Capitolul 2 VALUTE, MONEDE INTERNATIONALE, DEVIZE 2.

1 Valutele Valuta reprezinta moneda nationala a unei tari care indeplineste functiile de instrument de plata si unitate de rezerva si in alte tari decat cea emitenta. Valuta se poate prezenta fie sub forma de numerar, fie sub forma de valuta in cont. Valuta in cont se constituie din depunerea la banca, intr-un cont, a valutei in numerar. In functie de modul de preschimbare, valutele pot fi: -convertibile- monedele care se schimba liber contra unor alte monede nationale sau internationale. -neconvertibile nu pot fi schimbate in alte valute. - transferabile au un grad de convertibilitate stabilit in cadrul unei intelegeri pe plan regional -liber-utilizabile valute cu o convertibilitate totala. Convertibilitatea reflecta insusirea unei monede de a fi preschimbata in mod liber pe piata. In functie de regimul de definire, valutele se grupeaza in: -valute care floteaza liber in functie de cerere si oferta; -valute care floteaza in functie de alte valute convertibile; -valute al caror curs este legat de DST Valuta de rezerva reprezinta moneda unei tari care se pastreaza si administreaza de autoritatile monetare ale altei tari pt acoperirea deficitului balantei de plati, sustinerea cursului de schimb si pt garantarea solvabilitaii. 2.2 Monedele internationale Monedele internationale sunt reprezentate fie de monedele nationale care servesc ca mijloc de plata si de rezerva pe piata internationala(dolar; euro; yen; lira sterlina), fie de catre anumite unitati de cont emise de organisme financiare internationale(DST; ECU; E.U.A; A.M.U). Drepturile Speciale de Tragere (DST) reprezinta o unitate monetara de cont si rezerva emisa si utilizata de FMI. DST sunt considerate active create de FMI pentru a suplimenta activele de rezerva existente. DST nu indeplinesc toate functiile unei monede international; acestea nu pot fi folosite ca mijloace directe de plata, ci numai prin convertirea lor in alte valute si cu o circulatie limitata la institutiile financiare international. 2.3 Devizele Devizele sunt titluri de credit pe termen scurt exprimate in valuta. Titlurile de credit reprezinta documente care ii confera titularului dreptul de a incasa sumele continute de acestea, la o anumita data scadenta. Caracteristici titluri de credit: -se exprima prin documente sau inscrisuri care reflecta formarea, transmiterea si exercitarea unui drept de creanta; -acest drept de creanta se exercita in anumite conditii prestabilite; -documentul capata putere circulatorie, independent de tranzactia care l-a generat. Titlurile de credit reprezinta totodata si instrumente de plata si instrumente de credit. Clasificarea titlurilor de credit: In functie de modul in care este desemnat posesorul: -nominative, contin numelui primului titular; -la ordin, pe langa numele titularului, contin si o clauza cu care se poate dispune ca plata sa se faca altei persoane; -la purtator, nu cuprind mentiuni cu privire la titularul dreptului de creanta, detinatorul titlului putand face uz de acesta. Dupa continutul lor: -titluri de credit propriu-zise, se refera la obligatia de a plati o suma sau de a preda o marfa la un anumit termen; -titluri de credit reprezentative, reprezinta un drept al titularului asupra unei marfi determinate si depozitate oficial. -titluri de credit de participare, le dobandesc titularii in calitate de participant la o societate(actiuni, obligatiuni); -titluri improprii, nu au la baza acte comerciale.

Cambia cuprinde ordinul prin care tragatorul cere trasului sa plateasca o suma de bani beneficiarului la o scadenta. Cambiile cuprind: denumirea de cambie, ordinul de a plati o suma determinata, numele si adresa persoanei ce tb. sa plateasca suma, numele si adresa beneficiarului, scadenta, locul platii, data si locul emiterii, semnatura tragatorului. Acceptarea cambiei Ordinul de plata dat de tragator nu il obliga cu nimic pe tras fata de plata. Aceste devine debitor cambial in momentul in care accepta cambia. Acceptarea este obligatorie pentru: -cambiile platibile la un tert sau dintr-o alta localitate; -cambiile platibile la un anumit termen de la vedere; -cand a fost inchisa clauza prezentarii cambiei la acceptare. Avalul reprezinta un act prin care o persoana garanteaza plata cambiei. Vanzarea cambiei inainte de scadenta se numeste scontare; taxa de scont este taxa de la care se porneste cand se calculeaza dobanda comerciala. Clasificarea cambiilor: -comerciale rezultate in urma unui contract comercial; -bancare se folosesc cand o banca comerciala a acordat un credit cumparatorului; -documentare se folosesc in conditiile existentei unui contract comercial cand se solicita remiterea unor documente; -de complezenta stingerea sau acoperirea unei datorii de catre debitor beneficiarului. Biletul la ordin este un inscris prin care emitentul se obliga sa plateasca altei persoane sau la ordinul ei o suma de bani la o anumita scadenta (emitent-tragator) Elementele biletului la ordin:1. Denumirea de bilet la ordin; 2. Promisiunea de plata; 3. Scadenta; 4. Locul unde se face plata; 5. Numele si adresa beneficiarului; 6. Data si locul emiterii; 7. Semnatura emitentului autografa. Cecul este instrumentul de plata prin care tragatorul titular al unui cont la banca da ordin ca banca sa plateasca o anumita suma de bani catre un beneficiar din disponibil sau cont. Partile implicate: 1-tragatorul cel care ordona plata; 2-trasul -banca; 3-beneficiarul persoana fizica sau juridica. Elementele cecului: 1-denumirea de cec; 2-ordinul de a plati; 3-suma; 4-numele trasului; 5-locul platii; 6-locul si data emiterii; 7-semnatura emitentului. Tipuri de cecuri: 1.Dupa modul in care este este trecut beneficiarul: -nominative contine numele beneficiarului este; -la purtator nu se mentioneaza beneficiarul; -la ordin pe langa numele beneficiarul contin si o clauza cu care se poate dispune ca plata sa se faca altei persoane ; 2.Dupa modul de incasare: -cecuri barate utilizate pentru plata intr-un cont bancar al beneficiarului, neputand fi platite in numerar; -cecuri nebarate, se poate plati in numerar la ghiseul bancii, sau in cont fara nicio restrictie. Cecul de calatorie cec cu valoare fixa imprimata pe formularul cecului. El este emis de banci si vandut clientilor pentru a inlocui cash-ul in deplasarile in strainatate. Cardul reprezinta un instrument pe baza caruia detinatorul are dreptul de a beneficia de anumite sume. Avantajele cardului: -elimina utilizarea numerarului; -implica operatiile clientului; -reduce perioada de desfasurare a decontarilor; -ofera posibilitatea de a obtine linii de credit de la banci. Certificatul de depozit este o varianta a cecului care consta in eliberarea de catre o banca a unui document prin care se dovedeste depunerea de catre titular a unei sume in banca, pe o perioada de timp, cu o anumita dobanda. Conosamentul este un titlu de credit utilizat in transportul maritim.El certifica incarcarea marfii pe vas, obligatia de a o transporta in conditiile stabilite si de a o preda intr-un anumit port unui beneficiar.

2.4 Eurovalutele reprezinta depuneri in valuta in conturi la banci comerciale din afara tarii emitente. Operatiile de mobilizare si de distribuire a resurselor in eurovalute se realizeaza prin intermediul eurobancilor. Caracteristici ale eurobancilor: -nu sunt obligate sa mentina rezerve pentru acoperirea pasivelor depozitate; -sunt supuse mai putin reglementarilor; -nu sunt obligate sa respecte niveluri maxime ale dobanzii impuse de guvern; -pot utilize mai avantajos nivelul mai redus al impozitelor; -competitia mai intensa de pe aceste piete obliga eurobancile sa mentina costul total scazut. Resursele de formare a depozitelor in eurovalute sunt urmatoarele: -imprumuturi de la banci din tara de origine a valutei; -depuneri in valuta ale persoanelor rezidente la banci comerciale din strainatate; -disponibilitati in valuta transferate de bancile comerciale din unele tari catre filialele din strainatate; -depunerile economiilor persoanelor in moneda nationala sau valuta la banci; -plasamente in valuta ale bancilor central si ale organismelor monetare la bancile comerciale din strainatate.

Capitolul 3 CURSUL VALUTAR SI ROLUL SAU IN RELATIILE FINANCIAR-VALUTARE INTERNATIONALE Cursul valutar reprezinta raportul valoric dintre moneda unei tari si moneda altei tari. Cursul valutar este pretul la care o moneda nationala se schimba cu alta moneda. Acesta se mai numeste si curs de schimb. Cursul valutar are un rol fundamental in mecanismul schimburilor intrucat prin modificarea lui, pot fi stimulate exporturile, pot fi diminuate importurile, se poate modifica echilibrul valutar in conformitate cu necesitatile economice. 3.1 Tipologia cursului valutar a) dupa criteriul stabilitatii, cursurile valutare sunt de trei tipuri: cursuri valutare fixe; cursuri valutare relative stabile( marja de fluctuare este 2,25%); cursuri valutare flotante. b) dupa criteriul sferei de formare si utilizare: curs valutar oficial; curs valutar interbancar, format in negocierea tranzactiilor; curs valutar bursier,format la burse; cursul caselor de schimb, se utilizeaza in operatiunile de vanzare-cumparare; cursul valutar al pietei negre, in tarile unde schimbul valutar este interzis oficial. c) dupa criteriul sensului tranzactiilor valutare, exista cursul valutar de cumparare si cursul valutar de vanzare. Cursul valutar de vanzare este mai mare decat cel de cumparare, diferenta numindu-se spread. d) dupa criteriul timpului de finalizare a tranzactiei, cursul de schimb poate fi: curs valutar la vedere, termenul de finalizare 48 de ore; curs valutar la termen, termenul de finalizare fiind in viitor. e) dupa criteriul metodei de cotare a valutei: curs valutar bazat pe cotarea directa; curs valutar bazat pe cotarea indirect; curs valutar bazat pe cotarea incrucisata. 3.2 Flotarea cursurilor valutare reprezinta formarea raportului de schimb al unei valute pe piata valutara in functie de cererea si oferta de valuta. Flotarea poate fi de mai multe tipuri: - flotare pura cursul valutei se formeaza in functie de cerere si oferta; - flotarea impura cand raportul de schimb al valutei se formeaza prin interventia autoritatii monetare; - flotare concertata cand unele tari se aranjeaza ca intre monedele lor sa mentina anumite aranjamente monetare; - flotare neconcertata cursul unei valute in raport cu alta valuta se formeaza pe piata valutara.

Flotarea favorizeaza echilibrarea balantei de plati, poate reduce necesarul de rezerve valutare in cazul in care banca centrala nu mai este nevoita sa intervina pentru mentinerea cursului de schimb, descurajeaza investitiile speculative. 3.3 Factorii care influenteaza cursul valutar a) raportul dintre cerere si oferta de valuta. Cererea de valuta depinde de valoarea importurilor, de serviciile internationale, de nivelul dobanzilor, de iesirile de capitaluri si volumul creditelor. Oferta de valuta este determinate de exportul marfurilor, incasarile obtinute din serviciile internationale, dobanzile si intrarile de capital. b) influenta pe care o are situatia balantei de plati. Deprecierea valutei va stimula cresterea exporturilor si restrangerea importurilor, in timp ce aprecierea valutei va conduce la descurajarea exporturilor si la stimularea cresterii importurilor. c) cresterea masei monetare duce la deprecierea valutei, iar reducerea masei monetare determina aprecierea monedei. d) dobanda ridicata.Cresterea dobanzii diminueaza masa monetara in circulatie prin reducerea volumului creditului, generand efecte pozitive asupra cursului de schimb. Scaderea dobanzii, incurajeaza cresterea solicitarilor de credit si determina cresterea masei monetare, fapt ce conduce la deprecierea valutei. 3.4 Teorii asupra cursului valutar Teoria egalitatii puterilor de cumparare sau teoria paritatii puterilor de cumparare se bazeaza pe ideea ca daca toate bunurile care fac obictul unui comert liber sunt substituibilie, atunci exista o relatie directa intre preturile in monedele respective, raportul dintre acestea fiind chiar cursul de schimb. S=P/P Teoria paritatii puterilor de cumparare se bazeaza pe 3 ipoteze care se verifica in practica doar partial: -pietele de schimb sa fie perfecte; -pietele de marfuri sa fie perfecte; -volumul consumului sa fie acelasi in diferite tari. Teoriile de orinetare keynesista considera ca pretul de schimb al valutei este influentat de balanta comerciala si de miscarile de capital. Teoriile de orientare monetarista sustin ca pretul la care se schimba moneda este influentat de cererea si oferta de moneda. Teoria disponibilitatilor titlurilor pe piata, teoria reactiei exagerate sau teoria ecartului umflat explica formarea cursului valutar, fie prin influenta diferentialului de dobanzi, fie prin rolul diferentialului de inflatie, fie prin speculatie. 3.5 Efectele fluctuatiei cursului valutar asupra schimburilor economice Deprecierea unei monede reflecta scaderea puterii de cumparare a monedei pe piata in functie de cerere si oferta. Aprecierea valutei exprima cresterea puterii de cumparare fata de alte valute si se determina pe baza cursurilor de schimb dinainte si dupa momentul producerii variatiei. Deprecierea monedei stimuleaza exporturilor si franeaza importurile deoarece se platesc in moneda depreciata. Astfel deprecierea avantajeaza debitorii, deoarece ei achita datoriile in moneda depreciata si ii dezavantajeaza de pe creditori. Aprecierea monedei ingradeste exporturile si stimuleaza importurile. Aprecierea ii dezavantajeaza pe debitori. 3.6 Riscul valutar si masurile de contracarare a acestuia Tipurile de riscuri valutare Se pot identifica in 3 concepte in ceea ce priveste expunerea la risc: 1-expunerea la translatie- este determinata de diferenta intre valuta in care sunt denominate activele si valuta in care sunt denominate datoriile, obligatiile; 2-expunerea la tranzactie- rezulta din fluctuatiile de curs valutar ce afecteaza tranzactiile ce vor fi decontate in viitor; 3-expunerea economica este expunerea valorii unei firme datorata fluctuatiilor ratei de schimb. Exportatorii sunt supusi riscului valutar daca, in momentul incasarii contravalorii marfurilor ,valuta de contract se depreciaza.Importatorii suporta efectele riscului valutar daca valuta de contract se apreciaza in perioada efectuarii platilor. Masuri de contracarare a riscului valutar A. Masuri contractuale de prevenire a riscului valutar:

1. Clauza valutara moneda de plata este legata de o alta moneda, considerata stabila; 2. Clauza aur moneda de plata este legata fie de o moneda cu valoare paritara exprimata in aur, fie de pretul aurului; 3. Clauza cosului valutar, reprezinta legarea monedei de plata de mai multe valute; 4. Clauza Drepturilor Speciale de Tragere presupune raportarea monedei de plata din contract la DST-uri; 5. Clauza de revizuire a pretului presupune ca pretul se va recalcula in fctie de evolutia preturilor din tara importatorului. B. Masuri extracontractuale de prevenire a riscului contractual: - tehnica impozitarii preturilor : platiturul va incerca sa gaseasca momentul in care moneda de plata este depreciata; - tehnica creditelor paralele: creditorul are de incasat o creanta care este exprimata intr-o valuta care se depreciaza; - tehnica acoperirii la termen: operatorul care este expus riscului de pierdere din cauza fluctuatiei de curs; -tehnica includerii unor rezerve in pret: marja suplimentara destinata acoperirii riscului este inclusa in pretul de vanzare.

Capitolul 4 OPERATIUNI SI INSTRUMENTE UTILIZATE PE PIETE FINANCIARE INTERNATIONALE Tranzactiile, in functie de termenul la care se realizeaza livrarea si plata, pot fi: -tranzactii la vedere sau spot, la care livrarea si plata se face imediat -tranzactii la termen in care executarea obligatiilor partilor se face in viitor. Tranzactiile la termen pot fi cu livrare amanata (forward) sau viitoare (futures). Tranzactiile la termen se deosebesc de operatiunile comerciale clasice prin mai multe caracteristici: -se realizeaza pe piete specifice, care au un mecanism de functionare diferit de cel al pietelor la disponibil (spot). - atat plata cat si livrarea sunt amanate, partile angajandu-se ferm in prezent pentru executarea conditiilor in viitor; -tranzactiile de tip futures au o dimensiune financiara care joaca rolul determinant in definirea continutului operatiunilor. 4.1 Tranzactiile la termen forward Tranzactiile la termen de tip forward pot avea ca obiect marfuri, valute sau alte bunuri. Ele se incheie direct intre vanzator si cumparator.. Contractul la termen forward este un acord intre 2 parti, vanzatorul si cumparatorul, de a livra si respectiv de a plati la o anumita data viitoare o marfa sau o valoare. Elementele esentiale: parti, obiect, pret, termenul de livrare/plata. Contractul forward are cateva caracteristici: se incheie prin negocieri directe intre parti; are o valoare fixa; la scadenta contractul va fi executat in natura, prin predarea marfii , contra platii pretului forward; executarea obligatiilor partilor este garantata prin contractul de vanzare. Contractele la termen forward sunt utilizate pentru mai multe scopuri: se poate fixa pretul pentru o livrare urmatoare; se poate asigura desfacerea/aprovizionarea de marfa sau valori; pot fi realizate in scopul obtinerii unui profit din diferenta intre pretul spot la executare si pretul forward contractat. 4.2 Tranzactii la termen futures Contractul futures consta in angajamentul partilor de a livra, respective prelua, la o data viitoare, o marfa sau o valoare determinate, la un pret convenit. Caracteristici:

1. Conditiile contractuale sunt standardizate in ceea ce priveste natura activului de baza si cantitatea contractuala. 2. Pretul contractelor futures se stabileste in bursa prin procedura de negociere si contractare a acestei piete organizate. 3. Contractul futures poate fi executat prin livrare efectiva dar aceasta reprezinta exceptia in tranzactiile bursiere. Mecanismul tranzactiilor Tranzactia este initiata de cumparatori/vanzatori ce dau ordine firmelor broker pentru incheierea unui contract futures. Transmiterea ordinului. Ordinul clientului privind o vanzare/cumparare futures este preluat de broker si trecut pe tichetul de ordine. Contul in marja. Vanzatorii si cumparatorii deschid conturi la firmele de broker. Firmele broker solicita din partea clientilor lor garantii. Marja initiala este de 10% din valoarea contractului. Daca disponibilul din cont scade sub aceasta marja, clientul este solicitat sa suplimenteze disponibilul a. i. sa existe tot timpul o marja de mentinere din marja initiala. Casa de compensatie(de clearing). Asigura atat marcarea zilnica la piata a pozitiilor futures, cat si compensatia globala a tranzactiilor care se fac la bursa. Marcarea la piata inseamna adaptarea zilnica a contractelor futures deja incheiate in raport cu evolutia cursurilor futures pe piata. Daca valoarea contractului creste, cumparatorul primeste in contul sau in marja o suma cash echivalenta cu diferenta dintre pretul de regularizare al zilei curente, cel al zilei precedente, multiplicata cu numarul de contracte. Lichidarea contractului se poate face: prin livrare, adica prin predarea/plata marfii, sau prin lichidarea pozitiei. Lichidarea contractului prin livrare efectiva a marfii reprezinta o cota redusa din ansamblul tranzactiilor futures. 4.3 Acoperirea la termen prin operatiuni de hedging Operatiunile de acoperire sunt motivate de dorinta operatorului de a se proteja impotriva riscului rezultat din modificarile preturilor la bursa, de aici si denumirea in limba engleza a operatorului: hedger. Hedging-ul consta in luarea la bursa a unei pozitii futures aproximativ egala, dar opusa in raport cu o pozitie cash existenta sau anticipata in momentul incheierii contractului bursier. Exista doua tipuri de hedging: cel de vanzare sau scurt si cel de cumparare sau lung. Hedgingul de vanzare este initiat de catre un operator care detine in stoc, cumpara sau preconizeaza sa produca o cantitate de marfa fizica si, in acelasi timp sau ulterior, vinde un numar echivalent de contracte futures. Obiectivul hedger-ului este de a-si proteja valoarea marfii din stoc impotriva unei scaderi a pretului de piata. Hedgingul de cumparare reprezinta cumpararea de contracte futures in scopul acoperirii riscului de crestere a pretului la o marfa fizica pe care operatorul intentioneaza sa o achizitioneze la o data ulterioara. 4.4 Tranzactii cu optiuni Optiunea poate fi definite ca un accord prin care una din parti, vanzatorul optiunii vinde celeilalte parti, cumparatorul optiunii, dreptul, dar nu si obligatia de a cumpara active de la el sau de a-i vinde lui un activ, in anumite conditii. Se utilizeaza doua tipuri de optiuni: optiunea de tip european si cea de tip american. Optiunea de tip european poate fi exercitata doar la o anumita data specificata in contract, in timp ce optiunea de tip american se poate exercita oricand pana in momentul in care expira contractul. Optiunea de cumparare(call) este un contract care da dreptul cumparatorului ca intr-o anumita perioada de timp sa cumpere de la vanzatorul optiunii un activ la un curs stabilit prin contract. Optiunea de vanzare(put) este un contract care da dreptul cumparatorului optiunii ca intr-o anumita perioada sa vanda un activ vanzatorului optiunii, la un curs stabilit prin contract. Caracteristicile optiunii: a) Marimea optiunii fiecare optiune are un activ standardizat din punct de vedere al valorii sau volumului. b) Durata de viata perioada de timp in care optiunea poate fi exercitata. c) Pretul de exercitare este cursul la care cumparatorul unei optiuni poate dobandi sau ceda activul in cauza. d) Pretul optiunii cumparatorul plateste vanzatorului o prima, ce repr. pretul optiunii, achitat la incheierea contractului.

4.4.1 Mecansimul tranzactiilor cu optiuni Initierea unei tranzactii cu optiuni se face prin deschiderea de catre client a unui cont la o firma de broker; apoi, clientul lanseaza un ordin, iar firma transmite acest ordin agentului de bursa care lucreaza in sala de negocieri. Executarea ordinului se face intr-o zona distincta de sala de negocieri a bursei, in groapa, un spatiu octagonal pe mai multe niveluri, unde se posteaza formatorii de piata si agentii de bursa. In urma executarii ordinului, clientul dobandeste o pozitie de comparator sau vanzator pe optiune. Casa de compensatie. Cand cumpara o optiune, clientul trebuie sa plateasca integral pretul acesteia in dimineata zilei care urmeaza incheierii contractului in bursa; prima este depusa la casa de compensatie, in contul firmei membru, care face un depozit = cu marimea primei, dar nu poate retrage acea suma din cont, deoarece aceasta serveste la garantarea operatiunii. Lichidarea contractului pe optiuni se face prin lichidarea optiunii, prin exercitarea optiunii si prin expirarea optiunii.

Capitolul 5 PIATA VALUTARA SI PIETELE DERIVATE DE DEVIZE Piata valutara este formata dintr-un sistem de relatii care iau nastere intre banci, precum si intre acestea si clientii lor, prin intermediul carora se efectueaza vanzarile si cumpararile de valute pt efectuarea platilor internationale sau pentru realiz. operatiunilor cu scop financiar. Cele mai importante piete valutare Londra, New York, Tokyo, Frankfurt, Paris si Zurich. 5.1 Participantii la piata valutara Bancile comerciale intervin, ca vanzatori/cumparatori de valuta, pt.contul propriu sau pt.contul clientilor. Curtierii sunt intermediari ce centralizeaza ordine de cumparare/vanzare si asigura executarea lor. Bancile centrale intervin pe piata valutara in vederea mentinerii cursului la anumite niveluri prestabilite. Societatile comerciale care realizeaza importuri si exporturi sunt participante la piata valutara. Acestea adreseaza ordine de cumparare si de vanzare de valuta prin intermediarii de piata (cutierii) sau prin banci. Sunt doua feluri de piete valutare, pietele caracteristice pe care se comercializeaza valutele convertibile si pietele secundare, necaracteristice, pe care se tranzactioneaza valutele neconvertibile. Diferentierea intre pietele valutare nationale si piata valutara internationala. Piata valutara nationala cuprinde ansamblul relatiilor care se formeaza intre persoane fizice si juridice privind cumpararea si vanzarea de valute, institutiile specializate in aceste operatiuni. Piata valutara internationala concentreaza oferta si cererea de valuta la nivel international. Cuprinde totalitatea pietelor valutare nationale pe care sunt premise atfel de tranzactii, in interdependent lor. Factorii care determina dezvoltarea pietei valutare sunt: 1.factorii economici: dezvoltarea relatiilor de comert exterior cu necesitatea convertirii valutare din export in alte valute pentru plata importurilor; dezvoltarea comertului invizibil,turismului, transporturilor internationale; miscarile de capital 2.factorii tehnici, care au permis ca efectuarea platilor prin transferuri bancare sa se realizeze numai prin virarea scriptica a banilor dintr-un cont in altul. 3.mutatiile de natura monetara si financiara 4. aparitia pietei eurovalutelor etc. 5.2 Organizarea pietei valutare Principalele centre financiare sunt Londra, urmat de New York si Tokyo. In toate centele financiare ale lumii, operatiunile de schimb se desfasoara fara intrerupere 24 de ore din 24 de ore. In vederea functionarii continue a pietei valutare, sunt utilizate marile retele de transmitere a informatiei.

Piata valutara internationala, desi structurata pe pietele valutare nationale, este clar delimitata de acestea. Principal deosebire consta in faptul ca, in timp ce pe piata valutara nationala bancile efectueaza vanzari si cumparari de valute contra moneda nationala, in cazul pietei valutare internationale, aceleasi banci deruleaza operatiuni ce au ca obiectiv o valuta care este straina atat pentru ele, cat si pentru solicitantul operatiunii respective. O alta deosebire intre cele doua tipuri de piete valutare consta in faptul ca, pe piata valutara nationala, cursul de schimb ramane nemodificat pe parcursul unei zile, in timp ce pe piata valutara international cursul este in permanenta miscare. 5.3 Operatiunile de pe piata valutara Operatiunile la vedere sunt operatiunile care constau in vanzarea unei valute si cumpararea unei alte valute in suma echivalenta, cu cedarea imediata sau in cel mult 48 de ore a valutei. Mecanismul formarii cursului valutar pe piata cunoaste 3 stadii, care contribuie la uniformizarea acestuia: -prima uniformizare se realizeaza la nivelul fiecarei banci -a doua uniformizare se realizeaza la nivelul pietei nationale -a treia unifotmizare se produce la nivel international. Pe piata valutara se stabilesc cursuri pentru operatiunile de cumparare si cursuri pentru operatiunile de vanzare. Diferenta intre cursul de vanzare si cursul de cumparare =spread. Operatiunile la termen cele in care momentul incheierii tranzactiei este separat de momentul efectuarii ei. Operatiunile la termen sunt de doua feluri: operatiuni simple sau outright si operatiuni complexe. Operatiunile simple presupun vanzarea sau cumpararea la termen a unei valute contra altei valute. Cursurile la care se efectueaza aceste operatiuni se numesc cursuri forward. Operatiunea de swap valutar consta in cumpararea unei valute la o scadenta data si la un curs determinat, concomitent cu vanzarea aceleiasi valute la un termen dat si un curs determinat. Cursul convenit se numeste curs de swap. Acoperirea riscului prin operatiuni forward. Riscul valutar afecteaza atat pe exportator cat si pe importator. Pentru protectia impotriva riscului valutar, exportatorii si importatorii pot apela la operatiuni forward pe piata valutara. In practica se cunosc doua metode in aceste sens: acoperirea normala si hedgingul valutar. In primul caz, cel ce urmeaza sa incaseze o creanta in valuta la un anumit termen, vinde forward suma in valuta, reprezentand valoarea creantei respective. In cazul hedgingului valutar exportatorul care estimeaza ca valuta in care se exprima cerintele de export din contractul comercial isi va modifica puterea de cumparare, incheie o tranzactie cu o banca comerciala prin care cumpara la termen o suma in alta valuta decat cea exprimara in contractul comercial, dar egala ca valoare. Exportatorul are certitudinea ca suma in valuta pe care o va incasa de la importator este = cu suma achitarii obligatiei valutare la termen. Operatiunile de arbitraj valutar.Arbitrajul valutar reprezinta o operatie care consta in vanzarea si cumpararea de valuta, uneori simultan pe pietele valutare in vederea protejarii impotriva fluctuatiei cursurilor valutare, precum si pentru obtinerea unor castiguri.Arbitrajul valutar poate fi efectuat de catre unitati bancare, burse de valori si case de schimb. Clasificarea operatiunilor de arbitraj. Din punct de vedere al oportunitatii exista: 1.arbitraj valutar speculativ. Acesta reprezinta operatiunea de vanzare si cumparare de valuta cu scopul de a obtine profit. Acest profit poate fi obtinut din:-diferente de curs ; -diferenta de dobanda 2.arbitraj valutar impus. In activitatea bancara apar momente care necesita luarea unor masuri de echilibrare a pozitiilor valutare. Echilibrarea se realizeaza prin vanzarea unor fonduri de la bancile care au excedent in valuta respectiva. Din punct de vedere al termenului, se deosebesc: 1.arbitraj valutar la vedere, denumit si spot; 2.arbitraj valutar la termen, denumit si forward. Din punct de vedere al zonei de actiune, exista: 1.arbitraj valutar pe piata valutara interna. 2.arbitraj valutar pe piata valutara externa. 5.4 Pietele futures de devize

Pietele contractelor la termen (futures) si pietele optiunilor de devize sunt cunoscute sub denumirea de piete derivate, deoarece inventiile si cursul se formeaza in functie de operatiile de pe pietele valutare la vedere si la termen. Participantii pe aceste piete derivate sunt bancile, firmele de arbitraj, brokerii, precum si speculantii. Contractele la termen de devize exprima angajamentul de a preda sau de a primi o anumita suma intr-o valuta la o data mentionata si la un pret stabilit in momentul incheierii. Contractele au scadente la 3 luni pentru durate de doi ani. Pretul contractelor la termen in devize se formeaza in raport de cursul spot (pe piata la vedere) si diferenta dintre cursul spot si cursul de pe piata contractelor la termen de devize se numeste baza Participantii adreseaza ordine de cumparare sau de vanzare de valuta prin intermediul brokerilor sau curtierilor. Acestia negociaza tranzactiile de vanzare sau de cumparare in numele clientilor si conform ordinelor primite. La scadenta se face bilantul operatiunilor de pe piata si se regleaza diferentele prin intermediul caselor de compensatie. Ordinele de cumparar/vanzare de valuta pe pietele contractelor la termen se pot formula in 2 variante: -ordinul la curs limita, conform caruia clientul ii mentioneaza brokerului un curs la care se va executa operatia; -ordinul la pretul pietei. 5.5 Pietele optiunilor de devize sunt formate din piata en-detail si piata en-gros. Contractele de optiune de devize pot fi de doua tipuri:-contracte de optiuni negociate. Acestea se schimba pe baza de intelegere intre banci si intreprinderi; -contracte de optiuni standardizate Pe pietele optiunilor de devize participa exportatori, importatori, investitori, arbitrajisti, banci si speculator. Contractul de optiuni pe devize exprima un raport intre doua parti prin care se asigura dreptul de a cumpara sau de a vinde o suma in devize la un pret determinat si la o data fixa numita scadenta. Capitolul 6 Regimul valutar si politica vamala Regimul valutar reprezinta un ansamblu de principii, reguli si norme de procedura instituite de un stat cu privire la platile in valuta aferente operatiunilor de comert exterior si operatiunilor necomerciale, cursul de schimb al monedei nationale, rezerva valutara a statului, circuitul anului si al metalelor pretioase. 6.1 Tipuri de regim valutar. Se cunosc patru mari tipuri de regimuri valutare: regimul valutar al cursurilor flexibile sau fluctuante regimul valutar al cursurilor fixe sau legate regimul valutar al cursurilor cu fluctuare dirijata regimul valutar al cursurilor controlate. In prezent se mai intalnesc si cazuri intermediare sau combinate de regimuri valutare. Acestea sunt: -uniunea monetara- presupune utilizarea aceleiasi monede intre statele membre -consiliul monetar- impune un anumit curs de schimb fix al monedei interne fata de o valuta straina. -curs tarator sau paritate glisanta. In acest caz cursul de schimb fix se determina in raport cu un etalon. -bande de fluctuare in care cursul de schimb variaza in interiorul unei zone obiectiv preanuntate. -flotare libera, - cazul in care banca centrala nu intervine pe piata, cursul fiind fixat prin confruntarea cererii cu oferta. 6.2 Caracteristici ale regimului valutar in tarile aflate in tranzitie catre economia de piata. Principalele caracteritici ale regimului valutar al unei tari sunt: -sistemul de determinare a cursului de schimb; -dreptul rezidentilor de a detine sau nu conturi in valuta si de a transfera valuta in strainatate; -gradul de limitare a schimbului valutar; -principiile si modul de organizare a pietei valutare. 6.3 Obiectivele principale promovate de catre Banca Nationala a Romaniei in perioada de tranzitie. Principalele obiective ale politicii valutare promovate de catre Banca Nationala a Romaniei au fost: stabilizarea cursului leului; consolidarea rezervelor valutare ale tarii; echilibrarea balantei de plati; reducerea datoriei externe a Romaniei; eliminarea segmentarii pietei si stabilirea echilibrului dintre cerere si oferta.

I. Stabilizarea cursului leului. Acest obiectiv a fost atins printr-o serie de masuri pe care Banca Centrala le-a luat in perioada 1990-2000. Printre acestea putem mentiona: a)mentinerea finantarii externe; b)constituirea rezervei valutare; c)adoptarea unui program coherent de restabilire a echilibrelor din economie; d)stimularea exportului; e)descurajarea importurilor de mai mica importanta; f)cresterea ponderii importurilor pe credit; g)finantarea neinflationista a deficitului bugetar; h)dobanzi real pozitive; i)controlul arieratelor si restabilirea disciplinei financiare. II. Echilibrarea balantei de plati. Balanta de plati externe este un instrument de analiza a nivelului de dezvoltare a unei tari si a structurii economice a acesteia. Guvernul roman a urmarit cu consecventa mentinerea balantei de plati intr-un echilibru dinamic, prin utilizarea urmatoarelor masuri: --realizarea unei balante comerciale excedentare (exporturile>importurile); --incurajarea investitiilor straine in Romania si introducerea unor masuri cu privire la miscarea capitalurilor; --mentinerea finantarii externe si contractarea de credite de la organismele financiare international sau de la banci straine; --amanarea restituirii unor credite financiare; --utilizarea rezervei valutare international. III. Reducerea datoriei externe. Datoria externa reprezinta datoria ce trebuie platita unor creditori externi, atat publici cat si privati. Principalele surse ale datoriei externe a Romaniei sunt: creditul de export; creditele si imprumuturile de la banci private; creditele cu termen peste un an, precum si imprumuturile acordate de organizatiile financiare internationale. IV. Eliminarea segmentarii pietei si restabilirea echilibrului dintre cerere si oferta s-a axat pe: --cresterea temporara a ratelor dobanzii paralel cu limitarea cresterii creditului in economie; --eliminarea scutirilor de taxe vamale si a altor facilitati acordate importatorilor; --atragerea de resurse de pe piata externa de capital; --supravegherea bancilor si a caselor de schimb valutar; --corelarea politicii monetare cu celelalte politici ale statului; --controlul arieratelor si restabilirea disciplinei financiare. 6.4 Regimul valutar in Romania in prezent Operatiunile valutare sunt reprezentate de incasarile, platile, compensarile, transferurile, creditarile, precum si orice tranzactii exprimate in valute si care se pot efectua prin transfer bancar, in numerar, cu instrumente de plata sau prin orice alte modalitati de plata practicate de institutiile de credit in functie de natura operatiunii respective. Operatiunile valutare pot fi: 1. Operatiuni valutare intre rezidenti si nerezidenti:a)operatiuni valutare curente;b)operatiuni valutare de capital. 2. Operatiuni valutare intre rezidenti, pot fi: Operatiunile valutare curente, care decurg din: a)tranzactii de comert international cu bunuri/ servicii si alte asemenea tranzactii care presupun o contraprestatie imediata. b)alte operatiuni care nu sunt de natura operatiunilor valutare de capital, cum ar fi: plati/incasari legate de impozite si taxe, comisioane, onorarii, amenzi, plati legate de cheltuieli de judecata, asistenta tehnica etc. c)repartizarea veniturilor nete sub forma de dividend, dobanzi,chirii provenind din operatiuni valut. curente si de capital; d)remiteri de sume reprez. cheltuieli curente ce decurg din obligatii legate de intretinerea familiei sot, sotie,etc;

e)cheltuielile care nu sunt de natura operatiunilor valutare de capital facute de rezidenti deplasati in strainatate in scop educational sau religios, de recreere, vacant, sport, afaceri etc. Operatiunile valutare de capital decurg din: 1.investitii directe; 2.investitii imobiliare; 3.garantii; 4.operatiuni in conturi curente; 5.operatiuni in conturi de deposit; 6.transferuri aferente derularii contractelor de asigurare de viata si de credit; 7.transferuri de capital cu character personal: a)imprumuturi; b)cadouri si donatii; c)dote; d)mosteniri si legate etc. 8.import si export fizic de active financiare: a)valori mobiliare si alte titluri negociabile; b)instrumente de plata. 9.alte miscari de capital: a)impozite si taxe aferente mostenirilor; b)despagubiri rezultate din operatiuni valutare de capital; c)restituiri de sume in cazul anularii ori rezilierii contractelor; d)drepturi de autor; e)transferuri de sume in valuta reprezentand prestari de servicii. Operatiunile valutare intre rezidenti se refera la platile, incasarile, transferurile si orice alte operatiuni care se realizeaza intre acestia in valuta. Capitolul 7 7.1.Politica economica, politica monetara. Politica economica reprezinta ansamblul deciziilor autoritatilor publice in scopul orientarii activitatii economice intr-un sens dorit de catre o natiune. Instrumentele de interventie utilizate in atingerea obiectivelor politicii economice sunt: -controlul direct (preturi, salarii) -politicile financiare (bugetara, fiscal, monetara etc.) Piata monetara este o piata a circulatiei capitalurilor pe termen scurt sub forma baneasca. Piata monetara cuprinde ansamblul relatiilor care se formeaza in domeniul atragerii si plasarii fondurilor pe termen scurt, pana la un an. Politica monetara poate fi definite ca ansamblul masurilor luate prin Banca Centrala sau autoritatile monetare pentru a exercita o anumita influenta asupra dezvoltarii economiei sau pentru a asigura stabilitatea preturilor si a cursurilor de schimb. 7.2Obiectivele politicii monetare Obiectivul fundamental al politicii monetare il reprezinta asigurarea stabilitatii preturilor. Pe langa acest obiectiv fundamental putem mentiona: obiectivele cantitative (agregatele monetare); rata dobanzii; cursul de schimb. Principalele tipuri de agregate care constituie obiective ale politicii monetare sunt: agregate ale masei monetare; agregate ale monedei bancii centrale;agregate ale finantarii sau indatorarii. 7.3 Banca Centrala si functiile sale Banca Centrala actioneaza ca o institutie din partea statului, pentru a stabili si coordona politica monetara si de credit a economiei, avand un rol deosebit in mentinerea stabilitatii. Banca Centrala are, in general, urmatoarele functii: stabilirea si implementarea politicii monetare si de credit; emisiunea de moneda; monitorizarea cursurilor de schimb; administrarea rezervelor international; supravegherea institutiilor financiar-bancare; actioneaza ca banca a celorlalte banci (banca a bancilor); imprumutator de ultima instanta; actioneaza ca agent al statului care tine in evidentele sale Trezoreria statului; asigurarea de fonduri pentru stat; asigurarea legaturii cu organizatii financiar bancare internationale;

analist al conditiilor economice si monetare. Banca Centrala nu exercita functiile unei banci comerciale si deci, nu concureaza celelalte banci ale sistemului. Functiile acesteia: Supravegherea sitemului bancar. Politica monetara si de credit. Emisiunea de moneda. Banca a bancilor. Banca a statului. Asigurarea de fonduri pentru Guvern. Administrarea rezervelor international. Imprumutator de ultima instant. Mentinerea legaturilor cu organizatii financiar-bancare internationale. 7.4 Instrumentele politicii monetare Instrumentele de politica monetara cele mai utilizate sunt: a)instrumentele si tehnicile de interventie directa sau reglementarile bancare. Acestea sunt masuri care ii vizeaza pe consumatorii de credite, precum sip e destinatarii finali de moneda. In aceasta categorie intra contingentarea creditelor bancare sau finantarilor, limitarea depozitelor remunerate, controlul valutar, rezervele obligatorii asupra depozitelor nerezidentilor si nivelul ratelor, interventiile pe piata valutara, precum si fixarea administrative a unor rate ale dobanzilor la credite sau depozite. b)instrumentele si tehnicile de interventie indirecta. In aceasta categorie intra instrumentele care permit controlul costului sau al cantitatii de moneda central. Principalele instrumente de actiune asupra monedei centrale sunt: operatiunile pe piata si oferte de monede cu rate variabile pe piata monetara si financiara, rescontare; avansurile acordate statului si bancilor pe titluri financiare, operatiuni de swap, rezervele obligatorii asupra depozitelor si creditelor. Bancile centrale actioneaza asupra bancilor comerciale pe trei cai principale: 1.mecanismul scontului; 2.operatiunile pe piata monetara; 3.rezervele obligatorii. 1.Scontul. Taxa oficiala a scontului reprezinta cea mai mica dobanda activa practicata pe piata creditului si dadea o indicatie cu privire la orientarea politicii monetare. Mecanismul scontului functioneaza astfel: daca o tara are o balanta deficitara, Banca Centrala ridica nivelul taxei scontului peste nivelul existent pe alte piete financiare. Daca tara in cauza are o balanta excedentara, se intelege ca ea reduce taxa scontului. De fapt, ridicarea taxei scontului inseamna scumpirea creditului si, in consecinta, conduce la reducerea cererii de lichiditati adresata bancilor centrale si la diminuarea cererii de moneda. 2.Operatiunile pe piata monetara(open market). Caracteristica esentiala a operatiunilor de open market este ca acestea se realizeaza la o rata a dobanzii stabilita de piata, unde Banca Centrala intervine cu ordinele sale ca oricare alt operator. Efectele obtinute sunt urmatoarele: prin vazarile de titlurile pe piata, Banca Centrala absoarbe excesul de lichiditate, iar prin cumparari de titluri, aceasta poate sa completeze lichiditatea. 3.Rezervele obligatorii actioneaza direct asupra lichiditatii bancilor si costului finantarii lor si indirect asupra comportamentului lor in actul creditarii, precum si asupra agregatelor monetare. Rezervele obligatorii reprezinta obligatia de a detina moneda nationala sub forma de depozite la Banca Centrala. Mecanismul rezervelor obligatorii ale bancilor comerciale la Banca Centrala are un dublu scop: prudential si monetar. Rolul prudential consta in faptul ca prin aceste rezerve obligatorii populatia este asigurata ca bancile dispun oricand de o suficienta lichiditate pentru a face fata ordinelor depunatorilor. Rolul monetar se refera la limitarea capacitatii bancilor comerciale de a multiplica depozitele clientilor, deci de a crea moneda in afara bancii centrale.

Capitolul 8 PIATA DE CAPITAL Unii agenti acumuleza o parte din veniturile lor. Acesti agenti se numesc agenti excedentari sau creditori primari. Alti agenti au nevoi financiare mai mare decat resursele de care dispun. Acesti agenti sunt agenti deficitari sau debitori primari. Pentru finantarea nevoilor lor de investitii, agentii deficitari emit titluri de credit si de proprietate, instrumente cunoscute ca titluri primare.Titlurile primare emise de agentii deficitari ajung la agentii excedentari prin vanzarecumparare. Transferul titlurilor se poate face direct sau indirect. Transferul direct se poate face fie: -prin negociere intre cele doua parti implicate: creditare directa; -printr-un intermediar care percepe un commision pentru serviciul prestat. Titlurile secundare sunt surse pentru institutiile financiare si sunt posedate ca active financiare de agentii excedentari. Procesul de transformarea titlurilor primare in titluri secundare se numeste intermediere. -Din punct de vedere al agentilor implicate in tranzactia pe piata, pietele financiare sunt:-primare -secundare Pe piata primara se negociaza titluri primare sau secundare in prezenta debitorului emitent. Pe piata secundara tranzactiile se desfasoara intre creditori succesivi, emitentul titlurilor nefiind implicat. -Dpdv al intervalului de timp pentru care sunt mobilizate resursele, pietele financiare sunt: monetare si de capital. Piata monetara este piata creditului pe termen scurt. Piata de capital asigura acoperirea nevoilor financiare pe termen lung. In functie de titlurile care fac obiectul tranzactiilor, pietele financiare pot fi: -piata certificatelor de depozit; -piata actiunilor -piata obligatiunilor de stat; -piata obligatiunilor private. 8.1 Activele financiare si titlurile financiare Activele financiare reprezinta corespondentul monetar al activelor reale. Activele financiare se pot clasifica in: 1)Active bancare, cele rezultate din operatiunile specific bancilor si institutiilor assimilate; 2)Active financiare nebancare- cele rezultate din operatiuni de investitii. In aceasta categorie se includ: -activele de capital; -activele monetare. Titlurile financiare reprezinta modul de existent a activelor nebancare.

In primul rand, fac parte din categoria tilurilor de credit.In al doilea rand, ele permit transformarea unor valori imobiliare prin esenta lor (pamant, cladiri, bunuri de echipament) in valori mobiliare prin natura lor (actiuni etc).In al treilea rand, titlurile financiare au o valoare. Totalitatea titlurilor financiare care fac obiectul tranzactiilor pe piata de capital, in speta de bursa, se mai numesc produse bursiere. -Dpdv al modului in care acestea sunt create, ele se impart in: -primare -derivate -sintetice. Titlurile primare sunt cele emise de utilizatorii de fonduri pentru mobilizarea capitalului propriu si cele folosite pentru atragerea capitalului de imprumut. Titlurile derivate sunt produse bursiere rezultate din contracte incheiate intre emitent si beneficiar. Exista doua mari categorii de titluri derivate: contractele futures si optiunile. 8.2 Titlurile primare pe piata de capital 8.2.1 Actiunile Actiunea este o hartie de valoare reprezentand o cota parte din capitalul social al unei societati, care incorporeaza drepturi patrimoniale si nepatrimoniale. Caracteristicile actiunilor: -actiunile sunt fractiuni ale capitalului social care au o anumita valoare nominala; -actiunile sunt fractiuni egale ale capitalului social; -actiunile sunt indivizibile; -actiunile sunt instrumente negociabile. Dupa modul de identificare a detinatorului actiunii se deosebesc: actiuni nominative si actiuni la purtator. Dupa drepturile pe care le genereaza, actiunile se grupeaza in actiuni ordinare si actiuni preferential. Actiunile ordinare reprezinta fractiuni egale ale capitalului social si le confera drepturi egale ale detinatorului lor. Actiunile preferentiale confera posesorului lor calitatea de coproprietar si asigura o rentabilitate minima pe baza unui dividend fix. Din punctual de vedere al emitentului actiunile cunosc urmatoarele stadii: -actiuni autorizate reprezinta numarul maxim de actiuni aprobate, pe care societatea il poate emite. -actiuni neemise sunt acea parte din numarul total de actiuni autorizate care inca nu au fost emise. -actiuni puse in vanzare sunt actiuni emise si aflate in procesul vanzarii initiale. -actiuni aflate pe piata sunt actiuni emise si vandute. -actiuni de trezorerie actiuni proprii pe care societatea le rascumpara de pe piata pt. a le vinde cand pretul lor va creste. Valoarea unei actiuni: a)Valoarea nominal (face value) egala cu suma capitalului social (CS) divizata la numarul de actiuni (N) emise; b)Valoarea patrimoniala exprimata prin valoarea contabila si prin valoarea intrinseca. Vct=An/N; Vct=valoarea contabila; An=activul (patrimoniul) net; N=numarul total de actiuni. c)Valoarea de rentabilitate interpretata ca valoare financiara si ca valoare de randament Vf=D/Rmd; Vf=valoarea financiara; D=dividend; Rmd=rata medie a dobanzii de piata. Vr=Pna/Rmd; Vr=valoarea de randament; Pna=profitul net pe actiune; Rmd=rata medie a dobanzii de piata. d)Valoarea negociata sau pretul de emisiune care este determinat prin adaugarea la valoarea nominal a primei de emisiune: PE=VN + pe , unde PE=pretul de emisiune; VN = valoarea nominal; pe = prima de emisiune. e)Valoarea de piata, respective pretul la care se efectueaza schimbul de actiuni. Aceasta valoare se prezinta sub forma cursului bursier. 8.2.2 Obligatiunile reprezinta valori mobiliare reprezentand creanta detinatorului asupra emitentului, rezultata in urma unui imprumut, pe care acesta din urma il lanseaza pe piata, asumandu-si obligatia de a plati o dobanda se de a rascumpara titlul emis la o data viitoare. Fiecare emisiune de obligatiuni are un set de caracteristici. Aceste seturi de caracteristici sunt mentionate in documentul numit contract de emisiune. Din setul de caracteristici generale, se precizeaza urmatoarele: a)Valoarea nominala este raportul dintre suma reprezentand imprumutul lansat pe piata si numarul obligatiunilor emise: VN=l/N; VN = valoarea nominal; l = marimea imprumutului; N = numarul obligatiunilor. b)Valoarea de subscriere sau pretul de emisiune. Pretul de emisiune reprezinta suma platita de subscriitor pentru a devein proprietarul titlului. Pe=VN pe; unde Pe=pretul de emisiune; VN = valoarea nominal; pe = prima de emisiune. c)Termenul de rambursare este intervalul intre momentul emisiunii si cel al rascumpararii obligatiunii.

d)Rata nominala este rata care aplicata asupra valorii nominale a obligatiunii permite calcularea cuponului de dobanda. e)Rata dobanzii la termen este rata dobanzii fixate in momentul actual pentru un contract de imprumut a carui executie va avea loc in viitor. f)Cuponul de dobanda: CD = VNxRd/100, unde: CD = cupon de dobanda, VN=valoarea nominala a obligatiunii, Rd = rata nominala a dobanzii. g)Dobanda neta; h)Dobanda acumulata; i)Cursul obligatiunii este pretul de piata al acesteia j)Costul rambursarii. Dreptul de rambursare este garantat cu patrimoniul emitentului. Dupa durata pe care sunt emise acestea pot fi: -obligatiuni pe termen scurt. -obligatiuni pe termen mediu. -obligatiuni pe termen lung. -obligatiuni perpetue. Dupa emitent: -obligatiuni de stat. -obligatiuni municipale. -obligatiuni corporative. Dupa piata pe care sunt emise: -obligatiuni nationale. -obligatiuni straine. -euroobligatiuni. Dupa modul de garantare a acestora: -obligatiuni garantate de un bun material; -obligatiuni imobiliare; -obligatiunile garantate de capital fix sau material rulant; -obligatiuni garantate financiar. -obligatiuni emise pe baza onoarei si increderii. In functie de piata, obligatiunile pot aparea si sub urmatoarele forme: -obligatiuni amortizate in serie. -obligatiuni de venit. -obligatiuni retractabile. -obligatiuni extensibile. -obligatiunile convertibile -obligatiunile emise cu Warrante (bonuri de subscriere) -obligatiunile cu optiune put (Putable Bond) -obligatiunea cu putere de cumparare. 8.3 Piata de capital: modalitati de organizare Participantii la piata de capital se impart in trei grupe mari: Emitentul este partenerul care are nevoie de fonduri si le cauta pe piata. -Investitorul este cel care poseda capitalul pe care il doreste sa-l valorifice. -Intermediarul este reprezentat de o institutie sau o societate comerciala care imbina necesitatea de fonduri a emitentului cu dorinta de plasare si valorificare a fondurilor proprii ale investitorului. Piesa centrala a intermediarului pe piata de capital o constituie bursa de valori. Bursa de valori se defineste prin existenta unei institutii unde se concentreaza cererea si oferta de titluri financiare si se realizeaza negocierea, contractarea si executarea contractelor in mod deschis, in conformitate cu un regulament. 8.4 Bursa de valori 8.4.1 Functiile bursei in economie. Bursa are rol de releu intre surplusul de fonduri neutilizate si necesitatile economice, transformand economiile in capital. Avantajele introducerii unei firme la bursa: -notorietatea publicitatea in cercurile de afaceri si in randurile publicului, din tara si din strainatate; -mobilizarea de capital acces la resursele financiare la un cost mai redus; -consolarea financiara; -cointeresarea angajatilor asocierea salariatilor la dezvoltarea afacerii prin distribuire de actiuni. Bursa este exact piata pe care are loc evaluarea activelor financiare, unde se stabileste pretul titlurilor (cursul bursier). Astfel, prin intermediul bursei titlurile cunosc o dedublare a valorii lor. Piata bursiera are un rol important in ceea ce priveste orientarea si restructurarea economiei. Bursa conduce fondurile spre domeniile cele mai profitabile si/sau cu cele mai mari perspective de dezvoltare. 8.4.2 Organizarea bursei de valori Statutul bursei este actul de constituire in care se inscriu principalele prevederi: drepturile si obligatiile membrilor, organele de conducere ;cadrele de conducere executiva, personalul , principiile generale privind functionarea bursei etc. Regulamentul bursei este actul normative pri ncare se stabilesc reguli pentru desfasurarea activitatii bursei. Membrii bursei. In unele tari poate fi orice persoana fizica sau juridical autorizata in acest scop. In alte tari, accesul este limitat numai la societatile financiare sau de bursa. Organele de conducere ale bursei. Conducerea bursei are patru feluri de organe: de decizie, de executie, de consultant si de control.Organul de decizie este adunarea generala a membrilor.Organele de executie sunt formate din presedinti, director general, directori, sefi de departamente etc.Organele consultative sunt departamente denumite

comitete, care au menirea de a sprijini organelle de conducere in luarea deciziilor.Organele de control sunt formate din cenzori si revizori contabili. 8.4.3 Functionarea bursei de valori Dupa modul de functionare, bursele pot fi: -burse intermitente opereaza cu ordine de vanzare si cumparare executate in acelasi timp prin auctiune (licitatie deschisa) -burse continue. ordinele de vanzare si cumparare de titluri pot fi introduse tot timpul cat bursa este deschisa. -bursele mixte opereaza alternativ, atat in procedura intermitenta, cat si in cea continua. Desfasurarea operatiunilor de bursa. O operatiune din cadrul bursei trece prin urmatoarele etape: initierea tranzactiei, transmiterea ordinului de vanzare- cumparare, negocierea tranzactiei, stabilirea pretului si a termenului de executare a contractului. In faza initierii, clientul se adreseaza unui broker sau unei societati financiare sau de bursa. Clientul transmite brokerului decizia sa, ca ordin de vanzare sau cumparare. Brokerul deschide un cont pentru reglementarea financiara a tranzactiei. In faza transmiterii ordinului, clientul isi ia obligatia ferma de a vinde sau cumpara in conditiile stabilite. In faza negocierii tranzactiei, efertele de vanzare sau cumparare sunt facute prin mai multe sisteme: negociere prin inscrierea intr-un carnet de ordine, prin inscrierea pe o table, prin strigare si prin inscriere electronica. In faza de executare a contractului, incheierea unui contract ca rezultat al negocierii tranzactiei creeaza obligatii pentru ambele parti: pentru vanzator predarea titlurilor, pentru comparator achitarea pretului. Executarea contractului se poate face prin: -lichidare directa; -prin cliring sau lichidare centralizata. 8.4.4 Aprecierea activitatii bursiere. Indicatorul general al activitatii bursiere este denumit si indicele bursei si este indicatorul statistic care reflecta evolutia in timp a pietelor de valori mobiliare. O bursa este eficienta in conditiile in care realiz. un max. de profit pentru un anumit nivel de risc sau dak inregistreaza un minim de risc pentru un nivel al profitului.

Capitolul 9 PIATA CREDITULUI INTERNATIONAL Principalii participanti la piata creditului sunt institutiile financiar bancare. 9.1 Clasificarea creditelor 1.In functie de persoana juridica care acorda creditul, acesta poate fi: -credit comercial poate fi acordat pentru import sau pentru export; -credit financiar credit acordat de un organism financiar sau o banca. 2.In functie de participantii la operatiunea de creditare: -credite guvernamentale participantii sunt state sau organe ale statului; -credite bancare acordate de catre banci; -credite acordate de institutii financiare internationale; -credite acordate de sindicatele bancare. 3.Din punct de vedere al duratei de acordare a creditului: -credite pe termen scurt 3-5 ani -credite pe termen mediu 5-8 ani -credite pe termen lung mai mare de 8 ani. 4.Din punct de vedere al costului: -credite cu dobanda fixa; -crdite cu dobanda variabila. 9.2 Elementele acordarii si rambursarii creditelor 1.Plafonul creditului suma sau valoarea acceptata de finantator pentru un anumit client. 2.Durata de acordare a creditului perioada din momentul acordarii creditului pana in momentul rambursarii. 3.Costul creditului : -dobanda; -comisioanele bancare; -primele de asigurare a creditului; -alte speze bancare. 4.Rambursarea creditului. Creditul poate fi rambursat in: -rate egale; -rate crescande sau -rate descrescande. 9.3 Tipuri de credite utilizate pentru finantarea activitatii de export Finantarea pe termen scurt se realizeaza prin: -credite de prefinantare -credite de export.

9.3.1 Creditele de prefinantare reprezinta o finantare curenta a activitatii de productie pentru export si se materializeaza sub urmatoarele forme: 1.creditul de cont direct; 2.avansul in cont current; 3.creditul in cont current sau creditele de descoperire; 4.creditele de prefinantare specializate. 9.3.2 Creditele de export: 1.avansul pe documente de marfuri. 2.avansul in valuta; 3.avansul bancar prin cesiunea de creante; 4.scontarea; 5.creditul de acceptare; 6.forfetarea exportului pe credit; .factoringul international. 9.3.3 Creditul furnizor este un credit bancar acordat exportatorului atunci cand acesta consimte partenerului sau o amanare de plata pentru marfa livrata in strainatate. Mecanismul creditului furnizor: 1.Incheierea creditului de vanzare cumparare intre exportator si importator. 2.Operatia de finantare propriu-zisa; 3.Importatorul plateste avansul exportatorului. 4.Incheierea unei conventii de creditare intre exportator si importator; 5.Exportatorul se adreseaza unei banci si incheie un contract de creditare; 6.Se incheie o conventie de asigurare a creditului solicitata de catre banca exportatorului; 7.Banca acorda creditul furnizor exportatorului; 8.Exportatorul livreaza marfa pe credit. 9.3.4 Creditele cumparatoare si liniile de credit Creditul cumparator este cel mai bine definit ca o forma specializata de imprumut in eurovalute, in cadrul careia debitorul este cumparatorul marfurilor. Termenul de 5 ani este specific unui credit comparator. In cazul unui credit comparator fondurile nu sunt platite direct debitorului. In schimb, tragerile sunt permise exportatorului ca plata efectuata in numele debitorului in schimbul marfurilor livrate. Pretul creditelor cumparatoare Exista numeroase modalitati prin care banca profita de pe urma unui credit cumparator. Iata cateva: 1.Marja ratei dobanzii sau rata marginala a dobanzii; 2.Comisionul de angajament; 3.Comisionul de management; 4.Comisionul de agent. Liniile de credit Creditele cumparatoare se refera la un echipament sau la un lot de marfuri chiar daca au loc mai multe livrari si plati in cadrul facilitatii respective. Ele presupun de obicei un singur furnizor sau un singur contractor. Liniile de credit sunt mai cuprinzatoare. Un cumparator poate dori sa deschida o linie de credit care sa acopere mai multe achizitii. Acesta incheie contracte de achizitionare de marfuri cu diferiti furnizori si stabileste conditiile in care urmeaza sa se faca plata contra prezentarii documentelor de expediere a marfii. 9.3.5 Cofinantarea. reprezinta o forma de sprijin financiar, prin participarea bancii mondiale alaturi de alte organisme de credit public, institutii de creditare a creditelor, sau banci la acordarea de imprumuturi tarilor membre. In cazul cofinantarii intalnim 2 categorii de credit: 1.O finantare mixta fondurile sunt asigurate de partile implicate 2.O finantare paralela banca mondiala si ceilalti creditori finanteaza. Avantajul cofinantarii este ca se asigura exportatorilor obtinerea unor finantari la un cost inferior celui al pietei. 9.4 Creditul consortial este un imprumut acordat de un grup de banci constituit intr-o grupare fara personalitate juridica, pe o perioada determinata, condusa de una dintre banci si denumita sindicat bancar pentru un anumit beneficiar. Elementele negociabile sunt suma si moneda de sustinere.Alt element negociabil este scadenta eurocreditului. Etapele de montare ale unui eurocredit:

-negocierea initiala; -formarea grupului de directie; -formarea consortiului; -angajarea fondurilor. 9.5 Emisiunea pe eurooblgiatiuni si noile tendinte pe piata euroobligatara Emisiunea de euroobligatiuni reprezinta o metoda de finantare pe termen lung prin care beneficiarul obtine de pe piata de capital valoarea unui imprumut prin montarea unei emisiuni de eurobligatiuni de catre un sindicat bancar. 9.5.1 Tehnica traditionala utilizata in emisiunea de euroobligatiuni Sindicatul bancar care realizeaza emisiunea de eurooblgiatiuni are 3 functiuni: 1.Organizare generala si coordonare a emisiunii de euroobligatiuni; 2.Garantare sau preluare ferma; 3.Plasare propriu-zisa a titlurilor Sindicatul bancar este constituit din 3 grupuri: -grupul de directie; -grupul de garantare; -grupul de plasare. Modul traditional de realizare a unei emisiuni de euroobligatiuni presupune parcurgerea a 6 etape si anume: 1.Negocierea preliminara si pregatirea emisiunii; 2.Preplasarea; 3.Fixarea conditiilor finale; 4.Repartizarea titlurilor offering day; 5.Plasarea propriu-zisa; 6.Incheierea emisiunii.

Capitolul 11 Lichiditatea internationala Lichiditatea internat. reprz.totalitatea mijloacelor de plata internationale de care poate dispune o tara la un moment dat. Ea este formata din rezerva internationala oficiala , la care se adauga creditele acordate de organismele financiare internationale, precum si facilitatile temporare pe care bancile centrale si le acorda pe baza de reciprocitate. Componentele lichiditatii sunt: -rezerva monetara internationala, formata din :depozite de aur,valute,devize,DST,pozitia creditoare fata de FMI -mijloace de plata internationale si active nete in valuta ale bancilor; Lichiditatea internat. se poate exprima printr-o serie de indicatori .Raportul cel mai sugestiv de exprimare a lichiditatii internat. a unei tari il reprezinta cel dintre rezervele internat(Rvi) si valoarea importurilor(Imp):Li=Rvi/Imp. Activele care sunt cuprinse in cadrul lichiditatii internat pot fi grupate in : -active reale:aurul; - active financiare :valute; titluri de credit etc. 11.1Rezervele internationale In structura rezervei monetare internat sunt cuprinse: aurul, rezervele valutare, DSV si pozitia tarii la FMI. Rezervele valutare se afla sub forma depunerilor la banca centrala ,a plasamentelor in bonuri de tezaur, obligatiuni guvernamentale si alte titluri. Rezerva de aur este formata din 2 parti: stocul de consum curent si stocul permanent.Primul reflecta cantitatea de aur necesara in domeniul cercetarii stiintifice,industriei etc.Cel de-al 2-lea reprezinta acea parte din rezerva de aur care se pastreaza in tezaurul banciicentrale. DSV se constituie prin alocari de catre FMI sau prin incasari din operatiunile cu Fondul sau cu tari membre detinatoare de DSV.

In general rezervele monetare internat. se utilizeaza pt: echilibrarea balantei de plati; interventia pe piata monetara ,in vederea mentinerii cursului de schimb prin modificarea raportului intre cere si oferta; garantarea solvabilitatii externe a tarii; plasarea temporara a excedentului balantei de plati in vederea valorificarii acestuia. Rezerva internat. a Romaniei. Componentele acesteia sunt: aurul; orice active de rezerva recunoscute pe plan internat; active externe sub forma de bancnote si monede metalice sau disponibil in conturi la banci ; cambii, cecuri, bilete la ordin, precum si obligatiuni si alte valori mobiliare negociabile sau nu; bonuri de tezaur , obligatiuni si alte titluri de stat emise sau garantate de guverne straine.

Capitolul 12 BALANTA DE PLATI EXTERNE (BPA) reprezinta o declaratie statistica pentru o perioada de timp data, ce rezuma in mod sistematic tranzactiile economice ale unei tari cu restul lumii. Balanta de plati serveste ca instrument de analiza a nivelului de dezvoltare a unei tari si a studierii economice a acesteia. Balanta de plati urmareste evenimente economice care au loc pe parcursul unei perioade de referinta materializate in tranzactii internationale cu activele si pasivele externe ale unei economii. Tranzactiile se refera la fluxurile economice care reflecta crearea, transformarea, schimbul, transferul unei valori economice si care presupune schimbarea de proprietate asupra bunurilor sau a drepturilor financiare. Conventia aplicata la construirea balantei de plati o reprezinta inregistrarea informatiilor conform principiului dublei intrari. Tara ce intocmeste balanta de plati inregistreaza ca intrari pe credit: -resurse reale indicand exporturi de marfuri si servicii, incasari din venituri; -pozitii financiare reprezentand reduceri ale activelor externe sau cresteri ale pasivelor externe din economie. Se inregistreaza ca intrari pe debit: -resurse reale indicand importuri de bunuri si servicii precum si palti din venituri; -pozitii financiare reprezentand cresteri ale activelor si pasivelor externe ale economiei. Rezidenta este un alt concept important in construirea balantei de plati. Rezidentii unei economii sunt: gospodarii si indivizi ce isi creeaza o gospodarie; corporatii si cvasii-corporatii sau intreprinderi; institutii non-profit; guvernul acelei economii; administratia publica locala; toti cei care au centrul de interes in teritoriul acelei tari. Teritoriul economic repr. teritoriul geografic administrat de guvernul unei tari si include: spatiul aerian; apele teritoriale; zonele libere; depozitele sau fabricile administrate de intreprinderi aflate sub control vamal. Tipurile de tranzactii se pot grupa astfel: 1.schimburi 2.transferuri 3.migratii 4.tranzactiile estimate. 12.1 Structura balantei de plati externe Structura bipartita pe conturi cuprinde: I.Contul curent sau balanta de plati externe; II.Contul de capital financiar sau balanta miscarilor de capital. I.Contul curent sau balanta de plati externe curente cuprinde 3 capitole diferite:

A.Bunuri si servicii care include: balanta comerciala, respectiv importul si exportul de bunuri corporale; balanta serviciilor incasari si plati. B.Veniturile cuprind: venituri din investitii,venituri acumulate de investitor din detinerea de active financiare. C.Transferurile curente cuprind intrarile si iesirile de resurse reale si financiare fara compensare din partea beneficiarului. Aceste transferuri se impart in transferurile guvernului, transferurile private, alte transferuri. II.Contul de capital financiar sau balanta miscarilor de capital se imparte in doua categorii principale de tranzactii: A.Contul de capital ce cuprinde operatiunile de incasari/plati in vederea transferului international al capitalului. B.Contul financiar care include tranzactiile determinate de schimbarea proprietatii activelor financiare straine. Fluxurile cuprinse in contul financiar sunt impartite in 4 tipuri de tranzactii: invesitii directe, investitii de portofoliu, alte investitii si active de rezerva. Investitiile directe presupun un plasament financiar al unui rezident in scopul de a influenta luarea deciziilor. Investitiile de portofoliu cuprind tranzactii cu actiuni, alte titluri financiare si derivate financiare. Activele de rezerva repr. instrumente financiare pentru finantarea sau ajustarea dezechilibrelor financiare. 12.2 Echilibrarea balantei de plati externe se obtine prin compensarea soldurilor active din relatia cu unele tari cu soldurile pasive din relatia cu alte tari din cadrul aceleiasi modalitati de plata. Rezervele valutare au ca scop asigurarea echilibrului balantei de plati, asigurarea platii seviciului datoriei externe, garantarea cursului de schimb s.a Masurile ce se pot lua in vederea stingerii soldului pasiv din balanta de plati:sprijinirea exporturilorl constituirea unei politici de investitii care sa atraga capitalurile straine;obtinerea unor imprumuturi de la organisme financiare externe;emisiunea de obligatiuni de piata externa; atragerea de credite guvernamentale. 12.3 Echilibrarea balantei de plati in contitiile datoriei externe Factorii care actioneaza intr-o criza de lichiditate sunt urmatorii: -variabilele fluctuante: a)export; b)fluxuri de capital; c)importuri de forta majora. -variabile de rezerva: d)rezerve oficiale de aur si devize;e)importuri la care se poate renunta. -variabile rigide: f)importuri minime necesare; g)serviciul datoriei externe.