2.1. Legile generale si de material. Regimuri electromagnetice.

Medii electromagnetice O lege este o relatie analitica ntre marimi fizice, care descrie, sub forma cea mai generala, cunostintele despre fenomenele unui domeniu al naturii, la un moment dat. Legile sunt fundamentate pe experienta, constituind rezultatul generalizarii unui numar mare de ncercari. S-ar putea spune ca legile unui domeniu al stiintei constituie - facnd o paralela cu Matematica axiomele acestuia. Legile se pot clasifica n: - legi generale - care nu contin n expresiile lor marimi de material/mediu, deci sunt aplicabile n orice mediu; - legi de material care contin n expresiile lor si marimi de material/mediu si la aplicarea lor trebuie sa se tina seama de parametrii constitutivi( ) ai acestuia. Teorema este un enunt adevarat, care se poate deduce, prin demonstratie, din alte adev757e46h 59;ruri, presupuse cunoscute, cum ar fi legile. Regimuri electromagnetice Se defineste prin regim de functionare contextul n care variaza n timp marimile electrice si/sau magnetice. n electrotehnica se regasesc urmatoarele regimuri de functionare: Regimul static. Este regimul n care marimile electrice sunt invariabile n , nu au loc transformari energetice, conductoarele nu sunt parcurse de si sunt imobile .

timp

curent electric de conductie

Exemple: regimul electrostatic, regimul magnetostatic. Regimul stationar. n acest regim marimile de stare sunt invariabile n timp , au loc schimburi de energie cu mediul nconjurator, conductoarele sunt , fiind imobile sau mobile.

parcurse de curenti de conductie

Exemple: regimul electrocinetic stationar( regimul circuitelor de curent continuu). Regimul cvasistationar. Marimile de stare variaza suficient de lent n timp, astfel nct curentii de deplasare sunt neglijabili fata de cei de conductie , peste tot, cu exceptia dielectricului condensatoarelor electrice; conductoarele sunt imobile sau mobile.

Exemple: regimul de curent alternativ sinusoidal (monofazat sau trifazat). Regimul variabil. n acest regim marimile de stare variaza rapid n timp, au loc transformari energetice, conductoarele sunt parcurse de curenti de conductie, curentii de deplasare si cei de pierderi n dielectric nu mai pot fi neglijati, conductoarele putnd fi imobile sau mobile. Exemplu: regimul tranzitoriu. Din punct de vedere al modificarii n timp a formei marimilor de stare, se deosebesc: - regimuri permanente (exemplu: regimul electrocinetic stationar, regimul permanent sinusoidal); - regimuri variabile (exemplu: regimul tranzitoriu al circuitelor de curent continuu sau curent alternativ). Medii electromagnetice Notiunea de regim este strns legata de cea de mediu. Un mediu consta n totalitatea caracteristicilor fizico chimice ale spatiului n care au loc fenomenele studiate. Parametrii constitutivi ai unui mediu electromagnetic, respectiv parametrii ce caracterizeaza complet din punct de vedere electric si/sau magnetic un material sau un mediu, sunt - permitivitatea electrica, permeabilitatea magnetica si conductivitatea /rezistivitatea electrica. Mediile electromagnetice se pot clasifica , dupa directia de susceptibilitate la actiunea cmpului electromagnetic , n: a) medii izotrope au aceleasi proprietati n toate directiile. Astfel, un mediu dielectric, conductor sau magnetic este izotrop daca sub actiunea unui cmp (electric sau magnetic) se polarizeaza temporar n directia cmpului, oricare ar fi acesta directie; b) medii anizotrope - au proprietati diferite pe diferite directii. Astfel, polarizatia temporara si magnetizatia temporara depind de directia si sensul cmpului exterior, n sensul ca nu se produc dect pentru anumite directii (exemple: solide amorfe pentru pct. a si solide cristaline - pentru b). Dupa tipul polarizarii sau magnetizarii se deosebesc:

a) medii liniare la care polarizatia temporara sau magnetizatia temporara sunt proportionale cu , respectiv . Altfel spus, si respectiv nu depind de , respectiv de , fiind constante; b) medii neliniare la care nu se mai regaseste aceasta proportionalitate. ntre materialele neliniare pot fi exemplificate cele feroelectrice sau feromagnetice, caracterizate prin fenomenul de histerezis. Dupa uniformitatea structurii fizico-chimice se deosebesc: a) medii omogene: conductoare, elemente de circuit, izolatoare; b) medii neomogene : surse electrice ( se spune ca aceste surse de exemplu acumulatoarele - introduc neomogenitati n circuit). n continuare vor fi prezentate legile generale si cele de material specifice Electrotehnicii. 2.1.1. Legea fluxului electric

Este o lege generala cu urmatorul enunt: fluxul electric prin orice suprafata nchisa este proportional cu sarcina electrica localizata n interiorul acelei suprafete. Relatia de definitie a fluxului electric este: (2.1.1.a.) (2.1.1.b.) Aceasta relatie exprima forma integrala a legii fluxului electric. Fluxul electric este pozitiv cnd liniile de cmp ies din suprafata si invers. Acest sens este corelat cu sensul normalei exterioare la suprafata , respectiv cu sensul lui .

Daca sarcina aflata n interiorul suprafetei este data si sub forma densitatii de sarcina, atunci membrul doi este al relatiilor (2.1.1.) se mai poate scrie:

Pentru obtinerea formei locale se aplica teorema Gauss-Ostrogradski relatiei (2.1.1.b.): . (2.1.2.)

Considernd sarcina electrica din interiorul suprafetei cu o distributie volumetrica: (2.1.3.) si nlocuind aceasta expresie n (2.1.1.b.), se obtine: , respectiv forma locala a legii fluxului electric. Cum inductia electrica este un vector de forma sus se mai poate scrie n coordonate carteziene: relatia de mai (2.1.4.a.)

(2.1.4.b.) Asadar, n fiecare punct al domeniului considerat, divergenta vectorului inductie electrica este egala cu densitatea volumetrica de sarcina. Tub de linii de flux electric

Liniile inductiei electrice ncep din regiunile cu sarcini electrice pozitive si sfrsesc n cele cu sarcini electrice negative. Un mic volum nchis strabatut de liniile vectorului inductiei electrice poarta numele de tub de linii de flux electric ( fig. 2.1.1.).

Fig.2.1.1. Tub de linii de flux electric Daca se aplica legea fluxului electric la o suprafata de tub de flux electric, se obtine: = constant., unde este fluxul la intrare, iar - fluxul la iesire. care delimiteaza o portiune

Cu alte cuvinte, fluxul electric are aceeasi valoare n orice sectiune transversala a unui tub de flux electric, n interiorul caruia nu exista sarcini electrice. 2.1.2. Legea polarizatiei electrice temporare

Enuntul legii este urmatorul: sub actiunea unui cmp electric exterior un corp izolator omogen si izotrop se polarizeaza temporar n directia acestui cmp, astfel nct polarizatia lui este proportionala cu intensitatea cmpului electric. Sub forma cantitativa legea se scrie:

(2.1.5.)

unde: este permitivitatea electrica a vidului, iar este o marime de material adimensionala, numitasusceptibilitate/susceptivitate electrica , si are valoarea: Marimea F/m. nu depinde de , dar depinde de temperatura, presiune, structura

fizico - chimica a materialului.

Este o lege de material ce caracterizeaza materialele izolatoare/dielectrice liniare (metalele nu se polarizeaza electric). 2.1.3. Legea legaturii dintre si este

n orice moment si n orice punct al unui corp polarizat, inductia electrica suma dintre intensitatea cmpului electric multiplicata cu si polarizatia (2.1.6.) Este o lege generala. Marimile izolator. , si :

sunt definite n acelasi punct al corpului

innd seama de faptul ca polarizatia permanenta si, cunoscnd expresia lui

are o componenta temporara si una din (2.1.5.), rezulta:

Cu notatia:

, se obtine: , (2.1.7.)

unde

este permitivitatea relativa a materialului/mediului o marime adimensionala este permitivitatea absoluta .

care depinde de material, iar Daca =0 se obtine:

(2.1.8.)

relatie valabila n dielectricii (izolatorii) liniari. Aceasta relatie constituie legea polarizatiei temporare sub forma tehnica.

Scurt comentariu cu privire la cei trei vectori ai cmpului electric

si

Inductia electrica (densitate de flux electric, deplasare) este legata doar de sarcina electrica libera. Liniile de cmp ale lui ncep si se termina pe sarcinile electrice libere. Polarizatia este legata doar de sarcina de polarizatie si se poate reprezenta vectorial tot prin linii de cmp, care ncep si se sfrsesc pe sarcinile de polarizare. Intensitatea cmpului electric libere, fie de polarizare. Vectorul marimi derivate. este legata de totalitatea sarcinilor prezente, fie este o marime primitiva. Vectorii si sunt

O prezentare sugestiva a relatiei dintre cei trei vectori poate fi facuta n cazul unui condensator electric plan (fig. 2.1.2).

Fig. 2.1.2. Cei trei vectori ai cmpului electric

si

Se observa, din figura, ca se defineste numai de la sarcini libere de un semn la cele de semn opus, pe cnd se defineste si ntre sarcini libere si sarcini de polarizare (acesta este sensul expresiei este legat de). M si M sunt doua puncte n spatiul dintre armaturi (dielectric ), caracterizate prin si respectiv prin Observatie : Sensul vectorului de polarizatie din dielectric este acelasi cu sensul vectorului sub actiunea caruia s-a produs polarizarea dielectricului (vezi polarizarea dielectricilor).

2.1.4.

Legea fluxului magnetic este nul:

n orice moment fluxul magnetic prin orice suprafata nchisa

(2.1.9.) Este o lege generala. Legea fluxului magnetic exprima, ca sens fizic, inexistenta sarcinilor magnetice. Conform acesteia, fluxul magnetic ce intra printr-o parte a suprafetei este egal cu cel care iese prin alta parte, n acelasi moment, cu conditia ca n interiorul suprafetei sa nu existe alte surse de cmp magnetic. Relatia (2.1.9.) reprezinta forma generala (integrala) a legii. Ea este valabila si pentru o suprafata deschisa .

Pentru a obtine forma locala, se aplica teorema divergentei (Gauss - Ostrogradski) relatiei (2.1.9.) : , de unde rezulta: sau Ca urmare, inductia magnetica de forma sau . ; (2.1.10.)

este un vector cmp solenoidal (fara surse, rotational)

Marimea se numeste potential magnetic vector al cmpului magnetic, fara a avea o semnificatie fizica; este o marime de calcul. Fluxul magnetic devine: . Aplicnd teorema lui Stokes, relatia de mai sus capata forma: , (2.1.11.)

o alta expresie a legii fluxului magnetic, care arata ca fluxul magnetic are aceeasi valoare prin orice suprafata deschisa care se sprijina pe un contur nchis . Fluxul magnetic depinde numai de conturul si nu de forma suprafetei care se sprijina pe el.+)
+)

La calculul lui cu punctele suprafetei .

, este necesar sa se cunoasca valorile inductiei

n toate

La calculul lui

cu

, este suficient sa se cunoasca valorile lui , deci rezolvarea problemei se simplifica. Legea magnetizatiei temporare

doar pe conturul

care limiteaza suprafata 2.1.5.

n fiecare punct dintr-un corp izotrop si omogen (corp metalic) si n fiecare moment, magnetizatia temporara este proportionala cu intensitatea cmpului magnetic: . (2.1.12.)

Este o lege de material ce caracterizeaza materialele liniare din punct de vedere magnetic( Cu, Al ). Marimea se numeste susceptivitate magnetica si este o marime adimensionala, care depinde de starea materialului (temperatura, presiune, deformare s.a.). Pentru materialele feromagnetice dependenta este neliniara, deci nu se mai poate aplica relatia (2.1.12.). Materialele feromagnetice sunt materiale neliniare din punct de vedere magnetic. n tehnica legea nu se utilizeaza sub acesta forma, ci combinata cu legea legaturii dintre si , astfel: ; dar deci: ;

Notnd obtine:

- permeabilitatea magnetica relativa a materialului, se

, sau: , unde: poarta numele de permeabilitate magnetica absoluta, iar permeabilitatea magnetica a vidului: H/m. este (2.1.13.)

Pentru materialele diamagnetice (de exemplu aluminiu): ; iar pentru cele paramagnetice (de exemplu cupru): ; , ,

diferentele n plus sau n minus fata de 1 si respectiv zero fiind practic nesemnificative. Se poate spune ca practic aceste materiale au ca n vid( aer ). n cazul materialelor feromagnetice si, n plus, de asemenea , deoarece . , si si ca urmare , iar ,

si atunci

, deci

(caracteristica magnetica este neliniara ). Pentru aer se poate scrie

2.1.6. Legea legaturii dintre

n fiecare punct din cmp (unde pot exista si corpuri magnetizabile) si n fiecare moment, inductia magnetica este suma dintre cmpul magnetic si magnetizatia , nmultite cu permeabilitatea vidului, : . (2.1.14.)

Este o lege generala. Marimile de punct/diferentiale).

si

sunt definite n acelasi punct (marimi

Daca se tine seama de faptul ca magnetizatia totala

este data de suma dintre

magnetizatia temporara si cea permanenta , , si se nlocuieste magnetizatia temporara cu expresia acesteia, relatia de mai sus se mai poate scrie:

Cu s-a notat permeabilitatea relativa a materialului, iar cu permeabilitatea sa absoluta. Daca vedere magnetic :

, se obtine relatia cunoscuta pentru materialele liniare din punct de

(2.1.15.)

care exprima o alta forma a legii magnetizatiei temporare, forma utilizata curent n tehnica(legea magnetizatiei temporare sub forma tehnica). n practica , pentru simplificarea calculelor, relatia (2.1.15) se utilizeaza si pentru materialele neliniare, alegnd punctul de functionare al aparatelor( a se ntelege al circuitelor magnetice respective) pe portiunea liniara a caracteristicii de magnetizare( de exemplu la proiectarea unui electromagnet). Desigur ca n cazul unei sensibilitati ridicate a aparatelor aceasta relatie liniara nu mai poate fi aplicata, fiind utilizata caracteristica de magnetizare a materialului feromagnetic, respectiv ciclul de histerezis( B=B(H) ). 2.1.7. Legea conductiei electrice (legea lui Ohm) Este o lege de material, ce poate fi exprimata sub forma locala sau integrala( G.H.Ohm, 1826). Forma locala: n orice punct dintr-un conductor aflat n stare de conductie electrica (caracterizata prin miscarea ordonata a purtatorilor de sarcina sub actiunea unui cmp electric exterior), suma dintre cmpul electric si cmpul electric imprimat este egala cu produsul dintre densitatea curentului electric de conductie si rezistivitatea materialului. Relatia corespunzatoare este : , (2.1.16.)

respectiv: (2.1.17.)

Cu

s-a notat conductivitatea materialului. Cmpul electric , la rndul sau, este dat de relatia ,

unde este intensitatea cmpului electric coulombian (de natura potentiala) produs de repartitia instantanee a sarcinii electrice n conductoare sub actiunea unui cmp electric( urmare a aplicarii la borne a unei diferente de potential, de exemplu, de la un acumulator ), iar - intensitatea cmpului electric indus (solenoidal) produs de un flux magnetic variabil n timp, n conformitate cu legea inductiei electromagnetice. Spre deosebire de cmpul coulombian, ale carui linii de cmp sunt deschise, de la sarcinile pozitive la cele negative (sensul conventional), cel solenoidal are liniile de cmp nchise (se mai numeste si rotational). Cu s-a notat intensitatea cmpului electric imprimat, un cmp de natura neelectrica (dependent de temperatura, concentratie, presiune etc.) si care se stabileste n conductoarele cu neomogenitati de structura (cu surse electrochimice, cum sunt acumulatoarele electrice), sau n conductoarele accelerate (cazul masinilor electrice , unde sau, mai corect, ).

Legea se refera, sub forma aratata, la conductoare liniare, izotrope si neomogene. Pentru conductoare omogene (fara surse electrice) legea devine: sau . (2.1.18.)

n teoria si practica circuitelor electrice legea se utilizeaza sub forma integrala. n acest scop se integreaza expresia locala a legii conductiei electromagnetice pentru o portiune oarecare de circuit neramificat, constituit dintr-un conductor liniar si izotrop, alimentat la borne cu o tensiune continua si continnd o sursa electrica (fig.2.1.3):

Fig. 2.1.3. Circuit simplu neramificat (2.1.19.)

unde , este densitatea curentului electric de conductie din circuit, i intensitatea curentului electric de conductie, A aria sectiunii transversale a conductorului. Cu R s-a notat expresia :

, ce reprezinta rezistenta electrica a portiunii de conductor 1 2. Cum si A practic nu variaza de-a lungul conductorului: (2.1.20.)

unde

este lungimea conductorului ntre punctele 1 si 2. Calculnd pe portiuni integrala din membrul stng, se obtine:

unde:

este tensiunea electrica n lungul firului, iar

este t.e.m. a sursei din circuit. Ca urmare: , (2.1.21.)

expresie care reprezinta forma integrala a legii conductiei electrice. n regim stationar (curent continuu) si se poate scrie:

, deoarece integrala lui nu depinde de drum( a se vedea teorema potentialului electric).

Ca urmare, legea conductiei electrice se poate scrie n regim stationar:

(2.1.22.)

cu semnul (+) pentru cazul cnd se aplica regula de la receptoare (sensurile lui si fata de borne coincid) si cu semnul (-) cnd se aplica regula de la generatoare (sensurile lui si fata de borne nu coincid). , se obtine: , (2.1.23.)

Daca

expresie ce reprezinta legea lui Ohm, lege valabila numai pentru laturi de circuit pasive, neramificate, parcurse de curent electric de conductie.

2.1.8. Legea transformarii energiei n conductoare parcurse de curent electric (legea Joule- Lenz)

Forma locala a legii: Puterea instantanee a cmpului electromagnetic transformata pe unitatea de volum a unui conductor parcurs de curent electric de conductie n caldura este data de produsul scalar dintre intensitatea cmpului electric ( ) si densitatea de curent ( ) ,n punctul( volumul infinitezimal ) n care se calculeaza: (2.1.24.) Este o lege generala. n cazul conductoarelor liniare, izotrope si omogene, vectorii omoparaleli si cum se obtine: si fiind

, conform legii conductiei electrice, pentru aceste conductoare

(2.1.25.)

Marimea se mai numeste densitatea de volum a puterii din circuit si reprezinta energia electromagnetica transformata ireversibil n caldura, prin efect Joule Lenz, n conductor. Daca conductorul este neomogen (contine surse de energie electrica de tipul acumulatorului electric), din legea conductiei electrice se determina

si nlocuind pe

n relatia lui

se obtine: (2.1.26.)

n aceasta relatie:

este partea din energia electromagnetica primita de conductor de la retea, n unitatea de timp si transformata ireversibil n caldura pe unitatea de volum a conductorului , independent de sensul curentului. Marimea:

este partea din energia electromagnetica schimbata ntre sursa din circuit ( cnd aceasta exista ) si cmpul electromagnetic din circuit. n cazul n care >0, vectorii este cedata de sursa si primita de cmp. si sunt omoparaleli (au acelasi sens) si

n cazul n care <0, vectorii si sunt antiparaleli si sursa si cedata de cmp (cazul ncarcarii unui acumulator de la retea).

este primita de

Sub forma integrala legea se obtine integrnd relatia (2.1.24.) pe ntregul volum (V) al unui conductor. Se obtine expresia puterii totale, electromagnetic unei portiuni omogene de circuit (fig.2.1.4): , cedate de cmpul

Fig.2.1.4. Portiune omogena de circuit(conductor) , unde: - reprezinta puterea totala cedata de cmpul electromagnetic unei portiuni de circuit ( puterea cedata de reteaua de alimentare). n cazul n care n latura de circuit receptoare exista si o sursa de t.e.m., tinnd cont de ecuatia laturii , , relatia (2.1.19) devine: (2.1.27.)

(2.1.28.)

unde: corespunde transformarii ireversibile a energiei electromagnetice din conductor n caldura, prin efect Joule-Lenz, la nivelul ntregii laturi de circuit; corespunde transformarii energiei chimice a sursei n energie electrica(sursa produce energie), la nivelul ntregii laturi de circuit; corespunde transformarii energiei electromagnetice a cmpului din conductor n energie chimica (sursa preia energie de la circuit). Sensul puterii n circuit ( latura de circuit ) este dat de relatia de sensuri dintre ei si i: - daca si au acelasi sens, atunci cmpului, deci latura este generatoare (fig. 2.1.5): >0 si sursa cedeaza energie

Fig. 2.1.5. Latura generatoare - daca si au sensuri opuse, atunci <0 si sursa primeste energie de la cmp, deci latura este receptoare( consumatoare ); este cazul ncarcarii unui acumulator (fig.2.1.6):

Fig. 2.1.6. Latura receptoare 2.1.9. Legea electrolizei(legea lui Faraday)

Aceasta lege(M.Faraday,1834) exprima relatia dintre masa unui element care apare la unul din electrozii unei bai electrolitice (electrodul negativ ) si intensitatea curentului electric de conductie care trece prin baie: masa de substanta care se depune n

timpul la un electrod al baii electrolitice este proportionala cu sarcina electrica totala care trece prin baie si echivalentul chimic al elementului supus electrolizei: (2.1.29.) este valenta

unde: este echivalentul chimic al substantei depuse prin electroliza ( elementului);

este sarcina electrica corespunzatoare curentului ce strabate baia; este o constanta universala, numita constanta lui Faraday. Unitatile de masura ale acestor marimi sunt: gram pentru m; gram/mol pentru A; Coulomb/echiv.gram pentru .

Constanta nu depinde de natura electrolitului, fiind o constanta universala, =96.490 C/echiv.gram. Electroliza se utilizeaza n tehnica pentru obtinerea unor metale de nalta puritate (Cu, Al), pentru acoperirea unor metale cu straturi metalice subtiri (nichelare, cromare, argintare) sau pentru reproducerea electrolitica a formei unor obiecte (galvanoplastie). 2.1.10. Legea conservarii sarcinii electrice Daca se considera o suprafata nchisa a unui corp izolator, astfel nct aceasta sa nu fie strabatuta de curent de conductie, se constata experimental ca sarcina totala localizata n interiorul suprafetei ramne constanta:

(2.1.30.)

Daca nsa suprafata este strabatuta si de conductoare parcurse de curenti electrici de conductie, sarcina electrica variaza n timp, conform interpretarii fizice date curentilor. Sa consideram, de exemplu, un condensator electric ncarcat cu sarcina q, ale carui armaturi se leaga printr-un conductor metalic (fig. 2.1.7). In interiorul conductorului potentialul nu mai poate ramne constant (armaturile au potentiale diferite) si echilibrul electrostatic nu se mai mentine la nchiderea circuitului. n timpul regimului tranzitoriu de descarcare a condensatorului, prin conductor va trece un curent electric, care este egal cu viteza de scadere n timp a sarcinii de pe armaturile condensatorului.

Fig.2.1.7. Descarcarea unui condensator electric Generaliznd problema, se poate enunta legea conductiei electrice sub forma integrala: intensitatea a curentului electric de conductie care iese dintr-o suprafata nchisa , atasata conductoarelor parcurse de curent, este egala n fiecare moment cu viteza de scadere a sarcinii , localizate n interiorul suprafetei.

Relatia de definitie a legii este urmatoarea: (2.1.31.) Conventie: curentul suprafata elementara Relatia de mai sus poate fi pusa si sub forma: trebuie considerat pozitiv daca iese din suprafata si la

negativ daca intra, fiind asociat, prin conventie, cu sensul pozitiv al normalei

(2.1.32.)

Pentru forma locala a legii se aplica teorema Gauss Ostrogradski membrului I al relatiei (2.1.32.):

(2.1.33.)

innd seama de expresia din membrul drept al aceleiasi relatii, se obtine:

(2.1.34.)

Relatia (2.1.34.) reprezinta forma locala a legii conductiei electrice. Daca mediul analizat este n miscare ( ), n conductoare apare un curent suplimentar - curentul de convectie, astfel nct legea sub forma integrala devine: (2.1.35.)

2.1.11. Legea inductiei electromagnetice Este o lege generala si se bazeaza pe fenomenul de inductie electromagnetica (M.Faraday, 1831): variatia n timp a fluxului magnetic ce strabate o suprafata care se sprijina pe circuitul nchis produce o t.e.m. de contur , numita si t.e.m. solenoidala, al carei sens se opune cauzei care a produs-o (regula lui Lenz, 1834). Se poate scrie, ca urmare: (2.1.36.)

relatie care exprima forma integrala a legii inductiei electromagnetice si care se enunta astfel: tensiunea electromotoare de contur ( lungul unei curbe nchise ( prin orice suprafata ( ), produsa prin inductie electromagnetica n ) ) (fig.2.1.8). ), este egala cu viteza de scadere a fluxului magnetic (

) ce se sprijina pe curba (

Punnd cei doi membri ai relatiei (2.1.30) se pun sub forma: , respectiv: , relatia de mai nainte se mai poate scrie:

(2.1.37.) n expresia legii inductiei electromagnetice fluxul este un flux total. Daca acest flux este produs de o bobina cu N spire, relatia (2.1.36.) devine:

(2.1.38.)

unde

reprezinta fluxul fascicular, adica fluxul produs de o singura spira a bobinei.

Fig. 2.1.8. Tensiunea electromotoare indusa Cum n general un cmp electric este de forma: , iar si sunt nule n acest caz, , rezulta ca n expresia (2.1.37.) cmpul ).

reprezinta numai cmp indus sau solenoidal (

Membrul drept al relatiei (2.1.36.) se descompune, pe baza notiunii de derivata de flux, n doi termeni, si , unde: (2.1.39.) si poarta numele de t.e.m. de transformare (indusa prin variatia n timp a intensitatii cmpului magnetic prin spira ), iar:

(2.1.40.) si poarta numele de t.e.m. de miscare (rotatie sau translatie). T.e.m. apare n cazul inductiei variabila n timp si a circuitului ( ) imobil, iar t.e.m. apare n cazul inductiei variabila sau constanta n timp si a circuitului ( ) mobil; prima fiind specifica functionarii transformatoarelor electrice, iar cea de-a doua masinilor electrice rotative, unde conturul (circuitul/spirele bobinelor)taie n miscare liniile de cmp magnetic.

Deducerea analitica a t.e.m. de miscare ( al circuitului (

Se considera un element (fig. 2.1.9).

) n miscare de translatie cu viteza

Fig.2.1.9. Elementul

al circuitului (

) n miscare de translatie si

ntr-un interval de timp dt, acest element se deplaseaza pe distanta descrie suprafata elementara suprafata, respectiv: , se obtine t.e.m. sub forma: . De unde, integrnd pe ntregul circuit ( . innd seama de expresiile lui si poate scrie sub forma integrala dezvoltata: , sau: (2.1.44.) ), se obtine relatia: (2.1.42.) , legea inductiei electromagnetice se mai (2.1.41.)

. Calculnd fluxul elementar prin aceasta

(2.1.43.)

Legea inductiei electromagnetice evidentiaza o prima legatura ntre cmpul electric si cel magnetic: variatia n timp a cmpului magnetic produce linii (nchise ) de cmp electric. 2.1.12. Legea circuitului magnetic Este o lege generala, elaborata de Maxwell prin generalizarea teoremei lui Ampere, care, sub forma integrala, se enunta astfel: tensiunea magnetomotoare dea lungul unui circuit magnetic nchis, definit de o curba , este egala cu suma dintre solenatia curentilor electrici de conductie, , prin orice suprafata care se sprijina pe curba si viteza de crestere a fluxului electric prin acea suprafata( fig. 2.1.10.): (2.1.45.)

innd seama ca relatia (2.1.45.) devine:

; iar

(2.1.46.)

Fig. 2.1.10. Tensiunea magnetomotoare Cu ajutorul derivatei de flux se demonstreaza ca membrul drept al relatiei de mai sus contine, pe lnga solenatie (curentul de conductie total), alti trei termeni si anume , , . Astfel:

(2.1.47.)

si reprezinta curentul de deplasare, care apare n dielectrici n cazul inductiei electrice variabile n timp, curba ( deplasare); ) fiind imobila (cu s-a notat densitatea curentului de

(2.1.48.) a unui corp

si reprezinta curentul de convectie, care apare n cazul deplasarii cu viteza ncarcat cu sarcina electrica, avnd repartitia volumetrica , ; (2.1.49.)

si reprezinta curentul Roentgen teoretic, care apare n cazul corpurilor polarizate electric si aflate n miscare. Ca urmare, expresia integrala dezvoltata a legii se mai poate scrie sub forma: (2.1.50.)

, respectiv: . Punnd: , se obtine n final , unde poarta numele de curent hertzian.

(2.1.51.)

(2.1.52.)

Observatie Curentul de deplasare are un rol important n studiul circuitelor electrice n regim cvasistationar (curent alternativ). Introdus de Maxwell, aceasta explica att continuitatea curentului electric variabil n timp prin condensatoarele electrice, ct si producerea si propagarea undelor electromagnetice n spatiul liber (fig.2.1.11).

Fig. 2.1.11. Curentul de deplasare n conductoare ( ) este important numai curentul de conductie, , curentul de ,

deplasare fiind nul, iar n dielectrici(izolatori) este important curentul de deplasare, curentul de conductie fiind nul. Ca urmare, pentru suprafata drept numai temenul : , unde N este numarul de conductoare cuprins n pentru suprafata termenul :

legea circuitului magnetic va contine n membrul

, iar i curentul total prin acestea;

legea circuitului magnetic va contine n membrul drept numai

si

sunt nuli-medii imobile).

Legea circuitului magnetic evidentiaza o alta dependenta dintre cmpul magnetic si cel electric: variatia n timp a unui cmp electric produce un cmp magnetic . Legea inductiei electromagnetice si legea circuitului magnetic sunt doua legi fundamentale ale fenomenelor electromagnetice, care pun n evidenta interconditionarile dintre cmpul electric variabil n timp si cmpul magnetic variabil n timp si au un rol esential n explicarea producerii si propagarii undelor electromagnetice. 2.2. Principalele teoreme ale fenomenelor electromagnetice 2.2.1. Teoreme specifice regimului electrostatic Teorema lui Coulomb

Aceasta teorema(Ch.Aug.Coulomb,1875) arata ca forta de interactiune dintre doua mici corpuri de proba ncarcate cu sarcinile , respectiv vid , aflate la distanta R una fata de cealalta, este data de relatia: , imobile, aflate n

(2.2.1.)

unde vidului.

este, asa dupa cum s-a mai aratat, permitivitatea electrica a

Experienta arata ca corpurile ncarcate cu sarcini de acelasi semn se resping, iar cele ncarcate cu sarcini de semne contrare se atrag. Daca se noteaza cu , respectiv versorii distantelor orientate de la corpul 1 la 2 , respectiv la 2 la 1, reprezentarile vectoriale ale fortei de interactiune dintre corpuri, numita si forta lui Coulomb, arata ca n fig. 2.2.1.

Scriind pe

, relatia (2.2.1.) poate fi pusa si sub forma:

. n modul, forta devine:

(2.2.2.)

(2.2.3.)

Fig. 2.2.1. Forta lui Coulomb Teorema lui Gauss

Teorema lui Gauss reprezinta un caz particular al legii fluxului electric si se exprima sub forma: (2.2.4.) , n si

Enunt: Fluxul intensitatii cmpului electric printr-o suprafata nchisa vid, este egal cu raportul dintre sarcina electrica permitivitatea vidului, din interiorul suprafetei . Modul de obtinere a relatiei (2.2.4.) este urmatorul: , astfel nct legea fluxului electric devine: ; de unde rezulta relatia (2.2.4.). Teorema potentialului electrostatic( si electric) (2.2.4.')

Pentru vid se poate scrie:

Enunt: n regim electrostatic, circulatia vectorului cmp electric de-a lungul oricarei curbe nchise , dusa prin vid, este nula:

(2.2.5.a.)

Relatia (2.2.5.a.)reprezinta forma integrala a legii. Forma locala este data de relatia:

(2.2.5.b.)

Teorema reprezinta un caz particular al legii inductiei electromagnetice. Consecintele teoremei potentialului electrostatic sunt urmatoarele: a. depinde de drum. Demonstratie: Fie doua puncte, M si N, n cmp electrostatic, n vid, si doua drumuri oarecare ntre aceste puncte (fig. 2.2.2). n regim electrostatic tensiunea electrica dintre doua puncte nu

Fig. 2.2.2. Consecinta a) Se vede ca cele doua drumuri (C1 si C2) constituie mpreuna drumul nchis . Relatia (2.2.5.a.) se mai poate scrie sub forma: :

de unde:

. b. Tensiunea electrica dintre doua puncte aflate n cmp electrostatic este egala cu diferenta potentialelor celor doua puncte. Deoarece , nseamna ca marimea infinitezimala este o diferentiala totala. Ca urmare se poate introduce o marime scalara V, numita potential electric, astfel nct .

Semnul minus este introdus prin conventie si are semnificatia fizica urmatoare: deplasarea unei sarcini unitare n lungul unei linii de cmp, n sens opus acesteia, de pe pamnt( n general de la mare distanta) spre sarcina sau distributia de sarcini care produce cmpul, presupune nvingerea fortei cmpului ( ). Integrnd pe oarecare ntre cele doua puncte din cmp, se poate scrie: (2.2.6.) pe un drum

, sau: .

Desi este o marime scalara, se da acesteia un sens pozitiv, prin conventie, orientat de la primul indice catre cel de-al doilea (fig. 2.2.3).

Fig. 2.2.3. Consecinta b.

Daca se considera ca punctul

, unde

este situat la distanta mare ( ) si n aceste

) de punctul N (de regula - pe pamnt), atunci se poate aprecia ca punctul N devine practic acelasi cu M n raport cu aceasta distanta ( conditii se poate scrie:

. Punnd si se obtine, n final:

, sau: (2.2.7.)

Relatia (2.2.7) constituie relatia de definitie a potentialului electrostatic ( este potentialul de referinta, n mod curent acesta fiind potentialul pamntului: Observatie Relatiile legate de cele doua consecinte a si b sunt valabile att n vid, ct si n oricare alt mediu, dupa cum arata experienta. ).

Teorema conservarii componentelor normale ale inductiei electrice

Enunt: La trecerea printr-o suprafata de discontinuitate, Sd, care separa doua medii imobile, nencarcata cu sarcina electrica ( ), componentele normale ale inductiei electrice se conserva (trec n mod continuu dintr-un mediu n altul): . Demonstratie (2.2.8.)

Se considera o suprafata nchisa , de forma unui paralelipiped, avnd aria bazei si grosimea foarte mica ( ), care nconjoara un punct oarecare M aflat pe suprafata Sd. Se face o sectiune prin suprafata punctul (fig. 2.2.4). cu un plan care contine vectorii si

Fig. 2.2.4.Conservarea componentelor normale ale lui Normala normala , orientata dinspre mediul 1 spre mediul 2 se considera pozitiva, iar ). Ca urmare si . si tinnd seama ca fluxul prin

se considera negativa (

Aplicnd legea fluxului electric suprafetei nchise suprafetele laterale este practic nul, se obtine:

; ; . De unde rezulta: .

Teorema conservarii componentelor tangentiale ale intensitatii cmpului electric

Enunt: La trecerea printr-o suprafata de discontinuitate, Sd, care separa medii imobile, componentele tangentiale ale intensitatii cmpului electric se conserva (trec continuu dintr-un mediu n celalalt) (fig. 2.2.5): . (2.2.9.)

Se considera o curba nchisa de forma dreptunghiulara, cu dimensiunea laterala , care include punctul M, aflata n acelasi plan cu vectorii cmpului electric si . , se poate scrie: ; de unde rezulta relatia : (2.2.9.) .

Aplicnd teorema potentialului electric pe curba

Fig. 2.2.5. Conservarea componentelor tangentiale ale lui Teorema refractiei liniilor de cmp electric

Enunt: La trecerea printr-o suprafata de discontinuitate, Sd, dintr-un mediu cu permitivitate de incidenta ntr-un mediu cu permitivitate si de refractie , raportul dintre tangentele unghiurilor este egal cu raportul permitivitatilor: (2.2.10)

. Demonstratie Din teoremele anterioare se observa ca: ; ; . ;

(2.2.11)

Pe de alta parte, conform legii polarizatiei temporare forma tehnica, se pot scrie relatiile:

(2.2.12)

deoarece mediile (1) si (2) sunt omogene si izotrope; rezulta relatia (2.2.10). Teorema energiei n cmpul electrostatic

Enunt : energia nmagazinata n cmpul electrostatic al unui sistem de n conductoare, ncarcate cu sarcinile si potentialele , este data de semi-suma produselor dintre sarcinile si potentialele luate pentru fiecare conductor n parte. Expresia formala a teoremei este: (2.2.13)

De exemplu energia nmagazinata n cmpul electric al unui condensator electric, avnd armaturile ncarcate cu sarcinile , si potentialele si este :

(2.2.14)

Daca se tine seama de teorema capacitatii electrice,

, rezulta: (2.2.15)

, unde

reprezinta tensiunea electrica la bornele condensatorului. Expresia (2.2.13) reprezinta forma integrala a teoremei energiei .

Sub forma locala, aceasta se poate scrie:

(2.2.16)

unde cu s-a notat densitatea de volum a energiei nmagazinata n cmpul electrostatic al sistemului de conductoare. Pornind de la aceasta densitate, energia cmpului electric mai poate fi scrisa sub forma: (2.2.17)

2.2.2.Teoreme specifice regimului electrocinetic stationar si cvasistationar Enunt: n regim electrocinetic stationar ( regimul de curent continuu) si cvasistationar( n general regimul de curent alternativ sinusoidal) circulatia intensitatii cmpului electric este nula de-a lungul oricarui contur nchis ( ), oricum ar fi trasat acesta (prin conductoare sau, n parte, prin conductoare si prin dielectrici): Teorema potentialului electric stationar

(2.2.18)

Rezulta ca, n regim electrocinetic stationar, ca si n cazul regimului electrostatic, circulatia vectorului nu depinde de curba de integrare si, deci, ca produsul este o diferentiala totala. Ca urmare se poate defini, ca si n cazul regimului electrostatic, o functie scalara numita potential electric, respectiv odiferenta de potential, care poarta numele de tensiune electrica.

(2.2.19)

n figura (2.2.6) este prezentat un conductor n regim electrostatic (a) si n regim electrocinetic (b). n regim electrostatic potentialul este constant n lungul conductorului, pe cnd n regim electrocinetic potentialul variaza de la un punct la altul al conductorului parcurs de curent. Cmpul electric este nul n interiorul conductorului aflat n regim electrostatic, dar este diferit de zero n interiorul conductorului parcurs de curent continuu, conform legii conductiei electrice ( ). La suprafata conductorului parcurs de curent electric, liniile de cmp electric sunt nclinate, aceasta directie fiind rezultatul sumarii vectoriale dintre cmpul , normal pe suprafata conductorului (produs de distributia de , tangent la suprafata conductorului (egal cu sarcina electrica libera de pe suprafata) si

cmpul din interior, , conform teoremei conservarii componentelor tangentiale la suprafata de separatie dintre doua medii diferite).

Fig. 2.2.6.a.Conductor n regim electrostatic

Fig. 2.2.6.b.Conductor n regim electrocinetic

nclinarile suprafetelor echipotentiale (Vi=ct , unde i=1,2,...n) sunt diferite n cele doua regimuri, asa cum se observa n figura (liniile de potential constant sunt perpendiculare pe vectorii cmp-electric). Enunt: n regim electrocinetic stationar liniile de curent (numite si liniile cmpului vectorial al densitatii de curent) se conserva n cazul unui tub de curent, adica liniile care intra n tub sunt egale cu cele care ies din tub. Sub alta forma teorema se enunta astfel: intensitatea curentului electric care trece printr-o suprafata nchisa ( ) este nula, respectiv curentul care iese din suprafata este Teorema continuitatii liniilor de curent electric

egal cu cel care intra; liniile de curent nu au nceput si nici sfrsit, ele circulnd numai pe contururi nchise (fig. 2.2.7). Se poate scrie: , sau : . Aici suprafata (2.2.21) (2.2.20)

s-a luat strns n jurul segmentului de conductor analizat.

Fig.2.2.7. Continuitatea liniilor de curent electric de conductie Teorema este o consecinta a legii conservarii sarcinii electrice, cu specificarea faptului ca n regim stationar:

. Demonstratie: Se observa din figura ca : , unde : . Cum (datorita sensului normalei la suprafata ), iar

si , ( si fiind perpendiculari), rezulta ca: , respectriv .

2.2.3. Teoreme specifice regimului stationar (si cvasistationar ) al cmpului magnetic Enunt: Tensiunea magnetomotoare n lungul oricarui contur nchis stationar este egala cu solenatia suprafata , care se sprijina pe curba : , unde: . (2.2.23) (2.2.22) , , n regim Teorema lui Ampere

a curentului total de conductie prin orice

Teorema este o consecinta a legii circuitului magnetic pentru regimul stationar, regim n care curentul de deplasare n dielectric este nul ( ), si serveste la calculul circuitelor magnetice ale aparatelor electrice care functioneaza n acest regim( relee, electromagneti, masini electrice de c.c.).