P. 1
Administ Risc Bancar La BTLV OIlimpia Chifa

Administ Risc Bancar La BTLV OIlimpia Chifa

|Views: 179|Likes:
Published by Cami Ivan

More info:

Published by: Cami Ivan on Jun 19, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/30/2013

pdf

text

original

ADMINISTRAREA RISCURILOR ÎN CADRUL BĂNCII TRANSILVANIA Cuprins

Capitolul 1. Riscul bancar...............................................................................................................................................2 1.1.Noţiuni generale despre risc..................................................................................................................................2 1.2.Clasificarea riscurilor bancare.............................................................................................................................13 1.2.1. Clasificarea riscurilor în funcţie de gradul de expunere la risc ..................................................................29 1.2.2. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de caracteristica bancară............................................................31 1.2.3. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de alocarea lor în cadrul sistemului financiar............................34 1.3.Riscul sistemic....................................................................................................................................................36 1.3.1. Reducerea riscului moral în sistemul bancar ............................................................................................36 1.3.2. Riscul sistemic şi restructurarea sistemului de plăţi .................................................................................37 Capitolul 2. Gestiunea riscurilor...................................................................................................................................39 2.1.Cerinţele prudenţiale...........................................................................................................................................40 2.1.1. Cerinţe prudenţiale cu privire la nivelul minim de solvabilitate.................................................................42 2.1.2. Cerinţe prundenţiale privind nivelul minim de lichiditate..........................................................................43 2.1.3. Cerinţe prudenţiale cu privire la diviziunea riscului...................................................................................44 2.1.4. Cerinţe prudenţiale privind tratarea diferenţiată a creditelor şi constituirea corespunzătoare a provizioanelor.......................................................................................................................................................44 2.1.5.Cerinţe prudenţiale privind poziţia valutară.................................................................................................45 2.1.6.Cerinţe prudenţiale privind administrarea resurselor şi plasamentelor băncii.............................................46 2.1.7.Cerinţe prudenţiale privind extinderea reţelei de sucursale şi alte sedii secundare ale băncii.....................47 2.2.Identificarea şi analiza riscului............................................................................................................................47 2.3. Controlul şi eliminarea riscurilor.....................................................................................................................48 2.4. Asumarea riscului..............................................................................................................................................49 2.5. Finanţarea şi transferarea riscului......................................................................................................................53 Capitolul 3. Analiza riscului bancar la Banca Transilvania..........................................................................................55 3.1. Banca Transilvania - parte integrantă a sistemului bancar românesc................................................................55 3.1.1.Scurt istoric..................................................................................................................................................55 3.1.2.Obiectul de activitate....................................................................................................................................57 3.1.3.Clienţii băncii...............................................................................................................................................58 3.1.4.Organizarea şi conducerea băncii.................................................................................................................60 3.2. Politica acordării creditelor de către Banca Transilvania..................................................................................61 3.3. Gestionarea riscurilor în cadrul Băncii Transilvania........................................................................................66 3.3.1. Riscul de credit...........................................................................................................................................66 3.3.2. Riscul de lichiditate....................................................................................................................................69 3.3.3. Riscul ratei dobânzii...................................................................................................................................70 3.3.4. Riscurile operaţionale................................................................................................................................71 3.3.5. Riscul de mediu economic.........................................................................................................................72 3.3.6. Riscul de solvabilitate şi alte riscuri financiare..........................................................................................72 3.3.7. Riscul valutar.............................................................................................................................................73 3.3.8. Riscul de ţară, banca parteneră şi societăţi de asigurare – reasigurare......................................................75 3.4. Analiza riscurilor băncii prin prisma principalilor indicatori ai activităţii de atragere a resurselor şi realizare a plasamentelor la Banca Transilvania Sucursala Cluj-Napoca..................................................................................78 3.5. Determinarea indicatorilor de rentabilitate şi de risc.........................................................................................84 3.5.1. Indicatorii de rentabilitate...........................................................................................................................84 3.5.2. Indicatorii de risc.......................................................................................................................................87 Concluzii şi propuneri.................................................................................................................................................92

1

Capitolul 1. Riscul bancar 1.1.Noţiuni generale despre risc
Premisele apariţiei riscurilor Riscurile cu care se confruntă instituţiile bancare în activitatea lor sunt determinate de particularităţile specifice domeniului bancar, precum şi de o serie de alte considerente prezentate în continuare. Dublul rol al băncilor, de entităţi economice independente, ce au ca scop maximizarea profitului, pe de o parte, şi de elemente ale sistemului bancar coordonat de banca centrală, având ca obiectiv implementarea politicii monetare a acesteia, pe de altă parte, implică o nouă dimensiune a riscului, în sensul că politicile duse de bănci în scopul realizării obiectului propriu de activitate pot intra în contradicţie cu măsurile de politică monetară impuse de banca centrală la un moment dat. Legăturile de intermediere ale sistemului bancar cu restul economiei sunt esenţiale pentru menţinerea unui echilibru economic stabil, deoarece: pe de o parte valorile materiale se produc în activităţile productive nebancare, iar evoluţia şi stabilitatea băncilor se susţin prin resursele atrase şi, respectiv, prin plasamentele efectuate cu entităţi economice din mediile nebancare; iar pe de altă parte, funcţiile sistemului bancar, ca element al sistemului economic naţional sunt determinate pentru buna funcţionare a fluxurilor financiare şi indirect, a fluxurilor materiale în economie.

2

Ca intermediari financiari, băncile asigură, prin serviciile de atragere a resurselor şi prin plasamentele efectuate, redistribuirea resurselor în economie din zonele aflate în excedent de resurse spre zonele deficitare. Valorile vehiculate în cadrul sistemului bancar sunt de o importanţă ce determină o abordare specifică: fluxurile financiare ce pătrund şi ies din bănci sunt de valori foarte mari, fiind constituite din sume diverse, ce au la bază o multitudine de documente justificative. Sistemul de evidenţă şi control al existenţei şi mişcărilor de bani într-o bancă trebuie să asigure, pe de o parte, o strictă urmărire a existenţei şi mişcărilor de bani. Riscurile decurg din faptul că volumul banilor existenţi ca resurse şi, respectiv, al plasamentelor este constituit din sumele relativ mici ale unei mase mari de clienţi. Există tendinţa de fraudare, foarte mare datorită caracteristicilor banilor, atât pentru personalul bancar implicat direct sau indirect în activitatea ce presupune vehicularea lor, cât şi prin indicatorii ce decurg din aceste caracteristici – lichiditatea şi solvabilitatea. Condiţiile de apariţie a riscurilor bancare sunt determinate de manifestarea unui complex de factori care depind de: evoluţia generală a economiei, schimbări legate de organizarea băncii, luarea unor decizii financiare, condiţiile politice şi economice. Evoluţia generală a economiei determină schimbări ale indicatorilor macroeconomici, şi anume: dinamica PIB pe ansamblu şi pe elemente structurale, evoluţia ratei inflaţiei şi stabilitatea monetară, etc. băncile depind de starea economică a unei ţări la un moment dat, datorită, pe de o parte, faptului că deciziile de politică monetară pe care le ia banca centrală sunt aplicate de către sau prin intermediul băncilor, iar pe de altă parte, băncile îşi atrag resursele şi efectuează plasamentele din şi în mediul nebancar generator de rezultate la nivel macroeconomic şi, în acelaşi timp, afectat de evoluţia generală a economiei. Schimbările legate de reglementările financiar – bancare, precum şi de cele economice influenţează eficienţa şi siguranţa bancară. Dependenţa activităţii de factorul timp face ca o măsură luată la nivel intern de către o bancă în ceea ce priveşte, spre exemplu, procentele de dobândă activă şi pasivă să nu-şi atingă scopul de creştere a activităţii băncii şi de menţinere a echilibrului fundamental între resurse şi plasamente, în cazul în care banca centrală modifică într-un sens nedorit rezultatul rezervei minime obligatorii sau valoarea dobânzii de refinanţare. Modificările politicii monetare impuse de reglementările băncii centrale au, astfel, asupra băncilor un impact direct, însă nu trebuie omis faptul că efectele lor au şi o altă destinaţie, ele
3

Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii băncii sau instituţiei financiare în chestiune. Definirea riscului Cel mai adesea. garanţiile sau condiţiile de rambursare. cel mai adesea sub aspectul tehnicilor de gestiune şi doar foarte rar sunt analizate şi mecanismele de transmisie/amplificare a riscului suportat de instituţia financiară. de o pregătire necorespunzătoare sau de efectuarea unor operaţiuni ineficiente sau nesupravegheate pot genera pierderi. ca de exemplu frauda. Condiţiile politice şi economice existente şi de perspectivă ale ţării au implicaţii asupra serviciului datoriei publice. atât un impact în sine (de regulă sub forma pirderilor directe suportate). finanţările externe derulate prin bănci sau linii de credit susţinute de băncile străine printr-o bancă autonomă sunt condiţionate în ceea ce priveşte termenii de dobândă. prin eliminarea influenţei factorilor cuantificabili. o singura grupă sau o clasă de riscuri. incendiul sau catastrofele naturale. Perturbările provocate de greşita organizare a băncii. riscurile bancare sunt considerate din două puncte de vedere sensibil diferite: punctul de vedere teoretic şi cel practic. reacţia acesteia la modificările normative având o influenţă asupra activităţii în sine şi a rezultatelor activităţii bancare. Evaluarea riscurilor de pierdere legate de factorul uman se face pornind de la premisa că problemele privind personalul sunt relativ cuantificabile şi duc la aprecieri subiective. pierderi cauzate de riscuri de piaţă. Spre exemplu. eficienţa utilizării personalului putând fi evidenţiată doar indirect în rezultatele activităţii. ceea ce afectează operaţiunile bancare externe. Atunci când definesc riscul şi gestiunea riscului. cât şi un 4 . de regulă. Intercondiţionarea dintre economic şi politic generează pe termen lung tendinţe poziţive sau negative ce lasă o anumită amprentă asupra imaginii ţării în lume.Cei mai mulţi practicieni abordează. Resursele umane sunt considerate un activ deosebit de important al unei entităţi economice. luându-se în calcul în primul rând riscul de ţară şi apoi riscul băncii. cei mai mulţi autori se concentrează asupra funcţiei clasice a băncilor. de credit sau de lichiditate. din acest punct de vedere este tratată îndeosebi problema unor pierderi neprevazute la activele bancare. Cuantificarea riscurilor de ţară se face având în vedere aceste tendinţe. de riscurile evaluate de finanţatori. de intermediere în sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora. Alţi autori se concentrează asupra unor pierderi – potenţiale sau efective – cauzate de riscuri cu totul aleatoare şi necontrolabile.adresându-se economiei reale.

Universul bancar se caracterizează prin multiple dimensiuni ale riscurilor ce afectează performenţele. aceste operaţiuni şi proceduri genereaza în permanenta expunere la risc. atunci putem prezenta şi diferite accepţiuni care se dau riscului bancar ca pe diferite tipuri de riscuri bancare.Ca agenţi care operează pe diverse pieţe financiare.În acest context. acesta poate fi definit în mod diferit. în domeniul financiar cel puţin.impact indus cauzat de efectele asupra clinetelei. deşi perspectiva celor mai multe analize bancare asupra riscului este îngusta trebuie să subliniem înca de acum că acesta este generat de o multime de operaţii şi proceduri. gestiunea globală a bilanţului ("asset and liability management").Din această definiţie rezultă că expunerea la risc poate fi efectivă sau potentială. partenerilor şi chiar asupra autorităţii bancare. iar definirea lor constituie punctul de plecare al gestionării riscurilor. Pornind de la funcţia clasică a băncilor.Vor adopta ca definiţie standard pe cea lingvistică şi vom considera drept risc probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinţe adverse pentru subiect. de credit sau de lichiditate. pirderi cauzate de riscul de piaţă. de intermediere în sfera riscurilor financiare. dar pe care trebuie să le gestioneze. personalului. Toate riscurile sunt definite ca pierderi asociate unor evoluţii adverse a rezultatelor (calificate ca risc "downside").De aceea. de cele mai multe ori interdependente prin aceea că pot avea cauze comune sau că producerea unuia poate genera în lanţ alte riscuri. riscul trebuie privit ca un conglomerat sau complex de riscuri. riscul este privit ca o pierdere neprevăzută la activele bancare. prin expunerea la risc vom inţelege valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suportă sau pe care le-ar putea suporta instituţia financiară în cauză. Riscurile bancare sunt acele riscuri cu care se confruntă băncile în operaţiunile lor curente şi nu doar riscurile specifice activităţii bancare clasice. Dacă acesta este cadrul – foarte general – în care vom aborda problema riscurilor bancare.Şi. Cuplul risc-performanţă este indisociabil în universul bancar. În funcţie de punctul de vedere din care facem analiza riscului.Drept urmare. gestiunea bancară este recunoscută prin două ipostaze: • • gestiunea riscurilor. băncile se confruntă şi cu riscuri ce nu le sunt specifice (de exemplu riscul valutar). În literatura de specialitate şi în practica bancară. 5 .

Potrivit teoriei bancare. prin ea însăşi. dirijarea. tipologia riscurilor se diferenţiază prin intensitatea de acţiune şi consecinţele pe care acestea le generează. respectarea reglementărilor bancare în vigoare. respectiv conducerea procesului. gestionării lor.Gestiunea. controlul în vederea realizării obiectivelor propuse. În domeniul riscului bancar există 3 orientări relevante. a procesului de administrare. presupune atribuţii cum sunt:     administrarea unui patrimoniu. fie prin preluarea ei de către o bancă mai puternică.obţinerea unui profit cât mai mare pentru acţionari. tehnicilor şi dispoziţivelor organizatorice necesare băncii pentru a realiza o strategie performantă. Principalele obiective ale gestiunii bancare sunt: maximizarea rentabilităţii. Trebuie avut în vedere şi costul implementării şi exploatării procedurilor care vizează gestiunea riscurilor care nu trebuie să fie mai mare decât expunerea potenţială la risc. aşa cum a doua orientare a treia orientare evidenţiază şi detaliază complexităţile riscurilor financiare şi se focalizează asupra instrumentelor bancare care administrează ele operează. exercitarea dreptului de a dispune asupra sa. fie prin faliment. determină reducerea profiturilor şi a veniturilor acţionarilor sau. riscurile.şi cu cel central . ieşirea din afaceri a băncii. Gestionarea riscurilor presupune ansamblul instrumentelor. opţiunile. 6 . Consecinţele producerii riscurilor Producerea riscurilor bancare. respectiv: o primă orientare se limitează exclusiv la instrumentele şi conceptele de bază. în ultima instanţă. minimizarea expunerii la risc. toate instrumentele care permit controlarea riscurilor.minimizarea pierderilor . organizarea activităţii în sensul optimizării evoluţiei patrimoniului. contractele la termen. ca rezultat al unui management deficitar sau al impactului şocurilor reale monetare care perturbă evoluţiile macroeconomice anticipabile. în sensul unei orientări de optimizare. contractele swap. O strategie bancară performantă trebuie să cuprindă programe şi proceduri de gestionare a riscurilor bancare care să minimizeze probabilitatea producerii acestor riscuri în concordanţă cu obiectivul principal al activităţii bancare .

ca atare. demonstrează o pierdere a încrederii deponenţilor în bancă. care nu sunt reprezentative pentru ciclul economic în ansamblu. Lipsa de lichiditate poate rezulta din imprudenţa în constituirea sau utilizarea fondurilor. Se poate aprecia că în cazul băncilor mari există două tipuri de factori principali care conduc la starea de faliment: . în primul rând. frauda este pe locul doi după riscul de credit. dar poate fi utilizată pentru a câştiga timp în perioade de criză.lipsa de lichiditate. întrucât investitorii cu amănuntul tind să fie mai puţin sensibili la calitatea creditului bancar. după riscul de credit şi lichiditate. ci o cauză secundară. Când o bancă nu-şi mai poate asigura fondurile normal şi trebuie să fie sprijinită de autoritatea de reglementare pentru o perioadă prelungită. În istoria băncilor de pretutindeni. făcând totodată obiectul acţiunilor disciplinare din partea organismelor de reglementare. Un asemenea risc devine problematic. insolvabilitatea nu reprezintă cauza principală a falimentului bancar.Riscul de lichiditate – este de natură structurală. o bancă este valabilă. Cea mai comună cauză a pierderilor din „operare” rămâne frauda internă. când piaţa realizează reducerea valorii reale a activelor la niveluri insuficiente pentru a asigura achitarea obligaţiilor. Este posibil ca nici riscul de lichiditate în sine să nu determine starea de faliment. Riscul de operare – are multe faţete şi este sursa majoră de nemulţumiri ale clienţilor.efectele pierderilor semnificative din credite. nu duc la falimentul băncii decât dacă deponenţii se aşteaptă ca guvernul să sprijine banca sau dacă aceasta are expunere mică pe pieţele cu ridicata pentru nevoile sale de finanţare. 7 . Pierderile din credite. Riscul de credit este maxim în timpul şi imediat după perioadele de recesiune. dacă pieţele au destulă încredere în bancă pentru a-i permite să dezvolte o puternică dependenţă de sursele de finanţare volatile. Riscul de credit – s-a dovedit de-a lungul timpului ca fiind cel mai periculos dintre toate. Riscul de solvabilitate – este riscul final care vizează viabilitatea afacerii. ca determinant al scăderii profitului şi pe locul trei. O bancă poate avea destule pierderi pentru a ajunge la un capital negativ şi totuşi să opereze normal. el însuşi nu determină pierderi sau reduceri de capital. . Prin definiţie. ca principala cauză a colapsului băncilor. nu mai există alt remediu decât închiderea sau preluarea ei de către o bancă mai puternică. Atâta timp cât are fonduri. retragerea masivă de depozite. Aceasta nu este o bază sănătoasă pentru strategii financiare pe termen lung.

acceptând plasamente în credite de calitate medie. Invers. creditele substandard şi cele îndoielnice. prin raportarea la standardele internaţionale sau la propria experienţă istorică a băncii. Principalii indicatori care se pot calcula pentru cuantificarea riscului de creditare sunt: • credite totale raportate la total active – cu cât ponderea creditelor în total active este mai ridicată. Profitul este sursa principală de finanţare a pierderilor. Cu cât creşterea rezervelor planificate pentru care se constituie provizioane este mai mare. Posibilităţi de cuantificare a riscurilor bancare În cadrul analizei riscurilor bancare. fondată pe ideea relaţiei bine definite a acestora cu veniturile. • • credite restante raportate la total credite – acest raport trebuie să aibă valori cât mai mici. cu atât activitatea bancară este percepută ca fiind mai riscantă. care permit evaluarea statică şi dinamică a riscurilor. tinzând către 0. dar îşi creează oportunităţi şi veniturile pot creşte. În consecinţă.„Încrederea” este aproape un sinonim pentru lichiditate. o importanţă deosebită revine cuantificării acestora. credite de calitate medie raportate la credite totale (rata riscului de credit) – exprimă direct ponderea creditelor de calitate inferioară în total credite. pe baza unor indicatori specifici. care face ca orice acţiune să fie menită să mărească simultan şi o creştere a profitului de risc. cu atât se poate presupune că banca anticipă pierderi mai mari şi că este de aşteptat o scădere a calităţii portofoliului de credite. 8 . Creditele de calitate medie cuprind: credite în observaţie. beneficiile tind să scadă dacă se acceptă numai plasamente sigure. Indicatorii riscului de creditare Riscul de credit este mai mare dacă banca adoptă o strategie agresivă de piaţă. rezerve pentru pierderi din credite raportate la total credite – exprimă anticipările manageriale privind evoluţia calităţii portofoliului de împrumuturi. • • profit brut / provizioane pentru pierderi din credite – reflectă costul acoperirii riscului de creditare asumat de bancă. dar acoperirea acestora nu este singura sa destinaţie. Gestionarea adecvată a riscurilor constituie o componentă esenţială a managementului bancar. singur riscul de lichiditate nu poate duce la falimentul băncilor.

banca face transformarea din pasive pe termen scurt în active pe termen lung. Probleme de gestiune apar acolo unde pasivele nete simple sunt poziţive. ci prin raportare: IL = ∑ pa siv e p o n de ra te _ ∑ a ctiv e p o n de rate _ Sistemele de ponderare sunt două: ponderarea cu numărul mediu de zile (luni sau ani). Indicatorii riscului de lichiditate O primă grupă de indicatori de lichiditate cuprinde: • pasivele nete simple – se calculează pentru fiecare perioadă ca diferenţă între pasivele şi activele cu aceeaşi scadenţă şi exprimă măsura în care activele scadente acoperă pasivele scadente. este aproape imposibil să se aprecieze pe baza lor viitoarele probleme legate de credit. • pasive nete cumulate – se calculează ca diferenţă între pasivele şi activele cumulate corespunzătoare fiecărei benzi de scadenţe şi sunt folosite pentru a semnala perioada de maximă nevoie de lichiditate. dar nu prin diferenţă. rezultând riscul de lichiditate. ponderarea cu numărul curent al grupei de scadenţe respective. transformarea medie a scadenţelor (TS) – exprimă în număr de zile. luni sau ani 9 . corespunzător fiecărei perioade. căci pentru acoperirea lor banca trebuie să găsească resurse suplimentare. Dacă IL <1. • indicele lichidităţii (IL) – se calculează pe baza aceloraşi date.Deoarece nici unul dintre aceşti indicatori nu anticipează. Dacă IL >1. în condiţiile curbei crescătoare a dobânzii. Valoarea optimă a acestui indicator este 1 (100%). banca nu trebuie să facă transformare de scadenţă. Dacă IL =1. banca transformă pasivele pe termen lung în active pe termen scurt.

În cazul în care raportul are valori supraunitare. O a doua grupă de indicatori cuprinde: poziţia lichidităţii – se calculează pe zile (pentru săptămâna următoare). după data de scadenţă a pasivelor. atunci activele lichide sunt insuficiente pentru onorarea integrală a obligaţiilor imediate. acest decalaj de maturitate necesitând o finanţare în cazul neprelungirii la scadenţă a resurselor. prin indicatori care. În sens invers. Dacă poziţia lichidităţii este poziţivă. Pentru ca gradul de lichiditate să poată fi mai bine perceput. de regulă.diferenţa dintre scadenţa medie ponderată a activelor bancare şi cea a pasivelor bancare. Dacă poziţia lichidităţii este negativă. atunci resursele lichide de care dispune banca depăşesc necesarul său pentru perioada corespunzătoare. ci şi în raport de alte elemente ale bilanţului. trebuie ca acesta să fie interpretat nu numai în sumă. De mare utilizare şi cu semnificaţie sunt: 10 . banca se află în ipostaza de surplus de resurse pe care trebuie să le fructifice în condiţii de maximă profitabilitate şi minim de risc. Reflectă intervalul de timp în care ajung la maturitate activele. banca se află în postura de a fi nevoită să atragă resurse. opun elemente de activ cu cele de pasiv. TS = _ ∑ a c tiv _ p o n d e r a te ∑ pa sive po nd era te e ∑ pa sive ∑ a c tiv e Transformarea medie a scadenţelor sugerează mai bine riscul de lichiditate. Pasivele imediate sunt constituite din depozitele volatile plus împrumuturi scadente de rambursat. ca raport între solicitările noi faţă de piaţă şi împrumuturile scadente: Rata = Solicitări noi de credite / Împrumuturi scadente în aceeaşi perioadă Mărimea acestui indicator trebuie să se situeze aproape de mărimea 1. pe săptămâni (pentru luna următoare) şi pe luni (pentru anul următor). Trebuie să se recurgă la surse de lichiditate pentru acoperirea acestui deficit. valoarea subunitară a raportului. ca diferenţă între activele lichide şi pasivele imediate. gradul de îndatorare pe termen scurt – se calculează pentru perioade foarte scurte de timp şi pe benzi de scadenţă. aceasta însemnând un echilibru între noile solicitări de credite şi împrumuturile scadente. Activele lichide sunt reprezentate de sumele din contul curent la Banca Centrală plus plasamentele scadente de încasat. deoarece permite exprimarea în unităţi de timp a transformării practicate.

datoria subordonată. rezerve. Indicatorii de solvabilitate În cadrul analizei efectuate de instituţiile de supraveghere şi alte organisme financiare internaţionale. Se calculează ca raport între activele lichide (numerar + depozite la vedere la BNR şi la alte bănci + sumele în tranzit + bonuri de tezaur) şi total active. • Lichiditatea globală – reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a se transforma pe termen scurt în lichidităţi. Valoarea optimă a indicatorului este de 15%. în Norma BNR nr. Aceasta cuantifică. Expunerea netă se calculează ponderând activele băncii la valoarea netă în funcţie de gradul lor de risc de credit. 8/1999 se stipulează că nivelul unei expuneri mari nu poate depăşi 20% din fondurile proprii ale băncii. la scadenţă. asociat acestora. În vederea întăririi controlului riscului de credit. Prin 11 . profit nerepartizat. • Lichiditatea în funcţie de total depozite – reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a face faţă datoriilor reprezentând totalul depozitelor şi al împrumuturilor.) cu capitalul suplimentar (alte rezerve. cont curent la BNR) de a face faţă datoriilor pe termen scurt. datorită relevanţei privind forţa financiară a băncii analizate. raportul dintre fondurile proprii de care dispune o bancă şi calitatea activelor din punct de vedere al riscului de rambursare. o atenţie deosebită este acordată ratei de solvabilitate. Fondurile proprii se determină prin însumarea capitalului propriu (capital social. subvenţii pentru investiţii. pentru a satisface obligaţiile de plăţi exigibile. iar suma totală a expunerilor mari nu va putea depăşi de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale băncii. • Lichiditatea imediată – reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de trezorerie (numerar. Valoarea 1 a acestei rate exprimă o situaţie normală. etc. dar variază în funcţie de gradul de dezvoltare a pieţelor financiare secundare şi de volatilitatea depozitelor la vedere. O rată scăzută sub 1 înseamnă un exces de lichiditate şi un profit diminuat. Se calculează ca raport între activele lichide şi total depozite.• Total credite acordate / total depozite – reflectă proporţia din resursele atrase de la deponenţi care este împrumutată altor clienţi. în principal. diferenţe favorabile din reevaluarea patrimoniului). calculându-se prin raportarea activelor lichide la depozitele la vedere. prime legate de capital.

dar poate fi şi expresia unui plasament în active foarte riscante. marja constantă arată că banca are dificultăţi în obţinerea profitului. Marja netă a dobânzii = venituri din dobânzi – cheltuieli cu dobânzile Marja procentuală brută a dobânzii bancare – se calculează prin raportarea marjei nete a dobânzii la total active generatoare de venituri (de la care se încasează dobânzi). datorită costurilor mari ale fondurilor. Indicele de sensibilitate a băncii la variaţia ratei dobânzii pe piaţă = active sensibile / pasive sensibile. • • • Băncile de detaliu înregistrează marje nete de dobânzi mai ridicate. • • • • • Rata GAP relativă = GAP / total active. în timp ce băncile mari unele mai scăzute. împrumuturi de pe piaţă sau de la Banca Centrală). marja ridicată este expresia succeselor în managementul activelor şi pasivelor. Indicatorul GAP(ecartul) – se calculează ca diferenţă între activele sensibile la dobândă (instrumente de credit cu dobânzi variabile) şi pasivele sensibile la dobândă (depozite cu dobânzi variabile. Indicatorii riscului ratei dobânzii Indicatorii riscului ratei dobânzii în practica bancară sunt: • Riscul ratei dobânzii – se calculează ca raport între activele productive şi pasivele purtătoare de dobânzi. Marja procentuală netă a dobânzii bancare – se calculează ca raport între nivelul mediu al ratei dobânzii active şi nivelul mediu al ratei dobânzii pasive. Marja netă a dobânzii bancare – exprimă în unităţi monetare diferenţa dintre veniturile din dobânzi aferente activelor valorificabile şi cheltuielile cu dobânzile corespunzătoare.expunere mare se înţelege expunerea netă faţă de un singur debitor a cărei valoare reprezintă cel puţin 10 din fondurile proprii ale băncii. 12 • . În ceea ce priveşte semnificaţia potenţială: • marja scăzută este expresia unei mari dependenţe de dobânzi pe termen scurt şi pasive volatile.

Multe riscuri prezintă trăsături comune (cause. .riscul concurenţial. .risc legat de telecomunicaţii. 1994 13 . * Henri-Pierre Maders "Audit operationnel dans les banques".riscul privind prelucrarea informaţiilor . O clasificare propusă de Henri-Pierre Maders* este cea în riscuri clasice şi riscuri specifice ale băncii: I Riscurile clasice: a) Riscurile comerciale . . şi mai ridicată dacă ratele dobânzii cresc.Clasificarea riscurilor bancare Gruparea riscurilor bancare în clase şi tipuri de risc este necesară atât în scop didactic. Băncile care îşi propun să evite acest risc. Paris. Ca orice societate.riscul de prelucrare a operaţiilor. datorită dificultăţilor de previzionare a ratei dobânzii. Dacă banca analizată are acest indice peste 1.2. 1. .riscul privind sistemul informaţional.riscul de imagine comercială. profitabilitatea băncii va fi mai scăzută dacă ratele dobânzii scad. metode de evaluare etc. c) Riscuri operaţionale şi tehnice: .riscul accidental.riscul de fraudă. MAD.) şi tratarea lor corelată permite observaţii ce pot facilita atât înţelegerea procesului de gestiune. . . instrumente/tehnici de gestiune.Valoarea maximă a acestui indicator este 1. cât şi asimilarea unor procedee şi tehnici. .riscul produsului nou.riscul studiilor informatice. au acest indicator foarte aproape de 1. iar altele sunt specifice numai societăţilor bancare. banca se confruntă cu un număr mare de riscuri. Unele dintre acestea se regăsesc la nivelul oricărei întreprinderi. b) Riscurile asupra bunurilor şi persoanelor: . cât şi practic. urmărindu-se o scădere cât mai mare a acestuia.riscul de deturnare de fonduri.

14 .risc interbancar.risc de capital (de solvabilitate).riscul strategic. .risc de dependenţă tehnologică.risc de lichiditate.risc de rată a dobânzii.risc de credit. Toate aceste tipuri de riscuri sunt sugestiv ilustrate prin "constelaţia" riscurilor bancare din figura 1. .risc de deficienţă funcţională. .risc de rată de schimb (curs de schimb).risc de piaţă. II Riscurile specifice băncilor a) Riscuri financiare . .risc de comunicare.risc de ţară. . b) Risc de contarpartidă . .risc de subcontractare. .d) Riscuri de gestiune internă .risc de gestiune a personalului. . .riscul de reglementare. . . .riscul deontologic. .

15 .

sistematic COSTURI ⇓ Riscuri tehnice Riscuri operaţionale Riscuri economice Erori de previziune Riscuri tehnice Tehnologii.Y. Schimb confidenţialitate. uman. Administraţie. (Disponibilitate. acţionari dezbinaţi. integritate. faliment Riscuri ambientale Risc sectorial sau geografic (risc de ţară. insuficienţă organizatorică…) Riscuri de strategie Orientare necorespunzatoare Dezechilibre/mijloace/ finalitate/renatbilitate/risc Imagine. deontologiei Riscuri politice Riscuri bancare şi nebancare COSTURI Valoare expusă riscului (Value at Risk) risc maxim admisibil ALEGERE Riscuri externe Politică. Gestiune internă Riscuri de contrapartidă Semnătură. social. Rată.Figura 1.rentabilitate Lipsă de Legislaţie. fiscalităţii. Rentabilitate. mise en oeuvre du control interne des risques des banques". comunicare Riscuri etice Nerespectarea reglementărilor. Solvabilitate. conferinţa de la Grenoble. dispersia riscurilor) Risc sistemului Riscurile de piaţă informatic Lichiditate. deturnări de fonduri) Riscuri privind alte activităţi (riscuri nebancare) Riscuri diverse * Sursa: P. funcţionalitate. credit. 1996 16 .: Constelaţia riscurilor bancare* Risc de management (Conducere slab informată sau nepregătită. Thoraval "Evolusion. fraude.

precum şi crearea unui comitet de marketing. a2) Riscul concurenţial sau risc sectorial datorat riscului legat de poziţia băncii pe o piaţă. o reţea 17 . Acest risc poate genera o investiţie nerentabilă şi o scădere a activităţilor curente ale băncii. crearea unui comitet de marketing. Se recomandă. depăşirea nivelului planificat al costurilor specifice şi lipsa de profesionalism a echipei manageriale.I Riscurile clasice (riscuri de întreprindere) decurg din faptul că banca este o afacere în care se angajează oameni. segmentarea comportamentală a clienţilor şi crearea unui comitet de comunicare externă. b) Riscurile asupra bunurilor şi persoanelor sunt: b1) Riscul accidental (risc de insecuritate fizică) se datorează unui eveniment întâmplător care pune în pericol securitatea fizică a bunurilor sau personalului băncii (exemplu: un colaborator suferă un accident rutier cu un vehicul al băncii). Cauzele acestui risc pot fi articolele defavorabile apărute în presă sau relaţii slabe cu publicul. a clienţilor actuali sau potenţiali. Riscul produsului nou poate fi gestionat prin realizarea studiilor de piaţă. ceea ce duce la scăderea nivelului de activitate şi necesitatea de a soluţiona reclamaţiile de la clienţi. Se recomandă chestionarea clienţilor. o mai bună coordonare a relaţiilor cu publicul. capitaluri şi care se confruntă cu riscuri de unde pot rezulta câştiguri sau pierderi: a) Riscurile comerciale sunt: a1) Riscul produsului nou sau riscul lansării produsului sau risc concurenţial se datorează inadecvării unui produs sau serviciu la nevoile clienţilor sau al concurenţei. faţă de activitatea comercială a băncii. Poate fi generat de concentrare puternică a rentabilităţii într-un număr restrâns de pieţe şi duce la pierderi financiare şi o rentabilitate scăzută. pentru atenuarea acestui risc. Cauzele sunt studiul insuficient al produsului sau al piaţei şi înregistrarea unei cereri sub nivelul anticipat. calcularea indicatorilor de activitate pe baza pieţei şi analiza marjelor şi a angajamentelor pe categorii de pieţe. a3) Riscul imaginii comerciale sau riscul politicii comerciale se datorează percepţiei negative. punerea în aplicare a unui management eficient. Banca are în activitatea sa o fundamentare materială prin echipamente şi instalaţii specifice: seifuri şi mijloace de protecţie a valorilor prin sisteme de alarmă şi pază. interogarea clientelei. la un moment dat.

realizare. control la primul nivel). a familiilor lor sau clienţilor băncii. Se recomandă încheierea de contracte de asigurare. utilizarea camerelor de luat vederi. atunci când nu pot fi detectate din timp şi recuperate.informatică cuprinzând propria reţea de calculatoare. respectarea normelor de securitate şi crearea unui comitet de securitate funcţional. punerea în aplicare a procedurilor interne de securitate. crearea unui comitet de organizare şi informatică. riscul calităţii serviciilor. singur sau cu ajutorul complicilor. deteriorarea imginii băncii şi necesită timp pentru corectarea greşelilor. angajarea agenţilor de securitate. Poate genera acordarea de despăgubiri financiare. cât şi sistemul de interconexiune a sistemelor sale cu exteriorul. coduri de acces confidenţiale. înregistrându-se o creştere a poliţei de asigurare. b3) Riscul de deturnare de fonduri (risc de furt) este cauzat de operaţii neautorizate efectuate de un angajat al băncii în favoarea sa. Cauzele acestui risc pot fi: eroarea de înţelegere. Fraudele pot afecta sensibil rentabilitatea băncii. c) Riscurile operaţionale şi tehnice sunt: c1) Riscul de prelucrare a operaţiilor (risc operaţional. iar protecţia se asigură prin echipamente de înaltă performanţă. Se datorează neseparării sarcinilor unui angajat sau excesului de încredere acordat unui angajat "model". separarea funcţiilor (autorizare. crearea unui serviciu de control. Se datorează nerespectării normelor de securitate şi întreţinerii defectuoase a bunurilor băncii. Apare datorită comiterii unor furturi sau a unor acte contrare intereselor băncii de către angajaţii acesteia. supravegherea permanentă a conturilor. slăbirea încrederii şi afectarea imaginii băncii. pregătirea personalului.office") se datorează modului de prelucrare administrativă şi contabilă a operaţiilor. prin circuite de rezervă. Conduce la acordarea de despăgubiri clienţilor. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă: o bună separare a funcţiilor angajaţilor. prin verificarea preventivă şi prin asigurări corespunzătoare de acoperire a riscurilor. tablouri de bord ale activităţilor. b2) Riscul de fraudă (sau risc de insecuritate fizică) se datorează unui eveniment inteţionat care vizează securitatea fizică a bunurilor şi personalului. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă folosirea de proceduri eficiente. atribuirea angajaţilor băncii de portofolii de clienţi pe durate determinate. de contabilizare. risc administrativ. reavoinţă şi proceduri de control ineficiente. risc "back . dezvoltarea mobilităţii interne. 18 . Pentru gestionarea acestui risc se recomandă încheierea de contracte de asigurare.

sisteme). divulgării informaţiilor confidenţiale. baze de date. slabei acoperiri informaţionale. Acestea determină reclamaţii din partea clienţilor şi deteriorarea imaginii băncii. crearea unui comitet de supraveghere şi informatică. c5) Riscul legat de telecomunicaţii se datorează riscului de pierdere a informaţiilor prin alterarea suportului de date transmise de către bancă (telefon. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă planificarea riguroasă a prelucrărilor. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă realizarea unei modelări a sistemului informaţional cu ajutorul unei metode. Modificările sistemului de impozitare. telex. Reglementările noi privind leasingul sau fondurile comune de creanţe au schimbat preferinţele clienţilor cu privire la operaţiuni şi acestea au determinat orientări structurale şi organizatorice sau au dus chiar la diminuarea activităţii bancare. Poate antrena fraude şi erori de contabilizare. Cauze: erori de percepere şi metode de control ineficiente. riscul de pătrundere. se datorează arhitecturii generale a sistemului informaţional (aplicaţii. Cauze pot fi: lipsa de viziune globală asupra sistemului informaţional. neînţelegerea între beneficiar şi informatician şi nememorarea operaţiilor. d) Riscurile de gestiune internă sunt: d1) Riscul de reglementare (risc judiciar. risc de securitate logică.c2) Riscul sistemului informaţional sau risc de arhitectură. crearea unui comitet de organizare şi informatică. riscul de alterare a datelor) se datorează modului de funcţionere a aplicaţiilor şi sistemului logic pe care îl utilizează banca. a materialelor folosite (calculatoare. ca de exemplu Merise. fiscal sau penal) apare datorită neaplicării dispoziţiilor legale sau a reglemntărilor în vigoare. muncă suplimentară şi reclamaţii ale clienţilor. plan de securitate. respectiv creşterea impozitelor pentru dobânzi din anumite operaţii şi scăderea impozitelor pentru câştigurile din alte operaţii pot duce la 19 . monitoare) şi modului de organizare a prelucrărilor (în timp real sau după procesare) băncii. Cauzele acestui risc pot fi: slaba pregătire a echipei de implementare. alcătuirea unui plan de supraveghere (fişiere sursă. Se recomandă codarea datelor confidenţiale. dezvoltarea controlului la primul nivel. Poate fi generat de greşelile de planificare a înregistrărilor informatice şi produce întârzierea prelucrărilor. c3) Riscul studiilor informatice (risc aplicativ. e-mail). crearea unui comitet de organizare şi informatică. aplicaţii). c4) Riscul prelucrărilor informatice (risc de sistem. datorită erorilor de înţelegere. risc de concepţie sau de securitate logică) se produce în faza de concepere a programelor informatice.

elaborarea unui proiect de strategie. de politică generală) exprimă probabilitate de a nu alege strategia optimă în condiţiile date. Cauze: nepunerea de către bancă. Acest risc poate antrena pierderi financiare şi deteriorarea imaginii băncii. Consecinţe: sancţiuni ale autorităţilor bancare . În concluzie. conduita celor care o exercită. Riscul deontologic sau riscul de control intern se datorează neplicării de către bancă a principiilor deontologice ale sectorului bancar. audit. profesia de bancher este o profesie cu o amplă deontologie. d2) Riscul deontologic Deontologia reprezintă ansamblul de reguli şi îndatoriri pe care le impune o profesie. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă consultarea experţilor. d4) Riscul de deficienţă funcţională (risc funcţional) se datorează absenţei sau slabei organizări a mai multor factori importanti de gestiune ai băncii (contabilitate. resurse umane. achiziţii de bunuri. Cauzele acestui risc sunt: aplicarea unei politici de reducere a personalului băncii în scopul realizării de economii la 20 . avantaje. Angajatul unei bănci nu trebuie: - Cosecinţele acesui risc pot fi sancţiunile administrative şi penale. să aibă un comportament exemplar. marketing). în cazul unei demisii să nu producă pagube băncii. control de gestiune. control intern. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă redactarea unui cod deontologic şi crearea unui comitet deontologic. profite de informaţiile confidenţiale în avantajul lui. cadouri. raporturile dintre cel ce profesează şi client sau public. produse şi zone geografice pe care o implică definirea strategiei băncii într-un mediu complex. abuzeze de poziţia lui în materie de credite. Angajatul băncii trebuie: să fie transparent în ceea ce priveşte activităţile personale. crearea unui comitet de strategie. să furnizeze informaţii despre operaţiunile clienţilor sau cele ale băncii. utilizeze bunuri ale bănci în scop personal. El este inerent oricărei selecţii de pieţe.modificarea preferinţelor privind instrumentele de economisire. d3) Riscul strategic (risc de management. în aplicare a unei legi sau reglementări în scopul dezvoltării activităţii sale. intenţionat. organizare.amenzi sau retragerea autorizaţiei de funcţionare.

Este un risc de calitate profesională care poate implica erori mai mari sau mai mici. d5) Riscul de gestiune a personalului (de organizare. Poate fi urmarea unui anunţ comercial sau financiar.cheltuielile cu personalul. un interviu al unui director al băncii pentru o publicaţie economică şi datorită analizelor făcute de instituţii specializate în momentul fuziunii-achiziţiei. d6) Riscul de subcontractare (risc de dependenţă) determinat de contractarea de către bancă a unui personal interimar sau prestatori de servicii (în special în domeniul informatic). Pentru gestionarea acestui risc se recomandă crearea unui comitet de comunicare financiară însărcinat cu evaluarea comunicărilor exterioare. cât şi prin acţiuni de completare a cunoştinţelor şi ridicare a nivelului profesional. d7) Riscul de dependenţă tehnologică determinat de utilizarea unor tehnologii care conectează banca cu un anumit furnizor al său. Se recomandă încheierea unor contracte ferme şi cu specificarea unor penalităţi în caz de nerespectare a clauzelor contractuale. d8) Riscul de comunicare corespunde riscului financiar sau comercial legat de comunicarea externă de către bancă a rezultatelor şi startegiei sale. 21 de nedivulgare a anumitor . Apariţia acestui risc poate face imposibilă asigurarea funcţionalităţii aplicaţiei informatice. Apare din cauza aplicării unui management neadecvat specificului socio-cultural al diferitelor ţări în care banca are filiale ceea ce duce la revendicări sociale şi nemotivarea personalului. riscurilor potenţiale de divulgare şi informaţii. Acest tip de risc apare datorită caracteristicilor componentelor în funcţie de producător. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă o mai bună pregătire a personalului conform posturilor ocupate (calitate şi cantitate). cu consecinţe catastrofale sau nesemnificative. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă punerea în aplicare a unui management specific ţării în care banca îşi desfăşoară activitatea şi crearea unui comitet de resurse umane. atât prin nivelul de acceptare la angajare. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă utilizarea unei tehnologii comună mai multor producători. uman sau social) apare datorită pregătirii insuficiente a personalului sau datorită sistemului de gestiune a resurselor umane ale băncii. costului de înlocuire a aplicaţiei sau a modului de lucru. Din acest motiv se poate ajunge la imposibilitatea înlocuirii sistemului informatic. Consecinţe pot fi: pierderea independenţei băncii şi pierderi datorate de reacţia concurenţilor. De aceea trebuie acordată o atenţie deosebită pregătirii profesionale. datorită lipsei de competenţă tehnică a personalului.

Faţă de dobânda prevăzută în contract. • să scadă generând diminuarea veniturilor pentru creditor şi a obligaţiilor pentru debitori. Băncile pot gestiona riscul de rată a dobânzii prin adaptarea duratei sau prin sau prin adoptarea uneia din metodele de inginerie financiară. volumul. Instrumentele ingineriei financiare (metodele de acoperire a gap-ului) sunt activităţile extrabilanţiere pe care le desfăşoară băncile sub forma: swap de rată a dobânzii. generând sporirea veniturilor pentru creditor şi a obligaţiilor pentru debitori. O modificare neprevizibilă a ratelor de dobândă poate afecta serios rentabilitatea unei bănci şi astfel valoarea adăugată a acţionarilor. 22 . - care dobânzile cresc.II Riscuri specifice băncilor sunt reprezentate de: a) Riscurile financiare Ele pot fi considerate cel mai important grup de riscuri bancare datorită faptului că proasta lui gestionare produce cele mai multe falimente bancare. atât în ceea ce priveşte nivelul stabilit în contract. pasivelor sensibile şi a elementelor extrabilanţiere. cât şi a scadenţei activelor. În acest grup de riscuri se includ: a1) Riscul de rată a dobânzii Reprezintă diminuării veniturilor bancare şi a profiturilor ca urmare a evoluţiei ratei dobânzii. Durata măsoară perioada de recuperare efectivă a unui element de activ sau pasiv (măsurată în unităţi de timp). Riscul variaţiei ratei de dobândă se măsoară prin gradul de sensibilitate al activelor şi pasivelor (relativ) sau gap (absolut). Acest tip de risc se datorează acordării neechilibrate a creditelor cu rată de dobândă fixă şi a celor cu rată de dobândă variabilă cât şi datorită faptului că banca fixează un nivel al ratei defavorabil faţă de nivelul de piaţă. dobânda de piaţă poate să se modifice astfel: • să crească. Interesele părţilor sunt contrare şi: - debitorul poate solicita rambursări anticipate în cazul în care dobânzile scad faţă de creditorii băncii pot solicita denunţarea contractului şi retragerea depunerilor situaţie în Riscul de rată a dobânzii apare datorită necorelării ratei dobânzii.

modificarea neaşteptată a ratelor generează riscul de dobândă. Prin natura lor. caps. Întrucât creşterea previzibilă a dobânzii este cuprinsă în calculul marjei nete a dobânzii. pune în evidenţă relaţia dintre riscul de rată a dobânzii al unei instituţii financiare. Figura 2. opţiuni. măsurat prin modificările neprevizibile ale ratei dobânzii. şi speră ca rata dobânzii să nu crească mai mult decât s-a prevăzut. şi modificările în valoarea ei de piaţă. Figura 2. Instituţia financiară este mai sensibilă la 23 . Modificările neprevizibile şi nefavorabile reduc marja netă a dobânzii şi profiturile bancare.- operaţiuni futures. o bancă stabileşte o rată a dobânzii fixă la un împrumut cu o scadenţă mai mare decât scadenţa sursei de finanţare a împrumutului. : Relaţia dintre riscul de rata a dobânzii şi valoarea de piaţă a unei instituţii financiare Instituţia de economii şi de împrumuturi Modificarea valorii firmei Banca Modificarea neprevăzută a ratei dobânzii Se presupune că atât banca cât şi instituţia de credit au un gap negativ al duratei (adică depozitele pe termen scurt şi credite pe termen lung). băncile mizează pe modificarea retelor de dobândă. De exemplu. floors.

a2) Riscul de rată de schimb Riscul de schimb este riscul de a înregistra pierderi datorită variaţiei cursului monedei naţionale în raport cu o monedă străină (de referinţă) la băncile care au creanţe şi datorii în monede străine. a3) Riscul de lichiditate (risc de finanţare) Reprezintă dificultatea băncii de a procura resursele necesare pentru a face faţă propriilor angajamente la un moment dat. Dacă ratele dobânzii cresc neprevăzut. Modificarea dobânzilor poate duce la migrarea capitalurilor. În condiţiile mobilităţii capitalului este importantă legea parităţii dobânzilor sau legea lui J. CF = cursul forward (peste 3 luni). factorul de convertire este egal cu 4.CS ] 1 + di = CS 1 + de Pentru cursul forward peste 3 luni. În condiţiile în care sursul de schimb are la bază teoria parităţii puterii de cumpărare (PPC). atunci valoarea de piaţă a instituţiei financiare va scădea mai mult decât valoarea de piaţă a băncii şi invers. fapt determinat de mobilitatea capitalului. conform căreia un bun identic. (USD) = ds - CSt . a = factorul de converire pentru a ajunge la expresia anuală. conform căreia: Dob.1 .CSt CSt Conform teoriei parităţii ratei dobânzii: unde: CS = cursul spot. produs oriunde. di = dobânda internă. Acest risc este strâns legat de riscul ratei dabânzii.modificarea neprevăzută a ratei dobânzii. Nivelul cursului de schimb poate fi influenţat sau nu de modificarea dobânzilor în cele două ţări. are acelaşi preţ. Este cauzat de: 24 . de = dobânda externă. Fisher. rezultă că modificările preţurilor interne vor determina modificări ale cursului de schimb. situaţie reflectată printr-o pantă mai mică a graficului. iar pentru cursul forward peste 1 lună factorul de convertire este egal cu 12. a[CF .

riscul de lichiditate este legat de capacitatea băncii de a-şi mobiliza resurse la costuri normale. utilizare în scară.- structura dezechilibrată a bilanţului (credite pe termen mediu şi lung finanţate din sau de retragerea masivă a depozitelor de către clientelă ca urmare a pierderii într-o depozite la vedere). . sructura lor financiară. cresterea nerambursărilor de către clienţii în dificultate care generează rentabilitatea băncilor. determină pierderi din ce în ce mai importante. toate aceste elementeamplifică posibilitatea realizării riscului de lichidităţi. Creşterea riscurilor bancare în ansamblul lor. tot mai costisitoare în condiţiile în care cererea creşte pe măsură ce deponenţii îşi retrag depozitele.contractarea de împrumuturi de la alte bănci. nivelul dobânzii la care îşi procură resursele.utilizarea tuturor disponibilităţilor existente. inclusiv cele din conturile băncii de la banca centrală. nivelul rating-ului. În condiţii normale. . Lichiditatea este asigurată prin condiţiile de acces ale băncilor la piaţa monetară. Accesul la resurse este diferenţiat. pe timpul duratei minime de lichidare a poziţiilor (titluri sau devize). în condiţiile actuale. prin:   volumul resurselor de care poate beneficia. bancă sau faţă de ansamblul sistemului bancar. Riscul de piaţă intervine datorită faptului că preţurile acestor valori sunt determinate de piaţă şi datorită înrăutăţirii situaţiei financiare a 25 . Riscul de lichiditate este amplificat. expresie a situaţiei financiare globale. În aceste situaţii băncile vor proceda la: .lichidarea activelor (titluri şi alte deţineri). şi de dezvoltarea operaţiunilor cu instrumente derivate. Pentru bancă această retragere masivă are urmări negative care. în funcţie de calitatea semnăturii unei bănci. care sunt determinate de: nevoile de resurse şi regularitatea lor. orientările spre plasamentele de capital reduc volumul depozitelor bancare şi reduc baza de afaceri a băncilor. a4) Riscul de piaţă (de variaţie a valorii activelor financiare) Se referă la deviaţiile nefavorabile ale valorii de piaţă ale poziţiilor. calitatea planificării în decursul timpului.

