Fenomenul reprezentarilor sociale

Gandirea inteleasa drept ambient A gandi inseamna a muta realitatea in dorintele noastre, depersonalizandu-le. Cum cele doua atitudini sunt simetrice, ele nu pot avea aceeasi cauza, una care ne este, de mult , familiara: frica instinctive a omului de puteri pe care nu si le poate subsume si efortul dea compensa aceasta impotent prin imaginatie. Postulate: a) In primul rand, observatia comuna potrivit careia nu suntem constienti de cateva dintre cele mai evidente lucruri, ca nu reusim sa vedem ceea ce se afla chiar inaintea ochilor nostril. E ca si cum vazul sau perceptia ne-ar fi cetoase, astfel incat o clasa de personae data, fie din cauza varstei, fie din cauza rasei, devine invizibila, in timp ce, in realitate , ne privesc drept in fata . Iata cum descie un om de culoare: Sunt invizibil. Nu, nu sunt nici dintre spiridusii care l-au obsedat pe Edgar Poe si nici vreuna dintre ectoplasmele voastre gen Hollywood Cand oamenii se apropie , ei vad fie numai ceea ce ma inconjoara, fie se vad pe ei insisi, fie proiectiile imaginatiei lor, intr-adevar, orice, mai putin pe mine.( Ellison) Aceasta invizibilitate nu se datoreaza lipsei de informative adresata retinei, ci unei fragmentary pre- stabilite a realitatii, unei clasificari a lucrurilor si a oamenilor care o compun, care ii face pe unii vizibili, iar pe toti ceilalti invizibili. b) In al doilea rand, observam adeseori ca unele fapte pe care le-am luat drept certe, esentiale intelegerii si comportamentului nostrum, se dovedesc dintr-o data a fi simple iluzii. Din vremea lui Copernic, purtam in minte imaginea unui system planetar in care soarele ramane stationar, in vreme ce pamantul se invarteste in jurul sau. Distingem astfel aparenta de realitatea lucrurilor, dar le distingem exact pentru ca ne putem misca de la aparenta la realitate prin mijloacele unor notiuni sau imagini. c) In al treilea rand, reactiile noastre fata de evenimente, raspunsurile noastre la stimuli sunt legate de o definitie data, comuna tuturor membrilor comunitatii de care apartinem. Bower pretinde ca: In mod obisnuit, ne folosim sistemul perceptual pentru a interpreta reprezentarile lumilor pe care le putem vedea. In lumea facuta de om, in care traim, perceperea reprezentarilor este la fel de importanta ca si obiectele reale. Inteleg prin reprezentare o multime de stimuli datorati omului care au rolul de a substitui o imagine sau un sunet care ar putea aparea in mod natural. Unele reprezentari sunt intelese drept inlocuitori de stimuli, care produc o experienta similara cu ceea pe care ar fi produs-o lumea naturala.

Psihologia campului social Serge Moscovici

Barlett, in studiile sale asupra perceptiei, concluzioneaza: Atunci cand o forma de reprezentare comuna si dj conventional se afla in uz inainte de introducerea semnului, exista o tendinta puternica a trasaturilor deosebite de a disparea, intregul semn fiind asimilat formei mai familiar. O astfel de << lume intermitenta>> coboara, practic intotdeauna, intr-o forma comuna de zig- zag, obisnuita, iar contururile isi pierd unghiurile, devenind mai mult asemanatoare reprezentarilor conventionale. Marcel Duchamp care, din 1912, si-a restrains productia artistic la a semna obiecte gata facute si care, prin chiar acest gest, a promovat obiecte produse la scara industrial, acordandu-le statutul de obiecte de arta. Un exemplu nu mai putin semnificativ este cel al criminalilor de razboi, responsabili de atrocitati care nu vor fi usor uitate. Evans- Pritchard scria: In aceasta panza de paianjen a gandirii, fiecare fir depinde de celalalt, iar un Zande nu poate scapa de ochiurile sale pentru ca acestea alcatuiesc singura lume pe care o cunoaste. Tesetura este numai o structura externa in care este inchis. E insasi textura gandirii sale, iar el nu poate, evident, crede ca gandirea sa este gresita. Am demonstrat destul de clar cum, atribuind un semn convetional realitatii, pe de o parte, si prescriind, prin traditii si structure exterm de vechi, pe de alta parte, ceea ce percem si imaginam, aceste creature ale gandirii care sunt reprezentarile sociale, sfarsesc prin a construe un ambient. Faptul cel mai important despre interactiunile umane, scria Asch, e ca sunt intamplari, ca sunt reprezentate psihologic in fiecare dintre participant. Oricand si oriunde, atunci cand intalnim persoane sau lucruri si ne obisnuim cu ele, sunt implicate astfel de reprezentari. Importanta este natura schimbarii, prin care reprezentarile sociale devin capabile de a influenta comportamentul individului integrat in colectivitate. In evolutia generala a societatii, aceste profesiuni( pedagogi, ideologi) sunt destinate multiplicarii, actiunea lor devenind mai sistematica si mai explicita. Partial din acest motiv si din perspective a tot ceea ce cuprinde, era aceasta va fi cunoscuta drept reprezentarii, in toate sensurile termenului. Oricum odata create, ele isi au propria viata, circula, fuzioneaza, se atrag si se resping, dau nastere unor noi reprezentari, in vreme cele vechi sunt scoase din uz, mor.

Psihologia campului social Serge Moscovici

Ce este o societate ganditoare? Gandim prin gurile noastre.

Tristan Tzara

Traim intr-o lume comportamentista, practicam o stiinta comportamentista si folosim metafore comportamentiste. Niciodata nu se respinge si nici nu se apara o cultura. Frege scria: Influenta unei persoane asupra alteia se datoreaza in cea mai mare parte gandului. Se comunica un gand Cand studiem reprezentarile sociale studiem, de fapt, omul, in masura in care se intreaba si cauta raspunsurile sau gandeste, si nu in masura in care prelucreaza informatii sau, pur si simplu, se comporta. Mai prcis, in masura in care scopul sau nu este de a se comporta, ci de a intelege. Ce este o societate ganditoare? Studiem circumstantele in care grupurile comunica, iau decizii si realizarile si credintele lor, adica ideologiile, stiintele si reprezentarile lor sociale pentru a avea raspunsul. Studii recente asupra unor copii de varsta frageda au aratat ca originile si dezvoltarea semnificatiei si a gandului depend de interferenta sociala, ca si cum copilul ar veni in lume gata echipat pentru relatii cu ceilalti. De multe ori se neaga ca sociatatea nu gandeste.Cu alte cuvinte daca nu gandesc nu produc nimic original, dimpotriva, ca produc si, in schimb, sunt reprodusi. Familiarul si nefamiliarul De ce crem reprezentari? Am putea raspunde recurgand la trei ipoteze traditionale: ipoteza dezirabilitatii, manifesta atunci cand un ndivid sau un grup incearca sa creeze imagini, sa compuna propozitii care ori ii vor exprima, ori ii vor ascunde intentiile, aceste imagini si propozitii fiind distorsiuni subiective ale unei realitati obiective; ipoteza dezechilibrului, acoperind ideologiile, toate conceptele lumii, mijloace de a rezolva tensiuni psihice sau emotionale din cauza unui esec sau a unei lipse de integrare sociala. Astfel, ele sunt compensatii imaginare cu scopul de a restabili un grad de stabilitate interioara; si ipoteza controlului, potrivit careia grupurile creeaza reprezentarile in asa fel incat sa filtreze informatia derivate din mediul inconjurator, controland, astfel, comportamentul individual.

Psihologia campului social Serge Moscovici

Cauzalitati de dreapta si cauzalitati de stanga Farr a evidentiat pe buna dreptate ca exista o relatie intre felul in care ne infatisam un lucru si maniera in care il prezentam celorlalti. Sa acceptam, prin urmare, aceasta relatie, observand in acelasi timp ca problema cauzalitatii a fost dintotdeauna crucial pentru cei preocupati de reprezentarile sociale, precum Fauconnet, Piget. Cauzalitati sociale Pentru a rezuma, o teorie a cauzalitatii sociale este o teorie a atribuirii si a interferentelor pe care le fac indivizii si, de asemenea, a tranzitiei de la una la alta. Evident, o astfel de tranzitie este inseparabila de o teorie stiitifica ce se ocupa de acest fenomen. Oricum, psihologii sunt obisnuiti sa studieze fie atribuirile, fie interferentele, ignorand tranzitia dintre ele. Ei repartizeaza astfel cause in ambientsau unui individ, fiecare din acestia vazuti independent, lucru la fel de ridicol ca studierea relatiei dintre un effect si o cauza sa fara a formula mai intai o teorie sau fara a define o paradigm care sa explice aceasta relatie. Concluzii Restrangandu-se la un individ si la un cadru de referinta introductive, teoria atribuirii s-a dovedit mai putin productive decat ar fi putut fi altfel. Aceasta stare de lucruri ar putea fi remediata prin: trecerea de la sfera individuala la cea colectiva; abandonarea ideii de om statistician si ca relatie mecanica intre om si lume; reinstalarea reprezentarilor sociale ca mediatori necesari. O trecere in revista a cercetarilor intreprinse pana acum Corpul de cercetari pe care se bazeaza aceste teorii si din care au evoluat este cumva restrains. Oricare ar fi obiectul specific al acestor cercetari, ele au impartit intotdeauna patru principia metodologice. a) b) c) d) A obtine material din monster de conversatie schimbate normal intr-o societate. A considera reprezentarile sociale drept mijloace de re-creare a realitatii. Caracterul reprezentarilor sociale este relevant in special in timpuri de criza si de revolta Faptul ca persoanele care elaboreaza astfel de reprezentari sunt vazute drept ceva apropiat savantilor amatory si grupurilor pe care le formeaza ca echivalente modern ale acelor societati de invatati amatory care existau cam acum un secol

Psihologia campului social Serge Moscovici

O scurta trecere in revista a catorva dintre cele mai importante studii de teren Astfel de teorii tacite, globale, ca si multe altele, specific, incluzand teoriile despre indivizi specifici sau despre clase de indivizi, guverneaza intelegerea si comportamentele noastre, explicatia noastra cauzala pentru comportamentul trecut si previziunile noastre asupra comportamentelor viitoare. ( Nisbett si Ross) In cele din urma, un studio original al lui Rene Kaes asupra terapiei in grup arata , pe de o parte, cum astfel de grupuri produc anumite tipuri de reprezentari preocupate de ceea ce constituie un grup, de modul in care functioneaza si, pe de alta, de felul in care astfel de reprezentari reflecat evolutia grupului. Colaborarea Denisei Jodelet cu Stanley Milgram asupra imaginii sociale a Parisului demonstreaza ca spatial urban este materialul brut al vietii cotidiene este determinat de reprezentari si nu este nici pe departe atat de faptic pe cat suntem tentati sa credem.

Psihologia campului social Serge Moscovici