ADMINISTRAREA RISCURILOR ÎN CADRUL BĂNCII TRANSILVANIA Cuprins

Capitolul 1. Riscul bancar...............................................................................................................................................2 1.1.Noţiuni generale despre risc..................................................................................................................................2 1.2.Clasificarea riscurilor bancare.............................................................................................................................13 1.2.1. Clasificarea riscurilor în funcţie de gradul de expunere la risc ..................................................................29 1.2.2. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de caracteristica bancară............................................................31 1.2.3. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de alocarea lor în cadrul sistemului financiar............................34 1.3.Riscul sistemic....................................................................................................................................................36 1.3.1. Reducerea riscului moral în sistemul bancar ............................................................................................36 1.3.2. Riscul sistemic şi restructurarea sistemului de plăţi .................................................................................37 Capitolul 2. Gestiunea riscurilor...................................................................................................................................39 2.1.Cerinţele prudenţiale...........................................................................................................................................40 2.1.1. Cerinţe prudenţiale cu privire la nivelul minim de solvabilitate.................................................................42 2.1.2. Cerinţe prundenţiale privind nivelul minim de lichiditate..........................................................................43 2.1.3. Cerinţe prudenţiale cu privire la diviziunea riscului...................................................................................44 2.1.4. Cerinţe prudenţiale privind tratarea diferenţiată a creditelor şi constituirea corespunzătoare a provizioanelor.......................................................................................................................................................44 2.1.5.Cerinţe prudenţiale privind poziţia valutară.................................................................................................45 2.1.6.Cerinţe prudenţiale privind administrarea resurselor şi plasamentelor băncii.............................................46 2.1.7.Cerinţe prudenţiale privind extinderea reţelei de sucursale şi alte sedii secundare ale băncii.....................47 2.2.Identificarea şi analiza riscului............................................................................................................................47 2.3. Controlul şi eliminarea riscurilor.....................................................................................................................48 2.4. Asumarea riscului..............................................................................................................................................49 2.5. Finanţarea şi transferarea riscului......................................................................................................................53 Capitolul 3. Analiza riscului bancar la Banca Transilvania..........................................................................................55 3.1. Banca Transilvania - parte integrantă a sistemului bancar românesc................................................................55 3.1.1.Scurt istoric..................................................................................................................................................55 3.1.2.Obiectul de activitate....................................................................................................................................57 3.1.3.Clienţii băncii...............................................................................................................................................58 3.1.4.Organizarea şi conducerea băncii.................................................................................................................60 3.2. Politica acordării creditelor de către Banca Transilvania..................................................................................61 3.3. Gestionarea riscurilor în cadrul Băncii Transilvania........................................................................................66 3.3.1. Riscul de credit...........................................................................................................................................66 3.3.2. Riscul de lichiditate....................................................................................................................................69 3.3.3. Riscul ratei dobânzii...................................................................................................................................70 3.3.4. Riscurile operaţionale................................................................................................................................71 3.3.5. Riscul de mediu economic.........................................................................................................................72 3.3.6. Riscul de solvabilitate şi alte riscuri financiare..........................................................................................72 3.3.7. Riscul valutar.............................................................................................................................................73 3.3.8. Riscul de ţară, banca parteneră şi societăţi de asigurare – reasigurare......................................................75 3.4. Analiza riscurilor băncii prin prisma principalilor indicatori ai activităţii de atragere a resurselor şi realizare a plasamentelor la Banca Transilvania Sucursala Cluj-Napoca..................................................................................78 3.5. Determinarea indicatorilor de rentabilitate şi de risc.........................................................................................84 3.5.1. Indicatorii de rentabilitate...........................................................................................................................84 3.5.2. Indicatorii de risc.......................................................................................................................................87 Concluzii şi propuneri.................................................................................................................................................92

1

Capitolul 1. Riscul bancar 1.1.Noţiuni generale despre risc
Premisele apariţiei riscurilor Riscurile cu care se confruntă instituţiile bancare în activitatea lor sunt determinate de particularităţile specifice domeniului bancar, precum şi de o serie de alte considerente prezentate în continuare. Dublul rol al băncilor, de entităţi economice independente, ce au ca scop maximizarea profitului, pe de o parte, şi de elemente ale sistemului bancar coordonat de banca centrală, având ca obiectiv implementarea politicii monetare a acesteia, pe de altă parte, implică o nouă dimensiune a riscului, în sensul că politicile duse de bănci în scopul realizării obiectului propriu de activitate pot intra în contradicţie cu măsurile de politică monetară impuse de banca centrală la un moment dat. Legăturile de intermediere ale sistemului bancar cu restul economiei sunt esenţiale pentru menţinerea unui echilibru economic stabil, deoarece: pe de o parte valorile materiale se produc în activităţile productive nebancare, iar evoluţia şi stabilitatea băncilor se susţin prin resursele atrase şi, respectiv, prin plasamentele efectuate cu entităţi economice din mediile nebancare; iar pe de altă parte, funcţiile sistemului bancar, ca element al sistemului economic naţional sunt determinate pentru buna funcţionare a fluxurilor financiare şi indirect, a fluxurilor materiale în economie.

2

Ca intermediari financiari, băncile asigură, prin serviciile de atragere a resurselor şi prin plasamentele efectuate, redistribuirea resurselor în economie din zonele aflate în excedent de resurse spre zonele deficitare. Valorile vehiculate în cadrul sistemului bancar sunt de o importanţă ce determină o abordare specifică: fluxurile financiare ce pătrund şi ies din bănci sunt de valori foarte mari, fiind constituite din sume diverse, ce au la bază o multitudine de documente justificative. Sistemul de evidenţă şi control al existenţei şi mişcărilor de bani într-o bancă trebuie să asigure, pe de o parte, o strictă urmărire a existenţei şi mişcărilor de bani. Riscurile decurg din faptul că volumul banilor existenţi ca resurse şi, respectiv, al plasamentelor este constituit din sumele relativ mici ale unei mase mari de clienţi. Există tendinţa de fraudare, foarte mare datorită caracteristicilor banilor, atât pentru personalul bancar implicat direct sau indirect în activitatea ce presupune vehicularea lor, cât şi prin indicatorii ce decurg din aceste caracteristici – lichiditatea şi solvabilitatea. Condiţiile de apariţie a riscurilor bancare sunt determinate de manifestarea unui complex de factori care depind de: evoluţia generală a economiei, schimbări legate de organizarea băncii, luarea unor decizii financiare, condiţiile politice şi economice. Evoluţia generală a economiei determină schimbări ale indicatorilor macroeconomici, şi anume: dinamica PIB pe ansamblu şi pe elemente structurale, evoluţia ratei inflaţiei şi stabilitatea monetară, etc. băncile depind de starea economică a unei ţări la un moment dat, datorită, pe de o parte, faptului că deciziile de politică monetară pe care le ia banca centrală sunt aplicate de către sau prin intermediul băncilor, iar pe de altă parte, băncile îşi atrag resursele şi efectuează plasamentele din şi în mediul nebancar generator de rezultate la nivel macroeconomic şi, în acelaşi timp, afectat de evoluţia generală a economiei. Schimbările legate de reglementările financiar – bancare, precum şi de cele economice influenţează eficienţa şi siguranţa bancară. Dependenţa activităţii de factorul timp face ca o măsură luată la nivel intern de către o bancă în ceea ce priveşte, spre exemplu, procentele de dobândă activă şi pasivă să nu-şi atingă scopul de creştere a activităţii băncii şi de menţinere a echilibrului fundamental între resurse şi plasamente, în cazul în care banca centrală modifică într-un sens nedorit rezultatul rezervei minime obligatorii sau valoarea dobânzii de refinanţare. Modificările politicii monetare impuse de reglementările băncii centrale au, astfel, asupra băncilor un impact direct, însă nu trebuie omis faptul că efectele lor au şi o altă destinaţie, ele
3

incendiul sau catastrofele naturale. Cuantificarea riscurilor de ţară se face având în vedere aceste tendinţe. ceea ce afectează operaţiunile bancare externe. Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii băncii sau instituţiei financiare în chestiune. finanţările externe derulate prin bănci sau linii de credit susţinute de băncile străine printr-o bancă autonomă sunt condiţionate în ceea ce priveşte termenii de dobândă. garanţiile sau condiţiile de rambursare. de intermediere în sfera riscurilor financiare prin diviziunea acestora. cât şi un 4 . de o pregătire necorespunzătoare sau de efectuarea unor operaţiuni ineficiente sau nesupravegheate pot genera pierderi. reacţia acesteia la modificările normative având o influenţă asupra activităţii în sine şi a rezultatelor activităţii bancare. de riscurile evaluate de finanţatori. Intercondiţionarea dintre economic şi politic generează pe termen lung tendinţe poziţive sau negative ce lasă o anumită amprentă asupra imaginii ţării în lume. Evaluarea riscurilor de pierdere legate de factorul uman se face pornind de la premisa că problemele privind personalul sunt relativ cuantificabile şi duc la aprecieri subiective. din acest punct de vedere este tratată îndeosebi problema unor pierderi neprevazute la activele bancare. de credit sau de lichiditate. Perturbările provocate de greşita organizare a băncii. cei mai mulţi autori se concentrează asupra funcţiei clasice a băncilor. luându-se în calcul în primul rând riscul de ţară şi apoi riscul băncii. eficienţa utilizării personalului putând fi evidenţiată doar indirect în rezultatele activităţii. Alţi autori se concentrează asupra unor pierderi – potenţiale sau efective – cauzate de riscuri cu totul aleatoare şi necontrolabile. ca de exemplu frauda. Definirea riscului Cel mai adesea. Spre exemplu. Resursele umane sunt considerate un activ deosebit de important al unei entităţi economice. atât un impact în sine (de regulă sub forma pirderilor directe suportate). o singura grupă sau o clasă de riscuri. cel mai adesea sub aspectul tehnicilor de gestiune şi doar foarte rar sunt analizate şi mecanismele de transmisie/amplificare a riscului suportat de instituţia financiară. de regulă.Cei mai mulţi practicieni abordează. pierderi cauzate de riscuri de piaţă.adresându-se economiei reale. riscurile bancare sunt considerate din două puncte de vedere sensibil diferite: punctul de vedere teoretic şi cel practic. Atunci când definesc riscul şi gestiunea riscului. prin eliminarea influenţei factorilor cuantificabili. Condiţiile politice şi economice existente şi de perspectivă ale ţării au implicaţii asupra serviciului datoriei publice.

De aceea. riscul trebuie privit ca un conglomerat sau complex de riscuri. de credit sau de lichiditate. băncile se confruntă şi cu riscuri ce nu le sunt specifice (de exemplu riscul valutar). personalului. dar pe care trebuie să le gestioneze. deşi perspectiva celor mai multe analize bancare asupra riscului este îngusta trebuie să subliniem înca de acum că acesta este generat de o multime de operaţii şi proceduri. Universul bancar se caracterizează prin multiple dimensiuni ale riscurilor ce afectează performenţele.Vor adopta ca definiţie standard pe cea lingvistică şi vom considera drept risc probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinţe adverse pentru subiect. în domeniul financiar cel puţin.Ca agenţi care operează pe diverse pieţe financiare. Toate riscurile sunt definite ca pierderi asociate unor evoluţii adverse a rezultatelor (calificate ca risc "downside"). Cuplul risc-performanţă este indisociabil în universul bancar. de intermediere în sfera riscurilor financiare.impact indus cauzat de efectele asupra clinetelei. În literatura de specialitate şi în practica bancară. Riscurile bancare sunt acele riscuri cu care se confruntă băncile în operaţiunile lor curente şi nu doar riscurile specifice activităţii bancare clasice. prin expunerea la risc vom inţelege valoarea actuală a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suportă sau pe care le-ar putea suporta instituţia financiară în cauză. iar definirea lor constituie punctul de plecare al gestionării riscurilor. aceste operaţiuni şi proceduri genereaza în permanenta expunere la risc. de cele mai multe ori interdependente prin aceea că pot avea cauze comune sau că producerea unuia poate genera în lanţ alte riscuri. În funcţie de punctul de vedere din care facem analiza riscului. Dacă acesta este cadrul – foarte general – în care vom aborda problema riscurilor bancare. atunci putem prezenta şi diferite accepţiuni care se dau riscului bancar ca pe diferite tipuri de riscuri bancare.Din această definiţie rezultă că expunerea la risc poate fi efectivă sau potentială.Şi.În acest context.Drept urmare. acesta poate fi definit în mod diferit. Pornind de la funcţia clasică a băncilor. riscul este privit ca o pierdere neprevăzută la activele bancare. 5 . gestiunea globală a bilanţului ("asset and liability management"). pirderi cauzate de riscul de piaţă. partenerilor şi chiar asupra autorităţii bancare. gestiunea bancară este recunoscută prin două ipostaze: • • gestiunea riscurilor.

presupune atribuţii cum sunt:     administrarea unui patrimoniu.şi cu cel central .minimizarea pierderilor . Consecinţele producerii riscurilor Producerea riscurilor bancare. controlul în vederea realizării obiectivelor propuse. 6 . a procesului de administrare. În domeniul riscului bancar există 3 orientări relevante. determină reducerea profiturilor şi a veniturilor acţionarilor sau. aşa cum a doua orientare a treia orientare evidenţiază şi detaliază complexităţile riscurilor financiare şi se focalizează asupra instrumentelor bancare care administrează ele operează. minimizarea expunerii la risc. exercitarea dreptului de a dispune asupra sa. organizarea activităţii în sensul optimizării evoluţiei patrimoniului. respectarea reglementărilor bancare în vigoare. tipologia riscurilor se diferenţiază prin intensitatea de acţiune şi consecinţele pe care acestea le generează. fie prin preluarea ei de către o bancă mai puternică. respectiv conducerea procesului. în ultima instanţă. Principalele obiective ale gestiunii bancare sunt: maximizarea rentabilităţii. contractele swap. în sensul unei orientări de optimizare. Trebuie avut în vedere şi costul implementării şi exploatării procedurilor care vizează gestiunea riscurilor care nu trebuie să fie mai mare decât expunerea potenţială la risc. O strategie bancară performantă trebuie să cuprindă programe şi proceduri de gestionare a riscurilor bancare care să minimizeze probabilitatea producerii acestor riscuri în concordanţă cu obiectivul principal al activităţii bancare . toate instrumentele care permit controlarea riscurilor. ca rezultat al unui management deficitar sau al impactului şocurilor reale monetare care perturbă evoluţiile macroeconomice anticipabile. Potrivit teoriei bancare. contractele la termen. tehnicilor şi dispoziţivelor organizatorice necesare băncii pentru a realiza o strategie performantă.Gestiunea. gestionării lor. prin ea însăşi. opţiunile. Gestionarea riscurilor presupune ansamblul instrumentelor. respectiv: o primă orientare se limitează exclusiv la instrumentele şi conceptele de bază. fie prin faliment.obţinerea unui profit cât mai mare pentru acţionari. dirijarea. ieşirea din afaceri a băncii. riscurile.

Riscul de operare – are multe faţete şi este sursa majoră de nemulţumiri ale clienţilor. frauda este pe locul doi după riscul de credit. după riscul de credit şi lichiditate. Prin definiţie. Este posibil ca nici riscul de lichiditate în sine să nu determine starea de faliment. ca principala cauză a colapsului băncilor. Cea mai comună cauză a pierderilor din „operare” rămâne frauda internă. care nu sunt reprezentative pentru ciclul economic în ansamblu. În istoria băncilor de pretutindeni. ca atare. făcând totodată obiectul acţiunilor disciplinare din partea organismelor de reglementare. Riscul de credit – s-a dovedit de-a lungul timpului ca fiind cel mai periculos dintre toate. . el însuşi nu determină pierderi sau reduceri de capital. Un asemenea risc devine problematic. nu mai există alt remediu decât închiderea sau preluarea ei de către o bancă mai puternică. întrucât investitorii cu amănuntul tind să fie mai puţin sensibili la calitatea creditului bancar. O bancă poate avea destule pierderi pentru a ajunge la un capital negativ şi totuşi să opereze normal. când piaţa realizează reducerea valorii reale a activelor la niveluri insuficiente pentru a asigura achitarea obligaţiilor.lipsa de lichiditate. 7 . ca determinant al scăderii profitului şi pe locul trei.Riscul de lichiditate – este de natură structurală. retragerea masivă de depozite. Lipsa de lichiditate poate rezulta din imprudenţa în constituirea sau utilizarea fondurilor. insolvabilitatea nu reprezintă cauza principală a falimentului bancar. Când o bancă nu-şi mai poate asigura fondurile normal şi trebuie să fie sprijinită de autoritatea de reglementare pentru o perioadă prelungită. ci o cauză secundară. Riscul de credit este maxim în timpul şi imediat după perioadele de recesiune. nu duc la falimentul băncii decât dacă deponenţii se aşteaptă ca guvernul să sprijine banca sau dacă aceasta are expunere mică pe pieţele cu ridicata pentru nevoile sale de finanţare. dar poate fi utilizată pentru a câştiga timp în perioade de criză. Riscul de solvabilitate – este riscul final care vizează viabilitatea afacerii. Aceasta nu este o bază sănătoasă pentru strategii financiare pe termen lung.efectele pierderilor semnificative din credite. Se poate aprecia că în cazul băncilor mari există două tipuri de factori principali care conduc la starea de faliment: . în primul rând. demonstrează o pierdere a încrederii deponenţilor în bancă. Pierderile din credite. Atâta timp cât are fonduri. o bancă este valabilă. dacă pieţele au destulă încredere în bancă pentru a-i permite să dezvolte o puternică dependenţă de sursele de finanţare volatile.

cu atât se poate presupune că banca anticipă pierderi mai mari şi că este de aşteptat o scădere a calităţii portofoliului de credite. Posibilităţi de cuantificare a riscurilor bancare În cadrul analizei riscurilor bancare. pe baza unor indicatori specifici.„Încrederea” este aproape un sinonim pentru lichiditate. cu atât activitatea bancară este percepută ca fiind mai riscantă. creditele substandard şi cele îndoielnice. Indicatorii riscului de creditare Riscul de credit este mai mare dacă banca adoptă o strategie agresivă de piaţă. În consecinţă. dar acoperirea acestora nu este singura sa destinaţie. credite de calitate medie raportate la credite totale (rata riscului de credit) – exprimă direct ponderea creditelor de calitate inferioară în total credite. 8 . Cu cât creşterea rezervelor planificate pentru care se constituie provizioane este mai mare. tinzând către 0. acceptând plasamente în credite de calitate medie. singur riscul de lichiditate nu poate duce la falimentul băncilor. Gestionarea adecvată a riscurilor constituie o componentă esenţială a managementului bancar. dar îşi creează oportunităţi şi veniturile pot creşte. Creditele de calitate medie cuprind: credite în observaţie. beneficiile tind să scadă dacă se acceptă numai plasamente sigure. prin raportarea la standardele internaţionale sau la propria experienţă istorică a băncii. Invers. care permit evaluarea statică şi dinamică a riscurilor. • • profit brut / provizioane pentru pierderi din credite – reflectă costul acoperirii riscului de creditare asumat de bancă. o importanţă deosebită revine cuantificării acestora. Profitul este sursa principală de finanţare a pierderilor. • • credite restante raportate la total credite – acest raport trebuie să aibă valori cât mai mici. rezerve pentru pierderi din credite raportate la total credite – exprimă anticipările manageriale privind evoluţia calităţii portofoliului de împrumuturi. Principalii indicatori care se pot calcula pentru cuantificarea riscului de creditare sunt: • credite totale raportate la total active – cu cât ponderea creditelor în total active este mai ridicată. fondată pe ideea relaţiei bine definite a acestora cu veniturile. care face ca orice acţiune să fie menită să mărească simultan şi o creştere a profitului de risc.

Deoarece nici unul dintre aceşti indicatori nu anticipează. ponderarea cu numărul curent al grupei de scadenţe respective. ci prin raportare: IL = ∑ pa siv e p o n de ra te _ ∑ a ctiv e p o n de rate _ Sistemele de ponderare sunt două: ponderarea cu numărul mediu de zile (luni sau ani). dar nu prin diferenţă. corespunzător fiecărei perioade. banca nu trebuie să facă transformare de scadenţă. Indicatorii riscului de lichiditate O primă grupă de indicatori de lichiditate cuprinde: • pasivele nete simple – se calculează pentru fiecare perioadă ca diferenţă între pasivele şi activele cu aceeaşi scadenţă şi exprimă măsura în care activele scadente acoperă pasivele scadente. în condiţiile curbei crescătoare a dobânzii. Dacă IL <1. banca face transformarea din pasive pe termen scurt în active pe termen lung. Dacă IL >1. transformarea medie a scadenţelor (TS) – exprimă în număr de zile. Probleme de gestiune apar acolo unde pasivele nete simple sunt poziţive. este aproape imposibil să se aprecieze pe baza lor viitoarele probleme legate de credit. • indicele lichidităţii (IL) – se calculează pe baza aceloraşi date. rezultând riscul de lichiditate. Dacă IL =1. luni sau ani 9 . banca transformă pasivele pe termen lung în active pe termen scurt. Valoarea optimă a acestui indicator este 1 (100%). căci pentru acoperirea lor banca trebuie să găsească resurse suplimentare. • pasive nete cumulate – se calculează ca diferenţă între pasivele şi activele cumulate corespunzătoare fiecărei benzi de scadenţe şi sunt folosite pentru a semnala perioada de maximă nevoie de lichiditate.

Reflectă intervalul de timp în care ajung la maturitate activele. banca se află în ipostaza de surplus de resurse pe care trebuie să le fructifice în condiţii de maximă profitabilitate şi minim de risc. Pentru ca gradul de lichiditate să poată fi mai bine perceput. pe săptămâni (pentru luna următoare) şi pe luni (pentru anul următor). aceasta însemnând un echilibru între noile solicitări de credite şi împrumuturile scadente. ci şi în raport de alte elemente ale bilanţului. trebuie ca acesta să fie interpretat nu numai în sumă. TS = _ ∑ a c tiv _ p o n d e r a te ∑ pa sive po nd era te e ∑ pa sive ∑ a c tiv e Transformarea medie a scadenţelor sugerează mai bine riscul de lichiditate. De mare utilizare şi cu semnificaţie sunt: 10 . Pasivele imediate sunt constituite din depozitele volatile plus împrumuturi scadente de rambursat. de regulă. deoarece permite exprimarea în unităţi de timp a transformării practicate. acest decalaj de maturitate necesitând o finanţare în cazul neprelungirii la scadenţă a resurselor. prin indicatori care. banca se află în postura de a fi nevoită să atragă resurse. atunci activele lichide sunt insuficiente pentru onorarea integrală a obligaţiilor imediate. Activele lichide sunt reprezentate de sumele din contul curent la Banca Centrală plus plasamentele scadente de încasat. ca diferenţă între activele lichide şi pasivele imediate. O a doua grupă de indicatori cuprinde: poziţia lichidităţii – se calculează pe zile (pentru săptămâna următoare). atunci resursele lichide de care dispune banca depăşesc necesarul său pentru perioada corespunzătoare. În cazul în care raportul are valori supraunitare. opun elemente de activ cu cele de pasiv. În sens invers.diferenţa dintre scadenţa medie ponderată a activelor bancare şi cea a pasivelor bancare. valoarea subunitară a raportului. Dacă poziţia lichidităţii este negativă. după data de scadenţă a pasivelor. Dacă poziţia lichidităţii este poziţivă. gradul de îndatorare pe termen scurt – se calculează pentru perioade foarte scurte de timp şi pe benzi de scadenţă. ca raport între solicitările noi faţă de piaţă şi împrumuturile scadente: Rata = Solicitări noi de credite / Împrumuturi scadente în aceeaşi perioadă Mărimea acestui indicator trebuie să se situeze aproape de mărimea 1. Trebuie să se recurgă la surse de lichiditate pentru acoperirea acestui deficit.

Indicatorii de solvabilitate În cadrul analizei efectuate de instituţiile de supraveghere şi alte organisme financiare internaţionale. diferenţe favorabile din reevaluarea patrimoniului). raportul dintre fondurile proprii de care dispune o bancă şi calitatea activelor din punct de vedere al riscului de rambursare. • Lichiditatea în funcţie de total depozite – reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a face faţă datoriilor reprezentând totalul depozitelor şi al împrumuturilor. o atenţie deosebită este acordată ratei de solvabilitate. Se calculează ca raport între activele lichide (numerar + depozite la vedere la BNR şi la alte bănci + sumele în tranzit + bonuri de tezaur) şi total active. • Lichiditatea globală – reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de activ de a se transforma pe termen scurt în lichidităţi. etc. 8/1999 se stipulează că nivelul unei expuneri mari nu poate depăşi 20% din fondurile proprii ale băncii. Valoarea 1 a acestei rate exprimă o situaţie normală. • Lichiditatea imediată – reflectă posibilitatea elementelor patrimoniale de trezorerie (numerar. asociat acestora. subvenţii pentru investiţii. datoria subordonată. O rată scăzută sub 1 înseamnă un exces de lichiditate şi un profit diminuat. Prin 11 . în Norma BNR nr. la scadenţă. Expunerea netă se calculează ponderând activele băncii la valoarea netă în funcţie de gradul lor de risc de credit. În vederea întăririi controlului riscului de credit. Se calculează ca raport între activele lichide şi total depozite. dar variază în funcţie de gradul de dezvoltare a pieţelor financiare secundare şi de volatilitatea depozitelor la vedere. Aceasta cuantifică.) cu capitalul suplimentar (alte rezerve. prime legate de capital. cont curent la BNR) de a face faţă datoriilor pe termen scurt. datorită relevanţei privind forţa financiară a băncii analizate. pentru a satisface obligaţiile de plăţi exigibile. iar suma totală a expunerilor mari nu va putea depăşi de 8 ori nivelul fondurilor proprii ale băncii. calculându-se prin raportarea activelor lichide la depozitele la vedere. profit nerepartizat.• Total credite acordate / total depozite – reflectă proporţia din resursele atrase de la deponenţi care este împrumutată altor clienţi. rezerve. în principal. Valoarea optimă a indicatorului este de 15%. Fondurile proprii se determină prin însumarea capitalului propriu (capital social.

expunere mare se înţelege expunerea netă faţă de un singur debitor a cărei valoare reprezintă cel puţin 10 din fondurile proprii ale băncii. În ceea ce priveşte semnificaţia potenţială: • marja scăzută este expresia unei mari dependenţe de dobânzi pe termen scurt şi pasive volatile. datorită costurilor mari ale fondurilor. • • • • • Rata GAP relativă = GAP / total active. marja constantă arată că banca are dificultăţi în obţinerea profitului. Marja procentuală netă a dobânzii bancare – se calculează ca raport între nivelul mediu al ratei dobânzii active şi nivelul mediu al ratei dobânzii pasive. 12 • . Marja netă a dobânzii = venituri din dobânzi – cheltuieli cu dobânzile Marja procentuală brută a dobânzii bancare – se calculează prin raportarea marjei nete a dobânzii la total active generatoare de venituri (de la care se încasează dobânzi). Indicatorul GAP(ecartul) – se calculează ca diferenţă între activele sensibile la dobândă (instrumente de credit cu dobânzi variabile) şi pasivele sensibile la dobândă (depozite cu dobânzi variabile. Indicatorii riscului ratei dobânzii Indicatorii riscului ratei dobânzii în practica bancară sunt: • Riscul ratei dobânzii – se calculează ca raport între activele productive şi pasivele purtătoare de dobânzi. Marja netă a dobânzii bancare – exprimă în unităţi monetare diferenţa dintre veniturile din dobânzi aferente activelor valorificabile şi cheltuielile cu dobânzile corespunzătoare. împrumuturi de pe piaţă sau de la Banca Centrală). marja ridicată este expresia succeselor în managementul activelor şi pasivelor. dar poate fi şi expresia unui plasament în active foarte riscante. • • • Băncile de detaliu înregistrează marje nete de dobânzi mai ridicate. Indicele de sensibilitate a băncii la variaţia ratei dobânzii pe piaţă = active sensibile / pasive sensibile. în timp ce băncile mari unele mai scăzute.

c) Riscuri operaţionale şi tehnice: . urmărindu-se o scădere cât mai mare a acestuia. O clasificare propusă de Henri-Pierre Maders* este cea în riscuri clasice şi riscuri specifice ale băncii: I Riscurile clasice: a) Riscurile comerciale . . .Valoarea maximă a acestui indicator este 1. .risc legat de telecomunicaţii. Multe riscuri prezintă trăsături comune (cause. profitabilitatea băncii va fi mai scăzută dacă ratele dobânzii scad. b) Riscurile asupra bunurilor şi persoanelor: .riscul de fraudă. Băncile care îşi propun să evite acest risc.riscul de deturnare de fonduri. instrumente/tehnici de gestiune. au acest indicator foarte aproape de 1. banca se confruntă cu un număr mare de riscuri. cât şi practic.riscul privind prelucrarea informaţiilor . cât şi asimilarea unor procedee şi tehnici. * Henri-Pierre Maders "Audit operationnel dans les banques". Paris. . iar altele sunt specifice numai societăţilor bancare.riscul accidental.riscul concurenţial. 1. 1994 13 .riscul privind sistemul informaţional.riscul studiilor informatice. . şi mai ridicată dacă ratele dobânzii cresc.riscul de prelucrare a operaţiilor. MAD.riscul produsului nou.2. . Dacă banca analizată are acest indice peste 1.riscul de imagine comercială. .) şi tratarea lor corelată permite observaţii ce pot facilita atât înţelegerea procesului de gestiune. Unele dintre acestea se regăsesc la nivelul oricărei întreprinderi. datorită dificultăţilor de previzionare a ratei dobânzii. Ca orice societate. metode de evaluare etc.Clasificarea riscurilor bancare Gruparea riscurilor bancare în clase şi tipuri de risc este necesară atât în scop didactic.

. 14 . . .riscul deontologic.risc de comunicare.risc de credit.riscul de reglementare. .risc de rată a dobânzii. .risc de piaţă. . . .d) Riscuri de gestiune internă . II Riscurile specifice băncilor a) Riscuri financiare .risc interbancar. .risc de capital (de solvabilitate). b) Risc de contarpartidă . .risc de ţară.risc de gestiune a personalului.riscul strategic.risc de rată de schimb (curs de schimb). . .risc de dependenţă tehnologică.risc de lichiditate. . Toate aceste tipuri de riscuri sunt sugestiv ilustrate prin "constelaţia" riscurilor bancare din figura 1.risc de deficienţă funcţională.risc de subcontractare.

15 .

dispersia riscurilor) Risc sistemului Riscurile de piaţă informatic Lichiditate. sistematic COSTURI ⇓ Riscuri tehnice Riscuri operaţionale Riscuri economice Erori de previziune Riscuri tehnice Tehnologii. faliment Riscuri ambientale Risc sectorial sau geografic (risc de ţară. credit. Solvabilitate. integritate. Rentabilitate. fiscalităţii.Y. comunicare Riscuri etice Nerespectarea reglementărilor. Rată.rentabilitate Lipsă de Legislaţie. mise en oeuvre du control interne des risques des banques". social. conferinţa de la Grenoble. deontologiei Riscuri politice Riscuri bancare şi nebancare COSTURI Valoare expusă riscului (Value at Risk) risc maxim admisibil ALEGERE Riscuri externe Politică.: Constelaţia riscurilor bancare* Risc de management (Conducere slab informată sau nepregătită. deturnări de fonduri) Riscuri privind alte activităţi (riscuri nebancare) Riscuri diverse * Sursa: P. Administraţie. uman.Figura 1. (Disponibilitate. 1996 16 . insuficienţă organizatorică…) Riscuri de strategie Orientare necorespunzatoare Dezechilibre/mijloace/ finalitate/renatbilitate/risc Imagine. Gestiune internă Riscuri de contrapartidă Semnătură. funcţionalitate. Schimb confidenţialitate. fraude. Thoraval "Evolusion. acţionari dezbinaţi.

Riscul produsului nou poate fi gestionat prin realizarea studiilor de piaţă. a2) Riscul concurenţial sau risc sectorial datorat riscului legat de poziţia băncii pe o piaţă. Acest risc poate genera o investiţie nerentabilă şi o scădere a activităţilor curente ale băncii. Poate fi generat de concentrare puternică a rentabilităţii într-un număr restrâns de pieţe şi duce la pierderi financiare şi o rentabilitate scăzută. interogarea clientelei. crearea unui comitet de marketing. punerea în aplicare a unui management eficient. Cauzele acestui risc pot fi articolele defavorabile apărute în presă sau relaţii slabe cu publicul. a clienţilor actuali sau potenţiali. Cauzele sunt studiul insuficient al produsului sau al piaţei şi înregistrarea unei cereri sub nivelul anticipat. segmentarea comportamentală a clienţilor şi crearea unui comitet de comunicare externă. calcularea indicatorilor de activitate pe baza pieţei şi analiza marjelor şi a angajamentelor pe categorii de pieţe. o mai bună coordonare a relaţiilor cu publicul. Se recomandă. capitaluri şi care se confruntă cu riscuri de unde pot rezulta câştiguri sau pierderi: a) Riscurile comerciale sunt: a1) Riscul produsului nou sau riscul lansării produsului sau risc concurenţial se datorează inadecvării unui produs sau serviciu la nevoile clienţilor sau al concurenţei. pentru atenuarea acestui risc. Banca are în activitatea sa o fundamentare materială prin echipamente şi instalaţii specifice: seifuri şi mijloace de protecţie a valorilor prin sisteme de alarmă şi pază. o reţea 17 . precum şi crearea unui comitet de marketing. la un moment dat. depăşirea nivelului planificat al costurilor specifice şi lipsa de profesionalism a echipei manageriale. a3) Riscul imaginii comerciale sau riscul politicii comerciale se datorează percepţiei negative. Se recomandă chestionarea clienţilor. faţă de activitatea comercială a băncii.I Riscurile clasice (riscuri de întreprindere) decurg din faptul că banca este o afacere în care se angajează oameni. ceea ce duce la scăderea nivelului de activitate şi necesitatea de a soluţiona reclamaţiile de la clienţi. b) Riscurile asupra bunurilor şi persoanelor sunt: b1) Riscul accidental (risc de insecuritate fizică) se datorează unui eveniment întâmplător care pune în pericol securitatea fizică a bunurilor sau personalului băncii (exemplu: un colaborator suferă un accident rutier cu un vehicul al băncii).

b3) Riscul de deturnare de fonduri (risc de furt) este cauzat de operaţii neautorizate efectuate de un angajat al băncii în favoarea sa. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă folosirea de proceduri eficiente. Cauzele acestui risc pot fi: eroarea de înţelegere. atunci când nu pot fi detectate din timp şi recuperate. singur sau cu ajutorul complicilor. separarea funcţiilor (autorizare. respectarea normelor de securitate şi crearea unui comitet de securitate funcţional. reavoinţă şi proceduri de control ineficiente. prin circuite de rezervă. coduri de acces confidenţiale. prin verificarea preventivă şi prin asigurări corespunzătoare de acoperire a riscurilor. deteriorarea imginii băncii şi necesită timp pentru corectarea greşelilor. atribuirea angajaţilor băncii de portofolii de clienţi pe durate determinate. b2) Riscul de fraudă (sau risc de insecuritate fizică) se datorează unui eveniment inteţionat care vizează securitatea fizică a bunurilor şi personalului. Se recomandă încheierea de contracte de asigurare. pregătirea personalului. cât şi sistemul de interconexiune a sistemelor sale cu exteriorul. punerea în aplicare a procedurilor interne de securitate. Apare datorită comiterii unor furturi sau a unor acte contrare intereselor băncii de către angajaţii acesteia. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă: o bună separare a funcţiilor angajaţilor. risc administrativ. înregistrându-se o creştere a poliţei de asigurare. Poate genera acordarea de despăgubiri financiare. Se datorează neseparării sarcinilor unui angajat sau excesului de încredere acordat unui angajat "model". dezvoltarea mobilităţii interne. supravegherea permanentă a conturilor. a familiilor lor sau clienţilor băncii. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă încheierea de contracte de asigurare. Se datorează nerespectării normelor de securitate şi întreţinerii defectuoase a bunurilor băncii. Fraudele pot afecta sensibil rentabilitatea băncii. risc "back . Conduce la acordarea de despăgubiri clienţilor. slăbirea încrederii şi afectarea imaginii băncii. tablouri de bord ale activităţilor.informatică cuprinzând propria reţea de calculatoare. control la primul nivel). 18 . crearea unui comitet de organizare şi informatică. iar protecţia se asigură prin echipamente de înaltă performanţă. angajarea agenţilor de securitate. crearea unui serviciu de control. utilizarea camerelor de luat vederi. de contabilizare. riscul calităţii serviciilor. realizare. c) Riscurile operaţionale şi tehnice sunt: c1) Riscul de prelucrare a operaţiilor (risc operaţional.office") se datorează modului de prelucrare administrativă şi contabilă a operaţiilor.

d) Riscurile de gestiune internă sunt: d1) Riscul de reglementare (risc judiciar. slabei acoperiri informaţionale. Se recomandă codarea datelor confidenţiale. Cauze pot fi: lipsa de viziune globală asupra sistemului informaţional.c2) Riscul sistemului informaţional sau risc de arhitectură. Cauze: erori de percepere şi metode de control ineficiente. c5) Riscul legat de telecomunicaţii se datorează riscului de pierdere a informaţiilor prin alterarea suportului de date transmise de către bancă (telefon. Cauzele acestui risc pot fi: slaba pregătire a echipei de implementare. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă realizarea unei modelări a sistemului informaţional cu ajutorul unei metode. muncă suplimentară şi reclamaţii ale clienţilor. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă planificarea riguroasă a prelucrărilor. Modificările sistemului de impozitare. risc de concepţie sau de securitate logică) se produce în faza de concepere a programelor informatice. crearea unui comitet de organizare şi informatică. Poate antrena fraude şi erori de contabilizare. riscul de pătrundere. respectiv creşterea impozitelor pentru dobânzi din anumite operaţii şi scăderea impozitelor pentru câştigurile din alte operaţii pot duce la 19 . Reglementările noi privind leasingul sau fondurile comune de creanţe au schimbat preferinţele clienţilor cu privire la operaţiuni şi acestea au determinat orientări structurale şi organizatorice sau au dus chiar la diminuarea activităţii bancare. alcătuirea unui plan de supraveghere (fişiere sursă. riscul de alterare a datelor) se datorează modului de funcţionere a aplicaţiilor şi sistemului logic pe care îl utilizează banca. divulgării informaţiilor confidenţiale. risc de securitate logică. Poate fi generat de greşelile de planificare a înregistrărilor informatice şi produce întârzierea prelucrărilor. telex. ca de exemplu Merise. monitoare) şi modului de organizare a prelucrărilor (în timp real sau după procesare) băncii. e-mail). a materialelor folosite (calculatoare. sisteme). c4) Riscul prelucrărilor informatice (risc de sistem. Acestea determină reclamaţii din partea clienţilor şi deteriorarea imaginii băncii. crearea unui comitet de organizare şi informatică. plan de securitate. fiscal sau penal) apare datorită neaplicării dispoziţiilor legale sau a reglemntărilor în vigoare. se datorează arhitecturii generale a sistemului informaţional (aplicaţii. aplicaţii). neînţelegerea între beneficiar şi informatician şi nememorarea operaţiilor. baze de date. crearea unui comitet de supraveghere şi informatică. dezvoltarea controlului la primul nivel. datorită erorilor de înţelegere. c3) Riscul studiilor informatice (risc aplicativ.

cadouri. utilizeze bunuri ale bănci în scop personal. crearea unui comitet de strategie. să aibă un comportament exemplar. resurse umane. abuzeze de poziţia lui în materie de credite. d3) Riscul strategic (risc de management. produse şi zone geografice pe care o implică definirea strategiei băncii într-un mediu complex.modificarea preferinţelor privind instrumentele de economisire. d4) Riscul de deficienţă funcţională (risc funcţional) se datorează absenţei sau slabei organizări a mai multor factori importanti de gestiune ai băncii (contabilitate. Cauze: nepunerea de către bancă. Cauzele acestui risc sunt: aplicarea unei politici de reducere a personalului băncii în scopul realizării de economii la 20 . de politică generală) exprimă probabilitate de a nu alege strategia optimă în condiţiile date. intenţionat.amenzi sau retragerea autorizaţiei de funcţionare. în aplicare a unei legi sau reglementări în scopul dezvoltării activităţii sale. În concluzie. conduita celor care o exercită. control intern. achiziţii de bunuri. profesia de bancher este o profesie cu o amplă deontologie. elaborarea unui proiect de strategie. Angajatul unei bănci nu trebuie: - Cosecinţele acesui risc pot fi sancţiunile administrative şi penale. profite de informaţiile confidenţiale în avantajul lui. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă consultarea experţilor. Acest risc poate antrena pierderi financiare şi deteriorarea imaginii băncii. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă redactarea unui cod deontologic şi crearea unui comitet deontologic. în cazul unei demisii să nu producă pagube băncii. Angajatul băncii trebuie: să fie transparent în ceea ce priveşte activităţile personale. El este inerent oricărei selecţii de pieţe. d2) Riscul deontologic Deontologia reprezintă ansamblul de reguli şi îndatoriri pe care le impune o profesie. Consecinţe: sancţiuni ale autorităţilor bancare . raporturile dintre cel ce profesează şi client sau public. audit. avantaje. marketing). Riscul deontologic sau riscul de control intern se datorează neplicării de către bancă a principiilor deontologice ale sectorului bancar. control de gestiune. organizare. să furnizeze informaţii despre operaţiunile clienţilor sau cele ale băncii.

d8) Riscul de comunicare corespunde riscului financiar sau comercial legat de comunicarea externă de către bancă a rezultatelor şi startegiei sale. Poate fi urmarea unui anunţ comercial sau financiar. Acest tip de risc apare datorită caracteristicilor componentelor în funcţie de producător. Apare din cauza aplicării unui management neadecvat specificului socio-cultural al diferitelor ţări în care banca are filiale ceea ce duce la revendicări sociale şi nemotivarea personalului. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă punerea în aplicare a unui management specific ţării în care banca îşi desfăşoară activitatea şi crearea unui comitet de resurse umane. uman sau social) apare datorită pregătirii insuficiente a personalului sau datorită sistemului de gestiune a resurselor umane ale băncii. 21 de nedivulgare a anumitor . atât prin nivelul de acceptare la angajare. datorită lipsei de competenţă tehnică a personalului. d6) Riscul de subcontractare (risc de dependenţă) determinat de contractarea de către bancă a unui personal interimar sau prestatori de servicii (în special în domeniul informatic). Este un risc de calitate profesională care poate implica erori mai mari sau mai mici. costului de înlocuire a aplicaţiei sau a modului de lucru. d7) Riscul de dependenţă tehnologică determinat de utilizarea unor tehnologii care conectează banca cu un anumit furnizor al său. riscurilor potenţiale de divulgare şi informaţii. Consecinţe pot fi: pierderea independenţei băncii şi pierderi datorate de reacţia concurenţilor.cheltuielile cu personalul. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă o mai bună pregătire a personalului conform posturilor ocupate (calitate şi cantitate). Pentru gestionarea acestui risc se recomandă crearea unui comitet de comunicare financiară însărcinat cu evaluarea comunicărilor exterioare. d5) Riscul de gestiune a personalului (de organizare. Pentru gestionarea acestui risc se recomandă utilizarea unei tehnologii comună mai multor producători. cât şi prin acţiuni de completare a cunoştinţelor şi ridicare a nivelului profesional. De aceea trebuie acordată o atenţie deosebită pregătirii profesionale. cu consecinţe catastrofale sau nesemnificative. un interviu al unui director al băncii pentru o publicaţie economică şi datorită analizelor făcute de instituţii specializate în momentul fuziunii-achiziţiei. Se recomandă încheierea unor contracte ferme şi cu specificarea unor penalităţi în caz de nerespectare a clauzelor contractuale. Din acest motiv se poate ajunge la imposibilitatea înlocuirii sistemului informatic. Apariţia acestui risc poate face imposibilă asigurarea funcţionalităţii aplicaţiei informatice.

Riscul variaţiei ratei de dobândă se măsoară prin gradul de sensibilitate al activelor şi pasivelor (relativ) sau gap (absolut). • să scadă generând diminuarea veniturilor pentru creditor şi a obligaţiilor pentru debitori. volumul. - care dobânzile cresc.II Riscuri specifice băncilor sunt reprezentate de: a) Riscurile financiare Ele pot fi considerate cel mai important grup de riscuri bancare datorită faptului că proasta lui gestionare produce cele mai multe falimente bancare. Instrumentele ingineriei financiare (metodele de acoperire a gap-ului) sunt activităţile extrabilanţiere pe care le desfăşoară băncile sub forma: swap de rată a dobânzii. dobânda de piaţă poate să se modifice astfel: • să crească. Băncile pot gestiona riscul de rată a dobânzii prin adaptarea duratei sau prin sau prin adoptarea uneia din metodele de inginerie financiară. Faţă de dobânda prevăzută în contract. O modificare neprevizibilă a ratelor de dobândă poate afecta serios rentabilitatea unei bănci şi astfel valoarea adăugată a acţionarilor. atât în ceea ce priveşte nivelul stabilit în contract. Durata măsoară perioada de recuperare efectivă a unui element de activ sau pasiv (măsurată în unităţi de timp). 22 . pasivelor sensibile şi a elementelor extrabilanţiere. În acest grup de riscuri se includ: a1) Riscul de rată a dobânzii Reprezintă diminuării veniturilor bancare şi a profiturilor ca urmare a evoluţiei ratei dobânzii. Acest tip de risc se datorează acordării neechilibrate a creditelor cu rată de dobândă fixă şi a celor cu rată de dobândă variabilă cât şi datorită faptului că banca fixează un nivel al ratei defavorabil faţă de nivelul de piaţă. generând sporirea veniturilor pentru creditor şi a obligaţiilor pentru debitori. Interesele părţilor sunt contrare şi: - debitorul poate solicita rambursări anticipate în cazul în care dobânzile scad faţă de creditorii băncii pot solicita denunţarea contractului şi retragerea depunerilor situaţie în Riscul de rată a dobânzii apare datorită necorelării ratei dobânzii. cât şi a scadenţei activelor.

De exemplu. pune în evidenţă relaţia dintre riscul de rată a dobânzii al unei instituţii financiare. şi speră ca rata dobânzii să nu crească mai mult decât s-a prevăzut. Prin natura lor.- operaţiuni futures. Figura 2. o bancă stabileşte o rată a dobânzii fixă la un împrumut cu o scadenţă mai mare decât scadenţa sursei de finanţare a împrumutului. Întrucât creşterea previzibilă a dobânzii este cuprinsă în calculul marjei nete a dobânzii. Figura 2. măsurat prin modificările neprevizibile ale ratei dobânzii. băncile mizează pe modificarea retelor de dobândă. opţiuni. Instituţia financiară este mai sensibilă la 23 . : Relaţia dintre riscul de rata a dobânzii şi valoarea de piaţă a unei instituţii financiare Instituţia de economii şi de împrumuturi Modificarea valorii firmei Banca Modificarea neprevăzută a ratei dobânzii Se presupune că atât banca cât şi instituţia de credit au un gap negativ al duratei (adică depozitele pe termen scurt şi credite pe termen lung). floors. caps. modificarea neaşteptată a ratelor generează riscul de dobândă. şi modificările în valoarea ei de piaţă. Modificările neprevizibile şi nefavorabile reduc marja netă a dobânzii şi profiturile bancare.

conform căreia: Dob. a = factorul de converire pentru a ajunge la expresia anuală. (USD) = ds - CSt . Nivelul cursului de schimb poate fi influenţat sau nu de modificarea dobânzilor în cele două ţări. de = dobânda externă. În condiţiile mobilităţii capitalului este importantă legea parităţii dobânzilor sau legea lui J. conform căreia un bun identic. produs oriunde. Fisher. Dacă ratele dobânzii cresc neprevăzut. factorul de convertire este egal cu 4. Acest risc este strâns legat de riscul ratei dabânzii. CF = cursul forward (peste 3 luni). iar pentru cursul forward peste 1 lună factorul de convertire este egal cu 12. Este cauzat de: 24 . fapt determinat de mobilitatea capitalului. a[CF . Modificarea dobânzilor poate duce la migrarea capitalurilor.1 . are acelaşi preţ. a3) Riscul de lichiditate (risc de finanţare) Reprezintă dificultatea băncii de a procura resursele necesare pentru a face faţă propriilor angajamente la un moment dat. În condiţiile în care sursul de schimb are la bază teoria parităţii puterii de cumpărare (PPC). rezultă că modificările preţurilor interne vor determina modificări ale cursului de schimb. situaţie reflectată printr-o pantă mai mică a graficului. di = dobânda internă.CSt CSt Conform teoriei parităţii ratei dobânzii: unde: CS = cursul spot.CS ] 1 + di = CS 1 + de Pentru cursul forward peste 3 luni. a2) Riscul de rată de schimb Riscul de schimb este riscul de a înregistra pierderi datorită variaţiei cursului monedei naţionale în raport cu o monedă străină (de referinţă) la băncile care au creanţe şi datorii în monede străine. atunci valoarea de piaţă a instituţiei financiare va scădea mai mult decât valoarea de piaţă a băncii şi invers.modificarea neprevăzută a ratei dobânzii.

Riscul de piaţă intervine datorită faptului că preţurile acestor valori sunt determinate de piaţă şi datorită înrăutăţirii situaţiei financiare a 25 . .contractarea de împrumuturi de la alte bănci. nivelul rating-ului. bancă sau faţă de ansamblul sistemului bancar.- structura dezechilibrată a bilanţului (credite pe termen mediu şi lung finanţate din sau de retragerea masivă a depozitelor de către clientelă ca urmare a pierderii într-o depozite la vedere). calitatea planificării în decursul timpului. pe timpul duratei minime de lichidare a poziţiilor (titluri sau devize). a4) Riscul de piaţă (de variaţie a valorii activelor financiare) Se referă la deviaţiile nefavorabile ale valorii de piaţă ale poziţiilor. în condiţiile actuale. toate aceste elementeamplifică posibilitatea realizării riscului de lichidităţi. sructura lor financiară. Accesul la resurse este diferenţiat. cresterea nerambursărilor de către clienţii în dificultate care generează rentabilitatea băncilor. care sunt determinate de: nevoile de resurse şi regularitatea lor. determină pierderi din ce în ce mai importante.lichidarea activelor (titluri şi alte deţineri). Pentru bancă această retragere masivă are urmări negative care. Lichiditatea este asigurată prin condiţiile de acces ale băncilor la piaţa monetară. orientările spre plasamentele de capital reduc volumul depozitelor bancare şi reduc baza de afaceri a băncilor. prin:   volumul resurselor de care poate beneficia. Creşterea riscurilor bancare în ansamblul lor. În aceste situaţii băncile vor proceda la: . Riscul de lichiditate este amplificat. tot mai costisitoare în condiţiile în care cererea creşte pe măsură ce deponenţii îşi retrag depozitele. riscul de lichiditate este legat de capacitatea băncii de a-şi mobiliza resurse la costuri normale. în funcţie de calitatea semnăturii unei bănci. utilizare în scară. nivelul dobânzii la care îşi procură resursele.utilizarea tuturor disponibilităţilor existente. inclusiv cele din conturile băncii de la banca centrală. şi de dezvoltarea operaţiunilor cu instrumente derivate. expresie a situaţiei financiare globale. În condiţii normale. .

Instabilitatea se măsoară prin volatilitate. în momentul în care poziţiile devin nefavorabile se recomandă lichidarea cât mai repede pentru a diminua pierderile. a5) Riscul de capital (de solvabilitate) Reprezintă riscul de a nu dispune de fonduri suficiente pentru a acoperi eventualele pierderi. începând cu 1992. În cazul apariţiei acestui risc. curs de schimb. Adecvarea fondurilor proprii în funcţie de riscuri ocupă un loc central în gestiunea riscurilor şi face obiectul reglementărilor prudenţiale. Acest risc depinde de: fondurile proprii disponibile. Astfel. Riscul de piaţă se determină pornind de la instabilitatea parametrilor de piaţă: dobândă. indici bursieri. de posibilităţile proprii de a răpunde solicitanţilor. norma Cooke. situaţie în care se recomandă termene lungi pentru lichidarea poziţiilor. care urmăreşte să realizeze o proporţie minimă între capitaluri şi activele riscante (8%). banca trebuie să aibă posibilitatea de acoperire a lui. Riscul de piaţă este influenţat de lichiditatea pieţei. adică să aibă din start un capital corelat cu mărimea riscurilor asumate. - 26 . În aceste condiţii se observă că acest capital propriu este destinat acoperirii efectelor negative ale riscurilor. Utilizarea acestei metode dă posibilitatea evaluării capitalului şi deci a fondurilor proprii necesare acoperirii riscului de pierdere potenţial. care reprezintă pierderi pentru bănci. VAR permite calcularea pierderii pe un orizont de timp dat şi ajută la luarea deciziei în ceea ce priveşte valoarea acceptată a riscului de pierdere. de lichidităţi. gradul de risc al operaţiunilor asumate (riscuri asumate).societăţilor care au emis acţiunile deţinute în portofoliul băncii şi nediversificării portofoliului de titluri. Pentru înlăturarea riscului de piaţă trebuie: evaluat periodic portofoliul fără a neglija costul tranzacţiilor mai mari în situaţia lipsei supravegheată piaţa bursieră. Pentru a controla riscul de piaţă trebuie ca variaţiile unui portofoliu de instrumente să fie inferioare unui plafon stabilit. Se aplică. pe o piaţă lipsită de lichiditate tranzacţiile fiind dificil de realizat şi foarte costisitoare. Pentru evaluare riscului de piaţă se utilizează metoda VAR (Value at Risk).

de acordare a creditelor în funcţie de riscuri. Una din măsurile principale de prevenire a riscurilor este sistemul de delegare a deciziilor. dobânzi sau cursuri valutare. 27 . rezultatele analizei financiare a situaţiei globale într-o perioadă semnificativă. În funcţie de operaţiile efectuate de bancă pot apărea riscuri de parteneriat decurgând din credite. Prin acest sistem se :    descentralizează deciziile. Manifestările acestui risc sunt: întârzierea plăţii dobânzilor sau a ratelor. aprecierile fundamentate asupra motivaţiei profesionale. risc de nerambursare) Reprezintă riscul pierderilor determinate de încălcarea obligaţiilor debitorilor prevăzute în contractul de credit. în măsură să asigure o departajare în alegerea clienţilor potenţiali. a posibilităţii de a asigura rambursarea creditului în condiţiile date. potrivit unei scări graduale stabilite. prin utilizarea metodelor de credit scoring. angajează responsabilităţi personale în anumite limite.b) Riscurile de contrapartidă (de parteneriat) Ele apar datorită faptului că băncile desfăşoară relaţii de parteneriat cu deponenţii şi creditorii şi cu o multitudine de debitori. Falimentul unui client este rezultatul unei evoluţii care s-a degradat în timp. titulari de credite. sau alte persoane beneficiare de serviciile furnizate de bancă. dar de mare semnificaţie. angajează responsabilităţi colective prin comisii. se axează pe utilizarea metodelor informatice. sisteme în care o importanţă deosebită o au criteriile de selecţie care trebuie să fie restrânse ca număr. elemente de aritmetică a informaţiilor. comportamentului moral. familiale. astfel: b1) Riscul de credit (risc de insolvabilitate a debitorilor. - Distribuirea creditelor acordate persoanelor privind necesităţile lor casnice. credibilităţii echipei de conducere. iar banca pentru prevenirea riscului de credit trebuie să ia măsuri de prevenire din timp printr-o strictă selecţie a debitorilor. elemnte de hazard moral. Decizia de acordare a creditelor întreprinderilor se ia pe baza unei analize complexe şi multilaterale a proiectelor: prin prisma eficienţei economice. comitete abilitate să decidă asupra acordării creditului. iar ca o situaţie extremă falimentul debitorului când pierderile sunt irecuperabile.

ℵ Riscul creditului În analiză nu trebuie confundat riscul de ţară cu riscul implicat în procesul creditării. precum şi renegocierea preţurilor. ℑ riscul politic. În cazul riscului de ţără. risc de piaţă) Se înregistrează datorită riscului de pierdere al băncii la acordarea unui credit altei bănci. crearea unui comitet financiar. dar care au naţionalitatea ţărilor cu risc. Se înregistrează. Pentru gestionarea acestui tip de risc se recomandă selectarea contrapartidelor pe baza rating-ului intern şi extern. din aceste motive.Actualizarea bazei de date a clienţilor permite urmărirea condiţiilor de utilizare a creditului până la rambursare. sesizându-se din timp orice schimbări în patrimoniul şi evoluţia activităţii clientului care ar putea afecta îndeplinirea obligaţiilor contractuale ale debitorului. conducere defectuoasă. schimbări de guverne. întrucât activitatea se desfăşoară într-o ţară dată. un procent important al debitorilor îl constituie întreprinderile publice. organismele guvernamentale sau statele suverane. crize agricole şi petroliere. revoluţii. atât o pierdere de capital cât şi de interese. conjunctură economică şi politică defavorabilă. Sesizarea modificării calităţii creanţelor se evidenţiază în gestiunea băncii schimbând totodată şi optica şi procedeele de lucru faţă de clientul respectiv. În cazul tranzacţiilor internaţionale. Riscul de ţără cuprinde următoarele tipuri de riscuri: ℵ riscul creditului. constituirea de provizioane. Riscul este generat de războaie. Pentru acestea din 28 . risc de semnătură interbancară. supravegherea constantă a partenerului. ℜ riscul economic. rezidenţi ai ţării cu risc. b3) Riscul de ţară (risc suveran) Corespunde atât valorii totale a creanţelor asupra debitorilor privaţi sau publici. insolvabilitatea debitorului se datorează localizării geografice. b2) Riscul interbancar (risc de contrapartidă interbancară. cât şi totalităţii creanţelor asupra debitorilor rezidenţi ai ţărilor considerate fără risc. catastrofe naturale. subscrierea la asigurarea COFACE. constituirea unui comitet financiar. căruia i se acordă o asistenţă sporită. apelarea la piaţa secundară de creanţe. în care debitorul nu-şi poate rambursa creditele. Pentru gestionarea acestui tip de risc se recomandă supravegherea constantă a ţărilor su risc.

Clasificarea riscurilor în funcţie de gradul de expunere la risc Expunerea la risc a unei insitituţii financiare. În acest context riscurile pure se caracterizează prin aceea că expunerea este generată de activităţile şi procesele bancare cu potenţial de a produce evenimente care să se soldeze cu pierderi. numit şi risc suveran. Instabilitatea politică se repercutează asupra situaţiei aconomice şi financiare în ansamblu. dar lipsa rezervelor în devize nu permite transferuri către străinătate. Crizele economice provoacă adesea schimbări de regim politic. Instabilitatea politică a unui stat. refuzul de a recunoaşte angajamentele luate sub guvernele precedente. 1. este una din componentele principale ale riscului de ţară. incapabilă să-şi asigure serviciul datoriei externe. ℜ Riscul economic Riscul economic provine din incapacitatea autorităţilor monetare ale unei ţări străine de a transfera spre creditori dobânzile şi împrumuturile obţinute de entităţi publice şi private. cu o capacitate suficientă de rambursare. pune creditorul într-una din următoarele situaţii:      repunerea în cauză a contractelor sau renegocierea lor. poate fi privită din doua puncte de vedere: ca expunere inerentă şi ca expunere suplimentară sau subiectivă. de unde şi necesitatea abordării globale a riscului. Acest risc este legat de situaţia economică şi monatară a ţării debitoare.Astfel de evenimente pot fi considerate fraudele în efectuarea unor plăţi. în funcţie de amploarea sa.urmă. limitarea sau interzicerea ieşirilor de capital. naţionalizarea cu sau fără indemnizare.2. Întreprinderile private pot fi solvabile. limitarea sau interzicerea investiţiilor străine. ℑ Riscul politic Riscul politic. crescând astfel riscul creditului. ratingul nu se desfăşoară după procedurile curente datorită lipsei documentelor financiare cum sunt bilanţul şi contul de profit şi pierdere. deşi generată de acelaşi ansamblu de activităţi.1. accidentarea în cădere a unui client într-una din agenţiile băncii (ce dă naştere unei răspunderi civile a băncii) 29 .

cecuri de rescumpărare. firt de valori la alţi prestatori. Cheltuielile suplimentare pot rezulta din credite nerambursate la scadenţă.sau degradarea mediului ambiant de către active dobândite de bancă în urma exercitării unor drepturi de ipotecă (încălcarea normelor de poluare) etc. Demarcaţia dintre cele două tipuri de riscuri nu este netă. accidente de circulaţie. greşeli de consultanţă în ingineria financiară. avariere a maşinilor şi materialelor diverse. furt în urma unor ostatici la domiciliul unui salariat. deturnare de fonduri de către un salariat. după cum se poate observa şi din tabelul 1. Riscurile criminale şi frauduloase: pătrunderi în fişierele informatice. distrugere a arhivelor. utilizarea frauduloasă a unei operaţii de către terţi. toate tipurile de deturnări de fonduri (inclusive informatice). Riscuri de răspundere: nerespectarea normelor privind deschiderea de conturi. furt de valori pe parcursul transportului. acordări abusive de credite. pierderi la portofoliul de titluri sau o structură defectuasă a activelor bancare. furt. distrugere a materialului în cursul transportului. atac armat. Pentru cea de-a doua categorie. răpiri de persoane (în tmpul transportului). duplicarea şi contrafacerea cărţilor şi a cecurilor. bancnote false. activităţi proprii filialelor. distrugere a liniilor de telecomunicaţii. expunerea este generată de încercarea de a obţine profit mai mare. riscurile pure se pot împarţi în: riscuri fizice. erori de gestiune a contrurilor şi serviciilor de fructificare a economiilor. pierderi de cecuri în curs de încasare. riscuri de răspundere. nerecuperare a pierderilor. punerea în discuţie a mijloacelor folosite. avariere a clădirilor în curs de construire. pierderi de efecte în contul clienţilor. 30 . riscuri financiare. pierderi de efecte (inclusive informatice). suspendări abusive de credite. În tabel cele două tipuri de riscuri sunt exemplificate cu ajutorul câtorva categorii de riscuri bancare. Riscurile financiare pot apare ca pierderi complete de date. Riscurile fizice se pot manifesta ca distrugere a clădirilor. erori de ordin bursier în operaţiile cu titluri.La rândul lor.Această expunere poate genera şi cheltuieli suplimentare şi deci (potenţial) şi pierderi. riscuri criminale şi frauduloase. întocmirea dosarului de credit pe bază de falsuri. utilizarea frauduloasă a unei operaţii de către un salariat. riscurile lucrative sau speculative. tâlhării (furt de seifuri). utilizarea frauduloasă a mijloacelor de plată. pierderi de cecuri returnare de agenţii . răspunderea cenzorilor.

-condiţiile de piaţă anticipate managerială -acţiunile concurenţei -modificarea nevoilor consumatorilor -informarea limitată capacitate -îmbolnăvirea angajaţilor -catastrofe naturale -accidente Consideraţii de forţă majoră Politica economică.Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de cauza şi forma lor 31 .2.Principalele tipuri de riscuri asumate de o bancă universală în desfăşurarea operaţiilor proprii: riscuri financiare asumate în gestiunea bilanţului. Exemplificarea riscurilor speculativ şi pur 1.titluri.strategii Lichiditate Pur (doar pierdere) Performanţă Întâmplare Categorie de riscuri . reglementări şi alte acte normative Tablul 1. . -acţiunile conducerii -eşecul în afaceri -pieţe -companii -contrapartidă -asigurare .Tipuri de riscuri Piaţă Speculativ (pierdere/câştig) Afacere .2. Tabelul 2.viaţă şi sănătate. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de caracteristica bancară O altă clasificare a riscurilor bancare este cea care are la bază gama de operaţii bancare ce pot genera riscuri şi forma acestor riscuri.organizare personal .imagine şi marketing -aprecierea -erori ale -restricţii de -căderea sistemelor -informarea inegală angajaţilor sau furt.tehnologie . riscuri de prestare caracteristice pentru sfera serviciilor bancare şi riscuri ambientale care sunt generate de operarea băncii într-un mediu concurenţial strict reglementat de autoritatea bancară şi într-un spaţiu economic caracterizat de propria sa dinamică.mărfuri.valute. . .active şi pagube. -modificări ale Cauze principale raportului cerereofertă. .

o expunere reală excesivă la riscul de creditare poate genera risc de lichiditate. la rândul său. la scadenţă. risc de nerambursare sau risc al deteriorării calităţii activelor bancare (în condiţiile în care alte active au o pondere redusă în bilanţul băncii).În acest grup de riscuri se includ: − riscul de creditare. dat fiind că proasta lor gestiune produce cele mai multe falimente bancare.Exprimă probabilitatea încasării efective.Aşa. Între toate aceste grupe de risc se exercită o interacţiune permanentă. riscul de capital sau riscul de îndatorare exprimă probabilitatea ca fondurile proprii ale băncii să fie insuficiente pentru a acoperi pierderile rezultate din activitatea curentă şi ca aceste pierderi să afecteze în mod negative plasamentele creditorilor băncii.explicat anterior riscul de piaţă – explicat anterior riscul de faliment. deoarece ele exprimă doar aspecte diferite ale aceluiaşi potenţial de rsic – operaţiile bancare curente. − − − riscul de lichiditate.Mai 32 . demunit şi risc de insolvabilitate a debitorilor. a fluxului de venituri anticipat (capital avansat plus dobânzi). de exemplu. poate genera risc de faliment dacă banca nu îşi poate procura rapid resursele deficitare. dacă banca nu are sufuciente active lichide pentru a face faţă obligaţiilor sale scadente fără aportul sumelor rezultate din rambursarea creditului primit de către client.Riscul de lichiditate.Caracteristica bancară Operaţii bilanţiere Grup de risc Financiar Tipul de risc Risc de creditare Risc de lichiditate Risc de piaţă Risc de faliment Risc operaţional Risc tehnologic Risc al produselor noi Risc strategic Risc de fraudă Risc economic Risc concurenţial Servicii bancare De prestare Cadrul de activitate Ambiental Risc legal Riscurile financiare pot fi considerate drept cel mai important grup de riscuri bancare.

privită ca entitate. precum: situarea cererii sub nivelul anticipat. lipsa de professionalism a echipei manageriale etc. Riscurile − de prestare sunt asociate operaţiilor din sfera serviciilor financiare. − riscul strategic exprimă probabilitatea de a nu alege strategia optimă în condiţiile date. dar asupra cărora banca are.Aceasta nu înseamnă însă că fiecare bancă nu trebuie să urmărească în permanenţă soliditatea partenerilor săi. în cel mai bun caz.El este inert oricărei selecţii de pieţe. actele şi mai ales intenţiile salariaţilorreprezintă o variabilă externă greu controlabilă.Riscul de fraudă este un 33 . depăşirea nivelului planificat al costurilor specifice.Alegerea incorctă a momentului scoaterii de pe piaţă a unui produs sau a momentului introducerii unuia nou poate genera pierderi semnificative şi există în permanenţă riscul ca momentul ales să nu fie cel mai adecvat din punctual de vedere al maximizării profitului bancar. problemele cu care se confruntă o bancă pot afecta negative şi bănci partenere (creditoare faţă de ea) existând un permanent pericol de contagiune.mult.Acest risc specific ansamblului băncilor este numir risc sistemic şi gestiunea lui este asigurată de către banca centrală.În esenţă aceste riscuri exprimă probabilitatea ca o schimbare adversă de mediu să afecteze negativ profitul băncii: − riscul de fraudă este un risc de ordin intern pe care l-am inclus totuşi în această grupă deoarece pentru bancă. Grupa riscurilor ambientale cuprinde o clasă de riscuri cu un puternic potenţial de impact asupra performanţei bancare. − riscul tehnologic este asociat calităţii şi structurii ofertei de produse financiare care au şi ele un ciclu de viaţă propriu şi tind să fie înlocuite de produse mai performante. în baza tuturor informaţiilor de care poate dispune. în sistemul bancar. Exprimă probabilitatea cumulată a producerii mai multor evenimente adverse. un control limitat. cât şi capacitatea conducerii de a evalua şi controla cheltuielile generate de prestarea acestor servicii.În acest context sunt importante atât oferta de servicii.Următoarele tipuri de riscuri sunt: riscul operaţional sau riscul de sarcină exprimă probabilitatea ca banca să devină incapabilă să mai asigure servirea clienţilor într-un mod rentabil. produse şi zone geografice pe care o implică definirea strategiei băncii într-un mediu complex. − riscul produsului nou este asociat inovărilor în sfera produselor financiare.

chiar şi după ce toate posibilităţile de a folosi legea numerelor mari au fost exploatate.Fraudele pot afecta sensibil rentabilitatea băncii. volatilitatea resurselor şi potenţialul de risc. atunci când nu pot fi detectate din vreme şi recuperate. mărind suficient numărul operaţiilor partenerilor susceptibili a genera acel risc.Se pot manifesta la nivel sectorial. de fapt. 1. 34 . − riscul economic este asociat evoluţiei mediului aconomic în care acţionează banca şi clienţii acesteia.Un alt aspect al acestui risc este acela că există o permanentă incertitudine atât în ceea ce priveşte evoluţia viitoare a cadrului normative de desfăşurare a activităţii bancare.2. probabilitatea comiterii unor furturi sau a unor alte acte contrare intereselor băncii de către angajaţii acesteia. − riscul legal reflectă faptul că băncile trebuie să opereze în contextual stabilit de reglamentările legale în vigoare.Exprimă probabilitatea diminuării performaţei băncii ca urmare a unei evoluţii adverse a condiţiilor de mediu. Riscurile diversificabile sunt acele riscuri care ajung să fie relativ nesemnificative atunci când sunt combinate suficient de multe poziţii (bilanţiere) pentru ac legea numerelor mari să fie activată.Acestea influenţează calitatea plasamentelor. − riscul concurenţial exprimă probabilitatea reducerii profitului în condiţiile modificării raporturilor de piaţă în defavoarea băncii. Riscurile nediversificabile sunt cele care rămân relativ semnificative ca expunere. regional.El este inerent activităţii bancare deoarece majoritatea produselor financiare oferite pe piaţă de o bancă sunt oferite şi de alte instituţii financiare. dar este de reţinut faptul că putem reduce expunerea globală a unei bănci la un anume tip de risc. cât şi referitor la momentul implementării unor noi reglementări. chiar dacă acestea le creează un dezavantaj competitive faţă de alte instituţii financiare concurente. Problema principală este că niciodată nu putem spune ce înseamnă „suficient de multe poziţii”. Clasificarea riscurilor bancare în funcţie de alocarea lor în cadrul sistemului financiar Din acest punct de vedere riscurile apar ca diversificabile sau nediversificabile.risc de ordin intern şi exprimă.3. naţional sau internaţional.

Pentru a asigura protecţia băncii în cazul riscuri nediversificabile şi al incertitudinii pure. În cazul riscurilor. sursa lor exactă este însă mai puţin importantă decât canalul de transmisie care este preţul. cu atât mai redusă va fi şi probabilitatea ca nerambursarea unuia dintre aceste credite să creeze băncii probleme de lichiditate sau de capital. iar o protecţie specifică se poate concepe doar în cazul riscurilor diversificabile. orice poziţie (bilanţieră sau extrabilanţieră) comportă. atunci incertitudinea (absolută) este asociată evenimentelor pentru care repartiţia efectelor este complet necunoscută. căci reflectă variaţii ale preferinţelor consumatorilor. riscul de nerambursare a unui împrumut contractat de către un client la bancă are o componentă nediverrsificabilă – cea generată de riscul economic. Cu cât banca are mai mulţi debitori şi cu cât valoarea creditelor acordate fiecăruia dintre ei este mai redusă relativ la capitalul băncii.  indicatori macroeconomici. nu pot asigura o protecţie suficientă. În fond.  preţuri ale materiilor prime. 35 . de incertitudinea intrării în următoarea fază a ciclului economic – şi o componentă diversificabilă. specifică fiecărui client. aceste variabile sunt endogene. De exemplu. oricât de sofisticate. Riscurile nediversificabile au puţini factori determinanţi. de regulă. Dacă definim riscul ca fiind probabilitatea de producere a unui eveniment incert pentru care este cunoscută repartiţia efectelor producerii lui sau pentru care acesta poate fi aproximată prin studiul efectelor aleatoare deja produse. atât elemente diversificabile cât şi elemente nediversificabile. protecţia se asigură prin gestiunea unor tehnici şi instrumente specifice (riscuri diversificabile) şi prin capital (riscuri nediversificabile). în esenţă variabile preţ:  rate ale dobânzii. schimbări de tehnologie. politici guvernamentale. Din punct de vedere al gestiunii riscurilor. Incertitudinea necesită întotdeauna un capital suficient şi nu poate fi gestionată prin tehnici specifice. nimic nu poate înlocui capitalul bancar şi nici o tehnică sau instrument.În practică.  cursuri valutare.

Riscul sistemic este un risc tehnic. Soluţia o reprezintă instaurarea unor condiţii de concurenţă egală. rezultă din anarhismul şi lipsa modalităţilor de compensare şi reglementare a datoriilor interbancare. Pentru o serie de bănci supravieţuirea în ciuda insolvabilităţii lor se datorează aplicării doctrinei ″ too big to fail ″ .1. Cu alte cuvinte statul acoperă pierderile instituţiei insolvabile justificând măsurile luate ca necesare în contextul procesului de restructurare şi reformare a sistemului bancar. Astfel pentru băncile private soluţia creării propriului sistem de asigurare mutuală pare mai echitabilă decât cea a fuziunilor-achiziţii dirijate de stat. după criterii contabile şi economice obişnuite. Reducerea riscului moral în sistemul bancar Dimensiunea riscurilor bancare în Europa de Est sunt multiple şi pronunţate. Ca urmare banca este incitată să ofere împrumuturi pentru proiecte din ce în ce mai riscante la rate ale dobânzii din ce în ce mai mari. Oricum refuzul falimentelor acestor bănci sub argumentul că falimentul uneia va însemna falimentul tuturor prin contagiune şi deci eliminarea de pe piaţă a sectorului privat nu este corect. O altă grupă de bănci sunt cele aflate în stare de încetare a plăţilor.3. agravat de riscul moral. şi se manifestă în cadrul sistemului de plăţi. Acestea nu au reuşit să se impună pe piaţa depozitelor şi a creditelor şi nu au realizat nici o diversificare corespunzătoare a portofoliului lor. Celelalte bănci private ar cere 36 .3. ea manifestă o preferinţă din ce în ce mai mare pentru risc şi devine o ameninţare pentru întregul sistem bancar. de talie mică.Riscul sistemic 1. Riscul moral într-un sistem bancar poate fi definit ca fiind acea situaţie asimetrică în care o bancă îţi păstrează pentru ea profituri mai mari decât rezultatele scontate într-o conjunctură favorabilă datorită faptului că nu suportă costul pierderilor într-o conjunctură nefavorabilă. Riscul moral se traduce în menţinerea în funcţiune a unui număr de bănci insolvabile. prin extinderea garanţiei statului şi la depozitele băncilor private sau suprimarea ei şi pentru cele publice cu instaurarea unui sistem autonom de asigurare a depozitelor bancare. Implicit statul oferă garanţia sa tuturor băncilor publice. astfel că plăţile interbancare şi obligaţiunile faţă de deponenţi se onorează. Riscul afectează toate sistemele bancare reformate ca risc moral şi risc sistemic. mai ales cele private.1.

Achiziţia unei instituţii nerentabile de către una rentabilă poate degrada şi rezultatele cumpărătorului. 1. Riscul sistemic priveşte la modul general contextul în care se derulează plăţile electronice şi ia în considerare mai ales problematica lipsei unei legislaţii adecvate noului domeniu bancar: În primul rând activitatea unor entităţi cum ar fi băncile virtuale care operează exclusiv prin site-uri web nu este restricţionată de graniţele naţionale sau de legislaţiile unice. rapiditatea de reacţie a consumatorilor de zvonuri sau informaţii rele este avantajată de tehnologia înaltă. 37 . Ca urmare posibilitatea ca o astfel de bancă să fie fictivă nu poate fi neglijată. Falimentul este calea cea mai curată de reglare a numărului de bănci în sector. Din acest punct de vedere controlul lor este cu mult mai dificil. dimpotrivă scepticismul privind băncile virtuale este uneori nejustificat. Aceste pot să tranzacţioneze în ori colţ al lumii şi îşi pot schimba rapid sediul în funcţie de circumstanţele legale mai mult sau mai puţin favorabile. În special este cazul operaţiilor de creditare prin care banca impune (datorită riscului pe care şi-l asumă) un risc suplimentar tuturor băncilor faţă de care este debitoare în sistemul interbancar de plăţi. provocată de propria instabilitate sau de oferte mai bune ale concurenţei trebuie să fie şi ea foarte rapidă. ca şi în cazul unor bănci clasice. nu concentrarea. ca urmare a unei percepţii negative. În aceste condiţii.3. astfel încât se pot retrage sume importante în doar câteva minute. În al treilea rând. Riscul sistemic şi restructurarea sistemului de plăţi Riscul sistemic apare odată ce o bancă refuză să ţină cont de consecinţele comportamentului său asupra altor membrii ai sistemului bancar. În al doilea rând. O bancă se poate înregistra într-un paradis fiscal.atunci lichidarea băncilor cu fonduri proprii negative şi ar despăgubi pe deponenţi. capacitatea băncii de a se echilibra financiar în faţa unei potenţiale crize.2. falimentul este rezultatul unei slabe rentabilităţi. activul esenţial al unei astfel de bănci este credibilitatea care este mult mai fragilă în acest caz aceeaşi imagine solidă a băncii din “cărămidă şi ciment” susţinută de o autoritate unică (banca centarlă) ci. De fapt. cu centrul operaţional (informatic) în SUA furnizând servicii financiare unor consumatori europeni.

conectivitatea maximă indusă de Internet poate genera un efect de domino puternic asupra băncilor. cu publicitatea precum şi veniturile din comisioanele plătite de clienţi sau comercianţi trebuie urmărite în amănunţime la un moment dat. de asemenea. Apoi este necesară introducerea unor sisteme sigure şi rapide pentru transferul în aceeaşi zi al creanţelor de valoare mare. Riscurile de enunţate mai sus fac reflecţă situaţia mediului extern al băncii. Restructurarea sistemului de plăţi presupune mai întâi trecerea de la un sistem bazat încă pe folosirea pe scară largă a numerarului la unul bazat pe transferuri interbancare. costurile de comunicaţii. alături de implicarea hotărâtă a băncilor. prin influenţarea negatibvă a profitabilităţii şi stabilităţii băncii în ansamblu. În sfârşit.În al patrulea rând. instabilitatea uneia sau prăbuşirea ei producând o reacţie în lanţ atât în privinţa unor instituţii similare cât şi a comercianţilor şi clienţilor. astfel că orice prăbuşire tehnică poate aduce pierderi substanţiale băncii. şi încrederea clienţilor în capacitatea băncilor de a asigura servicii de plăţi sigure şi rapide. Obiectivul fundamental sistemic. Există. Pentru realizarea tuturor acestor obiective esenţiale este necesar. Atenţia autorităţilor se concentrează asupra sistemului de transfer al fondurilor interbancare căci acolo se atinge cel mai ridicat grad de concentrare a riscurilor care. acestea fiind riscuri aferente mediului lor intern şi se repercutează indirect asupra clienţilor. servirea ireproşabilă aclienţilor presupune utilizarea unor reţele (Internet) care să nu fie controlate de entităţi bancare. cheltuielile cu dobânzile plătite. În al treilea rând este necesară formularea şi implementarea unui set de reguli şi principii care să guverneze derularea plăţilor prin circuit. Costurile legate de instalarea şi funcţionarea serverelor de Internet folosite pentru oferta de astfel de servicii. şi riscul unei evidenţe insuficient de bine structurate a veniturilor şi cheltuielilor legate de operaţiunile de bancking (în principal plăţi) electronic. în dinamică şi în raport cu concurenţa. în anumite condiţii pot genera risc sistemic. În acest context încetarea. există însă şi riscuri rezulate din modul în care băncile însele şşi percep serviciile de bancking electronic. Riscul sistemic este deosebit de acut în sistemele de plăţi bazate pe compensare reciprocă. suspendarea plăţilor de către o instituţie bancară poate 38 al politicii în domeniul gestiunii riscurilor în sistemul de plăţi trebuie să fie asigurarea unei protecţii adecvate împotriva riscului .

antrena o reacţie în lanţ în sistemul bancar. Banca centrală este cea care trebuie să dezvolte politici corespunzătoare pentru a reglementa astfel de situaţii. În practică există câteva alternative:

garantarea finalizării plăţii de către banca centrală. O astfel de garanţie face ca testul de solvabilitate să fie practic inexistent în sistem deoarece băncile se vor angaja cu uşurinţă în relaţii riscante cu alte bănci. Pe de altă parte fără astfel de garanţii dezvoltarea sistemului de plăţi şi a pieţei monetare poate fi serios afectată. aplicarea unor norme vizând expunerea individuală a fiecărei bănci: limita asupra poziţiilor (bi-multi-laterale) precum şi vărsarea unor garanţii; soluţie mixtă care nu implică obligatoriu banca centrală drept garantă pentru finalizarea tuturor plăţilor; ea trebuie însă să stabilească, cel puţin la nivelul său, care sunt condiţiile de asigurare a lichidităţii băncilor în contextul participării acestora la sistemul de plăţi. De asemenea este necesar să existe un cadru legal prin care să se asigure respectarea compensărilor reciproce, în caz de faliment bancar.

Capitolul 2. Gestiunea riscurilor

De regulă, problema gestiunii riscurilor bancare este abordată dintr-o perspectivă îngustă, pentru tipuri de riscuri specifice. Acestea deoarece riscurile bancare sunt diverse şi complexe. Cu

39

toate acestea nu trebuie să pierdem din vedere faptul că pentru toate aceste riscuri expunerea este a băncii şi că, în plus, multe riscuri sunt interdependente. Gestiunea globală a acestor riscuri se impune ca o necesitate şi trebuie organizată la nivelul băncii. O gestiune globală adecvată a riscurilor trebuie să asigure băncii capacitatea de a identifica şi aprecia riscurile bancare, de a le controla, de a le elimina sau evita şi de a le finanţa. Alte priorităţi de avut în vedere se referă la:     anticiparea pierderilor; constituirea rezervelor; transferul eventual al riscurilor (asigurare); integrarea gestiunii riscurilor bancare în sistemul global de gestiune al băncii.

Etapele procesului de gestiune globală a riscurilor bancare pot fi regăsite şi în gestiunea riscurilor individuale, doar că la nivel global toate au caracter obligatoriu. Gestionarea riscurilor se adresează mai întâi riscurilor cuantificabile. Este cazul mai ales al riscurilor „financiare” (variaţia ratei dobânzii, asigurarea lichidităţii etc) care se concretizează în evoluţii nefavorabile ale situaţiei financiare. Dar nu toate riscurile se pretează la măsurători. De exemplu, riscurile „operaţiile” şi/sau „tehnice”, ce desemnează toate riscurile generate de disfuncţionalităţi interne, legate di sistemele informaţionale sau de procedurile interne şi de respectarea lor, pot avea consecinţe extrem de importante. Dar din cauza naturii lor „non-financiare”, ele au mai cu seamă un impact indirect, contribuind la ameliorarea sistemelor de urmărire a operaţiunilor şi la precizarea regulilor de respectare. Riscul nu se reduce la măsurările sale. Gestionarea riscurilor întâmpină limite în momentul când oportunitatea şi calitatea noilor riscuri sunt evaluate. Preţul riscului rămâne ca întotdeauna, o problemă de judecată.

2.1.Cerinţele prudenţiale
Spre deosebire de alte ramuri, comerţul de bancă, respectiv profesia de bancher, este o activitate reglementată. Sunt supuse reglementării: modul de acces la această sferă a afacerilor, condiţiile de aport, mod de operare şi alte îngrădiri, delimitări şi limitări.
40

Şi legile de organizare bancară (Legea bancară Nr. 58/1998) prevăd ca atare cerinţe prudenţiale. Accepţia clasică a reglementărilor prudenţiale implică forma condiţiilor juridice financiare şi a ratelor de gestiune. Prin aceste reglementări se protejează , în principal:   băncile împotriva riscurilor determinate de calitatea clienţilor şi a acţiunilor lor; clienţii împotriva incompetenţei şi agresivităţii (lipsei de echilibru)

managementului bancar;  interesele acţionarilor faţă de un management defectuos al echipei de conducere a interesele societăţii faţă de instabilitatea băncilor, decurgând dintr-un băncii;  management neechilibrat şi agrasiv. Necesitatea unei atitudini prudenţiale impuse băncilor prin lege decurge, în primul rând, din rolul băncilor, a sistemului bancar în economie. Stabilitatea economiei are ca principal pilon de susţinere stabilitatea sistemului bancar, respectiv funcţionarea normală a băncilor. Reglementările prudenţiale reprezintă o măsură necesară şi utilă pentru a preveni înclinaţia managerilor către profituri mari şi rapide de genul “marii lovituri”, care adesea implică renunţarea la cele mai elementare măsuri preventive. Ele au ca sferă de aplicabilitate spaţiul naţional, făcând referiri directe către legile şi normele statutate de fiecare ţără. Pe parsursul ultimilor ani, un număr mare de ţări s-au confruntat cu crize bancare de mare amploare. Într-un studiu efectuat de Goodhart în 1997, pentru guvernatorii băncilor centrale, sau constatat, după 1980, 41 de crize bancare şi 108 probleme grave care au afectat 133 de ţări. Confruntâdu-se deodată cu aceste crize bancare generalizate şi cu dezvoltarea activităţilor bancare riscante, autorităţile bancare au fost nevoite să revizuiască în profunzime şi să omogenizeze reglementările prudenţiale în vigoare, din diferite ţări. Toate acestea, cât şi fenomenul de intensificare a relaţiilor de colaborare, au dus la internaţionalizarea reglementărilor, în sensul elaborării unor norme naţionale potrivit principiilor acceptate de mai multe ţări, de genul grupărilor internaţionale de studii organizate de Banca Reglementărilor Internaţionale de la Basel sau aplicarea normelor comuniatre, elaborate sub forma Directivelor europene, în sistemul Uniunii Economice Europene.

41

1. clasificarea împrumuturilor (creditelor) acordate de băncile comerciale.  după 1993 când interesul este mai mult pentru metodele mai flexibile de notaţie: Value at Ţinând cont de reglementările internaţionale în materie de prudenţialitate bancar. credite acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca. 42 . participarea unei societăţi bancare la capitalul unei bănci comerciale. capitalul băncilor comerciale. cât şi de Directivele Uniunii Europene privind reglementarea activităţii instituţiilor financiare şi de credit. expuneri mari. Cerinţe prudenţiale cu privire la nivelul minim de solvabilitate Una din primele cerinţe de prudenţă bancară se referă la dimensiunea angajamentelor sale în afaceri care. alinierea la standardele Uniunii Europene în materie de contabilitate bancară. iar pe de altă parte.1. îndeosebi raţia Cooke adoptată de Banca Reglementărilor Internaţionale. prima directivă europeană asupra adecvării capitalului şi abordarea standardizată pentru controlul pieţei. pe de o parte subliniază mărimea aportului propriu angajat în afacerile de bancă. rezerve generale şi specifice ale băncilor comerciale. participarea la capitalul social în societăţi nebancare. măsura în care banca poate acoperi datoriile faţă de terţi în cazuri extreme de lichiditate sau faliment.Se pot distinge două etape în adoptarea reglementărilor prudenţiale bancare:  până în 1993 a existat o concepţie rigidă a notaţiei care s-a practicat. expunerea valutară. 2. aliniate la Risk. fiind în concordanţă cu principiile generale stabilite de Comitetul de la Basel privind activitatea de supraveghere bancară. Banca Naţională a României adoptă mai multe norme cu caracter prudenţial cu referire la: a) b) c) d) e) f) g) h) i) j) adecvarea capitalului. standardele internationale.

fondul de rezervă. calculată ca diferenţă între total active şi pasive. sume care vor deveni după autorizare. unde: Prag m inim de solvabilit ate = Fonduri Total active ponderate proprii extrabilan tiere ponderate + Elem ente Ponderarea elementelor de activ se face în mod diferenţiat în funcţie de gradul lor de risc. Creşterea accelerată a riscurilor a condus la necesitatea stabilirii unui prag minim de solvabilitate (de către Comitetul de la Basel) de 8%. în decursul activităţii. fondul de dezvoltare. 2. capital social vărsat. Cerinţe prundenţiale privind nivelul minim de lichiditate Normele bancare prevăd obligaţia băncilor de a-şi asigura un nivel minim de lichiditate. rezerva generală pentru riscul de credit (2% din soldul creditelor acordate).2. Fondurile proprii sunt formate din următoarele categorii: capital propriu.1.În ceea ce priveşte aportul iniţial la autorizarea băncii. Ulterior. Ponderarea elementelor în afara bilanţului se face în mod diferenţiat în funcţie de gradul lor de risc de transformare în credit. capitalul este considerat ca valoarea patrimoniului net. Acest nivel minim al lichidităţii se asigură prin menţinerea în permanenţă a inegalităţii: 43 . una din condiţiile esenţiale este obligativitatea deţinerii unei sume minime de către fondatori. determinat în funcţie de scadenţele creanţelor şi angajamentelor băncii.

2.1.4. În România expunerea maximă faţă de un singur debitor este de 20% din fondurile proprii ale băncii şi expunerea maximă agregată (vizează debitori de talie mare – care au angajamente totale faţă de bancă în sumă ce depăşeşte 10% din fondurile proprii ale băncii) nu poate depăşi de 8 ori fondurile proprii ale bănci. Constituirea unor sisteme perfecţionate de previziune privind evoluţia lichidităţii este vitală pentru bancă. trebuie să fie diversificate pe segmente de durată specifice: 2 luni. În funcţie de performanţele 44 . astfel depozitele la vedere trebuie considerate exigibile numai parţial. scade riscul de contagiune şi se diminuează posibilitatea preluării de către bancă de riscuri majore ce pot duce la faliment.3. Prin diminuarea sau reglementarea maximului creditului acordat unui întreprinzător. Pentru evitarea expunerii la risc există norme de reglementare a acesteia. În funcţie de natura angajamentelor bancare calculate. funcţie de situaţia generală a pieţei.1. Exigibilităţile trebuie determinate gradual. Cerinţe prudenţiale cu privire la diviziunea riscului Expunerea la risc este limitată pentru a înlătura utilizarea resurselor băncii în favoarea câtorva clienţi de talie mare şi deci exploatarea monopolistă a potenţialului unei bănci. Cerinţe prudenţiale privind tratarea diferenţiată a creditelor şi constituirea corespunzătoare a provizioanelor Normele bancare impun clasificarea creditelor acordate şi a dobânzilor neîncasate aferente acestora şi constituirea provizioanelor specifice de risc. 2.A tiv c e lic id h e P siv a e e ig ile x ib >0% 10 Acest mod de calcul este aplicabil pentru orizontul de timp imediat – activitatea pe termene foarte scurte până la 1 lună. 3 luni. fiin una din cheile rentabilităţii sale. sau chiar perioade mai extinse. în scopul diviziunii riscurilor.

acesta se apreciază în funcţie de numărul de zile de întarziere a plăţii: bun (plata se face la scadenţă sau cu întârzieri de până la 7 zile). BNR sau bănci abilitate. În funcţie de această clasificare se aplică norme diferenţiate ale provizionului specific: Fig nr. care prezintă în scară situaţia generală a clientului în calitate de utilizator de credite. .5.financiare ale beneficiarilor. garanţii (colaterale) acceptate de banca respectivă.Cerinţe prudenţiale privind poziţia valutară 45 . nici dobânzile. 1.6. depozite gajate. O a treia clasificare este cea în funcţie de calitatea beneficiarului de credit şi de modul în care se asigură serviciul datoriei. creditele sunt grupate în 5 categorii notate de la A la E. plasate la banca creditoare.categoria A cuprinde societăţile cu rezultate financiare foarte bune şi care permit rambursarea regulată a creditelor.1. Clasificarea plasamentelor şi necesarul de provizioane de risc de credit Categoria de clasificare standard în observaţie substandard îndoielnic pierdere Coeficientul 0% 5% 20% 50% 100% În determinarea efectivă a provizioanelor se porneşte de la riscul net – adică expunerea debitorului se micşorează cu garanţii necondiţionate acordate de guvern. 2. astfel: .categoria E cuprinde societăţile cu pierderi şi au perspective clare că nu pot plăti nici ratele. necorespunzător (întârzieri peste 30 de zile). slab ( întârzieri până la 30 de zile). În ceea ce priveşte serviciul datoriei.

Se interzice băncii: angajarea în tranzacţii cu bunuri mobile şi imobile. Se exceptează depăşirile care provin din deţinerea de titluri de stat. acordarea de credite garantate cu acţiunile emise de bancă. Expunerea la risc se măsoară prin poziţia valutară. expunerea la risc este limitată la 10% din fondurile proprii ale băncii.lungă (activele > pasivele) se exprimă prin soldul activ. în ceea ce priveşte locul în activitatea băncii (în bilanţul bancar) al operaţiunilor pe cont propriu de titluri: Plasamente pe cont propriu = Fonduri proprii 46 . La noi. caracterizată în funcţie de natura obligaţiei astfel: . nu poate depăşi 100% din fondurile sale proprii. limitativ. efectuate în nume şi pe cont propriu. dar care include riscuri mari. Astfel se delimitează şi interzic activităţile şi plasamentele care ar deplasa sfera de activitate spre obiective excentrice profesiei. prin lege se limitează gradul general de extindere a plasamentelor bancre în valori În ceea ce priveşte reglementarea prudenţială a plasamentelor bancare: ο mobiliare – valoarea totală a investiţiilor unei bănci în valori mobiliare.Poziţia valutară exprimă gradul de angajare a unei bănci în riscul valutar reprezentând o dimensiune a expunerii la risc. în condiţii de risc sporit datorită nivelului ridicat al inflaţiei. spre care băncile s-ar putea orienta în căutarea unor surse de profit iluzorii. 2.scurtă (pasivele > activele) se exprimă prin soldul pasiv.Cerinţe prudenţiale privind administrarea resurselor şi plasamentelor băncii Acest tip de reglementări prudenţiale vizează delimitarea clară a sferei de activitate în zona specifică a comerţului de bancă şi concentrarea tuturor resurselor şi eforturilor în acest sens. acordarea de împrumuturi sau furnizarea altor servicii condiţionate de cumpărarea/vânzarea de acţiuni ale băncii. Sub acest aspect se constituie un anumit raport obligatoriu.6. .1.

Apoi acestea trebuie comparate cu profilul risc al băncii. Obiectivele autorizării vizează. de aceea evoluţia ulterioară a strategiei şi organizării bancare vor fi afectate dacă profilul risc actual şi de perspectivă nu sunt luate în considerare. Normele bancare analizează pentru fiecare unitate. Riscul este o componentă esenţială a profilului unei instituţii financiare. care nu poate depăşi 50% din fondurile proprii ale băncii. Procesul de gestiune a riscurilor începe prin descifrarea profilului risc al diferitelor game de produse bancare pentru principalele activităţi bancare. se practică autorizarea fiecărui sediu în parte. Dacă profilul risc al băncii este mai mic decât suma profilurilor risc identificate. 2. aprecieri privind: corelarea generală între potenţialul declarat al bancii şi gradul de extindere propus.7. oportunitatea situării în zona dată a unităţii propuse.1. managerii trebuie să identifice toate situaţiile semnificative care pot genera o 47 . pentru sedii. 2. poziţivă pentru acţionari. respectiv justificarea nevoilor economice generale de servicii bancare în zona dată. Pentru a identifica şi evalua nivelul de risc al unei game de produse bancare sau al unei activităţi bancare.2. vadul comercial.Cerinţe prudenţiale privind extinderea reţelei de sucursale şi alte sedii secundare ale băncii În vederea preîntâmpinării abuzurilor.Identificarea şi analiza riscului Integrarea evaluării riscurilor în planificarea strategică a băncii va asigura gestiunii riscurilor bancare vizibilitatea necesară şi focalizare strategică. decurgând din “strategiile” agresive ale unor manageri care fac planuri mari de extindere necorelate cu potenţialul economico-financiar şi organizaţional al băncii. atunci conglomeratul bancar are o valoare sinergetică.în valori mobiliare ο ale băncii prin lege se normează valoarea totală a investiţiilor pe termen lung în valori mobiliare (sau cote de participare) emise de societăţi comerciale.

Deoarece o anumită expunere poate genera riscuri de mai multe feluri.3. Metodologiile de identificare şi evaluare a riscurilor pot asigura o estimare efectivă şi eficientă a profilului risc pentru sucursale. dar nu evitate sau eliminate. de asemenea. Între modalităţile de a gestiona riscul de lichiditate se înscriu şi titularizarea unor credite sau creşterea frecvenţei negocierilor. pentru fiecare categorie de riscuri. o bancă poate avea în vedere mai multe tehnici de gestiune a bilanţului sau de diversificare a portofoliului. Trebuie să subliniem importanţa primei etape de 48 . 2. Când elaborăm profilul risc este util să se aloce expunerile de risc diferitelor componente ale riscului. După ce au fundamentat profilul risc al unităţii lor bancare. În plus este dificil pentru o bancă să determine veniturile corectate în funcţie de risc pentru o gamă de produse bancare sau o activitate şi să transmită pieţei financiare riscul-produs propriu şi eficacitatea managementului riscurilor bancare. agenţii şi întreaga bancă. Un manager poate dobândi o bună perspectivă asupra nivelului riscului asociat unei anumite expuneri combinând frecvenţa cu amplitudinea riscului. managerii trebuie să identifice şi să evalueze activităţile de control al riscurilor existente din punctul de vedere al expunerii şi nivelurilor de risc identificate. nivelul de risc trebuie agregat pentru fiecare categorie de risc pentru a identifica profilul risc al unei unităţi bancare. În lipsa unei abordări sistematice a evaluării riscului. Controlul şi eliminarea riscurilor Obiectivul controlului riscurilor este de a minimiza cheltuielile asociate riscurilor pentru toate expunerile care au fost identificate. util să identificăm frecvenţa şi mărimea pierderilor acre pot fi generate de expuneri. Pentru a controla riscul pe piaţă. Managementul poate realiza acest lucru prin elaborarea unor scenarii de pierdere pentru activităţile. filiale. tranzacţiile şi interfeţele bancare. Este. o bancă nu dispune de nici un mijloc de a-şi reduce cheltuielile legate de riscuri printr-un control mai riguros şi o finanţare adecvată a riscurilor. pe lângă gestiunea creditelor şi analiza creditelor neperformante (vezi graficul privind provizioanele de risc). În domeniul riscului operaţional banca poate îmbunătăţi controalele în domeniul calităţii produselor bancare.pierdere financiară. uşor de implementat.

managerii pot face acest lucru prin reproiectarea activităţilor asociate şi a fluxurilor de operaţii. băncile au adoptat soluţii mai radicale. Asumarea riscului Asumarea riscului bancar se face pe baza analizei suportului economic al operaţiunii de credit şi a garanţiilor care sunt afectate. Managerii bancari. Suportul economic este analizat sub doua aspecte:   analiza financiară a conturilor şi a rezultatelor.identificare şi evaluare a riscurilor. mobilare (gajul bunurilor mobile sau al unor valori mobiliare: acţiuni sau obligaţiuni) sau imobiliare (ipotecă). costuri asociate riscurilor dacă banca a apreciat corect cheltuielile asociate riscurilor şi veniturilor ajustate în funcţie de risc asociate fiecărei game de produse sau activităţi. Eliminarea şi evitarea riscurilor poate avea efect asupra reducerii costurilor totale ale băncii. Altfel s-ar putea ca managementul să reducă valoarea acţiunilor prin eliminarea unor activităţi care ar fi putut produce în timp venituri favorabile ajustate în funcţie de risc.4. Riscul poate fi eliminat prin îndepărtarea cauzei care îl produce. garanţii reale. c) controlul. Mai recent. reacţionează la pierderi care apar în activităţi despre care nu ştiu foarte multe.Cu cât banca are mai muţi codebitori pentru aceeaşi 49 . analiza producţiei şi a clentelei. a) repartizarea . însă. a căror experienţă este legată de activităţile bancare comerciale. În general. a) Garanţiile accesorii pot fi:  Limitarea riscului se realizează prin trei căi: Repartizarea riscului insolvabilităţii se efectuează pe baza unui principiu care face aplicarea fenomenului numerelor mari. eliminând complet gamele de produse pe care le apreciază extrem de riscante. b) asigurarea. 2. în domeniul operaţiilor cu instrumente derivate (contracte la termen şi cu opţiuni) prin suprimarea acestor activităţi. de exemplu. ca. Este dificil de eliminat sau evitat un risc dacă el nu a fost identificat şi cuantificat corespunzător.  garanţii personale.

− dacă apar incidente de plată. societăţile de asigurare a creditelor garantează riscurile unor comercianţi faţă de alţi comercianţi fără a scuti banca de creditele pe care acestea le acordă. Cecurile respinse de bănci pentru lipsă de acoperire sunt. de regulă. c) Controlul riscurilor constituie o sarcină permanentă şi individuală fiecărei bănci dar el se exercită concomitant şi de către banca centrală. Repartiţia are în vedere următoarele criterii: − criteriul sectorului economic. Divizarea riscului se poate realize prin constituirea de consorţii între mai multe bănci.Cu alte cuvinte. oferă un sentiment reconfortant băncii care a acordat creditul bancar. acordate de o societate comercială altei societăţi comerciale sub forma creditului comercial. atât în cazul plăţilor datorate altora de propriul client cât şi în cazul plăţilor cuvenite către client şi care să fie făcute de alţi agenţi economici. − criteriul tipului. Banca centrală.creanţă. Repartiţia riscului imobilizării se face prin: − băneşti. − criteriul geografic. la rândul ei. Departamentul specializat al băncii verifică: − dacă s-au constituit în formă legala timp garanţiile creditului. − dacă se respectă limitele contractului de credit privind cuantumul şi durata rambursării. conform prevederilor art. raportate băncii centrale. − b) multiplicarea şi răspândirea în teritoriu a ghişeelor de colectare a depozitelor multiplicarea şi diversificarea clientelei în cadrul reţelei de ghişee existente. 29 al Legii nr. Astfel. se implică în controlul riscurilor stabilind un raport maxim între creditele acordate şi fondurile proprii ale băncii. cu atât scade importanţa insaolvabilităţii unuia dintre ei. 33/1991 împrumuturile acordate de o societate bancară unui singur debitor nu pot 50 .Pe de altă parte sunt impuse limite valorice creditului acordat unui şi aceluiaşi debitor. categoriei şi duratei creditului. adică a drepturilor incorporale. Asigurarea riscului insolvabilităţi poate fi realizată prin sistemul de asigurare a creditelor. Luarea unei asemenea măsuri de asigurare de către societatea comercială care a acordat un credit commercial. de creanţă.

20% din capitalul şi rezervele societăţii bancare respective iar conform prevederilor art. cheltuielile anticipate efectuate prin achiziţionarea mijloacelor fixe. 30 al aceleiaşi societăţi bancare sunt obligate să comunice Băncii Naţionale a României creditele acordate clienţilor lor.Capitalul propriu se compune din: capitalul social vsat. determinat ca raport între nivelul fondurilor proprii şi totalul activelor şi elementelor în afara bilanţului. ponderate în funcţie de gradul lor de risc de credit. Datoria subordonată va fi luată numai într-o proporţie maximă de 50% din capitalul propriu şi nimai dacă îndeplineşte condiţiile prevăzute de Norme. 2/1994 privind fondurile proprii ale societăţilor bancare stabilesc că aceste fonduri sunt formate din capitalul propriu şi capitalul suplimentar. pierderile înregistrate în anul current. fondul de rezervă constituit conform art. fondul de dezvoltare. Raportul minim de solvabilitate este de 8%. Normele nr. În corelaţie cu nivelul fondurilor proprii ale societăţilor bancare se dsetermină şi solvabilitatea acestora. b) Capitalul suplimentar va fi luat în calcul numai până la concurenţa valorii capitalului propriu. cheltuielile pentru investiţii în cure de execuţie şi pentru materialele necesare investigaţiilor pentru care nu s-a afectat fondul de dezvoltare. fondul mijloacelor fixe. 33/1991. conform Normelor nr.Capitalul suplimentar se commune din: fondul de risc constituit conform art. alte fonduri constituite din profitul net. Aceste norme stabiles obligaţia societăţilor bancre de a asigura în permanenţă un nivel corespunzător de solvabilitate. La calcularea fondurilor proprii se vor avea în vedere următoarele: a) Din capitalul propriu se vor deduce: cheltuielile de constituire. reserve din reevaluare legală a activelor corporale. 4/1994 ale Băncii Naţionale a României. Fondurile proprii se determină conform Normelor nr. 2/1994 iar activele ponderate în funcţie de risc reprezintă totalul societăţilor bancare multiplicate cu o pondere de risc de credit specifică fiecărei categorii de active. cumulate. 51 . fondul de comerţ. care depăşesc suma minimă pentru raportare stabilită de Banca Naţională a României. datoria subordonată. 27 din Legea nr.depăşi. Din totalul fondurilor proprii se vor deduce participaţiile societăţilor bancare la alte societancare. 27 al Legii nr. 33/1991.

3/1994 privind clasificarea creditelor şi constituirea provizioanelor specifice de risc.Societăţile bancare sunt obligate sa porteze trimestrial Băncii Naţionale a României – Direcţia autorizare şi supraveghere prudenţială a societăţilor bancare. 52 . în scopul protejării depozitelor persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice. nivelul de solvabilitate. − Categoria B (în observaţie): dacă performanţele financiare sunt bune sau foarte bune darn u pot menţine acest nivel în perspectivă mai îndelungată. societe bancare trebuie să-şi clasifice creditele acordate. valoare ce rezultă după deducerea provizioanelor specifice de risc constituite conform Normelor Băncii Naţionale a României nr. în funcţie de performanţele financiare ale clientului evaluate după criteriile stabilite de fiecare societate bancară şi de capacitatea acestuia de rambursare a creditului la scadenţa\ă. Pentru determinarea şi limitarea riscului de credit. − necorespunzător. să limiteze riscul de credit şi să depună toate eforturile pentru a-şi încasa toate creanţele de la debitorii lor. − Categoria D (îndoielnice): dacă performanţa financiară este scăzută şi cu o evidentă ciclicitate la intervale scazute de timp. dar au o evidentă tendinţă de înrăutăţire. în una dintre următoarele cinci categorii: − Categoria A (standard): dacă performanţele financiare sunt foarte bune şi permit achitarea la scadenţă a ratelor plus dobânda şi dacă se prefigurează menţinerea şi în continuare a performanţelor financiare la un nivel ridicat. − slab. În raport de punctualitatea rambursărilor debitorul va fi notat cu unul dintre următoarele calificative: − bun. Determinarea raportului de solvabilitate al societăţii comerciale se face luându-se în calcul valoarea netă a activelor. − Categoria E (pierdere): dacă performanţele financiare atară pierderi şi există perspective clare că nu pot fi încasate la scadenţă nici ratele nici dobânzile. − Categoria C (substandard): dacă performanţele financiare sunt satisfăcătoare. dacă întârzierea este mai mare de 30 de zile. Conform acestor norme. societăţile bancare sunt obligate ca. dacă ratele şi dobănzile sunt plătite la scadenţă sau cu o întârziere maximă de şapte zile. dacă plăţile sunt efectuate cu o întârziere de până la 30 de zile.

În orice caz. cât şi transferul riscurilor (prin asigurare sau operaţii cu instrumente derivate). Dacă rămân riscuri mari care nu pot fi nici acoperite (reţinute) nici transferate. managerii bancari trebuie să fie capabili să identifice şi să evalueze gradul de risc.  existenţa unei baze proprii de date statistice referitoare la frecvenţa şi amploarea riscurilor. Acoperirea riscurilor funcţionează cel mai bine în cazul unor riscuri a căror frecvenţă şi amplitudine a expunerii sunt foarte previzibile sau atunci când nu există asigurări de piaţă. Reţinerea riscurilor trebuie să se facă pe baza următoarelor două criterii:  acoperirea unor familii de riscuri.5. Transferul riscului este mai adecvat atunci când expunerea nu este foarte previzibilă sau atunci când gravitatea potenţială a pagubelor este catastrofală. finanţarea lor presupune atât: acoperirea riscurilor (prin rezerve generale sau specifice). pentru manager este foarte dificil să folosească controlul riscurilor pentru a le elimina sau evita. riscurile nu pot fi finanţate în mod corect. Aceste programe de tip „pay-as-you-go” generează în mod inevitabil un anumit grad de incertitudine asociată veniturilor şi o cerere incertă de capital bancar. transferul riscurilor este dificil dacă nu există pieţe de asigurări convenţionale. cât şi prelevări pentru fondurile de rezervă pentru pierderi din creditare. În lipsa acestor condiţii. În plus. Doar riscurile neidentificate sunt reţinute din ignoranţă. Transferarea riscului este eficace atunci când frecvenţa şi gravitatea sunt specifice unor riscuri catastrofale şi atunci când riscurile nu pot fi identificate şi evaluate precis. Riscul poate fi acoperit printr-un program formal de finanţare elaborat pe baza prognozelor privind pierderile anticipate.2. 53 . Finanţarea şi transferarea riscului Din punct de vedere al gestiunii riscurilor bancare. băncile pot acoperi riscuri în afara unor programe formale de finanţare. mai puţin…”. în măsura în care aceste pierderi se produc. În ultimă instanţă. Structurarea unui program de asigurare pentru o bancă se poate face având în vedere următoarele trei posibilităţi:  negocierea centralizată cu limitarea numărului de poliţe de tipul „toate riscurile. dacă trec pierderile pe cheltuieli sau le acoperă din capital.

Sensibilitatea băncii la variaţia dobânzii pe piaţă poate fi definită ca variaţia marjei dobânzii bancare în funcţie de variaţia dobânzii de pe piaţă ca urmare a acţiunii unor factori specifici. Principalul factor rămâne structura activelor şi pasivelor. se poate minimiza expunerea la risc (sensibilitatea băncii). De exemplu în faza de expansiune clasică se manifestă o cerere mare de fonduri de împrumut iar ratele dobânzii sunt în creştere. Asupra băncii această creştere are următoarele efecte: de volum.  programe specifice pentru diferite activităţi bancare. Strategia ordinară ar trebui să fie: transferul riscurilor grave şi reţinerea riscurilor frecvente. poliţele fiind încheiate separat fie de fiecare unitate cu personalitate juridică. negocierea descentralizată. practica curentă face ca transferarea riscului să fie prima şi. de structură şi de rentabilitate. Ei pot fi controlaţi sau influenţaţi de bancă dar pot fi anticipaţi cu destulă precizie. ceilalţi doi factori fiind doar elemente principale prin care se poate influenţa această structură. fie după criteriul teritorialităţii (al zonei de operare). adesea. Factorii endogeni sunt importanţi pentru gestiunea riscului de piaţă deoarece ei pot fi gestionaţi şi. acţionându-se asupra lor. conducerea băncii poate comunica pieţelor financiare eficacitatea sa în gestiunea băncii pentru a produce efecte de sinergie. Principalii factori endogeni sunt: structura activelor şi pasivelor bancare. Gestiunea riscurilor bancare ar trebui să fie una dintre componentele sistemului global de management bancar. Volumul activităţii bancare este influenţat în 54 . singura modalitate de abordare a gestiunii riscurilor bancare. ea trebuie să fie ultima dintre elementele luate în considerare de gestiunea riscurilor bancare. Factorii exogeni sunt determinaţi de evoluţia condiţiilor economice generale care se reflectă în nivelul ratelor dobânzii pe piaţă. scadenţa fondurilor atrase. Aceştia sunt factori endogeni şi factori exogeni. calitatea şi eşalonarea scadenţelor. mai ales pentru ratele pe termen scurt. Deşi transferarea riscurilor poate fi eficientă. Aceşti factori depind în ultimă instanţă de fazele ciclului economic. Prin implementarea gestiunii riscurilor bancare ca o componentă vitală a sistemului global de management bancar. Un bun manager în probleme de risc va observa şi folosi felul în care gestiunea riscurilor bancare interacţionează cu alte componente ale sistemului managementului bancar. Oricum.

Banca Transilvania .1. În lipsa acestor condiţii.Scurt istoric 55 .1. Activele îşi schimbă structura în favoarea creditelor şi în defavoarea portofoliului de titluri iar pasivele vor înregistra o creştere a ponderii fondurilor împrumutate. crescând cererea de credite. Reţinerea riscurilor trebuie să se facă pe baza următoarelor două criterii: acoperirea unor familii de riscuri şi existenţa unei baza proprii de date statistice referitoare la frecvenţa şi amploarea riscurilor. chiar pentru un nivel al marjei absolute.1.sensul creşterii sale căci. Capitolul 3. În acelaşi timp poate fi alterată şi structura bilanţului.parte integrantă a sistemului bancar românesc 3. Analiza riscului bancar la Banca Transilvania 3. riscurile no pot fi autofinanţate în mod corect. probabil direct de pe piaţă. Rentabilitatea poate fi sensibil îmbunătăţită căci marjele procentuale pot creşte. cresc şi activele şi cresc şi sursele împrumutate.

Capitalul social al băncii este acum de 1. De-a lungul anilor.183 lei în prezent(luând în calcul şi denominarea) . având un manager străin. pentru un număr de 163 de firme. creşterea fiind cu 19. dl. Programul de finanţare externă a IMM-urilor funcţionează în toate sucursalele din ţară ale Băncii Transilvania. pe principiul paşilor mărunţi dar siguri. la iniţiativa unor oameni de afaceri clujeni. Odată cu extinderea reţelei teritoriale. trebuie subliniat că. având în structură un acţionariat conştient de potenţialul valoric şi resursele umane puse în slujba instituţiei. funcţionând în prezent cu 57 de sucursale.183 lei. un acţionar semnificativ fiind Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare cu o pondere de 15% din capitalul social. Banca Transilvania a cunoscut o dinamică deosebită în ceea ce priveşte cota de piaţă deţinută în cadrul sistemului bancar românesc. ci doar după o vreme.059. 371 agenţii şi 28 puncte independente de schimb valutar. aşa cum afirma preşedintele băncii. reprezentant al acţionarului majoritar BERD. Sunt lucruri care nu se văd imediat. Banca Transilvania a fost prima bancă din România care a intrat în programul Comunităţii Europene pentru sprijinirea IMM-urilor prin linii de finanţare externă. la 1. 56 . În special după anul 2003. În primele 9 luni ale anului 2008. a fost dezvoltată gama de servicii şi produse oferite clienţilor.696.51%-pondere confirmată la sfârşitul trimestrului al treilea 2008) sunt rodul muncii unui colectiv bine închegat. banca şi-a creat o reţea teritorială extinsă în toate zonele ţării. ca societate pe acţiuni. cu un capital social de 2 miliarde lei. majorările succesive de capital-de la 2 miliarde lei la înfiinţare. Horia Ciorcila.au reprezentat paşi esenţiali în evoluţia băncii.7 % faţă de finele anului 2007.696. prin derularea încă din 1999 a finanţărilor externe din surse BERD.Banca Transilvania a fost înfiinţată în decembrie 1993 la Cluj-Napoca.3 milioane EURO. Dar ele devin perene şi este greu ca lumea din jur să nu le observe”. din care 79% român şi 21% străin. În ceea ce priveşte implicarea băncii în proiectul de susţinere a întreprinderilor mici şi mijlocii. Rezultatele financiare deosebite şi poziţia de piaţă dobândită (1. ceea ce a dus la crearea a peste 550 de noi locuri de muncă. banca a înregistrat realizări deosebite pe linia serviciilor bancare şi a creditelor avantajoase acordate în special activităţii de retail. până în prezent aprobându-se deja împrumuturi în valoare totală de peste 7. “am pornit cu 2 miliarde lei şi o idee. Restul a venit din muncă şi străduinţă.059. În decursul activităţii sale.

următoarele activităţi: .Obiectul de activitate Potrivit Legii nr.realizează pe cont propriu sau pentru terţi operaţiuni de arbitraj valutar . de producţie.58/1998 privind activitatea bancară şi a statutului propriu. alte operaţiuni de încasări şi plăţi între persoane fizice şi juridice autohtone sau străine . comercial şi necomercial.primeşte şi acordă credite în lei şi valută pe bază de convenţii şi alte aranjamente cu bănci sau instituţii financiare .păstrează în conturile curente deschise şi menţinute la Banca Transilvania şi în depozitele constituite de persoanele fizice şi juridice române şi străine.emite efecte de comerţ (bilete la ordin. clienţi ai băncii.În ceea ce priveşte proiectele pentru anul în curs. . 57 . . cambii sau trate. operaţiuni cu caracter financiar. .realizează încasările şi plăţile în valută şi în lei generate de activităţile de export şi import.2. Banca Transilvania poate desfăşura în limita autorizaţiei acordate. . 3.participă cu capital la înfiinţarea în România sau în străinătate de societăţi bancare comerciale. extinderea reţelei teritoriale.efectuează operaţiuni cu titluri de valori şi orice alte efecte de comerţ în nume propriu şi pentru terţi în cadrul Bursei de Valori .1. precum şi orice alte titluri de valoare româneşti .cumpără şi vinde în ţară valută. . . efecte de comerţ exprimate în lei. cecuri ) în favoarea unor beneficiari din ţară . orientarea către Internet banking şi comerţ electronic. . . asigurări. acestea vizează în principal: consolidarea poziţiei pe piaţă. crearea şi implementarea de noi servicii şi produse. cumpărând acţiuni sau părţi sociale ale acestora .acordă credite pe bază contractuală (contracte de credit) în lei sau valută persoanelor fizice sau juridice române în condiţiile pieţei . prestări de servicii şi turism internaţional. lei şi valută.

1. silvicultură.asociaţii familiale şi persoane fizice autorizate să desfăşoare o activitate independentă. construcţiilor. . prestări servicii şi alte unităţi care-şi desfăşoară activitatea în cadrul economiei naţionale. comerţului. fără personalitate juridică. medicii şi farmaciştii. Categoriile de clienţi ai băncii care pot beneficia de credite sunt: . specifice pieţei de capital. agricultură. . Se pot desfăşura activităţi prevăzute de legislaţie privind valorile mobiliare şi bursele de valori prin societăţi distincte. 3. care vor funcţiona sub reglementarea şi supravegherea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare. turism. alte categorii de liber profesionişti autorizaţi potrivit statutului profesional. agriculturii.. cu cecuri de călătorie şi cecuri necumpărate . care au conturi deschise la bancă şi îşi derulează operaţiunile prin aceste conturi. .societăţi comerciale cu capital integral străin sau în asociere cu persoane fizice sau juridice române.alte persoane juridice organizate în conformitate cu legea şi care desfăşoară activităţi legale.Clienţii băncii Clienţii băncii sunt persoane fizice şi juridice române şi străine rezidente în România indiferent de forma de proprietate şi natura capitalului social.societăţi comerciale cu capital de stat sau privat din domeniul industriei. . transporturi.Regiile Autonome din industrie. gospodărirea apelor sau alte ramuri din economie. .fermierii agricoli individuali şi cei organizaţi în diferite forme de asociere simple.3.persoane fizice.efectuează operaţiuni de păstrare în casete de valori a obiectelor din aur sau alte metale preţioase precum şi a valutei depuse de clienţii săi .notarii publici şi avocaţii care desfăşoară activităţi independente. cu excepţia activităţilor care pot fi desfăşurate în mod direct de către bănci conform acestei legi. 58 . . telecomunicaţii.efectuează operaţiuni cu cărţi de debit în lei şi în valută. . .

b) Informaţii din evidenţele băncii privind volumul total de credite aprobat şi acordat. cu 10 zile lucrătoare înainte. serviciul datoriei. din contractul de societate şi statutul societăţii. Pentru derularea operaţiunilor cu clienţii este obligatorie deschiderea conturilor la bancă.Pentru cunoaşterea şi evaluarea situaţiei economico-financiare prezentă şi de perspectivă a clienţilor. a operaţiunilor de creditare. Registrul Comerţului. din bilanţurile contabile. birourile notarilor publici şi primăriile locale. contul de profit şi pierdere. raporturile contabile periodice. Banca nu este obligată să accepte pe oricine drept client şi nu este prudent să deschidă un cont dacă informaţiile pe care le deţine nu satisfac exigenţele prudenţei bancare. din cererea de credite. -dacă titularul nu mai îndeplineşte condiţiile cu privire la deschiderea şi funcţionarea contului. Comisia Naţională de Statistică şi comisiile judeţene de statistică. c) Informaţii din surse exterioare. care pot fi obţinute de la BNR. incidente apărute în derularea operaţiunilor de plăţi fără numerar. Sursele de informare cu privire la clienţii băncii sunt: a) Informaţii obţinute de la clienţi din cererea de deschidere a contului. precum şi volumul de frecvenţă a acestora. alte bănci şi organisme care au relaţii cu clienţii. banca va comunica titularului în scris. volumul de încasări şi plăţi lunare. Camera de Comerţ. -în condiţiile în care contul a devenit inactiv. Titularul contului închis poate intra în posesia sumelor care îi aparţin la cererea acestuia sau poate solicita redeschiderea contului. agenţii economici care au relaţii contractuale cu clientul. cerând să fie luate măsuri pentru activarea acestuia sau în caz contrar să procedeze la închiderea conturilor. 59 . mijloace mass-media. precum şi pentru aprecierea riscului bancar în activitatea de creditare. balanţele de verificare şi din alte situaţii financiare. În ultimele două cazuri. posibilitatea închiderii contului. caz în care banca va trata această operaţiune ca o nouă deschidere de cont. pe care trebuie să o actualizeze periodic. Conturile agenţilor economici vor fi închise de unităţile bancare în următoarele cazuri: -la cererea titularului. judecătoriile. organisme specializate. banca trebuie să-şi asigure o bază de informaţii asupra fiecărui client. pe categorii de credite şi durate de rambursare.

58/1998 prevede că "organizarea şi conducerea băncilor se stabilesc prin acte constitutive ale băncilor. în care se vor stipula toate obligaţiile părţilor potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. aprobat de organele statutare. numărul şi data înmatriculării la Registrul Comerţului. 3. comitetului de credite. . în conformitate cu legislaţia comercială şi cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi. 60 .sistemul de control al băncii. Banca are un regulament propriu de funcţionare.centrala băncii . hotărârilor şi tuturor actelor normative ce guvernează activitatea bancară. . .1. comitetului de administrare a activelor şi pasivelor. normelor cadru şi normelor tehnice ale BNR.îndeplineşte funcţia de coordonare pentru toate activităţile ce se desfăşoară în sucursale. precum şi propriilor instrucţiuni de lucru privind CEC-ul. Banca Transilvania se identifică în mod clar printr-un minim de date: firma sub care banca este înmatriculată la Registrul Comerţului. .structura organizatorică.competenţele şi răspunderea conducătorilor băncii şi ale altor salariaţi care se angajează în operaţiuni financiar-bancare în numele şi contul băncii. În toate actele oficiale. . Structura organizatorică a băncii este: .atribuţiile fiecărui compartiment al băncii şi relaţiile dintre acestea.atribuţiile sucursalelor şi ale altor sedii secundare ale băncii.4. biletul la ordin şi ordinul de plată.Modul concret de efectuare a operaţiunilor prin conturile deschise la bancă se va stabili pe bază de convenţie(contract) de cont încheiată de bancă cu clienţii săi. adresa sediului principal. agenţii şi puncte de lucru. prin care se va stabili: . cambia. capitalul social.Organizarea şi conducerea băncii Legea bancară nr.atribuţiile comitetului de risc. numărul şi data înregistrării în registrul bancar. asigurând aplicarea corectă a legii.

Consiliul de Administraţie. . Sunt subordonate sucursalelor şi au la rândul lor în subordine puncte de lucru.3. .58/ 1998) se vor limita conform cerinţelor prudenţiale prevăzute în reglementările BNR.sucursalele. .Preşedinţi şi vicepreşedinţi.Adunarea Generală a Acţionarilor.sunt subordonate sucursalelor sau agenţiilor şi îşi desfăşoară activitatea sub supravegherea şi îndrumarea acestora. Banca poate acorda credite pe termen scurt. mediu şi lung sau linii de credite. 3. Politica acordării creditelor de către Banca Transilvania În conformitate cu obiectul său de activitate. îndrumare şi control al activităţilor operative desfăşurate în unităţile din subordine.. să exercite exclusiv funcţia în care au fost numiţi şi cel puţin unul dintre aceştia să fie cetăţean român. . .Comitetul de Direcţie. Credite acordate unui singur debitor (client definit ca la art. "conducătorii băncii trebuie să fie rezidenţi în România. Potrivit Legii nr.punctele de lucru. să fi lucrat cel puţin 5 ani în activitatea financiar-bancară şi să nu fi cauzat. prin activitatea lor.u din Legea bancară nr.Comitetul de conducere la sucursale şi agenţii.58/1998. falimentul unei societăţi comerciale". acestea pot fi: • Scrisori de garanţie bancară • Depozit bancar (la Banca Transilvania sau la altă bancă cu condiţia cesiunii acesteia în favoarea Băncii Transilvania • Ipoteca 61 .Comisia de cenzori.se constituie în nucleele activităţii desfăşurate de societăţile bancare la nivel judeţean. Ei trebuie să fie licenţiaţi.agenţiile.sunt unităţi teritoriale operative ale societăţii bancare. Banca Transilvania acordă credite clienţilor săi cu luarea în consideraţie a aspectelor ce ţin de economia de piaţă. pct. îndeplinesc rolul de coordonare. . Creditele se acordă pe bază de garanţii .2. . Administrarea şi conducerea activităţilor bancare sunt asigurate de: .

este la nivelul Consiliului de Administraţie. care va cuprinde descrierea naturii relaţiei speciale în cauză . în vederea accesului rapid al clientului la credite. NEGOCIEREA CREDITELOR ETAPA I Prima etapă în procesul creditării constă în contactul informativ al moderatorului cu solicitantul de credit. Pentru clienţii deosebiţi. Din prima discuţie care are loc trebuie să rezulte răspunsul la următoarele obiective: 62 .8/1999. Algoritmul de calcul al dobânzilor precum şi a penalităţilor pentru neplata dobânzilor la scadenţă. La baza aprobării va sta un raport întocmit de Direcţia Credite.analiza tranzacţiei. Competenţa de aprobare a creditelor acordate persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca aşa cum sunt ele definite în Norma BNR nr. Pentru aceeaşi categorie de clienţi. este cel aprobat de Comitetul de Direcţie din 14.• Gajul cu deposedare (inclusiv a obiectelor de artă sau din metale preţioase care vor fi păstrate în tezaurul băncii) • Gajul fără deposedare • Alte garanţii Manifestarea prudenţei în acordarea creditelor atât în ce priveşte bonitatea clientului cât şi a motivaţiei creditului (acordarea de credite în conformitate cu statutul societăţii). Comitetul de Direcţie al băncii poate aproba reduceri de comisioane şi discounturi în limita a 5 % negociabil faţă de dobânda practicată unitar de bancă. Banca abordează creditarea ca pe un proces complex ce presupune în mod necesar următoarele etape: • • • • Etapa I Etapa II Etapa III Etapa IV Negocierea creditelor Contractarea creditelor Aprobarea şi acordarea creditelor Analizarea modului de utilizare a creditului. Comitetul de Direcţie poate dispune proceduri simplificate şi urgente.a situaţiei financiare şi a bonităţii persoanelor aflate în relaţii speciale cu banca.01. Facilităţile se vor acorda clienţilor care au dovedit bonitate şi fidelitate faţă de bancă ţinându-se cont de mărimea rulajului în lei şi / sau valută.1999 şi prezentat în Anexa 9. Dobânzile practicate de bancă sunt cele aprobate de Comitetul de Direcţie al Băncii şi transmise prin Decizii ale Preşedintelui.

Ultima balanţă de verificare :Studiul de fezabilitate pentru creditele de investiţii. În cadrul acestei determinări un loc important îl va ocupa strategia de marketing a firmei. 63 .export. aflat în urma întrebărilor: “ Cine sunteţi dumneavoastră? “ “ Ce obiective urmăriţi? “ “Ce perspective vedeţi în volumul activităţii desfăşurate şi a situaţiei de pe piaţă ?” “ Cine sunt acţionarii?” “ Cine sunt conducătorii?” “ Cine sunt membrii Consiliului de Administraţie?” “ Cum este managerul “vârsta?” ”sănătatea?” “ calificarea?” “ Cine este succesorul?” “ Abilitatea în afaceri? “ “ Mijloacele şi posibilitatea firmei?” “ Scopul şi obiectul de activitate?” “ Scopul şi justificarea creditului?” “ Ce garanţii pot fi prezentate?” Pe baza răspunsurilor date şi a părerii pe care şi-o formează moderatorul. negocierea va continua sau se va opri la această discuţie.Identitatea solicitantului.CONTRACTAREA CREDITELOR La început. În cazul în care discuţia va continua se vor întocmi şi prezenta următoarele documente: • • Cerere de credit . Copia licenţei de import . Bilanţul contabil (Contul de Profit şi Pierdere). se va determina volumul de credite pe baza analizei indicatorilor economicofinanciari şi a previzionărilor pe perioada creditărilor. Alte documente considerate a fi necesare de către moderatorul de credite. • • • ETAPA II .

Pentru instrumentarea dosarului de credite se va întocmi o documentaţie care va cuprinde următoarele elemente pe lângă cele cerute mai sus: • • • analiza bonităţii clientului. printr-o prevedere în contractul de credit să asigure bunurile aduse în garanţie şi cele realizate din creditul acordat şi să reînnoiască la timp asigurările până la plata integrală a sumelor datorate. asigurarea garanţiilor la o societate de asigurări autorizată. analiza operaţiilor şi înscrierea ipotecii şi a gajului la Notariatul de Stat.furnizorii . aprobate de Consiliul de Administraţie al Băncii. Acordarea 64 . Comitetul de Credite din Centrală.cine sunt. Aprobarea creditului va fi comunicată în scris clientului în mod operativ . . . .eventualele ameninţări ale noilor intraţi pe piaţă . aprobarea creditelor este dată de organismele colective de conducere specifice : • • • Comiteul de Credit şi Risc din Succursale. organizarea şi funcţionarea acestor organisme sunt cele prevăzute în regulamentele proprii. . ETAPA III . ce credibilitate au. luându-se în considerare necesarul şi puterea de cumpărare. Etapa se finalizează cu încheierea contractului de credite. Comitetul de Direcţie. Competenţele. comunicarea va cuprinde şi eventualele condiţii suplimentare care trebuie să le mai îndeplinească până la angajarea creditului.substituirea .eventualii concurenţi în aceeaşi activitate .APROBAREA.înlocuirea produselor cu altele de pe pieţe . ACORDAREA ŞI ANGAJAREA CREDITELOR Aprobarea În Banca Transilvania.Planul de afaceri trebuie să cuprindă o analiză în care să se urmărească cel puţin următoarele : . Clientul va fi obligat .beneficiarii .

(în lipsa acestuia de către Director sau Directorul Adjunct). creditul trece în faza de angajare. moderatorul de credite sau persoana abilitată va solicita operatorilor de ghişeu. conform destinaţiei. Eliberarea de numerar. constă în creditarea contului de disponibil al clientului. banca poate lua următoarele măsuri: .valorificarea garanţiilor . Verificarea şi validarea acestor plăţi cade în sarcina operatorului de ghişeu. contractele de garanţii imobiliare sau convenţii de gaj. . .reducerea plafonului şi a limitei de creditare. Angajarea creditului După îndeplinirea de către client a tuturor condiţiilor cerute de către bancă. se va putea face numai pentru creditele acordate cu destinaţia achiziţii de la persoane fizice pe baza aprobării. Un exemplar original din contractele de credite. . este sarcina moderatorului de credite care a instrumentat dosarul (sau a altei persoane abilitate în lipsa acestuia). în cazul creditelor pe obiect. în case de fier sau fişete metalice.recuperarea creditului din contul de disponibil.executarea silită 65 .sistarea temporară sau definitivă a creditului. ca plăţile din credit să se facă numai în baza semnăturii puse pe documentul de plată prezentat de client (exemplarul care rămâne la bancă ). . pe durata creditării.După aprobare până la îndeplinirea tuturor condiţiilor de către client . . Urmărirea utilizării acestuia. Plăţile din credit se vor face numai prin virament în cont. pentru sumele provenite din credit. creditul se defineşte ca fiind acordat. precum şi inventarul acesteia se păstrează de Şeful Serviciului Credite. În cazul în care clauzele contractuale nu vor fi respectate de către client. sub semnătura şefului serviciu credite.declararea creditului scadent anticipat şi încasarea tuturor dobânzilor şi a comisioanelor aferente. Pentru ducerea la îndeplinire a sarcinii de mai sus. pe documentul de ridicare numerar. Angajarea propriu-zisă a creditului.

3.3. Nota de constatare se ataşează la dosarul de credit al clientului . cu această ocazie întocmeşte Nota de constatare care este semnată de moderator şi client (sau custodele garanţiei). Aici se vor verifica următoarele: • • verificare. moderatorul de credite verifică prin deplasare la faţa locului existenţa. De asemenea.R.N. Se va urmări rulajul prin bancă a contului curent astfel încât la o eventuală diminuare sau stagnare să se analizeze motivele şi să se facă o analiză complexă.declanşarea procedurii de lichidare judiciară. Banca Transilvania acordă o atenţie deosebită unui management prudent al riscurilor aferente portofoliului propriu. Urmărirea utilizării creditelor se va face de către fiecare moderator prin deplasări periodice la sediul firmei. se va urmări în permanenţă modul în care beneficiarul de credite îşi desfăşoară activitatea în bancă. ETAPA IV . Gestionarea riscurilor în cadrul Băncii Transilvania În scopul asigurării unei creşteri susţinute a profitabilităţii. În scopul realizării unui management al riscurilor modern şi performant. se va face analiza economico-financiară pe baza ultimei balanţe de trimestrial. • concordanţa dintre utilizarea creditului cu obiectivul solicitării.. dacă ratele scadente au fost rambursate la timp şi dacă se încasează lunar.1. de limitare a riscurilor care pot afecta activitatea şi performanţele băncii. 3. evaluarea şi întreprinderea de măsuri. bazat pe identificarea. Riscul de credit 66 . integritatea şi modul de conservare a garanţiilor.ANALIZA MODULUI DE UTILIZARE A CREDITULUI Serviciul credite va urmări dacă creditul a fost utilizat pentru scopul pentru care a fost solicitat.3. Banca Transilvania utilizează instrumente conform cu Standardele Internaţionale şi cu cerinţele prudenţiale stabilite de B.

banca urmareste lunar angajamentele primilor 100 de clienti ai bancii şi a clientilor care au calitatea de “debitor unic”.Monitorizarea şi diminuarea riscului de credit (risc care derivă din activitatea de creditare propriu-zisă cât şi alte categorii de tranzacţii. respectiv scrisori de garanţie. 2000 67 . cele financiare. toate expunerile fata de clientii bancii ( personae fizice şi personae juridice) care depasesc limita minima de 200 milioane lei pe client. în vederea asigurarii unei dispersii corespunzatoare (pe categorii de clienti. care cumulează rezultatele analizei caracteristicilor clientului (aspectele generale. expunerile mari şi angajamentele persoanelor aflate în relatii speciale cu banca. poziţia şi ramura/subramura. pe unitati teritoriale) a riscului din activitatea de creditare. 1 Nitu Ion – Managementul riscului bancar – Editura Expert – Bucuresti. lunar. persoanele fizice autorizate. îndeplinirea condiţiilor de eligibilitate. De asemenea. banca utilizează un sistem intern de rating de credite şi o metodă de analiză economico-financiară similare cu cele utilizate de băncile străine. managementul şi strategia acestuia) cu cele ale creditului (istoricul relaţiei de credit. cum ar fi: autorităţile publice locale. În anul 2004. scontarea efectelor de comerţ) constituie unul din obiectivele strategice ale băncii.1 În vederea evaluării riscului de credit al agenţilor economici. banca a dezvoltat un rating de credit şi pentru alte entităţi. serviciul datoriei. Banca monitorizeaza şi raporteaza catre Centrala Riscurilor Banca din cadrul Bancii Nationale a Romaniei. deschiderea/confirmarea de acreditive. Totodata. banca utilizează un sistem scoring de analiză. sursa de rambursare şi natura colateralelor). banca a stabilit limite de expuneri la risc. agenţi economici nou înfiinţaţi. a fost revizuit sistemul de rating utilizat la evaluarea performantei agentilor economici. în ceea ce priveste monitorizarea riscului de credit fata de principalii clienti care inregistreaza expuneri semnificative. care reprezinta nivelul maxim prudential la care se poate expune banca fata de clientul respectiv şi urmareste incadrarea în permanenta a angajamentelor acestora în limitele de risc stabilite. Pentru evaluarea riscului de credit al persoanelor fizice. Sistemul de rating de credite al Băncii Transilvania este de tip bidimensional.

ori acestea se datoreaza caracterului sezonier al activitatii desfasurate. prevăzute în procedura de mediu BCR. care inregistreaza pierderi din activitatea desfasurata. Evaluarea expunerii băncii la riscul de credit asociat clienţilor săi. cu un rating de credit corespunzator şi persoanelor fizice care realizeaza venituri sigure şi prezinta credibilitate în ceea ce priveste indeplinirea obligatiilor contractuale fata de banca. de fluxul de lichidităţi. mai mare de 10 % din fondurile proprii ale băncii este considerată expunere mare. Orice expunere. Investiţii în titluri de orice fel. cu rating de credit necorespunzator. scoringul. B. se face utilizând tehnici şi proceduri cum ar fi: analiza aspectelor financiare şi nonfinanciare. cu reputatie buna în mediul de afaceri. ratingul de credit. nefiind activitatea principală a împrumutatului):    Specularea în valute sau proprietăţi imobiliare. dacă împrumutatul nu este implicat în mod substanţial în acestea (activitatea este secundară.Banca acorda credite agentilor economici capabili sa genereze fluxuri de lichiditati.Banca limiteaza accesul de credite al agentilor economici nerentabili şi fara posibilitati certe de redresare. total al castor personae. etc. înregistrată faţă de un client (debitor unic). . . fără consimţământul documentat.Încălcarea sau derularea de activităţi care încalcă terenuri aflate în proprietatea sau în litigiu cu cetăţeni autohtoni.Activitatea de creditare în banca se desfasoara pe baza planului de credite. cu datorii restante catre bugetul statului şi bugetul asigurarilor sociale de stat. Banca nu acordă credite pentru: A. Banca va putea acorda credite şi alte facilitati agentilor economici care inregistreaza conjunctural pierderi.Oricare dintre următoarele activităţi. Activităţile excluse de la finanţare pe criterii de mediu. 68 . persoane fizice sau juridice. care se coreleaza cu resursele de acoperire a acestora ( pe termene şi valute) şi cu strategia. (care indică probabilitatea de nerespectare a obligaţiilor contractuale faţă de bancă) conform procedurilor în vigoare. planul financiar şi planul de afaceri ale bancii. al caror trend este în scadere şi companiile prezinta programe temeinice privind recuperarea pierderilor şi rentabilizarea activitatilor.

se vor folosi şi informaţiile furnizate de Biroul de Credit. 1/2001 privind lichiditatea băncilor. limitele valorice pentru riscul mai mare de lichiditate faţă de o singură persoană. pentru persoane fizice şi persoane fizice autorizate identificate cu cod numeric personal. unităţi bancare.Pentru evitarea concentrării riscului de credit pe un număr mic de clienţi. sectoare de activitate şi produse bancare. Banca Transilvania şi-a aliniat obiectivele strategice privind managementul lichidităţii. iar la elaborarea normelor interne se prevăd limite mai stricte decât cele stabilite de autoritatea de supraveghere. Banca a stabilit proceduri de lucru referitor la limitele orientative pentru plasamente. 3. În gestionarea riscului de lichiditate se utilizează deopotrivă managementul prin obiective şi managementul prin excepţii. Ca regulă generală. indiferent de nivelul expunerii totale a băncii faţă de clientul respectiv. înainte de acordarea oricărui produs tip credit unui client.2. zone geografice. Banca Transilvania urmăreşte respectarea tuturor normelor emise de BNR. La acordarea creditelor. precum şi informatiile existente în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare şi în baza de date a Centralei Incidentelor de Plăţi. Urmare intrării în vigoare a Normelor BNR nr. persoana fizică sau juridică. este obligatorie consultarea informaţiei de risc bancar în arhiva Centralei Riscurilor Bancare sau altor entităţi cu activitate similară. la reglementările impuse de autoritatea bancară tutelară. Indicatorul de lichiditate calculat de la data intrării în vigoare a normelor menţionate anterior s-a încadrat cu o marjă confortabilă în limitele impuse de BNR. menită să minimizeze efectele negative ale apariţiei riscului de lichiditate. În acest sens.3. sistemul de 69 . banca are în vedere întotdeauna principiul că prima sursă de rambursare a creditului o constituie capacitatea împrumutatului de a genera lichidităţi (pentru persoanele juridice) respectiv de a obţine venituri certe pentru persoanele fizice. În vederea evaluării expunerii băncii sau a bonităţii clienţilor. banca urmăreşte dispersia echilibrată a riscului de credit pe categorii de clienţi. Riscul de lichiditate Strategia Băncii Transilvania privind managementul lichiditatii stabileşte necesitatea asigurării unei structuri bilanţiere corespunzătoare.

Banca Transilvania a acţionat în calitate de plasator net în lei şi valuta pe piaţa interbancară. Banca Transilvania a adoptat în anul 2008 o serie de măsuri menite să mărească independenţa financiară a băncii. Pe fondul creşterii progresive a încrederii clientelei în sectorul bancar românesc. Banca Transilvania fiind lider de necontestat pe piaţa secundară a titlurilor de stat. 70 . cu anticiparea influenţelor asupra profitului băncii. Riscul ratei dobânzii Riscul ratei dobânzii este analizat prin prisma activelor şi pasivelor purtătoare de dobânzi. Banca Transilvania a acţionat în sensul activării portofoliului de titluri de stat în lei şi valută. respectiv raportările destinate informării operative a conducerii băncii. în paralel cu creşterea maturităţii resurselor atrase. în cadrul limitelor de expunere la risc stabilite. Pe parcursul anului 2008. Referitor la plasamentele în valută s-au efectuat în special la băncile internaţionale de prim rang. în contextual evoluţiei pe piaţa a ratelor dobânzilor.3. prin reducerea ponderii resurselor atrase de la băncile comerciale partenere în totalul resurselor. În anul 2008. precum şi raporturile pe care trebuie să le transmită reţeaua de unităţi.3. 3. extinzându-şi portofoliul de clienţi cu care derulează tranzacţii pe piaţa secundară. care să permită depăşirea fără eforturi majore a unor eventuale situaţii conjuncturale nefavorabile.indicatori prin care se monitorizează riscul de lichiditate în limitele minime admise pentru aceştia. Rezultatele acestei politici au fost poziţive. Banca elaborează planuri şi prognoze privind evoluţia pe termen mediu a resurselor şi plasamentelor şi utilizează pârghiile monetare şi de credit pentru a asigura un management al activităţii eficient. parteneri de afaceri ai Băncii Transilvania. sistemul informaţional care stă la baza activităţii de management al lichidităţii. Plasamentele în lei pe piaţa interbancară s-au efectuat în principal la BNR dar şi la băncile comerciale româneşti cu situaţii financiare solide.

Banca acordă o atenţie deosebită relaţiei cost de oportunitate – risc de rată a dobânzii. Banca Transilvania practică dobânzi variabile pentru majoritatea resurselor atrase de la clientela nebancară. este mult mai redusă decât în cazul posturilor bilanţiere exprimate în lei. mergând până la configurarea profilului de risc al fiecărei entităţi componente a reţelei băncii. În scopul eliminării riscurilor operaţionale legate de sistemul informaţional al Băncii Transilvania. care sunt purtătoare de dobânzi fixe. În scopul unei mai bune administrări a riscului ratei dobânzii în lei. Pe parcursul anului 2008. Astfel. urmărind menţinerea permanentă a unui raport optim între resursele şi plasamentele cu dobândă fixă. eforturile băncii au fost îndreptate spre echilibrarea în volum şi la termen de maturitate reziduală a posturilor bilanţiere în lei. precum şi a condiţiilor în care aceasta îşi desfăşoară activitatea. Influenţa riscului ratei dobânzii în ceea ce priveşte activele şi pasivele băncii exprimate în devize.Datorită senzitivităţii diferite a ratelor de dobândă. Riscurile operaţionale Riscurile operationale în cadrul Băncii Transilvania sunt monitorizate atent ca urmare a diversificării continue a activităţii băncii. banca acordă o atenţie deosebită evoluţiei. s-au elaborat proceduri interne şi s-a creeat cadrul necesar aplicării acestora. iar simulările efectuate periodic au ca scop evidenţierea pierderii potenţiale care ar putea sa o înregistreze banca ca urmare a modificării adverse a ratelor de dobândă raportată la mărimea capitalului.3. Banca Transilvania urmăreşte încadrarea permanentă în limitele stabilite privind raportul dintre activele şi pasivele purtătoare de dobânzi fixe şi total active. structurii şi maturităţii reziduale a pasivelor cu dobândă fixă de tipul certificatelor de depozit la purtător şi certificatelor de depozit cu discount. se analizează separat activele şi pasivele în lei şi separat cele în valută. iar pe partea de active. 3. care presupune descifrarea profitului de risc al gamei de produse şi servicii bancare oferite clientelei. care sunt contrabalansate în principal prin portofoliul titlurilor de stat în lei. cea mai mare parte a creditelor acordate clientelei au prevăzute clauze conform cărora nivelele de dobândă sunt de asemenea revizuibile. Procesul de gestiune a acestor riscuri se circumscrie unei viziuni sistemice. privind următoarele aspecte: 71 .4.

limitele de expunere faţă de principalele sectoare economice. monitorizării operaţionale suspecte şi de eliminare a riscurilor legate • • de operaţiunile de spălare a banilor. atât la nivelul Centralei. Analizând evoluţia activelor băncii. cât şi al unităţilor teritoriale. De asmenea. pe baza unei analize de tip scoring. s-a creeat un pachet de masuri pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar – bancar în scopul finanţării de acte de terrorism la nivelul Băncii Transilvania. conform legislaţiei în vigoare. urmărind orientarea plasamentelor sale către sectoarele viabile şi performante. în cadrul cărora s-au introdus sisteme (metode) de detectare a tranzacţiilor neobişnuite sau suspecte. 3. Pentru diminuarea riscurilor operaţionale în contextul fenomenului de terorism internaţional. reglementarea aspectelor legate de informaţiile clasificate. Riscul de mediu economic Datorită existenţei multitudinii factorilor de mediu endogeni şi exogeni ai băncii.6.3. propunerilor formulate de o persoană fizică sau juridică. În scopul depistării. Pe baza informaţiilor analizate şi prelucrate se elaborează trimestrial analiza situaţiei macroeconomice interne şi influenţele asupra activităţii băncii. precum şi realizările principalelor sectoare de activitate ale economiei.5. care pot influenţa activitatea generală a acesteia. respective produse tip credit acordate clienţilor săi. s-au creeat politici şi proceduri noi de cunoaştere a clientelei. Riscul de solvabilitate şi alte riscuri financiare 72 . Banca Transilvania analizează şi ajustează trimestrial. se monitorizează permanent evoluţia principalilor indicatori economici. se mai fac propuneri în vederea asigurării unei bune dispersii a riscului şi evitarea concentrării expunerii pe un număr redus de sectoare de activitate.3. sesizărilor. soluţionarea reclamaţiilor.• eliminarea potenţialelor riscuri operaţionale legate de nerespectarea circuitului documentelor. cererilor. 3. orientările economiei naţionale şi rezultatele obţinute de principalele sectoare de activitate din economie în scopul determinării efectelor posibile asupra rezultatelor financiare ale băncii.

Pentru anul 2008. Riscul valutar Riscul valutar este generat de posibilitatea evoluţiei nefavorabile a cursurilor de schimb în raport cu un portofoliu valutar existent. de garanţiile aferente şi alte criterii.3. În vederea determinării expunerilor totale la risc a băncii şi a indicatorilor de solvabilitate se procedează astfel: fiecare element de activ bilanţier şi din afara bilanţului contabil este clasificat lunar pe grade de risc în funcţie de tipul entităţii de risc. cât şi limitarea riscului valutar prin ajustare permanentă vizând echilibrarea poziţiilor. atât ca produse oferite clienţilor pentru acoperirea riscurilor. 3. Reglarea poziţiei valutare a băncii urmăreşte atât fructificarea oportunităţilor de piaţă. În vederea limitării riscurilor care pot să apară ca urmare a efectuării unor operaţiuni valutare de către societăţile bancare.Pentru optimizarea relaţiei rentabilitate / risc. Scopul final este încadrarea în reglementările impuse de BNR şi minimizarea riscului. le analizează şi gestionează în acord cu condiţiile de piaţă. Banca centralizează toate fluxurile valutare generate de activitatea acesteia. a riscului acestora şi a rentabilitatii lor. cât şi pentru hedging-ul riscurilor aferente portofoliului băncii. s-au întreprins demersuri pentru utilizarea instrumentelor financiare derivate. pentru identificarea plasamentelor care oferă o corelaţie corespunzătoare între veniturile obţinute şi riscurile asumate şi maximizarea profiturilor băncii. BNR a emis Normele nr. 4/2001 privind supravegherea 73 .7. Se urmăreşte echilibrarea structurii de valută liber convertibile în acord cu necesităţile privind asigurarea plăţilor curente fiind concentrate asupra gestionării poziţiei valutare pe piaţa interbancară. se analizează periodic evoluţia principalelor plasamente bilanţiere şi elemente din afara bilanţului. respectiv 8 % pentru cel calculat ca raport între capitalul propriu şi totalul expunerii nete aferente elementelor bilanţiere şi extrabilanţiere şi 12 % pentru cel calculat ca raport între fondurile proprii şi totalul expunerii nete aferente elementelor bilanţiere şi extrabilanţiere. Banca Transilvania monitorizează permanent indicatorii de solvabilitate comparativ cu limitele stabilite de BNR.

Din luna ianuarie 2009. Tranzacţiile cu clienţii care generează risc de curs se realizează prin asigurarea unui corespondent în vederea acoperirii riscului valutar. Conform reglementărilor în vigoare la sfârşitul fiecărei zile bancare lucrătoare poziţiile valutare ale băncii sunt supuse următoarelor limitări:  maximum 10 % din fondurile proprii ale băncii pentru oricare din poziţiile valutare individuale ajustate. Banca Transilvania s-a conformat cerinţelor impuse de BNR privind supravegherea poziţiilor valutare şi a stabilit o serie de măsuri menite să prevină efectele negative ale riscului valutar: • urmăreşte în permanenţă încadrarea în limitele impuse de BNR a poziţiei valutare totale precum şi a poziţiilor valutare individuale ajustate în funcţie de evoluţia cursurilor valutare de pe piaţa internă şi internaţională. Rapoartele de expunere sunt prezentate zilnic conducerii executive a băncii şi sunt analizate de către organele de conducere colectivă. în modul.poziţiilor valutare individuale ajustate şi al poziţiei valutare totale a băncii şi au formulat cerinţe specifice de management al riscului valutar şi de control intern. respectiv urmăreşte încadrarea în limitele de risc prin intermediul unui terminal Kondor şi prin raportările solicitate de autoritatea de supraveghere. • stabileşte reglementări interne care privesc corectitudinea şi înregistrarea operativă a operaţiunilor valutare în sistemul informatic de gestiune. forward şi swap. aplicându-se în acest fel principiul celor 6 ochi. Operaţiunile băncii pe piaţa valutară interbancară constau în: operaţiuni spot. piaţa valutară interbancară permite ajustarea poziţiei valutare totale a Banca Transilvania până la cel mult 5 puncte procentuale / zi. De obicei. Poziţia valutară totală reprezintă valoarea cea mai mare. maximum 20 % din fondurile proprii ale băncii pentru poziţia valutară totală. în mod normal. Banca TRansilvania monitorizează poziţiile valutare individuale pentru 15 valute. Politica băncii privind managementul riscului valutar este aceea de a nu se lansa în operaţiuni cu titluri speculative care comportă un risc valutar ridicat. dintre totalul poziţiilor  valutare individuale ajustate lungi şi totalul poziţiilor valutare individuale ajustate scurte. 74 . tranzacţiile forward au scadenţă de cel mult trei luni. • monitorizează în timp real.

Banca stabileşte şi monitorizează limite de expunere la risc faţă de băncile corespondente. este calculată atât sub forma unui procent din capitalurile proprii ale Băncii Transilvania. în echivalent EUR.8. poziţia băncii în ţară şi în lume. avănd ca efect înregistrarea de pierderi de capital şi de dobânzi. pe care aceasta nu-l rambursează. proceduri şi tehnici folosite pe plan internaţional. Riscul de ţară. pe categorii de tranzacţii. structura acţionariatului. Aceasta reprezintă riscul ca o bancă sa acorde un împrumut.3. cât şi ca procent din capitalurile actionarilor băncii respective. ratingul acordat de agenţiile internaţionale de rating. parţiale sau totale. Expunerea maximă pe care Banca Transilvania poate să o înregistreze faţă de o bancă. anul înfiinţării. Analiza riscului de bancă parteneră se realizează prin intermediul unui ansamblu de indicatori de bonitate şi performanţă a activităţii.3. printr-o evaluare corespunzătoare pe bază de rating-uri şi a altor informaţii financiare sau non financiare şi o supraveghere frecventă a contrapartidelor. să efectueze un plasament la o altă bancă. Banca evaluează riscul de bancă parteneră. precum şi pe baza unui spectru de aspecte non75 . utilizând metode. pe care le revizuieşte o dată pe an sau ori de câte ori este nevoie. etc. banca parteneră şi societăţi de asigurare – reasigurare Riscul de bancă (cunoscut şi sub denumirea de risc de contrapartidă interbancară) corespunde riscului asumat de bancă în legatură cu o instituţie de credit naţională sau străină. opinia şi reputaţia auditorului. cum ar fi:      performanţa financiară a băncii analizate. luând în considerare elemente.   ţară. O bancă din orice ţară nu poate avea un rating superior ratingului suveran (ratingului de  fuziuni. conform practicilor internaţionale. banca selectează bancile interne/externe. achiziţii. În cadrul activităţii desfăşurate pe piaţa interbancară internă şi internaţională. istoricul băncii.

consecvenţa politicii sale în domeniul managementului riscurilor. asistenţă tehnică. ratingurile acordate de agenţiile internaţionale de specialitate.financiare. percepţia pe piaţă a riscului. cât şi banca ce asigură finanţarea necesară realizării producţiei destinate exportului respectiv. Riscul de ţară este administrat prin determinarea nivelului maxim de operare de natură comercială şi financiară. dar şi analizele speciale de risc bazate pe teorii probabilistice. societăţile specializate utilizează o metodologie proprie. de regulă. care împreună ajută la determinarea expunerii maxime pe care banca şi-o poate asuma faţă de entitatea cu care intră în relaţii de afaceri. financiare sau companii din ţară sau din străinătate. activitatea de export implică o serie de riscuri atât pentru exportator. printr-o monitorizare a acestuia în timp real. 76 • • . Banca Transilvania şi societăţile de asigurare specializate realizează ample analize cu privire la solvabilitatea clienţilor potenţiali şi a cumpărătorilor externi. consulting şi training. situaţia politică. O etapă importantă o reprezintă recomandarea şi decizia asupra modalităţii de transfer al riscului prin asigurare. care combină cel puţin trei elemente: cea mai bună acoperire. Banca Transilvania analizează riscul care derivă din afacerile cu societăţile de asigurare-reasigurare. înainte de a semna contractul de creditare sau de a emite poliţa de asigurare. o primă de asigurare negociată şi un asigurator capabil să suporte rapid eventualele daune. cum ar fi: • • • studii de piaţă. iar sursele acesteia sunt informaţiile financiare care se constituie în sursa analizei economico-financiare. care provin din mediul sau intern sau din cel exterior firmei sale. Metoda de analiză a profitului de risc ia în considerare indicatorii macroeconomici ai ţării analizate. În ceea ce priveşte sfera asigurării creditelor. o gamă largă de servicii alături de cele de asigurare. studii de fezabilitate. un număr însemnat de agenţi economici apelează la credite pentru a-şi susţine propria activitate. instituţiile guvernamentale. care poate fi asumat de Banca Transilvania faţă de băncile. în pofida tuturor riscurilor existente. Îndeosebi. Având în vedere aceste condiţii. Asiguratorii de credite oferă. investigarea şi supravegherea creditelor. În acest sens.

Alegerea uneia sau alteia dintre poliţe se realizează în funcţie de următorii factori:  cifra de afaceri a asiguratului. şi debitorul său. Ţinând seama de varietatea ramurilor economice în care este creditul de export.Investigarea creditelor începe din momentul cotării riscului şi presupune cunoaşterea statutului debitorului. dacă este cazul. asiguratul  gestionarea creditelor contractate de asigurat. Aceasta analiză priveşte toate cele trei părţi implicate în asigurare: asiguratorul. capacitatea debitorilor asiguratului de a-şi îndeplini obligaţiile de plată. poliţa pentru livrări în avans.      analiza riscului politic.    dimensiunea financiară a firmei asiguratului. ţările în care se află importatorii asiguratului. poliţa pentru riscuri de origine catastrofală. în vederea recuperării şi administrării sumelor întârziate la plată. poliţa pentru activitatea intreprinderilor mici. Supravegherea creditelor are loc după emiterea poliţei. tipurile de clienţi şi produsele vândute. analiza tendinţelor existente în sectorul din care fac parte asiguratul şi clientul său extern. verificarea periodică a acestuia. riscul de a nu putea ceda în reasigurare o parte din poliţele existente în portofoliu. normele prudenţiale interne ale asiguratorului. a capacităţii de plată. poliţa pentru întreaga activitate de export realizată din credit. 77 . Metodologia de analiză este structurată pe următoarele paliere:  calitatea activităţii asiguratului. prin sprijinirea asiguratului. chiar pentru iniţierea procedurilor legale necesare recuperării. poliţa pentru principalele activităţi. poliţa pentru o anumita activitate. poliţa pentru riscuri de credite şi politice. societăţile de asigurare-reasigurare oferă tipuri diferite de poliţe:         poliţa pentru intreaga activitate. precum şi conjunctura naţională şi internaţională în care se desfăşoară activitatea acestora.

239.453.13 2008 % 18.989 74. Analiza riscurilor băncii prin prisma principalilor indicatori ai activităţii de atragere a resurselor şi realizare a plasamentelor la Banca Transilvania Sucursala Cluj-Napoca Tabelul 3 – Soldul general al principalelor categorii de produse oferite de Sucursala Băncii Transilvania Cluj-Napoca Denumirea produsului bancar Depozite cu prima lunara Depozite la termen Carnet depunere cu 2006 % Valoarea soldului general (lei) 2007 16.255 41.76 456.12 8. se utilizează combinaţii ale acestor poliţe pentru a oferi asiguratului o protecţie cât mai complexă. chestionarul de analiză a calităţii managementului firmei.058. În Banca Transilvania principalele categorii de risc sunt analizate în comitetele interdepartamentale.a. De regulă.100 % 3.357.698 2.900 6.715. riscurile care pot afecta buna desfăşurare a contractului.4. Comitetul de risc. Analiza asigurării creditelor de export se realizează de către asigurator folosind două tipuri de documente.29 69. Comitetul de administrare a activelor şi pasivelor.383.21 22.82 78 17.419.373 5.640.40 248. s. 3.971 351.791 71.46 62. constituite în baza legii bancare şi coordinate de membrii conducerii băncii: - Comitetul de credite.830.300 9. şi anume: - cererea de asigurare.77 .

373 248.320 Soldul general (lei) 2007 16.73 6.288.40 74.12 9.49 7.dobanda la o luna Certificat de economii Certificat depunere cu dobânda trimestriala Certificat de depozit Depozite la termen ptr.63 100 2008 2.21 0 5.971 351.51 2.773.51 1.791 105.24 4.47 0.028 2008 17.42 9.121 8.47 155.600 8.640.178 3.525.76 8.056 12.040. astfel: Tabelul 4 – Evoluţia soldului general pe categorii de produse bancare Denumirea produsului bancar Carnete Depozit la termen Certificate Depozite PJ Depozite PF TOTAL 2006 18.525.750 619.965 158.500 619.800 6.742.78 2.11 3.080.181 0.550 38.989 55.008 638.972.715.500 0.052.850 2.01 638.287.802 2.056.787 0.12 1.058.417 11. persoane juridice Depozite la termen ptr.56 0.636.698 456.05 3.29 69.255 90.12 17.121 48.931 508.320 100 72.010 24.513 56.100 155.000 5.51 2.70 0.84 0.513 0.418.675.601.76 78.539 508.00 0.04 100 1.17 39.046.527.675.393.100 21.42 262.409.690.802 334.87 100 Pondere în total (%) 2007 3.000 0 0 1.860 2006 5.419.239.390.600 1.500 6.88 7.63 2.418.66 0 0 0 334.900 0.028 0.51 2.325.287. persoane fizice Depozit cu prima la dobanda Depozit aniversar Depozit cu dobanda capitalizata Depozit tineret TOTAL 4.04 22.862 16.186.000 17.742.199.991. în perioada supusă studiului (2006 – 2008).860 100 Evoluţia soldului general pe categorii de produse bancare – arată preferinţa clienţilor pe categorii de produse bancare faţă de fiecare dintre acestea.73 1.80 100 Graficul 1 – Soldul general al produselor bancare în anul 2008 79 .056 1.064.453.21 16.619.430.30 0.

056.392 -8.1.065 897. persoane fizice TOTAL 2006 76.392 80 .009.863.800 .536 .026.743.091 153. persoane juridice Depozite la termen ptr.850 .788.200 464.583.350 .266 .394.023.179. urmate apoi de depunerile economiilor pe carnete şi certificate şi de depozitele constituite de persoanele fizice.712 Creşterea de sold (mii lei) 2007 103.1.649.831.250 57. dupa cum urmează: Tabelul 5– Evoluţia creşterii în sold pentru depunerile la termen ale clienţilor persoane fizice şi juridice Denumirea produsului bancar Certificate cu primă la dobândă Certificate de economii Certificate de depunere cu dobândă semestrială Depozite la termen ptr.615 102.034.Se constată că ponderea cea mai mare o deţin depunerile la termen.236 97.396 2008 105.023.500 2.289 76. Evolutia creşterii în sold pentru depunerile la termen ale clienţilor persoane fizice şi juridice este prezentat în Tabelul 5.732 2.

77 Valoarea soldului pe categorii de credit (lei) Pondere (%) trezorerie 2.271.398 cu dob ANL ptr cumparare de locuinte 3.000.98 2008 6 0.Valorile soldului creditelor acordate persoanelor fizice şi juridice Denumirea creditului existent în sold 0 1.Credite ptr.29 65.000 echipament 3.000.500.203. Credite cu 27. considerate pe categorii.336.944 23.678.447.000 2007 2 21.55 2007 5 0 0.318 1.500. 32. Tabelul 6. Credite ptr. Creditele acordate clienţilor persoane fizice cuprind creditele pentru bunuri imobiliare şi pentru cumpărarea de bunuri de folosinţă îndelungată. etc.85 68.552 2.048.1.21 3.000. Credite 26.271.1.49 3.000 29.470 dob ANL acord PF 3. Valorile soldului creditelor acordate persoanelor fizice şi juridice de-a lungul perioadei de analiză.752.000 125.258.Acest indicator arată depunerea anuală netă pentru fiecare an al analizei în parte şi pentru fiecare produs bancar constituit la termen.139 22.45 64. sunt prezentate în Tabelul 6. pentru echipament.91 1.713 2006 4 0 0 76.835 62.000 27.138.96 1.395 bunuri imobiliare 3.700.387 64.04 24.75 81. semnificând diferenţa dintre volumul depunerilor şi cel al restituirilor pentru fiecare instrument considerat (constituie principala resursă a Sucursalei Cluj-Napoca pentru efectuarea plasamentelor în credite).1.2.072 25.713.000 30.1 81. iar cele acordate clienţilor persoane juridice sunt constituite din creditele de trezorerie.13 81 .1.Credite de 2006 1 25. 34. Credite cu dob ANL 1.132.979 2008 3 150. Se observă că depunerile pe termen au cel mai mare grad de rămânere în sold în comparaţie cu celelalte instrumente de economisire prezentate.16 60.

789 184.487 0 0.2.2.43 12. consolid.462 30.ptr constr.882 dob fluct. 3.03 0.640 82 30.11 0.022 10.Credite ptr moderniz.0007 12 0.37 0.Credite acordate ptr terenuri intravilan 3.378 69. rep locuinţe 3.2.865.436.Credite ptr construcţia loc în regie 3.755.92 42.779 47.Credite pe 14.08 0 5. consolid.68 16.489.3.50 124.29 0.5.009 0.2.54 13.3.Credite ptr moderniz.750 40. Credite 4.345 6.1.3.326 32.967 11.917 3.821 ptr cump loc de la antreprenori 3.396.18 0.2. Credite cu dob ANL ptr reabilitare locuinte regie 3.667 0.745 0.12 0.51 0. cump.46 17.21 0. 6.11 214.1.04 0.4.3.051.09 87.2.245 26 0.154 138. locuinte in regie 3.09 16.2.1.592 0.941 0.ptr. ref locuinţe regie 3. loc. reabil.constr. Credite cu 4.Credite ptr cump loc în antrepriză 3.149.543 2.567 39.10 0.07 0.007 0.71 4.000 28.0009 .

02 7.Credite pt cumpărare autoturisme Sold credite acordate PF Sold credite acordate PJ Sold credite acordate de Sucursala Cluj-Napoca 42.104 35.154.471 10.91 0.783 13.29 2.43 10.00002 83 .395.487.933 36.684 1.726.70 4.45 17.Credite pt cumpărare bunuri de folosinţă îndelungată 4.92 15.2.204 3.641.322 0 42.082 590 14 0.254 23.927 6.929.354.104 35.000 37.Alte credite acordate clientelei 4.967 982.2.Credite pe termen lung constr loc în regie 4.09 100 97.479.0006 0.125 5.322 37.930.337.154.723 2.termen lung constr loc în antrepriză 3.441 3.82 9.008 0.882.710.1.900 100 0 100 99.12 10.80 4.71 100 5.52 2.514.3.796.

5.436. afectând dezvoltarea pe viitor a băncii. În forma actuală.183)x100 = 37. de aceea se impune o analiză profundă a rentabilităţii capitalului propriu prin descompunerea acestuia în următoarele componente: ROE = (Profit net/V exploatare) x ( V exploatare / Active medii totale) x x (Active medii totale / Capital propriu) unde: RPN = (Profit net/ V exploatare) x 100 – rata profitului net UA = (V exploatare / Active medii totale) x 100 – utilizarea activelor bancii GI = (Active medii totale/ Capital propriu) – gradul de indatorare Deci: ROE = RPN x UA x GI 2.1.42 % Satisfacerea acţionariatului impune ca rata de recuperare a investiţiei să fie superioară ratei medii a dobânzii ajustate cu rata inflaţiei. Indicatorii de rentabilitate 1. Determinarea indicatorilor de rentabilitate şi de risc 3. Acest indicator reflectă cel mai bine cât de eficient lucrează echipa managerială.484.515. Rentabilitatea capitalului propriu (rentabilitatea financiară sau rata de recuperare a investiţiei proprietarilor în bancă) – arată proprietarilor (acţionarilor) eficienţa cu care managementul le utilizeaza capitalul investit în bancă.20/1.696.254 )x100 = 22.reflectă capacitatea managementului băncii de a folosi resursele de care dispune banca în scopul maximizarii profitului.90 % ROE 2008 = (396. astfel: 84 .626. Rentabilitatea activelor (ROA). ROE = (profit net/capital propriu)x100 ROE 2007 = (339.5. Creşterea inflaţiei conduce inevitabil la scăderea câştigurilor aferente acţiunilor pe care acţionariatul le posedă.3. ROA = RPN x UA = (Profit net/ Active medii totale) x 100 Deci: ROE = ROA x GI Fiecare indicator surprinde diferite aspecte ale eficienţei.202/1.059.971. indicatorul nu este relevant pentru managementul băncii. ceea ce face ca şi valoarea capitalului propriu al băncii să scadă.

13 % în 2008 faţă de 2007.265. deoarece aceasta îşi poate creşte profitul şi printr-un control riguros al cheltuielilor realizate.971.925. gradul de indatorare (GI) inregistreaza valori mari ca urmare a faptului ca Sucursala bancară analizată operează pe seama resurselor atrase.20/ 2.214.925.202/ 2.5 % UA 2008 = 2.479 / 16. fiind astfel rentabilă.336 x 100 = 19.183= 15.20/ 13.008.059.331x 100 = 17.202/ 16. a riscurilor şi asigurării funcţionării băncii. Din cei trei indicatori.254 = 9. În concluzie.008.706.515. Sucursala Băncii Transilvania Cluj-Napoca are puţine active finanţate din capitalul propriu şi deci un multiplicator al datoriei mai mare.40 % Analizând rezultatele obtinute pentru rentabilitatea activelor.626. rentabilitatea activelor a scăzut cu numai 0.265. În perioada studiată rentabilitatea financiară a crescut cu 4.76 % GI 2007 = 13. precum şi luarea unor decizii care să stopeze sau să amplifice valorile fiecărui indicator. cheltuieli aferente gestionării resurselor şi plasamentelor.331x 100 = 2.876.484. dar Sucursala Băncii Transilvania Cluj-Napoca a realizat o rentabilitate financiară mare prin folosirea la maximum a resurselor atrase şi simultan utilizarea la maximum a capitalului propriu.05 % în 2008 faţă de 2007. RPN 2007 = 339.214.008.331/ 1.469.4 ori GI 2008 = 16.42 ori în anul 2008 faţă de 2007.596. În contextul descris. 85 .336 x 100 = 2. se observă nivele scăzute ale indicatorului în perioada studiată.971.579/ 13.876.579x 100 = 12. cu atât rentabilitatea capitalului propriu este mai mare. cu atât rentabilitatea capitalului propriu al acestei unităţi este mai mare.696.469. ROA 2007 = 339. Cu cât multiplicatorul datoriilor este mai mare.436.706.45 % ROA 2008 = 396.626.56 % RPN 2008 = 396.596.54 ori Descompunerea ratei rentabilităţii capitalului propriu (ROE) ajută managementul băncii să determine elementele care concură la obţinerea profitabilităţii. Rata profitului net (RPN) este un indicator atent monitorizat de managementul băncii.436.214.RPN – reflectă eficienţa cheltuielilor făcute de managementul băncii. iar gradul de îndatorare (efectul de pârghie) a înregistrat o creştere mai atenuată cu 0.336 / 1.876. deci cu cât gradul de îndatorare realizat este mai mare.469.479 x 100 = 13.55 % UA – reflecta capacitatea managementului de a investi în active care aduc castig UA 2007 = 2.

diferenţa dintre câştigul din venituri şi cheltuielile cu dobânzile. Expresia valorica a acestui indicator depinde de factorii: 86 .336.32) x 100 = 3 % NIM 2008 = (823. Ea este. astfel încât gestiunea acesteia să nu impună costuri mari.76% în anul 2008 faţă de 2007.264 – 724. astfel încât provizioanele şi pierderile să afecteze cât mai puţin veniturile din exploatare ale sucursalei.35 – 0.394. Valoarea scazută a marjei nete a dobânzii este datorată costurilor mari ale fondurilor.820/2. sau NIM = (Venituri din dobânzi/Active purtatore de dobanda) – (Cheltuieli cu dobânzi/Pasive purtatoare de dobanda) x 100 NIM 2007 = (744. inscriindu-se în limitele indicate în literatura de specialitate (3 – 10 %). astfel:  Controlul sistematic asupra cheltuielilor de exploatare. Controlul atent al expunerii sucursalei bancare la risc.190.078. NIM = (Dobânzi încasate/Active purtatoare de dobanda) – (Dobânzi bonificate/Pasive purtatoare de dobanda) X100.   3. valoarea marjei nete de dobânzi.020.Utilizarea activului (UA) a înregistrat în perioada analizată o reducere cu 1. raportată la activele valorificabile şi exprimă eficienţa utilizării a resurselor împrumutate(câştigul obţinut din investiţiile acute pe seama resurselor atrase) de către managementul sucursalei bancare.194. Din analiza acestor indicatori se poate concluziona că realizarea unor profituri mari depinde de o serie de factori. Marja neta a dobânzii (NIM – Net Interest Margin) – este definită prin raportarea veniturilor nete din dobânzi la activele valorificabile medii. de fapt.255.546. Ridicarea calităţii portofoliului de credite. astfel încât veniturile din exploatare să se diminueze cât mai puţin.126.422.857– 665. fiind expresia unei mari dependente de dobânzile pe termen scurt şi pasivele volatile.096) x 100 NIM 2008 = 3 % Se observă că.390/2.000/2. în perioada analizata.756.062) x 100 Deci NIM 2007 = (0.050/2. a ramas constanta.442. Această utilizare prin plasamente în active care aduc câştiguri sigure sucursalei asigură în mod direct creşterea profitului pe active şi implicit creşterea ROE (rentabilitatea capitalului propriu).

4.  Utilizarea maximă a resurselor atrase în investiţii care aduc profit. fapt care evidentiază că Sucursala Cluj a optat pentru un risc al capitalului mic. care este de cca.37 % Ppc 2008 = 298.183/16. 50 % în perioada de analiza. 3.331) x 100 = 6.484.403.16 % în 2008 faţă de 2007. Rata solvabilitatii patrimoniale (Rsp) – indicatorul este opusul gradului de îndatorare al băncii: Rsp = (Capital propriu/Active medii totale) x 100 Rsp 2007 = (1. Managementul riscurilor presupune prevenirea.696.386. 87 . a condus la obţinerea unei rate a rentabilitaţii capitalului propriu de cca 50 %. Indicatorii de risc Controlul asupra riscurilor bancare este unul din cei mai importanţi factori de care depinde profitabilitatea băncii. Calculul indicatorilor de risc permite o interpretare a lor prin prisma cauzelor.69 % Rsp 2008 = (1.469. măsurarea şi gestionarea acestora.611.5.43 % Se observa că. consecintelor şi efectelor în timp asupra profitabilitatii bancii. rata solvabilitatii patrimoniale s-a redus cu 4.022/87.421. 5.31 % Valoarea indicatorului – ponderea pierderilor din credite în total credite – este redusa şi explica astfel valoarea ratei de rentabilitate financiara.000 x 100 = 0. Ponderea pierderilor din credite în total credite (Ppc) – indicatorul exprimă eficienţa activităţii de creditare a băncii şi se determina cu ajutorul urmatoarei relaţii matematice: Ppc = (Pierderi din credite/Total credite) x 100 Ppc 2007 = 32.876.624. Studierea atenta în dinamica a activelor şi pasivelor bancii conduce la obtinerea unor informatii suplimentare referitoare la profitul bancii şi expunerea la risc.2.336) x 100 = 10.254/13.008.194/96. dar valoarile înregistrate în perioada de studiu au fost relativ mici.515.  Capacitatea managementului de a atrage resurse ieftine.059.000 x 100 = 0.851. Calitatea investiţiilor facute de Banca Transilvania materializată în plasamente sigure (încasarea dobânzilor la timp) şi profitabile. fiind afectată direct de calitatea creditelor acordate de sucursala bancara. efectul de levier al îndatorării fiind redus.214.

Riscurile financiare sunt consecinţa dezechilibrelor permanente care apar între activele şi pasivele băncii asupra cărora managementul are control. înscriidu-se totodata în limite indicate de literatura de specialitate (limita maxima este 6 %.611.000) x 100 = 5.30 % Rcr 2008 = ( 173. sunt extreme de mici (0.3% . pentru creditele acordate de banca.56 % Garc 2008 = (18.975 / 377.18 %) şi arată gradul redus de expunere al sucursalei bancare la riscul de credit. Riscurile financiare sunt singurele riscuri care pot fi cuantificabile prin intermediul unui sistem de indicatori.18 % Valorile acestui indicator calculate pentru perioada de analiză. Celelalte categorii de riscuri (comerciale şi de mediu) sunt generate de factori exogeni băncii asupra cărora managementul acesteia fie are un control limitat.Gestionarea eficientă a riscurilor impune o analiză cost/profit.545.526.676 / 315.386.360.873. Garc 2007 = (17. Garc = (Volum necesar al provizioanelor / Volum provizioane de risc) x 100 Valoarea acestui indicator arata daca volumul provizioanelor de risc constituite. a fost corect dimensionat şi poate acoperi nivelul provizioanelor necesare pentru atenuarea la maximum a riscului generat de activitatea de creditare.000) x 100 = 0.892. 1.554. pentru ca deciziile aplicate să fie ieftine în aşa fel încât profitabilitatea scontata prin asumarea riscurilor să nu fie afectată.000) x 100 = 0.624.85 % 88 . Evaluarea riscului de credit la care banca este expusă se determina prin intermediul următorilor indicatori: Rata creditelor restante (Rcr) – evidenţiază calitatea portofoliului de credite a bancii şi se determina ca raport intre volumul creditelor restante şi totalul creditelor existente în sold la un moment dat.158 / 87. Rcr = (Volum credite restante / Total credite) x 100 Rcr 2007 = (262.714) x 100 = 4. Riscul de credit – constă în probabilitatea ca dobânda şi/împrumutul să nu fie rambursate de împrumutat conform contractului încheiat cu banca creditoare.403. conform Standardelor Internaţionale). respectiv 0. fie nu are control.450 / 96. Gradul de acoperire a riscului de credit (Garc) – este un indicator care evidenţiază preocuparea managementului de a-şi acoperi pierderile din credite pe baza provizioanelor constituite pentru riscuri şi cheltuieli.

Se constată că.000) x 100 = 0.624.35 % Se observă o stagnare a rezervei generale pentru riscul de credit ( element component al capitalului propriu al sucursalei bancare).430.386.681.421. respectiv costul acoperirii riscului de creditare asumat de banca. valorile acestui indicator sunt: Rpc 2007 = (315.16 % 89 .317.608 / 96.851.611.037) x 100 = 53.207 /403.12 % Pc 2006 = (298. cum ar fi: Rpc = (Rezerve pentru pierderi din credite/Total credite) x 100.146.207 ) x 100 = 15.779.78 %.912 / 87.302) x 100 = 84.022 / 214.78 %).403. Pentru perioada studiata. Pc = (Pierderi nete din credite / Provizioane pentru pierderi din credite) x 100. în situaţia în care totalul creditelor existente în sold a înregistrat o creştere cu 8.000) x100 = 0. ceea ce sugerează faptul ca sucursala bancară ar trebui să-şi reconsidere atitudinea faţă de nivelul de prudenţă în politica de creditare.225 mii lei în 2008 faţă de 2007.662. R 2007 = (214. acest grad de acoperire a riscului de credit a inregistrat o reducere cu 0.17 mii lei (69. raport care exprima sistemic expectatiile manageriale privind evolutia calitatii portofoliului de imprumuturi. Alţi indicatori ai riscului de creditare utilizează în relaţia de calcul rezervele şi comisioanele pe care banca şi le constituie pentru acoperea eventualelor pierderi.351. Valorile înregistrate de acest indicator al riscului de credit în perioada 2007 – 2008. dar se observă o creştere substanţială a ponderii pierderilor în anul 2008 faţă de 2007 cu 69.9 % Se constata ca pierderile din credite au fost integral suportate din provizioanele specifice de risc de credit constituite. dar concomitent a sporit volumul provizioanelor pentru riscul de credit constituit cu 101.264 mii lei în plus în 2008 faţă de 2007.194 / 351. Ponderea nivelului provizioanelor specifice riscului de credit în profitul brut (R): R = (Provizioane pentru pierderi din credite / Profit brut) x 100 .71% în 2008 faţă de 2007 şi redă ponderea utilizarii provizioanelor constituite pentru acoperirea riscului de credit la nivelul Sucursalei Centrale Cluj în perioada de analiză ( pentru credite îndoilenice şi restante). Pierderile nete din credite au crescut în valoare absolută în 2008 faţă de 2007 cu 266.317.35 % Rpc 2008 = (342. sugerează o scădere calitativă a portofoliului de credite al Sucursalei Centrale Banca Transilvania Cluj. raport care reflecta nivelul de prudenta adoptat de sucursala bancara în politica sa de creditare Pc 2005 = (32.

Pentru perioada analizata calculam valorile indicelui de lichiditate astfel: IL 2007 = (4.932 ) = 0.439) x 100 = 4.000 / 150. pun în pericol atât căştigurile. astfel: IL = (Active lichide / Pasive lichide) x 100. managerii îşi concentrează atenţia în mod deosebit deoarece fluctuaţiile ratei dobânzii.37 % în 2008 faţă de 2007.177.442.000.000 / 138.84 % Se observa ca ponderea provizioanelor specifice riscului de credit în profitul brut a crescut cu 21.77 % IL 2008 = (5.105. rambursarile şi valoarea activelor bancare. valorile acestui indicator sunt: Rd 2007 = (2. Variaţiile mari ale dobânzii potentate de inflatie şi conjuncture economica pot influenţa în mod drastic consturile. cât şi întreg portofoliul băncii.857.410) x 100 = 74. Riscul de lichiditate se determină prin intermediul indicelui de lichiditate.432. Asupra ratei dobânzii. Acest lucru presupune insa o arbitrare permanenta a legaturilor dintre scadentele activelor şi pasivelor bancii.717. Indicatorul riscului ratei dobânzii se determină astfel: Rd = (Active sensibile la fluctuaţiile ratei dobânzii / Pasive sensibile la fluctuaţiile ratei dobânzii) Sau Rd = (Disponibilitati banesti + depozite + credite) / (Disponibilitati banesti + Depozite ) Pentru perioada de studiu.422.422.34 % 90 .264 / 7. 2.58 % în 2008 faţă de 2007.14 % Se observa ca. precum şi a necorelării pe scadenţe de către managementul băncii sau a unor retrageri masive şi neaşteptate a depozitelor de către clienţi.223. 3.681.826) x 100 = 2.Riscul ratei dobânzii (Rd) .este consecinţa fluctuaţiei ratei dobânzii.670 ) = 0.126. sucursala bancară este puţin riscantă.302/ 469.787.794.000.R 2008 = (351. indicele de lichiditate a crescut cu 1.31 % Rd 2008 = (2.194.857 / 6. fapt motivat de sporirea volumului provizioanelor în 2008 faţă de 2007 (nu întregul volum constituit al provizioanelor de risc de credit a fost şi utilizat pentru acoperirea pierderilor din activitatea de creditare). Riscul de lichiditate – este consecinţa nerambursării creditelor şi a dobânzilor la termen ( la scadenţă).815. (%) Imprumuturile pe termen lung sustinute din resurse pe termen scurt sunt cele mai profitabile pentru banca.091.

008.781.469.774.32 Activele ponderate în anii 2007. Rd < 1. cât şi actionarii preferă profituri ridicate la un nivel acceptabil la riscurilor.214.773.524. Este evident că portofoliile băncii cresc prin asumarea unor riscuri mai mari.02 1.303. În acest caz.160.18 16. atunci venitul net obţinut din dobânzi se va reduce (variaţia ratei dobânzii într-un sens va determina variaţia venitului net din dobânzi insens contrar). Dacă banca gestionează un volum excesiv de credite neperformante sau dacă o parte din investiţiile financiare scad generând pierderi.190. deci nivelul activelor sensibile la fluctuaţiile ratei dobânzii este inferior celui corespunzător pasivelor sensibile.42 2. 876.63 4.469.05 6.63 13.33 2007 693.1 5. Diversificarea portofoliului de active reprezinta metoda cea mai eficienta de protejare a bancii impotriva riscurilor (divizarea lor). managementul va trebui să atragă resurse suplimentare pentru a contracara nerambursările din credite şi să bonifice dobânzi mai mari pentru a atrage alte resurse – simptom specific băncilor care promoveaza ineficienţa în gestionarea resurselor şi plasamentelor. iar în cazul în care rata dobânzii are tendinţa de a creşte.321.480.309.5 3. resursele proprii care sunt proiectate să absoarbă aceste pierderi ar putea fi insuficiente.906. astfel: Tabelul 7 – Încadrarea activelor în diverse clase de risc Clasa de risc 2007 0 20 50 100 TOTAL 3.001.28 1.259. 358.51 1. Riscul insolvabilitatii – este consecinţa calităţii defectuoase a portofoliului de investiţii a băncii. Pentru determinarea acestui indicator vom încadra activele în diverse clase de risc.1 1.190. 4. În vederea eliminării unor astfel de situaţii.884.Se observă că.18 5. Acest indicator se determină astfel: Ri = (Capitaluri proprii / Active ponderate în funcţie de risc ) x 100 > 8 %.835.800.811.33 2008 3.002.63 3.619.524.321.500.960.33 Nivelul activelor (mii lei) Nivel active ponderate (mii lei) 2008 857.2008 pot fi reprezentate grafic astfel: 91 .08 4. BNR impune tuturor băncilor indiferent dacă au sau nu activitate internaţională să respecte un indicator de solvabilitate de 8 % (norma Cooke).890.960.670.798. Cu siguranţă că atât managementul.

66 % mai mare decât 8 % impus de BNR.726.484.059.13 % mai mult decât limita minimă stabilită de autorităţi.089) x 100 = 13.515.801.183/8.13 % > 8 % Se constată că acest indicator (riscul insolvabilităţii) a înregistrat în 2008 un nivel cu 4. 2008 (mii lei) Ri 2007 = (1.862) x 100 = 12.028.Graficul 2– Nivelul activelor ponderate în anii 2007. Concluzii şi propuneri 92 . iar în anul 2007 cu 5.070.254 / 11.696.66 % > 8 % Ri 2008 = (1.

reducerea posibilităţilor de pierdere la un nivel acceptabil. efectele lui o dată produse nu mai pot fi înlăturate. Riscul reprezintă pericolul de a suferi o pierdere. în acelaşi timp. 2 Dr. sociale. când decide comportamentul faţă de anumite riscuri ce pot apărea în activitatea băncii. Millenium Tres – Institutul Bancar Roman 93 . Atracţia faţă de risc este determinată de o combinaţie de doi factori principali: experienţa individuală şi înclinaţia naturală. Prin asumarea mai multor riscuri creşte şansa obţinerii unui profit mai important. Riscul poate fi definit ca un eveniment incert dar posibil. proceduri). contractul de credit cu acest client devine mai riscant (banca îşi asuma mai multe riscuri). afacerile. acest lucru îi poate crea premisele unui profit mai mare. experienţa băncii în domeniu şi responsabilităţile faţă de terţi (personal. politice şi în raportul dintre om şi natură. care ameninta sau pot influenţa negativ realizarea obiectivelor unei bănci şi propune soluţii strategice şi operaţionale pentru a se opune acestor factori ( organizare. un contract de credit) . va lua în consideraţie propria atitudine faţă de risc. originea lui aflându-se în incertitudine. În cazul în care un client are un apetit ridicat faţă de risc. Succesul în afaceri depide de asumarea unor riscuri. profitul realizat poate fi scăzut. dar. acţionari. De asemenea. dar. percepţia personală asupra nivelului riscului. este păgubitor. genetică de a-ţi asuma sau nu riscuri. economice. politica.2 Administrarea riscului ia în considerare factorii măsurabili sau nu. apare în procesul activităţii umane. Fără asumarea unui element de risc. Este bine ca un bancher să cunoască preferinţa faţă de risc al clienţilor săi. în acelaşi timp. Gestionarea riscurilor pentru managementul unei bănci înseamnă studierea posibilităţilor de investiţii pe pieţele monetar – financiare care să aducă profit acţionarilor şi clienţilor băncii. Conducerea unei bănci.Unul dintre cele mai importante domenii ale managementul activelor şi pasivelor bancare il reprezinta gestionarea riscului. poate fi influenţat de obligaţiile faţă de terţe persoane. clienţi). pentru a putea negocia mai bine cu aceştia ( de exemplu. Radu C. Radut – Managementul activelor şi pasivelor unei societati bancare – Ed.

Într-un climat caracterizat printr-o concurenţă mare, banca trebuie să plaseze fonduri care să genereze un profit pentru fondurile atrase, care uneori nu pot avea o dobânda corelată cu gradul de risc al imprumutului. În acest caz, conducerea băncii trebuie să ia decizia asumării unui risc (plasamente riscante) sau să-şi asume riscul de a nu reuşi să genereze un flux monetar suficient pentru plata dividendelor acţionarilor şi a dobânzilor pentru sursele atrase. Ca în orice afacere, într-o bancă, managementul riscului este în primul rând responsabilitatea Consiliului de Administraţie şi implicit, a Comitetului de Direcţie care reprezintă managementul executiv. Obiectivul fundamental al Consiliului de Administraţie vizează tratarea riscurilor într-o manieră care să întărească veniturile acţionarilor, concomitent cu minimizarea potenţialelor daune, având în vedere în acelaşi timp protejarea intereselor clienţilor şi personalului propriu. În egală măsură, consiliul trebuie să se preocupe de asigurarea unui plan operaţional de supravieţuire şi refacere în cazul producerii unor pagube, indiferent de precauţiile luate. Responsabilitatea pentru managementul zilnic al riscurilor rămâne în sarcina echipei executive. Infrastructura dezirabilă pentru coordonarea procesului de gestionare a riscurilor bancare cuprinde:

Pentru riscul de creditare – un comitet de credit care să direcţioneze politicile, strategia, structura portofoliului şi analiza, respectiv sancţionarea expunerilor mari; Pentru riscul de lichiditate, riscul ratei dobânzii şi riscul de pret – un comitet de gestionare a activelor şi a pasivelor; Pentru riscurile de operare – o unitate centrală care sa acţioneze ca un consultant şi coordonator, cu atributii în domeniul uniformizarii metodologice şi al raportarii catre Consiliul de Administratie; Pentru riscul de solvabilitate – planificarea şi managementul capitalului este o responsabilitate comuna a presedintelui Comitetului de directie şi a sefului Departamentului financiar. Cunoscând că riscul poate fi identificat, evaluat, monitorizat şi diminuat, dar niciodată

eliminat, pentru a se proteja, băncile trebuie să dezvolte un set de politici generale (în funcţie de prevederile legale şi reglementarile Băncii Centrale), politici specifice (în raport de strategia de dezvoltare a băncii) şi politici sectoriale (limite de expuneri pe ramuri şi sectoare de activitate, pe
94

zone şi unităţi teritoriale). Principalele măsuri care ar trebui adoptate pentru prevenirea riscului de creditare consider a fi următoarele:

Acordarea creditelor să se bazeze în primul rând pe analiza viabilităţii şi realismului afacerilor, în vederea identificării şi evaluarii capacităţii de plată a clienţilor, respectiv de a genera venituri şi lichidităţi ca principală sursă de rambursare a creditului şi de plată a dobânzii. Determinarea capacităţii de plată se face şi prin analiza activităţii financiare şi nefinanciare a afacerilor din perioada expirată şi cea prognozată. Activitatea de creditare trebuie sa fie avantajoasă atât pentru bancă (în termeni de profitabilitate), cât şi pentru clienţi, care, valorificând creditele, să-şi dezvolte afacerile şi să poată astfel să-şi rambursele împrumutul şi să-şi achite dobânzile; Creditele trebuie să fie în toate cazurile garantate cu colaterale cash sau non-cash, iar volumul minim al garanţiilor constituite trebuie să acopere datoria maximă a împrumutatului către bancă (dobânzi + credite), un rol extrem de important revenind modului în care banca îşi stabileşte criteriile de acceptare a diferitelor tipuri de garanţii. Subliniez însă, că principiul prevalent la acordarea creditelor rămâne acela ca prima sursa de rambursare o constituie capacitatea clientului de a genera un cash-flow poziţiv, garanţiile materiale plasându-se pe un loc secundar; Pentru reducerea riscurilor se impune analiza periodică şi exigenţa a calităţii portofoliului de credite, de dorit la intervale cât mai scurte de timp, precum şi constituirea de provizioane şi rezerve pentru acoperirea eventualelor pierderi. De asemenea, una din optiunile imediate ale managerilor bancari poate fi asigurarea creditelor împotriva riscului de neplată la instituţii specializate (Fondul de Garantare a Creditelor pentru Întreprinzători Privaţi, Fondul de Garantare a Creditului Rural, societăţi de asigurare – reasigurare); Dispersia riscului de creditare se poate realiza prin sindicalizarea împrumuturilor mari cu alte societati bancare (romanesti si/sau straine), precum şi pentru diversificarea bazei de clienti şi a tipurilor de credite practicate. Se recomandă în acest context acordarea cu prioritate a creditelor pe obiect, în defavoarea celor globale de exploatare, precum şi a creditelor de consum pentru populatie; În scopul evitării pericolului de concentrare excesivă a creditelor faţă de o anumită ramură de activitate, consider că este necesară stabilirea unor limite de expunere, pe baza
95

elaborării de modele de tip scoring în funcţie de indicatorii relevanţi pentru evaluarea performanţelor sectoriale. Astfel de indicatori ar putea fi: volumul creditelor restante şi ponderea acestora în total credite angajate; dobânzi restante; calitatea portofoliului de imprumuturi şi volumul provizioanelor specifice de risc; rentabilitatea ramurii în raport cu volumul creditelor angajate de unitati cu pierderi; ponderea creditelor acordate sectorului privat pe total ramura. Disponibilitatea unor prognoze de evolutie macro şi microeconomica, în raport cu trendul istoric şi programele guvernamentale, constituie o premise importanta pentru abordarea coerenta a analizelor sectoriale. Alaturi de expunerile pe ramuri economice, expunerile faţă de principalii clienţi ai băncii trebuie să facă, deasemenea, obiectul unei supravegheri permanente;

Un ultim aspect demn de reţinut în contextul concluziilor de faţă, se referă la necesitatea consolidării continue a capitalurilor proprii, preponderent pe seama creşterii profiturilor. Apreciez că, pentru defăşurarea unei activităţi normale de către băncile care operează în economiile de tranziţie, acestea ar trebui să urmărească realizarea unui indice de adecvare a capitalului de minimum 15 %, în condiţiile creşterilor de capital cu cele ale activelor riscante. Băncile comerciale sunt instituţii concepute funcţional pentru gestionarea riscurilor. Acest

adevăr, care a căpătat valenţe profunde în experienţa economiilor de piaţă din ultimii ani, pe masură ce fenomenul globalizării redimensionează mediul de afaceri şi relatiile internaţionale, impune băncilor româneşti adaptări comportamentale în consecinţă. Managementul riscurilor bancare, devine astfel un test de competenţă şi competitivitate pentru integrarea în sistemul financiar mondial.

96

97 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful