de a se permite stabilirea preciziei instrumentelor ce trebuie alese pentru a se atinge precizia urmarita, dintr-o singura masuratoare sau din

n masuratori; de a se stabili preventiv conditiile in care trebuie efectuate mastiratorile, inclusiv numarul lor, pentru a se atinge precizia neeesara; | cle a se inlesni cunoasterea felului cum se compun erorile in imprejurari si metode de lucru adoptate sau de adoptat; ! de a se caracteriza masuratorile efectuate; de a caracteriza operatorii; de a ajuta la stabilirea tolerantelor si normelor tehnice de lucru.

2. MASURAREA UNGHIURILOR SI DISTANTELQR

2.0. GENEBALITATI

Topografia. geodezia precum si celelalte discipline ale stiintei masuratorilor terestre se intemeiaza, evident, pe masuratori. Marimile ce se masoara intotdeauna, in orice ridicare si care dau amprenta de reprezentativitate sint unghiurile si distantele. In raport cu specificul ridicarilor poate predomina, uneori, fie masiirarea unghiurilor fie a distantelor. Sint si cazuri cind trebuie masurate si alte marimi ca : temperatura i presiunea atmosf erica, gravitatia etc., insa ponderea lor in ridicarile curente este nesemnificativa. Masurarea unghiurilor se efectueaza cu instrumente specifice care fac parte din familia mare a goniometrelor (gonio = unghi). Ele sint prevazute cu sisteme de vizare si cercuri gradate pentru masurarea unghiurilor pe care ie reel a ma metodele de ridicare. Masurarea distantelor cunoaste de asemenea o mare varietate de instrumente utilizate, fiecare, in raport cu principiul constructiv dar si cu conditiile si exigentele ridicarii. Distantele se masoara in mod curent pe cale d'irecta sau indirecta (optic sau cu ajutorul undelor electromagnetice). Masurarea distantelor cu ajutorul undelor reprezinta noiil in materie. La inceput au fost construite pentru masurarea distantelor mari, de ordinul kilometrilor, dar mai ales a zecilor de kilometri. Astazi, se construiesc multe tipuri, apte si pentru masurarea distantelor mici, chiar de ordinul zecilor de metri. 2.1. INSTEIIME^TE DE MlSUBAT UKGHIUBI Instrumentele de masurat unghiuri au fost concepute in asa fel incit sa asigure masurarea de-a dreptul a unghiurilor de care are nevoie practica ridicarilor in plan, adica a unghiurilor orizontale pe care le fac direc-

Fig. 2.1. Unghiul diedru al planelor verticaie SPX si SP2 = a si unghiurile de inclinare 9 ale directiilor SP^ = cpj si SP2 = <p 2 respectiv unghiurile zenitale % si z2. Suma unghiurilor de inclinare si zenitale totalizeaza 100g, adica ^j + cpx = 100^ si z2 ^ 2 == 100=. Planul H semnifica un plan orizontal in care s-au proiectat planele verticale si

59

ceJei mai mici gradatii, este egala cu valoarea celei mai rnici gradatii de pe cere, care corespunde cu huiginiea scalei, impartita la numarul gradatiilor scaritei. Originea este marcata cu zero, iar sensul de crestere a diviziunilor este invers cresterii valorilor gradatiilor de pe cere. Scarita reprezinta un sistem de .citire foarte comod. In cazul in care diviziunea zero de pe scarita se suprapune exact peste o diviziune de pe cere citirea se face direct. In caz contrar se citesc gradele pina la diviziunea care este sub scarita, iar in contimiare se citesc minutele si se estimeaza fractiunile de minut (jum&tati eventual cincirni) de pe scarita, in sensul cresterii gradatiilor, as a cum se exemplifies, in figura 2.46. Introducerea gradatiei zero la cercul orizontal se face cu ajutorul unui sistem de pirghie, situat la amba-za aparatului, care poate ocupa doua pozitii: una corespunzatoare miscarii inregistratoare, cind pirghia este ridicata si alta corespunzatoare miscarii generale, cind pirghia este coborita. Cu pirghia ridicata se roteste aparatul in plan orizontal pina ce in cimpul microscopului apare diviziunea zero de pe limb. Aparatul se blocheaza in plan orizontal si din surubul de mica amplitudine se aduce zero de pe scarita in suprapunere cu zero de pe limb. In continuare cercul orizontal se blocheaza cu ajutorul pirghiei si se vizeaza la semnalul dorit. Pentru masurarea ungMurilor se ridica pirghia, adica se elibereaza limbul. Teodolite cu citire prin coincidental diviziunilor. Acestea sint cunoscute sub denumirea de teodolite tip T2. In cimpul microscopului apar doua regiuni diametral opuse, fata in fata, prin suprapunere optica. Din aceasta categorie pot fi mentionate teodolitele T2-Wild (fig. 2.47), Theo-010 Z91SS- Jena (fig. 2.48), T2 construite in UE8S, cunoscute inainte sub denumirea de TBj si TB2. Tot din aceasta categorie face.parte si tahimetrul busola Wild TO (fig. 5.31). Totodata este caracteristic si faptul ca in cimpul microscopului apare, fie irnaginea cercului orizontal, fie imaginea cercului vertical. Schimbarea imaginii se face cu ajutorul unui buton exterior. Sistemul optic este realizat in asa fel incit imaginea care apare in cimpul microscopului este formata din doua regiuni diametral opuse ale cercului A i B. Actionind asupra taniburului micrometric, care este in conexiune cu doua lamele cu fete paralele, precum si un micrometru optic, imaginea

a Fig. 2.47. Teodolit. Wild. T2 : * _ vedere ; b sectiune : ^j. , . . . .

. -

vMa - 2

HP hi care - dispozitiv pentru introducerea unei valori la cercul ^^ ca\zr^6 - nivela cer-

ginii cercunlor ; 77 - surub ae nu

^^ _ ^ __ ^^

flexiblla.

292

291

257
0 1*2 3

256
A 5

01 2 3 4 5 6 7 8J910

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

372

371

235

234

Fig. 2.46. Exemple de citire la teodolitul-tahimetru Theo-020 si 030. A. Cere orizontal = 372808, cere vertical = 291^86 Cere orizontal = = 23505', cere vertical = 25652'

diviziunilor se deplaseaza in sens invers, desi zonele A si B ale cercului se deplaseaza in acelai sens;:fata de centrul cercului C. In aceste conditii, unei deplasari unghiulare unitare a ii va corespunde o deplasare liniara dubla .Ai-Bi (fig. 2.49)., Pentru eitirea gradatiilor se actioneaza tamburul micrometric pina cind in portiunea centrala diviziunile diametral opuse se aduc optic in coincidenta (suprapunere). Intrucit prismele pentagonale (10 si 11 din sistemul opiic fig. 2.37,a) elimina portiunile curbe, coincidenta se realizeaza dupa o linie (fig. 2.50). Tot in cimpul microscopului apare i imaginea micrometrului optic. Pentru citire, gradatiile ce se.gasesc in pozitii intimplatoare, se aduc in coincidenta din rozeta micrometrului (fig. 2.51). Se citesc gradele scrise direct din fata indicelui din centrul microscopului, respectiv acea gradatie scrisa drept a carei corespondenta, scrisa invers, apare in sens crescind, de obicei, in dreapta. Pentru obtinerea zecilor de minute se numara diviziunile de la gradele citite pina la indice sau pina la gradatia opusa,C diferita cu 200^ (180). In primul caz fiecare diviziune valoreaza cite 20 (20'), iar in al doilea caz cite 10C (10'), daca gradele au 5 respectiv 3 diviziuni. Unitatile de minute si secundele se citesc la micrometru, in sensul cresterii diviziunilor pina la un fir. In figura 2.52 se exemplified citirile. La unele teodolite de acest tip, recent construite, exista un sistem semidigitalizat de citire. Acest a permite eitirea directa si a numarului de zeci

96

V6 i
2^

935

5L

2^35

. Ill 1 1 1 l n ' 1 1 1 1 1 ' 75 ^ 77 78 Fig. 2.52. :Exemple de citire la teodolitul T2 a-249g17e64cc; 6_177S50C21CC.

124

9 8 7 6 5 Af3l 2 1 0

25

126

10-=-00,

56
98 76I5U3210

22

23

24

illlllllMllfJ//!,),

-Fig. 2.53. Exemple de citire la teodolitul T2 semidigitalizat:

a - 105g82c23cc,5 ; b - 56g53C34cc ; c- 126g19c92cc-

T- i
Fig. 2.49. Principiul coincidentei la teodolitul T2.

i1 , i

i1r

Fig. 2.50. Eliminarea efectului de curbura pentru a putea face coinciden^a

In 1 1 1 1 1 1 1 1 1 M 1 1 j 1 1 Mil 1 1 lllllll 1 III [1 J

48 49 50 51 52 53 54 55

voz

ez
4

g- 2.51. Realizarea coincidental la teodolitul T2 :

a necoincidenta; 6 coincidenta.-

de minute. Pe micrometru se citesc direct minutele si zecile de secunde, urmind a se numara doar secundele (fig. 2.53). La aceste teodolite pentru introducerea valorii zero la limb prima data se vizeaza in directia dorita, apoi se pune micrometrul la zero, actionind din rozeta de coincidenta si in final se actioneaza din butonul de comanda ce controleaza pozitia limbului, tinind locul mi^carii generale, pina ce diviziunea zero s scrisa direct vine in coincidenta cu diviziunea corespondenta notata cu 200 sau 180 scrisa invers. Indicele fix din cimpul microscopului apare suprapus peste aceste doua diviziuni. Datorita pasului mare a butonului de comanda, sistemul nu permite introducerea, cu usurinta, a valorii zero. Din acest motiv nici nu se insista prea mult, deoarece rezultatele nu sint afectate chiar daca se pleaca cu o alta valoare. Totusi se recomanda ca aceasta sa fie cit se poate de apropiata de valoarea zero. Teodolite cu duble cercuri si micrometru optic. Aceste teodolite au atit pentru limb cit si pentru cercul vertical cite doua cercuri concentrice solidare. Gradatiile care apar duble in cimpul microscopului sint: una de pe partea unui cere, iar dublura sa de pe partea opusaa celuilalt cere. Gradatiile sint inscrise pe un singur cere si astfel apar o singura data. Pot fi inentionate teodolitele : Kern DKM-1, DKM-2, DKM-3 etc. In cimpul microscopului apar trei ferestruici: doua ale cercurilor si una a micrometrului. Pentru eitirea gradatiilor pe un cere (la celalalt se face la fel), se actioneaza tamburul micrometrului pina ce firul reper este
79

71 li I l
368

! ,,

72 II li 1 I 1
36S

103

104 0 II ll II II ill

Fig. 2.56. Cere orizontal (segment) de la tahimetrul electronic Opton Elta 2.

HIM ii in mm s i t

214

215

T| M I I | M |

11111111111111
Pe teren La birou

''
Fig. 2.54. Example"de citire la teodolitul cu duble cercuri :
a) DKMI 36S64 C 65 CC ;&) DKM2 214025'3S,7" ; c) DKM3 - 82g53c01,S(

incadrat de cea mai apropiata pereche de diviziuni. Se citesc direct gradele si zecile de minute pina la fir, iar minutele si secundele lajnicrometru, intocmai cala teodolitele T2 (fig. 2.54). Intracit diviziunile suit duble, H incadrarea simetrica a firului se face foarte sigur astfel 56 ca erorile de citire sint mult reduse. S-au construit si 9876f5lA3210 teodolite DK cu sistemul de citire semidigitalizat, care prezinta un sistem perfectionat de citire. Un exemplu de citire se da in figura 2.55. Fig. 2.55. Exemplu Teodolite de inalta precizie. Aeeste teodolite sint de citire la teodolitul DKM2 A semi- caracterizate prin parametri de precizie foarte ridicati : digitalizat c cc puterea de marire a lunetei poate fi in general modifi56g53 34 . cata de la 30x pina la 80x, prin schimbarea ocularelor. Datorita diametrelor mari pe care le an cercurile, cea mai mica diviziune pe micrometru ajunge de ordinul zecilor de secunde. Din aceasta categorie fac parte teodolitele Will T4, Theo-003 Zeiss-Jena etc. Aeeste teodolite se folosesc la determinart,^ retelelor de triangulatie de ordin superior I si II. Teodolite de construetie speeiala. Din aceasta categorie pot fi meiitionate mai multe tipuri de teodolite : Teodolite cu inregistrare fotografica a gradatiilor. Aeeste teodolite contin un dispozitiv optic de inregistrare, ceea ce conduce la o reducere importanta a timpului de lucru necesar in teren. In plus se elimina erorile posibile de citire (sau de inregistrare in carnet) si chiar tendinta inevitabila de ,,corectare" a observatiilor in functie de rezultatele anterior obtinute, deoarece valorile masurate se vor cunoaste doar la birou, dupa developarea filmului. Din aceasta categorie pot fi mentionate teodolitele : Askania Tpr, Wild T3 etc. La teodolitul Askania Tpr fiecare fotografie cuprinde imaginile de la amb'ele cercuri ale teodolitului, ale nivelei de calare, ora, detalii asupra denumirii punctului etc. Exploatarea filmului (aducerea in coincidenta a imaginilor gradatiilor diametral opuse si efectuarea lecturilor) se poate realiza fie la un microscop auxiliar (Wild T3), fie prin folosirea casetei detasabile a micrometrului optic cu coincidenta (Askania Tpr). Teodolite la care gradatia obisniiita a cercului orizontal si vertical este inlocuitd cu, o gradatie codificatd. Din aceasta categorie se poate mentiona teodolitul FLT-3. Oercurile teodolitului au gravate patru canale concentrice corespunzatoare pentru lOO6', 10^, Ig si 0,19 = 10C. formate din linii albnegre, de diverse dimensiuni si doua canale folosite la exploatarea ulterioara.
124
,98765413121 Q

[MEW] Converter de dale DAC 100 \

Sectiune standard V24

2. Ssct/une optima

Calculator Calculator de birou Imprimanta Suport de informatfi permanent Converter de dale DAC 100

IMEM Priza pentru baterie

Sectiune standard V24 Dispozitiv 0 O de fnregistt are pe casete

2. Sectiune optima

Calculator Calculator de birou Imprimanta

!j

Converter de dale DAC 100 Sectiune standard V.24 Dispozitiv deinregistr are digita/a pe aisete 2. Sech'uQe optima

OCR sau citilor de casete dupa ECMA 34

O O

Fig.
6 - c. 541

2.57. Tahimetrul electronic Opton Elta 2. Vedere si schema de lucru.

80

Tabelul Unele caractcristicl ale imor tcodolite i tahimetre on citfre eentralizata

05 CO
Marimea M

Luneta
Distanta minima de vizare Lungimea

Cercuri gradate Diametru Citiri Valoarea divizitinii scalei

H
o M
<J

Nivele
Nivela cere vertical

Greutali
Ambalaj
<D

3*3 >
mm

jla if
mm mm

Dispozitivul de citire

'v n)

Nivela sterica

s S

Tipul teodolituliri si firma constructoare

ca

Ul

'E.

fi
53

mm.

