ADMINISTRAREA RISCURILOR ÎN CADRUL BĂNCII TRANSILVANIA Cuprins

Capitolul 1. Riscul bancar...............................................................................................................................................2 1.1.Noţiuni generale despre risc..................................................................................................................................2 1.2.Clasificarea riscurilor bancare.............................................................................................................................13 1.2.1. Clasificarea riscurilor în funcţie de gradul de expunere la risc ..................................................................29 1.2.2. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de caracteristica bancară............................................................31 1.2.3. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de alocarea lor în cadrul sistemului financiar............................34 1.3.Riscul sistemic....................................................................................................................................................36 1.3.1. Reducerea riscului moral în sistemul bancar ............................................................................................36 1.3.2. Riscul sistemic şi restructurarea sistemului de plăţi .................................................................................37 Capitolul 2. Gestiunea riscurilor...................................................................................................................................39 2.1.Cerinţele prudenţiale...........................................................................................................................................40 2.1.1. Cerinţe prudenţiale cu privire la nivelul minim de solvabilitate.................................................................42 2.1.2. Cerinţe prundenţiale privind nivelul minim de lichiditate..........................................................................43 2.1.3. Cerinţe prudenţiale cu privire la diviziunea riscului...................................................................................44 2.1.4. Cerinţe prudenţiale privind tratarea diferenţiată a creditelor şi constituirea corespunzătoare a provizioanelor.......................................................................................................................................................44 2.1.5.Cerinţe prudenţiale privind poziţia valutară.................................................................................................45 2.1.6.Cerinţe prudenţiale privind administrarea resurselor şi plasamentelor băncii.............................................46 2.1.7.Cerinţe prudenţiale privind extinderea reţelei de sucursale şi alte sedii secundare ale băncii.....................47 2.2.Identificarea şi analiza riscului............................................................................................................................47 2.3. Controlul şi eliminarea riscurilor.....................................................................................................................48 2.4. Asumarea riscului..............................................................................................................................................49 2.5. Finanţarea şi transferarea riscului......................................................................................................................53 Capitolul 3. Analiza riscului bancar la Banca Transilvania..........................................................................................55 3.1. Banca Transilvania - parte integrantă a sistemului bancar românesc................................................................55 3.1.1.Scurt istoric..................................................................................................................................................55 3.1.2.Obiectul de activitate....................................................................................................................................57 3.1.3.Clienţii băncii...............................................................................................................................................58 3.1.4.Organizarea şi conducerea băncii.................................................................................................................60 3.2. Politica acordării creditelor de către Banca Transilvania..................................................................................61 3.3. Gestionarea riscurilor în cadrul Băncii Transilvania........................................................................................66 3.3.1. Riscul de credit...........................................................................................................................................66 3.3.2. Riscul de lichiditate....................................................................................................................................69 3.3.3. Riscul ratei dobânzii...................................................................................................................................70 3.3.4. Riscurile operaţionale................................................................................................................................71 3.3.5. Riscul de mediu economic.........................................................................................................................72 3.3.6. Riscul de solvabilitate şi alte riscuri financiare..........................................................................................72 3.3.7. Riscul valutar.............................................................................................................................................73 3.3.8. Riscul de ţară, banca parteneră şi societăţi de asigurare – reasigurare......................................................75 3.4. Analiza riscurilor băncii prin prisma principalilor indicatori ai activităţii de atragere a resurselor şi realizare a plasamentelor la Banca Transilvania Sucursala Cluj-Napoca..................................................................................78 3.5. Determinarea indicatorilor de rentabilitate şi de risc.........................................................................................84 3.5.1. Indicatorii de rentabilitate...........................................................................................................................84 3.5.2. Indicatorii de risc.......................................................................................................................................87 Concluzii şi propuneri.................................................................................................................................................92

1

Capitolul 1. Riscul bancar 1.1.Noţiuni generale despre risc
Premisele apariţiei riscurilor Riscurile cu care se confruntă instituţiile bancare în activitatea lor sunt determinate de particularităţile specifice domeniului bancar, precum şi de o serie de alte considerente prezentate în continuare. Dublul rol al băncilor, de entităţi economice independente, ce au ca scop maximizarea profitului, pe de o parte, şi de elemente ale sistemului bancar coordonat de banca centrală, având ca obiectiv implementarea politicii monetare a acesteia, pe de altă parte, implică o nouă dimensiune a riscului, în sensul că politicile duse de bănci în scopul realizării obiectului propriu de activitate pot intra în contradicţie cu măsurile de politică monetară impuse de banca centrală la un moment dat. Legăturile de intermediere ale sistemului bancar cu restul economiei sunt esenţiale pentru menţinerea unui echilibru economic stabil, deoarece: pe de o parte valorile materiale se produc în activităţile productive nebancare, iar evoluţia şi stabilitatea băncilor se susţin prin resursele atrase şi, respectiv, prin plasamentele efectuate cu entităţi economice din mediile nebancare; iar pe de altă parte, funcţiile sistemului bancar, ca element al sistemului economic naţional sunt determinate pentru buna funcţionare a fluxurilor financiare şi indirect, a fluxurilor materiale în economie.

2

Ca intermediari financiari, băncile asigură, prin serviciile de atragere a resurselor şi prin plasamentele efectuate, redistribuirea resurselor în economie din zonele aflate în excedent de resurse spre zonele deficitare. Valorile vehiculate în cadrul sistemului bancar sunt de o importanţă ce determină o abordare specifică: fluxurile financiare ce pătrund şi ies din bănci sunt de valori foarte mari, fiind constituite din sume diverse, ce au la bază o multitudine de documente justificative. Sistemul de evidenţă şi control al existenţei şi mişcărilor de bani într-o bancă trebuie să asigure, pe de o parte, o strictă urmărire a existenţei şi mişcărilor de bani. Riscurile decurg din faptul că volumul banilor existenţi ca resurse şi, respectiv, al plasamentelor este constituit din sumele relativ mici ale unei mase mari de clienţi. Există tendinţa de fraudare, foarte mare datorită caracteristicilor banilor, atât pentru personalul bancar implicat direct sau indirect în activitatea ce presupune vehicularea lor, cât şi prin indicatorii ce decurg din aceste caracteristici – lichiditatea şi solvabilitatea. Condiţiile de apariţie a riscurilor bancare sunt determinate de manifestarea unui complex de factori care depind de: evoluţia generală a economiei, schimbări legate de organizarea băncii, luarea unor decizii financiare, condiţiile politice şi economice. Evoluţia generală a economiei determină schimbări ale indicatorilor macroeconomici, şi anume: dinamica PIB pe ansamblu şi pe elemente structurale, evoluţia ratei inflaţiei şi stabilitatea monetară, etc. băncile depind de starea economică a unei ţări la un moment dat, datorită, pe de o parte, faptului că deciziile de politică monetară pe care le ia banca centrală sunt aplicate de către sau prin intermediul băncilor, iar pe de altă parte, băncile îşi atrag resursele şi efectuează plasamentele din şi în mediul nebancar generator de rezultate la nivel macroeconomic şi, în acelaşi timp, afectat de evoluţia generală a economiei. Schimbările legate de reglementările financiar – bancare, precum şi de cele economice influenţează eficienţa şi siguranţa bancară. Dependenţa activităţii de factorul timp face ca o măsură luată la nivel intern de către o bancă în ceea ce priveşte, spre exemplu, procentele de dobândă activă şi pasivă să nu-şi atingă scopul de creştere a activităţii băncii şi de menţinere a echilibrului fundamental între resurse şi plasamente, în cazul în care banca centrală modifică într-un sens nedorit rezultatul rezervei minime obligatorii sau valoarea dobânzii de refinanţare. Modificările politicii monetare impuse de reglementările băncii centrale au, astfel, asupra băncilor un impact direct, însă nu trebuie omis faptul că efectele lor au şi o altă destinaţie, ele
3

adresându-se economiei reale. o singura grupă sau o clasă de riscuri. atât un impact în sine (de regulă sub forma pirderilor directe suportate). de o pregătire necorespunzătoare sau de efectuarea unor operaţiuni ineficiente sau nesupravegheate pot genera pierderi. Intercondiţionarea dintre economic şi politic generează pe termen lung tendinţe poziţive sau negative ce lasă o anumită amprentă asupra imaginii ţării în lume. luându-se în calcul în primul rând riscul de ţară şi apoi riscul băncii. din acest punct de vedere este tratată îndeosebi problema unor pierderi neprevazute la activele bancare. de intermediere în sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora. Perturbările provocate de greşita organizare a băncii. de riscurile evaluate de finanţatori. ceea ce afectează operaţiunile bancare externe. Definirea riscului Cel mai adesea. finanţările externe derulate prin bănci sau linii de credit susţinute de băncile străine printr-o bancă autonomă sunt condiţionate în ceea ce priveşte termenii de dobândă. Alţi autori se concentrează asupra unor pierderi – potenţiale sau efective – cauzate de riscuri cu totul aleatoare şi necontrolabile. cât şi un 4 . prin eliminarea influenţei factorilor cuantificabili. incendiul sau catastrofele naturale.Cei mai mulţi practicieni abordează. ca de exemplu frauda. eficienţa utilizării personalului putând fi evidenţiată doar indirect în rezultatele activităţii. Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii băncii sau instituţiei financiare în chestiune. riscurile bancare sunt considerate din două puncte de vedere sensibil diferite: punctul de vedere teoretic şi cel practic. cei mai mulţi autori se concentrează asupra funcţiei clasice a băncilor. cel mai adesea sub aspectul tehnicilor de gestiune şi doar foarte rar sunt analizate şi mecanismele de transmisie/amplificare a riscului suportat de instituţia financiară. garanţiile sau condiţiile de rambursare. Cuantificarea riscurilor de ţară se face având în vedere aceste tendinţe. reacţia acesteia la modificările normative având o influenţă asupra activităţii în sine şi a rezultatelor activităţii bancare. Resursele umane sunt considerate un activ deosebit de important al unei entităţi economice. Spre exemplu. Evaluarea riscurilor de pierdere legate de factorul uman se face pornind de la premisa că problemele privind personalul sunt relativ cuantificabile şi duc la aprecieri subiective. Condiţiile politice şi economice existente şi de perspectivă ale ţării au implicaţii asupra serviciului datoriei publice. pierderi cauzate de riscuri de piaţă. Atunci când definesc riscul şi gestiunea riscului. de credit sau de lichiditate. de regulă.

impact indus cauzat de efectele asupra clinetelei.Ca agenţi care operează pe diverse pieţe financiare. de cele mai multe ori interdependente prin aceea că pot avea cauze comune sau că producerea unuia poate genera în lanţ alte riscuri.Şi. Cuplul risc-performanţă este indisociabil în universul bancar.Vor adopta ca definiţie standard pe cea lingvistică şi vom considera drept risc probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinţe adverse pentru subiect. Pornind de la funcţia clasică a băncilor.Din această definiţie rezultă că expunerea la risc poate fi efectivă sau potentială. de intermediere în sfera riscurilor financiare. Riscurile bancare sunt acele riscuri cu care se confruntă băncile în operaţiunile lor curente şi nu doar riscurile specifice activităţii bancare clasice. Toate riscurile sunt definite ca pierderi asociate unor evoluţii adverse a rezultatelor (calificate ca risc "downside"). partenerilor şi chiar asupra autorităţii bancare. riscul este privit ca o pierdere neprevăzută la activele bancare. deşi perspectiva celor mai multe analize bancare asupra riscului este îngusta trebuie să subliniem înca de acum că acesta este generat de o multime de operaţii şi proceduri. În literatura de specialitate şi în practica bancară. Universul bancar se caracterizează prin multiple dimensiuni ale riscurilor ce afectează performenţele. iar definirea lor constituie punctul de plecare al gestionării riscurilor. aceste operaţiuni şi proceduri genereaza în permanenta expunere la risc. acesta poate fi definit în mod diferit. Dacă acesta este cadrul – foarte general – în care vom aborda problema riscurilor bancare. 5 .Drept urmare. riscul trebuie privit ca un conglomerat sau complex de riscuri. de credit sau de lichiditate. personalului. băncile se confruntă şi cu riscuri ce nu le sunt specifice (de exemplu riscul valutar). gestiunea bancară este recunoscută prin două ipostaze: • • gestiunea riscurilor. gestiunea globală a bilanţului ("asset and liability management").De aceea. În funcţie de punctul de vedere din care facem analiza riscului. în domeniul financiar cel puţin. prin expunerea la risc vom inţelege valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suportă sau pe care le-ar putea suporta instituţia financiară în cauză. pirderi cauzate de riscul de piaţă. dar pe care trebuie să le gestioneze. atunci putem prezenta şi diferite accepţiuni care se dau riscului bancar ca pe diferite tipuri de riscuri bancare.În acest context.

6 . respectarea reglementărilor bancare în vigoare. controlul în vederea realizării obiectivelor propuse. determină reducerea profiturilor şi a veniturilor acţionarilor sau. organizarea activităţii în sensul optimizării evoluţiei patrimoniului. ca rezultat al unui management deficitar sau al impactului şocurilor reale monetare care perturbă evoluţiile macroeconomice anticipabile. în ultima instanţă. riscurile. Principalele obiective ale gestiunii bancare sunt: maximizarea rentabilităţii. a procesului de administrare. prin ea însăşi. respectiv: o primă orientare se limitează exclusiv la instrumentele şi conceptele de bază. contractele swap. dirijarea. Trebuie avut în vedere şi costul implementării şi exploatării procedurilor care vizează gestiunea riscurilor care nu trebuie să fie mai mare decât expunerea potenţială la risc. în sensul unei orientări de optimizare. toate instrumentele care permit controlarea riscurilor.Gestiunea. O strategie bancară performantă trebuie să cuprindă programe şi proceduri de gestionare a riscurilor bancare care să minimizeze probabilitatea producerii acestor riscuri în concordanţă cu obiectivul principal al activităţii bancare . Consecinţele producerii riscurilor Producerea riscurilor bancare. presupune atribuţii cum sunt:     administrarea unui patrimoniu. tehnicilor şi dispoziţivelor organizatorice necesare băncii pentru a realiza o strategie performantă. minimizarea expunerii la risc. fie prin faliment. fie prin preluarea ei de către o bancă mai puternică.şi cu cel central . respectiv conducerea procesului. În domeniul riscului bancar există 3 orientări relevante. aşa cum a doua orientare a treia orientare evidenţiază şi detaliază complexităţile riscurilor financiare şi se focalizează asupra instrumentelor bancare care administrează ele operează. opţiunile. ieşirea din afaceri a băncii.obţinerea unui profit cât mai mare pentru acţionari.minimizarea pierderilor . gestionării lor. Gestionarea riscurilor presupune ansamblul instrumentelor. Potrivit teoriei bancare. tipologia riscurilor se diferenţiază prin intensitatea de acţiune şi consecinţele pe care acestea le generează. exercitarea dreptului de a dispune asupra sa. contractele la termen.

Riscul de operare – are multe faţete şi este sursa majoră de nemulţumiri ale clienţilor. Pierderile din credite. ca determinant al scăderii profitului şi pe locul trei. făcând totodată obiectul acţiunilor disciplinare din partea organismelor de reglementare. retragerea masivă de depozite. Când o bancă nu-şi mai poate asigura fondurile normal şi trebuie să fie sprijinită de autoritatea de reglementare pentru o perioadă prelungită. O bancă poate avea destule pierderi pentru a ajunge la un capital negativ şi totuşi să opereze normal. demonstrează o pierdere a încrederii deponenţilor în bancă. Atâta timp cât are fonduri. după riscul de credit şi lichiditate. Este posibil ca nici riscul de lichiditate în sine să nu determine starea de faliment. ci o cauză secundară. el însuşi nu determină pierderi sau reduceri de capital. insolvabilitatea nu reprezintă cauza principală a falimentului bancar. În istoria băncilor de pretutindeni. Aceasta nu este o bază sănătoasă pentru strategii financiare pe termen lung. ca atare. o bancă este valabilă. care nu sunt reprezentative pentru ciclul economic în ansamblu. Un asemenea risc devine problematic. Cea mai comună cauză a pierderilor din „operare” rămâne frauda internă. ca principala cauză a colapsului băncilor. dar poate fi utilizată pentru a câştiga timp în perioade de criză. Se poate aprecia că în cazul băncilor mari există două tipuri de factori principali care conduc la starea de faliment: . Lipsa de lichiditate poate rezulta din imprudenţa în constituirea sau utilizarea fondurilor.efectele pierderilor semnificative din credite. Prin definiţie.Riscul de lichiditate – este de natură structurală.lipsa de lichiditate. dacă pieţele au destulă încredere în bancă pentru a-i permite să dezvolte o puternică dependenţă de sursele de finanţare volatile. când piaţa realizează reducerea valorii reale a activelor la niveluri insuficiente pentru a asigura achitarea obligaţiilor. frauda este pe locul doi după riscul de credit. Riscul de credit este maxim în timpul şi imediat după perioadele de recesiune. nu mai există alt remediu decât închiderea sau preluarea ei de către o bancă mai puternică. întrucât investitorii cu amănuntul tind să fie mai puţin sensibili la calitatea creditului bancar. Riscul de solvabilitate – este riscul final care vizează viabilitatea afacerii. în primul rând. Riscul de credit – s-a dovedit de-a lungul timpului ca fiind cel mai periculos dintre toate. 7 . nu duc la falimentul băncii decât dacă deponenţii se aşteaptă ca guvernul să sprijine banca sau dacă aceasta are expunere mică pe pieţele cu ridicata pentru nevoile sale de finanţare. .

o importanţă deosebită revine cuantificării acestora. cu atât activitatea bancară este percepută ca fiind mai riscantă. care permit evaluarea statică şi dinamică a riscurilor. Principalii indicatori care se pot calcula pentru cuantificarea riscului de creditare sunt: • credite totale raportate la total active – cu cât ponderea creditelor în total active este mai ridicată. prin raportarea la standardele internaţionale sau la propria experienţă istorică a băncii. creditele substandard şi cele îndoielnice. Indicatorii riscului de creditare Riscul de credit este mai mare dacă banca adoptă o strategie agresivă de piaţă. rezerve pentru pierderi din credite raportate la total credite – exprimă anticipările manageriale privind evoluţia calităţii portofoliului de împrumuturi. Posibilităţi de cuantificare a riscurilor bancare În cadrul analizei riscurilor bancare. tinzând către 0. beneficiile tind să scadă dacă se acceptă numai plasamente sigure. Cu cât creşterea rezervelor planificate pentru care se constituie provizioane este mai mare. credite de calitate medie raportate la credite totale (rata riscului de credit) – exprimă direct ponderea creditelor de calitate inferioară în total credite. dar îşi creează oportunităţi şi veniturile pot creşte. care face ca orice acţiune să fie menită să mărească simultan şi o creştere a profitului de risc. 8 . singur riscul de lichiditate nu poate duce la falimentul băncilor. • • profit brut / provizioane pentru pierderi din credite – reflectă costul acoperirii riscului de creditare asumat de bancă. cu atât se poate presupune că banca anticipă pierderi mai mari şi că este de aşteptat o scădere a calităţii portofoliului de credite. Creditele de calitate medie cuprind: credite în observaţie. fondată pe ideea relaţiei bine definite a acestora cu veniturile. dar acoperirea acestora nu este singura sa destinaţie. Gestionarea adecvată a riscurilor constituie o componentă esenţială a managementului bancar. pe baza unor indicatori specifici. acceptând plasamente în credite de calitate medie. În consecinţă. Invers. • • credite restante raportate la total credite – acest raport trebuie să aibă valori cât mai mici.„Încrederea” este aproape un sinonim pentru lichiditate. Profitul este sursa principală de finanţare a pierderilor.

este aproape imposibil să se aprecieze pe baza lor viitoarele probleme legate de credit. banca nu trebuie să facă transformare de scadenţă. rezultând riscul de lichiditate. ponderarea cu numărul curent al grupei de scadenţe respective. în condiţiile curbei crescătoare a dobânzii. căci pentru acoperirea lor banca trebuie să găsească resurse suplimentare. banca transformă pasivele pe termen lung în active pe termen scurt. ci prin raportare: IL = ∑ pa siv e p o n de ra te _ ∑ a ctiv e p o n de rate _ Sistemele de ponderare sunt două: ponderarea cu numărul mediu de zile (luni sau ani). dar nu prin diferenţă. Dacă IL <1. Probleme de gestiune apar acolo unde pasivele nete simple sunt poziţive. luni sau ani 9 . corespunzător fiecărei perioade. Dacă IL =1. transformarea medie a scadenţelor (TS) – exprimă în număr de zile. • pasive nete cumulate – se calculează ca diferenţă între pasivele şi activele cumulate corespunzătoare fiecărei benzi de scadenţe şi sunt folosite pentru a semnala perioada de maximă nevoie de lichiditate. • indicele lichidităţii (IL) – se calculează pe baza aceloraşi date.Deoarece nici unul dintre aceşti indicatori nu anticipează. Valoarea optimă a acestui indicator este 1 (100%). Indicatorii riscului de lichiditate O primă grupă de indicatori de lichiditate cuprinde: • pasivele nete simple – se calculează pentru fiecare perioadă ca diferenţă între pasivele şi activele cu aceeaşi scadenţă şi exprimă măsura în care activele scadente acoperă pasivele scadente. banca face transformarea din pasive pe termen scurt în active pe termen lung. Dacă IL >1.

banca se află în postura de a fi nevoită să atragă resurse. valoarea subunitară a raportului. acest decalaj de maturitate necesitând o finanţare în cazul neprelungirii la scadenţă a resurselor. Trebuie să se recurgă la surse de lichiditate pentru acoperirea acestui deficit. gradul de îndatorare pe termen scurt – se calculează pentru perioade foarte scurte de timp şi pe benzi de scadenţă. ci şi în raport de alte elemente ale bilanţului. O a doua grupă de indicatori cuprinde: poziţia lichidităţii – se calculează pe zile (pentru săptămâna următoare). Reflectă intervalul de timp în care ajung la maturitate activele. ca diferenţă între activele lichide şi pasivele imediate. Pentru ca gradul de lichiditate să poată fi mai bine perceput. Pasivele imediate sunt constituite din depozitele volatile plus împrumuturi scadente de rambursat. aceasta însemnând un echilibru între noile solicitări de credite şi împrumuturile scadente. pe săptămâni (pentru luna următoare) şi pe luni (pentru anul următor). de regulă. opun elemente de activ cu cele de pasiv. De mare utilizare şi cu semnificaţie sunt: 10 . trebuie ca acesta să fie interpretat nu numai în sumă. Activele lichide sunt reprezentate de sumele din contul curent la Banca Centrală plus plasamentele scadente de încasat. banca se află în ipostaza de surplus de resurse pe care trebuie să le fructifice în condiţii de maximă profitabilitate şi minim de risc. atunci resursele lichide de care dispune banca depăşesc necesarul său pentru perioada corespunzătoare. atunci activele lichide sunt insuficiente pentru onorarea integrală a obligaţiilor imediate. ca raport între solicitările noi faţă de piaţă şi împrumuturile scadente: Rata = Solicitări noi de credite / Împrumuturi scadente în aceeaşi perioadă Mărimea acestui indicator trebuie să se situeze aproape de mărimea 1. deoarece permite exprimarea în unităţi de timp a transformării practicate. Dacă poziţia lichidităţii este negativă. În cazul în care raportul are valori supraunitare.diferenţa dintre scadenţa medie ponderată a activelor bancare şi cea a pasivelor bancare. după data de scadenţă a pasivelor. În sens invers. Dacă poziţia lichidităţii este poziţivă. prin indicatori care. TS = _ ∑ a c tiv _ p o n d e r a te ∑ pa sive po nd era te e ∑ pa sive ∑ a c tiv e Transformarea medie a scadenţelor sugerează mai bine riscul de lichiditate.

• Lichiditatea imediată – reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de trezorerie (numerar.) cu capitalul suplimentar (alte rezerve. • Lichiditatea globală – reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a se transforma pe termen scurt în lichidităţi. cont curent la BNR) de a face faţă datoriilor pe termen scurt. etc. Aceasta cuantifică. raportul dintre fondurile proprii de care dispune o bancă şi calitatea activelor din punct de vedere al riscului de rambursare. asociat acestora. datorită relevanţei privind forţa financiară a băncii analizate. dar variază în funcţie de gradul de dezvoltare a pieţelor financiare secundare şi de volatilitatea depozitelor la vedere. iar suma totală a expunerilor mari nu va putea depăşi de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale băncii. rezerve. o atenţie deosebită este acordată ratei de solvabilitate. • Lichiditatea în funcţie de total depozite – reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a face faţă datoriilor reprezentând totalul depozitelor şi al împrumuturilor. 8/1999 se stipulează că nivelul unei expuneri mari nu poate depăşi 20% din fondurile proprii ale băncii. O rată scăzută sub 1 înseamnă un exces de lichiditate şi un profit diminuat. Prin 11 . diferenţe favorabile din reevaluarea patrimoniului). pentru a satisface obligaţiile de plăţi exigibile. Fondurile proprii se determină prin însumarea capitalului propriu (capital social. Valoarea optimă a indicatorului este de 15%. Se calculează ca raport între activele lichide şi total depozite. Se calculează ca raport între activele lichide (numerar + depozite la vedere la BNR şi la alte bănci + sumele în tranzit + bonuri de tezaur) şi total active. profit nerepartizat. calculându-se prin raportarea activelor lichide la depozitele la vedere. la scadenţă. în principal. Indicatorii de solvabilitate În cadrul analizei efectuate de instituţiile de supraveghere şi alte organisme financiare internaţionale. prime legate de capital. în Norma BNR nr. În vederea întăririi controlului riscului de credit. Expunerea netă se calculează ponderând activele băncii la valoarea netă în funcţie de gradul lor de risc de credit. subvenţii pentru investiţii.• Total credite acordate / total depozite – reflectă proporţia din resursele atrase de la deponenţi care este împrumutată altor clienţi. Valoarea 1 a acestei rate exprimă o situaţie normală. datoria subordonată.

expunere mare se înţelege expunerea netă faţă de un singur debitor a cărei valoare reprezintă cel puţin 10 din fondurile proprii ale băncii. Indicatorii riscului ratei dobânzii Indicatorii riscului ratei dobânzii în practica bancară sunt: • Riscul ratei dobânzii – se calculează ca raport între activele productive şi pasivele purtătoare de dobânzi. Indicele de sensibilitate a băncii la variaţia ratei dobânzii pe piaţă = active sensibile / pasive sensibile. Marja procentuală netă a dobânzii bancare – se calculează ca raport între nivelul mediu al ratei dobânzii active şi nivelul mediu al ratei dobânzii pasive. împrumuturi de pe piaţă sau de la Banca Centrală). marja constantă arată că banca are dificultăţi în obţinerea profitului. În ceea ce priveşte semnificaţia potenţială: • marja scăzută este expresia unei mari dependenţe de dobânzi pe termen scurt şi pasive volatile. datorită costurilor mari ale fondurilor. Marja netă a dobânzii bancare – exprimă în unităţi monetare diferenţa dintre veniturile din dobânzi aferente activelor valorificabile şi cheltuielile cu dobânzile corespunzătoare. marja ridicată este expresia succeselor în managementul activelor şi pasivelor. Indicatorul GAP(ecartul) – se calculează ca diferenţă între activele sensibile la dobândă (instrumente de credit cu dobânzi variabile) şi pasivele sensibile la dobândă (depozite cu dobânzi variabile. dar poate fi şi expresia unui plasament în active foarte riscante. • • • • • Rata GAP relativă = GAP / total active. Marja netă a dobânzii = venituri din dobânzi – cheltuieli cu dobânzile Marja procentuală brută a dobânzii bancare – se calculează prin raportarea marjei nete a dobânzii la total active generatoare de venituri (de la care se încasează dobânzi). • • • Băncile de detaliu înregistrează marje nete de dobânzi mai ridicate. în timp ce băncile mari unele mai scăzute. 12 • .

c) Riscuri operaţionale şi tehnice: .riscul de prelucrare a operaţiilor.) şi tratarea lor corelată permite observaţii ce pot facilita atât înţelegerea procesului de gestiune. datorită dificultăţilor de previzionare a ratei dobânzii.riscul de imagine comercială. urmărindu-se o scădere cât mai mare a acestuia. Multe riscuri prezintă trăsături comune (cause. O clasificare propusă de Henri-Pierre Maders* este cea în riscuri clasice şi riscuri specifice ale băncii: I Riscurile clasice: a) Riscurile comerciale .Valoarea maximă a acestui indicator este 1.risc legat de telecomunicaţii. Băncile care îşi propun să evite acest risc. 1994 13 . Paris. . . cât şi practic.riscul de fraudă. Ca orice societate. cât şi asimilarea unor procedee şi tehnici. banca se confruntă cu un număr mare de riscuri.riscul accidental. Dacă banca analizată are acest indice peste 1.2. MAD. şi mai ridicată dacă ratele dobânzii cresc. Unele dintre acestea se regăsesc la nivelul oricărei întreprinderi. au acest indicator foarte aproape de 1.Clasificarea riscurilor bancare Gruparea riscurilor bancare în clase şi tipuri de risc este necesară atât în scop didactic.riscul de deturnare de fonduri. . instrumente/tehnici de gestiune.riscul privind sistemul informaţional.riscul privind prelucrarea informaţiilor . .riscul produsului nou.riscul concurenţial. 1.riscul studiilor informatice. iar altele sunt specifice numai societăţilor bancare. profitabilitatea băncii va fi mai scăzută dacă ratele dobânzii scad. metode de evaluare etc. . b) Riscurile asupra bunurilor şi persoanelor: . . . * Henri-Pierre Maders "Audit operationnel dans les banques".

.riscul de reglementare.risc de subcontractare. .riscul deontologic.d) Riscuri de gestiune internă .risc de credit.risc de gestiune a personalului. . . II Riscurile specifice băncilor a) Riscuri financiare .risc de dependenţă tehnologică.risc de comunicare.riscul strategic. .risc de piaţă. . .risc de rată de schimb (curs de schimb). 14 . .risc de deficienţă funcţională. . b) Risc de contarpartidă .risc de capital (de solvabilitate).risc interbancar. .risc de rată a dobânzii. Toate aceste tipuri de riscuri sunt sugestiv ilustrate prin "constelaţia" riscurilor bancare din figura 1. . .risc de ţară. .risc de lichiditate.

15 .

faliment Riscuri ambientale Risc sectorial sau geografic (risc de ţară. Gestiune internă Riscuri de contrapartidă Semnătură. insuficienţă organizatorică…) Riscuri de strategie Orientare necorespunzatoare Dezechilibre/mijloace/ finalitate/renatbilitate/risc Imagine. Solvabilitate. deontologiei Riscuri politice Riscuri bancare şi nebancare COSTURI Valoare expusă riscului (Value at Risk) risc maxim admisibil ALEGERE Riscuri externe Politică. fraude. uman. Rentabilitate.Y. acţionari dezbinaţi. Schimb confidenţialitate.: Constelaţia riscurilor bancare* Risc de management (Conducere slab informată sau nepregătită. mise en oeuvre du control interne des risques des banques". fiscalităţii. deturnări de fonduri) Riscuri privind alte activităţi (riscuri nebancare) Riscuri diverse * Sursa: P. 1996 16 . social. credit.Figura 1. sistematic COSTURI ⇓ Riscuri tehnice Riscuri operaţionale Riscuri economice Erori de previziune Riscuri tehnice Tehnologii. conferinţa de la Grenoble. Rată. dispersia riscurilor) Risc sistemului Riscurile de piaţă informatic Lichiditate. Administraţie. integritate. Thoraval "Evolusion.rentabilitate Lipsă de Legislaţie. (Disponibilitate. comunicare Riscuri etice Nerespectarea reglementărilor. funcţionalitate.

punerea în aplicare a unui management eficient. calcularea indicatorilor de activitate pe baza pieţei şi analiza marjelor şi a angajamentelor pe categorii de pieţe. precum şi crearea unui comitet de marketing. o mai bună coordonare a relaţiilor cu publicul. o reţea 17 . capitaluri şi care se confruntă cu riscuri de unde pot rezulta câştiguri sau pierderi: a) Riscurile comerciale sunt: a1) Riscul produsului nou sau riscul lansării produsului sau risc concurenţial se datorează inadecvării unui produs sau serviciu la nevoile clienţilor sau al concurenţei. depăşirea nivelului planificat al costurilor specifice şi lipsa de profesionalism a echipei manageriale. Banca are în activitatea sa o fundamentare materială prin echipamente şi instalaţii specifice: seifuri şi mijloace de protecţie a valorilor prin sisteme de alarmă şi pază. segmentarea comportamentală a clienţilor şi crearea unui comitet de comunicare externă. la un moment dat. a2) Riscul concurenţial sau risc sectorial datorat riscului legat de poziţia băncii pe o piaţă. pentru atenuarea acestui risc. Riscul produsului nou poate fi gestionat prin realizarea studiilor de piaţă. ceea ce duce la scăderea nivelului de activitate şi necesitatea de a soluţiona reclamaţiile de la clienţi. Acest risc poate genera o investiţie nerentabilă şi o scădere a activităţilor curente ale băncii.I Riscurile clasice (riscuri de întreprindere) decurg din faptul că banca este o afacere în care se angajează oameni. b) Riscurile asupra bunurilor şi persoanelor sunt: b1) Riscul accidental (risc de insecuritate fizică) se datorează unui eveniment întâmplător care pune în pericol securitatea fizică a bunurilor sau personalului băncii (exemplu: un colaborator suferă un accident rutier cu un vehicul al băncii). Se recomandă. interogarea clientelei. a clienţilor actuali sau potenţiali. faţă de activitatea comercială a băncii. a3) Riscul imaginii comerciale sau riscul politicii comerciale se datorează percepţiei negative. crearea unui comitet de marketing. Se recomandă chestionarea clienţilor. Cauzele acestui risc pot fi articolele defavorabile apărute în presă sau relaţii slabe cu publicul. Cauzele sunt studiul insuficient al produsului sau al piaţei şi înregistrarea unei cereri sub nivelul anticipat. Poate fi generat de concentrare puternică a rentabilităţii într-un număr restrâns de pieţe şi duce la pierderi financiare şi o rentabilitate scăzută.

b3) Riscul de deturnare de fonduri (risc de furt) este cauzat de operaţii neautorizate efectuate de un angajat al băncii în favoarea sa. riscul calităţii serviciilor. reavoinţă şi proceduri de control ineficiente. Se recomandă încheierea de contracte de asigurare. atunci când nu pot fi detectate din timp şi recuperate. coduri de acces confidenţiale. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă încheierea de contracte de asigurare. realizare. a familiilor lor sau clienţilor băncii. singur sau cu ajutorul complicilor. Se datorează neseparării sarcinilor unui angajat sau excesului de încredere acordat unui angajat "model". Se datorează nerespectării normelor de securitate şi întreţinerii defectuoase a bunurilor băncii. dezvoltarea mobilităţii interne. pregătirea personalului. Conduce la acordarea de despăgubiri clienţilor. tablouri de bord ale activităţilor. utilizarea camerelor de luat vederi. crearea unui serviciu de control. crearea unui comitet de organizare şi informatică. înregistrându-se o creştere a poliţei de asigurare. b2) Riscul de fraudă (sau risc de insecuritate fizică) se datorează unui eveniment inteţionat care vizează securitatea fizică a bunurilor şi personalului. control la primul nivel). supravegherea permanentă a conturilor. prin verificarea preventivă şi prin asigurări corespunzătoare de acoperire a riscurilor. deteriorarea imginii băncii şi necesită timp pentru corectarea greşelilor. Fraudele pot afecta sensibil rentabilitatea băncii. Poate genera acordarea de despăgubiri financiare. cât şi sistemul de interconexiune a sistemelor sale cu exteriorul. respectarea normelor de securitate şi crearea unui comitet de securitate funcţional. Cauzele acestui risc pot fi: eroarea de înţelegere. de contabilizare. punerea în aplicare a procedurilor interne de securitate. slăbirea încrederii şi afectarea imaginii băncii. Apare datorită comiterii unor furturi sau a unor acte contrare intereselor băncii de către angajaţii acesteia. 18 . Pentru gestionarea acestui risc se recomandă folosirea de proceduri eficiente. risc administrativ. iar protecţia se asigură prin echipamente de înaltă performanţă. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă: o bună separare a funcţiilor angajaţilor. prin circuite de rezervă. risc "back . atribuirea angajaţilor băncii de portofolii de clienţi pe durate determinate.informatică cuprinzând propria reţea de calculatoare. c) Riscurile operaţionale şi tehnice sunt: c1) Riscul de prelucrare a operaţiilor (risc operaţional. angajarea agenţilor de securitate. separarea funcţiilor (autorizare.office") se datorează modului de prelucrare administrativă şi contabilă a operaţiilor.

d) Riscurile de gestiune internă sunt: d1) Riscul de reglementare (risc judiciar. a materialelor folosite (calculatoare. muncă suplimentară şi reclamaţii ale clienţilor. telex. c4) Riscul prelucrărilor informatice (risc de sistem. datorită erorilor de înţelegere. Acestea determină reclamaţii din partea clienţilor şi deteriorarea imaginii băncii. alcătuirea unui plan de supraveghere (fişiere sursă. Cauze pot fi: lipsa de viziune globală asupra sistemului informaţional.c2) Riscul sistemului informaţional sau risc de arhitectură. fiscal sau penal) apare datorită neaplicării dispoziţiilor legale sau a reglemntărilor în vigoare. neînţelegerea între beneficiar şi informatician şi nememorarea operaţiilor. monitoare) şi modului de organizare a prelucrărilor (în timp real sau după procesare) băncii. riscul de alterare a datelor) se datorează modului de funcţionere a aplicaţiilor şi sistemului logic pe care îl utilizează banca. baze de date. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă realizarea unei modelări a sistemului informaţional cu ajutorul unei metode. plan de securitate. respectiv creşterea impozitelor pentru dobânzi din anumite operaţii şi scăderea impozitelor pentru câştigurile din alte operaţii pot duce la 19 . Pentru gestionarea acestui risc se recomandă planificarea riguroasă a prelucrărilor. Cauze: erori de percepere şi metode de control ineficiente. Cauzele acestui risc pot fi: slaba pregătire a echipei de implementare. aplicaţii). crearea unui comitet de organizare şi informatică. sisteme). c3) Riscul studiilor informatice (risc aplicativ. ca de exemplu Merise. crearea unui comitet de organizare şi informatică. Poate fi generat de greşelile de planificare a înregistrărilor informatice şi produce întârzierea prelucrărilor. riscul de pătrundere. se datorează arhitecturii generale a sistemului informaţional (aplicaţii. c5) Riscul legat de telecomunicaţii se datorează riscului de pierdere a informaţiilor prin alterarea suportului de date transmise de către bancă (telefon. Modificările sistemului de impozitare. Se recomandă codarea datelor confidenţiale. Poate antrena fraude şi erori de contabilizare. risc de concepţie sau de securitate logică) se produce în faza de concepere a programelor informatice. crearea unui comitet de supraveghere şi informatică. divulgării informaţiilor confidenţiale. e-mail). dezvoltarea controlului la primul nivel. Reglementările noi privind leasingul sau fondurile comune de creanţe au schimbat preferinţele clienţilor cu privire la operaţiuni şi acestea au determinat orientări structurale şi organizatorice sau au dus chiar la diminuarea activităţii bancare. risc de securitate logică. slabei acoperiri informaţionale.

Cauze: nepunerea de către bancă. organizare. raporturile dintre cel ce profesează şi client sau public. în cazul unei demisii să nu producă pagube băncii. conduita celor care o exercită. Angajatul băncii trebuie: să fie transparent în ceea ce priveşte activităţile personale. utilizeze bunuri ale bănci în scop personal. să furnizeze informaţii despre operaţiunile clienţilor sau cele ale băncii. intenţionat. profite de informaţiile confidenţiale în avantajul lui. de politică generală) exprimă probabilitate de a nu alege strategia optimă în condiţiile date.amenzi sau retragerea autorizaţiei de funcţionare. elaborarea unui proiect de strategie. control de gestiune. Acest risc poate antrena pierderi financiare şi deteriorarea imaginii băncii. Riscul deontologic sau riscul de control intern se datorează neplicării de către bancă a principiilor deontologice ale sectorului bancar. d2) Riscul deontologic Deontologia reprezintă ansamblul de reguli şi îndatoriri pe care le impune o profesie. în aplicare a unei legi sau reglementări în scopul dezvoltării activităţii sale. să aibă un comportament exemplar. d4) Riscul de deficienţă funcţională (risc funcţional) se datorează absenţei sau slabei organizări a mai multor factori importanti de gestiune ai băncii (contabilitate. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă consultarea experţilor. produse şi zone geografice pe care o implică definirea strategiei băncii într-un mediu complex. El este inerent oricărei selecţii de pieţe. Consecinţe: sancţiuni ale autorităţilor bancare . achiziţii de bunuri. avantaje. d3) Riscul strategic (risc de management. abuzeze de poziţia lui în materie de credite. cadouri. marketing). audit. control intern. resurse umane. profesia de bancher este o profesie cu o amplă deontologie. Cauzele acestui risc sunt: aplicarea unei politici de reducere a personalului băncii în scopul realizării de economii la 20 . Angajatul unei bănci nu trebuie: - Cosecinţele acesui risc pot fi sancţiunile administrative şi penale. În concluzie. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă redactarea unui cod deontologic şi crearea unui comitet deontologic. crearea unui comitet de strategie.modificarea preferinţelor privind instrumentele de economisire.

De aceea trebuie acordată o atenţie deosebită pregătirii profesionale. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă utilizarea unei tehnologii comună mai multor producători. Acest tip de risc apare datorită caracteristicilor componentelor în funcţie de producător. Se recomandă încheierea unor contracte ferme şi cu specificarea unor penalităţi în caz de nerespectare a clauzelor contractuale. Este un risc de calitate profesională care poate implica erori mai mari sau mai mici. d8) Riscul de comunicare corespunde riscului financiar sau comercial legat de comunicarea externă de către bancă a rezultatelor şi startegiei sale. Din acest motiv se poate ajunge la imposibilitatea înlocuirii sistemului informatic. d5) Riscul de gestiune a personalului (de organizare.cheltuielile cu personalul. cu consecinţe catastrofale sau nesemnificative. d6) Riscul de subcontractare (risc de dependenţă) determinat de contractarea de către bancă a unui personal interimar sau prestatori de servicii (în special în domeniul informatic). riscurilor potenţiale de divulgare şi informaţii. d7) Riscul de dependenţă tehnologică determinat de utilizarea unor tehnologii care conectează banca cu un anumit furnizor al său. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă o mai bună pregătire a personalului conform posturilor ocupate (calitate şi cantitate). Pentru gestionarea acestui risc se recomandă crearea unui comitet de comunicare financiară însărcinat cu evaluarea comunicărilor exterioare. datorită lipsei de competenţă tehnică a personalului. 21 de nedivulgare a anumitor . cât şi prin acţiuni de completare a cunoştinţelor şi ridicare a nivelului profesional. Consecinţe pot fi: pierderea independenţei băncii şi pierderi datorate de reacţia concurenţilor. Poate fi urmarea unui anunţ comercial sau financiar. un interviu al unui director al băncii pentru o publicaţie economică şi datorită analizelor făcute de instituţii specializate în momentul fuziunii-achiziţiei. Apariţia acestui risc poate face imposibilă asigurarea funcţionalităţii aplicaţiei informatice. costului de înlocuire a aplicaţiei sau a modului de lucru. uman sau social) apare datorită pregătirii insuficiente a personalului sau datorită sistemului de gestiune a resurselor umane ale băncii. Apare din cauza aplicării unui management neadecvat specificului socio-cultural al diferitelor ţări în care banca are filiale ceea ce duce la revendicări sociale şi nemotivarea personalului. atât prin nivelul de acceptare la angajare. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă punerea în aplicare a unui management specific ţării în care banca îşi desfăşoară activitatea şi crearea unui comitet de resurse umane.

Durata măsoară perioada de recuperare efectivă a unui element de activ sau pasiv (măsurată în unităţi de timp). Riscul variaţiei ratei de dobândă se măsoară prin gradul de sensibilitate al activelor şi pasivelor (relativ) sau gap (absolut). Faţă de dobânda prevăzută în contract. O modificare neprevizibilă a ratelor de dobândă poate afecta serios rentabilitatea unei bănci şi astfel valoarea adăugată a acţionarilor. 22 . cât şi a scadenţei activelor. Băncile pot gestiona riscul de rată a dobânzii prin adaptarea duratei sau prin sau prin adoptarea uneia din metodele de inginerie financiară. Acest tip de risc se datorează acordării neechilibrate a creditelor cu rată de dobândă fixă şi a celor cu rată de dobândă variabilă cât şi datorită faptului că banca fixează un nivel al ratei defavorabil faţă de nivelul de piaţă. dobânda de piaţă poate să se modifice astfel: • să crească. - care dobânzile cresc. pasivelor sensibile şi a elementelor extrabilanţiere. În acest grup de riscuri se includ: a1) Riscul de rată a dobânzii Reprezintă diminuării veniturilor bancare şi a profiturilor ca urmare a evoluţiei ratei dobânzii. generând sporirea veniturilor pentru creditor şi a obligaţiilor pentru debitori.II Riscuri specifice băncilor sunt reprezentate de: a) Riscurile financiare Ele pot fi considerate cel mai important grup de riscuri bancare datorită faptului că proasta lui gestionare produce cele mai multe falimente bancare. volumul. • să scadă generând diminuarea veniturilor pentru creditor şi a obligaţiilor pentru debitori. atât în ceea ce priveşte nivelul stabilit în contract. Instrumentele ingineriei financiare (metodele de acoperire a gap-ului) sunt activităţile extrabilanţiere pe care le desfăşoară băncile sub forma: swap de rată a dobânzii. Interesele părţilor sunt contrare şi: - debitorul poate solicita rambursări anticipate în cazul în care dobânzile scad faţă de creditorii băncii pot solicita denunţarea contractului şi retragerea depunerilor situaţie în Riscul de rată a dobânzii apare datorită necorelării ratei dobânzii.

Întrucât creşterea previzibilă a dobânzii este cuprinsă în calculul marjei nete a dobânzii. Prin natura lor. floors. măsurat prin modificările neprevizibile ale ratei dobânzii. Figura 2. : Relaţia dintre riscul de rata a dobânzii şi valoarea de piaţă a unei instituţii financiare Instituţia de economii şi de împrumuturi Modificarea valorii firmei Banca Modificarea neprevăzută a ratei dobânzii Se presupune că atât banca cât şi instituţia de credit au un gap negativ al duratei (adică depozitele pe termen scurt şi credite pe termen lung). o bancă stabileşte o rată a dobânzii fixă la un împrumut cu o scadenţă mai mare decât scadenţa sursei de finanţare a împrumutului. şi speră ca rata dobânzii să nu crească mai mult decât s-a prevăzut. Instituţia financiară este mai sensibilă la 23 . opţiuni. Modificările neprevizibile şi nefavorabile reduc marja netă a dobânzii şi profiturile bancare. Figura 2. şi modificările în valoarea ei de piaţă. pune în evidenţă relaţia dintre riscul de rată a dobânzii al unei instituţii financiare. băncile mizează pe modificarea retelor de dobândă.- operaţiuni futures. De exemplu. caps. modificarea neaşteptată a ratelor generează riscul de dobândă.

a3) Riscul de lichiditate (risc de finanţare) Reprezintă dificultatea băncii de a procura resursele necesare pentru a face faţă propriilor angajamente la un moment dat. fapt determinat de mobilitatea capitalului. (USD) = ds - CSt . În condiţiile mobilităţii capitalului este importantă legea parităţii dobânzilor sau legea lui J. di = dobânda internă. a = factorul de converire pentru a ajunge la expresia anuală. Nivelul cursului de schimb poate fi influenţat sau nu de modificarea dobânzilor în cele două ţări. conform căreia un bun identic.CSt CSt Conform teoriei parităţii ratei dobânzii: unde: CS = cursul spot. factorul de convertire este egal cu 4. Este cauzat de: 24 .1 . a[CF . are acelaşi preţ. conform căreia: Dob. iar pentru cursul forward peste 1 lună factorul de convertire este egal cu 12. Fisher. CF = cursul forward (peste 3 luni). Dacă ratele dobânzii cresc neprevăzut. produs oriunde.CS ] 1 + di = CS 1 + de Pentru cursul forward peste 3 luni. a2) Riscul de rată de schimb Riscul de schimb este riscul de a înregistra pierderi datorită variaţiei cursului monedei naţionale în raport cu o monedă străină (de referinţă) la băncile care au creanţe şi datorii în monede străine.modificarea neprevăzută a ratei dobânzii. atunci valoarea de piaţă a instituţiei financiare va scădea mai mult decât valoarea de piaţă a băncii şi invers. În condiţiile în care sursul de schimb are la bază teoria parităţii puterii de cumpărare (PPC). Modificarea dobânzilor poate duce la migrarea capitalurilor. situaţie reflectată printr-o pantă mai mică a graficului. Acest risc este strâns legat de riscul ratei dabânzii. rezultă că modificările preţurilor interne vor determina modificări ale cursului de schimb. de = dobânda externă.

. expresie a situaţiei financiare globale. orientările spre plasamentele de capital reduc volumul depozitelor bancare şi reduc baza de afaceri a băncilor. bancă sau faţă de ansamblul sistemului bancar. prin:   volumul resurselor de care poate beneficia. nivelul dobânzii la care îşi procură resursele. sructura lor financiară. tot mai costisitoare în condiţiile în care cererea creşte pe măsură ce deponenţii îşi retrag depozitele. În condiţii normale. Accesul la resurse este diferenţiat. pe timpul duratei minime de lichidare a poziţiilor (titluri sau devize). inclusiv cele din conturile băncii de la banca centrală. a4) Riscul de piaţă (de variaţie a valorii activelor financiare) Se referă la deviaţiile nefavorabile ale valorii de piaţă ale poziţiilor. . şi de dezvoltarea operaţiunilor cu instrumente derivate. Creşterea riscurilor bancare în ansamblul lor. care sunt determinate de: nevoile de resurse şi regularitatea lor.utilizarea tuturor disponibilităţilor existente. toate aceste elementeamplifică posibilitatea realizării riscului de lichidităţi. nivelul rating-ului. determină pierderi din ce în ce mai importante. cresterea nerambursărilor de către clienţii în dificultate care generează rentabilitatea băncilor. Riscul de lichiditate este amplificat.- structura dezechilibrată a bilanţului (credite pe termen mediu şi lung finanţate din sau de retragerea masivă a depozitelor de către clientelă ca urmare a pierderii într-o depozite la vedere).contractarea de împrumuturi de la alte bănci. în funcţie de calitatea semnăturii unei bănci. în condiţiile actuale. utilizare în scară. Lichiditatea este asigurată prin condiţiile de acces ale băncilor la piaţa monetară.lichidarea activelor (titluri şi alte deţineri). Pentru bancă această retragere masivă are urmări negative care. calitatea planificării în decursul timpului. În aceste situaţii băncile vor proceda la: . Riscul de piaţă intervine datorită faptului că preţurile acestor valori sunt determinate de piaţă şi datorită înrăutăţirii situaţiei financiare a 25 . riscul de lichiditate este legat de capacitatea băncii de a-şi mobiliza resurse la costuri normale.

Riscul de piaţă se determină pornind de la instabilitatea parametrilor de piaţă: dobândă. Pentru înlăturarea riscului de piaţă trebuie: evaluat periodic portofoliul fără a neglija costul tranzacţiilor mai mari în situaţia lipsei supravegheată piaţa bursieră. care urmăreşte să realizeze o proporţie minimă între capitaluri şi activele riscante (8%). Utilizarea acestei metode dă posibilitatea evaluării capitalului şi deci a fondurilor proprii necesare acoperirii riscului de pierdere potenţial. VAR permite calcularea pierderii pe un orizont de timp dat şi ajută la luarea deciziei în ceea ce priveşte valoarea acceptată a riscului de pierdere. Instabilitatea se măsoară prin volatilitate. situaţie în care se recomandă termene lungi pentru lichidarea poziţiilor. Pentru a controla riscul de piaţă trebuie ca variaţiile unui portofoliu de instrumente să fie inferioare unui plafon stabilit. în momentul în care poziţiile devin nefavorabile se recomandă lichidarea cât mai repede pentru a diminua pierderile. Pentru evaluare riscului de piaţă se utilizează metoda VAR (Value at Risk). Riscul de piaţă este influenţat de lichiditatea pieţei. Acest risc depinde de: fondurile proprii disponibile. Astfel. curs de schimb. adică să aibă din start un capital corelat cu mărimea riscurilor asumate. Adecvarea fondurilor proprii în funcţie de riscuri ocupă un loc central în gestiunea riscurilor şi face obiectul reglementărilor prudenţiale. În aceste condiţii se observă că acest capital propriu este destinat acoperirii efectelor negative ale riscurilor. norma Cooke. de lichidităţi. - 26 . gradul de risc al operaţiunilor asumate (riscuri asumate). În cazul apariţiei acestui risc.societăţilor care au emis acţiunile deţinute în portofoliul băncii şi nediversificării portofoliului de titluri. banca trebuie să aibă posibilitatea de acoperire a lui. Se aplică. începând cu 1992. a5) Riscul de capital (de solvabilitate) Reprezintă riscul de a nu dispune de fonduri suficiente pentru a acoperi eventualele pierderi. indici bursieri. de posibilităţile proprii de a răpunde solicitanţilor. care reprezintă pierderi pentru bănci. pe o piaţă lipsită de lichiditate tranzacţiile fiind dificil de realizat şi foarte costisitoare.

Una din măsurile principale de prevenire a riscurilor este sistemul de delegare a deciziilor. prin utilizarea metodelor de credit scoring. risc de nerambursare) Reprezintă riscul pierderilor determinate de încălcarea obligaţiilor debitorilor prevăzute în contractul de credit. 27 . Manifestările acestui risc sunt: întârzierea plăţii dobânzilor sau a ratelor. sisteme în care o importanţă deosebită o au criteriile de selecţie care trebuie să fie restrânse ca număr. a posibilităţii de a asigura rambursarea creditului în condiţiile date. familiale. iar banca pentru prevenirea riscului de credit trebuie să ia măsuri de prevenire din timp printr-o strictă selecţie a debitorilor. iar ca o situaţie extremă falimentul debitorului când pierderile sunt irecuperabile. astfel: b1) Riscul de credit (risc de insolvabilitate a debitorilor. sau alte persoane beneficiare de serviciile furnizate de bancă. dar de mare semnificaţie. angajează responsabilităţi colective prin comisii. de acordare a creditelor în funcţie de riscuri. titulari de credite. Prin acest sistem se :    descentralizează deciziile.b) Riscurile de contrapartidă (de parteneriat) Ele apar datorită faptului că băncile desfăşoară relaţii de parteneriat cu deponenţii şi creditorii şi cu o multitudine de debitori. elemente de aritmetică a informaţiilor. comportamentului moral. se axează pe utilizarea metodelor informatice. - Distribuirea creditelor acordate persoanelor privind necesităţile lor casnice. Falimentul unui client este rezultatul unei evoluţii care s-a degradat în timp. comitete abilitate să decidă asupra acordării creditului. angajează responsabilităţi personale în anumite limite. Decizia de acordare a creditelor întreprinderilor se ia pe baza unei analize complexe şi multilaterale a proiectelor: prin prisma eficienţei economice. dobânzi sau cursuri valutare. în măsură să asigure o departajare în alegerea clienţilor potenţiali. potrivit unei scări graduale stabilite. În funcţie de operaţiile efectuate de bancă pot apărea riscuri de parteneriat decurgând din credite. rezultatele analizei financiare a situaţiei globale într-o perioadă semnificativă. credibilităţii echipei de conducere. elemnte de hazard moral. aprecierile fundamentate asupra motivaţiei profesionale.

risc de semnătură interbancară. insolvabilitatea debitorului se datorează localizării geografice. Pentru gestionarea acestui tip de risc se recomandă supravegherea constantă a ţărilor su risc. În cazul riscului de ţără. precum şi renegocierea preţurilor. În cazul tranzacţiilor internaţionale.Actualizarea bazei de date a clienţilor permite urmărirea condiţiilor de utilizare a creditului până la rambursare. crearea unui comitet financiar. întrucât activitatea se desfăşoară într-o ţară dată. Pentru acestea din 28 . schimbări de guverne. din aceste motive. un procent important al debitorilor îl constituie întreprinderile publice. atât o pierdere de capital cât şi de interese. sesizându-se din timp orice schimbări în patrimoniul şi evoluţia activităţii clientului care ar putea afecta îndeplinirea obligaţiilor contractuale ale debitorului. Sesizarea modificării calităţii creanţelor se evidenţiază în gestiunea băncii schimbând totodată şi optica şi procedeele de lucru faţă de clientul respectiv. ℜ riscul economic. conjunctură economică şi politică defavorabilă. ℑ riscul politic. conducere defectuoasă. crize agricole şi petroliere. căruia i se acordă o asistenţă sporită. supravegherea constantă a partenerului. b2) Riscul interbancar (risc de contrapartidă interbancară. subscrierea la asigurarea COFACE. dar care au naţionalitatea ţărilor cu risc. risc de piaţă) Se înregistrează datorită riscului de pierdere al băncii la acordarea unui credit altei bănci. Pentru gestionarea acestui tip de risc se recomandă selectarea contrapartidelor pe baza rating-ului intern şi extern. revoluţii. catastrofe naturale. rezidenţi ai ţării cu risc. Riscul de ţără cuprinde următoarele tipuri de riscuri: ℵ riscul creditului. apelarea la piaţa secundară de creanţe. cât şi totalităţii creanţelor asupra debitorilor rezidenţi ai ţărilor considerate fără risc. constituirea unui comitet financiar. organismele guvernamentale sau statele suverane. b3) Riscul de ţară (risc suveran) Corespunde atât valorii totale a creanţelor asupra debitorilor privaţi sau publici. Se înregistrează. în care debitorul nu-şi poate rambursa creditele. ℵ Riscul creditului În analiză nu trebuie confundat riscul de ţară cu riscul implicat în procesul creditării. Riscul este generat de războaie. constituirea de provizioane.

1. ℜ Riscul economic Riscul economic provine din incapacitatea autorităţilor monetare ale unei ţări străine de a transfera spre creditori dobânzile şi împrumuturile obţinute de entităţi publice şi private.1. limitarea sau interzicerea ieşirilor de capital. naţionalizarea cu sau fără indemnizare. dar lipsa rezervelor în devize nu permite transferuri către străinătate. deşi generată de acelaşi ansamblu de activităţi.2.Astfel de evenimente pot fi considerate fraudele în efectuarea unor plăţi.urmă. de unde şi necesitatea abordării globale a riscului. ℑ Riscul politic Riscul politic. refuzul de a recunoaşte angajamentele luate sub guvernele precedente. Crizele economice provoacă adesea schimbări de regim politic. este una din componentele principale ale riscului de ţară. numit şi risc suveran. pune creditorul într-una din următoarele situaţii:      repunerea în cauză a contractelor sau renegocierea lor. limitarea sau interzicerea investiţiilor străine. accidentarea în cădere a unui client într-una din agenţiile băncii (ce dă naştere unei răspunderi civile a băncii) 29 . poate fi privită din doua puncte de vedere: ca expunere inerentă şi ca expunere suplimentară sau subiectivă. Instabilitatea politică se repercutează asupra situaţiei aconomice şi financiare în ansamblu. cu o capacitate suficientă de rambursare. incapabilă să-şi asigure serviciul datoriei externe. crescând astfel riscul creditului. Acest risc este legat de situaţia economică şi monatară a ţării debitoare. Întreprinderile private pot fi solvabile. în funcţie de amploarea sa. În acest context riscurile pure se caracterizează prin aceea că expunerea este generată de activităţile şi procesele bancare cu potenţial de a produce evenimente care să se soldeze cu pierderi. Clasificarea riscurilor în funcţie de gradul de expunere la risc Expunerea la risc a unei insitituţii financiare. Instabilitatea politică a unui stat. ratingul nu se desfăşoară după procedurile curente datorită lipsei documentelor financiare cum sunt bilanţul şi contul de profit şi pierdere.

acordări abusive de credite. Riscurile fizice se pot manifesta ca distrugere a clădirilor. suspendări abusive de credite. deturnare de fonduri de către un salariat.La rândul lor. erori de ordin bursier în operaţiile cu titluri. distrugere a liniilor de telecomunicaţii. firt de valori la alţi prestatori. pierderi de efecte (inclusive informatice). Riscurile criminale şi frauduloase: pătrunderi în fişierele informatice. Pentru cea de-a doua categorie. activităţi proprii filialelor. avariere a clădirilor în curs de construire. distrugere a materialului în cursul transportului. tâlhării (furt de seifuri). duplicarea şi contrafacerea cărţilor şi a cecurilor. pierderi de cecuri returnare de agenţii . expunerea este generată de încercarea de a obţine profit mai mare. riscuri de răspundere. furt.Această expunere poate genera şi cheltuieli suplimentare şi deci (potenţial) şi pierderi. răspunderea cenzorilor. furt în urma unor ostatici la domiciliul unui salariat. utilizarea frauduloasă a unei operaţii de către terţi. utilizarea frauduloasă a mijloacelor de plată. Cheltuielile suplimentare pot rezulta din credite nerambursate la scadenţă. avariere a maşinilor şi materialelor diverse.sau degradarea mediului ambiant de către active dobândite de bancă în urma exercitării unor drepturi de ipotecă (încălcarea normelor de poluare) etc. toate tipurile de deturnări de fonduri (inclusive informatice). 30 . pierderi la portofoliul de titluri sau o structură defectuasă a activelor bancare. erori de gestiune a contrurilor şi serviciilor de fructificare a economiilor. bancnote false. Demarcaţia dintre cele două tipuri de riscuri nu este netă. riscuri financiare. Riscurile financiare pot apare ca pierderi complete de date. riscurile lucrative sau speculative. riscuri criminale şi frauduloase. furt de valori pe parcursul transportului. nerecuperare a pierderilor. cecuri de rescumpărare. pierderi de efecte în contul clienţilor. punerea în discuţie a mijloacelor folosite. după cum se poate observa şi din tabelul 1. pierderi de cecuri în curs de încasare. greşeli de consultanţă în ingineria financiară. accidente de circulaţie. riscurile pure se pot împarţi în: riscuri fizice. utilizarea frauduloasă a unei operaţii de către un salariat. Riscuri de răspundere: nerespectarea normelor privind deschiderea de conturi. răpiri de persoane (în tmpul transportului). În tabel cele două tipuri de riscuri sunt exemplificate cu ajutorul câtorva categorii de riscuri bancare. atac armat. întocmirea dosarului de credit pe bază de falsuri. distrugere a arhivelor.

Tabelul 2.Tipuri de riscuri Piaţă Speculativ (pierdere/câştig) Afacere .viaţă şi sănătate.active şi pagube. reglementări şi alte acte normative Tablul 1.2. .valute. .organizare personal .Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de cauza şi forma lor 31 .mărfuri.Principalele tipuri de riscuri asumate de o bancă universală în desfăşurarea operaţiilor proprii: riscuri financiare asumate în gestiunea bilanţului.titluri.2. . Exemplificarea riscurilor speculativ şi pur 1.strategii Lichiditate Pur (doar pierdere) Performanţă Întâmplare Categorie de riscuri . -modificări ale Cauze principale raportului cerereofertă. . Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de caracteristica bancară O altă clasificare a riscurilor bancare este cea care are la bază gama de operaţii bancare ce pot genera riscuri şi forma acestor riscuri. -acţiunile conducerii -eşecul în afaceri -pieţe -companii -contrapartidă -asigurare .tehnologie . -condiţiile de piaţă anticipate managerială -acţiunile concurenţei -modificarea nevoilor consumatorilor -informarea limitată capacitate -îmbolnăvirea angajaţilor -catastrofe naturale -accidente Consideraţii de forţă majoră Politica economică.imagine şi marketing -aprecierea -erori ale -restricţii de -căderea sistemelor -informarea inegală angajaţilor sau furt. riscuri de prestare caracteristice pentru sfera serviciilor bancare şi riscuri ambientale care sunt generate de operarea băncii într-un mediu concurenţial strict reglementat de autoritatea bancară şi într-un spaţiu economic caracterizat de propria sa dinamică.

Riscul de lichiditate. deoarece ele exprimă doar aspecte diferite ale aceluiaşi potenţial de rsic – operaţiile bancare curente. la scadenţă.Caracteristica bancară Operaţii bilanţiere Grup de risc Financiar Tipul de risc Risc de creditare Risc de lichiditate Risc de piaţă Risc de faliment Risc operaţional Risc tehnologic Risc al produselor noi Risc strategic Risc de fraudă Risc economic Risc concurenţial Servicii bancare De prestare Cadrul de activitate Ambiental Risc legal Riscurile financiare pot fi considerate drept cel mai important grup de riscuri bancare.În acest grup de riscuri se includ: − riscul de creditare. de exemplu. o expunere reală excesivă la riscul de creditare poate genera risc de lichiditate. Între toate aceste grupe de risc se exercită o interacţiune permanentă.Exprimă probabilitatea încasării efective.Aşa.Mai 32 . risc de nerambursare sau risc al deteriorării calităţii activelor bancare (în condiţiile în care alte active au o pondere redusă în bilanţul băncii). − − − riscul de lichiditate. riscul de capital sau riscul de îndatorare exprimă probabilitatea ca fondurile proprii ale băncii să fie insuficiente pentru a acoperi pierderile rezultate din activitatea curentă şi ca aceste pierderi să afecteze în mod negative plasamentele creditorilor băncii.explicat anterior riscul de piaţă – explicat anterior riscul de faliment. dat fiind că proasta lor gestiune produce cele mai multe falimente bancare. a fluxului de venituri anticipat (capital avansat plus dobânzi). demunit şi risc de insolvabilitate a debitorilor. dacă banca nu are sufuciente active lichide pentru a face faţă obligaţiilor sale scadente fără aportul sumelor rezultate din rambursarea creditului primit de către client. poate genera risc de faliment dacă banca nu îşi poate procura rapid resursele deficitare. la rândul său.

Aceasta nu înseamnă însă că fiecare bancă nu trebuie să urmărească în permanenţă soliditatea partenerilor săi. în sistemul bancar. − riscul tehnologic este asociat calităţii şi structurii ofertei de produse financiare care au şi ele un ciclu de viaţă propriu şi tind să fie înlocuite de produse mai performante. problemele cu care se confruntă o bancă pot afecta negative şi bănci partenere (creditoare faţă de ea) existând un permanent pericol de contagiune. precum: situarea cererii sub nivelul anticipat. privită ca entitate. în cel mai bun caz. Exprimă probabilitatea cumulată a producerii mai multor evenimente adverse.În acest context sunt importante atât oferta de servicii. − riscul produsului nou este asociat inovărilor în sfera produselor financiare.În esenţă aceste riscuri exprimă probabilitatea ca o schimbare adversă de mediu să afecteze negativ profitul băncii: − riscul de fraudă este un risc de ordin intern pe care l-am inclus totuşi în această grupă deoarece pentru bancă. Grupa riscurilor ambientale cuprinde o clasă de riscuri cu un puternic potenţial de impact asupra performanţei bancare.Acest risc specific ansamblului băncilor este numir risc sistemic şi gestiunea lui este asigurată de către banca centrală.Următoarele tipuri de riscuri sunt: riscul operaţional sau riscul de sarcină exprimă probabilitatea ca banca să devină incapabilă să mai asigure servirea clienţilor într-un mod rentabil. cât şi capacitatea conducerii de a evalua şi controla cheltuielile generate de prestarea acestor servicii.Alegerea incorctă a momentului scoaterii de pe piaţă a unui produs sau a momentului introducerii unuia nou poate genera pierderi semnificative şi există în permanenţă riscul ca momentul ales să nu fie cel mai adecvat din punctual de vedere al maximizării profitului bancar. dar asupra cărora banca are. produse şi zone geografice pe care o implică definirea strategiei băncii într-un mediu complex.Riscul de fraudă este un 33 .El este inert oricărei selecţii de pieţe. un control limitat. actele şi mai ales intenţiile salariaţilorreprezintă o variabilă externă greu controlabilă. lipsa de professionalism a echipei manageriale etc. depăşirea nivelului planificat al costurilor specifice. în baza tuturor informaţiilor de care poate dispune. Riscurile − de prestare sunt asociate operaţiilor din sfera serviciilor financiare. − riscul strategic exprimă probabilitatea de a nu alege strategia optimă în condiţiile date.mult.

volatilitatea resurselor şi potenţialul de risc. − riscul concurenţial exprimă probabilitatea reducerii profitului în condiţiile modificării raporturilor de piaţă în defavoarea băncii. 34 . probabilitatea comiterii unor furturi sau a unor alte acte contrare intereselor băncii de către angajaţii acesteia.risc de ordin intern şi exprimă.2. dar este de reţinut faptul că putem reduce expunerea globală a unei bănci la un anume tip de risc. chiar şi după ce toate posibilităţile de a folosi legea numerelor mari au fost exploatate. naţional sau internaţional. mărind suficient numărul operaţiilor partenerilor susceptibili a genera acel risc.3. chiar dacă acestea le creează un dezavantaj competitive faţă de alte instituţii financiare concurente. atunci când nu pot fi detectate din vreme şi recuperate. − riscul economic este asociat evoluţiei mediului aconomic în care acţionează banca şi clienţii acesteia. de fapt. Riscurile nediversificabile sunt cele care rămân relativ semnificative ca expunere.Se pot manifesta la nivel sectorial.Exprimă probabilitatea diminuării performaţei băncii ca urmare a unei evoluţii adverse a condiţiilor de mediu. 1.El este inerent activităţii bancare deoarece majoritatea produselor financiare oferite pe piaţă de o bancă sunt oferite şi de alte instituţii financiare. Problema principală este că niciodată nu putem spune ce înseamnă „suficient de multe poziţii”.Un alt aspect al acestui risc este acela că există o permanentă incertitudine atât în ceea ce priveşte evoluţia viitoare a cadrului normative de desfăşurare a activităţii bancare.Fraudele pot afecta sensibil rentabilitatea băncii. regional. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de alocarea lor în cadrul sistemului financiar Din acest punct de vedere riscurile apar ca diversificabile sau nediversificabile. Riscurile diversificabile sunt acele riscuri care ajung să fie relativ nesemnificative atunci când sunt combinate suficient de multe poziţii (bilanţiere) pentru ac legea numerelor mari să fie activată. cât şi referitor la momentul implementării unor noi reglementări.Acestea influenţează calitatea plasamentelor. − riscul legal reflectă faptul că băncile trebuie să opereze în contextual stabilit de reglamentările legale în vigoare.

politici guvernamentale. cu atât mai redusă va fi şi probabilitatea ca nerambursarea unuia dintre aceste credite să creeze băncii probleme de lichiditate sau de capital. Incertitudinea necesită întotdeauna un capital suficient şi nu poate fi gestionată prin tehnici specifice.  cursuri valutare. 35 .În practică. De exemplu. specifică fiecărui client. oricât de sofisticate. Cu cât banca are mai mulţi debitori şi cu cât valoarea creditelor acordate fiecăruia dintre ei este mai redusă relativ la capitalul băncii. aceste variabile sunt endogene. Dacă definim riscul ca fiind probabilitatea de producere a unui eveniment incert pentru care este cunoscută repartiţia efectelor producerii lui sau pentru care acesta poate fi aproximată prin studiul efectelor aleatoare deja produse. protecţia se asigură prin gestiunea unor tehnici şi instrumente specifice (riscuri diversificabile) şi prin capital (riscuri nediversificabile). În fond. în esenţă variabile preţ:  rate ale dobânzii. iar o protecţie specifică se poate concepe doar în cazul riscurilor diversificabile. schimbări de tehnologie. Riscurile nediversificabile au puţini factori determinanţi. sursa lor exactă este însă mai puţin importantă decât canalul de transmisie care este preţul. căci reflectă variaţii ale preferinţelor consumatorilor. În cazul riscurilor. Din punct de vedere al gestiunii riscurilor. de regulă. riscul de nerambursare a unui împrumut contractat de către un client la bancă are o componentă nediverrsificabilă – cea generată de riscul economic. nimic nu poate înlocui capitalul bancar şi nici o tehnică sau instrument. nu pot asigura o protecţie suficientă. de incertitudinea intrării în următoarea fază a ciclului economic – şi o componentă diversificabilă. orice poziţie (bilanţieră sau extrabilanţieră) comportă. Pentru a asigura protecţia băncii în cazul riscuri nediversificabile şi al incertitudinii pure. atât elemente diversificabile cât şi elemente nediversificabile.  preţuri ale materiilor prime.  indicatori macroeconomici. atunci incertitudinea (absolută) este asociată evenimentelor pentru care repartiţia efectelor este complet necunoscută.

Oricum refuzul falimentelor acestor bănci sub argumentul că falimentul uneia va însemna falimentul tuturor prin contagiune şi deci eliminarea de pe piaţă a sectorului privat nu este corect. după criterii contabile şi economice obişnuite. Acestea nu au reuşit să se impună pe piaţa depozitelor şi a creditelor şi nu au realizat nici o diversificare corespunzătoare a portofoliului lor. Astfel pentru băncile private soluţia creării propriului sistem de asigurare mutuală pare mai echitabilă decât cea a fuziunilor-achiziţii dirijate de stat. Implicit statul oferă garanţia sa tuturor băncilor publice.Riscul sistemic 1. astfel că plăţile interbancare şi obligaţiunile faţă de deponenţi se onorează. Riscul moral se traduce în menţinerea în funcţiune a unui număr de bănci insolvabile. agravat de riscul moral. şi se manifestă în cadrul sistemului de plăţi. Riscul afectează toate sistemele bancare reformate ca risc moral şi risc sistemic. Riscul moral într-un sistem bancar poate fi definit ca fiind acea situaţie asimetrică în care o bancă îţi păstrează pentru ea profituri mai mari decât rezultatele scontate într-o conjunctură favorabilă datorită faptului că nu suportă costul pierderilor într-o conjunctură nefavorabilă.1.3. rezultă din anarhismul şi lipsa modalităţilor de compensare şi reglementare a datoriilor interbancare. Ca urmare banca este incitată să ofere împrumuturi pentru proiecte din ce în ce mai riscante la rate ale dobânzii din ce în ce mai mari. Cu alte cuvinte statul acoperă pierderile instituţiei insolvabile justificând măsurile luate ca necesare în contextul procesului de restructurare şi reformare a sistemului bancar. ea manifestă o preferinţă din ce în ce mai mare pentru risc şi devine o ameninţare pentru întregul sistem bancar. mai ales cele private. prin extinderea garanţiei statului şi la depozitele băncilor private sau suprimarea ei şi pentru cele publice cu instaurarea unui sistem autonom de asigurare a depozitelor bancare. O altă grupă de bănci sunt cele aflate în stare de încetare a plăţilor. Riscul sistemic este un risc tehnic.1. Soluţia o reprezintă instaurarea unor condiţii de concurenţă egală. Reducerea riscului moral în sistemul bancar Dimensiunea riscurilor bancare în Europa de Est sunt multiple şi pronunţate. de talie mică.3. Celelalte bănci private ar cere 36 . Pentru o serie de bănci supravieţuirea în ciuda insolvabilităţii lor se datorează aplicării doctrinei ″ too big to fail ″ .

activul esenţial al unei astfel de bănci este credibilitatea care este mult mai fragilă în acest caz aceeaşi imagine solidă a băncii din “cărămidă şi ciment” susţinută de o autoritate unică (banca centarlă) ci. Riscul sistemic priveşte la modul general contextul în care se derulează plăţile electronice şi ia în considerare mai ales problematica lipsei unei legislaţii adecvate noului domeniu bancar: În primul rând activitatea unor entităţi cum ar fi băncile virtuale care operează exclusiv prin site-uri web nu este restricţionată de graniţele naţionale sau de legislaţiile unice. falimentul este rezultatul unei slabe rentabilităţi. Din acest punct de vedere controlul lor este cu mult mai dificil. Achiziţia unei instituţii nerentabile de către una rentabilă poate degrada şi rezultatele cumpărătorului. 1. În aceste condiţii. De fapt. Ca urmare posibilitatea ca o astfel de bancă să fie fictivă nu poate fi neglijată.atunci lichidarea băncilor cu fonduri proprii negative şi ar despăgubi pe deponenţi. capacitatea băncii de a se echilibra financiar în faţa unei potenţiale crize. cu centrul operaţional (informatic) în SUA furnizând servicii financiare unor consumatori europeni. rapiditatea de reacţie a consumatorilor de zvonuri sau informaţii rele este avantajată de tehnologia înaltă. ca şi în cazul unor bănci clasice. Riscul sistemic şi restructurarea sistemului de plăţi Riscul sistemic apare odată ce o bancă refuză să ţină cont de consecinţele comportamentului său asupra altor membrii ai sistemului bancar. astfel încât se pot retrage sume importante în doar câteva minute. În al doilea rând. În al treilea rând.2. În special este cazul operaţiilor de creditare prin care banca impune (datorită riscului pe care şi-l asumă) un risc suplimentar tuturor băncilor faţă de care este debitoare în sistemul interbancar de plăţi. ca urmare a unei percepţii negative. provocată de propria instabilitate sau de oferte mai bune ale concurenţei trebuie să fie şi ea foarte rapidă. O bancă se poate înregistra într-un paradis fiscal. dimpotrivă scepticismul privind băncile virtuale este uneori nejustificat.3. Falimentul este calea cea mai curată de reglare a numărului de bănci în sector. nu concentrarea. 37 . Aceste pot să tranzacţioneze în ori colţ al lumii şi îşi pot schimba rapid sediul în funcţie de circumstanţele legale mai mult sau mai puţin favorabile.

în anumite condiţii pot genera risc sistemic. de asemenea. şi riscul unei evidenţe insuficient de bine structurate a veniturilor şi cheltuielilor legate de operaţiunile de bancking (în principal plăţi) electronic. conectivitatea maximă indusă de Internet poate genera un efect de domino puternic asupra băncilor. servirea ireproşabilă aclienţilor presupune utilizarea unor reţele (Internet) care să nu fie controlate de entităţi bancare. Restructurarea sistemului de plăţi presupune mai întâi trecerea de la un sistem bazat încă pe folosirea pe scară largă a numerarului la unul bazat pe transferuri interbancare. Riscurile de enunţate mai sus fac reflecţă situaţia mediului extern al băncii. Costurile legate de instalarea şi funcţionarea serverelor de Internet folosite pentru oferta de astfel de servicii. acestea fiind riscuri aferente mediului lor intern şi se repercutează indirect asupra clienţilor. cheltuielile cu dobânzile plătite. Riscul sistemic este deosebit de acut în sistemele de plăţi bazate pe compensare reciprocă. Există. În al treilea rând este necesară formularea şi implementarea unui set de reguli şi principii care să guverneze derularea plăţilor prin circuit. alături de implicarea hotărâtă a băncilor. în dinamică şi în raport cu concurenţa.În al patrulea rând. În acest context încetarea. şi încrederea clienţilor în capacitatea băncilor de a asigura servicii de plăţi sigure şi rapide. Obiectivul fundamental sistemic. Atenţia autorităţilor se concentrează asupra sistemului de transfer al fondurilor interbancare căci acolo se atinge cel mai ridicat grad de concentrare a riscurilor care. Apoi este necesară introducerea unor sisteme sigure şi rapide pentru transferul în aceeaşi zi al creanţelor de valoare mare. cu publicitatea precum şi veniturile din comisioanele plătite de clienţi sau comercianţi trebuie urmărite în amănunţime la un moment dat. prin influenţarea negatibvă a profitabilităţii şi stabilităţii băncii în ansamblu. există însă şi riscuri rezulate din modul în care băncile însele şşi percep serviciile de bancking electronic. astfel că orice prăbuşire tehnică poate aduce pierderi substanţiale băncii. suspendarea plăţilor de către o instituţie bancară poate 38 al politicii în domeniul gestiunii riscurilor în sistemul de plăţi trebuie să fie asigurarea unei protecţii adecvate împotriva riscului . În sfârşit. instabilitatea uneia sau prăbuşirea ei producând o reacţie în lanţ atât în privinţa unor instituţii similare cât şi a comercianţilor şi clienţilor. costurile de comunicaţii. Pentru realizarea tuturor acestor obiective esenţiale este necesar.

antrena o reacţie în lanţ în sistemul bancar. Banca centrală este cea care trebuie să dezvolte politici corespunzătoare pentru a reglementa astfel de situaţii. În practică există câteva alternative:

garantarea finalizării plăţii de către banca centrală. O astfel de garanţie face ca testul de solvabilitate să fie practic inexistent în sistem deoarece băncile se vor angaja cu uşurinţă în relaţii riscante cu alte bănci. Pe de altă parte fără astfel de garanţii dezvoltarea sistemului de plăţi şi a pieţei monetare poate fi serios afectată. aplicarea unor norme vizând expunerea individuală a fiecărei bănci: limita asupra poziţiilor (bi-multi-laterale) precum şi vărsarea unor garanţii; soluţie mixtă care nu implică obligatoriu banca centrală drept garantă pentru finalizarea tuturor plăţilor; ea trebuie însă să stabilească, cel puţin la nivelul său, care sunt condiţiile de asigurare a lichidităţii băncilor în contextul participării acestora la sistemul de plăţi. De asemenea este necesar să existe un cadru legal prin care să se asigure respectarea compensărilor reciproce, în caz de faliment bancar.

Capitolul 2. Gestiunea riscurilor

De regulă, problema gestiunii riscurilor bancare este abordată dintr-o perspectivă îngustă, pentru tipuri de riscuri specifice. Acestea deoarece riscurile bancare sunt diverse şi complexe. Cu

39

toate acestea nu trebuie să pierdem din vedere faptul că pentru toate aceste riscuri expunerea este a băncii şi că, în plus, multe riscuri sunt interdependente. Gestiunea globală a acestor riscuri se impune ca o necesitate şi trebuie organizată la nivelul băncii. O gestiune globală adecvată a riscurilor trebuie să asigure băncii capacitatea de a identifica şi aprecia riscurile bancare, de a le controla, de a le elimina sau evita şi de a le finanţa. Alte priorităţi de avut în vedere se referă la:     anticiparea pierderilor; constituirea rezervelor; transferul eventual al riscurilor (asigurare); integrarea gestiunii riscurilor bancare în sistemul global de gestiune al băncii.

Etapele procesului de gestiune globală a riscurilor bancare pot fi regăsite şi în gestiunea riscurilor individuale, doar că la nivel global toate au caracter obligatoriu. Gestionarea riscurilor se adresează mai întâi riscurilor cuantificabile. Este cazul mai ales al riscurilor „financiare” (variaţia ratei dobânzii, asigurarea lichidităţii etc) care se concretizează în evoluţii nefavorabile ale situaţiei financiare. Dar nu toate riscurile se pretează la măsurători. De exemplu, riscurile „operaţiile” şi/sau „tehnice”, ce desemnează toate riscurile generate de disfuncţionalităţi interne, legate di sistemele informaţionale sau de procedurile interne şi de respectarea lor, pot avea consecinţe extrem de importante. Dar din cauza naturii lor „non-financiare”, ele au mai cu seamă un impact indirect, contribuind la ameliorarea sistemelor de urmărire a operaţiunilor şi la precizarea regulilor de respectare. Riscul nu se reduce la măsurările sale. Gestionarea riscurilor întâmpină limite în momentul când oportunitatea şi calitatea noilor riscuri sunt evaluate. Preţul riscului rămâne ca întotdeauna, o problemă de judecată.

2.1.Cerinţele prudenţiale
Spre deosebire de alte ramuri, comerţul de bancă, respectiv profesia de bancher, este o activitate reglementată. Sunt supuse reglementării: modul de acces la această sferă a afacerilor, condiţiile de aport, mod de operare şi alte îngrădiri, delimitări şi limitări.
40

Şi legile de organizare bancară (Legea bancară Nr. 58/1998) prevăd ca atare cerinţe prudenţiale. Accepţia clasică a reglementărilor prudenţiale implică forma condiţiilor juridice financiare şi a ratelor de gestiune. Prin aceste reglementări se protejează , în principal:   băncile împotriva riscurilor determinate de calitatea clienţilor şi a acţiunilor lor; clienţii împotriva incompetenţei şi agresivităţii (lipsei de echilibru)

managementului bancar;  interesele acţionarilor faţă de un management defectuos al echipei de conducere a interesele societăţii faţă de instabilitatea băncilor, decurgând dintr-un băncii;  management neechilibrat şi agrasiv. Necesitatea unei atitudini prudenţiale impuse băncilor prin lege decurge, în primul rând, din rolul băncilor, a sistemului bancar în economie. Stabilitatea economiei are ca principal pilon de susţinere stabilitatea sistemului bancar, respectiv funcţionarea normală a băncilor. Reglementările prudenţiale reprezintă o măsură necesară şi utilă pentru a preveni înclinaţia managerilor către profituri mari şi rapide de genul “marii lovituri”, care adesea implică renunţarea la cele mai elementare măsuri preventive. Ele au ca sferă de aplicabilitate spaţiul naţional, făcând referiri directe către legile şi normele statutate de fiecare ţără. Pe parsursul ultimilor ani, un număr mare de ţări s-au confruntat cu crize bancare de mare amploare. Într-un studiu efectuat de Goodhart în 1997, pentru guvernatorii băncilor centrale, sau constatat, după 1980, 41 de crize bancare şi 108 probleme grave care au afectat 133 de ţări. Confruntâdu-se deodată cu aceste crize bancare generalizate şi cu dezvoltarea activităţilor bancare riscante, autorităţile bancare au fost nevoite să revizuiască în profunzime şi să omogenizeze reglementările prudenţiale în vigoare, din diferite ţări. Toate acestea, cât şi fenomenul de intensificare a relaţiilor de colaborare, au dus la internaţionalizarea reglementărilor, în sensul elaborării unor norme naţionale potrivit principiilor acceptate de mai multe ţări, de genul grupărilor internaţionale de studii organizate de Banca Reglementărilor Internaţionale de la Basel sau aplicarea normelor comuniatre, elaborate sub forma Directivelor europene, în sistemul Uniunii Economice Europene.

41

aliniate la Risk. 42 . Banca Naţională a României adoptă mai multe norme cu caracter prudenţial cu referire la: a) b) c) d) e) f) g) h) i) j) adecvarea capitalului. Cerinţe prudenţiale cu privire la nivelul minim de solvabilitate Una din primele cerinţe de prudenţă bancară se referă la dimensiunea angajamentelor sale în afaceri care. participarea unei societăţi bancare la capitalul unei bănci comerciale. expuneri mari. cât şi de Directivele Uniunii Europene privind reglementarea activităţii instituţiilor financiare şi de credit. 2. capitalul băncilor comerciale. alinierea la standardele Uniunii Europene în materie de contabilitate bancară. pe de o parte subliniază mărimea aportului propriu angajat în afacerile de bancă. clasificarea împrumuturilor (creditelor) acordate de băncile comerciale. fiind în concordanţă cu principiile generale stabilite de Comitetul de la Basel privind activitatea de supraveghere bancară. expunerea valutară. iar pe de altă parte. îndeosebi raţia Cooke adoptată de Banca Reglementărilor Internaţionale.  după 1993 când interesul este mai mult pentru metodele mai flexibile de notaţie: Value at Ţinând cont de reglementările internaţionale în materie de prudenţialitate bancar. măsura în care banca poate acoperi datoriile faţă de terţi în cazuri extreme de lichiditate sau faliment. prima directivă europeană asupra adecvării capitalului şi abordarea standardizată pentru controlul pieţei. rezerve generale şi specifice ale băncilor comerciale.Se pot distinge două etape în adoptarea reglementărilor prudenţiale bancare:  până în 1993 a existat o concepţie rigidă a notaţiei care s-a practicat. credite acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca. standardele internationale. participarea la capitalul social în societăţi nebancare.1.1.

Creşterea accelerată a riscurilor a condus la necesitatea stabilirii unui prag minim de solvabilitate (de către Comitetul de la Basel) de 8%. 2. Ponderarea elementelor în afara bilanţului se face în mod diferenţiat în funcţie de gradul lor de risc de transformare în credit. Cerinţe prundenţiale privind nivelul minim de lichiditate Normele bancare prevăd obligaţia băncilor de a-şi asigura un nivel minim de lichiditate. una din condiţiile esenţiale este obligativitatea deţinerii unei sume minime de către fondatori. capital social vărsat. sume care vor deveni după autorizare. fondul de rezervă.2.În ceea ce priveşte aportul iniţial la autorizarea băncii. Fondurile proprii sunt formate din următoarele categorii: capital propriu. capitalul este considerat ca valoarea patrimoniului net. rezerva generală pentru riscul de credit (2% din soldul creditelor acordate). unde: Prag m inim de solvabilit ate = Fonduri Total active ponderate proprii extrabilan tiere ponderate + Elem ente Ponderarea elementelor de activ se face în mod diferenţiat în funcţie de gradul lor de risc. calculată ca diferenţă între total active şi pasive. determinat în funcţie de scadenţele creanţelor şi angajamentelor băncii. fondul de dezvoltare. în decursul activităţii. Ulterior.1. Acest nivel minim al lichidităţii se asigură prin menţinerea în permanenţă a inegalităţii: 43 .

4. fiin una din cheile rentabilităţii sale. În funcţie de natura angajamentelor bancare calculate. în scopul diviziunii riscurilor. trebuie să fie diversificate pe segmente de durată specifice: 2 luni. scade riscul de contagiune şi se diminuează posibilitatea preluării de către bancă de riscuri majore ce pot duce la faliment. În România expunerea maximă faţă de un singur debitor este de 20% din fondurile proprii ale băncii şi expunerea maximă agregată (vizează debitori de talie mare – care au angajamente totale faţă de bancă în sumă ce depăşeşte 10% din fondurile proprii ale băncii) nu poate depăşi de 8 ori fondurile proprii ale bănci. 2. Cerinţe prudenţiale privind tratarea diferenţiată a creditelor şi constituirea corespunzătoare a provizioanelor Normele bancare impun clasificarea creditelor acordate şi a dobânzilor neîncasate aferente acestora şi constituirea provizioanelor specifice de risc. Exigibilităţile trebuie determinate gradual.1. 3 luni. sau chiar perioade mai extinse. Cerinţe prudenţiale cu privire la diviziunea riscului Expunerea la risc este limitată pentru a înlătura utilizarea resurselor băncii în favoarea câtorva clienţi de talie mare şi deci exploatarea monopolistă a potenţialului unei bănci. În funcţie de performanţele 44 . 2.1. astfel depozitele la vedere trebuie considerate exigibile numai parţial.3.A tiv c e lic id h e P siv a e e ig ile x ib >0% 10 Acest mod de calcul este aplicabil pentru orizontul de timp imediat – activitatea pe termene foarte scurte până la 1 lună. funcţie de situaţia generală a pieţei. Pentru evitarea expunerii la risc există norme de reglementare a acesteia. Prin diminuarea sau reglementarea maximului creditului acordat unui întreprinzător. Constituirea unor sisteme perfecţionate de previziune privind evoluţia lichidităţii este vitală pentru bancă.

astfel: . 2. nici dobânzile.1. care prezintă în scară situaţia generală a clientului în calitate de utilizator de credite. BNR sau bănci abilitate. garanţii (colaterale) acceptate de banca respectivă. În funcţie de această clasificare se aplică norme diferenţiate ale provizionului specific: Fig nr.5. necorespunzător (întârzieri peste 30 de zile). depozite gajate. .categoria E cuprinde societăţile cu pierderi şi au perspective clare că nu pot plăti nici ratele.financiare ale beneficiarilor. Clasificarea plasamentelor şi necesarul de provizioane de risc de credit Categoria de clasificare standard în observaţie substandard îndoielnic pierdere Coeficientul 0% 5% 20% 50% 100% În determinarea efectivă a provizioanelor se porneşte de la riscul net – adică expunerea debitorului se micşorează cu garanţii necondiţionate acordate de guvern. acesta se apreciază în funcţie de numărul de zile de întarziere a plăţii: bun (plata se face la scadenţă sau cu întârzieri de până la 7 zile). În ceea ce priveşte serviciul datoriei. creditele sunt grupate în 5 categorii notate de la A la E. slab ( întârzieri până la 30 de zile). O a treia clasificare este cea în funcţie de calitatea beneficiarului de credit şi de modul în care se asigură serviciul datoriei.Cerinţe prudenţiale privind poziţia valutară 45 . 1. plasate la banca creditoare.categoria A cuprinde societăţile cu rezultate financiare foarte bune şi care permit rambursarea regulată a creditelor.6.

1. Expunerea la risc se măsoară prin poziţia valutară. efectuate în nume şi pe cont propriu. în ceea ce priveşte locul în activitatea băncii (în bilanţul bancar) al operaţiunilor pe cont propriu de titluri: Plasamente pe cont propriu = Fonduri proprii 46 . nu poate depăşi 100% din fondurile sale proprii. Se exceptează depăşirile care provin din deţinerea de titluri de stat. spre care băncile s-ar putea orienta în căutarea unor surse de profit iluzorii.Poziţia valutară exprimă gradul de angajare a unei bănci în riscul valutar reprezentând o dimensiune a expunerii la risc. dar care include riscuri mari. Se interzice băncii: angajarea în tranzacţii cu bunuri mobile şi imobile.scurtă (pasivele > activele) se exprimă prin soldul pasiv. în condiţii de risc sporit datorită nivelului ridicat al inflaţiei.lungă (activele > pasivele) se exprimă prin soldul activ. expunerea la risc este limitată la 10% din fondurile proprii ale băncii.Cerinţe prudenţiale privind administrarea resurselor şi plasamentelor băncii Acest tip de reglementări prudenţiale vizează delimitarea clară a sferei de activitate în zona specifică a comerţului de bancă şi concentrarea tuturor resurselor şi eforturilor în acest sens. La noi. Sub acest aspect se constituie un anumit raport obligatoriu. caracterizată în funcţie de natura obligaţiei astfel: . . acordarea de împrumuturi sau furnizarea altor servicii condiţionate de cumpărarea/vânzarea de acţiuni ale băncii. 2. limitativ. prin lege se limitează gradul general de extindere a plasamentelor bancre în valori În ceea ce priveşte reglementarea prudenţială a plasamentelor bancare: ο mobiliare – valoarea totală a investiţiilor unei bănci în valori mobiliare. acordarea de credite garantate cu acţiunile emise de bancă. Astfel se delimitează şi interzic activităţile şi plasamentele care ar deplasa sfera de activitate spre obiective excentrice profesiei.6.

Pentru a identifica şi evalua nivelul de risc al unei game de produse bancare sau al unei activităţi bancare. care nu poate depăşi 50% din fondurile proprii ale băncii. poziţivă pentru acţionari.în valori mobiliare ο ale băncii prin lege se normează valoarea totală a investiţiilor pe termen lung în valori mobiliare (sau cote de participare) emise de societăţi comerciale.Cerinţe prudenţiale privind extinderea reţelei de sucursale şi alte sedii secundare ale băncii În vederea preîntâmpinării abuzurilor. Normele bancare analizează pentru fiecare unitate. se practică autorizarea fiecărui sediu în parte. de aceea evoluţia ulterioară a strategiei şi organizării bancare vor fi afectate dacă profilul risc actual şi de perspectivă nu sunt luate în considerare.2.7. Apoi acestea trebuie comparate cu profilul risc al băncii. oportunitatea situării în zona dată a unităţii propuse.Identificarea şi analiza riscului Integrarea evaluării riscurilor în planificarea strategică a băncii va asigura gestiunii riscurilor bancare vizibilitatea necesară şi focalizare strategică. vadul comercial. managerii trebuie să identifice toate situaţiile semnificative care pot genera o 47 . 2. 2. Riscul este o componentă esenţială a profilului unei instituţii financiare. Obiectivele autorizării vizează. aprecieri privind: corelarea generală între potenţialul declarat al bancii şi gradul de extindere propus. Dacă profilul risc al băncii este mai mic decât suma profilurilor risc identificate.1. decurgând din “strategiile” agresive ale unor manageri care fac planuri mari de extindere necorelate cu potenţialul economico-financiar şi organizaţional al băncii. Procesul de gestiune a riscurilor începe prin descifrarea profilului risc al diferitelor game de produse bancare pentru principalele activităţi bancare. atunci conglomeratul bancar are o valoare sinergetică. respectiv justificarea nevoilor economice generale de servicii bancare în zona dată. pentru sedii.

3. de asemenea. uşor de implementat. pentru fiecare categorie de riscuri. dar nu evitate sau eliminate. În domeniul riscului operaţional banca poate îmbunătăţi controalele în domeniul calităţii produselor bancare. nivelul de risc trebuie agregat pentru fiecare categorie de risc pentru a identifica profilul risc al unei unităţi bancare. filiale. În lipsa unei abordări sistematice a evaluării riscului. Între modalităţile de a gestiona riscul de lichiditate se înscriu şi titularizarea unor credite sau creşterea frecvenţei negocierilor. În plus este dificil pentru o bancă să determine veniturile corectate în funcţie de risc pentru o gamă de produse bancare sau o activitate şi să transmită pieţei financiare riscul-produs propriu şi eficacitatea managementului riscurilor bancare. Un manager poate dobândi o bună perspectivă asupra nivelului riscului asociat unei anumite expuneri combinând frecvenţa cu amplitudinea riscului. Controlul şi eliminarea riscurilor Obiectivul controlului riscurilor este de a minimiza cheltuielile asociate riscurilor pentru toate expunerile care au fost identificate. Când elaborăm profilul risc este util să se aloce expunerile de risc diferitelor componente ale riscului. Pentru a controla riscul pe piaţă. Metodologiile de identificare şi evaluare a riscurilor pot asigura o estimare efectivă şi eficientă a profilului risc pentru sucursale. managerii trebuie să identifice şi să evalueze activităţile de control al riscurilor existente din punctul de vedere al expunerii şi nivelurilor de risc identificate. Trebuie să subliniem importanţa primei etape de 48 . Este. 2. Managementul poate realiza acest lucru prin elaborarea unor scenarii de pierdere pentru activităţile. util să identificăm frecvenţa şi mărimea pierderilor acre pot fi generate de expuneri. tranzacţiile şi interfeţele bancare. o bancă poate avea în vedere mai multe tehnici de gestiune a bilanţului sau de diversificare a portofoliului.pierdere financiară. pe lângă gestiunea creditelor şi analiza creditelor neperformante (vezi graficul privind provizioanele de risc). După ce au fundamentat profilul risc al unităţii lor bancare. Deoarece o anumită expunere poate genera riscuri de mai multe feluri. o bancă nu dispune de nici un mijloc de a-şi reduce cheltuielile legate de riscuri printr-un control mai riguros şi o finanţare adecvată a riscurilor. agenţii şi întreaga bancă.

Eliminarea şi evitarea riscurilor poate avea efect asupra reducerii costurilor totale ale băncii. reacţionează la pierderi care apar în activităţi despre care nu ştiu foarte multe. Mai recent. de exemplu. Riscul poate fi eliminat prin îndepărtarea cauzei care îl produce.Cu cât banca are mai muţi codebitori pentru aceeaşi 49 . Managerii bancari. eliminând complet gamele de produse pe care le apreciază extrem de riscante. Asumarea riscului Asumarea riscului bancar se face pe baza analizei suportului economic al operaţiunii de credit şi a garanţiilor care sunt afectate. a) Garanţiile accesorii pot fi:  Limitarea riscului se realizează prin trei căi: Repartizarea riscului insolvabilităţii se efectuează pe baza unui principiu care face aplicarea fenomenului numerelor mari. a căror experienţă este legată de activităţile bancare comerciale. ca. b) asigurarea. costuri asociate riscurilor dacă banca a apreciat corect cheltuielile asociate riscurilor şi veniturilor ajustate în funcţie de risc asociate fiecărei game de produse sau activităţi. Este dificil de eliminat sau evitat un risc dacă el nu a fost identificat şi cuantificat corespunzător. Altfel s-ar putea ca managementul să reducă valoarea acţiunilor prin eliminarea unor activităţi care ar fi putut produce în timp venituri favorabile ajustate în funcţie de risc.4. În general. însă. c) controlul. în domeniul operaţiilor cu instrumente derivate (contracte la termen şi cu opţiuni) prin suprimarea acestor activităţi. Suportul economic este analizat sub doua aspecte:   analiza financiară a conturilor şi a rezultatelor. managerii pot face acest lucru prin reproiectarea activităţilor asociate şi a fluxurilor de operaţii. analiza producţiei şi a clentelei. mobilare (gajul bunurilor mobile sau al unor valori mobiliare: acţiuni sau obligaţiuni) sau imobiliare (ipotecă). băncile au adoptat soluţii mai radicale.identificare şi evaluare a riscurilor. a) repartizarea .  garanţii personale. garanţii reale. 2.

de regulă. Cecurile respinse de bănci pentru lipsă de acoperire sunt. − criteriul tipului. − dacă se respectă limitele contractului de credit privind cuantumul şi durata rambursării. la rândul ei. − b) multiplicarea şi răspândirea în teritoriu a ghişeelor de colectare a depozitelor multiplicarea şi diversificarea clientelei în cadrul reţelei de ghişee existente. Asigurarea riscului insolvabilităţi poate fi realizată prin sistemul de asigurare a creditelor. Repartiţia are în vedere următoarele criterii: − criteriul sectorului economic. oferă un sentiment reconfortant băncii care a acordat creditul bancar. acordate de o societate comercială altei societăţi comerciale sub forma creditului comercial.Cu alte cuvinte. 33/1991 împrumuturile acordate de o societate bancară unui singur debitor nu pot 50 . societăţile de asigurare a creditelor garantează riscurile unor comercianţi faţă de alţi comercianţi fără a scuti banca de creditele pe care acestea le acordă. Astfel. − dacă apar incidente de plată. adică a drepturilor incorporale. Banca centrală.creanţă. − criteriul geografic. 29 al Legii nr. Divizarea riscului se poate realize prin constituirea de consorţii între mai multe bănci.Pe de altă parte sunt impuse limite valorice creditului acordat unui şi aceluiaşi debitor. Departamentul specializat al băncii verifică: − dacă s-au constituit în formă legala timp garanţiile creditului. de creanţă. cu atât scade importanţa insaolvabilităţii unuia dintre ei. raportate băncii centrale. atât în cazul plăţilor datorate altora de propriul client cât şi în cazul plăţilor cuvenite către client şi care să fie făcute de alţi agenţi economici. c) Controlul riscurilor constituie o sarcină permanentă şi individuală fiecărei bănci dar el se exercită concomitant şi de către banca centrală. conform prevederilor art. se implică în controlul riscurilor stabilind un raport maxim între creditele acordate şi fondurile proprii ale băncii. Luarea unei asemenea măsuri de asigurare de către societatea comercială care a acordat un credit commercial. categoriei şi duratei creditului. Repartiţia riscului imobilizării se face prin: − băneşti.

fondul mijloacelor fixe.Capitalul suplimentar se commune din: fondul de risc constituit conform art. alte fonduri constituite din profitul net. fondul de comerţ. reserve din reevaluare legală a activelor corporale. Aceste norme stabiles obligaţia societăţilor bancre de a asigura în permanenţă un nivel corespunzător de solvabilitate. cumulate. 27 din Legea nr. fondul de rezervă constituit conform art. 33/1991. Din totalul fondurilor proprii se vor deduce participaţiile societăţilor bancare la alte societancare.Capitalul propriu se compune din: capitalul social vsat. 2/1994 iar activele ponderate în funcţie de risc reprezintă totalul societăţilor bancare multiplicate cu o pondere de risc de credit specifică fiecărei categorii de active. 4/1994 ale Băncii Naţionale a României. Raportul minim de solvabilitate este de 8%. conform Normelor nr. b) Capitalul suplimentar va fi luat în calcul numai până la concurenţa valorii capitalului propriu. La calcularea fondurilor proprii se vor avea în vedere următoarele: a) Din capitalul propriu se vor deduce: cheltuielile de constituire. care depăşesc suma minimă pentru raportare stabilită de Banca Naţională a României. În corelaţie cu nivelul fondurilor proprii ale societăţilor bancare se dsetermină şi solvabilitatea acestora. ponderate în funcţie de gradul lor de risc de credit. fondul de dezvoltare. 27 al Legii nr. 2/1994 privind fondurile proprii ale societăţilor bancare stabilesc că aceste fonduri sunt formate din capitalul propriu şi capitalul suplimentar. 51 . Normele nr. 20% din capitalul şi rezervele societăţii bancare respective iar conform prevederilor art.depăşi. Datoria subordonată va fi luată numai într-o proporţie maximă de 50% din capitalul propriu şi nimai dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de Norme. pierderile înregistrate în anul current. Fondurile proprii se determină conform Normelor nr. cheltuielile pentru investiţii în cure de execuţie şi pentru materialele necesare investigaţiilor pentru care nu s-a afectat fondul de dezvoltare. 30 al aceleiaşi societăţi bancare sunt obligate să comunice Băncii Naţionale a României creditele acordate clienţilor lor. datoria subordonată. determinat ca raport între nivelul fondurilor proprii şi totalul activelor şi elementelor în afara bilanţului. cheltuielile anticipate efectuate prin achiziţionarea mijloacelor fixe. 33/1991.

în funcţie de performanţele financiare ale clientului evaluate după criteriile stabilite de fiecare societate bancară şi de capacitatea acestuia de rambursare a creditului la scadenţa\ă. societe bancare trebuie să-şi clasifice creditele acordate. valoare ce rezultă după deducerea provizioanelor specifice de risc constituite conform Normelor Băncii Naţionale a României nr. 52 . în scopul protejării depozitelor persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice. dar au o evidentă tendinţă de înrăutăţire. − Categoria E (pierdere): dacă performanţele financiare atară pierderi şi există perspective clare că nu pot fi încasate la scadenţă nici ratele nici dobânzile. − Categoria B (în observaţie): dacă performanţele financiare sunt bune sau foarte bune darn u pot menţine acest nivel în perspectivă mai îndelungată. − necorespunzător. nivelul de solvabilitate. Determinarea raportului de solvabilitate al societăţii comerciale se face luându-se în calcul valoarea netă a activelor. societăţile bancare sunt obligate ca. Pentru determinarea şi limitarea riscului de credit. Conform acestor norme. în una dintre următoarele cinci categorii: − Categoria A (standard): dacă performanţele financiare sunt foarte bune şi permit achitarea la scadenţă a ratelor plus dobânda şi dacă se prefigurează menţinerea şi în continuare a performanţelor financiare la un nivel ridicat.Societăţile bancare sunt obligate sa porteze trimestrial Băncii Naţionale a României – Direcţia autorizare şi supraveghere prudenţială a societăţilor bancare. − slab. 3/1994 privind clasificarea creditelor şi constituirea provizioanelor specifice de risc. dacă plăţile sunt efectuate cu o întârziere de până la 30 de zile. dacă ratele şi dobănzile sunt plătite la scadenţă sau cu o întârziere maximă de şapte zile. În raport de punctualitatea rambursărilor debitorul va fi notat cu unul dintre următoarele calificative: − bun. să limiteze riscul de credit şi să depună toate eforturile pentru a-şi încasa toate creanţele de la debitorii lor. − Categoria C (substandard): dacă performanţele financiare sunt satisfăcătoare. − Categoria D (îndoielnice): dacă performanţa financiară este scăzută şi cu o evidentă ciclicitate la intervale scazute de timp. dacă întârzierea este mai mare de 30 de zile.

În lipsa acestor condiţii. transferul riscurilor este dificil dacă nu există pieţe de asigurări convenţionale. Finanţarea şi transferarea riscului Din punct de vedere al gestiunii riscurilor bancare. Transferarea riscului este eficace atunci când frecvenţa şi gravitatea sunt specifice unor riscuri catastrofale şi atunci când riscurile nu pot fi identificate şi evaluate precis. pentru manager este foarte dificil să folosească controlul riscurilor pentru a le elimina sau evita. cât şi prelevări pentru fondurile de rezervă pentru pierderi din creditare. cât şi transferul riscurilor (prin asigurare sau operaţii cu instrumente derivate). Aceste programe de tip „pay-as-you-go” generează în mod inevitabil un anumit grad de incertitudine asociată veniturilor şi o cerere incertă de capital bancar. riscurile nu pot fi finanţate în mod corect.2. Structurarea unui program de asigurare pentru o bancă se poate face având în vedere următoarele trei posibilităţi:  negocierea centralizată cu limitarea numărului de poliţe de tipul „toate riscurile. În orice caz. în măsura în care aceste pierderi se produc.  existenţa unei baze proprii de date statistice referitoare la frecvenţa şi amploarea riscurilor. băncile pot acoperi riscuri în afara unor programe formale de finanţare. mai puţin…”. 53 . dacă trec pierderile pe cheltuieli sau le acoperă din capital. Acoperirea riscurilor funcţionează cel mai bine în cazul unor riscuri a căror frecvenţă şi amplitudine a expunerii sunt foarte previzibile sau atunci când nu există asigurări de piaţă. Dacă rămân riscuri mari care nu pot fi nici acoperite (reţinute) nici transferate.5. managerii bancari trebuie să fie capabili să identifice şi să evalueze gradul de risc. În ultimă instanţă. Reţinerea riscurilor trebuie să se facă pe baza următoarelor două criterii:  acoperirea unor familii de riscuri. Doar riscurile neidentificate sunt reţinute din ignoranţă. Transferul riscului este mai adecvat atunci când expunerea nu este foarte previzibilă sau atunci când gravitatea potenţială a pagubelor este catastrofală. În plus. finanţarea lor presupune atât: acoperirea riscurilor (prin rezerve generale sau specifice). Riscul poate fi acoperit printr-un program formal de finanţare elaborat pe baza prognozelor privind pierderile anticipate.

De exemplu în faza de expansiune clasică se manifestă o cerere mare de fonduri de împrumut iar ratele dobânzii sunt în creştere. Factorii exogeni sunt determinaţi de evoluţia condiţiilor economice generale care se reflectă în nivelul ratelor dobânzii pe piaţă. Aceşti factori depind în ultimă instanţă de fazele ciclului economic. poliţele fiind încheiate separat fie de fiecare unitate cu personalitate juridică. Prin implementarea gestiunii riscurilor bancare ca o componentă vitală a sistemului global de management bancar.  programe specifice pentru diferite activităţi bancare. ea trebuie să fie ultima dintre elementele luate în considerare de gestiunea riscurilor bancare. acţionându-se asupra lor. Aceştia sunt factori endogeni şi factori exogeni. conducerea băncii poate comunica pieţelor financiare eficacitatea sa în gestiunea băncii pentru a produce efecte de sinergie. se poate minimiza expunerea la risc (sensibilitatea băncii). negocierea descentralizată. Ei pot fi controlaţi sau influenţaţi de bancă dar pot fi anticipaţi cu destulă precizie. calitatea şi eşalonarea scadenţelor. Asupra băncii această creştere are următoarele efecte: de volum. ceilalţi doi factori fiind doar elemente principale prin care se poate influenţa această structură. Gestiunea riscurilor bancare ar trebui să fie una dintre componentele sistemului global de management bancar. Oricum. adesea. Principalul factor rămâne structura activelor şi pasivelor. scadenţa fondurilor atrase. Strategia ordinară ar trebui să fie: transferul riscurilor grave şi reţinerea riscurilor frecvente. Deşi transferarea riscurilor poate fi eficientă. singura modalitate de abordare a gestiunii riscurilor bancare. mai ales pentru ratele pe termen scurt. Un bun manager în probleme de risc va observa şi folosi felul în care gestiunea riscurilor bancare interacţionează cu alte componente ale sistemului managementului bancar. practica curentă face ca transferarea riscului să fie prima şi. Principalii factori endogeni sunt: structura activelor şi pasivelor bancare. Volumul activităţii bancare este influenţat în 54 . fie după criteriul teritorialităţii (al zonei de operare). Sensibilitatea băncii la variaţia dobânzii pe piaţă poate fi definită ca variaţia marjei dobânzii bancare în funcţie de variaţia dobânzii de pe piaţă ca urmare a acţiunii unor factori specifici. de structură şi de rentabilitate. Factorii endogeni sunt importanţi pentru gestiunea riscului de piaţă deoarece ei pot fi gestionaţi şi.

crescând cererea de credite.Scurt istoric 55 . Activele îşi schimbă structura în favoarea creditelor şi în defavoarea portofoliului de titluri iar pasivele vor înregistra o creştere a ponderii fondurilor împrumutate.1.sensul creşterii sale căci. Analiza riscului bancar la Banca Transilvania 3. În acelaşi timp poate fi alterată şi structura bilanţului. Capitolul 3.1. Banca Transilvania .parte integrantă a sistemului bancar românesc 3.1. Reţinerea riscurilor trebuie să se facă pe baza următoarelor două criterii: acoperirea unor familii de riscuri şi existenţa unei baza proprii de date statistice referitoare la frecvenţa şi amploarea riscurilor. În lipsa acestor condiţii. Rentabilitatea poate fi sensibil îmbunătăţită căci marjele procentuale pot creşte. chiar pentru un nivel al marjei absolute. riscurile no pot fi autofinanţate în mod corect. probabil direct de pe piaţă. cresc şi activele şi cresc şi sursele împrumutate.

059. dl.696. reprezentant al acţionarului majoritar BERD. la 1. Restul a venit din muncă şi străduinţă. trebuie subliniat că. Banca Transilvania a cunoscut o dinamică deosebită în ceea ce priveşte cota de piaţă deţinută în cadrul sistemului bancar românesc. Odată cu extinderea reţelei teritoriale. pe principiul paşilor mărunţi dar siguri. ci doar după o vreme. 56 . majorările succesive de capital-de la 2 miliarde lei la înfiinţare. În ceea ce priveşte implicarea băncii în proiectul de susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii. având un manager străin. Horia Ciorcila.696. având în structură un acţionariat conştient de potenţialul valoric şi resursele umane puse în slujba instituţiei. În special după anul 2003. funcţionând în prezent cu 57 de sucursale. banca şi-a creat o reţea teritorială extinsă în toate zonele ţării. Rezultatele financiare deosebite şi poziţia de piaţă dobândită (1. În decursul activităţii sale. banca a înregistrat realizări deosebite pe linia serviciilor bancare şi a creditelor avantajoase acordate în special activităţii de retail.51%-pondere confirmată la sfârşitul trimestrului al treilea 2008) sunt rodul muncii unui colectiv bine închegat. 371 agenţii şi 28 puncte independente de schimb valutar. ca societate pe acţiuni. Banca Transilvania a fost prima bancă din România care a intrat în programul Comunităţii Europene pentru sprijinirea IMM-urilor prin linii de finanţare externă. a fost dezvoltată gama de servicii şi produse oferite clienţilor. Sunt lucruri care nu se văd imediat. până în prezent aprobându-se deja împrumuturi în valoare totală de peste 7.7 % faţă de finele anului 2007. Programul de finanţare externă a IMM-urilor funcţionează în toate sucursalele din ţară ale Băncii Transilvania.059. pentru un număr de 163 de firme. În primele 9 luni ale anului 2008. ceea ce a dus la crearea a peste 550 de noi locuri de muncă. De-a lungul anilor.au reprezentat paşi esenţiali în evoluţia băncii.Banca Transilvania a fost înfiinţată în decembrie 1993 la Cluj-Napoca. cu un capital social de 2 miliarde lei. la iniţiativa unor oameni de afaceri clujeni. din care 79% român şi 21% străin. un acţionar semnificativ fiind Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare cu o pondere de 15% din capitalul social.183 lei. “am pornit cu 2 miliarde lei şi o idee. prin derularea încă din 1999 a finanţărilor externe din surse BERD. aşa cum afirma preşedintele băncii. Dar ele devin perene şi este greu ca lumea din jur să nu le observe”.3 milioane EURO. creşterea fiind cu 19.183 lei în prezent(luând în calcul şi denominarea) . Capitalul social al băncii este acum de 1.

1.acordă credite pe bază contractuală (contracte de credit) în lei sau valută persoanelor fizice sau juridice române în condiţiile pieţei .primeşte şi acordă credite în lei şi valută pe bază de convenţii şi alte aranjamente cu bănci sau instituţii financiare . orientarea către Internet banking şi comerţ electronic. clienţi ai băncii. . efecte de comerţ exprimate în lei. următoarele activităţi: . cecuri ) în favoarea unor beneficiari din ţară . .realizează încasările şi plăţile în valută şi în lei generate de activităţile de export şi import. . operaţiuni cu caracter financiar.efectuează operaţiuni cu titluri de valori şi orice alte efecte de comerţ în nume propriu şi pentru terţi în cadrul Bursei de Valori .participă cu capital la înfiinţarea în România sau în străinătate de societăţi bancare comerciale. . crearea şi implementarea de noi servicii şi produse. Banca Transilvania poate desfăşura în limita autorizaţiei acordate.emite efecte de comerţ (bilete la ordin.păstrează în conturile curente deschise şi menţinute la Banca Transilvania şi în depozitele constituite de persoanele fizice şi juridice române şi străine.2.În ceea ce priveşte proiectele pentru anul în curs. acestea vizează în principal: consolidarea poziţiei pe piaţă. precum şi orice alte titluri de valoare româneşti . comercial şi necomercial. cambii sau trate.cumpără şi vinde în ţară valută. 3. . 57 . extinderea reţelei teritoriale. asigurări.realizează pe cont propriu sau pentru terţi operaţiuni de arbitraj valutar . alte operaţiuni de încasări şi plăţi între persoane fizice şi juridice autohtone sau străine . lei şi valută. de producţie. . . .Obiectul de activitate Potrivit Legii nr.58/1998 privind activitatea bancară şi a statutului propriu. prestări de servicii şi turism internaţional. cumpărând acţiuni sau părţi sociale ale acestora .

societăţi comerciale cu capital integral străin sau în asociere cu persoane fizice sau juridice române. Se pot desfăşura activităţi prevăzute de legislaţie privind valorile mobiliare şi bursele de valori prin societăţi distincte. .persoane fizice. care vor funcţiona sub reglementarea şi supravegherea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare.efectuează operaţiuni cu cărţi de debit în lei şi în valută. prestări servicii şi alte unităţi care-şi desfăşoară activitatea în cadrul economiei naţionale.3. agriculturii. . cu excepţia activităţilor care pot fi desfăşurate în mod direct de către bănci conform acestei legi. fără personalitate juridică.notarii publici şi avocaţii care desfăşoară activităţi independente. transporturi.societăţi comerciale cu capital de stat sau privat din domeniul industriei.alte persoane juridice organizate în conformitate cu legea şi care desfăşoară activităţi legale. . gospodărirea apelor sau alte ramuri din economie. turism. construcţiilor. silvicultură. specifice pieţei de capital. . telecomunicaţii.1. comerţului.asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate să desfăşoare o activitate independentă.efectuează operaţiuni de păstrare în casete de valori a obiectelor din aur sau alte metale preţioase precum şi a valutei depuse de clienţii săi ..fermierii agricoli individuali şi cei organizaţi în diferite forme de asociere simple. 3. . agricultură. cu cecuri de călătorie şi cecuri necumpărate . alte categorii de liber profesionişti autorizaţi potrivit statutului profesional. . .Regiile Autonome din industrie. Categoriile de clienţi ai băncii care pot beneficia de credite sunt: . care au conturi deschise la bancă şi îşi derulează operaţiunile prin aceste conturi. 58 . medicii şi farmaciştii. .Clienţii băncii Clienţii băncii sunt persoane fizice şi juridice române şi străine rezidente în România indiferent de forma de proprietate şi natura capitalului social.

c) Informaţii din surse exterioare. alte bănci şi organisme care au relaţii cu clienţii.Pentru cunoaşterea şi evaluarea situaţiei economico-financiare prezentă şi de perspectivă a clienţilor. pe care trebuie să o actualizeze periodic. raporturile contabile periodice. -dacă titularul nu mai îndeplineşte condiţiile cu privire la deschiderea şi funcţionarea contului. serviciul datoriei. agenţii economici care au relaţii contractuale cu clientul. cu 10 zile lucrătoare înainte. Pentru derularea operaţiunilor cu clienţii este obligatorie deschiderea conturilor la bancă. volumul de încasări şi plăţi lunare. organisme specializate. Titularul contului închis poate intra în posesia sumelor care îi aparţin la cererea acestuia sau poate solicita redeschiderea contului. incidente apărute în derularea operaţiunilor de plăţi fără numerar. balanţele de verificare şi din alte situaţii financiare. birourile notarilor publici şi primăriile locale. Banca nu este obligată să accepte pe oricine drept client şi nu este prudent să deschidă un cont dacă informaţiile pe care le deţine nu satisfac exigenţele prudenţei bancare. -în condiţiile în care contul a devenit inactiv. cerând să fie luate măsuri pentru activarea acestuia sau în caz contrar să procedeze la închiderea conturilor. din cererea de credite. precum şi volumul de frecvenţă a acestora. care pot fi obţinute de la BNR. b) Informaţii din evidenţele băncii privind volumul total de credite aprobat şi acordat. Camera de Comerţ. 59 . pe categorii de credite şi durate de rambursare. Registrul Comerţului. din bilanţurile contabile. Comisia Naţională de Statistică şi comisiile judeţene de statistică. mijloace mass-media. În ultimele două cazuri. judecătoriile. posibilitatea închiderii contului. a operaţiunilor de creditare. caz în care banca va trata această operaţiune ca o nouă deschidere de cont. precum şi pentru aprecierea riscului bancar în activitatea de creditare. Conturile agenţilor economici vor fi închise de unităţile bancare în următoarele cazuri: -la cererea titularului. banca va comunica titularului în scris. din contractul de societate şi statutul societăţii. contul de profit şi pierdere. banca trebuie să-şi asigure o bază de informaţii asupra fiecărui client. Sursele de informare cu privire la clienţii băncii sunt: a) Informaţii obţinute de la clienţi din cererea de deschidere a contului.

În toate actele oficiale.atribuţiile fiecărui compartiment al băncii şi relaţiile dintre acestea. aprobat de organele statutare. . precum şi propriilor instrucţiuni de lucru privind CEC-ul. comitetului de administrare a activelor şi pasivelor. biletul la ordin şi ordinul de plată. . . 60 . prin care se va stabili: . agenţii şi puncte de lucru. hotărârilor şi tuturor actelor normative ce guvernează activitatea bancară.atribuţiile sucursalelor şi ale altor sedii secundare ale băncii.centrala băncii . . Banca are un regulament propriu de funcţionare. în conformitate cu legislaţia comercială şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi. numărul şi data înmatriculării la Registrul Comerţului.sistemul de control al băncii.structura organizatorică.Modul concret de efectuare a operaţiunilor prin conturile deschise la bancă se va stabili pe bază de convenţie(contract) de cont încheiată de bancă cu clienţii săi. normelor cadru şi normelor tehnice ale BNR. asigurând aplicarea corectă a legii.competenţele şi răspunderea conducătorilor băncii şi ale altor salariaţi care se angajează în operaţiuni financiar-bancare în numele şi contul băncii.atribuţiile comitetului de risc. Banca Transilvania se identifică în mod clar printr-un minim de date: firma sub care banca este înmatriculată la Registrul Comerţului. numărul şi data înregistrării în registrul bancar. adresa sediului principal.îndeplineşte funcţia de coordonare pentru toate activităţile ce se desfăşoară în sucursale. comitetului de credite. Structura organizatorică a băncii este: . cambia. în care se vor stipula toate obligaţiile părţilor potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.Organizarea şi conducerea băncii Legea bancară nr.1. 3. .58/1998 prevede că "organizarea şi conducerea băncilor se stabilesc prin acte constitutive ale băncilor. capitalul social.4.

Consiliul de Administraţie. acestea pot fi: • Scrisori de garanţie bancară • Depozit bancar (la Banca Transilvania sau la altă bancă cu condiţia cesiunii acesteia în favoarea Băncii Transilvania • Ipoteca 61 .Comitetul de conducere la sucursale şi agenţii.Comitetul de Direcţie.sucursalele.sunt unităţi teritoriale operative ale societăţii bancare.3. . Administrarea şi conducerea activităţilor bancare sunt asigurate de: .. .Preşedinţi şi vicepreşedinţi. . să fi lucrat cel puţin 5 ani în activitatea financiar-bancară şi să nu fi cauzat. Sunt subordonate sucursalelor şi au la rândul lor în subordine puncte de lucru. falimentul unei societăţi comerciale". prin activitatea lor.u din Legea bancară nr. pct.punctele de lucru. să exercite exclusiv funcţia în care au fost numiţi şi cel puţin unul dintre aceştia să fie cetăţean român. . 3. . Politica acordării creditelor de către Banca Transilvania În conformitate cu obiectul său de activitate. "conducătorii băncii trebuie să fie rezidenţi în România. Credite acordate unui singur debitor (client definit ca la art. Potrivit Legii nr.58/1998. mediu şi lung sau linii de credite. îndeplinesc rolul de coordonare.2.Comisia de cenzori. Banca Transilvania acordă credite clienţilor săi cu luarea în consideraţie a aspectelor ce ţin de economia de piaţă. . Ei trebuie să fie licenţiaţi.se constituie în nucleele activităţii desfăşurate de societăţile bancare la nivel judeţean.sunt subordonate sucursalelor sau agenţiilor şi îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea şi îndrumarea acestora. . Creditele se acordă pe bază de garanţii .Adunarea Generală a Acţionarilor.58/ 1998) se vor limita conform cerinţelor prudenţiale prevăzute în reglementările BNR.agenţiile. Banca poate acorda credite pe termen scurt. îndrumare şi control al activităţilor operative desfăşurate în unităţile din subordine.

1999 şi prezentat în Anexa 9. NEGOCIEREA CREDITELOR ETAPA I Prima etapă în procesul creditării constă în contactul informativ al moderatorului cu solicitantul de credit. Facilităţile se vor acorda clienţilor care au dovedit bonitate şi fidelitate faţă de bancă ţinându-se cont de mărimea rulajului în lei şi / sau valută. este cel aprobat de Comitetul de Direcţie din 14. Algoritmul de calcul al dobânzilor precum şi a penalităţilor pentru neplata dobânzilor la scadenţă.01. Pentru clienţii deosebiţi.a situaţiei financiare şi a bonităţii persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca. în vederea accesului rapid al clientului la credite. Comitetul de Direcţie poate dispune proceduri simplificate şi urgente. La baza aprobării va sta un raport întocmit de Direcţia Credite. Competenţa de aprobare a creditelor acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca aşa cum sunt ele definite în Norma BNR nr.• Gajul cu deposedare (inclusiv a obiectelor de artă sau din metale preţioase care vor fi păstrate în tezaurul băncii) • Gajul fără deposedare • Alte garanţii Manifestarea prudenţei în acordarea creditelor atât în ce priveşte bonitatea clientului cât şi a motivaţiei creditului (acordarea de credite în conformitate cu statutul societăţii). Banca abordează creditarea ca pe un proces complex ce presupune în mod necesar următoarele etape: • • • • Etapa I Etapa II Etapa III Etapa IV Negocierea creditelor Contractarea creditelor Aprobarea şi acordarea creditelor Analizarea modului de utilizare a creditului. Comitetul de Direcţie al băncii poate aproba reduceri de comisioane şi discounturi în limita a 5 % negociabil faţă de dobânda practicată unitar de bancă.analiza tranzacţiei. care va cuprinde descrierea naturii relaţiei speciale în cauză . Din prima discuţie care are loc trebuie să rezulte răspunsul la următoarele obiective: 62 . Dobânzile practicate de bancă sunt cele aprobate de Comitetul de Direcţie al Băncii şi transmise prin Decizii ale Preşedintelui. este la nivelul Consiliului de Administraţie. Pentru aceeaşi categorie de clienţi.8/1999.

aflat în urma întrebărilor: “ Cine sunteţi dumneavoastră? “ “ Ce obiective urmăriţi? “ “Ce perspective vedeţi în volumul activităţii desfăşurate şi a situaţiei de pe piaţă ?” “ Cine sunt acţionarii?” “ Cine sunt conducătorii?” “ Cine sunt membrii Consiliului de Administraţie?” “ Cum este managerul “vârsta?” ”sănătatea?” “ calificarea?” “ Cine este succesorul?” “ Abilitatea în afaceri? “ “ Mijloacele şi posibilitatea firmei?” “ Scopul şi obiectul de activitate?” “ Scopul şi justificarea creditului?” “ Ce garanţii pot fi prezentate?” Pe baza răspunsurilor date şi a părerii pe care şi-o formează moderatorul.Identitatea solicitantului. se va determina volumul de credite pe baza analizei indicatorilor economicofinanciari şi a previzionărilor pe perioada creditărilor. • • • ETAPA II . În cadrul acestei determinări un loc important îl va ocupa strategia de marketing a firmei. Copia licenţei de import .CONTRACTAREA CREDITELOR La început. Alte documente considerate a fi necesare de către moderatorul de credite. negocierea va continua sau se va opri la această discuţie.export. Ultima balanţă de verificare :Studiul de fezabilitate pentru creditele de investiţii. Bilanţul contabil (Contul de Profit şi Pierdere). În cazul în care discuţia va continua se vor întocmi şi prezenta următoarele documente: • • Cerere de credit . 63 .

Aprobarea creditului va fi comunicată în scris clientului în mod operativ . aprobarea creditelor este dată de organismele colective de conducere specifice : • • • Comiteul de Credit şi Risc din Succursale. aprobate de Consiliul de Administraţie al Băncii. ACORDAREA ŞI ANGAJAREA CREDITELOR Aprobarea În Banca Transilvania. asigurarea garanţiilor la o societate de asigurări autorizată. Pentru instrumentarea dosarului de credite se va întocmi o documentaţie care va cuprinde următoarele elemente pe lângă cele cerute mai sus: • • • analiza bonităţii clientului. organizarea şi funcţionarea acestor organisme sunt cele prevăzute în regulamentele proprii. luându-se în considerare necesarul şi puterea de cumpărare. . analiza operaţiilor şi înscrierea ipotecii şi a gajului la Notariatul de Stat.eventualii concurenţi în aceeaşi activitate .substituirea . ce credibilitate au.înlocuirea produselor cu altele de pe pieţe . .furnizorii . Comitetul de Credite din Centrală.Planul de afaceri trebuie să cuprindă o analiză în care să se urmărească cel puţin următoarele : .APROBAREA. Acordarea 64 . Comitetul de Direcţie. comunicarea va cuprinde şi eventualele condiţii suplimentare care trebuie să le mai îndeplinească până la angajarea creditului. printr-o prevedere în contractul de credit să asigure bunurile aduse în garanţie şi cele realizate din creditul acordat şi să reînnoiască la timp asigurările până la plata integrală a sumelor datorate. . Competenţele. ETAPA III .cine sunt. Clientul va fi obligat .beneficiarii . Etapa se finalizează cu încheierea contractului de credite. .eventualele ameninţări ale noilor intraţi pe piaţă .

executarea silită 65 . ca plăţile din credit să se facă numai în baza semnăturii puse pe documentul de plată prezentat de client (exemplarul care rămâne la bancă ). pentru sumele provenite din credit. se va putea face numai pentru creditele acordate cu destinaţia achiziţii de la persoane fizice pe baza aprobării. creditul trece în faza de angajare. conform destinaţiei. este sarcina moderatorului de credite care a instrumentat dosarul (sau a altei persoane abilitate în lipsa acestuia).reducerea plafonului şi a limitei de creditare. pe durata creditării. precum şi inventarul acesteia se păstrează de Şeful Serviciului Credite.declararea creditului scadent anticipat şi încasarea tuturor dobânzilor şi a comisioanelor aferente. creditul se defineşte ca fiind acordat. . în cazul creditelor pe obiect. Urmărirea utilizării acestuia. Un exemplar original din contractele de credite. Pentru ducerea la îndeplinire a sarcinii de mai sus. . contractele de garanţii imobiliare sau convenţii de gaj. Eliberarea de numerar. pe documentul de ridicare numerar. Angajarea propriu-zisă a creditului. banca poate lua următoarele măsuri: .valorificarea garanţiilor . Angajarea creditului După îndeplinirea de către client a tuturor condiţiilor cerute de către bancă. . .După aprobare până la îndeplinirea tuturor condiţiilor de către client .sistarea temporară sau definitivă a creditului. în case de fier sau fişete metalice. constă în creditarea contului de disponibil al clientului.recuperarea creditului din contul de disponibil. . În cazul în care clauzele contractuale nu vor fi respectate de către client. Verificarea şi validarea acestor plăţi cade în sarcina operatorului de ghişeu. (în lipsa acestuia de către Director sau Directorul Adjunct). sub semnătura şefului serviciu credite. moderatorul de credite sau persoana abilitată va solicita operatorilor de ghişeu. Plăţile din credit se vor face numai prin virament în cont.

Se va urmări rulajul prin bancă a contului curent astfel încât la o eventuală diminuare sau stagnare să se analizeze motivele şi să se facă o analiză complexă. de limitare a riscurilor care pot afecta activitatea şi performanţele băncii. moderatorul de credite verifică prin deplasare la faţa locului existenţa. În scopul realizării unui management al riscurilor modern şi performant. bazat pe identificarea.. Riscul de credit 66 .ANALIZA MODULUI DE UTILIZARE A CREDITULUI Serviciul credite va urmări dacă creditul a fost utilizat pentru scopul pentru care a fost solicitat.R. integritatea şi modul de conservare a garanţiilor. De asemenea. se va urmări în permanenţă modul în care beneficiarul de credite îşi desfăşoară activitatea în bancă. Banca Transilvania utilizează instrumente conform cu Standardele Internaţionale şi cu cerinţele prudenţiale stabilite de B. 3. dacă ratele scadente au fost rambursate la timp şi dacă se încasează lunar. 3. • concordanţa dintre utilizarea creditului cu obiectivul solicitării. cu această ocazie întocmeşte Nota de constatare care este semnată de moderator şi client (sau custodele garanţiei). Nota de constatare se ataşează la dosarul de credit al clientului . evaluarea şi întreprinderea de măsuri. se va face analiza economico-financiară pe baza ultimei balanţe de trimestrial. Gestionarea riscurilor în cadrul Băncii Transilvania În scopul asigurării unei creşteri susţinute a profitabilităţii. Banca Transilvania acordă o atenţie deosebită unui management prudent al riscurilor aferente portofoliului propriu. ETAPA IV .1.3.3.declanşarea procedurii de lichidare judiciară. Urmărirea utilizării creditelor se va face de către fiecare moderator prin deplasări periodice la sediul firmei.N. Aici se vor verifica următoarele: • • verificare.

Banca monitorizeaza şi raporteaza catre Centrala Riscurilor Banca din cadrul Bancii Nationale a Romaniei. banca a stabilit limite de expuneri la risc. în vederea asigurarii unei dispersii corespunzatoare (pe categorii de clienti. banca urmareste lunar angajamentele primilor 100 de clienti ai bancii şi a clientilor care au calitatea de “debitor unic”. 1 Nitu Ion – Managementul riscului bancar – Editura Expert – Bucuresti. banca a dezvoltat un rating de credit şi pentru alte entităţi. serviciul datoriei. care reprezinta nivelul maxim prudential la care se poate expune banca fata de clientul respectiv şi urmareste incadrarea în permanenta a angajamentelor acestora în limitele de risc stabilite. sursa de rambursare şi natura colateralelor). Totodata. În anul 2004. cum ar fi: autorităţile publice locale. De asemenea. toate expunerile fata de clientii bancii ( personae fizice şi personae juridice) care depasesc limita minima de 200 milioane lei pe client. managementul şi strategia acestuia) cu cele ale creditului (istoricul relaţiei de credit. 2000 67 . persoanele fizice autorizate.1 În vederea evaluării riscului de credit al agenţilor economici. lunar. Sistemul de rating de credite al Băncii Transilvania este de tip bidimensional. pe unitati teritoriale) a riscului din activitatea de creditare. în ceea ce priveste monitorizarea riscului de credit fata de principalii clienti care inregistreaza expuneri semnificative. Pentru evaluarea riscului de credit al persoanelor fizice. banca utilizează un sistem intern de rating de credite şi o metodă de analiză economico-financiară similare cu cele utilizate de băncile străine. agenţi economici nou înfiinţaţi. poziţia şi ramura/subramura. cele financiare. respectiv scrisori de garanţie. expunerile mari şi angajamentele persoanelor aflate în relatii speciale cu banca. banca utilizează un sistem scoring de analiză. îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate. deschiderea/confirmarea de acreditive. scontarea efectelor de comerţ) constituie unul din obiectivele strategice ale băncii. a fost revizuit sistemul de rating utilizat la evaluarea performantei agentilor economici. care cumulează rezultatele analizei caracteristicilor clientului (aspectele generale.Monitorizarea şi diminuarea riscului de credit (risc care derivă din activitatea de creditare propriu-zisă cât şi alte categorii de tranzacţii.

cu rating de credit necorespunzator. al caror trend este în scadere şi companiile prezinta programe temeinice privind recuperarea pierderilor şi rentabilizarea activitatilor. planul financiar şi planul de afaceri ale bancii.Oricare dintre următoarele activităţi. cu reputatie buna în mediul de afaceri. cu datorii restante catre bugetul statului şi bugetul asigurarilor sociale de stat. Activităţile excluse de la finanţare pe criterii de mediu. total al castor personae. dacă împrumutatul nu este implicat în mod substanţial în acestea (activitatea este secundară. înregistrată faţă de un client (debitor unic).Banca limiteaza accesul de credite al agentilor economici nerentabili şi fara posibilitati certe de redresare. ori acestea se datoreaza caracterului sezonier al activitatii desfasurate. (care indică probabilitatea de nerespectare a obligaţiilor contractuale faţă de bancă) conform procedurilor în vigoare. Evaluarea expunerii băncii la riscul de credit asociat clienţilor săi. se face utilizând tehnici şi proceduri cum ar fi: analiza aspectelor financiare şi nonfinanciare. Banca nu acordă credite pentru: A. etc. nefiind activitatea principală a împrumutatului):    Specularea în valute sau proprietăţi imobiliare.Încălcarea sau derularea de activităţi care încalcă terenuri aflate în proprietatea sau în litigiu cu cetăţeni autohtoni. persoane fizice sau juridice. Investiţii în titluri de orice fel. B.Activitatea de creditare în banca se desfasoara pe baza planului de credite. .Banca acorda credite agentilor economici capabili sa genereze fluxuri de lichiditati. . care inregistreaza pierderi din activitatea desfasurata. prevăzute în procedura de mediu BCR. care se coreleaza cu resursele de acoperire a acestora ( pe termene şi valute) şi cu strategia. Banca va putea acorda credite şi alte facilitati agentilor economici care inregistreaza conjunctural pierderi. 68 . scoringul. cu un rating de credit corespunzator şi persoanelor fizice care realizeaza venituri sigure şi prezinta credibilitate în ceea ce priveste indeplinirea obligatiilor contractuale fata de banca. fără consimţământul documentat. de fluxul de lichidităţi. ratingul de credit. Orice expunere. mai mare de 10 % din fondurile proprii ale băncii este considerată expunere mare.

banca are în vedere întotdeauna principiul că prima sursă de rambursare a creditului o constituie capacitatea împrumutatului de a genera lichidităţi (pentru persoanele juridice) respectiv de a obţine venituri certe pentru persoanele fizice. Urmare intrării în vigoare a Normelor BNR nr. se vor folosi şi informaţiile furnizate de Biroul de Credit. înainte de acordarea oricărui produs tip credit unui client. limitele valorice pentru riscul mai mare de lichiditate faţă de o singură persoană.3.Pentru evitarea concentrării riscului de credit pe un număr mic de clienţi. Riscul de lichiditate Strategia Băncii Transilvania privind managementul lichiditatii stabileşte necesitatea asigurării unei structuri bilanţiere corespunzătoare. În acest sens. este obligatorie consultarea informaţiei de risc bancar în arhiva Centralei Riscurilor Bancare sau altor entităţi cu activitate similară. la reglementările impuse de autoritatea bancară tutelară. La acordarea creditelor. persoana fizică sau juridică. 3. sectoare de activitate şi produse bancare. unităţi bancare. În gestionarea riscului de lichiditate se utilizează deopotrivă managementul prin obiective şi managementul prin excepţii.2. precum şi informatiile existente în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare şi în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi. Ca regulă generală. Banca Transilvania şi-a aliniat obiectivele strategice privind managementul lichidităţii. Banca Transilvania urmăreşte respectarea tuturor normelor emise de BNR. menită să minimizeze efectele negative ale apariţiei riscului de lichiditate. Banca a stabilit proceduri de lucru referitor la limitele orientative pentru plasamente. pentru persoane fizice şi persoane fizice autorizate identificate cu cod numeric personal. În vederea evaluării expunerii băncii sau a bonităţii clienţilor. indiferent de nivelul expunerii totale a băncii faţă de clientul respectiv. 1/2001 privind lichiditatea băncilor. sistemul de 69 . banca urmăreşte dispersia echilibrată a riscului de credit pe categorii de clienţi. iar la elaborarea normelor interne se prevăd limite mai stricte decât cele stabilite de autoritatea de supraveghere. Indicatorul de lichiditate calculat de la data intrării în vigoare a normelor menţionate anterior s-a încadrat cu o marjă confortabilă în limitele impuse de BNR. zone geografice.

în contextual evoluţiei pe piaţa a ratelor dobânzilor. Banca Transilvania a acţionat în sensul activării portofoliului de titluri de stat în lei şi valută.3. Riscul ratei dobânzii Riscul ratei dobânzii este analizat prin prisma activelor şi pasivelor purtătoare de dobânzi. care să permită depăşirea fără eforturi majore a unor eventuale situaţii conjuncturale nefavorabile. Plasamentele în lei pe piaţa interbancară s-au efectuat în principal la BNR dar şi la băncile comerciale româneşti cu situaţii financiare solide. sistemul informaţional care stă la baza activităţii de management al lichidităţii. prin reducerea ponderii resurselor atrase de la băncile comerciale partenere în totalul resurselor. Banca Transilvania a adoptat în anul 2008 o serie de măsuri menite să mărească independenţa financiară a băncii. Referitor la plasamentele în valută s-au efectuat în special la băncile internaţionale de prim rang. Rezultatele acestei politici au fost poziţive. cu anticiparea influenţelor asupra profitului băncii. Banca Transilvania a acţionat în calitate de plasator net în lei şi valuta pe piaţa interbancară. parteneri de afaceri ai Băncii Transilvania.indicatori prin care se monitorizează riscul de lichiditate în limitele minime admise pentru aceştia. în cadrul limitelor de expunere la risc stabilite. 70 . 3. În anul 2008.3. extinzându-şi portofoliul de clienţi cu care derulează tranzacţii pe piaţa secundară. Pe fondul creşterii progresive a încrederii clientelei în sectorul bancar românesc. Banca Transilvania fiind lider de necontestat pe piaţa secundară a titlurilor de stat. respectiv raportările destinate informării operative a conducerii băncii. Banca elaborează planuri şi prognoze privind evoluţia pe termen mediu a resurselor şi plasamentelor şi utilizează pârghiile monetare şi de credit pentru a asigura un management al activităţii eficient. Pe parcursul anului 2008. în paralel cu creşterea maturităţii resurselor atrase. precum şi raporturile pe care trebuie să le transmită reţeaua de unităţi.

structurii şi maturităţii reziduale a pasivelor cu dobândă fixă de tipul certificatelor de depozit la purtător şi certificatelor de depozit cu discount. urmărind menţinerea permanentă a unui raport optim între resursele şi plasamentele cu dobândă fixă. iar pe partea de active. cea mai mare parte a creditelor acordate clientelei au prevăzute clauze conform cărora nivelele de dobândă sunt de asemenea revizuibile. În scopul unei mai bune administrări a riscului ratei dobânzii în lei. care presupune descifrarea profitului de risc al gamei de produse şi servicii bancare oferite clientelei. Banca acordă o atenţie deosebită relaţiei cost de oportunitate – risc de rată a dobânzii. banca acordă o atenţie deosebită evoluţiei. care sunt purtătoare de dobânzi fixe. Procesul de gestiune a acestor riscuri se circumscrie unei viziuni sistemice. Astfel. iar simulările efectuate periodic au ca scop evidenţierea pierderii potenţiale care ar putea sa o înregistreze banca ca urmare a modificării adverse a ratelor de dobândă raportată la mărimea capitalului. mergând până la configurarea profilului de risc al fiecărei entităţi componente a reţelei băncii. Banca Transilvania urmăreşte încadrarea permanentă în limitele stabilite privind raportul dintre activele şi pasivele purtătoare de dobânzi fixe şi total active.3. este mult mai redusă decât în cazul posturilor bilanţiere exprimate în lei. care sunt contrabalansate în principal prin portofoliul titlurilor de stat în lei. 3.Datorită senzitivităţii diferite a ratelor de dobândă. eforturile băncii au fost îndreptate spre echilibrarea în volum şi la termen de maturitate reziduală a posturilor bilanţiere în lei. În scopul eliminării riscurilor operaţionale legate de sistemul informaţional al Băncii Transilvania. Influenţa riscului ratei dobânzii în ceea ce priveşte activele şi pasivele băncii exprimate în devize. s-au elaborat proceduri interne şi s-a creeat cadrul necesar aplicării acestora. privind următoarele aspecte: 71 . precum şi a condiţiilor în care aceasta îşi desfăşoară activitatea.4. se analizează separat activele şi pasivele în lei şi separat cele în valută. Banca Transilvania practică dobânzi variabile pentru majoritatea resurselor atrase de la clientela nebancară. Pe parcursul anului 2008. Riscurile operaţionale Riscurile operationale în cadrul Băncii Transilvania sunt monitorizate atent ca urmare a diversificării continue a activităţii băncii.

Banca Transilvania analizează şi ajustează trimestrial. se monitorizează permanent evoluţia principalilor indicatori economici. cererilor. Riscul de solvabilitate şi alte riscuri financiare 72 . De asmenea. conform legislaţiei în vigoare. orientările economiei naţionale şi rezultatele obţinute de principalele sectoare de activitate din economie în scopul determinării efectelor posibile asupra rezultatelor financiare ale băncii. s-au creeat politici şi proceduri noi de cunoaştere a clientelei. cât şi al unităţilor teritoriale. soluţionarea reclamaţiilor. în cadrul cărora s-au introdus sisteme (metode) de detectare a tranzacţiilor neobişnuite sau suspecte. reglementarea aspectelor legate de informaţiile clasificate. Analizând evoluţia activelor băncii. monitorizării operaţionale suspecte şi de eliminare a riscurilor legate • • de operaţiunile de spălare a banilor. Pentru diminuarea riscurilor operaţionale în contextul fenomenului de terorism internaţional.5. urmărind orientarea plasamentelor sale către sectoarele viabile şi performante.6.3. pe baza unei analize de tip scoring. limitele de expunere faţă de principalele sectoare economice. atât la nivelul Centralei. În scopul depistării. s-a creeat un pachet de masuri pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar – bancar în scopul finanţării de acte de terrorism la nivelul Băncii Transilvania. propunerilor formulate de o persoană fizică sau juridică. respective produse tip credit acordate clienţilor săi.• eliminarea potenţialelor riscuri operaţionale legate de nerespectarea circuitului documentelor. Pe baza informaţiilor analizate şi prelucrate se elaborează trimestrial analiza situaţiei macroeconomice interne şi influenţele asupra activităţii băncii. Riscul de mediu economic Datorită existenţei multitudinii factorilor de mediu endogeni şi exogeni ai băncii.3. 3. se mai fac propuneri în vederea asigurării unei bune dispersii a riscului şi evitarea concentrării expunerii pe un număr redus de sectoare de activitate. sesizărilor. precum şi realizările principalelor sectoare de activitate ale economiei. 3. care pot influenţa activitatea generală a acesteia.

Banca centralizează toate fluxurile valutare generate de activitatea acesteia. Banca Transilvania monitorizează permanent indicatorii de solvabilitate comparativ cu limitele stabilite de BNR.3. În vederea determinării expunerilor totale la risc a băncii şi a indicatorilor de solvabilitate se procedează astfel: fiecare element de activ bilanţier şi din afara bilanţului contabil este clasificat lunar pe grade de risc în funcţie de tipul entităţii de risc. cât şi pentru hedging-ul riscurilor aferente portofoliului băncii. atât ca produse oferite clienţilor pentru acoperirea riscurilor. cât şi limitarea riscului valutar prin ajustare permanentă vizând echilibrarea poziţiilor. Se urmăreşte echilibrarea structurii de valută liber convertibile în acord cu necesităţile privind asigurarea plăţilor curente fiind concentrate asupra gestionării poziţiei valutare pe piaţa interbancară.Pentru optimizarea relaţiei rentabilitate / risc. Reglarea poziţiei valutare a băncii urmăreşte atât fructificarea oportunităţilor de piaţă. 4/2001 privind supravegherea 73 . Scopul final este încadrarea în reglementările impuse de BNR şi minimizarea riscului. le analizează şi gestionează în acord cu condiţiile de piaţă. În vederea limitării riscurilor care pot să apară ca urmare a efectuării unor operaţiuni valutare de către societăţile bancare. s-au întreprins demersuri pentru utilizarea instrumentelor financiare derivate. Pentru anul 2008. pentru identificarea plasamentelor care oferă o corelaţie corespunzătoare între veniturile obţinute şi riscurile asumate şi maximizarea profiturilor băncii. Riscul valutar Riscul valutar este generat de posibilitatea evoluţiei nefavorabile a cursurilor de schimb în raport cu un portofoliu valutar existent. de garanţiile aferente şi alte criterii. 3. se analizează periodic evoluţia principalelor plasamente bilanţiere şi elemente din afara bilanţului. BNR a emis Normele nr.7. respectiv 8 % pentru cel calculat ca raport între capitalul propriu şi totalul expunerii nete aferente elementelor bilanţiere şi extrabilanţiere şi 12 % pentru cel calculat ca raport între fondurile proprii şi totalul expunerii nete aferente elementelor bilanţiere şi extrabilanţiere. a riscului acestora şi a rentabilitatii lor.

• stabileşte reglementări interne care privesc corectitudinea şi înregistrarea operativă a operaţiunilor valutare în sistemul informatic de gestiune. Rapoartele de expunere sunt prezentate zilnic conducerii executive a băncii şi sunt analizate de către organele de conducere colectivă. în modul. Politica băncii privind managementul riscului valutar este aceea de a nu se lansa în operaţiuni cu titluri speculative care comportă un risc valutar ridicat. forward şi swap.poziţiilor valutare individuale ajustate şi al poziţiei valutare totale a băncii şi au formulat cerinţe specifice de management al riscului valutar şi de control intern. aplicându-se în acest fel principiul celor 6 ochi. Poziţia valutară totală reprezintă valoarea cea mai mare. Banca Transilvania s-a conformat cerinţelor impuse de BNR privind supravegherea poziţiilor valutare şi a stabilit o serie de măsuri menite să prevină efectele negative ale riscului valutar: • urmăreşte în permanenţă încadrarea în limitele impuse de BNR a poziţiei valutare totale precum şi a poziţiilor valutare individuale ajustate în funcţie de evoluţia cursurilor valutare de pe piaţa internă şi internaţională. piaţa valutară interbancară permite ajustarea poziţiei valutare totale a Banca Transilvania până la cel mult 5 puncte procentuale / zi. Operaţiunile băncii pe piaţa valutară interbancară constau în: operaţiuni spot. Din luna ianuarie 2009. Tranzacţiile cu clienţii care generează risc de curs se realizează prin asigurarea unui corespondent în vederea acoperirii riscului valutar. 74 . • monitorizează în timp real. tranzacţiile forward au scadenţă de cel mult trei luni. Conform reglementărilor în vigoare la sfârşitul fiecărei zile bancare lucrătoare poziţiile valutare ale băncii sunt supuse următoarelor limitări:  maximum 10 % din fondurile proprii ale băncii pentru oricare din poziţiile valutare individuale ajustate. respectiv urmăreşte încadrarea în limitele de risc prin intermediul unui terminal Kondor şi prin raportările solicitate de autoritatea de supraveghere. Banca TRansilvania monitorizează poziţiile valutare individuale pentru 15 valute. dintre totalul poziţiilor  valutare individuale ajustate lungi şi totalul poziţiilor valutare individuale ajustate scurte. De obicei. în mod normal. maximum 20 % din fondurile proprii ale băncii pentru poziţia valutară totală.

3. printr-o evaluare corespunzătoare pe bază de rating-uri şi a altor informaţii financiare sau non financiare şi o supraveghere frecventă a contrapartidelor.   ţară. cât şi ca procent din capitalurile actionarilor băncii respective.8. Riscul de ţară. conform practicilor internaţionale. banca parteneră şi societăţi de asigurare – reasigurare Riscul de bancă (cunoscut şi sub denumirea de risc de contrapartidă interbancară) corespunde riscului asumat de bancă în legatură cu o instituţie de credit naţională sau străină. să efectueze un plasament la o altă bancă. Expunerea maximă pe care Banca Transilvania poate să o înregistreze faţă de o bancă. ratingul acordat de agenţiile internaţionale de rating. istoricul băncii. poziţia băncii în ţară şi în lume. Analiza riscului de bancă parteneră se realizează prin intermediul unui ansamblu de indicatori de bonitate şi performanţă a activităţii. avănd ca efect înregistrarea de pierderi de capital şi de dobânzi. precum şi pe baza unui spectru de aspecte non75 . opinia şi reputaţia auditorului. banca selectează bancile interne/externe. cum ar fi:      performanţa financiară a băncii analizate. parţiale sau totale. pe categorii de tranzacţii. proceduri şi tehnici folosite pe plan internaţional. utilizând metode. anul înfiinţării. Aceasta reprezintă riscul ca o bancă sa acorde un împrumut. O bancă din orice ţară nu poate avea un rating superior ratingului suveran (ratingului de  fuziuni. În cadrul activităţii desfăşurate pe piaţa interbancară internă şi internaţională. în echivalent EUR. pe care le revizuieşte o dată pe an sau ori de câte ori este nevoie. Banca evaluează riscul de bancă parteneră. este calculată atât sub forma unui procent din capitalurile proprii ale Băncii Transilvania. Banca stabileşte şi monitorizează limite de expunere la risc faţă de băncile corespondente. pe care aceasta nu-l rambursează. etc. luând în considerare elemente. structura acţionariatului. achiziţii.3.

consecvenţa politicii sale în domeniul managementului riscurilor. 76 • • . înainte de a semna contractul de creditare sau de a emite poliţa de asigurare. cât şi banca ce asigură finanţarea necesară realizării producţiei destinate exportului respectiv. Îndeosebi. asistenţă tehnică. instituţiile guvernamentale. cum ar fi: • • • studii de piaţă. o gamă largă de servicii alături de cele de asigurare. o primă de asigurare negociată şi un asigurator capabil să suporte rapid eventualele daune. printr-o monitorizare a acestuia în timp real. Riscul de ţară este administrat prin determinarea nivelului maxim de operare de natură comercială şi financiară. care provin din mediul sau intern sau din cel exterior firmei sale. de regulă. iar sursele acesteia sunt informaţiile financiare care se constituie în sursa analizei economico-financiare. dar şi analizele speciale de risc bazate pe teorii probabilistice. în pofida tuturor riscurilor existente. O etapă importantă o reprezintă recomandarea şi decizia asupra modalităţii de transfer al riscului prin asigurare. Având în vedere aceste condiţii. situaţia politică. Banca Transilvania analizează riscul care derivă din afacerile cu societăţile de asigurare-reasigurare. investigarea şi supravegherea creditelor. consulting şi training. percepţia pe piaţă a riscului. Asiguratorii de credite oferă. În ceea ce priveşte sfera asigurării creditelor. financiare sau companii din ţară sau din străinătate.financiare. În acest sens. un număr însemnat de agenţi economici apelează la credite pentru a-şi susţine propria activitate. care poate fi asumat de Banca Transilvania faţă de băncile. societăţile specializate utilizează o metodologie proprie. care combină cel puţin trei elemente: cea mai bună acoperire. activitatea de export implică o serie de riscuri atât pentru exportator. care împreună ajută la determinarea expunerii maxime pe care banca şi-o poate asuma faţă de entitatea cu care intră în relaţii de afaceri. Banca Transilvania şi societăţile de asigurare specializate realizează ample analize cu privire la solvabilitatea clienţilor potenţiali şi a cumpărătorilor externi. studii de fezabilitate. Metoda de analiză a profitului de risc ia în considerare indicatorii macroeconomici ai ţării analizate. ratingurile acordate de agenţiile internaţionale de specialitate.

dacă este cazul.    dimensiunea financiară a firmei asiguratului. şi debitorul său. chiar pentru iniţierea procedurilor legale necesare recuperării. capacitatea debitorilor asiguratului de a-şi îndeplini obligaţiile de plată. poliţa pentru riscuri de credite şi politice. prin sprijinirea asiguratului. normele prudenţiale interne ale asiguratorului. asiguratul  gestionarea creditelor contractate de asigurat. Aceasta analiză priveşte toate cele trei părţi implicate în asigurare: asiguratorul. verificarea periodică a acestuia. poliţa pentru întreaga activitate de export realizată din credit. tipurile de clienţi şi produsele vândute.Investigarea creditelor începe din momentul cotării riscului şi presupune cunoaşterea statutului debitorului. poliţa pentru riscuri de origine catastrofală. în vederea recuperării şi administrării sumelor întârziate la plată. 77 . Alegerea uneia sau alteia dintre poliţe se realizează în funcţie de următorii factori:  cifra de afaceri a asiguratului. poliţa pentru principalele activităţi. a capacităţii de plată. poliţa pentru livrări în avans.      analiza riscului politic. ţările în care se află importatorii asiguratului. precum şi conjunctura naţională şi internaţională în care se desfăşoară activitatea acestora. Ţinând seama de varietatea ramurilor economice în care este creditul de export. riscul de a nu putea ceda în reasigurare o parte din poliţele existente în portofoliu. Supravegherea creditelor are loc după emiterea poliţei. poliţa pentru activitatea intreprinderilor mici. societăţile de asigurare-reasigurare oferă tipuri diferite de poliţe:         poliţa pentru intreaga activitate. analiza tendinţelor existente în sectorul din care fac parte asiguratul şi clientul său extern. poliţa pentru o anumita activitate. Metodologia de analiză este structurată pe următoarele paliere:  calitatea activităţii asiguratului.

chestionarul de analiză a calităţii managementului firmei. De regulă.715.4.29 69.a. Analiza asigurării creditelor de export se realizează de către asigurator folosind două tipuri de documente. În Banca Transilvania principalele categorii de risc sunt analizate în comitetele interdepartamentale.82 78 17.357. şi anume: - cererea de asigurare.300 9.239. s. riscurile care pot afecta buna desfăşurare a contractului.791 71.76 456.453.12 8. Comitetul de administrare a activelor şi pasivelor.058.971 351.40 248.77 .640.989 74. Analiza riscurilor băncii prin prisma principalilor indicatori ai activităţii de atragere a resurselor şi realizare a plasamentelor la Banca Transilvania Sucursala Cluj-Napoca Tabelul 3 – Soldul general al principalelor categorii de produse oferite de Sucursala Băncii Transilvania Cluj-Napoca Denumirea produsului bancar Depozite cu prima lunara Depozite la termen Carnet depunere cu 2006 % Valoarea soldului general (lei) 2007 16. Comitetul de risc.255 41.383.830.13 2008 % 18. constituite în baza legii bancare şi coordinate de membrii conducerii băncii: - Comitetul de credite.373 5.46 62.419.900 6.698 2.100 % 3.21 22. 3. se utilizează combinaţii ale acestor poliţe pentru a oferi asiguratului o protecţie cât mai complexă.

84 0.500 6.63 2.42 262.056.800 6.21 16.791 105.42 9.409.742.320 100 72.860 100 Evoluţia soldului general pe categorii de produse bancare – arată preferinţa clienţilor pe categorii de produse bancare faţă de fiecare dintre acestea.802 2.11 3.080.393.239.30 0.66 0 0 0 334.675.80 100 Graficul 1 – Soldul general al produselor bancare în anul 2008 79 .715.636.417 11.87 100 Pondere în total (%) 2007 3.600 8.186.04 22.29 69.010 24.453.51 2.787 0.550 38.121 48.17 39.862 16.640.00 0.dobanda la o luna Certificat de economii Certificat depunere cu dobânda trimestriala Certificat de depozit Depozite la termen ptr.287.513 56.965 158.028 0.78 2.742.525.56 0.698 456.430.750 619.525.70 0.04 100 1.51 1.860 2006 5.12 17.056 12.121 8.040.51 2.900 0.47 0.000 5.73 6.056 1.058.76 8.05 3.971 351.12 1.49 7.12 9.178 3.539 508.008 638.63 100 2008 2.373 248.046.100 155.419. persoane juridice Depozite la termen ptr.000 17.255 90.931 508.675.052.527.690.802 334.601.288.000 0 0 1.064. în perioada supusă studiului (2006 – 2008).51 2.181 0.01 638.028 2008 17.600 1.972.991. astfel: Tabelul 4 – Evoluţia soldului general pe categorii de produse bancare Denumirea produsului bancar Carnete Depozit la termen Certificate Depozite PJ Depozite PF TOTAL 2006 18.88 7.76 78.418.47 155.24 4.418.40 74.320 Soldul general (lei) 2007 16.21 0 5.989 55. persoane fizice Depozit cu prima la dobanda Depozit aniversar Depozit cu dobanda capitalizata Depozit tineret TOTAL 4.325.850 2.199.100 21.513 0.500 0.500 619.390.73 1.619.773.287.

persoane juridice Depozite la termen ptr. persoane fizice TOTAL 2006 76.394.392 -8.396 2008 105.009.056.Se constată că ponderea cea mai mare o deţin depunerile la termen.649.743.034.1.615 102.500 2.800 .350 .712 Creşterea de sold (mii lei) 2007 103.392 80 .179.536 .850 .091 153.266 .732 2.200 464.023.065 897.831.236 97. Evolutia creşterii în sold pentru depunerile la termen ale clienţilor persoane fizice şi juridice este prezentat în Tabelul 5.583. dupa cum urmează: Tabelul 5– Evoluţia creşterii în sold pentru depunerile la termen ale clienţilor persoane fizice şi juridice Denumirea produsului bancar Certificate cu primă la dobândă Certificate de economii Certificate de depunere cu dobândă semestrială Depozite la termen ptr.250 57.289 76.023.788.863.1.026. urmate apoi de depunerile economiilor pe carnete şi certificate şi de depozitele constituite de persoanele fizice.

000 30.1 81.49 3.04 24. Tabelul 6. Valorile soldului creditelor acordate persoanelor fizice şi juridice de-a lungul perioadei de analiză. Credite cu dob ANL 1.447.713.203. 34. iar cele acordate clienţilor persoane juridice sunt constituite din creditele de trezorerie.45 64.1. Credite cu 27. sunt prezentate în Tabelul 6.500.470 dob ANL acord PF 3.000.98 2008 6 0.75 81.1. Se observă că depunerile pe termen au cel mai mare grad de rămânere în sold în comparaţie cu celelalte instrumente de economisire prezentate.387 64.000.55 2007 5 0 0.21 3.77 Valoarea soldului pe categorii de credit (lei) Pondere (%) trezorerie 2.16 60.944 23. 32.318 1.000 2007 2 21.1. pentru echipament.000.000 29.700.1. Creditele acordate clienţilor persoane fizice cuprind creditele pentru bunuri imobiliare şi pentru cumpărarea de bunuri de folosinţă îndelungată.85 68.96 1.395 bunuri imobiliare 3.139 22.271. semnificând diferenţa dintre volumul depunerilor şi cel al restituirilor pentru fiecare instrument considerat (constituie principala resursă a Sucursalei Cluj-Napoca pentru efectuarea plasamentelor în credite).000 125.Credite ptr.752.678. Credite ptr.835 62.398 cu dob ANL ptr cumparare de locuinte 3.048. considerate pe categorii.072 25.552 2.000 27.91 1.Acest indicator arată depunerea anuală netă pentru fiecare an al analizei în parte şi pentru fiecare produs bancar constituit la termen.271. etc.Credite de 2006 1 25.2.Valorile soldului creditelor acordate persoanelor fizice şi juridice Denumirea creditului existent în sold 0 1.138.132.336.29 65.000 echipament 3.13 81 . Credite 26.713 2006 4 0 0 76.500.979 2008 3 150.258.

rep locuinţe 3.21 0.51 0.1.03 0.10 0.ptr constr. consolid.37 0.567 39.68 16.821 ptr cump loc de la antreprenori 3.43 12.022 10. Credite 4.0007 12 0.917 3.2.Credite ptr construcţia loc în regie 3.2.543 2.09 16.051.08 0 5.18 0.2.667 0.Credite acordate ptr terenuri intravilan 3.009 0.ptr.46 17. Credite cu dob ANL ptr reabilitare locuinte regie 3.1.3.745 0.3.Credite ptr moderniz.245 26 0.07 0. reabil.11 0.462 30. Credite cu 4. loc.Credite ptr moderniz.4.2. 3.592 0.345 6.154 138.941 0.92 42.12 0.3.882 dob fluct.789 184.71 4.04 0.000 28.779 47.640 82 30.1.2.constr.Credite pe 14.326 32. consolid.50 124. ref locuinţe regie 3.54 13.378 69.489.865.Credite ptr cump loc în antrepriză 3.0009 .2.755.750 40.149.436.29 0.09 87.5.396.3.487 0 0.967 11.2. cump. locuinte in regie 3.11 214.007 0. 6.

0006 0.70 4.Credite pt cumpărare autoturisme Sold credite acordate PF Sold credite acordate PJ Sold credite acordate de Sucursala Cluj-Napoca 42.723 2.927 6.43 10.45 17.322 37.000 37.29 2.termen lung constr loc în antrepriză 3.933 36.710.12 10.441 3.008 0.882.52 2.514.154.929.02 7.2.471 10.783 13.104 35.082 590 14 0.900 100 0 100 99.Credite pe termen lung constr loc în regie 4.Credite pt cumpărare bunuri de folosinţă îndelungată 4.354.204 3.967 982.92 15.71 100 5.322 0 42.726.154.930.796.125 5.Alte credite acordate clientelei 4.80 4.104 35.3.641.395.337.82 9.487.1.91 0.09 100 97.2.00002 83 .684 1.254 23.479.

42 % Satisfacerea acţionariatului impune ca rata de recuperare a investiţiei să fie superioară ratei medii a dobânzii ajustate cu rata inflaţiei.971. ROE = (profit net/capital propriu)x100 ROE 2007 = (339. astfel: 84 .254 )x100 = 22.436.059.515.1. Creşterea inflaţiei conduce inevitabil la scăderea câştigurilor aferente acţiunilor pe care acţionariatul le posedă.5.5.reflectă capacitatea managementului băncii de a folosi resursele de care dispune banca în scopul maximizarii profitului.626. Indicatorii de rentabilitate 1. ROA = RPN x UA = (Profit net/ Active medii totale) x 100 Deci: ROE = ROA x GI Fiecare indicator surprinde diferite aspecte ale eficienţei. Rentabilitatea activelor (ROA).183)x100 = 37.484. Rentabilitatea capitalului propriu (rentabilitatea financiară sau rata de recuperare a investiţiei proprietarilor în bancă) – arată proprietarilor (acţionarilor) eficienţa cu care managementul le utilizeaza capitalul investit în bancă.3. În forma actuală. Acest indicator reflectă cel mai bine cât de eficient lucrează echipa managerială. Determinarea indicatorilor de rentabilitate şi de risc 3. afectând dezvoltarea pe viitor a băncii.202/1. indicatorul nu este relevant pentru managementul băncii.696.90 % ROE 2008 = (396.20/1. ceea ce face ca şi valoarea capitalului propriu al băncii să scadă. de aceea se impune o analiză profundă a rentabilităţii capitalului propriu prin descompunerea acestuia în următoarele componente: ROE = (Profit net/V exploatare) x ( V exploatare / Active medii totale) x x (Active medii totale / Capital propriu) unde: RPN = (Profit net/ V exploatare) x 100 – rata profitului net UA = (V exploatare / Active medii totale) x 100 – utilizarea activelor bancii GI = (Active medii totale/ Capital propriu) – gradul de indatorare Deci: ROE = RPN x UA x GI 2.

626.40 % Analizând rezultatele obtinute pentru rentabilitatea activelor.479 / 16.214.696. deci cu cât gradul de îndatorare realizat este mai mare.925.336 x 100 = 19.479 x 100 = 13.008.596.45 % ROA 2008 = 396.436.265.4 ori GI 2008 = 16.876. precum şi luarea unor decizii care să stopeze sau să amplifice valorile fiecărui indicator.059. În perioada studiată rentabilitatea financiară a crescut cu 4. iar gradul de îndatorare (efectul de pârghie) a înregistrat o creştere mai atenuată cu 0.254 = 9.RPN – reflectă eficienţa cheltuielilor făcute de managementul băncii.202/ 2.008.56 % RPN 2008 = 396.42 ori în anul 2008 faţă de 2007.5 % UA 2008 = 2.484. cheltuieli aferente gestionării resurselor şi plasamentelor. deoarece aceasta îşi poate creşte profitul şi printr-un control riguros al cheltuielilor realizate.214. Din cei trei indicatori.265. 85 .05 % în 2008 faţă de 2007.469. a riscurilor şi asigurării funcţionării băncii.336 x 100 = 2.331x 100 = 2.925.13 % în 2008 faţă de 2007.515.331x 100 = 17.469.579/ 13. fiind astfel rentabilă. dar Sucursala Băncii Transilvania Cluj-Napoca a realizat o rentabilitate financiară mare prin folosirea la maximum a resurselor atrase şi simultan utilizarea la maximum a capitalului propriu.706.971.183= 15.336 / 1. Sucursala Băncii Transilvania Cluj-Napoca are puţine active finanţate din capitalul propriu şi deci un multiplicator al datoriei mai mare.876. cu atât rentabilitatea capitalului propriu este mai mare.214.202/ 16.876.20/ 2. se observă nivele scăzute ale indicatorului în perioada studiată.20/ 13.436. cu atât rentabilitatea capitalului propriu al acestei unităţi este mai mare. ROA 2007 = 339. În concluzie.469. Cu cât multiplicatorul datoriilor este mai mare. RPN 2007 = 339.626.54 ori Descompunerea ratei rentabilităţii capitalului propriu (ROE) ajută managementul băncii să determine elementele care concură la obţinerea profitabilităţii.331/ 1. În contextul descris.76 % GI 2007 = 13.579x 100 = 12. rentabilitatea activelor a scăzut cu numai 0. gradul de indatorare (GI) inregistreaza valori mari ca urmare a faptului ca Sucursala bancară analizată operează pe seama resurselor atrase.706.008.971.55 % UA – reflecta capacitatea managementului de a investi în active care aduc castig UA 2007 = 2. Rata profitului net (RPN) este un indicator atent monitorizat de managementul băncii.596.

fiind expresia unei mari dependente de dobânzile pe termen scurt şi pasivele volatile. astfel:  Controlul sistematic asupra cheltuielilor de exploatare. de fapt. Ridicarea calităţii portofoliului de credite.857– 665. astfel încât provizioanele şi pierderile să afecteze cât mai puţin veniturile din exploatare ale sucursalei. NIM = (Dobânzi încasate/Active purtatoare de dobanda) – (Dobânzi bonificate/Pasive purtatoare de dobanda) X100.096) x 100 NIM 2008 = 3 % Se observă că.442. astfel încât veniturile din exploatare să se diminueze cât mai puţin. inscriindu-se în limitele indicate în literatura de specialitate (3 – 10 %). valoarea marjei nete de dobânzi.062) x 100 Deci NIM 2007 = (0.546.190.336.126.255. Controlul atent al expunerii sucursalei bancare la risc.76% în anul 2008 faţă de 2007. Valoarea scazută a marjei nete a dobânzii este datorată costurilor mari ale fondurilor. în perioada analizata.422. a ramas constanta.394.Utilizarea activului (UA) a înregistrat în perioada analizată o reducere cu 1.756.820/2.32) x 100 = 3 % NIM 2008 = (823. Această utilizare prin plasamente în active care aduc câştiguri sigure sucursalei asigură în mod direct creşterea profitului pe active şi implicit creşterea ROE (rentabilitatea capitalului propriu).35 – 0. sau NIM = (Venituri din dobânzi/Active purtatore de dobanda) – (Cheltuieli cu dobânzi/Pasive purtatoare de dobanda) x 100 NIM 2007 = (744.194.   3.264 – 724.078.020.390/2. astfel încât gestiunea acesteia să nu impună costuri mari.000/2. diferenţa dintre câştigul din venituri şi cheltuielile cu dobânzile. Expresia valorica a acestui indicator depinde de factorii: 86 . raportată la activele valorificabile şi exprimă eficienţa utilizării a resurselor împrumutate(câştigul obţinut din investiţiile acute pe seama resurselor atrase) de către managementul sucursalei bancare. Marja neta a dobânzii (NIM – Net Interest Margin) – este definită prin raportarea veniturilor nete din dobânzi la activele valorificabile medii. Ea este.050/2. Din analiza acestor indicatori se poate concluziona că realizarea unor profituri mari depinde de o serie de factori.

000 x 100 = 0.254/13. Indicatorii de risc Controlul asupra riscurilor bancare este unul din cei mai importanţi factori de care depinde profitabilitatea băncii.000 x 100 = 0.851.696. efectul de levier al îndatorării fiind redus.69 % Rsp 2008 = (1.421. fapt care evidentiază că Sucursala Cluj a optat pentru un risc al capitalului mic. 4.214.183/16.022/87.37 % Ppc 2008 = 298. Managementul riscurilor presupune prevenirea. măsurarea şi gestionarea acestora.611.31 % Valoarea indicatorului – ponderea pierderilor din credite în total credite – este redusa şi explica astfel valoarea ratei de rentabilitate financiara.469.515. 3. dar valoarile înregistrate în perioada de studiu au fost relativ mici. care este de cca. rata solvabilitatii patrimoniale s-a redus cu 4. fiind afectată direct de calitatea creditelor acordate de sucursala bancara. consecintelor şi efectelor în timp asupra profitabilitatii bancii.484.16 % în 2008 faţă de 2007.336) x 100 = 10. 5.403. Ponderea pierderilor din credite în total credite (Ppc) – indicatorul exprimă eficienţa activităţii de creditare a băncii şi se determina cu ajutorul urmatoarei relaţii matematice: Ppc = (Pierderi din credite/Total credite) x 100 Ppc 2007 = 32.2.386.876.  Capacitatea managementului de a atrage resurse ieftine.5. Calculul indicatorilor de risc permite o interpretare a lor prin prisma cauzelor.331) x 100 = 6. a condus la obţinerea unei rate a rentabilitaţii capitalului propriu de cca 50 %.  Utilizarea maximă a resurselor atrase în investiţii care aduc profit. Calitatea investiţiilor facute de Banca Transilvania materializată în plasamente sigure (încasarea dobânzilor la timp) şi profitabile. Rata solvabilitatii patrimoniale (Rsp) – indicatorul este opusul gradului de îndatorare al băncii: Rsp = (Capital propriu/Active medii totale) x 100 Rsp 2007 = (1. 50 % în perioada de analiza.624.008.059. 87 .43 % Se observa că.194/96. Studierea atenta în dinamica a activelor şi pasivelor bancii conduce la obtinerea unor informatii suplimentare referitoare la profitul bancii şi expunerea la risc.

conform Standardelor Internaţionale). sunt extreme de mici (0.676 / 315.56 % Garc 2008 = (18.18 % Valorile acestui indicator calculate pentru perioada de analiză. Celelalte categorii de riscuri (comerciale şi de mediu) sunt generate de factori exogeni băncii asupra cărora managementul acesteia fie are un control limitat.Gestionarea eficientă a riscurilor impune o analiză cost/profit. Riscurile financiare sunt consecinţa dezechilibrelor permanente care apar între activele şi pasivele băncii asupra cărora managementul are control.000) x 100 = 0.975 / 377. Gradul de acoperire a riscului de credit (Garc) – este un indicator care evidenţiază preocuparea managementului de a-şi acoperi pierderile din credite pe baza provizioanelor constituite pentru riscuri şi cheltuieli.873.3% . respectiv 0. înscriidu-se totodata în limite indicate de literatura de specialitate (limita maxima este 6 %. Evaluarea riscului de credit la care banca este expusă se determina prin intermediul următorilor indicatori: Rata creditelor restante (Rcr) – evidenţiază calitatea portofoliului de credite a bancii şi se determina ca raport intre volumul creditelor restante şi totalul creditelor existente în sold la un moment dat.403.30 % Rcr 2008 = ( 173.000) x 100 = 0.624. 1.611. Rcr = (Volum credite restante / Total credite) x 100 Rcr 2007 = (262.714) x 100 = 4. fie nu are control.526.360.892.85 % 88 .545.18 %) şi arată gradul redus de expunere al sucursalei bancare la riscul de credit.554. Riscurile financiare sunt singurele riscuri care pot fi cuantificabile prin intermediul unui sistem de indicatori.000) x 100 = 5. pentru ca deciziile aplicate să fie ieftine în aşa fel încât profitabilitatea scontata prin asumarea riscurilor să nu fie afectată.386. Garc = (Volum necesar al provizioanelor / Volum provizioane de risc) x 100 Valoarea acestui indicator arata daca volumul provizioanelor de risc constituite.450 / 96. Riscul de credit – constă în probabilitatea ca dobânda şi/împrumutul să nu fie rambursate de împrumutat conform contractului încheiat cu banca creditoare. pentru creditele acordate de banca.158 / 87. Garc 2007 = (17. a fost corect dimensionat şi poate acoperi nivelul provizioanelor necesare pentru atenuarea la maximum a riscului generat de activitatea de creditare.

71% în 2008 faţă de 2007 şi redă ponderea utilizarii provizioanelor constituite pentru acoperirea riscului de credit la nivelul Sucursalei Centrale Cluj în perioada de analiză ( pentru credite îndoilenice şi restante).16 % 89 .624. Valorile înregistrate de acest indicator al riscului de credit în perioada 2007 – 2008. dar concomitent a sporit volumul provizioanelor pentru riscul de credit constituit cu 101.912 / 87. acest grad de acoperire a riscului de credit a inregistrat o reducere cu 0.779. respectiv costul acoperirii riscului de creditare asumat de banca. Alţi indicatori ai riscului de creditare utilizează în relaţia de calcul rezervele şi comisioanele pe care banca şi le constituie pentru acoperea eventualelor pierderi.022 / 214. sugerează o scădere calitativă a portofoliului de credite al Sucursalei Centrale Banca Transilvania Cluj.662. Pentru perioada studiata.317.000) x 100 = 0. raport care reflecta nivelul de prudenta adoptat de sucursala bancara în politica sa de creditare Pc 2005 = (32. cum ar fi: Rpc = (Rezerve pentru pierderi din credite/Total credite) x 100.9 % Se constata ca pierderile din credite au fost integral suportate din provizioanele specifice de risc de credit constituite.207 ) x 100 = 15.35 % Se observă o stagnare a rezervei generale pentru riscul de credit ( element component al capitalului propriu al sucursalei bancare).194 / 351.12 % Pc 2006 = (298. valorile acestui indicator sunt: Rpc 2007 = (315.225 mii lei în 2008 faţă de 2007.78 %).851.037) x 100 = 53.000) x100 = 0.386. dar se observă o creştere substanţială a ponderii pierderilor în anul 2008 faţă de 2007 cu 69.611.403. în situaţia în care totalul creditelor existente în sold a înregistrat o creştere cu 8.35 % Rpc 2008 = (342. Pierderile nete din credite au crescut în valoare absolută în 2008 faţă de 2007 cu 266.681.430.Se constată că. ceea ce sugerează faptul ca sucursala bancară ar trebui să-şi reconsidere atitudinea faţă de nivelul de prudenţă în politica de creditare.421.264 mii lei în plus în 2008 faţă de 2007. Ponderea nivelului provizioanelor specifice riscului de credit în profitul brut (R): R = (Provizioane pentru pierderi din credite / Profit brut) x 100 . Pc = (Pierderi nete din credite / Provizioane pentru pierderi din credite) x 100.17 mii lei (69.302) x 100 = 84.317.146.78 %. R 2007 = (214.608 / 96.351. raport care exprima sistemic expectatiile manageriale privind evolutia calitatii portofoliului de imprumuturi.207 /403.

194. 2.000 / 150.717.932 ) = 0. Pentru perioada analizata calculam valorile indicelui de lichiditate astfel: IL 2007 = (4.422.223. Asupra ratei dobânzii. Acest lucru presupune insa o arbitrare permanenta a legaturilor dintre scadentele activelor şi pasivelor bancii.815. (%) Imprumuturile pe termen lung sustinute din resurse pe termen scurt sunt cele mai profitabile pentru banca.857 / 6.000.857.105.58 % în 2008 faţă de 2007. rambursarile şi valoarea activelor bancare. valorile acestui indicator sunt: Rd 2007 = (2.126.264 / 7.670 ) = 0.794.410) x 100 = 74. precum şi a necorelării pe scadenţe de către managementul băncii sau a unor retrageri masive şi neaşteptate a depozitelor de către clienţi.000 / 138.787. Indicatorul riscului ratei dobânzii se determină astfel: Rd = (Active sensibile la fluctuaţiile ratei dobânzii / Pasive sensibile la fluctuaţiile ratei dobânzii) Sau Rd = (Disponibilitati banesti + depozite + credite) / (Disponibilitati banesti + Depozite ) Pentru perioada de studiu. Variaţiile mari ale dobânzii potentate de inflatie şi conjuncture economica pot influenţa în mod drastic consturile.442.34 % 90 .439) x 100 = 4. fapt motivat de sporirea volumului provizioanelor în 2008 faţă de 2007 (nu întregul volum constituit al provizioanelor de risc de credit a fost şi utilizat pentru acoperirea pierderilor din activitatea de creditare). managerii îşi concentrează atenţia în mod deosebit deoarece fluctuaţiile ratei dobânzii.681.31 % Rd 2008 = (2.826) x 100 = 2.302/ 469.84 % Se observa ca ponderea provizioanelor specifice riscului de credit în profitul brut a crescut cu 21.091.77 % IL 2008 = (5. indicele de lichiditate a crescut cu 1. 3.R 2008 = (351. astfel: IL = (Active lichide / Pasive lichide) x 100. cât şi întreg portofoliul băncii.14 % Se observa ca.Riscul ratei dobânzii (Rd) . pun în pericol atât căştigurile.422. Riscul de lichiditate – este consecinţa nerambursării creditelor şi a dobânzilor la termen ( la scadenţă).432. Riscul de lichiditate se determină prin intermediul indicelui de lichiditate.este consecinţa fluctuaţiei ratei dobânzii.177.37 % în 2008 faţă de 2007.000. sucursala bancară este puţin riscantă.

321.1 1.2008 pot fi reprezentate grafic astfel: 91 .500.214.906.619.05 6. resursele proprii care sunt proiectate să absoarbă aceste pierderi ar putea fi insuficiente.51 1.63 3.28 1. Diversificarea portofoliului de active reprezinta metoda cea mai eficienta de protejare a bancii impotriva riscurilor (divizarea lor). atunci venitul net obţinut din dobânzi se va reduce (variaţia ratei dobânzii într-un sens va determina variaţia venitului net din dobânzi insens contrar).Se observă că.259.884.190.001.42 2.960. Este evident că portofoliile băncii cresc prin asumarea unor riscuri mai mari. iar în cazul în care rata dobânzii are tendinţa de a creşte. managementul va trebui să atragă resurse suplimentare pentru a contracara nerambursările din credite şi să bonifice dobânzi mai mari pentru a atrage alte resurse – simptom specific băncilor care promoveaza ineficienţa în gestionarea resurselor şi plasamentelor.190.890.321.002.02 1.480. 358. În vederea eliminării unor astfel de situaţii.835.63 4. Cu siguranţă că atât managementul. În acest caz.524.670.309. deci nivelul activelor sensibile la fluctuaţiile ratei dobânzii este inferior celui corespunzător pasivelor sensibile.781.303.5 3. Acest indicator se determină astfel: Ri = (Capitaluri proprii / Active ponderate în funcţie de risc ) x 100 > 8 %.524. Riscul insolvabilitatii – este consecinţa calităţii defectuoase a portofoliului de investiţii a băncii.773.800. Dacă banca gestionează un volum excesiv de credite neperformante sau dacă o parte din investiţiile financiare scad generând pierderi.774. 4.469.63 13.33 2008 3.160. 876. BNR impune tuturor băncilor indiferent dacă au sau nu activitate internaţională să respecte un indicator de solvabilitate de 8 % (norma Cooke).008.811.469.1 5.798.33 Nivelul activelor (mii lei) Nivel active ponderate (mii lei) 2008 857. Pentru determinarea acestui indicator vom încadra activele în diverse clase de risc.18 5.960.33 2007 693.18 16.32 Activele ponderate în anii 2007. cât şi actionarii preferă profituri ridicate la un nivel acceptabil la riscurilor.08 4. Rd < 1. astfel: Tabelul 7 – Încadrarea activelor în diverse clase de risc Clasa de risc 2007 0 20 50 100 TOTAL 3.

254 / 11.Graficul 2– Nivelul activelor ponderate în anii 2007.059.726.484.862) x 100 = 12.13 % > 8 % Se constată că acest indicator (riscul insolvabilităţii) a înregistrat în 2008 un nivel cu 4.801.070.13 % mai mult decât limita minimă stabilită de autorităţi. Concluzii şi propuneri 92 . 2008 (mii lei) Ri 2007 = (1.183/8.515.089) x 100 = 13.66 % mai mare decât 8 % impus de BNR. iar în anul 2007 cu 5.028.696.66 % > 8 % Ri 2008 = (1.

va lua în consideraţie propria atitudine faţă de risc. dar. dar. Radut – Managementul activelor şi pasivelor unei societati bancare – Ed. când decide comportamentul faţă de anumite riscuri ce pot apărea în activitatea băncii. politica. Millenium Tres – Institutul Bancar Roman 93 . Riscul reprezintă pericolul de a suferi o pierdere. un contract de credit) .Unul dintre cele mai importante domenii ale managementul activelor şi pasivelor bancare il reprezinta gestionarea riscului. contractul de credit cu acest client devine mai riscant (banca îşi asuma mai multe riscuri). în acelaşi timp. acţionari. genetică de a-ţi asuma sau nu riscuri. Riscul poate fi definit ca un eveniment incert dar posibil. apare în procesul activităţii umane. este păgubitor. De asemenea. Prin asumarea mai multor riscuri creşte şansa obţinerii unui profit mai important. Atracţia faţă de risc este determinată de o combinaţie de doi factori principali: experienţa individuală şi înclinaţia naturală. Fără asumarea unui element de risc. poate fi influenţat de obligaţiile faţă de terţe persoane. experienţa băncii în domeniu şi responsabilităţile faţă de terţi (personal. pentru a putea negocia mai bine cu aceştia ( de exemplu. afacerile. În cazul în care un client are un apetit ridicat faţă de risc. Gestionarea riscurilor pentru managementul unei bănci înseamnă studierea posibilităţilor de investiţii pe pieţele monetar – financiare care să aducă profit acţionarilor şi clienţilor băncii. economice. originea lui aflându-se în incertitudine. în acelaşi timp. care ameninta sau pot influenţa negativ realizarea obiectivelor unei bănci şi propune soluţii strategice şi operaţionale pentru a se opune acestor factori ( organizare. reducerea posibilităţilor de pierdere la un nivel acceptabil. sociale. Radu C. efectele lui o dată produse nu mai pot fi înlăturate. Succesul în afaceri depide de asumarea unor riscuri. percepţia personală asupra nivelului riscului. Este bine ca un bancher să cunoască preferinţa faţă de risc al clienţilor săi. Conducerea unei bănci. politice şi în raportul dintre om şi natură. proceduri). acest lucru îi poate crea premisele unui profit mai mare.2 Administrarea riscului ia în considerare factorii măsurabili sau nu. 2 Dr. clienţi). profitul realizat poate fi scăzut.

Într-un climat caracterizat printr-o concurenţă mare, banca trebuie să plaseze fonduri care să genereze un profit pentru fondurile atrase, care uneori nu pot avea o dobânda corelată cu gradul de risc al imprumutului. În acest caz, conducerea băncii trebuie să ia decizia asumării unui risc (plasamente riscante) sau să-şi asume riscul de a nu reuşi să genereze un flux monetar suficient pentru plata dividendelor acţionarilor şi a dobânzilor pentru sursele atrase. Ca în orice afacere, într-o bancă, managementul riscului este în primul rând responsabilitatea Consiliului de Administraţie şi implicit, a Comitetului de Direcţie care reprezintă managementul executiv. Obiectivul fundamental al Consiliului de Administraţie vizează tratarea riscurilor într-o manieră care să întărească veniturile acţionarilor, concomitent cu minimizarea potenţialelor daune, având în vedere în acelaşi timp protejarea intereselor clienţilor şi personalului propriu. În egală măsură, consiliul trebuie să se preocupe de asigurarea unui plan operaţional de supravieţuire şi refacere în cazul producerii unor pagube, indiferent de precauţiile luate. Responsabilitatea pentru managementul zilnic al riscurilor rămâne în sarcina echipei executive. Infrastructura dezirabilă pentru coordonarea procesului de gestionare a riscurilor bancare cuprinde:

Pentru riscul de creditare – un comitet de credit care să direcţioneze politicile, strategia, structura portofoliului şi analiza, respectiv sancţionarea expunerilor mari; Pentru riscul de lichiditate, riscul ratei dobânzii şi riscul de pret – un comitet de gestionare a activelor şi a pasivelor; Pentru riscurile de operare – o unitate centrală care sa acţioneze ca un consultant şi coordonator, cu atributii în domeniul uniformizarii metodologice şi al raportarii catre Consiliul de Administratie; Pentru riscul de solvabilitate – planificarea şi managementul capitalului este o responsabilitate comuna a presedintelui Comitetului de directie şi a sefului Departamentului financiar. Cunoscând că riscul poate fi identificat, evaluat, monitorizat şi diminuat, dar niciodată

eliminat, pentru a se proteja, băncile trebuie să dezvolte un set de politici generale (în funcţie de prevederile legale şi reglementarile Băncii Centrale), politici specifice (în raport de strategia de dezvoltare a băncii) şi politici sectoriale (limite de expuneri pe ramuri şi sectoare de activitate, pe
94

zone şi unităţi teritoriale). Principalele măsuri care ar trebui adoptate pentru prevenirea riscului de creditare consider a fi următoarele:

Acordarea creditelor să se bazeze în primul rând pe analiza viabilităţii şi realismului afacerilor, în vederea identificării şi evaluarii capacităţii de plată a clienţilor, respectiv de a genera venituri şi lichidităţi ca principală sursă de rambursare a creditului şi de plată a dobânzii. Determinarea capacităţii de plată se face şi prin analiza activităţii financiare şi nefinanciare a afacerilor din perioada expirată şi cea prognozată. Activitatea de creditare trebuie sa fie avantajoasă atât pentru bancă (în termeni de profitabilitate), cât şi pentru clienţi, care, valorificând creditele, să-şi dezvolte afacerile şi să poată astfel să-şi rambursele împrumutul şi să-şi achite dobânzile; Creditele trebuie să fie în toate cazurile garantate cu colaterale cash sau non-cash, iar volumul minim al garanţiilor constituite trebuie să acopere datoria maximă a împrumutatului către bancă (dobânzi + credite), un rol extrem de important revenind modului în care banca îşi stabileşte criteriile de acceptare a diferitelor tipuri de garanţii. Subliniez însă, că principiul prevalent la acordarea creditelor rămâne acela ca prima sursa de rambursare o constituie capacitatea clientului de a genera un cash-flow poziţiv, garanţiile materiale plasându-se pe un loc secundar; Pentru reducerea riscurilor se impune analiza periodică şi exigenţa a calităţii portofoliului de credite, de dorit la intervale cât mai scurte de timp, precum şi constituirea de provizioane şi rezerve pentru acoperirea eventualelor pierderi. De asemenea, una din optiunile imediate ale managerilor bancari poate fi asigurarea creditelor împotriva riscului de neplată la instituţii specializate (Fondul de Garantare a Creditelor pentru Întreprinzători Privaţi, Fondul de Garantare a Creditului Rural, societăţi de asigurare – reasigurare); Dispersia riscului de creditare se poate realiza prin sindicalizarea împrumuturilor mari cu alte societati bancare (romanesti si/sau straine), precum şi pentru diversificarea bazei de clienti şi a tipurilor de credite practicate. Se recomandă în acest context acordarea cu prioritate a creditelor pe obiect, în defavoarea celor globale de exploatare, precum şi a creditelor de consum pentru populatie; În scopul evitării pericolului de concentrare excesivă a creditelor faţă de o anumită ramură de activitate, consider că este necesară stabilirea unor limite de expunere, pe baza
95

elaborării de modele de tip scoring în funcţie de indicatorii relevanţi pentru evaluarea performanţelor sectoriale. Astfel de indicatori ar putea fi: volumul creditelor restante şi ponderea acestora în total credite angajate; dobânzi restante; calitatea portofoliului de imprumuturi şi volumul provizioanelor specifice de risc; rentabilitatea ramurii în raport cu volumul creditelor angajate de unitati cu pierderi; ponderea creditelor acordate sectorului privat pe total ramura. Disponibilitatea unor prognoze de evolutie macro şi microeconomica, în raport cu trendul istoric şi programele guvernamentale, constituie o premise importanta pentru abordarea coerenta a analizelor sectoriale. Alaturi de expunerile pe ramuri economice, expunerile faţă de principalii clienţi ai băncii trebuie să facă, deasemenea, obiectul unei supravegheri permanente;

Un ultim aspect demn de reţinut în contextul concluziilor de faţă, se referă la necesitatea consolidării continue a capitalurilor proprii, preponderent pe seama creşterii profiturilor. Apreciez că, pentru defăşurarea unei activităţi normale de către băncile care operează în economiile de tranziţie, acestea ar trebui să urmărească realizarea unui indice de adecvare a capitalului de minimum 15 %, în condiţiile creşterilor de capital cu cele ale activelor riscante. Băncile comerciale sunt instituţii concepute funcţional pentru gestionarea riscurilor. Acest

adevăr, care a căpătat valenţe profunde în experienţa economiilor de piaţă din ultimii ani, pe masură ce fenomenul globalizării redimensionează mediul de afaceri şi relatiile internaţionale, impune băncilor româneşti adaptări comportamentale în consecinţă. Managementul riscurilor bancare, devine astfel un test de competenţă şi competitivitate pentru integrarea în sistemul financiar mondial.

96

97 .