Nu e usor sa cresti. Te agati de lucruri care au fost, te intrebi ce va urma.

Dar incepandcuaceastazi, stim ca un capitoldinviatanoastra s-a incheiat si catrebuiesa ne pregatimpentruceea ce ne va rezervaviitorul, sau si mai bine, sa ne pregatimviitorulpentru a lua forma viselor si asteptarilornoastre. Pentru ca cel mai important lucrupe care l-aminvatat in liceu este ca suntemputernici, atat ca un grup, cat si individual, capabili sa realizamchiar si ceea ce parea a fi imposibil (Smiley) si cel mai frumoslucrucu care ne-am ales au fostamintirile si legaturilecreateaici. In urmacupatruani, dinmultimea de elevi care asteptaunerabdatori sa devina boboci ai Colegiului National Anastasescu, la chemareadneiVoicu Olga, prima noastradiriginta, 28 dintreeisaudesprinspentru a forma o parte dinceea ce vedetidumneavoastraaziaici. Catevaluni au trecut si altitreielevis-aualaturatacestei mari familii care devenise IX A M.I bilingv. Am fost de la inceput un colectiv unit, in mare parte datoritafaptului ca multi eramdinaceeasiclasa, lucrupe care dnulprofesorPopa l-a remarcatdin prima, dupa galagiape care o faceam (desi de obiceitindea sa creada ca Silvia n-a fostcunoi in generala ;)) dar si datoritafaptului ca i-amprimitcubrateledeschisepecei care au vrut sa ni se alature. Timp de doianiamvazutceinseamna sa fiielev de liceu, atatbune si rele. amparticipat la BalulBobocilor, aminvatatdingreu (mai multsau mai putin), amrealizatpropriulnostru bal, in doarcatevazile, BalulMartisorului, iarcativadintrecolegichiar au plecat in strainatate la San Remo, sa ne reprezinteliceulpe o scenainternationala, am mers la petreceriimpreuna. Apoi a venitclasa a XIa, cuemotiipentru ca urmaanul,,de foc dar si cubucurie, pentru ca urma sa organizamdouasarbatori importante : Halloween si Valentine s Day. Am organizatcelmai tare Halloween din istoriascoliidardoaratat. Deoarecein ianuarie s-aintamplatceva la care nu ne-am fi asteptat; accidentulunei college urmat de pierdereaeicatevalunimaitarziu. Colectivulnostru nu a mai fostniciodata la felchiardacaea, LoredanaMatei, este si a fostmereuprezenta in gandurile si in amintireanoastra. Apoi a intervenitputerea de care vorbeam mai sus si amrealizat ca dacamergeminainte nu inseamna ca o uitam ci ca vom continua ceeaceaminceputcutotii la inceputulliceului : sa crestem si sa devenimoameni de valoare. Au urmatmajoratele (mai putinunul) sischimbareadiriginteicudnaprofesoara Doina Baltoiu, care desi nu ne cunosteadinainte, a stiut sa se apropie de noi si sa ne apropiepenoi de ea, cualtecuvinte, a fost o alegereperfectapentrunoi, la fel cum a fost si dna prof Voicu in primiidoiani.Apoi a urmatvacantaspreultimul an. Un an in care ne-amdistratmult, aminvatatmult (poate nu mai multdecatne-amdistrat, dar celputinpeaproape), si ne-amapropiat si mai mult de profesori. Cu aceastaocazie, vremsa va multumimpentrucateatifacutpentrunoi, pentruceea ce ne-atiinvatat, atatcunostinte in materiilepe care ni le-atipredat, cat si invataturipe care le putemaplica mai tarziu in viata, pentruca ne-atisustinutcandamavutnevoie si ca ne-atiajutat sa trecem mai usorprinliceu. De asemenea, vrem sa le multumimdoamnelordiriginte, care au facuttoatecele de mai sus si chiarmult mai mult si care au devenit parte integranta a acesteifamilii. Prieteniiledinliceu nu trebuie sa fievesnice ; eledureazaatatatimp cat pastram in noiamintireaacestorpatruanifrumosi, a profesorilor care ne-auindrumat si a colegiloralaturi de care am impartit zi de zi mari bucurii, realizari, dar si tristeti care au creatunelegoluripe care stim ca nu avem cum sa le umplem. Asadar, depinde de noi sa facemacesteprietenii si legaturi sa dureze cat de multposibil si sa ne insoteascapeparcursulvietiinoastre de studenti si mai tarziu, de adulti.