Introducere

Genetica moleculara, cea mai tnara si cea mai moderna ramura a geneticii este unul dintre cele mai dinamice domenii ale cercetarii stiintifice. Gregor Mendel, fondatorul geneticii, descopera factorii ereditari care mai trziu vor fi numiti gene, si mecanismul transmiterii acestora de la o generatie la alta. Functionnd n interactiune cu mediul, genotipul determina fenotipul, adica totalitatea caracterelor morfologice, fiziologice, biochimice si comportamentale ale individului. Acizii nucleici sau polinucleotidele, alcatuite dintr-o baza azotata, un radical fosfat si un zahar sunt utilizate pentru biosinteza proteinelor in procesul de translaie a informaiei genetice. Genele sunt purttoarele fiecrei informaii genetice a fiecrui caracter ereditar. Fiecare gen reprezint un fragment de ADN in care informaia genetic este codificat printr-o secven caracteristic de nucleotide. O mutaie la nivelul unei gene se traduce printr-o protein modificat, a crei activitate biologic este alterat sau dispare. Uneori mutaia poate avea efect favorabil, conferind organismului un caracter benefic. Evoluia speciilor are la baz tocmai selecia natural a mutaiilor favorabile. Biosinteza proteinelor are la baz transferul de informaie de la ADN la protein prin intermediul ARN si a codului genetic. Unitatile de codificare a informatiei genetice sunt reprezentate de codoni. Codonul este alcatuit dintr-o secventa de trei nucleotide din macromolecula de ADN, el avnd capacitatea de a determina includerea unui anumit aminoacid n molecula proteica. Pentru codificarea celor 20 de aminoacizi care intra n alcatuirea proteinelor exista 64 de codoni, cifra reprezentnd totalitatea combinatiilor celor 4 tipuri de nucleotide luate cte 3 (din care 61 de codoni fac sinteza proteica, iar 3 codoni opresc sinteza proteinelor). In biosinteza unei proteine aminoacizii se succed exact in ordinea in care se succed codonii in ARNm. innd seama ca exista mai multi codoni dect aminoacizi, s-a dovedit ca mai multi codoni pot codifica acelasi aminoacid. EX: fenilalanina este codificata de doua triplete: UUU si UUC. Codul genetic este nesuprapus, ceea ce nseamna ca doi codoni vecini nu au nucleotide comune. Este fara virgule: citirea informatiei se face continuu, deci ntre doi codoni succesivi nu exista semne de punctuatie. n codul genetic nu exista dect doi codoni (GUG si AUG) care marcheaza nceputul unui mesaj genetic si trei codoni (UAA, UAG si UGA) care indica sfrsitul unui mesaj genetic si prin urmare a biosintezei proteinei. Codul este universal la toate organismele vii, de la virusuri si bacterii pan la plante si animale superioare, inclusiv om, aceleasi triplete codificnd acelasi aminoacid.

Structura chimica a ADN si ARN. Tipurile si rolul lor n sinteza proteica

Molecula ADN este formata din doua catene polinucleotidice rasucite una n jurul celeilalte n spirala cu bazele azotate spre interior. Totdeauna, daca pe o catena ntr-un anumit punct este adenina, pe catena opusa n dreptul adeninei este timina. ntre ele sunt doua legaturi de hidrogen. n dreptul guaninei este citozina, ntre ele fiind trei legaturi de hidrogen. Adenina(A) cu timina(T) si guanina(G) cu citozina(C) formeaza perechi, sunt complementare si se atrag ntre ele. n molecula de ADN, complementaritatea dintre bazele purinice si cele pirimidinice tine cele doua catene alaturate, orict ar fi ele de lungi. Legaturile de hidrogen sunt mai slabe dect cele esterice si se rup daca ADN-ul este ncalzit spre 100o C (proces numit denaturare) rezultnd ADN monocatenar. Prin racire treptata are loc procesul de renaturare, adica cele doua catene de ADN se atrag datorita complementaritatii bazelor azotate si revin n vechile pozitii. Replicatia ADN are loc atunci cnd o celula se pregateste de diviziune, cantitatea de ADN dublndu-se, iar celulele fiice vor mosteni n mod egal ntreaga informatie genetica de la celula mama. nalta fidelitate a replicatiei ADN asigura transmiterea nealterata a informatiei genetice de la o generatie de celule la alta, conditie esentiala a continuitatii vietii. Informatia necesara sintezei proteinelor este depozitata n moleculele de ADN, deci procesul necesita o traducere dintr-un limbaj cu 4 semne al nucleotidelor ntr-un limbaj cu 20 de semne al aminoacizilor. ARN-ul, spre deosebire de ADN este o macromolecula alcatuita de regula dintr-o singura catena polinucleotidica care se formeaza tot prin legaturile diesterice dintre radicalul fosfat si pentoza. Moleculele ARN nu pot avea dimensiuni foarte mari deoarece, cu ct creste numarul nucleotidelor, cu att stabilitatea moleculei scade. n sinteza proteica sunt implicate mai multe tipuri de ARN, fiecare ndeplinind roluri diferite. 2

Sinteza ARN(transcrierea) se realizeaza tot pe baza complementaritatii bazelor azotate ca si n cazul replicatiei ADN. Dupa formarea catenei, molecula ARN paraseste locul transcrierii, iar catenele ADN revin la pozitia initiala. ARN contribuie n diferite moduri la structurarea si functionarea materialului genetic, existnd astfel mai multe tipuri de ARN: ARN mesager(ARNm) are rolul de a copia informatia genetica dintr-un fragment de ADN si de a o duce ca pe un mesaj la locul sintezei proteice. ARN ribozomal(ARNr) intra n alcatuirea ribozomilor asociat cu diferite proteine. El este sintetizat tot prin trascriere din ADN, dupa care catena ARNm se pliaza formnd portiuni bicatenare, datorita complementaritatii bazelor azotate. ARN de transfer(ARNt) este specializat n aducerea aminoacizilor la locul sintezei proteice. Molecula este formata din 70-90 nucleotide si are doi poli functionali: - unul la care se ataseaza un numit aminoacid altul care contine o secventa de 3 nucleotide care recunoaste o numita secventa a ARNm unde se ataseaza pe baza complementaritatii. Se stie ca proteinele sunt macromolecule formata prin nlantuirea ntr-o anumita succesiune a celor 20 aminoacizi. n acest caz este valabila analogia cu un text scris cu un alfabet de 20 de semne. Numarul de combinatii posibile este incalculabil, fapt care explica marea varietate a proteinelor.

Etapele de desfasurare a biosintezei proteice

Se apreciaza ca pentru molecule proteice formate prin nlantuirea a 1000 de aminoacizi n diferite proportii su succesiuni, numarul de combinatii posibile ar avea 1300 de cifre. Fiecare specie are proteinele ei particulare. EX: insulina provenita de la diferite specii de mamifere prezinta diferente localizate ntr-o anumita portiune a lantului. O proteina poate fi formata din unul sau mai multe lanturi polipeptidice. Odata sintetizate, lanturile se pot plia datorita unor legaturi chimice care confera moleculei proteice un anumit aranjament spatial. Unele proteine au rol mecanic, fie formnd o retea fina de ancorare a organitelor celulare, fie participnd la miscari celulare, fie realiznd structuri mecanice extracelulare. Altele au functii particulare ca transportori de oxigen (hemoglobina), anticorpi, factori ai coagularii. Cele mai multe proteine functioneaza ca enzime. Biosinteza proteica se desfasoara n doua etape: - Transcriptia (copierea mesajului genetic din moleculele de ADN n molecule de ARNm) - Translatia (utilizarea mesajului genetic pentru sinteza proteinelor pe baza codului genetic) In plante se afl trei situsuri de transcripie a informaiei genetice: in nucleu, mitocondrii si cloroplaste si patru situsuri de translaie: in citoplasm, cloroplaste, mitocondrii si reticulul endoplasmatic rugos. Transcriptia.O celula poate produce mii de proteine diferite. Prin transcripie are loc biosinteza ARNm pe baza informaiei din ADN prin transcrierea exact a succesiunii de codoni ai genei in macromolecula acestuia. Biosinteza proteinelor, respectiv asamblarea aminoacizilor in lanul de polipeptide se realizeaz in ordinea dictat de ARNm, in procesul de translaie. Translatia are loc la nivelul ribozomilor. Etape: 1. ARNm recunoaste locul sintezei datorita primelor nucleotide ale sale care formeaza o secventa de initiere. 2. n citoplasma, aminoacizii sunt pregatiti pentru sinteza n doua faze: a)n prima faza aminoacizii sunt activati prin reactia cu ATP care le va dona energie: AA + ATP ------------------ AA ~ AMP + P~P aminoacil sintetaze b)aminoacidul activat se ataseaza unei molecule de ARN de transfer(ARNt). AA ~ AMP + ARNt ------------------ AA ~ ARNt + AMP aminoacil sintetaze AMP (acid adenozinmonofosforic) apoi va fi rencarcat cu energie prin fosforilare ( AMP + P~P = ATP) la nivelul mitocondriilor. 3

3. ncepe etapa translatiei care presupune trecerea ARNm printre subunitatile ribozomului. n spatiul dintre cele doua subunitati este loc pentru doi codoni ai ARNm. Prima etapa n procesul de sinteza proteica o constituie transcriptia informatiei genetice din ADN n ARNm, cu ajutorul enzimei ARN polimeraza. La procariote se copiaza informatia genetica a mai multor gene succesive, iar ARNm codifica mai multe proteine de care celula are nevoie n momentul respectiv. La eucariote se copiaza informatia genetica a unei singure gene rezultnd ARNm precursor separnd secventele informationale (exoni) de cele noninformationale (introni). Alte enzime leaga exonii ntre ei si rezulta ARNm matur care va ajunge la ribozomi prin difuziune. A doua etapa a sintezei proteice este reprezentata de translatie n urma careia o secventa de nucleotide din ARNm este transformata ntr-o secventa de aminoacizi n molecula proteica. ARNm se cupleaza cu ribozomii din citoplasma formnd poliribozomi. Concomitent are loc activarea aminoacizilor (AA) din citoplasma prin legarea lor de ATP. Cele patru faze ale sintezei proteice pot fi redate sintetic astfel: - Activarea aminoacizilor se realizez in prezena enzimei aminoacil-ARNt-sintetaza,caracteristic fiecrui aminoacid, care catalizeaz legarea aminoacidului de AMP, apoi transferul acestuia pe molecula de ARNt specific, care conine anticodonul ce va recunoaste secvena de nucleotide din ARNm. sub aceast form, fiecare aminoacid este transportat la polizomi, locul de biosintez a proteinelor. - Iniierea biosintezei lanului polipeptidic se realizeaz cu participarea unor factori de iniiere care asambleaz ribozomii pe ARNm, formand polizomii, concomitent cu recunoasterea codonului de iniiere AUG a biosintezei de ctre metionin-ARNt, la captul 5 al ARNm. - Elongaia lanului peptidic conduce la biosinteza polipeptidei prin formarea treptat a legturilor peptidice intre aminoacizi cu ajutorul ribozomilor. n aceasta faza aminoacizii se unesc ntre ei prin legaturi peptidice cu ajutorul enzimelor peptid polimeraza. Dup fixarea primului aminoacil-ARNt pe ribozomi la situsul P (peptidil) are loc selectarea urmtorului aminoacil-ARNt si fixarea acestuia la situsul A (aminoacil) pe baza recunoasterii specifice codon (al ARNm) anticodon (al ARNt), cu participarea GTP si a unor factori de elogaie. Formarea legturilor peptidice, catalizat de o peptidil-transferaz are loc intre gruparea NH2 a aminoacidului nou adus si gruparea COOH a celui legat deja de lanul peptidic iniiat. Pe msur ce se formeaz, polipeptida rmane legat de ribozom prin ARNt specific ultimului aminoacid atasat, in situsul P. In continuare are loc traslocarea peptidil-ARNt pe situsul P, iar ribozomul se deplaseaz fa de ARNm spre captul 3 pentru a permite codonului urmtor s fixeze in situsul A un aminoacil-ARNt cu anticodonul complementar. Dup realizarea legturii peptidice si atasarea aminoacidului la peptida existent procesul se reia pan la transducia intregului mesaj inscris in molecula de ARNm. Moleculele de ARNt eliberate dup legarea aminoacizilor in lanul peptidic trec in citoplasm, matricea mitocondrial sau strom si particip la activarea si transportul altor molecule de aminoacizi la locul de sintez a proteinei respective. - Incetarea biosintezei proteice se realizeaz in momentul apariiei codonilor non-sens (UAA, UAG sau UGA) din molecula de ARNm pe ribozomul funcional. Acesti codoni pun punct mesajului, biosinteza lanului peptidic este sistat si in, acelasi timp, se rupe legtura dintre peptid si ARNt care a transportat ultimul aminoacid. Proteina astfel sintetizat este pus in libertate in configuraia tridimensional caracteristic, dat de resturile de cistein sau de aminoacizii hidrofobi. Dup eliberarea proteinei native are loc si eliberarea ribozomilor de pe ARNm, precum si a ARNt, acestia putand relua procesul de biosintez al altei proteine. In cloroplaste se biosintetizeaz proteine specifice si indeosebi subuniti ale enzimei ribulozo-1,5-difosfat carboxilaza, in mitocondrii se biosintetizeaz proteinele mitocondriale, in citoplasm proteinele citoplasmatice si unele enzime, iar in reticulul endoplamatic rugos proteinele de rezerv, cele care intr in constituia pereilor celulari si unele enzime specifice. In acest organit se sintetizeaz si protein enzimele din glioxizomi, peroxizomi, veziculele proteice si sferozomi. Proteinele din cloroplaste si din mitocondrii rezult din polipeptidele sintetizate in aceste organite si in citoplasm. Subunitile polipeptidice mici biosintetizate in citoplasm sunt transportate prin membranele cloroplastelor sau a mitocondriilor, iar si apoi sunt asamblate in aceste organite, in prezena unor enzime specifice. In plante se sintetizeaz mii de proteine; unele se acumuleaz si se depoziteaz la locul de sintez, in timp ce altele sunt transportate spre alte situsuri. Proteinele care sunt transportate au legate domenii-int care au rolul 4

unor adrese legate de molecul. Aceste domenii-int sunt alctuite din polipeptide scurte sau aminoacizi care se gsesc situai la unul din capetele proteinei, sau la ambele capete. Transportul proteinei prin membranele fosfolipidice se face prin pori sau prin canale. Proteinele care sunt transportate prin pori se leag de o molecul chaperon, care are greutatea molecular de 70 kDa. Proteinele sintetizate in reticulul endoplasmatic se acumuleaz ca proteine de rezerv in vezicule proteice sau intr in ciclul secretor in care este implicat si complexul Golgi, plasmalema si tonoplastul. Aceste proteine au domeniul de int alctuit din glicani care sunt legai de captul amino al lanului. Prezena acestuia permite polipeptidelor s se ansambleze in oligomeri. Proteinele sintetizate in citoplasm intr in alctuirea citoplasmei sau sunt transportate in plastide, mitocondrii, nucleu si peroxizomi. Peptidele transportate in plastide au la captul amino al lanului peptidic molecule semnal alctuite din 4050 aminoacizi care au rolul de a recunoaste transportorii membranari si locul de transport - porii care se formeaz in locurile in care membrana extern si cea intern ajung in contact. Este un transport transmembranal activ. Transportul peptidelor in mitocondrii se face activ prin dou proteine transportoare, deoarece membrana extern si cea intern nu ajung in contact. Polipeptidele destinate nucleului sunt transportate prin porii nucleari. Aceste proteine au un domeniu de int nuclear (NLSs).

Concluzie
Proteinele datorit compoziiei lor, fiind formate exclusiv din aminoacizi se ntlnesc alturi de ali compui importani de tipul polizaharidelor,lipidelor i acizilor nucleici ncepnd cu structura virusurilor, a organismelor procariote, eucariote i terminnd cu omul. Practic nu se concepe via fr proteine. Proteinele pot fi enzime care catalizeaz diferite reacii biochimice n organism, altele pot juca un rol important n meninerea integritii celulare (proteinele din peretele celular), n rspunsul imun i autoimun al organismului.