Piatra i Dumanul

Se numea Piatra. De la cei ce l-au adus pe lumea asta a motenit genele ce i-au pietrificat exteriorul mult mai repede dect ar trebui. Undeva n interior mai simea din cnd n cnd o micare abia perceptibil de substan necristalizat dar rigiditatea corpului l fcea s se simt jenat de acele spasme incontrolabile... Nu rspundea nici cnd i era rostit numele i tia s se ascund sub carapacea-i rece, schimbndu-i nfiarea, visnd s devin ntr-o zi o stnc de granit... i cuta marea plin de ap tandr i cald n care s fie necat... Se numea Dumanul. Ea tia s fure inimile celor din jur de la prima vedere i cu o singur micare a ochilor zglobii, proprie doar ei, pe sub pleoapele-i deschise pe jumtate din cauza venicului surs le oprea rsuflarea celor ce-i ieeau n drum. Arunca sgeile fr osteneal i fr gre ns nu-i plceau intele sgeile treceau prea uor prin epiderma lor ginga i cocoloit. Cuta o prad demn de armele ce le poseda. Era dorit de toi dar visa s doreasc ea pe cineva... Vntul... De ziua sa Vntul s-a transformat ntr-o groaznic furtun i i-a adunat pe toi n Poiana Veseliei. Haosul i nvlmeala i-au ndeplinit datoria... Dumanul a uitat de arsenalul ei... Piatra a uitat s-i pun masca pe care obinuia s-o poarte cu el... Vntul... Adeseori i aduce aminte de acea euforie. n ultima clip a acelei nopi, cnd s-au aflat n sfrit tria i cldura i a venit timpul celui dinti al lor srut cerul a fost luminat de cel mai gigantesc i totodat cel mai monstruos fulger... Monstruozitatea lui nu provenea din spaima ci din invidia i gelozia ce a provocat-o... Fiecare pe loc a tiut care e proveniena acelei lumini orbitoare... Piatra i Dumanul s-au iubit... i Vntul n-a mai avut niciodat, nici nainte nici pe urm, parte de un asemenea cadou... Lumea e plin de pietre, de dumani, de sgei, de mri i de inte... Dumanul tot nomad a rmas, sgeile-i pot fi gsite pe toate continentele... Piatra a fost purtat de ape prin multe ruri, lacuri, mri i oceane... Ea, Dumanul, nu i-a mai rupt niciodat de cineva sgeile i n-a mai dorit pe nimeni la fel... El, Piatra, N-a mai simit acea tandree i cldur ca a valurilor acelei mri i nu a mai regsit sentimentul de a fi stnc de granit... Vntul... n amintirea acelei lumini de neuitat ce-a izvort din explozia dorinelor ndeplinite a celor doi le-a mai oferit, ce-i drept rareori, cte un serviciu, purtndu-le replicile dintr-un capt al lumii n altul... Astfel i-au mai vorbit... Dar nu s-au mai vzut niciodat...