P. 1
Hidrologie Manual

Hidrologie Manual

4.0

|Views: 38,153|Likes:
Published by Bogdan Ardeleanu

More info:

Published by: Bogdan Ardeleanu on Jun 22, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/02/2015

pdf

text

original

Dinamica fluvială este partea din potamologie care studiază scurgerea
apei râurilor şi acţiunea forţelor hidraulice din albie asupra materialelor
care alcătuiesc patul acesteia. În natură, o masă de apă, în stare lichidă şi
în condiţii de presiune normală, se deplasează invariabil, pe linia de cea
mai mare pantă, sub impulsul forţelor de gravitaţie. Deplasarea apei se
poate realiza prin mişcare laminară şi turbulentă.
Mişcarea laminară se întâlneşte numai atunci când toate particulele
unui strat fluid se deplasează aproape paralel, pe traiectorii bine definite şi
relativ regulate, fără un amestec transversal semnificativ. În acest tip de
curgere sunt predominante forţele de vâscozitate ale lichidului.
Mişcarea turbulentă sau dezordonată nu mai respectă vechea regulă
şi ca urmare a creşterii vitezei de deplasare, nu se mai pot individualiza
trasee ale firişoarelor de apă. În mişcarea turbulentă, viteza are direcţii
variabile, cu valori reduse la fundul albiei şi în apropierea malurilor şi
mai mari în apropiere de suprafaţă şi în partea centrală a secţiunii.
Trecerea de la curgerea laminară la cea turbulentă se apreciază prin
viteza critică a lichidului, care marchează valoric trecerea de la o
curgere la alta. La un curs de apă lent viteza critică este pragul de
trecere de la curgerea laminară la cea turbulentă şi se realizează când
depăşeşte 0,33 cm/s la adâncimea apei de 10 cm, 0,033 cm/s la 100 cm
adâncime şi 0,017 cm/s la 200 cm adâncime (Pişota, 1995). În mişcarea
turbulentă, direcţia curenţilor interiori este foarte variabilă şi sub diferite
unghiuri atât pe verticală, cât şi pe orizontală.

Factorii care determină dinamica fluvială

În natură, se întâlneşte predominant mişcarea turbulentă, deoarece
deplasarea masei de apă se face sub influenţa gradientului hidraulic, fiind
dependentă de forţele de gravitaţie, de forţele de frecare, centrifuge şi de
forţele Coriolis.

Forţele gravitaţionale sunt cele care fac ca orice masă de apă să fie
atrasă spre centrul Pământului, cu tendinţa de a se realiza o viteză
uniformă în raport cu lucrul mecanic generat de aceste forţe. În natură
însă, apa în deplasare, de la locurile mai înalte spre cele mai joase,
transformă energia potenţială în energie cinetică şi produce un lucru
mecanic. Viteza de deplasare a masei de apă nu este însă uniformă pe
toată secţiunea de scurgere.
Forţa de frecare intervine întotdeauna pe interfaţa dintre apă şi
suportul pe care curge din cauza rezistenţei pe care o opune fundul

108

albiei la deplasarea apei. Forţa de frecare depinde de rugozitatea
patului albiei şi a malurilor cu care masa de apă în deplasare vine în
contact. Desigur că, în funcţie de mărimea şi forma asperităţilor va fi
şi rezistenţa pe care o opune această suprafaţă estimată prin
coeficientul de rugozitate.
Coeficientul de rugozitate exprimă efectul neregularităţilor albiei şi
a pereţilor săi asupra vitezei medii într-o secţiune transversală a unui
curs de apă. Cu cât aluviunile din patul albiei sunt mai grosiere, cu atât
coeficientul de rugozitate (η) este mai mare. La o albie nisipoasă, de
exemplu, valoarea lui este cuprinsă între 0,01 şi 0,02, la una cu
bolovani între 0,05 şi 0,1, în timp ce la una cu vegetaţie în albie între
0,15 şi 0,20 (Savin, 1996).
Forţa centrifugă se manifestă în cazul cursurilor sinuoase sau
meandrate ca urmare a faptului că din cauza concavităţilor apele
capătă o viteză mai mare spre exterior, suprafaţa oglinzii apei nu mai
este perfect orizontală, ci cu o înălţime mai mare la curbura
meandrului. Acest fapt duce şi la o sporire a puterii de eroziune în
concavitate în comparaţie cu scăderea forţei de transport în
convexitate, unde are loc o depunere a materialelor mai grosiere.
Forţele Coriolis acţionează în cazul cursurilor de apă mai mari care
curg aproximativ perpendicular pe paralele sau ecuator. Ele rezultă din
influenţa pe care o are mişcarea de rotaţie a Pământului asupra
maselor de apă. Astfel, la râurile care curg de la nord la sud, în
Emisfera nordică se observă o abatere a apei spre dreapta, iar la cele
din Emisfera sudică care curg spre nord, o abatere spre stânga şi, ca
urmare, tendinţa de erodare a malului drept, în primul caz şi a celui
stâng, în cel de al doilea.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->