STRUCTURA TEXTULUI ARGUMENTATIV Schema generala a discursului argumentativ este: I PREMISA: expunerea tezei in primul paragraf II ARGUMENTAREA a.

refuzarea sau acceptarea tezei b. dezvoltarea tezei/argumentelor Pot exista mai multe demersuri argumentative: - Argumentul de autoritate se sprijina pe credibilitatea unui expert citat si pe pertinenta cercetarii sale privind tema in discutie. - Argumentul pragmatic, prin care un act e apreciat in functie de consecintele f avorabile, argumentul bazat pe scopuri (avand drept scop ) - Argumentul de reciprocitate care rezulta din transpozitia punctelor de vedere simetrice: pe de o parte, pe de alta parte, - Argumentul de comparare - Refuzarea unei teze III CONCLUZIA: Concluzia poate fi reluata intr-un nou enunt marcat printr-un indice al enuntari i: de mentionat faptul ca: pe de o parte, pe de alta parte, de altfel, cu alte c uvinte asadar, rezulta Concluzia bazata pe o alternativa: pe de o parte pe de alta parte. INDICI AI ARGUMENTARII: Ca indici lexicali, se folosesc termeni adecvati tezei. Ca indici ai enuntarii sunt folosite procedee precum: - verbe de opinie: a crede, a considera, a presupune etc. - adverbe sau locutiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai subiectivitatii evaluative: probabil, posibil, desigur, fara indoiala, cu siguranta etc. - conjunctii, locutiuni conjunctionale cu rol argumentativ folosite mai ales pen tru exprimarea raporturilor de tip cauzal, consecutiv, final, concluziv: deoarec e, din cauza ca, incat, ca sa, asadar etc. - formule ca: in primul rand, mai intai, in al doilea rand, de exemplu, apoi, in concluzie, deoarece, prin urmare, pe de o parte pe de alta parte, astfel etc. - termeni sau expresii care exprima direct o judecata de valoare: cum cred unii, folosirea termenilor sau expresiilor care exprima indirect o judecata de valoar e: putem spune ca - pronume si adjective pronominale demonstrative care fac legatura intre idei: a ceasta, acesteia etc. Legatura intre idei se realizeaza si prin conectorii si, d e asemenea, sau printr-un proces de opozitie si nu. - alti conectori: rezulta, de mentionat faptul ca, numai, ca, de altfel, de asem enea, desi, dar, de altfel, cu alte cuvinte, deci, si anume se refera la realize aza conexiuni secundare interne unui argument. Dispunerea textului in paragrafe distincte. Timpul verbelor este prezentul etern, neutru, timp al reprezentarii actualizatoa re, al inscrierii particularului in general. Exemple de text argumentativ: 1. Iubirea face imposibilul posibil. (Phil Bostmans, Cf. Reflectii si maxime)

Se stie ca iubirea este cel mai puternic sentiment, cea mai intensa traire pe ca re o cunoaste omul si experienta care l transforma radical. Iubirii i s-au nchinat mii de pagini n literatura, este sentimentul cel mai cntat n toata muzica lumii, i s-au ridicat temple si i s-au consacrat mituri. Iubirea mbraca multe forme (Eros , Philia, Agape), dar toate au n comun daruirea, capacitatea de a l percepe pe cel alalt ca pe tine nsuti si chiar mai presus. n primul rnd, iubirea este forta care l conduce pe om spre jumatatea lui, spre suflet l-pereche , care i completeaza fiinta si da vietii sentimentul plenitudinii. Moment

ul n care sufletul cunoaste iubirea i schimba viziunea despre lume si l transforma n altul mai bun, mai generos, superior celui care fusese. n al doilea rnd, ma gndesc la dragostea filiala, parinteasca. Parintii sunt capabil i de sacrificii imense pentru copiii lor si le fac din imensa dragoste care i cal auzeste. Parintele este gata oricnd sa si dea viata pentru copilul lui, fiindca ac esta este chiar viata, iubirea si ratiunea lui de a fi. n al treilea rnd, iubirea crestina este un sentiment profund si autentic, pornit d in sentimentul fraternitatii n aceeasi conditie. Omul credincios are capacitatea de a surmonta toate piedicile si de a-si iubi si dusmanul, fapt care demonstreaz a forta iubirii. Asadar, iubirea trezeste n om resurse nebanuite, i aduce fericirea si sensul vieti i, l determina sa si depaseasca toate slabiciunile si sa treaca peste piedici pe c are le considera insurmontabile. Forta impresionanta pe care o desfasoara omul c are iubeste ma face sa cred ca ntr-adevar iubirea face imposibilul posibil. 2. Cnd ploua n suflet, nu-i niciodata senin afara, iar cnd e senin n suflet, nu plou a afara niciodata. (Mihail Codreanu, Opere, II, cf. Carticica ntelepciunii romnest i)

Starea sufleteasca influenteaza felul n care vedem lumea din jurul nostru, asa cu m exprima att de sugestiv si maxima: Cnd ploua n suflet, nu-i niciodata senin afara , iar cnd e senin n suflet, nu ploua afara niciodata (Mihail Codreanu). Pe de o parte, tristetea sufleteasca face ca lumea din exterior sa se mbrace n cul orile cenusii ale supararii, ploaia de lacrimi din suflet nu ne lasa sa vedem se ninul de afara. De cte ori cnd suntem mpovarati de suferinta, resimtim dureros rasa ritul de soare pentru ca ochii nostri poarta doliul tristetii. Chiar daca zmbim, atunci cnd plngem n suflet, zmbetul acesta e mai dureros dect lacrimile unuia care p . Suferinta este o durere care face ca viata sa para lipsita de sens si de aceea dispare farmecul naturii, al lumii exterioare. Pe de alta parte, bucuria sufleteasca face ca si lumea exterioara sa fie frumoas a, sa se mbrace n culorile vii ale extazului nostru. De cte ori cnd traim momente de fericire, chiar furtuna sau ploaia sunt prilej de bucurie, iar seninul nostru s ufletesc este proiectat n lumea din jur. Starile sufletesti sunt barometrul temperaturii exterioare! Lipsa de iubire, sin guratatea, dezamagirile, suferinta aduc frigul n suflet n cea mai torida zi de var a, iar bucuria iubirii, satisfactiile, mplinirile aduc caldura n suflet si n cea ma i friguroasa zi de iarna. Bucuria si suferinta sunt specifice omului, sunt stari temporare care alcatuiesc muzica ce ne acompaniaza viata, dar, asa cum afirma si Emil Cioran: Toate neput intele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristete. Prin iubire putem evada din tristete, putem aduce seninatatea n suflet. Prin urmare, anotimpul din suflet nu este ntotdeauna n concordanta cu anotimpul di n natura. Putem trai iarna tristetii n cea mai exuberanta primavara si primavara bucuriei n cea mai posomorta iarna. 3. Sa-ti placa lucrul pe care-l faci. Sa-ti iubesti meseria. Sa pui o parte din sufletul tau n munca. Sa nu faci nimic din datorie, numai ca trebuie sa faci. Num ai atunci munca te uzeaza si te schimba n masina de muncit. Daca pui suflet, e al tceva. (Ion Agrbiceanu, Opere, XII) Munca este, necesara pentru asigurarea existentei n orice societate. Afirmatia de mai sus poate fi nteleasa att ca un ndemn la alegerea unei profesiuni interesante si provocatoare, dar si ca o solutie pentru evitarea frustrarilor provenite din surmenajul datorat muncii. Eu sunt de acord cu importanta muncii ntr-un domeniu p e care individul l gaseste provocator si cu implicarea afectiva, singura care pas treaza vie curiozitatea n domeniul profesional. n primul rnd, implicarea afectiva n munca pe care individul o desfasoara face ca ac easta sa para mai usoara si mpiedica intrarea n rutina, blazarea si, n cele din urm a, transformarea omului n masina una din cauzele majore ale frustrarilor legate d e profesie. Cnd pune suflet n ceea ce face, omul are satisfactii nu numai material

e, ci si spirituale. n al doilea rnd, chiar daca sentimentul datoriei este importa nt n realizarea sarcinilor legate de profesia fiecaruia, motivatia individuala es te un atribut esential al datoriei care conduce la o dezvoltare profesionala arm onioasa si eficienta. O motivatie de natura financiara nu este suficienta pentru succesul profesional. Asadar, gasesc ca afirmatia de mai sus se afla n acord cu perspectiva mea asupra dezvoltarii profesionale, care trebuie facuta nu numai cu mintea, ci si cu sufle tul.