1"(2CC) 1"(2CC) Microscop cu scarita

.

..

..

kg

Ivg

lg

mm

1.
2.
3.

4.

5.

6. 7.

8.
9.

10. 11.

Theo-010 Carl Zeiss-Jena Theo-OlOA Car] Zeiss-Jena Theo-020 Carl Zeiss-Jena Theo-020A Carl Zeiss-Jena T 1A Wild Heerbrugg T 16 Wild Heerbrugg T 2 Wild Heerbrugg D K M-l Kern Co. Aarau DKM-2 Kern Co., Aarau Redta 002 Carl ZeissJena Dahlta 020 Carl ZeissJena

31

53

135
177

2,0

84 86

60 86

Prin coincidenta micrometru optic

20 20

20

8 8

5,3 4,5

5,0 4,4

5,6 5,8

280 295

30

40

1,5

25 25
28

35 36

195 181

2,1

96

74

' !'(!>

30

a o

4,3

4,4

5,6

240 295

1,5

86

86 65
79

I'd')
C

20

8
a

4,2

4,4

5,8
5,6

40

150

1,5 1,5

73

Micrometru optic 20'(20 )1'(1)

30

8
60 30

5,0 4,7

2,0

250 265 237

28 28 20 30
25

40

150 150

79

I'd-)

Microscop cu scarita Prin coinciden^a micrometru optic Micrometru optic

"

30

8
8

2,0

5,6 6,5

40 30

1,5 0,9

90

70

1'XI",
10"(10CC) l'(2 oc )

20

5,6

2,0

120

50 75 114

50

30

30

1,8 3,6

1,0

3,4

140

45

170

1,7

70

20

20

1,8 5,6

5,3

200 213

310 42

2,5

114

i-a-> i'd)

Microscop cu scarita
"

30

30

4,4

4,7

30

30

4,4

5,6

4,7

213

25

40

3,0

94

94

w
CD

P; P M ,
5'

-o ^M ^J

3 -J

*d H 2.QQ CD D t- CD 2 P S P ^ " so pc & *d o CD

h^>

<)

K' H ^

9: I " -<J\ ^' 0 1

<5'

N'
I

Peg ^d CD" >> K CD P g O H

_. -so
CD

B $ &IP ^ p?
"^
H-!

s ll
Pi

H+s

^ &
M M. e > S o P t' 03

CD

p
CD CD
H

CD c+P
M>

B.

p pc
CD
Q

P Q c+

P PJ P S-'

" Qj'-P
2 2P

&S P
CD d-so CD CD so so c+ p =+ CD P P CD CD

CD o' &2 N pc Q

^P 55

CD ^ CD CD 5.
P CTQ O PC

P to

Si

f1
3
H-bJ

Hj -SO

CD

^ O CD CD CD HJ

C^ so *-i p CD P g,
C&&

$
Hi

MJ 50 (

-O

I
8
3

<i
H4 _JJ P M.

^
^ HJ. N M-

CD ^ PC PC ^. N
M" P P

BP P c-f

^S ts: w ('-

3' ^ CD jr" P CfQ

^*' ^^

CD P
CT+-

N tS CO
F^
,C0

PJ CD CD P

8s

g PC
IS

H-.

P o'

HJ
h-i*

S" OQ

P CD er

ii.

l.| 2.8
ti.

P"

Is

3' 10

~U)

11 . ns
CD P so c+O p
crt"

Cb

& P'
3.<1

iig?
Hi
hI M

ts

f^ CD y. ^ PS 2. . CD 2 CD
CD CD 1 O
h-' 2

8 P-

a
O u

^ CD

SP*
CD

p ^ P
O P CD ^ O

M> P
P J?

C5
O Hi CD #
Cfc

-2 B.
CD (i
Nd B.
-50 _ H--

so P ^ O gS

sB
CD

>H

o o

CD CD **QQ Luj HJ rr^

o o o r1
H-4

_ pc O P

c> ?

CD

p i a^g
2^ *^

S
f
CD

^S

i,^ P <*

o^ PJ p!

PC
O PJ CD CD

5 d
pc Sf" O
CD pCD
O H> p P O g, ^CD

H M
O
CD

<X)

"$"

tnT P:CD

CD so ii cf P CD
5'n

PJ CD
O P

CD "-i Hi CD O N
50 ^ |

r ^- B "
. p P M. pc
PC
H " O P H. ,

h i P S CD O' ^

h-h .. . . PI

CD so i PJ P CD P CD

O M

s-lt
_, CD
P P CD

50 50
CD P

p- o
CD
.

S P

CD CD

CD

pi 2. 2. S S g P- P

O O

g"
M

CD C6 O S

P hi

CD Hi CfQ

O ^

R PCfQ ^ 3 P P

O
Hi

aq'Ei
^PC -02 2 H p "

CD p <j C5> Hi

2.

CD .30
c-t-

i;B. E^
p ^
" ^ S HH' CD C7 FJ . 3 P

o CD P >i p
PC p

CD O

PC

CD

h-> p
p

So ctS'CD
gt

CD

-50 "C+H-I. CD

CO CO

&s

O {

Sir.

N S"

CD Hi

P<

fcO

I*

bo

e-e.

^3-

P o

bo

^ ' p' ) >

P CD

" M
P 2

B&
p

g
: ,
P

? j-j

Hj PC

(T P

-. P

c?B |S CD rl.. CD

l c4-g FT CD S ^c $ i. O H P P"1 h-; P. Hi CD R' r^

p

S' P ^ ^ ^ P 02 i
O i ^~~l CD CD i

pe vernier. Daca aceasta diviziune vine in coincident/a cu o diviziune de pe cere cii tirea se face direct. In caz 5 0 contrar mai intii se citesc gradatiile pina la zero al verniCitfre pe rigla 52,00m 7m ejn=1Qcm ernlui. In continuare se nuCiiire pe vernier Q.^Om 5 2. mara a cita diviziune a vernierului coincide cu o diviziFig. 2.59. Exemplu de citire la vernier. une a cercului. Acest numar se inmultests cu precizia aparatului (e\n}. Astfel se obtin unitatile ce se aduna la citirea direct a. Exemplificarea citirilor este data in figura 2.59.
2.115. ASEZAREA TEODOLITULUI IN STATIE

- T

Teodolitul se gaseste in pozitie de lucru atunci cind axa principala este verticala si prelungirea ei trece prin punctul topografic marcat la sol. Aceste conditii se realizeaza prin centrarea si calarea teodolitului. Pentru. centrare teodolitul se asaza aproximativ deasupra punctului statie, astfel ca platforma sa fie aproximativ orizontala, iar virful firului eu plumb sa fie cit mai aproape de punct. Se infig picioarele trepiedului in painint, apasind pe urechile sabotilor. Aparatul se aaza pe platforma trepiedului si se prinde cu ajutorul .surubului de fixare, fara a se strings definitiv. Aceasta centrare se considera aproximativa si se definitiveaza pe cale optica dupa calarea aparatului. La inceput, daca instrumentul are si o nivela sferica, se face o calare raproximativa. Calarea propriu-zisa se face cu ajutorul nivelei torice. In .acest scop nivela se aduce intr-o pozitie paralela cu doua suruburi de calare e-t si c2 (fig. 2.60, a) si se actioneaza in sens invers si simultan pina ce bula nivelei vine intre repere, Apoi se roteste alidada pina ce bula ajunge intr-o pozitie aproximativ perpendiculara pe prima (fig. 2.60, 5). Se actioneaza din al treilea surub de calare pina ce bula vine iarasi intre repere. Operatiile descrise se repeta. Pentru control nivela se aduce intr-o pozitie paralela cu prima, dar scliimbata cu 200^ (fig. 2.60 , c). Daca bula nu ramine intre repere este semn ca nivela nu este rectificata, iar axa principala nu este verticalizata. Pentru rectificare bula nivelei se aduce intre Tepere, si anume jumatate din deplasare se eliminadin surubul de recti-

Fig. 2.61. Rectil'icarea nivelei.

Fig. 2.62. Teodolit instalat in statie (in pozi^ie . de lucru).

ficare R a nivelei, iar jumatatea cealalta din suruburile de calare c: si ca. Asa cum se vede din figura 2.61, deplasarea bulei reprezinta dublul erorii tmgMuIare de orizontalitate a nivelei, respectiv dublul erorii de verticalitate a axei principale, Eeglarea nivelei se face concoinitent cu aducerea axei principale in pozitie verticala. In cazul unor dereglari mari ale nivelei operatiile de control se repeta. In mornentul in care bula ramine intre repere pentru orice pozitie a alidadei, nivela este rectificata, iar axa principala este verticala. Pentru rectificarea nivelei sferice teodolitul se caleaza cu nivela torica, desigur rectificata, si apoi se aduce bula de aer in interiorul cercului, cu ajutorul suruburilor de calare. Dupa calare se definitiveaza centrarea instrumentului pe cale optica prin usoare translatari ale acestuia pe platforma trepiedului. In final aparatul se fixeaza definitiv de trepied. Daca este cazul se definitiveaza calarea instrumentului. In aceasta pozitie teodolitul este apt pentru masuratori, adica axa sa principala se gaseste la verticala punctului topografic, iar limbul este orizontalizat (fig. 2.62).
2.116. VERIFICAREA 1 RECTIFICAREA TEODOLITELOR

Fig. 2.60. Calarea teodolitului (verificarea nivelei teodolitului)

a pozitia I; b pozitia II; c pozijia de control.

Inainte de inceperea masuratorilor operatorul este obligat sa verif ice s. i daca este cazul, sa rectif ice teodolitul cu care lucreaza. Verif icarile privesc conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca instrumentul, conditii care pot fi grupate in conditii de axe, de centricitate si de gradatii. O alta grupare a acestor conditii s-ar putea face dupa criteriul rectif icarii, pentru ca sint conditii care se verif ica fara a se putea rectif ica eventualele erori constatate (conditiile de constructie) si conditii care permit rectificari (conditii de reglaj). Daca conditiile nu sint indeplinite seproduc
i

85

erori. Erorile de constructie pot fi totusi eliminate, unele integral, altele partial, prin metoda de lucm, iar \ \>x'^ erorile de reglaj, care se datoresc \ c i-^^n uzurii aparatului sau dereglarii nnor ><^ 1 ^^-f^ Ib parti componente, pot fi eliminate ^ *? e 6 ft I integral fie prin metoda de lucru, fie prin rectificarea aparatului. Conditii de constructie. Cereurile gradate sa fie perpendicuFig. 2.63. Excentricitatca aiidadei. lare pe axele lor. Aceasta conditie se satisface prin constructie. O eventuala eroare pina la 10 nu afecteaza rezultatele masuratorilor. Axele sa fie riguros concentrice cu cercurile gradate respective. Erorile de excentricitate pot avea un efect apreciabil asupra unghiurilor orizontale. Pentru evaluarea efectului excentricitatii aiidadei in figura J.bd se noteaza cu e eroarea de excentricitate a axei aiidadei E fata de centru C al limbului. Directiile A si B determina unghiul S. Cercid fiind gradat tata de central lui C unghiul citit este y, care este egal cu diferenta citirilor, adica y = b - a. Dupa figura se poate scrie : + j3 = Y + a, de unde 8 = y -f ( a [3)
(2.9)

Unghiul'f, ca unghi exterior A are marimea

adica:

Fig. 2.64. Eliminarea erorii de excentricitate a aiidadei.

Fig. 2.65. Excentricitatea lunetei.

Pentru a se obtine marimea unghiului 8 urmeaza a se exprima diferenta a [3. Tot dupa figura se poate scrie : sin a/sin (a oc a) = ejr si sin p/sin (b x ,8) = efr (2.10)

Prin urmare, daca se face media citirilor diametral opuse, excentricitatea, ehiar mare fiind, nu afecteaza valoarea unghiulara obtinuta. In cazul teodolitelor cu coincidenta gradatiilor erorile unghiulare provocate de excentricitatea aiidadei sint eliminate, deoarece citirea reprezinta chiar media gradatiilor diametral opuse. Axa de viza a lunetei trebuie sa intersecteze axa principala. JSTeindeplinirea acestei conditii determina eroarea de excentricitate a lunetei. In figura 2.65 aceasta eroare (proiectata in planul limbului) s-a notat cu e. Daca se vizeaza la punctele A si B, in pozitia I a lunetei se obtine unghiul ax in punctul P1? iar in pozitia II unghiul <xa in pnnctul P3! Din triunghiurile opnse la virf in H-^ si H2 se demonstreaza :

unde r este raza cercului orizontal, iar x valoarea gradatiei de pe cere mtersectata de directia excentricitatii EC. Excentricitatea avind valori mici, unghiurile a si p fiind de asemenea mici pot fi neglijate. In aceste conditii relatiile 2.10 pot fi scrise sub forma :
~'
CC

aa -(- ^2/2 = a + -S/2 si a2 + B[2 a'+ J./2 Adunind membru cu membru rezulta : a 2 )/2 a3 = 2 a sau a a

(2.15) (2.16)

' sin

(2.11)

Valoarea maxima a diferentei a (3 se obtine atunci cind a x = 100g sau 300g si b - x = 300g sau 100s cind diferenta devine : a p = 2e- pcc[r (2.12)

adica direct proportionala cu excentricitatea e si infers proportionala cu raza cercului alidad si astfel : . ' S = y + 2e.- pccjr (2.13)

In figura 2.64 se observa ca unghiul S are ca masura jumatatea arcelor de cere ce i se opun, adica :

= (b- a)j2
86

(2.14)

deci unghiul a la centru, adica unghiul fara erori de excentricitate, este egal cu semisuma unghiurilor masurate cu luneta in cele doua pozitii. Ou privire la erorile de excentricitate rezulta ca ele se elimina intotdeauna daca se fac masuratori cu luneta in ambele pozitii ale lunetei si se citesc toate micro scoapele. Gradatiile cercurilor trebuie sa aiba diviziuni egale. Efectul erorilpr de diviziune se ia in considerare numai in lucrarile de mare precizie. In lucrarile curente efectele lor sint neglijabile. Aceste erori nu pot fi eliminate, insa efectul lor poate fi redus prin masurarea unghiurilor de mai multe ori, cu origini diferite. C o n d i t i i de r e g l a j . Axa principala sa fie verticals. Conditia se identified cu calarea aparatului, care a fost descrisa la 2.126. Axa secundara sa fie orizontala, respectiv sa fie perpendiculara pe axa principala verticalizata. La teodolitele de constructie moderna erorile acestea apar mai rar. Daca se Constata totusi o anumita eroare, ea se elimina masurind unghiurile cu luneta in ambele pozitii. Daca eroarea este mare, aparatul se rectifica la un atelier de specialitate. Pentru constatarea erorii se vizeaza, in cele doua pozitii ale lunetei, un punct situat la o anumita inaltime (fig. 2.66, a) si vizele se proiecteaza, cu alidada
87

Pozilia I

Pozttla U

Axul orizontal al teodolitalui _ ^

Planul firelor reticulare

0 1 2 3 ^ 5 6 7 3 9 10

Fig. 2.66. Eroarea de orizontalitate a axei secundare si dispozitiv de orizontalizare.

blocata, la o inaltime egala en cea a aparatiilni. Daca cele dona proiectii A-,, si A2 nu coincid este semn ca exista eroare, iar diferenta de proiectare, asa cum rezulta din figura, reprezinta dublul erorii unghiulare de neorizontalltate a axei secundare. Pentru eliminarea erorii se actioneaza, daca exista, asupra unor suruburi ce se gasesc pe nna din fnrcile alidadei, avind ca efeet ridicarea sau coborirea axei secundare (fig. 2.66, b). Axa de viza sa fie perpendieulara pe axa secundara. ISfeindepIinirea aeestei conditii determina eroarea de colimatie pe orizontala si are la baza deplasarea laterala a firulni reticular vertical fata de axa lunetei. Pentru verificarea conditiei, cu aparatul calat, se vizeaza nil punct in ambele pozitii ale lunetei, facmdu-se citirile corespunzatoare la cercul orizontal cx vsi s 2 (fig. 2.67). Daca exista diferenta intre cele doua citiri c (exceptind 200 sau 180), exista eroare de colimatie. Pentru. eliminarea erorii se calculeaza media celor doua citiri (cm) si se introduce la limb din surubul de mica amplitudine a miscarii alidadei. Apoi firul reticular vertical se readuce pe semnal, actionind asupra diafragmei ce contine firele reticular e. Firele reticulare sa fie corect aranjate. Verificarea se face vizind cu firul vertical un fir cu plumb. Daca directia .firulni reticular vertical corespunde cu cea a firului cu plumb, firele reticulare sint corect aranjate. In caz contrar se roteste reticulul. Verificarea se poate face si cu:. ajutorul firului reticular orizontal. In acest scop se plimba luneta in plan orizontal pe intreaga dimensiune a cimpului ei si se observa daca punctul vizat ramine mereu pe firul reticular principal (fig. 2.68). La cercul vertical sa se citeasca inclinarea efeetiva a lunetei. Pentru verificare se vizeaza cu luneta, in ambele pozitii, un' punct cu firul reticular orizontal (nivelor), dupa ce nivela cercului vertical, daca exista, a fost adusa intre repere din surubul S (fig. 2.69) si se citesc valorile ^ si 9 2 - Daca suma celor doua unghiuri este mai mare sau mai mica de 400s (360) exista eroare. Pentru rectificare se calculeaza valoarea medie cpm care se introduce din surubul de reglare S la cercul vertical. Apoi se aduce bula nivelei intre repere din surubul de rectificare R. Pentru control operatiile se repeta.

0 1 2 3

5 6 7 8 9 10

Cm = 12. 16

212

'

. 2.67. Verificarea si rectificarea erorii de colimatie pe orizontala.

UJJJ>
b
98

c
301
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

Fig. 2.68. Verificarea pozitici firului nivelor.

Zenit

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Nadir
a

iliilliiiliiiillilillliiiliiilnrlniliiiliiiliiiiibililinlijiliiiliiiliipliiiil

f/

Fig. 2.69. Verificarea si rectificarea cercului vertical.

89

Sistemul ajutator de citire a gradatiilor sa aiba limgimea nominala,

adiea n-s = e la scarita si n = e : 2 la micrometrn. Aceasta conditie poate sa aiba atit caracter de constructie cit si de reglaj. Daca conditia mi este indeplinita se recomanda ca instrumentul sa fie trimis la un' atelier de specialitate. Verificarea conditiei la scarita se face aducind gradatia 0 a acesteia in coincident^ cu gradatia 0 de pe cere si vizind la celalalt capat. La micrometru se actioneaza din rozeta lui pentru a se face cursa completa a acestuia.
2.1.2. ECHERE

Eeherele sint instrumente simple cu ajutorul carora se masoara, de obicei, unghiuri drepte servind la ridicarea si coborirea perpendicularelor. Exista si echere ce masoara unghiuri de 30, 45, 60. Echerele utilizate astazi fac parte din categoria echerelor cu oglinzi si cu prisme. Echerele cu oglinzi (fig. 2.70) sint construite' pe principiul dublei reflexii a unei raze de luinina pe oglinzi plane (fig. 2.71). Unghiul [3 format de raza incidenta cu raza reflectata este dublul unghiului a format de oglinzi. Bezulta, dupa figura, ca daca a = 50s, atunci j3 = 100g. Exista si echere cu doua perechi de oglinzi. Aceste echere pot fi folosite in conditii bune pina la 60 in.

Fig. 2.74. Mersul razelor de lumina intr-un echer cu o prisma pentagonala.

I M o

Raza incidenta o

Fig. 2.70. Eeher cu o singura pereche de oglinzi.

Fig. 2.71. Mersul razelor de lumina intr-un echer cu o singura pereche de oglinzi.

Fig. 2.75. Ridicarea si coborirea unei perpendiculare :

a en echeru! cu o singtira pereche de oglinzi; 6 cu echerul cu o singura prisma pentagonala.

Fig. 2.72. Echere cu doua prisme pentagonale :

a Wild ; b Zeiss ; c Kern.

Fig. 2.73. Echer cu o singura prisma pentagonala :

; 6-Zeiss;

Echerele cu prisme pot fi de asemenea de diferite conceptii si realizari. Cele mai raspindite sint cele cu doua prisme pentagonale (fig. 2.72), dar ele pot fi si cu o singura prisma (fig. 2.73). Unghiul T fiind egal cu 100s, nnghiul v), format de raza incidenta cu cea reflectata, asa cum reziilta din figura 2.74, este egal cu 100g. Aceste echere pot fi intrebuintate in conditii bune pina la 80 m. ' Echerele cu o singura pereche de oglinzi sau cu o singura prisma pentagonala an o utilizare limitata, deoarece nu asigura si asezarea operatorului pe un aliniament definit de doua puncte M si N (in care se fixeaza cite un jalon). Unghiul MFC (NPC) din figura 2.75 este de 100g atunci cind imaginea jalonulni din punctul exterior, vazuta cu ochiul liber prin spatiul de deasupra oglinzii, sau pe deasupra prismei, se vede in prelungirea'imaginii jalonulni din punctul M (sau N), vazuta in oglinda sau prisma. Echerele cu doua perechi de oglinzi sau cu doua prisme pentagonale permit si instalarea operatorului in orice punct al unui aliniament. Un91

90

Fig. 2.78. Eroarea de excentricitate a instrumentului fata de punct. Prfsma inferioara /

De aici rezulta ca eroarea este direct proportionala cu excentricitatea e si invers proportionala cu lungimea vizei D. Deci in cazul vizelor scurte (de ordiiiul zecilor de metri) se cere o centrare atenta a instrumentului in static. De exemplu daca e = 1 cm si D = 30 m, poate rezulta o eroare onp ^--A~-= " C Pentru 53 maxima de 2C13CC, iar daca D = 120 m, rezulta _cc 10,6cc iar aceeasi eroare de excentricitate si D = 600, rezulta pentru D = 1 200 m, rezulta scc = 5,3CC.
2.21. MASURAREA UNGHIURILOR ORIZONTALE 2.210 METODE. CAZURI Fig. 2.76. Ridicarea si coborirea unei perpendiculare :
a cu echerul cu doua perechi cle oglinzi; 6 cu echerul cu doua prisrae pentagonale.

ghiul MPO (sau NPG) din figura 2.76 este de 100g in momentui in care operatorul vede imaginile jaloanelor din punctele M si N in prelungire in oglinzi sau prisme, iar imaginea jalonului din punetul exterior apare in prelungirea imaginilor. Eeherele, in tiinpul lucrului, de obieei, se tin in mina. Pentru a aduce instrumental la verticala punctului dorit, se foloseste un fir cu plumb, care se fixeaza de un ciiiig de la minerul echerului. TJnele echere dispun de un baston telescopic (fig. 2.77). 2.2. MlSUEABEA OTGHITJEILOE Pentru masurarea unghiurilor orizoiitale si verticale, instrumentul, in prealabil verificat si rectificat, se instaleaza in pozitie de lucru, adica se centreazape punct si se ealeaza. Precizia cu care se exeeuta aceste operatii poate afecta precizia rnasuratorilor unghiulare.
2.20. PRECIZIA CENTRARII mSTHTJMENTTJLUI

Metodele folosite sint diferite, dupa cum este vorba de unghiuri izolate. sau de mai multe unghiuri intr-un punct s.i dupa cum urmeaza a se face o. singura masuratoare sau mai multe. Metodele cele mai des folosite in lucrarile topografice curente sint : metoda simpla si metoda reiteratiei (seriilor). Masurarea unui singur. unghi izolat prin metoda simpla are doua variante : prin diferenta citirilor si cu zero in coincidenta pe prima viza. Masurarea prin diferenta citirilor este generala si se poate aplica cu orice instrument de masurare a unghiurilor, pe cind varianta cu zero in coincidenta nu se poate aplica decit cu instrumente ce an si miscare generala san sint dotate cu dispozitive ce inlocuiesc aceasta miscare. Pentru masurarea unglliului A8B = a. (fig. 2.79), prin diferenta citirilor, se staticneaza cu teodolitul in punetul S. Se aduce luneta in pozitia I> Se vizeaza spre punetul A si se citeste la cercul orizontal valoarea a, apoi, in sens topografic, se vizeaza spre punetul B si se citeste valoarea &. Unghiul rezulta prin diferenta citirilor. Pentru control si totodata pentru obtinerea unei^valori mai bune a unglliului, acesta se masoara si cu luneta in pozitia II. In aceasta a doua pozitie a lunetei se vizeaza prima data. spre punetul B si apoi, in sens trigonometric, spre punetul A si se noteaza, de asemenea, ambele valori, care vor diferi de primele cu aproximativ

Notind cu e eroarea de centrare, cu .8 punetul toFig. 2.77. Echer cu pografic, cu S' statia efectiva, cu D lungimea vizei si suport telescopic. cu e eroarea unghmlara (fig. 2.78), se poate scrie : sin s = e -sin a//> (2.17)

Eroarea e fiind foarte mica in comparatie cu D (citiva milimetri fata de zeci, sute sau chiar mii de rnetri) si luind valoarea maxima a expresiei cind a = rc/2, rezulta :
cc = e

. pcc^

(2.18)

Fig. 2.79. Masurarea unui unghi prin diferenta citirilor.

Fig. 2.80. Masurarea unui unghi cu zero In coincident^.

92

93

Masurarea unghiurilor prin diferenta citirilor

Citiri Media Pozitia I a lunetei Pozitia II a lunetei

Tabelul 2.2.

na egalizarea vizei de inchidere cu viza de plecare, prin corectarea tuturor vizelor cu cantitatea ejn^ respectiv corectarea progresiva a vizelor. Calculele pot fi urmarite in tabelul 2.4. Valoarea unui unghi se obtine prin diferenta vizelor corectate.
Tabelul 2.4 Masurarea unghiurilor in tur de orizont

Punct statie Puncte vizate

Unghiul

A B

48.46.00 126.28.50

248.46.50 326.28.00

48.46.25 126.28.25

77.82.00
Punct statie Puncte vizate Pozitia. I a lunetei

Citiri Pozitia II a lunetei Media sari in staiie

Citiri ' compensate Unghiuri

200g (180). Pentru a se obtine ungliiul a se face mai intii media citirilor, abstractie facind de 200?' (180), apoi diferenta rnediilor (tabelul 2.2). Masurarea unghiurilor in ambele pozitii ale lunetei elimina o serie de erori instrument ale, iar pe altele le micsoreaza. Totodata se micsoreaza erorile de masurare (de vizare, de citire agradatiilor). Cu zero in coincidenta ungliiul a rezulta in mod asemanator (fig. 2.80), cu deosebirea ca, pe directia punctului A, se introduce la limb gradatia zero (tabelul 2.3).
Masurarea unghiurilor cu zerourile In coincidenta Tabelul 2.3

A B r D A

86.79.74 145.16.28 231.46.54 344.58.46 86.79.92

286.79.92 345.16.26 31.46.58 144.58.40 286.80.00

86.79.88 145.16.27 231.46.56 344.58.43 86.79.96

2 4 6 8

86.79.88 145.16.25 231.46.52 344.58.37 86.79 88

58.36.37 86.30.37 113.11.85 142.21.51

400.00.00

Aparat : Theo 010 Zeiss-Jena Starea atmosferica: senin, cald, vizibilitate buna T = e cc .y^= 6- f5"= 12CC e = 8CC T ^ e

Punct statie Puncte vizate Pozitia I a lunetei Pozitia II a lunetei

Media

Unghiul

A B

0.00.00 77.82.00

200.00.50 277.82.50

0.00.25 77.82.25

Numarul maxim de vize admis intr-un tur de orizont este In cazul in care sint mai multe vize, ele se impart in doua grupe, incit 3 4 din ele sa fie comune, pentru a realiza legatura intre unghiurile din cele doua grupe. Eacordarea grupelor de observatii se poate urmari in tabelul 2.5, Pe viza de origine, de obicei, se introduce zero.
Tabelul 2.5 Raeordarea grupelor de observatii
Punct statie Citiri medii compensate Puncte vizate Grupa l(Vi) Gnipa II (Vj) Diferenta Vi - Vj Vize racordate Formule de racordare

77.82.00

Masurarea o sincfura data a mai multor unghiuri adiacente in tur de orizont. Se aleg3 o viza de referinta, de plecare (un semnal care se vede bine) si in pozitia I a lurietei se vizeaza la punctul ales. In continuare, in sens topografic, se vizeaza la toate celelalte puncte, inclusiv punctul de plecare, pentru control (fig. 2.81). De fiecare data se inregistreaza citirea de pe limb. Citirea de control pe viza de plecare, adica inchiderea nu poate depasi toleranta data de relatia T = = e- ]fn, in care e este precizia aparatului, iar n reprezinta numarul punctelor vizate. Unghiurile se masoara si in pozitia II a lunetei in sens ravers primului tur. Viza de origine va fi aceeasi. Inchiderea trebuie sa ^fie de asemenea in toleranta. In vederea obtinerii unghiurilor se calculeaza media citirilor, apoi se compenseaza
Fig. 2.81. Masurarea unghiurilor in tur de orizont.
94

Pietrosul Magura Negresit G. Mare Fintanita Rosca Vadu Tabara Fca. ciment SMT M-le Rosu

00.00.00 25.49.67 74.43.29 96.93.94 98.92.09 111.36.27 209.35.75

342.54.59 0.00.00 16.97.86 23.66.44

57.45.41

0.00.00 25.49.67 57.45.41 74.43.28 81.11.85 96.93.94 98.92.09 111.36.27 129.93.58 209.35.76

.
57.45.43

72.48.17 151.90.36

57.45.39

(Vi + Vj + + M) : 2 Vi Vj + M (Vi + Vj + M) :2 Vj + M Vi Vi Vi V} + M (Vi+ V j + M ) : 2

M = S A : n = 57.45.41 unde n = numarul direc^iilor comune

vizele in statie, ceea C6 inseam-

Masurarea unghiurilor de mai multe ori, in general, se face prin metoda reiteratiei, numita si metoda seriilor, care in fond reprezinta masurarea in tur de orizont, reluata de mai multe ori cu origini diferite (fig. 2.82). Valoarea intervalului diiitre originile a doua reiteratii succesive, in cazul teodolitelor de tip T2 si DK, se caleuleaza cu relatia i = 400 9 : 2n, unde n reprezinta numarul reiteratiilor care trebuie facute. Operatiile de teren si
95

tiile in spa$iu, oricare ar fi pozitia lor, precum si inclinarii fiecarei directii, adica a unghiurilor in plan vertical (fig. 2.1). Acest lucru este posibil deoarece instrumentele sint prevazute cu cite doua cercuri gradate, dintre care, in pozitie de lucru, unul este orizontal, iar celaialt vertical. Luneta care materializeaza viza, pe linga faptul ca poate ocupa orice pozitie intur de orizont este si inclinabila. Astfel, pe cercul gradat orizontal se obtine unghiul | Fig. 2.2. Obfinerea unghiului orizonorizontal a pe care-1 fac cele doua vize in tal a cu teodolitul. spatiu (adica tocmai unghiul diedru a planelor verticale ce cuprind cele doua vize), iar pe cercul gradat vertical se eiteste unghiul de inclinare <p fata de orizontala locului, respectiv unghiul zenital z fata de verticala locului, pentru fiecare directie (viza) in parte.
2.10. TIPURI DE INSTRUMENTS

Fig.

2.4. Obtinerea orientarii 6 cu busola.

Fig. 2.5. Obfinerea niarimii grafice a unghiului orizontal a cu planseta topografica.

Dupa modul cum se obtin unghiurile orizontale instrumentele de masurat unghiuri se pot imparti: Instrumente cu ajutorul carora unghiurile orizontale se obtin din doua vize suceesive, de exemplu : teodolitul. Pentru a se obtine unghiul orizontal a format de directiile OA si OB se stationeaza cu instrumental in punctul 0, se vizeaza succesiv la punctele A si B si se citesc valorile inregistrate. Din diferenta citirilor rezulta unghiul . = b a (fig. 2.2). Instrumente eu ajutorul earora unghiurile orizontale (ca si oricare unghiuri dealt! el, inelusiv verticale) se obtin dintr-o singura viza, de exemplu: sextantul. Acesta este construit in asa fel incit cu ajutorul a doua oglinzi (Oj si 0 2 ) dintre care una este mobila (O-J, imaginile punctelor vizate A si B se aduc pe aceeasi directie. Unghiul orizontal format de cele doua directii a, ce este de doua ori mai mare decit unghiul format de cele doua oglinzi (3, se citeste direct pe cercul gradat al mstrumentului (fig. 2.3)

Sextantul se foloseste in cazul in care punctul static este in miscare, de exemplu in ridicarile marine. Se numeste sextant pentru ca sectorul de cere gradat dublu corespunde la a sasea parte dintr-un cere in gradatie sexa. Permite, deci, masurarea de unghiuri pina la 120. In timpul lucrului sextantul se tine, de obicei, in mina, dar si montat pe o baza amovibila. Instrumente cu ajutorul carora se obtin orientarile direetiilor, de exemplu : busola topografica. Un ac magnetic oscileaza in fata unui cere gradat, iar dupa ce se linisteste, in dreptul capului nord al acestuia se citeste orientarea directiei vizate (fig. 2.4). Instrumente cu ajutorul carora se obtine marimea grafica a unghiuriloiv de exemplu : planseta topografica. On ajutorul acesteia se materializeaza proiectiile orizontale ale direetiilor vizate, pe o suprafata orizontala, care este planseta instrumentului (fig. 2.5). In acest caz unghiurile se obtin tot din doua vize, ca la teodolit, insa nu se obtine valoarea numerica a acestora, ci nurnai cea grafica.
2.11. TEODOLITE

2.110 DEFINITIE- CLASIFICARI

Fig. 2.3. Obtinerea unghiului orizontal oc cu sextantul.

Instrumentul specific pentru masurarea unghiurilor in ridicari este teodolitul. Acesta asigura o precizie ridicata (2 CC 10CC) sau chiar foarte ridicata (0,2 C C 2 C C ); astfel se utilizeaza in lucrarile care reclama o asemenea precizie, adica in lucrarile de determinare si de indesire a retelelor de sprijin, precum si in anumite lucrari speciale. Daca teodolitul este de precizie mai scazuta (20CC l c ) si asigura inelusiv masurarea distantelor (pe cale optica, indirecta), fiind destinat lucrarilor cu caracter intensiv,, poarta denumirea de teodolit-tahimetru sau simplu tahimetru. Teodolitele si teodolitele-tahimetre pot fi de diferite tipuri, dimensiuni, caracteristici si precizii, fara ca din punctul de vedere al modului de lucru sa difere prea mult. Dar oricare ar fi tipul si dimensiunile unui teodolit se disting intotdeauna aceleasi organe principale: arnbaza, cercul orizontal sau limbul, alidada, cercul vertical si luneta, precum si aceleasi axe: axa principals, (verticala) V V, care trebuie sa fie verticala in momentul in care instrumentul este instalat in conditii de lucru in statie,,
61

Fig. 2.82. Masurarea imghiurilor prin metoda reiteratiei (seriilor).

Fig. 2.83. Centrarea vizelor.

(fig. 2.83), care se determina in functie de e si a masurate si D calculat, folosind relatia : scc = P c c - e-sin a/Z> (2.19)
unde :

prelucrarea. datelor sint identice cu cele descrise la metoda turului de orizont (tabelul 2.6).
Tabelul 2.6 Masnrarea ungluurilor prin metoda seriilor

e este exceiitricitatea, J? distanta CA, a - ungMul masnrat in punctul E si pcc = 636620CC. Pentru incadrarea riguroasa a vizei in ansamblul vizelor facute din centra sau pentru transportul tuturor unghiurilor masurate excentric a in central y se vor efectua urmatoarele calcule (fig. 2.84). T + EI = -f e2, de unde y = a + (s 2 EJ) (2.20) In prealabil se calculeaza ^ si s2 cu ajutorul relatiilor : sin z-t = 6- sin y.-LfD1 si sin c2 = e. sin a2/D2.
Ae

eC cC I V

Citiri Punct static Puncte vizate Pozitja I a lunetei Pozijia II a lunetei Media Medii corectate Media reiteratiilor "o" si reduse la zero o o

(a

Cl>

Magura Negresti Cariera Capra Fca.Ciment M-le Rosu Tabara D-Frasin M-le MieMagura Magura Negresti Cariera Fca. Ciment Gapra M-le Rosu Tabara D. Frasin M-le Mic Magnra

0.00.15 45.02.70 277.08.20 298.67.88 301.79.98 336.84.73 348.64.39 381.57.26 0.00.06 100.00.07 145.02.55 377.08.17 398.67.81 1.78.93 36.84.65 48.64.37 81.57.23 100.00.07

200.00.06 245.02.57 77.08.11 98.67.80 101.79.89 136.84.73 148.64.28 181.57.19 200.00.02 399.99.95 345.02.44 177.08.08 198.67.70 201.78.85 236.84.54 248.64.31 281.57.14 399.99.99

00.00.10 45.02.63 277.08.16 298.67.84 301.79.94 336.84.69 348.64.33 381.57.23 0.00.04 100.00.01 145.02.50 377.08.13 398.67.75 1.778.89 36.84.60 48.64.34 81.57.19 100.00.05
cc

+1

+2 +3 +4 +4

+5 +6 +6

0.00.00 45.02.54 277.08.08 298.67.77 301.78.88 336.84.63 348.64.28 381.57.19 0.00.00 100.00.00 145.02.49 377.08.11 398.67.73 1.78.87 36.84.58 48.84.31 81.57.15 100.00.00

0.00.00 45.02.52 277.08.10 298.67.75 301.78.78 336.84.61 348.64.29 381.57'.17 0.00.00

Fie. 2.85. Excentricitatea semnalului. o

Fi<*. 2.84. Centrarea ungliiurilor.

-j
-1 -1
o

Q tj

-4
cc

Daca statia este centrica dar semaalul este excentric problema se rezolva similar, cu ajutorul relatiei : s = p e sin (3/D (2.21) scrisa dupa figura 2.85. Centrarea vizelor se poate face si cu ajutorul nomogramei ,,A. Croitoru" data in figura 2.86, unde se indica si schema de utilizare.
2.22. MASURAREA UNGHIUMILOR VERTICALE

NOMOGRAMA aA. CROiTORU"

CENTRAREA Si REOUCEREA OiRECTilLOK CALC'JUJi COEF'iCiENTiLOR a sib

0.10-

Schema de utilizare: 0,te0130)1,0,154

I i \

--50
i-

i ii ii ii
,

ir*
! 01-!- 70 ' '
1

['
\.2
-3

K 1 ,, ; ' <\i C - 1 ' >^CJ jfM*6/

020-

:
1

\j) yM->B)l
' '
;

^_5
"

'

q.?sOriO-

0,5-20
i-ormule de cakul:

' . -<;
j-5 LS
\-7

)_
' -

"iU?S- C-J---^

2-j

'

r-3

Starea atmosferica : senin, cald, vizibilitate buna T = Aparat : Wild T2

e, = 6C

=-j-6 .lA9 = 18 ; e - + 4CC ;

ec

0/,3-

-r f<<s<n(M*a>
~Q7) .
i

/I
| .
p ' I-.1J

"fo
L
'

Gi5- *"-"* i 050-

1S-1-9

--'0

I 0,50

2.211. CENTRAREA VIZELOR SI A UNGHIURILOR

Daca dintr-un punct C nu exista vizibilitate spre alt punct A dincauza unui obstacol se va stationa excentric intr-un punct E, de unde se va viza la punctul A. Stationarea excentrica provoaca o eroare unghiulara s
96

Unghiul vertical se masoara 1 0,75 cu orice instrument topografic ca- 390 re are cere vertical si rezulta 100 t. (, dintr-o smgura viza. Unele teodolite dan unghiul de mclmare & c_ Jeotia de
7 - c. 541 3

! 1 !
1

20-r^ ^l-? : ^l

' -.^
J

Uo
75
i-/00

job!

Nomograma ,,A. Croitoru : centrare;% _ e^ntricitatea; {M + e,-

C^r" DK/r;

J2S-L5

tMfOI ;!M*Bil

lar altele linghlUl Zenitai^. In CaZUl -citirea pe limb + orientarea excentricitatii; D-distanta.

97

PTT

Fig. 2.87. Masurarea unghiurilor verticals

Broarea ce va alecta nn xrnghi orizontal, acesta remind din doua se calculeaza cu relatia :

'
calculeaza cu relatia :

ac ungniul se mascara de mai mult* ori, cu origini diferite, erorile ce afec teaza unghiul se calculeaza cu relatia : (2.25) n i e2 : \f n 2.3. MASTJEABEA DISTA^ELOE PE GALE DIBECTA
Fig. 2.88. Locul de vizare pentru diferite semnale in vederea masurarii unghiurilor verticale s
a semnal; b turla ; c paratraznet.

2.30.

variate, dar cele mai des ^te ^O m sfpanglica de otel de 50 m. ^^ S^tnSeTf irul I! S c a^^umentlarte precis ,i compa^l,

distantelor mici pentru masurarea unghiului vertical se vizeaza pe o stadie la inaltimea aparatului (distanta de la punctul topograf ic pina la axa secundara a aparatului) (fig. 2.87), iar in cazul distantelor mari se vizeaza la baza capului negra al semnalului de inaltime cunoscuta sau la alte semnale asa cum se vede in figura 2.88. Masurarea unghiului vertical in ambele pozitii ale lunetei elimina practic totalitatea erorilor instrumentale si le micsoreaza pe cele accidentale. Prelucrarea datelor privind unghiurile verticale se poate urmari in tabelul 2.5.
2.23. PRECIZIA MASURARII UNGHIURILOR

Wgirea ei. Pentru conservare, de ^^'se pS^t dill ^ in 10 cm. Panpe Snabele pai'ti din cm in cm, im .scmul este toom ionat din metal, iliea ** ruleaza m mtenonil uto<M^r^o ^^ di

eTchiar la capatul inelului (lig. 2.89, 6).

^SS'^f^^^

in

Con8tmctii au gra

"

Precizia masurarii unghiurilor cu teodolitul este conditionata de mai multe elemente printre care cele mai importante sint: inetoda de masnrare aplicata, precizia de centrare a aparatului si a semnalului, atentia operatorului, starea atmosferei etc. Efectul erorilor de constructie (cu exceptia erorilor de diviziune) i a celor de reglaj pot fi practic eliminate ; eventualele erori ce ramin la nivelul masuratorilor topograf ice pot fi neglijate. In aeeste conditii, erorile cele mai importante ce afecteaza masurarea unghinrilor sint: erorile de diviziune a cercurilor ea, erorile de centrare a aparatului es si a semnalului es, erorile de vizare ev si erorile de citire a gradatiilor ec. Aeeste erori avind caracter accidental efectul lor asupra unei vize se calculeaza cu relatia :

Fig. 2.89. Rulete.

. rulete; 6 - pozitia gradatiei zero:

= rb

+ ef + el + e2 + eJ

(2.22)
12

99

tntinzafor

Gradatia 0
a

Masurarea distan^elor mari presupune jalonarea aliniamentului, iar daca distanta de masurat are portiuni de pante diferite gi pichetarea acestuia, pentru fragmentarea distantei totale in sectiuni de aceeai panta.
2.31. JALONAREA ALINIAMENTELOR

Fig. 2.90. Panglica de ot:el de 50 m :

a panglica inffisurata pe cadru; 6 poziia gradatiei zero; c fise; d - intinzStor; e detaliu din zona gradaf iilor.

Pangliea de otel de 50 m, de obicei, are o latime de 20 mm s,i grosime de 0,5mni si se infasoarape un cadru metalie, denumit cruce (fig. 2.90,). La ambele capete se gaseste cite un inel cu diametral de 34 cm (fig. 2.90, b). Diviziunile din m in m sint inscrise pe ambele parti, pe placute de alama. Decimetrii sint marcati prin mioi gaurele (fig. 2.90,' e). Gradatia este facuta in ambele sensuri si astfel se poate citi distanta, indifere:nt pe ce parte se gaseste originea de masurare. Acest mod de gradare insa poate fi o sursa de gres.eli, daca operatorul nu este atent. Originea gradatijlor, de obicei, este la circa 20 cm de inel (lucru evident avantajos),dar poate sa fie si la mijlocul inelului. Gradarea panglicii se face la 20C, sub o intindere de 15 kg forta la capete. Panglicile moderne sint divizate m ceiitimetri pe toata lungimea, iar pe primul metru sint gradate' si in milimetri. Fiind realizate dintr-un material foarte subtire, au dimerisiulii reduse si se' Infasoara pe un cadru special (fig. 2.91). ; -' In timpul masuratorilor se folosesc fise, care.siiit yergele rnetalice de 2530 cm si diametrul 5 6 mm (fig. 2.90, c). Ser've.sc pentruA marca^ea panoului masurat si sint strinse pe inele, cite 11 bucati. Intinderea se face cu doua intinzatoare, ce se introduc in inelele panglicii. Au forma unui baston de lemn cu un sabot metalie ascutit la virf pentru infigere in pamint (fig. 2.90, d).. In cazul masuratorilor de precizie se folosesc si dinamometre si termometre. Firul de invar construit dintr-un aliaj de 64 %otelsi36 %nicliel este practic insensibil la yariatiile de temperatura, Lungimea firului este de 24 m, eventual 48 m. Se poate atinge o precizie de lmm/3nn. Odata cu aparitia instrumentelor electromagnetice se folpseste^inai putin, insa serveste la etalonarea Fig. 2.91. Panglica de o^el de 50 m, de condiferitelor instrumente de masiu-at structie moderna. distante.
A . . . . . ^ _ . Vr . " ' : ;

Prin jalonare se intelege Fig. 2.92. Aliniament jalonat. marcarea pe teren a unui traseu cu jaloane fixate vertical, din loc inloc, astfel incit toate sa fie cuprinse in planul vertical cetrece prin punctele extreme (fig. 2,92). Jalonarea se face cu ochiul liber, iar daca distantele sint mari se foloseste un instrument topografic eu luneta. Pentru jalonarea unui aliniament definit de punctele A si JB, in punctele de capat se fixeaza, in pozitie verticala, cite un jalon. Operatorul se asaza in spatele jalonului din A si dirijeaza asezarea suceesiva a jaloanelor din B spre A. Acest mod de lucru se numeste jalonare spre sine si da rezultate mai bune decit jalonarea de la sine (de la A spre B); in acestdin urma caz, exista pericoml devierii aliniamentului, deoarece dupa primul jalon se formeaza un ungni ,,mort". In cazul in care intre punctele de capat A i B nu exista vizibilitate (fig. 2.93,5) sau eind punctele de capat sint inaccesibile (fig. 2.93, a), se aleg doua punete ajutatoare G^ si Dx, aproximativ pe aliniamentul AB, in as. a M incit de la ^ambele sa se vada atit la A cit si la B care sint inarcate eu jaloane. In punctul D! se asaza un jalon. Vizind din D1 spre A se va fixa un alt jalon. pe aliniamentul DA in Ci, Apoi vizind din Gt spre -B, jalonul din Dx se va muta in D2 si asa mai departe pina ce jaloanele intermediare vor ajunge din aproape in aproape in punctele 0 si D,. pe aliniamentul definit de jaloanele din A si B (fig. 2.93). Jalonarea poate fi realizata si de un singur operator, insa mai greufsi cu randament mai s cazut
2.32. MASURAREA DISTANTELOR|CU PANGLICA DE OTEL

Masurarea presupune in pfealabil pregatirea terenului care cup rinde : degajarea terenului de vegetatie si de alte obstacole ce ar putea impiedica
? "
;

Etevotie

. Elevatie

1
A D

B
Plan Fig. 2.93. Jalonarea unui aliniament cind intre punctele de capat nu exista vizibilitate sau sint inaccesibile

>8

101

masurarea, jalonarea si daca /Intinzator este cazul si pichetarea aliniamentului. Masurarea propriuGradaiia 0 zisa se face de o echipa formata dintr-un operator si @-reper de plecare doi lucratori si este ilustrata /Intinzator in figura 2.94. ' Intinzator .FisaQ) Panglica se deruleaza cu GmdattaO Pan atentie, se intinde pe aliniament folosind intinzatoare, iar lungimea ei se materiaFig. 2.94. Masurarea distantelor cu panglica de 50 m. lizeaza prin fise. Operatia se repeta pina la parcurgerea intregumi traseu. Distanta totala va fi egala cu lungimea panglicii inmultita cu numarul de cite ori a fost aplicata, plus distanta de la ultima fisa pina la borna de capat.
A

Fisa d)

11*F

/fttinzator

Fig. 2.95. Reducerea distantelor la orizont si la nivelul marii:

oreducerea distantelor mici: b icduoerea distantelor mari; c reducerea la nivelul marii

2.33. CORECTIILE CE SE ADUC MASURATORILOR CU PANGLICA

Corectia de etalonare. Panglica poate fi mai lunga sau mai scurta decit 50 m si diferenta, notata cu e, reprezinta eroarea. Corectia va fi egala cu aceasta eroare luata cu semn schimbat, inmultita cu raportul dintre disatanta masurata (D) si lungimea panglicii (d), raport ce reprezinta numarul de cite ori s-a apiicat panglica pe distanta totala, adica :
Ce=-e.VId

unde: I este distanta inclinata. iar 9 unghiul de inclinare (fig. 2.95,a).

Exemplu: Distanta masurata pe teren I = 54,68 m, unghiul de inclinare to 7S86C, cos cp = 0,992387, iar d= 54,68 -0,992387 = 54,26 m.

(2.26)

Daca distanta contine mai multe sectiuni cu pante diferite, unghiurile de inclinare se masoara separat pentru fiecare sectiune si apoi tot separat se face reducerea la orizont (fig. 2.95, 6). Distanta totala redusa la orizont este egala cu suma distantelor partiale reduse la orizont, adica : !) = <*! +d a + . . . +dn (2.29)
Observatii. Distantele mari hi cazul geodeziei se rednc la nivelul marii. Reducerea se face conform figurii 2.95, c unde: Dlungimea masurata si redusa la orizont; H inaltimea punctelor in raport cu nivelul marii in zona de lucru; Dm lungimea D redusa la nivelul marii; O ceiitrul Pamintului; R raza Pammtului (6379).
2.35. PRECIZIA MASURARII DISTANTELOR PE CALE DIRECTA

Exemplu: O distanta D = 800 m s-a masurat cu o panglica de otel de 50,00 m, care la etalonare s-a gasit de 50,02m. Eroarea unitara e 50,00 50,02 = 0,02m. Corectia de etalonare va fi ce =0,02. 16 = 0,32 m. Distanta D masurata pe teren va fi egala cu 800, 32 m

Corectia de temperatura. Daca se lucreaza la o alta temperatura decit temperatura de etalonare (20C) lungimea panglicii^ nu va fi de 50 m si astfel rezultatul va fi afectat de o anumita eroare. Intrucit la fiecare 5C diferenta de temperatura, panglica de 50 m se modifica cu 3 mm, corectia de temperatura se calculeaza cu relatia :
f-20 D m ) c = -----\L 3mm s

d(m)

(2.27)

Exemplu: O distanta D = 800 m s-a masurat la o temperatura de + 10C. Corectia de temperatura va fi 3 10- 20 800 ct 3 mm = 96 mm ~ 10 cm 5 50 Distanta D masurata pe teren va fi egala cu 799,90 m 2.34. REDUCEREA DISTANTELOR LA ORIZONT

Suprafetele de teren, de cele mai multe ori, fiind inclinate, distantele masurate intre punetele topografice sint distante inclinate care, in vederea reprezentarii lor in plan, se reduc la orizontala' (orizont). Distanta masurata direct se reduce la orizont cu ajutorul formulei : d = I - cos 9 (2.28)

La masurarea distantelor pe eale directa se pot produce erori, care la rindul lor pot fi sistematice si accidentale si greseli. Greselile se datoresc neatentiei operatorului. Cele mai importante surse de greseli sint: inscrierea gresita in carnet, citirea distantei pe partea descrescinda a gradatiilor, formarea unor bucle etc. In cazul distantelor mari o alta sursa de greseli poate sa fie tinerea gresita a evidentei fiselor. Pentru evitarea greselilor se recomanda repetarea masuratorilor. Daca cele dona valori obtinute sint apropiate, adica se incadreaza in tolerante, se calculeaza valoarea medie, ceea ce reprezinta o valoare mai probabila. Masuratorile pot fi controlate si printr-un alt procedeu, de esemplu pe cale indirecta. Erorile sistematiee sint provocate de: neetalonarea instrumentului, neglijarea influentei temperaturii, iesirea din aliniamemt, pichetarea necorespunzatoare a traseului de masurat etc. Aceste erori pot f i eliminate printr-o etalonare eorecta, prin aplicarea unei corectii de temperatura, prin jalonarea si pichetarea eorecta a aliniamentului.
103

Erorile accidentale sint variate si provoeate de nonilte eauze : variatiile de temperatura, intinderea inegala a paoglicii, eitirea gradatiilor pe p'an.glica, infigerea inclinata a fiselor etc. Ele fiind de marinae si semne diferite efectul lor, partial, se compenseaza. Sporirea atentiei de lucru, dar mai -ales repetarea masuratorilor fac ca efectul aces-tor erori sa fie redns simtitor. S-a stabilit pe cale experimentala ca in terennri de ses sau putin in-clinate precizia masurarii nnei distante cu panglica este 1 3 cm la 100 in. Eroarea creste cu panta terenului. Eroarea accidentala totala se calculeaza cu relatia : eat e- yj\i (2.30) unde: e este eroarea unitara, L lungimea totala, I lungimea unitara. Eroarea relativa totala se calculeaza cu relatia: ert = ea,jL (2.31)

aparat (fig. 2.96). Oind baza este variabila unghiul co este fix si in acest caz distanta va fi o funetie directa de baza J> = K-f(H), unde J5T este o constanta (stadimetrica). Oiad baza este constanta unghiul co este variabilsi in acest eaz distanta va fi o functie directa de unghiul to si anume P = #./(co). Instnimentele topografiee eu baza in punctul vizat formeaza grupa tahimetrelor, iar eele cu baza in aparat formeaza grupa telemetrelor. Tahimetrele la rindul lor se impart in : tahimetre stadimetre si tahimetre autoreduetoare, care dau direct distanta redusa la orizont si uneori si diferenta de nivel.
2.40. TAHIMETRE

Prineipiul stadimetriei.se bazeaza pe asemanarea a doua triunghiuri ce se formeaza pe de o parte intre aparat si stadie (mira), iar pe de alta parte in interiorul aparatului, conform. figurii 2.97, de unde rezulta : , (2.34> Djd = Rl-li sau D .== d - Hjh in care : :' . .. D este distanta intre aparat si. mira, d distanta corespunzatoare in aparat, H valoarea eitita pe mira si li valoarea corespunzatoare din aparat (distanta intre firele stadimetrice). Tahimetrele cu citire centralizata sint inzestrate cu luneta analatica. (tip Porro) care in compar'atie cu luneta neanalatica, intilnita la tahimetrele clasice construite in trecut, are in plus o lentila de pozitie fixa,, numita analizor. Lunetele cele mai moderne sint dotate cu teleobiectiv care suplineste functia lentilei analizor. La luneta analatica pentru obtinerea distantei din triunghiurile asemenea din figura 2.98 se pot scrie relatiile : (D'+ 8)/B" = Bjh' sau D' -\- 8 = S H/h' si (2.35) li'\li = (e -/)// sau &'.= (e -/) Ji}f (2.36)

Erorile de ansamblu cuprind erorile sistematice es neidentificate si neeliminate, preoum si erorile aceiclentale ea. Erorile de ansamblu se caiculeaza cu formula 1.81 : \ +el ' (2.32)

La stabilirea tolerantelor pentru masurarea directa a distantelor se iau in considerare atit erorile sistematice cit si cele accidentale' si formula tolerantei va fi de forma :
T

+ea>-\/2)

(2.33)

2.4. MASUEAEEA IKDIEEOTA A' DISTAJS"TELOE PE GALE OPTIC A Masurarea indirecta a distantelor pe cale optica presupune instalarea unui instrument toppgrafic intr-un punct si a umii semnal specific intr-un alt punct. Distanta dintre cele cloua puncte se obtine functie de o baza H de marime fixa sau variabila, ce se tine.in punctul vizat sau se gaseste in

Deoarece 0 ca focar al lentilei analizor se gaseste intre obiectiy si focarul lui, 0 va da o imagine virtuala in centrul de analatism 0, ce se afla pe axa verticala a aparatului. Eelatia lentilelor (l/a--(- 1/& = l/j?)j'.ln cazul figurii 2.98 devine :
sau

(2.37)

Introducind pe 2.35 si 2.36 in relatia 2.37 rezulta :

f-e)
b
,

(2.38)

Fig. 2.96. Principiul masurarii distantelor pe cale optica: .

a cu baza Constanta in punctul vizat si unghiul to variabil; b cu baza constants in aparat si unghixil w variabii; c cu baza variabila in punctul vizat si unghiul o> constant; d ru baza variabila in aparat si unghiul co constant.

unde : D' este distanta de la obiectivul lunetei la stadie, H baza, respectiv numarul generator citit pe stadie, li distanta dintre firele stadimetrice,

Fig. 2.97. Principal stadimetriei.

105

104

Ocular C - central de analitism Punctuf zero*'., m/re/

Fig. 2.98. Schema lunetei Porro.

b
a 38,5 m: 6 37,8 m ; c33,7 m.

F distanta focala a obiectivului, /distanta focala a analizorului, e distanta constanta dintre obiectiv si analizor. In relatia 2.38, singurul element variabil este H. Distanta dintre cele doua puncte fiind D rezulta (fig. 2.98) : ' = $ -F(e -f)f(F
(2.39)

Fig. 2.100. Exemple de citire a distantelor pe cale optica la stadii verticale :

e), fiind foarte mica, se poate neglija. Factorul K fiind de obicei 100 (mai rar 50 sau 200), relatia 2.39 devine:
D = 100 H
(2.40)

2.400. MASURAREA DISTANTELOR GU TAH-IMETRE

fetei stadiei. Gradatiile sint colorate alternativ (din m in m) in negru si rosu pe fond alb. Cifrele pot fi scrise normal sau in pozitie inversa, pentru cele doua categorii de lunete ce dau imagine directa sau inversa. In figura 2.99 se dau diferite tipuri de stadii si diferite sisteme de gradatii. Lungimea stadiilor poate sa fie de 3 sau 4 m. Ble se confectioneaza din lemn usor si sint prevazute la extremitati, peiitru protectie, cu armatura metalica. Pentru citirea mai comoda si mai precisa a iiumarului generator, firul stadimetric din zona diviziunilor mai mici se aduce, din miscarea fina a lunetei, la o diviziune intreaga. Apoi se citesc dm si cm intre cele doua fire, iar milimetri se aproximeaza. Bxemple de citire sint date in figura 2.100. Stadiile orizontale sint prevazute cu cite o catare care permite asezarea lor perpendiculara pe directia vizei. Desi cu stadii orizontale se obtin rezultate mai bune (efectul refractiei atmosferice si al inclinarii terenului sint mai mici) totusi Stadiile verticale sint mai raspindite, fiind mult mai practice.
2.401. REDUGEREA DISTANTELOR LA ORIZONT

Fig. 2.99. Stadii (mire)

Pentru masurarea distantelor se folosesc stadii (mire), care se tin de obicei vertical, eventual orizontal. Verticalitatea, respectiv orizontalitatea se poate asigura cu nivele sferice. Pentru citirea numarului generator (H) de pe stadie se folosesc firele stadimetrice din cimpul lunetei, cele orizontale, in cazul stadiilor tinute vertical si cele verticale, in cazul stadiilor tinute orizontal. Stadiile sint rigle de lernn gradate de obicei in centimetri, grupati in decimetri, desenati si scrisi alternativ pe o parte si pe alta a

Eelatia distantei D = K -H este valabila numai in cazul cind viza este perpendiculara pe stadie, deci in terenuri (practic) orizontale. In cazul terenurilor inclinate viza nu cade perpendicular pe stadie si astfel numarul generator citit este mai mare decit eel corespunzator distantei inclinate L. Pentru a se obtine distanta inclinata reala, numarul* generator citit se inrnulteste cu cosinusul unghiului de inclinare, adica H' =H -cos9, iar L = K -H -cos^. Pentru obtinerea distantei redusa la orizont (fig. 2.101,a), valoarea obtinuta se mai inmulteste inca odata cu cos, adica : (2.41) D = jj - cos 9 = K - H cos2 Beducerea distantelor in cazul stadiilor orizontale (fig.2.101,6), care se tin intotdeauna perpendicular pe viza, indiferent de inclinarea terenului se face ca si in cazul masurarii distantelor pe cale directa cu relatia: (2.42) D = L cos 9
107

Fig. 2.101 Reducerea distantelor la orizont:

a in cazul stadiei verticale; 6 in cazul stadiei orizontale.

2.402. PRECIZIA MASURARII DISTANTELOR PE GALE INDIRECT! CU TAHIMETRE SI STADII VERTICALE

La rnasurarea distantelor pe cale indirecta se pot produce greseli s,i crori, care pot fi sistematice si accidentale. Greselile se datoresc neatentiei operatorului. Cele mai importante surse sint.: citirea gresita a numarului generator de pe stadie si inregistrarea gresita in carnetul de teren a aeestei valori. Greselile pot fi evitate prin citirea distantei in ambele pozitii ale lunetei sau prin citirea distantei din ambele capete. Daca cele doua valori sint apropiate in limitele tolerantelor admise, se calculeaza valoarea medie, ceea ce reprezinta o valoare mai probabila. Daca sint diferite citirea se repeta pentru a stabili care din valori este buna si care este gresita. Erorile pot fi provocate de imperfectiiinile aparatului, stadiei, conditiilor de mediu si operatorului. Erori provocate de aparat. Erorile se datoresc constantei stadimetrice care nu este riguros egala cu 100. Daca in loc de 100 constanta este 100,1, deci o eroare foarte mica, se produce o eroare sistematica de 1:1 000, adica 10 cm la 100 m. Pentru verificarea constantei pe un teren aproximativ orizontal se masoara, folosind stadii etalonate, mai multe distante, cuprinse intre 20 si 100 m, care se masoara cu atentie si pe cale directa. Se obtin mai multe ecuatii cu o singura necunoscuta K : de unde: \ = K>HI = K !H"2, ..., Dn

lungimea totala a stadiei, erorile pot fi neglijate. In caz contrar stadia se inlocuieste. Daca erorile sint sistematice, negative sau pozitive, se determina o noua constanta stadimetrica care este valabila pentru stadia cu care se lucreaza. . Erori provocate de conditiile de mediu. In aceasta categorie pot fi amintite : eroarea de refractie atmosferica, provocata de stratele de aer de densitati diferite din apropierea solului si eroarea de miraj provocata de incalzirea diferita a stratelor de aer din apropierea solului care produc curenti pe verticala. Aceste erori pot fi practic eliminate prin vizari pe mira la peste 50 cm inaltime si citiri efectuate in orele mai matinale. Aceste erori apar cind se lucreaza in terenuri ce se incalzesc puternic si ciiid se lucreaza in zile cu temperaturi ridicate. Erori de operator. In aceasta categorie de erori cele mai importante sint: .eroarea de citire a numarului generator, ca rezultat al puterii de marire insuficiente a lunetei aparatului si al grosimii firelor stadimetrice (ele pot fi considerate partial si erori provocate de aparat) si care cresc cu distanta si eroarea de neverticalitate a stadiei care intotdeauna este pozitiva. Eroarea de citire a numarului generator. Daca eroaraa medie de citire pe stadie in dreptul unui fir este <?, eroarea medie ce caracterizeaza citirea numarului generator la ambele fire va fi e ]/2. Astfel eroarea medie a relatiei D = 100 -H va f i: (2.41) 100 e f 2 iar eroarea relativa :
eDj

= 100 e f 2/D

(2.45)

Daca eroarea de vizare cu ochiul liber se apreciaza la circa ^2 sau 1 :3 183 radiani, eroarea de vizare cu luneta de put ere de marire M, va fi de M ori mai mica, adica 1 :3 183 Jf, cind : (2.46) ejD = 1/3 183 M valoare ce substituita in rela^ia 2.44 da : (2.47)

eD]D = 100 ^/3 183 -M = 1/22, 5 M

Eroarea de neverticalitate a stadiei. Daca stadia se abate de la verticals cu un unghi 9, efectul acesteia asupra relatiei L = K -H -0089, se obtine prin diferentierea relatiei: (2.48) A9 c /6 366C iar eroarea relativa : ALJL =' K- HH-coS9-6366c = Ao c /6 366 (2.49)

K =

K =

K = Dn[Hn

(2.43)

Constanta definitive, se obtine din media constantelor astfel obtinute. Erori provocate de stadii. Diviziunile stadiei pot fi neriguros egale si in acest caz se produc erori accidentale. Din cauza variatiei lungimii stadiei prin contractie sau dilatare, diviziunile in ansamblul lor pot fi mai mari sau mai mici si in acest caz se produc erori sistematice. Daca diviziunile sint neriguros egale, dar se constata ca diferentele sint mai mici de 0,5 mm la 1 dm, sau 0,75 mm la 1 m sau 1,50 mm la
108

adica eroarea creste cu tangenta unghiului de panta. Pentru reducerea erorilor apare necesitatea ca stadiile sa fie prevazute cu nivele sferice de calare, in special in terenuri accidentate. Din analiza- erorilor rezulta ca ele sint destul de importante i cu atit mai mari cu.cit accident atia terenului creste. Determinarea stadimetrica
109

Tolerante admise la masurarea indireeta a distantelor

Distante (m) ' Unghi de pantS.
10* 20g 30e 40g

Tabelul 2.7

50 60 70 80 90

0,15 0,16
0,17 0,18 0,19 0,20

100

0,20 0,21 0,22 0,23 0,24 0,25

0,25 0,26 0,27 0,28 0,29 0,31

0,30 0,31 0,32

0,34 0,36 0,38

a distantelor asigura o precizie satisfacatoare in cazul distantelor limit ate. Distant a maxima de vizare cu tahimetrul obisnuit mi trebuie sa depaseasca 100 m in cazul punctelor importante si 150 m in cazul punctelor de importanta mai mica. In tabelul 2.7 se dan tolerantele admise la masurarea indirecta a distantelor folosind stadii verticale.

if. 2.103. Distomat Wild Di-10 :

- instrument montat pe teodoHt; b instrument montat pe trepied; c reflector simplu; d reflector cu noua elemente; e exemple decitire.

Nota. O importanta categorie de tahimetre, de mare specif icitate, tahimetrele autoreductoare, vor fi descrise la 5.

2.5. MlSUEAEBA DISTAOTELOE CU A JUTOEUL UNDELOE Dupa natura undelor purtatoare, aparatele ce servesc la masurarea distantelor se impart in doua grape mari: aparate ce utilizeaza liingimi de unda din speetrul vizibil, denumite electrooptice (in literatura de specialitate ele se intilnesc sub denumirea de geodimetre, telemetre electrooptice, locatoare optice etc.). Ele lucreaza bine noaptea, pe timp senin, asigurind o precizie ridicata; aparate ee utilizeaza Iimgimi de unda din speetrul invizibil, denumite electromagnetice (in literatura de specialitate ele se intilnesc sub denumirea de tellurometre, radiotelemetre, distomate etc.). Ele lucreaza bine si ziua si noaptea sau chiar pe timp de ceata sau ploaie. Principiul de masurare a distantelor intre doua puncte este aeelasi pentru ambele tipuri de aparate. Distanta D intre doua puncte (fig. 2.102) est e data de relatia : D = v t{2 (2.50) in care : v este viteza de propagare a undelor, iar t timpul iiecesar undelor pentru a parcurge dublul distantei de masurat. Deoarece masurarea timpului t, care este extrem de redus, intimpina dificultati, timpul se determina pe cale indirecta prin masurarea diferentelor de faza intre modulatia de iesire si de intrare. Cunoscind unghiul de faza cp al oscilatiilor se poate exprima in f unctie de frecventa / (care reprezinta numarul oscilatiilor complete efectuate in unitatea de timp) si de timpul parcurs de unda, adica : 9= 2 TU / tj de unde t = cp/2 TC / (2.51)

introducind in relatia distantei D rezulta :

D 9 i?/47r / = p X/4?c

(2.52),

P - dispozitiv de masurare a diferentei de faza

Fig. 2.102. Principiul masuraril distantelor cu ajutorul undelor.

Viteza de propagare a undelor, precum si frecventa / fiind cunoscute problema determinarii distantelor se reduce la masurarea diferentelor de faza a doua frecvente. Aparatele electrooptice asigura o precizie de rJ3 1 cm+2 10 ~ 6 iar cele electromagnetice 6o precizie de 3 cm + 2 10- ...2- lO"5. Din numeroasele aparate realizate cu aplicatie directa in " topografie se mentioneaza : Distomatnl Wild Di-3, distomatul Wild Di-10 (fig. 2.103), distomatele DM-500, DM-1000, DM-2 000 (fig. 2.104) Kern, SM 11, Beg. Elta 14, ELDI-1, BLDI-2 produse de Opton (Zeiss) Oberkochen, EOK (fig. Fig. 2.104. Distomat DM-2000 Kern: 2.105), EOT-2WO (fig. 2.106) a - statie emisie-receptie; b - reflector; produse de Zeiss-Jena etc.
11 1

110

3. RIDICARI PLANIMETRICE

3.0. GBNEEALITATI
3.00. OBIECTUL PLANIMETRIEI

Fig. 2.105. EOK-2000 Zeiss-Jena.

Distomatul Wild Di-10 este un aparat de mici dimensiuni format dintr-o masa cu instalatie electronica montata direct, pe trepied si un emitator-receptor, pare se; poate fixa pe masa. aparatului sau pe luneta unui teodolit de constructie Wild Tl, T16, T2, Masoara' distante cuprmse intre 10 m si 2 000 m si asigura o preeizie d'e 1 cm pe toate distantele. Are afisaj electronic. Eeflectorul poate' fi format in functie de distanta, masurata din : o prisma (1000 m), trei prisme (1 600 m) si iioua prisme (2 000 m). Aparatnl calculeaza si distanta redusa, la prizont si diferenta de nivel. Fig. 2.106. EOT-2000 Zeiss-Jena. Influenta factorilor' atmosferici asupra preeiziei de masurare se corecteaza automat cu im comutatorcle scara. Telemetrul electrooptic EOK 2 000 masoara distanta pina la 2 5 km cu o precizie de & I cm. Freeventele modulate sint acordate pentrn condilo poatee?-C" de 1& , i neglijata.Presiune> astfel incit crectia trei garnit fi, in general, 7f- mm Eeflectorul este format din atmosfeiica tun de prisme, in functie de distanta masurata. Aparatnl este insa greol si.nu se poate combma cu nn instrument de masurat unghinri Telem&tful dectrooptiG EOT 2 000 este un aparat apt atit pentru masurarea chstantelor cit; si pentru masnrarea unghinrilor. Masoara distante pma la 2 000m cu o precizie de 1 cm. ^umarul prismelor este in fiinctiede marimea distantei de masurat, Are un pupitru de comanda, un minicalculator, cu ajutoml caruia se obtin distanta redusa la orizont si dife*. ciJ. uclf O.6 Jll^Ol.

Eidicarile planimetrice cuprind totalitatea lucrarilor topografice efectuate pentru obtinerea nnni plan en reprezentarea detaliilor natnrale si artificiale de pe snprafata terennlui, exclusiv relieful. Efectiv, aceste ridicari vizeaza determinarea pozitiilor reciproce ale punctelor caracteristice, ce definesc detaliile, in plannl orizontal de iDroiectie, in coiiformitate cu principiile topografiei generale ( 1.04). Kidicarile planimetrice se pot efectna pe cale topograficd sail fotogrammetricd. Primele sint de obicei ridicdri numerics, prin care coordoiiatele plane x si y se calculeaza in functie de elemente masnrate in teren ; acestea sint caracteristice obtiiierii planurilor la scari niarisi foartemari. Ridicarile grafice, terestre, folosite din ce in ce mat rar, se efectneaza cu planseta topografica-; plannl se obtine' direct la teren atit pe baza de-mastiratori cit si din vedere. RidicarHe fotogrammetrice utilizeaza fotografii speciale si aparatura adecvata fiind caracteristice snprafetelor intiiise si obtinerii plaiinrilor la orice scara uziiala dar mai ales intre 1:1 000 si 1 :25 000 ( 9.0). Obiectul acestni capitol il formeaza ridicarile topografice nnmerice, celelalte ridicari fiind prezeiitate in capitolele respective.
3.01. BESFASURAREA LUCRARILOR. PRINCIPSt

Plannl topografic trebnie sa asigure o precizie omogena si un continufe corespunzator in raport cu cerintele. De aceea este necesar ca ridicarile: sa se intemeieze pe o retea de sprijin unitar determinata. In tara noastra reteaua de sprijin este eonstituita din punetele retelef geodeziee de stat, existenta pe intregul teritorin national, ce asigura o densitate de nn pnnct la circa 20 km2 { 8.202) (distanta dintre puncte estede 24 km). Eidicarea in cadrnl retelei geodezice este obligatorie. Sueeesiunea ridiearilor in reteaua de sprijin este intotdeanna aceeasi :: indesirea ei si ridicarea detaliilor ( 1.04). I n d e s i r e a r e t e l e i geodezice de ordinele IIV se execnta,, de obicei, prin intersectii si in coiitinnare prin dramniri. Pnnctele de intersectie, numite si de ordinul V, se determina din pnnctele retelei geodezice functie numai de marimi ungninlare.- Se disting variantele (fig. 3.1) : intersectia inainte cind se stationeaza in pnnctele vechi, cunoscute, ale retelei de sprijin (A, B, 0, ... N) si se vizeaza spre punctul non de determinat , intersectia inapoi cind se stationeaza in punctnl nou (P2) si se due
8 - c 541

112

113

axa secundara (orizontala) H Hf, in jnrnl careia oscileaza Inneta in plan vertical si axa Innetei L I/ (fig. 2.6). Organele secundare sint de asemenea aceleasi: nivela respectiv nivelele de calare, trepiedul si firul cu plumb. Toate dispun de un sistem de citire propriu, care diferentiaza fiecare tip de instrument. Teodolitele, dupa principiile de constructie ce stau la baza realizarii lor si dupa modul de citire a gradatiilor pot fi grupate in: teodolite de constructie clasica, cu cercuri gradate metalice Fig. 2.6. Schema de principiu a unui teodolit. si sisteme de citire cu vernier sau cu microscop cu scarita. teodolite cu citire centralizata, optice, cu cercuri gradate de sticla si sistem de citire a gradatiilor centralizat format dintr-un microscop, fixat, de obicei, linga luneta. Teodolitele cu citire centralizata reprezinta un progres remarcabil fata de teodolitele de constructie clasica, atit in ce priveste randamentul de lucru cit si precizia asigurata. Datorita acestor insusiri, in prezent sint foiosite, eel putin la noi, in exclusivitate. Teodolitele optice au fost concepute la inceputul secolului de catre Wild-Elvetia si realizate in productie de serie pentru prima data (dupa prirmil razboi mondial) la Zeiss-Jena, apoi la uzinele, anume infiintate, Wild Heerbrug-Elvetia. Astazi toate firmele producatoare de aparate topografice, mai importante, printre care : Wild si Kern din Elvetia, Opton (Zeiss)-Gberkoehen din BFG, Salmoiraglii si Galileo din Italia, Zeiss-Jena din EDG, MOM din EPU, uzinele de specialitate din UESS etc. produc asemenea teodolite, cunoscute in general si sub denumirea de teoclolite de tip Wild.
2.111. CONSTRUCTIA TEODOLITELOR. ORGANE, FUNCTII

Fig. 2.7 : Ambaza :

a ambaza de construclie Zeiss-Jena; b ambaza de construclie Wild; c construclia inferioara a ambazei la un teodolit optic Zeiss-Jena: d ambaza de constructie Kern.

Surub de 'calare Placa rigida Placa ftexibila

pentru surub pompa

Partea din corpul teodolitului care se afla montata pe alidada formeaza suprastructura teodolitului ce se roteste solidar cu alidada in jurul axei verticale. Eestul corpului teodolitului formeaza infrastructura. Ambaza. Suportul aparatului, denumit si ambaza este construit de obicei dintr-o piesa metalica triunghiulara sau circulara, la care sint montate trei suruburi de calare (fig. 2.7, a, &). In partea de jos a ambazei se gaseste un dispozitiv cu doua placi: una rigida si alta flexibila. Surubul de fixare a aparatului, de la trepied, se insurubeaza in lacasul cu filet al placii flexibile, iar apa-ratul se sprijina prin intermediul suruburilor de calare pe placa rigida (fig. 2,7, c). Laimele teodolite suruburile de calare sint instalate in partea laterala a ambazei (fig. 2.7, d), Intrucit cu ajutorul acestui sistem verticalitatea axei principale poate fi modificata in limite relativ mici, trepiedul instrumentului esto prevazut cu un stativ de cen82

trare, care in prealabil se orizontalizeaza aproximativ cu ajutorul unei nivele sferice. Cercul orizontal sau limbul. Pe el se masoara unghiurile orizontale. Bste format dintr-un cere inelar de sticla, in cazul teodolitelor optice si din metal, in cazul teodolitelor de constructie clasica, cu un diametru ce variaza intre 50 250 mm (fig. 2.8, a). Acest inel se fixeazS pe un suport metalic (fig. 2.8, &). Gradatia poate sa fie sexagesimal^ sau centezimala. Sensul de crestere a gradatiilor poate sa fie direct sau indirect. Alidada. Alidada are rolul de a proteja cercul orizontal si totodata de a sustine furcile alidadei cu care face corp comun. Pe alidada sint fixate si nivelele de calare. Furcile alidadei sustin axa secundara, care la rindul ei sustine cercul vertical, luneta si microscopul ce serves, te la citirea gradatiilor (fig. 2.9). Limbul si alidada la unele teodolite, numite repetitoare, se pot roti impreuna in jurul axei principale (miscare generala) sau limbul ramine pe loc si se roteste numai alidada (miscare inregistratoare) (fig. 2.10, a). La alte teodolite se roteste numai alidada, deci au numai miscare inregistra.toare (fig. 2.10, 5), dar in schimb au un dispozitiv ce actioneaza asupra cercului orizontal, permitind introducerea unei valori dorite pe o directie data. Miscarile pot fi blocate cu ajutorul unor suruburi sau pirghii, care la iindul lor sint dublate de suruburi de mica amplitudine. Fig. 2.8. Cere orizontal Ccreul vertical. Ca parte a eclimetrului ser- si diferite sisteme de fixare veste la masurarea unghiurilor verticale si are la teodolite optice.
63

Ocular Cere vertical Obiectfv Lentile defocusare\ \ Plan reticul

-H'

Nfvela ~de calare Fig. 2.12. Schema cercului vertical. Cere orizontal Fig. 2.13. Schema lunetei.

V
Fig. 2.9. Alidad* si furcile ei. Fig. 2.10. Miscarile teodolitului in plan orizontal si vertical : a - teodolite cu rniscare generals si inregistratoare; b - teodolite c-u , , miscare inregistratoare. c ix - surubul miscarii generate; S3 - surubul miscarii inregistratoare $3 surubul miscarii lunetei in plan vertical.

aceeasi forma ca si cercul orizontal. Are, in general mic decit limbul, dar gradatia este totdeauna de acelasi iei _uupa , |i sensul de gradare (fig. 2.11) rezulta unghiul format'de di><Xa de mclmare 9, lar in al doilea caz unghiul zenital z (fig. 2.12). Luneta. Luneta care materializeaza axa de viza serveste la vizarea punctelor (semnalelor). Constructiv se compunedin doua tubmf cSe
700

de i r^r ' i r?

ntala fie ou

icala locului ln primui

^ SI
-uHo

montate peaxa geometrica a ei si anume : unul mai lung, numit tub obiectiv, ce contine obiectivul, lentila defocusare si firele reticulare siunul mai scurt, numit tub ocular, ce cuprinde ocularul (fig. 2.13). Atit obiectivul, care este fix ca pozitie, cit si ocularul, care este deplasabil in lungul tubului obiectiv, sint compuse , de obicei, din mai multe lentile. Imaginea se formeaza conform schemei din figura 2.14. Obiectul AB ce se gaseste la distanta d fata de oDiectiv va produce o imagine micsorata, reala si inversa A'B', Intre ocular si focarul sau F2 la distanta d de ocular. Privita prin ocular .acesta da o imagine virtuala si inversa a obiectului observat A"B", l& distanta d2 fata de ocular. Lunetele aparatelor construite in ultimii ani au de obicei in plus o lentila care redreseaza imaginea. Lentila de focusare este deplasabila in lungul axei lunetei. Firele reticulare gravate pe o placa de sticla, numita si diafragma, sint fixate

=200-180-20

Fig. 2.14. Forrnarea imaginii cu ajutorul unei lunete topografice.

JOO

y>=320 -300= 20

(f>-J20-100=20 ^300-280-20

y- 700-30-20 $>= 720- 700^20

Fig. 2.11. Sistenie de gradatii ale cercului vertical.

intr-un cere metalic care este prins, de obicei, in patru suruburi opuse, doua cite doua (fig. 2.15), care fac ca planul lirelor reticulare sa fie reglabil, dar numai perpendicular pe axa lunetei. Eirele sint dispuse unul orizontal (nivelor), iar .altul vertical (principal). Pe placa de sticla mai sint gravate si fire stadimetrice, care sint paralele de obicei cu firul
5 ~ c. 541
31

Fig. 2.15. Diagrama cu fire reticulare. a seotiune; & vedere.

64

65

7-700

7--700

7-700

Fig. 2.18. Luneta cotita.

7-700

Fig. 2.19. Ocular prismatic

7.-700

Fig. 2.16. Sisteme de fire reticulare.'

nivelor, eventual cu firul principal si servesc la masurarea distantelor pe cale optica. Ca forma ele pot fi foarte variate asa cum se vede in figura 2.16. Pentru vizarea unui semnal mai intii se clareaza imaginea firelor reticulare, actipnind asupra ocularului, in functie de numarul de dioptrii al operatorului, cu luneta indreptata spre o suprafata luminoasa (cer). Aceasta operatic se face o data la inceputul masuratorilor. Apoi se indreapta luneta in directia semnalului vizat, privind cu ochiul liber deasupra lunetei, sau folosind catarea acesteia. Daca luneta este pe directia dorita se blocheaza miscarile teodolitului i se actioneaza asupra lentilei de focusare pina ce se clareaza imaginea semnalului vizat. In sfirsit, folosind suruburile de mica amplitudine in plan orizontal i vertical, se puncteaza semnalul, aducind intii firul reticular orizontal la baza capului negru i incadrind apoi semnalul intre firele reticulare verticale (fig. 2.17). In observatiile astronomice si in ridicarile subterane, unde inclinarea lunetei este foarte puternica se foloseste luneta cotita. In cotitura tubului se afla o prisma cu reflexie totala care fringe directia razelor eu 100g (fig. 2.18). Foarte practic este ocularul prismatic care este format dintr-o prisma cu reflexie totala intr-o montura ce permite aplicarea pe ocular (fig. 2.19) si se monteaza numai atunci cind este cazul. C a r a c t e r i s t i c i l e t e h n i c e a l e l u n e t e i sint: puterea de marire, cimpul de vizare, puterea de separare, luminozitatea si precizia de vizare.

Puterea de marire a lunetei M este o caracteristica tehnica importanta ^ lunetei si reprezinta raportul dintre marimea imaginii A0 pe care o inregistreaza ochiul omenesc prin luneta si marimea imaginii a0 inregistrata prin vedere lib era, adica:
M = A0ja0

(2.1)

:asa cum rezulta din figura 2.20 este direct proportionala cu marimea distantei focale a obiectivului si invers proportionala cu marimea distantei focale a ocularului:

-af=/i// a

(2.2)

Bezulta ca o putere de marire mare presupune o luneta lunga. Lunetele teodolitelor recent construite, desi sint scurte, realizeaza o mare putere de marire, folosind in acest scop teleobiectivi sau alte sisteme optice pentru fringerea distantei focale (fig. 2.21). Teleobiectivul este construit din doua sisteme de lentile. Una converrgenta de focar/! mare si alta divergenta de focar/ 2 mai mic. Ele se monteaza la o distanta ceva mai mare decit diferenta distantelor focale ale celor doua sisteme de lentile (fig. 2.22) :
f

(2.3)

Obiectiv A

Ocular

_A_ _Ao_ f/fo

4 ~fl
=

O_e

f*

Af> Do T2

M^ f2

Ui1

Fig. 2.17. Punctarea semnalului:

a semnalul ,,prins" in cimpul lunetei; & semnal punctat pentru masurarea unghiului orizontalp c semnal punctat pentru masurarea unghiului vertical; d semnal punctat pentru masurarea atit a unghiului orizontal cit si a unghiului vertical.

A0 - imagine Tnregistratd de ochi prin luneta' QO = imagine inregisirata de ochi prin vedere libera

Fig. 2.20. Puterea de marire a lunetei.

27

66

87

,-*->d
Surub de rectificare Direct rice_

Pozitia intiia

r Pozitia. 1a doua i 1 ''^

a
Fig. 2.21. Diferite sisteme optice pentru realizarea unor lunete scurte a sistem cu doua oglinzi; b sistem cu o singura oglinda. Fig. 2.23. Nivela torica :
a secimne; b vedere de sus.

Fig. 2.24. Sensibilitatea nivelei.

Distanta focaiS. a sistemulni este mai mare decit distanta foeala /j a lentilei convergent e.
D e e x e m p l u : fj = 8 cm, 4 cm, d = 5 cm
,

Sarub de rectificare Suprafafa sferica

/2

(-4)

. -32

= 32 cm

(8-4)-5 Fig. 2.22. Schema t'eleobiectivului.

-1

Cimpul.de.vizare a lunetei reprezinta spatiul. conic limitat de generatoarea cetreceprin central pupilei de intrare simarginea -interioara a montarii firelor reticulare, fiind limitat de deschiderea diafragmei reticulului si are valori cuprinse intre 1... 2,30'. Cimpul lunetei este inyers proportional cu marirea ei. Prin urmare teodolitele eumarire mareaucimpulmic. Nivela de calare. Aceasta serveste la adueerea instrumentului in pozitie de lucru. Se disting nivele: torice, sferice, de contact, duble si cu camera de compensatie. TJltimele doua tipuri se intilnesc mai rar. Nivela toricd este formata dintr-o fiola de sticla in forma de tor, inehisa ermetic si umpluta incomplet cu un lichid foarte fluid u(eter, alcool etc.) care nu ingheata riici la temperaturi joase. ,,Bula de aer este formata din vaporii saturati ai lichidului. Pe fiola sint trasate diviziuni din 2 in 2 mm, care sint simetrice fata de mijlocul fiolei. Diviziunile mai lungi constituie reperi. Fiola este introdusa intr-un tub metalic, montat in asa fel incit un capat este fix, iar celalalt capat este prevazut cu un surub de rectificare (fig. 2.23). JSTivela se monteaza in asa fel incit directricea ei sa fie perpendiculara pe asa principala. Precizia nivelei este in functie de sensibilitatea nivelei, priii care se intelege unghiul de inclinare <z a fiolei, corespunzator deplasarii bulei de aer cu o gradatie a fiolei (fig. 2.24). Se poate scrie :
= de unde ace = p cc Pcc B R P
68

N&cQtna'denta Fig. 2.25. Nivela sferica

a secjiune; b vedere de sus.

Coincidenta

Fig. 2.26, Nivela de contact.

(2.4)

Din formula rezulta ca sensibilitatea este in functie in primul rind de curbura fiolei. Totusi razele de curbura prea mari nu sint practice, deoarece determina o instabilitate a bulei. Nivela sferica (fig. 2.25) este mai putin sensibila si serveste la calarea aproximativa a instrumentelor. Nivela de contact (fig. 2.26) este montata la cercul vertical al teodolitelor si mareste precizia de orizontalizare a indicilor. Este o nivela torica la care s-a montat un sistem optic, care aduce capetele bulei intr-o prisma in fata operatorului. La unele" instrumente pozitia corecta a indexului cercului vertical se asigura automat, prin folosirea de compensatoare. Trepiedul. Montarea aparatului la o inaltime convenabila de lucru pentru operator se face pe trepied. El se compune din trei picioare, de obicei

Fig.

2-27. Trepiecl telescopic.

69

Placa flexibila Placa rig Ida trepied

Ocular

Surub de blocare

Cut/a busolei
Surub de fixare ineluluf

Pfrghie. de ft'xare teodolitului de trepied. Fig. 2.29. Trepied cu platforma inclinata.

a platforma inclinata; 6 platforma orizontalizata.

Fig. 2.28. Fixarea

Fig. 2.32. Bastoii de centrare.

Fig. 2.33. Busola topografica (Zeiss-Jena).

Dispozitfv de centrare op tic a

\

Surub de blocare Tub declinator Ocular

Dispozitiv centrare op tied Pfrghie Fig. 2.31. Dispozitiv de centrare optica :

a dispozitiv montat la ambaza teodolitului; b dispozitiv incorporat in constructia teodolitului.

Fig. 2.30. Firul cu plumb.

culisante, care se termina la partea inferioara cu cite un sabot metalic (fig. 2.27). In centrul platformei se gases,te un lacas circular, care permite translatari usoare ale aparatului pe masa trepiedului. In partea de jos a platformei este fixat un inel de care se prinde un surub, cu ajutorul caruia se fixeaza-aparatul de trepied (fig. 2.28). TJnele trepiede au platforma inclinabila, ceea ce reprezinta un avantaj la calarea aparatelor (fig. 2.29). Firul eu plumb si dispozitivul de eentrare optica. Cu ajutorul lor se realizeaza centrarea aparatului, respectiv aducerea axei principale la verticala punctului topografic. Firul cu plumb, constructiv, se compune dintr-un fir de suspensie, capul cu surub si greutatea cu virful de con (fig. 2.30). Centrarea precisa se face cu ajutorul unui dispozitiv optic, ce se monteaza la partea inferioara a aparatului sau este incorporat in constructia lui (fig. 2.31). Bastonul de centrare, de lungime variabila si cu nivela sf erica asigura o centrare ce se pretinde rapida si sigura (fig. 2.32). Busola (fig. 2.33) si deelmatorul (fig. 2.34). Acestea servesc la masurarea orientarii magnetice a unor directii. La nevoie se monteaza pe una din furcile alidadei. Acul declinatorului poate oscila numai in fata unui numar redus de gradatii in jurul originii. Placa de centraj (fig. 2.35). Aceasta serveste ca suport pentru instramentele de masurat unghiuri cind statia este pe un pilastru, eventual un soclu.

Fig. 2.34. Declinator (Zeiss-Jena).

Fig. 2-35. Placa de centra] Fig. 2.36. Umbrela topo(Zeiss-Jena). grafica.

Umbrela topografica (fig. 2.36). Aceasta serveste la protejarea aparatului de razele directe ale soarelui, deoarece incalzirile neuniforme au influenta nefavorabila asupra preciziei.
2.112. SISTEME OPTICE SI DE CITIRE

La teodolitele cu citire centralizata cercurile fiind din sticla, pentru a> fi protejate, sint montate in interiorul constructiei. Luminarea cercurilor gradate se face printr-un sistem optic format din oglinzi, prisme si lentile, care dirijeaza lumina prinsa din exterior, pina in zoiia gradatiilor. De aici lumina, care poarta si imaginea cercurilor gradate este condusa mai departe la un microscop, uiide se face citirea, asa cum se vede in figura 2.37. Razele de lumina la unele aparate tree printr-o lamela de sticla cu fete plan-paralele, ce se gaseste in legatura cu un micrometru optic, care poate fi actionat dintr-un tambur exterior (fig. 2.38). Lamela poate primi inclinari diferite, iar odata cu inclinarea acesteia se produce o abatere a razelor de lumina, ce se inregistreaza cu o mare precizie la un micrometru
71

Microscop Ecl/metru \ 1'

a=IE-sin(i-r)
ic

V
198 219 220 221 i i i \ , I I 1 1 I 1 1 Ml i i I I ! 1 1 ! I ! ! ! I I

TF -_!__ "COS f

-H'

Ectimetru

Intre indicele de refractie al stictei si unghiul de incidenta si eel de refractie cind unghiul de incidenta este mic exista relatia: / s i n ;cc _ f.s/nl' n
i-r = .-n-1
.,.,_-.,.

207

208 209 i L68

Fig. 2.39. Abaterea luminii ce strabate o lamela cu fefe paralele. Limb

^""==--is

J--Ir*"" 3
^

5n
k
7

Fig. 2.40. Exemple cle citire la teodolitul tahimetru Theo-080 ZeissJena. Cere orizontal = = 208^23, cere C vertical = 22007 .

V a
Fig. 2.37. Sistemc optice.
a - Wild T2 ; b - rheo-030 Zeiss-Jena.

imagine microscop Micrometru optic

i"0

Sisteme de citire. Pentru masurarea unghiurilor se citesc diviziunile pe cercurile gradate pina in dreptul uniii indice sau reper. Acest reper poate sa fie de exemplu o linie proiectata peste gradatiile cercului. Daca reperul corespunde exact cu o diviziune a cercului gradat, citirea se face direct. De regula insa reperul se situeaza intre doua diviziuni de pe cercul gradat, astfel incit, la citirea directa se aduna o cantitate oarecare X, care se aproximeaza, asa cum se vede in figura 2.40, unde sint exemplificate doua citiri la tahimetrul Theo-080 Zeiss-Jena. Pentru a fi evaluata cit mai exact aceasta cantitate JT, in general, se utilizeaza diferite sisteme de citire ca : vernierul, scarita, micrometrul optic etc. a caror precizie in raport cu sistemul de gradatie trebuie identificata.
Detemiinarea preciziei de citire a imui aparat se face in felul urmator :

Micrometru ^Imagine in microscop Lamela cu fete plan paralele Tambur al micrometrului Cere orizontal ^

Tarnbur al saicrometrulai

Lamele cu fete plan paralele

Fig. 2.38.. Lamele cu fee plan paralele si micrometre optice.

optic. Daca unghiul de incidenta i a razei de mmina ce cade in punctill I pe lamela cu fete paralele este mic, se demonstreaza, asa cum se poate urmari in figura 2.39, ca abaterea razei emergente a, depinde, ca variabila, numai de unghiul de incidenta si anume : a = ~k-i o-^ Unele instrumente sint inzestrate cu doua lamele.

se identified sistemul de gradatie a cercului, centezimal sau sexagesimal, privind in preajma diviziunii zero. Daca inainte de aceasta valoa,re apare 359 sau 350 gradatia este sexagesimala, daca apare 399 sau 390 gradatia este centezimala. Becunoasterea sistemului de gradatie se poate face si in functie de numarul diviziunilor in care este impartit gradul. Daca acesta are cinci, zece, eventual patru diviziuni, sistemul este centezimal, iar daca are trei, sase, eventual doua diviziuni, sistemul este sexagesimal ; se preeizeaza care este valoarea celei mai mici diviziuni de pe C limb e. ? Aceasta, de obicei, laC tahimetre este de C (1), 20 (20'), eventual 50 (30'), 1 iar la teodolite de 20 (20'), eventual 25 (30'), sau chiar 10 (10'); se numara diviziunile de pe sistemul de citire n ; se calculeaza precizia de citire facind raportul dintre valoarea celei mai mici diviziuni de pe cercul gradat s. i numarul diviziunilor de pe sistemul de citire, folosind relatia :
p = ejn
(2.6)

De exemplu daca valoarea ultimei diviziuni de pe limb e = I9, numarul diviziunilor de pe sistemul de citire (scala) n = 100, precizia aparatului P = lc73

2.113. TIPURI DE TEODOLITE OPTICE

Teodolitele optice dnpa caracteristicile lor constructive si functionale, ce se reflecta cu deosebire in sistemnl de gradare si citire a gradatiilor, se pot grnpa in mai miilte tipnri printre care :
Teodolite-taliimetre cu indice sail fir si cu micrometru optic. Din

Fig. 2.42. Exemple de citire la teodolitul tahimetru Tl Wild. Cere orizontal = I88g14c90cc, cere vertical = 9^65C00CC

11 mil M i l l ! 10 | . 20

I
7
tj I 187

"--

!9 i||
1! 13

V 0 11 1

{5 1

10 I
18^9

11

aceasta categorie face parte teodolitul repetitor Wild Tl, cu miscare generala si inregistratoare (fig. 2.4-1). In cimpul microscopului apar trei ferestruici cu gradatii. Ferestruica de jos, notata cu Az este a limbului, cea de mijloc, notata cu V este a cercului vertical, iar cea de sus a micrometrului. Citirea gradatiilor se face succesiv, mai intii la cercul orizontal, apoi la cercul vertical. Pentru citire, de exemplu la cercul orizontal, se actioneaza asupra rozetei de la furca alidadei, pina cind firele reticulare incadreaza o diviziune. Gradele se citesc pe cere, minutele pe micrometru, in sensul. cresterii gradatiilor pina la imaginea firului, iar zecile de secunde, la nevoie, se aproximeaza. Pentru citire la cercul vertical se procedeaza la fel. Un exemplu de citire se da in figura 2.42.

J6

18 9
,cc

Az 1

1!H 187

188

a. Citire to limb

9g65cOOcc b. Citire to eclimetru

10
9-

6a 5-

Fig. 2.43. Teodolit-tahimetru Theo-030 Zeiss-Jena :

7 placa rigida; 2 placa flexibila; 3 surub de calare; 4 surub de fixare asuprastructurii de ambaza; 5 dispozitiv pentru introducerea unei valori la cercul orizontal; 6 surub de mica amplitudine a miscarii generale; 7 nivela torica; 8 pirghie de blocare a lunetei; 9 surub de mica amplitudine a lunetei; 10 surub de rectificare a cercului vertical; 7 7 v i z o r ; 72 microscop; 13 luneta; 74 oglinda de vedere prin reflexie a nivelei cercului vertical.

Fig 2.44. Teodolit-tahimetru Theo-020 A Zeiss-Jena :

7 luneta; 2 dispozitiv de centrare optica ; 3 surub de mica amplitudine pentru luneta; 4 surub de mica amplitudine a cercului orizontal; 5 dispozitiv pentru introducerea unei valori dorite la cercul orizontal; 6 pirghie pentru blocarea cercului orizontal (a pozitie libera; b pozifie blocata) ; 7 pirghie pentru blocarea lunetei in plan vertical (7a pozitie libera; 6 pozitie blocata); 8 microscop ; 9 vizor; 7 0 dispozitiv pentru fixarea busolei.

Teodolite-tahimetre

cu

scala

(searita).

In

Fig. 2.41. Teodolit-tahimetru Wild Tl :

a vedere (Tl); b sectiune (Tl-A). 7 surub de calare; 2 surubul miscarii generale; 3 cere orizontal; 4 dispozitiv de centrare optica; 5 oglinda; 6 cere vertical; 7 ocular; 8 microscop ; 9 surub de blocare a lunetei; 10 obiectiv; 11 surub de mica amplitudine a lunetei; 72 surubul micrometrului optic; 13 nivela de calare; 14 surubul miscarii generale; 75 surubul de mica amplitudine a miscarii generale; 16 surub de demontare a ambazei; 77 placa flexibila ; 18 placa rigida; 79 nivela sferica ; 20 buton pentru reglajul iluminarii reticulului; 27 surub de rectificare a cercului vertical; 22 oglinda de vedere prin reflexie a nivelei cercului vertical; 23 nivela cercului vertical.

cimpul microscopului apar in mod independent imaginile gradate ale celor doua cercuri, orizontal si vertical, dintr-o singura regiune si toto data apar suprapuse peste fiecare imaginiie marite a cite unei scale. Din aceasta categorie fac parte teodolitele-tahimetre : Wild T16, Theo-030 (fig. 2.43), Theo-020, Theo-020 A (fig. 2.44) etc. Scala este alcatuita dintr-o serie de linii echidistante, gravate pe o lamela de sticla introdusa in sistemul optic al aparatului. Imaginea proiectata a scaritei peste gradatii trebuie sa corespunda perfect cu o diviziune de pe limb sau cercul vertical (fig. 2.45). Precizia scaritei, adica valoarea

257
(3
, (

256
1 2

3 A 5 e
^

Kin,, nun, I, ml. ml nlmiliiiiliiuliilili iln.i

"|

fC

iii<t|mii|mi!|lii>!iiii|!|<i:i|it iSl|lli Hl li| !ii ;iii |iiii;i iii[tii!! i|iiiim| iitij< |

0 1 2 3 A 5 6 7 8 9 1 0

372

371
75

Fig. 2.45. Scala (searita).

74