Sunteți pe pagina 1din 2

Imperiul Roman, o mare putere economica Cel mai mare imperiu al Antichitatii, exemplu tipic de hegemon.

De la mica cetate Roma, fondata pe malurile Tibrului, potrivit traditiei, de Romulus (unul dintre cei doi fii gemeni ai vestalei Rhea Silvia), n anul 753 .Hr., la cel mai vast si compact imperiu al Antichitatii (circa 3,3 milioane km2, 50-70 milioane de locuitori, respectiv o cincime din populatia de atunci a planetei), drumul n-a fost deloc lin, formatiunea statala trecnd prin mai multe faze: republica sclavagista, regalitate (cu un rex/rege, ales de adunarea poporului), republica, principat, dominat. A constituit una dintre cele mai unitare si durabile macroformatiuni statale din istoria omenirii, singurul stat care a reusit sa nglobeze ntre hotarele sale toate regiunile limitrofe Marii Mediterane, pe care a transformat-o ntr-o Mare Internum (Marea Interioara). A atins apogeul expansiunii teritoriale si al puterii militare n vremea dinastiei Antoninilor (96 192 d.Hr.). ntre momentele importante ale expansiunii romane se nscriu: cucerirea ntregii Peninsule Italice si declansarea luptei pentru suprematie n bazinul Marii Mediterane, lovindu-se de un contracandidat puternic, Cartagina, cu care poarta cele trei razboaie numite punice, n final nu numai nvingnd-o, ci si distrugnd-o (146 d.Hr.); obtinerea suprematiei n bazinul apusean al Mediteranei, prin desavrsirea cuceririi Peninsului Iberice (sec. 2 .Hr.) si a Nordului Africii; ndreptarea atentiei catre bazinul Oriental al Mediteranei, cucerind mai nti puternicul stat macedonean, tot n urma a trei razboaie, ca si n cazul punilor, pe care l transforma n provincie romana (148 .Hr.), apoi Grecia; ofensiva pe continentul asiatic: cucerirea regatului Pergam si transformarea n provincie romana (129 .Hr.), a Bitiniei (75 .Hr.), a Pontului, Siriei si Ciliciei (64 63 .Hr); Armenia, Capadocia si Iudeea devin state clientelare; extinderea cuceririlor n vestul Europei, prin nglobarea n imperiu a Galiei (58 52 .Hr), de fapt a Galiei Transalpina, de dincolo de Alpi, respectiv teritoriile locuite de celti; desavrsirea hegemoniei romane n bazinul oriental mediteranean prin cucerirea Egiptului (30 .Hr.); ultima cucerire importanta, n urma a doua razboaie grele (101 102 si 105 106 d.Hr.), a fost Dacia, transformata n cea mai mare parte n provincie romana. Cum a reusit Imperiul Roman sa atinga si sa mentina multa vreme o asemenea ntindere teritoriala? Foarte succint, dar elocvent: Roma avea o organizare statala centralizata si o economie unica si autonoma. Puterea sa imperiala era exercitata cu grija si hotarre printr-un complex sistem de organizare politica si economica. Un sistem, proiectat strategic, de drumuri si rute navale, pornind din Capitala, permitea rapida redislocare si concentrare a legiunilor romane stationate n diversele state vasale si provincii tributare n eventualitatea unei amenintari serioase mpotriva securitatii imperiului. In secolele II-I I.C., ca urma a transformarii Romei intr-un mare stat maritim, s-au dezvoltat comertul, capitalul financiar si camataresc si a crescut rolul cavalerilor in viata politica si sociala a statului. Spre sfarsitul secolului I I.C. Roma devenise unul dintre cele mai mari si mai puternice state ale lumii antice. Cresterea imensa a numarului de sclavi in urma razboaielor de cucerire si introducerea pe scara larga a muncii acestora in productie au marcat generalizarea modului de productie sclavagist la Roma. Consecintele principale ale acestui fapt, eliminarea treptata a producatorilor liberi, concentrarea pamantului si

formarea latifundiilor, precum si ascutirea contradictiilor sociale au provocat o larga miscare sociala pentru infaptuirea unei reforme agrare, condusa de fratii Caius si Tiberius Gracchus. In timpul principatului s-a intarit proprietatea funciara mijlocie si s-au dezvoltat viata oraseneasca, mestesugurile si comertul. In secolul I I.C. si I D.C. si mai ales in perioada lui August (numita si epoca de aur a artei si literaturii romane), cultura romana a atins apogeul. Cele mai remarcabile personalitati ale epocii au fost oratorul Cicero, poetii Virgiliu, Horatiu, Ovidiu, istoricii Salustiu, Cezar, Trogus, Pompeius, Titus Livius, Tacit, Suetoniu, naturalistul Pliniu cel Batran. O caracteristica importanta a perioadei I-II D.C. a fost intarirea procesului de romanizare a provinciilor unde locul vechilor randuieli a fost luat de cultura si civilizatia superioara a Romei si cresterea rolului provincialilor in viata imperiului. Traian (98-117), primul provincial devenit imparat, i-a infrant pe daci in doua campanii sangeroase (101102 si 105-106), transformand cea mai mare parte a Daciei in provincie romana. Cetatea Romei a fost centrul puterii de la fondarea Republicii (509 .Hr.) i instaurarea Imperiului (27 .Hr.). Imperiul Roman cuprindea cea mai mare parte a Europei de V., Africa de N. i Orientul Apropiat, adic pn la fluviile Tigru i Eufrat. Toate aceste teritorii erau organizate n provincii. Se exercit o intens activitate comercial de la Oceanul Atlantic pn la fluviile Tigru (1900 km.) i Eufrat (2700 km.). Comerul va lua o mare amploare n Imperiu Roman favorizat de o serie de factori mai importani: artere de comunicaie, legi, limb i moned comun, la care se adaug o guvernare centralizat puternic. Imperiul Roman se laud cu zeci de mii de km. de osele. Cele principale erau pavate cu iatr, pe o lime de 6-8 m i erau aezate pe fundaie de beton (var + ap + roc ulcanic) turnat pe o ptur de piatr spart. Pe ct posibil aveau un curs liniar. La fiecare 1000 de pai (1, 48 km.) au fost plasate borne kilometrice (invenia hitiilor) care indicau distana pn la cel mai apropiat ora. De la E. la V. drumurile romane se ntindeau pe o lungime de aproximativ 8000 de km., din Scoia pn n Palestina. Aceste drumuri permiteau unui curier clare, s strbat aproximativ 150 km. pe zi. Nu exista o legislaie comercial, ci mai multe prescripii legale referitoare la viaa economic. Legile Julia cu privire la aprovizionarea Romei interziceau unirea negustorilor pentru mrirea preurilor sau pentru formarea monopolurilor. De asemenea erau exclui de la comer magistraii i nalii funcionari din provinciile pe care le administrau, nici mcar sub numele unor interpui. (V. Mircea op. c.). Nu putem s nu amintim i de Legile celor 12 Table. n aceste Legi sunt stabilite explicit drepturile creditorului asupra datornicului insolvabil, care duc la nrobirea lui, iar prntr-o lege din anul 326 .Hr. Lex Poetelia-Papiria este desfiinat robia de datorii i se interzice ca datornicul s mai garanteze mprumutul cu propria sa persoan. Se dezvolt capitalul comercial (capitalul pentru comerul cu mrfuri) i capitalul cmtresc (c. pentru comerul cu bani). Capitalul comercial a avut un rol important n dezvoltarea produciei de mrfuri i a schimbului, n acumularea de fonduri bneti, precum i n formarea veniturilor statului prin impozite pltite de negustori. Capitalul cmtresc este predecesorul istoric al capitalului de mprumut.