În cazul apariţiei acestui risc. - 26 . Pentru a controla riscul de piaţă trebuie ca variaţiile unui portofoliu de instrumente să fie inferioare unui plafon stabilit. Riscul de piaţă se determină pornind de la instabilitatea parametrilor de piaţă: dobândă. de lichidităţi. Astfel. de posibilităţile proprii de a răpunde solicitanţilor. a5) Riscul de capital (de solvabilitate) Reprezintă riscul de a nu dispune de fonduri suficiente pentru a acoperi eventualele pierderi. indici bursieri. pe o piaţă lipsită de lichiditate tranzacţiile fiind dificil de realizat şi foarte costisitoare.societăţilor care au emis acţiunile deţinute în portofoliul băncii şi nediversificării portofoliului de titluri. Utilizarea acestei metode dă posibilitatea evaluării capitalului şi deci a fondurilor proprii necesare acoperirii riscului de pierdere potenţial. Adecvarea fondurilor proprii în funcţie de riscuri ocupă un loc central în gestiunea riscurilor şi face obiectul reglementărilor prudenţiale. În aceste condiţii se observă că acest capital propriu este destinat acoperirii efectelor negative ale riscurilor. adică să aibă din start un capital corelat cu mărimea riscurilor asumate. Instabilitatea se măsoară prin volatilitate. Pentru evaluare riscului de piaţă se utilizează metoda VAR (Value at Risk). situaţie în care se recomandă termene lungi pentru lichidarea poziţiilor. care reprezintă pierderi pentru bănci. banca trebuie să aibă posibilitatea de acoperire a lui. Acest risc depinde de: fondurile proprii disponibile. care urmăreşte să realizeze o proporţie minimă între capitaluri şi activele riscante (8%). începând cu 1992. Pentru înlăturarea riscului de piaţă trebuie: evaluat periodic portofoliul fără a neglija costul tranzacţiilor mai mari în situaţia lipsei supravegheată piaţa bursieră. norma Cooke. gradul de risc al operaţiunilor asumate (riscuri asumate). în momentul în care poziţiile devin nefavorabile se recomandă lichidarea cât mai repede pentru a diminua pierderile. Riscul de piaţă este influenţat de lichiditatea pieţei. curs de schimb. VAR permite calcularea pierderii pe un orizont de timp dat şi ajută la luarea deciziei în ceea ce priveşte valoarea acceptată a riscului de pierdere. Se aplică.

Una din măsurile principale de prevenire a riscurilor este sistemul de delegare a deciziilor. astfel: b1) Riscul de credit (risc de insolvabilitate a debitorilor. Prin acest sistem se :    descentralizează deciziile. comitete abilitate să decidă asupra acordării creditului. Decizia de acordare a creditelor întreprinderilor se ia pe baza unei analize complexe şi multilaterale a proiectelor: prin prisma eficienţei economice. elemente de aritmetică a informaţiilor. comportamentului moral. credibilităţii echipei de conducere. în măsură să asigure o departajare în alegerea clienţilor potenţiali. angajează responsabilităţi colective prin comisii. iar banca pentru prevenirea riscului de credit trebuie să ia măsuri de prevenire din timp printr-o strictă selecţie a debitorilor. elemnte de hazard moral. prin utilizarea metodelor de credit scoring. sisteme în care o importanţă deosebită o au criteriile de selecţie care trebuie să fie restrânse ca număr.b) Riscurile de contrapartidă (de parteneriat) Ele apar datorită faptului că băncile desfăşoară relaţii de parteneriat cu deponenţii şi creditorii şi cu o multitudine de debitori. titulari de credite. dobânzi sau cursuri valutare. a posibilităţii de a asigura rambursarea creditului în condiţiile date. angajează responsabilităţi personale în anumite limite. 27 . rezultatele analizei financiare a situaţiei globale într-o perioadă semnificativă. În funcţie de operaţiile efectuate de bancă pot apărea riscuri de parteneriat decurgând din credite. familiale. de acordare a creditelor în funcţie de riscuri. - Distribuirea creditelor acordate persoanelor privind necesităţile lor casnice. iar ca o situaţie extremă falimentul debitorului când pierderile sunt irecuperabile. se axează pe utilizarea metodelor informatice. risc de nerambursare) Reprezintă riscul pierderilor determinate de încălcarea obligaţiilor debitorilor prevăzute în contractul de credit. dar de mare semnificaţie. Manifestările acestui risc sunt: întârzierea plăţii dobânzilor sau a ratelor. potrivit unei scări graduale stabilite. Falimentul unui client este rezultatul unei evoluţii care s-a degradat în timp. sau alte persoane beneficiare de serviciile furnizate de bancă. aprecierile fundamentate asupra motivaţiei profesionale.

întrucât activitatea se desfăşoară într-o ţară dată. Riscul de ţără cuprinde următoarele tipuri de riscuri: ℵ riscul creditului.Actualizarea bazei de date a clienţilor permite urmărirea condiţiilor de utilizare a creditului până la rambursare. constituirea unui comitet financiar. b3) Riscul de ţară (risc suveran) Corespunde atât valorii totale a creanţelor asupra debitorilor privaţi sau publici. În cazul riscului de ţără. ℵ Riscul creditului În analiză nu trebuie confundat riscul de ţară cu riscul implicat în procesul creditării. b2) Riscul interbancar (risc de contrapartidă interbancară. căruia i se acordă o asistenţă sporită. În cazul tranzacţiilor internaţionale. Pentru gestionarea acestui tip de risc se recomandă supravegherea constantă a ţărilor su risc. crize agricole şi petroliere. revoluţii. risc de semnătură interbancară. risc de piaţă) Se înregistrează datorită riscului de pierdere al băncii la acordarea unui credit altei bănci. în care debitorul nu-şi poate rambursa creditele. ℑ riscul politic. Sesizarea modificării calităţii creanţelor se evidenţiază în gestiunea băncii schimbând totodată şi optica şi procedeele de lucru faţă de clientul respectiv. conducere defectuoasă. din aceste motive. precum şi renegocierea preţurilor. cât şi totalităţii creanţelor asupra debitorilor rezidenţi ai ţărilor considerate fără risc. ℜ riscul economic. Pentru gestionarea acestui tip de risc se recomandă selectarea contrapartidelor pe baza rating-ului intern şi extern. constituirea de provizioane. subscrierea la asigurarea COFACE. un procent important al debitorilor îl constituie întreprinderile publice. rezidenţi ai ţării cu risc. crearea unui comitet financiar. insolvabilitatea debitorului se datorează localizării geografice. conjunctură economică şi politică defavorabilă. dar care au naţionalitatea ţărilor cu risc. apelarea la piaţa secundară de creanţe. Riscul este generat de războaie. sesizându-se din timp orice schimbări în patrimoniul şi evoluţia activităţii clientului care ar putea afecta îndeplinirea obligaţiilor contractuale ale debitorului. atât o pierdere de capital cât şi de interese. Se înregistrează. catastrofe naturale. supravegherea constantă a partenerului. Pentru acestea din 28 . organismele guvernamentale sau statele suverane. schimbări de guverne.

de unde şi necesitatea abordării globale a riscului. accidentarea în cădere a unui client într-una din agenţiile băncii (ce dă naştere unei răspunderi civile a băncii) 29 . Instabilitatea politică a unui stat. În acest context riscurile pure se caracterizează prin aceea că expunerea este generată de activităţile şi procesele bancare cu potenţial de a produce evenimente care să se soldeze cu pierderi. în funcţie de amploarea sa. ℑ Riscul politic Riscul politic. 1. Crizele economice provoacă adesea schimbări de regim politic. ℜ Riscul economic Riscul economic provine din incapacitatea autorităţilor monetare ale unei ţări străine de a transfera spre creditori dobânzile şi împrumuturile obţinute de entităţi publice şi private. naţionalizarea cu sau fără indemnizare. Instabilitatea politică se repercutează asupra situaţiei aconomice şi financiare în ansamblu.2. refuzul de a recunoaşte angajamentele luate sub guvernele precedente. limitarea sau interzicerea ieşirilor de capital.Astfel de evenimente pot fi considerate fraudele în efectuarea unor plăţi. crescând astfel riscul creditului. deşi generată de acelaşi ansamblu de activităţi. este una din componentele principale ale riscului de ţară. poate fi privită din doua puncte de vedere: ca expunere inerentă şi ca expunere suplimentară sau subiectivă.urmă. cu o capacitate suficientă de rambursare. Întreprinderile private pot fi solvabile. Acest risc este legat de situaţia economică şi monatară a ţării debitoare.1. pune creditorul într-una din următoarele situaţii:      repunerea în cauză a contractelor sau renegocierea lor. Clasificarea riscurilor în funcţie de gradul de expunere la risc Expunerea la risc a unei insitituţii financiare. dar lipsa rezervelor în devize nu permite transferuri către străinătate. limitarea sau interzicerea investiţiilor străine. numit şi risc suveran. ratingul nu se desfăşoară după procedurile curente datorită lipsei documentelor financiare cum sunt bilanţul şi contul de profit şi pierdere. incapabilă să-şi asigure serviciul datoriei externe.

firt de valori la alţi prestatori. riscuri de răspundere. Pentru cea de-a doua categorie. cecuri de rescumpărare. tâlhării (furt de seifuri). bancnote false. Cheltuielile suplimentare pot rezulta din credite nerambursate la scadenţă. activităţi proprii filialelor. erori de gestiune a contrurilor şi serviciilor de fructificare a economiilor. avariere a clădirilor în curs de construire. nerecuperare a pierderilor. riscuri criminale şi frauduloase. Riscurile financiare pot apare ca pierderi complete de date.Această expunere poate genera şi cheltuieli suplimentare şi deci (potenţial) şi pierderi. accidente de circulaţie. răpiri de persoane (în tmpul transportului). În tabel cele două tipuri de riscuri sunt exemplificate cu ajutorul câtorva categorii de riscuri bancare. distrugere a arhivelor. punerea în discuţie a mijloacelor folosite. acordări abusive de credite. atac armat. riscuri financiare. pierderi de cecuri în curs de încasare. utilizarea frauduloasă a unei operaţii de către un salariat. duplicarea şi contrafacerea cărţilor şi a cecurilor. Riscuri de răspundere: nerespectarea normelor privind deschiderea de conturi. riscurile lucrative sau speculative. Demarcaţia dintre cele două tipuri de riscuri nu este netă. toate tipurile de deturnări de fonduri (inclusive informatice). Riscurile criminale şi frauduloase: pătrunderi în fişierele informatice. furt.sau degradarea mediului ambiant de către active dobândite de bancă în urma exercitării unor drepturi de ipotecă (încălcarea normelor de poluare) etc. utilizarea frauduloasă a unei operaţii de către terţi. după cum se poate observa şi din tabelul 1. Riscurile fizice se pot manifesta ca distrugere a clădirilor. suspendări abusive de credite. furt de valori pe parcursul transportului. furt în urma unor ostatici la domiciliul unui salariat. pierderi de cecuri returnare de agenţii . greşeli de consultanţă în ingineria financiară. pierderi la portofoliul de titluri sau o structură defectuasă a activelor bancare. distrugere a liniilor de telecomunicaţii. avariere a maşinilor şi materialelor diverse. riscurile pure se pot împarţi în: riscuri fizice. pierderi de efecte în contul clienţilor. răspunderea cenzorilor. pierderi de efecte (inclusive informatice). distrugere a materialului în cursul transportului. întocmirea dosarului de credit pe bază de falsuri. utilizarea frauduloasă a mijloacelor de plată. expunerea este generată de încercarea de a obţine profit mai mare.La rândul lor. deturnare de fonduri de către un salariat. erori de ordin bursier în operaţiile cu titluri. 30 .

reglementări şi alte acte normative Tablul 1. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de caracteristica bancară O altă clasificare a riscurilor bancare este cea care are la bază gama de operaţii bancare ce pot genera riscuri şi forma acestor riscuri.mărfuri. .2.active şi pagube. -modificări ale Cauze principale raportului cerereofertă.Principalele tipuri de riscuri asumate de o bancă universală în desfăşurarea operaţiilor proprii: riscuri financiare asumate în gestiunea bilanţului.valute. Exemplificarea riscurilor speculativ şi pur 1. . riscuri de prestare caracteristice pentru sfera serviciilor bancare şi riscuri ambientale care sunt generate de operarea băncii într-un mediu concurenţial strict reglementat de autoritatea bancară şi într-un spaţiu economic caracterizat de propria sa dinamică.strategii Lichiditate Pur (doar pierdere) Performanţă Întâmplare Categorie de riscuri .Tipuri de riscuri Piaţă Speculativ (pierdere/câştig) Afacere . -acţiunile conducerii -eşecul în afaceri -pieţe -companii -contrapartidă -asigurare .Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de cauza şi forma lor 31 . .organizare personal .viaţă şi sănătate.2.tehnologie .imagine şi marketing -aprecierea -erori ale -restricţii de -căderea sistemelor -informarea inegală angajaţilor sau furt. Tabelul 2. .titluri. -condiţiile de piaţă anticipate managerială -acţiunile concurenţei -modificarea nevoilor consumatorilor -informarea limitată capacitate -îmbolnăvirea angajaţilor -catastrofe naturale -accidente Consideraţii de forţă majoră Politica economică.

În acest grup de riscuri se includ: − riscul de creditare.Exprimă probabilitatea încasării efective.explicat anterior riscul de piaţă – explicat anterior riscul de faliment. dat fiind că proasta lor gestiune produce cele mai multe falimente bancare. o expunere reală excesivă la riscul de creditare poate genera risc de lichiditate. riscul de capital sau riscul de îndatorare exprimă probabilitatea ca fondurile proprii ale băncii să fie insuficiente pentru a acoperi pierderile rezultate din activitatea curentă şi ca aceste pierderi să afecteze în mod negative plasamentele creditorilor băncii. − − − riscul de lichiditate. a fluxului de venituri anticipat (capital avansat plus dobânzi).Aşa.Riscul de lichiditate. poate genera risc de faliment dacă banca nu îşi poate procura rapid resursele deficitare. Între toate aceste grupe de risc se exercită o interacţiune permanentă. la rândul său. deoarece ele exprimă doar aspecte diferite ale aceluiaşi potenţial de rsic – operaţiile bancare curente. de exemplu.Caracteristica bancară Operaţii bilanţiere Grup de risc Financiar Tipul de risc Risc de creditare Risc de lichiditate Risc de piaţă Risc de faliment Risc operaţional Risc tehnologic Risc al produselor noi Risc strategic Risc de fraudă Risc economic Risc concurenţial Servicii bancare De prestare Cadrul de activitate Ambiental Risc legal Riscurile financiare pot fi considerate drept cel mai important grup de riscuri bancare.Mai 32 . risc de nerambursare sau risc al deteriorării calităţii activelor bancare (în condiţiile în care alte active au o pondere redusă în bilanţul băncii). la scadenţă. dacă banca nu are sufuciente active lichide pentru a face faţă obligaţiilor sale scadente fără aportul sumelor rezultate din rambursarea creditului primit de către client. demunit şi risc de insolvabilitate a debitorilor.

dar asupra cărora banca are.În esenţă aceste riscuri exprimă probabilitatea ca o schimbare adversă de mediu să afecteze negativ profitul băncii: − riscul de fraudă este un risc de ordin intern pe care l-am inclus totuşi în această grupă deoarece pentru bancă. un control limitat. Riscurile − de prestare sunt asociate operaţiilor din sfera serviciilor financiare. precum: situarea cererii sub nivelul anticipat. privită ca entitate. în cel mai bun caz. − riscul strategic exprimă probabilitatea de a nu alege strategia optimă în condiţiile date. depăşirea nivelului planificat al costurilor specifice.mult.Aceasta nu înseamnă însă că fiecare bancă nu trebuie să urmărească în permanenţă soliditatea partenerilor săi. − riscul tehnologic este asociat calităţii şi structurii ofertei de produse financiare care au şi ele un ciclu de viaţă propriu şi tind să fie înlocuite de produse mai performante. Exprimă probabilitatea cumulată a producerii mai multor evenimente adverse. problemele cu care se confruntă o bancă pot afecta negative şi bănci partenere (creditoare faţă de ea) existând un permanent pericol de contagiune.În acest context sunt importante atât oferta de servicii.El este inert oricărei selecţii de pieţe. în baza tuturor informaţiilor de care poate dispune. produse şi zone geografice pe care o implică definirea strategiei băncii într-un mediu complex. cât şi capacitatea conducerii de a evalua şi controla cheltuielile generate de prestarea acestor servicii.Următoarele tipuri de riscuri sunt: riscul operaţional sau riscul de sarcină exprimă probabilitatea ca banca să devină incapabilă să mai asigure servirea clienţilor într-un mod rentabil.Riscul de fraudă este un 33 . actele şi mai ales intenţiile salariaţilorreprezintă o variabilă externă greu controlabilă. lipsa de professionalism a echipei manageriale etc.Alegerea incorctă a momentului scoaterii de pe piaţă a unui produs sau a momentului introducerii unuia nou poate genera pierderi semnificative şi există în permanenţă riscul ca momentul ales să nu fie cel mai adecvat din punctual de vedere al maximizării profitului bancar. − riscul produsului nou este asociat inovărilor în sfera produselor financiare. Grupa riscurilor ambientale cuprinde o clasă de riscuri cu un puternic potenţial de impact asupra performanţei bancare. în sistemul bancar.Acest risc specific ansamblului băncilor este numir risc sistemic şi gestiunea lui este asigurată de către banca centrală.

chiar dacă acestea le creează un dezavantaj competitive faţă de alte instituţii financiare concurente. Riscurile nediversificabile sunt cele care rămân relativ semnificative ca expunere. 1.El este inerent activităţii bancare deoarece majoritatea produselor financiare oferite pe piaţă de o bancă sunt oferite şi de alte instituţii financiare. 34 . Problema principală este că niciodată nu putem spune ce înseamnă „suficient de multe poziţii”. dar este de reţinut faptul că putem reduce expunerea globală a unei bănci la un anume tip de risc.3. de fapt. mărind suficient numărul operaţiilor partenerilor susceptibili a genera acel risc.Un alt aspect al acestui risc este acela că există o permanentă incertitudine atât în ceea ce priveşte evoluţia viitoare a cadrului normative de desfăşurare a activităţii bancare. Riscurile diversificabile sunt acele riscuri care ajung să fie relativ nesemnificative atunci când sunt combinate suficient de multe poziţii (bilanţiere) pentru ac legea numerelor mari să fie activată. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de alocarea lor în cadrul sistemului financiar Din acest punct de vedere riscurile apar ca diversificabile sau nediversificabile.2. − riscul legal reflectă faptul că băncile trebuie să opereze în contextual stabilit de reglamentările legale în vigoare. chiar şi după ce toate posibilităţile de a folosi legea numerelor mari au fost exploatate.risc de ordin intern şi exprimă.Acestea influenţează calitatea plasamentelor. atunci când nu pot fi detectate din vreme şi recuperate.Fraudele pot afecta sensibil rentabilitatea băncii. regional.Exprimă probabilitatea diminuării performaţei băncii ca urmare a unei evoluţii adverse a condiţiilor de mediu. − riscul concurenţial exprimă probabilitatea reducerii profitului în condiţiile modificării raporturilor de piaţă în defavoarea băncii. volatilitatea resurselor şi potenţialul de risc. probabilitatea comiterii unor furturi sau a unor alte acte contrare intereselor băncii de către angajaţii acesteia. − riscul economic este asociat evoluţiei mediului aconomic în care acţionează banca şi clienţii acesteia.Se pot manifesta la nivel sectorial. cât şi referitor la momentul implementării unor noi reglementări. naţional sau internaţional.

 cursuri valutare. căci reflectă variaţii ale preferinţelor consumatorilor. specifică fiecărui client. 35 . În cazul riscurilor. Riscurile nediversificabile au puţini factori determinanţi. nimic nu poate înlocui capitalul bancar şi nici o tehnică sau instrument. atunci incertitudinea (absolută) este asociată evenimentelor pentru care repartiţia efectelor este complet necunoscută. Din punct de vedere al gestiunii riscurilor. iar o protecţie specifică se poate concepe doar în cazul riscurilor diversificabile. Pentru a asigura protecţia băncii în cazul riscuri nediversificabile şi al incertitudinii pure.În practică.  indicatori macroeconomici. nu pot asigura o protecţie suficientă. sursa lor exactă este însă mai puţin importantă decât canalul de transmisie care este preţul. Cu cât banca are mai mulţi debitori şi cu cât valoarea creditelor acordate fiecăruia dintre ei este mai redusă relativ la capitalul băncii. politici guvernamentale. În fond. riscul de nerambursare a unui împrumut contractat de către un client la bancă are o componentă nediverrsificabilă – cea generată de riscul economic. Incertitudinea necesită întotdeauna un capital suficient şi nu poate fi gestionată prin tehnici specifice. protecţia se asigură prin gestiunea unor tehnici şi instrumente specifice (riscuri diversificabile) şi prin capital (riscuri nediversificabile).  preţuri ale materiilor prime. cu atât mai redusă va fi şi probabilitatea ca nerambursarea unuia dintre aceste credite să creeze băncii probleme de lichiditate sau de capital. în esenţă variabile preţ:  rate ale dobânzii. orice poziţie (bilanţieră sau extrabilanţieră) comportă. De exemplu. de incertitudinea intrării în următoarea fază a ciclului economic – şi o componentă diversificabilă. oricât de sofisticate. atât elemente diversificabile cât şi elemente nediversificabile. de regulă. Dacă definim riscul ca fiind probabilitatea de producere a unui eveniment incert pentru care este cunoscută repartiţia efectelor producerii lui sau pentru care acesta poate fi aproximată prin studiul efectelor aleatoare deja produse. schimbări de tehnologie. aceste variabile sunt endogene.

O altă grupă de bănci sunt cele aflate în stare de încetare a plăţilor. Astfel pentru băncile private soluţia creării propriului sistem de asigurare mutuală pare mai echitabilă decât cea a fuziunilor-achiziţii dirijate de stat. Cu alte cuvinte statul acoperă pierderile instituţiei insolvabile justificând măsurile luate ca necesare în contextul procesului de restructurare şi reformare a sistemului bancar. Reducerea riscului moral în sistemul bancar Dimensiunea riscurilor bancare în Europa de Est sunt multiple şi pronunţate.1.3. Riscul moral se traduce în menţinerea în funcţiune a unui număr de bănci insolvabile. agravat de riscul moral. şi se manifestă în cadrul sistemului de plăţi. Pentru o serie de bănci supravieţuirea în ciuda insolvabilităţii lor se datorează aplicării doctrinei ″ too big to fail ″ . după criterii contabile şi economice obişnuite. astfel că plăţile interbancare şi obligaţiunile faţă de deponenţi se onorează. Riscul sistemic este un risc tehnic. Soluţia o reprezintă instaurarea unor condiţii de concurenţă egală. Ca urmare banca este incitată să ofere împrumuturi pentru proiecte din ce în ce mai riscante la rate ale dobânzii din ce în ce mai mari. Riscul moral într-un sistem bancar poate fi definit ca fiind acea situaţie asimetrică în care o bancă îţi păstrează pentru ea profituri mai mari decât rezultatele scontate într-o conjunctură favorabilă datorită faptului că nu suportă costul pierderilor într-o conjunctură nefavorabilă.1.Riscul sistemic 1. Acestea nu au reuşit să se impună pe piaţa depozitelor şi a creditelor şi nu au realizat nici o diversificare corespunzătoare a portofoliului lor. rezultă din anarhismul şi lipsa modalităţilor de compensare şi reglementare a datoriilor interbancare. Implicit statul oferă garanţia sa tuturor băncilor publice.3. prin extinderea garanţiei statului şi la depozitele băncilor private sau suprimarea ei şi pentru cele publice cu instaurarea unui sistem autonom de asigurare a depozitelor bancare. Celelalte bănci private ar cere 36 . Riscul afectează toate sistemele bancare reformate ca risc moral şi risc sistemic. mai ales cele private. de talie mică. ea manifestă o preferinţă din ce în ce mai mare pentru risc şi devine o ameninţare pentru întregul sistem bancar. Oricum refuzul falimentelor acestor bănci sub argumentul că falimentul uneia va însemna falimentul tuturor prin contagiune şi deci eliminarea de pe piaţă a sectorului privat nu este corect.

De fapt. falimentul este rezultatul unei slabe rentabilităţi. nu concentrarea. activul esenţial al unei astfel de bănci este credibilitatea care este mult mai fragilă în acest caz aceeaşi imagine solidă a băncii din “cărămidă şi ciment” susţinută de o autoritate unică (banca centarlă) ci. ca şi în cazul unor bănci clasice. 37 . capacitatea băncii de a se echilibra financiar în faţa unei potenţiale crize. rapiditatea de reacţie a consumatorilor de zvonuri sau informaţii rele este avantajată de tehnologia înaltă. astfel încât se pot retrage sume importante în doar câteva minute. O bancă se poate înregistra într-un paradis fiscal. În special este cazul operaţiilor de creditare prin care banca impune (datorită riscului pe care şi-l asumă) un risc suplimentar tuturor băncilor faţă de care este debitoare în sistemul interbancar de plăţi.2. În al treilea rând. În al doilea rând. Falimentul este calea cea mai curată de reglare a numărului de bănci în sector. 1. Riscul sistemic şi restructurarea sistemului de plăţi Riscul sistemic apare odată ce o bancă refuză să ţină cont de consecinţele comportamentului său asupra altor membrii ai sistemului bancar.3. Riscul sistemic priveşte la modul general contextul în care se derulează plăţile electronice şi ia în considerare mai ales problematica lipsei unei legislaţii adecvate noului domeniu bancar: În primul rând activitatea unor entităţi cum ar fi băncile virtuale care operează exclusiv prin site-uri web nu este restricţionată de graniţele naţionale sau de legislaţiile unice. dimpotrivă scepticismul privind băncile virtuale este uneori nejustificat.atunci lichidarea băncilor cu fonduri proprii negative şi ar despăgubi pe deponenţi. Din acest punct de vedere controlul lor este cu mult mai dificil. cu centrul operaţional (informatic) în SUA furnizând servicii financiare unor consumatori europeni. provocată de propria instabilitate sau de oferte mai bune ale concurenţei trebuie să fie şi ea foarte rapidă. Ca urmare posibilitatea ca o astfel de bancă să fie fictivă nu poate fi neglijată. În aceste condiţii. ca urmare a unei percepţii negative. Aceste pot să tranzacţioneze în ori colţ al lumii şi îşi pot schimba rapid sediul în funcţie de circumstanţele legale mai mult sau mai puţin favorabile. Achiziţia unei instituţii nerentabile de către una rentabilă poate degrada şi rezultatele cumpărătorului.

conectivitatea maximă indusă de Internet poate genera un efect de domino puternic asupra băncilor. astfel că orice prăbuşire tehnică poate aduce pierderi substanţiale băncii. În acest context încetarea. Restructurarea sistemului de plăţi presupune mai întâi trecerea de la un sistem bazat încă pe folosirea pe scară largă a numerarului la unul bazat pe transferuri interbancare. prin influenţarea negatibvă a profitabilităţii şi stabilităţii băncii în ansamblu. Riscul sistemic este deosebit de acut în sistemele de plăţi bazate pe compensare reciprocă. servirea ireproşabilă aclienţilor presupune utilizarea unor reţele (Internet) care să nu fie controlate de entităţi bancare. Riscurile de enunţate mai sus fac reflecţă situaţia mediului extern al băncii. şi riscul unei evidenţe insuficient de bine structurate a veniturilor şi cheltuielilor legate de operaţiunile de bancking (în principal plăţi) electronic. de asemenea. Pentru realizarea tuturor acestor obiective esenţiale este necesar. în anumite condiţii pot genera risc sistemic.În al patrulea rând. există însă şi riscuri rezulate din modul în care băncile însele şşi percep serviciile de bancking electronic. În sfârşit. Obiectivul fundamental sistemic. Apoi este necesară introducerea unor sisteme sigure şi rapide pentru transferul în aceeaşi zi al creanţelor de valoare mare. suspendarea plăţilor de către o instituţie bancară poate 38 al politicii în domeniul gestiunii riscurilor în sistemul de plăţi trebuie să fie asigurarea unei protecţii adecvate împotriva riscului . şi încrederea clienţilor în capacitatea băncilor de a asigura servicii de plăţi sigure şi rapide. cheltuielile cu dobânzile plătite. instabilitatea uneia sau prăbuşirea ei producând o reacţie în lanţ atât în privinţa unor instituţii similare cât şi a comercianţilor şi clienţilor. Costurile legate de instalarea şi funcţionarea serverelor de Internet folosite pentru oferta de astfel de servicii. alături de implicarea hotărâtă a băncilor. În al treilea rând este necesară formularea şi implementarea unui set de reguli şi principii care să guverneze derularea plăţilor prin circuit. cu publicitatea precum şi veniturile din comisioanele plătite de clienţi sau comercianţi trebuie urmărite în amănunţime la un moment dat. în dinamică şi în raport cu concurenţa. Există. Atenţia autorităţilor se concentrează asupra sistemului de transfer al fondurilor interbancare căci acolo se atinge cel mai ridicat grad de concentrare a riscurilor care. costurile de comunicaţii. acestea fiind riscuri aferente mediului lor intern şi se repercutează indirect asupra clienţilor.

antrena o reacţie în lanţ în sistemul bancar. Banca centrală este cea care trebuie să dezvolte politici corespunzătoare pentru a reglementa astfel de situaţii. În practică există câteva alternative:

garantarea finalizării plăţii de către banca centrală. O astfel de garanţie face ca testul de solvabilitate să fie practic inexistent în sistem deoarece băncile se vor angaja cu uşurinţă în relaţii riscante cu alte bănci. Pe de altă parte fără astfel de garanţii dezvoltarea sistemului de plăţi şi a pieţei monetare poate fi serios afectată. aplicarea unor norme vizând expunerea individuală a fiecărei bănci: limita asupra poziţiilor (bi-multi-laterale) precum şi vărsarea unor garanţii; soluţie mixtă care nu implică obligatoriu banca centrală drept garantă pentru finalizarea tuturor plăţilor; ea trebuie însă să stabilească, cel puţin la nivelul său, care sunt condiţiile de asigurare a lichidităţii băncilor în contextul participării acestora la sistemul de plăţi. De asemenea este necesar să existe un cadru legal prin care să se asigure respectarea compensărilor reciproce, în caz de faliment bancar.

Capitolul 2. Gestiunea riscurilor

De regulă, problema gestiunii riscurilor bancare este abordată dintr-o perspectivă îngustă, pentru tipuri de riscuri specifice. Acestea deoarece riscurile bancare sunt diverse şi complexe. Cu

39

toate acestea nu trebuie să pierdem din vedere faptul că pentru toate aceste riscuri expunerea este a băncii şi că, în plus, multe riscuri sunt interdependente. Gestiunea globală a acestor riscuri se impune ca o necesitate şi trebuie organizată la nivelul băncii. O gestiune globală adecvată a riscurilor trebuie să asigure băncii capacitatea de a identifica şi aprecia riscurile bancare, de a le controla, de a le elimina sau evita şi de a le finanţa. Alte priorităţi de avut în vedere se referă la:     anticiparea pierderilor; constituirea rezervelor; transferul eventual al riscurilor (asigurare); integrarea gestiunii riscurilor bancare în sistemul global de gestiune al băncii.

Etapele procesului de gestiune globală a riscurilor bancare pot fi regăsite şi în gestiunea riscurilor individuale, doar că la nivel global toate au caracter obligatoriu. Gestionarea riscurilor se adresează mai întâi riscurilor cuantificabile. Este cazul mai ales al riscurilor „financiare” (variaţia ratei dobânzii, asigurarea lichidităţii etc) care se concretizează în evoluţii nefavorabile ale situaţiei financiare. Dar nu toate riscurile se pretează la măsurători. De exemplu, riscurile „operaţiile” şi/sau „tehnice”, ce desemnează toate riscurile generate de disfuncţionalităţi interne, legate di sistemele informaţionale sau de procedurile interne şi de respectarea lor, pot avea consecinţe extrem de importante. Dar din cauza naturii lor „non-financiare”, ele au mai cu seamă un impact indirect, contribuind la ameliorarea sistemelor de urmărire a operaţiunilor şi la precizarea regulilor de respectare. Riscul nu se reduce la măsurările sale. Gestionarea riscurilor întâmpină limite în momentul când oportunitatea şi calitatea noilor riscuri sunt evaluate. Preţul riscului rămâne ca întotdeauna, o problemă de judecată.

2.1.Cerinţele prudenţiale
Spre deosebire de alte ramuri, comerţul de bancă, respectiv profesia de bancher, este o activitate reglementată. Sunt supuse reglementării: modul de acces la această sferă a afacerilor, condiţiile de aport, mod de operare şi alte îngrădiri, delimitări şi limitări.
40

Şi legile de organizare bancară (Legea bancară Nr. 58/1998) prevăd ca atare cerinţe prudenţiale. Accepţia clasică a reglementărilor prudenţiale implică forma condiţiilor juridice financiare şi a ratelor de gestiune. Prin aceste reglementări se protejează , în principal:   băncile împotriva riscurilor determinate de calitatea clienţilor şi a acţiunilor lor; clienţii împotriva incompetenţei şi agresivităţii (lipsei de echilibru)

managementului bancar;  interesele acţionarilor faţă de un management defectuos al echipei de conducere a interesele societăţii faţă de instabilitatea băncilor, decurgând dintr-un băncii;  management neechilibrat şi agrasiv. Necesitatea unei atitudini prudenţiale impuse băncilor prin lege decurge, în primul rând, din rolul băncilor, a sistemului bancar în economie. Stabilitatea economiei are ca principal pilon de susţinere stabilitatea sistemului bancar, respectiv funcţionarea normală a băncilor. Reglementările prudenţiale reprezintă o măsură necesară şi utilă pentru a preveni înclinaţia managerilor către profituri mari şi rapide de genul “marii lovituri”, care adesea implică renunţarea la cele mai elementare măsuri preventive. Ele au ca sferă de aplicabilitate spaţiul naţional, făcând referiri directe către legile şi normele statutate de fiecare ţără. Pe parsursul ultimilor ani, un număr mare de ţări s-au confruntat cu crize bancare de mare amploare. Într-un studiu efectuat de Goodhart în 1997, pentru guvernatorii băncilor centrale, sau constatat, după 1980, 41 de crize bancare şi 108 probleme grave care au afectat 133 de ţări. Confruntâdu-se deodată cu aceste crize bancare generalizate şi cu dezvoltarea activităţilor bancare riscante, autorităţile bancare au fost nevoite să revizuiască în profunzime şi să omogenizeze reglementările prudenţiale în vigoare, din diferite ţări. Toate acestea, cât şi fenomenul de intensificare a relaţiilor de colaborare, au dus la internaţionalizarea reglementărilor, în sensul elaborării unor norme naţionale potrivit principiilor acceptate de mai multe ţări, de genul grupărilor internaţionale de studii organizate de Banca Reglementărilor Internaţionale de la Basel sau aplicarea normelor comuniatre, elaborate sub forma Directivelor europene, în sistemul Uniunii Economice Europene.

41

prima directivă europeană asupra adecvării capitalului şi abordarea standardizată pentru controlul pieţei. 42 .  după 1993 când interesul este mai mult pentru metodele mai flexibile de notaţie: Value at Ţinând cont de reglementările internaţionale în materie de prudenţialitate bancar. rezerve generale şi specifice ale băncilor comerciale. cât şi de Directivele Uniunii Europene privind reglementarea activităţii instituţiilor financiare şi de credit. clasificarea împrumuturilor (creditelor) acordate de băncile comerciale.1. participarea unei societăţi bancare la capitalul unei bănci comerciale. măsura în care banca poate acoperi datoriile faţă de terţi în cazuri extreme de lichiditate sau faliment. participarea la capitalul social în societăţi nebancare.Se pot distinge două etape în adoptarea reglementărilor prudenţiale bancare:  până în 1993 a existat o concepţie rigidă a notaţiei care s-a practicat. aliniate la Risk. Cerinţe prudenţiale cu privire la nivelul minim de solvabilitate Una din primele cerinţe de prudenţă bancară se referă la dimensiunea angajamentelor sale în afaceri care. Banca Naţională a României adoptă mai multe norme cu caracter prudenţial cu referire la: a) b) c) d) e) f) g) h) i) j) adecvarea capitalului. alinierea la standardele Uniunii Europene în materie de contabilitate bancară. fiind în concordanţă cu principiile generale stabilite de Comitetul de la Basel privind activitatea de supraveghere bancară. îndeosebi raţia Cooke adoptată de Banca Reglementărilor Internaţionale. expunerea valutară.1. credite acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca. 2. pe de o parte subliniază mărimea aportului propriu angajat în afacerile de bancă. expuneri mari. capitalul băncilor comerciale. standardele internationale. iar pe de altă parte.

una din condiţiile esenţiale este obligativitatea deţinerii unei sume minime de către fondatori.1. rezerva generală pentru riscul de credit (2% din soldul creditelor acordate). unde: Prag m inim de solvabilit ate = Fonduri Total active ponderate proprii extrabilan tiere ponderate + Elem ente Ponderarea elementelor de activ se face în mod diferenţiat în funcţie de gradul lor de risc. fondul de rezervă. Fondurile proprii sunt formate din următoarele categorii: capital propriu.2. Ulterior. Acest nivel minim al lichidităţii se asigură prin menţinerea în permanenţă a inegalităţii: 43 . calculată ca diferenţă între total active şi pasive. Creşterea accelerată a riscurilor a condus la necesitatea stabilirii unui prag minim de solvabilitate (de către Comitetul de la Basel) de 8%. 2. fondul de dezvoltare. capitalul este considerat ca valoarea patrimoniului net.În ceea ce priveşte aportul iniţial la autorizarea băncii. Ponderarea elementelor în afara bilanţului se face în mod diferenţiat în funcţie de gradul lor de risc de transformare în credit. Cerinţe prundenţiale privind nivelul minim de lichiditate Normele bancare prevăd obligaţia băncilor de a-şi asigura un nivel minim de lichiditate. determinat în funcţie de scadenţele creanţelor şi angajamentelor băncii. sume care vor deveni după autorizare. capital social vărsat. în decursul activităţii.

trebuie să fie diversificate pe segmente de durată specifice: 2 luni. În funcţie de natura angajamentelor bancare calculate.1. Exigibilităţile trebuie determinate gradual. funcţie de situaţia generală a pieţei. În România expunerea maximă faţă de un singur debitor este de 20% din fondurile proprii ale băncii şi expunerea maximă agregată (vizează debitori de talie mare – care au angajamente totale faţă de bancă în sumă ce depăşeşte 10% din fondurile proprii ale băncii) nu poate depăşi de 8 ori fondurile proprii ale bănci. 2. fiin una din cheile rentabilităţii sale. 2.A tiv c e lic id h e P siv a e e ig ile x ib >0% 10 Acest mod de calcul este aplicabil pentru orizontul de timp imediat – activitatea pe termene foarte scurte până la 1 lună. În funcţie de performanţele 44 .1. Cerinţe prudenţiale cu privire la diviziunea riscului Expunerea la risc este limitată pentru a înlătura utilizarea resurselor băncii în favoarea câtorva clienţi de talie mare şi deci exploatarea monopolistă a potenţialului unei bănci. 3 luni. Constituirea unor sisteme perfecţionate de previziune privind evoluţia lichidităţii este vitală pentru bancă. astfel depozitele la vedere trebuie considerate exigibile numai parţial.4.3. sau chiar perioade mai extinse. scade riscul de contagiune şi se diminuează posibilitatea preluării de către bancă de riscuri majore ce pot duce la faliment. Pentru evitarea expunerii la risc există norme de reglementare a acesteia. în scopul diviziunii riscurilor. Cerinţe prudenţiale privind tratarea diferenţiată a creditelor şi constituirea corespunzătoare a provizioanelor Normele bancare impun clasificarea creditelor acordate şi a dobânzilor neîncasate aferente acestora şi constituirea provizioanelor specifice de risc. Prin diminuarea sau reglementarea maximului creditului acordat unui întreprinzător.

2.categoria E cuprinde societăţile cu pierderi şi au perspective clare că nu pot plăti nici ratele. 1. În funcţie de această clasificare se aplică norme diferenţiate ale provizionului specific: Fig nr. depozite gajate.6. slab ( întârzieri până la 30 de zile).5.categoria A cuprinde societăţile cu rezultate financiare foarte bune şi care permit rambursarea regulată a creditelor.1.Cerinţe prudenţiale privind poziţia valutară 45 . necorespunzător (întârzieri peste 30 de zile). astfel: . acesta se apreciază în funcţie de numărul de zile de întarziere a plăţii: bun (plata se face la scadenţă sau cu întârzieri de până la 7 zile). nici dobânzile. BNR sau bănci abilitate. plasate la banca creditoare. creditele sunt grupate în 5 categorii notate de la A la E. Clasificarea plasamentelor şi necesarul de provizioane de risc de credit Categoria de clasificare standard în observaţie substandard îndoielnic pierdere Coeficientul 0% 5% 20% 50% 100% În determinarea efectivă a provizioanelor se porneşte de la riscul net – adică expunerea debitorului se micşorează cu garanţii necondiţionate acordate de guvern. garanţii (colaterale) acceptate de banca respectivă. . O a treia clasificare este cea în funcţie de calitatea beneficiarului de credit şi de modul în care se asigură serviciul datoriei. care prezintă în scară situaţia generală a clientului în calitate de utilizator de credite.financiare ale beneficiarilor. În ceea ce priveşte serviciul datoriei.

La noi. Se exceptează depăşirile care provin din deţinerea de titluri de stat.Cerinţe prudenţiale privind administrarea resurselor şi plasamentelor băncii Acest tip de reglementări prudenţiale vizează delimitarea clară a sferei de activitate în zona specifică a comerţului de bancă şi concentrarea tuturor resurselor şi eforturilor în acest sens.lungă (activele > pasivele) se exprimă prin soldul activ. Sub acest aspect se constituie un anumit raport obligatoriu. prin lege se limitează gradul general de extindere a plasamentelor bancre în valori În ceea ce priveşte reglementarea prudenţială a plasamentelor bancare: ο mobiliare – valoarea totală a investiţiilor unei bănci în valori mobiliare. efectuate în nume şi pe cont propriu. acordarea de împrumuturi sau furnizarea altor servicii condiţionate de cumpărarea/vânzarea de acţiuni ale băncii.scurtă (pasivele > activele) se exprimă prin soldul pasiv. limitativ.1. . acordarea de credite garantate cu acţiunile emise de bancă. în ceea ce priveşte locul în activitatea băncii (în bilanţul bancar) al operaţiunilor pe cont propriu de titluri: Plasamente pe cont propriu = Fonduri proprii 46 . Astfel se delimitează şi interzic activităţile şi plasamentele care ar deplasa sfera de activitate spre obiective excentrice profesiei. spre care băncile s-ar putea orienta în căutarea unor surse de profit iluzorii.Poziţia valutară exprimă gradul de angajare a unei bănci în riscul valutar reprezentând o dimensiune a expunerii la risc. caracterizată în funcţie de natura obligaţiei astfel: . Expunerea la risc se măsoară prin poziţia valutară. Se interzice băncii: angajarea în tranzacţii cu bunuri mobile şi imobile. în condiţii de risc sporit datorită nivelului ridicat al inflaţiei. 2.6. nu poate depăşi 100% din fondurile sale proprii. dar care include riscuri mari. expunerea la risc este limitată la 10% din fondurile proprii ale băncii.

1. respectiv justificarea nevoilor economice generale de servicii bancare în zona dată.în valori mobiliare ο ale băncii prin lege se normează valoarea totală a investiţiilor pe termen lung în valori mobiliare (sau cote de participare) emise de societăţi comerciale.2. care nu poate depăşi 50% din fondurile proprii ale băncii. Dacă profilul risc al băncii este mai mic decât suma profilurilor risc identificate. 2. Normele bancare analizează pentru fiecare unitate. atunci conglomeratul bancar are o valoare sinergetică. pentru sedii. se practică autorizarea fiecărui sediu în parte. managerii trebuie să identifice toate situaţiile semnificative care pot genera o 47 . oportunitatea situării în zona dată a unităţii propuse. aprecieri privind: corelarea generală între potenţialul declarat al bancii şi gradul de extindere propus. vadul comercial.7. Apoi acestea trebuie comparate cu profilul risc al băncii. decurgând din “strategiile” agresive ale unor manageri care fac planuri mari de extindere necorelate cu potenţialul economico-financiar şi organizaţional al băncii.Identificarea şi analiza riscului Integrarea evaluării riscurilor în planificarea strategică a băncii va asigura gestiunii riscurilor bancare vizibilitatea necesară şi focalizare strategică. poziţivă pentru acţionari. de aceea evoluţia ulterioară a strategiei şi organizării bancare vor fi afectate dacă profilul risc actual şi de perspectivă nu sunt luate în considerare. Riscul este o componentă esenţială a profilului unei instituţii financiare. 2. Pentru a identifica şi evalua nivelul de risc al unei game de produse bancare sau al unei activităţi bancare. Obiectivele autorizării vizează. Procesul de gestiune a riscurilor începe prin descifrarea profilului risc al diferitelor game de produse bancare pentru principalele activităţi bancare.Cerinţe prudenţiale privind extinderea reţelei de sucursale şi alte sedii secundare ale băncii În vederea preîntâmpinării abuzurilor.

Pentru a controla riscul pe piaţă. Când elaborăm profilul risc este util să se aloce expunerile de risc diferitelor componente ale riscului. filiale.pierdere financiară. Deoarece o anumită expunere poate genera riscuri de mai multe feluri. Trebuie să subliniem importanţa primei etape de 48 . Este. Metodologiile de identificare şi evaluare a riscurilor pot asigura o estimare efectivă şi eficientă a profilului risc pentru sucursale. În domeniul riscului operaţional banca poate îmbunătăţi controalele în domeniul calităţii produselor bancare. În lipsa unei abordări sistematice a evaluării riscului. uşor de implementat. dar nu evitate sau eliminate. Controlul şi eliminarea riscurilor Obiectivul controlului riscurilor este de a minimiza cheltuielile asociate riscurilor pentru toate expunerile care au fost identificate. După ce au fundamentat profilul risc al unităţii lor bancare. de asemenea. util să identificăm frecvenţa şi mărimea pierderilor acre pot fi generate de expuneri. tranzacţiile şi interfeţele bancare. nivelul de risc trebuie agregat pentru fiecare categorie de risc pentru a identifica profilul risc al unei unităţi bancare. pe lângă gestiunea creditelor şi analiza creditelor neperformante (vezi graficul privind provizioanele de risc). agenţii şi întreaga bancă. managerii trebuie să identifice şi să evalueze activităţile de control al riscurilor existente din punctul de vedere al expunerii şi nivelurilor de risc identificate. Managementul poate realiza acest lucru prin elaborarea unor scenarii de pierdere pentru activităţile.3. Între modalităţile de a gestiona riscul de lichiditate se înscriu şi titularizarea unor credite sau creşterea frecvenţei negocierilor. Un manager poate dobândi o bună perspectivă asupra nivelului riscului asociat unei anumite expuneri combinând frecvenţa cu amplitudinea riscului. o bancă nu dispune de nici un mijloc de a-şi reduce cheltuielile legate de riscuri printr-un control mai riguros şi o finanţare adecvată a riscurilor. o bancă poate avea în vedere mai multe tehnici de gestiune a bilanţului sau de diversificare a portofoliului. pentru fiecare categorie de riscuri. În plus este dificil pentru o bancă să determine veniturile corectate în funcţie de risc pentru o gamă de produse bancare sau o activitate şi să transmită pieţei financiare riscul-produs propriu şi eficacitatea managementului riscurilor bancare. 2.

Cu cât banca are mai muţi codebitori pentru aceeaşi 49 . de exemplu.identificare şi evaluare a riscurilor. în domeniul operaţiilor cu instrumente derivate (contracte la termen şi cu opţiuni) prin suprimarea acestor activităţi. ca. Managerii bancari. Altfel s-ar putea ca managementul să reducă valoarea acţiunilor prin eliminarea unor activităţi care ar fi putut produce în timp venituri favorabile ajustate în funcţie de risc. analiza producţiei şi a clentelei. eliminând complet gamele de produse pe care le apreciază extrem de riscante. reacţionează la pierderi care apar în activităţi despre care nu ştiu foarte multe. Suportul economic este analizat sub doua aspecte:   analiza financiară a conturilor şi a rezultatelor. În general. c) controlul. Riscul poate fi eliminat prin îndepărtarea cauzei care îl produce. 2. Este dificil de eliminat sau evitat un risc dacă el nu a fost identificat şi cuantificat corespunzător. Mai recent. a căror experienţă este legată de activităţile bancare comerciale. b) asigurarea. însă. garanţii reale. Eliminarea şi evitarea riscurilor poate avea efect asupra reducerii costurilor totale ale băncii.  garanţii personale. costuri asociate riscurilor dacă banca a apreciat corect cheltuielile asociate riscurilor şi veniturilor ajustate în funcţie de risc asociate fiecărei game de produse sau activităţi. băncile au adoptat soluţii mai radicale. mobilare (gajul bunurilor mobile sau al unor valori mobiliare: acţiuni sau obligaţiuni) sau imobiliare (ipotecă). a) Garanţiile accesorii pot fi:  Limitarea riscului se realizează prin trei căi: Repartizarea riscului insolvabilităţii se efectuează pe baza unui principiu care face aplicarea fenomenului numerelor mari.4. a) repartizarea . managerii pot face acest lucru prin reproiectarea activităţilor asociate şi a fluxurilor de operaţii. Asumarea riscului Asumarea riscului bancar se face pe baza analizei suportului economic al operaţiunii de credit şi a garanţiilor care sunt afectate.

− b) multiplicarea şi răspândirea în teritoriu a ghişeelor de colectare a depozitelor multiplicarea şi diversificarea clientelei în cadrul reţelei de ghişee existente. de creanţă. c) Controlul riscurilor constituie o sarcină permanentă şi individuală fiecărei bănci dar el se exercită concomitant şi de către banca centrală. raportate băncii centrale. cu atât scade importanţa insaolvabilităţii unuia dintre ei.Cu alte cuvinte. atât în cazul plăţilor datorate altora de propriul client cât şi în cazul plăţilor cuvenite către client şi care să fie făcute de alţi agenţi economici. Astfel. Luarea unei asemenea măsuri de asigurare de către societatea comercială care a acordat un credit commercial. − dacă se respectă limitele contractului de credit privind cuantumul şi durata rambursării. societăţile de asigurare a creditelor garantează riscurile unor comercianţi faţă de alţi comercianţi fără a scuti banca de creditele pe care acestea le acordă. − dacă apar incidente de plată. Departamentul specializat al băncii verifică: − dacă s-au constituit în formă legala timp garanţiile creditului. 33/1991 împrumuturile acordate de o societate bancară unui singur debitor nu pot 50 . Banca centrală. Repartiţia are în vedere următoarele criterii: − criteriul sectorului economic. − criteriul geografic. Divizarea riscului se poate realize prin constituirea de consorţii între mai multe bănci.creanţă. acordate de o societate comercială altei societăţi comerciale sub forma creditului comercial.Pe de altă parte sunt impuse limite valorice creditului acordat unui şi aceluiaşi debitor. oferă un sentiment reconfortant băncii care a acordat creditul bancar. 29 al Legii nr. Asigurarea riscului insolvabilităţi poate fi realizată prin sistemul de asigurare a creditelor. − criteriul tipului. la rândul ei. conform prevederilor art. Repartiţia riscului imobilizării se face prin: − băneşti. Cecurile respinse de bănci pentru lipsă de acoperire sunt. de regulă. se implică în controlul riscurilor stabilind un raport maxim între creditele acordate şi fondurile proprii ale băncii. categoriei şi duratei creditului. adică a drepturilor incorporale.

Datoria subordonată va fi luată numai într-o proporţie maximă de 50% din capitalul propriu şi nimai dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de Norme. fondul de dezvoltare. fondul mijloacelor fixe. determinat ca raport între nivelul fondurilor proprii şi totalul activelor şi elementelor în afara bilanţului. 20% din capitalul şi rezervele societăţii bancare respective iar conform prevederilor art. În corelaţie cu nivelul fondurilor proprii ale societăţilor bancare se dsetermină şi solvabilitatea acestora. Fondurile proprii se determină conform Normelor nr. fondul de comerţ. conform Normelor nr. alte fonduri constituite din profitul net. Aceste norme stabiles obligaţia societăţilor bancre de a asigura în permanenţă un nivel corespunzător de solvabilitate. Din totalul fondurilor proprii se vor deduce participaţiile societăţilor bancare la alte societancare. cumulate. fondul de rezervă constituit conform art.depăşi. Raportul minim de solvabilitate este de 8%. 4/1994 ale Băncii Naţionale a României. 30 al aceleiaşi societăţi bancare sunt obligate să comunice Băncii Naţionale a României creditele acordate clienţilor lor. cheltuielile anticipate efectuate prin achiziţionarea mijloacelor fixe. reserve din reevaluare legală a activelor corporale. 27 al Legii nr. ponderate în funcţie de gradul lor de risc de credit. pierderile înregistrate în anul current. Normele nr. b) Capitalul suplimentar va fi luat în calcul numai până la concurenţa valorii capitalului propriu. cheltuielile pentru investiţii în cure de execuţie şi pentru materialele necesare investigaţiilor pentru care nu s-a afectat fondul de dezvoltare.Capitalul suplimentar se commune din: fondul de risc constituit conform art. La calcularea fondurilor proprii se vor avea în vedere următoarele: a) Din capitalul propriu se vor deduce: cheltuielile de constituire. 2/1994 iar activele ponderate în funcţie de risc reprezintă totalul societăţilor bancare multiplicate cu o pondere de risc de credit specifică fiecărei categorii de active. 51 . 27 din Legea nr. datoria subordonată. care depăşesc suma minimă pentru raportare stabilită de Banca Naţională a României.Capitalul propriu se compune din: capitalul social vsat. 2/1994 privind fondurile proprii ale societăţilor bancare stabilesc că aceste fonduri sunt formate din capitalul propriu şi capitalul suplimentar. 33/1991. 33/1991.

societăţile bancare sunt obligate ca. dacă plăţile sunt efectuate cu o întârziere de până la 30 de zile. 3/1994 privind clasificarea creditelor şi constituirea provizioanelor specifice de risc.Societăţile bancare sunt obligate sa porteze trimestrial Băncii Naţionale a României – Direcţia autorizare şi supraveghere prudenţială a societăţilor bancare. Pentru determinarea şi limitarea riscului de credit. − Categoria C (substandard): dacă performanţele financiare sunt satisfăcătoare. − Categoria B (în observaţie): dacă performanţele financiare sunt bune sau foarte bune darn u pot menţine acest nivel în perspectivă mai îndelungată. societe bancare trebuie să-şi clasifice creditele acordate. în una dintre următoarele cinci categorii: − Categoria A (standard): dacă performanţele financiare sunt foarte bune şi permit achitarea la scadenţă a ratelor plus dobânda şi dacă se prefigurează menţinerea şi în continuare a performanţelor financiare la un nivel ridicat. − Categoria D (îndoielnice): dacă performanţa financiară este scăzută şi cu o evidentă ciclicitate la intervale scazute de timp. să limiteze riscul de credit şi să depună toate eforturile pentru a-şi încasa toate creanţele de la debitorii lor. valoare ce rezultă după deducerea provizioanelor specifice de risc constituite conform Normelor Băncii Naţionale a României nr. în funcţie de performanţele financiare ale clientului evaluate după criteriile stabilite de fiecare societate bancară şi de capacitatea acestuia de rambursare a creditului la scadenţa\ă. Determinarea raportului de solvabilitate al societăţii comerciale se face luându-se în calcul valoarea netă a activelor. − slab. dacă întârzierea este mai mare de 30 de zile. dar au o evidentă tendinţă de înrăutăţire. În raport de punctualitatea rambursărilor debitorul va fi notat cu unul dintre următoarele calificative: − bun. − necorespunzător. − Categoria E (pierdere): dacă performanţele financiare atară pierderi şi există perspective clare că nu pot fi încasate la scadenţă nici ratele nici dobânzile. Conform acestor norme. dacă ratele şi dobănzile sunt plătite la scadenţă sau cu o întârziere maximă de şapte zile. în scopul protejării depozitelor persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice. 52 . nivelul de solvabilitate.

Structurarea unui program de asigurare pentru o bancă se poate face având în vedere următoarele trei posibilităţi:  negocierea centralizată cu limitarea numărului de poliţe de tipul „toate riscurile. Acoperirea riscurilor funcţionează cel mai bine în cazul unor riscuri a căror frecvenţă şi amplitudine a expunerii sunt foarte previzibile sau atunci când nu există asigurări de piaţă. cât şi prelevări pentru fondurile de rezervă pentru pierderi din creditare. Finanţarea şi transferarea riscului Din punct de vedere al gestiunii riscurilor bancare. Dacă rămân riscuri mari care nu pot fi nici acoperite (reţinute) nici transferate. În lipsa acestor condiţii. Doar riscurile neidentificate sunt reţinute din ignoranţă. riscurile nu pot fi finanţate în mod corect. finanţarea lor presupune atât: acoperirea riscurilor (prin rezerve generale sau specifice). Transferul riscului este mai adecvat atunci când expunerea nu este foarte previzibilă sau atunci când gravitatea potenţială a pagubelor este catastrofală. Riscul poate fi acoperit printr-un program formal de finanţare elaborat pe baza prognozelor privind pierderile anticipate. Aceste programe de tip „pay-as-you-go” generează în mod inevitabil un anumit grad de incertitudine asociată veniturilor şi o cerere incertă de capital bancar. în măsura în care aceste pierderi se produc. mai puţin…”. În plus.  existenţa unei baze proprii de date statistice referitoare la frecvenţa şi amploarea riscurilor. managerii bancari trebuie să fie capabili să identifice şi să evalueze gradul de risc.5. pentru manager este foarte dificil să folosească controlul riscurilor pentru a le elimina sau evita. Transferarea riscului este eficace atunci când frecvenţa şi gravitatea sunt specifice unor riscuri catastrofale şi atunci când riscurile nu pot fi identificate şi evaluate precis. transferul riscurilor este dificil dacă nu există pieţe de asigurări convenţionale.2. băncile pot acoperi riscuri în afara unor programe formale de finanţare. În orice caz. 53 . Reţinerea riscurilor trebuie să se facă pe baza următoarelor două criterii:  acoperirea unor familii de riscuri. dacă trec pierderile pe cheltuieli sau le acoperă din capital. cât şi transferul riscurilor (prin asigurare sau operaţii cu instrumente derivate). În ultimă instanţă.

 programe specifice pentru diferite activităţi bancare. de structură şi de rentabilitate. Factorii endogeni sunt importanţi pentru gestiunea riscului de piaţă deoarece ei pot fi gestionaţi şi. Prin implementarea gestiunii riscurilor bancare ca o componentă vitală a sistemului global de management bancar. mai ales pentru ratele pe termen scurt. Principalii factori endogeni sunt: structura activelor şi pasivelor bancare. ea trebuie să fie ultima dintre elementele luate în considerare de gestiunea riscurilor bancare. Factorii exogeni sunt determinaţi de evoluţia condiţiilor economice generale care se reflectă în nivelul ratelor dobânzii pe piaţă. calitatea şi eşalonarea scadenţelor. singura modalitate de abordare a gestiunii riscurilor bancare. Strategia ordinară ar trebui să fie: transferul riscurilor grave şi reţinerea riscurilor frecvente. adesea. Aceştia sunt factori endogeni şi factori exogeni. Oricum. fie după criteriul teritorialităţii (al zonei de operare). negocierea descentralizată. Gestiunea riscurilor bancare ar trebui să fie una dintre componentele sistemului global de management bancar. Un bun manager în probleme de risc va observa şi folosi felul în care gestiunea riscurilor bancare interacţionează cu alte componente ale sistemului managementului bancar. Deşi transferarea riscurilor poate fi eficientă. ceilalţi doi factori fiind doar elemente principale prin care se poate influenţa această structură. Sensibilitatea băncii la variaţia dobânzii pe piaţă poate fi definită ca variaţia marjei dobânzii bancare în funcţie de variaţia dobânzii de pe piaţă ca urmare a acţiunii unor factori specifici. Aceşti factori depind în ultimă instanţă de fazele ciclului economic. se poate minimiza expunerea la risc (sensibilitatea băncii). practica curentă face ca transferarea riscului să fie prima şi. De exemplu în faza de expansiune clasică se manifestă o cerere mare de fonduri de împrumut iar ratele dobânzii sunt în creştere. Ei pot fi controlaţi sau influenţaţi de bancă dar pot fi anticipaţi cu destulă precizie. conducerea băncii poate comunica pieţelor financiare eficacitatea sa în gestiunea băncii pentru a produce efecte de sinergie. poliţele fiind încheiate separat fie de fiecare unitate cu personalitate juridică. Asupra băncii această creştere are următoarele efecte: de volum. acţionându-se asupra lor. Principalul factor rămâne structura activelor şi pasivelor. scadenţa fondurilor atrase. Volumul activităţii bancare este influenţat în 54 .

Scurt istoric 55 .parte integrantă a sistemului bancar românesc 3.sensul creşterii sale căci. crescând cererea de credite. chiar pentru un nivel al marjei absolute.1. Activele îşi schimbă structura în favoarea creditelor şi în defavoarea portofoliului de titluri iar pasivele vor înregistra o creştere a ponderii fondurilor împrumutate.1. Analiza riscului bancar la Banca Transilvania 3. Reţinerea riscurilor trebuie să se facă pe baza următoarelor două criterii: acoperirea unor familii de riscuri şi existenţa unei baza proprii de date statistice referitoare la frecvenţa şi amploarea riscurilor. probabil direct de pe piaţă. Rentabilitatea poate fi sensibil îmbunătăţită căci marjele procentuale pot creşte.1. În acelaşi timp poate fi alterată şi structura bilanţului. cresc şi activele şi cresc şi sursele împrumutate. În lipsa acestor condiţii. riscurile no pot fi autofinanţate în mod corect. Capitolul 3. Banca Transilvania .

059. 56 .7 % faţă de finele anului 2007. la iniţiativa unor oameni de afaceri clujeni.059. Restul a venit din muncă şi străduinţă.696. Capitalul social al băncii este acum de 1. cu un capital social de 2 miliarde lei. 371 agenţii şi 28 puncte independente de schimb valutar. Odată cu extinderea reţelei teritoriale. banca a înregistrat realizări deosebite pe linia serviciilor bancare şi a creditelor avantajoase acordate în special activităţii de retail. majorările succesive de capital-de la 2 miliarde lei la înfiinţare.183 lei în prezent(luând în calcul şi denominarea) . reprezentant al acţionarului majoritar BERD. În special după anul 2003. În primele 9 luni ale anului 2008. pentru un număr de 163 de firme. Dar ele devin perene şi este greu ca lumea din jur să nu le observe”. aşa cum afirma preşedintele băncii. la 1. Rezultatele financiare deosebite şi poziţia de piaţă dobândită (1. Sunt lucruri care nu se văd imediat. Banca Transilvania a fost prima bancă din România care a intrat în programul Comunităţii Europene pentru sprijinirea IMM-urilor prin linii de finanţare externă. a fost dezvoltată gama de servicii şi produse oferite clienţilor. având în structură un acţionariat conştient de potenţialul valoric şi resursele umane puse în slujba instituţiei. De-a lungul anilor. trebuie subliniat că. prin derularea încă din 1999 a finanţărilor externe din surse BERD. Horia Ciorcila. un acţionar semnificativ fiind Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare cu o pondere de 15% din capitalul social. din care 79% român şi 21% străin. banca şi-a creat o reţea teritorială extinsă în toate zonele ţării. Programul de finanţare externă a IMM-urilor funcţionează în toate sucursalele din ţară ale Băncii Transilvania. până în prezent aprobându-se deja împrumuturi în valoare totală de peste 7. Banca Transilvania a cunoscut o dinamică deosebită în ceea ce priveşte cota de piaţă deţinută în cadrul sistemului bancar românesc.696.3 milioane EURO. având un manager străin. ci doar după o vreme. dl. În ceea ce priveşte implicarea băncii în proiectul de susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii. creşterea fiind cu 19. În decursul activităţii sale. funcţionând în prezent cu 57 de sucursale.au reprezentat paşi esenţiali în evoluţia băncii.Banca Transilvania a fost înfiinţată în decembrie 1993 la Cluj-Napoca. “am pornit cu 2 miliarde lei şi o idee. pe principiul paşilor mărunţi dar siguri.51%-pondere confirmată la sfârşitul trimestrului al treilea 2008) sunt rodul muncii unui colectiv bine închegat. ceea ce a dus la crearea a peste 550 de noi locuri de muncă.183 lei. ca societate pe acţiuni.

1. . alte operaţiuni de încasări şi plăţi între persoane fizice şi juridice autohtone sau străine .cumpără şi vinde în ţară valută. Banca Transilvania poate desfăşura în limita autorizaţiei acordate. 3. . cumpărând acţiuni sau părţi sociale ale acestora .emite efecte de comerţ (bilete la ordin. clienţi ai băncii. . cambii sau trate. 57 . cecuri ) în favoarea unor beneficiari din ţară . următoarele activităţi: . efecte de comerţ exprimate în lei. asigurări. orientarea către Internet banking şi comerţ electronic. de producţie. . crearea şi implementarea de noi servicii şi produse. lei şi valută. extinderea reţelei teritoriale.păstrează în conturile curente deschise şi menţinute la Banca Transilvania şi în depozitele constituite de persoanele fizice şi juridice române şi străine.participă cu capital la înfiinţarea în România sau în străinătate de societăţi bancare comerciale. prestări de servicii şi turism internaţional. acestea vizează în principal: consolidarea poziţiei pe piaţă. .realizează încasările şi plăţile în valută şi în lei generate de activităţile de export şi import.primeşte şi acordă credite în lei şi valută pe bază de convenţii şi alte aranjamente cu bănci sau instituţii financiare . . .58/1998 privind activitatea bancară şi a statutului propriu. precum şi orice alte titluri de valoare româneşti .În ceea ce priveşte proiectele pentru anul în curs.acordă credite pe bază contractuală (contracte de credit) în lei sau valută persoanelor fizice sau juridice române în condiţiile pieţei . comercial şi necomercial.2.Obiectul de activitate Potrivit Legii nr.realizează pe cont propriu sau pentru terţi operaţiuni de arbitraj valutar . .efectuează operaţiuni cu titluri de valori şi orice alte efecte de comerţ în nume propriu şi pentru terţi în cadrul Bursei de Valori . operaţiuni cu caracter financiar.

alte persoane juridice organizate în conformitate cu legea şi care desfăşoară activităţi legale. .notarii publici şi avocaţii care desfăşoară activităţi independente.. care vor funcţiona sub reglementarea şi supravegherea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. care au conturi deschise la bancă şi îşi derulează operaţiunile prin aceste conturi. Categoriile de clienţi ai băncii care pot beneficia de credite sunt: . fără personalitate juridică.Regiile Autonome din industrie. silvicultură. . .persoane fizice. comerţului. 58 . alte categorii de liber profesionişti autorizaţi potrivit statutului profesional. telecomunicaţii. Se pot desfăşura activităţi prevăzute de legislaţie privind valorile mobiliare şi bursele de valori prin societăţi distincte.Clienţii băncii Clienţii băncii sunt persoane fizice şi juridice române şi străine rezidente în România indiferent de forma de proprietate şi natura capitalului social.1. prestări servicii şi alte unităţi care-şi desfăşoară activitatea în cadrul economiei naţionale. . . specifice pieţei de capital. 3. turism. cu cecuri de călătorie şi cecuri necumpărate . . gospodărirea apelor sau alte ramuri din economie. agriculturii. medicii şi farmaciştii.asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate să desfăşoare o activitate independentă. cu excepţia activităţilor care pot fi desfăşurate în mod direct de către bănci conform acestei legi. construcţiilor.3.fermierii agricoli individuali şi cei organizaţi în diferite forme de asociere simple.societăţi comerciale cu capital integral străin sau în asociere cu persoane fizice sau juridice române. agricultură.efectuează operaţiuni cu cărţi de debit în lei şi în valută. .efectuează operaţiuni de păstrare în casete de valori a obiectelor din aur sau alte metale preţioase precum şi a valutei depuse de clienţii săi . transporturi.societăţi comerciale cu capital de stat sau privat din domeniul industriei. .

Pentru cunoaşterea şi evaluarea situaţiei economico-financiare prezentă şi de perspectivă a clienţilor. Banca nu este obligată să accepte pe oricine drept client şi nu este prudent să deschidă un cont dacă informaţiile pe care le deţine nu satisfac exigenţele prudenţei bancare. alte bănci şi organisme care au relaţii cu clienţii. În ultimele două cazuri. banca va comunica titularului în scris. serviciul datoriei. caz în care banca va trata această operaţiune ca o nouă deschidere de cont. organisme specializate. Sursele de informare cu privire la clienţii băncii sunt: a) Informaţii obţinute de la clienţi din cererea de deschidere a contului. a operaţiunilor de creditare. Pentru derularea operaţiunilor cu clienţii este obligatorie deschiderea conturilor la bancă. pe categorii de credite şi durate de rambursare. -dacă titularul nu mai îndeplineşte condiţiile cu privire la deschiderea şi funcţionarea contului. cerând să fie luate măsuri pentru activarea acestuia sau în caz contrar să procedeze la închiderea conturilor. posibilitatea închiderii contului. agenţii economici care au relaţii contractuale cu clientul. din bilanţurile contabile. 59 . birourile notarilor publici şi primăriile locale. care pot fi obţinute de la BNR. Camera de Comerţ. Comisia Naţională de Statistică şi comisiile judeţene de statistică. pe care trebuie să o actualizeze periodic. balanţele de verificare şi din alte situaţii financiare. banca trebuie să-şi asigure o bază de informaţii asupra fiecărui client. cu 10 zile lucrătoare înainte. din cererea de credite. contul de profit şi pierdere. judecătoriile. incidente apărute în derularea operaţiunilor de plăţi fără numerar. volumul de încasări şi plăţi lunare. din contractul de societate şi statutul societăţii. precum şi volumul de frecvenţă a acestora. Registrul Comerţului. raporturile contabile periodice. mijloace mass-media. b) Informaţii din evidenţele băncii privind volumul total de credite aprobat şi acordat. precum şi pentru aprecierea riscului bancar în activitatea de creditare. -în condiţiile în care contul a devenit inactiv. Conturile agenţilor economici vor fi închise de unităţile bancare în următoarele cazuri: -la cererea titularului. Titularul contului închis poate intra în posesia sumelor care îi aparţin la cererea acestuia sau poate solicita redeschiderea contului. c) Informaţii din surse exterioare.

agenţii şi puncte de lucru.atribuţiile sucursalelor şi ale altor sedii secundare ale băncii. în conformitate cu legislaţia comercială şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi. comitetului de administrare a activelor şi pasivelor. în care se vor stipula toate obligaţiile părţilor potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.4. În toate actele oficiale. numărul şi data înregistrării în registrul bancar. 60 . adresa sediului principal.sistemul de control al băncii. Structura organizatorică a băncii este: . .Organizarea şi conducerea băncii Legea bancară nr. cambia. . Banca are un regulament propriu de funcţionare.58/1998 prevede că "organizarea şi conducerea băncilor se stabilesc prin acte constitutive ale băncilor. biletul la ordin şi ordinul de plată. comitetului de credite. normelor cadru şi normelor tehnice ale BNR. capitalul social.atribuţiile comitetului de risc. Banca Transilvania se identifică în mod clar printr-un minim de date: firma sub care banca este înmatriculată la Registrul Comerţului.Modul concret de efectuare a operaţiunilor prin conturile deschise la bancă se va stabili pe bază de convenţie(contract) de cont încheiată de bancă cu clienţii săi.structura organizatorică.1. 3.atribuţiile fiecărui compartiment al băncii şi relaţiile dintre acestea. aprobat de organele statutare.îndeplineşte funcţia de coordonare pentru toate activităţile ce se desfăşoară în sucursale. prin care se va stabili: . precum şi propriilor instrucţiuni de lucru privind CEC-ul. numărul şi data înmatriculării la Registrul Comerţului.centrala băncii . hotărârilor şi tuturor actelor normative ce guvernează activitatea bancară.competenţele şi răspunderea conducătorilor băncii şi ale altor salariaţi care se angajează în operaţiuni financiar-bancare în numele şi contul băncii. . . asigurând aplicarea corectă a legii. .

sunt unităţi teritoriale operative ale societăţii bancare. Banca Transilvania acordă credite clienţilor săi cu luarea în consideraţie a aspectelor ce ţin de economia de piaţă. Ei trebuie să fie licenţiaţi. .Preşedinţi şi vicepreşedinţi.sunt subordonate sucursalelor sau agenţiilor şi îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea şi îndrumarea acestora.u din Legea bancară nr. . Administrarea şi conducerea activităţilor bancare sunt asigurate de: .punctele de lucru.. . îndeplinesc rolul de coordonare. 3. Politica acordării creditelor de către Banca Transilvania În conformitate cu obiectul său de activitate.Consiliul de Administraţie. Banca poate acorda credite pe termen scurt.Comitetul de conducere la sucursale şi agenţii.58/ 1998) se vor limita conform cerinţelor prudenţiale prevăzute în reglementările BNR.Comitetul de Direcţie. . pct.Comisia de cenzori. să fi lucrat cel puţin 5 ani în activitatea financiar-bancară şi să nu fi cauzat.sucursalele. Creditele se acordă pe bază de garanţii . falimentul unei societăţi comerciale". "conducătorii băncii trebuie să fie rezidenţi în România. îndrumare şi control al activităţilor operative desfăşurate în unităţile din subordine. acestea pot fi: • Scrisori de garanţie bancară • Depozit bancar (la Banca Transilvania sau la altă bancă cu condiţia cesiunii acesteia în favoarea Băncii Transilvania • Ipoteca 61 . . prin activitatea lor.2. Credite acordate unui singur debitor (client definit ca la art.se constituie în nucleele activităţii desfăşurate de societăţile bancare la nivel judeţean. să exercite exclusiv funcţia în care au fost numiţi şi cel puţin unul dintre aceştia să fie cetăţean român.58/1998.Adunarea Generală a Acţionarilor. mediu şi lung sau linii de credite. Potrivit Legii nr.agenţiile. . . Sunt subordonate sucursalelor şi au la rândul lor în subordine puncte de lucru.3.

Competenţa de aprobare a creditelor acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca aşa cum sunt ele definite în Norma BNR nr.analiza tranzacţiei. Facilităţile se vor acorda clienţilor care au dovedit bonitate şi fidelitate faţă de bancă ţinându-se cont de mărimea rulajului în lei şi / sau valută.1999 şi prezentat în Anexa 9. este la nivelul Consiliului de Administraţie. Comitetul de Direcţie poate dispune proceduri simplificate şi urgente. Algoritmul de calcul al dobânzilor precum şi a penalităţilor pentru neplata dobânzilor la scadenţă.a situaţiei financiare şi a bonităţii persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca. NEGOCIEREA CREDITELOR ETAPA I Prima etapă în procesul creditării constă în contactul informativ al moderatorului cu solicitantul de credit. în vederea accesului rapid al clientului la credite. Pentru aceeaşi categorie de clienţi.8/1999. este cel aprobat de Comitetul de Direcţie din 14. La baza aprobării va sta un raport întocmit de Direcţia Credite. Dobânzile practicate de bancă sunt cele aprobate de Comitetul de Direcţie al Băncii şi transmise prin Decizii ale Preşedintelui.• Gajul cu deposedare (inclusiv a obiectelor de artă sau din metale preţioase care vor fi păstrate în tezaurul băncii) • Gajul fără deposedare • Alte garanţii Manifestarea prudenţei în acordarea creditelor atât în ce priveşte bonitatea clientului cât şi a motivaţiei creditului (acordarea de credite în conformitate cu statutul societăţii).01. Din prima discuţie care are loc trebuie să rezulte răspunsul la următoarele obiective: 62 . Banca abordează creditarea ca pe un proces complex ce presupune în mod necesar următoarele etape: • • • • Etapa I Etapa II Etapa III Etapa IV Negocierea creditelor Contractarea creditelor Aprobarea şi acordarea creditelor Analizarea modului de utilizare a creditului. Comitetul de Direcţie al băncii poate aproba reduceri de comisioane şi discounturi în limita a 5 % negociabil faţă de dobânda practicată unitar de bancă. Pentru clienţii deosebiţi. care va cuprinde descrierea naturii relaţiei speciale în cauză .

Ultima balanţă de verificare :Studiul de fezabilitate pentru creditele de investiţii. 63 . • • • ETAPA II . Bilanţul contabil (Contul de Profit şi Pierdere). Copia licenţei de import . Alte documente considerate a fi necesare de către moderatorul de credite.Identitatea solicitantului. aflat în urma întrebărilor: “ Cine sunteţi dumneavoastră? “ “ Ce obiective urmăriţi? “ “Ce perspective vedeţi în volumul activităţii desfăşurate şi a situaţiei de pe piaţă ?” “ Cine sunt acţionarii?” “ Cine sunt conducătorii?” “ Cine sunt membrii Consiliului de Administraţie?” “ Cum este managerul “vârsta?” ”sănătatea?” “ calificarea?” “ Cine este succesorul?” “ Abilitatea în afaceri? “ “ Mijloacele şi posibilitatea firmei?” “ Scopul şi obiectul de activitate?” “ Scopul şi justificarea creditului?” “ Ce garanţii pot fi prezentate?” Pe baza răspunsurilor date şi a părerii pe care şi-o formează moderatorul. se va determina volumul de credite pe baza analizei indicatorilor economicofinanciari şi a previzionărilor pe perioada creditărilor. negocierea va continua sau se va opri la această discuţie.CONTRACTAREA CREDITELOR La început.export. În cazul în care discuţia va continua se vor întocmi şi prezenta următoarele documente: • • Cerere de credit . În cadrul acestei determinări un loc important îl va ocupa strategia de marketing a firmei.

Competenţele.APROBAREA. Acordarea 64 . . aprobarea creditelor este dată de organismele colective de conducere specifice : • • • Comiteul de Credit şi Risc din Succursale.substituirea . asigurarea garanţiilor la o societate de asigurări autorizată.beneficiarii .înlocuirea produselor cu altele de pe pieţe .Planul de afaceri trebuie să cuprindă o analiză în care să se urmărească cel puţin următoarele : . Pentru instrumentarea dosarului de credite se va întocmi o documentaţie care va cuprinde următoarele elemente pe lângă cele cerute mai sus: • • • analiza bonităţii clientului. ACORDAREA ŞI ANGAJAREA CREDITELOR Aprobarea În Banca Transilvania.eventualii concurenţi în aceeaşi activitate .cine sunt. comunicarea va cuprinde şi eventualele condiţii suplimentare care trebuie să le mai îndeplinească până la angajarea creditului. Aprobarea creditului va fi comunicată în scris clientului în mod operativ . printr-o prevedere în contractul de credit să asigure bunurile aduse în garanţie şi cele realizate din creditul acordat şi să reînnoiască la timp asigurările până la plata integrală a sumelor datorate. Clientul va fi obligat . organizarea şi funcţionarea acestor organisme sunt cele prevăzute în regulamentele proprii.eventualele ameninţări ale noilor intraţi pe piaţă .furnizorii . Etapa se finalizează cu încheierea contractului de credite. aprobate de Consiliul de Administraţie al Băncii. luându-se în considerare necesarul şi puterea de cumpărare. Comitetul de Direcţie. . . ETAPA III . ce credibilitate au. Comitetul de Credite din Centrală. . analiza operaţiilor şi înscrierea ipotecii şi a gajului la Notariatul de Stat.

. Eliberarea de numerar. Un exemplar original din contractele de credite. . . precum şi inventarul acesteia se păstrează de Şeful Serviciului Credite. conform destinaţiei. În cazul în care clauzele contractuale nu vor fi respectate de către client. creditul trece în faza de angajare. (în lipsa acestuia de către Director sau Directorul Adjunct). Angajarea creditului După îndeplinirea de către client a tuturor condiţiilor cerute de către bancă. în cazul creditelor pe obiect. Angajarea propriu-zisă a creditului.reducerea plafonului şi a limitei de creditare.executarea silită 65 . banca poate lua următoarele măsuri: .declararea creditului scadent anticipat şi încasarea tuturor dobânzilor şi a comisioanelor aferente. pe durata creditării. pentru sumele provenite din credit. creditul se defineşte ca fiind acordat. constă în creditarea contului de disponibil al clientului. sub semnătura şefului serviciu credite. se va putea face numai pentru creditele acordate cu destinaţia achiziţii de la persoane fizice pe baza aprobării. în case de fier sau fişete metalice. . pe documentul de ridicare numerar. ca plăţile din credit să se facă numai în baza semnăturii puse pe documentul de plată prezentat de client (exemplarul care rămâne la bancă ). moderatorul de credite sau persoana abilitată va solicita operatorilor de ghişeu. Verificarea şi validarea acestor plăţi cade în sarcina operatorului de ghişeu. Pentru ducerea la îndeplinire a sarcinii de mai sus.sistarea temporară sau definitivă a creditului.După aprobare până la îndeplinirea tuturor condiţiilor de către client . . Plăţile din credit se vor face numai prin virament în cont. Urmărirea utilizării acestuia. contractele de garanţii imobiliare sau convenţii de gaj.valorificarea garanţiilor .recuperarea creditului din contul de disponibil. este sarcina moderatorului de credite care a instrumentat dosarul (sau a altei persoane abilitate în lipsa acestuia).

declanşarea procedurii de lichidare judiciară. • concordanţa dintre utilizarea creditului cu obiectivul solicitării. cu această ocazie întocmeşte Nota de constatare care este semnată de moderator şi client (sau custodele garanţiei). bazat pe identificarea. 3. ETAPA IV .1. Se va urmări rulajul prin bancă a contului curent astfel încât la o eventuală diminuare sau stagnare să se analizeze motivele şi să se facă o analiză complexă. Banca Transilvania utilizează instrumente conform cu Standardele Internaţionale şi cu cerinţele prudenţiale stabilite de B. de limitare a riscurilor care pot afecta activitatea şi performanţele băncii. moderatorul de credite verifică prin deplasare la faţa locului existenţa. integritatea şi modul de conservare a garanţiilor. Aici se vor verifica următoarele: • • verificare.ANALIZA MODULUI DE UTILIZARE A CREDITULUI Serviciul credite va urmări dacă creditul a fost utilizat pentru scopul pentru care a fost solicitat. se va urmări în permanenţă modul în care beneficiarul de credite îşi desfăşoară activitatea în bancă. Banca Transilvania acordă o atenţie deosebită unui management prudent al riscurilor aferente portofoliului propriu. dacă ratele scadente au fost rambursate la timp şi dacă se încasează lunar. Riscul de credit 66 ..3. În scopul realizării unui management al riscurilor modern şi performant. Gestionarea riscurilor în cadrul Băncii Transilvania În scopul asigurării unei creşteri susţinute a profitabilităţii. Nota de constatare se ataşează la dosarul de credit al clientului . 3. se va face analiza economico-financiară pe baza ultimei balanţe de trimestrial. evaluarea şi întreprinderea de măsuri. De asemenea.N.3. Urmărirea utilizării creditelor se va face de către fiecare moderator prin deplasări periodice la sediul firmei.R.

serviciul datoriei. persoanele fizice autorizate. agenţi economici nou înfiinţaţi. în vederea asigurarii unei dispersii corespunzatoare (pe categorii de clienti. care reprezinta nivelul maxim prudential la care se poate expune banca fata de clientul respectiv şi urmareste incadrarea în permanenta a angajamentelor acestora în limitele de risc stabilite. banca utilizează un sistem intern de rating de credite şi o metodă de analiză economico-financiară similare cu cele utilizate de băncile străine. cele financiare. De asemenea. pe unitati teritoriale) a riscului din activitatea de creditare. Pentru evaluarea riscului de credit al persoanelor fizice. îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate. 1 Nitu Ion – Managementul riscului bancar – Editura Expert – Bucuresti. în ceea ce priveste monitorizarea riscului de credit fata de principalii clienti care inregistreaza expuneri semnificative.1 În vederea evaluării riscului de credit al agenţilor economici. cum ar fi: autorităţile publice locale. poziţia şi ramura/subramura. Sistemul de rating de credite al Băncii Transilvania este de tip bidimensional. 2000 67 .Monitorizarea şi diminuarea riscului de credit (risc care derivă din activitatea de creditare propriu-zisă cât şi alte categorii de tranzacţii. banca utilizează un sistem scoring de analiză. managementul şi strategia acestuia) cu cele ale creditului (istoricul relaţiei de credit. care cumulează rezultatele analizei caracteristicilor clientului (aspectele generale. Banca monitorizeaza şi raporteaza catre Centrala Riscurilor Banca din cadrul Bancii Nationale a Romaniei. expunerile mari şi angajamentele persoanelor aflate în relatii speciale cu banca. Totodata. banca a dezvoltat un rating de credit şi pentru alte entităţi. toate expunerile fata de clientii bancii ( personae fizice şi personae juridice) care depasesc limita minima de 200 milioane lei pe client. sursa de rambursare şi natura colateralelor). deschiderea/confirmarea de acreditive. În anul 2004. respectiv scrisori de garanţie. a fost revizuit sistemul de rating utilizat la evaluarea performantei agentilor economici. banca a stabilit limite de expuneri la risc. banca urmareste lunar angajamentele primilor 100 de clienti ai bancii şi a clientilor care au calitatea de “debitor unic”. lunar. scontarea efectelor de comerţ) constituie unul din obiectivele strategice ale băncii.

persoane fizice sau juridice. înregistrată faţă de un client (debitor unic). total al castor personae.Încălcarea sau derularea de activităţi care încalcă terenuri aflate în proprietatea sau în litigiu cu cetăţeni autohtoni. Investiţii în titluri de orice fel. al caror trend este în scadere şi companiile prezinta programe temeinice privind recuperarea pierderilor şi rentabilizarea activitatilor. cu un rating de credit corespunzator şi persoanelor fizice care realizeaza venituri sigure şi prezinta credibilitate în ceea ce priveste indeplinirea obligatiilor contractuale fata de banca. ratingul de credit.Banca limiteaza accesul de credite al agentilor economici nerentabili şi fara posibilitati certe de redresare. se face utilizând tehnici şi proceduri cum ar fi: analiza aspectelor financiare şi nonfinanciare. de fluxul de lichidităţi. cu reputatie buna în mediul de afaceri. planul financiar şi planul de afaceri ale bancii. Orice expunere.Banca acorda credite agentilor economici capabili sa genereze fluxuri de lichiditati. etc.Activitatea de creditare în banca se desfasoara pe baza planului de credite. (care indică probabilitatea de nerespectare a obligaţiilor contractuale faţă de bancă) conform procedurilor în vigoare. Banca nu acordă credite pentru: A. Activităţile excluse de la finanţare pe criterii de mediu. cu rating de credit necorespunzator. . scoringul. Banca va putea acorda credite şi alte facilitati agentilor economici care inregistreaza conjunctural pierderi. Evaluarea expunerii băncii la riscul de credit asociat clienţilor săi. B. 68 . dacă împrumutatul nu este implicat în mod substanţial în acestea (activitatea este secundară. prevăzute în procedura de mediu BCR. cu datorii restante catre bugetul statului şi bugetul asigurarilor sociale de stat. . care se coreleaza cu resursele de acoperire a acestora ( pe termene şi valute) şi cu strategia.Oricare dintre următoarele activităţi. ori acestea se datoreaza caracterului sezonier al activitatii desfasurate. nefiind activitatea principală a împrumutatului):    Specularea în valute sau proprietăţi imobiliare. mai mare de 10 % din fondurile proprii ale băncii este considerată expunere mare. care inregistreaza pierderi din activitatea desfasurata. fără consimţământul documentat.

În acest sens. Banca a stabilit proceduri de lucru referitor la limitele orientative pentru plasamente. Ca regulă generală. iar la elaborarea normelor interne se prevăd limite mai stricte decât cele stabilite de autoritatea de supraveghere.Pentru evitarea concentrării riscului de credit pe un număr mic de clienţi. La acordarea creditelor. la reglementările impuse de autoritatea bancară tutelară. Banca Transilvania şi-a aliniat obiectivele strategice privind managementul lichidităţii. zone geografice. limitele valorice pentru riscul mai mare de lichiditate faţă de o singură persoană. sistemul de 69 . Riscul de lichiditate Strategia Băncii Transilvania privind managementul lichiditatii stabileşte necesitatea asigurării unei structuri bilanţiere corespunzătoare. În vederea evaluării expunerii băncii sau a bonităţii clienţilor. persoana fizică sau juridică. pentru persoane fizice şi persoane fizice autorizate identificate cu cod numeric personal. menită să minimizeze efectele negative ale apariţiei riscului de lichiditate. În gestionarea riscului de lichiditate se utilizează deopotrivă managementul prin obiective şi managementul prin excepţii.2. unităţi bancare. indiferent de nivelul expunerii totale a băncii faţă de clientul respectiv. înainte de acordarea oricărui produs tip credit unui client. Banca Transilvania urmăreşte respectarea tuturor normelor emise de BNR. precum şi informatiile existente în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare şi în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi. este obligatorie consultarea informaţiei de risc bancar în arhiva Centralei Riscurilor Bancare sau altor entităţi cu activitate similară. 1/2001 privind lichiditatea băncilor.3. se vor folosi şi informaţiile furnizate de Biroul de Credit. sectoare de activitate şi produse bancare. banca urmăreşte dispersia echilibrată a riscului de credit pe categorii de clienţi. 3. banca are în vedere întotdeauna principiul că prima sursă de rambursare a creditului o constituie capacitatea împrumutatului de a genera lichidităţi (pentru persoanele juridice) respectiv de a obţine venituri certe pentru persoanele fizice. Indicatorul de lichiditate calculat de la data intrării în vigoare a normelor menţionate anterior s-a încadrat cu o marjă confortabilă în limitele impuse de BNR. Urmare intrării în vigoare a Normelor BNR nr.

Rezultatele acestei politici au fost poziţive.3. care să permită depăşirea fără eforturi majore a unor eventuale situaţii conjuncturale nefavorabile. Referitor la plasamentele în valută s-au efectuat în special la băncile internaţionale de prim rang. în contextual evoluţiei pe piaţa a ratelor dobânzilor. în paralel cu creşterea maturităţii resurselor atrase. Pe parcursul anului 2008. Banca Transilvania a acţionat în sensul activării portofoliului de titluri de stat în lei şi valută.indicatori prin care se monitorizează riscul de lichiditate în limitele minime admise pentru aceştia. în cadrul limitelor de expunere la risc stabilite. prin reducerea ponderii resurselor atrase de la băncile comerciale partenere în totalul resurselor. respectiv raportările destinate informării operative a conducerii băncii. cu anticiparea influenţelor asupra profitului băncii. Riscul ratei dobânzii Riscul ratei dobânzii este analizat prin prisma activelor şi pasivelor purtătoare de dobânzi. Banca Transilvania a acţionat în calitate de plasator net în lei şi valuta pe piaţa interbancară. 70 . Plasamentele în lei pe piaţa interbancară s-au efectuat în principal la BNR dar şi la băncile comerciale româneşti cu situaţii financiare solide. 3. În anul 2008. precum şi raporturile pe care trebuie să le transmită reţeaua de unităţi. Banca Transilvania a adoptat în anul 2008 o serie de măsuri menite să mărească independenţa financiară a băncii.3. Pe fondul creşterii progresive a încrederii clientelei în sectorul bancar românesc. Banca Transilvania fiind lider de necontestat pe piaţa secundară a titlurilor de stat. Banca elaborează planuri şi prognoze privind evoluţia pe termen mediu a resurselor şi plasamentelor şi utilizează pârghiile monetare şi de credit pentru a asigura un management al activităţii eficient. extinzându-şi portofoliul de clienţi cu care derulează tranzacţii pe piaţa secundară. parteneri de afaceri ai Băncii Transilvania. sistemul informaţional care stă la baza activităţii de management al lichidităţii.

Banca Transilvania urmăreşte încadrarea permanentă în limitele stabilite privind raportul dintre activele şi pasivele purtătoare de dobânzi fixe şi total active. s-au elaborat proceduri interne şi s-a creeat cadrul necesar aplicării acestora. Banca acordă o atenţie deosebită relaţiei cost de oportunitate – risc de rată a dobânzii. precum şi a condiţiilor în care aceasta îşi desfăşoară activitatea. Astfel. Banca Transilvania practică dobânzi variabile pentru majoritatea resurselor atrase de la clientela nebancară. 3. se analizează separat activele şi pasivele în lei şi separat cele în valută. iar pe partea de active.3. mergând până la configurarea profilului de risc al fiecărei entităţi componente a reţelei băncii. privind următoarele aspecte: 71 . Riscurile operaţionale Riscurile operationale în cadrul Băncii Transilvania sunt monitorizate atent ca urmare a diversificării continue a activităţii băncii. urmărind menţinerea permanentă a unui raport optim între resursele şi plasamentele cu dobândă fixă. care sunt contrabalansate în principal prin portofoliul titlurilor de stat în lei. care presupune descifrarea profitului de risc al gamei de produse şi servicii bancare oferite clientelei. cea mai mare parte a creditelor acordate clientelei au prevăzute clauze conform cărora nivelele de dobândă sunt de asemenea revizuibile. Influenţa riscului ratei dobânzii în ceea ce priveşte activele şi pasivele băncii exprimate în devize. care sunt purtătoare de dobânzi fixe.Datorită senzitivităţii diferite a ratelor de dobândă. structurii şi maturităţii reziduale a pasivelor cu dobândă fixă de tipul certificatelor de depozit la purtător şi certificatelor de depozit cu discount. În scopul eliminării riscurilor operaţionale legate de sistemul informaţional al Băncii Transilvania. Procesul de gestiune a acestor riscuri se circumscrie unei viziuni sistemice. iar simulările efectuate periodic au ca scop evidenţierea pierderii potenţiale care ar putea sa o înregistreze banca ca urmare a modificării adverse a ratelor de dobândă raportată la mărimea capitalului. este mult mai redusă decât în cazul posturilor bilanţiere exprimate în lei. În scopul unei mai bune administrări a riscului ratei dobânzii în lei. banca acordă o atenţie deosebită evoluţiei. Pe parcursul anului 2008. eforturile băncii au fost îndreptate spre echilibrarea în volum şi la termen de maturitate reziduală a posturilor bilanţiere în lei.4.

Riscul de mediu economic Datorită existenţei multitudinii factorilor de mediu endogeni şi exogeni ai băncii.5. Banca Transilvania analizează şi ajustează trimestrial. în cadrul cărora s-au introdus sisteme (metode) de detectare a tranzacţiilor neobişnuite sau suspecte. În scopul depistării. Pe baza informaţiilor analizate şi prelucrate se elaborează trimestrial analiza situaţiei macroeconomice interne şi influenţele asupra activităţii băncii. propunerilor formulate de o persoană fizică sau juridică. respective produse tip credit acordate clienţilor săi. Riscul de solvabilitate şi alte riscuri financiare 72 .3. se monitorizează permanent evoluţia principalilor indicatori economici.6. 3. cererilor. atât la nivelul Centralei. pe baza unei analize de tip scoring. conform legislaţiei în vigoare. se mai fac propuneri în vederea asigurării unei bune dispersii a riscului şi evitarea concentrării expunerii pe un număr redus de sectoare de activitate. monitorizării operaţionale suspecte şi de eliminare a riscurilor legate • • de operaţiunile de spălare a banilor.• eliminarea potenţialelor riscuri operaţionale legate de nerespectarea circuitului documentelor. soluţionarea reclamaţiilor. s-au creeat politici şi proceduri noi de cunoaştere a clientelei.3. precum şi realizările principalelor sectoare de activitate ale economiei. sesizărilor. cât şi al unităţilor teritoriale. De asmenea. reglementarea aspectelor legate de informaţiile clasificate. Pentru diminuarea riscurilor operaţionale în contextul fenomenului de terorism internaţional. limitele de expunere faţă de principalele sectoare economice. Analizând evoluţia activelor băncii. 3. s-a creeat un pachet de masuri pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar – bancar în scopul finanţării de acte de terrorism la nivelul Băncii Transilvania. urmărind orientarea plasamentelor sale către sectoarele viabile şi performante. orientările economiei naţionale şi rezultatele obţinute de principalele sectoare de activitate din economie în scopul determinării efectelor posibile asupra rezultatelor financiare ale băncii. care pot influenţa activitatea generală a acesteia.

Reglarea poziţiei valutare a băncii urmăreşte atât fructificarea oportunităţilor de piaţă. BNR a emis Normele nr. cât şi pentru hedging-ul riscurilor aferente portofoliului băncii. se analizează periodic evoluţia principalelor plasamente bilanţiere şi elemente din afara bilanţului. Banca Transilvania monitorizează permanent indicatorii de solvabilitate comparativ cu limitele stabilite de BNR. Banca centralizează toate fluxurile valutare generate de activitatea acesteia. respectiv 8 % pentru cel calculat ca raport între capitalul propriu şi totalul expunerii nete aferente elementelor bilanţiere şi extrabilanţiere şi 12 % pentru cel calculat ca raport între fondurile proprii şi totalul expunerii nete aferente elementelor bilanţiere şi extrabilanţiere. 3. Pentru anul 2008. În vederea determinării expunerilor totale la risc a băncii şi a indicatorilor de solvabilitate se procedează astfel: fiecare element de activ bilanţier şi din afara bilanţului contabil este clasificat lunar pe grade de risc în funcţie de tipul entităţii de risc. Se urmăreşte echilibrarea structurii de valută liber convertibile în acord cu necesităţile privind asigurarea plăţilor curente fiind concentrate asupra gestionării poziţiei valutare pe piaţa interbancară. a riscului acestora şi a rentabilitatii lor. Scopul final este încadrarea în reglementările impuse de BNR şi minimizarea riscului. atât ca produse oferite clienţilor pentru acoperirea riscurilor. cât şi limitarea riscului valutar prin ajustare permanentă vizând echilibrarea poziţiilor. 4/2001 privind supravegherea 73 . Riscul valutar Riscul valutar este generat de posibilitatea evoluţiei nefavorabile a cursurilor de schimb în raport cu un portofoliu valutar existent. le analizează şi gestionează în acord cu condiţiile de piaţă. s-au întreprins demersuri pentru utilizarea instrumentelor financiare derivate. de garanţiile aferente şi alte criterii. pentru identificarea plasamentelor care oferă o corelaţie corespunzătoare între veniturile obţinute şi riscurile asumate şi maximizarea profiturilor băncii.3. În vederea limitării riscurilor care pot să apară ca urmare a efectuării unor operaţiuni valutare de către societăţile bancare.7.Pentru optimizarea relaţiei rentabilitate / risc.

aplicându-se în acest fel principiul celor 6 ochi. 74 . Tranzacţiile cu clienţii care generează risc de curs se realizează prin asigurarea unui corespondent în vederea acoperirii riscului valutar. Poziţia valutară totală reprezintă valoarea cea mai mare. Politica băncii privind managementul riscului valutar este aceea de a nu se lansa în operaţiuni cu titluri speculative care comportă un risc valutar ridicat. • stabileşte reglementări interne care privesc corectitudinea şi înregistrarea operativă a operaţiunilor valutare în sistemul informatic de gestiune. Rapoartele de expunere sunt prezentate zilnic conducerii executive a băncii şi sunt analizate de către organele de conducere colectivă. în mod normal. dintre totalul poziţiilor  valutare individuale ajustate lungi şi totalul poziţiilor valutare individuale ajustate scurte. în modul. Banca Transilvania s-a conformat cerinţelor impuse de BNR privind supravegherea poziţiilor valutare şi a stabilit o serie de măsuri menite să prevină efectele negative ale riscului valutar: • urmăreşte în permanenţă încadrarea în limitele impuse de BNR a poziţiei valutare totale precum şi a poziţiilor valutare individuale ajustate în funcţie de evoluţia cursurilor valutare de pe piaţa internă şi internaţională. Conform reglementărilor în vigoare la sfârşitul fiecărei zile bancare lucrătoare poziţiile valutare ale băncii sunt supuse următoarelor limitări:  maximum 10 % din fondurile proprii ale băncii pentru oricare din poziţiile valutare individuale ajustate. tranzacţiile forward au scadenţă de cel mult trei luni. De obicei. maximum 20 % din fondurile proprii ale băncii pentru poziţia valutară totală. • monitorizează în timp real. respectiv urmăreşte încadrarea în limitele de risc prin intermediul unui terminal Kondor şi prin raportările solicitate de autoritatea de supraveghere. forward şi swap. Banca TRansilvania monitorizează poziţiile valutare individuale pentru 15 valute. Operaţiunile băncii pe piaţa valutară interbancară constau în: operaţiuni spot.poziţiilor valutare individuale ajustate şi al poziţiei valutare totale a băncii şi au formulat cerinţe specifice de management al riscului valutar şi de control intern. piaţa valutară interbancară permite ajustarea poziţiei valutare totale a Banca Transilvania până la cel mult 5 puncte procentuale / zi. Din luna ianuarie 2009.

pe categorii de tranzacţii. Expunerea maximă pe care Banca Transilvania poate să o înregistreze faţă de o bancă. parţiale sau totale. pe care aceasta nu-l rambursează. printr-o evaluare corespunzătoare pe bază de rating-uri şi a altor informaţii financiare sau non financiare şi o supraveghere frecventă a contrapartidelor. poziţia băncii în ţară şi în lume. avănd ca efect înregistrarea de pierderi de capital şi de dobânzi. pe care le revizuieşte o dată pe an sau ori de câte ori este nevoie. proceduri şi tehnici folosite pe plan internaţional. În cadrul activităţii desfăşurate pe piaţa interbancară internă şi internaţională. O bancă din orice ţară nu poate avea un rating superior ratingului suveran (ratingului de  fuziuni. achiziţii. Analiza riscului de bancă parteneră se realizează prin intermediul unui ansamblu de indicatori de bonitate şi performanţă a activităţii. să efectueze un plasament la o altă bancă.   ţară. istoricul băncii. banca parteneră şi societăţi de asigurare – reasigurare Riscul de bancă (cunoscut şi sub denumirea de risc de contrapartidă interbancară) corespunde riscului asumat de bancă în legatură cu o instituţie de credit naţională sau străină. în echivalent EUR. structura acţionariatului. cât şi ca procent din capitalurile actionarilor băncii respective. Aceasta reprezintă riscul ca o bancă sa acorde un împrumut. cum ar fi:      performanţa financiară a băncii analizate. conform practicilor internaţionale. Banca evaluează riscul de bancă parteneră. anul înfiinţării. utilizând metode. Banca stabileşte şi monitorizează limite de expunere la risc faţă de băncile corespondente. banca selectează bancile interne/externe. luând în considerare elemente.3. este calculată atât sub forma unui procent din capitalurile proprii ale Băncii Transilvania.3. precum şi pe baza unui spectru de aspecte non75 .8. opinia şi reputaţia auditorului. ratingul acordat de agenţiile internaţionale de rating. Riscul de ţară. etc.

care provin din mediul sau intern sau din cel exterior firmei sale. cum ar fi: • • • studii de piaţă. ratingurile acordate de agenţiile internaţionale de specialitate. 76 • • . situaţia politică. societăţile specializate utilizează o metodologie proprie. iar sursele acesteia sunt informaţiile financiare care se constituie în sursa analizei economico-financiare. Îndeosebi. În ceea ce priveşte sfera asigurării creditelor. activitatea de export implică o serie de riscuri atât pentru exportator. Banca Transilvania şi societăţile de asigurare specializate realizează ample analize cu privire la solvabilitatea clienţilor potenţiali şi a cumpărătorilor externi. cât şi banca ce asigură finanţarea necesară realizării producţiei destinate exportului respectiv. consulting şi training. înainte de a semna contractul de creditare sau de a emite poliţa de asigurare. Asiguratorii de credite oferă. care combină cel puţin trei elemente: cea mai bună acoperire. În acest sens. un număr însemnat de agenţi economici apelează la credite pentru a-şi susţine propria activitate. financiare sau companii din ţară sau din străinătate.financiare. studii de fezabilitate. instituţiile guvernamentale. Riscul de ţară este administrat prin determinarea nivelului maxim de operare de natură comercială şi financiară. în pofida tuturor riscurilor existente. Metoda de analiză a profitului de risc ia în considerare indicatorii macroeconomici ai ţării analizate. de regulă. Banca Transilvania analizează riscul care derivă din afacerile cu societăţile de asigurare-reasigurare. care împreună ajută la determinarea expunerii maxime pe care banca şi-o poate asuma faţă de entitatea cu care intră în relaţii de afaceri. consecvenţa politicii sale în domeniul managementului riscurilor. o gamă largă de servicii alături de cele de asigurare. o primă de asigurare negociată şi un asigurator capabil să suporte rapid eventualele daune. Având în vedere aceste condiţii. dar şi analizele speciale de risc bazate pe teorii probabilistice. asistenţă tehnică. O etapă importantă o reprezintă recomandarea şi decizia asupra modalităţii de transfer al riscului prin asigurare. percepţia pe piaţă a riscului. printr-o monitorizare a acestuia în timp real. investigarea şi supravegherea creditelor. care poate fi asumat de Banca Transilvania faţă de băncile.

prin sprijinirea asiguratului. Supravegherea creditelor are loc după emiterea poliţei. ţările în care se află importatorii asiguratului. Aceasta analiză priveşte toate cele trei părţi implicate în asigurare: asiguratorul. 77 . verificarea periodică a acestuia. în vederea recuperării şi administrării sumelor întârziate la plată. poliţa pentru o anumita activitate. a capacităţii de plată.Investigarea creditelor începe din momentul cotării riscului şi presupune cunoaşterea statutului debitorului. şi debitorul său. Alegerea uneia sau alteia dintre poliţe se realizează în funcţie de următorii factori:  cifra de afaceri a asiguratului. poliţa pentru riscuri de origine catastrofală. asiguratul  gestionarea creditelor contractate de asigurat. normele prudenţiale interne ale asiguratorului. analiza tendinţelor existente în sectorul din care fac parte asiguratul şi clientul său extern. riscul de a nu putea ceda în reasigurare o parte din poliţele existente în portofoliu. poliţa pentru întreaga activitate de export realizată din credit. poliţa pentru activitatea intreprinderilor mici. capacitatea debitorilor asiguratului de a-şi îndeplini obligaţiile de plată. dacă este cazul. chiar pentru iniţierea procedurilor legale necesare recuperării.      analiza riscului politic. poliţa pentru livrări în avans. Ţinând seama de varietatea ramurilor economice în care este creditul de export. Metodologia de analiză este structurată pe următoarele paliere:  calitatea activităţii asiguratului. tipurile de clienţi şi produsele vândute. poliţa pentru principalele activităţi. societăţile de asigurare-reasigurare oferă tipuri diferite de poliţe:         poliţa pentru intreaga activitate. poliţa pentru riscuri de credite şi politice.    dimensiunea financiară a firmei asiguratului. precum şi conjunctura naţională şi internaţională în care se desfăşoară activitatea acestora.

21 22.82 78 17.4. s. De regulă.698 2.357.900 6.383.971 351.a.453.791 71.77 . se utilizează combinaţii ale acestor poliţe pentru a oferi asiguratului o protecţie cât mai complexă.29 69.255 41.46 62.715. Analiza riscurilor băncii prin prisma principalilor indicatori ai activităţii de atragere a resurselor şi realizare a plasamentelor la Banca Transilvania Sucursala Cluj-Napoca Tabelul 3 – Soldul general al principalelor categorii de produse oferite de Sucursala Băncii Transilvania Cluj-Napoca Denumirea produsului bancar Depozite cu prima lunara Depozite la termen Carnet depunere cu 2006 % Valoarea soldului general (lei) 2007 16.13 2008 % 18. Comitetul de risc. Analiza asigurării creditelor de export se realizează de către asigurator folosind două tipuri de documente.300 9.76 456. riscurile care pot afecta buna desfăşurare a contractului.058.989 74. În Banca Transilvania principalele categorii de risc sunt analizate în comitetele interdepartamentale.12 8. 3.100 % 3.40 248.640. şi anume: - cererea de asigurare. Comitetul de administrare a activelor şi pasivelor. constituite în baza legii bancare şi coordinate de membrii conducerii băncii: - Comitetul de credite. chestionarul de analiză a calităţii managementului firmei.830.419.239.373 5.

525.539 508.239.84 0.73 1.288.30 0.04 22.690.66 0 0 0 334.88 7.046.51 2.698 456.21 0 5.525.052.000 0 0 1.600 1.17 39.513 0.70 0.373 248.750 619.47 0.320 Soldul general (lei) 2007 16.12 1.850 2.76 78.418.49 7.000 5.56 0.dobanda la o luna Certificat de economii Certificat depunere cu dobânda trimestriala Certificat de depozit Depozite la termen ptr.00 0.640.186.742. astfel: Tabelul 4 – Evoluţia soldului general pe categorii de produse bancare Denumirea produsului bancar Carnete Depozit la termen Certificate Depozite PJ Depozite PF TOTAL 2006 18.675.056 1.056.040.42 9.550 38.12 17.11 3.675.972.409.601.500 0.000 17.51 2.40 74.080.21 16.791 105.255 90.619.287.100 155.742.393.028 2008 17.971 351.008 638. persoane fizice Depozit cu prima la dobanda Depozit aniversar Depozit cu dobanda capitalizata Depozit tineret TOTAL 4.63 100 2008 2.527.513 56.862 16.287.787 0.989 55.500 6.010 24.12 9.417 11.802 2. în perioada supusă studiului (2006 – 2008).320 100 72.80 100 Graficul 1 – Soldul general al produselor bancare în anul 2008 79 .87 100 Pondere în total (%) 2007 3.991.181 0.860 100 Evoluţia soldului general pe categorii de produse bancare – arată preferinţa clienţilor pe categorii de produse bancare faţă de fiecare dintre acestea.965 158.636.419.058.24 4.802 334. persoane juridice Depozite la termen ptr.453.47 155.29 69.500 619.056 12.100 21.900 0.51 2.931 508.05 3.76 8.773.800 6.860 2006 5.42 262.199.064.121 48.01 638.121 8.418.51 1.390.325.73 6.63 2.430.600 8.715.028 0.04 100 1.178 3.78 2.

831.536 .Se constată că ponderea cea mai mare o deţin depunerile la termen.396 2008 105.026.250 57.800 .649. Evolutia creşterii în sold pentru depunerile la termen ale clienţilor persoane fizice şi juridice este prezentat în Tabelul 5.023.863.009.091 153.583.266 . dupa cum urmează: Tabelul 5– Evoluţia creşterii în sold pentru depunerile la termen ale clienţilor persoane fizice şi juridice Denumirea produsului bancar Certificate cu primă la dobândă Certificate de economii Certificate de depunere cu dobândă semestrială Depozite la termen ptr.743.615 102.712 Creşterea de sold (mii lei) 2007 103.289 76.179.200 464.500 2.788.350 .392 -8.732 2.056.1. persoane juridice Depozite la termen ptr. persoane fizice TOTAL 2006 76.1.394.392 80 . urmate apoi de depunerile economiilor pe carnete şi certificate şi de depozitele constituite de persoanele fizice.850 .236 97.023.034.065 897.

000 echipament 3.271.Credite de 2006 1 25.700. Credite cu 27. considerate pe categorii.000.55 2007 5 0 0.Credite ptr.29 65.85 68.16 60.1.713.336.048.713 2006 4 0 0 76.318 1. Credite cu dob ANL 1.13 81 . Creditele acordate clienţilor persoane fizice cuprind creditele pentru bunuri imobiliare şi pentru cumpărarea de bunuri de folosinţă îndelungată.1 81. pentru echipament.49 3.979 2008 3 150. Se observă că depunerile pe termen au cel mai mare grad de rămânere în sold în comparaţie cu celelalte instrumente de economisire prezentate. semnificând diferenţa dintre volumul depunerilor şi cel al restituirilor pentru fiecare instrument considerat (constituie principala resursă a Sucursalei Cluj-Napoca pentru efectuarea plasamentelor în credite).203.Valorile soldului creditelor acordate persoanelor fizice şi juridice Denumirea creditului existent în sold 0 1.000 2007 2 21.470 dob ANL acord PF 3.447.000 29.835 62. sunt prezentate în Tabelul 6.552 2. Valorile soldului creditelor acordate persoanelor fizice şi juridice de-a lungul perioadei de analiză.21 3.132.752.500.138.072 25.500.96 1.398 cu dob ANL ptr cumparare de locuinte 3.91 1.45 64. Tabelul 6. iar cele acordate clienţilor persoane juridice sunt constituite din creditele de trezorerie.77 Valoarea soldului pe categorii de credit (lei) Pondere (%) trezorerie 2. Credite 26.271.000 30.2.678.258. 34.000 125. Credite ptr.1.000 27. etc.Acest indicator arată depunerea anuală netă pentru fiecare an al analizei în parte şi pentru fiecare produs bancar constituit la termen.04 24. 32.1.98 2008 6 0.000.1.139 22.387 64.000.395 bunuri imobiliare 3.75 81.944 23.

12 0.865.Credite ptr cump loc în antrepriză 3.436.462 30.51 0. loc.21 0.2.03 0.487 0 0.Credite pe 14.941 0. consolid.09 16.967 11.2. consolid.882 dob fluct.567 39.3.92 42. 3.326 32.489.2.1. Credite cu dob ANL ptr reabilitare locuinte regie 3. Credite cu 4.Credite acordate ptr terenuri intravilan 3.022 10.3.149.37 0.750 40.543 2.789 184.245 26 0.592 0.constr. cump. reabil.18 0.0009 .0007 12 0. Credite 4.Credite ptr construcţia loc în regie 3.917 3.4.1.ptr constr.71 4. locuinte in regie 3.667 0.54 13.009 0.345 6.2.2.051.43 12.1.779 47.04 0.Credite ptr moderniz.000 28.745 0.Credite ptr moderniz.11 214.378 69.68 16.3.755.11 0.2.46 17.007 0.07 0.821 ptr cump loc de la antreprenori 3. rep locuinţe 3.50 124.154 138.3.2.29 0.5. 6.09 87.ptr.396.640 82 30.10 0.08 0 5. ref locuinţe regie 3.

204 3.900 100 0 100 99.29 2.710.471 10.104 35.Credite pe termen lung constr loc în regie 4.91 0.927 6.52 2.254 23.termen lung constr loc în antrepriză 3.Credite pt cumpărare bunuri de folosinţă îndelungată 4.726.02 7.000 37.3.70 4.104 35.82 9.45 17.933 36.154.154.2.2.082 590 14 0.008 0.Alte credite acordate clientelei 4.337.00002 83 .684 1.967 982.Credite pt cumpărare autoturisme Sold credite acordate PF Sold credite acordate PJ Sold credite acordate de Sucursala Cluj-Napoca 42.322 0 42.43 10.71 100 5.395.92 15.930.723 2.487.0006 0.1.641.09 100 97.882.322 37.783 13.125 5.796.929.354.12 10.479.80 4.441 3.514.

ceea ce face ca şi valoarea capitalului propriu al băncii să scadă.254 )x100 = 22.1. indicatorul nu este relevant pentru managementul băncii.484. Determinarea indicatorilor de rentabilitate şi de risc 3.515. Acest indicator reflectă cel mai bine cât de eficient lucrează echipa managerială.42 % Satisfacerea acţionariatului impune ca rata de recuperare a investiţiei să fie superioară ratei medii a dobânzii ajustate cu rata inflaţiei.971. ROA = RPN x UA = (Profit net/ Active medii totale) x 100 Deci: ROE = ROA x GI Fiecare indicator surprinde diferite aspecte ale eficienţei. astfel: 84 .5.20/1. afectând dezvoltarea pe viitor a băncii.reflectă capacitatea managementului băncii de a folosi resursele de care dispune banca în scopul maximizarii profitului.202/1.059. Rentabilitatea activelor (ROA). Indicatorii de rentabilitate 1.5. Creşterea inflaţiei conduce inevitabil la scăderea câştigurilor aferente acţiunilor pe care acţionariatul le posedă.90 % ROE 2008 = (396.183)x100 = 37. Rentabilitatea capitalului propriu (rentabilitatea financiară sau rata de recuperare a investiţiei proprietarilor în bancă) – arată proprietarilor (acţionarilor) eficienţa cu care managementul le utilizeaza capitalul investit în bancă.696. ROE = (profit net/capital propriu)x100 ROE 2007 = (339. de aceea se impune o analiză profundă a rentabilităţii capitalului propriu prin descompunerea acestuia în următoarele componente: ROE = (Profit net/V exploatare) x ( V exploatare / Active medii totale) x x (Active medii totale / Capital propriu) unde: RPN = (Profit net/ V exploatare) x 100 – rata profitului net UA = (V exploatare / Active medii totale) x 100 – utilizarea activelor bancii GI = (Active medii totale/ Capital propriu) – gradul de indatorare Deci: ROE = RPN x UA x GI 2. În forma actuală.436.3.626.

54 ori Descompunerea ratei rentabilităţii capitalului propriu (ROE) ajută managementul băncii să determine elementele care concură la obţinerea profitabilităţii.55 % UA – reflecta capacitatea managementului de a investi în active care aduc castig UA 2007 = 2.059. ROA 2007 = 339.971.214.876. RPN 2007 = 339. deoarece aceasta îşi poate creşte profitul şi printr-un control riguros al cheltuielilor realizate. Rata profitului net (RPN) este un indicator atent monitorizat de managementul băncii.265.484.436.4 ori GI 2008 = 16.925.202/ 2. cu atât rentabilitatea capitalului propriu este mai mare.696.336 / 1. Din cei trei indicatori.13 % în 2008 faţă de 2007.183= 15.579/ 13. În perioada studiată rentabilitatea financiară a crescut cu 4. În contextul descris.469.331x 100 = 2.56 % RPN 2008 = 396.596. Sucursala Băncii Transilvania Cluj-Napoca are puţine active finanţate din capitalul propriu şi deci un multiplicator al datoriei mai mare. cheltuieli aferente gestionării resurselor şi plasamentelor.925. cu atât rentabilitatea capitalului propriu al acestei unităţi este mai mare.008.331/ 1. În concluzie.76 % GI 2007 = 13.436.008.876. gradul de indatorare (GI) inregistreaza valori mari ca urmare a faptului ca Sucursala bancară analizată operează pe seama resurselor atrase.40 % Analizând rezultatele obtinute pentru rentabilitatea activelor.265.626.214.5 % UA 2008 = 2. precum şi luarea unor decizii care să stopeze sau să amplifice valorile fiecărui indicator.331x 100 = 17.336 x 100 = 19.596.971.45 % ROA 2008 = 396. Cu cât multiplicatorul datoriilor este mai mare.479 / 16. a riscurilor şi asigurării funcţionării băncii.202/ 16. fiind astfel rentabilă. se observă nivele scăzute ale indicatorului în perioada studiată.876.008.706.336 x 100 = 2.20/ 13.579x 100 = 12.469.20/ 2.469.479 x 100 = 13.515.626. iar gradul de îndatorare (efectul de pârghie) a înregistrat o creştere mai atenuată cu 0.706. rentabilitatea activelor a scăzut cu numai 0.254 = 9. dar Sucursala Băncii Transilvania Cluj-Napoca a realizat o rentabilitate financiară mare prin folosirea la maximum a resurselor atrase şi simultan utilizarea la maximum a capitalului propriu. 85 .214.42 ori în anul 2008 faţă de 2007.RPN – reflectă eficienţa cheltuielilor făcute de managementul băncii. deci cu cât gradul de îndatorare realizat este mai mare.05 % în 2008 faţă de 2007.

390/2. fiind expresia unei mari dependente de dobânzile pe termen scurt şi pasivele volatile.096) x 100 NIM 2008 = 3 % Se observă că. Ea este.264 – 724.050/2. astfel încât gestiunea acesteia să nu impună costuri mari.   3.32) x 100 = 3 % NIM 2008 = (823.078.194.190. inscriindu-se în limitele indicate în literatura de specialitate (3 – 10 %). diferenţa dintre câştigul din venituri şi cheltuielile cu dobânzile. astfel:  Controlul sistematic asupra cheltuielilor de exploatare. în perioada analizata.820/2.857– 665. Marja neta a dobânzii (NIM – Net Interest Margin) – este definită prin raportarea veniturilor nete din dobânzi la activele valorificabile medii. Valoarea scazută a marjei nete a dobânzii este datorată costurilor mari ale fondurilor.020.422. Controlul atent al expunerii sucursalei bancare la risc.756.76% în anul 2008 faţă de 2007.336.442.126. Această utilizare prin plasamente în active care aduc câştiguri sigure sucursalei asigură în mod direct creşterea profitului pe active şi implicit creşterea ROE (rentabilitatea capitalului propriu). astfel încât provizioanele şi pierderile să afecteze cât mai puţin veniturile din exploatare ale sucursalei.394.062) x 100 Deci NIM 2007 = (0. Ridicarea calităţii portofoliului de credite. Expresia valorica a acestui indicator depinde de factorii: 86 . a ramas constanta. valoarea marjei nete de dobânzi.000/2.255. sau NIM = (Venituri din dobânzi/Active purtatore de dobanda) – (Cheltuieli cu dobânzi/Pasive purtatoare de dobanda) x 100 NIM 2007 = (744. raportată la activele valorificabile şi exprimă eficienţa utilizării a resurselor împrumutate(câştigul obţinut din investiţiile acute pe seama resurselor atrase) de către managementul sucursalei bancare. Din analiza acestor indicatori se poate concluziona că realizarea unor profituri mari depinde de o serie de factori. astfel încât veniturile din exploatare să se diminueze cât mai puţin.Utilizarea activului (UA) a înregistrat în perioada analizată o reducere cu 1. de fapt. NIM = (Dobânzi încasate/Active purtatoare de dobanda) – (Dobânzi bonificate/Pasive purtatoare de dobanda) X100.546.35 – 0.

851.000 x 100 = 0. Indicatorii de risc Controlul asupra riscurilor bancare este unul din cei mai importanţi factori de care depinde profitabilitatea băncii. 4. Studierea atenta în dinamica a activelor şi pasivelor bancii conduce la obtinerea unor informatii suplimentare referitoare la profitul bancii şi expunerea la risc.876. fiind afectată direct de calitatea creditelor acordate de sucursala bancara.194/96. fapt care evidentiază că Sucursala Cluj a optat pentru un risc al capitalului mic.214. efectul de levier al îndatorării fiind redus.000 x 100 = 0.2.611.5.484.336) x 100 = 10.31 % Valoarea indicatorului – ponderea pierderilor din credite în total credite – este redusa şi explica astfel valoarea ratei de rentabilitate financiara. 50 % în perioada de analiza.403. 87 .696.059.421.69 % Rsp 2008 = (1.008.022/87.43 % Se observa că. Managementul riscurilor presupune prevenirea.515.  Utilizarea maximă a resurselor atrase în investiţii care aduc profit. Ponderea pierderilor din credite în total credite (Ppc) – indicatorul exprimă eficienţa activităţii de creditare a băncii şi se determina cu ajutorul urmatoarei relaţii matematice: Ppc = (Pierderi din credite/Total credite) x 100 Ppc 2007 = 32. dar valoarile înregistrate în perioada de studiu au fost relativ mici.624.  Capacitatea managementului de a atrage resurse ieftine. care este de cca. 5. Calculul indicatorilor de risc permite o interpretare a lor prin prisma cauzelor.331) x 100 = 6.469.183/16. Calitatea investiţiilor facute de Banca Transilvania materializată în plasamente sigure (încasarea dobânzilor la timp) şi profitabile.386. măsurarea şi gestionarea acestora. a condus la obţinerea unei rate a rentabilitaţii capitalului propriu de cca 50 %. 3. rata solvabilitatii patrimoniale s-a redus cu 4.254/13.16 % în 2008 faţă de 2007.37 % Ppc 2008 = 298. Rata solvabilitatii patrimoniale (Rsp) – indicatorul este opusul gradului de îndatorare al băncii: Rsp = (Capital propriu/Active medii totale) x 100 Rsp 2007 = (1. consecintelor şi efectelor în timp asupra profitabilitatii bancii.

892. înscriidu-se totodata în limite indicate de literatura de specialitate (limita maxima este 6 %.000) x 100 = 0. Garc = (Volum necesar al provizioanelor / Volum provizioane de risc) x 100 Valoarea acestui indicator arata daca volumul provizioanelor de risc constituite.30 % Rcr 2008 = ( 173.56 % Garc 2008 = (18. conform Standardelor Internaţionale).18 % Valorile acestui indicator calculate pentru perioada de analiză.3% . Garc 2007 = (17.714) x 100 = 4.450 / 96.158 / 87. 1.676 / 315.403.873. a fost corect dimensionat şi poate acoperi nivelul provizioanelor necesare pentru atenuarea la maximum a riscului generat de activitatea de creditare.611.554. Evaluarea riscului de credit la care banca este expusă se determina prin intermediul următorilor indicatori: Rata creditelor restante (Rcr) – evidenţiază calitatea portofoliului de credite a bancii şi se determina ca raport intre volumul creditelor restante şi totalul creditelor existente în sold la un moment dat. Gradul de acoperire a riscului de credit (Garc) – este un indicator care evidenţiază preocuparea managementului de a-şi acoperi pierderile din credite pe baza provizioanelor constituite pentru riscuri şi cheltuieli.18 %) şi arată gradul redus de expunere al sucursalei bancare la riscul de credit. Riscul de credit – constă în probabilitatea ca dobânda şi/împrumutul să nu fie rambursate de împrumutat conform contractului încheiat cu banca creditoare.526.85 % 88 .386.360.975 / 377. pentru ca deciziile aplicate să fie ieftine în aşa fel încât profitabilitatea scontata prin asumarea riscurilor să nu fie afectată. Celelalte categorii de riscuri (comerciale şi de mediu) sunt generate de factori exogeni băncii asupra cărora managementul acesteia fie are un control limitat.000) x 100 = 0.Gestionarea eficientă a riscurilor impune o analiză cost/profit. Riscurile financiare sunt singurele riscuri care pot fi cuantificabile prin intermediul unui sistem de indicatori. sunt extreme de mici (0. fie nu are control. respectiv 0. pentru creditele acordate de banca.545.000) x 100 = 5. Riscurile financiare sunt consecinţa dezechilibrelor permanente care apar între activele şi pasivele băncii asupra cărora managementul are control. Rcr = (Volum credite restante / Total credite) x 100 Rcr 2007 = (262.624.

302) x 100 = 84.851.430.9 % Se constata ca pierderile din credite au fost integral suportate din provizioanele specifice de risc de credit constituite.207 /403. Valorile înregistrate de acest indicator al riscului de credit în perioada 2007 – 2008.264 mii lei în plus în 2008 faţă de 2007.78 %). cum ar fi: Rpc = (Rezerve pentru pierderi din credite/Total credite) x 100. R 2007 = (214. dar se observă o creştere substanţială a ponderii pierderilor în anul 2008 faţă de 2007 cu 69.779.022 / 214.608 / 96.225 mii lei în 2008 faţă de 2007.146.207 ) x 100 = 15. în situaţia în care totalul creditelor existente în sold a înregistrat o creştere cu 8.403.194 / 351.317. raport care reflecta nivelul de prudenta adoptat de sucursala bancara în politica sa de creditare Pc 2005 = (32.78 %.317.912 / 87. sugerează o scădere calitativă a portofoliului de credite al Sucursalei Centrale Banca Transilvania Cluj. respectiv costul acoperirii riscului de creditare asumat de banca.12 % Pc 2006 = (298.351. Ponderea nivelului provizioanelor specifice riscului de credit în profitul brut (R): R = (Provizioane pentru pierderi din credite / Profit brut) x 100 . Alţi indicatori ai riscului de creditare utilizează în relaţia de calcul rezervele şi comisioanele pe care banca şi le constituie pentru acoperea eventualelor pierderi. Pentru perioada studiata.Se constată că.681.662.037) x 100 = 53.000) x 100 = 0. ceea ce sugerează faptul ca sucursala bancară ar trebui să-şi reconsidere atitudinea faţă de nivelul de prudenţă în politica de creditare.421. valorile acestui indicator sunt: Rpc 2007 = (315. dar concomitent a sporit volumul provizioanelor pentru riscul de credit constituit cu 101.35 % Rpc 2008 = (342. acest grad de acoperire a riscului de credit a inregistrat o reducere cu 0.17 mii lei (69.000) x100 = 0. raport care exprima sistemic expectatiile manageriale privind evolutia calitatii portofoliului de imprumuturi. Pierderile nete din credite au crescut în valoare absolută în 2008 faţă de 2007 cu 266.16 % 89 .624.71% în 2008 faţă de 2007 şi redă ponderea utilizarii provizioanelor constituite pentru acoperirea riscului de credit la nivelul Sucursalei Centrale Cluj în perioada de analiză ( pentru credite îndoilenice şi restante). Pc = (Pierderi nete din credite / Provizioane pentru pierderi din credite) x 100.611.35 % Se observă o stagnare a rezervei generale pentru riscul de credit ( element component al capitalului propriu al sucursalei bancare).386.

439) x 100 = 4.432.410) x 100 = 74.422. 3.194.826) x 100 = 2. (%) Imprumuturile pe termen lung sustinute din resurse pe termen scurt sunt cele mai profitabile pentru banca.091.58 % în 2008 faţă de 2007.794.Riscul ratei dobânzii (Rd) .14 % Se observa ca.105. Acest lucru presupune insa o arbitrare permanenta a legaturilor dintre scadentele activelor şi pasivelor bancii.264 / 7. indicele de lichiditate a crescut cu 1. Indicatorul riscului ratei dobânzii se determină astfel: Rd = (Active sensibile la fluctuaţiile ratei dobânzii / Pasive sensibile la fluctuaţiile ratei dobânzii) Sau Rd = (Disponibilitati banesti + depozite + credite) / (Disponibilitati banesti + Depozite ) Pentru perioada de studiu.857 / 6.177. managerii îşi concentrează atenţia în mod deosebit deoarece fluctuaţiile ratei dobânzii. pun în pericol atât căştigurile.84 % Se observa ca ponderea provizioanelor specifice riscului de credit în profitul brut a crescut cu 21.442. Variaţiile mari ale dobânzii potentate de inflatie şi conjuncture economica pot influenţa în mod drastic consturile.422. sucursala bancară este puţin riscantă.este consecinţa fluctuaţiei ratei dobânzii.681.000 / 138.000 / 150.787.670 ) = 0.857.126. valorile acestui indicator sunt: Rd 2007 = (2.77 % IL 2008 = (5.932 ) = 0.223. astfel: IL = (Active lichide / Pasive lichide) x 100.302/ 469. Riscul de lichiditate – este consecinţa nerambursării creditelor şi a dobânzilor la termen ( la scadenţă). cât şi întreg portofoliul băncii.31 % Rd 2008 = (2.815. precum şi a necorelării pe scadenţe de către managementul băncii sau a unor retrageri masive şi neaşteptate a depozitelor de către clienţi.717. Pentru perioada analizata calculam valorile indicelui de lichiditate astfel: IL 2007 = (4. 2. Riscul de lichiditate se determină prin intermediul indicelui de lichiditate.000. rambursarile şi valoarea activelor bancare.000.34 % 90 . fapt motivat de sporirea volumului provizioanelor în 2008 faţă de 2007 (nu întregul volum constituit al provizioanelor de risc de credit a fost şi utilizat pentru acoperirea pierderilor din activitatea de creditare).37 % în 2008 faţă de 2007. Asupra ratei dobânzii.R 2008 = (351.

480. Este evident că portofoliile băncii cresc prin asumarea unor riscuri mai mari.18 5.1 5.321.008. resursele proprii care sunt proiectate să absoarbă aceste pierderi ar putea fi insuficiente.469. Dacă banca gestionează un volum excesiv de credite neperformante sau dacă o parte din investiţiile financiare scad generând pierderi.890.884.190. iar în cazul în care rata dobânzii are tendinţa de a creşte. BNR impune tuturor băncilor indiferent dacă au sau nu activitate internaţională să respecte un indicator de solvabilitate de 8 % (norma Cooke).469.259. Diversificarea portofoliului de active reprezinta metoda cea mai eficienta de protejare a bancii impotriva riscurilor (divizarea lor). Cu siguranţă că atât managementul.18 16.781.774.001. deci nivelul activelor sensibile la fluctuaţiile ratei dobânzii este inferior celui corespunzător pasivelor sensibile.670.309. managementul va trebui să atragă resurse suplimentare pentru a contracara nerambursările din credite şi să bonifice dobânzi mai mari pentru a atrage alte resurse – simptom specific băncilor care promoveaza ineficienţa în gestionarea resurselor şi plasamentelor.63 3.2008 pot fi reprezentate grafic astfel: 91 .773.798. Pentru determinarea acestui indicator vom încadra activele în diverse clase de risc.906.32 Activele ponderate în anii 2007.5 3. Acest indicator se determină astfel: Ri = (Capitaluri proprii / Active ponderate în funcţie de risc ) x 100 > 8 %.619.63 13. cât şi actionarii preferă profituri ridicate la un nivel acceptabil la riscurilor. Riscul insolvabilitatii – este consecinţa calităţii defectuoase a portofoliului de investiţii a băncii. În acest caz. 876.835. 358.002. atunci venitul net obţinut din dobânzi se va reduce (variaţia ratei dobânzii într-un sens va determina variaţia venitului net din dobânzi insens contrar).33 2008 3.51 1.524. astfel: Tabelul 7 – Încadrarea activelor în diverse clase de risc Clasa de risc 2007 0 20 50 100 TOTAL 3.303.28 1.08 4.811. În vederea eliminării unor astfel de situaţii.214.960.33 2007 693.960. 4.160.190.05 6.321.800.1 1.524. Rd < 1.42 2.33 Nivelul activelor (mii lei) Nivel active ponderate (mii lei) 2008 857.Se observă că.02 1.63 4.500.

66 % > 8 % Ri 2008 = (1.801.070.484.028.089) x 100 = 13.254 / 11.183/8.696.059.515. iar în anul 2007 cu 5. 2008 (mii lei) Ri 2007 = (1.726.Graficul 2– Nivelul activelor ponderate în anii 2007. Concluzii şi propuneri 92 .13 % mai mult decât limita minimă stabilită de autorităţi.862) x 100 = 12.66 % mai mare decât 8 % impus de BNR.13 % > 8 % Se constată că acest indicator (riscul insolvabilităţii) a înregistrat în 2008 un nivel cu 4.

Radu C. experienţa băncii în domeniu şi responsabilităţile faţă de terţi (personal.2 Administrarea riscului ia în considerare factorii măsurabili sau nu. Radut – Managementul activelor şi pasivelor unei societati bancare – Ed.Unul dintre cele mai importante domenii ale managementul activelor şi pasivelor bancare il reprezinta gestionarea riscului. Riscul poate fi definit ca un eveniment incert dar posibil. Succesul în afaceri depide de asumarea unor riscuri. va lua în consideraţie propria atitudine faţă de risc. proceduri). afacerile. Este bine ca un bancher să cunoască preferinţa faţă de risc al clienţilor săi. apare în procesul activităţii umane. profitul realizat poate fi scăzut. genetică de a-ţi asuma sau nu riscuri. economice. Conducerea unei bănci. efectele lui o dată produse nu mai pot fi înlăturate. reducerea posibilităţilor de pierdere la un nivel acceptabil. De asemenea. Gestionarea riscurilor pentru managementul unei bănci înseamnă studierea posibilităţilor de investiţii pe pieţele monetar – financiare care să aducă profit acţionarilor şi clienţilor băncii. Fără asumarea unui element de risc. acţionari. când decide comportamentul faţă de anumite riscuri ce pot apărea în activitatea băncii. politice şi în raportul dintre om şi natură. Prin asumarea mai multor riscuri creşte şansa obţinerii unui profit mai important. un contract de credit) . poate fi influenţat de obligaţiile faţă de terţe persoane. 2 Dr. contractul de credit cu acest client devine mai riscant (banca îşi asuma mai multe riscuri). Millenium Tres – Institutul Bancar Roman 93 . dar. dar. care ameninta sau pot influenţa negativ realizarea obiectivelor unei bănci şi propune soluţii strategice şi operaţionale pentru a se opune acestor factori ( organizare. Riscul reprezintă pericolul de a suferi o pierdere. originea lui aflându-se în incertitudine. politica. Atracţia faţă de risc este determinată de o combinaţie de doi factori principali: experienţa individuală şi înclinaţia naturală. clienţi). acest lucru îi poate crea premisele unui profit mai mare. în acelaşi timp. sociale. este păgubitor. în acelaşi timp. În cazul în care un client are un apetit ridicat faţă de risc. percepţia personală asupra nivelului riscului. pentru a putea negocia mai bine cu aceştia ( de exemplu.

Într-un climat caracterizat printr-o concurenţă mare, banca trebuie să plaseze fonduri care să genereze un profit pentru fondurile atrase, care uneori nu pot avea o dobânda corelată cu gradul de risc al imprumutului. În acest caz, conducerea băncii trebuie să ia decizia asumării unui risc (plasamente riscante) sau să-şi asume riscul de a nu reuşi să genereze un flux monetar suficient pentru plata dividendelor acţionarilor şi a dobânzilor pentru sursele atrase. Ca în orice afacere, într-o bancă, managementul riscului este în primul rând responsabilitatea Consiliului de Administraţie şi implicit, a Comitetului de Direcţie care reprezintă managementul executiv. Obiectivul fundamental al Consiliului de Administraţie vizează tratarea riscurilor într-o manieră care să întărească veniturile acţionarilor, concomitent cu minimizarea potenţialelor daune, având în vedere în acelaşi timp protejarea intereselor clienţilor şi personalului propriu. În egală măsură, consiliul trebuie să se preocupe de asigurarea unui plan operaţional de supravieţuire şi refacere în cazul producerii unor pagube, indiferent de precauţiile luate. Responsabilitatea pentru managementul zilnic al riscurilor rămâne în sarcina echipei executive. Infrastructura dezirabilă pentru coordonarea procesului de gestionare a riscurilor bancare cuprinde:

Pentru riscul de creditare – un comitet de credit care să direcţioneze politicile, strategia, structura portofoliului şi analiza, respectiv sancţionarea expunerilor mari; Pentru riscul de lichiditate, riscul ratei dobânzii şi riscul de pret – un comitet de gestionare a activelor şi a pasivelor; Pentru riscurile de operare – o unitate centrală care sa acţioneze ca un consultant şi coordonator, cu atributii în domeniul uniformizarii metodologice şi al raportarii catre Consiliul de Administratie; Pentru riscul de solvabilitate – planificarea şi managementul capitalului este o responsabilitate comuna a presedintelui Comitetului de directie şi a sefului Departamentului financiar. Cunoscând că riscul poate fi identificat, evaluat, monitorizat şi diminuat, dar niciodată

eliminat, pentru a se proteja, băncile trebuie să dezvolte un set de politici generale (în funcţie de prevederile legale şi reglementarile Băncii Centrale), politici specifice (în raport de strategia de dezvoltare a băncii) şi politici sectoriale (limite de expuneri pe ramuri şi sectoare de activitate, pe
94

zone şi unităţi teritoriale). Principalele măsuri care ar trebui adoptate pentru prevenirea riscului de creditare consider a fi următoarele:

Acordarea creditelor să se bazeze în primul rând pe analiza viabilităţii şi realismului afacerilor, în vederea identificării şi evaluarii capacităţii de plată a clienţilor, respectiv de a genera venituri şi lichidităţi ca principală sursă de rambursare a creditului şi de plată a dobânzii. Determinarea capacităţii de plată se face şi prin analiza activităţii financiare şi nefinanciare a afacerilor din perioada expirată şi cea prognozată. Activitatea de creditare trebuie sa fie avantajoasă atât pentru bancă (în termeni de profitabilitate), cât şi pentru clienţi, care, valorificând creditele, să-şi dezvolte afacerile şi să poată astfel să-şi rambursele împrumutul şi să-şi achite dobânzile; Creditele trebuie să fie în toate cazurile garantate cu colaterale cash sau non-cash, iar volumul minim al garanţiilor constituite trebuie să acopere datoria maximă a împrumutatului către bancă (dobânzi + credite), un rol extrem de important revenind modului în care banca îşi stabileşte criteriile de acceptare a diferitelor tipuri de garanţii. Subliniez însă, că principiul prevalent la acordarea creditelor rămâne acela ca prima sursa de rambursare o constituie capacitatea clientului de a genera un cash-flow poziţiv, garanţiile materiale plasându-se pe un loc secundar; Pentru reducerea riscurilor se impune analiza periodică şi exigenţa a calităţii portofoliului de credite, de dorit la intervale cât mai scurte de timp, precum şi constituirea de provizioane şi rezerve pentru acoperirea eventualelor pierderi. De asemenea, una din optiunile imediate ale managerilor bancari poate fi asigurarea creditelor împotriva riscului de neplată la instituţii specializate (Fondul de Garantare a Creditelor pentru Întreprinzători Privaţi, Fondul de Garantare a Creditului Rural, societăţi de asigurare – reasigurare); Dispersia riscului de creditare se poate realiza prin sindicalizarea împrumuturilor mari cu alte societati bancare (romanesti si/sau straine), precum şi pentru diversificarea bazei de clienti şi a tipurilor de credite practicate. Se recomandă în acest context acordarea cu prioritate a creditelor pe obiect, în defavoarea celor globale de exploatare, precum şi a creditelor de consum pentru populatie; În scopul evitării pericolului de concentrare excesivă a creditelor faţă de o anumită ramură de activitate, consider că este necesară stabilirea unor limite de expunere, pe baza
95

elaborării de modele de tip scoring în funcţie de indicatorii relevanţi pentru evaluarea performanţelor sectoriale. Astfel de indicatori ar putea fi: volumul creditelor restante şi ponderea acestora în total credite angajate; dobânzi restante; calitatea portofoliului de imprumuturi şi volumul provizioanelor specifice de risc; rentabilitatea ramurii în raport cu volumul creditelor angajate de unitati cu pierderi; ponderea creditelor acordate sectorului privat pe total ramura. Disponibilitatea unor prognoze de evolutie macro şi microeconomica, în raport cu trendul istoric şi programele guvernamentale, constituie o premise importanta pentru abordarea coerenta a analizelor sectoriale. Alaturi de expunerile pe ramuri economice, expunerile faţă de principalii clienţi ai băncii trebuie să facă, deasemenea, obiectul unei supravegheri permanente;

Un ultim aspect demn de reţinut în contextul concluziilor de faţă, se referă la necesitatea consolidării continue a capitalurilor proprii, preponderent pe seama creşterii profiturilor. Apreciez că, pentru defăşurarea unei activităţi normale de către băncile care operează în economiile de tranziţie, acestea ar trebui să urmărească realizarea unui indice de adecvare a capitalului de minimum 15 %, în condiţiile creşterilor de capital cu cele ale activelor riscante. Băncile comerciale sunt instituţii concepute funcţional pentru gestionarea riscurilor. Acest

adevăr, care a căpătat valenţe profunde în experienţa economiilor de piaţă din ultimii ani, pe masură ce fenomenul globalizării redimensionează mediul de afaceri şi relatiile internaţionale, impune băncilor româneşti adaptări comportamentale în consecinţă. Managementul riscurilor bancare, devine astfel un test de competenţă şi competitivitate pentru integrarea în sistemul financiar mondial.

96

97 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->