ADMINISTRAREA RISCURILOR ÎN CADRUL BĂNCII TRANSILVANIA Cuprins

Capitolul 1. Riscul bancar...............................................................................................................................................2 1.1.Noţiuni generale despre risc..................................................................................................................................2 1.2.Clasificarea riscurilor bancare.............................................................................................................................13 1.2.1. Clasificarea riscurilor în funcţie de gradul de expunere la risc ..................................................................29 1.2.2. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de caracteristica bancară............................................................31 1.2.3. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de alocarea lor în cadrul sistemului financiar............................34 1.3.Riscul sistemic....................................................................................................................................................36 1.3.1. Reducerea riscului moral în sistemul bancar ............................................................................................36 1.3.2. Riscul sistemic şi restructurarea sistemului de plăţi .................................................................................37 Capitolul 2. Gestiunea riscurilor...................................................................................................................................39 2.1.Cerinţele prudenţiale...........................................................................................................................................40 2.1.1. Cerinţe prudenţiale cu privire la nivelul minim de solvabilitate.................................................................42 2.1.2. Cerinţe prundenţiale privind nivelul minim de lichiditate..........................................................................43 2.1.3. Cerinţe prudenţiale cu privire la diviziunea riscului...................................................................................44 2.1.4. Cerinţe prudenţiale privind tratarea diferenţiată a creditelor şi constituirea corespunzătoare a provizioanelor.......................................................................................................................................................44 2.1.5.Cerinţe prudenţiale privind poziţia valutară.................................................................................................45 2.1.6.Cerinţe prudenţiale privind administrarea resurselor şi plasamentelor băncii.............................................46 2.1.7.Cerinţe prudenţiale privind extinderea reţelei de sucursale şi alte sedii secundare ale băncii.....................47 2.2.Identificarea şi analiza riscului............................................................................................................................47 2.3. Controlul şi eliminarea riscurilor.....................................................................................................................48 2.4. Asumarea riscului..............................................................................................................................................49 2.5. Finanţarea şi transferarea riscului......................................................................................................................53 Capitolul 3. Analiza riscului bancar la Banca Transilvania..........................................................................................55 3.1. Banca Transilvania - parte integrantă a sistemului bancar românesc................................................................55 3.1.1.Scurt istoric..................................................................................................................................................55 3.1.2.Obiectul de activitate....................................................................................................................................57 3.1.3.Clienţii băncii...............................................................................................................................................58 3.1.4.Organizarea şi conducerea băncii.................................................................................................................60 3.2. Politica acordării creditelor de către Banca Transilvania..................................................................................61 3.3. Gestionarea riscurilor în cadrul Băncii Transilvania........................................................................................66 3.3.1. Riscul de credit...........................................................................................................................................66 3.3.2. Riscul de lichiditate....................................................................................................................................69 3.3.3. Riscul ratei dobânzii...................................................................................................................................70 3.3.4. Riscurile operaţionale................................................................................................................................71 3.3.5. Riscul de mediu economic.........................................................................................................................72 3.3.6. Riscul de solvabilitate şi alte riscuri financiare..........................................................................................72 3.3.7. Riscul valutar.............................................................................................................................................73 3.3.8. Riscul de ţară, banca parteneră şi societăţi de asigurare – reasigurare......................................................75 3.4. Analiza riscurilor băncii prin prisma principalilor indicatori ai activităţii de atragere a resurselor şi realizare a plasamentelor la Banca Transilvania Sucursala Cluj-Napoca..................................................................................78 3.5. Determinarea indicatorilor de rentabilitate şi de risc.........................................................................................84 3.5.1. Indicatorii de rentabilitate...........................................................................................................................84 3.5.2. Indicatorii de risc.......................................................................................................................................87 Concluzii şi propuneri.................................................................................................................................................92

1

Capitolul 1. Riscul bancar 1.1.Noţiuni generale despre risc
Premisele apariţiei riscurilor Riscurile cu care se confruntă instituţiile bancare în activitatea lor sunt determinate de particularităţile specifice domeniului bancar, precum şi de o serie de alte considerente prezentate în continuare. Dublul rol al băncilor, de entităţi economice independente, ce au ca scop maximizarea profitului, pe de o parte, şi de elemente ale sistemului bancar coordonat de banca centrală, având ca obiectiv implementarea politicii monetare a acesteia, pe de altă parte, implică o nouă dimensiune a riscului, în sensul că politicile duse de bănci în scopul realizării obiectului propriu de activitate pot intra în contradicţie cu măsurile de politică monetară impuse de banca centrală la un moment dat. Legăturile de intermediere ale sistemului bancar cu restul economiei sunt esenţiale pentru menţinerea unui echilibru economic stabil, deoarece: pe de o parte valorile materiale se produc în activităţile productive nebancare, iar evoluţia şi stabilitatea băncilor se susţin prin resursele atrase şi, respectiv, prin plasamentele efectuate cu entităţi economice din mediile nebancare; iar pe de altă parte, funcţiile sistemului bancar, ca element al sistemului economic naţional sunt determinate pentru buna funcţionare a fluxurilor financiare şi indirect, a fluxurilor materiale în economie.

2

Ca intermediari financiari, băncile asigură, prin serviciile de atragere a resurselor şi prin plasamentele efectuate, redistribuirea resurselor în economie din zonele aflate în excedent de resurse spre zonele deficitare. Valorile vehiculate în cadrul sistemului bancar sunt de o importanţă ce determină o abordare specifică: fluxurile financiare ce pătrund şi ies din bănci sunt de valori foarte mari, fiind constituite din sume diverse, ce au la bază o multitudine de documente justificative. Sistemul de evidenţă şi control al existenţei şi mişcărilor de bani într-o bancă trebuie să asigure, pe de o parte, o strictă urmărire a existenţei şi mişcărilor de bani. Riscurile decurg din faptul că volumul banilor existenţi ca resurse şi, respectiv, al plasamentelor este constituit din sumele relativ mici ale unei mase mari de clienţi. Există tendinţa de fraudare, foarte mare datorită caracteristicilor banilor, atât pentru personalul bancar implicat direct sau indirect în activitatea ce presupune vehicularea lor, cât şi prin indicatorii ce decurg din aceste caracteristici – lichiditatea şi solvabilitatea. Condiţiile de apariţie a riscurilor bancare sunt determinate de manifestarea unui complex de factori care depind de: evoluţia generală a economiei, schimbări legate de organizarea băncii, luarea unor decizii financiare, condiţiile politice şi economice. Evoluţia generală a economiei determină schimbări ale indicatorilor macroeconomici, şi anume: dinamica PIB pe ansamblu şi pe elemente structurale, evoluţia ratei inflaţiei şi stabilitatea monetară, etc. băncile depind de starea economică a unei ţări la un moment dat, datorită, pe de o parte, faptului că deciziile de politică monetară pe care le ia banca centrală sunt aplicate de către sau prin intermediul băncilor, iar pe de altă parte, băncile îşi atrag resursele şi efectuează plasamentele din şi în mediul nebancar generator de rezultate la nivel macroeconomic şi, în acelaşi timp, afectat de evoluţia generală a economiei. Schimbările legate de reglementările financiar – bancare, precum şi de cele economice influenţează eficienţa şi siguranţa bancară. Dependenţa activităţii de factorul timp face ca o măsură luată la nivel intern de către o bancă în ceea ce priveşte, spre exemplu, procentele de dobândă activă şi pasivă să nu-şi atingă scopul de creştere a activităţii băncii şi de menţinere a echilibrului fundamental între resurse şi plasamente, în cazul în care banca centrală modifică într-un sens nedorit rezultatul rezervei minime obligatorii sau valoarea dobânzii de refinanţare. Modificările politicii monetare impuse de reglementările băncii centrale au, astfel, asupra băncilor un impact direct, însă nu trebuie omis faptul că efectele lor au şi o altă destinaţie, ele
3

Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii băncii sau instituţiei financiare în chestiune. eficienţa utilizării personalului putând fi evidenţiată doar indirect în rezultatele activităţii. Definirea riscului Cel mai adesea. garanţiile sau condiţiile de rambursare. incendiul sau catastrofele naturale. pierderi cauzate de riscuri de piaţă. cel mai adesea sub aspectul tehnicilor de gestiune şi doar foarte rar sunt analizate şi mecanismele de transmisie/amplificare a riscului suportat de instituţia financiară. luându-se în calcul în primul rând riscul de ţară şi apoi riscul băncii. reacţia acesteia la modificările normative având o influenţă asupra activităţii în sine şi a rezultatelor activităţii bancare. de riscurile evaluate de finanţatori. prin eliminarea influenţei factorilor cuantificabili. atât un impact în sine (de regulă sub forma pirderilor directe suportate). de regulă. cât şi un 4 . Spre exemplu. cei mai mulţi autori se concentrează asupra funcţiei clasice a băncilor. Condiţiile politice şi economice existente şi de perspectivă ale ţării au implicaţii asupra serviciului datoriei publice.adresându-se economiei reale. riscurile bancare sunt considerate din două puncte de vedere sensibil diferite: punctul de vedere teoretic şi cel practic. ceea ce afectează operaţiunile bancare externe. Evaluarea riscurilor de pierdere legate de factorul uman se face pornind de la premisa că problemele privind personalul sunt relativ cuantificabile şi duc la aprecieri subiective. de o pregătire necorespunzătoare sau de efectuarea unor operaţiuni ineficiente sau nesupravegheate pot genera pierderi. ca de exemplu frauda. o singura grupă sau o clasă de riscuri. Atunci când definesc riscul şi gestiunea riscului. Intercondiţionarea dintre economic şi politic generează pe termen lung tendinţe poziţive sau negative ce lasă o anumită amprentă asupra imaginii ţării în lume. de intermediere în sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora. de credit sau de lichiditate. finanţările externe derulate prin bănci sau linii de credit susţinute de băncile străine printr-o bancă autonomă sunt condiţionate în ceea ce priveşte termenii de dobândă.Cei mai mulţi practicieni abordează. Alţi autori se concentrează asupra unor pierderi – potenţiale sau efective – cauzate de riscuri cu totul aleatoare şi necontrolabile. Cuantificarea riscurilor de ţară se face având în vedere aceste tendinţe. Perturbările provocate de greşita organizare a băncii. Resursele umane sunt considerate un activ deosebit de important al unei entităţi economice. din acest punct de vedere este tratată îndeosebi problema unor pierderi neprevazute la activele bancare.

În acest context. Toate riscurile sunt definite ca pierderi asociate unor evoluţii adverse a rezultatelor (calificate ca risc "downside"). în domeniul financiar cel puţin.Ca agenţi care operează pe diverse pieţe financiare. personalului. gestiunea bancară este recunoscută prin două ipostaze: • • gestiunea riscurilor. Riscurile bancare sunt acele riscuri cu care se confruntă băncile în operaţiunile lor curente şi nu doar riscurile specifice activităţii bancare clasice.De aceea.Vor adopta ca definiţie standard pe cea lingvistică şi vom considera drept risc probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinţe adverse pentru subiect. dar pe care trebuie să le gestioneze. Universul bancar se caracterizează prin multiple dimensiuni ale riscurilor ce afectează performenţele. acesta poate fi definit în mod diferit. În literatura de specialitate şi în practica bancară. de credit sau de lichiditate. riscul este privit ca o pierdere neprevăzută la activele bancare.Din această definiţie rezultă că expunerea la risc poate fi efectivă sau potentială. prin expunerea la risc vom inţelege valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suportă sau pe care le-ar putea suporta instituţia financiară în cauză. de cele mai multe ori interdependente prin aceea că pot avea cauze comune sau că producerea unuia poate genera în lanţ alte riscuri.Şi. partenerilor şi chiar asupra autorităţii bancare. Cuplul risc-performanţă este indisociabil în universul bancar. Dacă acesta este cadrul – foarte general – în care vom aborda problema riscurilor bancare. riscul trebuie privit ca un conglomerat sau complex de riscuri. de intermediere în sfera riscurilor financiare. băncile se confruntă şi cu riscuri ce nu le sunt specifice (de exemplu riscul valutar). pirderi cauzate de riscul de piaţă. 5 . gestiunea globală a bilanţului ("asset and liability management"). aceste operaţiuni şi proceduri genereaza în permanenta expunere la risc. atunci putem prezenta şi diferite accepţiuni care se dau riscului bancar ca pe diferite tipuri de riscuri bancare.Drept urmare. deşi perspectiva celor mai multe analize bancare asupra riscului este îngusta trebuie să subliniem înca de acum că acesta este generat de o multime de operaţii şi proceduri. În funcţie de punctul de vedere din care facem analiza riscului. Pornind de la funcţia clasică a băncilor.impact indus cauzat de efectele asupra clinetelei. iar definirea lor constituie punctul de plecare al gestionării riscurilor.

riscurile. Trebuie avut în vedere şi costul implementării şi exploatării procedurilor care vizează gestiunea riscurilor care nu trebuie să fie mai mare decât expunerea potenţială la risc. tipologia riscurilor se diferenţiază prin intensitatea de acţiune şi consecinţele pe care acestea le generează. fie prin faliment. ca rezultat al unui management deficitar sau al impactului şocurilor reale monetare care perturbă evoluţiile macroeconomice anticipabile. ieşirea din afaceri a băncii. fie prin preluarea ei de către o bancă mai puternică. în ultima instanţă. presupune atribuţii cum sunt:     administrarea unui patrimoniu. opţiunile.minimizarea pierderilor . Gestionarea riscurilor presupune ansamblul instrumentelor. prin ea însăşi. organizarea activităţii în sensul optimizării evoluţiei patrimoniului. contractele swap. Potrivit teoriei bancare. a procesului de administrare.Gestiunea. toate instrumentele care permit controlarea riscurilor. contractele la termen. aşa cum a doua orientare a treia orientare evidenţiază şi detaliază complexităţile riscurilor financiare şi se focalizează asupra instrumentelor bancare care administrează ele operează.şi cu cel central . respectiv: o primă orientare se limitează exclusiv la instrumentele şi conceptele de bază. 6 . dirijarea. tehnicilor şi dispoziţivelor organizatorice necesare băncii pentru a realiza o strategie performantă. Consecinţele producerii riscurilor Producerea riscurilor bancare. Principalele obiective ale gestiunii bancare sunt: maximizarea rentabilităţii. controlul în vederea realizării obiectivelor propuse. O strategie bancară performantă trebuie să cuprindă programe şi proceduri de gestionare a riscurilor bancare care să minimizeze probabilitatea producerii acestor riscuri în concordanţă cu obiectivul principal al activităţii bancare . determină reducerea profiturilor şi a veniturilor acţionarilor sau. exercitarea dreptului de a dispune asupra sa. în sensul unei orientări de optimizare. minimizarea expunerii la risc. gestionării lor. În domeniul riscului bancar există 3 orientări relevante. respectiv conducerea procesului. respectarea reglementărilor bancare în vigoare.obţinerea unui profit cât mai mare pentru acţionari.

ca atare. Riscul de solvabilitate – este riscul final care vizează viabilitatea afacerii. nu duc la falimentul băncii decât dacă deponenţii se aşteaptă ca guvernul să sprijine banca sau dacă aceasta are expunere mică pe pieţele cu ridicata pentru nevoile sale de finanţare. făcând totodată obiectul acţiunilor disciplinare din partea organismelor de reglementare. . Se poate aprecia că în cazul băncilor mari există două tipuri de factori principali care conduc la starea de faliment: . întrucât investitorii cu amănuntul tind să fie mai puţin sensibili la calitatea creditului bancar. ca determinant al scăderii profitului şi pe locul trei. Lipsa de lichiditate poate rezulta din imprudenţa în constituirea sau utilizarea fondurilor. Riscul de credit este maxim în timpul şi imediat după perioadele de recesiune. Prin definiţie. în primul rând. după riscul de credit şi lichiditate. ci o cauză secundară.lipsa de lichiditate. Atâta timp cât are fonduri.efectele pierderilor semnificative din credite. Aceasta nu este o bază sănătoasă pentru strategii financiare pe termen lung. demonstrează o pierdere a încrederii deponenţilor în bancă. Un asemenea risc devine problematic. În istoria băncilor de pretutindeni. ca principala cauză a colapsului băncilor. Riscul de credit – s-a dovedit de-a lungul timpului ca fiind cel mai periculos dintre toate. când piaţa realizează reducerea valorii reale a activelor la niveluri insuficiente pentru a asigura achitarea obligaţiilor. insolvabilitatea nu reprezintă cauza principală a falimentului bancar. o bancă este valabilă. Pierderile din credite. dacă pieţele au destulă încredere în bancă pentru a-i permite să dezvolte o puternică dependenţă de sursele de finanţare volatile. Este posibil ca nici riscul de lichiditate în sine să nu determine starea de faliment. nu mai există alt remediu decât închiderea sau preluarea ei de către o bancă mai puternică. O bancă poate avea destule pierderi pentru a ajunge la un capital negativ şi totuşi să opereze normal. Când o bancă nu-şi mai poate asigura fondurile normal şi trebuie să fie sprijinită de autoritatea de reglementare pentru o perioadă prelungită. Riscul de operare – are multe faţete şi este sursa majoră de nemulţumiri ale clienţilor. 7 .Riscul de lichiditate – este de natură structurală. Cea mai comună cauză a pierderilor din „operare” rămâne frauda internă. el însuşi nu determină pierderi sau reduceri de capital. frauda este pe locul doi după riscul de credit. care nu sunt reprezentative pentru ciclul economic în ansamblu. dar poate fi utilizată pentru a câştiga timp în perioade de criză. retragerea masivă de depozite.

Profitul este sursa principală de finanţare a pierderilor. cu atât activitatea bancară este percepută ca fiind mai riscantă. creditele substandard şi cele îndoielnice. pe baza unor indicatori specifici. Posibilităţi de cuantificare a riscurilor bancare În cadrul analizei riscurilor bancare. • • profit brut / provizioane pentru pierderi din credite – reflectă costul acoperirii riscului de creditare asumat de bancă. prin raportarea la standardele internaţionale sau la propria experienţă istorică a băncii. singur riscul de lichiditate nu poate duce la falimentul băncilor. Indicatorii riscului de creditare Riscul de credit este mai mare dacă banca adoptă o strategie agresivă de piaţă. În consecinţă. beneficiile tind să scadă dacă se acceptă numai plasamente sigure. acceptând plasamente în credite de calitate medie. Gestionarea adecvată a riscurilor constituie o componentă esenţială a managementului bancar. Creditele de calitate medie cuprind: credite în observaţie. cu atât se poate presupune că banca anticipă pierderi mai mari şi că este de aşteptat o scădere a calităţii portofoliului de credite. credite de calitate medie raportate la credite totale (rata riscului de credit) – exprimă direct ponderea creditelor de calitate inferioară în total credite. dar îşi creează oportunităţi şi veniturile pot creşte. care permit evaluarea statică şi dinamică a riscurilor. • • credite restante raportate la total credite – acest raport trebuie să aibă valori cât mai mici. rezerve pentru pierderi din credite raportate la total credite – exprimă anticipările manageriale privind evoluţia calităţii portofoliului de împrumuturi. 8 . tinzând către 0. fondată pe ideea relaţiei bine definite a acestora cu veniturile. dar acoperirea acestora nu este singura sa destinaţie. Invers. o importanţă deosebită revine cuantificării acestora. Cu cât creşterea rezervelor planificate pentru care se constituie provizioane este mai mare. Principalii indicatori care se pot calcula pentru cuantificarea riscului de creditare sunt: • credite totale raportate la total active – cu cât ponderea creditelor în total active este mai ridicată. care face ca orice acţiune să fie menită să mărească simultan şi o creştere a profitului de risc.„Încrederea” este aproape un sinonim pentru lichiditate.

căci pentru acoperirea lor banca trebuie să găsească resurse suplimentare. Indicatorii riscului de lichiditate O primă grupă de indicatori de lichiditate cuprinde: • pasivele nete simple – se calculează pentru fiecare perioadă ca diferenţă între pasivele şi activele cu aceeaşi scadenţă şi exprimă măsura în care activele scadente acoperă pasivele scadente. • indicele lichidităţii (IL) – se calculează pe baza aceloraşi date. ci prin raportare: IL = ∑ pa siv e p o n de ra te _ ∑ a ctiv e p o n de rate _ Sistemele de ponderare sunt două: ponderarea cu numărul mediu de zile (luni sau ani). este aproape imposibil să se aprecieze pe baza lor viitoarele probleme legate de credit. Dacă IL >1. rezultând riscul de lichiditate. Dacă IL =1. luni sau ani 9 . Probleme de gestiune apar acolo unde pasivele nete simple sunt poziţive.Deoarece nici unul dintre aceşti indicatori nu anticipează. Valoarea optimă a acestui indicator este 1 (100%). banca nu trebuie să facă transformare de scadenţă. în condiţiile curbei crescătoare a dobânzii. dar nu prin diferenţă. transformarea medie a scadenţelor (TS) – exprimă în număr de zile. corespunzător fiecărei perioade. ponderarea cu numărul curent al grupei de scadenţe respective. banca transformă pasivele pe termen lung în active pe termen scurt. • pasive nete cumulate – se calculează ca diferenţă între pasivele şi activele cumulate corespunzătoare fiecărei benzi de scadenţe şi sunt folosite pentru a semnala perioada de maximă nevoie de lichiditate. Dacă IL <1. banca face transformarea din pasive pe termen scurt în active pe termen lung.

Dacă poziţia lichidităţii este negativă. TS = _ ∑ a c tiv _ p o n d e r a te ∑ pa sive po nd era te e ∑ pa sive ∑ a c tiv e Transformarea medie a scadenţelor sugerează mai bine riscul de lichiditate. trebuie ca acesta să fie interpretat nu numai în sumă. prin indicatori care. după data de scadenţă a pasivelor. Reflectă intervalul de timp în care ajung la maturitate activele. de regulă. aceasta însemnând un echilibru între noile solicitări de credite şi împrumuturile scadente. ci şi în raport de alte elemente ale bilanţului. atunci activele lichide sunt insuficiente pentru onorarea integrală a obligaţiilor imediate. De mare utilizare şi cu semnificaţie sunt: 10 . Trebuie să se recurgă la surse de lichiditate pentru acoperirea acestui deficit.diferenţa dintre scadenţa medie ponderată a activelor bancare şi cea a pasivelor bancare. ca raport între solicitările noi faţă de piaţă şi împrumuturile scadente: Rata = Solicitări noi de credite / Împrumuturi scadente în aceeaşi perioadă Mărimea acestui indicator trebuie să se situeze aproape de mărimea 1. În sens invers. acest decalaj de maturitate necesitând o finanţare în cazul neprelungirii la scadenţă a resurselor. atunci resursele lichide de care dispune banca depăşesc necesarul său pentru perioada corespunzătoare. valoarea subunitară a raportului. pe săptămâni (pentru luna următoare) şi pe luni (pentru anul următor). Activele lichide sunt reprezentate de sumele din contul curent la Banca Centrală plus plasamentele scadente de încasat. Pentru ca gradul de lichiditate să poată fi mai bine perceput. banca se află în postura de a fi nevoită să atragă resurse. Pasivele imediate sunt constituite din depozitele volatile plus împrumuturi scadente de rambursat. deoarece permite exprimarea în unităţi de timp a transformării practicate. Dacă poziţia lichidităţii este poziţivă. ca diferenţă între activele lichide şi pasivele imediate. În cazul în care raportul are valori supraunitare. banca se află în ipostaza de surplus de resurse pe care trebuie să le fructifice în condiţii de maximă profitabilitate şi minim de risc. opun elemente de activ cu cele de pasiv. O a doua grupă de indicatori cuprinde: poziţia lichidităţii – se calculează pe zile (pentru săptămâna următoare). gradul de îndatorare pe termen scurt – se calculează pentru perioade foarte scurte de timp şi pe benzi de scadenţă.

asociat acestora. • Lichiditatea în funcţie de total depozite – reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a face faţă datoriilor reprezentând totalul depozitelor şi al împrumuturilor. rezerve. profit nerepartizat. subvenţii pentru investiţii. Se calculează ca raport între activele lichide (numerar + depozite la vedere la BNR şi la alte bănci + sumele în tranzit + bonuri de tezaur) şi total active.) cu capitalul suplimentar (alte rezerve.• Total credite acordate / total depozite – reflectă proporţia din resursele atrase de la deponenţi care este împrumutată altor clienţi. diferenţe favorabile din reevaluarea patrimoniului). iar suma totală a expunerilor mari nu va putea depăşi de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale băncii. pentru a satisface obligaţiile de plăţi exigibile. în principal. etc. O rată scăzută sub 1 înseamnă un exces de lichiditate şi un profit diminuat. Aceasta cuantifică. Valoarea 1 a acestei rate exprimă o situaţie normală. • Lichiditatea globală – reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a se transforma pe termen scurt în lichidităţi. Prin 11 . o atenţie deosebită este acordată ratei de solvabilitate. datoria subordonată. Indicatorii de solvabilitate În cadrul analizei efectuate de instituţiile de supraveghere şi alte organisme financiare internaţionale. Valoarea optimă a indicatorului este de 15%. În vederea întăririi controlului riscului de credit. raportul dintre fondurile proprii de care dispune o bancă şi calitatea activelor din punct de vedere al riscului de rambursare. Expunerea netă se calculează ponderând activele băncii la valoarea netă în funcţie de gradul lor de risc de credit. 8/1999 se stipulează că nivelul unei expuneri mari nu poate depăşi 20% din fondurile proprii ale băncii. la scadenţă. Fondurile proprii se determină prin însumarea capitalului propriu (capital social. • Lichiditatea imediată – reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de trezorerie (numerar. datorită relevanţei privind forţa financiară a băncii analizate. dar variază în funcţie de gradul de dezvoltare a pieţelor financiare secundare şi de volatilitatea depozitelor la vedere. prime legate de capital. cont curent la BNR) de a face faţă datoriilor pe termen scurt. în Norma BNR nr. calculându-se prin raportarea activelor lichide la depozitele la vedere. Se calculează ca raport între activele lichide şi total depozite.

