FolclorulEtimologia cuvntului engl.

Folk- popor si
lore- stiinta , ntelepciune , deci ntelepciunea poporului.DeIinitie :
Totalitatea maniIestarilor si creatiilor culturale ale unui popor, ce
deIinsc speciIicul national si spiritual al acestuia,
individualizndu-l.
Folclorul literar este o parte semniIicativa ce cuprinde totalitatea
creatiilor literare ce se caracdterizeaza prin oralitate, sincretism,
traditionalism, sutor anonim si spirit colectiv, el constituind asa
numita literatura nescrisa, produs al gndirii si simtirii oamenilor
simpli.Acesta se poate deIini prin trei cuvinte : dor, doina, colind,
ce reprezinta speciIicul spiritual ntre popoarelor lumii.Folclorul
literar cuprinde specii ale genului epic(basme, povestiri, snoave,
balade), liric(doine, cntece) strigaturi si chiar dramatic(tatrul
popular,irozii,scenete).
Acestora li se adauga creatiile cu caracter setentios(proverbe,
zicatori) cele legate de magie (descntecul) si enigmistica
(ghicitorile).Marile teme si motive ale literaturii culte si au sursa
n Iolclor, deoarece aici apar pentru prima data motive, ca
:transhumanta, testamentul ,al dezradacinarii, motivul zidului parasit
al adoratiei si blestemului si teme ca :iertIa pentru creatie,
comunicarea om-natura, binele si raul, iubirea cu dorul si ialea,
revolta, ireversibilitatea timpului, etc. De aceea , creatia populara
orala Iace parte integrata din literatura nationala, ea reprezentnd
un nesecat izvor de inspiratie, material de prelucrare si ,mai ales,
model de limba pentru scriitori.
MOARTEA-NUNT n societtile mai putin evoluate, lumea sacrului domin asupra lumii proIane. Viata individual const dintr-o succesiune
de etape: nasterea, nunta, moartea, iar Iiecreia dintre acestea i se raporteaz ceremonii de trecere de la o situatie la alta. Riturile de trecere, astIel
numite de Van Gennep, sunt modalitti practice de .prezidare la trecerea material dintr-un loc ntr-altul (pragul casei, hotar, teritoriu strain), la
trecerea individului de la o stare la alta de viat, de la o situatie social la alta".1 Aceste rituri presupun existenta a trei stadii ce reunesc practicile
nIptuite: a) rituri de separare sau de desprtire de vechea stare; b) rituri de limit sau de integrare n noua stare; c)rituri de agregare sau de
integrare n noua stare. Schimbrile de statut nu se petrec Ir s tulbure viata social si

individual, astIel nct toate practicile, gesturile si actele rituale svrsite au rolul de a micsora eIectele lor duntoare si de a aiuta individul s
pseasc sigur spre noua stare n care urmeaz s se integreze. Este cunoscut marea important pe care o reprezint ceremonialul de
nmormntare la toate popoarele, Iiindc din el se desprinde o anumit conceptiedespre viat si lume, cu un deosebit si puternic cult al
strbunilor. Dragostea pentru cei decedati, legtura suIleteasc a celor n viat cu cei plecati din miilocul lor, care se maniIest prin cinstirea lor, a
dat nastere unui cult cu bogate si multiple maniIestri rituale. Nimic nu este mai tenace dect cultul mortilor, nimic nu seconserv cu mai mare
consistent de-a lungul generatiilor ca riturile Iunerare. Pierderea deIinitiv a unui membru al Iamiliei si al comunittii producedezechilibru
psihologic si social. Riturile Iunerare au rolul de a restabili echilibrul si de a aiuta la integrarea deIunctului n noua sa stare. Moartea unui tnr
necstorit reprezint un pericol pentru comunitate, pentru toti cei implicati deoarece deIunctul nu a parcurs cea mai important etap din viata sa
si anumenunta, iar acesta s-ar putea ntoarce sub Iorm de strigoi si ar produce o serie de neplceri celor apropiati. Ceremonialul ,,nuntii
mortului2 combin ntr-o ceremonie unic si dramatic nunta imaginar a tnrului cu logodnica sa, realiznd n chip simbolic separarea sa de
lumea viilor si agregarea n cea a mortilor. n trile de traditie crestin ortodox, ritualul religios se ngriieste mult mai mult de procesul trecerii
de la viat la moarte, prin Iaptul c oIer Iorme pentru a asigura nu numai secventa central a ritului liminal printr-un serviciu bisericesc, ci si
secventele de separare si cele de agregare. ntr-adevr, preotul oIiciaz o prim sluib la casa deIunctului, care marcheaz separarea. Si, n
general, el ia parte la masa Iunebr care adun viii dup nmormntare, consacrnd separarea celui plecat de cei rmasi n viat si integrarea
Iiecruia n lumea creia i apartine. Dar aceast sluib n casa mortului si aceast participare Iinal la prnzul Iunerar reprezint Ioarte putin Iat
denumeroasele obligatii pe care traditia popular le impune printilor deIunctului si celor din iurul su. Pentru a releva importanta svrsirii
nuntirii mortului, Gail Kligman n lucrarea Nunta mortului: ritual, poetic si cultur popular n Transilvania Iace o paralel ntre riturile Iunebre
si cele maritale, evidentiind secventele ritualice Nunt Funeralii mbrcarea miresei mbrcarea cadavrului iertarea cerut de la Iamilie iertarea
cerut de la cei vii procesiunea la biseric procesiunea la capela cimitirului

oIerta de daruri;pominoc oIrandele:pome nilemese rituale de celebrare mese rituale comemorative toastul ritual pentru toastare ritual pentru mire
si mireasa suIletul mortului DesIsurarea ceremoniei de nmormntarea a unui tnr nelumit este asemntoare cu a unei ceremonii Iunerare
obisnuite, adic ea contine aceleasi secvente ritualice: parastasul, scoaterea mortului din cas, cortegiul, ngroparea, pomenile, mesele rituale
comemorative. DiIerenta ar Ii asocierea dintre moarte si cstorie. AstIel, rposatul tnr era mbrcat n haine de mire si era nsotit la biseric de
ctre un alai alctuit din tineri, Iiecare avnd roluri adecvate: druste, vornicei, staroste. Muzica era asigurat de ctre bocitoare (rareori exist
muzicanti), despre care Kligman aIirm c acestea s-ar aIla n comunicare direct cu mortul. Bocetele reamintesc circumstantele speciIice ale
decesului, precum sirelatia mort-bocitoare sau mort-comunitate, ele descriind lumea mortilor si mentionnd procesul separrii de aceast lume si
al incorporrii n cealalt. Natura extraordinar a nmormntrii ca nunt este subliniat n urmtoarele versuri: ,, N-am vzut as un mire Mi
Dumi ca si p tine S zie popa acas S te cunune p mas. Mirele sta-n coprseu Mireasa-i la Dumnezeu. Pentru a Ii complet ,,nunta
mortului, se obisnuia ca mirele mort s Iie cstorit cu o Iat nemritat, Iie iubita sa din timpul vietii Iie o verisoar sau o vecin, mbrcat n
straie de mireas. n schimb, Gail Kligman, care a urmrit aceste obiceiuri n satele maramuresene, mentioneaz Iaptul c unei mirese moarte nu i
se d un mire, ci doar o cunun. Ceremonialul Iunebru al tinerilor necstoriti este adnc implantat n traditia popular. Cercettorul mai sus
mentionat aminteste de un caz petrecut n anul 1979, cnd o Iamilie primeste conIirmarea mortii Iiului, disprut pe Ironturile celui de-al doilea
rzboi mondial. Chiar dac nu au corpul deIunctului, printiiorganizeaz nmormntarea acestuia pentru ca suIletul s-si gseasc n sIrsit
linistea. Cum tnarul era necstorit era necesar si realizarea unei nunti. AstIel, pe mas, n locul brbatului, a Iost asezat plria unui Iecior, iar
n iurul acesteia se aIlau mireasa si ntregul alai. Se svrseste cstoria mortului, iar att acesta ct si Iamilia sa vor tri n pace. Moartea timpurie
a unui individ provoac un dezechilibru ce aIecteaz ntreaga comunitate. Chiar dac este realizat nuntirea mortului si este restabilit ordinea,
durerea celor apropiati nu poate Ii stviliCEREMONIALUL NUPTIAL- simbol al vietii omenesti

n socittile noastre moderne nu exist separatie mai net ntre lumea ( societatea) laic si cea religioas, ntre proIan si sacru- acestea
mentinndu- se separate ntre ele prin nssi bazele lor esentiale. ntre lumea proIan si lumea sacr exist incompatibilitti, si nc ntr- o msur,
care nu permite trecerea de la una la alta Ir un stagiu intermediar, adic trebuie executate ceremonii ( acte cu character special), care tin de o
anumit sensibilitate si orientare mental. Ceremoniile care nsotesc trecerea de la o situatie magico- religioas sau social la alta au Iost bine
conturate de Arnold von Gennep 3 Iaze nsotitoare si deIinitorii celor stadiilor speciIice vietii omului: nunta, nasterea, moartea. Scopul lucrrii
Iiind studierea ceremonialului nuptial se poate spune c, din punct de vedere al Iunctiei si Iinalittii lor, toate actiunile implicate n scenariul
nuntii1 pot Ii mprtite n 3 grupe: riturile de trecere, ce marcheaz separarea de stadiul Ilcu/ Iat si ncorporarea n noul stadium de brbat/
nevastriturile menite s asigure belsugul n gospodrie, Iertilitatea si mai cu seam sporul la copiiriturile apotropaice care au ca scop aprarea
mirelui si a miresei de actiunile nocive ale spiritelor vrimaseAparitia n 1908 a crtii Les rites de passaie a lui Arnold von Gennep a inIluentat
multi etnologi si Iolcloristi romni si strini2 a interpreta nunta din perspectiva riturilor de trecere, evidentiind cele 3 momente principale
reIlectate n practicile si obiceiurile ceremoniale ca Iiind: preliminarii- practicile viznd ruperea de vechea etap; liminarii- riturile trecerii
propriu- zise; postliminarii- obiceiurile menite s asigure ncadrarea n noua stare. Chiar si cei ce au evidentiat n cadrul ceremonialului si a altor
nuclee semniIicative, n aIara elementelor de trecere, a celor de propiliere sau a celor apotropaice, au considerat c nota dominant a nuntii
rmne marcat de 3 Iaze ale trecerii: separarea de vechea stare- pregtirea si trecerea propriu- zis intrarea ntr- un cerc de relatii. La Iel
procedeaz si autorul lucrrii Poezia popular de nunt, desi n mai multe rnduri subliniaz prezenta n scenariul nuntii a . riturilor de unire, care
trebuie s nlesneasc apropierea celor doi tineri, pn la realizarea deplin a cuplului3 rmne totusi Iidel punctului de vedere traditional,
aIirmnd c . suita de obiceiuri legate de cstorie, ca etap existential ncrcat cu multiple semniIicatii, are ca obiectiv principal s asigure
trecerea celor doi tineri de la starea de Iat si Ilcu la categoria oamenilor maturi, a celor nsurati.4Deci, ar Ii lipsit de orice temei ca cineva s
ncerce astzi s nege apartenenta ceremonialului cstoriei la complexul riturilor de trecere. mpreun cu obiceiurile de nastere si cele de
nmormntare datina nuntii marcheaz un moment extrem de important n traiectoria vietii umane. Cstoria constituie baza ideologic pentru
relatiile sociale si sexuale, transIormndu- le prin restructurarea identittilor si a actiunii sociale. Datorit semniIicatiei sale culturale nunta-
momentul realizrii publice a unei cstorii- este bine pus n evident. Nunta celebreaz . ciclurile reproductive ( biologice) si productive (
sociale) ale ordinii culturale5; ea reprezint un eveniment social care reiIic norme si valori sociale. n mod obisnuit, nunta dureaz 3 zile, Iapt
ce demarcheaz, dar si Iaciliteaz ntr- o manier dramatic transIormrile complexe de rol si de statut social suIerite de participanti; nunta
exempliIic . relatia iconic dintre structura ritualurilor si a tranzitiei sociale pe care acestea le mediaz.6Ritualul nuntii ordoneaz si
controleaz aceste tranzitii asigurnd o modalitate de reorganizare a aspectelor sociale, economice si politice ale relatiilor sociale si de
rearticulare a naturii constiintei prin ncorporarea experientei individuale.. Pe scurt, ritualul determin colapsul nivelelor sociocentric ( adic
relativ obiectiv) si egocentric ( adic subiectiv ) ale reprezentrii iconice ntr- un vehicol symbolic condensat. AstIel, ea prezint o
modalitate de impregnare a ordinii obiective sociocentrice cu ntelesuri subiective pe care le codiIic, si de manipulare a ambelor dimensiuni ale
ntelesului ca Iunctii reciproce.7Ritualurile ca meta- Iorme ale organizrii sociale aIecteaz orientarea subiectiv a participantilor; n cazul de
Iat, a neamurilor ( Iamilia extins), a mirelui si miresei, a vecinilor apropiati, a musaIirilor de onoare si a tinerilor de aceeasi vrst cu mireasa si
mirele. Datorit organizrii sociale patriarhale ( inclusiv preIerinta pentru resedinta patrilocal) viata miresei este perceput ca Iiind cea mai
aIectat de cstorie. n consecint, ritualul nuntii se concentreaz asupra miresei si a reconstructiei publice a persoanei sale sociale ( rituri de
agregare preliminar la noul mediu) ntr- un mediu socio- cultural de orientare masculin. Aceast legare a individualului de o comunitate cu alti
semniIicanti, prin mobilizarea simbolic a unor sensuri de viat mprtsite Iace s nu putem aIirma c nuanta este organizat din griia pentru
esntimentele personale ale miresei. Datorit ordinii patriarhale, de obicei mireasa este cea nstrinat de Iamilia ei natal; ea este vduvitde
mama sa, si cumprat sau trguit de mire. Mai mult, trecerea de la starea de Iat nemritat la cea de Iemeie mritat presupune o transIormare
Iizic, marcat cultural: pierderea virginittii. Pierderea virginittii mirelui nu este recunoscut cultural si nici validat ritual. Mireasa este cea
care- si oIer sngele patriliniei. AstIel, disparitia uneia din Iazele ciclului vietii este cea mai evident n persoana miresei. Onoarea celorlalti se
spriiin pe onoarea ei- ca Iat virtuoas, mireas virgin, nevast si nor. Asadar, ceea ce se transmite prin ritualul nuntii este dreptul asupra
puterilor reproductive ale miresei. Preocuparea implicit pe parcursul nuntii este sexualitatea sau, mai precis, virginitatea miresei, pentru c ea
reprezint potentialul de a de nastere la o viat sacr, garantnd astIel continuitatea n timp a Iamiliei si onoarea acesteia; n acest sens Cartoian
scriind: ' n viata de tip patriarhal a satului, nunta trneasc este o adevrat dram.8Termenii lingvistici denumind denumind ritul de nunt sau
pe cei doi protagonisti ( cstorie, nunt, nsotire, sot, sotie) si maioritatea simbolurilor prezente n ceremonialul nuptial sunt legate de idea
Iormrii cuplului, de uniIicare a dou principii polare, masculine si Ieminin, care n gndirea strmosilor ereu puse la temelia ntregului ediIiciu al
lumii vizibile si invizibile. Textele poetice constituite din oratii, cntece, strigturi, prezente la orice nunt traditional, precum si elementele
dramatice si actantiale, mpreun cu toate accesoriile si obiectele rituale implicate n aceast mare srbtoare a satului sunt subordinate ntemeierii
unei Iamilii, unirii celor doi tineri, mirele si mireasa, n vederea unui nou tip de existent social, aIectiv si moral. Actul marital este ncrcat cu
dramatismul uniIicrii contrariilor, cu tensiunile si strile conIlictuale ce preced si nsotesc armonizarea celor dou principii complementare.
ntregul ediIiciu al nuntii momentele si scenele ei centrale, dar si elementele periIerice sunt puse sub semnul simboliv al ciIrei 2( doi). VrIul
acestei piramide alctuite din elemente duale l reprezint cei 2 protagonisti principali ai ceremonialului de nunt, mirele si mireasa, prezentati n
scenariul nuptial n 2 ipostaze successive de armonizare: la nceput drept candidati la nsurtoare, apoi logodnici, miri si, n sIrsit, ca soti. Cuplul
marital antreneaz n orbita sa alte diade reprezentnd Iamiliile celor doi tineri, rudele mai ndeprtatesi, prietenii mirelui si ai miresei,
comunittile a dou sate, n cazul cnd mireasa provine din alt sat. Cu ciIra 2 ( doi) sau cu numere pare ne ntlnim si- n practicile magice
premaritale la care recurg Ietele de SIntul Andrei, SIntul Vasile sau de Boboteaz. Se consider c 'ele se vor mrita negresit dac lemnele
aduse din pdure sunt n numr par, dac dou picturi de cear se unesc n ap, dac dou Iire de pr puse alturea pe o plit ncins se unesc,
dac bobocii de la gsc sunt cu sot ' 9.Cu acelasi numr simbolic ne ntlnim mereu n toate Iazele desIsurrii nuntii: la Iat se trimit, de regul,
doi petitori; n numr par sunt solii care Iac chemrile la nunt; principiul parittii Iunctioneaz n alegerea numrului vornicilor si drustelor;
nsirati n doi cte doi vin clretii din alaiul mirelui
Dou Iormatii de lutari sunt prezente la nuntile din Iamiliile mai nstrite; din 2 este alctuit convoiul ce pleac dup mireas, avnd nhmati 2-
4- 6 boi; cu 2 lumnri se pleac la biseric; nuntasii se impart n 2 tabere, la nceput, unii sunt asediatorii miresei, altii- aprtorii ei; dup
rezolvarea partial a conIlictului ritual, care apare sub aspect ludic, diviziunea mesenilor n 2 grupri rmne n vigoare si, pe parcursul petrecerii:
n timp ce unii ioac n curte, altii trebuie s stea n cas.Pornind de la semniIicatia Iundamental a diverselor acte simbolico- rituale, nunta poate
Ii modelat semiotic ca un process de armonizare treptat a contrariilor, de apropiere continu ntre cele 2 principii, masculine si Ieminine, pn
la ntemeierea echilibrului Iamilial necesar unei vieti coniugale creatoare sub toate aspectele, cnd doiul complementar si tensional este nlocuit
de unul uniIicator si totalizator. Un rol important n atenuarea conIlictului marital, avnd rdcini n conceptiile si practicile arhaice nsotitoare
cstoriei exogamice din societtile gentilice revine actelor si diversilor agenti de mediere si de uniIicare, ncepnd cu schimbul de obiecte rituale
si culminnd cu legtura primei nopti de nunt. n Dobrogea, desi ziua nceperii adevrate a nuntii este ca peste tot n tar11, este ioia, de
miercuri se porneste la pregtirea pinilor si colacilor rituali. Cu aceast ocazie, ntre mire si mireas, se procedeaz la un schimb de plmdeal:
'mirele trimite printr- un sol al su o turtit de plmdeal, iar de la mireas o Iemeie duce o turtit la casa mirelui12. Simbolismul germenului
active al celor 2 turtite de plmdeal este destul de transparent, punctual central este c cei doi colaci rituali, prezenti n scenariul nuntii, i vor
desemna pe mire si pe mireas luati separate sau n coniunctia lor. Procesul de transIormare a grului n Iin, a Iinii n aluat, Irmntarea si
coacerea pinii sau a colacului au semniIicatii simbolice proIunde, ce tin de tainele zmislirii vietii. Nu ntmpltor cercettorii vechilor culture
stabilesc o sinonimie ntre simbolismul colacului si acela al pomului vietii. La plmdirea si coacerea pinii particip 2 dintre principalele stihii
ale naturii: Iocul, semniIicnd elementul masculine si apa- o stihie Ieminin 13. Despre conhunctia celor 2 principii vorbesc si ornamentele de pe
colacii rituali. Pe o ntins arie cultural european prin imaginile ce mpodobesc colacul ritual de nunt Iigureaz soarele si luna, care n
simbolismul multor popoare desemneaz ' bipolaritatea masculine- Ieminine14.Schimbul traditional de cadouri ntre Iat si Ilcu se eIectueaz
si cu ocazia logodnei. De cele mai multe ori, Iata i oIer Ilcului o nIram cu Ilori, simbol al Ieminittii si castittii, iar Ieciorul i druieste un
ban de aur- metal solar si masculin. Cu aceast ocazie se Iace si schimbul de inele, unul dintre cele mai rspndite simboluri maritale,
semniIicnd legtura indisolubil si credinta reciproc. Nu este exclus ca, ntr- o Iaz mai veche, simbolismul inelului s Ii avut un substrat erotic
mai pronuntat, cci era mai cu seam un simbol Ieminine. n colindele romnesti cu continut marital se vorbeste de ntlnirea Ietei cu iunii care i
cer niste semne matrimoniale si erotice: Unu- i ceru mr de snUnu- I ceru inelusuAltu- i ceru cununita.15Istoricii culturii arhaice consider c
inelul era cndva un simbol al vulvei Ieminine, iar obiceiul de a pune inelul de logodn pe deget avea o semniIicatie erotic. Se consider, de
asemenea, c, n basme, controlul inelului ar avea sensul unei probe de veriIicare a castittii Ieminine. n povestile despre zne, ngustimea
inelului este un test al virginittii, Iiind un substitut al pantoIiorului de sticl. Dar semniIicatiile rituale ale inelului au evoluat, mai trziu, spre un
simbolism al legturii si uniIicrii. Coniunctia dintre principiul masculine si Ieminin e stimulat si prin alte gesturi si actiuni rituale prezente la
srbtoarea cstoriei: mpreunarea minilor, srutul pe obraz, amestecul buturilor destinate mirelui si miresei, butul din acelasi pahar, splarea
minilor cu ap din aceeasi can, mncatul din aceeasi bucat de pine uns cu miere, legarea calului mirelui de cel al miresei cnd se ntorc de la
cununie, legatul nIrmii miresei de toiagul vornicelului, introducerea n cas, de ctre soacr, a mirilor, cu capetele alturate prinse ntr- un
servet sau bru care ne aminteste de strvechiul obicei practicat de romani de a pune tinerii cstoriti s trag la un iug, de unde au provenit o
serie de termini maritali ( cI. coniunga 'sotie, coniugalis ' coniugal, de cstorie, coniugium ' cstorie etc.) Un rol important n procesul de
mediere simbolic l au toate schimburile de daruri ntre mire si mireas si ntre membrii Iamiliilor pe cale de nrudire, precum si dansurile
collective, n primul rnd ' dansul miresei care avea sensul integrrii ei n noul neam, mireasa Iiind iucat mai ales de rudele mirelui. Riturile
de Iecunditate de la nunta, cele din perioada prenatala si cele privind lauzia au ca scop sa Iaciliteze integrarea copilului in colectivitate, in spita de
neam, in existenta, ele sunt ritualuri elaborate, marcand, asadar, trecerea de la un stadiu la altul al existentei, relevandu-se valori de grup esentiale.
Iesirea din starea de preexistenta poate Ii inIluentata in bine prin respectarea unor norme. Ceremonialurile de nastere diIera azi de cele arhetipale,
o dovedeste materialul care sta la baza studiului nostru. Aceste ceremonialuri pastreaza Iorme estompate ale anumitor obiceiuri stravechi, practici
si credinte, integrandu-se in contextul structural al tipologiei comune intregului teritoriu romanesc, dupa cum se evidentiaza si in lucrarile altor
cercetatori. Ele demonstreaza, apartenenta zonei etnograIice Salai la spatiul cultural al nord-vestului Transilvaniei, cu Iorme de cultura extrem de
graitoare, in ceea ce priveste unitatea culturii populare romanesti. Originalitatea acestor Iorme vorbeste, insa, de o individualizare a acestei sIere,
in spatiul mai amplu nord-transilvanean. Si aici, ca in toate zonele tarii, colectivitatea vegheaza ca trecerea de la o veche etapa existentiala, la una
noua sa se Iaca lin. .Functia primordiala a riturilor care insotesc si miilocesc aceste treceri este tocmai de a Iace ca iesirea din vechea etapa si
patrunderea in cea urmatoare sa se Iaca normal, in limitele impuse de sistemul de reprezentari al colectivitatii respective. Aceasta vegheaza cu
strasnicie ca totul sa se inIaptuiasca in conIormitate cu paternurile culturale, de gandire si comportamentale stabilite de generatiile precedente si
preluate de ea Iara abateri sau erori. Acompaniate de un complex de rituri, in randul carora cele de puriIicare, de initiere, de propitiere ori de
Iertilitate-Iecunditate, ioaca un rol maior, trecerile acestea vizand schimbarile care survin in situatia sociala a individului, se Iac prin intermediul
unor practici ceremoniale a caror Iinalitate romane mereu aceeasi, indiIerent de etapele intre care se realizeaza schimbul (Ion Seuleanu,
Receptarea Obiceiurilor, in Tribuna, Clui-Napoca, conIorm si Mihai Pop, Mitul marii treceri, in Folclor literar, volumul 2, nr. 36, 6 sept. 1979,
Timisoara 1968). Venirea pe lume a unui copil este considerat un moment individual unic, chiar daca, in viata unei comunitati, este un eveniment
repetabil, asupra caruia se simte o presiune sociala si culturala, concretizata intr-un ansamblu de comportamente si atitudini. Mutatiile in timp,
legate de actul nasterii, nu au Iost maiore, dat Iiind Iaptul ca marile momente ale vietii se reediteaza, de Iiecare data, cu aceeasi intensitate a
emotiilor si a trairilor. In societatea traditionala salaieana, misterul nasterii era cu atat mai mare cu cat nu se cunosteau mecanismele ascunse ale
corpului uman, in special, cel Ieminin, mecanisme ale caror complexitate erau percepute doar partial, empiric si din perspectiva mai degraba
religioasa si magica Dupa cum a reiesit din raspunsurile inIormatorilor, copilul era perceput ca o binecuvantare de la Dumnezeu, un dar menit
sa uneasca pe veci barbatul si Iemeia, un mare mister al existentei. SIera medicinii nu se rasIrangea decat in mod empiric, generand o seama de
alte elemente compensatorii, practici culturale si credinte menite sa dea omului din popor certitudinea ca are putere de a-si Iauri un destin
Iavorabil, conlucrand cu Dumnezeu, prin Iorta rugaciunii si a trairii in virtute. Actul nasterii era legat inerent de suIerinta, interpretata ca
pedeapsa divina, aruncata asupra Evei si mostenitoarelor ei, ca urmare a incalcarii poruncii lui Dumnezeu. Din spusele celor chestionati, reiese
ca perioada sarcinii este proIund marcata de griii si nelinisti provocate de acest mister tulburator al apartiei in lume, receptat cu bucurie, dar si cu
spaima. Se crede ca Dumnezeu are puterea absoluta asupra Iecunditatii cuplului, in consecinta era lasat la voia intamplarii numarul copiilor,
ignoranta derivata tot din conceptia exclusiv religioasa a comunitatilor rurale despre actul nasterii. Moasa era o Iemeie priceputa, care transmitea
cunostintele sale altor Iemei, Iiicelor, nurorilor. Practica empirica tinea locul cunostintelor de ordin medical, stiintiIic, carenta estompata si de
prezenta unor complexe atitudini prohibitive si cu rol preventiv sau curativ. In acest sens, Iemeia insarcinata era scutita de eIectuarea unor munci
grele, care ar putea periclita viata pruncului, nu putine Iiind insa, cazurile de deces si al mamei si al Iatului, din pricina nerespectarii anumitor
norme de conduita. In societatea traditionala salaieana, Iunctionau o seama de miiloace magice de protectie, la respectarea carora vegheau
mama, soacra, si alte Iemei barane, in lipsa unei persoane caliIicate, care sa acorde asistenta sanitara. Calauza isi relua, in scurt timp, indatoririle
gospodaresti, in ciuda vitalitatii diminuate. La acelasi regim diminuat protectiv erau supusi si copiii, in contextul unei vieti dure, care impunea o
anume vitalitate si robustete. Frecventa mortalitatii inIantile a Iost o realitate, pana in momentul in care pierderea demograIica a Iost Iranata de
progresele stiintei, ale medicinii. Obiceiurile in legatura cu nasterea se intind pe o perioada lunga, incepand cu seria de rituri de Iecunditate de
la nunta, continuand cu cele premergatoare ivirii pe lume a copilului si cu cele reIeritoare la nasterea propriu-zisa, la perioada de lauzie, la
ceremonialul botezului, la perioada post natala-ca expresie a necesitatii respectarii unor randuieli. Maioritatea Iamiliilor aveau pana la sapte copii,
si mai multi, azi 2-3. Bucuria era mare la venirea pe lume a primilor copii, dupa care bucuria se diminua. Materialul a Iost constituit cu aiutorul
inIormatorilor, incercandu-se si interpretari ale anumitor practici. Asa cum atesta acest material, multe din aceste credinte reIeritoare la nastere
supravietuiesc doar in memoria batanilor, superstitiile si practicile magice aparand pe scara redusa, in parte explicate prin Iaptul ca nasterea se
Iace, in zilele noastre, la maternitate. Materialul de teren releva Iaptul ca obiceiurile legate de nastere sunt dominate de rituri si ceremonialuri de
integrare; de asemenea, obiceiurile vietii de Iamilie se desIasoara dupa modelul riturilor de trecere de pe intregul teritoriu Iolcloric romanesc, dar
au, in iudetul Salai, unele trasaturi speciIice.
Nasterea are o importanta deosebita, in cadrul acestor obiceiuri traditionale, avand rolul de a perpetua specia umana. Riturile de Iecunditate la
nunta, urmate de cele legate de sarcina si de lauzie demonstreaza griia pentru copil, pentru inIluentarea in bine a destinului sau, si pentru
integrarea lui in colectivitate, preocuparea sa-l alinieze la tiparele cunoscute, trecerea de la preexistenta la existenta Toate riturile legate de
nastere ne trimit la o lume arhaica. AstIel, nasterea prileiuieste diverse practici, care inlesnesc iesirea din vechea etapa si intrarea intr-o alta noua,
in limitele impuse de sistemul de reprezentari al colectivitatii (Salaiul oIera un interes Iolcloric aparte. Direct legate de conceptul de timp si de
existenta in spatiu, de muncile omului si de normele de viata ale comunitatilor, sunt obiceiurile). Nu exista o geograIie mitica prenatala, asa cum
avem un scenariu postum: vamile, iadul, raiul, integrarea in neamul deIunct. Pana la botez, mai ales, exita teama de duhuri necurate, de diavol,
Iorte care se opun nasterii. Reprezentarile maleIice sunt invinse in aceasta conIruntare, deoarece actantii principali ai ceremoniei crestine, preotul,
nasii, parintii, moasa constituie o Iorta, reusind deplina umanizare si integrare a copilului cu statut ambiguu, de granita. Cuvantul ultim in acest rit
il detine preotul care numeste etapele desprinderii de lumea ce preceda trecerea: lepadarea de diavolul si primirea in sanul societatii crestine.
Schema conIlictuala este si aici, evidenta, smulgerea dintr-un stadiu, ce atrage drama ambiguitatii si regasirea integrala intr-un nou statut,
superior. Nasterea unui copil prileiuieste o mare bucurie, dar, pentru ca bucuria sa Iie deplina mama trebuie sa se incadreze, pe timpul
sarcinii, in perimetrul unor conditii trasate de datina stramoseasca, vizand, mai ales, o seama de interdictii. .In credintele, obiceiurile si practicile
magice din ciclul vietii supravietuiesc, ca si in alte domenii ale vietii spirituale, elemente de traditie stravechi, pastrate sporadic nu numai la noi,
ci si in alte parti, elemente din Iondul cultural originar daco-roman, amalgamate in procesul de Iormare si increstinare a poporului roman cu
practici cultice crestine, dublate de creatii Iolclorice, in care erau exprimate dorintele si temerile in legatura cu evenimentele de traditie mai veche
ori mai evoluate. In aceste conditii se contureaza mai vag supravietuirile din Iondul cultural originar, deoarece a Iost incadrate intre practicile
cultic crestine (Butura, 1992:278). .Unele dorinte si temeri din ciclul vietii erau exprimate in practici tainice, altele erau exprimate in maniIestari
sarbatoresti sobre, cu creatii speciIice, ale caror semniIicatii initiale, ca reminiscente precrestine, din rituri de trecere, nu s-au pastrat. Ele incadrau
practicile cultice crestine, nasterea, nunta, moartea (Butura, 1992:278). Credinte, obiceiuri si practici magice precrestine dubleaza sporadic
practicile cultice crestine (Butura,1992:279). Nasterea asigura continuitatea vietii, ea prileiuieste o seama de obiceiuri care exprima tot atatea
dorinte si temeri legate de venirea pe lume a unui copil, care se dorea a Ii inzestrat cu toate calitatile: sa Iie sanatos, inteligent, ascultator, harnic,
Irumos. Conditiile mai dure de viata a Iacut ca obiceiurile si atitudinile ce deriva din aceste deziderate sa se pastreze mai bine, ca reIugiu in Iata
unui destin mai aspru,ca masuri preventive pentru combaterea raului, sub toate aspectele lui. Acestea alternau cu ingriiirea mamei, medical,
comportamental, alimentar, in vederea reinstaurarii cat mai sigure si mai grabnice a echilibrului. ReIerindu-se la aceste aspecte, Mihai Pop si
Pavel Ruxandoiu subliniaza ca .Obiceiurile vietii de Iamilie a doua mare grupa a obiceiurilor populare, marcheaza momentele esentiale ale vietii
individului-nastere, casatorie, si moarte (Pop, Ruxandoiu, 1976:171). Cu reIerire la vechimea acestor obiceiuri, autorii studiului Folclor literar
romanesc remarca si Iaptul ca .probabil locul al doilea dupa cele de inmormantare sau legate de ritualul mortilor, il ocupa obiceiurile de nastere,
dezvoltate mai ales in epoca matriarhatului, cand cunoaste o mare inIlorire cultul Iemeii mame.(...) Trecerea la patriarhat a generat sentimente de
groaza al parintilor Iara copii, aceasta insemnand stingerea numelui (Pop, Ruxandoiu, 1976:172). Cercetatorii considera ca riturile de trecere se
pot clasiIica astIel: preliminarii, cu rolul de a marca ruperea de vechea stare, liminarii, pregatind in vederea accederii in noua stare si post
liminarii, presupunand agregarea actantului in noua stare. Sugestiva, este in acest sens, lucrarea etnologului si Iolcloristului Irancez Arnold Van
Gennep, aparuta in anul 1909, Les rites de passage, care lanseaza termenul de .rituri de trecere. Ideea centrala este aceea ca aceste rituri au la
baza niste treceri dinspre o lume anterioara vietii spre lumea complexa a celor vii si apoi spre cea de dupa moarte, toate acestea Iiind mediate de
ceremonii, rituri. Ceremonialul nasterii cuprinde si secventa premergatoare lumirii, si cea care urmeaza acesteia, actele de ritual au ca Iunctie
dominanta Iunctia de integrare a copilului unui destin pamantesc, cosmic si social (Suiogan, 2006:114). Functia integratoare dominanta sta sub
semnul unei atitudini magice de aparare, care vizeaza anihilarea oricarui element perturbator al echilibrului. Aceasta atitudine este vizibil marcata
ritual, desi gesturile vechi au disparut, lasand loc unor alte abordari, indepartate mult de semniIicatiile proIunde ce le aveau odinioara. Copiii au
un rol esential pentru ca o Iamilie sa Iie completa, interesul pentru acest aspect, cum am remarcat deia, incepea din momentul consIintirii cuplului
prin riturile de Iertilitate, perIormate la nunta, urmate de cele legate de sarcina si de lauzie. Aceste obiceiuri Iaciliteaza accesul nounascutului in
Iamilie si societate, intrarea in comunitate Iiind mediata oIicial de administratie si biserica, iar neoIicial de institutii traditionale, cum sunt mositul
si nasitul (Florea Marian, 1995:22-25). Viata individului, in orice societate, consta din treceri succesive de la o etapa de varsta la alta, de la
ocupatie la alta. Orice schimbare in starea unui individ comporta actiuni speciIice intre sacru si proIan care trebuie supravegheate in asa Iel incat
societatea sa nu suIere de deteriorari (Bodiu 2006:112). Cultura populara este aIectata de procesul de dezagregare, care atinge si oIicierea
vechilor .rituri de initiere, ca cel al pregatirii nou-nascutului si a mirilor pentru noua stare. In acest context, moasa si nasii erau investiti cu o
Iunctie importanta in satul traditional salaiean, unde practicile Iolclorice populare sunt izvorul practicilor crestine. Aceste ample maniIestari
reprezinta un bun colectiv, integrat organic in mediile populare traditionale, unde guverneaza o anume randuiala, asimilata inca din copilarie si
care derIineste o anume conceptie de viata, sanatoasa si puternica. Cercetarea obiceiurilor Iolclorice din ciclul Iamilial, a conceptiilor
traditionale ale taranului, au dezvaluit un lung proces de demitizare, de desacralizare, mai ales in conditiile vietii moderne, care patrund tot mai
adanc. Acest univers de viata mostenit suIera mari schimbari, precum si modul de viata traditional, cu tot ce presupunea: legi nescrise, o morala
proprie, principii solide, institutii de mare autoritate, maniIestari si atitudini sanatoase, cultura rurala, civilizatie populara veche, a le carei
componente par desuete, in contextul actual. Faptele de cultura populara isi reveleaza adancimile impresionante- teren propice studierii, cercetarii
-stravechi structuri si mosteniri pe care s-a cladit existenta noastra actuala si care nu pot Ii ignorante. Cultura populara romaneasca se dovedeste
unitara, dincolo de aspectele ei particulare si de diversitatea regionala, cercetarea ei se dovedeste a Ii nu numai creatoare de ordine spirituala si
stiintiIica, ci si plina de invataminte, si in egala masura, stimulatoare in eIorturile catre buna intelegere inte popoare. Cultura populara reprezinta
astIel o uriasa puncte de legatura intre noi, cei de astazi, si toti cei ce ne-au precedat, ea este cel mai amplu si impresionant cult al stramosilor,
este dialogul perpetuu intre generatiile noastre si toate generatiile ce dorm in pulberea pamantului pe care vietuim. Cultura populara reprezinta,
totodata, si trebuie sa reprezinte tot mai mult o punte de legatura intre noi, cei de astazi si cei din trecut (Dumitru Pop, 2004:9).
De-a lungul timpului, cultura noastra etnica, obiceiurile populare au avut alte rosturi si semniIicatii adanci, Iormand un context complex de
texte, atitudini, credinte, maniIestari care le-au pastrat Iiinta intacta, nestirbita de vicisitudinile impuse de timp. Obiceiurile vizau un scop practic,
neIiind negliiata latura estetica, la aprecierea ei concurand adevarati interpreti de vocatie, care dau adancime, inedit, originalitate si expresie de
mare subtilitate categoriilor pe care le perIormeaza. Existenta exclusiv rurala de secole si-a pus amprenta asupra Iormelor arhaice, traditionale,
imprimandu-i o nota de sobrietate, de discretie. Din punctul de vedere al vechimii, riturile se situeaza astIel: cele de inmormantare, desprinse
din cultul mortilor, cele de nastere, ale caror simboluri se estompeaza in timp, si cele de nunta, situate mereu sub semnul lui novum, realizarea ei
ceremoniala Iiind mai laxa, cu o structura mai putin conservatoare decat aceea a obiceiurilor de inmormantare. Comentand aceasta aliniere pe
linia vechimii , Delia Suiogan sustine ca ceea ce ramane constant este acel scop declarat al actelor de ritual si ceremonial ce compun aceste rituri
de trecere, si anume incercarea de a se realiza si de a se pastra unitatea intre devenire si stabilitate (Suiogan, 2006:110). Toate evenimentele
importante din viata omului erau marcate de maniIestari Iolclorice bazate pe credinte magice, menite sa-l apere. Si evenimentul prileiuit de
nasterea unui copil este marcat de intreaga obste, care participa, solidara, la aceasta bucurie. Obiceiurile legate de acest moment au Iost Iragile si
vulnerabile in Iata timpului, poate chiar din cauza Iaptului ca sunt .mai putin spectaculoase si poetice, dupa cum considera Dumitru Pop (Pop
2004:37). Autorul adauga ca .Ceea ce a contribuit insa mai ales la pierderea celor mai multe dintre ele este caracterul lor naiv prin excelenta, care
n-a putut rezista in Iata concurentei cunostintelor stiintiIice celor mai elementare, mai ales dupa aparitia medicinii moderne.(...) Mai interesante
sunt insa riturile si obiceiurile ce se practicau cu ocazia nasterii si in perioada imediat urmatoare, si al caror inteles Iundamental este denumit cu
un termen de specialitate .rit de trecere. Este vorba de o seama de maniIestari prin care se oIicia trecerea nou-nascutului din imperiul
necunoscutului in lumea alba, pamanteana si de integrarea lui treptata in aceasta lume. Paralel, se oIiciau o seama de rituri menite sa-l apere de
toate primeidiile cu care era intampinat de spiritele maleIice, rauIacatoare si totodata sa-i inIluenteze in sens Iavorabil noua lui existenta
pamanteana, sa Iie Irumos, harnic, norocos, sanatos s.a. Baza acestor demersuri este magica si mitica. (Dumitru Pop, 2004:37).
Folclorul ocazionat de nastere era Ioarte dens, pornind de la griia Iireasca a integrarii copilului in colectivitate, de Ierire, de ocrotire si de
inIluentare a destinului acestuia. Orice preiudicii puteau Ii evitate, conIorm mentalitatii de odinioara, daca se respectau anumite norme, care
pecetluiau mai ales perioada celor sase saptamani dupa nastere. Lucia Terzea OIrim considera nasterea si moartea ca Iiind trecerile dramatice
.pentru ca mediaza intre doua lumi, intre .lumea alba si lumea neagra. Ritualurile realizeaza un balans intre ordine imediata, practica a vietii
si o ordine ideala. Modelarea planului imediat prin ritual, se Iace in conIormitate cu valorile propuse de structurile mitice. Destinul individual este
modelat prin conectarea la valorile sacre si este inscris intr-o ordine ideala, de natura sa proteieze individul si implicit, colectivitatea (Terzea
OIrim 2002:73). Autoarea analizeaza statutul nou-nascutului: la nastere copilul nu are inca statutul de Iiinta umana deplina . El va dobandi acest
statut abia dupa ce va Iace obiectul ritualurilor de integrare (este vorba, in principal, de botez). In general, societatile traditionale supun noul la o
.carantina, astIel ca si nou-nascutul este considerat un potential pericol pentru comunitate(...) Copilul este primeidios cata vreme nu dispune
decat de o existenta biologica. Potentialul maleIic detinut este anulat printr-o suita de practici menite sa inscrie noul venit intr-un model cultural
acceptat (Terzea OIrim 2002:73). In satul traditional salaiean, interdictiile simbolice privesc modelarea destinului copilului, orientarea lui. Desi
obiceiurile romanesti au o structura unitara pe tot teritoriul nostru Iolcloric, Iiecare zona etnoculturala are un mod propriu de exprimare, cutumele
s-au transmis din generatie in generatie nealterate in esenta lor, clar purtand adesea marca zilelor noastre. Nici obiceiurile Iamiliale nu au Iost
atinse in caracterul lor traditional religios, desi regimul totalitar comunist a vizat acest lucru. In mentalitatea populara, si ceremonialul de nastere
impune niste reguli ce trebuie respectate, pentru a optimiza destinul nou-nascutului. Primul eveniment din viata unui om capata astIel, o
semniIicatie speciala, care, insa, in timp, si-a pierdut din valoarea spirituala. Actele rituale si practicile magice prileiuite de momentul nasterii,
garanteaza trecerea copilului din prexistenta in existenta. Toate obiceiurile legate de momentele cruciale ale vietii omului cuprind rituri si
ceremonialuri speciIice, care marcheaza trecerea la existenta noua. Traditiile nasterii, vazuta ca implinire totala a rostului Iemeii in lume , pastrate
in constiinta celor de la tara, se mai practica inca, momentele de ceremonial Iiind bine punctate. Traditia cere ca niste acte rituale sa Iie
indeplinite, pentru a asigura un cadru optim integrarii copilului in lume, pentru a nu-i inIluenta negativ nasterea si pentru a preintampina
eventualele agresiuni asupra noul-nascutului. Rigorile nescrise tin de un cadru anterior crestinismului si se intemeiaza pe griia unei integrari
perIecte in .lumea alba, intr-un destin optim. .Sa stie patunci ca Iiestecare are steaua lui, cum i-i scris, la Dumnezau, de ploua, tuna, Iuliera, ave
cruce grea, de era soare, Iain, ase i-i era si viata lui. (Bolba Anuta).Descntecul - corolarul magicului Descntecele sunt "domeniul Iolcloric n
care strvechile obisnuinte si puteau pstra ntreaga putere si cuvntul Biseric putea gsi Ioarte greu o intrare", aIirma Ovidiu Papadima ("O
viziune romneasc a lumii", Editura Saeculum IO , Bucuresti, 1995). Descntecele, att prin origine, ct si prin Iinalitate, sunt partea cea mai
conservatoare a Iolclorului, iar lirica lui supus timpului. Descntecele au un caracter conservativ ce reiese din organizarea lor elementar, din
lexicul lor si din materialul lor primitiv. Cel mai important element n magie este descntecul,acea parte a magiei oculte, transmis prin Iiliatie
magic, stiut numai de practicant. Cel mai vechi document romnesc n care se Iac reIeriri la descntece, numite si vrii, este cartea "Sapte taine
ale Bisericii", tiprit n 1645, la Iasi. AIlm aici c vriitorii sunt cei "care cheam sau scot pe diavol si cunosc niscare lucruri stiute. Ei sunt cei
care caut n stele si Iac alte mestesuguri si poart de la sine ierbi", n totalitatea practicilor eIectuate n vederea unui scop magic sau medical, cel
mai adesea magico-medical, se ntlnesc denumirile "vrai, Ictur, Iarmec, cottur, n timp ce descntecul desemneaz numai textul literar
aIerent, chiar dac, uneori, are si practicile nsotitoare. In Iolcloristica romneasc nu s-au delimitat cu claritate cele dou compartimente: vrai,
Ictur, Iarmec au adesea ntelesul de descntec. Descntatul se nglobeaz acestora, de la substante pn Ia actiuni si textul nsotitor.
Delimitarea este impus si de realitatea Iolcloric, dat Iiind c exist o seam de practici magico-medicale Ir texte orale, dup cum rar se
ntlnesc si descntece lipsite de aceste practici (substante, instrumente). Formulei orale trebuie s i se adauge si mimica, gesturile descnttoarei,
din pcate consemnate Iugitiv de ctre prea putini culegtori. Sinonimia descntec-vrai-Iarmec s-a ncettenit pe alocuri si arat lupta ce s-a dus
ntre cei trei termeni de origini diIerite, rmnnd dominant cel de origine latin, cel dinti, descntec. S-a ncercat a surprinde evolutia
semantic, dar ncercrile au Iost contrazise de realittile Iolclorice regionale S-a aIirmat c, n opozitie cu cntecul, descntecul ar denumi specia
Iolcloric nensotit de melodie si s-a citat n spriiin bihoreanul descntec (dscntec), tennen Irecvent pentru strigturile de ioc
Initial e posibil ca descntecul s Ii denumit actiunea contrar lui incantatio, Iarmec-vrai, prin care se urmrea anularea eIectelor acesteia, deci
de ex incan tatio, adic o descntare n latin, o desIacere a descntatului (cel mai ades nociv), cu timpul extinzndu-se asupra tuturor
Iormulelor orale, Ir s se lase nlocuit de slavul "vrai" sau grecescul "Iarmec".Descntecul Iace parte din practicile derivate din magia
personal. Este actiunea unei persoane asupra alteia.Prin etimologie, cuvntul implic o idee de voint. Se disting mai multe Ieluri de descntece,
dup P. V. Piobb: mai nti inconstientul si constientul; apoi cel al urii si al dragostei; n sIrsit, cel care se exercit asupra operatorului sau auto-
descntecul si cel care se exercit asupra altcuiva. Fiecare se poate interIera cu categoriile precedente. Descntecele pot Ii lansate ntr-o directie
oarecare, animate de o oarecare miscare vibratorie si plasate n aceeasi stare astral asemenea dublului (sau corpul astral al Iiintei asupra creia
vrem s actionm).Operatorul trebuie s se Iereasc de socul de ntoarcere, mai ales n practica magiei descntecului. Lucrul nu conteaz dect n
descntecul de ur. Pentru a evita socul de ntoarcere specialistul sugereaz: devierea, desemnnd, n subsidiar, un al doilea "obiect de vrai"
pentru cazul n care cel principal nu ar Ii atins, dar n acest caz suntem obligati s Iacem o dubl ceremonie magic, proteiarea, avnd grii s nu
operm dect n cercuri magice, s ne nconiurm de Iorte protectoare (P.v Piobb-"Manual de nalta magie", Coresi.Buc.,1997). Puterea
descntecelor ca si a celorlalte practici vriitoresti Iiind bazat pe credint,mblaCa trupu Ir suIlet Colectia PARASCA FT, Desesli.sau Ir
vreun Iragment cu Iunctie conclusiv.Formulele de invocare cu aiutorul Maicii Domnului urmresc prin retorica repetitiei si a Iormulelor vocativ-
imperative un eIect de "captatio benevolentiae" din partea Iiintei sacre. Practicianul se subordoneaz Iortei beneIice mariale care posed atributul
sanctittii (SInt Mrie) si al maternittii caste (SInta Maic). Asocierea imaginii lui Dumnezeu n Iormulele de invocare produce un eIect de
acumulare a semniIicatiilor sacre cu implicatii Iunctionale. Nu sunt concesii Icute Bisericii, ci o premis si o concluzie Iireasc a oricrui
descntec, impuse de ntreaga noastr viziune Iolcloric care st sub veghea lui Dumnezeu, n modelul magic, toate virtutile limbii romne au Iost
ncercate, toate capacittile Ianteziei revrsate, toate posibilittile imagistice, Iortele, toate ritmurile ngnate, toate treptele emotiei, de la sublim
la absurd, atinse. Descntecul, ca mediator cultural, si ndeplineste Iunctionalitatea terapeutic si psihoterapeutic pe cele dou coordonate:
nlturarea strii maladive si restaurarea strii de echilibru Iizic si/sau psihic al persoanei. Sistemul cultural al descntecului realizeaz o sintez
speciIic ambivalentei sacru-proIan, mbinnd valoarea utilitar terapeutic si psihoterapeutic cu valentele sacre mitico-religioase. Practica
ritual are o semniIicatie cultural-magic. ntre textul magic-poetic si actul ritual se instituie o relatie de complementaritate. Cooperarea magic
cuvnt-act, asigurnd eIicienta dorit la nivelul unei mentalitti magice, impune aducerea n discutie a raportului dintre rit si mit: ritul, ca actiune
comportamental, aiutnd omul s se integreze n timpul initial al strmosului sau zeului protector, devenind el nsusi un creator; mitul apare
dup ritual si, legat de el, este partea vorbit a ritualului, povestea pe care o reediteaz ritualul apelnd la model. n maioritatea ritualurilor
eIectuarea actelor rituale este simultan cu perIormarea textului. Se realizeaz o echivalent semantic ntre cele doucomponente: praxis si
poesis. Romnii din Transilvania conserv, ntraditia incantatiilor magice, descntece cu Iormule inteligibile, care ilustreaz strategia discursiv a
comunicrii nciIrate. nciIrarea magic poate Ii total sau partial, cnd Iormulele lipsite de sens alterneaz cu enunturi coerente potenteaz, prin
misterul degaiat, eIectul de psihoterapie. In Transilvania descntecele se numeau "bozgoane", cuvnt existnd si azi n Nordul Transilvaniei.
Substantivul la plural nseamn "izgonire de bozi", adic de idoli, de zei pgni. Termenul pstreaz sensul de exorcizare. Locul de eIectuare a
practicii rituale a descntecului semniIic un spatiu deschis si organizat cu care practicianul si persoana ntretin o relatie de sacralitate. Spatiul
natural menit s preia rul este imaginat att prin semniIicatiile sale negative ct si prin calitatea distantrii de mediul vital uman: "Du-te-n
pietrele saci, Unde cocos negru nu cnt,n vile reci, Puic neagr nu ou" (De la Cccilia CiocanSunt descntece n care descnttoarea recit o
Iormul enumerativ nsirnd numerele n ordine descrescnd de la 9 pn la 1, ori n ordine crescnd de la 1 la 9 si de Ia 10 la 1 si invers.Alte
descntece sunt mai dezvoltate iar altele, mai putin numeroase, consist n cuvinte care Iormeaz o gradatie de la mare la mic. n altele, sub Iorma
unui dialog, se porunceste bolii, duhurilor etc. Un numr mare de descntece sunt sub Iorm de povestire.Structurile magice privite n ansamblu
se pot grupa n dou mari categorii. Prima este categoria structurilor simple, monostrategice, din care Iac parte: structurile poetico-magice ale
strategiei discursive a comunicrii directe cu Iactorul maleIic (imperativ-enumerative, imprecative, contrastante, enumerative
regresive/progresive, dialogice), ale strategiei nciIrate si ale comunicrii mediate, Iigurativ-magice. A doua categorie,a structurilor complexe
pluristrategice, "reprezentat amplu de textele magice traditionale, marcheaz o combinatorie divers; variantele de descntec sunt construite
combinativ, mbinnd organic strategii diIerite, adecvate Iinalittii terapeutice" (structuri imperativ-enumerative structuri narative/ comparative/
oximoronice; sau structuri narative structuri comparative/ imprecative; sau numai structuri narative (Nicolcta Coaiu -"Structuri magice
traditionale". Ed BIC ALL, Buc,1998). Din perspectiva modelului de cercetare pe care l propunem, structurile poetice magice cuprind o palet
combinatorie realizat pe baza unui numr de texte reprezentative din trei zone din Nordul Transilvaniei, cu inIormatii reIeritoare la praxisul
ritual ce ilustreaz si explic modelul teoretic, aceste descntece nc mai practicndu-se n aceste zone - Maramures, Lpus si Oas. Limbaiul
utilizat n descntecele din arealele mentionate, verbal-poetic-gestual-mimic-obiectual, permite desciIrarea relatiilor complexe dintre componenta
poetic si cea practic-ritual, care sunt derulate dup un scenariu cu un instrumentar adecvat. In descntecele si Iarmecele culese se disting mai
multe tehnici magice. Maioritatea procedurilor magice cuprind o pregtire spiritual care au tehnici de intrare n stare de concentrare maxim
propice vriilor. Practica descntecelor ntrebuinteaz cele mai diIerite plante, animale, alimente, lucruri necurate si obiecte: lucruri sIinte precum
apa sIintit, prescura, crucea; plante precum busuioc, leustean, cuprindtor, leoaie, tmioar, musetel, dragostea, snziene, mtrgun; lucruri
necurate: ginat, urin, murdrie; lucruri si obiecte uzuale precum ace, bani de argint, crbune, lingur, mtur, nuia, piptene, ulcic, oal.
Mentionm c, de regul, descntecele de boal si Iarmecele de dragoste se Iac cu miiloace curate (oale noi, ulcele noi, ap de la izvor, bani de
argint, Ioc din vatr) si plante mirositoare (busuioc, dragostea, snziene, leoaie). Aceste plante si obiecte magice le manipuleaz descnttoarele,
prin gndul, cuvntul si gestul lor, n planuri invizibile care declanseaz actiunea unei puteri ceresti sau inIernale. Descntecele necurate, cu scop
ru, se Iac cu spurcciuni. Ca orice act de ceremonie magic descntecele nu se pot Iace oricnd. Nu se poate intra n dialog cu puterile nevzute
oricum, ci trebuie o pregtire special, att a descnttoarei ct si a celui descntat Se alege un loc linistit n miilocul naturii sau Fetele s se
mrite Cu tri zle nainte de moarte.Descantec de izdat:

Izdatul este o boala de inima ce se maniIesta prin slabiciuni, dureri ascutite la inima sau chiar sub inima. Femeia care descanteca isi Iace intai
cruce de trei ori si zice: Crapi izdate, Necurate O data. Crai izdate, NecurateDe doua ori. Crapi izdate, Necurate De trei ori. Crapi izdate, Necurate
De patru ori. Crapi izdate, Necurate De cinci ori.Crapi izdate,Necurate De sase ori Crapi izdate, Necurate De sapte ori. Crapi izdate, Necurate De
saptezeci si sapte de ori Si sa Iuga netrebnicu, Ogarsatu Uratu Izdatu, Din cap, din mana, Din vani, Din picioare, Din inimioare, Din iigarcioare,
Din Iiere, Din crestet pana-n degetele!esi din toate incheieturile, Si sa apuci padurile, n codri muti Si surzi, Unde nu-i aschie sarita, De voinic
taiata, Nici glas de cocos, Sa se duca-n pietri muschiate, Nemaiumblate Multe dintre tehnicile empirice de vindecare a suIerintelorIaceau parte
din descantece, conIundate pe nedrept astazi cu vraiitoriile si escrocheriile paranormalilor Alaturi de ustensilele mestesugului pe care il nsoteau
n lumea satului traditional romanesc, descantatul era o practica Irecventa si generala, ne spune dl proIesor Ion Ghinoiu, de la Institutul de
EtnograIie si Folclor, iar medicina magico-empirica s-a pastrat pana in secolul al XX-lea. Medicii de la sate consemnau la inceputul anilor `70 ca
descantecele raman metodele preIerate de taranii nostri in caz de boala. Psihoterapia, Iitoterapia, chinoterapia, meloterapia, balneoterapia sunt
denumiri moderne ale unor tehnici stravechi de tamaduire a bolilor cu aiutorul plantelor de leac, trasului (masaiului), apelor minerale.
CUVANTUL. Descantecul se baza pe terapia cuvantului care se imbina, de la caz la caz, cu Iito-, psiho-, chino- si meloterapia. Bolile erau
personiIicari ale raului trimise de persoane rau initiate prin vraiitorii, de dusmani prin blesteme si iniuraturi, de Dumnezeu, Maica Precista sau
SIanta Vineri ca pedeapsa. Descantecele au tezaurizat valoroase cunostinte despre producerea, maniIestarea si vindecarea empirica a bolilor.
Persoanele care proIesau descantatul erau in maioritatea cazurilor Iemei in varsta, babe, babarese, doItoroaie, moase, vraiitoare, loainice, dar si
barbati, carora li se spunea solomonari, vraiitori sau Iermecatori. PERSONALITATE. Atat Iemeile, in vechime, cat si barbatii cunosteau
tehnicile descantatului si erau personalitati puternice, capabile sa provoace si sa stapaneasca anumite procese psihice. Ei cunosteau anatomia
umana, plantele de leac si, Iireste, tehnicile de vindecare sau de alinare a suIerintelor. Papusile intepate din lut, descoperite de arheologi in
sapaturi si de etnograIi in cercetarile lor pe teren, sunt argumente ca in spatiul carpato-danubiano-pontic s-a Iolosit, printre altele, si acupunctura.
MESTESUG. De asemenea, cel putin unele dintre descantatoare, in special cele care Ioloseau ca tehnica principala trasul bolnavului, utilizau
in tratarea bolilor bioenergia. Lungimea textului descantecelor varia de la cateva cuvinte la zeci de versuri. Ca orice Iapt de Iolclor, descantecele
se transmiteau pe cale orala. Fiind secrete, textele si tehnicile descantatului erau insusite pe Iurate, ca orice mestesug, erau transmise in taina sau
involuntar, altIel nu aveau eIicacitate. Exista si practica transmiterii unui descantec pe patul de moarte sau in aiun de An Nou. Asa explica dl Ion
Ghinoiu diIicultatea culegerii descantecelor, existand credinta de nezdruncinat ca se pierde puterea vindecatoare a acestora daca sunt revelate.
EXPERIENTA. EIectul tratamentului era conditionat de cunostintele, experienta si maiestria descantatoarelor de a imbina si doza tehnicile
terapeutice in raport de boala (erau descantece de blanda, de betie, de branca, de buba manzului, de ceas rau, de dres, de deochi, de inima rea, de
galbinare, de grumaz, de iunghi, de albeata, de cui, de apucat, de aprindere, de argint viu, de aruncatura, de cutit, de desIacut ursita, de Iriguri, de
lingoare, de muma padurii, de nastere grea, de orbalt, de scrantitura, de sarpe, de speriat, de urcior, de vatamatura, de viermi) TIMP
OPTIM. Cu exceptia descantecului de deochi, care era Iacut la orice ora din zi si din noapte, mai ales pentru copiii care nu puteau Ii lasati sa
suIere, timpul optim pentru incantatie si deci pentru prinderea leacului, diIerea, in raport de boala si mestesugul descantatoarei. Ele se puteau Iace
la Luna Noua sau la Luna Veche, dimineata sau la scapatatul Soarelui, pe mancate sau pe nemancate etc. Leacurile utilizate de descantatoare erau
atat de variate incat cu greu s-ar putea realiza un inventar complet. In mod obisnuit, Ioloseau plante de leac, diverse alimente si bauturi, substante
si ape minerale. AtmosIera de mister, Iavorabila psihoterapiei prin sugestie, era creata de alegerea timpului adecvat pentru descantat, de
arhaismul liniei melodice pentatonice, de ritmul precipitat cu tonalitate ioasa si rostire pianissimo, de dramatismul dialogului cu spiritul maleIic,
cu boala insasi. Razboi. Asa cum ii arata si numele, textul era cantat. Din texte rezulta ca razboiul impotriva dusmanului, personiIicare a bolii,
avea mai multe etape: identiIicarea bolii, pronuntarea numelui celui care a trimis boala, amenintarea si blestemarea acestuia prin cuvinte, gesturi
si actiuni energice, scoaterea si izgonirea bolii in locuri unde nu mai putea lua contact cu suIerindul. In timpul acestui razboi descris de textul
descantecului, bolnavul era Irictionat, tras, masat, obloiit, i se administrau leacuri vegetale proaspete, uscate sau preparate (decocturi, ceaiuri,
inhalatii, unsori, plamadeli, spalari), substante minerale sau organice, bauturi si altele.

STATUT. Spre deosebire de alte traditii si culturi samanice sau amerindiene la romani vraiitoarea-descantatoare nu se relieIeaza
printr-un statut unanim recunoscut si operational in raport cu intreaga obste. Vraiitoarea satului romanesc nu intervine niciodata in Iolosul intregii
comunitati si nu poate aduce preiudicii acesteia. Conditia de descantator este accesibila, Iiind o optiune personala. Chiar locul unde se Iac
anumite vraii sau descantece are un rol deosebit, deoarece sunt locuri rele si locuri sIinte. Folclorul tuturor popoarelor abunda in credinte,
superstitii, obiceiuri si practici magice, care se bizuie pe o experienta milenara imbinata cu multa imaginatie. RECOMPENSE. Uneori,
descantatorii s-au Iolosit de ascendentul lor in Iolosul propriu si si-au atras o bogata clientela. Obiceiul de a recompensa descantatorul cu bani sau
cu daruri in natura e mentionat chiar in Iinal de descantec: "leac si babei colac". Totusi, colacul este un dar ritual, Iolosit si in alte practici
Iolclorice; el nu era dat ca recompensa, ci Iacea parte din modul de desIasurare a ceremoniilor cu sens magic (cultul mortilor, la colindat, la
semanat) PANACEU PENTRU DEOCHI. Carbunele este un element des Iolosit in descantat. El este utilizat atat pentru calitatile lui
terapeutice, Iiind un absorbant, cat si pentru cele magice, leac universal de deochi. Dragus - Fagaras: "E leac cenusa si Iuninginea, ca bate prin
lemnele din padure vantul". Alte obiecte cu care se descanta ca sa ameninte boala si sa o izgoneasca: Ius, matura, cutit, IoarIece, pieptene, ac,
secera, sapa, lingura, harlete, topor, grebla, Iurca. Si plantele sunt agenti activi alun, busuioc, canepa, matraguna, salcie, mac, usturoi. APA
SI RITUALUL MAGIC Apa are un stravechi sens in ritualurile de initiere, iar cuIundarea in acest element semniIica nu numai o intrare in alt
ciclu al vietii, dar si o noua nastere. Apa poate Ii obisnuita, utilizata pentru bai si mixturi; speciala, procurata din locuri cu proprietati magice (apa
de la topila, din urma vitei, din noua vaduri, varteiuri de rau); intalnita (unde se intalneau trei paraie); neinceputa, adusa dis-de-dimineata, Iara a Ii
vazut de nimeni, in vas nou, cu toarta invers directiei de mers; descantata, insusindu-si boala pentru care s-a Iacut descantecul. Apa aceasta
trebuie aruncata in locuri pustii, pentru a nu Ii transmisa unui eventual trecator. Cainele, cocosul, lacusta, mata, paianienul pisat, dar si pestii.
Baza subiectiva a descantecelor este credinta in Iorta cuvantului. Obiectul poruncii il Iormeaza un dusman care poate Ii boala insasi. Boala este
speriata si cu locul unde este trimisa. In pustii, in muntii crunti, vai adanci, in tulpina urzicii, in Iloarea macului, in varIu` acului, in scorburi
parlite, in muceegai si-n putregai. Maioritatea descantecelor se termina cu o Iormula Iinala, constituita din doi termeni, urarea de sanatate,
invederand starea in care va Ii bolnavul dupa descantat: curat, luminat. Structurile magice-traditionale se Iundamenteaz pe o viziune
ontologic arhaic, dualist-antagonic, pe opozitia originar si ireductibil dintre principiul universal pozitiv si cel negativ. "n psihologia
primitiv si mai apoi popular, ca si n religiozitatea corespunz-Imagine hieroIanic pgn, "soarele" este dublu semantizat, n proiectie
simbolic mitic, Iiind valorizat pozitiv, ca Iort invocat n spriiinul Iiintei umane, dar si negativ, ca o kratoIanie capabil s perturbe uneori
echilibrul existential uman, provocnd starea maladiv denumit popular "de soare sec"(insolatie). Descntecul "de soare sec" prelucreaz aceast
structur arhetipal ambivalent, punnd n relatie "soarele" ca Iort cosmic pozitiv, cu opusul su, n scopul vindecrii bolnavului:Patternul
care oIer imaginea ambivalentei reprezentrii mitice precrestine ( a "soarelui", a "ielelor care au puterea de a vindeca pentru c tot ele aduc
boala")(19) este preluat si aplicat cu note speciIice si Iortelor sacre religios-crestine, Dumnezeu si Maica Precista:"De-o Ii boal Boliste de-o Ii
De la DumnezeuDe la Maica Precista S-si aduc aminte S-si aduc aminteDe Cutare, De Cutare, Boala s i-o ia, Boala s i-o ia, Leacul s i-1
dea.Leacul s i-1 dea." (2o)Modelul mitic al bi-unittii divine, adaptat si resemniIicat n contexte populare de inIluent religios crestin, dezvluie
o coincidentia oppositorum, n structura proIund a divinittii care si pstreaz esenta beneIic, intervenind uneori si n sensul dezechilibrrii, de
obicei cu motivatie iustitiar, pentru a restabili, n cele din urm, echilibrul temporar zdruncinat.Luna, simbol arhaic plurivalent, de obrsie
mitic, este resemniIicat ntr-o varietate de contexte poetice ale culturii orale (descntece, legende, basme, balade, texte lirice rituale si nerituale),
Iiind prelucrat si adecvat Iunctionalittii speciIice Iiecrui context integrator. Traditia legendar relev pe lng procese de antropomorIizare a
astrului nocturn, prin proiectia umanului n astral, mecanisme analogice ale dinamicii lunare si destinului uman, ale Iazelor lunii si etapelor
evolutive ale omului. "Luna e om; la nceput mititel ca si copilul si apoi tot creste, aripile i cresc mpreiur, pn ce vin una si e rotund": cresterea
astrului, trecerea spre lun plin solicit la nivelul procesului imaginativ o conlucrare a proiectiei antropomorIe cu cea zoomorI, care evidentiaz
sensul simbolic ascensional. n continuare, astrul "ncepe iar a mbtrni si a se Iace tot mai mic": Iaza de descrestere a lunii este prezentat
analogic cu mbtrnirea omului. "Aripile i se taie pn ce rmne ca degetul si se naste din nou"(22): proiectia zoomorI a astrului-pasre se
anuleaz, disparitia lunii Iiind urmat de o renastere, cuDescntecele si practicile rituale sunt utilizate n contextul unei experiente directe,
individuale, n relatie cu o situatie concret, particular, de mbolnvire; mesaiele transmit n actul de perIormare, prin experienta individual si
prin comportamentul practicianului, rezultatele unei experiente comunitare si ale unui comportament socio-cultural, Iixate n timp, prin consens
colectiv, prin Iorta de autoritate a traditiei.Fenomenul traditional magic aldescntatului are viabilitate n contextul socio-cultural comunitar n
Iunctie de eIectul de rezonant asupra constiintei individuale si colective. Individul/comunitatea apeleaz la structurile simbolice magice
traditionale dac acestea satisIac cerintele Iunctionale. Abordnd descntatul sub aspect diacronic, se impune observatia c n zonele n care se
produce mutatia esential de la comportamentul de insider individual/colectiv (implicnd situarea n interiorul sistemului, participarea la sacru,
procesul de identiIicare cu structurile magice) la comportamentul de outsider (presupunnd plasarea n aIara ansamblului magic si distantarea de
Ienomen, printr-o raportare pozitivist) au loc procese involutive, n grade si modalitti diIerite. Schimbrile de mentalitate genereaz tensiuni
pregnante, disIunctii si perturbri n interiorul sistemului traditional magic, provocnd, n cele din urm, n unele medii Iolclorice, nsusi procesul
de disolutie.Functia utilitar terapeutic-psihoterapeutic a lim- baielor simbolice-magice care compun ansamblul traditional al descntatului "de
boal", coopereaz cu Iunctia magic. Functia magic a limbaielor simbolice rezid n credinta ntr-o Iort deosebit, pe care o au obiectele si
Iiintele, ntr-o "energie substantial"(5), relatio- nat de gndirea popular cu o eIicacitate proiectat n sensul vindecrii. Punnd problema n
termeni ontologici, "pentru o constiint participativ eIicace, care percepe existenta suprasensibilului ca pe un Iactor operant, ceea ce Iiinteaz n
mod complet posed calitativ"(6), "o substant sau o putere Ioarte misterioas n sine, nzes- trat cu nsusiri de neconceput n chip rational".(7)
Preocupat de speciIicitatea mentalittii umane magice, Lucian Blaga situeaz Iorta magic n "orizontul misterului", ca o "semi-revelare
stereotip a misterelor cosmice", sustinnd opinia c ideea magicului, mai mult trit dect gndit, trebuie privit "n sine si pentru sine, ca un
produs singular si cu totul sui-generis al mintii umane."(8) Prerea autorului este c "despre o sarcin magic suntem autorizati s vorbim
aproximativ ca despre o sarcin electric, cu toate c sarcina magic nu se supune acelorasi legi ca sarcina electric."(9) ncercnd s surprind
calitatea particular a substantei magice, L. i Studiul sincretismului de expresie, al cooperrii limbaielor verbal-poetic - gestual-mimic - obiectual
permite desciIrarea relatiilor complexe dintre componenta poetic (textele de descntec) si cea practic ritual, n vederea adncirii semniIicatiilor
si implicatiilor Iunctionale.Acelasi procedeu al repetrii verbului preIixat n intentia augmentrii sensului se ntlneste si n Iormulele dt
coniunctiv cu valoare imperativ"S piei, S rspiei!" Descntecele care contin strategia comunicrii nemiilocite, imperativ-vocative, sporesc
eIectul persuasiv prin introducerea unor Iormule care atest tehnica argumentrii; ele cuprind amenintri adresate bolii, explicitnd rolul
practicianului implicat ntr-o serie de actiuni cu valoare simbolic:Formele verbale imperative (sau de coniunctiv cu valoare imperativ) asociaz
serii enumerative care detaliaz: atribute ale bolii si aspecte simptomatologice, i viziune imaginativ-popular; componentele organismului din
ctrebuii nlturat boala;- locurile n care este expulzat rul, cu intenti ireversibilittii. Traditia descntatului include si un ansamblu di discursuri
magice imprecatorii (cu deosebire descntec! "de deochi") realizate Irecvent n structuri de paralelisn cu numr variabil de termeni: "De -o Ii
deochiata. De om,b.S - i crape clciele, S rmie de pedeaps.De-o Ii deochia a.De Iemeieb. S-i crape ttele, S-i moar copiii de Ioame. De-
o Ii deochiat a.De Iat mare, IIIb. S-i cad cositele,S rmie de pedeaps.De-o Ii deochia a.De copil, IV b. S-i saie ochii, S rmie de
pedeaps." (11)Folosind o notatie conventional, delimitm cei patru termeni ai paralelismului (I-II-III-IV), Iiecare cu cte dou componente (a-
b). Componenta (a) denumeste n mod constant Iactorul maleIic virtual si actul de preiudiciere, n timp ce componenta (b) dezvolt variabilele
imprecatorii, ntr-un ansamblu discursiv simetric.Cele dou registre semantice, ce pot Ii considerate dou lumi posibile ale lumii textului, se aIl
ntr-o relatie conditional, marcat prin conectorul "de"(dac), continutul blestemului Iiind determinat de variabila care indic Iorta malign.
PerIormarea textului se motiveaz ca actiune de sanctionare a unei maniIestri umane negative si implicit, de reIacere a persoanei
aIectate.Repetitia verbal ("o Ii deochiat") rspunde cerintei Iunctionale de explicitare a actului negativ, ntrind motivatia imprecatiei, iar Iorma
verbal "s rmie de pedeaps", reluat n trei din cei patru termeni ai paralelismului accentueaz semantic valoarea etic a interventiei.Tu,
izdate, spurcate,
Grupul verbal initial ("s rmie sntos - Irumos i voios") expliciteaz intentia de reIacere a echilibrului Iizic si moral al persoanei, si
calitatea dorit. Repetitia verbal ("s rmie ... s rmie") intensiIic semniIicatiile, iar epitetul "luminat" completeaz seria enumerativ
anterioar, a celor trei epitete. Comparatiile dezvolt progresiv ideea de puriIicare, de redobndire a strii de sntate. n derularea versurilor se
produce un eIect cumulativ conotativ, de la semnalarea unor atribute proprii omului sntos ("sntos-Irumos-voios"), la augmentarea ideii de
nealterare ("luminat, ca argintul strecurat"), culminnd cu reIacerea exemplar, prin reIerirea la modelul arhetipal al genezei prin Iunctie di- vin
("cum Dumnezeu 1-a lsat"). Componenta secund a Iormulei Iinale, redus la dou versuri, creioneaz cele dou roluri ierarhizate:- rolul sacru,
de rang superior, decisiv n mplinirea rostului descntecului;- si rolul practicianului care actioneaz prin Iorta numenal a cuvntului rostit ("de
la mine descntecul"), subordonat vointei supreme a lui Dumnezeu, prin Iunctia darului divin.Variantele Iormulei Iinale evidentiaz, n
maioritate, importanta Iactorului religios crestin, diIerit ipostaziat, n actiunea intentional de restabilire a strii de echilibru vital, Iizic si psihic al
omului. Interpretii nsisi aIirma cerinta ca "descntecul s Iie cu ruga lui Dumnezeu"(52)Traditia romneasc semnaleaz si cazuri d?
intensiIicare a semniIicatiilor Iormulei consacrate nchiderii textului de descntec, prin alte Iormule introduse n pozitie initial sau median, cu
intenti' vdit de redresare a persoanei bolnave. AstIel,( Iormul precum:Diavolului generator al bolii. "ntruct rostirea numelui adevrat ar Ii
provocat prezenta lui att de odiat, i se spunea la noi n chip curent altIel: Satana, Naiba, Aghiut, Nichipercea, Scaraoski, Iuda, Faraon, Sotea,
Sarsotea, Ucanel, Ucigasul, sau mai degrab, Iolosind epitete metaIorice: Necuratul, NeIrtate, Impielitatul, Neagu, Bat-1 crucea, Ucig-1
crucea, Blosul, Bal spurcat, Dihanie, Tichiut, Cel cu sapca rosie, Cel din pietre."(9) Fr a consacra un studiu special seriei antonomazice a
Diavolului,Descnttoarea ia o mtur n mn si, Icndu-se a mtura spre spatele celui speriat, ncepnd de la cap spre picioare, ca si cnd ar
alunga ceasul cel ru, rosteste cuvintele de mai sus. Iar dup ce a rostit o dat descn- tecul, stupeste ios. Tot asa Iace ea n Iat si iarsi la spate,
repetnd astIel descntecul de 3 ori dupolalt. In sIrsit, se Iace a mtura prin cas si peste pragul csii, ca si cum ar alunga ceasul cel ru din
cas, aIar."(l)Actiunea ritual simbolic "a maturatului", cu un obiect tot cu valoare simbolic, "mtura", n intentia de alungare a maleIicului din
trupul uman si din interiorul casei, se desIsoar prin nlturarea rului din corpul uman urmnd n succesiune, directiile de sus - n ios, si din Iat
n spate; n continuare, se eIectueaz eliminarea di spatiul de locuit, dinspre interior spre exterior. UnitateaI continuitatea actelor rituale si a
directiilor beneIice, d ndeprtare a Iactorului perturbator mrturisesc necesI tatea interventiei n entitatea spiritual reprezentat& om si de
cas.Unitatea dintre Iiinta uman si habitat, raportat\ dinamica opozitiv (echilibru-dezechilibru), speciIic structurilor rituale-magice cu Iinalitate
terapeutic, estI transIigurat simbolic n unel ornenteaz narativ momentul mbolnvirii prin "pleca- de acas" a persoanei si agresarea acesteia
de ctre Iactorul maleIic generator al strii maladive. Descntecele selecteaz cteva simboluri Iundamentale, "casa" si "masa", "drumul",
"miilocul de cale, de crare." "Casa" si .ma sa", cu care persoana are o relatie Iizic si spiritual direct, posednd conotatia "centrului", relev
participarea ia o realitate proIan si la una transcendent, la un principiu uniIicator. Imaginea "casei", n context discursiv contureaz un spatiu
interior armonios, integrat ordinii si echilibrului universal, n consens cu starea initial a persoanei, de sntate si prosperitate:In context poetic-
Iabulativ, deplasarea n spatiu indic ' situatia invers, prin care boala vine n ntmpinarea `ului. Factorul mali gn testeaz mediul uman,
selectnd lritr-o totalitate, unitatea vulnerabil. Paralelismul opozitiv
uPeaz cele dou situatii, a unei multimi("toti") proteiate

*'lnvulnerabile, Iat de pozitia unui individ lipsit de iritate. Prin procedeul singularizrii este detasat cazul 'cular asupra cruia trebuie orientat
interventia

ntUal-magic

Capitolul 9

SEMANTISMUL NUMRULUI

Sl AL CULORII