Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE ISTORIE, GEOGRAFIE SI RELATII INTERNATIONALE SPECIALIZAREA: SECURITATE EUROPEANA FORMA DE INVATAMANT: ZI

Teama de sacru si de preoti


Student: Roxana HARPAN

Oradea 2011

Teama de sacru si de preoti


Deseori, unii dintre noi, credinciosi sau atei, traim anumite sentimente de neliniste la intrarea intr-un templu, biserica sau orice loc considerat sacru. Antropologii americani au demonstrat ca foarte multi dintre noi dezvolta o serie de trairi sufletesti diferite in preajma locurilor sau persoanelor pe care le asociaza cu ideea fortelor divine, senzatii care sunt apoi intarite si conturate de procese complexe petrecute in subconstient.

Un univers misterios
Indiferent daca suntem copii sau adulti, credinciosi sau atei, toti percepem ideea de sacru ca plasata pe un taram tainic, departe de a-l putea privi direct si a-l intelege. Orice element legat de ideea de sacru, incepand cu un locas sfant si terminand cu atitudinea preotilor in biserica, ne obliga sa traim iluzia apropierii de poarta unui univers misterios, diferit de cel real, in care ne desfasuram existenta. Ne vom teme in mod inconstient sa ne apropiem de acest taram sacru, pentru ca omul se naste cu teama naturala de necunoscut. In orice fiinta evoluata din universul nostru aceasta frica nativa este un element principal al instinctului de conservare, necesar supravietuirii.

Fortele supranaturale
Orice contact cu elementele mistice, sacre ii obliga pe unii dintre noi sa se gandeasca la supranatural ca la o forta suprema, uriasa, pe care n-o pot controla, supune sau impotriva careia nu pot lupta. Antropologia istorica si religioasa considera ca tocmai aceasta frica a omului fata de supranatural a permis evolutia culturala a religiilor, care aveau ca scop initial promovarea fortata a moralei. Frica de supranatural, singura temere ancestrala specifica omului, nu apare, cum inca se mai crede, doar la credinciosi. Studiile efectuate de psihologii danezi au dovedit ca si 30% din ateii convinsi traiesc uneori senzatii de neliniste in apropierea locurilor sacre si a unor preoti. Totodata, s-a dovedit ca elementele de mister din filmele de groaza au un efect asemanator atat asupra credinciosilor, cat si a ateilor. Explicatia acestui fenomen este oferita de aceasta teama inconstienta de supranatural, prezenta la peste 70% din noi. Studiile recente asupra gandirii mistice a omului arata ca sacrul este asociat, in 60% din cazuri, cu frica de supranatural, chiar daca acest lucru nu este constientizat sau recunoscut.

Incapacitatea de a intelege infinitul


In cele mai multe credinte religioase, divinul si sacrul sunt plasate in sfera unui taram indepartat, de neatins in viata reala, imens si etern. Toate aceste notiuni pe care credintele ni le impun inca de la varste mici creeaza o stare naturala de teama, mai ales prin incapacitatea de a intelege infinitul. Teama constienta de infinit nu apare foarte conturata decat in cazul unor fobii sau manifestari schizofrenoide. Celor mai multi oameni aceasta teama de imensitate si mai ales de infinit le creeaza o tensiune anxioasa, o stare de frica stranie, numai la efortul de intelegere a fenomenului. Acest lucru se petrece deseori si la contactul individului cu elementele considerate sacre, care trezesc in mod inconstient ganduri confuze despre infinit si eternitate. Psihologia moderna considera ca teama de infinit este innascuta si se explica atat prin frica nativa de necunoscut, cat si prin instinctul de a evita
3

dimensiunile uriase, ce ar fi putut ascunde pericole, nascut in trecutul indepartat al speciei noastre. Astfel se poate explica partial si teama ancestrala a cimpanzeilor de intinderea oceanelor, teama care apare si la 25% din nou-nascuti. Nu in ultimul rand, gandurile legate de eternitate, deseori inconstiente, pot crea la foarte multe persoane o asociere cu moartea si lumea de apoi. In unele cazuri, unii asociaza sacrul si ideea de preot cu eternitatea, indirect, prin amintirile neplacute legate de ceremoniile de inmormantare.

Complexe legate de vinovatie si pacat


Si in cazul multor atei, contactul cu sacrul creeaza o stare ce duce la introspectie si autoinvinovatire. Chiar daca nu stim mai nimic despre credinta si religie, in prezenta impunatoare a unor decoruri sau ritualuri sacre putem trai fara sa vrem un sentiment ciudat al judecarii noastre de catre divinitate. Aceasta stare confuza, cercetata de psiho-antropologii britanici, se poate transforma in teama de sacru, ce se manifesta deseori prin fiori care ne strabat trupul. In cazul adevaratilor credinciosi, starea poate fi mai accentuata sau, dimpotriva, apare o relaxare psihica totala. Detasarea psihica a credinciosilor in biserica apare tocmai datorita constientizarii vinovatiei lor, asociate mai apoi credintei ca prin mila lui Dumnezeu, spovedanie si rugaciune, vor fi mantuiti.

Contactul cu supranaturalul
O mare parte din noi, fie ca il iubim pe Iisus, fie pe Allah, fie nu credem in niciun fel de forte supranaturale, ne temem in subconstient de ideea unui contact cu Divinitatea. Este o conditie naturala umana, mostenita de acum un milion de ani, cand primii oameni si-au ales ca zeitati forte protectoare extrem de neiertatoare, prima fiind fulgerul, conform teoriilor emise de oamenii de stiinta. Evolutia a permis numai supravietuirea oamenilor primitivi religiosi,
4

deci educabili, dar in acelasi timp foarte tematori in fata supranaturalului si sacrului. Altfel spus, pentru ca specia noastra sa poata supravietui, selectia naturala i-a pastrat doar pe acei oameni cu gandire mistica. Frica de judecata divina a permis ca omul sa devina inteligent, dar si foarte agresiv, fiind controlat prin teama de supranatural.

Starea de straniu
Pe langa toate elementele descrise anterior, orice preot din orice religie poate induce o stare de teama in unele cazuri, prin elementul sau uman identificat cu supranaturalul. Astfel, daca un templu sau o biserica ne creeaza uneori o stare confuza de teama, preotul poate fi inteles, in mod inconstient, ca o intrupare reala a sacrului care ne provoaca starea de straniu. De asemenea, elementele decorative impunatoare si grave ne pot face sa traim instinctiv teama de necunoscut, pe care o asociem deseori unui chip care ne vede si ne poate judeca. Pe langa aceasta, deseori asociem preotul cu ideea de moarte si ideea de sfarsit sau infinit.

Cand ar trebui sa ne ingrijoram?


Se intelege ca, pentru majoritatea dintre noi, usoara teama pe care o resimtim uneori in preajma sacrului este o conditie normala sau prezenta numai in conditii de oboseala nervoasa. Problema ingrijoratoare apare atunci cand aceasta teama confuza poate degenera in frica propriu-zisa sau atunci cand apar atacuri de panica repetate in apropierea bisericii, in interior, sau in prezenta preotului. Aceste situatii pot demasca o stare de nevroza accentuata, deseori cu manifestari obsesive sau cu tendinte schizofrenoide. Nu este nici pe departe vorba de posedare, magie, blesteme, ci doar de fenomene psiho-afective care au o rezonanta mai puternica in sfera gandirii mistice a unora dintre noi, mai ales a celor cu o educatie religioasa aparte, primita de la varstele fragede.

Semne ale unor posibile probleme psiho-patologice:


1. Fiori reci simtiti la intrarea intr-un locas de cult religios. 2. Neliniste si chiar tremuraturi si transpiratii reci dupa intrarea intr-o biserica goala sau, dimpotriva, arhiplina. 3. Emotivitate excesiva la apropierea fizica a preotilor sau calugaritelor, culminand cu tremuraturi si chiar stare de panica la intalnirea privirii acestora. 4. Cosmaruri repetitive legate de aparitia demonilor. 5. Voci grave care apar ca o halucinatie constienta la privirea unor anumite icoane. 6. Nictalofobie (teama de noapte) asociata cu obsesia pentru ritualuri mistice sau magice. 7. Fobia exagerata fata de vestimentatia de culoare neagra si mai ales cea a preotilor. 8. In cazul in care apar cel putin trei dintre aceste elemente este recomandat sa consulti un medic cu care trebuie sa fii foarte sincer, descriindu-i exact starile si circumstantele in care apar.