Indicele de sensibilitate a băncii la variaţia ratei dobânzii pe piaţă = active sensibile / pasive sensibile.expunere mare se înţelege expunerea netă faţă de un singur debitor a cărei valoare reprezintă cel puţin 10 din fondurile proprii ale băncii. Marja netă a dobânzii bancare – exprimă în unităţi monetare diferenţa dintre veniturile din dobânzi aferente activelor valorificabile şi cheltuielile cu dobânzile corespunzătoare. împrumuturi de pe piaţă sau de la Banca Centrală). • • • Băncile de detaliu înregistrează marje nete de dobânzi mai ridicate. în timp ce băncile mari unele mai scăzute. • • • • • Rata GAP relativă = GAP / total active. marja constantă arată că banca are dificultăţi în obţinerea profitului. Marja procentuală netă a dobânzii bancare – se calculează ca raport între nivelul mediu al ratei dobânzii active şi nivelul mediu al ratei dobânzii pasive. Indicatorii riscului ratei dobânzii Indicatorii riscului ratei dobânzii în practica bancară sunt: • Riscul ratei dobânzii – se calculează ca raport între activele productive şi pasivele purtătoare de dobânzi. dar poate fi şi expresia unui plasament în active foarte riscante. datorită costurilor mari ale fondurilor. 12 • . marja ridicată este expresia succeselor în managementul activelor şi pasivelor. Indicatorul GAP(ecartul) – se calculează ca diferenţă între activele sensibile la dobândă (instrumente de credit cu dobânzi variabile) şi pasivele sensibile la dobândă (depozite cu dobânzi variabile. În ceea ce priveşte semnificaţia potenţială: • marja scăzută este expresia unei mari dependenţe de dobânzi pe termen scurt şi pasive volatile. Marja netă a dobânzii = venituri din dobânzi – cheltuieli cu dobânzile Marja procentuală brută a dobânzii bancare – se calculează prin raportarea marjei nete a dobânzii la total active generatoare de venituri (de la care se încasează dobânzi).

riscul de prelucrare a operaţiilor. b) Riscurile asupra bunurilor şi persoanelor: . instrumente/tehnici de gestiune.risc legat de telecomunicaţii. .) şi tratarea lor corelată permite observaţii ce pot facilita atât înţelegerea procesului de gestiune. . O clasificare propusă de Henri-Pierre Maders* este cea în riscuri clasice şi riscuri specifice ale băncii: I Riscurile clasice: a) Riscurile comerciale . Dacă banca analizată are acest indice peste 1.riscul produsului nou. Unele dintre acestea se regăsesc la nivelul oricărei întreprinderi. .riscul concurenţial.Valoarea maximă a acestui indicator este 1. 1. cât şi practic. urmărindu-se o scădere cât mai mare a acestuia. * Henri-Pierre Maders "Audit operationnel dans les banques".Clasificarea riscurilor bancare Gruparea riscurilor bancare în clase şi tipuri de risc este necesară atât în scop didactic. 1994 13 . şi mai ridicată dacă ratele dobânzii cresc. . cât şi asimilarea unor procedee şi tehnici. .riscul privind prelucrarea informaţiilor .riscul privind sistemul informaţional. Paris. au acest indicator foarte aproape de 1. MAD. metode de evaluare etc. datorită dificultăţilor de previzionare a ratei dobânzii. .riscul de fraudă.riscul de deturnare de fonduri. c) Riscuri operaţionale şi tehnice: .2. Ca orice societate. .riscul accidental. iar altele sunt specifice numai societăţilor bancare. banca se confruntă cu un număr mare de riscuri. Multe riscuri prezintă trăsături comune (cause. Băncile care îşi propun să evite acest risc.riscul studiilor informatice.riscul de imagine comercială. profitabilitatea băncii va fi mai scăzută dacă ratele dobânzii scad.

. . .risc interbancar.risc de lichiditate.risc de dependenţă tehnologică. .riscul de reglementare.risc de capital (de solvabilitate). b) Risc de contarpartidă . .risc de comunicare.riscul deontologic.risc de rată de schimb (curs de schimb). .risc de credit. 14 . .risc de piaţă.risc de ţară.risc de rată a dobânzii.risc de deficienţă funcţională. . II Riscurile specifice băncilor a) Riscuri financiare .riscul strategic.d) Riscuri de gestiune internă . . . .risc de gestiune a personalului. Toate aceste tipuri de riscuri sunt sugestiv ilustrate prin "constelaţia" riscurilor bancare din figura 1.risc de subcontractare. . .

15 .

mise en oeuvre du control interne des risques des banques". integritate. deontologiei Riscuri politice Riscuri bancare şi nebancare COSTURI Valoare expusă riscului (Value at Risk) risc maxim admisibil ALEGERE Riscuri externe Politică.: Constelaţia riscurilor bancare* Risc de management (Conducere slab informată sau nepregătită. deturnări de fonduri) Riscuri privind alte activităţi (riscuri nebancare) Riscuri diverse * Sursa: P. credit. fraude. acţionari dezbinaţi. dispersia riscurilor) Risc sistemului Riscurile de piaţă informatic Lichiditate. Gestiune internă Riscuri de contrapartidă Semnătură. 1996 16 . social. (Disponibilitate. Rentabilitate. Solvabilitate. sistematic COSTURI ⇓ Riscuri tehnice Riscuri operaţionale Riscuri economice Erori de previziune Riscuri tehnice Tehnologii.rentabilitate Lipsă de Legislaţie. Administraţie. Thoraval "Evolusion. faliment Riscuri ambientale Risc sectorial sau geografic (risc de ţară. Rată.Figura 1. comunicare Riscuri etice Nerespectarea reglementărilor. fiscalităţii. Schimb confidenţialitate. insuficienţă organizatorică…) Riscuri de strategie Orientare necorespunzatoare Dezechilibre/mijloace/ finalitate/renatbilitate/risc Imagine. conferinţa de la Grenoble. uman. funcţionalitate.Y.

a3) Riscul imaginii comerciale sau riscul politicii comerciale se datorează percepţiei negative. calcularea indicatorilor de activitate pe baza pieţei şi analiza marjelor şi a angajamentelor pe categorii de pieţe. precum şi crearea unui comitet de marketing. o reţea 17 . ceea ce duce la scăderea nivelului de activitate şi necesitatea de a soluţiona reclamaţiile de la clienţi. faţă de activitatea comercială a băncii. punerea în aplicare a unui management eficient. a2) Riscul concurenţial sau risc sectorial datorat riscului legat de poziţia băncii pe o piaţă. depăşirea nivelului planificat al costurilor specifice şi lipsa de profesionalism a echipei manageriale. Se recomandă. Poate fi generat de concentrare puternică a rentabilităţii într-un număr restrâns de pieţe şi duce la pierderi financiare şi o rentabilitate scăzută. crearea unui comitet de marketing. Acest risc poate genera o investiţie nerentabilă şi o scădere a activităţilor curente ale băncii. capitaluri şi care se confruntă cu riscuri de unde pot rezulta câştiguri sau pierderi: a) Riscurile comerciale sunt: a1) Riscul produsului nou sau riscul lansării produsului sau risc concurenţial se datorează inadecvării unui produs sau serviciu la nevoile clienţilor sau al concurenţei. pentru atenuarea acestui risc. Cauzele sunt studiul insuficient al produsului sau al piaţei şi înregistrarea unei cereri sub nivelul anticipat. Banca are în activitatea sa o fundamentare materială prin echipamente şi instalaţii specifice: seifuri şi mijloace de protecţie a valorilor prin sisteme de alarmă şi pază. b) Riscurile asupra bunurilor şi persoanelor sunt: b1) Riscul accidental (risc de insecuritate fizică) se datorează unui eveniment întâmplător care pune în pericol securitatea fizică a bunurilor sau personalului băncii (exemplu: un colaborator suferă un accident rutier cu un vehicul al băncii).I Riscurile clasice (riscuri de întreprindere) decurg din faptul că banca este o afacere în care se angajează oameni. interogarea clientelei. Se recomandă chestionarea clienţilor. Riscul produsului nou poate fi gestionat prin realizarea studiilor de piaţă. la un moment dat. segmentarea comportamentală a clienţilor şi crearea unui comitet de comunicare externă. a clienţilor actuali sau potenţiali. Cauzele acestui risc pot fi articolele defavorabile apărute în presă sau relaţii slabe cu publicul. o mai bună coordonare a relaţiilor cu publicul.

dezvoltarea mobilităţii interne. b2) Riscul de fraudă (sau risc de insecuritate fizică) se datorează unui eveniment inteţionat care vizează securitatea fizică a bunurilor şi personalului. 18 . Pentru gestionarea acestui risc se recomandă: o bună separare a funcţiilor angajaţilor. deteriorarea imginii băncii şi necesită timp pentru corectarea greşelilor. singur sau cu ajutorul complicilor. înregistrându-se o creştere a poliţei de asigurare. atribuirea angajaţilor băncii de portofolii de clienţi pe durate determinate.informatică cuprinzând propria reţea de calculatoare. pregătirea personalului. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă folosirea de proceduri eficiente. Fraudele pot afecta sensibil rentabilitatea băncii. supravegherea permanentă a conturilor. atunci când nu pot fi detectate din timp şi recuperate. control la primul nivel). Se datorează neseparării sarcinilor unui angajat sau excesului de încredere acordat unui angajat "model". crearea unui comitet de organizare şi informatică. b3) Riscul de deturnare de fonduri (risc de furt) este cauzat de operaţii neautorizate efectuate de un angajat al băncii în favoarea sa. cât şi sistemul de interconexiune a sistemelor sale cu exteriorul. reavoinţă şi proceduri de control ineficiente. Cauzele acestui risc pot fi: eroarea de înţelegere. punerea în aplicare a procedurilor interne de securitate. tablouri de bord ale activităţilor. coduri de acces confidenţiale. Conduce la acordarea de despăgubiri clienţilor.office") se datorează modului de prelucrare administrativă şi contabilă a operaţiilor. risc "back . Se datorează nerespectării normelor de securitate şi întreţinerii defectuoase a bunurilor băncii. angajarea agenţilor de securitate. Apare datorită comiterii unor furturi sau a unor acte contrare intereselor băncii de către angajaţii acesteia. separarea funcţiilor (autorizare. utilizarea camerelor de luat vederi. c) Riscurile operaţionale şi tehnice sunt: c1) Riscul de prelucrare a operaţiilor (risc operaţional. prin verificarea preventivă şi prin asigurări corespunzătoare de acoperire a riscurilor. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă încheierea de contracte de asigurare. Poate genera acordarea de despăgubiri financiare. slăbirea încrederii şi afectarea imaginii băncii. prin circuite de rezervă. respectarea normelor de securitate şi crearea unui comitet de securitate funcţional. realizare. a familiilor lor sau clienţilor băncii. de contabilizare. iar protecţia se asigură prin echipamente de înaltă performanţă. Se recomandă încheierea de contracte de asigurare. crearea unui serviciu de control. risc administrativ. riscul calităţii serviciilor.

riscul de pătrundere. Cauze: erori de percepere şi metode de control ineficiente. crearea unui comitet de organizare şi informatică. plan de securitate. crearea unui comitet de supraveghere şi informatică. crearea unui comitet de organizare şi informatică. Reglementările noi privind leasingul sau fondurile comune de creanţe au schimbat preferinţele clienţilor cu privire la operaţiuni şi acestea au determinat orientări structurale şi organizatorice sau au dus chiar la diminuarea activităţii bancare. Modificările sistemului de impozitare. respectiv creşterea impozitelor pentru dobânzi din anumite operaţii şi scăderea impozitelor pentru câştigurile din alte operaţii pot duce la 19 . ca de exemplu Merise. c4) Riscul prelucrărilor informatice (risc de sistem. se datorează arhitecturii generale a sistemului informaţional (aplicaţii. Acestea determină reclamaţii din partea clienţilor şi deteriorarea imaginii băncii. a materialelor folosite (calculatoare. d) Riscurile de gestiune internă sunt: d1) Riscul de reglementare (risc judiciar. Poate antrena fraude şi erori de contabilizare. telex. c3) Riscul studiilor informatice (risc aplicativ. risc de concepţie sau de securitate logică) se produce în faza de concepere a programelor informatice. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă planificarea riguroasă a prelucrărilor. Poate fi generat de greşelile de planificare a înregistrărilor informatice şi produce întârzierea prelucrărilor. Cauzele acestui risc pot fi: slaba pregătire a echipei de implementare. dezvoltarea controlului la primul nivel. muncă suplimentară şi reclamaţii ale clienţilor. fiscal sau penal) apare datorită neaplicării dispoziţiilor legale sau a reglemntărilor în vigoare. neînţelegerea între beneficiar şi informatician şi nememorarea operaţiilor. monitoare) şi modului de organizare a prelucrărilor (în timp real sau după procesare) băncii. alcătuirea unui plan de supraveghere (fişiere sursă. risc de securitate logică. Se recomandă codarea datelor confidenţiale.c2) Riscul sistemului informaţional sau risc de arhitectură. e-mail). c5) Riscul legat de telecomunicaţii se datorează riscului de pierdere a informaţiilor prin alterarea suportului de date transmise de către bancă (telefon. aplicaţii). riscul de alterare a datelor) se datorează modului de funcţionere a aplicaţiilor şi sistemului logic pe care îl utilizează banca. divulgării informaţiilor confidenţiale. Cauze pot fi: lipsa de viziune globală asupra sistemului informaţional. datorită erorilor de înţelegere. sisteme). slabei acoperiri informaţionale. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă realizarea unei modelări a sistemului informaţional cu ajutorul unei metode. baze de date.

raporturile dintre cel ce profesează şi client sau public. produse şi zone geografice pe care o implică definirea strategiei băncii într-un mediu complex. în aplicare a unei legi sau reglementări în scopul dezvoltării activităţii sale. avantaje. cadouri. elaborarea unui proiect de strategie. marketing). El este inerent oricărei selecţii de pieţe.modificarea preferinţelor privind instrumentele de economisire. Cauze: nepunerea de către bancă. Riscul deontologic sau riscul de control intern se datorează neplicării de către bancă a principiilor deontologice ale sectorului bancar. profite de informaţiile confidenţiale în avantajul lui. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă consultarea experţilor. abuzeze de poziţia lui în materie de credite. d4) Riscul de deficienţă funcţională (risc funcţional) se datorează absenţei sau slabei organizări a mai multor factori importanti de gestiune ai băncii (contabilitate. control de gestiune. să furnizeze informaţii despre operaţiunile clienţilor sau cele ale băncii. crearea unui comitet de strategie. În concluzie. d2) Riscul deontologic Deontologia reprezintă ansamblul de reguli şi îndatoriri pe care le impune o profesie. audit. d3) Riscul strategic (risc de management. intenţionat.amenzi sau retragerea autorizaţiei de funcţionare. resurse umane. control intern. profesia de bancher este o profesie cu o amplă deontologie. Cauzele acestui risc sunt: aplicarea unei politici de reducere a personalului băncii în scopul realizării de economii la 20 . Pentru gestionarea acestui risc se recomandă redactarea unui cod deontologic şi crearea unui comitet deontologic. în cazul unei demisii să nu producă pagube băncii. achiziţii de bunuri. de politică generală) exprimă probabilitate de a nu alege strategia optimă în condiţiile date. organizare. Acest risc poate antrena pierderi financiare şi deteriorarea imaginii băncii. să aibă un comportament exemplar. Angajatul băncii trebuie: să fie transparent în ceea ce priveşte activităţile personale. Angajatul unei bănci nu trebuie: - Cosecinţele acesui risc pot fi sancţiunile administrative şi penale. conduita celor care o exercită. utilizeze bunuri ale bănci în scop personal. Consecinţe: sancţiuni ale autorităţilor bancare .

Pentru gestionarea acestui risc se recomandă punerea în aplicare a unui management specific ţării în care banca îşi desfăşoară activitatea şi crearea unui comitet de resurse umane. costului de înlocuire a aplicaţiei sau a modului de lucru. Consecinţe pot fi: pierderea independenţei băncii şi pierderi datorate de reacţia concurenţilor. De aceea trebuie acordată o atenţie deosebită pregătirii profesionale. atât prin nivelul de acceptare la angajare. Apare din cauza aplicării unui management neadecvat specificului socio-cultural al diferitelor ţări în care banca are filiale ceea ce duce la revendicări sociale şi nemotivarea personalului. uman sau social) apare datorită pregătirii insuficiente a personalului sau datorită sistemului de gestiune a resurselor umane ale băncii. Acest tip de risc apare datorită caracteristicilor componentelor în funcţie de producător. Este un risc de calitate profesională care poate implica erori mai mari sau mai mici. d6) Riscul de subcontractare (risc de dependenţă) determinat de contractarea de către bancă a unui personal interimar sau prestatori de servicii (în special în domeniul informatic). d7) Riscul de dependenţă tehnologică determinat de utilizarea unor tehnologii care conectează banca cu un anumit furnizor al său.cheltuielile cu personalul. 21 de nedivulgare a anumitor . cât şi prin acţiuni de completare a cunoştinţelor şi ridicare a nivelului profesional. riscurilor potenţiale de divulgare şi informaţii. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă o mai bună pregătire a personalului conform posturilor ocupate (calitate şi cantitate). d5) Riscul de gestiune a personalului (de organizare. Din acest motiv se poate ajunge la imposibilitatea înlocuirii sistemului informatic. d8) Riscul de comunicare corespunde riscului financiar sau comercial legat de comunicarea externă de către bancă a rezultatelor şi startegiei sale. un interviu al unui director al băncii pentru o publicaţie economică şi datorită analizelor făcute de instituţii specializate în momentul fuziunii-achiziţiei. Poate fi urmarea unui anunţ comercial sau financiar. cu consecinţe catastrofale sau nesemnificative. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă utilizarea unei tehnologii comună mai multor producători. datorită lipsei de competenţă tehnică a personalului. Se recomandă încheierea unor contracte ferme şi cu specificarea unor penalităţi în caz de nerespectare a clauzelor contractuale. Apariţia acestui risc poate face imposibilă asigurarea funcţionalităţii aplicaţiei informatice. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă crearea unui comitet de comunicare financiară însărcinat cu evaluarea comunicărilor exterioare.

22 . Riscul variaţiei ratei de dobândă se măsoară prin gradul de sensibilitate al activelor şi pasivelor (relativ) sau gap (absolut). În acest grup de riscuri se includ: a1) Riscul de rată a dobânzii Reprezintă diminuării veniturilor bancare şi a profiturilor ca urmare a evoluţiei ratei dobânzii. pasivelor sensibile şi a elementelor extrabilanţiere. dobânda de piaţă poate să se modifice astfel: • să crească. Faţă de dobânda prevăzută în contract. - care dobânzile cresc. Instrumentele ingineriei financiare (metodele de acoperire a gap-ului) sunt activităţile extrabilanţiere pe care le desfăşoară băncile sub forma: swap de rată a dobânzii.II Riscuri specifice băncilor sunt reprezentate de: a) Riscurile financiare Ele pot fi considerate cel mai important grup de riscuri bancare datorită faptului că proasta lui gestionare produce cele mai multe falimente bancare. cât şi a scadenţei activelor. generând sporirea veniturilor pentru creditor şi a obligaţiilor pentru debitori. volumul. Durata măsoară perioada de recuperare efectivă a unui element de activ sau pasiv (măsurată în unităţi de timp). Băncile pot gestiona riscul de rată a dobânzii prin adaptarea duratei sau prin sau prin adoptarea uneia din metodele de inginerie financiară. atât în ceea ce priveşte nivelul stabilit în contract. Interesele părţilor sunt contrare şi: - debitorul poate solicita rambursări anticipate în cazul în care dobânzile scad faţă de creditorii băncii pot solicita denunţarea contractului şi retragerea depunerilor situaţie în Riscul de rată a dobânzii apare datorită necorelării ratei dobânzii. O modificare neprevizibilă a ratelor de dobândă poate afecta serios rentabilitatea unei bănci şi astfel valoarea adăugată a acţionarilor. Acest tip de risc se datorează acordării neechilibrate a creditelor cu rată de dobândă fixă şi a celor cu rată de dobândă variabilă cât şi datorită faptului că banca fixează un nivel al ratei defavorabil faţă de nivelul de piaţă. • să scadă generând diminuarea veniturilor pentru creditor şi a obligaţiilor pentru debitori.

opţiuni. Întrucât creşterea previzibilă a dobânzii este cuprinsă în calculul marjei nete a dobânzii. o bancă stabileşte o rată a dobânzii fixă la un împrumut cu o scadenţă mai mare decât scadenţa sursei de finanţare a împrumutului. pune în evidenţă relaţia dintre riscul de rată a dobânzii al unei instituţii financiare. şi speră ca rata dobânzii să nu crească mai mult decât s-a prevăzut. Figura 2. şi modificările în valoarea ei de piaţă. Prin natura lor.- operaţiuni futures. băncile mizează pe modificarea retelor de dobândă. floors. Figura 2. măsurat prin modificările neprevizibile ale ratei dobânzii. Instituţia financiară este mai sensibilă la 23 . De exemplu. modificarea neaşteptată a ratelor generează riscul de dobândă. Modificările neprevizibile şi nefavorabile reduc marja netă a dobânzii şi profiturile bancare. caps. : Relaţia dintre riscul de rata a dobânzii şi valoarea de piaţă a unei instituţii financiare Instituţia de economii şi de împrumuturi Modificarea valorii firmei Banca Modificarea neprevăzută a ratei dobânzii Se presupune că atât banca cât şi instituţia de credit au un gap negativ al duratei (adică depozitele pe termen scurt şi credite pe termen lung).

fapt determinat de mobilitatea capitalului.CS ] 1 + di = CS 1 + de Pentru cursul forward peste 3 luni. a2) Riscul de rată de schimb Riscul de schimb este riscul de a înregistra pierderi datorită variaţiei cursului monedei naţionale în raport cu o monedă străină (de referinţă) la băncile care au creanţe şi datorii în monede străine. CF = cursul forward (peste 3 luni). are acelaşi preţ. a[CF .modificarea neprevăzută a ratei dobânzii. atunci valoarea de piaţă a instituţiei financiare va scădea mai mult decât valoarea de piaţă a băncii şi invers. iar pentru cursul forward peste 1 lună factorul de convertire este egal cu 12. conform căreia un bun identic. a3) Riscul de lichiditate (risc de finanţare) Reprezintă dificultatea băncii de a procura resursele necesare pentru a face faţă propriilor angajamente la un moment dat.CSt CSt Conform teoriei parităţii ratei dobânzii: unde: CS = cursul spot. di = dobânda internă. produs oriunde. rezultă că modificările preţurilor interne vor determina modificări ale cursului de schimb. a = factorul de converire pentru a ajunge la expresia anuală. Acest risc este strâns legat de riscul ratei dabânzii. Fisher. (USD) = ds - CSt . În condiţiile în care sursul de schimb are la bază teoria parităţii puterii de cumpărare (PPC). În condiţiile mobilităţii capitalului este importantă legea parităţii dobânzilor sau legea lui J. factorul de convertire este egal cu 4.1 . Nivelul cursului de schimb poate fi influenţat sau nu de modificarea dobânzilor în cele două ţări. Modificarea dobânzilor poate duce la migrarea capitalurilor. Este cauzat de: 24 . de = dobânda externă. situaţie reflectată printr-o pantă mai mică a graficului. conform căreia: Dob. Dacă ratele dobânzii cresc neprevăzut.

. În condiţii normale. Lichiditatea este asigurată prin condiţiile de acces ale băncilor la piaţa monetară. cresterea nerambursărilor de către clienţii în dificultate care generează rentabilitatea băncilor. riscul de lichiditate este legat de capacitatea băncii de a-şi mobiliza resurse la costuri normale. în condiţiile actuale.lichidarea activelor (titluri şi alte deţineri). Pentru bancă această retragere masivă are urmări negative care. nivelul dobânzii la care îşi procură resursele. . bancă sau faţă de ansamblul sistemului bancar. În aceste situaţii băncile vor proceda la: .contractarea de împrumuturi de la alte bănci. calitatea planificării în decursul timpului. a4) Riscul de piaţă (de variaţie a valorii activelor financiare) Se referă la deviaţiile nefavorabile ale valorii de piaţă ale poziţiilor. prin:   volumul resurselor de care poate beneficia. inclusiv cele din conturile băncii de la banca centrală. expresie a situaţiei financiare globale. Accesul la resurse este diferenţiat.- structura dezechilibrată a bilanţului (credite pe termen mediu şi lung finanţate din sau de retragerea masivă a depozitelor de către clientelă ca urmare a pierderii într-o depozite la vedere). şi de dezvoltarea operaţiunilor cu instrumente derivate. Riscul de lichiditate este amplificat. pe timpul duratei minime de lichidare a poziţiilor (titluri sau devize). orientările spre plasamentele de capital reduc volumul depozitelor bancare şi reduc baza de afaceri a băncilor.utilizarea tuturor disponibilităţilor existente. toate aceste elementeamplifică posibilitatea realizării riscului de lichidităţi. Riscul de piaţă intervine datorită faptului că preţurile acestor valori sunt determinate de piaţă şi datorită înrăutăţirii situaţiei financiare a 25 . utilizare în scară. nivelul rating-ului. determină pierderi din ce în ce mai importante. în funcţie de calitatea semnăturii unei bănci. care sunt determinate de: nevoile de resurse şi regularitatea lor. sructura lor financiară. Creşterea riscurilor bancare în ansamblul lor. tot mai costisitoare în condiţiile în care cererea creşte pe măsură ce deponenţii îşi retrag depozitele.

banca trebuie să aibă posibilitatea de acoperire a lui. în momentul în care poziţiile devin nefavorabile se recomandă lichidarea cât mai repede pentru a diminua pierderile.societăţilor care au emis acţiunile deţinute în portofoliul băncii şi nediversificării portofoliului de titluri. de lichidităţi. - 26 . pe o piaţă lipsită de lichiditate tranzacţiile fiind dificil de realizat şi foarte costisitoare. Instabilitatea se măsoară prin volatilitate. În cazul apariţiei acestui risc. care urmăreşte să realizeze o proporţie minimă între capitaluri şi activele riscante (8%). Se aplică. În aceste condiţii se observă că acest capital propriu este destinat acoperirii efectelor negative ale riscurilor. VAR permite calcularea pierderii pe un orizont de timp dat şi ajută la luarea deciziei în ceea ce priveşte valoarea acceptată a riscului de pierdere. Riscul de piaţă este influenţat de lichiditatea pieţei. curs de schimb. Astfel. Riscul de piaţă se determină pornind de la instabilitatea parametrilor de piaţă: dobândă. care reprezintă pierderi pentru bănci. situaţie în care se recomandă termene lungi pentru lichidarea poziţiilor. indici bursieri. Adecvarea fondurilor proprii în funcţie de riscuri ocupă un loc central în gestiunea riscurilor şi face obiectul reglementărilor prudenţiale. Acest risc depinde de: fondurile proprii disponibile. norma Cooke. Pentru evaluare riscului de piaţă se utilizează metoda VAR (Value at Risk). gradul de risc al operaţiunilor asumate (riscuri asumate). Pentru a controla riscul de piaţă trebuie ca variaţiile unui portofoliu de instrumente să fie inferioare unui plafon stabilit. adică să aibă din start un capital corelat cu mărimea riscurilor asumate. Pentru înlăturarea riscului de piaţă trebuie: evaluat periodic portofoliul fără a neglija costul tranzacţiilor mai mari în situaţia lipsei supravegheată piaţa bursieră. începând cu 1992. de posibilităţile proprii de a răpunde solicitanţilor. Utilizarea acestei metode dă posibilitatea evaluării capitalului şi deci a fondurilor proprii necesare acoperirii riscului de pierdere potenţial. a5) Riscul de capital (de solvabilitate) Reprezintă riscul de a nu dispune de fonduri suficiente pentru a acoperi eventualele pierderi.

titulari de credite. rezultatele analizei financiare a situaţiei globale într-o perioadă semnificativă. sau alte persoane beneficiare de serviciile furnizate de bancă. În funcţie de operaţiile efectuate de bancă pot apărea riscuri de parteneriat decurgând din credite. prin utilizarea metodelor de credit scoring. dar de mare semnificaţie. iar ca o situaţie extremă falimentul debitorului când pierderile sunt irecuperabile. angajează responsabilităţi personale în anumite limite. - Distribuirea creditelor acordate persoanelor privind necesităţile lor casnice. Decizia de acordare a creditelor întreprinderilor se ia pe baza unei analize complexe şi multilaterale a proiectelor: prin prisma eficienţei economice. elemnte de hazard moral. astfel: b1) Riscul de credit (risc de insolvabilitate a debitorilor. se axează pe utilizarea metodelor informatice. Manifestările acestui risc sunt: întârzierea plăţii dobânzilor sau a ratelor. credibilităţii echipei de conducere. dobânzi sau cursuri valutare. potrivit unei scări graduale stabilite. în măsură să asigure o departajare în alegerea clienţilor potenţiali. iar banca pentru prevenirea riscului de credit trebuie să ia măsuri de prevenire din timp printr-o strictă selecţie a debitorilor. Una din măsurile principale de prevenire a riscurilor este sistemul de delegare a deciziilor. aprecierile fundamentate asupra motivaţiei profesionale. Prin acest sistem se :    descentralizează deciziile. sisteme în care o importanţă deosebită o au criteriile de selecţie care trebuie să fie restrânse ca număr.b) Riscurile de contrapartidă (de parteneriat) Ele apar datorită faptului că băncile desfăşoară relaţii de parteneriat cu deponenţii şi creditorii şi cu o multitudine de debitori. angajează responsabilităţi colective prin comisii. familiale. risc de nerambursare) Reprezintă riscul pierderilor determinate de încălcarea obligaţiilor debitorilor prevăzute în contractul de credit. comportamentului moral. 27 . Falimentul unui client este rezultatul unei evoluţii care s-a degradat în timp. a posibilităţii de a asigura rambursarea creditului în condiţiile date. comitete abilitate să decidă asupra acordării creditului. de acordare a creditelor în funcţie de riscuri. elemente de aritmetică a informaţiilor.

schimbări de guverne. un procent important al debitorilor îl constituie întreprinderile publice. sesizându-se din timp orice schimbări în patrimoniul şi evoluţia activităţii clientului care ar putea afecta îndeplinirea obligaţiilor contractuale ale debitorului. Pentru gestionarea acestui tip de risc se recomandă supravegherea constantă a ţărilor su risc. ℑ riscul politic. organismele guvernamentale sau statele suverane. apelarea la piaţa secundară de creanţe. dar care au naţionalitatea ţărilor cu risc. b2) Riscul interbancar (risc de contrapartidă interbancară. cât şi totalităţii creanţelor asupra debitorilor rezidenţi ai ţărilor considerate fără risc. constituirea de provizioane. risc de piaţă) Se înregistrează datorită riscului de pierdere al băncii la acordarea unui credit altei bănci. b3) Riscul de ţară (risc suveran) Corespunde atât valorii totale a creanţelor asupra debitorilor privaţi sau publici. În cazul tranzacţiilor internaţionale. Riscul de ţără cuprinde următoarele tipuri de riscuri: ℵ riscul creditului. Sesizarea modificării calităţii creanţelor se evidenţiază în gestiunea băncii schimbând totodată şi optica şi procedeele de lucru faţă de clientul respectiv. Pentru acestea din 28 . supravegherea constantă a partenerului. insolvabilitatea debitorului se datorează localizării geografice. Pentru gestionarea acestui tip de risc se recomandă selectarea contrapartidelor pe baza rating-ului intern şi extern. din aceste motive. În cazul riscului de ţără. conjunctură economică şi politică defavorabilă. atât o pierdere de capital cât şi de interese. ℵ Riscul creditului În analiză nu trebuie confundat riscul de ţară cu riscul implicat în procesul creditării. ℜ riscul economic. rezidenţi ai ţării cu risc. în care debitorul nu-şi poate rambursa creditele. catastrofe naturale. constituirea unui comitet financiar. subscrierea la asigurarea COFACE. conducere defectuoasă. Riscul este generat de războaie. întrucât activitatea se desfăşoară într-o ţară dată. revoluţii. crearea unui comitet financiar. risc de semnătură interbancară. Se înregistrează. căruia i se acordă o asistenţă sporită.Actualizarea bazei de date a clienţilor permite urmărirea condiţiilor de utilizare a creditului până la rambursare. precum şi renegocierea preţurilor. crize agricole şi petroliere.

Crizele economice provoacă adesea schimbări de regim politic. poate fi privită din doua puncte de vedere: ca expunere inerentă şi ca expunere suplimentară sau subiectivă. dar lipsa rezervelor în devize nu permite transferuri către străinătate. 1. ratingul nu se desfăşoară după procedurile curente datorită lipsei documentelor financiare cum sunt bilanţul şi contul de profit şi pierdere. Clasificarea riscurilor în funcţie de gradul de expunere la risc Expunerea la risc a unei insitituţii financiare. incapabilă să-şi asigure serviciul datoriei externe. refuzul de a recunoaşte angajamentele luate sub guvernele precedente. Acest risc este legat de situaţia economică şi monatară a ţării debitoare. limitarea sau interzicerea ieşirilor de capital.urmă.2. Instabilitatea politică se repercutează asupra situaţiei aconomice şi financiare în ansamblu. În acest context riscurile pure se caracterizează prin aceea că expunerea este generată de activităţile şi procesele bancare cu potenţial de a produce evenimente care să se soldeze cu pierderi. ℜ Riscul economic Riscul economic provine din incapacitatea autorităţilor monetare ale unei ţări străine de a transfera spre creditori dobânzile şi împrumuturile obţinute de entităţi publice şi private. deşi generată de acelaşi ansamblu de activităţi. naţionalizarea cu sau fără indemnizare. accidentarea în cădere a unui client într-una din agenţiile băncii (ce dă naştere unei răspunderi civile a băncii) 29 . cu o capacitate suficientă de rambursare. este una din componentele principale ale riscului de ţară. crescând astfel riscul creditului. în funcţie de amploarea sa. pune creditorul într-una din următoarele situaţii:      repunerea în cauză a contractelor sau renegocierea lor. Instabilitatea politică a unui stat.Astfel de evenimente pot fi considerate fraudele în efectuarea unor plăţi. ℑ Riscul politic Riscul politic. numit şi risc suveran. limitarea sau interzicerea investiţiilor străine. de unde şi necesitatea abordării globale a riscului.1. Întreprinderile private pot fi solvabile.

Cheltuielile suplimentare pot rezulta din credite nerambursate la scadenţă. atac armat. răpiri de persoane (în tmpul transportului).La rândul lor. distrugere a materialului în cursul transportului. erori de ordin bursier în operaţiile cu titluri. riscuri financiare.Această expunere poate genera şi cheltuieli suplimentare şi deci (potenţial) şi pierderi. avariere a maşinilor şi materialelor diverse. toate tipurile de deturnări de fonduri (inclusive informatice). pierderi de cecuri returnare de agenţii . răspunderea cenzorilor. firt de valori la alţi prestatori. greşeli de consultanţă în ingineria financiară. expunerea este generată de încercarea de a obţine profit mai mare. pierderi la portofoliul de titluri sau o structură defectuasă a activelor bancare. riscurile lucrative sau speculative. bancnote false. deturnare de fonduri de către un salariat. pierderi de cecuri în curs de încasare. Pentru cea de-a doua categorie. 30 . activităţi proprii filialelor. riscuri de răspundere. Riscuri de răspundere: nerespectarea normelor privind deschiderea de conturi. punerea în discuţie a mijloacelor folosite. tâlhării (furt de seifuri). furt de valori pe parcursul transportului. Riscurile criminale şi frauduloase: pătrunderi în fişierele informatice. Riscurile fizice se pot manifesta ca distrugere a clădirilor. distrugere a arhivelor. Demarcaţia dintre cele două tipuri de riscuri nu este netă. după cum se poate observa şi din tabelul 1. erori de gestiune a contrurilor şi serviciilor de fructificare a economiilor. utilizarea frauduloasă a mijloacelor de plată. riscuri criminale şi frauduloase. pierderi de efecte în contul clienţilor. furt.sau degradarea mediului ambiant de către active dobândite de bancă în urma exercitării unor drepturi de ipotecă (încălcarea normelor de poluare) etc. duplicarea şi contrafacerea cărţilor şi a cecurilor. nerecuperare a pierderilor. cecuri de rescumpărare. riscurile pure se pot împarţi în: riscuri fizice. accidente de circulaţie. Riscurile financiare pot apare ca pierderi complete de date. furt în urma unor ostatici la domiciliul unui salariat. utilizarea frauduloasă a unei operaţii de către un salariat. avariere a clădirilor în curs de construire. întocmirea dosarului de credit pe bază de falsuri. distrugere a liniilor de telecomunicaţii. utilizarea frauduloasă a unei operaţii de către terţi. suspendări abusive de credite. acordări abusive de credite. pierderi de efecte (inclusive informatice). În tabel cele două tipuri de riscuri sunt exemplificate cu ajutorul câtorva categorii de riscuri bancare.

active şi pagube.Principalele tipuri de riscuri asumate de o bancă universală în desfăşurarea operaţiilor proprii: riscuri financiare asumate în gestiunea bilanţului.Tipuri de riscuri Piaţă Speculativ (pierdere/câştig) Afacere . riscuri de prestare caracteristice pentru sfera serviciilor bancare şi riscuri ambientale care sunt generate de operarea băncii într-un mediu concurenţial strict reglementat de autoritatea bancară şi într-un spaţiu economic caracterizat de propria sa dinamică. -modificări ale Cauze principale raportului cerereofertă.organizare personal . . .2.tehnologie . Tabelul 2.valute. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de caracteristica bancară O altă clasificare a riscurilor bancare este cea care are la bază gama de operaţii bancare ce pot genera riscuri şi forma acestor riscuri.2. reglementări şi alte acte normative Tablul 1. -acţiunile conducerii -eşecul în afaceri -pieţe -companii -contrapartidă -asigurare .titluri. -condiţiile de piaţă anticipate managerială -acţiunile concurenţei -modificarea nevoilor consumatorilor -informarea limitată capacitate -îmbolnăvirea angajaţilor -catastrofe naturale -accidente Consideraţii de forţă majoră Politica economică. Exemplificarea riscurilor speculativ şi pur 1. .Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de cauza şi forma lor 31 . .viaţă şi sănătate.imagine şi marketing -aprecierea -erori ale -restricţii de -căderea sistemelor -informarea inegală angajaţilor sau furt.strategii Lichiditate Pur (doar pierdere) Performanţă Întâmplare Categorie de riscuri .mărfuri.

Caracteristica bancară Operaţii bilanţiere Grup de risc Financiar Tipul de risc Risc de creditare Risc de lichiditate Risc de piaţă Risc de faliment Risc operaţional Risc tehnologic Risc al produselor noi Risc strategic Risc de fraudă Risc economic Risc concurenţial Servicii bancare De prestare Cadrul de activitate Ambiental Risc legal Riscurile financiare pot fi considerate drept cel mai important grup de riscuri bancare. riscul de capital sau riscul de îndatorare exprimă probabilitatea ca fondurile proprii ale băncii să fie insuficiente pentru a acoperi pierderile rezultate din activitatea curentă şi ca aceste pierderi să afecteze în mod negative plasamentele creditorilor băncii. demunit şi risc de insolvabilitate a debitorilor. la rândul său.Mai 32 . dacă banca nu are sufuciente active lichide pentru a face faţă obligaţiilor sale scadente fără aportul sumelor rezultate din rambursarea creditului primit de către client. dat fiind că proasta lor gestiune produce cele mai multe falimente bancare. Între toate aceste grupe de risc se exercită o interacţiune permanentă. risc de nerambursare sau risc al deteriorării calităţii activelor bancare (în condiţiile în care alte active au o pondere redusă în bilanţul băncii). poate genera risc de faliment dacă banca nu îşi poate procura rapid resursele deficitare.explicat anterior riscul de piaţă – explicat anterior riscul de faliment. deoarece ele exprimă doar aspecte diferite ale aceluiaşi potenţial de rsic – operaţiile bancare curente.Riscul de lichiditate. − − − riscul de lichiditate.Exprimă probabilitatea încasării efective. de exemplu. o expunere reală excesivă la riscul de creditare poate genera risc de lichiditate. a fluxului de venituri anticipat (capital avansat plus dobânzi). la scadenţă.Aşa.În acest grup de riscuri se includ: − riscul de creditare.

mult. privită ca entitate.Aceasta nu înseamnă însă că fiecare bancă nu trebuie să urmărească în permanenţă soliditatea partenerilor săi. − riscul produsului nou este asociat inovărilor în sfera produselor financiare.Acest risc specific ansamblului băncilor este numir risc sistemic şi gestiunea lui este asigurată de către banca centrală. Riscurile − de prestare sunt asociate operaţiilor din sfera serviciilor financiare. lipsa de professionalism a echipei manageriale etc. Grupa riscurilor ambientale cuprinde o clasă de riscuri cu un puternic potenţial de impact asupra performanţei bancare. în baza tuturor informaţiilor de care poate dispune. în sistemul bancar. dar asupra cărora banca are. Exprimă probabilitatea cumulată a producerii mai multor evenimente adverse. un control limitat. produse şi zone geografice pe care o implică definirea strategiei băncii într-un mediu complex. actele şi mai ales intenţiile salariaţilorreprezintă o variabilă externă greu controlabilă. depăşirea nivelului planificat al costurilor specifice.Riscul de fraudă este un 33 . cât şi capacitatea conducerii de a evalua şi controla cheltuielile generate de prestarea acestor servicii. − riscul strategic exprimă probabilitatea de a nu alege strategia optimă în condiţiile date. în cel mai bun caz. problemele cu care se confruntă o bancă pot afecta negative şi bănci partenere (creditoare faţă de ea) existând un permanent pericol de contagiune.Următoarele tipuri de riscuri sunt: riscul operaţional sau riscul de sarcină exprimă probabilitatea ca banca să devină incapabilă să mai asigure servirea clienţilor într-un mod rentabil. precum: situarea cererii sub nivelul anticipat.El este inert oricărei selecţii de pieţe.În acest context sunt importante atât oferta de servicii. − riscul tehnologic este asociat calităţii şi structurii ofertei de produse financiare care au şi ele un ciclu de viaţă propriu şi tind să fie înlocuite de produse mai performante.În esenţă aceste riscuri exprimă probabilitatea ca o schimbare adversă de mediu să afecteze negativ profitul băncii: − riscul de fraudă este un risc de ordin intern pe care l-am inclus totuşi în această grupă deoarece pentru bancă.Alegerea incorctă a momentului scoaterii de pe piaţă a unui produs sau a momentului introducerii unuia nou poate genera pierderi semnificative şi există în permanenţă riscul ca momentul ales să nu fie cel mai adecvat din punctual de vedere al maximizării profitului bancar.

Acestea influenţează calitatea plasamentelor. probabilitatea comiterii unor furturi sau a unor alte acte contrare intereselor băncii de către angajaţii acesteia. Riscurile diversificabile sunt acele riscuri care ajung să fie relativ nesemnificative atunci când sunt combinate suficient de multe poziţii (bilanţiere) pentru ac legea numerelor mari să fie activată. 34 . 1. − riscul concurenţial exprimă probabilitatea reducerii profitului în condiţiile modificării raporturilor de piaţă în defavoarea băncii. de fapt. volatilitatea resurselor şi potenţialul de risc.2. mărind suficient numărul operaţiilor partenerilor susceptibili a genera acel risc.3.Un alt aspect al acestui risc este acela că există o permanentă incertitudine atât în ceea ce priveşte evoluţia viitoare a cadrului normative de desfăşurare a activităţii bancare. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de alocarea lor în cadrul sistemului financiar Din acest punct de vedere riscurile apar ca diversificabile sau nediversificabile. regional. dar este de reţinut faptul că putem reduce expunerea globală a unei bănci la un anume tip de risc.El este inerent activităţii bancare deoarece majoritatea produselor financiare oferite pe piaţă de o bancă sunt oferite şi de alte instituţii financiare. − riscul legal reflectă faptul că băncile trebuie să opereze în contextual stabilit de reglamentările legale în vigoare. Riscurile nediversificabile sunt cele care rămân relativ semnificative ca expunere. cât şi referitor la momentul implementării unor noi reglementări. − riscul economic este asociat evoluţiei mediului aconomic în care acţionează banca şi clienţii acesteia. chiar şi după ce toate posibilităţile de a folosi legea numerelor mari au fost exploatate. chiar dacă acestea le creează un dezavantaj competitive faţă de alte instituţii financiare concurente.risc de ordin intern şi exprimă. naţional sau internaţional. atunci când nu pot fi detectate din vreme şi recuperate.Fraudele pot afecta sensibil rentabilitatea băncii. Problema principală este că niciodată nu putem spune ce înseamnă „suficient de multe poziţii”.Exprimă probabilitatea diminuării performaţei băncii ca urmare a unei evoluţii adverse a condiţiilor de mediu.Se pot manifesta la nivel sectorial.

protecţia se asigură prin gestiunea unor tehnici şi instrumente specifice (riscuri diversificabile) şi prin capital (riscuri nediversificabile). specifică fiecărui client. atunci incertitudinea (absolută) este asociată evenimentelor pentru care repartiţia efectelor este complet necunoscută. Dacă definim riscul ca fiind probabilitatea de producere a unui eveniment incert pentru care este cunoscută repartiţia efectelor producerii lui sau pentru care acesta poate fi aproximată prin studiul efectelor aleatoare deja produse. căci reflectă variaţii ale preferinţelor consumatorilor. nu pot asigura o protecţie suficientă.  preţuri ale materiilor prime. Incertitudinea necesită întotdeauna un capital suficient şi nu poate fi gestionată prin tehnici specifice. nimic nu poate înlocui capitalul bancar şi nici o tehnică sau instrument.  cursuri valutare. orice poziţie (bilanţieră sau extrabilanţieră) comportă. schimbări de tehnologie. de incertitudinea intrării în următoarea fază a ciclului economic – şi o componentă diversificabilă. În fond. aceste variabile sunt endogene. riscul de nerambursare a unui împrumut contractat de către un client la bancă are o componentă nediverrsificabilă – cea generată de riscul economic. Riscurile nediversificabile au puţini factori determinanţi. În cazul riscurilor. oricât de sofisticate. atât elemente diversificabile cât şi elemente nediversificabile.  indicatori macroeconomici. Cu cât banca are mai mulţi debitori şi cu cât valoarea creditelor acordate fiecăruia dintre ei este mai redusă relativ la capitalul băncii. Din punct de vedere al gestiunii riscurilor. 35 . de regulă. sursa lor exactă este însă mai puţin importantă decât canalul de transmisie care este preţul. De exemplu.În practică. iar o protecţie specifică se poate concepe doar în cazul riscurilor diversificabile. politici guvernamentale. cu atât mai redusă va fi şi probabilitatea ca nerambursarea unuia dintre aceste credite să creeze băncii probleme de lichiditate sau de capital. în esenţă variabile preţ:  rate ale dobânzii. Pentru a asigura protecţia băncii în cazul riscuri nediversificabile şi al incertitudinii pure.

rezultă din anarhismul şi lipsa modalităţilor de compensare şi reglementare a datoriilor interbancare.1. prin extinderea garanţiei statului şi la depozitele băncilor private sau suprimarea ei şi pentru cele publice cu instaurarea unui sistem autonom de asigurare a depozitelor bancare. Riscul moral într-un sistem bancar poate fi definit ca fiind acea situaţie asimetrică în care o bancă îţi păstrează pentru ea profituri mai mari decât rezultatele scontate într-o conjunctură favorabilă datorită faptului că nu suportă costul pierderilor într-o conjunctură nefavorabilă.3. mai ales cele private. Soluţia o reprezintă instaurarea unor condiţii de concurenţă egală.1. Astfel pentru băncile private soluţia creării propriului sistem de asigurare mutuală pare mai echitabilă decât cea a fuziunilor-achiziţii dirijate de stat. ea manifestă o preferinţă din ce în ce mai mare pentru risc şi devine o ameninţare pentru întregul sistem bancar. Cu alte cuvinte statul acoperă pierderile instituţiei insolvabile justificând măsurile luate ca necesare în contextul procesului de restructurare şi reformare a sistemului bancar. Implicit statul oferă garanţia sa tuturor băncilor publice. după criterii contabile şi economice obişnuite. Ca urmare banca este incitată să ofere împrumuturi pentru proiecte din ce în ce mai riscante la rate ale dobânzii din ce în ce mai mari. astfel că plăţile interbancare şi obligaţiunile faţă de deponenţi se onorează. Riscul moral se traduce în menţinerea în funcţiune a unui număr de bănci insolvabile. Celelalte bănci private ar cere 36 .Riscul sistemic 1. Pentru o serie de bănci supravieţuirea în ciuda insolvabilităţii lor se datorează aplicării doctrinei ″ too big to fail ″ . Oricum refuzul falimentelor acestor bănci sub argumentul că falimentul uneia va însemna falimentul tuturor prin contagiune şi deci eliminarea de pe piaţă a sectorului privat nu este corect. Reducerea riscului moral în sistemul bancar Dimensiunea riscurilor bancare în Europa de Est sunt multiple şi pronunţate. Riscul afectează toate sistemele bancare reformate ca risc moral şi risc sistemic. Acestea nu au reuşit să se impună pe piaţa depozitelor şi a creditelor şi nu au realizat nici o diversificare corespunzătoare a portofoliului lor. agravat de riscul moral. de talie mică. şi se manifestă în cadrul sistemului de plăţi.3. Riscul sistemic este un risc tehnic. O altă grupă de bănci sunt cele aflate în stare de încetare a plăţilor.

rapiditatea de reacţie a consumatorilor de zvonuri sau informaţii rele este avantajată de tehnologia înaltă. falimentul este rezultatul unei slabe rentabilităţi. O bancă se poate înregistra într-un paradis fiscal.3. capacitatea băncii de a se echilibra financiar în faţa unei potenţiale crize. Riscul sistemic priveşte la modul general contextul în care se derulează plăţile electronice şi ia în considerare mai ales problematica lipsei unei legislaţii adecvate noului domeniu bancar: În primul rând activitatea unor entităţi cum ar fi băncile virtuale care operează exclusiv prin site-uri web nu este restricţionată de graniţele naţionale sau de legislaţiile unice. 1. Aceste pot să tranzacţioneze în ori colţ al lumii şi îşi pot schimba rapid sediul în funcţie de circumstanţele legale mai mult sau mai puţin favorabile. Ca urmare posibilitatea ca o astfel de bancă să fie fictivă nu poate fi neglijată. nu concentrarea. Falimentul este calea cea mai curată de reglare a numărului de bănci în sector. ca urmare a unei percepţii negative. În al doilea rând. În aceste condiţii.2. De fapt. ca şi în cazul unor bănci clasice.atunci lichidarea băncilor cu fonduri proprii negative şi ar despăgubi pe deponenţi. astfel încât se pot retrage sume importante în doar câteva minute. dimpotrivă scepticismul privind băncile virtuale este uneori nejustificat. 37 . Achiziţia unei instituţii nerentabile de către una rentabilă poate degrada şi rezultatele cumpărătorului. provocată de propria instabilitate sau de oferte mai bune ale concurenţei trebuie să fie şi ea foarte rapidă. cu centrul operaţional (informatic) în SUA furnizând servicii financiare unor consumatori europeni. activul esenţial al unei astfel de bănci este credibilitatea care este mult mai fragilă în acest caz aceeaşi imagine solidă a băncii din “cărămidă şi ciment” susţinută de o autoritate unică (banca centarlă) ci. Din acest punct de vedere controlul lor este cu mult mai dificil. În al treilea rând. Riscul sistemic şi restructurarea sistemului de plăţi Riscul sistemic apare odată ce o bancă refuză să ţină cont de consecinţele comportamentului său asupra altor membrii ai sistemului bancar. În special este cazul operaţiilor de creditare prin care banca impune (datorită riscului pe care şi-l asumă) un risc suplimentar tuturor băncilor faţă de care este debitoare în sistemul interbancar de plăţi.

Există. În acest context încetarea. cheltuielile cu dobânzile plătite. conectivitatea maximă indusă de Internet poate genera un efect de domino puternic asupra băncilor. În sfârşit. instabilitatea uneia sau prăbuşirea ei producând o reacţie în lanţ atât în privinţa unor instituţii similare cât şi a comercianţilor şi clienţilor. şi riscul unei evidenţe insuficient de bine structurate a veniturilor şi cheltuielilor legate de operaţiunile de bancking (în principal plăţi) electronic. astfel că orice prăbuşire tehnică poate aduce pierderi substanţiale băncii. suspendarea plăţilor de către o instituţie bancară poate 38 al politicii în domeniul gestiunii riscurilor în sistemul de plăţi trebuie să fie asigurarea unei protecţii adecvate împotriva riscului . Obiectivul fundamental sistemic. Apoi este necesară introducerea unor sisteme sigure şi rapide pentru transferul în aceeaşi zi al creanţelor de valoare mare. Atenţia autorităţilor se concentrează asupra sistemului de transfer al fondurilor interbancare căci acolo se atinge cel mai ridicat grad de concentrare a riscurilor care. şi încrederea clienţilor în capacitatea băncilor de a asigura servicii de plăţi sigure şi rapide. există însă şi riscuri rezulate din modul în care băncile însele şşi percep serviciile de bancking electronic. În al treilea rând este necesară formularea şi implementarea unui set de reguli şi principii care să guverneze derularea plăţilor prin circuit. Costurile legate de instalarea şi funcţionarea serverelor de Internet folosite pentru oferta de astfel de servicii. în dinamică şi în raport cu concurenţa. Riscul sistemic este deosebit de acut în sistemele de plăţi bazate pe compensare reciprocă. de asemenea. costurile de comunicaţii. acestea fiind riscuri aferente mediului lor intern şi se repercutează indirect asupra clienţilor.În al patrulea rând. în anumite condiţii pot genera risc sistemic. Riscurile de enunţate mai sus fac reflecţă situaţia mediului extern al băncii. Restructurarea sistemului de plăţi presupune mai întâi trecerea de la un sistem bazat încă pe folosirea pe scară largă a numerarului la unul bazat pe transferuri interbancare. prin influenţarea negatibvă a profitabilităţii şi stabilităţii băncii în ansamblu. cu publicitatea precum şi veniturile din comisioanele plătite de clienţi sau comercianţi trebuie urmărite în amănunţime la un moment dat. alături de implicarea hotărâtă a băncilor. Pentru realizarea tuturor acestor obiective esenţiale este necesar. servirea ireproşabilă aclienţilor presupune utilizarea unor reţele (Internet) care să nu fie controlate de entităţi bancare.

antrena o reacţie în lanţ în sistemul bancar. Banca centrală este cea care trebuie să dezvolte politici corespunzătoare pentru a reglementa astfel de situaţii. În practică există câteva alternative:

garantarea finalizării plăţii de către banca centrală. O astfel de garanţie face ca testul de solvabilitate să fie practic inexistent în sistem deoarece băncile se vor angaja cu uşurinţă în relaţii riscante cu alte bănci. Pe de altă parte fără astfel de garanţii dezvoltarea sistemului de plăţi şi a pieţei monetare poate fi serios afectată. aplicarea unor norme vizând expunerea individuală a fiecărei bănci: limita asupra poziţiilor (bi-multi-laterale) precum şi vărsarea unor garanţii; soluţie mixtă care nu implică obligatoriu banca centrală drept garantă pentru finalizarea tuturor plăţilor; ea trebuie însă să stabilească, cel puţin la nivelul său, care sunt condiţiile de asigurare a lichidităţii băncilor în contextul participării acestora la sistemul de plăţi. De asemenea este necesar să existe un cadru legal prin care să se asigure respectarea compensărilor reciproce, în caz de faliment bancar.

Capitolul 2. Gestiunea riscurilor

De regulă, problema gestiunii riscurilor bancare este abordată dintr-o perspectivă îngustă, pentru tipuri de riscuri specifice. Acestea deoarece riscurile bancare sunt diverse şi complexe. Cu

39

toate acestea nu trebuie să pierdem din vedere faptul că pentru toate aceste riscuri expunerea este a băncii şi că, în plus, multe riscuri sunt interdependente. Gestiunea globală a acestor riscuri se impune ca o necesitate şi trebuie organizată la nivelul băncii. O gestiune globală adecvată a riscurilor trebuie să asigure băncii capacitatea de a identifica şi aprecia riscurile bancare, de a le controla, de a le elimina sau evita şi de a le finanţa. Alte priorităţi de avut în vedere se referă la:     anticiparea pierderilor; constituirea rezervelor; transferul eventual al riscurilor (asigurare); integrarea gestiunii riscurilor bancare în sistemul global de gestiune al băncii.

Etapele procesului de gestiune globală a riscurilor bancare pot fi regăsite şi în gestiunea riscurilor individuale, doar că la nivel global toate au caracter obligatoriu. Gestionarea riscurilor se adresează mai întâi riscurilor cuantificabile. Este cazul mai ales al riscurilor „financiare” (variaţia ratei dobânzii, asigurarea lichidităţii etc) care se concretizează în evoluţii nefavorabile ale situaţiei financiare. Dar nu toate riscurile se pretează la măsurători. De exemplu, riscurile „operaţiile” şi/sau „tehnice”, ce desemnează toate riscurile generate de disfuncţionalităţi interne, legate di sistemele informaţionale sau de procedurile interne şi de respectarea lor, pot avea consecinţe extrem de importante. Dar din cauza naturii lor „non-financiare”, ele au mai cu seamă un impact indirect, contribuind la ameliorarea sistemelor de urmărire a operaţiunilor şi la precizarea regulilor de respectare. Riscul nu se reduce la măsurările sale. Gestionarea riscurilor întâmpină limite în momentul când oportunitatea şi calitatea noilor riscuri sunt evaluate. Preţul riscului rămâne ca întotdeauna, o problemă de judecată.

2.1.Cerinţele prudenţiale
Spre deosebire de alte ramuri, comerţul de bancă, respectiv profesia de bancher, este o activitate reglementată. Sunt supuse reglementării: modul de acces la această sferă a afacerilor, condiţiile de aport, mod de operare şi alte îngrădiri, delimitări şi limitări.
40

Şi legile de organizare bancară (Legea bancară Nr. 58/1998) prevăd ca atare cerinţe prudenţiale. Accepţia clasică a reglementărilor prudenţiale implică forma condiţiilor juridice financiare şi a ratelor de gestiune. Prin aceste reglementări se protejează , în principal:   băncile împotriva riscurilor determinate de calitatea clienţilor şi a acţiunilor lor; clienţii împotriva incompetenţei şi agresivităţii (lipsei de echilibru)

managementului bancar;  interesele acţionarilor faţă de un management defectuos al echipei de conducere a interesele societăţii faţă de instabilitatea băncilor, decurgând dintr-un băncii;  management neechilibrat şi agrasiv. Necesitatea unei atitudini prudenţiale impuse băncilor prin lege decurge, în primul rând, din rolul băncilor, a sistemului bancar în economie. Stabilitatea economiei are ca principal pilon de susţinere stabilitatea sistemului bancar, respectiv funcţionarea normală a băncilor. Reglementările prudenţiale reprezintă o măsură necesară şi utilă pentru a preveni înclinaţia managerilor către profituri mari şi rapide de genul “marii lovituri”, care adesea implică renunţarea la cele mai elementare măsuri preventive. Ele au ca sferă de aplicabilitate spaţiul naţional, făcând referiri directe către legile şi normele statutate de fiecare ţără. Pe parsursul ultimilor ani, un număr mare de ţări s-au confruntat cu crize bancare de mare amploare. Într-un studiu efectuat de Goodhart în 1997, pentru guvernatorii băncilor centrale, sau constatat, după 1980, 41 de crize bancare şi 108 probleme grave care au afectat 133 de ţări. Confruntâdu-se deodată cu aceste crize bancare generalizate şi cu dezvoltarea activităţilor bancare riscante, autorităţile bancare au fost nevoite să revizuiască în profunzime şi să omogenizeze reglementările prudenţiale în vigoare, din diferite ţări. Toate acestea, cât şi fenomenul de intensificare a relaţiilor de colaborare, au dus la internaţionalizarea reglementărilor, în sensul elaborării unor norme naţionale potrivit principiilor acceptate de mai multe ţări, de genul grupărilor internaţionale de studii organizate de Banca Reglementărilor Internaţionale de la Basel sau aplicarea normelor comuniatre, elaborate sub forma Directivelor europene, în sistemul Uniunii Economice Europene.

41

participarea la capitalul social în societăţi nebancare.1. standardele internationale. iar pe de altă parte. participarea unei societăţi bancare la capitalul unei bănci comerciale.1. expuneri mari. fiind în concordanţă cu principiile generale stabilite de Comitetul de la Basel privind activitatea de supraveghere bancară. aliniate la Risk. capitalul băncilor comerciale. cât şi de Directivele Uniunii Europene privind reglementarea activităţii instituţiilor financiare şi de credit.Se pot distinge două etape în adoptarea reglementărilor prudenţiale bancare:  până în 1993 a existat o concepţie rigidă a notaţiei care s-a practicat. rezerve generale şi specifice ale băncilor comerciale. îndeosebi raţia Cooke adoptată de Banca Reglementărilor Internaţionale. Cerinţe prudenţiale cu privire la nivelul minim de solvabilitate Una din primele cerinţe de prudenţă bancară se referă la dimensiunea angajamentelor sale în afaceri care. alinierea la standardele Uniunii Europene în materie de contabilitate bancară. expunerea valutară. 42 . prima directivă europeană asupra adecvării capitalului şi abordarea standardizată pentru controlul pieţei. Banca Naţională a României adoptă mai multe norme cu caracter prudenţial cu referire la: a) b) c) d) e) f) g) h) i) j) adecvarea capitalului. pe de o parte subliniază mărimea aportului propriu angajat în afacerile de bancă. 2.  după 1993 când interesul este mai mult pentru metodele mai flexibile de notaţie: Value at Ţinând cont de reglementările internaţionale în materie de prudenţialitate bancar. clasificarea împrumuturilor (creditelor) acordate de băncile comerciale. credite acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca. măsura în care banca poate acoperi datoriile faţă de terţi în cazuri extreme de lichiditate sau faliment.

2. în decursul activităţii.În ceea ce priveşte aportul iniţial la autorizarea băncii.1. fondul de dezvoltare. unde: Prag m inim de solvabilit ate = Fonduri Total active ponderate proprii extrabilan tiere ponderate + Elem ente Ponderarea elementelor de activ se face în mod diferenţiat în funcţie de gradul lor de risc. sume care vor deveni după autorizare. calculată ca diferenţă între total active şi pasive. Cerinţe prundenţiale privind nivelul minim de lichiditate Normele bancare prevăd obligaţia băncilor de a-şi asigura un nivel minim de lichiditate. capitalul este considerat ca valoarea patrimoniului net. una din condiţiile esenţiale este obligativitatea deţinerii unei sume minime de către fondatori. fondul de rezervă. Fondurile proprii sunt formate din următoarele categorii: capital propriu. Creşterea accelerată a riscurilor a condus la necesitatea stabilirii unui prag minim de solvabilitate (de către Comitetul de la Basel) de 8%. determinat în funcţie de scadenţele creanţelor şi angajamentelor băncii. Ulterior. capital social vărsat. 2. rezerva generală pentru riscul de credit (2% din soldul creditelor acordate). Ponderarea elementelor în afara bilanţului se face în mod diferenţiat în funcţie de gradul lor de risc de transformare în credit. Acest nivel minim al lichidităţii se asigură prin menţinerea în permanenţă a inegalităţii: 43 .

4. 2. Prin diminuarea sau reglementarea maximului creditului acordat unui întreprinzător.A tiv c e lic id h e P siv a e e ig ile x ib >0% 10 Acest mod de calcul este aplicabil pentru orizontul de timp imediat – activitatea pe termene foarte scurte până la 1 lună. În funcţie de performanţele 44 . fiin una din cheile rentabilităţii sale. Exigibilităţile trebuie determinate gradual.1. trebuie să fie diversificate pe segmente de durată specifice: 2 luni. funcţie de situaţia generală a pieţei. Constituirea unor sisteme perfecţionate de previziune privind evoluţia lichidităţii este vitală pentru bancă. scade riscul de contagiune şi se diminuează posibilitatea preluării de către bancă de riscuri majore ce pot duce la faliment.3. 2. sau chiar perioade mai extinse.1. astfel depozitele la vedere trebuie considerate exigibile numai parţial. În România expunerea maximă faţă de un singur debitor este de 20% din fondurile proprii ale băncii şi expunerea maximă agregată (vizează debitori de talie mare – care au angajamente totale faţă de bancă în sumă ce depăşeşte 10% din fondurile proprii ale băncii) nu poate depăşi de 8 ori fondurile proprii ale bănci. În funcţie de natura angajamentelor bancare calculate. Pentru evitarea expunerii la risc există norme de reglementare a acesteia. 3 luni. în scopul diviziunii riscurilor. Cerinţe prudenţiale privind tratarea diferenţiată a creditelor şi constituirea corespunzătoare a provizioanelor Normele bancare impun clasificarea creditelor acordate şi a dobânzilor neîncasate aferente acestora şi constituirea provizioanelor specifice de risc. Cerinţe prudenţiale cu privire la diviziunea riscului Expunerea la risc este limitată pentru a înlătura utilizarea resurselor băncii în favoarea câtorva clienţi de talie mare şi deci exploatarea monopolistă a potenţialului unei bănci.

Cerinţe prudenţiale privind poziţia valutară 45 .categoria A cuprinde societăţile cu rezultate financiare foarte bune şi care permit rambursarea regulată a creditelor. În ceea ce priveşte serviciul datoriei. . acesta se apreciază în funcţie de numărul de zile de întarziere a plăţii: bun (plata se face la scadenţă sau cu întârzieri de până la 7 zile). 2. depozite gajate. care prezintă în scară situaţia generală a clientului în calitate de utilizator de credite. necorespunzător (întârzieri peste 30 de zile). Clasificarea plasamentelor şi necesarul de provizioane de risc de credit Categoria de clasificare standard în observaţie substandard îndoielnic pierdere Coeficientul 0% 5% 20% 50% 100% În determinarea efectivă a provizioanelor se porneşte de la riscul net – adică expunerea debitorului se micşorează cu garanţii necondiţionate acordate de guvern. 1.5. nici dobânzile. BNR sau bănci abilitate.financiare ale beneficiarilor. plasate la banca creditoare. garanţii (colaterale) acceptate de banca respectivă. slab ( întârzieri până la 30 de zile).6.1. În funcţie de această clasificare se aplică norme diferenţiate ale provizionului specific: Fig nr.categoria E cuprinde societăţile cu pierderi şi au perspective clare că nu pot plăti nici ratele. O a treia clasificare este cea în funcţie de calitatea beneficiarului de credit şi de modul în care se asigură serviciul datoriei. astfel: . creditele sunt grupate în 5 categorii notate de la A la E.

nu poate depăşi 100% din fondurile sale proprii. efectuate în nume şi pe cont propriu.lungă (activele > pasivele) se exprimă prin soldul activ. Expunerea la risc se măsoară prin poziţia valutară. . acordarea de credite garantate cu acţiunile emise de bancă. caracterizată în funcţie de natura obligaţiei astfel: . Se interzice băncii: angajarea în tranzacţii cu bunuri mobile şi imobile. dar care include riscuri mari. spre care băncile s-ar putea orienta în căutarea unor surse de profit iluzorii. prin lege se limitează gradul general de extindere a plasamentelor bancre în valori În ceea ce priveşte reglementarea prudenţială a plasamentelor bancare: ο mobiliare – valoarea totală a investiţiilor unei bănci în valori mobiliare. Astfel se delimitează şi interzic activităţile şi plasamentele care ar deplasa sfera de activitate spre obiective excentrice profesiei. acordarea de împrumuturi sau furnizarea altor servicii condiţionate de cumpărarea/vânzarea de acţiuni ale băncii.scurtă (pasivele > activele) se exprimă prin soldul pasiv.Cerinţe prudenţiale privind administrarea resurselor şi plasamentelor băncii Acest tip de reglementări prudenţiale vizează delimitarea clară a sferei de activitate în zona specifică a comerţului de bancă şi concentrarea tuturor resurselor şi eforturilor în acest sens. în ceea ce priveşte locul în activitatea băncii (în bilanţul bancar) al operaţiunilor pe cont propriu de titluri: Plasamente pe cont propriu = Fonduri proprii 46 .1. limitativ. Se exceptează depăşirile care provin din deţinerea de titluri de stat.Poziţia valutară exprimă gradul de angajare a unei bănci în riscul valutar reprezentând o dimensiune a expunerii la risc. expunerea la risc este limitată la 10% din fondurile proprii ale băncii.6. în condiţii de risc sporit datorită nivelului ridicat al inflaţiei. 2. La noi. Sub acest aspect se constituie un anumit raport obligatoriu.

decurgând din “strategiile” agresive ale unor manageri care fac planuri mari de extindere necorelate cu potenţialul economico-financiar şi organizaţional al băncii. Pentru a identifica şi evalua nivelul de risc al unei game de produse bancare sau al unei activităţi bancare. Obiectivele autorizării vizează. 2.în valori mobiliare ο ale băncii prin lege se normează valoarea totală a investiţiilor pe termen lung în valori mobiliare (sau cote de participare) emise de societăţi comerciale. se practică autorizarea fiecărui sediu în parte.2. pentru sedii. de aceea evoluţia ulterioară a strategiei şi organizării bancare vor fi afectate dacă profilul risc actual şi de perspectivă nu sunt luate în considerare. respectiv justificarea nevoilor economice generale de servicii bancare în zona dată.1. Riscul este o componentă esenţială a profilului unei instituţii financiare. Normele bancare analizează pentru fiecare unitate. vadul comercial. managerii trebuie să identifice toate situaţiile semnificative care pot genera o 47 . atunci conglomeratul bancar are o valoare sinergetică.Cerinţe prudenţiale privind extinderea reţelei de sucursale şi alte sedii secundare ale băncii În vederea preîntâmpinării abuzurilor.7. Apoi acestea trebuie comparate cu profilul risc al băncii.Identificarea şi analiza riscului Integrarea evaluării riscurilor în planificarea strategică a băncii va asigura gestiunii riscurilor bancare vizibilitatea necesară şi focalizare strategică. 2. aprecieri privind: corelarea generală între potenţialul declarat al bancii şi gradul de extindere propus. Dacă profilul risc al băncii este mai mic decât suma profilurilor risc identificate. care nu poate depăşi 50% din fondurile proprii ale băncii. Procesul de gestiune a riscurilor începe prin descifrarea profilului risc al diferitelor game de produse bancare pentru principalele activităţi bancare. oportunitatea situării în zona dată a unităţii propuse. poziţivă pentru acţionari.

Managementul poate realiza acest lucru prin elaborarea unor scenarii de pierdere pentru activităţile. În plus este dificil pentru o bancă să determine veniturile corectate în funcţie de risc pentru o gamă de produse bancare sau o activitate şi să transmită pieţei financiare riscul-produs propriu şi eficacitatea managementului riscurilor bancare. dar nu evitate sau eliminate. pe lângă gestiunea creditelor şi analiza creditelor neperformante (vezi graficul privind provizioanele de risc). de asemenea. Metodologiile de identificare şi evaluare a riscurilor pot asigura o estimare efectivă şi eficientă a profilului risc pentru sucursale. Pentru a controla riscul pe piaţă. uşor de implementat. pentru fiecare categorie de riscuri. o bancă nu dispune de nici un mijloc de a-şi reduce cheltuielile legate de riscuri printr-un control mai riguros şi o finanţare adecvată a riscurilor. 2. o bancă poate avea în vedere mai multe tehnici de gestiune a bilanţului sau de diversificare a portofoliului.pierdere financiară. nivelul de risc trebuie agregat pentru fiecare categorie de risc pentru a identifica profilul risc al unei unităţi bancare. tranzacţiile şi interfeţele bancare.3. După ce au fundamentat profilul risc al unităţii lor bancare. Trebuie să subliniem importanţa primei etape de 48 . agenţii şi întreaga bancă. Un manager poate dobândi o bună perspectivă asupra nivelului riscului asociat unei anumite expuneri combinând frecvenţa cu amplitudinea riscului. Când elaborăm profilul risc este util să se aloce expunerile de risc diferitelor componente ale riscului. Deoarece o anumită expunere poate genera riscuri de mai multe feluri. filiale. Controlul şi eliminarea riscurilor Obiectivul controlului riscurilor este de a minimiza cheltuielile asociate riscurilor pentru toate expunerile care au fost identificate. managerii trebuie să identifice şi să evalueze activităţile de control al riscurilor existente din punctul de vedere al expunerii şi nivelurilor de risc identificate. Între modalităţile de a gestiona riscul de lichiditate se înscriu şi titularizarea unor credite sau creşterea frecvenţei negocierilor. util să identificăm frecvenţa şi mărimea pierderilor acre pot fi generate de expuneri. În domeniul riscului operaţional banca poate îmbunătăţi controalele în domeniul calităţii produselor bancare. În lipsa unei abordări sistematice a evaluării riscului. Este.

eliminând complet gamele de produse pe care le apreciază extrem de riscante. băncile au adoptat soluţii mai radicale. analiza producţiei şi a clentelei. 2. Eliminarea şi evitarea riscurilor poate avea efect asupra reducerii costurilor totale ale băncii. a) Garanţiile accesorii pot fi:  Limitarea riscului se realizează prin trei căi: Repartizarea riscului insolvabilităţii se efectuează pe baza unui principiu care face aplicarea fenomenului numerelor mari. ca. Mai recent. managerii pot face acest lucru prin reproiectarea activităţilor asociate şi a fluxurilor de operaţii. reacţionează la pierderi care apar în activităţi despre care nu ştiu foarte multe.  garanţii personale.4. b) asigurarea. Asumarea riscului Asumarea riscului bancar se face pe baza analizei suportului economic al operaţiunii de credit şi a garanţiilor care sunt afectate. Riscul poate fi eliminat prin îndepărtarea cauzei care îl produce. garanţii reale. c) controlul. în domeniul operaţiilor cu instrumente derivate (contracte la termen şi cu opţiuni) prin suprimarea acestor activităţi. mobilare (gajul bunurilor mobile sau al unor valori mobiliare: acţiuni sau obligaţiuni) sau imobiliare (ipotecă). a căror experienţă este legată de activităţile bancare comerciale. însă. Altfel s-ar putea ca managementul să reducă valoarea acţiunilor prin eliminarea unor activităţi care ar fi putut produce în timp venituri favorabile ajustate în funcţie de risc.Cu cât banca are mai muţi codebitori pentru aceeaşi 49 . Suportul economic este analizat sub doua aspecte:   analiza financiară a conturilor şi a rezultatelor. Managerii bancari. Este dificil de eliminat sau evitat un risc dacă el nu a fost identificat şi cuantificat corespunzător. de exemplu. a) repartizarea . În general. costuri asociate riscurilor dacă banca a apreciat corect cheltuielile asociate riscurilor şi veniturilor ajustate în funcţie de risc asociate fiecărei game de produse sau activităţi.identificare şi evaluare a riscurilor.

se implică în controlul riscurilor stabilind un raport maxim între creditele acordate şi fondurile proprii ale băncii. Cecurile respinse de bănci pentru lipsă de acoperire sunt. Asigurarea riscului insolvabilităţi poate fi realizată prin sistemul de asigurare a creditelor. Divizarea riscului se poate realize prin constituirea de consorţii între mai multe bănci. Repartiţia are în vedere următoarele criterii: − criteriul sectorului economic. de creanţă. − b) multiplicarea şi răspândirea în teritoriu a ghişeelor de colectare a depozitelor multiplicarea şi diversificarea clientelei în cadrul reţelei de ghişee existente. raportate băncii centrale. cu atât scade importanţa insaolvabilităţii unuia dintre ei. categoriei şi duratei creditului. adică a drepturilor incorporale. acordate de o societate comercială altei societăţi comerciale sub forma creditului comercial. Repartiţia riscului imobilizării se face prin: − băneşti. conform prevederilor art. 33/1991 împrumuturile acordate de o societate bancară unui singur debitor nu pot 50 . de regulă. Departamentul specializat al băncii verifică: − dacă s-au constituit în formă legala timp garanţiile creditului. c) Controlul riscurilor constituie o sarcină permanentă şi individuală fiecărei bănci dar el se exercită concomitant şi de către banca centrală.creanţă.Cu alte cuvinte. 29 al Legii nr. − criteriul tipului. Banca centrală. Luarea unei asemenea măsuri de asigurare de către societatea comercială care a acordat un credit commercial. atât în cazul plăţilor datorate altora de propriul client cât şi în cazul plăţilor cuvenite către client şi care să fie făcute de alţi agenţi economici. Astfel. societăţile de asigurare a creditelor garantează riscurile unor comercianţi faţă de alţi comercianţi fără a scuti banca de creditele pe care acestea le acordă.Pe de altă parte sunt impuse limite valorice creditului acordat unui şi aceluiaşi debitor. la rândul ei. − dacă se respectă limitele contractului de credit privind cuantumul şi durata rambursării. − dacă apar incidente de plată. − criteriul geografic. oferă un sentiment reconfortant băncii care a acordat creditul bancar.

2/1994 iar activele ponderate în funcţie de risc reprezintă totalul societăţilor bancare multiplicate cu o pondere de risc de credit specifică fiecărei categorii de active.depăşi. pierderile înregistrate în anul current. fondul de rezervă constituit conform art. b) Capitalul suplimentar va fi luat în calcul numai până la concurenţa valorii capitalului propriu. 27 al Legii nr. În corelaţie cu nivelul fondurilor proprii ale societăţilor bancare se dsetermină şi solvabilitatea acestora. 2/1994 privind fondurile proprii ale societăţilor bancare stabilesc că aceste fonduri sunt formate din capitalul propriu şi capitalul suplimentar. La calcularea fondurilor proprii se vor avea în vedere următoarele: a) Din capitalul propriu se vor deduce: cheltuielile de constituire. cheltuielile anticipate efectuate prin achiziţionarea mijloacelor fixe. ponderate în funcţie de gradul lor de risc de credit. reserve din reevaluare legală a activelor corporale. fondul mijloacelor fixe. cumulate. 20% din capitalul şi rezervele societăţii bancare respective iar conform prevederilor art. Din totalul fondurilor proprii se vor deduce participaţiile societăţilor bancare la alte societancare.Capitalul suplimentar se commune din: fondul de risc constituit conform art. 51 . care depăşesc suma minimă pentru raportare stabilită de Banca Naţională a României. 27 din Legea nr. determinat ca raport între nivelul fondurilor proprii şi totalul activelor şi elementelor în afara bilanţului. 30 al aceleiaşi societăţi bancare sunt obligate să comunice Băncii Naţionale a României creditele acordate clienţilor lor. 33/1991. 4/1994 ale Băncii Naţionale a României. Raportul minim de solvabilitate este de 8%.Capitalul propriu se compune din: capitalul social vsat. conform Normelor nr. Fondurile proprii se determină conform Normelor nr. Aceste norme stabiles obligaţia societăţilor bancre de a asigura în permanenţă un nivel corespunzător de solvabilitate. Datoria subordonată va fi luată numai într-o proporţie maximă de 50% din capitalul propriu şi nimai dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de Norme. Normele nr. 33/1991. fondul de comerţ. alte fonduri constituite din profitul net. datoria subordonată. cheltuielile pentru investiţii în cure de execuţie şi pentru materialele necesare investigaţiilor pentru care nu s-a afectat fondul de dezvoltare. fondul de dezvoltare.

− Categoria D (îndoielnice): dacă performanţa financiară este scăzută şi cu o evidentă ciclicitate la intervale scazute de timp. Conform acestor norme.Societăţile bancare sunt obligate sa porteze trimestrial Băncii Naţionale a României – Direcţia autorizare şi supraveghere prudenţială a societăţilor bancare. să limiteze riscul de credit şi să depună toate eforturile pentru a-şi încasa toate creanţele de la debitorii lor. − Categoria B (în observaţie): dacă performanţele financiare sunt bune sau foarte bune darn u pot menţine acest nivel în perspectivă mai îndelungată. societe bancare trebuie să-şi clasifice creditele acordate. dar au o evidentă tendinţă de înrăutăţire. Pentru determinarea şi limitarea riscului de credit. În raport de punctualitatea rambursărilor debitorul va fi notat cu unul dintre următoarele calificative: − bun. nivelul de solvabilitate. − Categoria E (pierdere): dacă performanţele financiare atară pierderi şi există perspective clare că nu pot fi încasate la scadenţă nici ratele nici dobânzile. dacă plăţile sunt efectuate cu o întârziere de până la 30 de zile. − necorespunzător. în funcţie de performanţele financiare ale clientului evaluate după criteriile stabilite de fiecare societate bancară şi de capacitatea acestuia de rambursare a creditului la scadenţa\ă. − slab. dacă ratele şi dobănzile sunt plătite la scadenţă sau cu o întârziere maximă de şapte zile. Determinarea raportului de solvabilitate al societăţii comerciale se face luându-se în calcul valoarea netă a activelor. dacă întârzierea este mai mare de 30 de zile. − Categoria C (substandard): dacă performanţele financiare sunt satisfăcătoare. 3/1994 privind clasificarea creditelor şi constituirea provizioanelor specifice de risc. valoare ce rezultă după deducerea provizioanelor specifice de risc constituite conform Normelor Băncii Naţionale a României nr. în una dintre următoarele cinci categorii: − Categoria A (standard): dacă performanţele financiare sunt foarte bune şi permit achitarea la scadenţă a ratelor plus dobânda şi dacă se prefigurează menţinerea şi în continuare a performanţelor financiare la un nivel ridicat. societăţile bancare sunt obligate ca. 52 . în scopul protejării depozitelor persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice.

În lipsa acestor condiţii. Doar riscurile neidentificate sunt reţinute din ignoranţă. Acoperirea riscurilor funcţionează cel mai bine în cazul unor riscuri a căror frecvenţă şi amplitudine a expunerii sunt foarte previzibile sau atunci când nu există asigurări de piaţă. Dacă rămân riscuri mari care nu pot fi nici acoperite (reţinute) nici transferate. Riscul poate fi acoperit printr-un program formal de finanţare elaborat pe baza prognozelor privind pierderile anticipate. băncile pot acoperi riscuri în afara unor programe formale de finanţare. În plus. mai puţin…”.5. Finanţarea şi transferarea riscului Din punct de vedere al gestiunii riscurilor bancare. transferul riscurilor este dificil dacă nu există pieţe de asigurări convenţionale. finanţarea lor presupune atât: acoperirea riscurilor (prin rezerve generale sau specifice). 53 . dacă trec pierderile pe cheltuieli sau le acoperă din capital. în măsura în care aceste pierderi se produc. Transferarea riscului este eficace atunci când frecvenţa şi gravitatea sunt specifice unor riscuri catastrofale şi atunci când riscurile nu pot fi identificate şi evaluate precis. pentru manager este foarte dificil să folosească controlul riscurilor pentru a le elimina sau evita. cât şi transferul riscurilor (prin asigurare sau operaţii cu instrumente derivate). managerii bancari trebuie să fie capabili să identifice şi să evalueze gradul de risc.  existenţa unei baze proprii de date statistice referitoare la frecvenţa şi amploarea riscurilor.2. În ultimă instanţă. cât şi prelevări pentru fondurile de rezervă pentru pierderi din creditare. Transferul riscului este mai adecvat atunci când expunerea nu este foarte previzibilă sau atunci când gravitatea potenţială a pagubelor este catastrofală. riscurile nu pot fi finanţate în mod corect. În orice caz. Reţinerea riscurilor trebuie să se facă pe baza următoarelor două criterii:  acoperirea unor familii de riscuri. Structurarea unui program de asigurare pentru o bancă se poate face având în vedere următoarele trei posibilităţi:  negocierea centralizată cu limitarea numărului de poliţe de tipul „toate riscurile. Aceste programe de tip „pay-as-you-go” generează în mod inevitabil un anumit grad de incertitudine asociată veniturilor şi o cerere incertă de capital bancar.

Un bun manager în probleme de risc va observa şi folosi felul în care gestiunea riscurilor bancare interacţionează cu alte componente ale sistemului managementului bancar. Factorii endogeni sunt importanţi pentru gestiunea riscului de piaţă deoarece ei pot fi gestionaţi şi. singura modalitate de abordare a gestiunii riscurilor bancare. scadenţa fondurilor atrase. acţionându-se asupra lor. ceilalţi doi factori fiind doar elemente principale prin care se poate influenţa această structură. Principalii factori endogeni sunt: structura activelor şi pasivelor bancare. Gestiunea riscurilor bancare ar trebui să fie una dintre componentele sistemului global de management bancar. mai ales pentru ratele pe termen scurt. ea trebuie să fie ultima dintre elementele luate în considerare de gestiunea riscurilor bancare. Ei pot fi controlaţi sau influenţaţi de bancă dar pot fi anticipaţi cu destulă precizie. Sensibilitatea băncii la variaţia dobânzii pe piaţă poate fi definită ca variaţia marjei dobânzii bancare în funcţie de variaţia dobânzii de pe piaţă ca urmare a acţiunii unor factori specifici.  programe specifice pentru diferite activităţi bancare. Prin implementarea gestiunii riscurilor bancare ca o componentă vitală a sistemului global de management bancar. Oricum. adesea. Deşi transferarea riscurilor poate fi eficientă. De exemplu în faza de expansiune clasică se manifestă o cerere mare de fonduri de împrumut iar ratele dobânzii sunt în creştere. calitatea şi eşalonarea scadenţelor. Principalul factor rămâne structura activelor şi pasivelor. Volumul activităţii bancare este influenţat în 54 . Factorii exogeni sunt determinaţi de evoluţia condiţiilor economice generale care se reflectă în nivelul ratelor dobânzii pe piaţă. Strategia ordinară ar trebui să fie: transferul riscurilor grave şi reţinerea riscurilor frecvente. Asupra băncii această creştere are următoarele efecte: de volum. fie după criteriul teritorialităţii (al zonei de operare). practica curentă face ca transferarea riscului să fie prima şi. Aceştia sunt factori endogeni şi factori exogeni. negocierea descentralizată. se poate minimiza expunerea la risc (sensibilitatea băncii). conducerea băncii poate comunica pieţelor financiare eficacitatea sa în gestiunea băncii pentru a produce efecte de sinergie. de structură şi de rentabilitate. Aceşti factori depind în ultimă instanţă de fazele ciclului economic. poliţele fiind încheiate separat fie de fiecare unitate cu personalitate juridică.

crescând cererea de credite. Rentabilitatea poate fi sensibil îmbunătăţită căci marjele procentuale pot creşte.parte integrantă a sistemului bancar românesc 3.sensul creşterii sale căci. Banca Transilvania . riscurile no pot fi autofinanţate în mod corect. În lipsa acestor condiţii. chiar pentru un nivel al marjei absolute. Activele îşi schimbă structura în favoarea creditelor şi în defavoarea portofoliului de titluri iar pasivele vor înregistra o creştere a ponderii fondurilor împrumutate.1. Capitolul 3. probabil direct de pe piaţă.Scurt istoric 55 . Reţinerea riscurilor trebuie să se facă pe baza următoarelor două criterii: acoperirea unor familii de riscuri şi existenţa unei baza proprii de date statistice referitoare la frecvenţa şi amploarea riscurilor. cresc şi activele şi cresc şi sursele împrumutate. Analiza riscului bancar la Banca Transilvania 3. În acelaşi timp poate fi alterată şi structura bilanţului.1.1.

trebuie subliniat că. În decursul activităţii sale. la 1. Banca Transilvania a fost prima bancă din România care a intrat în programul Comunităţii Europene pentru sprijinirea IMM-urilor prin linii de finanţare externă. din care 79% român şi 21% străin.059. Banca Transilvania a cunoscut o dinamică deosebită în ceea ce priveşte cota de piaţă deţinută în cadrul sistemului bancar românesc.7 % faţă de finele anului 2007.51%-pondere confirmată la sfârşitul trimestrului al treilea 2008) sunt rodul muncii unui colectiv bine închegat. ceea ce a dus la crearea a peste 550 de noi locuri de muncă. Horia Ciorcila. pentru un număr de 163 de firme. De-a lungul anilor.696. având un manager străin. În primele 9 luni ale anului 2008. reprezentant al acţionarului majoritar BERD. ca societate pe acţiuni. până în prezent aprobându-se deja împrumuturi în valoare totală de peste 7. În ceea ce priveşte implicarea băncii în proiectul de susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii.3 milioane EURO. un acţionar semnificativ fiind Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare cu o pondere de 15% din capitalul social. Sunt lucruri care nu se văd imediat.183 lei. Capitalul social al băncii este acum de 1. În special după anul 2003. Programul de finanţare externă a IMM-urilor funcţionează în toate sucursalele din ţară ale Băncii Transilvania. 371 agenţii şi 28 puncte independente de schimb valutar. dl. funcţionând în prezent cu 57 de sucursale. a fost dezvoltată gama de servicii şi produse oferite clienţilor. pe principiul paşilor mărunţi dar siguri. ci doar după o vreme. majorările succesive de capital-de la 2 miliarde lei la înfiinţare. cu un capital social de 2 miliarde lei.696. Rezultatele financiare deosebite şi poziţia de piaţă dobândită (1.Banca Transilvania a fost înfiinţată în decembrie 1993 la Cluj-Napoca. la iniţiativa unor oameni de afaceri clujeni. prin derularea încă din 1999 a finanţărilor externe din surse BERD. aşa cum afirma preşedintele băncii.183 lei în prezent(luând în calcul şi denominarea) .059. banca a înregistrat realizări deosebite pe linia serviciilor bancare şi a creditelor avantajoase acordate în special activităţii de retail. 56 . banca şi-a creat o reţea teritorială extinsă în toate zonele ţării. Odată cu extinderea reţelei teritoriale. având în structură un acţionariat conştient de potenţialul valoric şi resursele umane puse în slujba instituţiei. Restul a venit din muncă şi străduinţă. “am pornit cu 2 miliarde lei şi o idee. creşterea fiind cu 19. Dar ele devin perene şi este greu ca lumea din jur să nu le observe”.au reprezentat paşi esenţiali în evoluţia băncii.

cecuri ) în favoarea unor beneficiari din ţară .realizează pe cont propriu sau pentru terţi operaţiuni de arbitraj valutar .păstrează în conturile curente deschise şi menţinute la Banca Transilvania şi în depozitele constituite de persoanele fizice şi juridice române şi străine.primeşte şi acordă credite în lei şi valută pe bază de convenţii şi alte aranjamente cu bănci sau instituţii financiare . clienţi ai băncii. precum şi orice alte titluri de valoare româneşti . de producţie. . crearea şi implementarea de noi servicii şi produse. .1. acestea vizează în principal: consolidarea poziţiei pe piaţă. Banca Transilvania poate desfăşura în limita autorizaţiei acordate. cambii sau trate.În ceea ce priveşte proiectele pentru anul în curs. .realizează încasările şi plăţile în valută şi în lei generate de activităţile de export şi import. . cumpărând acţiuni sau părţi sociale ale acestora . .efectuează operaţiuni cu titluri de valori şi orice alte efecte de comerţ în nume propriu şi pentru terţi în cadrul Bursei de Valori . 3. prestări de servicii şi turism internaţional. operaţiuni cu caracter financiar. extinderea reţelei teritoriale. . 57 .58/1998 privind activitatea bancară şi a statutului propriu. următoarele activităţi: .emite efecte de comerţ (bilete la ordin.cumpără şi vinde în ţară valută.Obiectul de activitate Potrivit Legii nr. asigurări. lei şi valută. alte operaţiuni de încasări şi plăţi între persoane fizice şi juridice autohtone sau străine . . efecte de comerţ exprimate în lei. comercial şi necomercial. .2. orientarea către Internet banking şi comerţ electronic.participă cu capital la înfiinţarea în România sau în străinătate de societăţi bancare comerciale.acordă credite pe bază contractuală (contracte de credit) în lei sau valută persoanelor fizice sau juridice române în condiţiile pieţei .

gospodărirea apelor sau alte ramuri din economie.efectuează operaţiuni cu cărţi de debit în lei şi în valută.Regiile Autonome din industrie.1.alte persoane juridice organizate în conformitate cu legea şi care desfăşoară activităţi legale. . transporturi. . 58 . .efectuează operaţiuni de păstrare în casete de valori a obiectelor din aur sau alte metale preţioase precum şi a valutei depuse de clienţii săi . 3. comerţului. Categoriile de clienţi ai băncii care pot beneficia de credite sunt: . agriculturii. . specifice pieţei de capital. cu excepţia activităţilor care pot fi desfăşurate în mod direct de către bănci conform acestei legi. turism. fără personalitate juridică.persoane fizice. medicii şi farmaciştii.Clienţii băncii Clienţii băncii sunt persoane fizice şi juridice române şi străine rezidente în România indiferent de forma de proprietate şi natura capitalului social. .fermierii agricoli individuali şi cei organizaţi în diferite forme de asociere simple. care vor funcţiona sub reglementarea şi supravegherea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. prestări servicii şi alte unităţi care-şi desfăşoară activitatea în cadrul economiei naţionale. cu cecuri de călătorie şi cecuri necumpărate .notarii publici şi avocaţii care desfăşoară activităţi independente.3. .. care au conturi deschise la bancă şi îşi derulează operaţiunile prin aceste conturi.asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate să desfăşoare o activitate independentă.societăţi comerciale cu capital integral străin sau în asociere cu persoane fizice sau juridice române. . Se pot desfăşura activităţi prevăzute de legislaţie privind valorile mobiliare şi bursele de valori prin societăţi distincte. silvicultură.societăţi comerciale cu capital de stat sau privat din domeniul industriei. telecomunicaţii. . alte categorii de liber profesionişti autorizaţi potrivit statutului profesional. construcţiilor. agricultură.

organisme specializate. birourile notarilor publici şi primăriile locale. c) Informaţii din surse exterioare. Sursele de informare cu privire la clienţii băncii sunt: a) Informaţii obţinute de la clienţi din cererea de deschidere a contului. În ultimele două cazuri. balanţele de verificare şi din alte situaţii financiare. serviciul datoriei. banca va comunica titularului în scris. judecătoriile. -în condiţiile în care contul a devenit inactiv. precum şi pentru aprecierea riscului bancar în activitatea de creditare. a operaţiunilor de creditare. 59 . Titularul contului închis poate intra în posesia sumelor care îi aparţin la cererea acestuia sau poate solicita redeschiderea contului. Camera de Comerţ. din bilanţurile contabile. Pentru derularea operaţiunilor cu clienţii este obligatorie deschiderea conturilor la bancă. -dacă titularul nu mai îndeplineşte condiţiile cu privire la deschiderea şi funcţionarea contului. Banca nu este obligată să accepte pe oricine drept client şi nu este prudent să deschidă un cont dacă informaţiile pe care le deţine nu satisfac exigenţele prudenţei bancare. cu 10 zile lucrătoare înainte. pe categorii de credite şi durate de rambursare. volumul de încasări şi plăţi lunare. raporturile contabile periodice. contul de profit şi pierdere. caz în care banca va trata această operaţiune ca o nouă deschidere de cont. b) Informaţii din evidenţele băncii privind volumul total de credite aprobat şi acordat. posibilitatea închiderii contului. incidente apărute în derularea operaţiunilor de plăţi fără numerar. Conturile agenţilor economici vor fi închise de unităţile bancare în următoarele cazuri: -la cererea titularului. cerând să fie luate măsuri pentru activarea acestuia sau în caz contrar să procedeze la închiderea conturilor. Comisia Naţională de Statistică şi comisiile judeţene de statistică. precum şi volumul de frecvenţă a acestora. agenţii economici care au relaţii contractuale cu clientul. pe care trebuie să o actualizeze periodic.Pentru cunoaşterea şi evaluarea situaţiei economico-financiare prezentă şi de perspectivă a clienţilor. banca trebuie să-şi asigure o bază de informaţii asupra fiecărui client. care pot fi obţinute de la BNR. din contractul de societate şi statutul societăţii. alte bănci şi organisme care au relaţii cu clienţii. din cererea de credite. Registrul Comerţului. mijloace mass-media.

aprobat de organele statutare. adresa sediului principal. În toate actele oficiale. agenţii şi puncte de lucru.58/1998 prevede că "organizarea şi conducerea băncilor se stabilesc prin acte constitutive ale băncilor.îndeplineşte funcţia de coordonare pentru toate activităţile ce se desfăşoară în sucursale.atribuţiile comitetului de risc.centrala băncii . .atribuţiile sucursalelor şi ale altor sedii secundare ale băncii. cambia. precum şi propriilor instrucţiuni de lucru privind CEC-ul. în conformitate cu legislaţia comercială şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi. 60 . în care se vor stipula toate obligaţiile părţilor potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. comitetului de credite. . asigurând aplicarea corectă a legii. . . prin care se va stabili: . numărul şi data înregistrării în registrul bancar.structura organizatorică.Modul concret de efectuare a operaţiunilor prin conturile deschise la bancă se va stabili pe bază de convenţie(contract) de cont încheiată de bancă cu clienţii săi.atribuţiile fiecărui compartiment al băncii şi relaţiile dintre acestea.sistemul de control al băncii. normelor cadru şi normelor tehnice ale BNR.4. hotărârilor şi tuturor actelor normative ce guvernează activitatea bancară. capitalul social. Structura organizatorică a băncii este: . Banca are un regulament propriu de funcţionare.Organizarea şi conducerea băncii Legea bancară nr. Banca Transilvania se identifică în mod clar printr-un minim de date: firma sub care banca este înmatriculată la Registrul Comerţului. 3. comitetului de administrare a activelor şi pasivelor. . numărul şi data înmatriculării la Registrul Comerţului.competenţele şi răspunderea conducătorilor băncii şi ale altor salariaţi care se angajează în operaţiuni financiar-bancare în numele şi contul băncii. biletul la ordin şi ordinul de plată.1.

u din Legea bancară nr.2. Administrarea şi conducerea activităţilor bancare sunt asigurate de: .Consiliul de Administraţie. acestea pot fi: • Scrisori de garanţie bancară • Depozit bancar (la Banca Transilvania sau la altă bancă cu condiţia cesiunii acesteia în favoarea Băncii Transilvania • Ipoteca 61 . prin activitatea lor. mediu şi lung sau linii de credite. Banca Transilvania acordă credite clienţilor săi cu luarea în consideraţie a aspectelor ce ţin de economia de piaţă. "conducătorii băncii trebuie să fie rezidenţi în România. . Politica acordării creditelor de către Banca Transilvania În conformitate cu obiectul său de activitate.punctele de lucru.sunt unităţi teritoriale operative ale societăţii bancare.. . . . 3. îndrumare şi control al activităţilor operative desfăşurate în unităţile din subordine. să exercite exclusiv funcţia în care au fost numiţi şi cel puţin unul dintre aceştia să fie cetăţean român.Comitetul de Direcţie.Preşedinţi şi vicepreşedinţi. Ei trebuie să fie licenţiaţi. Credite acordate unui singur debitor (client definit ca la art.Comisia de cenzori. Sunt subordonate sucursalelor şi au la rândul lor în subordine puncte de lucru. . falimentul unei societăţi comerciale".Adunarea Generală a Acţionarilor. să fi lucrat cel puţin 5 ani în activitatea financiar-bancară şi să nu fi cauzat. . pct. îndeplinesc rolul de coordonare.se constituie în nucleele activităţii desfăşurate de societăţile bancare la nivel judeţean.sunt subordonate sucursalelor sau agenţiilor şi îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea şi îndrumarea acestora.sucursalele.58/1998. Potrivit Legii nr.agenţiile.Comitetul de conducere la sucursale şi agenţii.3. Banca poate acorda credite pe termen scurt.58/ 1998) se vor limita conform cerinţelor prudenţiale prevăzute în reglementările BNR. Creditele se acordă pe bază de garanţii . .

Comitetul de Direcţie poate dispune proceduri simplificate şi urgente. Din prima discuţie care are loc trebuie să rezulte răspunsul la următoarele obiective: 62 .8/1999. Dobânzile practicate de bancă sunt cele aprobate de Comitetul de Direcţie al Băncii şi transmise prin Decizii ale Preşedintelui. Pentru clienţii deosebiţi. care va cuprinde descrierea naturii relaţiei speciale în cauză . Facilităţile se vor acorda clienţilor care au dovedit bonitate şi fidelitate faţă de bancă ţinându-se cont de mărimea rulajului în lei şi / sau valută. NEGOCIEREA CREDITELOR ETAPA I Prima etapă în procesul creditării constă în contactul informativ al moderatorului cu solicitantul de credit. Pentru aceeaşi categorie de clienţi.a situaţiei financiare şi a bonităţii persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca. La baza aprobării va sta un raport întocmit de Direcţia Credite. în vederea accesului rapid al clientului la credite.01. Competenţa de aprobare a creditelor acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca aşa cum sunt ele definite în Norma BNR nr.analiza tranzacţiei. Comitetul de Direcţie al băncii poate aproba reduceri de comisioane şi discounturi în limita a 5 % negociabil faţă de dobânda practicată unitar de bancă. este la nivelul Consiliului de Administraţie.1999 şi prezentat în Anexa 9. este cel aprobat de Comitetul de Direcţie din 14.• Gajul cu deposedare (inclusiv a obiectelor de artă sau din metale preţioase care vor fi păstrate în tezaurul băncii) • Gajul fără deposedare • Alte garanţii Manifestarea prudenţei în acordarea creditelor atât în ce priveşte bonitatea clientului cât şi a motivaţiei creditului (acordarea de credite în conformitate cu statutul societăţii). Algoritmul de calcul al dobânzilor precum şi a penalităţilor pentru neplata dobânzilor la scadenţă. Banca abordează creditarea ca pe un proces complex ce presupune în mod necesar următoarele etape: • • • • Etapa I Etapa II Etapa III Etapa IV Negocierea creditelor Contractarea creditelor Aprobarea şi acordarea creditelor Analizarea modului de utilizare a creditului.

În cazul în care discuţia va continua se vor întocmi şi prezenta următoarele documente: • • Cerere de credit . aflat în urma întrebărilor: “ Cine sunteţi dumneavoastră? “ “ Ce obiective urmăriţi? “ “Ce perspective vedeţi în volumul activităţii desfăşurate şi a situaţiei de pe piaţă ?” “ Cine sunt acţionarii?” “ Cine sunt conducătorii?” “ Cine sunt membrii Consiliului de Administraţie?” “ Cum este managerul “vârsta?” ”sănătatea?” “ calificarea?” “ Cine este succesorul?” “ Abilitatea în afaceri? “ “ Mijloacele şi posibilitatea firmei?” “ Scopul şi obiectul de activitate?” “ Scopul şi justificarea creditului?” “ Ce garanţii pot fi prezentate?” Pe baza răspunsurilor date şi a părerii pe care şi-o formează moderatorul.export. se va determina volumul de credite pe baza analizei indicatorilor economicofinanciari şi a previzionărilor pe perioada creditărilor. Ultima balanţă de verificare :Studiul de fezabilitate pentru creditele de investiţii.Identitatea solicitantului. • • • ETAPA II . Copia licenţei de import .CONTRACTAREA CREDITELOR La început. În cadrul acestei determinări un loc important îl va ocupa strategia de marketing a firmei. 63 . negocierea va continua sau se va opri la această discuţie. Alte documente considerate a fi necesare de către moderatorul de credite. Bilanţul contabil (Contul de Profit şi Pierdere).

ETAPA III .APROBAREA. ACORDAREA ŞI ANGAJAREA CREDITELOR Aprobarea În Banca Transilvania. analiza operaţiilor şi înscrierea ipotecii şi a gajului la Notariatul de Stat. asigurarea garanţiilor la o societate de asigurări autorizată.Planul de afaceri trebuie să cuprindă o analiză în care să se urmărească cel puţin următoarele : . ce credibilitate au. Aprobarea creditului va fi comunicată în scris clientului în mod operativ . aprobate de Consiliul de Administraţie al Băncii. comunicarea va cuprinde şi eventualele condiţii suplimentare care trebuie să le mai îndeplinească până la angajarea creditului.substituirea . Pentru instrumentarea dosarului de credite se va întocmi o documentaţie care va cuprinde următoarele elemente pe lângă cele cerute mai sus: • • • analiza bonităţii clientului.furnizorii .eventualele ameninţări ale noilor intraţi pe piaţă .eventualii concurenţi în aceeaşi activitate . Etapa se finalizează cu încheierea contractului de credite. Clientul va fi obligat . Acordarea 64 . Comitetul de Credite din Centrală. .înlocuirea produselor cu altele de pe pieţe . printr-o prevedere în contractul de credit să asigure bunurile aduse în garanţie şi cele realizate din creditul acordat şi să reînnoiască la timp asigurările până la plata integrală a sumelor datorate. Comitetul de Direcţie. organizarea şi funcţionarea acestor organisme sunt cele prevăzute în regulamentele proprii.cine sunt.beneficiarii . Competenţele. . . luându-se în considerare necesarul şi puterea de cumpărare. aprobarea creditelor este dată de organismele colective de conducere specifice : • • • Comiteul de Credit şi Risc din Succursale. .

pe durata creditării.sistarea temporară sau definitivă a creditului.executarea silită 65 . se va putea face numai pentru creditele acordate cu destinaţia achiziţii de la persoane fizice pe baza aprobării. banca poate lua următoarele măsuri: . Plăţile din credit se vor face numai prin virament în cont. sub semnătura şefului serviciu credite.recuperarea creditului din contul de disponibil. . constă în creditarea contului de disponibil al clientului. (în lipsa acestuia de către Director sau Directorul Adjunct). Pentru ducerea la îndeplinire a sarcinii de mai sus.reducerea plafonului şi a limitei de creditare. . . moderatorul de credite sau persoana abilitată va solicita operatorilor de ghişeu. contractele de garanţii imobiliare sau convenţii de gaj. În cazul în care clauzele contractuale nu vor fi respectate de către client. în cazul creditelor pe obiect. Angajarea creditului După îndeplinirea de către client a tuturor condiţiilor cerute de către bancă. precum şi inventarul acesteia se păstrează de Şeful Serviciului Credite. pe documentul de ridicare numerar.După aprobare până la îndeplinirea tuturor condiţiilor de către client . în case de fier sau fişete metalice. Un exemplar original din contractele de credite. creditul se defineşte ca fiind acordat. pentru sumele provenite din credit. conform destinaţiei. Verificarea şi validarea acestor plăţi cade în sarcina operatorului de ghişeu. . Eliberarea de numerar.declararea creditului scadent anticipat şi încasarea tuturor dobânzilor şi a comisioanelor aferente. Urmărirea utilizării acestuia. este sarcina moderatorului de credite care a instrumentat dosarul (sau a altei persoane abilitate în lipsa acestuia). Angajarea propriu-zisă a creditului. ca plăţile din credit să se facă numai în baza semnăturii puse pe documentul de plată prezentat de client (exemplarul care rămâne la bancă ).valorificarea garanţiilor . . creditul trece în faza de angajare.

Urmărirea utilizării creditelor se va face de către fiecare moderator prin deplasări periodice la sediul firmei.ANALIZA MODULUI DE UTILIZARE A CREDITULUI Serviciul credite va urmări dacă creditul a fost utilizat pentru scopul pentru care a fost solicitat. În scopul realizării unui management al riscurilor modern şi performant. integritatea şi modul de conservare a garanţiilor. moderatorul de credite verifică prin deplasare la faţa locului existenţa. bazat pe identificarea.3.N. Riscul de credit 66 . ETAPA IV .R. 3. se va face analiza economico-financiară pe baza ultimei balanţe de trimestrial. Nota de constatare se ataşează la dosarul de credit al clientului . dacă ratele scadente au fost rambursate la timp şi dacă se încasează lunar. Banca Transilvania acordă o atenţie deosebită unui management prudent al riscurilor aferente portofoliului propriu. de limitare a riscurilor care pot afecta activitatea şi performanţele băncii. Aici se vor verifica următoarele: • • verificare. 3. • concordanţa dintre utilizarea creditului cu obiectivul solicitării. Se va urmări rulajul prin bancă a contului curent astfel încât la o eventuală diminuare sau stagnare să se analizeze motivele şi să se facă o analiză complexă.3. De asemenea. se va urmări în permanenţă modul în care beneficiarul de credite îşi desfăşoară activitatea în bancă. Gestionarea riscurilor în cadrul Băncii Transilvania În scopul asigurării unei creşteri susţinute a profitabilităţii. cu această ocazie întocmeşte Nota de constatare care este semnată de moderator şi client (sau custodele garanţiei).1. Banca Transilvania utilizează instrumente conform cu Standardele Internaţionale şi cu cerinţele prudenţiale stabilite de B.declanşarea procedurii de lichidare judiciară.. evaluarea şi întreprinderea de măsuri.

1 În vederea evaluării riscului de credit al agenţilor economici. toate expunerile fata de clientii bancii ( personae fizice şi personae juridice) care depasesc limita minima de 200 milioane lei pe client. serviciul datoriei. banca utilizează un sistem scoring de analiză. îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate. care cumulează rezultatele analizei caracteristicilor clientului (aspectele generale. agenţi economici nou înfiinţaţi. sursa de rambursare şi natura colateralelor). banca urmareste lunar angajamentele primilor 100 de clienti ai bancii şi a clientilor care au calitatea de “debitor unic”. lunar. Totodata. scontarea efectelor de comerţ) constituie unul din obiectivele strategice ale băncii. expunerile mari şi angajamentele persoanelor aflate în relatii speciale cu banca. în vederea asigurarii unei dispersii corespunzatoare (pe categorii de clienti. cele financiare. a fost revizuit sistemul de rating utilizat la evaluarea performantei agentilor economici. banca utilizează un sistem intern de rating de credite şi o metodă de analiză economico-financiară similare cu cele utilizate de băncile străine. cum ar fi: autorităţile publice locale. 2000 67 . În anul 2004.Monitorizarea şi diminuarea riscului de credit (risc care derivă din activitatea de creditare propriu-zisă cât şi alte categorii de tranzacţii. deschiderea/confirmarea de acreditive. în ceea ce priveste monitorizarea riscului de credit fata de principalii clienti care inregistreaza expuneri semnificative. Pentru evaluarea riscului de credit al persoanelor fizice. Sistemul de rating de credite al Băncii Transilvania este de tip bidimensional. banca a stabilit limite de expuneri la risc. pe unitati teritoriale) a riscului din activitatea de creditare. banca a dezvoltat un rating de credit şi pentru alte entităţi. De asemenea. Banca monitorizeaza şi raporteaza catre Centrala Riscurilor Banca din cadrul Bancii Nationale a Romaniei. managementul şi strategia acestuia) cu cele ale creditului (istoricul relaţiei de credit. poziţia şi ramura/subramura. 1 Nitu Ion – Managementul riscului bancar – Editura Expert – Bucuresti. persoanele fizice autorizate. respectiv scrisori de garanţie. care reprezinta nivelul maxim prudential la care se poate expune banca fata de clientul respectiv şi urmareste incadrarea în permanenta a angajamentelor acestora în limitele de risc stabilite.

. prevăzute în procedura de mediu BCR. dacă împrumutatul nu este implicat în mod substanţial în acestea (activitatea este secundară. total al castor personae. . 68 . Banca va putea acorda credite şi alte facilitati agentilor economici care inregistreaza conjunctural pierderi. nefiind activitatea principală a împrumutatului):    Specularea în valute sau proprietăţi imobiliare.Încălcarea sau derularea de activităţi care încalcă terenuri aflate în proprietatea sau în litigiu cu cetăţeni autohtoni. Activităţile excluse de la finanţare pe criterii de mediu. cu un rating de credit corespunzator şi persoanelor fizice care realizeaza venituri sigure şi prezinta credibilitate în ceea ce priveste indeplinirea obligatiilor contractuale fata de banca. Banca nu acordă credite pentru: A. al caror trend este în scadere şi companiile prezinta programe temeinice privind recuperarea pierderilor şi rentabilizarea activitatilor. înregistrată faţă de un client (debitor unic). scoringul. (care indică probabilitatea de nerespectare a obligaţiilor contractuale faţă de bancă) conform procedurilor în vigoare. cu datorii restante catre bugetul statului şi bugetul asigurarilor sociale de stat. B. Investiţii în titluri de orice fel. ori acestea se datoreaza caracterului sezonier al activitatii desfasurate. Evaluarea expunerii băncii la riscul de credit asociat clienţilor săi.Oricare dintre următoarele activităţi. persoane fizice sau juridice. mai mare de 10 % din fondurile proprii ale băncii este considerată expunere mare.Banca limiteaza accesul de credite al agentilor economici nerentabili şi fara posibilitati certe de redresare. care se coreleaza cu resursele de acoperire a acestora ( pe termene şi valute) şi cu strategia. cu reputatie buna în mediul de afaceri. etc. care inregistreaza pierderi din activitatea desfasurata. se face utilizând tehnici şi proceduri cum ar fi: analiza aspectelor financiare şi nonfinanciare.Activitatea de creditare în banca se desfasoara pe baza planului de credite. de fluxul de lichidităţi. fără consimţământul documentat.Banca acorda credite agentilor economici capabili sa genereze fluxuri de lichiditati. planul financiar şi planul de afaceri ale bancii. ratingul de credit. cu rating de credit necorespunzator. Orice expunere.

pentru persoane fizice şi persoane fizice autorizate identificate cu cod numeric personal. indiferent de nivelul expunerii totale a băncii faţă de clientul respectiv. menită să minimizeze efectele negative ale apariţiei riscului de lichiditate. Riscul de lichiditate Strategia Băncii Transilvania privind managementul lichiditatii stabileşte necesitatea asigurării unei structuri bilanţiere corespunzătoare. În gestionarea riscului de lichiditate se utilizează deopotrivă managementul prin obiective şi managementul prin excepţii. limitele valorice pentru riscul mai mare de lichiditate faţă de o singură persoană.2. În vederea evaluării expunerii băncii sau a bonităţii clienţilor. zone geografice. este obligatorie consultarea informaţiei de risc bancar în arhiva Centralei Riscurilor Bancare sau altor entităţi cu activitate similară. La acordarea creditelor. persoana fizică sau juridică. iar la elaborarea normelor interne se prevăd limite mai stricte decât cele stabilite de autoritatea de supraveghere. Indicatorul de lichiditate calculat de la data intrării în vigoare a normelor menţionate anterior s-a încadrat cu o marjă confortabilă în limitele impuse de BNR. 1/2001 privind lichiditatea băncilor.3. Ca regulă generală. Banca Transilvania şi-a aliniat obiectivele strategice privind managementul lichidităţii. banca urmăreşte dispersia echilibrată a riscului de credit pe categorii de clienţi.Pentru evitarea concentrării riscului de credit pe un număr mic de clienţi. Banca Transilvania urmăreşte respectarea tuturor normelor emise de BNR. unităţi bancare. sectoare de activitate şi produse bancare. înainte de acordarea oricărui produs tip credit unui client. În acest sens. Banca a stabilit proceduri de lucru referitor la limitele orientative pentru plasamente. 3. sistemul de 69 . Urmare intrării în vigoare a Normelor BNR nr. banca are în vedere întotdeauna principiul că prima sursă de rambursare a creditului o constituie capacitatea împrumutatului de a genera lichidităţi (pentru persoanele juridice) respectiv de a obţine venituri certe pentru persoanele fizice. precum şi informatiile existente în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare şi în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi. la reglementările impuse de autoritatea bancară tutelară. se vor folosi şi informaţiile furnizate de Biroul de Credit.

în contextual evoluţiei pe piaţa a ratelor dobânzilor. respectiv raportările destinate informării operative a conducerii băncii. extinzându-şi portofoliul de clienţi cu care derulează tranzacţii pe piaţa secundară.3.indicatori prin care se monitorizează riscul de lichiditate în limitele minime admise pentru aceştia. Referitor la plasamentele în valută s-au efectuat în special la băncile internaţionale de prim rang. Banca Transilvania fiind lider de necontestat pe piaţa secundară a titlurilor de stat. sistemul informaţional care stă la baza activităţii de management al lichidităţii. care să permită depăşirea fără eforturi majore a unor eventuale situaţii conjuncturale nefavorabile. Pe parcursul anului 2008. 70 . Plasamentele în lei pe piaţa interbancară s-au efectuat în principal la BNR dar şi la băncile comerciale româneşti cu situaţii financiare solide. Rezultatele acestei politici au fost poziţive. prin reducerea ponderii resurselor atrase de la băncile comerciale partenere în totalul resurselor. în paralel cu creşterea maturităţii resurselor atrase. cu anticiparea influenţelor asupra profitului băncii. Banca Transilvania a adoptat în anul 2008 o serie de măsuri menite să mărească independenţa financiară a băncii. Pe fondul creşterii progresive a încrederii clientelei în sectorul bancar românesc. Riscul ratei dobânzii Riscul ratei dobânzii este analizat prin prisma activelor şi pasivelor purtătoare de dobânzi. În anul 2008. parteneri de afaceri ai Băncii Transilvania. Banca Transilvania a acţionat în sensul activării portofoliului de titluri de stat în lei şi valută. Banca Transilvania a acţionat în calitate de plasator net în lei şi valuta pe piaţa interbancară. în cadrul limitelor de expunere la risc stabilite.3. Banca elaborează planuri şi prognoze privind evoluţia pe termen mediu a resurselor şi plasamentelor şi utilizează pârghiile monetare şi de credit pentru a asigura un management al activităţii eficient. precum şi raporturile pe care trebuie să le transmită reţeaua de unităţi. 3.

Astfel. banca acordă o atenţie deosebită evoluţiei. Pe parcursul anului 2008. Riscurile operaţionale Riscurile operationale în cadrul Băncii Transilvania sunt monitorizate atent ca urmare a diversificării continue a activităţii băncii. care sunt contrabalansate în principal prin portofoliul titlurilor de stat în lei. Banca Transilvania practică dobânzi variabile pentru majoritatea resurselor atrase de la clientela nebancară. precum şi a condiţiilor în care aceasta îşi desfăşoară activitatea. În scopul eliminării riscurilor operaţionale legate de sistemul informaţional al Băncii Transilvania.3. este mult mai redusă decât în cazul posturilor bilanţiere exprimate în lei. Banca acordă o atenţie deosebită relaţiei cost de oportunitate – risc de rată a dobânzii. s-au elaborat proceduri interne şi s-a creeat cadrul necesar aplicării acestora. care sunt purtătoare de dobânzi fixe. cea mai mare parte a creditelor acordate clientelei au prevăzute clauze conform cărora nivelele de dobândă sunt de asemenea revizuibile.Datorită senzitivităţii diferite a ratelor de dobândă. mergând până la configurarea profilului de risc al fiecărei entităţi componente a reţelei băncii. iar pe partea de active. privind următoarele aspecte: 71 . 3. se analizează separat activele şi pasivele în lei şi separat cele în valută. Procesul de gestiune a acestor riscuri se circumscrie unei viziuni sistemice. Influenţa riscului ratei dobânzii în ceea ce priveşte activele şi pasivele băncii exprimate în devize. structurii şi maturităţii reziduale a pasivelor cu dobândă fixă de tipul certificatelor de depozit la purtător şi certificatelor de depozit cu discount. eforturile băncii au fost îndreptate spre echilibrarea în volum şi la termen de maturitate reziduală a posturilor bilanţiere în lei.4. iar simulările efectuate periodic au ca scop evidenţierea pierderii potenţiale care ar putea sa o înregistreze banca ca urmare a modificării adverse a ratelor de dobândă raportată la mărimea capitalului. care presupune descifrarea profitului de risc al gamei de produse şi servicii bancare oferite clientelei. Banca Transilvania urmăreşte încadrarea permanentă în limitele stabilite privind raportul dintre activele şi pasivele purtătoare de dobânzi fixe şi total active. urmărind menţinerea permanentă a unui raport optim între resursele şi plasamentele cu dobândă fixă. În scopul unei mai bune administrări a riscului ratei dobânzii în lei.

reglementarea aspectelor legate de informaţiile clasificate. s-a creeat un pachet de masuri pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar – bancar în scopul finanţării de acte de terrorism la nivelul Băncii Transilvania. Pe baza informaţiilor analizate şi prelucrate se elaborează trimestrial analiza situaţiei macroeconomice interne şi influenţele asupra activităţii băncii. conform legislaţiei în vigoare.3. cât şi al unităţilor teritoriale. atât la nivelul Centralei. urmărind orientarea plasamentelor sale către sectoarele viabile şi performante.• eliminarea potenţialelor riscuri operaţionale legate de nerespectarea circuitului documentelor. cererilor. În scopul depistării.6. în cadrul cărora s-au introdus sisteme (metode) de detectare a tranzacţiilor neobişnuite sau suspecte. precum şi realizările principalelor sectoare de activitate ale economiei.3. De asmenea. propunerilor formulate de o persoană fizică sau juridică. respective produse tip credit acordate clienţilor săi. orientările economiei naţionale şi rezultatele obţinute de principalele sectoare de activitate din economie în scopul determinării efectelor posibile asupra rezultatelor financiare ale băncii. soluţionarea reclamaţiilor. sesizărilor.5. 3. limitele de expunere faţă de principalele sectoare economice. Riscul de solvabilitate şi alte riscuri financiare 72 . pe baza unei analize de tip scoring. se mai fac propuneri în vederea asigurării unei bune dispersii a riscului şi evitarea concentrării expunerii pe un număr redus de sectoare de activitate. monitorizării operaţionale suspecte şi de eliminare a riscurilor legate • • de operaţiunile de spălare a banilor. se monitorizează permanent evoluţia principalilor indicatori economici. 3. Banca Transilvania analizează şi ajustează trimestrial. Riscul de mediu economic Datorită existenţei multitudinii factorilor de mediu endogeni şi exogeni ai băncii. s-au creeat politici şi proceduri noi de cunoaştere a clientelei. care pot influenţa activitatea generală a acesteia. Pentru diminuarea riscurilor operaţionale în contextul fenomenului de terorism internaţional. Analizând evoluţia activelor băncii.

3. Banca centralizează toate fluxurile valutare generate de activitatea acesteia. atât ca produse oferite clienţilor pentru acoperirea riscurilor. 4/2001 privind supravegherea 73 . 3. se analizează periodic evoluţia principalelor plasamente bilanţiere şi elemente din afara bilanţului. s-au întreprins demersuri pentru utilizarea instrumentelor financiare derivate. le analizează şi gestionează în acord cu condiţiile de piaţă. de garanţiile aferente şi alte criterii. a riscului acestora şi a rentabilitatii lor. respectiv 8 % pentru cel calculat ca raport între capitalul propriu şi totalul expunerii nete aferente elementelor bilanţiere şi extrabilanţiere şi 12 % pentru cel calculat ca raport între fondurile proprii şi totalul expunerii nete aferente elementelor bilanţiere şi extrabilanţiere.7. Pentru anul 2008. Reglarea poziţiei valutare a băncii urmăreşte atât fructificarea oportunităţilor de piaţă. În vederea limitării riscurilor care pot să apară ca urmare a efectuării unor operaţiuni valutare de către societăţile bancare. BNR a emis Normele nr. Se urmăreşte echilibrarea structurii de valută liber convertibile în acord cu necesităţile privind asigurarea plăţilor curente fiind concentrate asupra gestionării poziţiei valutare pe piaţa interbancară. pentru identificarea plasamentelor care oferă o corelaţie corespunzătoare între veniturile obţinute şi riscurile asumate şi maximizarea profiturilor băncii. În vederea determinării expunerilor totale la risc a băncii şi a indicatorilor de solvabilitate se procedează astfel: fiecare element de activ bilanţier şi din afara bilanţului contabil este clasificat lunar pe grade de risc în funcţie de tipul entităţii de risc. cât şi pentru hedging-ul riscurilor aferente portofoliului băncii. Scopul final este încadrarea în reglementările impuse de BNR şi minimizarea riscului. Riscul valutar Riscul valutar este generat de posibilitatea evoluţiei nefavorabile a cursurilor de schimb în raport cu un portofoliu valutar existent.Pentru optimizarea relaţiei rentabilitate / risc. cât şi limitarea riscului valutar prin ajustare permanentă vizând echilibrarea poziţiilor. Banca Transilvania monitorizează permanent indicatorii de solvabilitate comparativ cu limitele stabilite de BNR.

dintre totalul poziţiilor  valutare individuale ajustate lungi şi totalul poziţiilor valutare individuale ajustate scurte. Operaţiunile băncii pe piaţa valutară interbancară constau în: operaţiuni spot.poziţiilor valutare individuale ajustate şi al poziţiei valutare totale a băncii şi au formulat cerinţe specifice de management al riscului valutar şi de control intern. tranzacţiile forward au scadenţă de cel mult trei luni. piaţa valutară interbancară permite ajustarea poziţiei valutare totale a Banca Transilvania până la cel mult 5 puncte procentuale / zi. 74 . aplicându-se în acest fel principiul celor 6 ochi. maximum 20 % din fondurile proprii ale băncii pentru poziţia valutară totală. • stabileşte reglementări interne care privesc corectitudinea şi înregistrarea operativă a operaţiunilor valutare în sistemul informatic de gestiune. Conform reglementărilor în vigoare la sfârşitul fiecărei zile bancare lucrătoare poziţiile valutare ale băncii sunt supuse următoarelor limitări:  maximum 10 % din fondurile proprii ale băncii pentru oricare din poziţiile valutare individuale ajustate. Din luna ianuarie 2009. Rapoartele de expunere sunt prezentate zilnic conducerii executive a băncii şi sunt analizate de către organele de conducere colectivă. Tranzacţiile cu clienţii care generează risc de curs se realizează prin asigurarea unui corespondent în vederea acoperirii riscului valutar. forward şi swap. De obicei. respectiv urmăreşte încadrarea în limitele de risc prin intermediul unui terminal Kondor şi prin raportările solicitate de autoritatea de supraveghere. Banca TRansilvania monitorizează poziţiile valutare individuale pentru 15 valute. Poziţia valutară totală reprezintă valoarea cea mai mare. în mod normal. în modul. Banca Transilvania s-a conformat cerinţelor impuse de BNR privind supravegherea poziţiilor valutare şi a stabilit o serie de măsuri menite să prevină efectele negative ale riscului valutar: • urmăreşte în permanenţă încadrarea în limitele impuse de BNR a poziţiei valutare totale precum şi a poziţiilor valutare individuale ajustate în funcţie de evoluţia cursurilor valutare de pe piaţa internă şi internaţională. • monitorizează în timp real. Politica băncii privind managementul riscului valutar este aceea de a nu se lansa în operaţiuni cu titluri speculative care comportă un risc valutar ridicat.

utilizând metode. banca selectează bancile interne/externe. pe care le revizuieşte o dată pe an sau ori de câte ori este nevoie. pe categorii de tranzacţii. proceduri şi tehnici folosite pe plan internaţional. Aceasta reprezintă riscul ca o bancă sa acorde un împrumut. printr-o evaluare corespunzătoare pe bază de rating-uri şi a altor informaţii financiare sau non financiare şi o supraveghere frecventă a contrapartidelor. este calculată atât sub forma unui procent din capitalurile proprii ale Băncii Transilvania. cât şi ca procent din capitalurile actionarilor băncii respective. anul înfiinţării. etc.3. parţiale sau totale. precum şi pe baza unui spectru de aspecte non75 . avănd ca efect înregistrarea de pierderi de capital şi de dobânzi. Expunerea maximă pe care Banca Transilvania poate să o înregistreze faţă de o bancă.   ţară. În cadrul activităţii desfăşurate pe piaţa interbancară internă şi internaţională. luând în considerare elemente.3. Banca evaluează riscul de bancă parteneră. istoricul băncii. Analiza riscului de bancă parteneră se realizează prin intermediul unui ansamblu de indicatori de bonitate şi performanţă a activităţii. pe care aceasta nu-l rambursează. Riscul de ţară. ratingul acordat de agenţiile internaţionale de rating. structura acţionariatului. conform practicilor internaţionale. achiziţii.8. să efectueze un plasament la o altă bancă. banca parteneră şi societăţi de asigurare – reasigurare Riscul de bancă (cunoscut şi sub denumirea de risc de contrapartidă interbancară) corespunde riscului asumat de bancă în legatură cu o instituţie de credit naţională sau străină. în echivalent EUR. O bancă din orice ţară nu poate avea un rating superior ratingului suveran (ratingului de  fuziuni. opinia şi reputaţia auditorului. cum ar fi:      performanţa financiară a băncii analizate. Banca stabileşte şi monitorizează limite de expunere la risc faţă de băncile corespondente. poziţia băncii în ţară şi în lume.

percepţia pe piaţă a riscului. dar şi analizele speciale de risc bazate pe teorii probabilistice. O etapă importantă o reprezintă recomandarea şi decizia asupra modalităţii de transfer al riscului prin asigurare. 76 • • . cât şi banca ce asigură finanţarea necesară realizării producţiei destinate exportului respectiv. Îndeosebi. ratingurile acordate de agenţiile internaţionale de specialitate. un număr însemnat de agenţi economici apelează la credite pentru a-şi susţine propria activitate. Metoda de analiză a profitului de risc ia în considerare indicatorii macroeconomici ai ţării analizate. situaţia politică. care combină cel puţin trei elemente: cea mai bună acoperire. asistenţă tehnică. În acest sens. În ceea ce priveşte sfera asigurării creditelor. o primă de asigurare negociată şi un asigurator capabil să suporte rapid eventualele daune. iar sursele acesteia sunt informaţiile financiare care se constituie în sursa analizei economico-financiare. de regulă. instituţiile guvernamentale. care poate fi asumat de Banca Transilvania faţă de băncile. consulting şi training. Banca Transilvania şi societăţile de asigurare specializate realizează ample analize cu privire la solvabilitatea clienţilor potenţiali şi a cumpărătorilor externi. înainte de a semna contractul de creditare sau de a emite poliţa de asigurare. Riscul de ţară este administrat prin determinarea nivelului maxim de operare de natură comercială şi financiară.financiare. printr-o monitorizare a acestuia în timp real. o gamă largă de servicii alături de cele de asigurare. studii de fezabilitate. Asiguratorii de credite oferă. investigarea şi supravegherea creditelor. societăţile specializate utilizează o metodologie proprie. Având în vedere aceste condiţii. Banca Transilvania analizează riscul care derivă din afacerile cu societăţile de asigurare-reasigurare. consecvenţa politicii sale în domeniul managementului riscurilor. în pofida tuturor riscurilor existente. activitatea de export implică o serie de riscuri atât pentru exportator. care provin din mediul sau intern sau din cel exterior firmei sale. financiare sau companii din ţară sau din străinătate. care împreună ajută la determinarea expunerii maxime pe care banca şi-o poate asuma faţă de entitatea cu care intră în relaţii de afaceri. cum ar fi: • • • studii de piaţă.

     analiza riscului politic. şi debitorul său. Supravegherea creditelor are loc după emiterea poliţei. poliţa pentru riscuri de origine catastrofală. Ţinând seama de varietatea ramurilor economice în care este creditul de export. Aceasta analiză priveşte toate cele trei părţi implicate în asigurare: asiguratorul.    dimensiunea financiară a firmei asiguratului. ţările în care se află importatorii asiguratului. poliţa pentru riscuri de credite şi politice. tipurile de clienţi şi produsele vândute.Investigarea creditelor începe din momentul cotării riscului şi presupune cunoaşterea statutului debitorului. poliţa pentru o anumita activitate. capacitatea debitorilor asiguratului de a-şi îndeplini obligaţiile de plată. precum şi conjunctura naţională şi internaţională în care se desfăşoară activitatea acestora. verificarea periodică a acestuia. prin sprijinirea asiguratului. asiguratul  gestionarea creditelor contractate de asigurat. dacă este cazul. poliţa pentru întreaga activitate de export realizată din credit. normele prudenţiale interne ale asiguratorului. societăţile de asigurare-reasigurare oferă tipuri diferite de poliţe:         poliţa pentru intreaga activitate. Alegerea uneia sau alteia dintre poliţe se realizează în funcţie de următorii factori:  cifra de afaceri a asiguratului. riscul de a nu putea ceda în reasigurare o parte din poliţele existente în portofoliu. în vederea recuperării şi administrării sumelor întârziate la plată. Metodologia de analiză este structurată pe următoarele paliere:  calitatea activităţii asiguratului. a capacităţii de plată. poliţa pentru activitatea intreprinderilor mici. poliţa pentru livrări în avans. 77 . analiza tendinţelor existente în sectorul din care fac parte asiguratul şi clientul său extern. chiar pentru iniţierea procedurilor legale necesare recuperării. poliţa pentru principalele activităţi.

900 6.640.100 % 3.357.971 351.419. s. Analiza riscurilor băncii prin prisma principalilor indicatori ai activităţii de atragere a resurselor şi realizare a plasamentelor la Banca Transilvania Sucursala Cluj-Napoca Tabelul 3 – Soldul general al principalelor categorii de produse oferite de Sucursala Băncii Transilvania Cluj-Napoca Denumirea produsului bancar Depozite cu prima lunara Depozite la termen Carnet depunere cu 2006 % Valoarea soldului general (lei) 2007 16.715.058.453. riscurile care pot afecta buna desfăşurare a contractului.989 74.4.77 .21 22.76 456.a. În Banca Transilvania principalele categorii de risc sunt analizate în comitetele interdepartamentale.13 2008 % 18. se utilizează combinaţii ale acestor poliţe pentru a oferi asiguratului o protecţie cât mai complexă.255 41. Comitetul de risc.300 9. Analiza asigurării creditelor de export se realizează de către asigurator folosind două tipuri de documente.239. De regulă. 3.383.698 2.830.46 62.373 5.82 78 17.29 69. chestionarul de analiză a calităţii managementului firmei. Comitetul de administrare a activelor şi pasivelor.791 71.40 248. constituite în baza legii bancare şi coordinate de membrii conducerii băncii: - Comitetul de credite. şi anume: - cererea de asigurare.12 8.

500 6.989 55.850 2. persoane fizice Depozit cu prima la dobanda Depozit aniversar Depozit cu dobanda capitalizata Depozit tineret TOTAL 4.178 3.742.121 8.640.373 248.513 56.42 9.21 0 5.30 0.000 17.698 456.56 0.525.288.66 0 0 0 334.42 262.802 334. persoane juridice Depozite la termen ptr.600 1.05 3.325.17 39.527.87 100 Pondere în total (%) 2007 3.008 638.49 7.63 100 2008 2.500 0.76 78.04 100 1.787 0. astfel: Tabelul 4 – Evoluţia soldului general pe categorii de produse bancare Denumirea produsului bancar Carnete Depozit la termen Certificate Depozite PJ Depozite PF TOTAL 2006 18.991.24 4.320 100 72.052.88 7.742.418.690.525.862 16.500 619.636.84 0.715.802 2.539 508.287.056.11 3.00 0.76 8.058.63 2.29 69.080.028 2008 17.239.255 90.000 5.046.40 74.056 12.900 0.971 351.750 619.80 100 Graficul 1 – Soldul general al produselor bancare în anul 2008 79 .186.04 22.619.550 38.21 16. în perioada supusă studiului (2006 – 2008).390.417 11.12 9.100 21.056 1.287.409.965 158.791 105.000 0 0 1.78 2.dobanda la o luna Certificat de economii Certificat depunere cu dobânda trimestriala Certificat de depozit Depozite la termen ptr.51 2.773.010 24.860 2006 5.51 2.12 17.040.121 48.199.51 1.47 0.931 508.51 2.800 6.600 8.73 1.47 155.70 0.418.181 0.675.393.860 100 Evoluţia soldului general pe categorii de produse bancare – arată preferinţa clienţilor pe categorii de produse bancare faţă de fiecare dintre acestea.01 638.064.675.12 1.100 155.453.028 0.601.419.513 0.320 Soldul general (lei) 2007 16.972.73 6.430.

732 2. Evolutia creşterii în sold pentru depunerile la termen ale clienţilor persoane fizice şi juridice este prezentat în Tabelul 5.023.536 .Se constată că ponderea cea mai mare o deţin depunerile la termen.200 464. dupa cum urmează: Tabelul 5– Evoluţia creşterii în sold pentru depunerile la termen ale clienţilor persoane fizice şi juridice Denumirea produsului bancar Certificate cu primă la dobândă Certificate de economii Certificate de depunere cu dobândă semestrială Depozite la termen ptr.289 76. urmate apoi de depunerile economiilor pe carnete şi certificate şi de depozitele constituite de persoanele fizice.065 897.583.1.831.500 2.056.350 .615 102.266 .394.743.712 Creşterea de sold (mii lei) 2007 103.863.396 2008 105.1.026.649.091 153.023. persoane juridice Depozite la termen ptr.250 57.179.800 .236 97.392 -8.850 .392 80 .009.034.788. persoane fizice TOTAL 2006 76.

000. iar cele acordate clienţilor persoane juridice sunt constituite din creditele de trezorerie.000 2007 2 21.21 3.713.398 cu dob ANL ptr cumparare de locuinte 3.048.2.271. Credite cu dob ANL 1. Credite 26.500. Credite ptr.835 62.85 68.Valorile soldului creditelor acordate persoanelor fizice şi juridice Denumirea creditului existent în sold 0 1.132.75 81.Credite ptr. pentru echipament.29 65.1.1.98 2008 6 0.000 echipament 3.387 64.000 30.55 2007 5 0 0.072 25.944 23.979 2008 3 150.000 125.395 bunuri imobiliare 3.678.713 2006 4 0 0 76.Acest indicator arată depunerea anuală netă pentru fiecare an al analizei în parte şi pentru fiecare produs bancar constituit la termen.1. 34. 32.96 1.45 64.000.336. Tabelul 6.470 dob ANL acord PF 3.49 3.447. Creditele acordate clienţilor persoane fizice cuprind creditele pentru bunuri imobiliare şi pentru cumpărarea de bunuri de folosinţă îndelungată. sunt prezentate în Tabelul 6.000 27. etc.139 22.318 1.258.16 60.1.04 24. considerate pe categorii. Credite cu 27. semnificând diferenţa dintre volumul depunerilor şi cel al restituirilor pentru fiecare instrument considerat (constituie principala resursă a Sucursalei Cluj-Napoca pentru efectuarea plasamentelor în credite).203.700.000. Se observă că depunerile pe termen au cel mai mare grad de rămânere în sold în comparaţie cu celelalte instrumente de economisire prezentate.000 29.1 81.500.552 2.752.271.91 1.77 Valoarea soldului pe categorii de credit (lei) Pondere (%) trezorerie 2. Valorile soldului creditelor acordate persoanelor fizice şi juridice de-a lungul perioadei de analiză.13 81 .Credite de 2006 1 25.138.

Credite cu dob ANL ptr reabilitare locuinte regie 3.Credite ptr cump loc în antrepriză 3.5.3.21 0.Credite ptr moderniz.0009 .154 138.009 0.865.667 0.755.882 dob fluct. reabil.051.378 69.43 12.592 0.04 0.Credite ptr moderniz.2.543 2.2.18 0.Credite pe 14.07 0.11 214.ptr constr.68 16.51 0.345 6.779 47.2.489. consolid.50 124.000 28.1.09 16.941 0.1.2.2.022 10.54 13. rep locuinţe 3.1.917 3.constr. ref locuinţe regie 3.149.09 87.37 0.92 42.3.Credite ptr construcţia loc în regie 3. Credite 4.745 0. 6.46 17.29 0.03 0.3.11 0.326 32.Credite acordate ptr terenuri intravilan 3.436. locuinte in regie 3.821 ptr cump loc de la antreprenori 3.750 40. Credite cu 4.12 0.4. 3. loc.967 11.08 0 5.462 30.ptr.0007 12 0.3.487 0 0. consolid.71 4.567 39.2.640 82 30.396.2.245 26 0.10 0. cump.007 0.789 184.

322 0 42.441 3.3.00002 83 .723 2.726.337.82 9.000 37.929.395.70 4.796.710.471 10.783 13.900 100 0 100 99.641.927 6.80 4.104 35.354.92 15.154.514.71 100 5.43 10.52 2.45 17.91 0.Alte credite acordate clientelei 4.487.02 7.12 10.125 5.Credite pe termen lung constr loc în regie 4.Credite pt cumpărare bunuri de folosinţă îndelungată 4.322 37.008 0.termen lung constr loc în antrepriză 3.Credite pt cumpărare autoturisme Sold credite acordate PF Sold credite acordate PJ Sold credite acordate de Sucursala Cluj-Napoca 42.2.154.09 100 97.254 23.882.104 35.2.479.082 590 14 0.0006 0.930.933 36.204 3.1.967 982.29 2.684 1.

20/1.90 % ROE 2008 = (396.059.515.971.696. afectând dezvoltarea pe viitor a băncii.42 % Satisfacerea acţionariatului impune ca rata de recuperare a investiţiei să fie superioară ratei medii a dobânzii ajustate cu rata inflaţiei. de aceea se impune o analiză profundă a rentabilităţii capitalului propriu prin descompunerea acestuia în următoarele componente: ROE = (Profit net/V exploatare) x ( V exploatare / Active medii totale) x x (Active medii totale / Capital propriu) unde: RPN = (Profit net/ V exploatare) x 100 – rata profitului net UA = (V exploatare / Active medii totale) x 100 – utilizarea activelor bancii GI = (Active medii totale/ Capital propriu) – gradul de indatorare Deci: ROE = RPN x UA x GI 2. Acest indicator reflectă cel mai bine cât de eficient lucrează echipa managerială. ROE = (profit net/capital propriu)x100 ROE 2007 = (339.5. ceea ce face ca şi valoarea capitalului propriu al băncii să scadă.254 )x100 = 22.626.436.202/1. Rentabilitatea activelor (ROA).5.1.484. indicatorul nu este relevant pentru managementul băncii. Indicatorii de rentabilitate 1. În forma actuală. Determinarea indicatorilor de rentabilitate şi de risc 3.183)x100 = 37. astfel: 84 . ROA = RPN x UA = (Profit net/ Active medii totale) x 100 Deci: ROE = ROA x GI Fiecare indicator surprinde diferite aspecte ale eficienţei. Creşterea inflaţiei conduce inevitabil la scăderea câştigurilor aferente acţiunilor pe care acţionariatul le posedă.3. Rentabilitatea capitalului propriu (rentabilitatea financiară sau rata de recuperare a investiţiei proprietarilor în bancă) – arată proprietarilor (acţionarilor) eficienţa cu care managementul le utilizeaza capitalul investit în bancă.reflectă capacitatea managementului băncii de a folosi resursele de care dispune banca în scopul maximizarii profitului.

4 ori GI 2008 = 16.479 x 100 = 13.626.336 x 100 = 19. gradul de indatorare (GI) inregistreaza valori mari ca urmare a faptului ca Sucursala bancară analizată operează pe seama resurselor atrase. a riscurilor şi asigurării funcţionării băncii.059.331x 100 = 2. Cu cât multiplicatorul datoriilor este mai mare. RPN 2007 = 339.202/ 16.696.876.469.436.469.336 x 100 = 2.436.40 % Analizând rezultatele obtinute pentru rentabilitatea activelor.183= 15.55 % UA – reflecta capacitatea managementului de a investi în active care aduc castig UA 2007 = 2.214.876.20/ 2.76 % GI 2007 = 13.13 % în 2008 faţă de 2007.331x 100 = 17.336 / 1. ROA 2007 = 339.706. cu atât rentabilitatea capitalului propriu al acestei unităţi este mai mare.56 % RPN 2008 = 396. fiind astfel rentabilă.008.45 % ROA 2008 = 396. dar Sucursala Băncii Transilvania Cluj-Napoca a realizat o rentabilitate financiară mare prin folosirea la maximum a resurselor atrase şi simultan utilizarea la maximum a capitalului propriu. se observă nivele scăzute ale indicatorului în perioada studiată. Rata profitului net (RPN) este un indicator atent monitorizat de managementul băncii. 85 .515.596. deci cu cât gradul de îndatorare realizat este mai mare.265.20/ 13.626. deoarece aceasta îşi poate creşte profitul şi printr-un control riguros al cheltuielilor realizate. În contextul descris.469.971.596.484.925. În concluzie. iar gradul de îndatorare (efectul de pârghie) a înregistrat o creştere mai atenuată cu 0. cheltuieli aferente gestionării resurselor şi plasamentelor.925.265. rentabilitatea activelor a scăzut cu numai 0. În perioada studiată rentabilitatea financiară a crescut cu 4.008. precum şi luarea unor decizii care să stopeze sau să amplifice valorile fiecărui indicator.971.008. Din cei trei indicatori.254 = 9.54 ori Descompunerea ratei rentabilităţii capitalului propriu (ROE) ajută managementul băncii să determine elementele care concură la obţinerea profitabilităţii.214.42 ori în anul 2008 faţă de 2007. cu atât rentabilitatea capitalului propriu este mai mare.214.RPN – reflectă eficienţa cheltuielilor făcute de managementul băncii.202/ 2.331/ 1.706. Sucursala Băncii Transilvania Cluj-Napoca are puţine active finanţate din capitalul propriu şi deci un multiplicator al datoriei mai mare.579x 100 = 12.5 % UA 2008 = 2.05 % în 2008 faţă de 2007.579/ 13.876.479 / 16.

în perioada analizata.020. sau NIM = (Venituri din dobânzi/Active purtatore de dobanda) – (Cheltuieli cu dobânzi/Pasive purtatoare de dobanda) x 100 NIM 2007 = (744.336.820/2.76% în anul 2008 faţă de 2007. diferenţa dintre câştigul din venituri şi cheltuielile cu dobânzile. astfel:  Controlul sistematic asupra cheltuielilor de exploatare.255. Ridicarea calităţii portofoliului de credite. de fapt.264 – 724. Expresia valorica a acestui indicator depinde de factorii: 86 . Marja neta a dobânzii (NIM – Net Interest Margin) – este definită prin raportarea veniturilor nete din dobânzi la activele valorificabile medii. Această utilizare prin plasamente în active care aduc câştiguri sigure sucursalei asigură în mod direct creşterea profitului pe active şi implicit creşterea ROE (rentabilitatea capitalului propriu). astfel încât provizioanele şi pierderile să afecteze cât mai puţin veniturile din exploatare ale sucursalei.442.Utilizarea activului (UA) a înregistrat în perioada analizată o reducere cu 1. astfel încât gestiunea acesteia să nu impună costuri mari.190. NIM = (Dobânzi încasate/Active purtatoare de dobanda) – (Dobânzi bonificate/Pasive purtatoare de dobanda) X100.546.126. Din analiza acestor indicatori se poate concluziona că realizarea unor profituri mari depinde de o serie de factori.078.096) x 100 NIM 2008 = 3 % Se observă că.422. fiind expresia unei mari dependente de dobânzile pe termen scurt şi pasivele volatile.857– 665. valoarea marjei nete de dobânzi.756.32) x 100 = 3 % NIM 2008 = (823. a ramas constanta.35 – 0.394.390/2. astfel încât veniturile din exploatare să se diminueze cât mai puţin. Ea este.062) x 100 Deci NIM 2007 = (0. inscriindu-se în limitele indicate în literatura de specialitate (3 – 10 %).050/2.000/2. raportată la activele valorificabile şi exprimă eficienţa utilizării a resurselor împrumutate(câştigul obţinut din investiţiile acute pe seama resurselor atrase) de către managementul sucursalei bancare. Controlul atent al expunerii sucursalei bancare la risc.   3. Valoarea scazută a marjei nete a dobânzii este datorată costurilor mari ale fondurilor.194.

254/13. fapt care evidentiază că Sucursala Cluj a optat pentru un risc al capitalului mic.386. dar valoarile înregistrate în perioada de studiu au fost relativ mici.696.876.484. Studierea atenta în dinamica a activelor şi pasivelor bancii conduce la obtinerea unor informatii suplimentare referitoare la profitul bancii şi expunerea la risc.515.022/87.000 x 100 = 0.194/96.421.43 % Se observa că. Calitatea investiţiilor facute de Banca Transilvania materializată în plasamente sigure (încasarea dobânzilor la timp) şi profitabile. fiind afectată direct de calitatea creditelor acordate de sucursala bancara. consecintelor şi efectelor în timp asupra profitabilitatii bancii.  Utilizarea maximă a resurselor atrase în investiţii care aduc profit. Ponderea pierderilor din credite în total credite (Ppc) – indicatorul exprimă eficienţa activităţii de creditare a băncii şi se determina cu ajutorul urmatoarei relaţii matematice: Ppc = (Pierderi din credite/Total credite) x 100 Ppc 2007 = 32. rata solvabilitatii patrimoniale s-a redus cu 4. a condus la obţinerea unei rate a rentabilitaţii capitalului propriu de cca 50 %.183/16.  Capacitatea managementului de a atrage resurse ieftine.403. Indicatorii de risc Controlul asupra riscurilor bancare este unul din cei mai importanţi factori de care depinde profitabilitatea băncii.2. 50 % în perioada de analiza. Rata solvabilitatii patrimoniale (Rsp) – indicatorul este opusul gradului de îndatorare al băncii: Rsp = (Capital propriu/Active medii totale) x 100 Rsp 2007 = (1.624.31 % Valoarea indicatorului – ponderea pierderilor din credite în total credite – este redusa şi explica astfel valoarea ratei de rentabilitate financiara.469.5. 87 . 3. care este de cca.611. 4. Calculul indicatorilor de risc permite o interpretare a lor prin prisma cauzelor.69 % Rsp 2008 = (1. efectul de levier al îndatorării fiind redus.16 % în 2008 faţă de 2007.059.000 x 100 = 0.37 % Ppc 2008 = 298.214. Managementul riscurilor presupune prevenirea.851. 5.336) x 100 = 10.008. măsurarea şi gestionarea acestora.331) x 100 = 6.

158 / 87.000) x 100 = 0. respectiv 0. Garc 2007 = (17.18 %) şi arată gradul redus de expunere al sucursalei bancare la riscul de credit.85 % 88 .526.975 / 377. 1. Celelalte categorii de riscuri (comerciale şi de mediu) sunt generate de factori exogeni băncii asupra cărora managementul acesteia fie are un control limitat.56 % Garc 2008 = (18. Riscurile financiare sunt singurele riscuri care pot fi cuantificabile prin intermediul unui sistem de indicatori. înscriidu-se totodata în limite indicate de literatura de specialitate (limita maxima este 6 %.000) x 100 = 5.403. pentru creditele acordate de banca. conform Standardelor Internaţionale).3% . pentru ca deciziile aplicate să fie ieftine în aşa fel încât profitabilitatea scontata prin asumarea riscurilor să nu fie afectată.18 % Valorile acestui indicator calculate pentru perioada de analiză.000) x 100 = 0.554. Riscul de credit – constă în probabilitatea ca dobânda şi/împrumutul să nu fie rambursate de împrumutat conform contractului încheiat cu banca creditoare.873.386. Riscurile financiare sunt consecinţa dezechilibrelor permanente care apar între activele şi pasivele băncii asupra cărora managementul are control. Evaluarea riscului de credit la care banca este expusă se determina prin intermediul următorilor indicatori: Rata creditelor restante (Rcr) – evidenţiază calitatea portofoliului de credite a bancii şi se determina ca raport intre volumul creditelor restante şi totalul creditelor existente în sold la un moment dat.624.360. a fost corect dimensionat şi poate acoperi nivelul provizioanelor necesare pentru atenuarea la maximum a riscului generat de activitatea de creditare.Gestionarea eficientă a riscurilor impune o analiză cost/profit. fie nu are control.450 / 96.714) x 100 = 4.676 / 315. Gradul de acoperire a riscului de credit (Garc) – este un indicator care evidenţiază preocuparea managementului de a-şi acoperi pierderile din credite pe baza provizioanelor constituite pentru riscuri şi cheltuieli. sunt extreme de mici (0.545.611.30 % Rcr 2008 = ( 173. Garc = (Volum necesar al provizioanelor / Volum provizioane de risc) x 100 Valoarea acestui indicator arata daca volumul provizioanelor de risc constituite.892. Rcr = (Volum credite restante / Total credite) x 100 Rcr 2007 = (262.

430. dar se observă o creştere substanţială a ponderii pierderilor în anul 2008 faţă de 2007 cu 69.624.302) x 100 = 84.386.912 / 87.17 mii lei (69.037) x 100 = 53.351.194 / 351. dar concomitent a sporit volumul provizioanelor pentru riscul de credit constituit cu 101.207 /403.317. Pierderile nete din credite au crescut în valoare absolută în 2008 faţă de 2007 cu 266.421.611. raport care exprima sistemic expectatiile manageriale privind evolutia calitatii portofoliului de imprumuturi.264 mii lei în plus în 2008 faţă de 2007. respectiv costul acoperirii riscului de creditare asumat de banca. raport care reflecta nivelul de prudenta adoptat de sucursala bancara în politica sa de creditare Pc 2005 = (32.000) x100 = 0.608 / 96.000) x 100 = 0. acest grad de acoperire a riscului de credit a inregistrat o reducere cu 0.35 % Se observă o stagnare a rezervei generale pentru riscul de credit ( element component al capitalului propriu al sucursalei bancare). Ponderea nivelului provizioanelor specifice riscului de credit în profitul brut (R): R = (Provizioane pentru pierderi din credite / Profit brut) x 100 .146.207 ) x 100 = 15.16 % 89 .317.71% în 2008 faţă de 2007 şi redă ponderea utilizarii provizioanelor constituite pentru acoperirea riscului de credit la nivelul Sucursalei Centrale Cluj în perioada de analiză ( pentru credite îndoilenice şi restante). cum ar fi: Rpc = (Rezerve pentru pierderi din credite/Total credite) x 100. sugerează o scădere calitativă a portofoliului de credite al Sucursalei Centrale Banca Transilvania Cluj.9 % Se constata ca pierderile din credite au fost integral suportate din provizioanele specifice de risc de credit constituite.662.403.Se constată că.681.78 %). Pc = (Pierderi nete din credite / Provizioane pentru pierderi din credite) x 100.851. valorile acestui indicator sunt: Rpc 2007 = (315. în situaţia în care totalul creditelor existente în sold a înregistrat o creştere cu 8.35 % Rpc 2008 = (342. Alţi indicatori ai riscului de creditare utilizează în relaţia de calcul rezervele şi comisioanele pe care banca şi le constituie pentru acoperea eventualelor pierderi.779.225 mii lei în 2008 faţă de 2007. Pentru perioada studiata. Valorile înregistrate de acest indicator al riscului de credit în perioada 2007 – 2008.12 % Pc 2006 = (298. ceea ce sugerează faptul ca sucursala bancară ar trebui să-şi reconsidere atitudinea faţă de nivelul de prudenţă în politica de creditare. R 2007 = (214.022 / 214.78 %.

valorile acestui indicator sunt: Rd 2007 = (2.815.857.932 ) = 0.R 2008 = (351.177.787.105.000 / 150.000.422.264 / 7.este consecinţa fluctuaţiei ratei dobânzii.000.826) x 100 = 2.091.77 % IL 2008 = (5. Riscul de lichiditate – este consecinţa nerambursării creditelor şi a dobânzilor la termen ( la scadenţă).432. indicele de lichiditate a crescut cu 1. 3. fapt motivat de sporirea volumului provizioanelor în 2008 faţă de 2007 (nu întregul volum constituit al provizioanelor de risc de credit a fost şi utilizat pentru acoperirea pierderilor din activitatea de creditare). sucursala bancară este puţin riscantă. rambursarile şi valoarea activelor bancare. Asupra ratei dobânzii. astfel: IL = (Active lichide / Pasive lichide) x 100. cât şi întreg portofoliul băncii.422. Pentru perioada analizata calculam valorile indicelui de lichiditate astfel: IL 2007 = (4.Riscul ratei dobânzii (Rd) . Acest lucru presupune insa o arbitrare permanenta a legaturilor dintre scadentele activelor şi pasivelor bancii.302/ 469. Indicatorul riscului ratei dobânzii se determină astfel: Rd = (Active sensibile la fluctuaţiile ratei dobânzii / Pasive sensibile la fluctuaţiile ratei dobânzii) Sau Rd = (Disponibilitati banesti + depozite + credite) / (Disponibilitati banesti + Depozite ) Pentru perioada de studiu.84 % Se observa ca ponderea provizioanelor specifice riscului de credit în profitul brut a crescut cu 21.126.34 % 90 .681.31 % Rd 2008 = (2.223. Riscul de lichiditate se determină prin intermediul indicelui de lichiditate. managerii îşi concentrează atenţia în mod deosebit deoarece fluctuaţiile ratei dobânzii.442. (%) Imprumuturile pe termen lung sustinute din resurse pe termen scurt sunt cele mai profitabile pentru banca.794.58 % în 2008 faţă de 2007.410) x 100 = 74. Variaţiile mari ale dobânzii potentate de inflatie şi conjuncture economica pot influenţa în mod drastic consturile.439) x 100 = 4.000 / 138.14 % Se observa ca. 2.857 / 6.37 % în 2008 faţă de 2007. pun în pericol atât căştigurile.717.670 ) = 0.194. precum şi a necorelării pe scadenţe de către managementul băncii sau a unor retrageri masive şi neaşteptate a depozitelor de către clienţi.

18 16. Este evident că portofoliile băncii cresc prin asumarea unor riscuri mai mari.469.500.960.890.33 2007 693.670.63 13.619.798.303. Riscul insolvabilitatii – este consecinţa calităţii defectuoase a portofoliului de investiţii a băncii.002.32 Activele ponderate în anii 2007. deci nivelul activelor sensibile la fluctuaţiile ratei dobânzii este inferior celui corespunzător pasivelor sensibile.214. atunci venitul net obţinut din dobânzi se va reduce (variaţia ratei dobânzii într-un sens va determina variaţia venitului net din dobânzi insens contrar).Se observă că.321.259. Acest indicator se determină astfel: Ri = (Capitaluri proprii / Active ponderate în funcţie de risc ) x 100 > 8 %.001.321.1 1. 876.33 Nivelul activelor (mii lei) Nivel active ponderate (mii lei) 2008 857. BNR impune tuturor băncilor indiferent dacă au sau nu activitate internaţională să respecte un indicator de solvabilitate de 8 % (norma Cooke).835.960.811.63 3. 4.774.51 1. managementul va trebui să atragă resurse suplimentare pentru a contracara nerambursările din credite şi să bonifice dobânzi mai mari pentru a atrage alte resurse – simptom specific băncilor care promoveaza ineficienţa în gestionarea resurselor şi plasamentelor.309.524.1 5.190. Diversificarea portofoliului de active reprezinta metoda cea mai eficienta de protejare a bancii impotriva riscurilor (divizarea lor). Rd < 1. Pentru determinarea acestui indicator vom încadra activele în diverse clase de risc.42 2.18 5.190.781.160.480.33 2008 3. iar în cazul în care rata dobânzii are tendinţa de a creşte.08 4. Cu siguranţă că atât managementul.02 1. astfel: Tabelul 7 – Încadrarea activelor în diverse clase de risc Clasa de risc 2007 0 20 50 100 TOTAL 3. 358. Dacă banca gestionează un volum excesiv de credite neperformante sau dacă o parte din investiţiile financiare scad generând pierderi.773.524. În acest caz. cât şi actionarii preferă profituri ridicate la un nivel acceptabil la riscurilor.906.2008 pot fi reprezentate grafic astfel: 91 .008.63 4. În vederea eliminării unor astfel de situaţii. resursele proprii care sunt proiectate să absoarbă aceste pierderi ar putea fi insuficiente.28 1.05 6.5 3.800.469.884.

726. 2008 (mii lei) Ri 2007 = (1.484.13 % > 8 % Se constată că acest indicator (riscul insolvabilităţii) a înregistrat în 2008 un nivel cu 4.13 % mai mult decât limita minimă stabilită de autorităţi.801.66 % mai mare decât 8 % impus de BNR.696.Graficul 2– Nivelul activelor ponderate în anii 2007.089) x 100 = 13. iar în anul 2007 cu 5.66 % > 8 % Ri 2008 = (1.183/8.059.515. Concluzii şi propuneri 92 .028.070.254 / 11.862) x 100 = 12.

Gestionarea riscurilor pentru managementul unei bănci înseamnă studierea posibilităţilor de investiţii pe pieţele monetar – financiare care să aducă profit acţionarilor şi clienţilor băncii. Radu C. sociale. profitul realizat poate fi scăzut. Prin asumarea mai multor riscuri creşte şansa obţinerii unui profit mai important. în acelaşi timp. Riscul reprezintă pericolul de a suferi o pierdere. reducerea posibilităţilor de pierdere la un nivel acceptabil. clienţi). Radut – Managementul activelor şi pasivelor unei societati bancare – Ed. apare în procesul activităţii umane. politica. dar. 2 Dr. va lua în consideraţie propria atitudine faţă de risc. dar. contractul de credit cu acest client devine mai riscant (banca îşi asuma mai multe riscuri). Riscul poate fi definit ca un eveniment incert dar posibil. percepţia personală asupra nivelului riscului. acest lucru îi poate crea premisele unui profit mai mare. experienţa băncii în domeniu şi responsabilităţile faţă de terţi (personal. care ameninta sau pot influenţa negativ realizarea obiectivelor unei bănci şi propune soluţii strategice şi operaţionale pentru a se opune acestor factori ( organizare. economice. În cazul în care un client are un apetit ridicat faţă de risc. originea lui aflându-se în incertitudine. Succesul în afaceri depide de asumarea unor riscuri. efectele lui o dată produse nu mai pot fi înlăturate. în acelaşi timp.Unul dintre cele mai importante domenii ale managementul activelor şi pasivelor bancare il reprezinta gestionarea riscului. De asemenea. acţionari. un contract de credit) . poate fi influenţat de obligaţiile faţă de terţe persoane. este păgubitor. proceduri). afacerile. Conducerea unei bănci. Atracţia faţă de risc este determinată de o combinaţie de doi factori principali: experienţa individuală şi înclinaţia naturală.2 Administrarea riscului ia în considerare factorii măsurabili sau nu. genetică de a-ţi asuma sau nu riscuri. Este bine ca un bancher să cunoască preferinţa faţă de risc al clienţilor săi. Fără asumarea unui element de risc. Millenium Tres – Institutul Bancar Roman 93 . pentru a putea negocia mai bine cu aceştia ( de exemplu. politice şi în raportul dintre om şi natură. când decide comportamentul faţă de anumite riscuri ce pot apărea în activitatea băncii.

Într-un climat caracterizat printr-o concurenţă mare, banca trebuie să plaseze fonduri care să genereze un profit pentru fondurile atrase, care uneori nu pot avea o dobânda corelată cu gradul de risc al imprumutului. În acest caz, conducerea băncii trebuie să ia decizia asumării unui risc (plasamente riscante) sau să-şi asume riscul de a nu reuşi să genereze un flux monetar suficient pentru plata dividendelor acţionarilor şi a dobânzilor pentru sursele atrase. Ca în orice afacere, într-o bancă, managementul riscului este în primul rând responsabilitatea Consiliului de Administraţie şi implicit, a Comitetului de Direcţie care reprezintă managementul executiv. Obiectivul fundamental al Consiliului de Administraţie vizează tratarea riscurilor într-o manieră care să întărească veniturile acţionarilor, concomitent cu minimizarea potenţialelor daune, având în vedere în acelaşi timp protejarea intereselor clienţilor şi personalului propriu. În egală măsură, consiliul trebuie să se preocupe de asigurarea unui plan operaţional de supravieţuire şi refacere în cazul producerii unor pagube, indiferent de precauţiile luate. Responsabilitatea pentru managementul zilnic al riscurilor rămâne în sarcina echipei executive. Infrastructura dezirabilă pentru coordonarea procesului de gestionare a riscurilor bancare cuprinde:

Pentru riscul de creditare – un comitet de credit care să direcţioneze politicile, strategia, structura portofoliului şi analiza, respectiv sancţionarea expunerilor mari; Pentru riscul de lichiditate, riscul ratei dobânzii şi riscul de pret – un comitet de gestionare a activelor şi a pasivelor; Pentru riscurile de operare – o unitate centrală care sa acţioneze ca un consultant şi coordonator, cu atributii în domeniul uniformizarii metodologice şi al raportarii catre Consiliul de Administratie; Pentru riscul de solvabilitate – planificarea şi managementul capitalului este o responsabilitate comuna a presedintelui Comitetului de directie şi a sefului Departamentului financiar. Cunoscând că riscul poate fi identificat, evaluat, monitorizat şi diminuat, dar niciodată

eliminat, pentru a se proteja, băncile trebuie să dezvolte un set de politici generale (în funcţie de prevederile legale şi reglementarile Băncii Centrale), politici specifice (în raport de strategia de dezvoltare a băncii) şi politici sectoriale (limite de expuneri pe ramuri şi sectoare de activitate, pe
94

zone şi unităţi teritoriale). Principalele măsuri care ar trebui adoptate pentru prevenirea riscului de creditare consider a fi următoarele:

Acordarea creditelor să se bazeze în primul rând pe analiza viabilităţii şi realismului afacerilor, în vederea identificării şi evaluarii capacităţii de plată a clienţilor, respectiv de a genera venituri şi lichidităţi ca principală sursă de rambursare a creditului şi de plată a dobânzii. Determinarea capacităţii de plată se face şi prin analiza activităţii financiare şi nefinanciare a afacerilor din perioada expirată şi cea prognozată. Activitatea de creditare trebuie sa fie avantajoasă atât pentru bancă (în termeni de profitabilitate), cât şi pentru clienţi, care, valorificând creditele, să-şi dezvolte afacerile şi să poată astfel să-şi rambursele împrumutul şi să-şi achite dobânzile; Creditele trebuie să fie în toate cazurile garantate cu colaterale cash sau non-cash, iar volumul minim al garanţiilor constituite trebuie să acopere datoria maximă a împrumutatului către bancă (dobânzi + credite), un rol extrem de important revenind modului în care banca îşi stabileşte criteriile de acceptare a diferitelor tipuri de garanţii. Subliniez însă, că principiul prevalent la acordarea creditelor rămâne acela ca prima sursa de rambursare o constituie capacitatea clientului de a genera un cash-flow poziţiv, garanţiile materiale plasându-se pe un loc secundar; Pentru reducerea riscurilor se impune analiza periodică şi exigenţa a calităţii portofoliului de credite, de dorit la intervale cât mai scurte de timp, precum şi constituirea de provizioane şi rezerve pentru acoperirea eventualelor pierderi. De asemenea, una din optiunile imediate ale managerilor bancari poate fi asigurarea creditelor împotriva riscului de neplată la instituţii specializate (Fondul de Garantare a Creditelor pentru Întreprinzători Privaţi, Fondul de Garantare a Creditului Rural, societăţi de asigurare – reasigurare); Dispersia riscului de creditare se poate realiza prin sindicalizarea împrumuturilor mari cu alte societati bancare (romanesti si/sau straine), precum şi pentru diversificarea bazei de clienti şi a tipurilor de credite practicate. Se recomandă în acest context acordarea cu prioritate a creditelor pe obiect, în defavoarea celor globale de exploatare, precum şi a creditelor de consum pentru populatie; În scopul evitării pericolului de concentrare excesivă a creditelor faţă de o anumită ramură de activitate, consider că este necesară stabilirea unor limite de expunere, pe baza
95

elaborării de modele de tip scoring în funcţie de indicatorii relevanţi pentru evaluarea performanţelor sectoriale. Astfel de indicatori ar putea fi: volumul creditelor restante şi ponderea acestora în total credite angajate; dobânzi restante; calitatea portofoliului de imprumuturi şi volumul provizioanelor specifice de risc; rentabilitatea ramurii în raport cu volumul creditelor angajate de unitati cu pierderi; ponderea creditelor acordate sectorului privat pe total ramura. Disponibilitatea unor prognoze de evolutie macro şi microeconomica, în raport cu trendul istoric şi programele guvernamentale, constituie o premise importanta pentru abordarea coerenta a analizelor sectoriale. Alaturi de expunerile pe ramuri economice, expunerile faţă de principalii clienţi ai băncii trebuie să facă, deasemenea, obiectul unei supravegheri permanente;

Un ultim aspect demn de reţinut în contextul concluziilor de faţă, se referă la necesitatea consolidării continue a capitalurilor proprii, preponderent pe seama creşterii profiturilor. Apreciez că, pentru defăşurarea unei activităţi normale de către băncile care operează în economiile de tranziţie, acestea ar trebui să urmărească realizarea unui indice de adecvare a capitalului de minimum 15 %, în condiţiile creşterilor de capital cu cele ale activelor riscante. Băncile comerciale sunt instituţii concepute funcţional pentru gestionarea riscurilor. Acest

adevăr, care a căpătat valenţe profunde în experienţa economiilor de piaţă din ultimii ani, pe masură ce fenomenul globalizării redimensionează mediul de afaceri şi relatiile internaţionale, impune băncilor româneşti adaptări comportamentale în consecinţă. Managementul riscurilor bancare, devine astfel un test de competenţă şi competitivitate pentru integrarea în sistemul financiar mondial.

96

97 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful