femei de 38 ani, Caliopi Manole, bolnavã de epilepsie, cu evoluþie spre demenþã. Aceasta din urmã a stat în casã, în tot timpul manifestãrilor de poltergeist, astfel cã întreaga comisie a incriminat-o (bineînþeles neoficial, doar în cadrul cercului de Psihologie Medicalã). A. Pãtruþ a descris cazul fetei de 12 ani, Eleonora Zagun din comuna Talpa, judeþul Dorohoi. În 1925, în casa fetei s-au petrecut manifestãri tipice de poltergeist (obiecte care zburau, zgomote). Sãtenii îngroziþi au închis-o într-un grajd. Spre norocul fetei, contesa austriacã Wassilko a trecut prin acel loc ºi, impresionatã, a adoptat-o, ducând-o la Viena. Acolo a fost studiatã de celebrul vânãtor de fantome Harry Price, care apoi a dus fata la Londra. Atât stigmatele care îi apãreau pe corp, cât ºi manifestãrile de poltergeist pãreau sã se explice printr-o autopedepsire inconºtientã a fetei (interpretare psihanalistã). Un caz foarte elocvent în privinþa cercetãrii fenomenelor paranormale de cãtre specialiºti este cel din 1967–1968, de la Rosenheim, Bavaria, petrecut în casa avocatului Sigmund Adam. Acest caz a devenit celebru prin manifestãrile de tip poltergeist: cãderea tablourilor de pe pereþi; balansul lãmpilor din tavan, întreruperi ale curentului electric; telefoanele (în numãr de patru) sunau în acelaºi timp, fãrã a fi fost contactate; becurile se spãrgeau. Profesorul Hans Bender, psiholog din Freiburg, a constatat cã toate fenomenele, care s-au petrecut uneori chiar în prezenþa lui, erau legate de secretara avocatului, o tânãrã de 19 ani, Annemarie Schaberl, îndrãgostitã de ºeful ei, care o ignora. Bender a declarat cã Annemarie avea calitãþi de medium psihic: „sufletul fetei exercita o acþiune directã asupra materiei“. Avocatul

300

Paranormalul în criminalisticã

a depus o plângere la poliþie „contra unor necunoscuþi, care îi tulburau liniºtea“. Ampermetrul înregistrator al curentului electric de la reþea trebuia sã arate în permanenþã o valoare de 10 amperi. Or, apãreau des ºocuri de 50–60 amperi, care ardeau becurile ºi puteau aprinde casa. Specialiºtii, inclusiv un fizician de la celebrul institut Max Planck din München, au descoperit cã, deºi contorul respectiv pãrea normal, alte aparate similare nu înregistrau aceste variaþii ale intensitãþii curentului electric. Institutele specializate de parapsihologie (Freiburg, Utrecht, Londra, Durham) recunosc existenþa fenomenului poltergeist, dându-i o denumire ºtiinþificã, „recurrent spontaneous psychokinesis“ (RSPK), adicã psihokinezie spontanã periodicã. Dr. Nandor Fodor, un cunoscut psihanalist ºi cercetãtor al fenomenelor paranormale, considerã poltergeist-ul ca „un mãnunchi de represii psihice refulate“. Dupã unii, un spirit provenit de la cineva care a murit în urma unui ºoc emoþional bântuie pe cei pe care îi urãºte sau locul respectiv. A doua ipotezã, mai rãspânditã printre psihologi ºi neurologi, considerã poltergeist-ul ca „o perturbare episodicã, mentalã, cu caracter schizofrenic“. În acest caz, poltergeist-ul ar fi o manifestare a unor bolnavi mintal sau a unor adolescenþi, în special fete în crizã hormonalã datoratã pubertãþii ºi aflate într-un conflict cu cei din jur sau cu anumite persoane din anturaj. Persoanele mai sus-menþionate, aflate într-o stare conflictualã de nerezolvat, ºoc emoþional cu frustrare, au o încãrcãturã mare de energie psihicã, tensionalã, care ar provoca fenomenele de psihokinezie (deplasãri, spargeri etc.). De ce numai rareori unii bolnavi psihic ºi numai unele adolescente pot provoca fenomene de poltergeist, nu se ºtie. Dupã americanul William Roll, poltergeist ar fi un efect psihic spontan cauzat de mintea adolescentului frustrat, reprimat, care cautã sã se descarce, fãrã a se þine seama de o eventualã pedeapsã. Deci adolescenþii frustraþi, persoanele cu probleme emoþionale ºi unii pacienþi cu boli mintale pot provoca, rareori, fenomene de tip poltergeist. ªi acum, în final, alte câteva exemple uluitoare de poltergeist: l În suburbia Somerton din Philadelphia – SUA, existã o casã mai izolatã, retrasã de la drum, construitã din bârne în 1732. Aici a fost sediul quakerilor, o sectã protestantã care nu cunoºta tainele, riturile ºi clerul, ºi refuza prestarea jurãmântului ºi satisfacerea serviciului militar. Quakerii au fugit din cauza persecuþiilor din Anglia în America, întemeind o colonie din care s-a dezvoltat statul Pennsylvania, unde se aflã Philadelphia. În 1752, primul proprietar al acestei case, John Worthington era supraveghetorul coloniei. Secta se mai numea „Societatea pãcii“ ºi membrii ei au refuzat mai târziu sã se înroleze militari în timpul Rãzboiului de independenþã. Acum, la peste cinci secole, casa era locuitã de soþii David ºi Dolores Robinson, împreunã cu cei trei copii ai lor. Familia trãia liniºtitã, pânã când într-o noapte asupra casei s-a nãpustit... Necuratul, transformându-le viaþa într-un calvar. Dupã ce au stins lumina electricã au început sã fie auzite zgomote bizare: scârþâitul duºumelelor, ca ºi al mobilei, uºi trântite, izbituri

Fantome, stafii, spirite

301

ale ferestrelor. Soþul ºi-a spus cã, imobilul fiind vechi, lumina cedeazã, încercând sã alunge astfel ºi temerile femeii îngrozite. Au trecut câteva zile ºi, într-o searã, pe când Dolores, angajatã la o agenþie, developa niºte cliºee, iar soþul lucra în schimbul de noapte, în timp ce copiii dormeau într-un dormitor de deasupra, s-au auzit distinct paºi înãbuºiþi, apoi uºa s-a deschis ºi un curent de aer rece o izbi pe femeie în faþã. Fãrã sã-ºi ia ochii de la fotografii, crezând cã a coborât un copil, ea strigã: „Întoarce-te imediat în pat!“ Neprimind nici un rãspuns ºi nevãzând pe nimeni, Dolores urcã repede scãrile la catul întâi ºi intrã în dormitor unde constatã cã bãieþii ei dormeau. Ea însãºi speriatã de moarte, nici nu-i putea mãcar trezi, deoarece dormeau foarte profund. ªi din noaptea aceea blestematã toate uºile din casã începurã sã se deschidã ºi sã se închidã de la sine fãrã intervenþia nimãnui ºi fãrã telecomandã! Chiar când se pregãtea sã punã mâna pe vreo clanþã, fie Dolores, fie David, uºa funcþiona neatinsã! Iar sub duºumea se auzea permanent un huruit puternic, încât soþii Robinson se întrebau dacã nu cumva sub podele e vreun tunel. Aveau impresia cã paºii unei mulþimi invizibile cutreierã prin camere ºi la subsol, în special în toiul nopþii, trântind asurzitor uºile de pereþi. Într-o dimineaþã, doamna Robinson se afla pe scara dinspre pivniþã, când, instantaneu un zgomot o fãcu sã se uite în sus. Se îngrozi. Un fior de spaimã îi smulse un strigãt disperat. Femeia abia avu timp sã-ºi aplece capul într-o parte. Un rotisor se îndrepta valvârtej spre ea. Nervii îi cedarã, dar ea continua sã trãiascã în aceastã casã, unde bântuiau, se vede, stafii. ªi Dolores Robinson se întreba, chinuitã de neliniºte, ce nenorociri s-au petrecut cândva în aceastã casã din bârne ºi ce fantome sau spirite cutreierã spaþiul dintre pereþii casei ºi pe dedesubt. Peste puþin timp, soþii Robinson aveau sã afle de la un profesor de istorie, domiciliat în suburbia lor ºi care le fãcu o vizitã inopinatã, secretul casei. Quaqerii, aceastã sectã care tremurã în timp ce se roagã, de unde ºi denumirea de „tremurãtori“ se reuneau în aceastã casã în urmã cu peste douã veacuri. Iar spiritele lor sãlãºluiau în interiorul casei, neputându-se desprinde din lãcaºul de rugãciune. l Una dintre cele mai cunoscute activitãþi ale fantomelor zgomotoase este cea din Cock Lane, din anul 1759. Acest caz a fost studiat de numeroºi oameni care s-au ocupat de studierea fenomenelor paranormale. Richard Parsons îi luase chiriaºi în casa lui din Cock Lane, Londra, pe William Kent ºi Fanny Lynes, crezând cã erau soþ si soþie. De fapt, Fanny era sora fostei neveste a lui William, Elizabeth, care murise la naºtere. Legea le interzicea celor doi cumnaþi sã se cãsãtoreascã ºi, de aceea, ei au preferat sã „trãiascã în pãcat“, dar sã fie împreunã, fiindcã se iubeau. În timp ce William Kent era plecat noaptea de acasã, Fanny, care era însãrcinatã, l-a rugat pe Parsons s-o lase pe fiica lui, Elizabeth, sã doarmã cu ea în pat. Dupã câteva nopþi pe care le-au dormit împreunã, Fanny a început sã se plângã cã somnul îi era tulburat de zgomote ciudate. La început a crezut cã larma venea de la un vecin care

302

Paranormalul în criminalisticã

face încãlþãminte, dar s-a înºelat. Cum nu s-a putut gãsi nicio explicaþie acelui fenomen, s-a rãspândit zvonul cã acea casã era bântuitã de „fantome zgomotoase“, mai ales noaptea, când vecinii auzeau zgomote ciudate venind din interiorul ei. Fanny a simþit niºte dureri groaznice ºi, crezând cã va naºte, a chemat doctorul. Dar acesta ºi-a dat seama cã femeia avea pojar, iar la puþinã vreme dupã aceea, Fanny a murit. Dupã doi ani, în 1761, William Kent s-a mutat din casa lui Parsons, dar manifestãrile zgomotoase au continuat. A fost chemat un exorcist, dar spiritele nu s-au potolit. Dupã mai multe investigaþii, oamenii au gãsit un mod de a „comunica cu fantomele“, printr-un sistem de ciocãnituri. „Fantoma“ susþinea cã era spiritul lui Fanny ºi cã fusese otrãvitã de William Kent. Voia sã i se facã dreptate. Era jenant pentru Kent care a participat la o astfel de ºedinþã, sã audã verdictul fostei lui iubite. Nemaiputând suporta, l-a dat în judecatã pe Parsons: acesta a fost condamnat la doi ani de închisoare, nevasta lui la un an, iar alte persoane implicate au obþinut termene mai scurte. Aceastã decizie a Curþii s-a bazat pe faptul cã sursa ciocãniturilor ar fi fost Elizabeth Parsons. S-ar putea spune cã Elizabeth Parsons o iubea pe Fanny ºi, dupã ce aceasta a murit l-a urât pe William Kent fiindcã i-a distrus idolul. Dacã acest resentiment era inconºtient se prea poate ca fantoma din Cock Lane sã fi fost una „gãlãgioasã“, mai ales cã Elizabeth era la vârsta la care putea fi „focarul“ unei astfel de activitãþi. Guy Lyon Playfair, un cercetãtor meticulos, care a studiat direct activitãþile „fantomelor gãlãgioase“ din Enfield, Marea Britanie, între 1977–1979, crede cã „fantomele zgomotoase“ sunt mingi de energie spiritualã, cãrora le place sã ameþeascã fiinþele vii. Colin Wilson susþinea cã astfel de fenomene sunt produse ale activitãþii necunoscute a emisferei cerebrale drepte. Jenny Rondles, o cunoscutã ufologistã susþinea cã ar fi o proiecþie a psihicului. l Esther ºi Jane Cox, în vârstã de 18, respectiv 22 de ani, erau douã surori care locuiau într-o casã cu douã etaje din Strada Princess din Amherst, Canada. Dat fiind cã reºedinþa era locuitã de multe persoane, cele douã trebuiau sã doarmã în acelaºi pat. În luna septembrie a anului 1878, cele douã femei, speriate, au sãrit din pat, crezând cã sub aºternuturi era o înfricoºãtoare rozãtoare. Dupã cãutãri amãnunþite ºi dupã ce au bãtut temeinic salteaua fãrã niciun rezultat, s-au dus din nou la culcare. A doua zi nu au povestit nimic familiei ºi chiar au dat uitãrii acea întâmplare. Urmãtoarea noapte incidentul s-a repetat, cele douã femei au auzit zgârieturi sub pat. Au reacþionat la fel ca în noaptea precedentã. Tot ce au gãsit a fost o cutie care a zburat imediat de sub pat. Orice ar fi fãcut, cutia nu voia sã stea sub pat. Tatãl lor, auzind zgomote în camera fetelor ºi întrebându-se de ce nu dormeau la ora aceea târzie din noapte, s-a dus la ele în camerã, a lovit cutia puternic cu piciorul ºi lucrurile s-au rezolvat.

Fantome, stafii, spirite

303

În cea de-a treia noapte, Esther s-a trezit sufocându-se ºi strigând cã se temea pentru viaþa ei. Sora ei a aprins lumina ca sã o calmeze, dar spre uimirea ei femeia era roºie la faþã ºi avea ochii ieºiþi din orbite ca ºi cum era un balon care se umfla. Corpul îi era fierbinte. În câteva clipe, pereþii au început sã se zguduie. Pãrinþii fetelor au venit în camera lor, unde s-au înspãimântat la vederea fiicei lor sufocându-se. Nici în a patra noapte fetele nu au putut sã doarmã. S-a întâmplat acelaºi lucru, numai cã acum ºi perna lui Esther a început sã se umfle. Când a intrat în camerã, tatãl lor a fost lovit în cap cu una din perne. Toatã lumea s-a trezit pentru a rezolva situaþia. Lucrurile s-au liniºtit numai dupã ce s-au auzit niºte sunete ca niºte mici explozii. Într-una din nopþi, sunetul asemãnãtor unei zgârieturi s-a auzit din nou. Sursa lui era tavanul unde era zgâriat de cineva: Esther Cox, te voi ucide! Dupã trei sãptãmâni, Esther a intrat într-o stare asemãnãtoare transei ºi a povestit cum trei tineri care lucrau la fabrica din Amherst încercaserã sã o violeze. Unul dintre ei o convinsese sã meargã într-un loc izolat despre care spunea cã i-ar fi aparþinut. Când au ajuns acolo, Esther i-a refuzat avansurile. Acesta a scos un pistol ºi a ameninþat-o cã o va ucide. Din fericire, a sosit un alt cuplu ºi astfel Esther a scãpat. Tânãrul a refuzat sã ridice capota de la maºinã ºi cei doi au ajuns acasã uzi. Neliniºtit, tatãl a chemat doctorul pentru a-i examina fiica. Acesta a diagnosticat-o cu ºoc nervos. În urmãtoarele trei sãptãmâni, Esther a fost vizitatã în mod regulat de doctor, iar de fiecare datã când ea devenea agitatã i se administra un sedativ. Efectul acestuia era însã nul. În timp ce dormea, zbuciumul ei continua ºi sunetele erau din ce în ce mai puternice. Într-una din nopþi, perna ei s-a umflat din nou ºi a început sã pluteascã în aer. Tatãl sãu a încercat zadarnic sã prindã perna. La sfârºitul acestei mãrturisiri, au început sã se audã niºte bãtãi uºoare. Doctorul a stabilit o metodã de comunicare cu spiritul. O bãtaie însemna nu, douã – fãrã rãspuns ºi trei – da. Deºi rãspunsese aproape la toate întrebãrile, spiritul tot nu voia sã spunã cine e. Esther a fost trimisã în alt loc pentru a se odihni. Când s-a întors, cu toþii credeau cã povestea se terminase ºi erau optimiºti. Nu se mai întâmplase nimic ciudat cât timp ea fusese plecatã. Dar în prima noapte în care ea a dormit acolo, bãtãile au reînceput ºi o rochie a zburat din dulap. Peste câteva zile, a izbucnit un incendiu. Deºi au fãcut tot posibilul, focul nu s-a stins decât atunci când a intervenit un strãin. Pentru cã se temea pentru cei dragi, tatãl ºi-a trimis fiica în alt loc. Cãpitanul James Beck din localitatea Saint John din Canada dorea sã afle ce se întâmplase. Esther repeta tot timpul cã cei trei tineri care încercaserã sã o violeze erau responsabili pentru incendii ºi voiau sã o înjunghie. Doi soþi binevoitori au luat-o la ei pentru a o ferit de toate incidentele. Atunci a intervenit Walter Hubbel, un oportunist, care dorea sã facã avere de pe urma lui Esther.

304

Paranormalul în criminalisticã

El dorea sã îi convingã pe pãrinþii fetei sã o lase cu el într-un turneu. Pãrinþii s-au lãsat convinºi de argumentele acestuia ºi astfel Esther a devenit responsabilitatea lui. Ori de câte ori intra cu Esther într-o camerã, lucrurile începeau sã se mute ºi odatã un cuþit a fost aruncat înspre el. Dar turneul sãu a fost un dezastru pentru cã nimic nu se întâmpla pe scenã. A adus-o înapoi pe Esther acasã ºi s-a decis sã scrie o carte. Esther a fost arestatã pentru incendiere dupã ce fusese angajatã. Hambarul angajatorului a ars din temelii ºi singurul suspect era Esther. A stat o singurã lunã în închisoare dupã care s-a cãsãtorit de douã ori. Niciodatã nu a scãpat de acel spirit. A trebuit sã iasã dintr-o bisericã baptistã din cauza zgomotelor puternice pe care le adusese cu ea.. Domnul Hubbel a publicat o carte intitulatã Marele mister din Amherst, el incluzând ºi o listã de semnãturi a 16 oameni ce fuseserã martori la întâmplãrile stranii în care era implicatã Esther. l La 29 septembrie 1952, în micul oraº american Cocomo din statul Indiana, s-a produs un fenomen bizar, care i-a speriat pe locuitorii sãi. Din senin se abate o ploaie de alice de 8 mm diametru, deasupra parbrizelor maºinilor ºi locuinþelor din centrul oraºului, fãrã sã fie descoperit vreun agresor. Alertatã, poliþia se dovedeºte neputincioasã, deoarece propriile maºini ºi sediul sãu au fost de asemenea supuse tirului „inamicilor invizibili“. Acelaºi fenomen se repetã încã de douã ori la interval de douã sãptãmâni fãrã a se descoperi atacatorul. Explicaþia experþilor poliþiºti – tensiunea datoratã unui montaj greºit al geamurilor automobilelor, vibraþia provocatã de fluxul circulaþiei, cãldura – nu a stat în picioare ºi totul a fost dat uitãrii, pânã în aprilie 1954 când fenomenul s-a repetat la Bellingham, Los Angeles, Cleveland ºi Chicago. Doi ani mai târziu, un oraº de frontierã din Canada reclama ºi el aceleaºi bombardamente de alice… l Locuitorii oraºului englez Tidworth îºi amintesc ºi acum de un proces celebru al secularei lor aºezãri, când judecãtorul John Mompesson, care a condamnat la închisoare un toboºar – pare-se cã totuºi nevinovat – a gãsit de cuviinþã sã-i confiºte ºi toba, ducând-o la el acasã. Aceasta a început sã bubuie singurã atât de tare, încât zgomotul se auzea pânã-n vecini. În acelaºi timp, geamurile zdrãngãneau, mobila scârþâia, miºcatã parcã de o forþã nevãzutã. Fãcând controlul deþinutului în închisoare ºi întrebându-l pe gardian despre comportamentul lui, judecãtorul a aflat cã acesta cãzuse parcã într-o stare de letargie, stare care corespundea cu perioadele în care toba lui fãcea atâta gãlãgie în casa judecãtorului. Silit de împrejurãri, acesta a revizuit procesul ºi l-a eliberat din închisoare pe toboºar, reîntronând liniºtea în propriul cãmin. l ... Presa italianã comenta acum câþiva ani un straniu eveniment petrecut în Catania (Sicilia), la o ºcoalã de copii, unde, într-o clasã în timpul unei ore de desen, s-a iscat brusc un curent atât de puternic, încât a spart geamurile, a trântit elevii ºi l-a izbit pe profesor cu capul de perete cu o forþã ieºitã din comun. În celelalte clase nu s-a întâmplat nimic, iar afarã era o vreme canicularã

Fantome, stafii, spirite

305

de varã, fãrã nicio adiere de vânt. Dupã ancheta fãcutã de organele locale ºi de cãtre experþi s-a ajuns la concluzia „discutabilã“ cã de vinã era... cãldura care crease o stare de „sugestie“ în masã. Cât priveºte agitaþia, aceasta s-ar fi datorat unei bãuturi rãcoritoare din plante ecuatoriale, ce se vindea la bufetul ºcolii ºi din care copiii ºi profesorul bãuserã în recreaþie. Dar aceeaºi bãuturã consumaserã ºi copiii din celelalte clase, fãrã a pãþi ceva! l ... ªi la noi în þarã, presa timpului a relatat – ca ºi cea de azi – diferite fenomene paranormale întâmplate în diverse localitãþi, pe cât de curioase, pe atât de incredibile: aprinderi spontane de focuri ºi cãderi de pietre nejustificate (la Cãrbuneºti, judeþul Gorj), paºi, zgârieturi, ciocãnituri la geamuri fãrã a fi fãcute de cineva (la Giurgiu), geamuri sparte fãrã cauzã ºi vaiete în miez de noapte (la mãnãstirea Agapia), ciocãnituri în uºã fãrã intervenþia cuiva ºi geamuri sparte din senin (semnalate de E.T. din cartierul Militari din Bucureºti). Parapsihologia, prin întregul sãu evantai de manifestãri – mai mult sau mai puþin argumentate ºtiinþific – continuã totuºi sã ne reþinã atenþia ºi nu este departe ziua când ne vom putea explica ºi ceea ce acum mintea noastrã încã nu poate înþelege... l Într-o searã de februarie a anului 1958, James Herrman a fost martorul unei întâmplãri neobiºnuite. În timp ce se spãla pe dinþi, a observat cã un flacon cu medicamente, aflat pe poliþa din baie, se mutase cu vreo 20 de centimetri mai încolo. Dupã câteva zile, capacul ºamponului s-a deºurubat, iar conþinutul acestuia s-a vãrsat. Domnul Herrman a reclamat faptele la poliþie, dupã ce a vãzut câteva bibelouri ºi un platou de sticlã zburând prin camerã, izbindu-se de perete ºi spãrgându-se. Poliþistul, stupefiat, a notat: „În aceastã casã se petrec fenomene paranormale“. l Un alt caz a fost semnalat în anul 1965, într-o casã din Sao Paulo, Brazilia, care a devenit þinta unor fantome zgomotoase. Un vecin, Joao Volpe, care studiase fenomenele paranormale, a ajuns la concluzia cã „focarul“ era o fatã de 11 ani, Maria Jose Ferreira care stãtea în camerele servitoarelor. Volpe credea cã fetiþa avea calitãþi naturale de medium, care ar fi fost cauza activitãþilor fantomelor. El a luat-o pe Maria la el acasã, pentru a studia mai bine fenomenul. De atunci, prin casa lui Volpe au început sã zboare tot felul de obiecte ºi chiar pietre, unele având greutatea de 5 kg. Tot felul de lucruri zburau în jurul Mariei: ouã, legume, fructe. Maria începuse sã cunoascã beneficiile unei astfel de activitãþi stranii: putea cere spiritelor tot felul de bunãtãþi ºi imediat acestea apãreau la picioarele fetei. Deºi aceastã activitate era supãrãtoare, totuºi spiritele nu pãreau a fi rãuvoitoare. Dar, la un moment dat, situaþia s-a schimbat radical: Maria se trezea bãtutã la fund ºi chiar i se înfigeau ace în picioare, chiar ºi atunci când era încãlþatã. Iar acest lucru nu pãrea a fi o joacã: la un moment dat ea a fost înþepatã cu 55 de ace. Într-o zi, pe când Maria era la ºcoalã, hainele ei au luat foc ºi, în acelaºi timp, dormitorul lui Volpe. Acesta din urmã

306

Paranormalul în criminalisticã

a dus-o pe fatã la un medium. Un spirit a venit ºi a susþinut cã el era autorul acelor lucruri, deoarece copila fusese vrãjitoare într-o viaþã anterioarã, iar cei care suferiserã din cauza ei atunci voiau sã se rãzbune. Volpe a încercat sã foloseascã diverse tehnici de spiritism, pentru a pune capãt activitãþii fantomelor gãlãgioase ºi rãzbunãtoare, dar în continuare obiectele zburau în jurul fetei. La vârsta de 13 ani, Maria s-a sinucis. l Ploaia mortalã care a cãzut sub formã de gloanþe (mici bile metalice) a transformat satul Hong Loo, în nicio orã, într-un cimitir, în 12 septembrie 1994. Apoi norii ucigaºi s-au mutat în munþi, lãsând în urmã bãrbaþi, femei ºi copii masacraþi. „Genul acesta de fenomen natural, spune dr. Jin Wu Chang, aº fi fericit sã-l numesc imposibil. Evident cã pãrerea mea s-a schimbat vãzând cã el s-a petrecut! Noi putem doar sã facem speculaþii pe marginea celor întâmplate! E posibil ca fenomenul care a eliminat rafinãriile, care a distrus plantele urât mirositoare din zonã, experimentarea unei bombe atomice într-o zonã apropiatã ºi chiar tragedia de la Cernobîl, sã fi determinat o reacþie chimicã în atmosferã care s-a transformat într-un adevãrat cataclism! Radiaþia intensã din gãurile de ozon din atmosferã a determinat gazul sã se transforme într-un nor suprasaturat metalic ºi, în final, într-o ploaie de gloanþe adevãrate. E o ºansã la un bilion ca efectul acesta sã aibã loc“, mai spune dr. Chan. Fantastic sau nu, efectul dezastruos l-au resimþit 1400 de oameni, unii dintre ei murind în chinuri – chiar mame cu copiii lor în braþe. Nu au fost decât 600 de supravieþuitori. Unii dintre ei povestesc: „Eram în casã când a început acea ploaia ucigaºã. Timp de un minut n-am vãzut nimic neobiºnuit. Apoi am auzit cum au început oamenii sã þipe ºi sã cadã la pãmânt plini de sânge. Într-o secundã cerul s-a fãcut negru de ploaie. Oamenii cãdeau peste tot precum muºtele. Câteva din gloanþe au cãzut ºi pe acoperiºul meu, unele pãtrunzând înãuntru. Am vrut sã pãstrez câteva, dar imediat ce le luam în mânã, deveneau vapori ºi se înãlþau spre tavanul încãperii“. l De câteva sãptãmâni salonul de coafurã al doamnei B. din Viena era ocolit de clientelã. De ce? Acolo se întâmplau lucruri ciudate: ceºtile de cafea se rãsturnau brusc, foarfecele, periile zburau prin încãpere, iar uscãtoarele de pãr se plimbau pur ºi simplu, atât cât le permitea cordonul electric. Incidentele erau atât de numeroase ºi atât de neplãcute (pãrul clienþilor era tuns de foarfecele jucãuºe) încât numãrul celor care apelau la serviciile salonului scãdea vertiginos. Proprietara a observat însã cã în zilele de joi (libere pentru unul dintre angajaþii sãi) fenomenul poltergeist (în traducere, spirite gãlãgioase) înceta. El reapãrea „doar când respectivul frizer se afla în local“. Atunci, doamna B. a acþionat în consecinþã. Adicã l-a dat în judecatã. Din pãcate, legile austriece nu prevãd pedeapsa pentru declanºarea de fenomene paranormale, ºi magistraþii ºi-au declinat competenþa în acest caz.

Fantome, stafii, spirite

307

24.74. Test – Vã puteþi transforma în fantomã dupã moarte?
Dacã vã înfioarã sau vã încântã apropierea de fantome ori posibilitatea de a deveni una, aveþi o singurã cale de a afla: rãspunzând prin „da“ sau „nu“ la urmãtoarele întrebãri. 1. Vã place sã discutaþi despre întâmplãri stranii, ciudate, inexplicabile? 2. Când povestiþi despre lucruri neplãcute întâmplate altor persoane, obiºnuiþi sã bateþi în lemn? 3. Vã e teamã de fantome? 4. Aveþi un numãr norocos? 5. Vã este teamã de cifra 13? 6. Aþi consultat prezicãtori, ghicitori în palmã sau în cãrþi? 7. V-aþi schimbat vreodatã planurile din cauza unui vis? 8. Aveþi un talisman, un obiect purtãtor de noroc? 9. Credeþi în spiritism? 10. Sunteþi o persoanã uºor de convins? Acordaþi-vã câte un punct pentru rãspunsurile „da“ ºi zero puncte pentru „nu“. Faceþi totalul. Interpretarea Dacã aþi obþinut: • între l ºi 3 puncte: nu daþi doi bani pe fantome. Sunteþi o persoanã raþionalã, logicã. Nu aveþi niciun fel de superstiþii, cãutaþi întotdeauna explicaþia riguroasã a tot ceea ce vã înconjoarã sau vi se întâmplã; • între 4 ºi 6 puncte: nu aveþi certitudinea cã dupã moarte vã veþi transforma în fantomã, dar v-ar plãcea ca acest lucru sã se întâmple; • peste 6 puncte: sunteþi convinsã cã dupã moarte vã veþi transforma în fantomã. În opinia dumneavoastrã, toate semnele primite nu sunt imagini extravagante; ele au un sens.

308

Paranormalul în criminalisticã

25. Fenomenul OZN ãi extratereãtrii
25.1. Ce este un OZN?
Aºa cum am arãtat în celelalte capitole, paranormal existã ºi coexistã alãturi de raþional, fiind capabil sã îmbrace noi ºi multiple aspecte. Aparent pentru a se rãzbuna pentru marginalizarea impusã de ªtiinþã, paranormalul ºi-a luat o revanºã sublimã, absolut impresionantã, sub forma OZN-urilor ºi a întâlnirilor de diferite grade cu extratereºtrii, botezaþi drept „omuleþii verzi“. Aceastã manifestare a paranormalului depãºeºte prin amploare, în a doua jumãtate a secolului XX, toate celelalte aspecte ale fenomenelor paranormale. ªtim precis data când au apãrut OZN-rile (obiecte zburãtoare neidentificate) sau în limba englezã, UFO [unindentified flying objects], în francezã, OVNI [objets volants nonidentifiés]. În ziua de 24 iunie 1947, Kenneth Arnold, cunoscut om de afaceri american, a aterizat cu avionul sãu personal pe un aerodrom de lângã capitala Washington, relatând unor ziariºti, cu multã emoþie, cã în timpul zborului a fost însoþit de o echipã de nouã obiecte, asemãnãtoare unor „farfurii zburãtoare“ (flying saucers). K. Arnold, având reputaþia unui om serios, a dat mass-mediei un subiect „fierbinte“ menit sã atragã atenþia cititorilor sãtui de rãzboi, catastrofe ºi crize economice. Au urmat apoi ºi alte cazuri ce au captat interesul întregului mapamond din care spicuim: În ziua de 8 iulie 1947, un comunicat al Forþelor Aeriene ale SUA anunþã cã „numeroasele zvonuri privind discurile zburãtoare au devenit, ieri, realitate“. În comunicat se explica faptul cã la aerodromul USAF de la Roswell, printr-un „noroc neaºteptat“, s-a intrat în posesia unui asemenea „disc“! Însã, la fel de repede cum s-a iscat, incidentul Roswell s-a stins, în tãcere. În cursul aceleiaºi zile, dupã-amiaza, purtãtorii de cuvânt ai Forþelor Aeriene le spuneau reporterilor cã „discul“ nu fusese altceva decât un simplu balon meteorologic! Lucrurile au rãmas neschimbate pânã în ianuarie 1978, când cercetãtorul Stanton T. Friedman a luat legãtura cu ofiþerul în retragere Jesse Marcel, la acea datã locuind în Louisiana. Conform spuselor lui Marcel, pe 7 iulie 1947 un oarecare Mac Brazel a venit la Roswell cu mostre dintr-un material ciudat care, spunea el, proveneau din ceva ce cãzuse pe câmp, lângã ferma lui. Marcel a fost atât de impresionat de ciudatul material încât a luat câteva bucãþi acasã pentru a le arãta soþiei sale ºi bãiatului, în vârstã de 11 ani. În interviurile ulterioare (Marcel a murit în 1986), el a vorbit despre anumite particularitãþi ale materialului. Printre altele, fostul ofiþer a amintit faptul cã era extraordinar de uºor, însã nu putea fi deformat nici mãcar cu barosul; în plus, nici nu a ars în flacãrã.

Fenomenul OZN ºi extratereºtrii

309

Incidentul Roswell a devenit – ºi este încã – cel mai temeinic investigat caz din istoria OZN-urilor, subiectul a douã recente studii fãcute de USAF ºi al unei anchete a Guvernului. „Nu existã dovezi suficiente în sprijinul afirmaþiei cã la Roswell s-a prãbuºit un OZN.“ Un raport secret, întocmit de colonelul N.M. McCoy cu mai puþin de un an de la incidentul de la Roswell, releva faptul cã „...pânã acum nu a fost obþinutã nicio dovadã fizicã ce ar putea confirma prãbuºirea unui OZN“. Colonelul McCoy este ºeful securitãþii de la baza Wright-Patterson, unde ar fi trebuit sã se afle, în mod normal, orice resturi mai deosebite gãsite la Roswell. Chiar ºi aºa, incidentul Roswell rãmâne pinionul ce face aceastã maºinãrie complicatã sã funcþioneze. Pe 19.07.1952, seara târziu, Edward Nugent – controlor de trafic în Washington D.C. – a observat ºapte obiecte pe ecranul radar. În urmãtoarele ore „þintele“ au apãrut ºi au dispãrut de pe cel puþin alte trei radare, în final provocând ciocnirea a douã avioane de interceptare, ce nu au reuºit sã stabileascã un contact vizual. „Mingi“ colorate, luminoase, au fost observate ºi raportate de numeroase persoane, scenarii similare petrecându-se de douã ori în sãptãmâna ce a urmat. (Varianta oficialã a USAF se referea la evenimente ca fiind, de fapt, simple iluzii create de fragmente meteoritice, la care s-a adãugat o stare de surescitare – normalã, de altfel – în care s-au aflat observatorii.) Semnalele apãrute pe radarul de la Washington D.C. au constituit un moment de rãscruce în istoria OZN-urilor, provocând un val de panicã în cercurile oficiale ºi militare, la nivel înalt. S-a considerat cã semnalele radar – probabil OZN-uri – pot constitui o ameninþare serioasã la adresa securitãþii naþionale. (În cursul acelor zile, frecvenþele militare au fost puternic bruiate de „zgomote“ OZN!) În consecinþã, CIA a convocat un grup de oameni de ºtiinþã care au recomandat ca „agenþiile naþionale de securitate sã ridice – cât mai repede cu putinþã – vãlul de mister care acoperã, din nefericire, tot ceea ce þine de OZN-uri“. În final s-a dovedit a fi un lucru inutil, însã în momentul în care existenþa acestui grup de cercetãtori (ºi a recomandãrilor fãcute de ei) a devenit publicã, CIA a dezvãluit, la rândul sãu o verigã în plus într-un lanþ conspirativ din ce în ce mai mare. În seara zilei de 20.03.1966, unul dintre directorii colegiului Hillsdale din Michigan a urmãrit, împreunã cu 87 de studente, cum un obiect strãlucitor de forma unei mingi a plutit în apropiere. Ziua urmãtoare, în Dexter, la 100 km distanþã de Hillsdale, doi ofiþeri de poliþie ºi încã alþi trei martori, au observat un obiect zburãtor strãlucitor, de dimensiuni mari, plutind deasupra unei zone mlãºtinoase. Având în vedere numãrul mare de martori, întreaga naþiune a manifestat interes faþã de eveniment, cerând explicaþii. În curând, J. Allan Hynek, astronom consultant în cadrul Proiectului „Blue Book“, avea sã sugereze cã luminile puteau fi atribuite „aprinderii spontane a gazului de mlaºtinã“. Editorialiºtii ºi caricaturiºtii au insistat asupra faptului cã apariþia unui

310

Paranormalul în criminalisticã

OZN – sau orice alt obiect ar fi fost acela – a putut fi ignoratã cu atâta nonºalanþã. În final, impresia generalã a fost cã USAF s-ar servi mai degrabã de orice explicaþie aflatã la îndemânã în loc sã declanºeze o anchetã ºtiinþificã amãnunþitã. Gerald R. Ford (pe atunci reprezentant al republicanilor din partea statului Michigan) a afirmat cã „publicul american meritã ceva mai multe explicaþii – ºi mai bune – decât cele oferite de USAF“. Rezultatul a fost cã, pe 5 aprilie 1966, o comisie a armatei a organizat ºi condus primul congres referitor la problema OZN-urilor. Un al doilea a urmat, sub auspiciile Comitetului pentru ªtiinþã ºi Aeronauticã, în iulie 1968. Aceste dezbateri au pus în miºcare un lanþ de circumstanþe care, în final, au dus la „retragerea“ USAF din investigaþiile asupra OZN-urilor. Târziu, în luna octombrie 1968, un fizician francez s-a accidentat, întâmplãtor, în timp ce tãia lemne pe proprietatea sa din sudul Franþei. Ca urmare, a trebuit sã stea patru zile în pat. În primele ore ale dimineþii de 2 noiembrie 1968, dr. „X“ a fost trezit de bãiatul sãu, în vârstã de 14 luni. Deschizând uºile duble, a vãzut, cu uimire, doi cilindri luminoºi coborând spre fundul vãii. Amândoi pãreau a fi argintii în jumãtatea superioarã ºi de un roºu-închis în cea inferioarã. Cilindrii aveau antene la ambele capete, ºi de la baza fiecãruia pornea câte un fascicul de luminã strãlucitoare. Flash-urile de luminã pãreau cã vin dinspre douã antene mici. Obiectele s-au apropiat, iar cele douã fascicule s-au încruciºat, devenind ulterior unul singur. Apoi, incredibil, cele douã obiecte s-au unit, la rândul lor, într-unul singur, apropiindu-se de terasa pe care se afla doctorul „X“. Fasciculul de luminã l-a „scãldat“ pe doctor, dupã care, cu un bubuit puternic, atât obiectul cât ºi lumina au dispãrut, în urma lor rãmânând un fel de nor alb ce s-a disipat rapid. Dr. „X“ ºi-a trezit soþia, care a observat cã rana adâncã a soþului sãu – provocatã de topor! – se vindecase. ªi mai uluitor, durerea ºi paralizia parþialã cu care doctorul „X“ rãmãsese de la rãnile provocate, cu zece ani în urmã, de o minã, în Algeria, au dispãrut în urmãtoarele zile. La scurt timp dupã întâmplare, doctorului i-a apãrut în jurul buricului o eczemã de formã triunghiularã; simptomul se manifesta la fiecare trei sãptãmâni, era vizibil 2–3 zile, apoi dispãrea în câteva ore. Mai târziu, aceeaºi iritaþie avea sã aparã ºi pe abdomenul bãieþelului. În casa familiei respective s-au înregistrat, ulterior, fenomene poltergeist, iar dr. „X“ a observat cã are capacitatea de a le evita. Nu s-au mai raportat, de atunci, cazuri OZN cu particularitãþi atât de stranii. În seara zilei de 21 octombrie l978 tânãrul pilot Frederick Valentich a decolat de pe aeroportul Moorabia, acesta fiind începutul a ceea ce se presupunea a fi un zbor de 70 de minute. N-avea sã ajungã niciodatã la

Fenomenul OZN ºi extratereºtrii

311

destinaþie, dupã cum nici nu se va mai auzi niciodatã de el, abstracþie fãcând înregistrãrile audio ale acelui zbor fatidic. Puþin dupã ora 7.00 seara, Valentich a întrebat turnul de control din Melbourne dacã în zonã era trafic (aerian – n.n.). La auzul rãspunsului negativ al controlorilor de trafic, Valentich a insistat, descriind un obiect mare ce începuse sã se roteascã în jurul avionului sãu. „Mi se pare cã joacã un fel de joc..., spunea el. Trece pe deasupra mea de câte douã-trei ori, cu o vitezã pe care nu o pot aprecia.“ Puþin mai târziu, Valentich a raportat cã motorul avionului sãu – un Cessna 182 – a început sã dea rateuri ºi cã straniul avion staþiona asupra celui cu care se deplasa el. Dupã o micã pauzã, pilotul a afirmat: „... Planeazã deasupra mea, ºi nu este câtuºi de puþin un avion!“ Urmãtoarele 17 secunde microfonul a rãmas deschis, transmiþând un sunet metalic, ca un pârâit, dupã care s-a aºternut liniºtea. Nu a fost gãsitã nicio urmã a unei prãbuºiri, iar dispariþia, mult comentatã de opinia publicã ºi rãmasã neelucidatã pânã în zilele noastre, confirmã faptul cã semnalãrile OZN nu sunt nici glume ºi nici exclusiv americane... Puþin dupã ora 4.00 dimineaþa, dupã cum avea sã declare mai târziu, Linda Napolitano a fost „transportatã“, prin fereastra apartamentului sãu de la etajul al 12-lea, într-un OZN mare ce plana în apropiere. Încã în pijama, aflatã în afara clãdirii, ea s-a trezit într-un fascicul de luminã albastrã, privitã de trei creaturi mici, cu membre fusiforme ºi ochi mari. Pentru a obþine o explicaþie, Linda s-a adresat celui mai cunoscut cercetãtor american din domeniul rãpirilor. Bud Hopkins era obiºnuit deja cu asemenea cazuri, aºa cã incidentul avea toate ºansele sã rãmânã o simplã relatare „curioasã“, însã un an ºi ceva mai târziu, pe 1 februarie 1991, doi poliþiºti, ofiþerii Dan ºi Richard, au afirmat într-o scrisoare cã în acea noapte de 30 noiembrie se aflau chiar lângã blocul Lindei ºi cã au vãzut când aceasta fusese rãpitã. În noiembrie 1991 s-a primit o altã scrisoare, din partea unei femei de data aceasta, în care autoarea declara cã, în timp ce se afla pe podul Brooklyn, a fost martora unui scenariu identic cu cel la care asistaserã ofiþerii Dan ºi Richard. Hopkins a „sãpat“ ºi mai adânc. Aºa a aflat cã Dan ºi Richard nu erau poliþiºti, ci lucrau la o agenþie secretã de informaþii. Se pare cã a mai fost implicatã o persoanã, conform declaraþiilor celor doi ofiþeri, cãreia Hopkins nu i-a menþionat numele. Se presupune însã, conform amãnuntelor cunoscute, cã aceastã a treia persoanã a fost Javier Perez de Cuellar, pe atunci Secretar General al O.N.U. Mai târziu, numãrul persoanelor implicate avea sã creascã. Linda a declarat cã a mai fost rãpitã, de încã douã ori, de pe strãzile New Yorkului de cãtre ciudatele creaturi, iar Javier Perez de Cuellar avea sã decline orice fel de implicare în evenimentul respectiv. Conform opiniei lui Hopkins, cercetãtorii fenomenului OZN aveau douã posibilitãþi: ori sã considere cazul ca fiind o farsã, ori sã accepte cã reprezintã o concludentã demonstraþie a valorii extratereºtrilor.

312

Paranormalul în criminalisticã

În oricare dintre situaþii, cazul Napolitano aduce rãpirile în prim-plan, ridicând problema credibilitãþii acestora. Se spune cã a fost rãpit chiar Secretarul General al O.N.U. – cine a mai rãmas, atunci? Ar mai urma sã se petreacã un singur lucru, ºi anume ca un OZN sã aterizeze pe peluza din faþa Casei Albe. Ce se întâmplã în absenþa acestui moment definitoriu? Publicul a dat deja verdictul – majoritatea oamenilor cred în existenþa vieþii extraterestre ºi a OZN-urilor! Un posibil scenariu ar fi ca relatãrile ºi declaraþiile sã continue sã „curgã“, din ce în ce mai multe, în lipsa unor dovezi cel puþin la fel de numeroase. Existã o mulþime de alte lucruri, atât în cer cât ºi pe Pãmânt, la care se „viseazã“. Aºadar, un OZN este, de cele mai multe ori, un fenomen aerian solid sau luminos (sau ambele) a cãrui naturã nu este cunoscutã sau recunoscutã de observatori. Desigur, multe dintre relatãrile despre OZN-uri au fost erori de interpretare demonstrate: planete ºi stele strãlucitoare, meteoriþi, baloane-sondã luminate de soare, sateliþi artificiali, obiectele respective fiind considerate adesea drept farfurii zburãtoare venite de aiurea. Câteva astfel de apariþii sunt însã foarte precise; „întâlnirile de gradul 1“ sunt cele în care OZN-ul este foarte aproape de martori, dar nu intrã în legãturã cu ei sau cu mediul înconjurãtor. La „întâlnirile de gradul 2“, OZN-ul provoacã perturbaþii electromagnetice sau de altã naturã, modificãri ale stãrii (transe hipnotice etc.) ºi lasã urme pe sol. În fine, dacã martorii relateazã cã au avut legãturi fizice directe cu ocupanþii vehiculului misterios, atunci putem vorbi de o „întâlnire de gradul 3“. În toate cele trei cazuri, anchetatorii trebuie sã se asigure cã nu existã nici cea mai micã neconcordanþã sau dubiu în relatãrile martorilor. ªi totuºi, prof. Hynek declarã cã dintre cazurile de întâlniri cu extratereºtri înregistrate de Forþele Aeriene Americane între 1948 ºi 1969, nu mai puþin de 640 par a fi în totalitate adevãrate, deºi singura explicaþie care li s-a dat a fost aceea de „OBSERVARE OZN“.

25.2. Apariþia unei noi ºtiinþe: ufologia
Istoria OZN-urilor s-a scris între 1947 ºi 2000, când intensitatea OZN a atins limite istorice în toatã lumea ºi a apãrut o nouã ºtiinþã consacratã studierii fenomenului: ufologia. Astfel au existat sute de apariþii cu mãrturii colective, oameni rãpiþi de extratereºtri, sute de cãrþi, zeci de societãþi de amatori sau pentru protejarea celor rãpiþi, studii ºtiinþifice, rapoarte guvernamentale, relatãri de la oficialitãþi (poliþiºti, aviatori, astronauþi, politicieni), dar mai ales filme ale Hollywoodului: de la ET, regizat de Steven Spielberg la întâlniri de gradul trei (Close Encounters of the Third Kind) ºi pânã la Independence Day produs în 1996. Isteria cea mai mare a fost semnalatã în SUA, unde, conform unui sondaj publicat de revista Newsweek în iulie 1996, 48% dintre americani cred în existenþa

Fenomenul OZN ºi extratereºtrii

313

OZN-urilor ca realitate, iar 29% au avut întâlniri cu extratereºtrii. Conform unui alt sondaj, 49% dintre americani cred cã guvernul SUA acoperã intenþionat acest subiect, ascunzând atât adevãrul, cât ºi rãmãºiþe ale OZN-urilor prãbuºite sau cadavre ale omuleþilor verzi. Mãrturiile cele mai serioase ºi interesante au venit de la aviatori ºi astronauþi, oameni bine pregãtiþi profesional ºi cu un desãvârºit echilibru psihic. Astfel, în 2001 sãptãmânalul francez VSD a publicat un lung reportaj despre OZN-uri, bazat pe mãrturiile unor piloþi, cum sunt Jean G. Gresie (pe Boeing 747), Kenju Terauchi (Boeing 747 cargo), ambii zburând deasupra teritoriului american, colonelul Rene Giraud (bombardier Mirage IV), Jean-Charles Duboc (Airbus), survolând Franþa; toþi avuseserã contacte cu OZN-uri de diferite forme în cursul anilor ’80. Generalul francez Denis Letty mãrturisea cã a avut contacte vizuale cu OZN-uri încã din anii ’60, ultimul datând din 1991. Dar astronauþii? În 1958, Joseph Walker, pilot de încercare al NASA, a comunicat observarea unor OZN-uri, pe care le-a filmat. Gordon Cooper a fost primul astronaut american care a comunicat acelaºi lucru în 1985, în faþa unei comisii ONU. Edgar D. Mitchell, un astronaut care a fost pe lunã cu expediþia Apollo-14, nu numai cã a declarat observarea de OZN-uri în timpul zborului, dar, ulterior... a devenit parapsiholog. ªi astfel ajungem la întrebarea-cheie: care este poziþia oficialã a autoritãþilor civile ºi militare? Evident, atât autoritãþile civile, începând de la primari sau „ºerif“, pânã la guvern, cât ºi cele militare, pânã la Marele stat-major sau ministerele Apãrãrii þãrilor respective (Pentagon) au fost informate în scris de la primele apariþii ale OZN-urilor. Maurice Chatelain, de la NASA, unul dintre iniþiatorii programului Apollo, a recunoscut în public primirea unor rapoarte despre OZN-uri la toate zborurile Apollo ºi Gemini. Mai mult, în septembrie 1965, un raport al FBI afirma cã unii funcþionari ai NASA rãspândeau clandestin informaþii „secrete“ despre prezenþa OZN-urilor. ªi mai ciudatã este coincidenþa dintre apariþiile OZN-urilor pretutindeni în lume, chiar în Europa de Est (inclusiv România) ºi URSS. De asemenea, apariþiile OZN-urilor în mare numãr au coincis cu perioada tensionatã a rãzboiului rece dintre NATO ºi þãrile lagãrului comunist. Sunt posibile douã ipoteze: ori erau aeronave de tip nou, testãri efectuate în ambele tabere, ori erau chiar obiecte extraterestre (iar autoritãþile nu ºtiau ce atitudine sã adopte). Iatã ºi câteva cazuri mai semnificative din perioada respectivã, având, în general, mai mulþi martori ºi destul de des înregistrãri video: În seara de 11 decembrie 1996, cel puþin douãzeci ºi doi de martori au observat un OZN enorm, de-a lungul drumului spre Klondike, în Yukon, un stat canadian aflat în apropierea Alaskãi. OZN-ul se deplasa lent, la micã altitudine, avea o formã ovalã, avea numeroase lumini ºi proiecta, din când în când, fascicule luminoase spre sol. Martin Jasek, tânãr inginer canadian de origine cehã ºi ufolog reputat pentru seriozitatea sa, a redeschis acest dosar de observaþie, care stãtea închis din 1996, deoarece martorii nu doreau niciun fel

314

Paranormalul în criminalisticã

de publicitate. El a putut sã gãseascã ºi sã chestioneze cea mai mare parte a martorilor, dupã care ºi-a prezentat investigaþia detaliatã în Mufo UFO journal din februarie 2000. Un aspect interesant al cazului îl constituie faptul cã martorii aveau unghiuri de observaþie diferite, ceea ce a permis calcularea dimensiunilor probabile ale OZN-ului prin triangulaþie, ºi asta în trei locuri diferite: de-a lungul lacului Fox ºi în regiunile Pelly ºi Carmacks, aflate la o distanþã totalã de 216 km. Un alt aspect interesant este faptul cã toate estimãrile de mãrime fãcute de martori, care au comparat OZN-ul cu dimensiunile unui teren de fotbal, s-au dovedit mai mici faþã de dimensiunile calculate. Trecând cu grijã pe hartã locurile ºi axele de observaþie, inginerul Jasek, care este foarte experimentat în aceastã privinþã, fiind specializat în resurse hidraulice, a gãsit valori destul de concordante, situându-i diametrul între 800 ºi 1200 m! Era, deci un aparat enorm, care i-a survolat pe martori fãrã zgomot, viziune impresionantã în noaptea glacialã canadianã. Începutul anului 1998, Israel. Intensã activitate OZN, începutã cu un an înainte, continuându-se cu incidente spectaculoase, înregistrate pe video. O înregistrare video aratã un OZN în formã de disc urmãrit de un avion de vânãtoare F-15! Începutul anului 1998, Chile. Continuare a valului foarte important 1997 (care a determinat crearea unei comisii oficiale mixte, militare ºi civile). În ziua de 24 ianuarie, mai mulþi martori au vãzut un glob luminos ºi un „trabuc“ lângã Santiago. Începutul anului 1998, Brazilia. Un glob luminos, survolând un cartier rezidenþial din Sao Paulo, a fost filmat cu o camerã video timp de patru minute. A fost prezentat la televiziune în ziua de 15 februarie. 30 ianuarie 1998, Statele Unite. Nou val de apariþii OZN în Florida, vãzute de numeroºi rezidenþi din Pensacola ºi Gulf Breeze, care au fãcut fotografii ºi cel puþin o înregistrare video. Menþionãm cã regiunea Golfului Breeze, situatã în partea de nord-est a Floridei, pe partea Golfului Mexic, abundã de câþiva ani în observaþii. Dosarul este controversat, dar a fost foarte bine studiat de câþiva investigatori, îndeosebi de fizicianul marinei, Bruce Maccabee. 9 martie 1998, Marea Britanie. Pe la 7:45 seara, trei martori au observat un OZN în formã de triunghi, de mãrimea unui avion mare, cu lumini strãlucitoare în colþuri ºi o lucire roºie în centru. Descriere foarte clasicã. Dar existã ºi ceva mai puþin banal. Martorii au vãzut cãzând din triunghi un mic glob luminos, care a dispãrut în vitezã spre sud. OZN-ul l-a urmat la scurt timp dupã aceea. 13 aprilie 1998, Argentina. O panã de curent „inexplicabilã“ s-a produs în oraºul Bariloche, dupã ce noaptea au fost observate patru discuri luminoase. Potrivit declaraþiei unui martor „a avut loc un fel de ploaie de scântei, dupã care toate luminile s-au stins“. Sã reamintim un incident remarcabil survenit

Fenomenul OZN ºi extratereºtrii

315

în acelaºi oraº, la 9 august 1995, când un OZN a împiedicat un avion de linie sã aterizeze ºi a stins toate luminile din aeroport. 21 aprilie 1998, Ecuador. Apariþia unui OZN luminos, în formã de trabuc, deasupra unui teren de fotbal a provocat întreruperea unui meci la Guayaquil. OZN-ul a fost filmat ºi prezentat la televiziune a doua zi. Iunie 1998, Mexic. Noi observaþii OZN în regiunea vulcanilor mexicani, înregistrare pe video. Formaþiuni ciudate alcãtuite din numeroase puncte luminoase care traversau lent cerul. 16 mai 1998, Chile. Un disc enorm este observat lângã barajul hidroelectric de la Lago de Colbun, în sudul þãrii. Deasupra avea o luminã mare portocalie, iar pe marginea exterioarã pãrea cã se rotesc luminile. August 1998, Franþa. În Franþa în primele cincisprezece zile din luna august, cu un apogeu în noaptea de 10 spre 11 august, au fost fãcute numeroase observaþii OZN, îndeosebi în regiunea Ardenilor, ºi în restul teritoriului. În Ardeni, investigatorii particulari vor aduna aproape douã sute cincizeci de mãrturii – pentru noaptea de 10 spre 11 august – în cursul zilelor urmãtoare observaþiei. Martorii descriu un aparat de formã triunghiularã, cu marginile rotunjite, câte o luminã mare de un galben strãlucitor la capãtul „aripilor“ ºi una roºie pulsând sub aparat, puþin mai în spatele centrului. OZN sau aparat militar secret? Anchetatorul principal în cazul „valului“ din Ardeni, Jean-Luc Lemaire, înclinã spre a doua presupunere, deºi cazul nu este rezolvat definitiv. August 1998, Chile. Val „masiv“ de observaþii în Chile. În seara de 19 august, OZN-uri sunt vãzute în trei sferturi din þarã: discuri, triunghiuri enorme ºi chiar un „nor luminos“. 4 septembrie 1998, Statele Unite. Un triunghi enorm a fost vãzut lângã White Plains, la periferia New Yorkului. Martorul, un bãrbat de cincizeci ºi cinci de ani, a rãmas în stare de ºoc, tremurând timp de câteva ore. În acest caz ne vine greu sã ne imaginãm cã ar fi fost un simplu aparat militar, oricât de impresionant s-ar fi putut dovedi. 3 octombrie 1998, China. Un martor a observat, timp de zece minute, împreunã cu familia ºi a înregistrat pe video un OZN luminos, traversând foarte lent cerul, deasupra oraºului Kunming. Am vãzut aceastã înregistrare video, prezentatã de ufologul chinez Sun Shili la simpozionul de la San Marino, în aprilie 1999: este cât se poate de impresionantã! OZN-ul, în formã de lentilã foarte luminoasã, de un galben-auriu, aparent mai mare decât Luna, strãbate încet cerul oraºului. 10 octombrie; 10, 11 ºi 14 noiembrie 1998, China. În noiembrie serviciile de presã chineze au dezvãluit cã un avion de vânãtoare a urmãrit un OZN la 19 octombrie. Acesta, mai întâi urmãrit de radar, s-a depãrtat cu uºurinþã de avion. În zilele de 10, 11 ºi 14 noiembrie, dupã cum scrie Cotidianul poporului (ediþia internaþionalã din 14 noiembrie), locuitorii din Xiamen, oraº de coastã

316

Paranormalul în criminalisticã

din sud, au vãzut un OZN în formã de parã, cu o coadã luminoasã coloratã în galben ºi roºu, care a fost înregistrat pe video. 1 decembrie 1998, Franþa. Un automobilist care conducea maºina lângã Evreux (Eure), pe la 17:50, a vãzut un OZN triunghiular zburând lent la altitudine micã (20–30 m). S-a oprit pe marginea drumului ca sã observe mai bine obiectul, care avea o serie de opt „ferestre“ ce emiteau luminã albã pe margine ºi o luminã roºie, rotitoare, dedesubt. Aparatul pãrea cã se îndreaptã spre baza aerianã militarã Evreux-Fauville. În timp ce trecea pe deasupra maºinii, toate sistemele electrice ale acesteia s-au întrerupt preþ de vreo treizeci de secunde. Martorul a sunat la scurt timp dupã aceea la baza militarã, de unde i s-a rãspuns amabil cã nu se ºtie nimic despre aparatul respectiv. Decembrie 1998 ºi ianuarie 1999, Italia. În timpul acestor douã luni, presa italianã a semnalat numeroase observaþii de OZN-uri în mai multe regiuni – Lombardia, Emilia, Romagna, Sicilia. Unul dintre incidentele cele mai impresionante este o întâlnire de gradul doi care a avut loc în ziua de 19 decembrie, la unsprezece seara, în oraºul Stra, lângã Veneþia. Un tânãr ºofer de camion, Giuseppe L., trezit de zgomotul unui motor, a vãzut pe fereastrã planând deasupra casei un obiect strãlucitor cu multe „ferestre“ ºi o luminã orbitoare dedesubt, care pãrea pe punctul de a ateriza. A ieºit afarã ºi a vãzut obiectul aterizat la aproximativ treizeci de metri de el ºi douã fiinþe, înalte de aproximativ un metru, învârtindu-se în jurul aparatului, fãrã sã parã interesate de el. Dupã o jumãtate de orã au urcat din nou în OZN, care a decolat lent, apoi s-a depãrtat cu mare vitezã. OZN-ul a lãsat pe pãmânt o urmã circularã, cu gãuri corespunzând unui triunghi echilateral cu latura de patru metri. Investigatorii au gãsit ºi ei pe sol un material cu aspect vitros. 26 ianuarie 1999, Statele Unite. Între orele 20:00 ºi 20:30, ºapte martori au observat un OZN foarte mare în valea San Luis, lângã oraºul La Veta, în sudul statului Colorado. Trebuie amintit cã aceastã vale este de ani de zile teatrul a numeroase fenomene stranii, îndeosebi vite mutilate. Ea a ºi inspirat investigatorului Christopher O’Brien o carte interesantã, The Mysterious Valley. Este vorba de acelaºi O’Brien care a raportat un caz ciudat, în care aparatul pãrea cã are aripi, cu lumini strãlucitoare în partea din faþã, dar apãruse martorilor „translucid“. OZN-ul, de o mãrime estimatã la aproape 180 m, emitea un duduit înãbuºit. La început nu se vedea niciun fel de structurã, apoi martorii au observat apãrând un fel de deschizãturi de culoare portocalie pe margini. Aparatul, care plana deasupra lacului, a emis un fascicul sau mai curând un „tub“ luminos, care li s-a pãrut cã „plonjeazã“ în lac. Trebuie subliniat acest aspect translucid, deseori observat de martori, ca ºi cum realitatea fizicã a apariþiei ar fi putut sã fie pusã la îndoialã. Acest gen de aspect de mare stranietate duce la speculaþii asupra existenþei eventuale a altor „dimensiuni“ ºi la „porþile“ prin care OZN-urile ar intra în spaþiul nostru. Februarie ºi martie 1999, Peru, Mexic. În ziua de 9 februarie, înainte de lãsarea nopþii, niºte pescari din portul Pisco, situat la 300 km sud de Lima,

Fenomenul OZN ºi extratereºtrii

317

au vãzut o luminã mare ieºind din ocean. OZN-ul, descris de martori ca un „vas-mamã“ (nave nodriza), s-a ridicat în aer, s-a înclinat puternic pe dreapta ºi s-a îndreptat spre est, cãtre coastã. A doua zi seara, locuitorii din Chorrillos, la periferia oraºului Lima, au observat disc