ADMINISTRAREA RISCURILOR ÎN CADRUL BĂNCII TRANSILVANIA Cuprins

Capitolul 1. Riscul bancar...............................................................................................................................................2 1.1.Noţiuni generale despre risc..................................................................................................................................2 1.2.Clasificarea riscurilor bancare.............................................................................................................................13 1.2.1. Clasificarea riscurilor în funcţie de gradul de expunere la risc ..................................................................29 1.2.2. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de caracteristica bancară............................................................31 1.2.3. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de alocarea lor în cadrul sistemului financiar............................34 1.3.Riscul sistemic....................................................................................................................................................36 1.3.1. Reducerea riscului moral în sistemul bancar ............................................................................................36 1.3.2. Riscul sistemic şi restructurarea sistemului de plăţi .................................................................................37 Capitolul 2. Gestiunea riscurilor...................................................................................................................................39 2.1.Cerinţele prudenţiale...........................................................................................................................................40 2.1.1. Cerinţe prudenţiale cu privire la nivelul minim de solvabilitate.................................................................42 2.1.2. Cerinţe prundenţiale privind nivelul minim de lichiditate..........................................................................43 2.1.3. Cerinţe prudenţiale cu privire la diviziunea riscului...................................................................................44 2.1.4. Cerinţe prudenţiale privind tratarea diferenţiată a creditelor şi constituirea corespunzătoare a provizioanelor.......................................................................................................................................................44 2.1.5.Cerinţe prudenţiale privind poziţia valutară.................................................................................................45 2.1.6.Cerinţe prudenţiale privind administrarea resurselor şi plasamentelor băncii.............................................46 2.1.7.Cerinţe prudenţiale privind extinderea reţelei de sucursale şi alte sedii secundare ale băncii.....................47 2.2.Identificarea şi analiza riscului............................................................................................................................47 2.3. Controlul şi eliminarea riscurilor.....................................................................................................................48 2.4. Asumarea riscului..............................................................................................................................................49 2.5. Finanţarea şi transferarea riscului......................................................................................................................53 Capitolul 3. Analiza riscului bancar la Banca Transilvania..........................................................................................55 3.1. Banca Transilvania - parte integrantă a sistemului bancar românesc................................................................55 3.1.1.Scurt istoric..................................................................................................................................................55 3.1.2.Obiectul de activitate....................................................................................................................................57 3.1.3.Clienţii băncii...............................................................................................................................................58 3.1.4.Organizarea şi conducerea băncii.................................................................................................................60 3.2. Politica acordării creditelor de către Banca Transilvania..................................................................................61 3.3. Gestionarea riscurilor în cadrul Băncii Transilvania........................................................................................66 3.3.1. Riscul de credit...........................................................................................................................................66 3.3.2. Riscul de lichiditate....................................................................................................................................69 3.3.3. Riscul ratei dobânzii...................................................................................................................................70 3.3.4. Riscurile operaţionale................................................................................................................................71 3.3.5. Riscul de mediu economic.........................................................................................................................72 3.3.6. Riscul de solvabilitate şi alte riscuri financiare..........................................................................................72 3.3.7. Riscul valutar.............................................................................................................................................73 3.3.8. Riscul de ţară, banca parteneră şi societăţi de asigurare – reasigurare......................................................75 3.4. Analiza riscurilor băncii prin prisma principalilor indicatori ai activităţii de atragere a resurselor şi realizare a plasamentelor la Banca Transilvania Sucursala Cluj-Napoca..................................................................................78 3.5. Determinarea indicatorilor de rentabilitate şi de risc.........................................................................................84 3.5.1. Indicatorii de rentabilitate...........................................................................................................................84 3.5.2. Indicatorii de risc.......................................................................................................................................87 Concluzii şi propuneri.................................................................................................................................................92

1

Capitolul 1. Riscul bancar 1.1.Noţiuni generale despre risc
Premisele apariţiei riscurilor Riscurile cu care se confruntă instituţiile bancare în activitatea lor sunt determinate de particularităţile specifice domeniului bancar, precum şi de o serie de alte considerente prezentate în continuare. Dublul rol al băncilor, de entităţi economice independente, ce au ca scop maximizarea profitului, pe de o parte, şi de elemente ale sistemului bancar coordonat de banca centrală, având ca obiectiv implementarea politicii monetare a acesteia, pe de altă parte, implică o nouă dimensiune a riscului, în sensul că politicile duse de bănci în scopul realizării obiectului propriu de activitate pot intra în contradicţie cu măsurile de politică monetară impuse de banca centrală la un moment dat. Legăturile de intermediere ale sistemului bancar cu restul economiei sunt esenţiale pentru menţinerea unui echilibru economic stabil, deoarece: pe de o parte valorile materiale se produc în activităţile productive nebancare, iar evoluţia şi stabilitatea băncilor se susţin prin resursele atrase şi, respectiv, prin plasamentele efectuate cu entităţi economice din mediile nebancare; iar pe de altă parte, funcţiile sistemului bancar, ca element al sistemului economic naţional sunt determinate pentru buna funcţionare a fluxurilor financiare şi indirect, a fluxurilor materiale în economie.

2

Ca intermediari financiari, băncile asigură, prin serviciile de atragere a resurselor şi prin plasamentele efectuate, redistribuirea resurselor în economie din zonele aflate în excedent de resurse spre zonele deficitare. Valorile vehiculate în cadrul sistemului bancar sunt de o importanţă ce determină o abordare specifică: fluxurile financiare ce pătrund şi ies din bănci sunt de valori foarte mari, fiind constituite din sume diverse, ce au la bază o multitudine de documente justificative. Sistemul de evidenţă şi control al existenţei şi mişcărilor de bani într-o bancă trebuie să asigure, pe de o parte, o strictă urmărire a existenţei şi mişcărilor de bani. Riscurile decurg din faptul că volumul banilor existenţi ca resurse şi, respectiv, al plasamentelor este constituit din sumele relativ mici ale unei mase mari de clienţi. Există tendinţa de fraudare, foarte mare datorită caracteristicilor banilor, atât pentru personalul bancar implicat direct sau indirect în activitatea ce presupune vehicularea lor, cât şi prin indicatorii ce decurg din aceste caracteristici – lichiditatea şi solvabilitatea. Condiţiile de apariţie a riscurilor bancare sunt determinate de manifestarea unui complex de factori care depind de: evoluţia generală a economiei, schimbări legate de organizarea băncii, luarea unor decizii financiare, condiţiile politice şi economice. Evoluţia generală a economiei determină schimbări ale indicatorilor macroeconomici, şi anume: dinamica PIB pe ansamblu şi pe elemente structurale, evoluţia ratei inflaţiei şi stabilitatea monetară, etc. băncile depind de starea economică a unei ţări la un moment dat, datorită, pe de o parte, faptului că deciziile de politică monetară pe care le ia banca centrală sunt aplicate de către sau prin intermediul băncilor, iar pe de altă parte, băncile îşi atrag resursele şi efectuează plasamentele din şi în mediul nebancar generator de rezultate la nivel macroeconomic şi, în acelaşi timp, afectat de evoluţia generală a economiei. Schimbările legate de reglementările financiar – bancare, precum şi de cele economice influenţează eficienţa şi siguranţa bancară. Dependenţa activităţii de factorul timp face ca o măsură luată la nivel intern de către o bancă în ceea ce priveşte, spre exemplu, procentele de dobândă activă şi pasivă să nu-şi atingă scopul de creştere a activităţii băncii şi de menţinere a echilibrului fundamental între resurse şi plasamente, în cazul în care banca centrală modifică într-un sens nedorit rezultatul rezervei minime obligatorii sau valoarea dobânzii de refinanţare. Modificările politicii monetare impuse de reglementările băncii centrale au, astfel, asupra băncilor un impact direct, însă nu trebuie omis faptul că efectele lor au şi o altă destinaţie, ele
3

cel mai adesea sub aspectul tehnicilor de gestiune şi doar foarte rar sunt analizate şi mecanismele de transmisie/amplificare a riscului suportat de instituţia financiară. garanţiile sau condiţiile de rambursare. eficienţa utilizării personalului putând fi evidenţiată doar indirect în rezultatele activităţii. Atunci când definesc riscul şi gestiunea riscului. de riscurile evaluate de finanţatori. reacţia acesteia la modificările normative având o influenţă asupra activităţii în sine şi a rezultatelor activităţii bancare. Definirea riscului Cel mai adesea. Condiţiile politice şi economice existente şi de perspectivă ale ţării au implicaţii asupra serviciului datoriei publice. incendiul sau catastrofele naturale. de o pregătire necorespunzătoare sau de efectuarea unor operaţiuni ineficiente sau nesupravegheate pot genera pierderi. ca de exemplu frauda. Cuantificarea riscurilor de ţară se face având în vedere aceste tendinţe. riscurile bancare sunt considerate din două puncte de vedere sensibil diferite: punctul de vedere teoretic şi cel practic. cei mai mulţi autori se concentrează asupra funcţiei clasice a băncilor. Evaluarea riscurilor de pierdere legate de factorul uman se face pornind de la premisa că problemele privind personalul sunt relativ cuantificabile şi duc la aprecieri subiective. Resursele umane sunt considerate un activ deosebit de important al unei entităţi economice. de intermediere în sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora. prin eliminarea influenţei factorilor cuantificabili. pierderi cauzate de riscuri de piaţă. ceea ce afectează operaţiunile bancare externe. luându-se în calcul în primul rând riscul de ţară şi apoi riscul băncii. de regulă.adresându-se economiei reale. de credit sau de lichiditate. cât şi un 4 . atât un impact în sine (de regulă sub forma pirderilor directe suportate). Alţi autori se concentrează asupra unor pierderi – potenţiale sau efective – cauzate de riscuri cu totul aleatoare şi necontrolabile. finanţările externe derulate prin bănci sau linii de credit susţinute de băncile străine printr-o bancă autonomă sunt condiţionate în ceea ce priveşte termenii de dobândă. Spre exemplu. Intercondiţionarea dintre economic şi politic generează pe termen lung tendinţe poziţive sau negative ce lasă o anumită amprentă asupra imaginii ţării în lume. o singura grupă sau o clasă de riscuri.Cei mai mulţi practicieni abordează. Perturbările provocate de greşita organizare a băncii. din acest punct de vedere este tratată îndeosebi problema unor pierderi neprevazute la activele bancare. Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii băncii sau instituţiei financiare în chestiune.

În acest context. Riscurile bancare sunt acele riscuri cu care se confruntă băncile în operaţiunile lor curente şi nu doar riscurile specifice activităţii bancare clasice. 5 . în domeniul financiar cel puţin. dar pe care trebuie să le gestioneze. aceste operaţiuni şi proceduri genereaza în permanenta expunere la risc. iar definirea lor constituie punctul de plecare al gestionării riscurilor.Şi. pirderi cauzate de riscul de piaţă. băncile se confruntă şi cu riscuri ce nu le sunt specifice (de exemplu riscul valutar). Dacă acesta este cadrul – foarte general – în care vom aborda problema riscurilor bancare. prin expunerea la risc vom inţelege valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suportă sau pe care le-ar putea suporta instituţia financiară în cauză. riscul este privit ca o pierdere neprevăzută la activele bancare. de cele mai multe ori interdependente prin aceea că pot avea cauze comune sau că producerea unuia poate genera în lanţ alte riscuri. În funcţie de punctul de vedere din care facem analiza riscului. de credit sau de lichiditate. acesta poate fi definit în mod diferit.Drept urmare.Vor adopta ca definiţie standard pe cea lingvistică şi vom considera drept risc probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinţe adverse pentru subiect. Universul bancar se caracterizează prin multiple dimensiuni ale riscurilor ce afectează performenţele.Ca agenţi care operează pe diverse pieţe financiare.impact indus cauzat de efectele asupra clinetelei. de intermediere în sfera riscurilor financiare. atunci putem prezenta şi diferite accepţiuni care se dau riscului bancar ca pe diferite tipuri de riscuri bancare.De aceea. În literatura de specialitate şi în practica bancară. gestiunea globală a bilanţului ("asset and liability management"). partenerilor şi chiar asupra autorităţii bancare.Din această definiţie rezultă că expunerea la risc poate fi efectivă sau potentială. Toate riscurile sunt definite ca pierderi asociate unor evoluţii adverse a rezultatelor (calificate ca risc "downside"). Pornind de la funcţia clasică a băncilor. personalului. riscul trebuie privit ca un conglomerat sau complex de riscuri. Cuplul risc-performanţă este indisociabil în universul bancar. gestiunea bancară este recunoscută prin două ipostaze: • • gestiunea riscurilor. deşi perspectiva celor mai multe analize bancare asupra riscului este îngusta trebuie să subliniem înca de acum că acesta este generat de o multime de operaţii şi proceduri.

respectiv: o primă orientare se limitează exclusiv la instrumentele şi conceptele de bază.minimizarea pierderilor . riscurile. a procesului de administrare.şi cu cel central . gestionării lor. Consecinţele producerii riscurilor Producerea riscurilor bancare. respectarea reglementărilor bancare în vigoare. controlul în vederea realizării obiectivelor propuse. În domeniul riscului bancar există 3 orientări relevante.Gestiunea. O strategie bancară performantă trebuie să cuprindă programe şi proceduri de gestionare a riscurilor bancare care să minimizeze probabilitatea producerii acestor riscuri în concordanţă cu obiectivul principal al activităţii bancare . contractele la termen. opţiunile. în ultima instanţă. Gestionarea riscurilor presupune ansamblul instrumentelor. fie prin faliment. Trebuie avut în vedere şi costul implementării şi exploatării procedurilor care vizează gestiunea riscurilor care nu trebuie să fie mai mare decât expunerea potenţială la risc. ca rezultat al unui management deficitar sau al impactului şocurilor reale monetare care perturbă evoluţiile macroeconomice anticipabile. toate instrumentele care permit controlarea riscurilor. exercitarea dreptului de a dispune asupra sa.obţinerea unui profit cât mai mare pentru acţionari. în sensul unei orientări de optimizare. Potrivit teoriei bancare. dirijarea. minimizarea expunerii la risc. ieşirea din afaceri a băncii. tipologia riscurilor se diferenţiază prin intensitatea de acţiune şi consecinţele pe care acestea le generează. tehnicilor şi dispoziţivelor organizatorice necesare băncii pentru a realiza o strategie performantă. determină reducerea profiturilor şi a veniturilor acţionarilor sau. fie prin preluarea ei de către o bancă mai puternică. organizarea activităţii în sensul optimizării evoluţiei patrimoniului. Principalele obiective ale gestiunii bancare sunt: maximizarea rentabilităţii. prin ea însăşi. presupune atribuţii cum sunt:     administrarea unui patrimoniu. 6 . respectiv conducerea procesului. aşa cum a doua orientare a treia orientare evidenţiază şi detaliază complexităţile riscurilor financiare şi se focalizează asupra instrumentelor bancare care administrează ele operează. contractele swap.

Atâta timp cât are fonduri. Pierderile din credite. dacă pieţele au destulă încredere în bancă pentru a-i permite să dezvolte o puternică dependenţă de sursele de finanţare volatile. retragerea masivă de depozite. O bancă poate avea destule pierderi pentru a ajunge la un capital negativ şi totuşi să opereze normal. . ca determinant al scăderii profitului şi pe locul trei. Cea mai comună cauză a pierderilor din „operare” rămâne frauda internă. Este posibil ca nici riscul de lichiditate în sine să nu determine starea de faliment. frauda este pe locul doi după riscul de credit. ci o cauză secundară. Lipsa de lichiditate poate rezulta din imprudenţa în constituirea sau utilizarea fondurilor. Prin definiţie. insolvabilitatea nu reprezintă cauza principală a falimentului bancar. Se poate aprecia că în cazul băncilor mari există două tipuri de factori principali care conduc la starea de faliment: . dar poate fi utilizată pentru a câştiga timp în perioade de criză. Un asemenea risc devine problematic. el însuşi nu determină pierderi sau reduceri de capital. după riscul de credit şi lichiditate. Aceasta nu este o bază sănătoasă pentru strategii financiare pe termen lung. ca atare. nu duc la falimentul băncii decât dacă deponenţii se aşteaptă ca guvernul să sprijine banca sau dacă aceasta are expunere mică pe pieţele cu ridicata pentru nevoile sale de finanţare. făcând totodată obiectul acţiunilor disciplinare din partea organismelor de reglementare. care nu sunt reprezentative pentru ciclul economic în ansamblu. nu mai există alt remediu decât închiderea sau preluarea ei de către o bancă mai puternică. Când o bancă nu-şi mai poate asigura fondurile normal şi trebuie să fie sprijinită de autoritatea de reglementare pentru o perioadă prelungită. În istoria băncilor de pretutindeni. Riscul de credit este maxim în timpul şi imediat după perioadele de recesiune. Riscul de solvabilitate – este riscul final care vizează viabilitatea afacerii. demonstrează o pierdere a încrederii deponenţilor în bancă. în primul rând. întrucât investitorii cu amănuntul tind să fie mai puţin sensibili la calitatea creditului bancar.Riscul de lichiditate – este de natură structurală. Riscul de credit – s-a dovedit de-a lungul timpului ca fiind cel mai periculos dintre toate. Riscul de operare – are multe faţete şi este sursa majoră de nemulţumiri ale clienţilor. 7 . ca principala cauză a colapsului băncilor. o bancă este valabilă.lipsa de lichiditate. când piaţa realizează reducerea valorii reale a activelor la niveluri insuficiente pentru a asigura achitarea obligaţiilor.efectele pierderilor semnificative din credite.

• • profit brut / provizioane pentru pierderi din credite – reflectă costul acoperirii riscului de creditare asumat de bancă. pe baza unor indicatori specifici.„Încrederea” este aproape un sinonim pentru lichiditate. Creditele de calitate medie cuprind: credite în observaţie. acceptând plasamente în credite de calitate medie. Principalii indicatori care se pot calcula pentru cuantificarea riscului de creditare sunt: • credite totale raportate la total active – cu cât ponderea creditelor în total active este mai ridicată. Gestionarea adecvată a riscurilor constituie o componentă esenţială a managementului bancar. 8 . beneficiile tind să scadă dacă se acceptă numai plasamente sigure. tinzând către 0. singur riscul de lichiditate nu poate duce la falimentul băncilor. dar îşi creează oportunităţi şi veniturile pot creşte. rezerve pentru pierderi din credite raportate la total credite – exprimă anticipările manageriale privind evoluţia calităţii portofoliului de împrumuturi. Cu cât creşterea rezervelor planificate pentru care se constituie provizioane este mai mare. o importanţă deosebită revine cuantificării acestora. Indicatorii riscului de creditare Riscul de credit este mai mare dacă banca adoptă o strategie agresivă de piaţă. cu atât se poate presupune că banca anticipă pierderi mai mari şi că este de aşteptat o scădere a calităţii portofoliului de credite. Invers. creditele substandard şi cele îndoielnice. fondată pe ideea relaţiei bine definite a acestora cu veniturile. prin raportarea la standardele internaţionale sau la propria experienţă istorică a băncii. credite de calitate medie raportate la credite totale (rata riscului de credit) – exprimă direct ponderea creditelor de calitate inferioară în total credite. care permit evaluarea statică şi dinamică a riscurilor. • • credite restante raportate la total credite – acest raport trebuie să aibă valori cât mai mici. Posibilităţi de cuantificare a riscurilor bancare În cadrul analizei riscurilor bancare. cu atât activitatea bancară este percepută ca fiind mai riscantă. dar acoperirea acestora nu este singura sa destinaţie. Profitul este sursa principală de finanţare a pierderilor. care face ca orice acţiune să fie menită să mărească simultan şi o creştere a profitului de risc. În consecinţă.

rezultând riscul de lichiditate. corespunzător fiecărei perioade. transformarea medie a scadenţelor (TS) – exprimă în număr de zile. căci pentru acoperirea lor banca trebuie să găsească resurse suplimentare. • indicele lichidităţii (IL) – se calculează pe baza aceloraşi date. • pasive nete cumulate – se calculează ca diferenţă între pasivele şi activele cumulate corespunzătoare fiecărei benzi de scadenţe şi sunt folosite pentru a semnala perioada de maximă nevoie de lichiditate. banca nu trebuie să facă transformare de scadenţă. Valoarea optimă a acestui indicator este 1 (100%). dar nu prin diferenţă. Probleme de gestiune apar acolo unde pasivele nete simple sunt poziţive. luni sau ani 9 . Dacă IL =1. este aproape imposibil să se aprecieze pe baza lor viitoarele probleme legate de credit. Dacă IL <1. în condiţiile curbei crescătoare a dobânzii. ci prin raportare: IL = ∑ pa siv e p o n de ra te _ ∑ a ctiv e p o n de rate _ Sistemele de ponderare sunt două: ponderarea cu numărul mediu de zile (luni sau ani). ponderarea cu numărul curent al grupei de scadenţe respective. Dacă IL >1. banca transformă pasivele pe termen lung în active pe termen scurt. banca face transformarea din pasive pe termen scurt în active pe termen lung. Indicatorii riscului de lichiditate O primă grupă de indicatori de lichiditate cuprinde: • pasivele nete simple – se calculează pentru fiecare perioadă ca diferenţă între pasivele şi activele cu aceeaşi scadenţă şi exprimă măsura în care activele scadente acoperă pasivele scadente.Deoarece nici unul dintre aceşti indicatori nu anticipează.

De mare utilizare şi cu semnificaţie sunt: 10 . aceasta însemnând un echilibru între noile solicitări de credite şi împrumuturile scadente. Dacă poziţia lichidităţii este poziţivă. deoarece permite exprimarea în unităţi de timp a transformării practicate. Trebuie să se recurgă la surse de lichiditate pentru acoperirea acestui deficit. Activele lichide sunt reprezentate de sumele din contul curent la Banca Centrală plus plasamentele scadente de încasat. banca se află în postura de a fi nevoită să atragă resurse. TS = _ ∑ a c tiv _ p o n d e r a te ∑ pa sive po nd era te e ∑ pa sive ∑ a c tiv e Transformarea medie a scadenţelor sugerează mai bine riscul de lichiditate. atunci activele lichide sunt insuficiente pentru onorarea integrală a obligaţiilor imediate. Pasivele imediate sunt constituite din depozitele volatile plus împrumuturi scadente de rambursat. după data de scadenţă a pasivelor. prin indicatori care. O a doua grupă de indicatori cuprinde: poziţia lichidităţii – se calculează pe zile (pentru săptămâna următoare). de regulă. ca raport între solicitările noi faţă de piaţă şi împrumuturile scadente: Rata = Solicitări noi de credite / Împrumuturi scadente în aceeaşi perioadă Mărimea acestui indicator trebuie să se situeze aproape de mărimea 1. ca diferenţă între activele lichide şi pasivele imediate. În cazul în care raportul are valori supraunitare. acest decalaj de maturitate necesitând o finanţare în cazul neprelungirii la scadenţă a resurselor. trebuie ca acesta să fie interpretat nu numai în sumă. Dacă poziţia lichidităţii este negativă. valoarea subunitară a raportului.diferenţa dintre scadenţa medie ponderată a activelor bancare şi cea a pasivelor bancare. gradul de îndatorare pe termen scurt – se calculează pentru perioade foarte scurte de timp şi pe benzi de scadenţă. opun elemente de activ cu cele de pasiv. atunci resursele lichide de care dispune banca depăşesc necesarul său pentru perioada corespunzătoare. În sens invers. ci şi în raport de alte elemente ale bilanţului. Reflectă intervalul de timp în care ajung la maturitate activele. Pentru ca gradul de lichiditate să poată fi mai bine perceput. banca se află în ipostaza de surplus de resurse pe care trebuie să le fructifice în condiţii de maximă profitabilitate şi minim de risc. pe săptămâni (pentru luna următoare) şi pe luni (pentru anul următor).

O rată scăzută sub 1 înseamnă un exces de lichiditate şi un profit diminuat.• Total credite acordate / total depozite – reflectă proporţia din resursele atrase de la deponenţi care este împrumutată altor clienţi. 8/1999 se stipulează că nivelul unei expuneri mari nu poate depăşi 20% din fondurile proprii ale băncii. Valoarea optimă a indicatorului este de 15%. Valoarea 1 a acestei rate exprimă o situaţie normală. Se calculează ca raport între activele lichide şi total depozite. • Lichiditatea globală – reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a se transforma pe termen scurt în lichidităţi. Fondurile proprii se determină prin însumarea capitalului propriu (capital social. în Norma BNR nr. • Lichiditatea în funcţie de total depozite – reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a face faţă datoriilor reprezentând totalul depozitelor şi al împrumuturilor. asociat acestora. diferenţe favorabile din reevaluarea patrimoniului). Aceasta cuantifică. În vederea întăririi controlului riscului de credit. o atenţie deosebită este acordată ratei de solvabilitate. etc.) cu capitalul suplimentar (alte rezerve. datoria subordonată. calculându-se prin raportarea activelor lichide la depozitele la vedere. Se calculează ca raport între activele lichide (numerar + depozite la vedere la BNR şi la alte bănci + sumele în tranzit + bonuri de tezaur) şi total active. Expunerea netă se calculează ponderând activele băncii la valoarea netă în funcţie de gradul lor de risc de credit. cont curent la BNR) de a face faţă datoriilor pe termen scurt. datorită relevanţei privind forţa financiară a băncii analizate. pentru a satisface obligaţiile de plăţi exigibile. la scadenţă. prime legate de capital. Indicatorii de solvabilitate În cadrul analizei efectuate de instituţiile de supraveghere şi alte organisme financiare internaţionale. • Lichiditatea imediată – reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de trezorerie (numerar. iar suma totală a expunerilor mari nu va putea depăşi de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale băncii. subvenţii pentru investiţii. raportul dintre fondurile proprii de care dispune o bancă şi calitatea activelor din punct de vedere al riscului de rambursare. Prin 11 . în principal. rezerve. dar variază în funcţie de gradul de dezvoltare a pieţelor financiare secundare şi de volatilitatea depozitelor la vedere. profit nerepartizat.

în timp ce băncile mari unele mai scăzute. 12 • .expunere mare se înţelege expunerea netă faţă de un singur debitor a cărei valoare reprezintă cel puţin 10 din fondurile proprii ale băncii. • • • • • Rata GAP relativă = GAP / total active. În ceea ce priveşte semnificaţia potenţială: • marja scăzută este expresia unei mari dependenţe de dobânzi pe termen scurt şi pasive volatile. Indicele de sensibilitate a băncii la variaţia ratei dobânzii pe piaţă = active sensibile / pasive sensibile. • • • Băncile de detaliu înregistrează marje nete de dobânzi mai ridicate. Marja netă a dobânzii = venituri din dobânzi – cheltuieli cu dobânzile Marja procentuală brută a dobânzii bancare – se calculează prin raportarea marjei nete a dobânzii la total active generatoare de venituri (de la care se încasează dobânzi). marja constantă arată că banca are dificultăţi în obţinerea profitului. marja ridicată este expresia succeselor în managementul activelor şi pasivelor. Marja procentuală netă a dobânzii bancare – se calculează ca raport între nivelul mediu al ratei dobânzii active şi nivelul mediu al ratei dobânzii pasive. datorită costurilor mari ale fondurilor. Indicatorii riscului ratei dobânzii Indicatorii riscului ratei dobânzii în practica bancară sunt: • Riscul ratei dobânzii – se calculează ca raport între activele productive şi pasivele purtătoare de dobânzi. Marja netă a dobânzii bancare – exprimă în unităţi monetare diferenţa dintre veniturile din dobânzi aferente activelor valorificabile şi cheltuielile cu dobânzile corespunzătoare. Indicatorul GAP(ecartul) – se calculează ca diferenţă între activele sensibile la dobândă (instrumente de credit cu dobânzi variabile) şi pasivele sensibile la dobândă (depozite cu dobânzi variabile. împrumuturi de pe piaţă sau de la Banca Centrală). dar poate fi şi expresia unui plasament în active foarte riscante.

Ca orice societate. 1994 13 .riscul accidental.riscul produsului nou. metode de evaluare etc.Valoarea maximă a acestui indicator este 1. Multe riscuri prezintă trăsături comune (cause.riscul de deturnare de fonduri.riscul privind prelucrarea informaţiilor . .) şi tratarea lor corelată permite observaţii ce pot facilita atât înţelegerea procesului de gestiune.riscul studiilor informatice. urmărindu-se o scădere cât mai mare a acestuia. Unele dintre acestea se regăsesc la nivelul oricărei întreprinderi. datorită dificultăţilor de previzionare a ratei dobânzii. au acest indicator foarte aproape de 1. cât şi asimilarea unor procedee şi tehnici.riscul concurenţial. . Băncile care îşi propun să evite acest risc.2. . Dacă banca analizată are acest indice peste 1.risc legat de telecomunicaţii. . iar altele sunt specifice numai societăţilor bancare. Paris. 1. banca se confruntă cu un număr mare de riscuri.Clasificarea riscurilor bancare Gruparea riscurilor bancare în clase şi tipuri de risc este necesară atât în scop didactic. cât şi practic. . . b) Riscurile asupra bunurilor şi persoanelor: . instrumente/tehnici de gestiune. profitabilitatea băncii va fi mai scăzută dacă ratele dobânzii scad. şi mai ridicată dacă ratele dobânzii cresc.riscul de fraudă.riscul de imagine comercială. c) Riscuri operaţionale şi tehnice: .riscul de prelucrare a operaţiilor.riscul privind sistemul informaţional. MAD. . O clasificare propusă de Henri-Pierre Maders* este cea în riscuri clasice şi riscuri specifice ale băncii: I Riscurile clasice: a) Riscurile comerciale . * Henri-Pierre Maders "Audit operationnel dans les banques".

.risc interbancar.risc de credit.riscul deontologic.risc de rată de schimb (curs de schimb). Toate aceste tipuri de riscuri sunt sugestiv ilustrate prin "constelaţia" riscurilor bancare din figura 1.d) Riscuri de gestiune internă .risc de comunicare. .risc de lichiditate.risc de subcontractare. . b) Risc de contarpartidă .risc de rată a dobânzii. .riscul de reglementare.risc de deficienţă funcţională. .risc de gestiune a personalului. .riscul strategic.risc de capital (de solvabilitate). . .risc de piaţă. 14 . II Riscurile specifice băncilor a) Riscuri financiare . . . . . .risc de dependenţă tehnologică.risc de ţară.

15 .

credit. dispersia riscurilor) Risc sistemului Riscurile de piaţă informatic Lichiditate. conferinţa de la Grenoble. acţionari dezbinaţi. insuficienţă organizatorică…) Riscuri de strategie Orientare necorespunzatoare Dezechilibre/mijloace/ finalitate/renatbilitate/risc Imagine.rentabilitate Lipsă de Legislaţie. deontologiei Riscuri politice Riscuri bancare şi nebancare COSTURI Valoare expusă riscului (Value at Risk) risc maxim admisibil ALEGERE Riscuri externe Politică. uman. sistematic COSTURI ⇓ Riscuri tehnice Riscuri operaţionale Riscuri economice Erori de previziune Riscuri tehnice Tehnologii. comunicare Riscuri etice Nerespectarea reglementărilor. Rată.Y. funcţionalitate. fraude. deturnări de fonduri) Riscuri privind alte activităţi (riscuri nebancare) Riscuri diverse * Sursa: P. social.Figura 1. Gestiune internă Riscuri de contrapartidă Semnătură. Administraţie. integritate. faliment Riscuri ambientale Risc sectorial sau geografic (risc de ţară. Solvabilitate. Thoraval "Evolusion. Rentabilitate. mise en oeuvre du control interne des risques des banques". Schimb confidenţialitate. fiscalităţii. 1996 16 . (Disponibilitate.: Constelaţia riscurilor bancare* Risc de management (Conducere slab informată sau nepregătită.

Se recomandă chestionarea clienţilor. Cauzele acestui risc pot fi articolele defavorabile apărute în presă sau relaţii slabe cu publicul. depăşirea nivelului planificat al costurilor specifice şi lipsa de profesionalism a echipei manageriale. b) Riscurile asupra bunurilor şi persoanelor sunt: b1) Riscul accidental (risc de insecuritate fizică) se datorează unui eveniment întâmplător care pune în pericol securitatea fizică a bunurilor sau personalului băncii (exemplu: un colaborator suferă un accident rutier cu un vehicul al băncii). punerea în aplicare a unui management eficient. Poate fi generat de concentrare puternică a rentabilităţii într-un număr restrâns de pieţe şi duce la pierderi financiare şi o rentabilitate scăzută. precum şi crearea unui comitet de marketing. calcularea indicatorilor de activitate pe baza pieţei şi analiza marjelor şi a angajamentelor pe categorii de pieţe. Acest risc poate genera o investiţie nerentabilă şi o scădere a activităţilor curente ale băncii. a2) Riscul concurenţial sau risc sectorial datorat riscului legat de poziţia băncii pe o piaţă. Se recomandă. faţă de activitatea comercială a băncii. la un moment dat. Banca are în activitatea sa o fundamentare materială prin echipamente şi instalaţii specifice: seifuri şi mijloace de protecţie a valorilor prin sisteme de alarmă şi pază. capitaluri şi care se confruntă cu riscuri de unde pot rezulta câştiguri sau pierderi: a) Riscurile comerciale sunt: a1) Riscul produsului nou sau riscul lansării produsului sau risc concurenţial se datorează inadecvării unui produs sau serviciu la nevoile clienţilor sau al concurenţei. ceea ce duce la scăderea nivelului de activitate şi necesitatea de a soluţiona reclamaţiile de la clienţi. segmentarea comportamentală a clienţilor şi crearea unui comitet de comunicare externă. a clienţilor actuali sau potenţiali. pentru atenuarea acestui risc. a3) Riscul imaginii comerciale sau riscul politicii comerciale se datorează percepţiei negative. Cauzele sunt studiul insuficient al produsului sau al piaţei şi înregistrarea unei cereri sub nivelul anticipat. Riscul produsului nou poate fi gestionat prin realizarea studiilor de piaţă.I Riscurile clasice (riscuri de întreprindere) decurg din faptul că banca este o afacere în care se angajează oameni. interogarea clientelei. o reţea 17 . o mai bună coordonare a relaţiilor cu publicul. crearea unui comitet de marketing.

Conduce la acordarea de despăgubiri clienţilor.informatică cuprinzând propria reţea de calculatoare. a familiilor lor sau clienţilor băncii. cât şi sistemul de interconexiune a sistemelor sale cu exteriorul. Cauzele acestui risc pot fi: eroarea de înţelegere. Se datorează neseparării sarcinilor unui angajat sau excesului de încredere acordat unui angajat "model". atribuirea angajaţilor băncii de portofolii de clienţi pe durate determinate. iar protecţia se asigură prin echipamente de înaltă performanţă. dezvoltarea mobilităţii interne. atunci când nu pot fi detectate din timp şi recuperate. angajarea agenţilor de securitate. 18 . reavoinţă şi proceduri de control ineficiente. coduri de acces confidenţiale. prin circuite de rezervă. Se datorează nerespectării normelor de securitate şi întreţinerii defectuoase a bunurilor băncii. separarea funcţiilor (autorizare. Se recomandă încheierea de contracte de asigurare. supravegherea permanentă a conturilor. risc "back . înregistrându-se o creştere a poliţei de asigurare. respectarea normelor de securitate şi crearea unui comitet de securitate funcţional. b2) Riscul de fraudă (sau risc de insecuritate fizică) se datorează unui eveniment inteţionat care vizează securitatea fizică a bunurilor şi personalului. realizare. c) Riscurile operaţionale şi tehnice sunt: c1) Riscul de prelucrare a operaţiilor (risc operaţional. Apare datorită comiterii unor furturi sau a unor acte contrare intereselor băncii de către angajaţii acesteia. prin verificarea preventivă şi prin asigurări corespunzătoare de acoperire a riscurilor. deteriorarea imginii băncii şi necesită timp pentru corectarea greşelilor. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă folosirea de proceduri eficiente. control la primul nivel). Pentru gestionarea acestui risc se recomandă încheierea de contracte de asigurare. utilizarea camerelor de luat vederi. singur sau cu ajutorul complicilor. punerea în aplicare a procedurilor interne de securitate. Poate genera acordarea de despăgubiri financiare. pregătirea personalului. b3) Riscul de deturnare de fonduri (risc de furt) este cauzat de operaţii neautorizate efectuate de un angajat al băncii în favoarea sa. crearea unui serviciu de control.office") se datorează modului de prelucrare administrativă şi contabilă a operaţiilor. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă: o bună separare a funcţiilor angajaţilor. riscul calităţii serviciilor. de contabilizare. slăbirea încrederii şi afectarea imaginii băncii. crearea unui comitet de organizare şi informatică. tablouri de bord ale activităţilor. Fraudele pot afecta sensibil rentabilitatea băncii. risc administrativ.

d) Riscurile de gestiune internă sunt: d1) Riscul de reglementare (risc judiciar. ca de exemplu Merise. Cauze: erori de percepere şi metode de control ineficiente.c2) Riscul sistemului informaţional sau risc de arhitectură. Cauze pot fi: lipsa de viziune globală asupra sistemului informaţional. crearea unui comitet de supraveghere şi informatică. Acestea determină reclamaţii din partea clienţilor şi deteriorarea imaginii băncii. Se recomandă codarea datelor confidenţiale. c5) Riscul legat de telecomunicaţii se datorează riscului de pierdere a informaţiilor prin alterarea suportului de date transmise de către bancă (telefon. fiscal sau penal) apare datorită neaplicării dispoziţiilor legale sau a reglemntărilor în vigoare. alcătuirea unui plan de supraveghere (fişiere sursă. divulgării informaţiilor confidenţiale. muncă suplimentară şi reclamaţii ale clienţilor. slabei acoperiri informaţionale. crearea unui comitet de organizare şi informatică. risc de concepţie sau de securitate logică) se produce în faza de concepere a programelor informatice. c3) Riscul studiilor informatice (risc aplicativ. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă realizarea unei modelări a sistemului informaţional cu ajutorul unei metode. Modificările sistemului de impozitare. Poate antrena fraude şi erori de contabilizare. dezvoltarea controlului la primul nivel. riscul de alterare a datelor) se datorează modului de funcţionere a aplicaţiilor şi sistemului logic pe care îl utilizează banca. datorită erorilor de înţelegere. crearea unui comitet de organizare şi informatică. riscul de pătrundere. aplicaţii). sisteme). Poate fi generat de greşelile de planificare a înregistrărilor informatice şi produce întârzierea prelucrărilor. neînţelegerea între beneficiar şi informatician şi nememorarea operaţiilor. c4) Riscul prelucrărilor informatice (risc de sistem. baze de date. e-mail). Reglementările noi privind leasingul sau fondurile comune de creanţe au schimbat preferinţele clienţilor cu privire la operaţiuni şi acestea au determinat orientări structurale şi organizatorice sau au dus chiar la diminuarea activităţii bancare. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă planificarea riguroasă a prelucrărilor. plan de securitate. a materialelor folosite (calculatoare. respectiv creşterea impozitelor pentru dobânzi din anumite operaţii şi scăderea impozitelor pentru câştigurile din alte operaţii pot duce la 19 . risc de securitate logică. monitoare) şi modului de organizare a prelucrărilor (în timp real sau după procesare) băncii. Cauzele acestui risc pot fi: slaba pregătire a echipei de implementare. telex. se datorează arhitecturii generale a sistemului informaţional (aplicaţii.

Riscul deontologic sau riscul de control intern se datorează neplicării de către bancă a principiilor deontologice ale sectorului bancar.amenzi sau retragerea autorizaţiei de funcţionare. elaborarea unui proiect de strategie. Acest risc poate antrena pierderi financiare şi deteriorarea imaginii băncii. organizare. resurse umane. profite de informaţiile confidenţiale în avantajul lui. control intern. conduita celor care o exercită. în cazul unei demisii să nu producă pagube băncii. intenţionat. Angajatul băncii trebuie: să fie transparent în ceea ce priveşte activităţile personale. d3) Riscul strategic (risc de management. în aplicare a unei legi sau reglementări în scopul dezvoltării activităţii sale. raporturile dintre cel ce profesează şi client sau public. cadouri. utilizeze bunuri ale bănci în scop personal. abuzeze de poziţia lui în materie de credite. control de gestiune. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă consultarea experţilor. profesia de bancher este o profesie cu o amplă deontologie. să aibă un comportament exemplar. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă redactarea unui cod deontologic şi crearea unui comitet deontologic.modificarea preferinţelor privind instrumentele de economisire. Angajatul unei bănci nu trebuie: - Cosecinţele acesui risc pot fi sancţiunile administrative şi penale. achiziţii de bunuri. d4) Riscul de deficienţă funcţională (risc funcţional) se datorează absenţei sau slabei organizări a mai multor factori importanti de gestiune ai băncii (contabilitate. În concluzie. El este inerent oricărei selecţii de pieţe. produse şi zone geografice pe care o implică definirea strategiei băncii într-un mediu complex. să furnizeze informaţii despre operaţiunile clienţilor sau cele ale băncii. crearea unui comitet de strategie. de politică generală) exprimă probabilitate de a nu alege strategia optimă în condiţiile date. marketing). Consecinţe: sancţiuni ale autorităţilor bancare . avantaje. audit. Cauze: nepunerea de către bancă. Cauzele acestui risc sunt: aplicarea unei politici de reducere a personalului băncii în scopul realizării de economii la 20 . d2) Riscul deontologic Deontologia reprezintă ansamblul de reguli şi îndatoriri pe care le impune o profesie.

d8) Riscul de comunicare corespunde riscului financiar sau comercial legat de comunicarea externă de către bancă a rezultatelor şi startegiei sale. Apare din cauza aplicării unui management neadecvat specificului socio-cultural al diferitelor ţări în care banca are filiale ceea ce duce la revendicări sociale şi nemotivarea personalului. un interviu al unui director al băncii pentru o publicaţie economică şi datorită analizelor făcute de instituţii specializate în momentul fuziunii-achiziţiei. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă crearea unui comitet de comunicare financiară însărcinat cu evaluarea comunicărilor exterioare. d5) Riscul de gestiune a personalului (de organizare. Este un risc de calitate profesională care poate implica erori mai mari sau mai mici. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă utilizarea unei tehnologii comună mai multor producători. costului de înlocuire a aplicaţiei sau a modului de lucru. Acest tip de risc apare datorită caracteristicilor componentelor în funcţie de producător. Poate fi urmarea unui anunţ comercial sau financiar. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă punerea în aplicare a unui management specific ţării în care banca îşi desfăşoară activitatea şi crearea unui comitet de resurse umane.cheltuielile cu personalul. Se recomandă încheierea unor contracte ferme şi cu specificarea unor penalităţi în caz de nerespectare a clauzelor contractuale. riscurilor potenţiale de divulgare şi informaţii. Consecinţe pot fi: pierderea independenţei băncii şi pierderi datorate de reacţia concurenţilor. Din acest motiv se poate ajunge la imposibilitatea înlocuirii sistemului informatic. De aceea trebuie acordată o atenţie deosebită pregătirii profesionale. datorită lipsei de competenţă tehnică a personalului. cât şi prin acţiuni de completare a cunoştinţelor şi ridicare a nivelului profesional. d7) Riscul de dependenţă tehnologică determinat de utilizarea unor tehnologii care conectează banca cu un anumit furnizor al său. 21 de nedivulgare a anumitor . atât prin nivelul de acceptare la angajare. d6) Riscul de subcontractare (risc de dependenţă) determinat de contractarea de către bancă a unui personal interimar sau prestatori de servicii (în special în domeniul informatic). Apariţia acestui risc poate face imposibilă asigurarea funcţionalităţii aplicaţiei informatice. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă o mai bună pregătire a personalului conform posturilor ocupate (calitate şi cantitate). uman sau social) apare datorită pregătirii insuficiente a personalului sau datorită sistemului de gestiune a resurselor umane ale băncii. cu consecinţe catastrofale sau nesemnificative.

O modificare neprevizibilă a ratelor de dobândă poate afecta serios rentabilitatea unei bănci şi astfel valoarea adăugată a acţionarilor. Instrumentele ingineriei financiare (metodele de acoperire a gap-ului) sunt activităţile extrabilanţiere pe care le desfăşoară băncile sub forma: swap de rată a dobânzii. Faţă de dobânda prevăzută în contract. generând sporirea veniturilor pentru creditor şi a obligaţiilor pentru debitori. Interesele părţilor sunt contrare şi: - debitorul poate solicita rambursări anticipate în cazul în care dobânzile scad faţă de creditorii băncii pot solicita denunţarea contractului şi retragerea depunerilor situaţie în Riscul de rată a dobânzii apare datorită necorelării ratei dobânzii. Acest tip de risc se datorează acordării neechilibrate a creditelor cu rată de dobândă fixă şi a celor cu rată de dobândă variabilă cât şi datorită faptului că banca fixează un nivel al ratei defavorabil faţă de nivelul de piaţă. Băncile pot gestiona riscul de rată a dobânzii prin adaptarea duratei sau prin sau prin adoptarea uneia din metodele de inginerie financiară.II Riscuri specifice băncilor sunt reprezentate de: a) Riscurile financiare Ele pot fi considerate cel mai important grup de riscuri bancare datorită faptului că proasta lui gestionare produce cele mai multe falimente bancare. dobânda de piaţă poate să se modifice astfel: • să crească. - care dobânzile cresc. volumul. Riscul variaţiei ratei de dobândă se măsoară prin gradul de sensibilitate al activelor şi pasivelor (relativ) sau gap (absolut). Durata măsoară perioada de recuperare efectivă a unui element de activ sau pasiv (măsurată în unităţi de timp). • să scadă generând diminuarea veniturilor pentru creditor şi a obligaţiilor pentru debitori. atât în ceea ce priveşte nivelul stabilit în contract. 22 . În acest grup de riscuri se includ: a1) Riscul de rată a dobânzii Reprezintă diminuării veniturilor bancare şi a profiturilor ca urmare a evoluţiei ratei dobânzii. cât şi a scadenţei activelor. pasivelor sensibile şi a elementelor extrabilanţiere.

caps. măsurat prin modificările neprevizibile ale ratei dobânzii. Modificările neprevizibile şi nefavorabile reduc marja netă a dobânzii şi profiturile bancare. Instituţia financiară este mai sensibilă la 23 . şi speră ca rata dobânzii să nu crească mai mult decât s-a prevăzut. De exemplu. şi modificările în valoarea ei de piaţă. pune în evidenţă relaţia dintre riscul de rată a dobânzii al unei instituţii financiare. Figura 2. modificarea neaşteptată a ratelor generează riscul de dobândă. floors. Întrucât creşterea previzibilă a dobânzii este cuprinsă în calculul marjei nete a dobânzii. o bancă stabileşte o rată a dobânzii fixă la un împrumut cu o scadenţă mai mare decât scadenţa sursei de finanţare a împrumutului.- operaţiuni futures. băncile mizează pe modificarea retelor de dobândă. opţiuni. Figura 2. : Relaţia dintre riscul de rata a dobânzii şi valoarea de piaţă a unei instituţii financiare Instituţia de economii şi de împrumuturi Modificarea valorii firmei Banca Modificarea neprevăzută a ratei dobânzii Se presupune că atât banca cât şi instituţia de credit au un gap negativ al duratei (adică depozitele pe termen scurt şi credite pe termen lung). Prin natura lor.

Acest risc este strâns legat de riscul ratei dabânzii. a2) Riscul de rată de schimb Riscul de schimb este riscul de a înregistra pierderi datorită variaţiei cursului monedei naţionale în raport cu o monedă străină (de referinţă) la băncile care au creanţe şi datorii în monede străine.CSt CSt Conform teoriei parităţii ratei dobânzii: unde: CS = cursul spot.modificarea neprevăzută a ratei dobânzii. a3) Riscul de lichiditate (risc de finanţare) Reprezintă dificultatea băncii de a procura resursele necesare pentru a face faţă propriilor angajamente la un moment dat. Fisher. În condiţiile în care sursul de schimb are la bază teoria parităţii puterii de cumpărare (PPC). de = dobânda externă.1 . Este cauzat de: 24 . rezultă că modificările preţurilor interne vor determina modificări ale cursului de schimb. factorul de convertire este egal cu 4. iar pentru cursul forward peste 1 lună factorul de convertire este egal cu 12. are acelaşi preţ. Dacă ratele dobânzii cresc neprevăzut. (USD) = ds - CSt . di = dobânda internă. conform căreia un bun identic. În condiţiile mobilităţii capitalului este importantă legea parităţii dobânzilor sau legea lui J. produs oriunde. situaţie reflectată printr-o pantă mai mică a graficului. Nivelul cursului de schimb poate fi influenţat sau nu de modificarea dobânzilor în cele două ţări. a[CF .CS ] 1 + di = CS 1 + de Pentru cursul forward peste 3 luni. conform căreia: Dob. Modificarea dobânzilor poate duce la migrarea capitalurilor. atunci valoarea de piaţă a instituţiei financiare va scădea mai mult decât valoarea de piaţă a băncii şi invers. CF = cursul forward (peste 3 luni). a = factorul de converire pentru a ajunge la expresia anuală. fapt determinat de mobilitatea capitalului.

Riscul de lichiditate este amplificat. nivelul rating-ului. Lichiditatea este asigurată prin condiţiile de acces ale băncilor la piaţa monetară. prin:   volumul resurselor de care poate beneficia. inclusiv cele din conturile băncii de la banca centrală. determină pierderi din ce în ce mai importante. Pentru bancă această retragere masivă are urmări negative care. Riscul de piaţă intervine datorită faptului că preţurile acestor valori sunt determinate de piaţă şi datorită înrăutăţirii situaţiei financiare a 25 .lichidarea activelor (titluri şi alte deţineri). În aceste situaţii băncile vor proceda la: . . orientările spre plasamentele de capital reduc volumul depozitelor bancare şi reduc baza de afaceri a băncilor. pe timpul duratei minime de lichidare a poziţiilor (titluri sau devize). calitatea planificării în decursul timpului. în condiţiile actuale. În condiţii normale.- structura dezechilibrată a bilanţului (credite pe termen mediu şi lung finanţate din sau de retragerea masivă a depozitelor de către clientelă ca urmare a pierderii într-o depozite la vedere). expresie a situaţiei financiare globale. . şi de dezvoltarea operaţiunilor cu instrumente derivate. riscul de lichiditate este legat de capacitatea băncii de a-şi mobiliza resurse la costuri normale. utilizare în scară. care sunt determinate de: nevoile de resurse şi regularitatea lor. a4) Riscul de piaţă (de variaţie a valorii activelor financiare) Se referă la deviaţiile nefavorabile ale valorii de piaţă ale poziţiilor. Creşterea riscurilor bancare în ansamblul lor. bancă sau faţă de ansamblul sistemului bancar.utilizarea tuturor disponibilităţilor existente. tot mai costisitoare în condiţiile în care cererea creşte pe măsură ce deponenţii îşi retrag depozitele. în funcţie de calitatea semnăturii unei bănci. cresterea nerambursărilor de către clienţii în dificultate care generează rentabilitatea băncilor. Accesul la resurse este diferenţiat. sructura lor financiară.contractarea de împrumuturi de la alte bănci. nivelul dobânzii la care îşi procură resursele. toate aceste elementeamplifică posibilitatea realizării riscului de lichidităţi.

Instabilitatea se măsoară prin volatilitate. Se aplică. Pentru înlăturarea riscului de piaţă trebuie: evaluat periodic portofoliul fără a neglija costul tranzacţiilor mai mari în situaţia lipsei supravegheată piaţa bursieră. pe o piaţă lipsită de lichiditate tranzacţiile fiind dificil de realizat şi foarte costisitoare. În aceste condiţii se observă că acest capital propriu este destinat acoperirii efectelor negative ale riscurilor. VAR permite calcularea pierderii pe un orizont de timp dat şi ajută la luarea deciziei în ceea ce priveşte valoarea acceptată a riscului de pierdere. care urmăreşte să realizeze o proporţie minimă între capitaluri şi activele riscante (8%). indici bursieri. în momentul în care poziţiile devin nefavorabile se recomandă lichidarea cât mai repede pentru a diminua pierderile. Pentru evaluare riscului de piaţă se utilizează metoda VAR (Value at Risk). Adecvarea fondurilor proprii în funcţie de riscuri ocupă un loc central în gestiunea riscurilor şi face obiectul reglementărilor prudenţiale. a5) Riscul de capital (de solvabilitate) Reprezintă riscul de a nu dispune de fonduri suficiente pentru a acoperi eventualele pierderi. curs de schimb. gradul de risc al operaţiunilor asumate (riscuri asumate). Riscul de piaţă se determină pornind de la instabilitatea parametrilor de piaţă: dobândă. începând cu 1992. Riscul de piaţă este influenţat de lichiditatea pieţei. adică să aibă din start un capital corelat cu mărimea riscurilor asumate. Pentru a controla riscul de piaţă trebuie ca variaţiile unui portofoliu de instrumente să fie inferioare unui plafon stabilit. situaţie în care se recomandă termene lungi pentru lichidarea poziţiilor. de posibilităţile proprii de a răpunde solicitanţilor. care reprezintă pierderi pentru bănci. Acest risc depinde de: fondurile proprii disponibile. Astfel. norma Cooke. banca trebuie să aibă posibilitatea de acoperire a lui. de lichidităţi. Utilizarea acestei metode dă posibilitatea evaluării capitalului şi deci a fondurilor proprii necesare acoperirii riscului de pierdere potenţial. În cazul apariţiei acestui risc. - 26 .societăţilor care au emis acţiunile deţinute în portofoliul băncii şi nediversificării portofoliului de titluri.

- Distribuirea creditelor acordate persoanelor privind necesităţile lor casnice. risc de nerambursare) Reprezintă riscul pierderilor determinate de încălcarea obligaţiilor debitorilor prevăzute în contractul de credit. În funcţie de operaţiile efectuate de bancă pot apărea riscuri de parteneriat decurgând din credite. astfel: b1) Riscul de credit (risc de insolvabilitate a debitorilor. Manifestările acestui risc sunt: întârzierea plăţii dobânzilor sau a ratelor. potrivit unei scări graduale stabilite. dobânzi sau cursuri valutare. rezultatele analizei financiare a situaţiei globale într-o perioadă semnificativă. familiale. dar de mare semnificaţie. titulari de credite.b) Riscurile de contrapartidă (de parteneriat) Ele apar datorită faptului că băncile desfăşoară relaţii de parteneriat cu deponenţii şi creditorii şi cu o multitudine de debitori. angajează responsabilităţi personale în anumite limite. iar banca pentru prevenirea riscului de credit trebuie să ia măsuri de prevenire din timp printr-o strictă selecţie a debitorilor. se axează pe utilizarea metodelor informatice. Falimentul unui client este rezultatul unei evoluţii care s-a degradat în timp. sisteme în care o importanţă deosebită o au criteriile de selecţie care trebuie să fie restrânse ca număr. sau alte persoane beneficiare de serviciile furnizate de bancă. comitete abilitate să decidă asupra acordării creditului. angajează responsabilităţi colective prin comisii. prin utilizarea metodelor de credit scoring. Una din măsurile principale de prevenire a riscurilor este sistemul de delegare a deciziilor. a posibilităţii de a asigura rambursarea creditului în condiţiile date. iar ca o situaţie extremă falimentul debitorului când pierderile sunt irecuperabile. de acordare a creditelor în funcţie de riscuri. credibilităţii echipei de conducere. elemente de aritmetică a informaţiilor. Decizia de acordare a creditelor întreprinderilor se ia pe baza unei analize complexe şi multilaterale a proiectelor: prin prisma eficienţei economice. elemnte de hazard moral. Prin acest sistem se :    descentralizează deciziile. în măsură să asigure o departajare în alegerea clienţilor potenţiali. 27 . comportamentului moral. aprecierile fundamentate asupra motivaţiei profesionale.

organismele guvernamentale sau statele suverane. Pentru gestionarea acestui tip de risc se recomandă supravegherea constantă a ţărilor su risc. ℑ riscul politic. Sesizarea modificării calităţii creanţelor se evidenţiază în gestiunea băncii schimbând totodată şi optica şi procedeele de lucru faţă de clientul respectiv. schimbări de guverne. din aceste motive. risc de semnătură interbancară. cât şi totalităţii creanţelor asupra debitorilor rezidenţi ai ţărilor considerate fără risc. conjunctură economică şi politică defavorabilă. crearea unui comitet financiar. subscrierea la asigurarea COFACE. Pentru acestea din 28 . crize agricole şi petroliere. precum şi renegocierea preţurilor. constituirea unui comitet financiar. atât o pierdere de capital cât şi de interese. căruia i se acordă o asistenţă sporită. Se înregistrează. Riscul este generat de războaie. Pentru gestionarea acestui tip de risc se recomandă selectarea contrapartidelor pe baza rating-ului intern şi extern. apelarea la piaţa secundară de creanţe. b2) Riscul interbancar (risc de contrapartidă interbancară. insolvabilitatea debitorului se datorează localizării geografice. Riscul de ţără cuprinde următoarele tipuri de riscuri: ℵ riscul creditului. sesizându-se din timp orice schimbări în patrimoniul şi evoluţia activităţii clientului care ar putea afecta îndeplinirea obligaţiilor contractuale ale debitorului. În cazul riscului de ţără. constituirea de provizioane. risc de piaţă) Se înregistrează datorită riscului de pierdere al băncii la acordarea unui credit altei bănci. întrucât activitatea se desfăşoară într-o ţară dată. catastrofe naturale.Actualizarea bazei de date a clienţilor permite urmărirea condiţiilor de utilizare a creditului până la rambursare. dar care au naţionalitatea ţărilor cu risc. În cazul tranzacţiilor internaţionale. un procent important al debitorilor îl constituie întreprinderile publice. b3) Riscul de ţară (risc suveran) Corespunde atât valorii totale a creanţelor asupra debitorilor privaţi sau publici. ℵ Riscul creditului În analiză nu trebuie confundat riscul de ţară cu riscul implicat în procesul creditării. în care debitorul nu-şi poate rambursa creditele. revoluţii. ℜ riscul economic. supravegherea constantă a partenerului. rezidenţi ai ţării cu risc. conducere defectuoasă.

Instabilitatea politică a unui stat. ℜ Riscul economic Riscul economic provine din incapacitatea autorităţilor monetare ale unei ţări străine de a transfera spre creditori dobânzile şi împrumuturile obţinute de entităţi publice şi private. limitarea sau interzicerea investiţiilor străine. naţionalizarea cu sau fără indemnizare. incapabilă să-şi asigure serviciul datoriei externe.2. poate fi privită din doua puncte de vedere: ca expunere inerentă şi ca expunere suplimentară sau subiectivă. numit şi risc suveran. pune creditorul într-una din următoarele situaţii:      repunerea în cauză a contractelor sau renegocierea lor. dar lipsa rezervelor în devize nu permite transferuri către străinătate. ratingul nu se desfăşoară după procedurile curente datorită lipsei documentelor financiare cum sunt bilanţul şi contul de profit şi pierdere.urmă. Acest risc este legat de situaţia economică şi monatară a ţării debitoare. Crizele economice provoacă adesea schimbări de regim politic. este una din componentele principale ale riscului de ţară. Instabilitatea politică se repercutează asupra situaţiei aconomice şi financiare în ansamblu. Întreprinderile private pot fi solvabile. de unde şi necesitatea abordării globale a riscului. crescând astfel riscul creditului. ℑ Riscul politic Riscul politic. limitarea sau interzicerea ieşirilor de capital. 1. deşi generată de acelaşi ansamblu de activităţi. refuzul de a recunoaşte angajamentele luate sub guvernele precedente. Clasificarea riscurilor în funcţie de gradul de expunere la risc Expunerea la risc a unei insitituţii financiare. accidentarea în cădere a unui client într-una din agenţiile băncii (ce dă naştere unei răspunderi civile a băncii) 29 . în funcţie de amploarea sa. În acest context riscurile pure se caracterizează prin aceea că expunerea este generată de activităţile şi procesele bancare cu potenţial de a produce evenimente care să se soldeze cu pierderi.1. cu o capacitate suficientă de rambursare.Astfel de evenimente pot fi considerate fraudele în efectuarea unor plăţi.

activităţi proprii filialelor. atac armat. pierderi de efecte (inclusive informatice). pierderi de cecuri returnare de agenţii . erori de gestiune a contrurilor şi serviciilor de fructificare a economiilor. avariere a clădirilor în curs de construire. riscuri criminale şi frauduloase. riscurile pure se pot împarţi în: riscuri fizice. răspunderea cenzorilor. răpiri de persoane (în tmpul transportului).Această expunere poate genera şi cheltuieli suplimentare şi deci (potenţial) şi pierderi. toate tipurile de deturnări de fonduri (inclusive informatice).sau degradarea mediului ambiant de către active dobândite de bancă în urma exercitării unor drepturi de ipotecă (încălcarea normelor de poluare) etc. expunerea este generată de încercarea de a obţine profit mai mare. 30 . duplicarea şi contrafacerea cărţilor şi a cecurilor. deturnare de fonduri de către un salariat. suspendări abusive de credite. Riscuri de răspundere: nerespectarea normelor privind deschiderea de conturi. utilizarea frauduloasă a unei operaţii de către terţi. Demarcaţia dintre cele două tipuri de riscuri nu este netă. nerecuperare a pierderilor. pierderi de cecuri în curs de încasare. furt în urma unor ostatici la domiciliul unui salariat. cecuri de rescumpărare. tâlhării (furt de seifuri). Riscurile criminale şi frauduloase: pătrunderi în fişierele informatice. distrugere a arhivelor. Riscurile fizice se pot manifesta ca distrugere a clădirilor. bancnote false. pierderi de efecte în contul clienţilor. furt. firt de valori la alţi prestatori. utilizarea frauduloasă a mijloacelor de plată.La rândul lor. întocmirea dosarului de credit pe bază de falsuri. punerea în discuţie a mijloacelor folosite. riscuri financiare. accidente de circulaţie. În tabel cele două tipuri de riscuri sunt exemplificate cu ajutorul câtorva categorii de riscuri bancare. distrugere a materialului în cursul transportului. riscuri de răspundere. riscurile lucrative sau speculative. avariere a maşinilor şi materialelor diverse. utilizarea frauduloasă a unei operaţii de către un salariat. Riscurile financiare pot apare ca pierderi complete de date. greşeli de consultanţă în ingineria financiară. acordări abusive de credite. după cum se poate observa şi din tabelul 1. Cheltuielile suplimentare pot rezulta din credite nerambursate la scadenţă. erori de ordin bursier în operaţiile cu titluri. distrugere a liniilor de telecomunicaţii. pierderi la portofoliul de titluri sau o structură defectuasă a activelor bancare. furt de valori pe parcursul transportului. Pentru cea de-a doua categorie.

valute.titluri.mărfuri. -acţiunile conducerii -eşecul în afaceri -pieţe -companii -contrapartidă -asigurare .strategii Lichiditate Pur (doar pierdere) Performanţă Întâmplare Categorie de riscuri .tehnologie .active şi pagube.Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de cauza şi forma lor 31 . reglementări şi alte acte normative Tablul 1.viaţă şi sănătate. riscuri de prestare caracteristice pentru sfera serviciilor bancare şi riscuri ambientale care sunt generate de operarea băncii într-un mediu concurenţial strict reglementat de autoritatea bancară şi într-un spaţiu economic caracterizat de propria sa dinamică. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de caracteristica bancară O altă clasificare a riscurilor bancare este cea care are la bază gama de operaţii bancare ce pot genera riscuri şi forma acestor riscuri.2. Tabelul 2.2. . . -condiţiile de piaţă anticipate managerială -acţiunile concurenţei -modificarea nevoilor consumatorilor -informarea limitată capacitate -îmbolnăvirea angajaţilor -catastrofe naturale -accidente Consideraţii de forţă majoră Politica economică.organizare personal . .Tipuri de riscuri Piaţă Speculativ (pierdere/câştig) Afacere . . -modificări ale Cauze principale raportului cerereofertă.Principalele tipuri de riscuri asumate de o bancă universală în desfăşurarea operaţiilor proprii: riscuri financiare asumate în gestiunea bilanţului. Exemplificarea riscurilor speculativ şi pur 1.imagine şi marketing -aprecierea -erori ale -restricţii de -căderea sistemelor -informarea inegală angajaţilor sau furt.

la rândul său. Între toate aceste grupe de risc se exercită o interacţiune permanentă.În acest grup de riscuri se includ: − riscul de creditare. riscul de capital sau riscul de îndatorare exprimă probabilitatea ca fondurile proprii ale băncii să fie insuficiente pentru a acoperi pierderile rezultate din activitatea curentă şi ca aceste pierderi să afecteze în mod negative plasamentele creditorilor băncii. demunit şi risc de insolvabilitate a debitorilor.Aşa.Exprimă probabilitatea încasării efective. de exemplu.Caracteristica bancară Operaţii bilanţiere Grup de risc Financiar Tipul de risc Risc de creditare Risc de lichiditate Risc de piaţă Risc de faliment Risc operaţional Risc tehnologic Risc al produselor noi Risc strategic Risc de fraudă Risc economic Risc concurenţial Servicii bancare De prestare Cadrul de activitate Ambiental Risc legal Riscurile financiare pot fi considerate drept cel mai important grup de riscuri bancare.Riscul de lichiditate. poate genera risc de faliment dacă banca nu îşi poate procura rapid resursele deficitare. deoarece ele exprimă doar aspecte diferite ale aceluiaşi potenţial de rsic – operaţiile bancare curente.Mai 32 . dat fiind că proasta lor gestiune produce cele mai multe falimente bancare. − − − riscul de lichiditate. la scadenţă. risc de nerambursare sau risc al deteriorării calităţii activelor bancare (în condiţiile în care alte active au o pondere redusă în bilanţul băncii). dacă banca nu are sufuciente active lichide pentru a face faţă obligaţiilor sale scadente fără aportul sumelor rezultate din rambursarea creditului primit de către client. a fluxului de venituri anticipat (capital avansat plus dobânzi). o expunere reală excesivă la riscul de creditare poate genera risc de lichiditate.explicat anterior riscul de piaţă – explicat anterior riscul de faliment.

depăşirea nivelului planificat al costurilor specifice. Exprimă probabilitatea cumulată a producerii mai multor evenimente adverse.Alegerea incorctă a momentului scoaterii de pe piaţă a unui produs sau a momentului introducerii unuia nou poate genera pierderi semnificative şi există în permanenţă riscul ca momentul ales să nu fie cel mai adecvat din punctual de vedere al maximizării profitului bancar. problemele cu care se confruntă o bancă pot afecta negative şi bănci partenere (creditoare faţă de ea) existând un permanent pericol de contagiune.El este inert oricărei selecţii de pieţe. precum: situarea cererii sub nivelul anticipat. − riscul strategic exprimă probabilitatea de a nu alege strategia optimă în condiţiile date. un control limitat.Riscul de fraudă este un 33 . produse şi zone geografice pe care o implică definirea strategiei băncii într-un mediu complex. în baza tuturor informaţiilor de care poate dispune. actele şi mai ales intenţiile salariaţilorreprezintă o variabilă externă greu controlabilă.În esenţă aceste riscuri exprimă probabilitatea ca o schimbare adversă de mediu să afecteze negativ profitul băncii: − riscul de fraudă este un risc de ordin intern pe care l-am inclus totuşi în această grupă deoarece pentru bancă. în sistemul bancar. dar asupra cărora banca are. lipsa de professionalism a echipei manageriale etc.mult.Aceasta nu înseamnă însă că fiecare bancă nu trebuie să urmărească în permanenţă soliditatea partenerilor săi. privită ca entitate. − riscul tehnologic este asociat calităţii şi structurii ofertei de produse financiare care au şi ele un ciclu de viaţă propriu şi tind să fie înlocuite de produse mai performante. − riscul produsului nou este asociat inovărilor în sfera produselor financiare.În acest context sunt importante atât oferta de servicii. în cel mai bun caz. Grupa riscurilor ambientale cuprinde o clasă de riscuri cu un puternic potenţial de impact asupra performanţei bancare.Acest risc specific ansamblului băncilor este numir risc sistemic şi gestiunea lui este asigurată de către banca centrală. Riscurile − de prestare sunt asociate operaţiilor din sfera serviciilor financiare.Următoarele tipuri de riscuri sunt: riscul operaţional sau riscul de sarcină exprimă probabilitatea ca banca să devină incapabilă să mai asigure servirea clienţilor într-un mod rentabil. cât şi capacitatea conducerii de a evalua şi controla cheltuielile generate de prestarea acestor servicii.

Riscurile nediversificabile sunt cele care rămân relativ semnificative ca expunere. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de alocarea lor în cadrul sistemului financiar Din acest punct de vedere riscurile apar ca diversificabile sau nediversificabile. mărind suficient numărul operaţiilor partenerilor susceptibili a genera acel risc.Se pot manifesta la nivel sectorial. chiar şi după ce toate posibilităţile de a folosi legea numerelor mari au fost exploatate.Un alt aspect al acestui risc este acela că există o permanentă incertitudine atât în ceea ce priveşte evoluţia viitoare a cadrului normative de desfăşurare a activităţii bancare. naţional sau internaţional. cât şi referitor la momentul implementării unor noi reglementări.2.Acestea influenţează calitatea plasamentelor. 1. dar este de reţinut faptul că putem reduce expunerea globală a unei bănci la un anume tip de risc. Riscurile diversificabile sunt acele riscuri care ajung să fie relativ nesemnificative atunci când sunt combinate suficient de multe poziţii (bilanţiere) pentru ac legea numerelor mari să fie activată. chiar dacă acestea le creează un dezavantaj competitive faţă de alte instituţii financiare concurente. volatilitatea resurselor şi potenţialul de risc. regional.Fraudele pot afecta sensibil rentabilitatea băncii. 34 .El este inerent activităţii bancare deoarece majoritatea produselor financiare oferite pe piaţă de o bancă sunt oferite şi de alte instituţii financiare.risc de ordin intern şi exprimă. − riscul legal reflectă faptul că băncile trebuie să opereze în contextual stabilit de reglamentările legale în vigoare. Problema principală este că niciodată nu putem spune ce înseamnă „suficient de multe poziţii”. − riscul economic este asociat evoluţiei mediului aconomic în care acţionează banca şi clienţii acesteia. − riscul concurenţial exprimă probabilitatea reducerii profitului în condiţiile modificării raporturilor de piaţă în defavoarea băncii. de fapt.Exprimă probabilitatea diminuării performaţei băncii ca urmare a unei evoluţii adverse a condiţiilor de mediu.3. probabilitatea comiterii unor furturi sau a unor alte acte contrare intereselor băncii de către angajaţii acesteia. atunci când nu pot fi detectate din vreme şi recuperate.

de regulă. În cazul riscurilor. specifică fiecărui client. politici guvernamentale.  indicatori macroeconomici. de incertitudinea intrării în următoarea fază a ciclului economic – şi o componentă diversificabilă. sursa lor exactă este însă mai puţin importantă decât canalul de transmisie care este preţul. nimic nu poate înlocui capitalul bancar şi nici o tehnică sau instrument. oricât de sofisticate. în esenţă variabile preţ:  rate ale dobânzii. aceste variabile sunt endogene. nu pot asigura o protecţie suficientă. iar o protecţie specifică se poate concepe doar în cazul riscurilor diversificabile.În practică. cu atât mai redusă va fi şi probabilitatea ca nerambursarea unuia dintre aceste credite să creeze băncii probleme de lichiditate sau de capital. orice poziţie (bilanţieră sau extrabilanţieră) comportă. De exemplu.  cursuri valutare. Pentru a asigura protecţia băncii în cazul riscuri nediversificabile şi al incertitudinii pure. schimbări de tehnologie. Dacă definim riscul ca fiind probabilitatea de producere a unui eveniment incert pentru care este cunoscută repartiţia efectelor producerii lui sau pentru care acesta poate fi aproximată prin studiul efectelor aleatoare deja produse. căci reflectă variaţii ale preferinţelor consumatorilor. Cu cât banca are mai mulţi debitori şi cu cât valoarea creditelor acordate fiecăruia dintre ei este mai redusă relativ la capitalul băncii. 35 . În fond. riscul de nerambursare a unui împrumut contractat de către un client la bancă are o componentă nediverrsificabilă – cea generată de riscul economic. protecţia se asigură prin gestiunea unor tehnici şi instrumente specifice (riscuri diversificabile) şi prin capital (riscuri nediversificabile). atunci incertitudinea (absolută) este asociată evenimentelor pentru care repartiţia efectelor este complet necunoscută. atât elemente diversificabile cât şi elemente nediversificabile. Riscurile nediversificabile au puţini factori determinanţi. Din punct de vedere al gestiunii riscurilor. Incertitudinea necesită întotdeauna un capital suficient şi nu poate fi gestionată prin tehnici specifice.  preţuri ale materiilor prime.

Celelalte bănci private ar cere 36 .1. Riscul sistemic este un risc tehnic. Acestea nu au reuşit să se impună pe piaţa depozitelor şi a creditelor şi nu au realizat nici o diversificare corespunzătoare a portofoliului lor. Riscul moral se traduce în menţinerea în funcţiune a unui număr de bănci insolvabile. şi se manifestă în cadrul sistemului de plăţi. Astfel pentru băncile private soluţia creării propriului sistem de asigurare mutuală pare mai echitabilă decât cea a fuziunilor-achiziţii dirijate de stat. agravat de riscul moral. Cu alte cuvinte statul acoperă pierderile instituţiei insolvabile justificând măsurile luate ca necesare în contextul procesului de restructurare şi reformare a sistemului bancar. mai ales cele private. Soluţia o reprezintă instaurarea unor condiţii de concurenţă egală. Riscul afectează toate sistemele bancare reformate ca risc moral şi risc sistemic. Pentru o serie de bănci supravieţuirea în ciuda insolvabilităţii lor se datorează aplicării doctrinei ″ too big to fail ″ . ea manifestă o preferinţă din ce în ce mai mare pentru risc şi devine o ameninţare pentru întregul sistem bancar. de talie mică. O altă grupă de bănci sunt cele aflate în stare de încetare a plăţilor. rezultă din anarhismul şi lipsa modalităţilor de compensare şi reglementare a datoriilor interbancare. Reducerea riscului moral în sistemul bancar Dimensiunea riscurilor bancare în Europa de Est sunt multiple şi pronunţate.Riscul sistemic 1. Riscul moral într-un sistem bancar poate fi definit ca fiind acea situaţie asimetrică în care o bancă îţi păstrează pentru ea profituri mai mari decât rezultatele scontate într-o conjunctură favorabilă datorită faptului că nu suportă costul pierderilor într-o conjunctură nefavorabilă. Implicit statul oferă garanţia sa tuturor băncilor publice. Ca urmare banca este incitată să ofere împrumuturi pentru proiecte din ce în ce mai riscante la rate ale dobânzii din ce în ce mai mari. Oricum refuzul falimentelor acestor bănci sub argumentul că falimentul uneia va însemna falimentul tuturor prin contagiune şi deci eliminarea de pe piaţă a sectorului privat nu este corect.3.3. după criterii contabile şi economice obişnuite.1. prin extinderea garanţiei statului şi la depozitele băncilor private sau suprimarea ei şi pentru cele publice cu instaurarea unui sistem autonom de asigurare a depozitelor bancare. astfel că plăţile interbancare şi obligaţiunile faţă de deponenţi se onorează.

provocată de propria instabilitate sau de oferte mai bune ale concurenţei trebuie să fie şi ea foarte rapidă. activul esenţial al unei astfel de bănci este credibilitatea care este mult mai fragilă în acest caz aceeaşi imagine solidă a băncii din “cărămidă şi ciment” susţinută de o autoritate unică (banca centarlă) ci. dimpotrivă scepticismul privind băncile virtuale este uneori nejustificat. falimentul este rezultatul unei slabe rentabilităţi. Riscul sistemic şi restructurarea sistemului de plăţi Riscul sistemic apare odată ce o bancă refuză să ţină cont de consecinţele comportamentului său asupra altor membrii ai sistemului bancar. În special este cazul operaţiilor de creditare prin care banca impune (datorită riscului pe care şi-l asumă) un risc suplimentar tuturor băncilor faţă de care este debitoare în sistemul interbancar de plăţi. 37 . Achiziţia unei instituţii nerentabile de către una rentabilă poate degrada şi rezultatele cumpărătorului. În al doilea rând.2. rapiditatea de reacţie a consumatorilor de zvonuri sau informaţii rele este avantajată de tehnologia înaltă. Falimentul este calea cea mai curată de reglare a numărului de bănci în sector. Din acest punct de vedere controlul lor este cu mult mai dificil. De fapt. În al treilea rând. În aceste condiţii. ca urmare a unei percepţii negative. capacitatea băncii de a se echilibra financiar în faţa unei potenţiale crize. 1. cu centrul operaţional (informatic) în SUA furnizând servicii financiare unor consumatori europeni. Riscul sistemic priveşte la modul general contextul în care se derulează plăţile electronice şi ia în considerare mai ales problematica lipsei unei legislaţii adecvate noului domeniu bancar: În primul rând activitatea unor entităţi cum ar fi băncile virtuale care operează exclusiv prin site-uri web nu este restricţionată de graniţele naţionale sau de legislaţiile unice. nu concentrarea.atunci lichidarea băncilor cu fonduri proprii negative şi ar despăgubi pe deponenţi. astfel încât se pot retrage sume importante în doar câteva minute. Aceste pot să tranzacţioneze în ori colţ al lumii şi îşi pot schimba rapid sediul în funcţie de circumstanţele legale mai mult sau mai puţin favorabile. O bancă se poate înregistra într-un paradis fiscal. ca şi în cazul unor bănci clasice. Ca urmare posibilitatea ca o astfel de bancă să fie fictivă nu poate fi neglijată.3.

costurile de comunicaţii. conectivitatea maximă indusă de Internet poate genera un efect de domino puternic asupra băncilor. Restructurarea sistemului de plăţi presupune mai întâi trecerea de la un sistem bazat încă pe folosirea pe scară largă a numerarului la unul bazat pe transferuri interbancare. cu publicitatea precum şi veniturile din comisioanele plătite de clienţi sau comercianţi trebuie urmărite în amănunţime la un moment dat.În al patrulea rând. în anumite condiţii pot genera risc sistemic. instabilitatea uneia sau prăbuşirea ei producând o reacţie în lanţ atât în privinţa unor instituţii similare cât şi a comercianţilor şi clienţilor. astfel că orice prăbuşire tehnică poate aduce pierderi substanţiale băncii. servirea ireproşabilă aclienţilor presupune utilizarea unor reţele (Internet) care să nu fie controlate de entităţi bancare. alături de implicarea hotărâtă a băncilor. În sfârşit. Există. Riscurile de enunţate mai sus fac reflecţă situaţia mediului extern al băncii. Obiectivul fundamental sistemic. Pentru realizarea tuturor acestor obiective esenţiale este necesar. de asemenea. Apoi este necesară introducerea unor sisteme sigure şi rapide pentru transferul în aceeaşi zi al creanţelor de valoare mare. acestea fiind riscuri aferente mediului lor intern şi se repercutează indirect asupra clienţilor. În al treilea rând este necesară formularea şi implementarea unui set de reguli şi principii care să guverneze derularea plăţilor prin circuit. Costurile legate de instalarea şi funcţionarea serverelor de Internet folosite pentru oferta de astfel de servicii. cheltuielile cu dobânzile plătite. şi încrederea clienţilor în capacitatea băncilor de a asigura servicii de plăţi sigure şi rapide. suspendarea plăţilor de către o instituţie bancară poate 38 al politicii în domeniul gestiunii riscurilor în sistemul de plăţi trebuie să fie asigurarea unei protecţii adecvate împotriva riscului . există însă şi riscuri rezulate din modul în care băncile însele şşi percep serviciile de bancking electronic. prin influenţarea negatibvă a profitabilităţii şi stabilităţii băncii în ansamblu. În acest context încetarea. şi riscul unei evidenţe insuficient de bine structurate a veniturilor şi cheltuielilor legate de operaţiunile de bancking (în principal plăţi) electronic. Atenţia autorităţilor se concentrează asupra sistemului de transfer al fondurilor interbancare căci acolo se atinge cel mai ridicat grad de concentrare a riscurilor care. Riscul sistemic este deosebit de acut în sistemele de plăţi bazate pe compensare reciprocă. în dinamică şi în raport cu concurenţa.

antrena o reacţie în lanţ în sistemul bancar. Banca centrală este cea care trebuie să dezvolte politici corespunzătoare pentru a reglementa astfel de situaţii. În practică există câteva alternative:

garantarea finalizării plăţii de către banca centrală. O astfel de garanţie face ca testul de solvabilitate să fie practic inexistent în sistem deoarece băncile se vor angaja cu uşurinţă în relaţii riscante cu alte bănci. Pe de altă parte fără astfel de garanţii dezvoltarea sistemului de plăţi şi a pieţei monetare poate fi serios afectată. aplicarea unor norme vizând expunerea individuală a fiecărei bănci: limita asupra poziţiilor (bi-multi-laterale) precum şi vărsarea unor garanţii; soluţie mixtă care nu implică obligatoriu banca centrală drept garantă pentru finalizarea tuturor plăţilor; ea trebuie însă să stabilească, cel puţin la nivelul său, care sunt condiţiile de asigurare a lichidităţii băncilor în contextul participării acestora la sistemul de plăţi. De asemenea este necesar să existe un cadru legal prin care să se asigure respectarea compensărilor reciproce, în caz de faliment bancar.

Capitolul 2. Gestiunea riscurilor

De regulă, problema gestiunii riscurilor bancare este abordată dintr-o perspectivă îngustă, pentru tipuri de riscuri specifice. Acestea deoarece riscurile bancare sunt diverse şi complexe. Cu

39

toate acestea nu trebuie să pierdem din vedere faptul că pentru toate aceste riscuri expunerea este a băncii şi că, în plus, multe riscuri sunt interdependente. Gestiunea globală a acestor riscuri se impune ca o necesitate şi trebuie organizată la nivelul băncii. O gestiune globală adecvată a riscurilor trebuie să asigure băncii capacitatea de a identifica şi aprecia riscurile bancare, de a le controla, de a le elimina sau evita şi de a le finanţa. Alte priorităţi de avut în vedere se referă la:     anticiparea pierderilor; constituirea rezervelor; transferul eventual al riscurilor (asigurare); integrarea gestiunii riscurilor bancare în sistemul global de gestiune al băncii.

Etapele procesului de gestiune globală a riscurilor bancare pot fi regăsite şi în gestiunea riscurilor individuale, doar că la nivel global toate au caracter obligatoriu. Gestionarea riscurilor se adresează mai întâi riscurilor cuantificabile. Este cazul mai ales al riscurilor „financiare” (variaţia ratei dobânzii, asigurarea lichidităţii etc) care se concretizează în evoluţii nefavorabile ale situaţiei financiare. Dar nu toate riscurile se pretează la măsurători. De exemplu, riscurile „operaţiile” şi/sau „tehnice”, ce desemnează toate riscurile generate de disfuncţionalităţi interne, legate di sistemele informaţionale sau de procedurile interne şi de respectarea lor, pot avea consecinţe extrem de importante. Dar din cauza naturii lor „non-financiare”, ele au mai cu seamă un impact indirect, contribuind la ameliorarea sistemelor de urmărire a operaţiunilor şi la precizarea regulilor de respectare. Riscul nu se reduce la măsurările sale. Gestionarea riscurilor întâmpină limite în momentul când oportunitatea şi calitatea noilor riscuri sunt evaluate. Preţul riscului rămâne ca întotdeauna, o problemă de judecată.

2.1.Cerinţele prudenţiale
Spre deosebire de alte ramuri, comerţul de bancă, respectiv profesia de bancher, este o activitate reglementată. Sunt supuse reglementării: modul de acces la această sferă a afacerilor, condiţiile de aport, mod de operare şi alte îngrădiri, delimitări şi limitări.
40

Şi legile de organizare bancară (Legea bancară Nr. 58/1998) prevăd ca atare cerinţe prudenţiale. Accepţia clasică a reglementărilor prudenţiale implică forma condiţiilor juridice financiare şi a ratelor de gestiune. Prin aceste reglementări se protejează , în principal:   băncile împotriva riscurilor determinate de calitatea clienţilor şi a acţiunilor lor; clienţii împotriva incompetenţei şi agresivităţii (lipsei de echilibru)

managementului bancar;  interesele acţionarilor faţă de un management defectuos al echipei de conducere a interesele societăţii faţă de instabilitatea băncilor, decurgând dintr-un băncii;  management neechilibrat şi agrasiv. Necesitatea unei atitudini prudenţiale impuse băncilor prin lege decurge, în primul rând, din rolul băncilor, a sistemului bancar în economie. Stabilitatea economiei are ca principal pilon de susţinere stabilitatea sistemului bancar, respectiv funcţionarea normală a băncilor. Reglementările prudenţiale reprezintă o măsură necesară şi utilă pentru a preveni înclinaţia managerilor către profituri mari şi rapide de genul “marii lovituri”, care adesea implică renunţarea la cele mai elementare măsuri preventive. Ele au ca sferă de aplicabilitate spaţiul naţional, făcând referiri directe către legile şi normele statutate de fiecare ţără. Pe parsursul ultimilor ani, un număr mare de ţări s-au confruntat cu crize bancare de mare amploare. Într-un studiu efectuat de Goodhart în 1997, pentru guvernatorii băncilor centrale, sau constatat, după 1980, 41 de crize bancare şi 108 probleme grave care au afectat 133 de ţări. Confruntâdu-se deodată cu aceste crize bancare generalizate şi cu dezvoltarea activităţilor bancare riscante, autorităţile bancare au fost nevoite să revizuiască în profunzime şi să omogenizeze reglementările prudenţiale în vigoare, din diferite ţări. Toate acestea, cât şi fenomenul de intensificare a relaţiilor de colaborare, au dus la internaţionalizarea reglementărilor, în sensul elaborării unor norme naţionale potrivit principiilor acceptate de mai multe ţări, de genul grupărilor internaţionale de studii organizate de Banca Reglementărilor Internaţionale de la Basel sau aplicarea normelor comuniatre, elaborate sub forma Directivelor europene, în sistemul Uniunii Economice Europene.

41

42 . rezerve generale şi specifice ale băncilor comerciale.Se pot distinge două etape în adoptarea reglementărilor prudenţiale bancare:  până în 1993 a existat o concepţie rigidă a notaţiei care s-a practicat. cât şi de Directivele Uniunii Europene privind reglementarea activităţii instituţiilor financiare şi de credit.  după 1993 când interesul este mai mult pentru metodele mai flexibile de notaţie: Value at Ţinând cont de reglementările internaţionale în materie de prudenţialitate bancar. îndeosebi raţia Cooke adoptată de Banca Reglementărilor Internaţionale. alinierea la standardele Uniunii Europene în materie de contabilitate bancară. Cerinţe prudenţiale cu privire la nivelul minim de solvabilitate Una din primele cerinţe de prudenţă bancară se referă la dimensiunea angajamentelor sale în afaceri care. capitalul băncilor comerciale. iar pe de altă parte. fiind în concordanţă cu principiile generale stabilite de Comitetul de la Basel privind activitatea de supraveghere bancară. Banca Naţională a României adoptă mai multe norme cu caracter prudenţial cu referire la: a) b) c) d) e) f) g) h) i) j) adecvarea capitalului. 2. participarea la capitalul social în societăţi nebancare. expunerea valutară.1. aliniate la Risk. prima directivă europeană asupra adecvării capitalului şi abordarea standardizată pentru controlul pieţei. expuneri mari. clasificarea împrumuturilor (creditelor) acordate de băncile comerciale. standardele internationale.1. pe de o parte subliniază mărimea aportului propriu angajat în afacerile de bancă. credite acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca. măsura în care banca poate acoperi datoriile faţă de terţi în cazuri extreme de lichiditate sau faliment. participarea unei societăţi bancare la capitalul unei bănci comerciale.

În ceea ce priveşte aportul iniţial la autorizarea băncii. Creşterea accelerată a riscurilor a condus la necesitatea stabilirii unui prag minim de solvabilitate (de către Comitetul de la Basel) de 8%. capital social vărsat. una din condiţiile esenţiale este obligativitatea deţinerii unei sume minime de către fondatori. Cerinţe prundenţiale privind nivelul minim de lichiditate Normele bancare prevăd obligaţia băncilor de a-şi asigura un nivel minim de lichiditate.1. Fondurile proprii sunt formate din următoarele categorii: capital propriu. fondul de dezvoltare. unde: Prag m inim de solvabilit ate = Fonduri Total active ponderate proprii extrabilan tiere ponderate + Elem ente Ponderarea elementelor de activ se face în mod diferenţiat în funcţie de gradul lor de risc. 2. sume care vor deveni după autorizare.2. fondul de rezervă. rezerva generală pentru riscul de credit (2% din soldul creditelor acordate). determinat în funcţie de scadenţele creanţelor şi angajamentelor băncii. capitalul este considerat ca valoarea patrimoniului net. în decursul activităţii. Acest nivel minim al lichidităţii se asigură prin menţinerea în permanenţă a inegalităţii: 43 . Ulterior. Ponderarea elementelor în afara bilanţului se face în mod diferenţiat în funcţie de gradul lor de risc de transformare în credit. calculată ca diferenţă între total active şi pasive.

În funcţie de natura angajamentelor bancare calculate.A tiv c e lic id h e P siv a e e ig ile x ib >0% 10 Acest mod de calcul este aplicabil pentru orizontul de timp imediat – activitatea pe termene foarte scurte până la 1 lună. 2. fiin una din cheile rentabilităţii sale. astfel depozitele la vedere trebuie considerate exigibile numai parţial. 3 luni. În funcţie de performanţele 44 . 2. Pentru evitarea expunerii la risc există norme de reglementare a acesteia. În România expunerea maximă faţă de un singur debitor este de 20% din fondurile proprii ale băncii şi expunerea maximă agregată (vizează debitori de talie mare – care au angajamente totale faţă de bancă în sumă ce depăşeşte 10% din fondurile proprii ale băncii) nu poate depăşi de 8 ori fondurile proprii ale bănci.3. sau chiar perioade mai extinse. în scopul diviziunii riscurilor. Cerinţe prudenţiale privind tratarea diferenţiată a creditelor şi constituirea corespunzătoare a provizioanelor Normele bancare impun clasificarea creditelor acordate şi a dobânzilor neîncasate aferente acestora şi constituirea provizioanelor specifice de risc. Exigibilităţile trebuie determinate gradual. Prin diminuarea sau reglementarea maximului creditului acordat unui întreprinzător.4.1.1. Constituirea unor sisteme perfecţionate de previziune privind evoluţia lichidităţii este vitală pentru bancă. scade riscul de contagiune şi se diminuează posibilitatea preluării de către bancă de riscuri majore ce pot duce la faliment. trebuie să fie diversificate pe segmente de durată specifice: 2 luni. funcţie de situaţia generală a pieţei. Cerinţe prudenţiale cu privire la diviziunea riscului Expunerea la risc este limitată pentru a înlătura utilizarea resurselor băncii în favoarea câtorva clienţi de talie mare şi deci exploatarea monopolistă a potenţialului unei bănci.

categoria E cuprinde societăţile cu pierderi şi au perspective clare că nu pot plăti nici ratele. astfel: . BNR sau bănci abilitate. .financiare ale beneficiarilor. nici dobânzile. creditele sunt grupate în 5 categorii notate de la A la E.6. În ceea ce priveşte serviciul datoriei.Cerinţe prudenţiale privind poziţia valutară 45 . 1. O a treia clasificare este cea în funcţie de calitatea beneficiarului de credit şi de modul în care se asigură serviciul datoriei. Clasificarea plasamentelor şi necesarul de provizioane de risc de credit Categoria de clasificare standard în observaţie substandard îndoielnic pierdere Coeficientul 0% 5% 20% 50% 100% În determinarea efectivă a provizioanelor se porneşte de la riscul net – adică expunerea debitorului se micşorează cu garanţii necondiţionate acordate de guvern. necorespunzător (întârzieri peste 30 de zile). care prezintă în scară situaţia generală a clientului în calitate de utilizator de credite. 2. În funcţie de această clasificare se aplică norme diferenţiate ale provizionului specific: Fig nr.1. plasate la banca creditoare. depozite gajate. acesta se apreciază în funcţie de numărul de zile de întarziere a plăţii: bun (plata se face la scadenţă sau cu întârzieri de până la 7 zile). slab ( întârzieri până la 30 de zile).categoria A cuprinde societăţile cu rezultate financiare foarte bune şi care permit rambursarea regulată a creditelor.5. garanţii (colaterale) acceptate de banca respectivă.

Expunerea la risc se măsoară prin poziţia valutară. limitativ.lungă (activele > pasivele) se exprimă prin soldul activ.1.scurtă (pasivele > activele) se exprimă prin soldul pasiv.6. în ceea ce priveşte locul în activitatea băncii (în bilanţul bancar) al operaţiunilor pe cont propriu de titluri: Plasamente pe cont propriu = Fonduri proprii 46 . spre care băncile s-ar putea orienta în căutarea unor surse de profit iluzorii. La noi. Astfel se delimitează şi interzic activităţile şi plasamentele care ar deplasa sfera de activitate spre obiective excentrice profesiei. acordarea de credite garantate cu acţiunile emise de bancă. prin lege se limitează gradul general de extindere a plasamentelor bancre în valori În ceea ce priveşte reglementarea prudenţială a plasamentelor bancare: ο mobiliare – valoarea totală a investiţiilor unei bănci în valori mobiliare. Se interzice băncii: angajarea în tranzacţii cu bunuri mobile şi imobile. Se exceptează depăşirile care provin din deţinerea de titluri de stat.Poziţia valutară exprimă gradul de angajare a unei bănci în riscul valutar reprezentând o dimensiune a expunerii la risc. nu poate depăşi 100% din fondurile sale proprii. în condiţii de risc sporit datorită nivelului ridicat al inflaţiei. acordarea de împrumuturi sau furnizarea altor servicii condiţionate de cumpărarea/vânzarea de acţiuni ale băncii. caracterizată în funcţie de natura obligaţiei astfel: . expunerea la risc este limitată la 10% din fondurile proprii ale băncii. Sub acest aspect se constituie un anumit raport obligatoriu. 2. dar care include riscuri mari. efectuate în nume şi pe cont propriu.Cerinţe prudenţiale privind administrarea resurselor şi plasamentelor băncii Acest tip de reglementări prudenţiale vizează delimitarea clară a sferei de activitate în zona specifică a comerţului de bancă şi concentrarea tuturor resurselor şi eforturilor în acest sens. .

Procesul de gestiune a riscurilor începe prin descifrarea profilului risc al diferitelor game de produse bancare pentru principalele activităţi bancare. Obiectivele autorizării vizează. Dacă profilul risc al băncii este mai mic decât suma profilurilor risc identificate.în valori mobiliare ο ale băncii prin lege se normează valoarea totală a investiţiilor pe termen lung în valori mobiliare (sau cote de participare) emise de societăţi comerciale.Cerinţe prudenţiale privind extinderea reţelei de sucursale şi alte sedii secundare ale băncii În vederea preîntâmpinării abuzurilor. se practică autorizarea fiecărui sediu în parte. 2. managerii trebuie să identifice toate situaţiile semnificative care pot genera o 47 .7.1. care nu poate depăşi 50% din fondurile proprii ale băncii. Riscul este o componentă esenţială a profilului unei instituţii financiare. atunci conglomeratul bancar are o valoare sinergetică. Apoi acestea trebuie comparate cu profilul risc al băncii. pentru sedii. aprecieri privind: corelarea generală între potenţialul declarat al bancii şi gradul de extindere propus. Normele bancare analizează pentru fiecare unitate. decurgând din “strategiile” agresive ale unor manageri care fac planuri mari de extindere necorelate cu potenţialul economico-financiar şi organizaţional al băncii. poziţivă pentru acţionari. oportunitatea situării în zona dată a unităţii propuse. de aceea evoluţia ulterioară a strategiei şi organizării bancare vor fi afectate dacă profilul risc actual şi de perspectivă nu sunt luate în considerare. respectiv justificarea nevoilor economice generale de servicii bancare în zona dată. 2. vadul comercial.2. Pentru a identifica şi evalua nivelul de risc al unei game de produse bancare sau al unei activităţi bancare.Identificarea şi analiza riscului Integrarea evaluării riscurilor în planificarea strategică a băncii va asigura gestiunii riscurilor bancare vizibilitatea necesară şi focalizare strategică.

Între modalităţile de a gestiona riscul de lichiditate se înscriu şi titularizarea unor credite sau creşterea frecvenţei negocierilor. Managementul poate realiza acest lucru prin elaborarea unor scenarii de pierdere pentru activităţile.pierdere financiară. Metodologiile de identificare şi evaluare a riscurilor pot asigura o estimare efectivă şi eficientă a profilului risc pentru sucursale. După ce au fundamentat profilul risc al unităţii lor bancare. Trebuie să subliniem importanţa primei etape de 48 . 2. de asemenea. Este. În lipsa unei abordări sistematice a evaluării riscului. Deoarece o anumită expunere poate genera riscuri de mai multe feluri. o bancă poate avea în vedere mai multe tehnici de gestiune a bilanţului sau de diversificare a portofoliului. uşor de implementat. Când elaborăm profilul risc este util să se aloce expunerile de risc diferitelor componente ale riscului.3. Controlul şi eliminarea riscurilor Obiectivul controlului riscurilor este de a minimiza cheltuielile asociate riscurilor pentru toate expunerile care au fost identificate. util să identificăm frecvenţa şi mărimea pierderilor acre pot fi generate de expuneri. filiale. dar nu evitate sau eliminate. În domeniul riscului operaţional banca poate îmbunătăţi controalele în domeniul calităţii produselor bancare. o bancă nu dispune de nici un mijloc de a-şi reduce cheltuielile legate de riscuri printr-un control mai riguros şi o finanţare adecvată a riscurilor. tranzacţiile şi interfeţele bancare. nivelul de risc trebuie agregat pentru fiecare categorie de risc pentru a identifica profilul risc al unei unităţi bancare. pentru fiecare categorie de riscuri. agenţii şi întreaga bancă. Pentru a controla riscul pe piaţă. pe lângă gestiunea creditelor şi analiza creditelor neperformante (vezi graficul privind provizioanele de risc). managerii trebuie să identifice şi să evalueze activităţile de control al riscurilor existente din punctul de vedere al expunerii şi nivelurilor de risc identificate. În plus este dificil pentru o bancă să determine veniturile corectate în funcţie de risc pentru o gamă de produse bancare sau o activitate şi să transmită pieţei financiare riscul-produs propriu şi eficacitatea managementului riscurilor bancare. Un manager poate dobândi o bună perspectivă asupra nivelului riscului asociat unei anumite expuneri combinând frecvenţa cu amplitudinea riscului.

c) controlul. managerii pot face acest lucru prin reproiectarea activităţilor asociate şi a fluxurilor de operaţii. a) Garanţiile accesorii pot fi:  Limitarea riscului se realizează prin trei căi: Repartizarea riscului insolvabilităţii se efectuează pe baza unui principiu care face aplicarea fenomenului numerelor mari. În general. Altfel s-ar putea ca managementul să reducă valoarea acţiunilor prin eliminarea unor activităţi care ar fi putut produce în timp venituri favorabile ajustate în funcţie de risc. însă. 2. băncile au adoptat soluţii mai radicale.4. Eliminarea şi evitarea riscurilor poate avea efect asupra reducerii costurilor totale ale băncii. Este dificil de eliminat sau evitat un risc dacă el nu a fost identificat şi cuantificat corespunzător. eliminând complet gamele de produse pe care le apreciază extrem de riscante.Cu cât banca are mai muţi codebitori pentru aceeaşi 49 . Asumarea riscului Asumarea riscului bancar se face pe baza analizei suportului economic al operaţiunii de credit şi a garanţiilor care sunt afectate. Managerii bancari. Riscul poate fi eliminat prin îndepărtarea cauzei care îl produce. a) repartizarea . în domeniul operaţiilor cu instrumente derivate (contracte la termen şi cu opţiuni) prin suprimarea acestor activităţi.  garanţii personale. de exemplu. costuri asociate riscurilor dacă banca a apreciat corect cheltuielile asociate riscurilor şi veniturilor ajustate în funcţie de risc asociate fiecărei game de produse sau activităţi. analiza producţiei şi a clentelei. b) asigurarea.identificare şi evaluare a riscurilor. Mai recent. Suportul economic este analizat sub doua aspecte:   analiza financiară a conturilor şi a rezultatelor. garanţii reale. a căror experienţă este legată de activităţile bancare comerciale. reacţionează la pierderi care apar în activităţi despre care nu ştiu foarte multe. ca. mobilare (gajul bunurilor mobile sau al unor valori mobiliare: acţiuni sau obligaţiuni) sau imobiliare (ipotecă).

se implică în controlul riscurilor stabilind un raport maxim între creditele acordate şi fondurile proprii ale băncii. c) Controlul riscurilor constituie o sarcină permanentă şi individuală fiecărei bănci dar el se exercită concomitant şi de către banca centrală. de creanţă. Luarea unei asemenea măsuri de asigurare de către societatea comercială care a acordat un credit commercial. conform prevederilor art. Repartiţia are în vedere următoarele criterii: − criteriul sectorului economic. cu atât scade importanţa insaolvabilităţii unuia dintre ei. Banca centrală. Departamentul specializat al băncii verifică: − dacă s-au constituit în formă legala timp garanţiile creditului. − b) multiplicarea şi răspândirea în teritoriu a ghişeelor de colectare a depozitelor multiplicarea şi diversificarea clientelei în cadrul reţelei de ghişee existente. Divizarea riscului se poate realize prin constituirea de consorţii între mai multe bănci. oferă un sentiment reconfortant băncii care a acordat creditul bancar. − dacă se respectă limitele contractului de credit privind cuantumul şi durata rambursării.Cu alte cuvinte. Repartiţia riscului imobilizării se face prin: − băneşti. raportate băncii centrale. − dacă apar incidente de plată. − criteriul geografic.Pe de altă parte sunt impuse limite valorice creditului acordat unui şi aceluiaşi debitor. Astfel. societăţile de asigurare a creditelor garantează riscurile unor comercianţi faţă de alţi comercianţi fără a scuti banca de creditele pe care acestea le acordă. 33/1991 împrumuturile acordate de o societate bancară unui singur debitor nu pot 50 . categoriei şi duratei creditului. 29 al Legii nr. − criteriul tipului. Asigurarea riscului insolvabilităţi poate fi realizată prin sistemul de asigurare a creditelor. Cecurile respinse de bănci pentru lipsă de acoperire sunt. adică a drepturilor incorporale.creanţă. la rândul ei. de regulă. acordate de o societate comercială altei societăţi comerciale sub forma creditului comercial. atât în cazul plăţilor datorate altora de propriul client cât şi în cazul plăţilor cuvenite către client şi care să fie făcute de alţi agenţi economici.

cumulate. 27 al Legii nr. Fondurile proprii se determină conform Normelor nr. cheltuielile anticipate efectuate prin achiziţionarea mijloacelor fixe. 20% din capitalul şi rezervele societăţii bancare respective iar conform prevederilor art. care depăşesc suma minimă pentru raportare stabilită de Banca Naţională a României. ponderate în funcţie de gradul lor de risc de credit. fondul de rezervă constituit conform art. conform Normelor nr. fondul mijloacelor fixe. determinat ca raport între nivelul fondurilor proprii şi totalul activelor şi elementelor în afara bilanţului. fondul de comerţ. Raportul minim de solvabilitate este de 8%.Capitalul suplimentar se commune din: fondul de risc constituit conform art. 51 . La calcularea fondurilor proprii se vor avea în vedere următoarele: a) Din capitalul propriu se vor deduce: cheltuielile de constituire. 33/1991. Datoria subordonată va fi luată numai într-o proporţie maximă de 50% din capitalul propriu şi nimai dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de Norme.Capitalul propriu se compune din: capitalul social vsat. alte fonduri constituite din profitul net. În corelaţie cu nivelul fondurilor proprii ale societăţilor bancare se dsetermină şi solvabilitatea acestora.depăşi. 30 al aceleiaşi societăţi bancare sunt obligate să comunice Băncii Naţionale a României creditele acordate clienţilor lor. Aceste norme stabiles obligaţia societăţilor bancre de a asigura în permanenţă un nivel corespunzător de solvabilitate. Din totalul fondurilor proprii se vor deduce participaţiile societăţilor bancare la alte societancare. 4/1994 ale Băncii Naţionale a României. cheltuielile pentru investiţii în cure de execuţie şi pentru materialele necesare investigaţiilor pentru care nu s-a afectat fondul de dezvoltare. 2/1994 privind fondurile proprii ale societăţilor bancare stabilesc că aceste fonduri sunt formate din capitalul propriu şi capitalul suplimentar. 27 din Legea nr. reserve din reevaluare legală a activelor corporale. datoria subordonată. 33/1991. Normele nr. fondul de dezvoltare. 2/1994 iar activele ponderate în funcţie de risc reprezintă totalul societăţilor bancare multiplicate cu o pondere de risc de credit specifică fiecărei categorii de active. b) Capitalul suplimentar va fi luat în calcul numai până la concurenţa valorii capitalului propriu. pierderile înregistrate în anul current.

− Categoria C (substandard): dacă performanţele financiare sunt satisfăcătoare. − necorespunzător. În raport de punctualitatea rambursărilor debitorul va fi notat cu unul dintre următoarele calificative: − bun. societăţile bancare sunt obligate ca. 3/1994 privind clasificarea creditelor şi constituirea provizioanelor specifice de risc. valoare ce rezultă după deducerea provizioanelor specifice de risc constituite conform Normelor Băncii Naţionale a României nr. 52 . dacă plăţile sunt efectuate cu o întârziere de până la 30 de zile. Pentru determinarea şi limitarea riscului de credit. nivelul de solvabilitate. − Categoria E (pierdere): dacă performanţele financiare atară pierderi şi există perspective clare că nu pot fi încasate la scadenţă nici ratele nici dobânzile. în scopul protejării depozitelor persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice.Societăţile bancare sunt obligate sa porteze trimestrial Băncii Naţionale a României – Direcţia autorizare şi supraveghere prudenţială a societăţilor bancare. în una dintre următoarele cinci categorii: − Categoria A (standard): dacă performanţele financiare sunt foarte bune şi permit achitarea la scadenţă a ratelor plus dobânda şi dacă se prefigurează menţinerea şi în continuare a performanţelor financiare la un nivel ridicat. − Categoria D (îndoielnice): dacă performanţa financiară este scăzută şi cu o evidentă ciclicitate la intervale scazute de timp. Conform acestor norme. Determinarea raportului de solvabilitate al societăţii comerciale se face luându-se în calcul valoarea netă a activelor. dacă întârzierea este mai mare de 30 de zile. dar au o evidentă tendinţă de înrăutăţire. să limiteze riscul de credit şi să depună toate eforturile pentru a-şi încasa toate creanţele de la debitorii lor. − Categoria B (în observaţie): dacă performanţele financiare sunt bune sau foarte bune darn u pot menţine acest nivel în perspectivă mai îndelungată. societe bancare trebuie să-şi clasifice creditele acordate. − slab. în funcţie de performanţele financiare ale clientului evaluate după criteriile stabilite de fiecare societate bancară şi de capacitatea acestuia de rambursare a creditului la scadenţa\ă. dacă ratele şi dobănzile sunt plătite la scadenţă sau cu o întârziere maximă de şapte zile.

Riscul poate fi acoperit printr-un program formal de finanţare elaborat pe baza prognozelor privind pierderile anticipate.  existenţa unei baze proprii de date statistice referitoare la frecvenţa şi amploarea riscurilor. În plus. pentru manager este foarte dificil să folosească controlul riscurilor pentru a le elimina sau evita. Dacă rămân riscuri mari care nu pot fi nici acoperite (reţinute) nici transferate. Finanţarea şi transferarea riscului Din punct de vedere al gestiunii riscurilor bancare. băncile pot acoperi riscuri în afara unor programe formale de finanţare. În ultimă instanţă. Reţinerea riscurilor trebuie să se facă pe baza următoarelor două criterii:  acoperirea unor familii de riscuri. riscurile nu pot fi finanţate în mod corect. transferul riscurilor este dificil dacă nu există pieţe de asigurări convenţionale. cât şi transferul riscurilor (prin asigurare sau operaţii cu instrumente derivate). în măsura în care aceste pierderi se produc. Structurarea unui program de asigurare pentru o bancă se poate face având în vedere următoarele trei posibilităţi:  negocierea centralizată cu limitarea numărului de poliţe de tipul „toate riscurile. 53 . Transferarea riscului este eficace atunci când frecvenţa şi gravitatea sunt specifice unor riscuri catastrofale şi atunci când riscurile nu pot fi identificate şi evaluate precis. Acoperirea riscurilor funcţionează cel mai bine în cazul unor riscuri a căror frecvenţă şi amplitudine a expunerii sunt foarte previzibile sau atunci când nu există asigurări de piaţă. finanţarea lor presupune atât: acoperirea riscurilor (prin rezerve generale sau specifice).2. dacă trec pierderile pe cheltuieli sau le acoperă din capital. Aceste programe de tip „pay-as-you-go” generează în mod inevitabil un anumit grad de incertitudine asociată veniturilor şi o cerere incertă de capital bancar. managerii bancari trebuie să fie capabili să identifice şi să evalueze gradul de risc.5. cât şi prelevări pentru fondurile de rezervă pentru pierderi din creditare. În lipsa acestor condiţii. În orice caz. Doar riscurile neidentificate sunt reţinute din ignoranţă. Transferul riscului este mai adecvat atunci când expunerea nu este foarte previzibilă sau atunci când gravitatea potenţială a pagubelor este catastrofală. mai puţin…”.

Aceştia sunt factori endogeni şi factori exogeni. Principalul factor rămâne structura activelor şi pasivelor. singura modalitate de abordare a gestiunii riscurilor bancare. De exemplu în faza de expansiune clasică se manifestă o cerere mare de fonduri de împrumut iar ratele dobânzii sunt în creştere. Deşi transferarea riscurilor poate fi eficientă. Asupra băncii această creştere are următoarele efecte: de volum. Ei pot fi controlaţi sau influenţaţi de bancă dar pot fi anticipaţi cu destulă precizie. Aceşti factori depind în ultimă instanţă de fazele ciclului economic. se poate minimiza expunerea la risc (sensibilitatea băncii). Oricum. mai ales pentru ratele pe termen scurt. conducerea băncii poate comunica pieţelor financiare eficacitatea sa în gestiunea băncii pentru a produce efecte de sinergie.  programe specifice pentru diferite activităţi bancare. ea trebuie să fie ultima dintre elementele luate în considerare de gestiunea riscurilor bancare. Sensibilitatea băncii la variaţia dobânzii pe piaţă poate fi definită ca variaţia marjei dobânzii bancare în funcţie de variaţia dobânzii de pe piaţă ca urmare a acţiunii unor factori specifici. negocierea descentralizată. Volumul activităţii bancare este influenţat în 54 . ceilalţi doi factori fiind doar elemente principale prin care se poate influenţa această structură. calitatea şi eşalonarea scadenţelor. Un bun manager în probleme de risc va observa şi folosi felul în care gestiunea riscurilor bancare interacţionează cu alte componente ale sistemului managementului bancar. de structură şi de rentabilitate. adesea. fie după criteriul teritorialităţii (al zonei de operare). Strategia ordinară ar trebui să fie: transferul riscurilor grave şi reţinerea riscurilor frecvente. Prin implementarea gestiunii riscurilor bancare ca o componentă vitală a sistemului global de management bancar. practica curentă face ca transferarea riscului să fie prima şi. acţionându-se asupra lor. poliţele fiind încheiate separat fie de fiecare unitate cu personalitate juridică. Factorii exogeni sunt determinaţi de evoluţia condiţiilor economice generale care se reflectă în nivelul ratelor dobânzii pe piaţă. Gestiunea riscurilor bancare ar trebui să fie una dintre componentele sistemului global de management bancar. Principalii factori endogeni sunt: structura activelor şi pasivelor bancare. Factorii endogeni sunt importanţi pentru gestiunea riscului de piaţă deoarece ei pot fi gestionaţi şi. scadenţa fondurilor atrase.

În lipsa acestor condiţii. riscurile no pot fi autofinanţate în mod corect.sensul creşterii sale căci. Reţinerea riscurilor trebuie să se facă pe baza următoarelor două criterii: acoperirea unor familii de riscuri şi existenţa unei baza proprii de date statistice referitoare la frecvenţa şi amploarea riscurilor.parte integrantă a sistemului bancar românesc 3. Rentabilitatea poate fi sensibil îmbunătăţită căci marjele procentuale pot creşte. În acelaşi timp poate fi alterată şi structura bilanţului. Capitolul 3.1. Banca Transilvania . cresc şi activele şi cresc şi sursele împrumutate.1. Analiza riscului bancar la Banca Transilvania 3. crescând cererea de credite.1. chiar pentru un nivel al marjei absolute. Activele îşi schimbă structura în favoarea creditelor şi în defavoarea portofoliului de titluri iar pasivele vor înregistra o creştere a ponderii fondurilor împrumutate.Scurt istoric 55 . probabil direct de pe piaţă.

În ceea ce priveşte implicarea băncii în proiectul de susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii. Banca Transilvania a fost prima bancă din România care a intrat în programul Comunităţii Europene pentru sprijinirea IMM-urilor prin linii de finanţare externă. prin derularea încă din 1999 a finanţărilor externe din surse BERD. ca societate pe acţiuni. având un manager străin. banca şi-a creat o reţea teritorială extinsă în toate zonele ţării. ceea ce a dus la crearea a peste 550 de noi locuri de muncă. Restul a venit din muncă şi străduinţă. majorările succesive de capital-de la 2 miliarde lei la înfiinţare. dl. aşa cum afirma preşedintele băncii. Dar ele devin perene şi este greu ca lumea din jur să nu le observe”.7 % faţă de finele anului 2007.183 lei în prezent(luând în calcul şi denominarea) . cu un capital social de 2 miliarde lei. din care 79% român şi 21% străin. În primele 9 luni ale anului 2008. până în prezent aprobându-se deja împrumuturi în valoare totală de peste 7. De-a lungul anilor.Banca Transilvania a fost înfiinţată în decembrie 1993 la Cluj-Napoca. 371 agenţii şi 28 puncte independente de schimb valutar.696.au reprezentat paşi esenţiali în evoluţia băncii. Capitalul social al băncii este acum de 1. reprezentant al acţionarului majoritar BERD. “am pornit cu 2 miliarde lei şi o idee. având în structură un acţionariat conştient de potenţialul valoric şi resursele umane puse în slujba instituţiei.059. Rezultatele financiare deosebite şi poziţia de piaţă dobândită (1. În decursul activităţii sale. Odată cu extinderea reţelei teritoriale.3 milioane EURO.183 lei. pentru un număr de 163 de firme. a fost dezvoltată gama de servicii şi produse oferite clienţilor. trebuie subliniat că. Horia Ciorcila. la iniţiativa unor oameni de afaceri clujeni. ci doar după o vreme. la 1. Sunt lucruri care nu se văd imediat. Banca Transilvania a cunoscut o dinamică deosebită în ceea ce priveşte cota de piaţă deţinută în cadrul sistemului bancar românesc.51%-pondere confirmată la sfârşitul trimestrului al treilea 2008) sunt rodul muncii unui colectiv bine închegat. Programul de finanţare externă a IMM-urilor funcţionează în toate sucursalele din ţară ale Băncii Transilvania. În special după anul 2003. funcţionând în prezent cu 57 de sucursale. banca a înregistrat realizări deosebite pe linia serviciilor bancare şi a creditelor avantajoase acordate în special activităţii de retail. un acţionar semnificativ fiind Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare cu o pondere de 15% din capitalul social.696. creşterea fiind cu 19.059. pe principiul paşilor mărunţi dar siguri. 56 .

operaţiuni cu caracter financiar. cecuri ) în favoarea unor beneficiari din ţară . precum şi orice alte titluri de valoare româneşti .58/1998 privind activitatea bancară şi a statutului propriu. asigurări. efecte de comerţ exprimate în lei.participă cu capital la înfiinţarea în România sau în străinătate de societăţi bancare comerciale.emite efecte de comerţ (bilete la ordin. de producţie.primeşte şi acordă credite în lei şi valută pe bază de convenţii şi alte aranjamente cu bănci sau instituţii financiare . 57 . clienţi ai băncii. cumpărând acţiuni sau părţi sociale ale acestora .păstrează în conturile curente deschise şi menţinute la Banca Transilvania şi în depozitele constituite de persoanele fizice şi juridice române şi străine. orientarea către Internet banking şi comerţ electronic.1. comercial şi necomercial. . acestea vizează în principal: consolidarea poziţiei pe piaţă.2. extinderea reţelei teritoriale. . .acordă credite pe bază contractuală (contracte de credit) în lei sau valută persoanelor fizice sau juridice române în condiţiile pieţei . cambii sau trate. Banca Transilvania poate desfăşura în limita autorizaţiei acordate. 3. .cumpără şi vinde în ţară valută. . prestări de servicii şi turism internaţional.realizează pe cont propriu sau pentru terţi operaţiuni de arbitraj valutar . . . alte operaţiuni de încasări şi plăţi între persoane fizice şi juridice autohtone sau străine .În ceea ce priveşte proiectele pentru anul în curs.efectuează operaţiuni cu titluri de valori şi orice alte efecte de comerţ în nume propriu şi pentru terţi în cadrul Bursei de Valori . lei şi valută.realizează încasările şi plăţile în valută şi în lei generate de activităţile de export şi import.Obiectul de activitate Potrivit Legii nr. crearea şi implementarea de noi servicii şi produse. următoarele activităţi: . .

fermierii agricoli individuali şi cei organizaţi în diferite forme de asociere simple. .societăţi comerciale cu capital integral străin sau în asociere cu persoane fizice sau juridice române. Se pot desfăşura activităţi prevăzute de legislaţie privind valorile mobiliare şi bursele de valori prin societăţi distincte. silvicultură. . comerţului.asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate să desfăşoare o activitate independentă. . transporturi. specifice pieţei de capital. turism. care vor funcţiona sub reglementarea şi supravegherea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. gospodărirea apelor sau alte ramuri din economie.1. care au conturi deschise la bancă şi îşi derulează operaţiunile prin aceste conturi. cu excepţia activităţilor care pot fi desfăşurate în mod direct de către bănci conform acestei legi. 58 .alte persoane juridice organizate în conformitate cu legea şi care desfăşoară activităţi legale.efectuează operaţiuni de păstrare în casete de valori a obiectelor din aur sau alte metale preţioase precum şi a valutei depuse de clienţii săi .notarii publici şi avocaţii care desfăşoară activităţi independente. cu cecuri de călătorie şi cecuri necumpărate .efectuează operaţiuni cu cărţi de debit în lei şi în valută.3. prestări servicii şi alte unităţi care-şi desfăşoară activitatea în cadrul economiei naţionale. . alte categorii de liber profesionişti autorizaţi potrivit statutului profesional. .Clienţii băncii Clienţii băncii sunt persoane fizice şi juridice române şi străine rezidente în România indiferent de forma de proprietate şi natura capitalului social. . ..Regiile Autonome din industrie. Categoriile de clienţi ai băncii care pot beneficia de credite sunt: . . fără personalitate juridică. agriculturii. medicii şi farmaciştii.persoane fizice.societăţi comerciale cu capital de stat sau privat din domeniul industriei. telecomunicaţii. 3. agricultură. construcţiilor.

banca trebuie să-şi asigure o bază de informaţii asupra fiecărui client. cerând să fie luate măsuri pentru activarea acestuia sau în caz contrar să procedeze la închiderea conturilor. Titularul contului închis poate intra în posesia sumelor care îi aparţin la cererea acestuia sau poate solicita redeschiderea contului. incidente apărute în derularea operaţiunilor de plăţi fără numerar. cu 10 zile lucrătoare înainte. organisme specializate. pe care trebuie să o actualizeze periodic. Registrul Comerţului. alte bănci şi organisme care au relaţii cu clienţii. balanţele de verificare şi din alte situaţii financiare. din cererea de credite. judecătoriile. Banca nu este obligată să accepte pe oricine drept client şi nu este prudent să deschidă un cont dacă informaţiile pe care le deţine nu satisfac exigenţele prudenţei bancare. posibilitatea închiderii contului. raporturile contabile periodice.Pentru cunoaşterea şi evaluarea situaţiei economico-financiare prezentă şi de perspectivă a clienţilor. agenţii economici care au relaţii contractuale cu clientul. birourile notarilor publici şi primăriile locale. a operaţiunilor de creditare. din contractul de societate şi statutul societăţii. -în condiţiile în care contul a devenit inactiv. Pentru derularea operaţiunilor cu clienţii este obligatorie deschiderea conturilor la bancă. c) Informaţii din surse exterioare. Sursele de informare cu privire la clienţii băncii sunt: a) Informaţii obţinute de la clienţi din cererea de deschidere a contului. În ultimele două cazuri. 59 . -dacă titularul nu mai îndeplineşte condiţiile cu privire la deschiderea şi funcţionarea contului. pe categorii de credite şi durate de rambursare. precum şi pentru aprecierea riscului bancar în activitatea de creditare. Conturile agenţilor economici vor fi închise de unităţile bancare în următoarele cazuri: -la cererea titularului. contul de profit şi pierdere. Comisia Naţională de Statistică şi comisiile judeţene de statistică. volumul de încasări şi plăţi lunare. b) Informaţii din evidenţele băncii privind volumul total de credite aprobat şi acordat. caz în care banca va trata această operaţiune ca o nouă deschidere de cont. Camera de Comerţ. care pot fi obţinute de la BNR. mijloace mass-media. din bilanţurile contabile. banca va comunica titularului în scris. serviciul datoriei. precum şi volumul de frecvenţă a acestora.

Banca are un regulament propriu de funcţionare. biletul la ordin şi ordinul de plată.atribuţiile comitetului de risc. normelor cadru şi normelor tehnice ale BNR. . . asigurând aplicarea corectă a legii.4.sistemul de control al băncii. prin care se va stabili: . .58/1998 prevede că "organizarea şi conducerea băncilor se stabilesc prin acte constitutive ale băncilor. hotărârilor şi tuturor actelor normative ce guvernează activitatea bancară.îndeplineşte funcţia de coordonare pentru toate activităţile ce se desfăşoară în sucursale. Structura organizatorică a băncii este: .structura organizatorică. agenţii şi puncte de lucru. precum şi propriilor instrucţiuni de lucru privind CEC-ul. comitetului de administrare a activelor şi pasivelor. capitalul social. .centrala băncii .atribuţiile sucursalelor şi ale altor sedii secundare ale băncii. comitetului de credite. Banca Transilvania se identifică în mod clar printr-un minim de date: firma sub care banca este înmatriculată la Registrul Comerţului.atribuţiile fiecărui compartiment al băncii şi relaţiile dintre acestea.competenţele şi răspunderea conducătorilor băncii şi ale altor salariaţi care se angajează în operaţiuni financiar-bancare în numele şi contul băncii. în care se vor stipula toate obligaţiile părţilor potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. adresa sediului principal.Organizarea şi conducerea băncii Legea bancară nr. aprobat de organele statutare. 60 . În toate actele oficiale. în conformitate cu legislaţia comercială şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi. numărul şi data înregistrării în registrul bancar. .Modul concret de efectuare a operaţiunilor prin conturile deschise la bancă se va stabili pe bază de convenţie(contract) de cont încheiată de bancă cu clienţii săi. numărul şi data înmatriculării la Registrul Comerţului.1. cambia. 3.

. mediu şi lung sau linii de credite.Adunarea Generală a Acţionarilor.se constituie în nucleele activităţii desfăşurate de societăţile bancare la nivel judeţean. . falimentul unei societăţi comerciale". Potrivit Legii nr. acestea pot fi: • Scrisori de garanţie bancară • Depozit bancar (la Banca Transilvania sau la altă bancă cu condiţia cesiunii acesteia în favoarea Băncii Transilvania • Ipoteca 61 . să exercite exclusiv funcţia în care au fost numiţi şi cel puţin unul dintre aceştia să fie cetăţean român. 3.sunt unităţi teritoriale operative ale societăţii bancare. prin activitatea lor.58/ 1998) se vor limita conform cerinţelor prudenţiale prevăzute în reglementările BNR.3. .Preşedinţi şi vicepreşedinţi. îndrumare şi control al activităţilor operative desfăşurate în unităţile din subordine.2. Banca poate acorda credite pe termen scurt. .punctele de lucru. Ei trebuie să fie licenţiaţi. Creditele se acordă pe bază de garanţii . . Sunt subordonate sucursalelor şi au la rândul lor în subordine puncte de lucru. "conducătorii băncii trebuie să fie rezidenţi în România.58/1998..Comitetul de conducere la sucursale şi agenţii. Politica acordării creditelor de către Banca Transilvania În conformitate cu obiectul său de activitate.u din Legea bancară nr. Credite acordate unui singur debitor (client definit ca la art.Comisia de cenzori. .sunt subordonate sucursalelor sau agenţiilor şi îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea şi îndrumarea acestora. pct.agenţiile.sucursalele. Administrarea şi conducerea activităţilor bancare sunt asigurate de: .Consiliul de Administraţie. Banca Transilvania acordă credite clienţilor săi cu luarea în consideraţie a aspectelor ce ţin de economia de piaţă.Comitetul de Direcţie. să fi lucrat cel puţin 5 ani în activitatea financiar-bancară şi să nu fi cauzat. . îndeplinesc rolul de coordonare.

în vederea accesului rapid al clientului la credite. Banca abordează creditarea ca pe un proces complex ce presupune în mod necesar următoarele etape: • • • • Etapa I Etapa II Etapa III Etapa IV Negocierea creditelor Contractarea creditelor Aprobarea şi acordarea creditelor Analizarea modului de utilizare a creditului. NEGOCIEREA CREDITELOR ETAPA I Prima etapă în procesul creditării constă în contactul informativ al moderatorului cu solicitantul de credit.• Gajul cu deposedare (inclusiv a obiectelor de artă sau din metale preţioase care vor fi păstrate în tezaurul băncii) • Gajul fără deposedare • Alte garanţii Manifestarea prudenţei în acordarea creditelor atât în ce priveşte bonitatea clientului cât şi a motivaţiei creditului (acordarea de credite în conformitate cu statutul societăţii). Comitetul de Direcţie poate dispune proceduri simplificate şi urgente. care va cuprinde descrierea naturii relaţiei speciale în cauză . Algoritmul de calcul al dobânzilor precum şi a penalităţilor pentru neplata dobânzilor la scadenţă.a situaţiei financiare şi a bonităţii persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca. Competenţa de aprobare a creditelor acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca aşa cum sunt ele definite în Norma BNR nr. La baza aprobării va sta un raport întocmit de Direcţia Credite. Pentru aceeaşi categorie de clienţi.1999 şi prezentat în Anexa 9. Dobânzile practicate de bancă sunt cele aprobate de Comitetul de Direcţie al Băncii şi transmise prin Decizii ale Preşedintelui.8/1999. este cel aprobat de Comitetul de Direcţie din 14. Pentru clienţii deosebiţi.analiza tranzacţiei. este la nivelul Consiliului de Administraţie.01. Din prima discuţie care are loc trebuie să rezulte răspunsul la următoarele obiective: 62 . Comitetul de Direcţie al băncii poate aproba reduceri de comisioane şi discounturi în limita a 5 % negociabil faţă de dobânda practicată unitar de bancă. Facilităţile se vor acorda clienţilor care au dovedit bonitate şi fidelitate faţă de bancă ţinându-se cont de mărimea rulajului în lei şi / sau valută.

În cazul în care discuţia va continua se vor întocmi şi prezenta următoarele documente: • • Cerere de credit . Copia licenţei de import . Bilanţul contabil (Contul de Profit şi Pierdere).Identitatea solicitantului. • • • ETAPA II .CONTRACTAREA CREDITELOR La început.export. Alte documente considerate a fi necesare de către moderatorul de credite. În cadrul acestei determinări un loc important îl va ocupa strategia de marketing a firmei. se va determina volumul de credite pe baza analizei indicatorilor economicofinanciari şi a previzionărilor pe perioada creditărilor. Ultima balanţă de verificare :Studiul de fezabilitate pentru creditele de investiţii. negocierea va continua sau se va opri la această discuţie. aflat în urma întrebărilor: “ Cine sunteţi dumneavoastră? “ “ Ce obiective urmăriţi? “ “Ce perspective vedeţi în volumul activităţii desfăşurate şi a situaţiei de pe piaţă ?” “ Cine sunt acţionarii?” “ Cine sunt conducătorii?” “ Cine sunt membrii Consiliului de Administraţie?” “ Cum este managerul “vârsta?” ”sănătatea?” “ calificarea?” “ Cine este succesorul?” “ Abilitatea în afaceri? “ “ Mijloacele şi posibilitatea firmei?” “ Scopul şi obiectul de activitate?” “ Scopul şi justificarea creditului?” “ Ce garanţii pot fi prezentate?” Pe baza răspunsurilor date şi a părerii pe care şi-o formează moderatorul. 63 .

Planul de afaceri trebuie să cuprindă o analiză în care să se urmărească cel puţin următoarele : .înlocuirea produselor cu altele de pe pieţe . Comitetul de Direcţie. printr-o prevedere în contractul de credit să asigure bunurile aduse în garanţie şi cele realizate din creditul acordat şi să reînnoiască la timp asigurările până la plata integrală a sumelor datorate. ETAPA III . Aprobarea creditului va fi comunicată în scris clientului în mod operativ . . Competenţele. analiza operaţiilor şi înscrierea ipotecii şi a gajului la Notariatul de Stat. Clientul va fi obligat .APROBAREA. . luându-se în considerare necesarul şi puterea de cumpărare.eventualii concurenţi în aceeaşi activitate . . asigurarea garanţiilor la o societate de asigurări autorizată. Etapa se finalizează cu încheierea contractului de credite. aprobarea creditelor este dată de organismele colective de conducere specifice : • • • Comiteul de Credit şi Risc din Succursale. Pentru instrumentarea dosarului de credite se va întocmi o documentaţie care va cuprinde următoarele elemente pe lângă cele cerute mai sus: • • • analiza bonităţii clientului.eventualele ameninţări ale noilor intraţi pe piaţă . comunicarea va cuprinde şi eventualele condiţii suplimentare care trebuie să le mai îndeplinească până la angajarea creditului. aprobate de Consiliul de Administraţie al Băncii.cine sunt. organizarea şi funcţionarea acestor organisme sunt cele prevăzute în regulamentele proprii. ce credibilitate au. Comitetul de Credite din Centrală. .substituirea . Acordarea 64 . ACORDAREA ŞI ANGAJAREA CREDITELOR Aprobarea În Banca Transilvania.beneficiarii .furnizorii .

Plăţile din credit se vor face numai prin virament în cont. creditul se defineşte ca fiind acordat. Eliberarea de numerar. .valorificarea garanţiilor . Verificarea şi validarea acestor plăţi cade în sarcina operatorului de ghişeu. contractele de garanţii imobiliare sau convenţii de gaj. constă în creditarea contului de disponibil al clientului. este sarcina moderatorului de credite care a instrumentat dosarul (sau a altei persoane abilitate în lipsa acestuia). . Pentru ducerea la îndeplinire a sarcinii de mai sus.sistarea temporară sau definitivă a creditului. Angajarea creditului După îndeplinirea de către client a tuturor condiţiilor cerute de către bancă. pentru sumele provenite din credit. în cazul creditelor pe obiect. Un exemplar original din contractele de credite. . În cazul în care clauzele contractuale nu vor fi respectate de către client. creditul trece în faza de angajare. ca plăţile din credit să se facă numai în baza semnăturii puse pe documentul de plată prezentat de client (exemplarul care rămâne la bancă ). banca poate lua următoarele măsuri: . . sub semnătura şefului serviciu credite. (în lipsa acestuia de către Director sau Directorul Adjunct).După aprobare până la îndeplinirea tuturor condiţiilor de către client . se va putea face numai pentru creditele acordate cu destinaţia achiziţii de la persoane fizice pe baza aprobării. în case de fier sau fişete metalice.recuperarea creditului din contul de disponibil. Urmărirea utilizării acestuia. precum şi inventarul acesteia se păstrează de Şeful Serviciului Credite. conform destinaţiei. Angajarea propriu-zisă a creditului. pe durata creditării. .executarea silită 65 . moderatorul de credite sau persoana abilitată va solicita operatorilor de ghişeu.declararea creditului scadent anticipat şi încasarea tuturor dobânzilor şi a comisioanelor aferente.reducerea plafonului şi a limitei de creditare. pe documentul de ridicare numerar.

declanşarea procedurii de lichidare judiciară. de limitare a riscurilor care pot afecta activitatea şi performanţele băncii. moderatorul de credite verifică prin deplasare la faţa locului existenţa.3. Gestionarea riscurilor în cadrul Băncii Transilvania În scopul asigurării unei creşteri susţinute a profitabilităţii. se va face analiza economico-financiară pe baza ultimei balanţe de trimestrial. Aici se vor verifica următoarele: • • verificare..1. ETAPA IV . dacă ratele scadente au fost rambursate la timp şi dacă se încasează lunar. Riscul de credit 66 . Banca Transilvania utilizează instrumente conform cu Standardele Internaţionale şi cu cerinţele prudenţiale stabilite de B. Banca Transilvania acordă o atenţie deosebită unui management prudent al riscurilor aferente portofoliului propriu. Urmărirea utilizării creditelor se va face de către fiecare moderator prin deplasări periodice la sediul firmei. Se va urmări rulajul prin bancă a contului curent astfel încât la o eventuală diminuare sau stagnare să se analizeze motivele şi să se facă o analiză complexă.R.N. 3. 3. Nota de constatare se ataşează la dosarul de credit al clientului . De asemenea. În scopul realizării unui management al riscurilor modern şi performant.ANALIZA MODULUI DE UTILIZARE A CREDITULUI Serviciul credite va urmări dacă creditul a fost utilizat pentru scopul pentru care a fost solicitat. bazat pe identificarea. evaluarea şi întreprinderea de măsuri. cu această ocazie întocmeşte Nota de constatare care este semnată de moderator şi client (sau custodele garanţiei). se va urmări în permanenţă modul în care beneficiarul de credite îşi desfăşoară activitatea în bancă. integritatea şi modul de conservare a garanţiilor.3. • concordanţa dintre utilizarea creditului cu obiectivul solicitării.

În anul 2004. pe unitati teritoriale) a riscului din activitatea de creditare. sursa de rambursare şi natura colateralelor). în ceea ce priveste monitorizarea riscului de credit fata de principalii clienti care inregistreaza expuneri semnificative. 2000 67 . serviciul datoriei. care cumulează rezultatele analizei caracteristicilor clientului (aspectele generale. persoanele fizice autorizate. banca utilizează un sistem scoring de analiză. a fost revizuit sistemul de rating utilizat la evaluarea performantei agentilor economici. cele financiare. poziţia şi ramura/subramura. banca urmareste lunar angajamentele primilor 100 de clienti ai bancii şi a clientilor care au calitatea de “debitor unic”.Monitorizarea şi diminuarea riscului de credit (risc care derivă din activitatea de creditare propriu-zisă cât şi alte categorii de tranzacţii. agenţi economici nou înfiinţaţi. Banca monitorizeaza şi raporteaza catre Centrala Riscurilor Banca din cadrul Bancii Nationale a Romaniei. în vederea asigurarii unei dispersii corespunzatoare (pe categorii de clienti. care reprezinta nivelul maxim prudential la care se poate expune banca fata de clientul respectiv şi urmareste incadrarea în permanenta a angajamentelor acestora în limitele de risc stabilite. banca a dezvoltat un rating de credit şi pentru alte entităţi.1 În vederea evaluării riscului de credit al agenţilor economici. scontarea efectelor de comerţ) constituie unul din obiectivele strategice ale băncii. banca a stabilit limite de expuneri la risc. deschiderea/confirmarea de acreditive. managementul şi strategia acestuia) cu cele ale creditului (istoricul relaţiei de credit. De asemenea. cum ar fi: autorităţile publice locale. respectiv scrisori de garanţie. îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate. lunar. toate expunerile fata de clientii bancii ( personae fizice şi personae juridice) care depasesc limita minima de 200 milioane lei pe client. Sistemul de rating de credite al Băncii Transilvania este de tip bidimensional. 1 Nitu Ion – Managementul riscului bancar – Editura Expert – Bucuresti. Totodata. expunerile mari şi angajamentele persoanelor aflate în relatii speciale cu banca. Pentru evaluarea riscului de credit al persoanelor fizice. banca utilizează un sistem intern de rating de credite şi o metodă de analiză economico-financiară similare cu cele utilizate de băncile străine.

planul financiar şi planul de afaceri ale bancii. nefiind activitatea principală a împrumutatului):    Specularea în valute sau proprietăţi imobiliare. Orice expunere. cu reputatie buna în mediul de afaceri. fără consimţământul documentat.Oricare dintre următoarele activităţi.Activitatea de creditare în banca se desfasoara pe baza planului de credite. dacă împrumutatul nu este implicat în mod substanţial în acestea (activitatea este secundară. prevăzute în procedura de mediu BCR.Încălcarea sau derularea de activităţi care încalcă terenuri aflate în proprietatea sau în litigiu cu cetăţeni autohtoni. etc. Activităţile excluse de la finanţare pe criterii de mediu. B. ori acestea se datoreaza caracterului sezonier al activitatii desfasurate. de fluxul de lichidităţi. cu un rating de credit corespunzator şi persoanelor fizice care realizeaza venituri sigure şi prezinta credibilitate în ceea ce priveste indeplinirea obligatiilor contractuale fata de banca. Evaluarea expunerii băncii la riscul de credit asociat clienţilor săi. . 68 . mai mare de 10 % din fondurile proprii ale băncii este considerată expunere mare.Banca acorda credite agentilor economici capabili sa genereze fluxuri de lichiditati. Investiţii în titluri de orice fel. cu rating de credit necorespunzator. ratingul de credit. total al castor personae. scoringul. se face utilizând tehnici şi proceduri cum ar fi: analiza aspectelor financiare şi nonfinanciare. (care indică probabilitatea de nerespectare a obligaţiilor contractuale faţă de bancă) conform procedurilor în vigoare. care inregistreaza pierderi din activitatea desfasurata. al caror trend este în scadere şi companiile prezinta programe temeinice privind recuperarea pierderilor şi rentabilizarea activitatilor. înregistrată faţă de un client (debitor unic). Banca nu acordă credite pentru: A. cu datorii restante catre bugetul statului şi bugetul asigurarilor sociale de stat.Banca limiteaza accesul de credite al agentilor economici nerentabili şi fara posibilitati certe de redresare. . persoane fizice sau juridice. Banca va putea acorda credite şi alte facilitati agentilor economici care inregistreaza conjunctural pierderi. care se coreleaza cu resursele de acoperire a acestora ( pe termene şi valute) şi cu strategia.

se vor folosi şi informaţiile furnizate de Biroul de Credit. iar la elaborarea normelor interne se prevăd limite mai stricte decât cele stabilite de autoritatea de supraveghere. unităţi bancare. Urmare intrării în vigoare a Normelor BNR nr. În vederea evaluării expunerii băncii sau a bonităţii clienţilor. 1/2001 privind lichiditatea băncilor.2. La acordarea creditelor. În acest sens. Riscul de lichiditate Strategia Băncii Transilvania privind managementul lichiditatii stabileşte necesitatea asigurării unei structuri bilanţiere corespunzătoare. Banca Transilvania urmăreşte respectarea tuturor normelor emise de BNR. sectoare de activitate şi produse bancare. limitele valorice pentru riscul mai mare de lichiditate faţă de o singură persoană. înainte de acordarea oricărui produs tip credit unui client.Pentru evitarea concentrării riscului de credit pe un număr mic de clienţi. banca urmăreşte dispersia echilibrată a riscului de credit pe categorii de clienţi. la reglementările impuse de autoritatea bancară tutelară. În gestionarea riscului de lichiditate se utilizează deopotrivă managementul prin obiective şi managementul prin excepţii. este obligatorie consultarea informaţiei de risc bancar în arhiva Centralei Riscurilor Bancare sau altor entităţi cu activitate similară. Banca Transilvania şi-a aliniat obiectivele strategice privind managementul lichidităţii. indiferent de nivelul expunerii totale a băncii faţă de clientul respectiv. zone geografice. Indicatorul de lichiditate calculat de la data intrării în vigoare a normelor menţionate anterior s-a încadrat cu o marjă confortabilă în limitele impuse de BNR. 3. banca are în vedere întotdeauna principiul că prima sursă de rambursare a creditului o constituie capacitatea împrumutatului de a genera lichidităţi (pentru persoanele juridice) respectiv de a obţine venituri certe pentru persoanele fizice. precum şi informatiile existente în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare şi în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi.3. Banca a stabilit proceduri de lucru referitor la limitele orientative pentru plasamente. persoana fizică sau juridică. menită să minimizeze efectele negative ale apariţiei riscului de lichiditate. Ca regulă generală. pentru persoane fizice şi persoane fizice autorizate identificate cu cod numeric personal. sistemul de 69 .

Banca Transilvania a adoptat în anul 2008 o serie de măsuri menite să mărească independenţa financiară a băncii.3. Referitor la plasamentele în valută s-au efectuat în special la băncile internaţionale de prim rang. Rezultatele acestei politici au fost poziţive. 70 . respectiv raportările destinate informării operative a conducerii băncii. care să permită depăşirea fără eforturi majore a unor eventuale situaţii conjuncturale nefavorabile. În anul 2008. prin reducerea ponderii resurselor atrase de la băncile comerciale partenere în totalul resurselor. Banca Transilvania a acţionat în sensul activării portofoliului de titluri de stat în lei şi valută. Pe parcursul anului 2008. sistemul informaţional care stă la baza activităţii de management al lichidităţii. extinzându-şi portofoliul de clienţi cu care derulează tranzacţii pe piaţa secundară. precum şi raporturile pe care trebuie să le transmită reţeaua de unităţi. 3. cu anticiparea influenţelor asupra profitului băncii. în paralel cu creşterea maturităţii resurselor atrase. în cadrul limitelor de expunere la risc stabilite. Plasamentele în lei pe piaţa interbancară s-au efectuat în principal la BNR dar şi la băncile comerciale româneşti cu situaţii financiare solide. Banca Transilvania fiind lider de necontestat pe piaţa secundară a titlurilor de stat. Riscul ratei dobânzii Riscul ratei dobânzii este analizat prin prisma activelor şi pasivelor purtătoare de dobânzi. în contextual evoluţiei pe piaţa a ratelor dobânzilor. Banca Transilvania a acţionat în calitate de plasator net în lei şi valuta pe piaţa interbancară.indicatori prin care se monitorizează riscul de lichiditate în limitele minime admise pentru aceştia. parteneri de afaceri ai Băncii Transilvania.3. Pe fondul creşterii progresive a încrederii clientelei în sectorul bancar românesc. Banca elaborează planuri şi prognoze privind evoluţia pe termen mediu a resurselor şi plasamentelor şi utilizează pârghiile monetare şi de credit pentru a asigura un management al activităţii eficient.

iar pe partea de active.3. Banca Transilvania practică dobânzi variabile pentru majoritatea resurselor atrase de la clientela nebancară. s-au elaborat proceduri interne şi s-a creeat cadrul necesar aplicării acestora. Influenţa riscului ratei dobânzii în ceea ce priveşte activele şi pasivele băncii exprimate în devize. este mult mai redusă decât în cazul posturilor bilanţiere exprimate în lei. privind următoarele aspecte: 71 . care sunt purtătoare de dobânzi fixe. structurii şi maturităţii reziduale a pasivelor cu dobândă fixă de tipul certificatelor de depozit la purtător şi certificatelor de depozit cu discount. În scopul unei mai bune administrări a riscului ratei dobânzii în lei. mergând până la configurarea profilului de risc al fiecărei entităţi componente a reţelei băncii.Datorită senzitivităţii diferite a ratelor de dobândă. Pe parcursul anului 2008. se analizează separat activele şi pasivele în lei şi separat cele în valută. care presupune descifrarea profitului de risc al gamei de produse şi servicii bancare oferite clientelei. iar simulările efectuate periodic au ca scop evidenţierea pierderii potenţiale care ar putea sa o înregistreze banca ca urmare a modificării adverse a ratelor de dobândă raportată la mărimea capitalului. care sunt contrabalansate în principal prin portofoliul titlurilor de stat în lei. Procesul de gestiune a acestor riscuri se circumscrie unei viziuni sistemice. banca acordă o atenţie deosebită evoluţiei. urmărind menţinerea permanentă a unui raport optim între resursele şi plasamentele cu dobândă fixă. Banca Transilvania urmăreşte încadrarea permanentă în limitele stabilite privind raportul dintre activele şi pasivele purtătoare de dobânzi fixe şi total active. 3. cea mai mare parte a creditelor acordate clientelei au prevăzute clauze conform cărora nivelele de dobândă sunt de asemenea revizuibile. precum şi a condiţiilor în care aceasta îşi desfăşoară activitatea. Banca acordă o atenţie deosebită relaţiei cost de oportunitate – risc de rată a dobânzii.4. Astfel. În scopul eliminării riscurilor operaţionale legate de sistemul informaţional al Băncii Transilvania. eforturile băncii au fost îndreptate spre echilibrarea în volum şi la termen de maturitate reziduală a posturilor bilanţiere în lei. Riscurile operaţionale Riscurile operationale în cadrul Băncii Transilvania sunt monitorizate atent ca urmare a diversificării continue a activităţii băncii.

3. Riscul de mediu economic Datorită existenţei multitudinii factorilor de mediu endogeni şi exogeni ai băncii. cererilor.3. sesizărilor. se mai fac propuneri în vederea asigurării unei bune dispersii a riscului şi evitarea concentrării expunerii pe un număr redus de sectoare de activitate. respective produse tip credit acordate clienţilor săi. Riscul de solvabilitate şi alte riscuri financiare 72 . în cadrul cărora s-au introdus sisteme (metode) de detectare a tranzacţiilor neobişnuite sau suspecte. monitorizării operaţionale suspecte şi de eliminare a riscurilor legate • • de operaţiunile de spălare a banilor. În scopul depistării. reglementarea aspectelor legate de informaţiile clasificate. urmărind orientarea plasamentelor sale către sectoarele viabile şi performante. Banca Transilvania analizează şi ajustează trimestrial. atât la nivelul Centralei. s-au creeat politici şi proceduri noi de cunoaştere a clientelei. 3. 3. Analizând evoluţia activelor băncii. propunerilor formulate de o persoană fizică sau juridică. orientările economiei naţionale şi rezultatele obţinute de principalele sectoare de activitate din economie în scopul determinării efectelor posibile asupra rezultatelor financiare ale băncii. s-a creeat un pachet de masuri pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar – bancar în scopul finanţării de acte de terrorism la nivelul Băncii Transilvania.6. limitele de expunere faţă de principalele sectoare economice. Pentru diminuarea riscurilor operaţionale în contextul fenomenului de terorism internaţional. cât şi al unităţilor teritoriale. care pot influenţa activitatea generală a acesteia. Pe baza informaţiilor analizate şi prelucrate se elaborează trimestrial analiza situaţiei macroeconomice interne şi influenţele asupra activităţii băncii. precum şi realizările principalelor sectoare de activitate ale economiei. se monitorizează permanent evoluţia principalilor indicatori economici. pe baza unei analize de tip scoring. soluţionarea reclamaţiilor.• eliminarea potenţialelor riscuri operaţionale legate de nerespectarea circuitului documentelor.5. De asmenea. conform legislaţiei în vigoare.

În vederea determinării expunerilor totale la risc a băncii şi a indicatorilor de solvabilitate se procedează astfel: fiecare element de activ bilanţier şi din afara bilanţului contabil este clasificat lunar pe grade de risc în funcţie de tipul entităţii de risc. Reglarea poziţiei valutare a băncii urmăreşte atât fructificarea oportunităţilor de piaţă.Pentru optimizarea relaţiei rentabilitate / risc.3. Scopul final este încadrarea în reglementările impuse de BNR şi minimizarea riscului. se analizează periodic evoluţia principalelor plasamente bilanţiere şi elemente din afara bilanţului. În vederea limitării riscurilor care pot să apară ca urmare a efectuării unor operaţiuni valutare de către societăţile bancare. 3. Pentru anul 2008. 4/2001 privind supravegherea 73 . a riscului acestora şi a rentabilitatii lor. cât şi pentru hedging-ul riscurilor aferente portofoliului băncii.7. pentru identificarea plasamentelor care oferă o corelaţie corespunzătoare între veniturile obţinute şi riscurile asumate şi maximizarea profiturilor băncii. atât ca produse oferite clienţilor pentru acoperirea riscurilor. s-au întreprins demersuri pentru utilizarea instrumentelor financiare derivate. de garanţiile aferente şi alte criterii. le analizează şi gestionează în acord cu condiţiile de piaţă. Se urmăreşte echilibrarea structurii de valută liber convertibile în acord cu necesităţile privind asigurarea plăţilor curente fiind concentrate asupra gestionării poziţiei valutare pe piaţa interbancară. cât şi limitarea riscului valutar prin ajustare permanentă vizând echilibrarea poziţiilor. respectiv 8 % pentru cel calculat ca raport între capitalul propriu şi totalul expunerii nete aferente elementelor bilanţiere şi extrabilanţiere şi 12 % pentru cel calculat ca raport între fondurile proprii şi totalul expunerii nete aferente elementelor bilanţiere şi extrabilanţiere. Banca Transilvania monitorizează permanent indicatorii de solvabilitate comparativ cu limitele stabilite de BNR. Riscul valutar Riscul valutar este generat de posibilitatea evoluţiei nefavorabile a cursurilor de schimb în raport cu un portofoliu valutar existent. BNR a emis Normele nr. Banca centralizează toate fluxurile valutare generate de activitatea acesteia.

piaţa valutară interbancară permite ajustarea poziţiei valutare totale a Banca Transilvania până la cel mult 5 puncte procentuale / zi. • stabileşte reglementări interne care privesc corectitudinea şi înregistrarea operativă a operaţiunilor valutare în sistemul informatic de gestiune. Banca TRansilvania monitorizează poziţiile valutare individuale pentru 15 valute. Banca Transilvania s-a conformat cerinţelor impuse de BNR privind supravegherea poziţiilor valutare şi a stabilit o serie de măsuri menite să prevină efectele negative ale riscului valutar: • urmăreşte în permanenţă încadrarea în limitele impuse de BNR a poziţiei valutare totale precum şi a poziţiilor valutare individuale ajustate în funcţie de evoluţia cursurilor valutare de pe piaţa internă şi internaţională. Poziţia valutară totală reprezintă valoarea cea mai mare. dintre totalul poziţiilor  valutare individuale ajustate lungi şi totalul poziţiilor valutare individuale ajustate scurte. în modul. Operaţiunile băncii pe piaţa valutară interbancară constau în: operaţiuni spot. Tranzacţiile cu clienţii care generează risc de curs se realizează prin asigurarea unui corespondent în vederea acoperirii riscului valutar. Conform reglementărilor în vigoare la sfârşitul fiecărei zile bancare lucrătoare poziţiile valutare ale băncii sunt supuse următoarelor limitări:  maximum 10 % din fondurile proprii ale băncii pentru oricare din poziţiile valutare individuale ajustate.poziţiilor valutare individuale ajustate şi al poziţiei valutare totale a băncii şi au formulat cerinţe specifice de management al riscului valutar şi de control intern. Politica băncii privind managementul riscului valutar este aceea de a nu se lansa în operaţiuni cu titluri speculative care comportă un risc valutar ridicat. Din luna ianuarie 2009. aplicându-se în acest fel principiul celor 6 ochi. forward şi swap. respectiv urmăreşte încadrarea în limitele de risc prin intermediul unui terminal Kondor şi prin raportările solicitate de autoritatea de supraveghere. • monitorizează în timp real. maximum 20 % din fondurile proprii ale băncii pentru poziţia valutară totală. 74 . tranzacţiile forward au scadenţă de cel mult trei luni. De obicei. Rapoartele de expunere sunt prezentate zilnic conducerii executive a băncii şi sunt analizate de către organele de conducere colectivă. în mod normal.

este calculată atât sub forma unui procent din capitalurile proprii ale Băncii Transilvania. istoricul băncii. cum ar fi:      performanţa financiară a băncii analizate. Banca stabileşte şi monitorizează limite de expunere la risc faţă de băncile corespondente. poziţia băncii în ţară şi în lume. în echivalent EUR.8. structura acţionariatului. Riscul de ţară. Aceasta reprezintă riscul ca o bancă sa acorde un împrumut. proceduri şi tehnici folosite pe plan internaţional. opinia şi reputaţia auditorului. utilizând metode. printr-o evaluare corespunzătoare pe bază de rating-uri şi a altor informaţii financiare sau non financiare şi o supraveghere frecventă a contrapartidelor. avănd ca efect înregistrarea de pierderi de capital şi de dobânzi. Analiza riscului de bancă parteneră se realizează prin intermediul unui ansamblu de indicatori de bonitate şi performanţă a activităţii. precum şi pe baza unui spectru de aspecte non75 . O bancă din orice ţară nu poate avea un rating superior ratingului suveran (ratingului de  fuziuni. Banca evaluează riscul de bancă parteneră. În cadrul activităţii desfăşurate pe piaţa interbancară internă şi internaţională. pe categorii de tranzacţii. conform practicilor internaţionale.   ţară. parţiale sau totale. să efectueze un plasament la o altă bancă. Expunerea maximă pe care Banca Transilvania poate să o înregistreze faţă de o bancă. luând în considerare elemente. achiziţii. pe care le revizuieşte o dată pe an sau ori de câte ori este nevoie.3. pe care aceasta nu-l rambursează. banca selectează bancile interne/externe.3. etc. ratingul acordat de agenţiile internaţionale de rating. banca parteneră şi societăţi de asigurare – reasigurare Riscul de bancă (cunoscut şi sub denumirea de risc de contrapartidă interbancară) corespunde riscului asumat de bancă în legatură cu o instituţie de credit naţională sau străină. anul înfiinţării. cât şi ca procent din capitalurile actionarilor băncii respective.

Având în vedere aceste condiţii. înainte de a semna contractul de creditare sau de a emite poliţa de asigurare. activitatea de export implică o serie de riscuri atât pentru exportator. situaţia politică. în pofida tuturor riscurilor existente. Asiguratorii de credite oferă. asistenţă tehnică. iar sursele acesteia sunt informaţiile financiare care se constituie în sursa analizei economico-financiare. care împreună ajută la determinarea expunerii maxime pe care banca şi-o poate asuma faţă de entitatea cu care intră în relaţii de afaceri. dar şi analizele speciale de risc bazate pe teorii probabilistice. studii de fezabilitate. care poate fi asumat de Banca Transilvania faţă de băncile. consecvenţa politicii sale în domeniul managementului riscurilor. În ceea ce priveşte sfera asigurării creditelor. de regulă.financiare. o primă de asigurare negociată şi un asigurator capabil să suporte rapid eventualele daune. un număr însemnat de agenţi economici apelează la credite pentru a-şi susţine propria activitate. cum ar fi: • • • studii de piaţă. consulting şi training. cât şi banca ce asigură finanţarea necesară realizării producţiei destinate exportului respectiv. care provin din mediul sau intern sau din cel exterior firmei sale. 76 • • . Riscul de ţară este administrat prin determinarea nivelului maxim de operare de natură comercială şi financiară. societăţile specializate utilizează o metodologie proprie. percepţia pe piaţă a riscului. În acest sens. investigarea şi supravegherea creditelor. O etapă importantă o reprezintă recomandarea şi decizia asupra modalităţii de transfer al riscului prin asigurare. care combină cel puţin trei elemente: cea mai bună acoperire. instituţiile guvernamentale. Banca Transilvania şi societăţile de asigurare specializate realizează ample analize cu privire la solvabilitatea clienţilor potenţiali şi a cumpărătorilor externi. ratingurile acordate de agenţiile internaţionale de specialitate. o gamă largă de servicii alături de cele de asigurare. Metoda de analiză a profitului de risc ia în considerare indicatorii macroeconomici ai ţării analizate. Îndeosebi. financiare sau companii din ţară sau din străinătate. Banca Transilvania analizează riscul care derivă din afacerile cu societăţile de asigurare-reasigurare. printr-o monitorizare a acestuia în timp real.

poliţa pentru livrări în avans. ţările în care se află importatorii asiguratului. Supravegherea creditelor are loc după emiterea poliţei. analiza tendinţelor existente în sectorul din care fac parte asiguratul şi clientul său extern. poliţa pentru riscuri de credite şi politice. poliţa pentru o anumita activitate. poliţa pentru principalele activităţi. asiguratul  gestionarea creditelor contractate de asigurat. poliţa pentru întreaga activitate de export realizată din credit. precum şi conjunctura naţională şi internaţională în care se desfăşoară activitatea acestora. riscul de a nu putea ceda în reasigurare o parte din poliţele existente în portofoliu.Investigarea creditelor începe din momentul cotării riscului şi presupune cunoaşterea statutului debitorului. şi debitorul său. Aceasta analiză priveşte toate cele trei părţi implicate în asigurare: asiguratorul. în vederea recuperării şi administrării sumelor întârziate la plată. societăţile de asigurare-reasigurare oferă tipuri diferite de poliţe:         poliţa pentru intreaga activitate. Metodologia de analiză este structurată pe următoarele paliere:  calitatea activităţii asiguratului. Ţinând seama de varietatea ramurilor economice în care este creditul de export.      analiza riscului politic. Alegerea uneia sau alteia dintre poliţe se realizează în funcţie de următorii factori:  cifra de afaceri a asiguratului. dacă este cazul. 77 . poliţa pentru riscuri de origine catastrofală.    dimensiunea financiară a firmei asiguratului. verificarea periodică a acestuia. poliţa pentru activitatea intreprinderilor mici. normele prudenţiale interne ale asiguratorului. chiar pentru iniţierea procedurilor legale necesare recuperării. prin sprijinirea asiguratului. a capacităţii de plată. tipurile de clienţi şi produsele vândute. capacitatea debitorilor asiguratului de a-şi îndeplini obligaţiile de plată.

373 5.40 248. Analiza riscurilor băncii prin prisma principalilor indicatori ai activităţii de atragere a resurselor şi realizare a plasamentelor la Banca Transilvania Sucursala Cluj-Napoca Tabelul 3 – Soldul general al principalelor categorii de produse oferite de Sucursala Băncii Transilvania Cluj-Napoca Denumirea produsului bancar Depozite cu prima lunara Depozite la termen Carnet depunere cu 2006 % Valoarea soldului general (lei) 2007 16.830.300 9.4.791 71.989 74. Comitetul de risc.239.058.77 .13 2008 % 18. riscurile care pot afecta buna desfăşurare a contractului.900 6. În Banca Transilvania principalele categorii de risc sunt analizate în comitetele interdepartamentale.419.76 456.29 69.971 351.453.698 2.12 8.715. chestionarul de analiză a calităţii managementului firmei.383. constituite în baza legii bancare şi coordinate de membrii conducerii băncii: - Comitetul de credite.255 41. 3.46 62.100 % 3.a. Analiza asigurării creditelor de export se realizează de către asigurator folosind două tipuri de documente.640. Comitetul de administrare a activelor şi pasivelor. s.21 22. De regulă.82 78 17. se utilizează combinaţii ale acestor poliţe pentru a oferi asiguratului o protecţie cât mai complexă. şi anume: - cererea de asigurare.357.

persoane fizice Depozit cu prima la dobanda Depozit aniversar Depozit cu dobanda capitalizata Depozit tineret TOTAL 4.21 0 5.70 0.29 69.390.56 0.418.430.417 11.773.046.393.000 5.064.76 78.04 100 1.500 6.287.80 100 Graficul 1 – Soldul general al produselor bancare în anul 2008 79 .288.742.409.010 24.51 1.287.239.690.178 3.12 1.24 4.12 9.453.040.21 16.181 0.791 105.47 155.255 90.750 619.40 74.121 8.601.513 0.991.04 22.320 100 72.525.73 6.87 100 Pondere în total (%) 2007 3. astfel: Tabelul 4 – Evoluţia soldului general pe categorii de produse bancare Denumirea produsului bancar Carnete Depozit la termen Certificate Depozite PJ Depozite PF TOTAL 2006 18.186.05 3.675. persoane juridice Depozite la termen ptr.539 508.862 16.500 0.513 56.971 351.30 0.88 7.dobanda la o luna Certificat de economii Certificat depunere cu dobânda trimestriala Certificat de depozit Depozite la termen ptr.527.640. în perioada supusă studiului (2006 – 2008).802 2.51 2.418.121 48.78 2.000 0 0 1.42 9.63 100 2008 2.742.51 2.056.17 39.199.63 2.972.080.028 0.600 8.058.325.100 155.619.715.787 0.84 0.802 334.51 2.76 8.860 2006 5.100 21.66 0 0 0 334.989 55.800 6.42 262.698 456.965 158.600 1.12 17.01 638.550 38.931 508.373 248.000 17.860 100 Evoluţia soldului general pe categorii de produse bancare – arată preferinţa clienţilor pe categorii de produse bancare faţă de fiecare dintre acestea.47 0.00 0.675.028 2008 17.419.850 2.052.500 619.320 Soldul general (lei) 2007 16.49 7.056 12.056 1.636.73 1.900 0.525.11 3.008 638.

026.266 .392 80 .236 97.034.712 Creşterea de sold (mii lei) 2007 103.350 .615 102.056.500 2.250 57. persoane juridice Depozite la termen ptr. persoane fizice TOTAL 2006 76.788.396 2008 105.732 2.1.394.800 .850 .065 897. dupa cum urmează: Tabelul 5– Evoluţia creşterii în sold pentru depunerile la termen ale clienţilor persoane fizice şi juridice Denumirea produsului bancar Certificate cu primă la dobândă Certificate de economii Certificate de depunere cu dobândă semestrială Depozite la termen ptr.200 464.392 -8.289 76.023.743.023.091 153. urmate apoi de depunerile economiilor pe carnete şi certificate şi de depozitele constituite de persoanele fizice.1.536 .583.831.009.179.863. Evolutia creşterii în sold pentru depunerile la termen ale clienţilor persoane fizice şi juridice este prezentat în Tabelul 5.649.Se constată că ponderea cea mai mare o deţin depunerile la termen.

271.387 64.132.000. Creditele acordate clienţilor persoane fizice cuprind creditele pentru bunuri imobiliare şi pentru cumpărarea de bunuri de folosinţă îndelungată.979 2008 3 150.21 3.395 bunuri imobiliare 3.678.835 62.048.000 125.75 81. Se observă că depunerile pe termen au cel mai mare grad de rămânere în sold în comparaţie cu celelalte instrumente de economisire prezentate.700.91 1. Credite ptr.552 2.1.000.Credite ptr.752. Credite 26.85 68.04 24.000 30.29 65.98 2008 6 0.318 1. Tabelul 6.470 dob ANL acord PF 3.713.55 2007 5 0 0.258.139 22.000 echipament 3. etc.336.944 23.000 29. 32.203. Credite cu dob ANL 1.500.000 2007 2 21.49 3.77 Valoarea soldului pe categorii de credit (lei) Pondere (%) trezorerie 2.713 2006 4 0 0 76.138.2.96 1.Acest indicator arată depunerea anuală netă pentru fiecare an al analizei în parte şi pentru fiecare produs bancar constituit la termen.13 81 .500.000 27.Credite de 2006 1 25.1.1 81.Valorile soldului creditelor acordate persoanelor fizice şi juridice Denumirea creditului existent în sold 0 1. considerate pe categorii. sunt prezentate în Tabelul 6.000.447.1. semnificând diferenţa dintre volumul depunerilor şi cel al restituirilor pentru fiecare instrument considerat (constituie principala resursă a Sucursalei Cluj-Napoca pentru efectuarea plasamentelor în credite). pentru echipament. 34.271.398 cu dob ANL ptr cumparare de locuinte 3.072 25. iar cele acordate clienţilor persoane juridice sunt constituite din creditele de trezorerie.45 64.16 60. Credite cu 27.1. Valorile soldului creditelor acordate persoanelor fizice şi juridice de-a lungul perioadei de analiză.

08 0 5.92 42.882 dob fluct.Credite ptr moderniz.149.0009 .000 28.1.967 11.46 17.04 0.50 124.Credite ptr moderniz.779 47.ptr constr.917 3.3. 6.Credite ptr construcţia loc în regie 3.378 69.009 0.326 32.07 0.68 16.1.567 39.022 10.18 0.941 0.5.745 0.43 12.755.11 214. cump.09 16.345 6.29 0.37 0.2.487 0 0.03 0.Credite ptr cump loc în antrepriză 3.543 2.2. locuinte in regie 3.12 0.489.4. consolid.789 184. Credite cu dob ANL ptr reabilitare locuinte regie 3.051.constr.462 30. rep locuinţe 3. ref locuinţe regie 3.2.436.3. 3.09 87. Credite cu 4.007 0.2.592 0.667 0.Credite acordate ptr terenuri intravilan 3.0007 12 0.51 0. Credite 4.2.1.154 138.71 4. consolid.ptr.Credite pe 14.54 13. reabil.396.865.821 ptr cump loc de la antreprenori 3.21 0. loc.2.245 26 0.10 0.640 82 30.750 40.11 0.3.2.3.

02 7.82 9.70 4.Credite pt cumpărare autoturisme Sold credite acordate PF Sold credite acordate PJ Sold credite acordate de Sucursala Cluj-Napoca 42.641.783 13.92 15.80 4.2.441 3.000 37.471 10.082 590 14 0.487.154.927 6.900 100 0 100 99.726.796.termen lung constr loc în antrepriză 3.322 37.29 2.337.254 23.Credite pe termen lung constr loc în regie 4.322 0 42.154.723 2.Alte credite acordate clientelei 4.00002 83 .008 0.930.514.882.479.12 10.710.71 100 5.2.395.1.933 36.3.45 17.684 1.0006 0.52 2.125 5.43 10.09 100 97.104 35.204 3.Credite pt cumpărare bunuri de folosinţă îndelungată 4.91 0.354.929.967 982.104 35.

5. Determinarea indicatorilor de rentabilitate şi de risc 3. În forma actuală. Rentabilitatea capitalului propriu (rentabilitatea financiară sau rata de recuperare a investiţiei proprietarilor în bancă) – arată proprietarilor (acţionarilor) eficienţa cu care managementul le utilizeaza capitalul investit în bancă. indicatorul nu este relevant pentru managementul băncii. Rentabilitatea activelor (ROA). ROE = (profit net/capital propriu)x100 ROE 2007 = (339.202/1.971.254 )x100 = 22.484. afectând dezvoltarea pe viitor a băncii. de aceea se impune o analiză profundă a rentabilităţii capitalului propriu prin descompunerea acestuia în următoarele componente: ROE = (Profit net/V exploatare) x ( V exploatare / Active medii totale) x x (Active medii totale / Capital propriu) unde: RPN = (Profit net/ V exploatare) x 100 – rata profitului net UA = (V exploatare / Active medii totale) x 100 – utilizarea activelor bancii GI = (Active medii totale/ Capital propriu) – gradul de indatorare Deci: ROE = RPN x UA x GI 2.059.reflectă capacitatea managementului băncii de a folosi resursele de care dispune banca în scopul maximizarii profitului. Acest indicator reflectă cel mai bine cât de eficient lucrează echipa managerială.42 % Satisfacerea acţionariatului impune ca rata de recuperare a investiţiei să fie superioară ratei medii a dobânzii ajustate cu rata inflaţiei.1.90 % ROE 2008 = (396. ceea ce face ca şi valoarea capitalului propriu al băncii să scadă.20/1.436. Indicatorii de rentabilitate 1.515.183)x100 = 37.626. Creşterea inflaţiei conduce inevitabil la scăderea câştigurilor aferente acţiunilor pe care acţionariatul le posedă. ROA = RPN x UA = (Profit net/ Active medii totale) x 100 Deci: ROE = ROA x GI Fiecare indicator surprinde diferite aspecte ale eficienţei.696. astfel: 84 .5.3.

deoarece aceasta îşi poate creşte profitul şi printr-un control riguros al cheltuielilor realizate. 85 . Cu cât multiplicatorul datoriilor este mai mare. Din cei trei indicatori.596.336 / 1. precum şi luarea unor decizii care să stopeze sau să amplifice valorile fiecărui indicator.008.45 % ROA 2008 = 396.626. RPN 2007 = 339. Sucursala Băncii Transilvania Cluj-Napoca are puţine active finanţate din capitalul propriu şi deci un multiplicator al datoriei mai mare.202/ 2.42 ori în anul 2008 faţă de 2007.214.479 / 16.54 ori Descompunerea ratei rentabilităţii capitalului propriu (ROE) ajută managementul băncii să determine elementele care concură la obţinerea profitabilităţii.579x 100 = 12.183= 15.059.76 % GI 2007 = 13.55 % UA – reflecta capacitatea managementului de a investi în active care aduc castig UA 2007 = 2.56 % RPN 2008 = 396.626. În concluzie.RPN – reflectă eficienţa cheltuielilor făcute de managementul băncii.971. gradul de indatorare (GI) inregistreaza valori mari ca urmare a faptului ca Sucursala bancară analizată operează pe seama resurselor atrase.214.925.925.484.008.265. se observă nivele scăzute ale indicatorului în perioada studiată. fiind astfel rentabilă.469.5 % UA 2008 = 2.336 x 100 = 19.876.20/ 13.202/ 16. rentabilitatea activelor a scăzut cu numai 0.436.436. cheltuieli aferente gestionării resurselor şi plasamentelor.876. a riscurilor şi asigurării funcţionării băncii.579/ 13. În contextul descris.13 % în 2008 faţă de 2007. ROA 2007 = 339.331x 100 = 2.331/ 1.971. deci cu cât gradul de îndatorare realizat este mai mare.40 % Analizând rezultatele obtinute pentru rentabilitatea activelor.331x 100 = 17.254 = 9.515.469.05 % în 2008 faţă de 2007.336 x 100 = 2. Rata profitului net (RPN) este un indicator atent monitorizat de managementul băncii.596.469. cu atât rentabilitatea capitalului propriu este mai mare.706.479 x 100 = 13.214. cu atât rentabilitatea capitalului propriu al acestei unităţi este mai mare.265.696.4 ori GI 2008 = 16. iar gradul de îndatorare (efectul de pârghie) a înregistrat o creştere mai atenuată cu 0.008.20/ 2. dar Sucursala Băncii Transilvania Cluj-Napoca a realizat o rentabilitate financiară mare prin folosirea la maximum a resurselor atrase şi simultan utilizarea la maximum a capitalului propriu.706. În perioada studiată rentabilitatea financiară a crescut cu 4.876.

Ea este.190. valoarea marjei nete de dobânzi.32) x 100 = 3 % NIM 2008 = (823.76% în anul 2008 faţă de 2007.126. de fapt. astfel:  Controlul sistematic asupra cheltuielilor de exploatare.756. Această utilizare prin plasamente în active care aduc câştiguri sigure sucursalei asigură în mod direct creşterea profitului pe active şi implicit creşterea ROE (rentabilitatea capitalului propriu).390/2.336.   3.000/2.422.078.062) x 100 Deci NIM 2007 = (0. sau NIM = (Venituri din dobânzi/Active purtatore de dobanda) – (Cheltuieli cu dobânzi/Pasive purtatoare de dobanda) x 100 NIM 2007 = (744.096) x 100 NIM 2008 = 3 % Se observă că.820/2. astfel încât veniturile din exploatare să se diminueze cât mai puţin.442. diferenţa dintre câştigul din venituri şi cheltuielile cu dobânzile. inscriindu-se în limitele indicate în literatura de specialitate (3 – 10 %).020. raportată la activele valorificabile şi exprimă eficienţa utilizării a resurselor împrumutate(câştigul obţinut din investiţiile acute pe seama resurselor atrase) de către managementul sucursalei bancare. Expresia valorica a acestui indicator depinde de factorii: 86 .255. Din analiza acestor indicatori se poate concluziona că realizarea unor profituri mari depinde de o serie de factori.546. a ramas constanta.264 – 724. fiind expresia unei mari dependente de dobânzile pe termen scurt şi pasivele volatile. în perioada analizata.Utilizarea activului (UA) a înregistrat în perioada analizată o reducere cu 1.857– 665. Valoarea scazută a marjei nete a dobânzii este datorată costurilor mari ale fondurilor. astfel încât provizioanele şi pierderile să afecteze cât mai puţin veniturile din exploatare ale sucursalei. Ridicarea calităţii portofoliului de credite.194. Marja neta a dobânzii (NIM – Net Interest Margin) – este definită prin raportarea veniturilor nete din dobânzi la activele valorificabile medii. astfel încât gestiunea acesteia să nu impună costuri mari. NIM = (Dobânzi încasate/Active purtatoare de dobanda) – (Dobânzi bonificate/Pasive purtatoare de dobanda) X100.35 – 0. Controlul atent al expunerii sucursalei bancare la risc.394.050/2.

Rata solvabilitatii patrimoniale (Rsp) – indicatorul este opusul gradului de îndatorare al băncii: Rsp = (Capital propriu/Active medii totale) x 100 Rsp 2007 = (1. a condus la obţinerea unei rate a rentabilitaţii capitalului propriu de cca 50 %. Studierea atenta în dinamica a activelor şi pasivelor bancii conduce la obtinerea unor informatii suplimentare referitoare la profitul bancii şi expunerea la risc.16 % în 2008 faţă de 2007. 3. efectul de levier al îndatorării fiind redus. Calitatea investiţiilor facute de Banca Transilvania materializată în plasamente sigure (încasarea dobânzilor la timp) şi profitabile.696.022/87.403. fapt care evidentiază că Sucursala Cluj a optat pentru un risc al capitalului mic. Indicatorii de risc Controlul asupra riscurilor bancare este unul din cei mai importanţi factori de care depinde profitabilitatea băncii.336) x 100 = 10. fiind afectată direct de calitatea creditelor acordate de sucursala bancara.43 % Se observa că. 87 .515. dar valoarile înregistrate în perioada de studiu au fost relativ mici. care este de cca. 4.2. Managementul riscurilor presupune prevenirea.000 x 100 = 0.331) x 100 = 6.254/13.469.008.194/96.000 x 100 = 0.484.214.611.183/16. 50 % în perioada de analiza.851.624.31 % Valoarea indicatorului – ponderea pierderilor din credite în total credite – este redusa şi explica astfel valoarea ratei de rentabilitate financiara.386. Calculul indicatorilor de risc permite o interpretare a lor prin prisma cauzelor.059.876. măsurarea şi gestionarea acestora.421.  Utilizarea maximă a resurselor atrase în investiţii care aduc profit.5.69 % Rsp 2008 = (1. Ponderea pierderilor din credite în total credite (Ppc) – indicatorul exprimă eficienţa activităţii de creditare a băncii şi se determina cu ajutorul urmatoarei relaţii matematice: Ppc = (Pierderi din credite/Total credite) x 100 Ppc 2007 = 32.  Capacitatea managementului de a atrage resurse ieftine. consecintelor şi efectelor în timp asupra profitabilitatii bancii. 5.37 % Ppc 2008 = 298. rata solvabilitatii patrimoniale s-a redus cu 4.

18 %) şi arată gradul redus de expunere al sucursalei bancare la riscul de credit.545. a fost corect dimensionat şi poate acoperi nivelul provizioanelor necesare pentru atenuarea la maximum a riscului generat de activitatea de creditare.56 % Garc 2008 = (18. pentru ca deciziile aplicate să fie ieftine în aşa fel încât profitabilitatea scontata prin asumarea riscurilor să nu fie afectată.873. Garc 2007 = (17. pentru creditele acordate de banca.000) x 100 = 0.85 % 88 .360. Evaluarea riscului de credit la care banca este expusă se determina prin intermediul următorilor indicatori: Rata creditelor restante (Rcr) – evidenţiază calitatea portofoliului de credite a bancii şi se determina ca raport intre volumul creditelor restante şi totalul creditelor existente în sold la un moment dat. fie nu are control.892.3% .18 % Valorile acestui indicator calculate pentru perioada de analiză. conform Standardelor Internaţionale).Gestionarea eficientă a riscurilor impune o analiză cost/profit. Riscurile financiare sunt singurele riscuri care pot fi cuantificabile prin intermediul unui sistem de indicatori. sunt extreme de mici (0. înscriidu-se totodata în limite indicate de literatura de specialitate (limita maxima este 6 %.714) x 100 = 4. Garc = (Volum necesar al provizioanelor / Volum provizioane de risc) x 100 Valoarea acestui indicator arata daca volumul provizioanelor de risc constituite.450 / 96.526.000) x 100 = 0.403. Celelalte categorii de riscuri (comerciale şi de mediu) sunt generate de factori exogeni băncii asupra cărora managementul acesteia fie are un control limitat.554. 1. Rcr = (Volum credite restante / Total credite) x 100 Rcr 2007 = (262.676 / 315.611. Riscul de credit – constă în probabilitatea ca dobânda şi/împrumutul să nu fie rambursate de împrumutat conform contractului încheiat cu banca creditoare.386.158 / 87.624.30 % Rcr 2008 = ( 173.000) x 100 = 5. respectiv 0.975 / 377. Riscurile financiare sunt consecinţa dezechilibrelor permanente care apar între activele şi pasivele băncii asupra cărora managementul are control. Gradul de acoperire a riscului de credit (Garc) – este un indicator care evidenţiază preocuparea managementului de a-şi acoperi pierderile din credite pe baza provizioanelor constituite pentru riscuri şi cheltuieli.

421. Pentru perioada studiata. R 2007 = (214. dar concomitent a sporit volumul provizioanelor pentru riscul de credit constituit cu 101.225 mii lei în 2008 faţă de 2007. Pc = (Pierderi nete din credite / Provizioane pentru pierderi din credite) x 100.302) x 100 = 84.16 % 89 . cum ar fi: Rpc = (Rezerve pentru pierderi din credite/Total credite) x 100.78 %).624. raport care reflecta nivelul de prudenta adoptat de sucursala bancara în politica sa de creditare Pc 2005 = (32.779.351.207 ) x 100 = 15.611.17 mii lei (69.681.386.000) x 100 = 0.35 % Se observă o stagnare a rezervei generale pentru riscul de credit ( element component al capitalului propriu al sucursalei bancare).Se constată că.146. respectiv costul acoperirii riscului de creditare asumat de banca.851.022 / 214. Valorile înregistrate de acest indicator al riscului de credit în perioada 2007 – 2008.317.78 %. în situaţia în care totalul creditelor existente în sold a înregistrat o creştere cu 8.9 % Se constata ca pierderile din credite au fost integral suportate din provizioanele specifice de risc de credit constituite.194 / 351.430. ceea ce sugerează faptul ca sucursala bancară ar trebui să-şi reconsidere atitudinea faţă de nivelul de prudenţă în politica de creditare.037) x 100 = 53. Ponderea nivelului provizioanelor specifice riscului de credit în profitul brut (R): R = (Provizioane pentru pierderi din credite / Profit brut) x 100 . dar se observă o creştere substanţială a ponderii pierderilor în anul 2008 faţă de 2007 cu 69. raport care exprima sistemic expectatiile manageriale privind evolutia calitatii portofoliului de imprumuturi. acest grad de acoperire a riscului de credit a inregistrat o reducere cu 0.207 /403.608 / 96. valorile acestui indicator sunt: Rpc 2007 = (315.000) x100 = 0.71% în 2008 faţă de 2007 şi redă ponderea utilizarii provizioanelor constituite pentru acoperirea riscului de credit la nivelul Sucursalei Centrale Cluj în perioada de analiză ( pentru credite îndoilenice şi restante). Pierderile nete din credite au crescut în valoare absolută în 2008 faţă de 2007 cu 266.264 mii lei în plus în 2008 faţă de 2007. sugerează o scădere calitativă a portofoliului de credite al Sucursalei Centrale Banca Transilvania Cluj.35 % Rpc 2008 = (342.317. Alţi indicatori ai riscului de creditare utilizează în relaţia de calcul rezervele şi comisioanele pe care banca şi le constituie pentru acoperea eventualelor pierderi.912 / 87.662.403.12 % Pc 2006 = (298.

000 / 138.R 2008 = (351.681.857 / 6.000.302/ 469.34 % 90 .14 % Se observa ca. indicele de lichiditate a crescut cu 1. managerii îşi concentrează atenţia în mod deosebit deoarece fluctuaţiile ratei dobânzii. 2.223. Pentru perioada analizata calculam valorile indicelui de lichiditate astfel: IL 2007 = (4.264 / 7.815.932 ) = 0. (%) Imprumuturile pe termen lung sustinute din resurse pe termen scurt sunt cele mai profitabile pentru banca.410) x 100 = 74.31 % Rd 2008 = (2.439) x 100 = 4.432. cât şi întreg portofoliul băncii. precum şi a necorelării pe scadenţe de către managementul băncii sau a unor retrageri masive şi neaşteptate a depozitelor de către clienţi. pun în pericol atât căştigurile.194. Riscul de lichiditate – este consecinţa nerambursării creditelor şi a dobânzilor la termen ( la scadenţă). 3.670 ) = 0.77 % IL 2008 = (5. Indicatorul riscului ratei dobânzii se determină astfel: Rd = (Active sensibile la fluctuaţiile ratei dobânzii / Pasive sensibile la fluctuaţiile ratei dobânzii) Sau Rd = (Disponibilitati banesti + depozite + credite) / (Disponibilitati banesti + Depozite ) Pentru perioada de studiu.este consecinţa fluctuaţiei ratei dobânzii. fapt motivat de sporirea volumului provizioanelor în 2008 faţă de 2007 (nu întregul volum constituit al provizioanelor de risc de credit a fost şi utilizat pentru acoperirea pierderilor din activitatea de creditare).717.826) x 100 = 2. Riscul de lichiditate se determină prin intermediul indicelui de lichiditate.Riscul ratei dobânzii (Rd) . Variaţiile mari ale dobânzii potentate de inflatie şi conjuncture economica pot influenţa în mod drastic consturile. Asupra ratei dobânzii.37 % în 2008 faţă de 2007.794.177. Acest lucru presupune insa o arbitrare permanenta a legaturilor dintre scadentele activelor şi pasivelor bancii.091.442.105. sucursala bancară este puţin riscantă. astfel: IL = (Active lichide / Pasive lichide) x 100.857.422.58 % în 2008 faţă de 2007.000.000 / 150. rambursarile şi valoarea activelor bancare.422. valorile acestui indicator sunt: Rd 2007 = (2.84 % Se observa ca ponderea provizioanelor specifice riscului de credit în profitul brut a crescut cu 21.126.787.

1 1.303. Riscul insolvabilitatii – este consecinţa calităţii defectuoase a portofoliului de investiţii a băncii. Este evident că portofoliile băncii cresc prin asumarea unor riscuri mai mari.32 Activele ponderate în anii 2007.524.2008 pot fi reprezentate grafic astfel: 91 .33 2007 693.002. Dacă banca gestionează un volum excesiv de credite neperformante sau dacă o parte din investiţiile financiare scad generând pierderi.321. deci nivelul activelor sensibile la fluctuaţiile ratei dobânzii este inferior celui corespunzător pasivelor sensibile.469. Cu siguranţă că atât managementul. cât şi actionarii preferă profituri ridicate la un nivel acceptabil la riscurilor.214.05 6. 358.309.18 5.811.321. 4.160.02 1.960.001. resursele proprii care sunt proiectate să absoarbă aceste pierderi ar putea fi insuficiente. În vederea eliminării unor astfel de situaţii.33 Nivelul activelor (mii lei) Nivel active ponderate (mii lei) 2008 857. Pentru determinarea acestui indicator vom încadra activele în diverse clase de risc.773. Rd < 1.524.190.798.835. Acest indicator se determină astfel: Ri = (Capitaluri proprii / Active ponderate în funcţie de risc ) x 100 > 8 %. BNR impune tuturor băncilor indiferent dacă au sau nu activitate internaţională să respecte un indicator de solvabilitate de 8 % (norma Cooke).63 3.63 4.884.190.960.008. atunci venitul net obţinut din dobânzi se va reduce (variaţia ratei dobânzii într-un sens va determina variaţia venitului net din dobânzi insens contrar).500.1 5. Diversificarea portofoliului de active reprezinta metoda cea mai eficienta de protejare a bancii impotriva riscurilor (divizarea lor).08 4.259.781.33 2008 3.670.800.774.Se observă că. astfel: Tabelul 7 – Încadrarea activelor în diverse clase de risc Clasa de risc 2007 0 20 50 100 TOTAL 3. În acest caz.619.18 16. iar în cazul în care rata dobânzii are tendinţa de a creşte.890. 876.906.480. managementul va trebui să atragă resurse suplimentare pentru a contracara nerambursările din credite şi să bonifice dobânzi mai mari pentru a atrage alte resurse – simptom specific băncilor care promoveaza ineficienţa în gestionarea resurselor şi plasamentelor.28 1.469.5 3.42 2.51 1.63 13.

iar în anul 2007 cu 5. 2008 (mii lei) Ri 2007 = (1.028.183/8.059.089) x 100 = 13.66 % > 8 % Ri 2008 = (1. Concluzii şi propuneri 92 .515.484.070.13 % > 8 % Se constată că acest indicator (riscul insolvabilităţii) a înregistrat în 2008 un nivel cu 4.66 % mai mare decât 8 % impus de BNR.801.254 / 11.696.Graficul 2– Nivelul activelor ponderate în anii 2007.13 % mai mult decât limita minimă stabilită de autorităţi.726.862) x 100 = 12.

Conducerea unei bănci. în acelaşi timp. politica. când decide comportamentul faţă de anumite riscuri ce pot apărea în activitatea băncii. profitul realizat poate fi scăzut. Riscul poate fi definit ca un eveniment incert dar posibil. va lua în consideraţie propria atitudine faţă de risc. experienţa băncii în domeniu şi responsabilităţile faţă de terţi (personal. în acelaşi timp. percepţia personală asupra nivelului riscului. acest lucru îi poate crea premisele unui profit mai mare. Riscul reprezintă pericolul de a suferi o pierdere. proceduri). un contract de credit) . În cazul în care un client are un apetit ridicat faţă de risc. care ameninta sau pot influenţa negativ realizarea obiectivelor unei bănci şi propune soluţii strategice şi operaţionale pentru a se opune acestor factori ( organizare. acţionari. Succesul în afaceri depide de asumarea unor riscuri. clienţi).Unul dintre cele mai importante domenii ale managementul activelor şi pasivelor bancare il reprezinta gestionarea riscului. sociale. efectele lui o dată produse nu mai pot fi înlăturate. reducerea posibilităţilor de pierdere la un nivel acceptabil. genetică de a-ţi asuma sau nu riscuri. Gestionarea riscurilor pentru managementul unei bănci înseamnă studierea posibilităţilor de investiţii pe pieţele monetar – financiare care să aducă profit acţionarilor şi clienţilor băncii. Radut – Managementul activelor şi pasivelor unei societati bancare – Ed. contractul de credit cu acest client devine mai riscant (banca îşi asuma mai multe riscuri). Prin asumarea mai multor riscuri creşte şansa obţinerii unui profit mai important. apare în procesul activităţii umane.2 Administrarea riscului ia în considerare factorii măsurabili sau nu. poate fi influenţat de obligaţiile faţă de terţe persoane. originea lui aflându-se în incertitudine. pentru a putea negocia mai bine cu aceştia ( de exemplu. 2 Dr. dar. Fără asumarea unui element de risc. afacerile. este păgubitor. Atracţia faţă de risc este determinată de o combinaţie de doi factori principali: experienţa individuală şi înclinaţia naturală. politice şi în raportul dintre om şi natură. De asemenea. dar. Este bine ca un bancher să cunoască preferinţa faţă de risc al clienţilor săi. economice. Millenium Tres – Institutul Bancar Roman 93 . Radu C.

Într-un climat caracterizat printr-o concurenţă mare, banca trebuie să plaseze fonduri care să genereze un profit pentru fondurile atrase, care uneori nu pot avea o dobânda corelată cu gradul de risc al imprumutului. În acest caz, conducerea băncii trebuie să ia decizia asumării unui risc (plasamente riscante) sau să-şi asume riscul de a nu reuşi să genereze un flux monetar suficient pentru plata dividendelor acţionarilor şi a dobânzilor pentru sursele atrase. Ca în orice afacere, într-o bancă, managementul riscului este în primul rând responsabilitatea Consiliului de Administraţie şi implicit, a Comitetului de Direcţie care reprezintă managementul executiv. Obiectivul fundamental al Consiliului de Administraţie vizează tratarea riscurilor într-o manieră care să întărească veniturile acţionarilor, concomitent cu minimizarea potenţialelor daune, având în vedere în acelaşi timp protejarea intereselor clienţilor şi personalului propriu. În egală măsură, consiliul trebuie să se preocupe de asigurarea unui plan operaţional de supravieţuire şi refacere în cazul producerii unor pagube, indiferent de precauţiile luate. Responsabilitatea pentru managementul zilnic al riscurilor rămâne în sarcina echipei executive. Infrastructura dezirabilă pentru coordonarea procesului de gestionare a riscurilor bancare cuprinde:

Pentru riscul de creditare – un comitet de credit care să direcţioneze politicile, strategia, structura portofoliului şi analiza, respectiv sancţionarea expunerilor mari; Pentru riscul de lichiditate, riscul ratei dobânzii şi riscul de pret – un comitet de gestionare a activelor şi a pasivelor; Pentru riscurile de operare – o unitate centrală care sa acţioneze ca un consultant şi coordonator, cu atributii în domeniul uniformizarii metodologice şi al raportarii catre Consiliul de Administratie; Pentru riscul de solvabilitate – planificarea şi managementul capitalului este o responsabilitate comuna a presedintelui Comitetului de directie şi a sefului Departamentului financiar. Cunoscând că riscul poate fi identificat, evaluat, monitorizat şi diminuat, dar niciodată

eliminat, pentru a se proteja, băncile trebuie să dezvolte un set de politici generale (în funcţie de prevederile legale şi reglementarile Băncii Centrale), politici specifice (în raport de strategia de dezvoltare a băncii) şi politici sectoriale (limite de expuneri pe ramuri şi sectoare de activitate, pe
94

zone şi unităţi teritoriale). Principalele măsuri care ar trebui adoptate pentru prevenirea riscului de creditare consider a fi următoarele:

Acordarea creditelor să se bazeze în primul rând pe analiza viabilităţii şi realismului afacerilor, în vederea identificării şi evaluarii capacităţii de plată a clienţilor, respectiv de a genera venituri şi lichidităţi ca principală sursă de rambursare a creditului şi de plată a dobânzii. Determinarea capacităţii de plată se face şi prin analiza activităţii financiare şi nefinanciare a afacerilor din perioada expirată şi cea prognozată. Activitatea de creditare trebuie sa fie avantajoasă atât pentru bancă (în termeni de profitabilitate), cât şi pentru clienţi, care, valorificând creditele, să-şi dezvolte afacerile şi să poată astfel să-şi rambursele împrumutul şi să-şi achite dobânzile; Creditele trebuie să fie în toate cazurile garantate cu colaterale cash sau non-cash, iar volumul minim al garanţiilor constituite trebuie să acopere datoria maximă a împrumutatului către bancă (dobânzi + credite), un rol extrem de important revenind modului în care banca îşi stabileşte criteriile de acceptare a diferitelor tipuri de garanţii. Subliniez însă, că principiul prevalent la acordarea creditelor rămâne acela ca prima sursa de rambursare o constituie capacitatea clientului de a genera un cash-flow poziţiv, garanţiile materiale plasându-se pe un loc secundar; Pentru reducerea riscurilor se impune analiza periodică şi exigenţa a calităţii portofoliului de credite, de dorit la intervale cât mai scurte de timp, precum şi constituirea de provizioane şi rezerve pentru acoperirea eventualelor pierderi. De asemenea, una din optiunile imediate ale managerilor bancari poate fi asigurarea creditelor împotriva riscului de neplată la instituţii specializate (Fondul de Garantare a Creditelor pentru Întreprinzători Privaţi, Fondul de Garantare a Creditului Rural, societăţi de asigurare – reasigurare); Dispersia riscului de creditare se poate realiza prin sindicalizarea împrumuturilor mari cu alte societati bancare (romanesti si/sau straine), precum şi pentru diversificarea bazei de clienti şi a tipurilor de credite practicate. Se recomandă în acest context acordarea cu prioritate a creditelor pe obiect, în defavoarea celor globale de exploatare, precum şi a creditelor de consum pentru populatie; În scopul evitării pericolului de concentrare excesivă a creditelor faţă de o anumită ramură de activitate, consider că este necesară stabilirea unor limite de expunere, pe baza
95

elaborării de modele de tip scoring în funcţie de indicatorii relevanţi pentru evaluarea performanţelor sectoriale. Astfel de indicatori ar putea fi: volumul creditelor restante şi ponderea acestora în total credite angajate; dobânzi restante; calitatea portofoliului de imprumuturi şi volumul provizioanelor specifice de risc; rentabilitatea ramurii în raport cu volumul creditelor angajate de unitati cu pierderi; ponderea creditelor acordate sectorului privat pe total ramura. Disponibilitatea unor prognoze de evolutie macro şi microeconomica, în raport cu trendul istoric şi programele guvernamentale, constituie o premise importanta pentru abordarea coerenta a analizelor sectoriale. Alaturi de expunerile pe ramuri economice, expunerile faţă de principalii clienţi ai băncii trebuie să facă, deasemenea, obiectul unei supravegheri permanente;

Un ultim aspect demn de reţinut în contextul concluziilor de faţă, se referă la necesitatea consolidării continue a capitalurilor proprii, preponderent pe seama creşterii profiturilor. Apreciez că, pentru defăşurarea unei activităţi normale de către băncile care operează în economiile de tranziţie, acestea ar trebui să urmărească realizarea unui indice de adecvare a capitalului de minimum 15 %, în condiţiile creşterilor de capital cu cele ale activelor riscante. Băncile comerciale sunt instituţii concepute funcţional pentru gestionarea riscurilor. Acest

adevăr, care a căpătat valenţe profunde în experienţa economiilor de piaţă din ultimii ani, pe masură ce fenomenul globalizării redimensionează mediul de afaceri şi relatiile internaţionale, impune băncilor româneşti adaptări comportamentale în consecinţă. Managementul riscurilor bancare, devine astfel un test de competenţă şi competitivitate pentru integrarea în sistemul financiar mondial.

96

97 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful