Sunteți pe pagina 1din 23

9.321 9.4 9.40 9.41 9.42 9.420 9.421 9.422 9.423 9.424 9.43 9.430 9.431 9.

44

Aerotriangulatii Fotogrammetria planigrafica Generality! Redresarea optico-grafica cu ajutorul camerei clare Fotoredresarea Principii Bazele optico-mecanice ale fotoredresarii Fotoredresatoare cu fascicule modificate Fotoredresarea Precizia fotoredresarii Fotoplanul Intocmirea fotoplanului Precizia planurilor fotografice Redresarea diierentiata. Ortofotoplanul . '.

:.. .

427 429 429 430 431 431 432 434 437 437 439 439 440 440 441 441 441 441 442 443 443 443 449 456 458 459 460

1. CTJNOSTINTE DE BAZA

1.0. !STOTIimi GENEBALE


1.00. OBIECTUL SI IMPORTANTA TOPOGRAFIEI

9.5 Stereofotogrammetria 9.50 Generalita^i 9.51 Restitutia analogies 9.511 Preliminarii 9.512 Marca stereoscopica 9.52 Orientarea stereogramelor 9.520 Oriertarea interioara 9.521 Orientarea exterioata 9.53 Sterecrestitutoare 9.54 Stereorestitutia 9.55 Ridicari combinate 9.6 Fotointerpretare. Teledeteejie . Bibliosrafie

. . . . . ; . . . . . . . . . . . . . . . . ,

Cunoasterea teritoriilor ca pozitie, marime, forma si continut a constituit din toate timpurile o cerinta a organizarii activitatii economice precnm si pentru probleme militare. Astfel, cautindu-se modalitatile reprezentarii lor, deopotriva expresive dar si precise in raport cii nevoile practiciir s-a ajuns la reprezentari grafice, conventionale, pe snprafete plane, prin redueerea tnturor distantelor (socotite orizontale) in aceeasi proportie. Aceste reprezentari topografice (topos = loc), deiiumite sugestiv planuri i Ji&rfi, ofera atit imaginea de ansamblu a teritoriilor cit si elementele lor caracteristice de continnt. Elementele care fac obiectul ridicarilor, numite si detalii topografice, pot fi naturale (ape, dealuri, paduri) sau artificiale (case, drumuri, canale). Intocmirea unui plan presupune un ansamblu de lucrari denumite, in general, xidicari topografice sau ridicdri in plan care implica atit masuratori specif ice pe ferencrri lucrarT^elbiroU (calcule si raportari). Hartile, care ofera imaginea de ansamblu pe suprafete mari si planurile, care sint reprezentari de amanuntime, stau la baza intocmirii proiectelor de organizare a teritoriilor, a sistematizarilor si a constructiilor de orice gen. Eealizarea proiectelor presupune de obicei trasari pe teren. Trasarea este tot o operatie topografica dar ordinea desfasurarii lucrarilor este inversa celor de la ridicare : lucrari de birou, pentru calculul elementelor de aplicat (dupa ridicarile deja efectuate) si apoi masuratori in teren. Obiectul topografiei il constituie, asadar, atit ridicarea in plan, denumita si operatia topografica directa, cit si trasarea, respectiv operatia topografica inversa. Eidicarile, ca si trasarile, se executa intotdeauna in conformitate cu principiile si metodele topografiei generale. Observam totodata ca in raport en aplicatiile, care s-au diversificat si adincit, s-au dezvoltat si diferentiat ramuri ale topografiei ca topografia miniera, topografia in constructii, topografia in imbunatatirile funciare etc., cunoseute si sub denumirea de topografii ingineresti respectiv topografii aplicate. O latura importanta a acestor topografii o constituie participarea topografica la realizarea lucrarilor, a constructiilor si urmarirea stabilitatii lor. Totodata s-a individualizat si topografia forestiera. In economia forestiera ridicarile si trasarile sint implicate direct in activitatile economice, administrative i juridice asigurind evidenta fondului forestier in situl geografic i baza cartografica necesara intocmirii amenajamentelor, a lucrarilor de amelioratii precum si a proiectarii, trasarii si urmaririi comportamentului lucrarilor de corectare a torentilor, a instalatiilor de transport, a constructiilor din sector etc.
15

ra 'HI

14

Tabelul 1.2 Unitati de masura vechi si anglo-saxone pentru lungimi si snpraietc


Unitati de lungime Unitatea Submultipli I i Echivalentul Jri m Unitatea Unitati de suprafata Submultipli Echivalentul in. m2 Folosit in

Fig. 1.23. Profil transversal (in punctul 6 fig. 1.22.).

I. UNITATI VECHI ROMANETI

ridica perpendiculare pe care se reprezinta pozitia in inaltime a punctelor, la o scara de 5 50 ori mai mare decit a lungirnilor. Profilul in lung contine, dupa necesitate, mai multe linii en elemente caracteristice (distante, distante cumulate, cote, pante etc.). Profilul transversal se intocmeste pe o directie perpendiculara a profilului in lung dupa acelasi principiu aratat mai sus (fig. 1.23). Scara lungimilor se ia egala cu a inaltimilor. Daca peste linia terenului, in functie de cota de lucni , se plaseaza profilul tip al instalatiei de transport, se deduc suprafetele de umplutura si de sapatnra. Trasarea unei linii de panta data se impune la proiectarea unor instalatii de transport pentru a stabili traseul^cel mai scurt care sa nu depaseasca o declivitate (p %) impusa (fig. 1.24). In functie de aceasta si de echiclistanta liniilor de nivel (E) cunoscuta, se calculeaza distanta orizontala din teren minima : p% = tg<p 100 = (elD) 100 D = (E/p) 100 (1.9) de unde Distanta se reduce la scara (dJD/N), se ia in distan^ier si se aplica pe plan as a incit virfurile lui sa se sprijine pe dona linii de nivel alaturate. Se obtine astfel o linie frinta de panta continua, deoarece la distante egale corespunde aceeasi diferenta de nivel.
1.14. UNITATI DE MASURA

1 stinjen 1 prajma 1 stinjen 1 prajina 1 stinjen

8 palme 3 stinjeni 8 palme 4 stinjeni 6 picioare

1,97 5,90 2,23 8,92 1,89

1 stinjen 2 1 prajina 1 prajina 1 falce 1 stinjen 1 jugar

3,87m 2 208,82m 2 179,02m 2 14321,95m 2 3,59m 2 5 754,64m 2

54 stinj. 36 stinj. 80 praj.

Tara romaneasca

Moldova

1 600 st

Transilv.

II. SISTEMUL ANGLO-SAXON

1 inch(tol) 1 foot (picior) 1 yard 1 fathom 1 mila terestra 1 mila marina 12 inches 3 feet s 3 yards
1 760 yrd.

0,0254 0,3048 0,9144 1,8288 1.609,34 1.852,2

1 square inch 1 square foot 1 square yard 1 acre 1 square mile

6,4 516cm 2 144 sq.in. 9,2903 dm2

Anglia Comowealt S.U.A

9 square 0,8361m 2 feet s

4 840 sq. yards.

4046,94m2

Lungimile se exprima in metri cu multiplii si submultiplii lui introdus in majoritatea tarilor si la iioi din 1864. Corespondeiita dintre sistemul metric cu unitatile mai veehi folosite la noi ca si cu unitatile de masura din S.U.A si Anglia, considerate de baza in literatura mondiala, este data in tabelul 1.2. Suprafetele se dau in unitati de masura derivate din cele folosite la Diasurarea lungimilor. Pentru sistemul metric :
1 ar - 100 m2, 1 ha = 100 ari =
Fig. 1.24. Trasarea pe plan a unei linii de panta data.

640 acre 2,5 899km 2 s


10 cabeltown s

iar cele rezultate din alte unitati de esprimare a lungimilor sint specif i c at in tabelul 1.2. Unglimrile se masoara in grade, minute si secunde sexagesimal sau eentezimale (tabelul 1.3). Yaloarea diviziunilor si raportul dintre cele doua isisteme de diviziune a cercului se poate stabili usor. Uneori se foloseste si radianul definit ca ungliiul la centru corespimzator unui arc egal cu raza cercului; inarimea lui se exprima ca raport dintre valoarea unghiulara si cea lineara a cercului de raza egala cu unitatea, adica : p = 360/27r respectiv
3 _ c. 541 27

10 000 m2 si 1 km2 = 100 ha,

ff P

(1.10)
33

32

Tabelul 1.3 Unitaji de masura peniru imghiuri


Valori pentru Sistem (notatii) Cere intreg Unghi drept Un grad Un mimit Valori compensatoare

360 Sexagesimal 14632'43"


21 600' 129 600"

90

1= 60'
1=3600"

1'= 60" 10^1S, 1 1 1 11

5400' 324000"
100g

l'=0 g 01852=1 S5CC,2 l"=O g ,Q00309=3 cc ,09 Fig. 1.26. Orientari (a) si azimute (b) directe si inverse.

400g Centezimal 146g 32 43ce 40 000 4 000 000CC Miimea naturala instrumental^ o/ /oo

ie = 100

1C = 100CC

lg=0 0 54'=54' ' 1 C =0OQ'32",4 = 32",4 ice=o00'00 "32=0", 32 l<i/00=3'22"5=6 25CC I" =17, 780/00 lg = 160/00

10 000 1 000 000CC

is==10000cc

2TC radiani 7T/2 radiani 6283 6 400/00

1 561
1 600/00

0_-400S. In acelai timp ea^este strins legata de sistemul cartezian de referinta al punctelor in plan : in sistemul de proiectie utilizat la noi axa Ov se coiisidera pe directia nordului (fig. 1.5, fig. 1.26, a, fig. 1.28). Pentru o directie AB^Q disting mai multe orientari in functie de directia nord considerata (fig. 1.25) : orientarea magnetic 6TO, masurata cu busola fata de nordul magnetic -2VTO, azimwtul A in raport cu nordul geografic Ng al'locului A si orientarea 6, fata de o paralela dusa prin A la axa Ox, respectiy la meridianul originii. Detalii privind declinatia magnetica (S) si convergent^ meridianelor (y) (fig. 1.25) adica :
= Om A
tj
y

In secunde, valoarea acestui factor, folosit la transformarea si omogenizarea relatiilor de calcul, rezulta : sau p" = 180-60-60"/3,14 = 206 265" CC p = 200 -100 -100/3,14 = 636620 La noi se foloses.te en precadere sistemul centesimal care este mai cornod in special pentru calcule.
1.15. ORIENTARI. AXE DE CGORDONATE

si

= A -0
>

(1.11)
I

sint date la 5.21 si 8.023. Cu aceste diferente de marimi variabile, dar ciinoscute pentru o anumita data si loc, se stabilesc usor corespondentele :
fj

A -8

si A = 6.

(1.12)

Pentru a putea fi utilizate, planurile respective directiile de pe el, trebnie sa fie orientate in raport cu o directie de referinta. Orientarea, definita anterior (1.02), se noteaza cu 6 si poate lua valori euprinse intreNm
No

In lucrarile topografice ce se desfa^oarape suprafete restrinse sefolosesc orientarile 6; in geodezie se ia m considerare convergenta meridiana si se utilizeaza azimutele A. Eaportul orientarilor si azimutelor .directe (fig.1.26, a) si inverse (fig. 126, &) este asadar diferit:
8 PO = Q op

200^

respectiv APO = AOP 200^+ y

(1.13)

y
Fig. 1.25. Axe de coordonate si orientari :
a pe sfera; 6 in plan.

Orientarile si liniile lor trigonometrice sint folosite la calculul pozitiei punctelor in plan. In locul cercului trigonometric se apeleaza la cercul topografic pus de acord cu modul de masurare a orientarilor : originea pe directia nord (axa Ox] si sensul de crestere direct (fig. 1.27). Desi aspectul -eercului topografic este schimbat, regulile trigonometrice de lucru sint identice, pentru unghiuri egale (0 = a) rezultind valori trigonometrice egale. Coordonatele absolute plane ale unui ^Dunct se calculeaza in functie de coordonateie relative (fig. 1.28) :
_Z = Xi + AX** si YB = Yi + AT 4B AX^B = DAB cos 0iB si ctg AY4B = DAB sin0^B
27

(1.14) (1.15)
35

34

90

loace variate (nomograme, tabele, masini, calclilatoare) a caror utilizare a fost si este diferentiata in functie de randament si po sibilitati. Ast'fel calculul cu logaritmi este greoi si practic abandon at astazi, nomogramele sint folosite doar pentru control si calcule expeditive, masinile de calculat manuale sau electrice si tabelele sint utilizate din ce in ce mai putin cedind locul calculatoarelor electronice.
1.20. TABELE 1.200. TABELE DE VALORI NATURALE

Fig. 1.27. Reprezentarea grafica a functiilor trigonometrice :


a cercul trigonometric ; 6 cercul topografic.

La rindnl lor, orientarile pot fi calculate din coordonate (fig. 1.28) :


sau otg 6^ =

YA) = AJT/AY

(1.16)

Semnul coordonatelor relative arata cadranul in care se gaseste orienfcarea (tabelul 1.4), iar valoarea ei se deduce cu ajutorul tab'elelor de Falori naturale ( 1.20) sau cu ajutorul calculatoiumi (1. 21) 1.2. MIJLOAOE DE CALCUL Lucrarile topografice, geodezice si fotogrammetrice reclama, in general, prelucrarea unui mare volum de date, de naturi diferite, simple sau complexe. Pentru rezolvarea efectiva a calculelor s-a apelat, in timp, la mijTabelul 1.4 Semiiul coordonatelor relative
X.
Coordonate relative

Astfel de auxiliare permit rezolvarea a dona probleme frecvente : determinarea valorii functiilor trigonometrice uzuale(sin, cos, tg, ctg) pentru un unghi dat si aflarea unghiului corespunzator uiiei linii trigonometrice de valoare cunoscuta. Cele mai folosite tabele de acest gen au fost intocmite la iioi de D. C i u r i l e a n u (1933). Cele reeditate in 1950 dan valorile lirdilor trigonometrice cu 6 zecimale, pentru unghiuri din 10 in 10 secunde. centezimale si din 3 in 3 secunde sexagesimale, cu diferente tabelare de 1 secunda pentru interpolare dire eta. In plus sint date produsele cos29 si sin 9 cos9 folosite in ridicarile tahimetrice. Tabelele mai vechi (I. G. IsT i c u 1 e s c u) dau valorile din minut in miniit si completate cu diferente tabelare din 10 in 10 secunde. Toate tabelele sint intocmite pentru unghiuri cuprinse in cadranul I (0 100 ff ). Pentru valori mai mari unghiurile sint reduse laprimul cadran, in conformitate cu regulile cunoscute din trigonometrie (fig. 1.29). In tabelul 1.5 sint specificate segmentele ce reprezinta grafic valorile liniilor trigonometrice dar si corespondentele lor din cadranul I, iar in tabelul 1.6 sint centralizate rezultatele. Utilizare a tabelelor de valori naturale este exrrnplificata in tabelul 1.7.
Tabelul 1. Reducerea la eadrami! I (iig. 1.29)
\ N. Cadran orient.

\^ e
N.

i
ex = a
6ll

Funclie trigondm.

N. N.

u = ioos + a

III
6m = 200g + y.

IV 6iv= 300s + a.

sin 0
Cadran

CMi = sin a
T CMn = cos a

CMS = CX' =
= COS CC

CMg = CMj =

CM4 = CM" =
= cos a

= sin a
_ CMg' = CM" =

cos 0
II

_., n

CM" CM'
sin a -AR = BK = = - ctg a _ BF = AN = = - tga

CM" = CM! =
= smoc
-AR = BK = = ctg a BV = AN = = - tg a

= cos a
AN = AN = tga BK = BK = = ctg a

tg e
Y

AN = tg a BK = ctg a

III

IV

ctg e

Fig. 1,28. Calculul coordonatelor.


36

37

, Tabelul 1. Utilizarea tabelelor de valori natnrale Tabelul 1.6 Centralizatorul redueerii ]a cadranul I
\ \ Cadran orient.
\
6

T'

I Valoarea liniei trigonometrice pentru un unghi dat

6j =

64= e 2 =ioog+a 6 =200g + a = 300S+


III
3

II

IV

Cadran

sin 23g 52C 83CC = + sin 23g 52C 83CC = + 0, 361225 cos 23g 52C 83CC = + cos 23g 52 83CC = + 0, 932479 tg
ctg

Linia \ trigononi. \

+<*

23g 52 83CC == + tg 23g 52 83CC = + 0, 387382 23g 52 83CC = + ctg 23g 52 83CC == + 2,581432

sin 6 cos 0 tg 8 ctg 6

+ sin a
+ cosa

+ cos a
sin a

sin a cos a

cos a

sin

178g 41C 12CC = + cos 78g 41 12CC = + 0,332654 17Sg 41C 12CC = - sin 78g 41 12CC= - 0,943049 178g 41C 12CC = _ ctg 78g 41C 12CC = - 0,352743
178g41c12cc = tg 78g 41C 12CC = - 2,834928 284g 85C 24CC = sin 84g 85 24CC = - 0,971826 284g 85 24CC .= - cos 84g 85C 24ec = 0,235699 284g 85 24CC = 4. tg 84g 85 24CC = + 4,123160 284g 85C 24CC = - ctg 84g 85C 24CC = +0,242532 312g 66 04CC = cos 12g 66C 04CC = -0,980291 312g 66 04CC = + sin 12g 66 04CC = + 0,197561 312g 66C 04ec = - ctg 12g 66C 04CC = - 4,961968 312g 66C 04CC = tg 12g 66 04CC = - 2,015329

+sin a

Cadran

II

cos tg

+ tg a
+ ctga

- ctg a + tg a tg a + ctg a

-ctg a
-tg a tg a

ctg
Fig. 1.29. Ccrcul tbpografic. Reducerea la pr.imul cadran.

Cadran

1.201. TABELE DE COORDONATE

III

sin cos tg ctg


sin

Belatiile topografice simple, respectiv furietiile de dona variabile, an fost calculate in tabele. Acestea cnprind calculele frecvente, de mare volum, cum ar f i : reducerea distantelor la orizont si calculul diferentel de nivel in functie de distaritele masurate direct sau indirect si ungliiui de inclihare si calculul coordonatelor relative functie de distanta redusa si siiiusulsau cosinusul orientarii. La noi, tabelele de coordonate au fost edi'tate de catre inginerii silvici topografi D. I. C i u r i l e a n u (1953) si Gh. A g a p i e (1958) si reprezinta o simplificare a calculelor cu masina si tabelele de valori natnrale. ' ,
1.21. CALCULATOARE ELECTRONICE

Cadran

IV

cos tg

ctg

II Valoarea im.^hinlui corespunzator unei linii trigonometrice date Ay _ + 174,22 "Ax ~ + 256^19
t ft 12

= + 0,680042 ; a = 38g 01 93C 012 = 38g 01.93

Calculatearele electronice, aparute dupa annl 1940, s-au perfectionat si s-au raspindit repede. Utilizarea lor in calculele topografice reprezinta 6 adevarata revolutie, care tinde sa se generalizeze si sa elimine mijloacele clasice. Primnl calculator cu relee electromagnet ice. (de fapt precursor! ai calculatearelor moderne) au inceput sa fie construite- incepind cu anul 1940 in 8.U.A. Din aceasta categoric se mentioneaza cu deosebire calculatoral M AB K. I., datat 1944. Intre anii 1942 45 in S.U.A a fost construit primul calculator electronic automat cu tuburi electronice denumit ETSTIAC. In Europa, prirnele calculatoare se datoresc lui ZUSE:(Germania 1942) si EDSAC - Cambridge. Facind referire la calculatearele electronice propriu-zise se pot distinge, patru generatii de calculatoare si anume : I (cu tuburi electronice), II (cu tranzistori), III (cu circuite microelectrice mai ales integrate) i IV (cu circuite integrate) cu sporirea atit a capacitatii memoriei la 107 biti, cit si a vitezei de lucru la 10s operatii pe secunda.
33

= = + 272'85 = _ 0,173225 ; a - 98g 08 05CC 023 = 189g 08C 05CC Ax 1575,12 Arc
Ax

ctg 3 4 = 0,, 0
Q45 =

545,12 = = + 0,549361 : a = 68g 01 92CC 034 = 268g Olc 92CC A y - 992,28


=

ctg

114 52 _ V _ = - 0,094348 ; oc = 5g 98 87CC 045 = 30'5g 98C 87CC

+1213,80

sin0 56 = 0,945459 sin 667 = - 0,262613 cos 678 = 0,032165 cos 6S9 = - 0,806142

Oj = 78g 87C 73CC a = 21g 12 27CC

0j_ = 78g 87 73CC 0, = 121g 12 27CC

aj = 16g 91 69ce 0X = 216g 91C 69e oc2 = 83g 08C 31CC 02 = 383- 08C 31CC aj = 97g 95 20CC 0! = 97g 95 20CC a2 = 2g 04 80CC 02 = 302g 04 80CC aj = 40g 31C 03CC 0X = 240 g 31 03CC a, = 59" 68C 97ce 09 = 159g 68 97CC

39

Primul calculator romanesc, din generatia Ia CIFA1, afost construit si pus in functiune la IFA Bucuresti, in 1957, A urmat apoi CIFA2,3,4 si 5 si CIFA 101 si 102, cele de la Timisoara MECIPT 1 si 2 si cele de la Cluj DACICC 1 si DACICC 200, ambele din generatia a doua. In prezent, la noi, calculatoarele mijlocii si mari (generatia IIIII) sint grupate in centre teritoriale de calcule electronice, care deservesc si serviciile de ridicari in plan. Tipurile de calculatoare electronice folosite in mod frecvent in calculele topografice sint de caracteristici variate. Calculatoarele de buzunar au dimensiurii reduse. Cele simple, cum ar fi Felix CE 835 fabricat la noi, permit efectuarea numai a operatiunilor aritmetice de baza. Cele cu functii trigonometrice (sin, cos, tg) dau valoarea acestora directa si inversa, eventual logaritmi, fuuctii exponentiale, radicali, ridicari la put ere, functii statist ice etc. Valorile naturale ale functiilor trigonometrice se dau direct pentru gradatie sexagesimals, si centezimala, eventual indirect prin transformare. Pentru aflarea ungliiului corespunzator unei linii trigonometrice date sint necesare cunostintele de reducere la primul cadran deoarece calculatorul afiseaza doar unghiul a ( 1.200 figura 1.29, tabelul 1.6). Din acsasta categoric pot fi amintite cele din seria Casio fx, Texas, Hewlett-Packard si eel romanesc Felix CE 825. In sfirsit, calculatoarele de buzunar cu program, construite pentru calcule simple, furnizeaza rezultatele pe baza datelor initiale ce se introduc si a programului corespunzator inregistrat pe benzi magnstice. Calculatoarele de birou, micro si minicalculatoarele, se prezinta de asemenea intr-o mare varietate de tipuri si modele fiind de caracteristici similare celor do buzunar, superioare sau mult superioare, unele facind tranzitia dintre calculatoarele de buzunar si cele mijlocii. Din categoria acestora face parte calculatorul romanesc Felix CE (30, 33,126), M 118, Independent 100, Olivetti (program 101) etc. Calculatoarele electronice mijlocii si mari, din generative II si III din dotatia unor institutii specializate, pot rezolva, pe baza de program, calcule topografice complexe : calculul si compensarea drumuirilor, transcalculari, compensari prin metode riguroase etc. Dintre acestea mentionam calculatoarele IBM'360 si Wang Schema de utilizers 2 200 ca si calculatoarele romanesti Felix 256, 512, 1024 etc. Se da
Raspuns dx Exemplu:
r

grafice asemanatoare ce permit citirea functiilbr de mai multe variabile, peiitu toate solutiile posibile. ' Fiecare calcul presupune intocmirea unei nomograme specifice; spre exernplu pentru calculul coordonatelor relative (relatiile 1.15) se poate folosi o nomograma ca cea din figura 1.30. La noi Ion C o f l e a a publicat un volum de nomograme topografice cu principalele relatii de calcul. Precizia lor depinde de scara de reprezentare si de modul de executie. I. C r o i t o r u a intocmit de asemenea nomograme pentru unele calcule folosite in lucrarile topo-geodezice (vezi figura 2.86). 1.3. EEOEI
1.30. MASURATORI SI EYALUAREA LOR 1.300. ELEMENTS INTRODUCTIVE. DEFINITII

Intrucit masurarea repetata a unei marimi nu da riguros acelasi rezultat, se corichide ca, orice masuratoare este afectata de erori. Erorile ca nepotriviri (mici) dintre masuratori, precum si dintre masuratori si marimile de referinta, se datoreaza : aparatelor de masurat (erori instrument ale), operatorului (erori personale) si ambiantei in care se fac masuratorile (erori de mediu) precum si variatiilor de stare ale acestor cauze. Un rol important are si metoda de lucru. Valoarea adevarata (reala, perfecta) X a marimilor nu este accesibila practicii, dar gradul de apropiere a marimilor obtinute din masuratori fata de aceasta valoare intereseaza in chip deosebit si efectiv, el poate fi exprimat. Eroarea valorii masurate ( M^ L^ a unei marimi fata de valoarea de referinta a acelei marimi (considerata ca justa) este diferenta in marime si semn dintre valoarea masurata si valoarea de referinta JT0, adica et = M, - XQ (1.17) In raport cu valoarea de referinta distingem mai ales erori reale :
e, Mt - X

(1.18) (1.19)

si erori aparente numite si reziduale :


vt = Mt M

1.22. NOMOGRAME '

Raspuns V,0 dy=58m A/ dx=92m.

20

60 80 100 20 40 60 80 WO

\90

dx=92m Fig. 1.30. Nomograma pentru

calculul coordonatelor

is ornograrnele si diagramele sint grafice de calcul folosite in lucrari expeditive si la controlul aproximativ al calculelor topografice. Diagraxnele sint reprezeiitari grafice a unor relatii intre doua sau trei variabile de forma y = f (x) sau z ', y}. Nomogramele sint

unde : M reprezinta media aritmetica simpla sau ponderata, respectiv

M =

\M] n

(1.20)

M =
Pi + P 2 +
+ Pn

[pM]

(1.21)

unde Pi reprezinta ponderile masuratorilor.


41

Corectia este egala si de semn contrar cu eroarea (c = e). De exemplu daca valoarea niasurata a unei distante este Lt = 56,75 in, iar valoarea de referinta a acelei distante (care poate fi o valoare determinata anterior cu mijloace mai precise sau valoarea medie) este 57,77 m rezulta e = 56 75 56,77 = - 0,02 m si c = (e) = 0,02 m. ' ' Ecartul A*_, reprezinta diferenta dintre doua valori oarecare Mi si M} ale unui .sir de valori obtinute din masurarea repetata a aceleiasi marimi. Ecartul maxim. A max reprezinta diferenta dintre valoarea cea mai mare si eea mai mica a unui sir de valori. Ecartul maxim nu trebuie sa depaseasca o valoare admisibila, prestabilita pentru masuratorile respective, denumita toleranta (T). Presupunind ca un unghi s-a masurat de mai multe ori, s-au obtinut valorile : ^ = 87g2245 ; oc2 = 87g2250 ; 0:3 = 87g2452 ; oc4 = 87g2236 ; a5 = 87S2270; a6 = 87S2250. SB observa ca cea de-a. treia masuratoare difera mult de celelalte astfel ca va fi eliminata. Celelalte valori sint oarecum grupate, Totusi, numai toleranta poate decide daca a 5-a masuratoare poate fi considerata ca buna si deci sa participe la facerea mediei sau nu. O toleranta de 22cc ar elimina si aceasta valoare pe cind una de 40CC ar accepta-o. Studiul erorilor are ca obiect cunoasterea cauzelor si marimii erorilor, a legilor dupa care se propaga erorile,, caracterizarea 'masuratorilor si a aparaturii de masurat, stabilirea tolerantelor si prevenirea unor evenimente.
1.301. GLASIFICAREA ERORILOR

Erorile intimplatoare (accidentale, aleatoare) sint erorile inevitable care se produc intotdeauna insotind orice masuratoare, Erorile intimplatoare sint provocate de numeroase cauze avind fiecare un efect slab. Ele nu sint identificabile, nici ca marime nici ca sens de producere, totusi, privite in ansamblul lor, se supun unor legi, legilor probabilitatii (1.315). Acestea ne arata, intre altele, ca erorile intimplatoare nu pot fi anulate insa avind in vedere legile probabilitatii si actionind in spiritul lor, efectul lor poate fi micsorat.
1.302. MASURATORI DIRECTE, INDIRECTE^SU CONDITIONATE

Masuratorile sint :, directe, cind marimile se mascara de-a dreptul (distante, unghiuri) ; indirecte, cind marimile de determinat se obtin pe cale de calcul functie de alte marimi (o suprafata functie de marimile liniare si eventual un'ghiulare ce o caracterizeaza) si conditionate, cind marimile masurate 'trebuie sa indeplineasca anumite conditii precise (suma unghiurilor intr-un triunghi). .
1.31. EROH1LE INTIMPLATOARE IN MASURATORILE DIRECTE DE PONDERI EGALE

1.310. ERORI APARENTE

Privite din punctul de vedere al marimii, erorile pot fi mici (tolerabile) e <T si mari (intolerabile) e > T. Erorile mici, propriu-zise, sint nepotriviri mici, inevitabile, profund legate de activitatea de masurare. Erorile mari, numite si greseli, sint nepotriviri grosolane fiind prin urmare, intolerabile. Dupa modul cum se propaga, cum actioneaza, ca urmare a cauzelor care le produc, se disting erori sistematice si erori accidentale. Erorile sistematice sint provocate de cauze eonstante si au in fiecare caz o marime determinata, Constanta sau variabila dupa o lege anuinita. Erorile sistematice de marime constanta se insumeaza, in cazul masurarii distantelor, cu fiecars distanta. Astfel, daca eroarea sistematica ce caracterizeaza marimea unei lungimi (unitare) este esuj eroarea sistematica ce va caracteriza lungimea totala va f i : e,n = e*t "> (1.22)

Ca diferente intre marimile masurate M.t si valoarea. medie M (relatiile 1.19), erorile aparente au o deosebita importanta in calculul erorilor si caracterizarea rezultatului obtinut din. m.asuratori. O proprietate importanta a acestor erori este aceea ca suma lor algebricd este nuld, adica []= 0. Intr-adevar, daca se pleaca de larelatia 1.19 dezvoltata :
Ml - 'M = ^ ; M2- M = vz; ... Mn- M = vn (1.23) (1.24)

se insumeaza si se tine seama de relatia mediei 1.20 rezulta :


MI + M 2 '-f-

+ Mn-nL = '[]'= 0

Proprietatea este importanta in probleme de control (tabelul ^.8). O alta proprietate a erorilor aparente este aceea ca suma patratelor lor trece printr-mi minim. Plecind de la relatiile (1.22), care se ridica la patrat si se insumeaza, rezulta;: Inlocuind (M1 M)z + (Mz M)2 + . .. (Mn M)2 =;\[vv]. si punind conditia de minim, adica derivind functie de M si egalind cu zero :
j_ - M)

M) + ... 2(Mn M) = 0 sau

unde : n este numarul ce arata de cite ori se ciiprinde distanta unitara d in distanta totala D. Erorile sistematice de marime variabila (dupa legi determinate, identificabile) pot fi progresive, periodice sau complexe, dupa caz. In general, erorile sistematice, de orice natura ar fi ele, sint intotdeauna identificabile si efectul lor anulabil (uneori pe cale de calcul cind se aduc corectii iar alteori prin metoda de lucru). '
42

M =-(M1 + M2 -r ... + Mn)ln adica tocmai relatia 1.20. Asadar, valoarea M este cea mai probabila valoare a sirului de masuratori si oricare alta valoare s-ar lua in locul ei, vor rezulta erori mai mari daca s-ar face diferenta dintre masuratorile individuale si ace a valoare.
1.311. PRECIZIE

Prin precizie se intelege gradul de grupare (strinsa) a rezultatelor unor masuratori. Practic, gradul de grupare este dat de erorile aparente: cu
43

cit sint mai mici cu atit sint mai grupate si deci cu atit mai mare este precizia masuratorilor. Precizia poate fi socotita in general, dar si drept caracteristica metro logica a unui instrument de masurare. Un instrument este cu atit mai precis cu cit rezultatele masuratorilor efectuate cu el sint mai strinse, respectiv cu cit erorile sint mai mici.
1.312. EPxOAREA MEDIE PATRATICA A UNEI SINGURE MASURATORI

1.313. EROAREA MEDIE A MEDIE1

Daca asupra unei marimi se efectueaza mai multe masuratori si se ooiin manmiie individuale obtin marimile muiviuuaio MJ.^ M2. . . Mn, functie de, care se calculeaza valoarea medie M (rel. 1.20), se cere gradul de apropiere a rezultatului M de valoarea adevarata J:. Scriind dezvoltate relatiile erorilor reale (1.18) se obtine :
M1~ X= e i ; J f a - Z = s a ; . . . M w - Z = sw (1.26)

Brorile aparente pot caracteriza masuratorile insa nu sub forma sumei sail a mediilor lor algebrice care sint nule (relatia 1.23), ci sub aceea a unei medii aritmetice dar cu deosebire a uuei medij patratice , care evidentiaza mai bine erorile mari. liitrucit sub aceasta forma relatia nu are aplicabilitate inclusiv in cazul unei singure masuratori cind [vv]=Q si n = i? deci cind eroarea ar fi zero, lucru imposibil, relatia se exprima sub forma 1.25 si se noteaza cu e^ moj numita eroare medie patratica a unei singure masuratori respectiv cr, eroare standard :
ea =
n1
0

Adunind pe coloane si impartind la n rezulta :


\n

-v-

n = L X = em = m

(1.27)

Pentru indepartarea numerelor alternante ale erorilor se ridica lapatrat si se neglijeaza sumele dublelor produse care, pe linga faptul ca sint mici, au semne firesc alternante astfel ca in general se echiribreaza. Eezulta :
m2 =

(1.25)

4 + s22 + . . . + el

_[^]_

2g

In cazul unei singure masuratori rezulta m0 = rb 1/0/0 adica nedeterminare. Eroarea, in general, caracterizeaza precizia unei masuratori si implicit precizia aparatului. In exemplul dat la tabelul 1.8 a rezultat o eroare m0 = da Ij43 cm.
Tabelul 1.8 T Araax
Nr ni3.sura.tor i i
Mt m

Espresia nu are valoare practica din cauza ca erorile reale nu se cunosc. De aeeea se pleaca de la erorile aparente, relatiile 1.23 si relatiile 1.26, care au comun marimile individuale Mt ce se vor elimina si tinind seama de relatia 1.17 se obtine :
m + Vi = j; m + vz = 2 ; . . . ; m + vn = zn (1.29)

Erori aparente, medii, relative = 0,05 m Daca T = 0,06 m rezulta e


M
m 3
v

D2

cm

cm 5 6

Intrucit in relatia 1.28 necunoscutele sint [ss], se va cauta ca din relatia 1.29 sa se exprime aceleasi necunoscute, care apoi sa se mlocuiasca in relatia 1.28. Eidicind la patrat relatiile 1.29 si adunind pe coloane rezulta :
[ee] = n-m2 + [w]..+ 2m[v] (1.30)

i i
2

4 = 2-3

167,08 167,10 167,11 , 167,10 167,10 167,09 167,13 167,09 167,11 167,09 167,10

_2
0 1

4 0 1 0 0 9 1 1 1 0

e j r _ m o _8 _+ ]/n _ 1 m e 6 | IVVl
m0= y ~g- =

3
4 5 6 7 8 9 10

iris

Intrucit in conformitate cu relatia 1.24, [-0] = 0, relatia 1.30 devine : [ss] = n-m* + [w] (1.31) Eliminind erorile reale necunoscute [ss] din relatiile 1.28 si 1.31 se obtine : unde m =
n (n 1)

167,10

-1
3 ^ 1 -1 0
|D| - 0

0 0

= 1,43 cm
, mo em = m = -7=- _ ]fn 1,43 =

(1.32)

Vw

m = 0,447 cm

Prin urmare eroarea medie patratica a valorii medii este exprimata in functie de erorile aparente care sint cunoscute. Expresia poate lua o forma de mare semnificatie daca se are in vedere relatia 1.25 : (1.33) em = da -4 respectiv m = ^ sau m = -fa w 0 /f %
]fn ]fn

|p| = 18

Rezultatul :
167,10 0,00447

-L

0,00447

167,1

37382,55

; er % = 0,00267 m ; er %Q= 0,0267 m

ce stabileste legatura dintre imprecizia unei singure masuratori mQ (imprecizia aparatului), imprecizia valorii medii m (imprecizia rezultatului) i n (numarul de masuratori). Asadar, eroarea ce caracterizeaza rezultatul se micsoreaza cu radical in numarul masuratorilor. Legea, exprimata grafic in figura 1.31, arata din
45

44

sugestiv proportia redncerii erorii. Bezulta ca primele 24 repetari reduc sensibil eroarea si ca pe masura ce numarul de masuratori creste, efeetul se micsoreaza. Este totusi evident ca actionind asupra mi n se pot obtine precizii foarte mari> insa nu este economic. Pentru ca precizia necesara sa poata f i obtinuta dintr-o singura masuratoare (lucru deosebit de important pentru determinarea punctelor de detaliu) si dintr-un numar cit mai mic de masuratori, chiar daca se cere o precizie'ridicata, vor trebui utilizate aparate de precizie eorespunzatoare. In relatia 1.33 se poate evidentia oricare din cele 3 variabile m0f m si n, adica m0 = + rdfn si n = m%/m2. Astfel, se poate stabili precizia instrumentului ce trebuie folosit intr-un caz dat, sau numarul necesar de masuratori, pentru a se asigura o anumita precizie m cu- un anumit aparat de precizie m0. Facind referire la cele 10 masuratori consemnate in tabelul 1.8, privitoare la o distanta de 167 metri, se observa ca s-a calculat atit precizia instrumentului cit si precizia rezultatului. Prin urmare, daca nu se cunoaste precizia instrumentului ea poate fi calculate, facind citeva masuratori.
Aplicatii:

Daca se cere scoaterea unei bile de o culoare ce nu exista in urna, de exemplu rosie, evenimentul favorabil nu se mai produce.

P (f) = o/(a + &) = 0


Asadar, probabilitatea variaza in limitele 0 si 1.
0 <p

(1.37)

(1.38)

Probabilitatea compusa se defineste ca fiind produsul probabilitatilor simple, adica :


P=Pi'P* (1-39)

In cazul bilelor albe si negre, daca se dispune de doua urne, in care se gasesc bilele % -j- b si.respectiv az + &2, probabilitatea de a se scoate cite o bila alba din a doua urna, de f iecare bila alba din prima urna, este :
p =

a) Sa se determine precizia necesara a unui instrument de masurat unghiuri pentru ca din 4 masuratori sa se obtina o precizie de 10CC. Rezulta : m0 = lOlf 4 20CG ; b) De cite ori trebuie masurat un un-ghi cu un teodolit -- tahimetru a carui precizie este de 50^ pentru a se obtine o precizie de 20cc. Rezulta n = 502/202 = 6,3. 1.314. PROBABILITATE. FRECVENTA

(1.40)

Probabilitatea producerii (sau a neproducerii) unui eveniment intimplator se exprima prin raportul dintre numarul total de cazuri favorabile (sau nefavorabile) n si numarul total de cazuri egal posibile N, adica :
. ' p n]N ' (1.34)

Pentru exemplificare, sa presupunem ca mtr-o urna se gasesc a bile albe i b bile negre. Cazurile favorabile scoaterii unei bile albe a din totalul de bile (albe plus negre) (a -f &), vor fi date de raportul: pa = /( + &) (1.35) Daca se cere scoaterea unei bile albe sau negre, evenimentul se produce cu certitudine, deoarece: + &)= 1 (1-36)

Frecventa reprezinta numarul de cazuri favorabile, efective, produse intr-nn exercitiu practic, raportat la numarul total de cazuri. Astfel, daca un zar (cu 6 fete) s-a aruncat de 12 ori si o anumita fata a cazut doar o singura data inseamna ca frecventa a f ost del/12 desi probabilitatea este 1/6. Asadar, frecventa producerii unui eveniment favorabil dintr-un mic numar de cazuri poate fi distantata de probabilitate, insa pe masura ce numarul n de cazuri creste, in aceeasi masura frecventa trade spre probabilitate.
1.315. CURBA ERORILOR

Daca asupra unei marimi.se efectueaza un numar mare de masuratori, se face media lor si se calculeaza erorile aparente -y (cu relatia 1.23), se poate intocmi un grafic numit graficul erorilbr si anume : in abscisa se ia marimea erorilor -y, iar in ordonata frecventa lor (fig. 1.32) si se duce curba infasuratoare, se obtine o curba in forma de clopot numii
ta > 9icw-&aZiGaMM.AoeaBtaex-

m=0.20m*,
01 2 3 I 5 6 7 8 9 10 77 7> 73 74 ?5 l'6

Fig. 1.31.

Curba m = m0l]/7i.

prima probabilitatea producerii erorii v.Cn cit curba este mai inalta, coeficientul de precizie Ti constant pentru un lot de masuratori este si Ji mai mare; e = = 2,7182 baza logaritmilor naturali. Dar probabilitatea producerii unei erori v este functie de marimea ei, astfel ca expresia

Frecventa erorilor

Fig. 1.32. Curba erorilor (Gauss).

47

foarte corect metodele de lucru cele mai precise, cu atit masuratorile vor fi mai grupate si rezultatul mai probabil, deci mai precis, mai apropiat de valoarea reala. Daca erorile sistematice sint eliminate si numarul de masuratori foarte mare, M tinde spre X si v spre e, iar expresia 1.44, 9(2)
1.316. ERORI PROBABILE. ERORI LIMITA -e> Fig. 1.33. Forma curbei erorilor :
a in masuratori precise; b in masuratori puiin precise.

+<?p

+v

Fig. 1.34. Eroarea probabila.

probabilitatii respectiv :

(fig. 1.34) p = n]N se poate dp = 9 (v) dv

scrie p =

fl (1.41) (1.42)

Eroare probabila se nurneste (in mod impropriu) acea eroare, abstractie facind de semne, care imparte erorile in doua, adica erorile v mai mari decit aceasta sint in numar egal cu erorile v mai mici decit ea. (Eroarea, probabila poate fi interpretata ca o marime absoluta ey sau ca o marime cu semn pozitiv sau negativ (-\-ep; ep)j asa cum se evidentiaza pe curba, din figura 1.34. Eroarea probabila ev imparte suprafata inchisa de curba, erorilor si abscisa in patru suprafete egale s.

i probabilitatea incadrar ii unei erori in limitele ei a si b


Pa = \ 9 (V) dV Ja

(2/3) p v = 0,6745 Prin analogic exista si o eroare probabila a mediei aritmetice, caracterizeaza in general precizia mediei aritmetice :
epM ~ 0,68 m ~ 2/3 m (1.46) ceea ce inseamna ca 68 % din erorile de observatie v sint mai mici decit. eroarea medie m. Prin urmare, probabilitatea producerii erorilor (mai mari sau mai mici), decit ep este 1/2. Exprimind marimile diverselor erori in functie de m 0? . teoria probabilitatilor arata ca probabilitatea producerii erorilor v mat mari decit (2/3)m0 ; 2w0 ; 2,5 m0 ; 3m0, este in general, respectiv:
1/2 ; 1/23 ; 1/91; 1/500. (1.47>

(1.43)

Plecind de la ipoteza ca media aritmetica este valoarea cea mai probabila a unui rezultat obtinut din mai mrlte masuratori (abstractie facind de erorile sistematice care se considera eliminate) si cu observatia ca in limitele extreme probabilitatea devine certitudine, adica p = 1, G a u s s a gasit relatia de distributie numita si normala :
9 fa)

e~+ =C-e~

(1.44)

numita si densitate de repartitie sau densitate de probabilitate a variabilei v. Curba erorilor evidentiaza legile probabilitatii: probabilitatea producerii erorilor pozitive este egala cu probabilitatea producerii erorilor negative (simetria curbei fata de ordonata dusa prin origine); probabilitatea producerii erorilor mici. este mai mare decit probabilitatea producerii erorilor mari (frecventa erorilor mici este mare si scade pe niasura ce creste eroarea). Daca masuratorile se efectueaza cu multa atentie cu instrumente de mare precizie, erorile sint foarte mici i deci foarte grupate in jurul originii, rezultind o curba a erorilor foarte inalta (fig. 1.33, a) cu ^rnare. Asadar, In are aici, sens de precizie. Prin opozitie, daca erorile sint mari, deci precizia masuratorilor este slaba, rezulta o curba a erorilor aplatizata. (fig. 1.33, b). i?rin urmare, forma curbei erorilor este un indiciu de precizie. Aceasta observatie ar putea constitui cea de-a treia lege a probabilitatilor, lege care se suprapune in mare masura peste sensul de precizie 'si anume : cu cit masuratorile se efectueaza cu instrumente mai precise, de catre operatori priceputi si abili, in conditii naturale favorabile, aplicind
48

Aceste corespoiidente de probabilitati au o mare importanta in probleme de stabilirea tolerantelor. Astfel, o toleranta de 2 m0 are s.ansa sa fie depasita la fiecare a 23-a masuratoare, astfel ca incadrarea in ea, cu o mai mare probabilitate decit 1/23, reclama din partea operatorului, in_ conditiile date, o mai mare atentie. Daca insa toleranta este numai cu ceva mai mare, de exemplu 2,5 m0, inseamna ca din 90 de masuratori abia.a una va depasi, probabil, toleranta. Observam totodata ca, deoarece in practica un eveniment a carui, sansa de producere este mai mica decit 1/500 se considera ca el nu se mai. produce. Astfel, este posibil ca eroarea 3 m0 sa fie considerata ca o valoaremaxima ' (limita). Eroarea limita este asadar, practic, eroarea maxima ce s-ar putea,,, produce atunci cind masuratoarea unei marimi se efectueaza o singura, data, cu un instrument a carei precizie este w0 si are ex-presia : elim = 3m0 fapt pentru care se mai numeste si eroare de temut.
1.317. PREZENTAREA REZULTATULUI MASURATORILOR

(1.48>

Eezultatul masuratorilor efectuate asupra unei marimi, ce- a, fost masu-rata de mai multe ori, eventual numai o singura data, se prezinta sub forma :

A
4 - c. 541

01.49),

unde : A este valoarea medie, eventual, daca nn s-au facnt mai mnlte masuratori, valoarea masurata individual^ (dupa inlaturarea eventnalelor erori sistematice); a una din valorile medii, probabile sail limita m0, m, ep, eyM, elim, care trebuie precizata intotdeauna. In topografie reziiltatul se da de obicei sub forma : A m sau A i pM e (1,50) in care : A reprezinta valoarea medie si

Derivind si anulind se obtine : 2Pl(M - M) -i de unde:


- Jf) = 0

[pM]
adica relatia 1.21 care exprima cea mai probabila valoare din ansamblul datelor.
1.321. STABILIREA PONDERII

m0 sau A ^ e

san A

(1.51) Pentru ca media ponderata sa reprezinte intr-adevar cea mai probabila. valoare, din ansamblul datelor, este necesar ca ponderile sa fie rign.ro s stabilite. Sa presupunem, pentru inceput, ca asupra unei marimi se fae n masuratori in aceleasi conditii, fiind astfel de pondere egala. In acest caz?, valoarea cea mai probabila va fi o medie aritmetica simpla. Dar, cele n masuratori pot f i impartite in dona, trei sau mai multe grupe la intimplare. Sa facem trei grupe de masnratori, de numar diferit, astfel incit % = n2 ^ %, dar % + n2 -f n3 = n. In caznl fiecarei grupe se pot calcula mediile aritmetice M , Ml si Ml ca si erorile medii patratice ml ale mediilor :
77=

daca s-a efectuat o singura masuratoare. In relatia 1.50 m arata limitele in care se gaseste valoarea adevarata, precum i gradul de grnpare a erorilor functie de numarul de masuratori efectnate, iar i eVM arata probabilitatea reznltatnlni. Erori relative. Daca erorile sint functie de marimile care se masoara (masurarea distantelor), cantitatea a'se va raporta la marimea masurata. Astfel, daca din masurarea unei lungimi (de mai multe ori) s-a obtinut .media L si respectiv eroarea w; rezulta (vezi tabelul 1.8)
er =

(1.52)
i
"*o
n

Eroarea relativa poate fi exprimata si procentual sau la mie


er % = (mjL)lOO ; er/00 = ^ (mJL)lQQQ (1.53)

f'

si

1.32. ERORILE INTIMPLATOARE IN MASURATORILE DIRECTE DE PONDERI DIFERITE 1.320. MEDIE ARITMETICA PQNDERATA

Intrncit masnratorile s-au efectuat cu acelasi aparat, in aceleasi conditii, inseamna ca in toate relatiile apare acelasi mQ. De aceea, dintre cele 3 rezultate partiale acela este'mai precis care se obtine din mai multe masuratori respectiv, din cele 3 grupe de valori, aceea este mai precisa, care se obtine cu eel mai mare n. Prin urmare, numarul de masuratori se^ poate asimila cu ponderea :
Pi - % 5 Pz

Daca asupra unei marimi s-au efectuat n masuratori, fiecare de alta pondere p, adica de alta importanta practica (de ex. cu instrumente de precizii diferite), valorile individuale Mlt M2. . . Mn se vor lua cu ponderile respective^, p2 . . . pn. Yaloarea medie, ca cea mai probabila valoare a marimilor individuale Mi de ponderi pit se obtine plecind de la expresia erorilor aparente (1.19). 8e serin expresiile erorilor aparente, se ridica la patrat, se inmultesc cu ponderile, se insumeaza si se pune conditia de minim :

de unde:
ml

(1.57).

Intrucit m0 este acelasi pentru intregul lot de masuratorij inseamna ca. poate fi considerat constant, cind :
* 1 / n\ (mlYo '

(1.54)
Pl

(mlY'

; P3 =

0 (ml)\ 2

(M,

+ P. (Ma -

pn(Mn- MY = minim (1.55)

adica in general:
fc

o constants
eroarea medie la patrat

41.59>
511

50

i.oi. MASURATOHI TERESTRE

Beprezentarea plana a terenului cu o preeizie corespunzatoare este o problema complexa in special in ^cazul teritoriilor intinse, de marimea unor provincii, tari sau continente. In asemenea situatii se impune cunoasterea formei si diniensiunilor Pamintului, a influentei aeestora asupra masuratorilor i alegilor reprezentarii plane a supraf etelor curbe. Ansamblul acestor probleme constituie obiectul masuratorilor terestre, una dintre cele mai vechi s.tiinte. Istoricul masuratorilor terestre arata o dezvoltare continua a lor. in^jtnnJiriegatura cu activita'telar^^ in interc^ondition^re cude^voltarea^gtiintei si tehnicii^ in general. f~" e n c i n gener ~ea clipnnde mai multe giscrplin^cesejlferentiazarintre ele fie ce o' indeplmesc fie^rj^^eJQjd^|e_|o.Iosite. Gele mai iniportante^fnT "~~~JJaHografia stiidiaSamOT^^e^^^zentare in plan a supraf etei generale a Parnintului sau a unei portiuni din aeeasta suprafata in scopul obtinerii d e planuri sau narti. ' . , ; G-eodezia se ocupa cu determinarea formei si diniensiunilor Pamintului in ansarnblu sau pe portiuni. De geodezie apartin lucrarile ce se efectueaza pe suprafete mari, lucrari ce iau in considerare curbura Pamintului. Efectiv, acestea urmaresc determinarea riguroasa a pozitiei unor puiicte ce constituie reteaua de sprijin pentru ridicarile de detaliu? asigurind astfel unitatea lor. ; ..-.. Topografia si fotogrammetria sint tehnici intensive-de ridieare a teritoriilor care se sprijina pe punctele retelei geodezice. Obiectivul final, care este intotdeauna acelasi ~ intocmirea planurilor'i hartilor topografice se realizeaza prin tennici si metode total-diferite. Topografia presupune parcurgerea terenului si masuratori asupra unor puncte caracteristice ale lui, pe cita vreme fotogrammetria prelucreaza, cu aparatura specializata, imaginea fotografica a terenului, inregistrata ;in anumite conditii. Fotogrammetria este o tehnica relativ noua, cu unele procese automatizate, ce asigura ridicarilor, un anumit specific precum si un randameiit superior, in special pe suprafete mari. ^ :
1.02. CONTINUTUL LUGRARII
l

in tara, compensari riguroase (planimetrice i altirnetrice), redeterminarea punctelor geodezice pierdute, transealculari etc. Un loc corespuiizator detin si metodele fotogrammetrice, cu precadere cele aerofotogrametrice, care sint acreditate si folosite in mod curent in sectoral economiei forestiere, de multa vreme.
1.03. NOTIUNI TOPOGRAFICE DE BAZA

-'-:'. ^ .

Obiectul principal al lucrarii il constituie ridicarile topografioe respectiv cunostintele privitoare la instrumente, metode, procedee de obtinere a planurilor, prezentate sub aspectul lor general c,a si cele specif ice terenurilor forestiere. Aceste ridicari pot avea obiective diferite constituind parti distincte ale topografiei: Planimetria se refera la suprafete, detalii, limite si determinarea po-zitiei reciproce ale punctelor in plan prizontal. Altimetria sau nivelmentul se refera la relief, la accidentatia terenului, adica la pozitiile reciproce ale punctelor in spatiu, in inaltime. In cadrul cunostintelor de topografie sint prezentate si principalele probleme de suprafete si trasare din sectorul fores tier. Intrucit ridicarea in plan a fondului forestier se estinde7 pe^supralefe mari de teren si presupune rezolvarea unor probleme ce deriva din utilizarea retelelor de sprijin si indesirea lor, sint redate si unele notiwni de cartografie si mai ales elements de geodezie privitoare la aspectele cu care este eonfruntat topograful forestier: sisteme de proiectie utilizate la noi
16

In lucrarile topografice se opereaza in mod frecvent cu marirni liniare i unghiulare, ce se masoara pe teren sau se deduc prin caleule si care vor fi prezentate in detaliu in capitolele urmatoare. Sensul general al unora dintre aceste notiuni topografice de baza poate fi dedus prin reprezentarea a doua puncte din teren A si B, cunoscute, pe un iDlan vertical (fig. 1.1) si pe un plan orizontal (fig. 1.2). Astfel se disting : a) Aliniameniul AB, rezultat din intersectia supraf etei terenului cu un plan vertical ce trece prin punetele A si -B ; b) Distanta inclinata LAB, respectiv segmentul de dreapta din spatiu eonsiderat pe supraf ata fizica a Pamintului (LAB = AB); c) Distanta redusd la orizont DAB ee reprezinta proiectia ortogonala a distantei inclinate LAB pe un plan orizontal de referinta (DAB = ABQ); d) /Suprafata de nivel, oarecare, perpendiculara in orice punct al ei la direetia acceleratiei gravitatiei, ce poate f i dusa prin orice punct si asimilata cu planul orizontal al locului (pe suprafete limitate); e) Supraf ata de nivel zero, ce se identifies, eu nivelul oceanelor si marilor descnise presupuse in echilibrii (geoidul), reprezinta supraf ata de referinta a nivelmentului (fig. 1.6, c); f) Elipsoidul de referinta, considerata cea mai apropiata figura geometrica de geoid; g) Gota absolutd ZA, notata uneori si cu HAJ ce reprezinta distanta pe verticals, de la supraf ata de nivel zero pina la punctul A. h) Diferenta de nivel ^ZAB(^HAB} sau cota relativa, adica distanta pe verticala intre suprafetele de nivel ce tree prin punctele A si B, respeetiv diferenta dintre cotele acestor puncte (&ZAB=ZBZA) (fig. 1.1); i) Panta terenului (pAB) sau tangenta trigonometrica a unghiumi de inclinare AB al liniei AB, exprimata de regula in procente ( %) sau promile ( % 0 ) ;

Supraf ata de nivel B

T
DAB Supra fa fa de nivel A

\ZB

j> ^

Suprafata de nivel zero

y Fig. 1.2. Elemente topografice in plan ., orizontal. :

Fig. 1.1. Elemente topografice in plan vertical.

17

In cazul cind ponderea se exprima sub forma de raport, pentru constanta se poate lua orice valoare inclusiv unu.
1.322. REDUCEREA ERORILOR PONDERATE LA ERORI DE ACEEASI PONDERE

si eroarea medie pdtraticd a unitdtii de pondere, expresie de mare jnsemnatate in probleme de calculul preciziilor. Prin urmare, eroarea medie pdtraticd a mediei ponderate va fi :
[p vv\ [p](n - 3

Pentru reducerea erorilor ponderate v^ v2, /. . vn la valori de aceeasi pondere v{, v'2 .. . v'n, se pleaca de la necesitatea ca erorile v' sa indeplineasca conditia de minim jV v'], cunoscuta de la masuratorile directe de aceeasi pondere. Deoarece erorile v satisfac relatia (1.55) vor trebui facute urmatoarele notatii ale erorilor v' de aceeasi pondere, functie de erorile ponderate "V in conformitate cu relatiile 1.56 si 1.57 :
" , . - . , < = ^Hn (1-60)

sau

= -j-

(1.65)

1.324. PRINCIPIUL METODEI CELOR MAI MICI PATRATE (M.C.M.P.)

^ceea ce inseamna ca reducerea erorilor ponderate la aceeasi pondere se face imnultind erorile ponderate cu radical din ponderile respective. Prin urmare, in problema cuprinderii in calcule a marimilor ponderate ;si a erorilor ponderate rezulta, conform relatiei 1.21, ca, atunci cind se lucreazd cu mdrimi ponderate ele se inmultesc cu ponderile iar dacd se lucreasd cu erori ponderate (relatia 1.60} elese inmultesc cu rdddcinile pdtrate din ponderile respective, pentru a se aduce toate marimile, respectiv erorile, la aceeasi pondere. Dealtfel, relatiile 1.57 pot fi scrise si astfel :
(ml)2 pl =
sau sau ps
=

La 1.310 s-a enuntat faptul ca o proprietate a erorilor aparente este aceea ca suma patratelor erorilor reprezinta un minimum. Sa presupunem cazul cind un rezultat este functie de mai multe marimi, de ponderi diferite. Eezultatul va f i eel mai probabil numai atunci cind corectiile marimilor participante la rezultat vor fi cele mai probabile. Astfel, plecind de la relatia 1.42 se pot scrie probabilitatile individuale :
= 9 K) ^

dpv2 = 9 (vz) dv

(1.66)

(1.61) - = ml (1.62)

\ml)

etc. respeotiT

Dar, in conformitate cu legea inmultirii din teoria probabilitatilor, probabilitatea rezultatului se obtine din produsul probabilitatilor simple (rel. 1.39). Prin urmare, corectiile vor fi cele mai probabile atunci cind produsul probabilitatilor individuale ale corectiilor va fi maxim :
= max

(1.67)
dv = max

. a raportul ponderilor este invers proportional cu patratul erorilor medii, respectiv raportul erorilor medii este invers proportional cu radacina patrata a ponderilor.
1.323. ERORI MEDII PONDERATE

respectiv 9(%) dv

(1.68)

Prin inlociiirea cu expresia probabilitatii (relatia 1.44) se obtine :


- (h\ *l

In cazul cind se lucreaza cu valori ponderate este necesar sa se ;stabileasca nu numai ponderile ci si erorile medii patratice ponderate. Pentru calculul erorii medii patratice a unei singure mdsurdtori ponderate, se pleaca de la relatia 1.25 cu relatiile de la 1.322. Inlocuind erorile [>V] ce se obtin plecind de la relatia 1.60 [v'vr] = [p -vv] (1.63)

>v2+--- + hn^ ^n =

max

^^

Acest maxim se va produce atunci cind exponentul va fi minim, adica :


i^vl -f- li\v\
mnm

Avind in vedere faptul ca f actorul de precizie Jit este proportional cu ponderea jt>f, expresia 1.70 ia forma :
mn =

(1.64)

v* = minim

(1.71)
53

sau
[pvv] == minim (1.72)

termenii la puteri ca fiind foarte mici si inlocuind relatia 1.75 In relatia 1.74 se obtine :

Ay + - - A + . . .) (1.76) Aa? -f Pe aceasta proprietate a erorilor se intemeiaza o seama de procedee de it + Att = F (i y> % ) + compensare riguroasa prin care se urmareste obtinerea celor mai probabile corectii si deci rezultate dintr-un ansamblu de date, ce se incadreaza in j metoda celor mai mici patrate. Daca marimile participante la rezultat scg,zind relatia 1.73 din relatia 1.76 rezulta : sint^de aceeasi pondere expresia 1.72 ia forma [vv] = minim. In continuare, daca se fac inlocuirile cu expresiile 1.58 (Mt M)zpf = $F <$F , = v*2pi i se deriveaza, se obtine tocmai expresia valorii medii (rel. 1.21) i Aw = Aa?H -Ay (1.77) + ... respectiv 1.20), daca marimile sint de ponderi egale. \ Sa? Sy
masur5torile (directe indirecte sau T 7** fTf'f C ? ^ViZCaZ optimizarea rezultatului are acondi^io* ' CarC m numai daca numarul neconoscutelor este mai mare decit numarul marlmilor celic^im T " ' P se calMate . , a ca aaca n >u. nll se cimosc nici ca marinle
caracteristice

Iiitmcit crcsterile, respectiv erorile A, Ay, A0 ca erori intimplatoare, si nici ca semn, se inlocuiesc cu erorile medii
mstrumentelor' Si metodelor CU care S-ail masurat marimile

1.33. ERORILE INTIMPLATOARE IN MASURATORILE INDIRECTE

1.330. PROPAGAREA ERORILOR IN MASURATORILE INDIRECTE

x,y,z ..., erori ee au semnul adica ex1 ev eg, care sint cunoscute sau pot fi calculate. ' In acest caz, in locul erorii elective Ait, se va exprima eroarea medie totala mt, ce va caracteriza rezultatul it. Pentru aceasta se ridica la patrat, pentru indepartarea semnelor si se neglijeaza dublele produse care sint mici si au semne alternante :

Masuratorile sint indirecte atunci cind rezultatul se obtine functie de alte marimi care se masoara direct (de ex. o suprafata care se obtine pe cale de calcul functie de marimi liniare etc.). Problema este de a se stabili legea care' sa arate eroarea ce va afecta rezultatul functie de erorile ce caracterizeaza masuratorile directe. Prin urmare, o marime u, este functie de marimile a?, y^z ...

(1.78)

= F (a?, y, z ...)

(1.73)

Daca marimile a?, y, z sufera eresterile Aa?, Ay , A0, care se identified, cu erorile, care va fi efectul lor (Aw) asupra functiei u 1

Aceasta este legea generala a propagarii erorilor intimplatoare indirecte, lege care perrnite calculul erorii ce caracterizeaza un rezultat obtinut pe cale de calcul functie de alte marimi masurate. Din legea propagarii erorilor in masuratorile indirecte se poate deduce legea propagarii erorilor in masuratorile directe. Astfel, daca diferentele din relatia de baza (1.76) dau unu, ceea ce inseamna ca de fapt marimile a?, y, z s-au masurat cu acelasi instrument si in aceleasi conditii, relatiile iau forma :
=

u + Aw = F (x +

Ay,

As + . . . )

(1.74)

el

. . . - }f el

(1.79)

Pentru a se pune in evidenta efectul creisterilor A#, Ay, A0 asupra functiei u se expliciteaza functia prin dezvoltare in serie Taylor :

s-au notat sau Daca ei= e2 = = . . . e e =m unde erorile medii unitare de masurare a marimilor a?, y, 0, relatia devine :
t

= -k mu][n sau

sau m t =

(1.80)

(1.75)

dupa cum precizia cu care se masoara marimile a?, y, 0 ... se ia w0, respectiv m, daca fiecare marime s-a masurat de mai multe ori. Relatia 1.80 exprima legea propagarii erorilor in masurdtorilor directe de ponderi egale.

55

A p l i c a f i i la propagarea erorilor in masuratOTile afecteaza diferenta de nivel h = d - t g - 9 , unde marimile Jiind succesiv relatia diferentei de nivel funcjje de d si 9 cerute de legea propagarii erorilor (1.78), adica inmult..ind etc. rezulta mt = ]/(tg9 eA)2 tf ( (tg 9 ^)2 + 1 \

indirecte. Sa se calculeze eroarea ce| ce se masoara sint d si 9. Diferensi efectuind in continuare operatiile; diferentialele cu erorile de masurare ;
e<f

1.34. TOLERANCE

cos 9 p

) )

? l

Daca distanta d = 200 m si eroarea medie de masurare a distantei la 200 m este de j e(l ~ -f- 5 cm ; 9 = 109 si eroarea medie de masurare a unghiului vertical ev l c ,5 rezulta : j (200.1,5 0,975-6366 = |/0,002342 = 0,0483 m ~ 5 cm

(0,158 -0,05)2 +

A p l i c a ^ i i la propagarea erorilor in masuratorile direcle a) Se cere eroarea medie de detcrminare a unei lungimi L imparfita in trei sect.iuni a caror precizii de determinare sint e1 = 2 cm ; ez = 4 cm si e5 = i 3,4 cm. Se aplica relafcia dc baza (1.79) si rezulta mt = ]f 22 + 42 + 3,42 = ]/"31,56 = 5,62 cm. b) In cazul aceleiasi aplicatii daca numarul sec^iunilor este 6, iar erorile respective 2,1, 2, 1, 5, 1 cm rezulta.

\ i ;

mt = j/22 + I 2 + 2 2 + I 2 + 52 + I 2 = 36 = 6 cm, de unde importanta erorilor i mari asupra reznltatului. i c) Daca eroarea medie de determinare a unei distante cu panglica de otel de 50 m se ia de 2 cm, care va fi eroarea medie totala de masurare a unei distante de 330 ? Se aplica re- \
1/330 latia 1.80 si rezulta mt = 2 I/ = f 50
1.331. COMPUNEREA

5,2 cm.

ERORILOR ACCIDENTALE SI SISTEMATICE

Eezultatele, in special cele conditionate de masuratorile de distanta, sint adeseori, daca nu cumva intotdeauna, afectate 1 1 numai de erori 11 accidentale ci si de erori sisteinatice. Legea dupa care se compun aceste erori este legea catetelor, cind ipotenuza, ca eroare totala, este conditionata de cele doua catete (una a erorilor sistematice si alta a erorilor accidentale). In acest caz eroarea totala va fi : (1-81) unde : es reprezinta erorile sistematice ; ea erorile accidentale. Aceasta expresie este de fapt relatia 1.79 redusa la doua necunoscute.
A p 1 i c a j: i e. Care va fi efectul total al erorilor sistematice de 2 cm la masurarea unei distance de 350 m, si a erorilor accidentale de 5 cm pentru aceeasi distanta ?

Valorile maxime ale erorilor, admise prin regulamente sau norme tehaice, se numesc tolerante. Tolerantele se prescriu intotdeauna pentru ecartul marirnilor individuate si adeseori pentru unii din termenii (m0, m, ef etc.). Stabilirea tolerantelor se face in functie de precizia necesara (suficienta) in ariumite masuratori ^avindu-se in vedere, bineinteles, atit aparatura cit si metoda de lucru. In cazul masuratorilor conditionate, tolerantele au in vedere si limitele realizarii conditiilor (de es. intr-un triunghi plan suma unghiurilor trebuie sa fie 2Q09). Prin stabilirea tolerantelor pe categorii de masuratori, in functie de exigent a impusa de scop, rezulta si categoriile de instrumente de utilizat (in eonditii normale de lucru se obtin rezultate in limita tolerantelor daca aceasta nu depaseste 2,5 m0, cind probabilitatea depasirii tolerantei este de 1/90). Toleranta poate fi stabilita si mai string, chiar la 2 m0, cind insa masuratorilor trebuie sa li se acorde o atentie deosebita deoarece toleranta poate fi depasita la 23 masuratori. Daca insa toleranta se ia de marimea erorii de temut, elim = 3 w0, masuratorile se incadreaza usor si practic sigur in tolerante deoarece abia una din 500 masuratori va depasi, probab.il, toleranta. In cazul masurarii unghiurilor, toleranta inchiderii pe viza de plecare in acelasi punct ia forma T = e]fn, unde e = m0 (specific teodolitului), iar n numarul de vize din turul de orizont realizat. Aceeasi toleranta (ca expresie) se stabileste si la inchiderea unghiurilor intr-o drumuire, unde prin e se intelege acelasi lucru, iar prin n numarul laturilor drumuirii etc. In cazul masurarii distantelor, la stabilirea tolerantelor trebuie sa se aiba in vedere si erorile sistematice mici, neidentificate sau neidentificabile in mod curent, cind formula tolerantei, la inchiderea pe puncte ale retelei de sprijin, sau pe punctul de plecare, poate lua forma : (1.82)

et = =b

unde : ea este eroarea accidentala unitara la lungimea I 2,5 m 0 ; e, eroarea sistematica unitara la lunginea I ; L lungimea totala.

= y

1.35. CONCLUZII

= 5,3 cm.

Aici eroarea sistematica trebuie interpretata nu ca o eroare identificata cert ca marime si semn, cind ar putea fi corijata, ci ca una insuficient precizata dar existenta.

Aad ar, erorile in masuratori vizeaza obiective multiple: de a se identifica sursele de erori si a se cunoaste modalitatile de micsorare si eventual, uneori, de anulare a efectului lor asupra rezultatelor ;
57

- de a se permit e stabilirea preciziei instrument elor ce trebnie alese pentrn a se atinge precizia urmarita, dintr-o singura masnratoare sau din n masuratori; de a se stabili preventiv conditiile in care trebuie efectuate ma/sura > torile, incmsiv nnmarnl lor, pentrn a se atinge preeizia necesara; de a se inlesni cunoasterea felulni cum se compun erorile in imprejorari si metode de lucru adoptate sau de adoptat; de a se caracteriza masuratorile efectuate ; de a caracteriza operatorii; de a ajuta la stabilirea tolerantelor si normelor tehnice de lucru.

2. MASURAREA IMGHIURILOR SI DISTANTELOR

2.0. GENEEALITATI

lopografia, geodezia precnm si celelalte discipline ale stiintei masiiratorilor terestre se intemeiaza, evident, pe masnratori. Marimile ce se masoara intotdeanna, in orice ridicare si care dan amprenta de reprezentativitate sint nnghinrile si distantele. In raport cu specificnl ridicarilor poate predomina, nneori, fie masnrarea unghinrilor fie a distantelor. Sint si caziiri cind trebnie masnrate si alte marimi ca : temperatura si presinnea atmosferica, gravitatia etc., insa ponderea lor in ridicarile cnrente este nesemnificativa. Masurarca imghiuriloi1 se efectneaza en instrnmente specifice care fac parte din familia mare a goniometrelor (gonio = nnghi). Ble sint prevaznte cu sisteme de vizare si cercuri gradate pentrn masurarea unghinrilor pe care le reclama metodele de ridicare. Masurarea distantelor ciinoaste de asemenea o mare varietate de instrumente ntilizate, fiecare, in raport en principiul constructiv dar si cu conditiile si exigence ridicarii. Distantele se masoara in mod curent pe cale directa sau indirecta (optic san cu ajntornl undelor electromagnetice). Masnrarea distantelor cu ajntorul undelor reprezinta noul in materie. La inceput an fost construite pentru masnrarea distantelor mari, de ordinnl kilornetrilor, dar mai ales a zecilor de kilometri. Astazi, se construiesc multe tipnri, apte si pentrn masurarea distantelor mici, chiar de ordinnl zecilor de metri. 2.1. IN8TEUMENTE DE MASUEAT UNGHIUEI Instrnmentele de masurat unghiuri an fost concepute in asa fel incit sa asignre masnrarea de-a dreptnl a nngliinrilor de care are nevoie practica ridicarilor in plan, adica a nnghiurilor orizontale pe care le fac direc-

Fig. 2.1. Unghiul diedru al planelor verticale SPX si SP2 = oc si ungliiurile de inclinare 9 ale directiilor SPj, = cpx si SP2 = tp2, respectiv unghiurile zenitale Zj, si zz. Suma unghiurilor de inclinare si zenitale totalizeaza 100s, adica z^'^ = 100^ si z2 cp2 = 100^. Planul H semnifica un plan orizontal in care s-au proiectat planele verticale si SP2.

59

j) Profilul topografic al trasenlui AB, ca reprezentare grafica a liniei de intersectie dintre un plan Vertical dus prin cele dona puncte si suprafata terenulni (fig. 1.1) j k) UngMul vertical al liniei, terenului, ce se exprima in mod cnrent ca ungJii de inclinare : <PAS, considerat in raport cu orizontala, cind poate fi pozitiv sau negativ, sau ca unglii1'zenital Z'AB. dat m raport cu verticala locului (fig. 1.1); Fig. 1.3- Principiul masurarii ungliiurilor. 1) Unghiul orizontal, definit de fjj.\jA.\juyjUJii3 ~~ proiectiile UJ-l-^VJ-LlUia/lC ale orizontale ilit; directiilor SL si SE din spatiu, respectiv unghiul diedru al planelor verticale ce cuprind cele dona directii (fig. 1.3); m) Orientarea 6^ R ce reprezinta unghiul orizontal format de directia nord, ca directie~de referinta si directia AB, masurat in sens direct adica de la nord spre dreapta. Functie de directia nord considerata,se disting si orientari diferite (1.15); , ; : n) Coordonatele absolute plane XA1 ~YA, ca marimi liniare ce definesc pozitia in plan a unui punct A. reprezinta distantele de la punctul A la .sistemul axelor de coordonate plane .-X, I7 (fig> 1,2); o) Coordonatele relative plane AJTjB, A Y'AB, respectiv proiectiile distantei AS, reduse la orizont, pe axele X si Y ale sistemului de coordonate. .1mpreuna cu cota relativa A^^B? servesc la calculul coordonatelor absolute 'XA, Y*A, ZA - (relatiile 1.14, 1.15, fig. 1.28); p) Coordonatele polare, distanta d si unghiul ax respectiv raza vectoare si unghiul polar ce definesc pozitia unui punct (1) in plan fata de o dreapta de referinta MN data (fig. 1.4, a } ; r) Coordonate eclierice a?M1si yMl ale unui punct (l),ce reprezinta distantele perpendiculare ce determina pozitia lui in plan in raport cu d directie de xeferinta data (fig. 1.4,&).
1.04. PRINCIPII ALE TOPOGRAFIEI GENERALE

Fig. 1.5. Puncte topografice caracteristice.

Lucrarile de topografie se mtemeiaza pe unele principii s,i se desfasoara in conformitate cu unele reguli general valabile atit pentru ridicarea in plan cit s.i pentru trasare.

Definirea detaliilor prin puncte c'araeteristice. Obiectul ridicarii in plan, ea si al trasarii, il coristituie detaliul topografic. Orice detaliu (natural sau artificial) si orice situatie data din teren (limita, suprafata, inaltime) poate fi definita printr-o serie de puncte alese in mod judicios, la. schimbarea de directie a liniilor de contur sau la schimbarea d.e panta.,' Prin puncte caracteristice se intelege numarul minim de puncte ce permite determmarea si reprezentarea pe plan, sau trasarea unui detaliu topografic,. 'cu precizia necesara (fig. 1.5). Prin descompunerea detaliilor in puncte caracteristice figurile neregulate se geometrizeaza, liniile sinuoase se traiisforma in linii friiite ce se determina si se reprezinta mai usor. Operatia este valabila atit pentru contururi in plan (fig. 1.5, a, V) cit si pentru inaltimi (fig. 1.5, c). Retele de sprijin. Atit ridicarea cit si trasarea (detaliilor) se bazeaza. pe o retea de sprijin oricare ar fi precizia ceruta, scara de reprezentare^ marimea suprafetei sau domeniul de activitate. Beteaua de sprijin este jconstituita, pentru planimetrie de punctele retelei geodezice iarl,nentru rlfi piiii&tiele-^ general . Aceste retele, numite si retele de.stat, .se extind. pe intreg teritoriul national si sint determinate cuo mare.precizie. Astfel,.e.le asigura cadrul general al ridicarilor si deci unitatea lor. Panctele retelelor de sprijin sint definite numeric fata de sisteme de referinta specif ice si sint marcate la teren in mod corespunzator. Sisteme de referinta. Sistemele de referinta trebuie sa fie legate de suprafata Pamintului si in asa fel concepute, alese si precizate incit sa asigure o legatura functionala, bilaterala, intre reprezentare si teren. Pentru planimetrie, referinta p .constitute sistemul cartografic adopt at ,. cu axele lui, functie de care se' exprima punctele geodezice (prin urmare i punctele determinate functie de acestea) prin coordonate carteziene, xsi y (fig. 1.6, a, b). O axa, de obicei a?, este dirijata in directia nordului. Pentru altimetrie, respectiv pentru inaltimi, referinta o constituie suprafata de nivel zero (fig. 1.6, c). In anumite conditii, pe suprafete mici, se admit careferinte si sisteme,, respectiv retele, independente, locale. Marcarea pnnctelor. Toate punctele retelei de sprijin, ca si cele ce vor servi la ridicarea de noi puncte se vor materializa pe teren prin borne , reperi sau tarusi. La trasare, fiecare punct transpus pe teren se va marca intr-un mod corespunzator.
19

o?

Fig. 1.4. Definirea pozitiei unui punct 'in' plan : a-prin coordonate polare; 6-prin coordonate echerice.

18

Fig. 1.6. Sistem de referinta legal de suprafata pamintului


a, & in plan; c in spativ.

Suprafata topografica

Puncte de triangulate A topografica \

Succesiiinea determinarilor. Eidicarea si trasarea se execiita din aproape in aproape, de la puncte curioscute, la cele necunoscute, de la puncte ale retelei de sprijin la cele de detaliu. Un punct odata determinat sau trasat poate servi la determinarea sau trasarea altora noi. Sueeesiunea operatiilor de masurare. In baza celor aratate mai sus rezulta ca, in general, se stationeaza in puncte cunoscute (vechi) si se vizeaza la puncte necunoscute (iioi, de determinat). Exista si situatii cind se stationeaza in punctele de determinat (intersectia inapoi, driimuirea ii statii sarite) sau in puncte oarecare (in nivelmentul geometric). Dar, oricare ar fi punctul stationat se vor duce intii vizele (sau Tiza) de referinta spre punctele cunoscute (sau care vor deveni ulterior cunoscute) iSi apoi vizele (sauviza) de determinare spre cele noi, necunoscute (inca). Alcgerea solutiilor. Orice situatie din teren admite, atit la ridicare oit si la trasare, rezolvari tehnice multiple. Intotdeauna se va alege varianta, respectiv metoda, aparatura si modul de lucru, care sa asigure precizia ceruta, cu maxim de ranclament.
Supra fa fa topografica Plan orizonta! /de proiectie ortogonala a punctelor topografice

1.1. PLAISTXJEI 81 HABTI


1.10. SCARI

dez/co pe elipsoidu! de referinfd Fig. 1.7. Proieetia punctelor :


a in geodezie distanfe mari b in topografie distante mici.

Seara unei reprezentari topografice este raportul constant dintre lungimile grafice i corespondentele lor orizontale din teren.
1.100. SCARI NUMERICE

Proieetia ortogonala a punctelor. Un sistem unitar de reprezentare pe suprafete mari reclama ca punctele de pe suprafata Pamintului sa fie transpuse mai intii pe suprafata elipsoidului de referinta prin proiectante la acesta. Atita timp cit distantele dintre puncte sint mari (cazul retelelor .geodezice), normalele la elipsoid nu sint paralele ci converg spre o zona din central Pamintului (fig. 1.7, a). Daca insa distantele sint mici, cazul ridicarilor topografice propriu-zise, proiectantele pot fi interpretate ca fiind paralele. Praetic, retelele geodeziee realizeaza o astfel de densitate Incit in lucrarile topografice, care se intemeiaza pe ele, proiectantele pot fi considerate ortogonale paralele /'ei~. ' i. ~rr - T V In cazul distahtelor, aceasta cerinta se realizeaza prin reducer ea lor la orizont. Astfel, oricare ar fi inclinarile terenurilor, se va obtine intotdeauna de-a dreptul suprafata ,de care are ne,voie practica adic&suprafafa
lltiU de

Scarile numerice se exprima sub forma unui raport in care numaratoriii este egal cu unitatea iar numitorul, un numar rotund, arata de cite ori este mai mare lungimea iiaturala orizontala decit cea de pe plan. Daca D este o distanta din teren redusa la orizont, iar d omoloaga ei de pe plan, seara va f i :

= 1D: d =

(1.1)

In reprezentarile topografice se folosesc scarile de micsorare al caror iiumitor N poate avea, conform STAS 2-59. valorile : i
-''

10", 2 x 10", 5 X 10*.^ffentual 2,5 x 10W


'-Jr.

Plan orizontal de proiectie

Fig. 1.8. Suprafata productiva si baza de construe-

tie.

COnstfUCtie

-respec-tiv

suprafata produetiva

(fig. 1.8).

-n fiind un numar intreg. Ultima valoare nu este recomandata, dar este permisa. Scara unui plan se alege in functie de precizia ceruta sau de formatul Mrtiei. Cu ajutorul relatiei 1.1 se rezolva unele probleme privind folosirea planurilor. Eumitorul N fiind un numar adimensional, D rezulta in aceeasi imitate de masura in care este dat d si invers. Spre exemplu la scara 1:5 000, inseamna ca 1 mm de pe plan reprezinta 5 000 mm in teren.

21

Pentru a afia corespondentul din teren, direct in m al unui mm de pe plan, se imparte numitorul scarii cu 1 000. De exempln la scara 1 :50G nn mm de pe plan reprezinta 0,5 m pe teren, iar la scara 1 : 25 000 nn imii reprezinta 25 m.
1.101. SCARI GRAFIGE

1.102. IMPORTANTA SCARII PLANULUI

Scarile grafice sint reprezentari pe hirtie sau pe rigle de metal a scarilor nnmerice. Ble servesc la obtinerea directa, fara calcule, a lungimilor de pe teren san de pe plan in functie de corespondentele lor (de pe plan sau de pe teren). . .; Scara grafica simpld este de fapt o linie gradata milimetric in stinga' ongmii (talonul) si centimetric in dreapta ei, cu o baza care se repeta de mai multe on (fig. 1.9). Graficul se intocmeste corespunzator scarii planului si se-foloseste impreuna cu un.distantier : virful din dreapta se asaza pe o cliyizrane rotunda iar la virful dm stinga, ce cade pe talon, se citesc si seestimeaza valorile fractionare (fig. 1.9).

Marimea scarii, respectiv a numitornllli N, este o caracteristica de baza a planului, ce conditioneaza continutul si utilitatea lui. Scara este mare cind valoarea raportului este mare adica atunci cind numitorul N este inic (spre ex. 1/500) si dimpotriva este mica daca are numitorul N mare (spre ex. 1/100 000). Planurile la scari mari contin mai multe detalii decit eele la scari mici si permit in acelasi timp raportarea si evaluarea elementelor topografice (distante, siiprafete, imghiuri) cu mai multa siguranta. Precizia grafica de raportare si citire a unei distante se poate consider a |e .^ o;2 mm corespunzator acuitatii vederii normale. Asadar, la scara c 1/500 eroarea reprezinta 0,10 m,' iar la scara 1/25 000 ar insemna 5,0 m (tabelul 1.1).
Tal)elul 1.1 Clasiiicarea reprezentarilor topograiice
Felul reprezentarii Intervale de scara Scari efective Precizia grafica

Har^i geografice Harfi topografice

<1 : 200000 1 : 2000001 : 25000 1 : 250001 : 5000

Diverse

1 1 1

200 000 100 000 50 000

40,00 m 20,00 m 10,00 m

scara 1:2000
I i * 1 1 1 !i 17

Planuri topografice
1 200

W c1 20 Ta/on Baza a a*.

40

60

80

100

120

140

160

180

1 1 1

25 000 10 000 5000

5,00 m 2,00 m 1,00 m

Fig. 1.9. Scara grafica simpia.


' ' ' t.' ' -' . ' ' '

Planuri de situatie

>1 : 2500

1 1 1 1

2500 2000 1000 500

0,50 m 0,40 m 0,20 m 0,10 m

ra grafica transversal^, sau cdmpusa, se intocmeste pe rigle metalice si asiguia^oevaluare mai'sigua a distantelor-(fig. 1.10),. In .acest caz se urea cu virfurile distantierului, mentinindu-le la acelasi nivel, pina cind eel de pe talon intilneste o linie inclinata, eel din dreapta raminind la o diviziune rotunda.

Scara reprezentarilor topografice conditioneaza numarul si dimensiunile minime ale obiectelor ce se pot figura pe plan si servesc in acelasi timp la clasificarea lor.
1.11. CLASIFICAREA REPREZENTARILOR TOPOGRAFICE

20

10 Talon

0
Baza

40

60

80

100

' Numar mtreg de baze Fig. 1.10. Scara grafica transversala.


22

Planurile topografice sint reprezentari la scari mari, pina la 1/10 000; in raport cu marimea foii ele contin suprafete mici de teren (o comuna, o padure), dar cu multe detalii (fig. 1.11). Scara unui plan este aceeasi pe tot cuprinsul lui. Eartile sint reprezentari la scari mici ce cuprind suprafete de marimea unui judet, provincii, tari. Pina la scara 1/200 000 hartile se numesc topografice, iar cele la scari mai mici se numesc harti geografice (vezi tabelul 1.1). Scara hartilor nu mai este riguros constanta pe cuprinsul lor ; variatia ei este functie de marimea suprafetei reprezentate (cu cit scara este mai mica, cu atit mai mare este variatia scarii) si de sistemul de proiectie adoptat.
23

Fig. 1.11. Plan topografic. Scara 1:500; e1 m.

1.12. CQNTIMJTUL PLANURILOR SI HARTILOR

Planurile si hartile, ca reprezentari grafice, pot cuprinde detalii de planimetrie, respectiv ceea ce exista pe suprafata topografica creat de natura sau de om si detalii de altimetrie sau formele de relief. Betaliile de planimetrie se reprezinta conventional, functie de scara planului si de marimea lor. Pe planuri la scari mari aceste detalii se reprezinta de obicei la scara si o mica parte numai prin semne conventionale (borne, stilpi etc.). Deoarece la scari mici nuniarul detaliilor ce nu'pot fi reprezentate la scara creste, se procedeaza in mod diferentiat: la cele de mica iinportanta (dependinte, santuri, vai mai mici) se renunta, unele se figureaza grupat (casele in cvartale de locuinte, terenurile de aceeai destinatie), iar altele se reprezinta in desen dar nu la scara (cai ferate? sosele, stilpi etc.) (fig. 1.12). Semnele conventionale sint desene schematice, simple, generalizate, -alese in asa fel incit pe cit posibil sa sugereze imaginea detaliului din realitate. Dupa natura lor semnele conventionale pot fi de scara, folosite in
24

Fig. 1.12. Reprezentari topografice la scari cliferite


a - Scara 1 :10 000 ; b - Scara 1 : 25 000

25

A. Sectiune verticals

8. Proiectie orizontalS [ i l (plan scars 1:10,000)

Curbe de nivel rare

Curbe de, nivel dese

Fig. 1.13. Sistemul curbelor de nivel.

reprezeiitarea detaliilor mici ce nu pot fi reprezentate la scara si de eoiitur pentru reprezentarea limitelor clesenate la scara Iiartii (paduri, mlastinl, gradini). Semnele conventionale topografice sint date in atlase speciale, intocmite la noi de catre Directia Topografica Militara (DTM) pentru scarile 1/25 000-1/5 000 iarfolosirea lor este obligatorie. Forma lor este in general aceeasi dar diniensiunile sint date in functie de. scara.Fiecare sector din activitatea economica (constructii, agricultura, transporturi) utilizeaza in plus semne conventionale specif ice.

Teoretic, curbele sail liniile de nivel s-ar obtiiie prin sectionarea terenuliii cu suprafete de nivel echidistante si prin proiectarea liniilor de interseetie, reduse la scara, pe un plan de proiectie (orizontal) (fig. 1.13). Echidistanta liniilor de nivel (E) se alege, in general, functie de precizia de redare a reliefiilui, de scara planulni si de accidentatia terenului. Formele de relief pot fi distinse usor dupa alura si valoarea liniilor de nivel (fig. 1.14). Pe o foaie de harta mai apar (fig. 1.17) : caroiajul geografic dat de meridiaiiele si paralelele ce o delimiteaza, cadriil geografic reprezentat pe contur prin spatii albe si negre corespunzatoare unui minut de latitndine si longitudine si caroiajul geometric (kilometric) alcatuit din paralele duse la axele cle coordonate la intervale corespunzatoare scarii (fig. 1.17 linii pline). In partea inferioara pot fi desenate o scara grafica (fig. 1.8) s.i un grafic de panta (1.131, fig. 1.21).
1.13. UTILIZARl CURENTE ALE PLANURILOR SI HARTILOR

3.

MAMELON

d.

VALE

Hartile si planurile topografice cu linii de nivel, sint piese valoroase prin care imaginea terenului este adusa la birou. Ble se intocmesc periodic pentru evidenta suprafetelor si a destinatiei lor, pentru elaborarea proiectelor de folosire rationala a teritoriilor si servesc ca baza la intocmirea proiectelor de constructii de toate genurile. Elementele necesare trasa,rii acestora se deduc, de asemenea, de pe planuri topografice. In general, planurile si hartile furnizeaza informatiile generale asupra teritoriului reprezentat si permit determinarea unor elemente topografice cle planimetrie (distante, suprafete, unghiuri) sau cle nivelment (cote, diferente de nivel etc.). Pentru economia forestierd o importanta deosebita o au reprezentarile la scarile : 1/25 000 pentru studii de ansamblu si intocmirea de scheme de fffoiectare ; 1/10 000 pentru intocmirea lucrarilor de amenajare a padurilor i tinerea unor evidente; I/ 5 000 care este planul fundamental al tarii si care tinde sa se generalizeze ca baza si pentru intocmirea amenajamentelor si 1/2 000 ca plan de situatie pentru diverse proiecte.
1.130. HARTILE SI PLANURILE IN REGUNOASTEREA TERENULUI

^r

^^

-.
C. CREASTA

f. FORMA DE RELIEF a.terasS; b.ripS; C. p [ a js

Fig. 1.14. Forme de relief.

Primele informatii asupra terenului se obtin prin citirea Mrtii, respectiv prin studierea ei la birou cind se pot ,,vedea" sau ,,imagina" elementele de suprafata localitati, paduri, drumuri etc. ca si formele de relief. Pozitia diferitelor detalii se precizeaza in raport cu altele mai importante si mai usor de identificat, folosind directiile cardinale. Eecunoasterea terenului se face prin parcurgerea lui cu harta in mina; in primul rind se stabileste locul in care ne aflam prin intermediul unor detalii din teren figurate i identificate pe harta. Urmeaza orientarea Jiartii respectiv aducerea directiei nord in corespondenta cu directia nordului din teren; in acest scop harta se roteste pina cind directiile de pe ea devin paralele cu omoloagele lor din teren. Orientarea se realizeaza in raport cu detaliile din teren situate in apropiere (fig. 1.15) sau folosind busola de buzunaT (fig. 1.16).
27

26

F.g. 1.15. Orientarea Mrtii cu ajutorul detaliilor topografice :


a teren ; b hart a ; c harta orientata.

\y=+5562500m \X = 5987000

y - + 5562766m B x= 5987 416m

Scara 1:5000 Fig. 1.17. Determinarea coordonatelor pe Iiarta.

Fig. 1.16. Orientarea har^ii pe teren cu busola :


a harta neorientata; b harta orientata.

Distauta orizpntala D dintre doua puncte rezulta din distanta de p& plan $, masurata cu o rigla i numitorul scarii N:
. ::- D ='d-N

(1.3)

In eontinuare, un detaliu oareeara, reprazsntat prin seninul conventionalrespectiv, se cautaps teren in direetia indicata de harta si la distanta-^ corespunzatoare. .
1.131. DETERMINAREA UNOR ELEMENTS DE PLANIMETRIE

Oind traseul este sinuoB se foloseste curbimetrul (fig. 1.18). Dispozitivul acestuia inregistreaza fie direct distanta naturala, corespunzatoare scarii respective, fie distanta de pe plan in mm ce se transforma prin calcul in distanta din teren. Distanta inelinata L, care se foloseste la trasari, se obtine functie de distanta orizontala D si unghiul de incliiiare 9 sau zenital Z (fig. 1.1). respectiv LAB =
ZAB (1.4)

Coordonatele geografice, longitudinea X si latitudinea 9, se deduc in functie de caroiajul geografic prin interpolare lineara. Se folosesc in acest sens paralele la cadrul geografic, duse cu linii intrerupte si valorile inscrise pe acesta (fig. 1.17). ; Coordonatele plane X si Y se determina folosind caroiajul geometric trasat pe harta cu linii pline (in cazul figurii 1.17 din 500 in 500 m). In cazul particular al punctului A ele se citesc direct. Pentru un punct oarecare P se citesc mai intii Coordonatele XCi si Ycl ale originii patratului, in care se gaseste; la acestea se adauga apoi cresterile AX si AY calculate func^iede distantele d si dz masurate pe plan si numitorul scarii N (fig. 1.17) :
XP = Xcl+d1-N; 7p=YCI+dz-N ,..'
;

Suprafetele pot fi evaluate prin procedee diferite functie de forma lor si instrumentul folosit (' 6.5). Ungliiurile orizontale si orientarile se masoara cu raportorul direct pe plan : in primul caz gradatia zero se suprapune peste una din directii iar in al doilea pe direetia nordului considerata paralela cu latura mica a planului (fig. 1.19). Oind raportorul are gradatia inversa zero se duce pe direetia respectiva iar orientarea se ci- FjCT_ ^ 1S a teste pe direetia nordului. trui.

(1.2)

Pentru control se pot folosi Coordonatele coltului (73 si distantele


t*q SI ^*4

28

r
1.132. DETERMINAREA UNOR ELEMENTS DE ALTIMETRIE

Cota unni punct situat pe o linie de nivel are exact valoarea acesteia, care se citeste direct. In cazul unui punct oarecare M se duce linia de cea mai mare panta amb si se mascara pe plan distantele ab = d si am = d (fig. 1.20). Cota pu'nctului M din teren rezulta : uncle :
Fig 1.19. Masm^ea orientarilor pe
Unghiul de

0 1 2 3 4 5 6 7 8 91 0

Q3Q'1 234567

(1.5)
inclinare ^ Se

Fig. 1.21. Grafic de panta :


- p = 3,5%; & - c p = l.

functie de distanta orizontala din natura DAB si diferenta de nivel- &ZAB = ZB ZA, ambele deduse de pe plan (vezi figura 1.1) : tg 9ifl = &ZAB[DAB (1.6) Yaloarea unghiului de inclinare a terenului 9^B se obtine cu ajutorul tabelelor sau a calculatorului, semiiul lui (pozitiv sau negativ) fiind dat de semnul diferentei de nivel.
660

Profilul terenului pe o anumita direetie este definit ca linia de intersectie dintre suprafata terenului si un plan vertical ce contine directia respective,. Blementele necesare redactarii unui profil distantele reduse la orizont intre punctele lui si diferentele de nivel se deduc dupa plan. Punctele caracteristice (pichetii) se considera la intersectia directiei respective cu liniile de nivel. Profilul longitudinal al directiei AB se obtine prin raportarea la o anumita scara, pe o liriie orizontala a pichetilor in functie de distanta, dintre ei (fig. 1.22). Pe aceasta linie, considerata si plan de comparatie, s-

. VV-' I \ \ &
\ x/v^-~5?5 ^J 5,54\ \ ^^. ^^

Fig. 1.20. Determinarea cotei unui punct;


a plan; & elevatiej

Panta terenului exprimata la suta sau la mie se calculeaza cu aceleasi -elemente de mai sus :

Scam 1:500.

Echidistanta - 1m

-100 ;

000

(1-7)
Sc. lung = 1:500 Sc.inolt * 1:100

si reprezinta cresterea pe verticala corespunzatoare unei deplasari pe orizontala cu 100 respectiv cu 1 000 m. Valoarea unghralui 9 sau a pantei in procente se obtine operativ cu .graficul de panta (fig. 1.21). Pe abscisa se inscrie panta in procente sau in grade; pe ordonata se tree distantele corespunzatoare, reduse la scara, calculate pentru echidistanta E = A5/ a planului: D = 100 Efp % respectiv D =

(1.8)

Daca se ia intre virfurile unui compas distanta d, dintre doua curbe de nivel consecutive si se transpune pe grafic se citeste direct valoarea pantei in procente (fig. 1.21 a) sau inclinarea in grade (fig. 1.21, b).
.30

Numarul A pichetilor

9 10

b Fig. 1.22 Profil longitudinal : a plan de situatie; b profil.

31