ADMINISTRAREA RISCURILOR ÎN CADRUL BĂNCII TRANSILVANIA Cuprins

Capitolul 1. Riscul bancar...............................................................................................................................................2 1.1.Noţiuni generale despre risc..................................................................................................................................2 1.2.Clasificarea riscurilor bancare.............................................................................................................................13 1.2.1. Clasificarea riscurilor în funcţie de gradul de expunere la risc ..................................................................29 1.2.2. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de caracteristica bancară............................................................31 1.2.3. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de alocarea lor în cadrul sistemului financiar............................34 1.3.Riscul sistemic....................................................................................................................................................36 1.3.1. Reducerea riscului moral în sistemul bancar ............................................................................................36 1.3.2. Riscul sistemic şi restructurarea sistemului de plăţi .................................................................................37 Capitolul 2. Gestiunea riscurilor...................................................................................................................................39 2.1.Cerinţele prudenţiale...........................................................................................................................................40 2.1.1. Cerinţe prudenţiale cu privire la nivelul minim de solvabilitate.................................................................42 2.1.2. Cerinţe prundenţiale privind nivelul minim de lichiditate..........................................................................43 2.1.3. Cerinţe prudenţiale cu privire la diviziunea riscului...................................................................................44 2.1.4. Cerinţe prudenţiale privind tratarea diferenţiată a creditelor şi constituirea corespunzătoare a provizioanelor.......................................................................................................................................................44 2.1.5.Cerinţe prudenţiale privind poziţia valutară.................................................................................................45 2.1.6.Cerinţe prudenţiale privind administrarea resurselor şi plasamentelor băncii.............................................46 2.1.7.Cerinţe prudenţiale privind extinderea reţelei de sucursale şi alte sedii secundare ale băncii.....................47 2.2.Identificarea şi analiza riscului............................................................................................................................47 2.3. Controlul şi eliminarea riscurilor.....................................................................................................................48 2.4. Asumarea riscului..............................................................................................................................................49 2.5. Finanţarea şi transferarea riscului......................................................................................................................53 Capitolul 3. Analiza riscului bancar la Banca Transilvania..........................................................................................55 3.1. Banca Transilvania - parte integrantă a sistemului bancar românesc................................................................55 3.1.1.Scurt istoric..................................................................................................................................................55 3.1.2.Obiectul de activitate....................................................................................................................................57 3.1.3.Clienţii băncii...............................................................................................................................................58 3.1.4.Organizarea şi conducerea băncii.................................................................................................................60 3.2. Politica acordării creditelor de către Banca Transilvania..................................................................................61 3.3. Gestionarea riscurilor în cadrul Băncii Transilvania........................................................................................66 3.3.1. Riscul de credit...........................................................................................................................................66 3.3.2. Riscul de lichiditate....................................................................................................................................69 3.3.3. Riscul ratei dobânzii...................................................................................................................................70 3.3.4. Riscurile operaţionale................................................................................................................................71 3.3.5. Riscul de mediu economic.........................................................................................................................72 3.3.6. Riscul de solvabilitate şi alte riscuri financiare..........................................................................................72 3.3.7. Riscul valutar.............................................................................................................................................73 3.3.8. Riscul de ţară, banca parteneră şi societăţi de asigurare – reasigurare......................................................75 3.4. Analiza riscurilor băncii prin prisma principalilor indicatori ai activităţii de atragere a resurselor şi realizare a plasamentelor la Banca Transilvania Sucursala Cluj-Napoca..................................................................................78 3.5. Determinarea indicatorilor de rentabilitate şi de risc.........................................................................................84 3.5.1. Indicatorii de rentabilitate...........................................................................................................................84 3.5.2. Indicatorii de risc.......................................................................................................................................87 Concluzii şi propuneri.................................................................................................................................................92

1

Capitolul 1. Riscul bancar 1.1.Noţiuni generale despre risc
Premisele apariţiei riscurilor Riscurile cu care se confruntă instituţiile bancare în activitatea lor sunt determinate de particularităţile specifice domeniului bancar, precum şi de o serie de alte considerente prezentate în continuare. Dublul rol al băncilor, de entităţi economice independente, ce au ca scop maximizarea profitului, pe de o parte, şi de elemente ale sistemului bancar coordonat de banca centrală, având ca obiectiv implementarea politicii monetare a acesteia, pe de altă parte, implică o nouă dimensiune a riscului, în sensul că politicile duse de bănci în scopul realizării obiectului propriu de activitate pot intra în contradicţie cu măsurile de politică monetară impuse de banca centrală la un moment dat. Legăturile de intermediere ale sistemului bancar cu restul economiei sunt esenţiale pentru menţinerea unui echilibru economic stabil, deoarece: pe de o parte valorile materiale se produc în activităţile productive nebancare, iar evoluţia şi stabilitatea băncilor se susţin prin resursele atrase şi, respectiv, prin plasamentele efectuate cu entităţi economice din mediile nebancare; iar pe de altă parte, funcţiile sistemului bancar, ca element al sistemului economic naţional sunt determinate pentru buna funcţionare a fluxurilor financiare şi indirect, a fluxurilor materiale în economie.

2

Ca intermediari financiari, băncile asigură, prin serviciile de atragere a resurselor şi prin plasamentele efectuate, redistribuirea resurselor în economie din zonele aflate în excedent de resurse spre zonele deficitare. Valorile vehiculate în cadrul sistemului bancar sunt de o importanţă ce determină o abordare specifică: fluxurile financiare ce pătrund şi ies din bănci sunt de valori foarte mari, fiind constituite din sume diverse, ce au la bază o multitudine de documente justificative. Sistemul de evidenţă şi control al existenţei şi mişcărilor de bani într-o bancă trebuie să asigure, pe de o parte, o strictă urmărire a existenţei şi mişcărilor de bani. Riscurile decurg din faptul că volumul banilor existenţi ca resurse şi, respectiv, al plasamentelor este constituit din sumele relativ mici ale unei mase mari de clienţi. Există tendinţa de fraudare, foarte mare datorită caracteristicilor banilor, atât pentru personalul bancar implicat direct sau indirect în activitatea ce presupune vehicularea lor, cât şi prin indicatorii ce decurg din aceste caracteristici – lichiditatea şi solvabilitatea. Condiţiile de apariţie a riscurilor bancare sunt determinate de manifestarea unui complex de factori care depind de: evoluţia generală a economiei, schimbări legate de organizarea băncii, luarea unor decizii financiare, condiţiile politice şi economice. Evoluţia generală a economiei determină schimbări ale indicatorilor macroeconomici, şi anume: dinamica PIB pe ansamblu şi pe elemente structurale, evoluţia ratei inflaţiei şi stabilitatea monetară, etc. băncile depind de starea economică a unei ţări la un moment dat, datorită, pe de o parte, faptului că deciziile de politică monetară pe care le ia banca centrală sunt aplicate de către sau prin intermediul băncilor, iar pe de altă parte, băncile îşi atrag resursele şi efectuează plasamentele din şi în mediul nebancar generator de rezultate la nivel macroeconomic şi, în acelaşi timp, afectat de evoluţia generală a economiei. Schimbările legate de reglementările financiar – bancare, precum şi de cele economice influenţează eficienţa şi siguranţa bancară. Dependenţa activităţii de factorul timp face ca o măsură luată la nivel intern de către o bancă în ceea ce priveşte, spre exemplu, procentele de dobândă activă şi pasivă să nu-şi atingă scopul de creştere a activităţii băncii şi de menţinere a echilibrului fundamental între resurse şi plasamente, în cazul în care banca centrală modifică într-un sens nedorit rezultatul rezervei minime obligatorii sau valoarea dobânzii de refinanţare. Modificările politicii monetare impuse de reglementările băncii centrale au, astfel, asupra băncilor un impact direct, însă nu trebuie omis faptul că efectele lor au şi o altă destinaţie, ele
3

de riscurile evaluate de finanţatori. reacţia acesteia la modificările normative având o influenţă asupra activităţii în sine şi a rezultatelor activităţii bancare. Intercondiţionarea dintre economic şi politic generează pe termen lung tendinţe poziţive sau negative ce lasă o anumită amprentă asupra imaginii ţării în lume. din acest punct de vedere este tratată îndeosebi problema unor pierderi neprevazute la activele bancare. Evaluarea riscurilor de pierdere legate de factorul uman se face pornind de la premisa că problemele privind personalul sunt relativ cuantificabile şi duc la aprecieri subiective. pierderi cauzate de riscuri de piaţă. o singura grupă sau o clasă de riscuri. Spre exemplu. ca de exemplu frauda. cel mai adesea sub aspectul tehnicilor de gestiune şi doar foarte rar sunt analizate şi mecanismele de transmisie/amplificare a riscului suportat de instituţia financiară. Definirea riscului Cel mai adesea. de credit sau de lichiditate. finanţările externe derulate prin bănci sau linii de credit susţinute de băncile străine printr-o bancă autonomă sunt condiţionate în ceea ce priveşte termenii de dobândă. cei mai mulţi autori se concentrează asupra funcţiei clasice a băncilor. de intermediere în sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora. Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii băncii sau instituţiei financiare în chestiune. Alţi autori se concentrează asupra unor pierderi – potenţiale sau efective – cauzate de riscuri cu totul aleatoare şi necontrolabile.Cei mai mulţi practicieni abordează. Atunci când definesc riscul şi gestiunea riscului. riscurile bancare sunt considerate din două puncte de vedere sensibil diferite: punctul de vedere teoretic şi cel practic. Resursele umane sunt considerate un activ deosebit de important al unei entităţi economice. incendiul sau catastrofele naturale. Cuantificarea riscurilor de ţară se face având în vedere aceste tendinţe. prin eliminarea influenţei factorilor cuantificabili. atât un impact în sine (de regulă sub forma pirderilor directe suportate). cât şi un 4 .adresându-se economiei reale. ceea ce afectează operaţiunile bancare externe. garanţiile sau condiţiile de rambursare. de o pregătire necorespunzătoare sau de efectuarea unor operaţiuni ineficiente sau nesupravegheate pot genera pierderi. luându-se în calcul în primul rând riscul de ţară şi apoi riscul băncii. Perturbările provocate de greşita organizare a băncii. eficienţa utilizării personalului putând fi evidenţiată doar indirect în rezultatele activităţii. Condiţiile politice şi economice existente şi de perspectivă ale ţării au implicaţii asupra serviciului datoriei publice. de regulă.

Riscurile bancare sunt acele riscuri cu care se confruntă băncile în operaţiunile lor curente şi nu doar riscurile specifice activităţii bancare clasice. 5 . prin expunerea la risc vom inţelege valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suportă sau pe care le-ar putea suporta instituţia financiară în cauză. în domeniul financiar cel puţin.Şi.impact indus cauzat de efectele asupra clinetelei. acesta poate fi definit în mod diferit. iar definirea lor constituie punctul de plecare al gestionării riscurilor. partenerilor şi chiar asupra autorităţii bancare. gestiunea globală a bilanţului ("asset and liability management"). Pornind de la funcţia clasică a băncilor.Ca agenţi care operează pe diverse pieţe financiare. atunci putem prezenta şi diferite accepţiuni care se dau riscului bancar ca pe diferite tipuri de riscuri bancare. riscul trebuie privit ca un conglomerat sau complex de riscuri.Drept urmare. personalului. de credit sau de lichiditate. de intermediere în sfera riscurilor financiare. Dacă acesta este cadrul – foarte general – în care vom aborda problema riscurilor bancare. În literatura de specialitate şi în practica bancară. pirderi cauzate de riscul de piaţă. Universul bancar se caracterizează prin multiple dimensiuni ale riscurilor ce afectează performenţele. deşi perspectiva celor mai multe analize bancare asupra riscului este îngusta trebuie să subliniem înca de acum că acesta este generat de o multime de operaţii şi proceduri. Cuplul risc-performanţă este indisociabil în universul bancar. Toate riscurile sunt definite ca pierderi asociate unor evoluţii adverse a rezultatelor (calificate ca risc "downside").De aceea. gestiunea bancară este recunoscută prin două ipostaze: • • gestiunea riscurilor. de cele mai multe ori interdependente prin aceea că pot avea cauze comune sau că producerea unuia poate genera în lanţ alte riscuri. băncile se confruntă şi cu riscuri ce nu le sunt specifice (de exemplu riscul valutar). În funcţie de punctul de vedere din care facem analiza riscului. dar pe care trebuie să le gestioneze.Din această definiţie rezultă că expunerea la risc poate fi efectivă sau potentială. aceste operaţiuni şi proceduri genereaza în permanenta expunere la risc. riscul este privit ca o pierdere neprevăzută la activele bancare.Vor adopta ca definiţie standard pe cea lingvistică şi vom considera drept risc probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinţe adverse pentru subiect.În acest context.

Potrivit teoriei bancare. opţiunile. riscurile. determină reducerea profiturilor şi a veniturilor acţionarilor sau. fie prin faliment. controlul în vederea realizării obiectivelor propuse. ieşirea din afaceri a băncii. contractele swap.obţinerea unui profit cât mai mare pentru acţionari. a procesului de administrare. Gestionarea riscurilor presupune ansamblul instrumentelor. tehnicilor şi dispoziţivelor organizatorice necesare băncii pentru a realiza o strategie performantă. ca rezultat al unui management deficitar sau al impactului şocurilor reale monetare care perturbă evoluţiile macroeconomice anticipabile. Consecinţele producerii riscurilor Producerea riscurilor bancare. Principalele obiective ale gestiunii bancare sunt: maximizarea rentabilităţii. exercitarea dreptului de a dispune asupra sa. 6 . tipologia riscurilor se diferenţiază prin intensitatea de acţiune şi consecinţele pe care acestea le generează. în sensul unei orientări de optimizare. contractele la termen.minimizarea pierderilor . respectiv: o primă orientare se limitează exclusiv la instrumentele şi conceptele de bază. prin ea însăşi. aşa cum a doua orientare a treia orientare evidenţiază şi detaliază complexităţile riscurilor financiare şi se focalizează asupra instrumentelor bancare care administrează ele operează. În domeniul riscului bancar există 3 orientări relevante. în ultima instanţă.şi cu cel central . fie prin preluarea ei de către o bancă mai puternică. dirijarea. gestionării lor. respectarea reglementărilor bancare în vigoare. minimizarea expunerii la risc. toate instrumentele care permit controlarea riscurilor. O strategie bancară performantă trebuie să cuprindă programe şi proceduri de gestionare a riscurilor bancare care să minimizeze probabilitatea producerii acestor riscuri în concordanţă cu obiectivul principal al activităţii bancare .Gestiunea. Trebuie avut în vedere şi costul implementării şi exploatării procedurilor care vizează gestiunea riscurilor care nu trebuie să fie mai mare decât expunerea potenţială la risc. organizarea activităţii în sensul optimizării evoluţiei patrimoniului. respectiv conducerea procesului. presupune atribuţii cum sunt:     administrarea unui patrimoniu.

efectele pierderilor semnificative din credite. făcând totodată obiectul acţiunilor disciplinare din partea organismelor de reglementare. ca determinant al scăderii profitului şi pe locul trei. nu duc la falimentul băncii decât dacă deponenţii se aşteaptă ca guvernul să sprijine banca sau dacă aceasta are expunere mică pe pieţele cu ridicata pentru nevoile sale de finanţare. Riscul de credit este maxim în timpul şi imediat după perioadele de recesiune. demonstrează o pierdere a încrederii deponenţilor în bancă. Lipsa de lichiditate poate rezulta din imprudenţa în constituirea sau utilizarea fondurilor. Se poate aprecia că în cazul băncilor mari există două tipuri de factori principali care conduc la starea de faliment: . insolvabilitatea nu reprezintă cauza principală a falimentului bancar. Atâta timp cât are fonduri. în primul rând. când piaţa realizează reducerea valorii reale a activelor la niveluri insuficiente pentru a asigura achitarea obligaţiilor. Riscul de credit – s-a dovedit de-a lungul timpului ca fiind cel mai periculos dintre toate. Prin definiţie. ca principala cauză a colapsului băncilor. O bancă poate avea destule pierderi pentru a ajunge la un capital negativ şi totuşi să opereze normal. Când o bancă nu-şi mai poate asigura fondurile normal şi trebuie să fie sprijinită de autoritatea de reglementare pentru o perioadă prelungită. ca atare. dacă pieţele au destulă încredere în bancă pentru a-i permite să dezvolte o puternică dependenţă de sursele de finanţare volatile. după riscul de credit şi lichiditate.lipsa de lichiditate. 7 . Aceasta nu este o bază sănătoasă pentru strategii financiare pe termen lung. Riscul de operare – are multe faţete şi este sursa majoră de nemulţumiri ale clienţilor. el însuşi nu determină pierderi sau reduceri de capital. Un asemenea risc devine problematic. Cea mai comună cauză a pierderilor din „operare” rămâne frauda internă. Pierderile din credite. care nu sunt reprezentative pentru ciclul economic în ansamblu. întrucât investitorii cu amănuntul tind să fie mai puţin sensibili la calitatea creditului bancar. În istoria băncilor de pretutindeni. . dar poate fi utilizată pentru a câştiga timp în perioade de criză. nu mai există alt remediu decât închiderea sau preluarea ei de către o bancă mai puternică. Riscul de solvabilitate – este riscul final care vizează viabilitatea afacerii.Riscul de lichiditate – este de natură structurală. retragerea masivă de depozite. ci o cauză secundară. frauda este pe locul doi după riscul de credit. Este posibil ca nici riscul de lichiditate în sine să nu determine starea de faliment. o bancă este valabilă.

fondată pe ideea relaţiei bine definite a acestora cu veniturile. Indicatorii riscului de creditare Riscul de credit este mai mare dacă banca adoptă o strategie agresivă de piaţă. Posibilităţi de cuantificare a riscurilor bancare În cadrul analizei riscurilor bancare. prin raportarea la standardele internaţionale sau la propria experienţă istorică a băncii. cu atât se poate presupune că banca anticipă pierderi mai mari şi că este de aşteptat o scădere a calităţii portofoliului de credite. care permit evaluarea statică şi dinamică a riscurilor. Gestionarea adecvată a riscurilor constituie o componentă esenţială a managementului bancar.„Încrederea” este aproape un sinonim pentru lichiditate. beneficiile tind să scadă dacă se acceptă numai plasamente sigure. dar îşi creează oportunităţi şi veniturile pot creşte. • • credite restante raportate la total credite – acest raport trebuie să aibă valori cât mai mici. pe baza unor indicatori specifici. acceptând plasamente în credite de calitate medie. cu atât activitatea bancară este percepută ca fiind mai riscantă. Profitul este sursa principală de finanţare a pierderilor. 8 . Principalii indicatori care se pot calcula pentru cuantificarea riscului de creditare sunt: • credite totale raportate la total active – cu cât ponderea creditelor în total active este mai ridicată. În consecinţă. o importanţă deosebită revine cuantificării acestora. Invers. • • profit brut / provizioane pentru pierderi din credite – reflectă costul acoperirii riscului de creditare asumat de bancă. dar acoperirea acestora nu este singura sa destinaţie. Cu cât creşterea rezervelor planificate pentru care se constituie provizioane este mai mare. credite de calitate medie raportate la credite totale (rata riscului de credit) – exprimă direct ponderea creditelor de calitate inferioară în total credite. tinzând către 0. Creditele de calitate medie cuprind: credite în observaţie. care face ca orice acţiune să fie menită să mărească simultan şi o creştere a profitului de risc. rezerve pentru pierderi din credite raportate la total credite – exprimă anticipările manageriale privind evoluţia calităţii portofoliului de împrumuturi. singur riscul de lichiditate nu poate duce la falimentul băncilor. creditele substandard şi cele îndoielnice.

Probleme de gestiune apar acolo unde pasivele nete simple sunt poziţive. în condiţiile curbei crescătoare a dobânzii. • pasive nete cumulate – se calculează ca diferenţă între pasivele şi activele cumulate corespunzătoare fiecărei benzi de scadenţe şi sunt folosite pentru a semnala perioada de maximă nevoie de lichiditate. dar nu prin diferenţă. ponderarea cu numărul curent al grupei de scadenţe respective. căci pentru acoperirea lor banca trebuie să găsească resurse suplimentare. luni sau ani 9 . banca face transformarea din pasive pe termen scurt în active pe termen lung. corespunzător fiecărei perioade. banca nu trebuie să facă transformare de scadenţă. banca transformă pasivele pe termen lung în active pe termen scurt. Indicatorii riscului de lichiditate O primă grupă de indicatori de lichiditate cuprinde: • pasivele nete simple – se calculează pentru fiecare perioadă ca diferenţă între pasivele şi activele cu aceeaşi scadenţă şi exprimă măsura în care activele scadente acoperă pasivele scadente. transformarea medie a scadenţelor (TS) – exprimă în număr de zile. Dacă IL >1. Dacă IL =1. rezultând riscul de lichiditate.Deoarece nici unul dintre aceşti indicatori nu anticipează. ci prin raportare: IL = ∑ pa siv e p o n de ra te _ ∑ a ctiv e p o n de rate _ Sistemele de ponderare sunt două: ponderarea cu numărul mediu de zile (luni sau ani). Valoarea optimă a acestui indicator este 1 (100%). este aproape imposibil să se aprecieze pe baza lor viitoarele probleme legate de credit. • indicele lichidităţii (IL) – se calculează pe baza aceloraşi date. Dacă IL <1.

prin indicatori care. opun elemente de activ cu cele de pasiv. Pasivele imediate sunt constituite din depozitele volatile plus împrumuturi scadente de rambursat. aceasta însemnând un echilibru între noile solicitări de credite şi împrumuturile scadente. Activele lichide sunt reprezentate de sumele din contul curent la Banca Centrală plus plasamentele scadente de încasat. În cazul în care raportul are valori supraunitare. gradul de îndatorare pe termen scurt – se calculează pentru perioade foarte scurte de timp şi pe benzi de scadenţă. atunci activele lichide sunt insuficiente pentru onorarea integrală a obligaţiilor imediate. acest decalaj de maturitate necesitând o finanţare în cazul neprelungirii la scadenţă a resurselor. pe săptămâni (pentru luna următoare) şi pe luni (pentru anul următor). În sens invers. Pentru ca gradul de lichiditate să poată fi mai bine perceput. banca se află în ipostaza de surplus de resurse pe care trebuie să le fructifice în condiţii de maximă profitabilitate şi minim de risc. atunci resursele lichide de care dispune banca depăşesc necesarul său pentru perioada corespunzătoare. după data de scadenţă a pasivelor. ca raport între solicitările noi faţă de piaţă şi împrumuturile scadente: Rata = Solicitări noi de credite / Împrumuturi scadente în aceeaşi perioadă Mărimea acestui indicator trebuie să se situeze aproape de mărimea 1. ci şi în raport de alte elemente ale bilanţului. banca se află în postura de a fi nevoită să atragă resurse. Dacă poziţia lichidităţii este poziţivă. valoarea subunitară a raportului. O a doua grupă de indicatori cuprinde: poziţia lichidităţii – se calculează pe zile (pentru săptămâna următoare). Dacă poziţia lichidităţii este negativă. Reflectă intervalul de timp în care ajung la maturitate activele. trebuie ca acesta să fie interpretat nu numai în sumă. deoarece permite exprimarea în unităţi de timp a transformării practicate. Trebuie să se recurgă la surse de lichiditate pentru acoperirea acestui deficit. TS = _ ∑ a c tiv _ p o n d e r a te ∑ pa sive po nd era te e ∑ pa sive ∑ a c tiv e Transformarea medie a scadenţelor sugerează mai bine riscul de lichiditate.diferenţa dintre scadenţa medie ponderată a activelor bancare şi cea a pasivelor bancare. de regulă. ca diferenţă între activele lichide şi pasivele imediate. De mare utilizare şi cu semnificaţie sunt: 10 .

Valoarea optimă a indicatorului este de 15%. dar variază în funcţie de gradul de dezvoltare a pieţelor financiare secundare şi de volatilitatea depozitelor la vedere. asociat acestora. o atenţie deosebită este acordată ratei de solvabilitate. Indicatorii de solvabilitate În cadrul analizei efectuate de instituţiile de supraveghere şi alte organisme financiare internaţionale. diferenţe favorabile din reevaluarea patrimoniului). • Lichiditatea imediată – reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de trezorerie (numerar. în principal. Aceasta cuantifică. • Lichiditatea în funcţie de total depozite – reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a face faţă datoriilor reprezentând totalul depozitelor şi al împrumuturilor. cont curent la BNR) de a face faţă datoriilor pe termen scurt. • Lichiditatea globală – reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a se transforma pe termen scurt în lichidităţi. Se calculează ca raport între activele lichide şi total depozite. în Norma BNR nr. 8/1999 se stipulează că nivelul unei expuneri mari nu poate depăşi 20% din fondurile proprii ale băncii. Valoarea 1 a acestei rate exprimă o situaţie normală.) cu capitalul suplimentar (alte rezerve. rezerve. pentru a satisface obligaţiile de plăţi exigibile. Se calculează ca raport între activele lichide (numerar + depozite la vedere la BNR şi la alte bănci + sumele în tranzit + bonuri de tezaur) şi total active. Fondurile proprii se determină prin însumarea capitalului propriu (capital social.• Total credite acordate / total depozite – reflectă proporţia din resursele atrase de la deponenţi care este împrumutată altor clienţi. datoria subordonată. O rată scăzută sub 1 înseamnă un exces de lichiditate şi un profit diminuat. la scadenţă. raportul dintre fondurile proprii de care dispune o bancă şi calitatea activelor din punct de vedere al riscului de rambursare. În vederea întăririi controlului riscului de credit. prime legate de capital. calculându-se prin raportarea activelor lichide la depozitele la vedere. iar suma totală a expunerilor mari nu va putea depăşi de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale băncii. Expunerea netă se calculează ponderând activele băncii la valoarea netă în funcţie de gradul lor de risc de credit. etc. Prin 11 . datorită relevanţei privind forţa financiară a băncii analizate. profit nerepartizat. subvenţii pentru investiţii.

datorită costurilor mari ale fondurilor. În ceea ce priveşte semnificaţia potenţială: • marja scăzută este expresia unei mari dependenţe de dobânzi pe termen scurt şi pasive volatile. 12 • . Indicele de sensibilitate a băncii la variaţia ratei dobânzii pe piaţă = active sensibile / pasive sensibile. • • • • • Rata GAP relativă = GAP / total active. Indicatorii riscului ratei dobânzii Indicatorii riscului ratei dobânzii în practica bancară sunt: • Riscul ratei dobânzii – se calculează ca raport între activele productive şi pasivele purtătoare de dobânzi. în timp ce băncile mari unele mai scăzute. Marja netă a dobânzii bancare – exprimă în unităţi monetare diferenţa dintre veniturile din dobânzi aferente activelor valorificabile şi cheltuielile cu dobânzile corespunzătoare. marja constantă arată că banca are dificultăţi în obţinerea profitului. împrumuturi de pe piaţă sau de la Banca Centrală). Marja netă a dobânzii = venituri din dobânzi – cheltuieli cu dobânzile Marja procentuală brută a dobânzii bancare – se calculează prin raportarea marjei nete a dobânzii la total active generatoare de venituri (de la care se încasează dobânzi).expunere mare se înţelege expunerea netă faţă de un singur debitor a cărei valoare reprezintă cel puţin 10 din fondurile proprii ale băncii. • • • Băncile de detaliu înregistrează marje nete de dobânzi mai ridicate. dar poate fi şi expresia unui plasament în active foarte riscante. Indicatorul GAP(ecartul) – se calculează ca diferenţă între activele sensibile la dobândă (instrumente de credit cu dobânzi variabile) şi pasivele sensibile la dobândă (depozite cu dobânzi variabile. marja ridicată este expresia succeselor în managementul activelor şi pasivelor. Marja procentuală netă a dobânzii bancare – se calculează ca raport între nivelul mediu al ratei dobânzii active şi nivelul mediu al ratei dobânzii pasive.

riscul de fraudă. profitabilitatea băncii va fi mai scăzută dacă ratele dobânzii scad. banca se confruntă cu un număr mare de riscuri. metode de evaluare etc. datorită dificultăţilor de previzionare a ratei dobânzii. Dacă banca analizată are acest indice peste 1. urmărindu-se o scădere cât mai mare a acestuia. . c) Riscuri operaţionale şi tehnice: .riscul privind sistemul informaţional. Multe riscuri prezintă trăsături comune (cause. cât şi practic. Unele dintre acestea se regăsesc la nivelul oricărei întreprinderi. .2. Paris.riscul de deturnare de fonduri.riscul studiilor informatice. b) Riscurile asupra bunurilor şi persoanelor: .riscul de imagine comercială. iar altele sunt specifice numai societăţilor bancare. MAD. O clasificare propusă de Henri-Pierre Maders* este cea în riscuri clasice şi riscuri specifice ale băncii: I Riscurile clasice: a) Riscurile comerciale .Clasificarea riscurilor bancare Gruparea riscurilor bancare în clase şi tipuri de risc este necesară atât în scop didactic. . au acest indicator foarte aproape de 1. Ca orice societate. * Henri-Pierre Maders "Audit operationnel dans les banques".Valoarea maximă a acestui indicator este 1. 1.riscul produsului nou. .riscul concurenţial. 1994 13 . Băncile care îşi propun să evite acest risc. instrumente/tehnici de gestiune.risc legat de telecomunicaţii. .riscul privind prelucrarea informaţiilor . . şi mai ridicată dacă ratele dobânzii cresc.) şi tratarea lor corelată permite observaţii ce pot facilita atât înţelegerea procesului de gestiune. cât şi asimilarea unor procedee şi tehnici. .riscul accidental.riscul de prelucrare a operaţiilor.

riscul de reglementare. . . Toate aceste tipuri de riscuri sunt sugestiv ilustrate prin "constelaţia" riscurilor bancare din figura 1. .risc de gestiune a personalului. .risc de deficienţă funcţională.risc de subcontractare. .risc de piaţă.risc de ţară.risc de rată de schimb (curs de schimb).risc de rată a dobânzii. .risc de comunicare.risc interbancar. II Riscurile specifice băncilor a) Riscuri financiare .riscul deontologic. . . b) Risc de contarpartidă . 14 .risc de dependenţă tehnologică. . .d) Riscuri de gestiune internă . .riscul strategic. .risc de lichiditate. .risc de capital (de solvabilitate).risc de credit.

15 .

Gestiune internă Riscuri de contrapartidă Semnătură. conferinţa de la Grenoble. dispersia riscurilor) Risc sistemului Riscurile de piaţă informatic Lichiditate. insuficienţă organizatorică…) Riscuri de strategie Orientare necorespunzatoare Dezechilibre/mijloace/ finalitate/renatbilitate/risc Imagine.Figura 1. Rentabilitate. faliment Riscuri ambientale Risc sectorial sau geografic (risc de ţară.Y. comunicare Riscuri etice Nerespectarea reglementărilor. integritate. funcţionalitate. Schimb confidenţialitate. credit. fiscalităţii. sistematic COSTURI ⇓ Riscuri tehnice Riscuri operaţionale Riscuri economice Erori de previziune Riscuri tehnice Tehnologii.: Constelaţia riscurilor bancare* Risc de management (Conducere slab informată sau nepregătită. Rată. Thoraval "Evolusion. Solvabilitate. acţionari dezbinaţi. social. Administraţie. deontologiei Riscuri politice Riscuri bancare şi nebancare COSTURI Valoare expusă riscului (Value at Risk) risc maxim admisibil ALEGERE Riscuri externe Politică.rentabilitate Lipsă de Legislaţie. deturnări de fonduri) Riscuri privind alte activităţi (riscuri nebancare) Riscuri diverse * Sursa: P. 1996 16 . fraude. (Disponibilitate. mise en oeuvre du control interne des risques des banques". uman.

Poate fi generat de concentrare puternică a rentabilităţii într-un număr restrâns de pieţe şi duce la pierderi financiare şi o rentabilitate scăzută. pentru atenuarea acestui risc. a2) Riscul concurenţial sau risc sectorial datorat riscului legat de poziţia băncii pe o piaţă. punerea în aplicare a unui management eficient. Banca are în activitatea sa o fundamentare materială prin echipamente şi instalaţii specifice: seifuri şi mijloace de protecţie a valorilor prin sisteme de alarmă şi pază. o mai bună coordonare a relaţiilor cu publicul.I Riscurile clasice (riscuri de întreprindere) decurg din faptul că banca este o afacere în care se angajează oameni. ceea ce duce la scăderea nivelului de activitate şi necesitatea de a soluţiona reclamaţiile de la clienţi. depăşirea nivelului planificat al costurilor specifice şi lipsa de profesionalism a echipei manageriale. Se recomandă chestionarea clienţilor. Cauzele acestui risc pot fi articolele defavorabile apărute în presă sau relaţii slabe cu publicul. faţă de activitatea comercială a băncii. segmentarea comportamentală a clienţilor şi crearea unui comitet de comunicare externă. Riscul produsului nou poate fi gestionat prin realizarea studiilor de piaţă. interogarea clientelei. a clienţilor actuali sau potenţiali. capitaluri şi care se confruntă cu riscuri de unde pot rezulta câştiguri sau pierderi: a) Riscurile comerciale sunt: a1) Riscul produsului nou sau riscul lansării produsului sau risc concurenţial se datorează inadecvării unui produs sau serviciu la nevoile clienţilor sau al concurenţei. Se recomandă. la un moment dat. o reţea 17 . Cauzele sunt studiul insuficient al produsului sau al piaţei şi înregistrarea unei cereri sub nivelul anticipat. a3) Riscul imaginii comerciale sau riscul politicii comerciale se datorează percepţiei negative. calcularea indicatorilor de activitate pe baza pieţei şi analiza marjelor şi a angajamentelor pe categorii de pieţe. Acest risc poate genera o investiţie nerentabilă şi o scădere a activităţilor curente ale băncii. b) Riscurile asupra bunurilor şi persoanelor sunt: b1) Riscul accidental (risc de insecuritate fizică) se datorează unui eveniment întâmplător care pune în pericol securitatea fizică a bunurilor sau personalului băncii (exemplu: un colaborator suferă un accident rutier cu un vehicul al băncii). crearea unui comitet de marketing. precum şi crearea unui comitet de marketing.

atunci când nu pot fi detectate din timp şi recuperate. Cauzele acestui risc pot fi: eroarea de înţelegere. iar protecţia se asigură prin echipamente de înaltă performanţă. atribuirea angajaţilor băncii de portofolii de clienţi pe durate determinate. risc administrativ. punerea în aplicare a procedurilor interne de securitate. control la primul nivel). de contabilizare. crearea unui serviciu de control. riscul calităţii serviciilor. singur sau cu ajutorul complicilor. angajarea agenţilor de securitate. separarea funcţiilor (autorizare. Se recomandă încheierea de contracte de asigurare. deteriorarea imginii băncii şi necesită timp pentru corectarea greşelilor. b3) Riscul de deturnare de fonduri (risc de furt) este cauzat de operaţii neautorizate efectuate de un angajat al băncii în favoarea sa. tablouri de bord ale activităţilor. cât şi sistemul de interconexiune a sistemelor sale cu exteriorul. utilizarea camerelor de luat vederi.informatică cuprinzând propria reţea de calculatoare. Conduce la acordarea de despăgubiri clienţilor. reavoinţă şi proceduri de control ineficiente.office") se datorează modului de prelucrare administrativă şi contabilă a operaţiilor. 18 . Poate genera acordarea de despăgubiri financiare. c) Riscurile operaţionale şi tehnice sunt: c1) Riscul de prelucrare a operaţiilor (risc operaţional. pregătirea personalului. Fraudele pot afecta sensibil rentabilitatea băncii. înregistrându-se o creştere a poliţei de asigurare. prin circuite de rezervă. a familiilor lor sau clienţilor băncii. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă: o bună separare a funcţiilor angajaţilor. prin verificarea preventivă şi prin asigurări corespunzătoare de acoperire a riscurilor. Apare datorită comiterii unor furturi sau a unor acte contrare intereselor băncii de către angajaţii acesteia. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă folosirea de proceduri eficiente. b2) Riscul de fraudă (sau risc de insecuritate fizică) se datorează unui eveniment inteţionat care vizează securitatea fizică a bunurilor şi personalului. dezvoltarea mobilităţii interne. crearea unui comitet de organizare şi informatică. risc "back . Pentru gestionarea acestui risc se recomandă încheierea de contracte de asigurare. supravegherea permanentă a conturilor. slăbirea încrederii şi afectarea imaginii băncii. realizare. Se datorează neseparării sarcinilor unui angajat sau excesului de încredere acordat unui angajat "model". Se datorează nerespectării normelor de securitate şi întreţinerii defectuoase a bunurilor băncii. respectarea normelor de securitate şi crearea unui comitet de securitate funcţional. coduri de acces confidenţiale.

sisteme). ca de exemplu Merise. datorită erorilor de înţelegere. crearea unui comitet de organizare şi informatică. monitoare) şi modului de organizare a prelucrărilor (în timp real sau după procesare) băncii. c3) Riscul studiilor informatice (risc aplicativ. risc de concepţie sau de securitate logică) se produce în faza de concepere a programelor informatice. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă planificarea riguroasă a prelucrărilor. muncă suplimentară şi reclamaţii ale clienţilor. Acestea determină reclamaţii din partea clienţilor şi deteriorarea imaginii băncii. plan de securitate. crearea unui comitet de organizare şi informatică. Se recomandă codarea datelor confidenţiale.c2) Riscul sistemului informaţional sau risc de arhitectură. dezvoltarea controlului la primul nivel. baze de date. c4) Riscul prelucrărilor informatice (risc de sistem. Cauze: erori de percepere şi metode de control ineficiente. e-mail). Reglementările noi privind leasingul sau fondurile comune de creanţe au schimbat preferinţele clienţilor cu privire la operaţiuni şi acestea au determinat orientări structurale şi organizatorice sau au dus chiar la diminuarea activităţii bancare. fiscal sau penal) apare datorită neaplicării dispoziţiilor legale sau a reglemntărilor în vigoare. risc de securitate logică. Modificările sistemului de impozitare. divulgării informaţiilor confidenţiale. respectiv creşterea impozitelor pentru dobânzi din anumite operaţii şi scăderea impozitelor pentru câştigurile din alte operaţii pot duce la 19 . crearea unui comitet de supraveghere şi informatică. Poate antrena fraude şi erori de contabilizare. slabei acoperiri informaţionale. neînţelegerea între beneficiar şi informatician şi nememorarea operaţiilor. Poate fi generat de greşelile de planificare a înregistrărilor informatice şi produce întârzierea prelucrărilor. Cauze pot fi: lipsa de viziune globală asupra sistemului informaţional. se datorează arhitecturii generale a sistemului informaţional (aplicaţii. riscul de alterare a datelor) se datorează modului de funcţionere a aplicaţiilor şi sistemului logic pe care îl utilizează banca. riscul de pătrundere. aplicaţii). c5) Riscul legat de telecomunicaţii se datorează riscului de pierdere a informaţiilor prin alterarea suportului de date transmise de către bancă (telefon. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă realizarea unei modelări a sistemului informaţional cu ajutorul unei metode. alcătuirea unui plan de supraveghere (fişiere sursă. telex. Cauzele acestui risc pot fi: slaba pregătire a echipei de implementare. a materialelor folosite (calculatoare. d) Riscurile de gestiune internă sunt: d1) Riscul de reglementare (risc judiciar.

Cauzele acestui risc sunt: aplicarea unei politici de reducere a personalului băncii în scopul realizării de economii la 20 . d4) Riscul de deficienţă funcţională (risc funcţional) se datorează absenţei sau slabei organizări a mai multor factori importanti de gestiune ai băncii (contabilitate. control de gestiune. de politică generală) exprimă probabilitate de a nu alege strategia optimă în condiţiile date. produse şi zone geografice pe care o implică definirea strategiei băncii într-un mediu complex. în aplicare a unei legi sau reglementări în scopul dezvoltării activităţii sale. Acest risc poate antrena pierderi financiare şi deteriorarea imaginii băncii. profesia de bancher este o profesie cu o amplă deontologie.amenzi sau retragerea autorizaţiei de funcţionare. elaborarea unui proiect de strategie. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă consultarea experţilor.modificarea preferinţelor privind instrumentele de economisire. raporturile dintre cel ce profesează şi client sau public. conduita celor care o exercită. resurse umane. avantaje. crearea unui comitet de strategie. control intern. intenţionat. Angajatul băncii trebuie: să fie transparent în ceea ce priveşte activităţile personale. utilizeze bunuri ale bănci în scop personal. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă redactarea unui cod deontologic şi crearea unui comitet deontologic. în cazul unei demisii să nu producă pagube băncii. audit. El este inerent oricărei selecţii de pieţe. În concluzie. cadouri. d2) Riscul deontologic Deontologia reprezintă ansamblul de reguli şi îndatoriri pe care le impune o profesie. organizare. să aibă un comportament exemplar. Riscul deontologic sau riscul de control intern se datorează neplicării de către bancă a principiilor deontologice ale sectorului bancar. abuzeze de poziţia lui în materie de credite. d3) Riscul strategic (risc de management. Consecinţe: sancţiuni ale autorităţilor bancare . profite de informaţiile confidenţiale în avantajul lui. marketing). achiziţii de bunuri. să furnizeze informaţii despre operaţiunile clienţilor sau cele ale băncii. Angajatul unei bănci nu trebuie: - Cosecinţele acesui risc pot fi sancţiunile administrative şi penale. Cauze: nepunerea de către bancă.

d6) Riscul de subcontractare (risc de dependenţă) determinat de contractarea de către bancă a unui personal interimar sau prestatori de servicii (în special în domeniul informatic). Pentru gestionarea acestui risc se recomandă o mai bună pregătire a personalului conform posturilor ocupate (calitate şi cantitate). d5) Riscul de gestiune a personalului (de organizare. d8) Riscul de comunicare corespunde riscului financiar sau comercial legat de comunicarea externă de către bancă a rezultatelor şi startegiei sale. Consecinţe pot fi: pierderea independenţei băncii şi pierderi datorate de reacţia concurenţilor. uman sau social) apare datorită pregătirii insuficiente a personalului sau datorită sistemului de gestiune a resurselor umane ale băncii. 21 de nedivulgare a anumitor . Apare din cauza aplicării unui management neadecvat specificului socio-cultural al diferitelor ţări în care banca are filiale ceea ce duce la revendicări sociale şi nemotivarea personalului. Se recomandă încheierea unor contracte ferme şi cu specificarea unor penalităţi în caz de nerespectare a clauzelor contractuale. Poate fi urmarea unui anunţ comercial sau financiar. De aceea trebuie acordată o atenţie deosebită pregătirii profesionale. cât şi prin acţiuni de completare a cunoştinţelor şi ridicare a nivelului profesional. Apariţia acestui risc poate face imposibilă asigurarea funcţionalităţii aplicaţiei informatice. datorită lipsei de competenţă tehnică a personalului. Este un risc de calitate profesională care poate implica erori mai mari sau mai mici. cu consecinţe catastrofale sau nesemnificative. costului de înlocuire a aplicaţiei sau a modului de lucru. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă punerea în aplicare a unui management specific ţării în care banca îşi desfăşoară activitatea şi crearea unui comitet de resurse umane. Din acest motiv se poate ajunge la imposibilitatea înlocuirii sistemului informatic. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă crearea unui comitet de comunicare financiară însărcinat cu evaluarea comunicărilor exterioare. un interviu al unui director al băncii pentru o publicaţie economică şi datorită analizelor făcute de instituţii specializate în momentul fuziunii-achiziţiei. d7) Riscul de dependenţă tehnologică determinat de utilizarea unor tehnologii care conectează banca cu un anumit furnizor al său. riscurilor potenţiale de divulgare şi informaţii. Acest tip de risc apare datorită caracteristicilor componentelor în funcţie de producător. atât prin nivelul de acceptare la angajare. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă utilizarea unei tehnologii comună mai multor producători.cheltuielile cu personalul.

- care dobânzile cresc. pasivelor sensibile şi a elementelor extrabilanţiere. Riscul variaţiei ratei de dobândă se măsoară prin gradul de sensibilitate al activelor şi pasivelor (relativ) sau gap (absolut). Băncile pot gestiona riscul de rată a dobânzii prin adaptarea duratei sau prin sau prin adoptarea uneia din metodele de inginerie financiară. În acest grup de riscuri se includ: a1) Riscul de rată a dobânzii Reprezintă diminuării veniturilor bancare şi a profiturilor ca urmare a evoluţiei ratei dobânzii. O modificare neprevizibilă a ratelor de dobândă poate afecta serios rentabilitatea unei bănci şi astfel valoarea adăugată a acţionarilor. generând sporirea veniturilor pentru creditor şi a obligaţiilor pentru debitori. dobânda de piaţă poate să se modifice astfel: • să crească. 22 . Instrumentele ingineriei financiare (metodele de acoperire a gap-ului) sunt activităţile extrabilanţiere pe care le desfăşoară băncile sub forma: swap de rată a dobânzii. Interesele părţilor sunt contrare şi: - debitorul poate solicita rambursări anticipate în cazul în care dobânzile scad faţă de creditorii băncii pot solicita denunţarea contractului şi retragerea depunerilor situaţie în Riscul de rată a dobânzii apare datorită necorelării ratei dobânzii. volumul.II Riscuri specifice băncilor sunt reprezentate de: a) Riscurile financiare Ele pot fi considerate cel mai important grup de riscuri bancare datorită faptului că proasta lui gestionare produce cele mai multe falimente bancare. • să scadă generând diminuarea veniturilor pentru creditor şi a obligaţiilor pentru debitori. Faţă de dobânda prevăzută în contract. atât în ceea ce priveşte nivelul stabilit în contract. Acest tip de risc se datorează acordării neechilibrate a creditelor cu rată de dobândă fixă şi a celor cu rată de dobândă variabilă cât şi datorită faptului că banca fixează un nivel al ratei defavorabil faţă de nivelul de piaţă. cât şi a scadenţei activelor. Durata măsoară perioada de recuperare efectivă a unui element de activ sau pasiv (măsurată în unităţi de timp).

modificarea neaşteptată a ratelor generează riscul de dobândă.- operaţiuni futures. şi speră ca rata dobânzii să nu crească mai mult decât s-a prevăzut. caps. : Relaţia dintre riscul de rata a dobânzii şi valoarea de piaţă a unei instituţii financiare Instituţia de economii şi de împrumuturi Modificarea valorii firmei Banca Modificarea neprevăzută a ratei dobânzii Se presupune că atât banca cât şi instituţia de credit au un gap negativ al duratei (adică depozitele pe termen scurt şi credite pe termen lung). băncile mizează pe modificarea retelor de dobândă. Figura 2. De exemplu. opţiuni. măsurat prin modificările neprevizibile ale ratei dobânzii. Instituţia financiară este mai sensibilă la 23 . Modificările neprevizibile şi nefavorabile reduc marja netă a dobânzii şi profiturile bancare. Figura 2. floors. pune în evidenţă relaţia dintre riscul de rată a dobânzii al unei instituţii financiare. o bancă stabileşte o rată a dobânzii fixă la un împrumut cu o scadenţă mai mare decât scadenţa sursei de finanţare a împrumutului. Întrucât creşterea previzibilă a dobânzii este cuprinsă în calculul marjei nete a dobânzii. Prin natura lor. şi modificările în valoarea ei de piaţă.

Este cauzat de: 24 . situaţie reflectată printr-o pantă mai mică a graficului. are acelaşi preţ. de = dobânda externă. di = dobânda internă. CF = cursul forward (peste 3 luni). fapt determinat de mobilitatea capitalului.CS ] 1 + di = CS 1 + de Pentru cursul forward peste 3 luni. conform căreia un bun identic.modificarea neprevăzută a ratei dobânzii. atunci valoarea de piaţă a instituţiei financiare va scădea mai mult decât valoarea de piaţă a băncii şi invers. produs oriunde. a3) Riscul de lichiditate (risc de finanţare) Reprezintă dificultatea băncii de a procura resursele necesare pentru a face faţă propriilor angajamente la un moment dat. (USD) = ds - CSt . a[CF . rezultă că modificările preţurilor interne vor determina modificări ale cursului de schimb. conform căreia: Dob. Nivelul cursului de schimb poate fi influenţat sau nu de modificarea dobânzilor în cele două ţări.CSt CSt Conform teoriei parităţii ratei dobânzii: unde: CS = cursul spot. Fisher. Modificarea dobânzilor poate duce la migrarea capitalurilor. a2) Riscul de rată de schimb Riscul de schimb este riscul de a înregistra pierderi datorită variaţiei cursului monedei naţionale în raport cu o monedă străină (de referinţă) la băncile care au creanţe şi datorii în monede străine. iar pentru cursul forward peste 1 lună factorul de convertire este egal cu 12. factorul de convertire este egal cu 4. Acest risc este strâns legat de riscul ratei dabânzii. Dacă ratele dobânzii cresc neprevăzut. a = factorul de converire pentru a ajunge la expresia anuală. În condiţiile mobilităţii capitalului este importantă legea parităţii dobânzilor sau legea lui J.1 . În condiţiile în care sursul de schimb are la bază teoria parităţii puterii de cumpărare (PPC).

inclusiv cele din conturile băncii de la banca centrală. În aceste situaţii băncile vor proceda la: . Accesul la resurse este diferenţiat. orientările spre plasamentele de capital reduc volumul depozitelor bancare şi reduc baza de afaceri a băncilor.- structura dezechilibrată a bilanţului (credite pe termen mediu şi lung finanţate din sau de retragerea masivă a depozitelor de către clientelă ca urmare a pierderii într-o depozite la vedere). calitatea planificării în decursul timpului. bancă sau faţă de ansamblul sistemului bancar. Lichiditatea este asigurată prin condiţiile de acces ale băncilor la piaţa monetară. Creşterea riscurilor bancare în ansamblul lor. riscul de lichiditate este legat de capacitatea băncii de a-şi mobiliza resurse la costuri normale. pe timpul duratei minime de lichidare a poziţiilor (titluri sau devize).lichidarea activelor (titluri şi alte deţineri). în condiţiile actuale. tot mai costisitoare în condiţiile în care cererea creşte pe măsură ce deponenţii îşi retrag depozitele. expresie a situaţiei financiare globale. cresterea nerambursărilor de către clienţii în dificultate care generează rentabilitatea băncilor. determină pierderi din ce în ce mai importante. sructura lor financiară. utilizare în scară. prin:   volumul resurselor de care poate beneficia. În condiţii normale. care sunt determinate de: nevoile de resurse şi regularitatea lor. în funcţie de calitatea semnăturii unei bănci. Riscul de piaţă intervine datorită faptului că preţurile acestor valori sunt determinate de piaţă şi datorită înrăutăţirii situaţiei financiare a 25 . .utilizarea tuturor disponibilităţilor existente. nivelul rating-ului.contractarea de împrumuturi de la alte bănci. a4) Riscul de piaţă (de variaţie a valorii activelor financiare) Se referă la deviaţiile nefavorabile ale valorii de piaţă ale poziţiilor. . Riscul de lichiditate este amplificat. Pentru bancă această retragere masivă are urmări negative care. şi de dezvoltarea operaţiunilor cu instrumente derivate. nivelul dobânzii la care îşi procură resursele. toate aceste elementeamplifică posibilitatea realizării riscului de lichidităţi.

VAR permite calcularea pierderii pe un orizont de timp dat şi ajută la luarea deciziei în ceea ce priveşte valoarea acceptată a riscului de pierdere. banca trebuie să aibă posibilitatea de acoperire a lui. adică să aibă din start un capital corelat cu mărimea riscurilor asumate. curs de schimb. În cazul apariţiei acestui risc. norma Cooke. care urmăreşte să realizeze o proporţie minimă între capitaluri şi activele riscante (8%). Acest risc depinde de: fondurile proprii disponibile. a5) Riscul de capital (de solvabilitate) Reprezintă riscul de a nu dispune de fonduri suficiente pentru a acoperi eventualele pierderi. În aceste condiţii se observă că acest capital propriu este destinat acoperirii efectelor negative ale riscurilor. care reprezintă pierderi pentru bănci. Utilizarea acestei metode dă posibilitatea evaluării capitalului şi deci a fondurilor proprii necesare acoperirii riscului de pierdere potenţial. Astfel. de posibilităţile proprii de a răpunde solicitanţilor. gradul de risc al operaţiunilor asumate (riscuri asumate). situaţie în care se recomandă termene lungi pentru lichidarea poziţiilor. Riscul de piaţă se determină pornind de la instabilitatea parametrilor de piaţă: dobândă. în momentul în care poziţiile devin nefavorabile se recomandă lichidarea cât mai repede pentru a diminua pierderile. indici bursieri. începând cu 1992. Adecvarea fondurilor proprii în funcţie de riscuri ocupă un loc central în gestiunea riscurilor şi face obiectul reglementărilor prudenţiale. Pentru a controla riscul de piaţă trebuie ca variaţiile unui portofoliu de instrumente să fie inferioare unui plafon stabilit. - 26 . Se aplică. Pentru evaluare riscului de piaţă se utilizează metoda VAR (Value at Risk). pe o piaţă lipsită de lichiditate tranzacţiile fiind dificil de realizat şi foarte costisitoare. Pentru înlăturarea riscului de piaţă trebuie: evaluat periodic portofoliul fără a neglija costul tranzacţiilor mai mari în situaţia lipsei supravegheată piaţa bursieră.societăţilor care au emis acţiunile deţinute în portofoliul băncii şi nediversificării portofoliului de titluri. de lichidităţi. Instabilitatea se măsoară prin volatilitate. Riscul de piaţă este influenţat de lichiditatea pieţei.

familiale. se axează pe utilizarea metodelor informatice. potrivit unei scări graduale stabilite. 27 . dar de mare semnificaţie. risc de nerambursare) Reprezintă riscul pierderilor determinate de încălcarea obligaţiilor debitorilor prevăzute în contractul de credit. angajează responsabilităţi colective prin comisii. dobânzi sau cursuri valutare. În funcţie de operaţiile efectuate de bancă pot apărea riscuri de parteneriat decurgând din credite. elemnte de hazard moral. a posibilităţii de a asigura rambursarea creditului în condiţiile date. titulari de credite. sau alte persoane beneficiare de serviciile furnizate de bancă. - Distribuirea creditelor acordate persoanelor privind necesităţile lor casnice. Decizia de acordare a creditelor întreprinderilor se ia pe baza unei analize complexe şi multilaterale a proiectelor: prin prisma eficienţei economice. sisteme în care o importanţă deosebită o au criteriile de selecţie care trebuie să fie restrânse ca număr. comitete abilitate să decidă asupra acordării creditului. în măsură să asigure o departajare în alegerea clienţilor potenţiali. elemente de aritmetică a informaţiilor. de acordare a creditelor în funcţie de riscuri. Manifestările acestui risc sunt: întârzierea plăţii dobânzilor sau a ratelor. Una din măsurile principale de prevenire a riscurilor este sistemul de delegare a deciziilor. angajează responsabilităţi personale în anumite limite. credibilităţii echipei de conducere. Falimentul unui client este rezultatul unei evoluţii care s-a degradat în timp. prin utilizarea metodelor de credit scoring. astfel: b1) Riscul de credit (risc de insolvabilitate a debitorilor. Prin acest sistem se :    descentralizează deciziile. iar banca pentru prevenirea riscului de credit trebuie să ia măsuri de prevenire din timp printr-o strictă selecţie a debitorilor. aprecierile fundamentate asupra motivaţiei profesionale. iar ca o situaţie extremă falimentul debitorului când pierderile sunt irecuperabile. comportamentului moral. rezultatele analizei financiare a situaţiei globale într-o perioadă semnificativă.b) Riscurile de contrapartidă (de parteneriat) Ele apar datorită faptului că băncile desfăşoară relaţii de parteneriat cu deponenţii şi creditorii şi cu o multitudine de debitori.

Sesizarea modificării calităţii creanţelor se evidenţiază în gestiunea băncii schimbând totodată şi optica şi procedeele de lucru faţă de clientul respectiv. rezidenţi ai ţării cu risc. risc de semnătură interbancară. Pentru acestea din 28 . în care debitorul nu-şi poate rambursa creditele. conducere defectuoasă. b3) Riscul de ţară (risc suveran) Corespunde atât valorii totale a creanţelor asupra debitorilor privaţi sau publici. întrucât activitatea se desfăşoară într-o ţară dată. Se înregistrează. ℜ riscul economic. precum şi renegocierea preţurilor. b2) Riscul interbancar (risc de contrapartidă interbancară. supravegherea constantă a partenerului. subscrierea la asigurarea COFACE. constituirea unui comitet financiar. Pentru gestionarea acestui tip de risc se recomandă supravegherea constantă a ţărilor su risc. insolvabilitatea debitorului se datorează localizării geografice. sesizându-se din timp orice schimbări în patrimoniul şi evoluţia activităţii clientului care ar putea afecta îndeplinirea obligaţiilor contractuale ale debitorului. căruia i se acordă o asistenţă sporită. conjunctură economică şi politică defavorabilă. catastrofe naturale. crize agricole şi petroliere. cât şi totalităţii creanţelor asupra debitorilor rezidenţi ai ţărilor considerate fără risc. un procent important al debitorilor îl constituie întreprinderile publice. atât o pierdere de capital cât şi de interese. crearea unui comitet financiar. schimbări de guverne. revoluţii. din aceste motive. Riscul este generat de războaie. Riscul de ţără cuprinde următoarele tipuri de riscuri: ℵ riscul creditului. În cazul tranzacţiilor internaţionale. risc de piaţă) Se înregistrează datorită riscului de pierdere al băncii la acordarea unui credit altei bănci. ℵ Riscul creditului În analiză nu trebuie confundat riscul de ţară cu riscul implicat în procesul creditării. ℑ riscul politic. organismele guvernamentale sau statele suverane. În cazul riscului de ţără.Actualizarea bazei de date a clienţilor permite urmărirea condiţiilor de utilizare a creditului până la rambursare. constituirea de provizioane. Pentru gestionarea acestui tip de risc se recomandă selectarea contrapartidelor pe baza rating-ului intern şi extern. apelarea la piaţa secundară de creanţe. dar care au naţionalitatea ţărilor cu risc.

În acest context riscurile pure se caracterizează prin aceea că expunerea este generată de activităţile şi procesele bancare cu potenţial de a produce evenimente care să se soldeze cu pierderi. limitarea sau interzicerea investiţiilor străine. crescând astfel riscul creditului. accidentarea în cădere a unui client într-una din agenţiile băncii (ce dă naştere unei răspunderi civile a băncii) 29 .Astfel de evenimente pot fi considerate fraudele în efectuarea unor plăţi. Acest risc este legat de situaţia economică şi monatară a ţării debitoare. Crizele economice provoacă adesea schimbări de regim politic. Instabilitatea politică se repercutează asupra situaţiei aconomice şi financiare în ansamblu. ℜ Riscul economic Riscul economic provine din incapacitatea autorităţilor monetare ale unei ţări străine de a transfera spre creditori dobânzile şi împrumuturile obţinute de entităţi publice şi private. numit şi risc suveran.1. ratingul nu se desfăşoară după procedurile curente datorită lipsei documentelor financiare cum sunt bilanţul şi contul de profit şi pierdere. ℑ Riscul politic Riscul politic. dar lipsa rezervelor în devize nu permite transferuri către străinătate. în funcţie de amploarea sa. limitarea sau interzicerea ieşirilor de capital. 1. incapabilă să-şi asigure serviciul datoriei externe. Întreprinderile private pot fi solvabile. deşi generată de acelaşi ansamblu de activităţi.2. naţionalizarea cu sau fără indemnizare. pune creditorul într-una din următoarele situaţii:      repunerea în cauză a contractelor sau renegocierea lor. refuzul de a recunoaşte angajamentele luate sub guvernele precedente. Clasificarea riscurilor în funcţie de gradul de expunere la risc Expunerea la risc a unei insitituţii financiare. poate fi privită din doua puncte de vedere: ca expunere inerentă şi ca expunere suplimentară sau subiectivă. Instabilitatea politică a unui stat. este una din componentele principale ale riscului de ţară. cu o capacitate suficientă de rambursare.urmă. de unde şi necesitatea abordării globale a riscului.

Această expunere poate genera şi cheltuieli suplimentare şi deci (potenţial) şi pierderi. atac armat. greşeli de consultanţă în ingineria financiară. pierderi de cecuri în curs de încasare. Riscuri de răspundere: nerespectarea normelor privind deschiderea de conturi. Riscurile criminale şi frauduloase: pătrunderi în fişierele informatice. furt în urma unor ostatici la domiciliul unui salariat. răspunderea cenzorilor. răpiri de persoane (în tmpul transportului). riscuri de răspundere. cecuri de rescumpărare. pierderi la portofoliul de titluri sau o structură defectuasă a activelor bancare. accidente de circulaţie. bancnote false. pierderi de cecuri returnare de agenţii . Cheltuielile suplimentare pot rezulta din credite nerambursate la scadenţă. 30 . Pentru cea de-a doua categorie. riscurile lucrative sau speculative. utilizarea frauduloasă a mijloacelor de plată. pierderi de efecte în contul clienţilor. Demarcaţia dintre cele două tipuri de riscuri nu este netă. firt de valori la alţi prestatori. avariere a clădirilor în curs de construire. tâlhării (furt de seifuri). distrugere a liniilor de telecomunicaţii. riscuri financiare. întocmirea dosarului de credit pe bază de falsuri. utilizarea frauduloasă a unei operaţii de către terţi. punerea în discuţie a mijloacelor folosite. distrugere a arhivelor. riscurile pure se pot împarţi în: riscuri fizice. duplicarea şi contrafacerea cărţilor şi a cecurilor. activităţi proprii filialelor. riscuri criminale şi frauduloase. erori de gestiune a contrurilor şi serviciilor de fructificare a economiilor. În tabel cele două tipuri de riscuri sunt exemplificate cu ajutorul câtorva categorii de riscuri bancare. Riscurile financiare pot apare ca pierderi complete de date. nerecuperare a pierderilor. Riscurile fizice se pot manifesta ca distrugere a clădirilor. acordări abusive de credite. deturnare de fonduri de către un salariat. suspendări abusive de credite. expunerea este generată de încercarea de a obţine profit mai mare. furt. furt de valori pe parcursul transportului.La rândul lor. după cum se poate observa şi din tabelul 1.sau degradarea mediului ambiant de către active dobândite de bancă în urma exercitării unor drepturi de ipotecă (încălcarea normelor de poluare) etc. toate tipurile de deturnări de fonduri (inclusive informatice). erori de ordin bursier în operaţiile cu titluri. distrugere a materialului în cursul transportului. avariere a maşinilor şi materialelor diverse. utilizarea frauduloasă a unei operaţii de către un salariat. pierderi de efecte (inclusive informatice).

.valute. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de caracteristica bancară O altă clasificare a riscurilor bancare este cea care are la bază gama de operaţii bancare ce pot genera riscuri şi forma acestor riscuri. Exemplificarea riscurilor speculativ şi pur 1.Principalele tipuri de riscuri asumate de o bancă universală în desfăşurarea operaţiilor proprii: riscuri financiare asumate în gestiunea bilanţului.viaţă şi sănătate. reglementări şi alte acte normative Tablul 1. . Tabelul 2.titluri. -acţiunile conducerii -eşecul în afaceri -pieţe -companii -contrapartidă -asigurare . .Tipuri de riscuri Piaţă Speculativ (pierdere/câştig) Afacere .imagine şi marketing -aprecierea -erori ale -restricţii de -căderea sistemelor -informarea inegală angajaţilor sau furt.organizare personal .2.tehnologie .2.strategii Lichiditate Pur (doar pierdere) Performanţă Întâmplare Categorie de riscuri .Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de cauza şi forma lor 31 . .mărfuri. riscuri de prestare caracteristice pentru sfera serviciilor bancare şi riscuri ambientale care sunt generate de operarea băncii într-un mediu concurenţial strict reglementat de autoritatea bancară şi într-un spaţiu economic caracterizat de propria sa dinamică. -condiţiile de piaţă anticipate managerială -acţiunile concurenţei -modificarea nevoilor consumatorilor -informarea limitată capacitate -îmbolnăvirea angajaţilor -catastrofe naturale -accidente Consideraţii de forţă majoră Politica economică.active şi pagube. -modificări ale Cauze principale raportului cerereofertă.

În acest grup de riscuri se includ: − riscul de creditare. a fluxului de venituri anticipat (capital avansat plus dobânzi). risc de nerambursare sau risc al deteriorării calităţii activelor bancare (în condiţiile în care alte active au o pondere redusă în bilanţul băncii).Exprimă probabilitatea încasării efective.Riscul de lichiditate. la rândul său. dat fiind că proasta lor gestiune produce cele mai multe falimente bancare. Între toate aceste grupe de risc se exercită o interacţiune permanentă. o expunere reală excesivă la riscul de creditare poate genera risc de lichiditate.explicat anterior riscul de piaţă – explicat anterior riscul de faliment. deoarece ele exprimă doar aspecte diferite ale aceluiaşi potenţial de rsic – operaţiile bancare curente.Aşa. demunit şi risc de insolvabilitate a debitorilor. de exemplu. riscul de capital sau riscul de îndatorare exprimă probabilitatea ca fondurile proprii ale băncii să fie insuficiente pentru a acoperi pierderile rezultate din activitatea curentă şi ca aceste pierderi să afecteze în mod negative plasamentele creditorilor băncii. dacă banca nu are sufuciente active lichide pentru a face faţă obligaţiilor sale scadente fără aportul sumelor rezultate din rambursarea creditului primit de către client.Caracteristica bancară Operaţii bilanţiere Grup de risc Financiar Tipul de risc Risc de creditare Risc de lichiditate Risc de piaţă Risc de faliment Risc operaţional Risc tehnologic Risc al produselor noi Risc strategic Risc de fraudă Risc economic Risc concurenţial Servicii bancare De prestare Cadrul de activitate Ambiental Risc legal Riscurile financiare pot fi considerate drept cel mai important grup de riscuri bancare.Mai 32 . poate genera risc de faliment dacă banca nu îşi poate procura rapid resursele deficitare. la scadenţă. − − − riscul de lichiditate.

Alegerea incorctă a momentului scoaterii de pe piaţă a unui produs sau a momentului introducerii unuia nou poate genera pierderi semnificative şi există în permanenţă riscul ca momentul ales să nu fie cel mai adecvat din punctual de vedere al maximizării profitului bancar. în cel mai bun caz. problemele cu care se confruntă o bancă pot afecta negative şi bănci partenere (creditoare faţă de ea) existând un permanent pericol de contagiune. un control limitat. Grupa riscurilor ambientale cuprinde o clasă de riscuri cu un puternic potenţial de impact asupra performanţei bancare. produse şi zone geografice pe care o implică definirea strategiei băncii într-un mediu complex.mult.În acest context sunt importante atât oferta de servicii. − riscul strategic exprimă probabilitatea de a nu alege strategia optimă în condiţiile date. cât şi capacitatea conducerii de a evalua şi controla cheltuielile generate de prestarea acestor servicii.Acest risc specific ansamblului băncilor este numir risc sistemic şi gestiunea lui este asigurată de către banca centrală. privită ca entitate. în sistemul bancar. precum: situarea cererii sub nivelul anticipat. lipsa de professionalism a echipei manageriale etc. − riscul produsului nou este asociat inovărilor în sfera produselor financiare.Următoarele tipuri de riscuri sunt: riscul operaţional sau riscul de sarcină exprimă probabilitatea ca banca să devină incapabilă să mai asigure servirea clienţilor într-un mod rentabil. în baza tuturor informaţiilor de care poate dispune. actele şi mai ales intenţiile salariaţilorreprezintă o variabilă externă greu controlabilă. Riscurile − de prestare sunt asociate operaţiilor din sfera serviciilor financiare.El este inert oricărei selecţii de pieţe.Aceasta nu înseamnă însă că fiecare bancă nu trebuie să urmărească în permanenţă soliditatea partenerilor săi.Riscul de fraudă este un 33 . depăşirea nivelului planificat al costurilor specifice. Exprimă probabilitatea cumulată a producerii mai multor evenimente adverse. − riscul tehnologic este asociat calităţii şi structurii ofertei de produse financiare care au şi ele un ciclu de viaţă propriu şi tind să fie înlocuite de produse mai performante.În esenţă aceste riscuri exprimă probabilitatea ca o schimbare adversă de mediu să afecteze negativ profitul băncii: − riscul de fraudă este un risc de ordin intern pe care l-am inclus totuşi în această grupă deoarece pentru bancă. dar asupra cărora banca are.

atunci când nu pot fi detectate din vreme şi recuperate. naţional sau internaţional. de fapt.risc de ordin intern şi exprimă. Riscurile nediversificabile sunt cele care rămân relativ semnificative ca expunere.El este inerent activităţii bancare deoarece majoritatea produselor financiare oferite pe piaţă de o bancă sunt oferite şi de alte instituţii financiare.Se pot manifesta la nivel sectorial. Riscurile diversificabile sunt acele riscuri care ajung să fie relativ nesemnificative atunci când sunt combinate suficient de multe poziţii (bilanţiere) pentru ac legea numerelor mari să fie activată. − riscul legal reflectă faptul că băncile trebuie să opereze în contextual stabilit de reglamentările legale în vigoare.3. chiar dacă acestea le creează un dezavantaj competitive faţă de alte instituţii financiare concurente. − riscul concurenţial exprimă probabilitatea reducerii profitului în condiţiile modificării raporturilor de piaţă în defavoarea băncii. volatilitatea resurselor şi potenţialul de risc. regional. 34 .Un alt aspect al acestui risc este acela că există o permanentă incertitudine atât în ceea ce priveşte evoluţia viitoare a cadrului normative de desfăşurare a activităţii bancare. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de alocarea lor în cadrul sistemului financiar Din acest punct de vedere riscurile apar ca diversificabile sau nediversificabile.2. mărind suficient numărul operaţiilor partenerilor susceptibili a genera acel risc.Fraudele pot afecta sensibil rentabilitatea băncii.Exprimă probabilitatea diminuării performaţei băncii ca urmare a unei evoluţii adverse a condiţiilor de mediu. Problema principală este că niciodată nu putem spune ce înseamnă „suficient de multe poziţii”. 1. cât şi referitor la momentul implementării unor noi reglementări.Acestea influenţează calitatea plasamentelor. dar este de reţinut faptul că putem reduce expunerea globală a unei bănci la un anume tip de risc. chiar şi după ce toate posibilităţile de a folosi legea numerelor mari au fost exploatate. probabilitatea comiterii unor furturi sau a unor alte acte contrare intereselor băncii de către angajaţii acesteia. − riscul economic este asociat evoluţiei mediului aconomic în care acţionează banca şi clienţii acesteia.

În cazul riscurilor. de incertitudinea intrării în următoarea fază a ciclului economic – şi o componentă diversificabilă.  preţuri ale materiilor prime. atunci incertitudinea (absolută) este asociată evenimentelor pentru care repartiţia efectelor este complet necunoscută. sursa lor exactă este însă mai puţin importantă decât canalul de transmisie care este preţul. atât elemente diversificabile cât şi elemente nediversificabile. specifică fiecărui client. protecţia se asigură prin gestiunea unor tehnici şi instrumente specifice (riscuri diversificabile) şi prin capital (riscuri nediversificabile). Incertitudinea necesită întotdeauna un capital suficient şi nu poate fi gestionată prin tehnici specifice. nu pot asigura o protecţie suficientă. Din punct de vedere al gestiunii riscurilor. Pentru a asigura protecţia băncii în cazul riscuri nediversificabile şi al incertitudinii pure.În practică. Dacă definim riscul ca fiind probabilitatea de producere a unui eveniment incert pentru care este cunoscută repartiţia efectelor producerii lui sau pentru care acesta poate fi aproximată prin studiul efectelor aleatoare deja produse. nimic nu poate înlocui capitalul bancar şi nici o tehnică sau instrument. Cu cât banca are mai mulţi debitori şi cu cât valoarea creditelor acordate fiecăruia dintre ei este mai redusă relativ la capitalul băncii. schimbări de tehnologie. iar o protecţie specifică se poate concepe doar în cazul riscurilor diversificabile.  indicatori macroeconomici. aceste variabile sunt endogene. căci reflectă variaţii ale preferinţelor consumatorilor. de regulă. riscul de nerambursare a unui împrumut contractat de către un client la bancă are o componentă nediverrsificabilă – cea generată de riscul economic. oricât de sofisticate.  cursuri valutare. politici guvernamentale. orice poziţie (bilanţieră sau extrabilanţieră) comportă. 35 . în esenţă variabile preţ:  rate ale dobânzii. De exemplu. În fond. cu atât mai redusă va fi şi probabilitatea ca nerambursarea unuia dintre aceste credite să creeze băncii probleme de lichiditate sau de capital. Riscurile nediversificabile au puţini factori determinanţi.

3. Soluţia o reprezintă instaurarea unor condiţii de concurenţă egală. ea manifestă o preferinţă din ce în ce mai mare pentru risc şi devine o ameninţare pentru întregul sistem bancar. Acestea nu au reuşit să se impună pe piaţa depozitelor şi a creditelor şi nu au realizat nici o diversificare corespunzătoare a portofoliului lor. Riscul sistemic este un risc tehnic. Implicit statul oferă garanţia sa tuturor băncilor publice. prin extinderea garanţiei statului şi la depozitele băncilor private sau suprimarea ei şi pentru cele publice cu instaurarea unui sistem autonom de asigurare a depozitelor bancare. Ca urmare banca este incitată să ofere împrumuturi pentru proiecte din ce în ce mai riscante la rate ale dobânzii din ce în ce mai mari. rezultă din anarhismul şi lipsa modalităţilor de compensare şi reglementare a datoriilor interbancare. după criterii contabile şi economice obişnuite.1. şi se manifestă în cadrul sistemului de plăţi. O altă grupă de bănci sunt cele aflate în stare de încetare a plăţilor. agravat de riscul moral. Riscul afectează toate sistemele bancare reformate ca risc moral şi risc sistemic.3.Riscul sistemic 1. Cu alte cuvinte statul acoperă pierderile instituţiei insolvabile justificând măsurile luate ca necesare în contextul procesului de restructurare şi reformare a sistemului bancar. Oricum refuzul falimentelor acestor bănci sub argumentul că falimentul uneia va însemna falimentul tuturor prin contagiune şi deci eliminarea de pe piaţă a sectorului privat nu este corect. Riscul moral într-un sistem bancar poate fi definit ca fiind acea situaţie asimetrică în care o bancă îţi păstrează pentru ea profituri mai mari decât rezultatele scontate într-o conjunctură favorabilă datorită faptului că nu suportă costul pierderilor într-o conjunctură nefavorabilă. Astfel pentru băncile private soluţia creării propriului sistem de asigurare mutuală pare mai echitabilă decât cea a fuziunilor-achiziţii dirijate de stat. mai ales cele private. Reducerea riscului moral în sistemul bancar Dimensiunea riscurilor bancare în Europa de Est sunt multiple şi pronunţate. Celelalte bănci private ar cere 36 . astfel că plăţile interbancare şi obligaţiunile faţă de deponenţi se onorează. de talie mică. Pentru o serie de bănci supravieţuirea în ciuda insolvabilităţii lor se datorează aplicării doctrinei ″ too big to fail ″ .1. Riscul moral se traduce în menţinerea în funcţiune a unui număr de bănci insolvabile.

capacitatea băncii de a se echilibra financiar în faţa unei potenţiale crize. cu centrul operaţional (informatic) în SUA furnizând servicii financiare unor consumatori europeni.3. Achiziţia unei instituţii nerentabile de către una rentabilă poate degrada şi rezultatele cumpărătorului. Riscul sistemic şi restructurarea sistemului de plăţi Riscul sistemic apare odată ce o bancă refuză să ţină cont de consecinţele comportamentului său asupra altor membrii ai sistemului bancar. În al treilea rând. provocată de propria instabilitate sau de oferte mai bune ale concurenţei trebuie să fie şi ea foarte rapidă. falimentul este rezultatul unei slabe rentabilităţi. ca şi în cazul unor bănci clasice.atunci lichidarea băncilor cu fonduri proprii negative şi ar despăgubi pe deponenţi. astfel încât se pot retrage sume importante în doar câteva minute. O bancă se poate înregistra într-un paradis fiscal. În al doilea rând.2. dimpotrivă scepticismul privind băncile virtuale este uneori nejustificat. activul esenţial al unei astfel de bănci este credibilitatea care este mult mai fragilă în acest caz aceeaşi imagine solidă a băncii din “cărămidă şi ciment” susţinută de o autoritate unică (banca centarlă) ci. Riscul sistemic priveşte la modul general contextul în care se derulează plăţile electronice şi ia în considerare mai ales problematica lipsei unei legislaţii adecvate noului domeniu bancar: În primul rând activitatea unor entităţi cum ar fi băncile virtuale care operează exclusiv prin site-uri web nu este restricţionată de graniţele naţionale sau de legislaţiile unice. De fapt. Ca urmare posibilitatea ca o astfel de bancă să fie fictivă nu poate fi neglijată. nu concentrarea. 1. 37 . Falimentul este calea cea mai curată de reglare a numărului de bănci în sector. Aceste pot să tranzacţioneze în ori colţ al lumii şi îşi pot schimba rapid sediul în funcţie de circumstanţele legale mai mult sau mai puţin favorabile. rapiditatea de reacţie a consumatorilor de zvonuri sau informaţii rele este avantajată de tehnologia înaltă. Din acest punct de vedere controlul lor este cu mult mai dificil. În aceste condiţii. În special este cazul operaţiilor de creditare prin care banca impune (datorită riscului pe care şi-l asumă) un risc suplimentar tuturor băncilor faţă de care este debitoare în sistemul interbancar de plăţi. ca urmare a unei percepţii negative.

există însă şi riscuri rezulate din modul în care băncile însele şşi percep serviciile de bancking electronic. Există. cu publicitatea precum şi veniturile din comisioanele plătite de clienţi sau comercianţi trebuie urmărite în amănunţime la un moment dat. şi încrederea clienţilor în capacitatea băncilor de a asigura servicii de plăţi sigure şi rapide. de asemenea. În acest context încetarea. Atenţia autorităţilor se concentrează asupra sistemului de transfer al fondurilor interbancare căci acolo se atinge cel mai ridicat grad de concentrare a riscurilor care. Apoi este necesară introducerea unor sisteme sigure şi rapide pentru transferul în aceeaşi zi al creanţelor de valoare mare. suspendarea plăţilor de către o instituţie bancară poate 38 al politicii în domeniul gestiunii riscurilor în sistemul de plăţi trebuie să fie asigurarea unei protecţii adecvate împotriva riscului . Costurile legate de instalarea şi funcţionarea serverelor de Internet folosite pentru oferta de astfel de servicii. servirea ireproşabilă aclienţilor presupune utilizarea unor reţele (Internet) care să nu fie controlate de entităţi bancare. În sfârşit. instabilitatea uneia sau prăbuşirea ei producând o reacţie în lanţ atât în privinţa unor instituţii similare cât şi a comercianţilor şi clienţilor. conectivitatea maximă indusă de Internet poate genera un efect de domino puternic asupra băncilor. Riscul sistemic este deosebit de acut în sistemele de plăţi bazate pe compensare reciprocă. cheltuielile cu dobânzile plătite. Pentru realizarea tuturor acestor obiective esenţiale este necesar.În al patrulea rând. costurile de comunicaţii. prin influenţarea negatibvă a profitabilităţii şi stabilităţii băncii în ansamblu. Restructurarea sistemului de plăţi presupune mai întâi trecerea de la un sistem bazat încă pe folosirea pe scară largă a numerarului la unul bazat pe transferuri interbancare. astfel că orice prăbuşire tehnică poate aduce pierderi substanţiale băncii. Obiectivul fundamental sistemic. acestea fiind riscuri aferente mediului lor intern şi se repercutează indirect asupra clienţilor. şi riscul unei evidenţe insuficient de bine structurate a veniturilor şi cheltuielilor legate de operaţiunile de bancking (în principal plăţi) electronic. în dinamică şi în raport cu concurenţa. Riscurile de enunţate mai sus fac reflecţă situaţia mediului extern al băncii. alături de implicarea hotărâtă a băncilor. În al treilea rând este necesară formularea şi implementarea unui set de reguli şi principii care să guverneze derularea plăţilor prin circuit. în anumite condiţii pot genera risc sistemic.

antrena o reacţie în lanţ în sistemul bancar. Banca centrală este cea care trebuie să dezvolte politici corespunzătoare pentru a reglementa astfel de situaţii. În practică există câteva alternative:

garantarea finalizării plăţii de către banca centrală. O astfel de garanţie face ca testul de solvabilitate să fie practic inexistent în sistem deoarece băncile se vor angaja cu uşurinţă în relaţii riscante cu alte bănci. Pe de altă parte fără astfel de garanţii dezvoltarea sistemului de plăţi şi a pieţei monetare poate fi serios afectată. aplicarea unor norme vizând expunerea individuală a fiecărei bănci: limita asupra poziţiilor (bi-multi-laterale) precum şi vărsarea unor garanţii; soluţie mixtă care nu implică obligatoriu banca centrală drept garantă pentru finalizarea tuturor plăţilor; ea trebuie însă să stabilească, cel puţin la nivelul său, care sunt condiţiile de asigurare a lichidităţii băncilor în contextul participării acestora la sistemul de plăţi. De asemenea este necesar să existe un cadru legal prin care să se asigure respectarea compensărilor reciproce, în caz de faliment bancar.

Capitolul 2. Gestiunea riscurilor

De regulă, problema gestiunii riscurilor bancare este abordată dintr-o perspectivă îngustă, pentru tipuri de riscuri specifice. Acestea deoarece riscurile bancare sunt diverse şi complexe. Cu

39

toate acestea nu trebuie să pierdem din vedere faptul că pentru toate aceste riscuri expunerea este a băncii şi că, în plus, multe riscuri sunt interdependente. Gestiunea globală a acestor riscuri se impune ca o necesitate şi trebuie organizată la nivelul băncii. O gestiune globală adecvată a riscurilor trebuie să asigure băncii capacitatea de a identifica şi aprecia riscurile bancare, de a le controla, de a le elimina sau evita şi de a le finanţa. Alte priorităţi de avut în vedere se referă la:     anticiparea pierderilor; constituirea rezervelor; transferul eventual al riscurilor (asigurare); integrarea gestiunii riscurilor bancare în sistemul global de gestiune al băncii.

Etapele procesului de gestiune globală a riscurilor bancare pot fi regăsite şi în gestiunea riscurilor individuale, doar că la nivel global toate au caracter obligatoriu. Gestionarea riscurilor se adresează mai întâi riscurilor cuantificabile. Este cazul mai ales al riscurilor „financiare” (variaţia ratei dobânzii, asigurarea lichidităţii etc) care se concretizează în evoluţii nefavorabile ale situaţiei financiare. Dar nu toate riscurile se pretează la măsurători. De exemplu, riscurile „operaţiile” şi/sau „tehnice”, ce desemnează toate riscurile generate de disfuncţionalităţi interne, legate di sistemele informaţionale sau de procedurile interne şi de respectarea lor, pot avea consecinţe extrem de importante. Dar din cauza naturii lor „non-financiare”, ele au mai cu seamă un impact indirect, contribuind la ameliorarea sistemelor de urmărire a operaţiunilor şi la precizarea regulilor de respectare. Riscul nu se reduce la măsurările sale. Gestionarea riscurilor întâmpină limite în momentul când oportunitatea şi calitatea noilor riscuri sunt evaluate. Preţul riscului rămâne ca întotdeauna, o problemă de judecată.

2.1.Cerinţele prudenţiale
Spre deosebire de alte ramuri, comerţul de bancă, respectiv profesia de bancher, este o activitate reglementată. Sunt supuse reglementării: modul de acces la această sferă a afacerilor, condiţiile de aport, mod de operare şi alte îngrădiri, delimitări şi limitări.
40

Şi legile de organizare bancară (Legea bancară Nr. 58/1998) prevăd ca atare cerinţe prudenţiale. Accepţia clasică a reglementărilor prudenţiale implică forma condiţiilor juridice financiare şi a ratelor de gestiune. Prin aceste reglementări se protejează , în principal:   băncile împotriva riscurilor determinate de calitatea clienţilor şi a acţiunilor lor; clienţii împotriva incompetenţei şi agresivităţii (lipsei de echilibru)

managementului bancar;  interesele acţionarilor faţă de un management defectuos al echipei de conducere a interesele societăţii faţă de instabilitatea băncilor, decurgând dintr-un băncii;  management neechilibrat şi agrasiv. Necesitatea unei atitudini prudenţiale impuse băncilor prin lege decurge, în primul rând, din rolul băncilor, a sistemului bancar în economie. Stabilitatea economiei are ca principal pilon de susţinere stabilitatea sistemului bancar, respectiv funcţionarea normală a băncilor. Reglementările prudenţiale reprezintă o măsură necesară şi utilă pentru a preveni înclinaţia managerilor către profituri mari şi rapide de genul “marii lovituri”, care adesea implică renunţarea la cele mai elementare măsuri preventive. Ele au ca sferă de aplicabilitate spaţiul naţional, făcând referiri directe către legile şi normele statutate de fiecare ţără. Pe parsursul ultimilor ani, un număr mare de ţări s-au confruntat cu crize bancare de mare amploare. Într-un studiu efectuat de Goodhart în 1997, pentru guvernatorii băncilor centrale, sau constatat, după 1980, 41 de crize bancare şi 108 probleme grave care au afectat 133 de ţări. Confruntâdu-se deodată cu aceste crize bancare generalizate şi cu dezvoltarea activităţilor bancare riscante, autorităţile bancare au fost nevoite să revizuiască în profunzime şi să omogenizeze reglementările prudenţiale în vigoare, din diferite ţări. Toate acestea, cât şi fenomenul de intensificare a relaţiilor de colaborare, au dus la internaţionalizarea reglementărilor, în sensul elaborării unor norme naţionale potrivit principiilor acceptate de mai multe ţări, de genul grupărilor internaţionale de studii organizate de Banca Reglementărilor Internaţionale de la Basel sau aplicarea normelor comuniatre, elaborate sub forma Directivelor europene, în sistemul Uniunii Economice Europene.

41

Cerinţe prudenţiale cu privire la nivelul minim de solvabilitate Una din primele cerinţe de prudenţă bancară se referă la dimensiunea angajamentelor sale în afaceri care. expunerea valutară. fiind în concordanţă cu principiile generale stabilite de Comitetul de la Basel privind activitatea de supraveghere bancară. îndeosebi raţia Cooke adoptată de Banca Reglementărilor Internaţionale. pe de o parte subliniază mărimea aportului propriu angajat în afacerile de bancă. standardele internationale.1.Se pot distinge două etape în adoptarea reglementărilor prudenţiale bancare:  până în 1993 a existat o concepţie rigidă a notaţiei care s-a practicat. rezerve generale şi specifice ale băncilor comerciale. cât şi de Directivele Uniunii Europene privind reglementarea activităţii instituţiilor financiare şi de credit. măsura în care banca poate acoperi datoriile faţă de terţi în cazuri extreme de lichiditate sau faliment. aliniate la Risk. clasificarea împrumuturilor (creditelor) acordate de băncile comerciale. capitalul băncilor comerciale. expuneri mari. 42 .  după 1993 când interesul este mai mult pentru metodele mai flexibile de notaţie: Value at Ţinând cont de reglementările internaţionale în materie de prudenţialitate bancar. 2. participarea unei societăţi bancare la capitalul unei bănci comerciale. Banca Naţională a României adoptă mai multe norme cu caracter prudenţial cu referire la: a) b) c) d) e) f) g) h) i) j) adecvarea capitalului.1. participarea la capitalul social în societăţi nebancare. prima directivă europeană asupra adecvării capitalului şi abordarea standardizată pentru controlul pieţei. credite acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca. alinierea la standardele Uniunii Europene în materie de contabilitate bancară. iar pe de altă parte.

rezerva generală pentru riscul de credit (2% din soldul creditelor acordate). Fondurile proprii sunt formate din următoarele categorii: capital propriu. fondul de rezervă. una din condiţiile esenţiale este obligativitatea deţinerii unei sume minime de către fondatori. Acest nivel minim al lichidităţii se asigură prin menţinerea în permanenţă a inegalităţii: 43 . 2. Cerinţe prundenţiale privind nivelul minim de lichiditate Normele bancare prevăd obligaţia băncilor de a-şi asigura un nivel minim de lichiditate. sume care vor deveni după autorizare. capitalul este considerat ca valoarea patrimoniului net.1.În ceea ce priveşte aportul iniţial la autorizarea băncii. fondul de dezvoltare. capital social vărsat.2. calculată ca diferenţă între total active şi pasive. Ulterior. determinat în funcţie de scadenţele creanţelor şi angajamentelor băncii. Creşterea accelerată a riscurilor a condus la necesitatea stabilirii unui prag minim de solvabilitate (de către Comitetul de la Basel) de 8%. în decursul activităţii. Ponderarea elementelor în afara bilanţului se face în mod diferenţiat în funcţie de gradul lor de risc de transformare în credit. unde: Prag m inim de solvabilit ate = Fonduri Total active ponderate proprii extrabilan tiere ponderate + Elem ente Ponderarea elementelor de activ se face în mod diferenţiat în funcţie de gradul lor de risc.

În funcţie de performanţele 44 . fiin una din cheile rentabilităţii sale. Constituirea unor sisteme perfecţionate de previziune privind evoluţia lichidităţii este vitală pentru bancă. Pentru evitarea expunerii la risc există norme de reglementare a acesteia.1. Cerinţe prudenţiale cu privire la diviziunea riscului Expunerea la risc este limitată pentru a înlătura utilizarea resurselor băncii în favoarea câtorva clienţi de talie mare şi deci exploatarea monopolistă a potenţialului unei bănci. funcţie de situaţia generală a pieţei. În România expunerea maximă faţă de un singur debitor este de 20% din fondurile proprii ale băncii şi expunerea maximă agregată (vizează debitori de talie mare – care au angajamente totale faţă de bancă în sumă ce depăşeşte 10% din fondurile proprii ale băncii) nu poate depăşi de 8 ori fondurile proprii ale bănci.4.A tiv c e lic id h e P siv a e e ig ile x ib >0% 10 Acest mod de calcul este aplicabil pentru orizontul de timp imediat – activitatea pe termene foarte scurte până la 1 lună. 3 luni. astfel depozitele la vedere trebuie considerate exigibile numai parţial.1. în scopul diviziunii riscurilor. scade riscul de contagiune şi se diminuează posibilitatea preluării de către bancă de riscuri majore ce pot duce la faliment. 2. sau chiar perioade mai extinse.3. Prin diminuarea sau reglementarea maximului creditului acordat unui întreprinzător. Cerinţe prudenţiale privind tratarea diferenţiată a creditelor şi constituirea corespunzătoare a provizioanelor Normele bancare impun clasificarea creditelor acordate şi a dobânzilor neîncasate aferente acestora şi constituirea provizioanelor specifice de risc. 2. Exigibilităţile trebuie determinate gradual. În funcţie de natura angajamentelor bancare calculate. trebuie să fie diversificate pe segmente de durată specifice: 2 luni.

acesta se apreciază în funcţie de numărul de zile de întarziere a plăţii: bun (plata se face la scadenţă sau cu întârzieri de până la 7 zile). În funcţie de această clasificare se aplică norme diferenţiate ale provizionului specific: Fig nr.categoria A cuprinde societăţile cu rezultate financiare foarte bune şi care permit rambursarea regulată a creditelor. 2. astfel: . care prezintă în scară situaţia generală a clientului în calitate de utilizator de credite. În ceea ce priveşte serviciul datoriei. Clasificarea plasamentelor şi necesarul de provizioane de risc de credit Categoria de clasificare standard în observaţie substandard îndoielnic pierdere Coeficientul 0% 5% 20% 50% 100% În determinarea efectivă a provizioanelor se porneşte de la riscul net – adică expunerea debitorului se micşorează cu garanţii necondiţionate acordate de guvern.categoria E cuprinde societăţile cu pierderi şi au perspective clare că nu pot plăti nici ratele. BNR sau bănci abilitate. nici dobânzile.5. creditele sunt grupate în 5 categorii notate de la A la E. 1.Cerinţe prudenţiale privind poziţia valutară 45 . plasate la banca creditoare. . depozite gajate. O a treia clasificare este cea în funcţie de calitatea beneficiarului de credit şi de modul în care se asigură serviciul datoriei.1. slab ( întârzieri până la 30 de zile). garanţii (colaterale) acceptate de banca respectivă.financiare ale beneficiarilor.6. necorespunzător (întârzieri peste 30 de zile).

lungă (activele > pasivele) se exprimă prin soldul activ.scurtă (pasivele > activele) se exprimă prin soldul pasiv. Astfel se delimitează şi interzic activităţile şi plasamentele care ar deplasa sfera de activitate spre obiective excentrice profesiei. limitativ. caracterizată în funcţie de natura obligaţiei astfel: . Se exceptează depăşirile care provin din deţinerea de titluri de stat. nu poate depăşi 100% din fondurile sale proprii. acordarea de credite garantate cu acţiunile emise de bancă. expunerea la risc este limitată la 10% din fondurile proprii ale băncii. La noi. Sub acest aspect se constituie un anumit raport obligatoriu.1. Se interzice băncii: angajarea în tranzacţii cu bunuri mobile şi imobile. dar care include riscuri mari. prin lege se limitează gradul general de extindere a plasamentelor bancre în valori În ceea ce priveşte reglementarea prudenţială a plasamentelor bancare: ο mobiliare – valoarea totală a investiţiilor unei bănci în valori mobiliare. acordarea de împrumuturi sau furnizarea altor servicii condiţionate de cumpărarea/vânzarea de acţiuni ale băncii. în ceea ce priveşte locul în activitatea băncii (în bilanţul bancar) al operaţiunilor pe cont propriu de titluri: Plasamente pe cont propriu = Fonduri proprii 46 .Cerinţe prudenţiale privind administrarea resurselor şi plasamentelor băncii Acest tip de reglementări prudenţiale vizează delimitarea clară a sferei de activitate în zona specifică a comerţului de bancă şi concentrarea tuturor resurselor şi eforturilor în acest sens. efectuate în nume şi pe cont propriu.Poziţia valutară exprimă gradul de angajare a unei bănci în riscul valutar reprezentând o dimensiune a expunerii la risc.6. Expunerea la risc se măsoară prin poziţia valutară. 2. spre care băncile s-ar putea orienta în căutarea unor surse de profit iluzorii. în condiţii de risc sporit datorită nivelului ridicat al inflaţiei. .

managerii trebuie să identifice toate situaţiile semnificative care pot genera o 47 . Apoi acestea trebuie comparate cu profilul risc al băncii.2.Cerinţe prudenţiale privind extinderea reţelei de sucursale şi alte sedii secundare ale băncii În vederea preîntâmpinării abuzurilor. Obiectivele autorizării vizează. respectiv justificarea nevoilor economice generale de servicii bancare în zona dată. Riscul este o componentă esenţială a profilului unei instituţii financiare.1. decurgând din “strategiile” agresive ale unor manageri care fac planuri mari de extindere necorelate cu potenţialul economico-financiar şi organizaţional al băncii. oportunitatea situării în zona dată a unităţii propuse. poziţivă pentru acţionari. de aceea evoluţia ulterioară a strategiei şi organizării bancare vor fi afectate dacă profilul risc actual şi de perspectivă nu sunt luate în considerare.Identificarea şi analiza riscului Integrarea evaluării riscurilor în planificarea strategică a băncii va asigura gestiunii riscurilor bancare vizibilitatea necesară şi focalizare strategică. aprecieri privind: corelarea generală între potenţialul declarat al bancii şi gradul de extindere propus.7. vadul comercial. pentru sedii. 2. Procesul de gestiune a riscurilor începe prin descifrarea profilului risc al diferitelor game de produse bancare pentru principalele activităţi bancare. atunci conglomeratul bancar are o valoare sinergetică. Pentru a identifica şi evalua nivelul de risc al unei game de produse bancare sau al unei activităţi bancare. Normele bancare analizează pentru fiecare unitate. 2. care nu poate depăşi 50% din fondurile proprii ale băncii. se practică autorizarea fiecărui sediu în parte. Dacă profilul risc al băncii este mai mic decât suma profilurilor risc identificate.în valori mobiliare ο ale băncii prin lege se normează valoarea totală a investiţiilor pe termen lung în valori mobiliare (sau cote de participare) emise de societăţi comerciale.

După ce au fundamentat profilul risc al unităţii lor bancare. Un manager poate dobândi o bună perspectivă asupra nivelului riscului asociat unei anumite expuneri combinând frecvenţa cu amplitudinea riscului. În plus este dificil pentru o bancă să determine veniturile corectate în funcţie de risc pentru o gamă de produse bancare sau o activitate şi să transmită pieţei financiare riscul-produs propriu şi eficacitatea managementului riscurilor bancare. managerii trebuie să identifice şi să evalueze activităţile de control al riscurilor existente din punctul de vedere al expunerii şi nivelurilor de risc identificate. Când elaborăm profilul risc este util să se aloce expunerile de risc diferitelor componente ale riscului. Este. util să identificăm frecvenţa şi mărimea pierderilor acre pot fi generate de expuneri. Metodologiile de identificare şi evaluare a riscurilor pot asigura o estimare efectivă şi eficientă a profilului risc pentru sucursale. o bancă poate avea în vedere mai multe tehnici de gestiune a bilanţului sau de diversificare a portofoliului. pe lângă gestiunea creditelor şi analiza creditelor neperformante (vezi graficul privind provizioanele de risc). filiale. Deoarece o anumită expunere poate genera riscuri de mai multe feluri. Pentru a controla riscul pe piaţă. nivelul de risc trebuie agregat pentru fiecare categorie de risc pentru a identifica profilul risc al unei unităţi bancare. agenţii şi întreaga bancă.pierdere financiară. Controlul şi eliminarea riscurilor Obiectivul controlului riscurilor este de a minimiza cheltuielile asociate riscurilor pentru toate expunerile care au fost identificate.3. Trebuie să subliniem importanţa primei etape de 48 . de asemenea. pentru fiecare categorie de riscuri. uşor de implementat. Între modalităţile de a gestiona riscul de lichiditate se înscriu şi titularizarea unor credite sau creşterea frecvenţei negocierilor. tranzacţiile şi interfeţele bancare. 2. Managementul poate realiza acest lucru prin elaborarea unor scenarii de pierdere pentru activităţile. În domeniul riscului operaţional banca poate îmbunătăţi controalele în domeniul calităţii produselor bancare. dar nu evitate sau eliminate. o bancă nu dispune de nici un mijloc de a-şi reduce cheltuielile legate de riscuri printr-un control mai riguros şi o finanţare adecvată a riscurilor. În lipsa unei abordări sistematice a evaluării riscului.

costuri asociate riscurilor dacă banca a apreciat corect cheltuielile asociate riscurilor şi veniturilor ajustate în funcţie de risc asociate fiecărei game de produse sau activităţi. ca. Managerii bancari. a) Garanţiile accesorii pot fi:  Limitarea riscului se realizează prin trei căi: Repartizarea riscului insolvabilităţii se efectuează pe baza unui principiu care face aplicarea fenomenului numerelor mari. în domeniul operaţiilor cu instrumente derivate (contracte la termen şi cu opţiuni) prin suprimarea acestor activităţi. 2. Eliminarea şi evitarea riscurilor poate avea efect asupra reducerii costurilor totale ale băncii. a căror experienţă este legată de activităţile bancare comerciale.Cu cât banca are mai muţi codebitori pentru aceeaşi 49 . a) repartizarea . Asumarea riscului Asumarea riscului bancar se face pe baza analizei suportului economic al operaţiunii de credit şi a garanţiilor care sunt afectate. Suportul economic este analizat sub doua aspecte:   analiza financiară a conturilor şi a rezultatelor. reacţionează la pierderi care apar în activităţi despre care nu ştiu foarte multe. garanţii reale. b) asigurarea. eliminând complet gamele de produse pe care le apreciază extrem de riscante. însă. de exemplu. băncile au adoptat soluţii mai radicale.identificare şi evaluare a riscurilor. analiza producţiei şi a clentelei. În general. Este dificil de eliminat sau evitat un risc dacă el nu a fost identificat şi cuantificat corespunzător. Riscul poate fi eliminat prin îndepărtarea cauzei care îl produce.  garanţii personale. managerii pot face acest lucru prin reproiectarea activităţilor asociate şi a fluxurilor de operaţii.4. mobilare (gajul bunurilor mobile sau al unor valori mobiliare: acţiuni sau obligaţiuni) sau imobiliare (ipotecă). Altfel s-ar putea ca managementul să reducă valoarea acţiunilor prin eliminarea unor activităţi care ar fi putut produce în timp venituri favorabile ajustate în funcţie de risc. Mai recent. c) controlul.

la rândul ei. de regulă. c) Controlul riscurilor constituie o sarcină permanentă şi individuală fiecărei bănci dar el se exercită concomitant şi de către banca centrală. adică a drepturilor incorporale. cu atât scade importanţa insaolvabilităţii unuia dintre ei.Cu alte cuvinte. − b) multiplicarea şi răspândirea în teritoriu a ghişeelor de colectare a depozitelor multiplicarea şi diversificarea clientelei în cadrul reţelei de ghişee existente. − dacă apar incidente de plată. Luarea unei asemenea măsuri de asigurare de către societatea comercială care a acordat un credit commercial. Cecurile respinse de bănci pentru lipsă de acoperire sunt. Divizarea riscului se poate realize prin constituirea de consorţii între mai multe bănci. Astfel. conform prevederilor art. Asigurarea riscului insolvabilităţi poate fi realizată prin sistemul de asigurare a creditelor. de creanţă. 29 al Legii nr. categoriei şi duratei creditului. se implică în controlul riscurilor stabilind un raport maxim între creditele acordate şi fondurile proprii ale băncii. atât în cazul plăţilor datorate altora de propriul client cât şi în cazul plăţilor cuvenite către client şi care să fie făcute de alţi agenţi economici. 33/1991 împrumuturile acordate de o societate bancară unui singur debitor nu pot 50 . Departamentul specializat al băncii verifică: − dacă s-au constituit în formă legala timp garanţiile creditului. societăţile de asigurare a creditelor garantează riscurile unor comercianţi faţă de alţi comercianţi fără a scuti banca de creditele pe care acestea le acordă. Banca centrală. Repartiţia riscului imobilizării se face prin: − băneşti.creanţă. acordate de o societate comercială altei societăţi comerciale sub forma creditului comercial. oferă un sentiment reconfortant băncii care a acordat creditul bancar.Pe de altă parte sunt impuse limite valorice creditului acordat unui şi aceluiaşi debitor. − dacă se respectă limitele contractului de credit privind cuantumul şi durata rambursării. raportate băncii centrale. − criteriul geografic. − criteriul tipului. Repartiţia are în vedere următoarele criterii: − criteriul sectorului economic.

conform Normelor nr. 51 . Aceste norme stabiles obligaţia societăţilor bancre de a asigura în permanenţă un nivel corespunzător de solvabilitate. care depăşesc suma minimă pentru raportare stabilită de Banca Naţională a României. Normele nr. datoria subordonată. În corelaţie cu nivelul fondurilor proprii ale societăţilor bancare se dsetermină şi solvabilitatea acestora. 2/1994 privind fondurile proprii ale societăţilor bancare stabilesc că aceste fonduri sunt formate din capitalul propriu şi capitalul suplimentar. 20% din capitalul şi rezervele societăţii bancare respective iar conform prevederilor art.Capitalul propriu se compune din: capitalul social vsat. determinat ca raport între nivelul fondurilor proprii şi totalul activelor şi elementelor în afara bilanţului. 27 al Legii nr. Din totalul fondurilor proprii se vor deduce participaţiile societăţilor bancare la alte societancare. reserve din reevaluare legală a activelor corporale. b) Capitalul suplimentar va fi luat în calcul numai până la concurenţa valorii capitalului propriu.Capitalul suplimentar se commune din: fondul de risc constituit conform art. 30 al aceleiaşi societăţi bancare sunt obligate să comunice Băncii Naţionale a României creditele acordate clienţilor lor. 33/1991. Raportul minim de solvabilitate este de 8%. cheltuielile anticipate efectuate prin achiziţionarea mijloacelor fixe. ponderate în funcţie de gradul lor de risc de credit. cheltuielile pentru investiţii în cure de execuţie şi pentru materialele necesare investigaţiilor pentru care nu s-a afectat fondul de dezvoltare. Fondurile proprii se determină conform Normelor nr. 33/1991. alte fonduri constituite din profitul net. fondul de comerţ. 4/1994 ale Băncii Naţionale a României. 2/1994 iar activele ponderate în funcţie de risc reprezintă totalul societăţilor bancare multiplicate cu o pondere de risc de credit specifică fiecărei categorii de active. fondul de rezervă constituit conform art. Datoria subordonată va fi luată numai într-o proporţie maximă de 50% din capitalul propriu şi nimai dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de Norme. fondul mijloacelor fixe.depăşi. pierderile înregistrate în anul current. La calcularea fondurilor proprii se vor avea în vedere următoarele: a) Din capitalul propriu se vor deduce: cheltuielile de constituire. fondul de dezvoltare. cumulate. 27 din Legea nr.

în una dintre următoarele cinci categorii: − Categoria A (standard): dacă performanţele financiare sunt foarte bune şi permit achitarea la scadenţă a ratelor plus dobânda şi dacă se prefigurează menţinerea şi în continuare a performanţelor financiare la un nivel ridicat. dacă plăţile sunt efectuate cu o întârziere de până la 30 de zile. societe bancare trebuie să-şi clasifice creditele acordate.Societăţile bancare sunt obligate sa porteze trimestrial Băncii Naţionale a României – Direcţia autorizare şi supraveghere prudenţială a societăţilor bancare. nivelul de solvabilitate. − Categoria C (substandard): dacă performanţele financiare sunt satisfăcătoare. valoare ce rezultă după deducerea provizioanelor specifice de risc constituite conform Normelor Băncii Naţionale a României nr. societăţile bancare sunt obligate ca. dacă ratele şi dobănzile sunt plătite la scadenţă sau cu o întârziere maximă de şapte zile. Determinarea raportului de solvabilitate al societăţii comerciale se face luându-se în calcul valoarea netă a activelor. − necorespunzător. În raport de punctualitatea rambursărilor debitorul va fi notat cu unul dintre următoarele calificative: − bun. − Categoria B (în observaţie): dacă performanţele financiare sunt bune sau foarte bune darn u pot menţine acest nivel în perspectivă mai îndelungată. 52 . în funcţie de performanţele financiare ale clientului evaluate după criteriile stabilite de fiecare societate bancară şi de capacitatea acestuia de rambursare a creditului la scadenţa\ă. − Categoria E (pierdere): dacă performanţele financiare atară pierderi şi există perspective clare că nu pot fi încasate la scadenţă nici ratele nici dobânzile. dar au o evidentă tendinţă de înrăutăţire. − Categoria D (îndoielnice): dacă performanţa financiară este scăzută şi cu o evidentă ciclicitate la intervale scazute de timp. dacă întârzierea este mai mare de 30 de zile. 3/1994 privind clasificarea creditelor şi constituirea provizioanelor specifice de risc. să limiteze riscul de credit şi să depună toate eforturile pentru a-şi încasa toate creanţele de la debitorii lor. − slab. Pentru determinarea şi limitarea riscului de credit. în scopul protejării depozitelor persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice. Conform acestor norme.

mai puţin…”.5. 53 . Doar riscurile neidentificate sunt reţinute din ignoranţă. Acoperirea riscurilor funcţionează cel mai bine în cazul unor riscuri a căror frecvenţă şi amplitudine a expunerii sunt foarte previzibile sau atunci când nu există asigurări de piaţă. cât şi prelevări pentru fondurile de rezervă pentru pierderi din creditare. finanţarea lor presupune atât: acoperirea riscurilor (prin rezerve generale sau specifice). Riscul poate fi acoperit printr-un program formal de finanţare elaborat pe baza prognozelor privind pierderile anticipate. Dacă rămân riscuri mari care nu pot fi nici acoperite (reţinute) nici transferate. Transferul riscului este mai adecvat atunci când expunerea nu este foarte previzibilă sau atunci când gravitatea potenţială a pagubelor este catastrofală. În plus. Structurarea unui program de asigurare pentru o bancă se poate face având în vedere următoarele trei posibilităţi:  negocierea centralizată cu limitarea numărului de poliţe de tipul „toate riscurile. Aceste programe de tip „pay-as-you-go” generează în mod inevitabil un anumit grad de incertitudine asociată veniturilor şi o cerere incertă de capital bancar. pentru manager este foarte dificil să folosească controlul riscurilor pentru a le elimina sau evita.  existenţa unei baze proprii de date statistice referitoare la frecvenţa şi amploarea riscurilor. în măsura în care aceste pierderi se produc. transferul riscurilor este dificil dacă nu există pieţe de asigurări convenţionale. Finanţarea şi transferarea riscului Din punct de vedere al gestiunii riscurilor bancare. managerii bancari trebuie să fie capabili să identifice şi să evalueze gradul de risc. În ultimă instanţă. În orice caz. băncile pot acoperi riscuri în afara unor programe formale de finanţare. cât şi transferul riscurilor (prin asigurare sau operaţii cu instrumente derivate). În lipsa acestor condiţii. dacă trec pierderile pe cheltuieli sau le acoperă din capital. riscurile nu pot fi finanţate în mod corect. Reţinerea riscurilor trebuie să se facă pe baza următoarelor două criterii:  acoperirea unor familii de riscuri. Transferarea riscului este eficace atunci când frecvenţa şi gravitatea sunt specifice unor riscuri catastrofale şi atunci când riscurile nu pot fi identificate şi evaluate precis.2.

se poate minimiza expunerea la risc (sensibilitatea băncii). Factorii endogeni sunt importanţi pentru gestiunea riscului de piaţă deoarece ei pot fi gestionaţi şi. adesea. Prin implementarea gestiunii riscurilor bancare ca o componentă vitală a sistemului global de management bancar. Strategia ordinară ar trebui să fie: transferul riscurilor grave şi reţinerea riscurilor frecvente. Gestiunea riscurilor bancare ar trebui să fie una dintre componentele sistemului global de management bancar. ceilalţi doi factori fiind doar elemente principale prin care se poate influenţa această structură. practica curentă face ca transferarea riscului să fie prima şi. Aceşti factori depind în ultimă instanţă de fazele ciclului economic. De exemplu în faza de expansiune clasică se manifestă o cerere mare de fonduri de împrumut iar ratele dobânzii sunt în creştere. ea trebuie să fie ultima dintre elementele luate în considerare de gestiunea riscurilor bancare. Deşi transferarea riscurilor poate fi eficientă. Ei pot fi controlaţi sau influenţaţi de bancă dar pot fi anticipaţi cu destulă precizie. Principalul factor rămâne structura activelor şi pasivelor. Volumul activităţii bancare este influenţat în 54 . mai ales pentru ratele pe termen scurt. Factorii exogeni sunt determinaţi de evoluţia condiţiilor economice generale care se reflectă în nivelul ratelor dobânzii pe piaţă. negocierea descentralizată. Principalii factori endogeni sunt: structura activelor şi pasivelor bancare. Oricum. poliţele fiind încheiate separat fie de fiecare unitate cu personalitate juridică. Aceştia sunt factori endogeni şi factori exogeni. Un bun manager în probleme de risc va observa şi folosi felul în care gestiunea riscurilor bancare interacţionează cu alte componente ale sistemului managementului bancar. calitatea şi eşalonarea scadenţelor. conducerea băncii poate comunica pieţelor financiare eficacitatea sa în gestiunea băncii pentru a produce efecte de sinergie. Sensibilitatea băncii la variaţia dobânzii pe piaţă poate fi definită ca variaţia marjei dobânzii bancare în funcţie de variaţia dobânzii de pe piaţă ca urmare a acţiunii unor factori specifici.  programe specifice pentru diferite activităţi bancare. de structură şi de rentabilitate. fie după criteriul teritorialităţii (al zonei de operare). scadenţa fondurilor atrase. singura modalitate de abordare a gestiunii riscurilor bancare. Asupra băncii această creştere are următoarele efecte: de volum. acţionându-se asupra lor.

1.1. Capitolul 3. Rentabilitatea poate fi sensibil îmbunătăţită căci marjele procentuale pot creşte. Analiza riscului bancar la Banca Transilvania 3. chiar pentru un nivel al marjei absolute. Banca Transilvania . Activele îşi schimbă structura în favoarea creditelor şi în defavoarea portofoliului de titluri iar pasivele vor înregistra o creştere a ponderii fondurilor împrumutate. Reţinerea riscurilor trebuie să se facă pe baza următoarelor două criterii: acoperirea unor familii de riscuri şi existenţa unei baza proprii de date statistice referitoare la frecvenţa şi amploarea riscurilor. cresc şi activele şi cresc şi sursele împrumutate. riscurile no pot fi autofinanţate în mod corect. În acelaşi timp poate fi alterată şi structura bilanţului. crescând cererea de credite.parte integrantă a sistemului bancar românesc 3.Scurt istoric 55 .sensul creşterii sale căci. În lipsa acestor condiţii.1. probabil direct de pe piaţă.

la iniţiativa unor oameni de afaceri clujeni.696. Odată cu extinderea reţelei teritoriale.183 lei în prezent(luând în calcul şi denominarea) . la 1. banca a înregistrat realizări deosebite pe linia serviciilor bancare şi a creditelor avantajoase acordate în special activităţii de retail. Sunt lucruri care nu se văd imediat. În decursul activităţii sale. Banca Transilvania a fost prima bancă din România care a intrat în programul Comunităţii Europene pentru sprijinirea IMM-urilor prin linii de finanţare externă. 371 agenţii şi 28 puncte independente de schimb valutar. reprezentant al acţionarului majoritar BERD.7 % faţă de finele anului 2007.51%-pondere confirmată la sfârşitul trimestrului al treilea 2008) sunt rodul muncii unui colectiv bine închegat. Dar ele devin perene şi este greu ca lumea din jur să nu le observe”. aşa cum afirma preşedintele băncii. având un manager străin. pentru un număr de 163 de firme. din care 79% român şi 21% străin. un acţionar semnificativ fiind Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare cu o pondere de 15% din capitalul social. până în prezent aprobându-se deja împrumuturi în valoare totală de peste 7. Capitalul social al băncii este acum de 1. 56 . ca societate pe acţiuni. dl. banca şi-a creat o reţea teritorială extinsă în toate zonele ţării.au reprezentat paşi esenţiali în evoluţia băncii. ceea ce a dus la crearea a peste 550 de noi locuri de muncă. Rezultatele financiare deosebite şi poziţia de piaţă dobândită (1. ci doar după o vreme. majorările succesive de capital-de la 2 miliarde lei la înfiinţare.059. Programul de finanţare externă a IMM-urilor funcţionează în toate sucursalele din ţară ale Băncii Transilvania. având în structură un acţionariat conştient de potenţialul valoric şi resursele umane puse în slujba instituţiei. cu un capital social de 2 miliarde lei. a fost dezvoltată gama de servicii şi produse oferite clienţilor. Horia Ciorcila.3 milioane EURO. De-a lungul anilor. În primele 9 luni ale anului 2008. În ceea ce priveşte implicarea băncii în proiectul de susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii. creşterea fiind cu 19. Banca Transilvania a cunoscut o dinamică deosebită în ceea ce priveşte cota de piaţă deţinută în cadrul sistemului bancar românesc. În special după anul 2003. prin derularea încă din 1999 a finanţărilor externe din surse BERD. “am pornit cu 2 miliarde lei şi o idee. trebuie subliniat că. Restul a venit din muncă şi străduinţă.Banca Transilvania a fost înfiinţată în decembrie 1993 la Cluj-Napoca.183 lei. funcţionând în prezent cu 57 de sucursale.696.059. pe principiul paşilor mărunţi dar siguri.

crearea şi implementarea de noi servicii şi produse. . lei şi valută. de producţie. precum şi orice alte titluri de valoare româneşti . orientarea către Internet banking şi comerţ electronic.păstrează în conturile curente deschise şi menţinute la Banca Transilvania şi în depozitele constituite de persoanele fizice şi juridice române şi străine. cecuri ) în favoarea unor beneficiari din ţară .acordă credite pe bază contractuală (contracte de credit) în lei sau valută persoanelor fizice sau juridice române în condiţiile pieţei . asigurări. operaţiuni cu caracter financiar.1. acestea vizează în principal: consolidarea poziţiei pe piaţă.participă cu capital la înfiinţarea în România sau în străinătate de societăţi bancare comerciale. .2.realizează pe cont propriu sau pentru terţi operaţiuni de arbitraj valutar . . . Banca Transilvania poate desfăşura în limita autorizaţiei acordate.primeşte şi acordă credite în lei şi valută pe bază de convenţii şi alte aranjamente cu bănci sau instituţii financiare . . alte operaţiuni de încasări şi plăţi între persoane fizice şi juridice autohtone sau străine . extinderea reţelei teritoriale. prestări de servicii şi turism internaţional. . efecte de comerţ exprimate în lei.În ceea ce priveşte proiectele pentru anul în curs. . 57 . . 3. comercial şi necomercial.cumpără şi vinde în ţară valută. clienţi ai băncii. următoarele activităţi: .Obiectul de activitate Potrivit Legii nr.emite efecte de comerţ (bilete la ordin.58/1998 privind activitatea bancară şi a statutului propriu.realizează încasările şi plăţile în valută şi în lei generate de activităţile de export şi import.efectuează operaţiuni cu titluri de valori şi orice alte efecte de comerţ în nume propriu şi pentru terţi în cadrul Bursei de Valori . cumpărând acţiuni sau părţi sociale ale acestora . cambii sau trate.

. silvicultură.Clienţii băncii Clienţii băncii sunt persoane fizice şi juridice române şi străine rezidente în România indiferent de forma de proprietate şi natura capitalului social. specifice pieţei de capital.3.asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate să desfăşoare o activitate independentă. . 3.notarii publici şi avocaţii care desfăşoară activităţi independente. Categoriile de clienţi ai băncii care pot beneficia de credite sunt: . construcţiilor.Regiile Autonome din industrie. alte categorii de liber profesionişti autorizaţi potrivit statutului profesional. . prestări servicii şi alte unităţi care-şi desfăşoară activitatea în cadrul economiei naţionale. fără personalitate juridică. cu excepţia activităţilor care pot fi desfăşurate în mod direct de către bănci conform acestei legi.alte persoane juridice organizate în conformitate cu legea şi care desfăşoară activităţi legale.societăţi comerciale cu capital integral străin sau în asociere cu persoane fizice sau juridice române.efectuează operaţiuni de păstrare în casete de valori a obiectelor din aur sau alte metale preţioase precum şi a valutei depuse de clienţii săi . transporturi. Se pot desfăşura activităţi prevăzute de legislaţie privind valorile mobiliare şi bursele de valori prin societăţi distincte. agricultură.efectuează operaţiuni cu cărţi de debit în lei şi în valută. . .persoane fizice. cu cecuri de călătorie şi cecuri necumpărate . comerţului. turism.fermierii agricoli individuali şi cei organizaţi în diferite forme de asociere simple. agriculturii. medicii şi farmaciştii. care vor funcţiona sub reglementarea şi supravegherea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.1. telecomunicaţii.. .societăţi comerciale cu capital de stat sau privat din domeniul industriei. 58 . . . care au conturi deschise la bancă şi îşi derulează operaţiunile prin aceste conturi. gospodărirea apelor sau alte ramuri din economie.

Camera de Comerţ. cerând să fie luate măsuri pentru activarea acestuia sau în caz contrar să procedeze la închiderea conturilor. -dacă titularul nu mai îndeplineşte condiţiile cu privire la deschiderea şi funcţionarea contului.Pentru cunoaşterea şi evaluarea situaţiei economico-financiare prezentă şi de perspectivă a clienţilor. Pentru derularea operaţiunilor cu clienţii este obligatorie deschiderea conturilor la bancă. agenţii economici care au relaţii contractuale cu clientul. În ultimele două cazuri. Titularul contului închis poate intra în posesia sumelor care îi aparţin la cererea acestuia sau poate solicita redeschiderea contului. pe categorii de credite şi durate de rambursare. posibilitatea închiderii contului. Sursele de informare cu privire la clienţii băncii sunt: a) Informaţii obţinute de la clienţi din cererea de deschidere a contului. Banca nu este obligată să accepte pe oricine drept client şi nu este prudent să deschidă un cont dacă informaţiile pe care le deţine nu satisfac exigenţele prudenţei bancare. Comisia Naţională de Statistică şi comisiile judeţene de statistică. din bilanţurile contabile. serviciul datoriei. pe care trebuie să o actualizeze periodic. precum şi pentru aprecierea riscului bancar în activitatea de creditare. birourile notarilor publici şi primăriile locale. Conturile agenţilor economici vor fi închise de unităţile bancare în următoarele cazuri: -la cererea titularului. c) Informaţii din surse exterioare. care pot fi obţinute de la BNR. balanţele de verificare şi din alte situaţii financiare. incidente apărute în derularea operaţiunilor de plăţi fără numerar. mijloace mass-media. organisme specializate. caz în care banca va trata această operaţiune ca o nouă deschidere de cont. b) Informaţii din evidenţele băncii privind volumul total de credite aprobat şi acordat. banca va comunica titularului în scris. din cererea de credite. judecătoriile. contul de profit şi pierdere. din contractul de societate şi statutul societăţii. -în condiţiile în care contul a devenit inactiv. banca trebuie să-şi asigure o bază de informaţii asupra fiecărui client. Registrul Comerţului. cu 10 zile lucrătoare înainte. volumul de încasări şi plăţi lunare. 59 . raporturile contabile periodice. precum şi volumul de frecvenţă a acestora. a operaţiunilor de creditare. alte bănci şi organisme care au relaţii cu clienţii.

Banca are un regulament propriu de funcţionare. agenţii şi puncte de lucru. .58/1998 prevede că "organizarea şi conducerea băncilor se stabilesc prin acte constitutive ale băncilor. numărul şi data înmatriculării la Registrul Comerţului. numărul şi data înregistrării în registrul bancar. precum şi propriilor instrucţiuni de lucru privind CEC-ul.structura organizatorică. comitetului de credite. 3. normelor cadru şi normelor tehnice ale BNR. 60 . asigurând aplicarea corectă a legii. . în conformitate cu legislaţia comercială şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi. biletul la ordin şi ordinul de plată. . Structura organizatorică a băncii este: .Modul concret de efectuare a operaţiunilor prin conturile deschise la bancă se va stabili pe bază de convenţie(contract) de cont încheiată de bancă cu clienţii săi.1.Organizarea şi conducerea băncii Legea bancară nr. prin care se va stabili: .sistemul de control al băncii. .competenţele şi răspunderea conducătorilor băncii şi ale altor salariaţi care se angajează în operaţiuni financiar-bancare în numele şi contul băncii. Banca Transilvania se identifică în mod clar printr-un minim de date: firma sub care banca este înmatriculată la Registrul Comerţului. În toate actele oficiale. capitalul social. hotărârilor şi tuturor actelor normative ce guvernează activitatea bancară. în care se vor stipula toate obligaţiile părţilor potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. cambia.atribuţiile sucursalelor şi ale altor sedii secundare ale băncii. . adresa sediului principal. comitetului de administrare a activelor şi pasivelor.atribuţiile comitetului de risc.îndeplineşte funcţia de coordonare pentru toate activităţile ce se desfăşoară în sucursale.4. aprobat de organele statutare.atribuţiile fiecărui compartiment al băncii şi relaţiile dintre acestea.centrala băncii .

îndeplinesc rolul de coordonare.sunt subordonate sucursalelor sau agenţiilor şi îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea şi îndrumarea acestora. să fi lucrat cel puţin 5 ani în activitatea financiar-bancară şi să nu fi cauzat. Politica acordării creditelor de către Banca Transilvania În conformitate cu obiectul său de activitate.Comitetul de Direcţie. Sunt subordonate sucursalelor şi au la rândul lor în subordine puncte de lucru.agenţiile.Comitetul de conducere la sucursale şi agenţii.punctele de lucru. . 3.3. prin activitatea lor. . Credite acordate unui singur debitor (client definit ca la art. pct.Adunarea Generală a Acţionarilor. mediu şi lung sau linii de credite. . îndrumare şi control al activităţilor operative desfăşurate în unităţile din subordine. acestea pot fi: • Scrisori de garanţie bancară • Depozit bancar (la Banca Transilvania sau la altă bancă cu condiţia cesiunii acesteia în favoarea Băncii Transilvania • Ipoteca 61 . să exercite exclusiv funcţia în care au fost numiţi şi cel puţin unul dintre aceştia să fie cetăţean român.sunt unităţi teritoriale operative ale societăţii bancare. Administrarea şi conducerea activităţilor bancare sunt asigurate de: .58/ 1998) se vor limita conform cerinţelor prudenţiale prevăzute în reglementările BNR. Creditele se acordă pe bază de garanţii .Preşedinţi şi vicepreşedinţi.Consiliul de Administraţie. .sucursalele. Potrivit Legii nr.58/1998.u din Legea bancară nr. Banca poate acorda credite pe termen scurt. falimentul unei societăţi comerciale". .2.Comisia de cenzori. . Ei trebuie să fie licenţiaţi.se constituie în nucleele activităţii desfăşurate de societăţile bancare la nivel judeţean. . "conducătorii băncii trebuie să fie rezidenţi în România.. Banca Transilvania acordă credite clienţilor săi cu luarea în consideraţie a aspectelor ce ţin de economia de piaţă.

în vederea accesului rapid al clientului la credite. Dobânzile practicate de bancă sunt cele aprobate de Comitetul de Direcţie al Băncii şi transmise prin Decizii ale Preşedintelui. Algoritmul de calcul al dobânzilor precum şi a penalităţilor pentru neplata dobânzilor la scadenţă. Din prima discuţie care are loc trebuie să rezulte răspunsul la următoarele obiective: 62 .analiza tranzacţiei.• Gajul cu deposedare (inclusiv a obiectelor de artă sau din metale preţioase care vor fi păstrate în tezaurul băncii) • Gajul fără deposedare • Alte garanţii Manifestarea prudenţei în acordarea creditelor atât în ce priveşte bonitatea clientului cât şi a motivaţiei creditului (acordarea de credite în conformitate cu statutul societăţii). Pentru aceeaşi categorie de clienţi.a situaţiei financiare şi a bonităţii persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca. Pentru clienţii deosebiţi.8/1999.1999 şi prezentat în Anexa 9. care va cuprinde descrierea naturii relaţiei speciale în cauză . La baza aprobării va sta un raport întocmit de Direcţia Credite. Banca abordează creditarea ca pe un proces complex ce presupune în mod necesar următoarele etape: • • • • Etapa I Etapa II Etapa III Etapa IV Negocierea creditelor Contractarea creditelor Aprobarea şi acordarea creditelor Analizarea modului de utilizare a creditului. este la nivelul Consiliului de Administraţie. este cel aprobat de Comitetul de Direcţie din 14. Competenţa de aprobare a creditelor acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca aşa cum sunt ele definite în Norma BNR nr. Comitetul de Direcţie al băncii poate aproba reduceri de comisioane şi discounturi în limita a 5 % negociabil faţă de dobânda practicată unitar de bancă.01. Facilităţile se vor acorda clienţilor care au dovedit bonitate şi fidelitate faţă de bancă ţinându-se cont de mărimea rulajului în lei şi / sau valută. Comitetul de Direcţie poate dispune proceduri simplificate şi urgente. NEGOCIEREA CREDITELOR ETAPA I Prima etapă în procesul creditării constă în contactul informativ al moderatorului cu solicitantul de credit.

negocierea va continua sau se va opri la această discuţie.CONTRACTAREA CREDITELOR La început. aflat în urma întrebărilor: “ Cine sunteţi dumneavoastră? “ “ Ce obiective urmăriţi? “ “Ce perspective vedeţi în volumul activităţii desfăşurate şi a situaţiei de pe piaţă ?” “ Cine sunt acţionarii?” “ Cine sunt conducătorii?” “ Cine sunt membrii Consiliului de Administraţie?” “ Cum este managerul “vârsta?” ”sănătatea?” “ calificarea?” “ Cine este succesorul?” “ Abilitatea în afaceri? “ “ Mijloacele şi posibilitatea firmei?” “ Scopul şi obiectul de activitate?” “ Scopul şi justificarea creditului?” “ Ce garanţii pot fi prezentate?” Pe baza răspunsurilor date şi a părerii pe care şi-o formează moderatorul. • • • ETAPA II . În cadrul acestei determinări un loc important îl va ocupa strategia de marketing a firmei.export. se va determina volumul de credite pe baza analizei indicatorilor economicofinanciari şi a previzionărilor pe perioada creditărilor. Alte documente considerate a fi necesare de către moderatorul de credite. Ultima balanţă de verificare :Studiul de fezabilitate pentru creditele de investiţii. Copia licenţei de import .Identitatea solicitantului. Bilanţul contabil (Contul de Profit şi Pierdere). 63 . În cazul în care discuţia va continua se vor întocmi şi prezenta următoarele documente: • • Cerere de credit .

. Competenţele. asigurarea garanţiilor la o societate de asigurări autorizată.cine sunt. analiza operaţiilor şi înscrierea ipotecii şi a gajului la Notariatul de Stat.beneficiarii . .Planul de afaceri trebuie să cuprindă o analiză în care să se urmărească cel puţin următoarele : . Comitetul de Direcţie. Comitetul de Credite din Centrală. ce credibilitate au.APROBAREA. aprobate de Consiliul de Administraţie al Băncii.substituirea . Etapa se finalizează cu încheierea contractului de credite. luându-se în considerare necesarul şi puterea de cumpărare. Aprobarea creditului va fi comunicată în scris clientului în mod operativ . printr-o prevedere în contractul de credit să asigure bunurile aduse în garanţie şi cele realizate din creditul acordat şi să reînnoiască la timp asigurările până la plata integrală a sumelor datorate. organizarea şi funcţionarea acestor organisme sunt cele prevăzute în regulamentele proprii.eventualii concurenţi în aceeaşi activitate .furnizorii .înlocuirea produselor cu altele de pe pieţe . aprobarea creditelor este dată de organismele colective de conducere specifice : • • • Comiteul de Credit şi Risc din Succursale. .eventualele ameninţări ale noilor intraţi pe piaţă . Clientul va fi obligat . comunicarea va cuprinde şi eventualele condiţii suplimentare care trebuie să le mai îndeplinească până la angajarea creditului. ETAPA III . . Pentru instrumentarea dosarului de credite se va întocmi o documentaţie care va cuprinde următoarele elemente pe lângă cele cerute mai sus: • • • analiza bonităţii clientului. Acordarea 64 . ACORDAREA ŞI ANGAJAREA CREDITELOR Aprobarea În Banca Transilvania.

Plăţile din credit se vor face numai prin virament în cont. în cazul creditelor pe obiect. este sarcina moderatorului de credite care a instrumentat dosarul (sau a altei persoane abilitate în lipsa acestuia). Un exemplar original din contractele de credite.recuperarea creditului din contul de disponibil. conform destinaţiei. (în lipsa acestuia de către Director sau Directorul Adjunct). . sub semnătura şefului serviciu credite. pe documentul de ridicare numerar. .reducerea plafonului şi a limitei de creditare. precum şi inventarul acesteia se păstrează de Şeful Serviciului Credite. Pentru ducerea la îndeplinire a sarcinii de mai sus. creditul se defineşte ca fiind acordat. ca plăţile din credit să se facă numai în baza semnăturii puse pe documentul de plată prezentat de client (exemplarul care rămâne la bancă ). Angajarea propriu-zisă a creditului. .valorificarea garanţiilor . creditul trece în faza de angajare. Verificarea şi validarea acestor plăţi cade în sarcina operatorului de ghişeu. se va putea face numai pentru creditele acordate cu destinaţia achiziţii de la persoane fizice pe baza aprobării. În cazul în care clauzele contractuale nu vor fi respectate de către client. pentru sumele provenite din credit. . contractele de garanţii imobiliare sau convenţii de gaj. constă în creditarea contului de disponibil al clientului. Urmărirea utilizării acestuia.declararea creditului scadent anticipat şi încasarea tuturor dobânzilor şi a comisioanelor aferente.sistarea temporară sau definitivă a creditului. .După aprobare până la îndeplinirea tuturor condiţiilor de către client . banca poate lua următoarele măsuri: . în case de fier sau fişete metalice. pe durata creditării.executarea silită 65 . Angajarea creditului După îndeplinirea de către client a tuturor condiţiilor cerute de către bancă. moderatorul de credite sau persoana abilitată va solicita operatorilor de ghişeu. Eliberarea de numerar.

Nota de constatare se ataşează la dosarul de credit al clientului .1. Riscul de credit 66 . bazat pe identificarea. se va urmări în permanenţă modul în care beneficiarul de credite îşi desfăşoară activitatea în bancă. integritatea şi modul de conservare a garanţiilor.3. Banca Transilvania acordă o atenţie deosebită unui management prudent al riscurilor aferente portofoliului propriu. 3. Aici se vor verifica următoarele: • • verificare. Banca Transilvania utilizează instrumente conform cu Standardele Internaţionale şi cu cerinţele prudenţiale stabilite de B.ANALIZA MODULUI DE UTILIZARE A CREDITULUI Serviciul credite va urmări dacă creditul a fost utilizat pentru scopul pentru care a fost solicitat. moderatorul de credite verifică prin deplasare la faţa locului existenţa. Urmărirea utilizării creditelor se va face de către fiecare moderator prin deplasări periodice la sediul firmei.R. De asemenea. se va face analiza economico-financiară pe baza ultimei balanţe de trimestrial. Se va urmări rulajul prin bancă a contului curent astfel încât la o eventuală diminuare sau stagnare să se analizeze motivele şi să se facă o analiză complexă. de limitare a riscurilor care pot afecta activitatea şi performanţele băncii. ETAPA IV . evaluarea şi întreprinderea de măsuri. cu această ocazie întocmeşte Nota de constatare care este semnată de moderator şi client (sau custodele garanţiei).N. Gestionarea riscurilor în cadrul Băncii Transilvania În scopul asigurării unei creşteri susţinute a profitabilităţii. dacă ratele scadente au fost rambursate la timp şi dacă se încasează lunar.3.declanşarea procedurii de lichidare judiciară. 3. • concordanţa dintre utilizarea creditului cu obiectivul solicitării. În scopul realizării unui management al riscurilor modern şi performant..

agenţi economici nou înfiinţaţi. De asemenea. în vederea asigurarii unei dispersii corespunzatoare (pe categorii de clienti. banca urmareste lunar angajamentele primilor 100 de clienti ai bancii şi a clientilor care au calitatea de “debitor unic”.Monitorizarea şi diminuarea riscului de credit (risc care derivă din activitatea de creditare propriu-zisă cât şi alte categorii de tranzacţii. sursa de rambursare şi natura colateralelor). cum ar fi: autorităţile publice locale. expunerile mari şi angajamentele persoanelor aflate în relatii speciale cu banca. care cumulează rezultatele analizei caracteristicilor clientului (aspectele generale. banca utilizează un sistem intern de rating de credite şi o metodă de analiză economico-financiară similare cu cele utilizate de băncile străine. în ceea ce priveste monitorizarea riscului de credit fata de principalii clienti care inregistreaza expuneri semnificative. Pentru evaluarea riscului de credit al persoanelor fizice. banca a dezvoltat un rating de credit şi pentru alte entităţi.1 În vederea evaluării riscului de credit al agenţilor economici. Totodata. banca utilizează un sistem scoring de analiză. îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate. a fost revizuit sistemul de rating utilizat la evaluarea performantei agentilor economici. banca a stabilit limite de expuneri la risc. cele financiare. lunar. deschiderea/confirmarea de acreditive. Sistemul de rating de credite al Băncii Transilvania este de tip bidimensional. serviciul datoriei. persoanele fizice autorizate. poziţia şi ramura/subramura. Banca monitorizeaza şi raporteaza catre Centrala Riscurilor Banca din cadrul Bancii Nationale a Romaniei. scontarea efectelor de comerţ) constituie unul din obiectivele strategice ale băncii. managementul şi strategia acestuia) cu cele ale creditului (istoricul relaţiei de credit. pe unitati teritoriale) a riscului din activitatea de creditare. 1 Nitu Ion – Managementul riscului bancar – Editura Expert – Bucuresti. În anul 2004. care reprezinta nivelul maxim prudential la care se poate expune banca fata de clientul respectiv şi urmareste incadrarea în permanenta a angajamentelor acestora în limitele de risc stabilite. 2000 67 . toate expunerile fata de clientii bancii ( personae fizice şi personae juridice) care depasesc limita minima de 200 milioane lei pe client. respectiv scrisori de garanţie.

cu datorii restante catre bugetul statului şi bugetul asigurarilor sociale de stat. Banca va putea acorda credite şi alte facilitati agentilor economici care inregistreaza conjunctural pierderi. 68 . . Activităţile excluse de la finanţare pe criterii de mediu. se face utilizând tehnici şi proceduri cum ar fi: analiza aspectelor financiare şi nonfinanciare. B.Banca acorda credite agentilor economici capabili sa genereze fluxuri de lichiditati. . mai mare de 10 % din fondurile proprii ale băncii este considerată expunere mare. etc. nefiind activitatea principală a împrumutatului):    Specularea în valute sau proprietăţi imobiliare. ratingul de credit. Banca nu acordă credite pentru: A. al caror trend este în scadere şi companiile prezinta programe temeinice privind recuperarea pierderilor şi rentabilizarea activitatilor. total al castor personae. care inregistreaza pierderi din activitatea desfasurata.Încălcarea sau derularea de activităţi care încalcă terenuri aflate în proprietatea sau în litigiu cu cetăţeni autohtoni. înregistrată faţă de un client (debitor unic). cu un rating de credit corespunzator şi persoanelor fizice care realizeaza venituri sigure şi prezinta credibilitate în ceea ce priveste indeplinirea obligatiilor contractuale fata de banca.Banca limiteaza accesul de credite al agentilor economici nerentabili şi fara posibilitati certe de redresare. ori acestea se datoreaza caracterului sezonier al activitatii desfasurate. cu rating de credit necorespunzator. cu reputatie buna în mediul de afaceri. (care indică probabilitatea de nerespectare a obligaţiilor contractuale faţă de bancă) conform procedurilor în vigoare. care se coreleaza cu resursele de acoperire a acestora ( pe termene şi valute) şi cu strategia. Evaluarea expunerii băncii la riscul de credit asociat clienţilor săi. persoane fizice sau juridice. Investiţii în titluri de orice fel. prevăzute în procedura de mediu BCR. planul financiar şi planul de afaceri ale bancii.Oricare dintre următoarele activităţi. Orice expunere.Activitatea de creditare în banca se desfasoara pe baza planului de credite. scoringul. dacă împrumutatul nu este implicat în mod substanţial în acestea (activitatea este secundară. de fluxul de lichidităţi. fără consimţământul documentat.

menită să minimizeze efectele negative ale apariţiei riscului de lichiditate. sistemul de 69 . În acest sens. la reglementările impuse de autoritatea bancară tutelară. banca urmăreşte dispersia echilibrată a riscului de credit pe categorii de clienţi. unităţi bancare. În vederea evaluării expunerii băncii sau a bonităţii clienţilor. se vor folosi şi informaţiile furnizate de Biroul de Credit. În gestionarea riscului de lichiditate se utilizează deopotrivă managementul prin obiective şi managementul prin excepţii.2. înainte de acordarea oricărui produs tip credit unui client. zone geografice. Indicatorul de lichiditate calculat de la data intrării în vigoare a normelor menţionate anterior s-a încadrat cu o marjă confortabilă în limitele impuse de BNR. La acordarea creditelor. banca are în vedere întotdeauna principiul că prima sursă de rambursare a creditului o constituie capacitatea împrumutatului de a genera lichidităţi (pentru persoanele juridice) respectiv de a obţine venituri certe pentru persoanele fizice. Banca Transilvania şi-a aliniat obiectivele strategice privind managementul lichidităţii. indiferent de nivelul expunerii totale a băncii faţă de clientul respectiv. 3. este obligatorie consultarea informaţiei de risc bancar în arhiva Centralei Riscurilor Bancare sau altor entităţi cu activitate similară.3. Banca Transilvania urmăreşte respectarea tuturor normelor emise de BNR. precum şi informatiile existente în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare şi în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi. Banca a stabilit proceduri de lucru referitor la limitele orientative pentru plasamente.Pentru evitarea concentrării riscului de credit pe un număr mic de clienţi. iar la elaborarea normelor interne se prevăd limite mai stricte decât cele stabilite de autoritatea de supraveghere. 1/2001 privind lichiditatea băncilor. sectoare de activitate şi produse bancare. limitele valorice pentru riscul mai mare de lichiditate faţă de o singură persoană. Riscul de lichiditate Strategia Băncii Transilvania privind managementul lichiditatii stabileşte necesitatea asigurării unei structuri bilanţiere corespunzătoare. persoana fizică sau juridică. Urmare intrării în vigoare a Normelor BNR nr. pentru persoane fizice şi persoane fizice autorizate identificate cu cod numeric personal. Ca regulă generală.

Rezultatele acestei politici au fost poziţive. Referitor la plasamentele în valută s-au efectuat în special la băncile internaţionale de prim rang. Banca Transilvania fiind lider de necontestat pe piaţa secundară a titlurilor de stat. extinzându-şi portofoliul de clienţi cu care derulează tranzacţii pe piaţa secundară. în cadrul limitelor de expunere la risc stabilite. respectiv raportările destinate informării operative a conducerii băncii. cu anticiparea influenţelor asupra profitului băncii. precum şi raporturile pe care trebuie să le transmită reţeaua de unităţi. Plasamentele în lei pe piaţa interbancară s-au efectuat în principal la BNR dar şi la băncile comerciale româneşti cu situaţii financiare solide. în contextual evoluţiei pe piaţa a ratelor dobânzilor.3.indicatori prin care se monitorizează riscul de lichiditate în limitele minime admise pentru aceştia. Banca Transilvania a acţionat în calitate de plasator net în lei şi valuta pe piaţa interbancară. care să permită depăşirea fără eforturi majore a unor eventuale situaţii conjuncturale nefavorabile. 70 . parteneri de afaceri ai Băncii Transilvania. în paralel cu creşterea maturităţii resurselor atrase.3. Banca Transilvania a acţionat în sensul activării portofoliului de titluri de stat în lei şi valută. Pe fondul creşterii progresive a încrederii clientelei în sectorul bancar românesc. Pe parcursul anului 2008. 3. Banca Transilvania a adoptat în anul 2008 o serie de măsuri menite să mărească independenţa financiară a băncii. Riscul ratei dobânzii Riscul ratei dobânzii este analizat prin prisma activelor şi pasivelor purtătoare de dobânzi. sistemul informaţional care stă la baza activităţii de management al lichidităţii. Banca elaborează planuri şi prognoze privind evoluţia pe termen mediu a resurselor şi plasamentelor şi utilizează pârghiile monetare şi de credit pentru a asigura un management al activităţii eficient. În anul 2008. prin reducerea ponderii resurselor atrase de la băncile comerciale partenere în totalul resurselor.

iar simulările efectuate periodic au ca scop evidenţierea pierderii potenţiale care ar putea sa o înregistreze banca ca urmare a modificării adverse a ratelor de dobândă raportată la mărimea capitalului.3. Procesul de gestiune a acestor riscuri se circumscrie unei viziuni sistemice. urmărind menţinerea permanentă a unui raport optim între resursele şi plasamentele cu dobândă fixă. privind următoarele aspecte: 71 . eforturile băncii au fost îndreptate spre echilibrarea în volum şi la termen de maturitate reziduală a posturilor bilanţiere în lei. Banca acordă o atenţie deosebită relaţiei cost de oportunitate – risc de rată a dobânzii. banca acordă o atenţie deosebită evoluţiei. 3. iar pe partea de active. Pe parcursul anului 2008. mergând până la configurarea profilului de risc al fiecărei entităţi componente a reţelei băncii. este mult mai redusă decât în cazul posturilor bilanţiere exprimate în lei. care presupune descifrarea profitului de risc al gamei de produse şi servicii bancare oferite clientelei. cea mai mare parte a creditelor acordate clientelei au prevăzute clauze conform cărora nivelele de dobândă sunt de asemenea revizuibile. care sunt purtătoare de dobânzi fixe. Banca Transilvania urmăreşte încadrarea permanentă în limitele stabilite privind raportul dintre activele şi pasivele purtătoare de dobânzi fixe şi total active. Astfel. Banca Transilvania practică dobânzi variabile pentru majoritatea resurselor atrase de la clientela nebancară. În scopul unei mai bune administrări a riscului ratei dobânzii în lei. care sunt contrabalansate în principal prin portofoliul titlurilor de stat în lei. Riscurile operaţionale Riscurile operationale în cadrul Băncii Transilvania sunt monitorizate atent ca urmare a diversificării continue a activităţii băncii.Datorită senzitivităţii diferite a ratelor de dobândă. precum şi a condiţiilor în care aceasta îşi desfăşoară activitatea. structurii şi maturităţii reziduale a pasivelor cu dobândă fixă de tipul certificatelor de depozit la purtător şi certificatelor de depozit cu discount. Influenţa riscului ratei dobânzii în ceea ce priveşte activele şi pasivele băncii exprimate în devize. s-au elaborat proceduri interne şi s-a creeat cadrul necesar aplicării acestora. se analizează separat activele şi pasivele în lei şi separat cele în valută. În scopul eliminării riscurilor operaţionale legate de sistemul informaţional al Băncii Transilvania.4.

6. se monitorizează permanent evoluţia principalilor indicatori economici. cât şi al unităţilor teritoriale. propunerilor formulate de o persoană fizică sau juridică.3. orientările economiei naţionale şi rezultatele obţinute de principalele sectoare de activitate din economie în scopul determinării efectelor posibile asupra rezultatelor financiare ale băncii.5. Banca Transilvania analizează şi ajustează trimestrial. Analizând evoluţia activelor băncii. limitele de expunere faţă de principalele sectoare economice. s-au creeat politici şi proceduri noi de cunoaştere a clientelei. precum şi realizările principalelor sectoare de activitate ale economiei. 3. pe baza unei analize de tip scoring. Riscul de mediu economic Datorită existenţei multitudinii factorilor de mediu endogeni şi exogeni ai băncii. urmărind orientarea plasamentelor sale către sectoarele viabile şi performante. Pentru diminuarea riscurilor operaţionale în contextul fenomenului de terorism internaţional. De asmenea. respective produse tip credit acordate clienţilor săi. monitorizării operaţionale suspecte şi de eliminare a riscurilor legate • • de operaţiunile de spălare a banilor. cererilor. reglementarea aspectelor legate de informaţiile clasificate. conform legislaţiei în vigoare. În scopul depistării. care pot influenţa activitatea generală a acesteia. 3.• eliminarea potenţialelor riscuri operaţionale legate de nerespectarea circuitului documentelor. sesizărilor. în cadrul cărora s-au introdus sisteme (metode) de detectare a tranzacţiilor neobişnuite sau suspecte.3. soluţionarea reclamaţiilor. Riscul de solvabilitate şi alte riscuri financiare 72 . s-a creeat un pachet de masuri pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar – bancar în scopul finanţării de acte de terrorism la nivelul Băncii Transilvania. atât la nivelul Centralei. Pe baza informaţiilor analizate şi prelucrate se elaborează trimestrial analiza situaţiei macroeconomice interne şi influenţele asupra activităţii băncii. se mai fac propuneri în vederea asigurării unei bune dispersii a riscului şi evitarea concentrării expunerii pe un număr redus de sectoare de activitate.

4/2001 privind supravegherea 73 . Scopul final este încadrarea în reglementările impuse de BNR şi minimizarea riscului. le analizează şi gestionează în acord cu condiţiile de piaţă. s-au întreprins demersuri pentru utilizarea instrumentelor financiare derivate. de garanţiile aferente şi alte criterii. a riscului acestora şi a rentabilitatii lor. Pentru anul 2008. Riscul valutar Riscul valutar este generat de posibilitatea evoluţiei nefavorabile a cursurilor de schimb în raport cu un portofoliu valutar existent. se analizează periodic evoluţia principalelor plasamente bilanţiere şi elemente din afara bilanţului. În vederea determinării expunerilor totale la risc a băncii şi a indicatorilor de solvabilitate se procedează astfel: fiecare element de activ bilanţier şi din afara bilanţului contabil este clasificat lunar pe grade de risc în funcţie de tipul entităţii de risc. Se urmăreşte echilibrarea structurii de valută liber convertibile în acord cu necesităţile privind asigurarea plăţilor curente fiind concentrate asupra gestionării poziţiei valutare pe piaţa interbancară.7.3. atât ca produse oferite clienţilor pentru acoperirea riscurilor. Banca Transilvania monitorizează permanent indicatorii de solvabilitate comparativ cu limitele stabilite de BNR. 3. pentru identificarea plasamentelor care oferă o corelaţie corespunzătoare între veniturile obţinute şi riscurile asumate şi maximizarea profiturilor băncii. BNR a emis Normele nr. respectiv 8 % pentru cel calculat ca raport între capitalul propriu şi totalul expunerii nete aferente elementelor bilanţiere şi extrabilanţiere şi 12 % pentru cel calculat ca raport între fondurile proprii şi totalul expunerii nete aferente elementelor bilanţiere şi extrabilanţiere. Reglarea poziţiei valutare a băncii urmăreşte atât fructificarea oportunităţilor de piaţă. cât şi pentru hedging-ul riscurilor aferente portofoliului băncii.Pentru optimizarea relaţiei rentabilitate / risc. Banca centralizează toate fluxurile valutare generate de activitatea acesteia. În vederea limitării riscurilor care pot să apară ca urmare a efectuării unor operaţiuni valutare de către societăţile bancare. cât şi limitarea riscului valutar prin ajustare permanentă vizând echilibrarea poziţiilor.

Din luna ianuarie 2009. aplicându-se în acest fel principiul celor 6 ochi. • monitorizează în timp real. forward şi swap. • stabileşte reglementări interne care privesc corectitudinea şi înregistrarea operativă a operaţiunilor valutare în sistemul informatic de gestiune. 74 . Conform reglementărilor în vigoare la sfârşitul fiecărei zile bancare lucrătoare poziţiile valutare ale băncii sunt supuse următoarelor limitări:  maximum 10 % din fondurile proprii ale băncii pentru oricare din poziţiile valutare individuale ajustate. Rapoartele de expunere sunt prezentate zilnic conducerii executive a băncii şi sunt analizate de către organele de conducere colectivă. Banca Transilvania s-a conformat cerinţelor impuse de BNR privind supravegherea poziţiilor valutare şi a stabilit o serie de măsuri menite să prevină efectele negative ale riscului valutar: • urmăreşte în permanenţă încadrarea în limitele impuse de BNR a poziţiei valutare totale precum şi a poziţiilor valutare individuale ajustate în funcţie de evoluţia cursurilor valutare de pe piaţa internă şi internaţională. în modul. Politica băncii privind managementul riscului valutar este aceea de a nu se lansa în operaţiuni cu titluri speculative care comportă un risc valutar ridicat. Poziţia valutară totală reprezintă valoarea cea mai mare. Tranzacţiile cu clienţii care generează risc de curs se realizează prin asigurarea unui corespondent în vederea acoperirii riscului valutar. în mod normal.poziţiilor valutare individuale ajustate şi al poziţiei valutare totale a băncii şi au formulat cerinţe specifice de management al riscului valutar şi de control intern. tranzacţiile forward au scadenţă de cel mult trei luni. maximum 20 % din fondurile proprii ale băncii pentru poziţia valutară totală. dintre totalul poziţiilor  valutare individuale ajustate lungi şi totalul poziţiilor valutare individuale ajustate scurte. Operaţiunile băncii pe piaţa valutară interbancară constau în: operaţiuni spot. respectiv urmăreşte încadrarea în limitele de risc prin intermediul unui terminal Kondor şi prin raportările solicitate de autoritatea de supraveghere. De obicei. Banca TRansilvania monitorizează poziţiile valutare individuale pentru 15 valute. piaţa valutară interbancară permite ajustarea poziţiei valutare totale a Banca Transilvania până la cel mult 5 puncte procentuale / zi.

achiziţii. opinia şi reputaţia auditorului.8.3.3. Expunerea maximă pe care Banca Transilvania poate să o înregistreze faţă de o bancă. structura acţionariatului. parţiale sau totale. să efectueze un plasament la o altă bancă. este calculată atât sub forma unui procent din capitalurile proprii ale Băncii Transilvania. poziţia băncii în ţară şi în lume. precum şi pe baza unui spectru de aspecte non75 . pe categorii de tranzacţii. proceduri şi tehnici folosite pe plan internaţional. Aceasta reprezintă riscul ca o bancă sa acorde un împrumut. anul înfiinţării. O bancă din orice ţară nu poate avea un rating superior ratingului suveran (ratingului de  fuziuni. cum ar fi:      performanţa financiară a băncii analizate. banca selectează bancile interne/externe. luând în considerare elemente. istoricul băncii. Banca evaluează riscul de bancă parteneră. cât şi ca procent din capitalurile actionarilor băncii respective. Analiza riscului de bancă parteneră se realizează prin intermediul unui ansamblu de indicatori de bonitate şi performanţă a activităţii. etc. pe care aceasta nu-l rambursează. în echivalent EUR. utilizând metode. banca parteneră şi societăţi de asigurare – reasigurare Riscul de bancă (cunoscut şi sub denumirea de risc de contrapartidă interbancară) corespunde riscului asumat de bancă în legatură cu o instituţie de credit naţională sau străină. conform practicilor internaţionale.   ţară. avănd ca efect înregistrarea de pierderi de capital şi de dobânzi. Banca stabileşte şi monitorizează limite de expunere la risc faţă de băncile corespondente. ratingul acordat de agenţiile internaţionale de rating. pe care le revizuieşte o dată pe an sau ori de câte ori este nevoie. În cadrul activităţii desfăşurate pe piaţa interbancară internă şi internaţională. Riscul de ţară. printr-o evaluare corespunzătoare pe bază de rating-uri şi a altor informaţii financiare sau non financiare şi o supraveghere frecventă a contrapartidelor.

o primă de asigurare negociată şi un asigurator capabil să suporte rapid eventualele daune.financiare. Banca Transilvania analizează riscul care derivă din afacerile cu societăţile de asigurare-reasigurare. financiare sau companii din ţară sau din străinătate. consulting şi training. de regulă. care împreună ajută la determinarea expunerii maxime pe care banca şi-o poate asuma faţă de entitatea cu care intră în relaţii de afaceri. dar şi analizele speciale de risc bazate pe teorii probabilistice. Riscul de ţară este administrat prin determinarea nivelului maxim de operare de natură comercială şi financiară. ratingurile acordate de agenţiile internaţionale de specialitate. percepţia pe piaţă a riscului. instituţiile guvernamentale. societăţile specializate utilizează o metodologie proprie. Metoda de analiză a profitului de risc ia în considerare indicatorii macroeconomici ai ţării analizate. cum ar fi: • • • studii de piaţă. investigarea şi supravegherea creditelor. În ceea ce priveşte sfera asigurării creditelor. O etapă importantă o reprezintă recomandarea şi decizia asupra modalităţii de transfer al riscului prin asigurare. printr-o monitorizare a acestuia în timp real. situaţia politică. o gamă largă de servicii alături de cele de asigurare. Asiguratorii de credite oferă. care combină cel puţin trei elemente: cea mai bună acoperire. iar sursele acesteia sunt informaţiile financiare care se constituie în sursa analizei economico-financiare. Având în vedere aceste condiţii. care poate fi asumat de Banca Transilvania faţă de băncile. cât şi banca ce asigură finanţarea necesară realizării producţiei destinate exportului respectiv. În acest sens. 76 • • . care provin din mediul sau intern sau din cel exterior firmei sale. înainte de a semna contractul de creditare sau de a emite poliţa de asigurare. Banca Transilvania şi societăţile de asigurare specializate realizează ample analize cu privire la solvabilitatea clienţilor potenţiali şi a cumpărătorilor externi. Îndeosebi. un număr însemnat de agenţi economici apelează la credite pentru a-şi susţine propria activitate. asistenţă tehnică. consecvenţa politicii sale în domeniul managementului riscurilor. activitatea de export implică o serie de riscuri atât pentru exportator. în pofida tuturor riscurilor existente. studii de fezabilitate.

tipurile de clienţi şi produsele vândute. asiguratul  gestionarea creditelor contractate de asigurat. Aceasta analiză priveşte toate cele trei părţi implicate în asigurare: asiguratorul. Alegerea uneia sau alteia dintre poliţe se realizează în funcţie de următorii factori:  cifra de afaceri a asiguratului.    dimensiunea financiară a firmei asiguratului. poliţa pentru activitatea intreprinderilor mici. poliţa pentru riscuri de credite şi politice. poliţa pentru o anumita activitate. verificarea periodică a acestuia. poliţa pentru principalele activităţi. 77 . dacă este cazul. ţările în care se află importatorii asiguratului. poliţa pentru întreaga activitate de export realizată din credit. Metodologia de analiză este structurată pe următoarele paliere:  calitatea activităţii asiguratului. a capacităţii de plată.Investigarea creditelor începe din momentul cotării riscului şi presupune cunoaşterea statutului debitorului. în vederea recuperării şi administrării sumelor întârziate la plată. capacitatea debitorilor asiguratului de a-şi îndeplini obligaţiile de plată. poliţa pentru riscuri de origine catastrofală.      analiza riscului politic. riscul de a nu putea ceda în reasigurare o parte din poliţele existente în portofoliu. chiar pentru iniţierea procedurilor legale necesare recuperării. normele prudenţiale interne ale asiguratorului. prin sprijinirea asiguratului. precum şi conjunctura naţională şi internaţională în care se desfăşoară activitatea acestora. Ţinând seama de varietatea ramurilor economice în care este creditul de export. analiza tendinţelor existente în sectorul din care fac parte asiguratul şi clientul său extern. societăţile de asigurare-reasigurare oferă tipuri diferite de poliţe:         poliţa pentru intreaga activitate. şi debitorul său. Supravegherea creditelor are loc după emiterea poliţei. poliţa pentru livrări în avans.

 riscurile care pot afecta buna desfăşurare a contractului.12 8.989 74.357.46 62.715. s.82 78 17. În Banca Transilvania principalele categorii de risc sunt analizate în comitetele interdepartamentale.419.40 248.791 71. De regulă. Comitetul de risc. Comitetul de administrare a activelor şi pasivelor.640.300 9.77 .255 41.100 % 3. 3.373 5.698 2.900 6.a.058. Analiza asigurării creditelor de export se realizează de către asigurator folosind două tipuri de documente.239.971 351. se utilizează combinaţii ale acestor poliţe pentru a oferi asiguratului o protecţie cât mai complexă.29 69. Analiza riscurilor băncii prin prisma principalilor indicatori ai activităţii de atragere a resurselor şi realizare a plasamentelor la Banca Transilvania Sucursala Cluj-Napoca Tabelul 3 – Soldul general al principalelor categorii de produse oferite de Sucursala Băncii Transilvania Cluj-Napoca Denumirea produsului bancar Depozite cu prima lunara Depozite la termen Carnet depunere cu 2006 % Valoarea soldului general (lei) 2007 16. constituite în baza legii bancare şi coordinate de membrii conducerii băncii: - Comitetul de credite.21 22.830.383.4.453.76 456. şi anume: - cererea de asigurare. chestionarul de analiză a calităţii managementului firmei.13 2008 % 18.

121 8.320 Soldul general (lei) 2007 16.046.393.000 0 0 1.30 0.24 4.12 9.51 2.21 16.88 7.000 5.715.325.052.42 262.40 74.287.802 2.51 1.181 0.513 0.008 638.056.419.028 2008 17.500 6.527.12 1.619.791 105.860 100 Evoluţia soldului general pe categorii de produse bancare – arată preferinţa clienţilor pe categorii de produse bancare faţă de fiecare dintre acestea.287.63 2.70 0.787 0.040.742.76 8.63 100 2008 2.17 39.056 12.320 100 72.186.600 8.931 508.373 248.121 48.698 456.800 6.965 158.056 1.640.058.028 0.51 2.288.989 55.064.010 24.390.742.73 1.080.675.601.418.73 6.87 100 Pondere în total (%) 2007 3.525. persoane fizice Depozit cu prima la dobanda Depozit aniversar Depozit cu dobanda capitalizata Depozit tineret TOTAL 4.750 619.04 22.21 0 5.76 78.11 3.513 56.500 0.12 17.05 3.100 21.78 2.860 2006 5.00 0.802 334.972. persoane juridice Depozite la termen ptr.900 0.04 100 1.971 351.42 9.600 1.453.550 38.47 155.178 3.51 2.80 100 Graficul 1 – Soldul general al produselor bancare în anul 2008 79 .430.850 2.000 17.773.239.409.525.66 0 0 0 334.199.56 0.255 90. astfel: Tabelul 4 – Evoluţia soldului general pe categorii de produse bancare Denumirea produsului bancar Carnete Depozit la termen Certificate Depozite PJ Depozite PF TOTAL 2006 18.84 0.500 619. în perioada supusă studiului (2006 – 2008).dobanda la o luna Certificat de economii Certificat depunere cu dobânda trimestriala Certificat de depozit Depozite la termen ptr.417 11.539 508.636.418.862 16.675.991.690.01 638.100 155.29 69.49 7.47 0.

615 102.831.289 76.350 .863.500 2.179.583.091 153.649.1.200 464. urmate apoi de depunerile economiilor pe carnete şi certificate şi de depozitele constituite de persoanele fizice. dupa cum urmează: Tabelul 5– Evoluţia creşterii în sold pentru depunerile la termen ale clienţilor persoane fizice şi juridice Denumirea produsului bancar Certificate cu primă la dobândă Certificate de economii Certificate de depunere cu dobândă semestrială Depozite la termen ptr.034.392 80 .250 57.266 .236 97.023.800 .1.396 2008 105. persoane fizice TOTAL 2006 76.732 2.788.392 -8.743.394.Se constată că ponderea cea mai mare o deţin depunerile la termen.065 897. persoane juridice Depozite la termen ptr.056. Evolutia creşterii în sold pentru depunerile la termen ale clienţilor persoane fizice şi juridice este prezentat în Tabelul 5.536 .026.009.712 Creşterea de sold (mii lei) 2007 103.850 .023.

85 68.45 64.447.000 27.000.500. sunt prezentate în Tabelul 6.29 65. 34. 32.Valorile soldului creditelor acordate persoanelor fizice şi juridice Denumirea creditului existent în sold 0 1.713. iar cele acordate clienţilor persoane juridice sunt constituite din creditele de trezorerie.2.55 2007 5 0 0. semnificând diferenţa dintre volumul depunerilor şi cel al restituirilor pentru fiecare instrument considerat (constituie principala resursă a Sucursalei Cluj-Napoca pentru efectuarea plasamentelor în credite).000.91 1. pentru echipament.470 dob ANL acord PF 3.1.387 64.203.048. Credite cu 27. Creditele acordate clienţilor persoane fizice cuprind creditele pentru bunuri imobiliare şi pentru cumpărarea de bunuri de folosinţă îndelungată.000 125.98 2008 6 0.700.000 2007 2 21.500.21 3.13 81 .835 62.678.Credite de 2006 1 25.75 81.752.1.77 Valoarea soldului pe categorii de credit (lei) Pondere (%) trezorerie 2.1 81.49 3. Tabelul 6.944 23.395 bunuri imobiliare 3.Credite ptr. Se observă că depunerile pe termen au cel mai mare grad de rămânere în sold în comparaţie cu celelalte instrumente de economisire prezentate.258.979 2008 3 150.139 22.04 24.271. etc.000 30.96 1.398 cu dob ANL ptr cumparare de locuinte 3.Acest indicator arată depunerea anuală netă pentru fiecare an al analizei în parte şi pentru fiecare produs bancar constituit la termen. Credite ptr.000. Valorile soldului creditelor acordate persoanelor fizice şi juridice de-a lungul perioadei de analiză. Credite cu dob ANL 1.318 1. Credite 26.336.713 2006 4 0 0 76.072 25.000 echipament 3.132.1.000 29. considerate pe categorii.271.138.1.16 60.552 2.

543 2. 6.2.436.Credite acordate ptr terenuri intravilan 3.779 47.051.68 16.750 40.Credite pe 14.489. cump.917 3.ptr constr.11 0.345 6.149.1.50 124.43 12. reabil.3.941 0.constr.154 138.567 39.04 0.2.462 30.1. consolid.1.007 0.18 0.667 0. loc. 3. Credite cu 4.022 10. locuinte in regie 3.54 13.487 0 0.29 0.11 214.789 184. ref locuinţe regie 3.71 4.882 dob fluct.Credite ptr moderniz.592 0.ptr. rep locuinţe 3.21 0.0009 .865.92 42.03 0.37 0.09 87.0007 12 0.640 82 30.2.396.745 0.2.2.Credite ptr construcţia loc în regie 3.09 16.755.07 0.2.3. Credite 4.245 26 0.10 0. Credite cu dob ANL ptr reabilitare locuinte regie 3.378 69.51 0.000 28.Credite ptr moderniz.821 ptr cump loc de la antreprenori 3.12 0. consolid.3.3.2.4.5.326 32.Credite ptr cump loc în antrepriză 3.967 11.08 0 5.46 17.009 0.

92 15.43 10.3.930.967 982.008 0.882.2.154.00002 83 .479.900 100 0 100 99.684 1.487.154.91 0.641.354.02 7.395.09 100 97.254 23.726.082 590 14 0.337.12 10.termen lung constr loc în antrepriză 3.204 3.514.0006 0.70 4.929.723 2.933 36.80 4.82 9.927 6.783 13.104 35.796.Credite pe termen lung constr loc în regie 4.71 100 5.2.441 3.29 2.52 2.125 5.471 10.322 0 42.104 35.710.Credite pt cumpărare bunuri de folosinţă îndelungată 4.Alte credite acordate clientelei 4.322 37.1.45 17.000 37.Credite pt cumpărare autoturisme Sold credite acordate PF Sold credite acordate PJ Sold credite acordate de Sucursala Cluj-Napoca 42.

Acest indicator reflectă cel mai bine cât de eficient lucrează echipa managerială.436. ceea ce face ca şi valoarea capitalului propriu al băncii să scadă.202/1.696. Determinarea indicatorilor de rentabilitate şi de risc 3.reflectă capacitatea managementului băncii de a folosi resursele de care dispune banca în scopul maximizarii profitului. ROE = (profit net/capital propriu)x100 ROE 2007 = (339. de aceea se impune o analiză profundă a rentabilităţii capitalului propriu prin descompunerea acestuia în următoarele componente: ROE = (Profit net/V exploatare) x ( V exploatare / Active medii totale) x x (Active medii totale / Capital propriu) unde: RPN = (Profit net/ V exploatare) x 100 – rata profitului net UA = (V exploatare / Active medii totale) x 100 – utilizarea activelor bancii GI = (Active medii totale/ Capital propriu) – gradul de indatorare Deci: ROE = RPN x UA x GI 2.90 % ROE 2008 = (396.1.254 )x100 = 22.3. ROA = RPN x UA = (Profit net/ Active medii totale) x 100 Deci: ROE = ROA x GI Fiecare indicator surprinde diferite aspecte ale eficienţei. Creşterea inflaţiei conduce inevitabil la scăderea câştigurilor aferente acţiunilor pe care acţionariatul le posedă.059.971.515.20/1. În forma actuală. afectând dezvoltarea pe viitor a băncii. indicatorul nu este relevant pentru managementul băncii. Indicatorii de rentabilitate 1.484.5. astfel: 84 .626.5. Rentabilitatea activelor (ROA). Rentabilitatea capitalului propriu (rentabilitatea financiară sau rata de recuperare a investiţiei proprietarilor în bancă) – arată proprietarilor (acţionarilor) eficienţa cu care managementul le utilizeaza capitalul investit în bancă.183)x100 = 37.42 % Satisfacerea acţionariatului impune ca rata de recuperare a investiţiei să fie superioară ratei medii a dobânzii ajustate cu rata inflaţiei.

626.008.469.696. iar gradul de îndatorare (efectul de pârghie) a înregistrat o creştere mai atenuată cu 0.925.214.469.76 % GI 2007 = 13.183= 15.596.876.4 ori GI 2008 = 16. cu atât rentabilitatea capitalului propriu al acestei unităţi este mai mare.336 / 1.56 % RPN 2008 = 396.515.202/ 16.40 % Analizând rezultatele obtinute pentru rentabilitatea activelor.336 x 100 = 19.925. rentabilitatea activelor a scăzut cu numai 0.331/ 1.626.596. Cu cât multiplicatorul datoriilor este mai mare.55 % UA – reflecta capacitatea managementului de a investi în active care aduc castig UA 2007 = 2.579/ 13. Rata profitului net (RPN) este un indicator atent monitorizat de managementul băncii. deci cu cât gradul de îndatorare realizat este mai mare.484. gradul de indatorare (GI) inregistreaza valori mari ca urmare a faptului ca Sucursala bancară analizată operează pe seama resurselor atrase.265.436.42 ori în anul 2008 faţă de 2007. se observă nivele scăzute ale indicatorului în perioada studiată. În contextul descris.479 x 100 = 13.971.265.RPN – reflectă eficienţa cheltuielilor făcute de managementul băncii.706. fiind astfel rentabilă.202/ 2.331x 100 = 17. Sucursala Băncii Transilvania Cluj-Napoca are puţine active finanţate din capitalul propriu şi deci un multiplicator al datoriei mai mare.479 / 16.436.876. RPN 2007 = 339. precum şi luarea unor decizii care să stopeze sau să amplifice valorile fiecărui indicator.214.336 x 100 = 2. deoarece aceasta îşi poate creşte profitul şi printr-un control riguros al cheltuielilor realizate. a riscurilor şi asigurării funcţionării băncii.254 = 9. cu atât rentabilitatea capitalului propriu este mai mare.331x 100 = 2.54 ori Descompunerea ratei rentabilităţii capitalului propriu (ROE) ajută managementul băncii să determine elementele care concură la obţinerea profitabilităţii.20/ 2. 85 .13 % în 2008 faţă de 2007.008.706.20/ 13.059. ROA 2007 = 339.469. dar Sucursala Băncii Transilvania Cluj-Napoca a realizat o rentabilitate financiară mare prin folosirea la maximum a resurselor atrase şi simultan utilizarea la maximum a capitalului propriu. cheltuieli aferente gestionării resurselor şi plasamentelor.05 % în 2008 faţă de 2007.5 % UA 2008 = 2.579x 100 = 12.971.876.214.45 % ROA 2008 = 396. În concluzie. Din cei trei indicatori. În perioada studiată rentabilitatea financiară a crescut cu 4.008.

020.190.546.096) x 100 NIM 2008 = 3 % Se observă că. raportată la activele valorificabile şi exprimă eficienţa utilizării a resurselor împrumutate(câştigul obţinut din investiţiile acute pe seama resurselor atrase) de către managementul sucursalei bancare.Utilizarea activului (UA) a înregistrat în perioada analizată o reducere cu 1.336. astfel încât provizioanele şi pierderile să afecteze cât mai puţin veniturile din exploatare ale sucursalei.000/2. diferenţa dintre câştigul din venituri şi cheltuielile cu dobânzile.194. Ridicarea calităţii portofoliului de credite. Expresia valorica a acestui indicator depinde de factorii: 86 . a ramas constanta.390/2.126.442. Marja neta a dobânzii (NIM – Net Interest Margin) – este definită prin raportarea veniturilor nete din dobânzi la activele valorificabile medii.820/2.35 – 0.050/2. fiind expresia unei mari dependente de dobânzile pe termen scurt şi pasivele volatile. astfel:  Controlul sistematic asupra cheltuielilor de exploatare.078. de fapt.756. Valoarea scazută a marjei nete a dobânzii este datorată costurilor mari ale fondurilor. în perioada analizata.32) x 100 = 3 % NIM 2008 = (823. Din analiza acestor indicatori se poate concluziona că realizarea unor profituri mari depinde de o serie de factori.76% în anul 2008 faţă de 2007.857– 665. inscriindu-se în limitele indicate în literatura de specialitate (3 – 10 %).062) x 100 Deci NIM 2007 = (0.   3. Această utilizare prin plasamente în active care aduc câştiguri sigure sucursalei asigură în mod direct creşterea profitului pe active şi implicit creşterea ROE (rentabilitatea capitalului propriu).264 – 724. astfel încât gestiunea acesteia să nu impună costuri mari. valoarea marjei nete de dobânzi.394. astfel încât veniturile din exploatare să se diminueze cât mai puţin. NIM = (Dobânzi încasate/Active purtatoare de dobanda) – (Dobânzi bonificate/Pasive purtatoare de dobanda) X100.255. sau NIM = (Venituri din dobânzi/Active purtatore de dobanda) – (Cheltuieli cu dobânzi/Pasive purtatoare de dobanda) x 100 NIM 2007 = (744. Ea este. Controlul atent al expunerii sucursalei bancare la risc.422.

fapt care evidentiază că Sucursala Cluj a optat pentru un risc al capitalului mic.515.624.5. a condus la obţinerea unei rate a rentabilitaţii capitalului propriu de cca 50 %. Rata solvabilitatii patrimoniale (Rsp) – indicatorul este opusul gradului de îndatorare al băncii: Rsp = (Capital propriu/Active medii totale) x 100 Rsp 2007 = (1.31 % Valoarea indicatorului – ponderea pierderilor din credite în total credite – este redusa şi explica astfel valoarea ratei de rentabilitate financiara.331) x 100 = 6.022/87. Ponderea pierderilor din credite în total credite (Ppc) – indicatorul exprimă eficienţa activităţii de creditare a băncii şi se determina cu ajutorul urmatoarei relaţii matematice: Ppc = (Pierderi din credite/Total credite) x 100 Ppc 2007 = 32.059.484.69 % Rsp 2008 = (1. rata solvabilitatii patrimoniale s-a redus cu 4.  Capacitatea managementului de a atrage resurse ieftine.43 % Se observa că.008. efectul de levier al îndatorării fiind redus.214.000 x 100 = 0.469.194/96. consecintelor şi efectelor în timp asupra profitabilitatii bancii. 5. 4.254/13.16 % în 2008 faţă de 2007.386.611.851.37 % Ppc 2008 = 298. fiind afectată direct de calitatea creditelor acordate de sucursala bancara.336) x 100 = 10.403. Calitatea investiţiilor facute de Banca Transilvania materializată în plasamente sigure (încasarea dobânzilor la timp) şi profitabile. care este de cca. 87 . măsurarea şi gestionarea acestora. 3.696. Managementul riscurilor presupune prevenirea.2.183/16. Indicatorii de risc Controlul asupra riscurilor bancare este unul din cei mai importanţi factori de care depinde profitabilitatea băncii.421. Studierea atenta în dinamica a activelor şi pasivelor bancii conduce la obtinerea unor informatii suplimentare referitoare la profitul bancii şi expunerea la risc. 50 % în perioada de analiza.876.000 x 100 = 0. dar valoarile înregistrate în perioada de studiu au fost relativ mici.  Utilizarea maximă a resurselor atrase în investiţii care aduc profit. Calculul indicatorilor de risc permite o interpretare a lor prin prisma cauzelor.

450 / 96. Evaluarea riscului de credit la care banca este expusă se determina prin intermediul următorilor indicatori: Rata creditelor restante (Rcr) – evidenţiază calitatea portofoliului de credite a bancii şi se determina ca raport intre volumul creditelor restante şi totalul creditelor existente în sold la un moment dat.30 % Rcr 2008 = ( 173.714) x 100 = 4.000) x 100 = 0.56 % Garc 2008 = (18.403.Gestionarea eficientă a riscurilor impune o analiză cost/profit.3% . Riscurile financiare sunt consecinţa dezechilibrelor permanente care apar între activele şi pasivele băncii asupra cărora managementul are control. Garc = (Volum necesar al provizioanelor / Volum provizioane de risc) x 100 Valoarea acestui indicator arata daca volumul provizioanelor de risc constituite. fie nu are control. Gradul de acoperire a riscului de credit (Garc) – este un indicator care evidenţiază preocuparea managementului de a-şi acoperi pierderile din credite pe baza provizioanelor constituite pentru riscuri şi cheltuieli.526.18 %) şi arată gradul redus de expunere al sucursalei bancare la riscul de credit. Riscul de credit – constă în probabilitatea ca dobânda şi/împrumutul să nu fie rambursate de împrumutat conform contractului încheiat cu banca creditoare. înscriidu-se totodata în limite indicate de literatura de specialitate (limita maxima este 6 %.000) x 100 = 5. a fost corect dimensionat şi poate acoperi nivelul provizioanelor necesare pentru atenuarea la maximum a riscului generat de activitatea de creditare.545.85 % 88 .611.158 / 87. Celelalte categorii de riscuri (comerciale şi de mediu) sunt generate de factori exogeni băncii asupra cărora managementul acesteia fie are un control limitat. pentru ca deciziile aplicate să fie ieftine în aşa fel încât profitabilitatea scontata prin asumarea riscurilor să nu fie afectată.000) x 100 = 0. respectiv 0. 1.873.892. Rcr = (Volum credite restante / Total credite) x 100 Rcr 2007 = (262. sunt extreme de mici (0. pentru creditele acordate de banca.676 / 315.386. Garc 2007 = (17. conform Standardelor Internaţionale).975 / 377.360.554.18 % Valorile acestui indicator calculate pentru perioada de analiză.624. Riscurile financiare sunt singurele riscuri care pot fi cuantificabile prin intermediul unui sistem de indicatori.

sugerează o scădere calitativă a portofoliului de credite al Sucursalei Centrale Banca Transilvania Cluj.317. dar se observă o creştere substanţială a ponderii pierderilor în anul 2008 faţă de 2007 cu 69. raport care exprima sistemic expectatiile manageriale privind evolutia calitatii portofoliului de imprumuturi.78 %).403.681.022 / 214. Ponderea nivelului provizioanelor specifice riscului de credit în profitul brut (R): R = (Provizioane pentru pierderi din credite / Profit brut) x 100 .608 / 96. Pc = (Pierderi nete din credite / Provizioane pentru pierderi din credite) x 100.225 mii lei în 2008 faţă de 2007.17 mii lei (69. cum ar fi: Rpc = (Rezerve pentru pierderi din credite/Total credite) x 100.146.Se constată că.9 % Se constata ca pierderile din credite au fost integral suportate din provizioanele specifice de risc de credit constituite.317. raport care reflecta nivelul de prudenta adoptat de sucursala bancara în politica sa de creditare Pc 2005 = (32.421.12 % Pc 2006 = (298. ceea ce sugerează faptul ca sucursala bancară ar trebui să-şi reconsidere atitudinea faţă de nivelul de prudenţă în politica de creditare.662.912 / 87. Alţi indicatori ai riscului de creditare utilizează în relaţia de calcul rezervele şi comisioanele pe care banca şi le constituie pentru acoperea eventualelor pierderi. dar concomitent a sporit volumul provizioanelor pentru riscul de credit constituit cu 101.430.207 ) x 100 = 15. valorile acestui indicator sunt: Rpc 2007 = (315.35 % Rpc 2008 = (342.611.851. Pentru perioada studiata.194 / 351.037) x 100 = 53.207 /403.386.78 %. Valorile înregistrate de acest indicator al riscului de credit în perioada 2007 – 2008. Pierderile nete din credite au crescut în valoare absolută în 2008 faţă de 2007 cu 266.16 % 89 .000) x 100 = 0.624. R 2007 = (214.779.351.71% în 2008 faţă de 2007 şi redă ponderea utilizarii provizioanelor constituite pentru acoperirea riscului de credit la nivelul Sucursalei Centrale Cluj în perioada de analiză ( pentru credite îndoilenice şi restante). în situaţia în care totalul creditelor existente în sold a înregistrat o creştere cu 8. acest grad de acoperire a riscului de credit a inregistrat o reducere cu 0.35 % Se observă o stagnare a rezervei generale pentru riscul de credit ( element component al capitalului propriu al sucursalei bancare).302) x 100 = 84. respectiv costul acoperirii riscului de creditare asumat de banca.264 mii lei în plus în 2008 faţă de 2007.000) x100 = 0.

794. Asupra ratei dobânzii.37 % în 2008 faţă de 2007. Riscul de lichiditate se determină prin intermediul indicelui de lichiditate.126.105. managerii îşi concentrează atenţia în mod deosebit deoarece fluctuaţiile ratei dobânzii.815.194.Riscul ratei dobânzii (Rd) . Pentru perioada analizata calculam valorile indicelui de lichiditate astfel: IL 2007 = (4. precum şi a necorelării pe scadenţe de către managementul băncii sau a unor retrageri masive şi neaşteptate a depozitelor de către clienţi. Variaţiile mari ale dobânzii potentate de inflatie şi conjuncture economica pot influenţa în mod drastic consturile.31 % Rd 2008 = (2.000.932 ) = 0.14 % Se observa ca. (%) Imprumuturile pe termen lung sustinute din resurse pe termen scurt sunt cele mai profitabile pentru banca. astfel: IL = (Active lichide / Pasive lichide) x 100.857 / 6.422. pun în pericol atât căştigurile.000 / 150.857.000. rambursarile şi valoarea activelor bancare.422. indicele de lichiditate a crescut cu 1. 3. sucursala bancară este puţin riscantă. cât şi întreg portofoliul băncii.826) x 100 = 2.este consecinţa fluctuaţiei ratei dobânzii. valorile acestui indicator sunt: Rd 2007 = (2. Riscul de lichiditate – este consecinţa nerambursării creditelor şi a dobânzilor la termen ( la scadenţă).091.84 % Se observa ca ponderea provizioanelor specifice riscului de credit în profitul brut a crescut cu 21.34 % 90 .432. fapt motivat de sporirea volumului provizioanelor în 2008 faţă de 2007 (nu întregul volum constituit al provizioanelor de risc de credit a fost şi utilizat pentru acoperirea pierderilor din activitatea de creditare). 2.717.787.264 / 7. Acest lucru presupune insa o arbitrare permanenta a legaturilor dintre scadentele activelor şi pasivelor bancii.442.R 2008 = (351.000 / 138.177.439) x 100 = 4.302/ 469.681. Indicatorul riscului ratei dobânzii se determină astfel: Rd = (Active sensibile la fluctuaţiile ratei dobânzii / Pasive sensibile la fluctuaţiile ratei dobânzii) Sau Rd = (Disponibilitati banesti + depozite + credite) / (Disponibilitati banesti + Depozite ) Pentru perioada de studiu.410) x 100 = 74.670 ) = 0.77 % IL 2008 = (5.223.58 % în 2008 faţă de 2007.

BNR impune tuturor băncilor indiferent dacă au sau nu activitate internaţională să respecte un indicator de solvabilitate de 8 % (norma Cooke).906.160.835.884. Acest indicator se determină astfel: Ri = (Capitaluri proprii / Active ponderate în funcţie de risc ) x 100 > 8 %.214.781.773. Rd < 1.811. cât şi actionarii preferă profituri ridicate la un nivel acceptabil la riscurilor.33 Nivelul activelor (mii lei) Nivel active ponderate (mii lei) 2008 857.524.63 4.28 1.670. deci nivelul activelor sensibile la fluctuaţiile ratei dobânzii este inferior celui corespunzător pasivelor sensibile.63 13.5 3.480.32 Activele ponderate în anii 2007. Pentru determinarea acestui indicator vom încadra activele în diverse clase de risc.321.51 1.2008 pot fi reprezentate grafic astfel: 91 .890.469.800. Riscul insolvabilitatii – este consecinţa calităţii defectuoase a portofoliului de investiţii a băncii.309. Este evident că portofoliile băncii cresc prin asumarea unor riscuri mai mari.500.303.63 3.002.02 1.774. 876.259.190.001. resursele proprii care sunt proiectate să absoarbă aceste pierderi ar putea fi insuficiente.798. Diversificarea portofoliului de active reprezinta metoda cea mai eficienta de protejare a bancii impotriva riscurilor (divizarea lor).524. Cu siguranţă că atât managementul.469. iar în cazul în care rata dobânzii are tendinţa de a creşte. Dacă banca gestionează un volum excesiv de credite neperformante sau dacă o parte din investiţiile financiare scad generând pierderi. 358. 4.960.1 1.18 5. În acest caz. astfel: Tabelul 7 – Încadrarea activelor în diverse clase de risc Clasa de risc 2007 0 20 50 100 TOTAL 3. În vederea eliminării unor astfel de situaţii.960.18 16.1 5.190.321.Se observă că.42 2.008. managementul va trebui să atragă resurse suplimentare pentru a contracara nerambursările din credite şi să bonifice dobânzi mai mari pentru a atrage alte resurse – simptom specific băncilor care promoveaza ineficienţa în gestionarea resurselor şi plasamentelor.05 6.619.33 2008 3.08 4. atunci venitul net obţinut din dobânzi se va reduce (variaţia ratei dobânzii într-un sens va determina variaţia venitului net din dobânzi insens contrar).33 2007 693.

059.484.66 % mai mare decât 8 % impus de BNR. iar în anul 2007 cu 5.028.089) x 100 = 13.862) x 100 = 12.66 % > 8 % Ri 2008 = (1. Concluzii şi propuneri 92 .254 / 11.070.726.515.Graficul 2– Nivelul activelor ponderate în anii 2007. 2008 (mii lei) Ri 2007 = (1.183/8.696.13 % mai mult decât limita minimă stabilită de autorităţi.801.13 % > 8 % Se constată că acest indicator (riscul insolvabilităţii) a înregistrat în 2008 un nivel cu 4.

Este bine ca un bancher să cunoască preferinţa faţă de risc al clienţilor săi. originea lui aflându-se în incertitudine. dar. afacerile. În cazul în care un client are un apetit ridicat faţă de risc. economice. Atracţia faţă de risc este determinată de o combinaţie de doi factori principali: experienţa individuală şi înclinaţia naturală. Fără asumarea unui element de risc. un contract de credit) . apare în procesul activităţii umane. pentru a putea negocia mai bine cu aceştia ( de exemplu.2 Administrarea riscului ia în considerare factorii măsurabili sau nu. acest lucru îi poate crea premisele unui profit mai mare. poate fi influenţat de obligaţiile faţă de terţe persoane. efectele lui o dată produse nu mai pot fi înlăturate. 2 Dr. Prin asumarea mai multor riscuri creşte şansa obţinerii unui profit mai important. Gestionarea riscurilor pentru managementul unei bănci înseamnă studierea posibilităţilor de investiţii pe pieţele monetar – financiare care să aducă profit acţionarilor şi clienţilor băncii. Riscul reprezintă pericolul de a suferi o pierdere. în acelaşi timp. experienţa băncii în domeniu şi responsabilităţile faţă de terţi (personal. care ameninta sau pot influenţa negativ realizarea obiectivelor unei bănci şi propune soluţii strategice şi operaţionale pentru a se opune acestor factori ( organizare. dar.Unul dintre cele mai importante domenii ale managementul activelor şi pasivelor bancare il reprezinta gestionarea riscului. contractul de credit cu acest client devine mai riscant (banca îşi asuma mai multe riscuri). sociale. Radut – Managementul activelor şi pasivelor unei societati bancare – Ed. Succesul în afaceri depide de asumarea unor riscuri. Conducerea unei bănci. Millenium Tres – Institutul Bancar Roman 93 . politice şi în raportul dintre om şi natură. Riscul poate fi definit ca un eveniment incert dar posibil. proceduri). genetică de a-ţi asuma sau nu riscuri. în acelaşi timp. profitul realizat poate fi scăzut. va lua în consideraţie propria atitudine faţă de risc. De asemenea. Radu C. când decide comportamentul faţă de anumite riscuri ce pot apărea în activitatea băncii. reducerea posibilităţilor de pierdere la un nivel acceptabil. acţionari. clienţi). politica. percepţia personală asupra nivelului riscului. este păgubitor.

Într-un climat caracterizat printr-o concurenţă mare, banca trebuie să plaseze fonduri care să genereze un profit pentru fondurile atrase, care uneori nu pot avea o dobânda corelată cu gradul de risc al imprumutului. În acest caz, conducerea băncii trebuie să ia decizia asumării unui risc (plasamente riscante) sau să-şi asume riscul de a nu reuşi să genereze un flux monetar suficient pentru plata dividendelor acţionarilor şi a dobânzilor pentru sursele atrase. Ca în orice afacere, într-o bancă, managementul riscului este în primul rând responsabilitatea Consiliului de Administraţie şi implicit, a Comitetului de Direcţie care reprezintă managementul executiv. Obiectivul fundamental al Consiliului de Administraţie vizează tratarea riscurilor într-o manieră care să întărească veniturile acţionarilor, concomitent cu minimizarea potenţialelor daune, având în vedere în acelaşi timp protejarea intereselor clienţilor şi personalului propriu. În egală măsură, consiliul trebuie să se preocupe de asigurarea unui plan operaţional de supravieţuire şi refacere în cazul producerii unor pagube, indiferent de precauţiile luate. Responsabilitatea pentru managementul zilnic al riscurilor rămâne în sarcina echipei executive. Infrastructura dezirabilă pentru coordonarea procesului de gestionare a riscurilor bancare cuprinde:

Pentru riscul de creditare – un comitet de credit care să direcţioneze politicile, strategia, structura portofoliului şi analiza, respectiv sancţionarea expunerilor mari; Pentru riscul de lichiditate, riscul ratei dobânzii şi riscul de pret – un comitet de gestionare a activelor şi a pasivelor; Pentru riscurile de operare – o unitate centrală care sa acţioneze ca un consultant şi coordonator, cu atributii în domeniul uniformizarii metodologice şi al raportarii catre Consiliul de Administratie; Pentru riscul de solvabilitate – planificarea şi managementul capitalului este o responsabilitate comuna a presedintelui Comitetului de directie şi a sefului Departamentului financiar. Cunoscând că riscul poate fi identificat, evaluat, monitorizat şi diminuat, dar niciodată

eliminat, pentru a se proteja, băncile trebuie să dezvolte un set de politici generale (în funcţie de prevederile legale şi reglementarile Băncii Centrale), politici specifice (în raport de strategia de dezvoltare a băncii) şi politici sectoriale (limite de expuneri pe ramuri şi sectoare de activitate, pe
94

zone şi unităţi teritoriale). Principalele măsuri care ar trebui adoptate pentru prevenirea riscului de creditare consider a fi următoarele:

Acordarea creditelor să se bazeze în primul rând pe analiza viabilităţii şi realismului afacerilor, în vederea identificării şi evaluarii capacităţii de plată a clienţilor, respectiv de a genera venituri şi lichidităţi ca principală sursă de rambursare a creditului şi de plată a dobânzii. Determinarea capacităţii de plată se face şi prin analiza activităţii financiare şi nefinanciare a afacerilor din perioada expirată şi cea prognozată. Activitatea de creditare trebuie sa fie avantajoasă atât pentru bancă (în termeni de profitabilitate), cât şi pentru clienţi, care, valorificând creditele, să-şi dezvolte afacerile şi să poată astfel să-şi rambursele împrumutul şi să-şi achite dobânzile; Creditele trebuie să fie în toate cazurile garantate cu colaterale cash sau non-cash, iar volumul minim al garanţiilor constituite trebuie să acopere datoria maximă a împrumutatului către bancă (dobânzi + credite), un rol extrem de important revenind modului în care banca îşi stabileşte criteriile de acceptare a diferitelor tipuri de garanţii. Subliniez însă, că principiul prevalent la acordarea creditelor rămâne acela ca prima sursa de rambursare o constituie capacitatea clientului de a genera un cash-flow poziţiv, garanţiile materiale plasându-se pe un loc secundar; Pentru reducerea riscurilor se impune analiza periodică şi exigenţa a calităţii portofoliului de credite, de dorit la intervale cât mai scurte de timp, precum şi constituirea de provizioane şi rezerve pentru acoperirea eventualelor pierderi. De asemenea, una din optiunile imediate ale managerilor bancari poate fi asigurarea creditelor împotriva riscului de neplată la instituţii specializate (Fondul de Garantare a Creditelor pentru Întreprinzători Privaţi, Fondul de Garantare a Creditului Rural, societăţi de asigurare – reasigurare); Dispersia riscului de creditare se poate realiza prin sindicalizarea împrumuturilor mari cu alte societati bancare (romanesti si/sau straine), precum şi pentru diversificarea bazei de clienti şi a tipurilor de credite practicate. Se recomandă în acest context acordarea cu prioritate a creditelor pe obiect, în defavoarea celor globale de exploatare, precum şi a creditelor de consum pentru populatie; În scopul evitării pericolului de concentrare excesivă a creditelor faţă de o anumită ramură de activitate, consider că este necesară stabilirea unor limite de expunere, pe baza
95

elaborării de modele de tip scoring în funcţie de indicatorii relevanţi pentru evaluarea performanţelor sectoriale. Astfel de indicatori ar putea fi: volumul creditelor restante şi ponderea acestora în total credite angajate; dobânzi restante; calitatea portofoliului de imprumuturi şi volumul provizioanelor specifice de risc; rentabilitatea ramurii în raport cu volumul creditelor angajate de unitati cu pierderi; ponderea creditelor acordate sectorului privat pe total ramura. Disponibilitatea unor prognoze de evolutie macro şi microeconomica, în raport cu trendul istoric şi programele guvernamentale, constituie o premise importanta pentru abordarea coerenta a analizelor sectoriale. Alaturi de expunerile pe ramuri economice, expunerile faţă de principalii clienţi ai băncii trebuie să facă, deasemenea, obiectul unei supravegheri permanente;

Un ultim aspect demn de reţinut în contextul concluziilor de faţă, se referă la necesitatea consolidării continue a capitalurilor proprii, preponderent pe seama creşterii profiturilor. Apreciez că, pentru defăşurarea unei activităţi normale de către băncile care operează în economiile de tranziţie, acestea ar trebui să urmărească realizarea unui indice de adecvare a capitalului de minimum 15 %, în condiţiile creşterilor de capital cu cele ale activelor riscante. Băncile comerciale sunt instituţii concepute funcţional pentru gestionarea riscurilor. Acest

adevăr, care a căpătat valenţe profunde în experienţa economiilor de piaţă din ultimii ani, pe masură ce fenomenul globalizării redimensionează mediul de afaceri şi relatiile internaţionale, impune băncilor româneşti adaptări comportamentale în consecinţă. Managementul riscurilor bancare, devine astfel un test de competenţă şi competitivitate pentru integrarea în sistemul financiar mondial.

96

97 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful