P. 1
Basmul 2 - lucrare

Basmul 2 - lucrare

|Views: 3,254|Likes:
Published by bighi12

More info:

Published by: bighi12 on Jun 23, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/08/2013

pdf

text

original

CUPRINS

Introducere……………………………………………………………………………………..1 CAPITOLUL 1 Definiţia şi tipologia basmului 1Basmul-definiţie şi valoarea lui explicativă…………………………………………………..6 2. Basmul categorii tipologice………………………………………………………………..21 CAPITOLUL 2 Basmul clasificare şi structură……………………………………………..28 CAPITOLUL 3 Basmul popular, basmul cult……………………………………………….36 CAPITOLUL 4 Strategii metodice în predarea speciei literare a basmului………………….62 CONCLUZII ………………………………………………………………………………...79 BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………………81 ANEXE………………………………………………………………………………………82

Introducere
„La masa vremii s-au zdrobit grămadă grăunţele atâtor ani trecuţi. Uitate au fost poveştile în ladă, cu Feţi, cu zmei, cu năzdrăvanii iuţi. Dar este dat – nevoie nu-i să stărui cu voi, cu toţi, din nou să ne-ntâlnim, când un copil în viaţa fiecărui ne-ndeamnă-n basm din nou să poposim” (T. Constantin, Sfat cu făpturile basmului)1 În contemporaneitate, valorile culturale, comportamentele, relaţiile dintre oameni se înnoiesc, se modelează, se completează, se şterg ori se îmbogăţesc concepte etice tradiţionale. Basmul, prin forma şi tonul lui familiar, lipsit de emfază, îi captivează pe ascultători, îi face să simtă exact ce se potriveşte cu viaţa lor reală, trag învăţături, creează asocieri care îi ajută săşi dezlege nedumeririle. Am abordat acest subiect foarte puţin dezbătut în literatura de specialitate, fiind puţin reprezentat prin exemple la toate nivelele: preşcolar, şcolar, liceal, deşi din cele mai vechi timpuri, basmul a încântat copilăria atâtor generaţii. Asimilarea unor reguli sau norme morale se poate lesne realiza prin intermediul basmului, al povestirilor şi poveştilor. Modelele oferite prin intermediul personajelor îndrăgite de copii vor ghida nu numai imaginaţia copiilor, ci şi comportamentul lor moral. Educaţia morală prin basm a copiilor este nu numai posibilă ci şi necesară. Moravuri şi năravuri, temperamente şi caractere, sentimente de iubire şi ură, conflicte sociale, ei le percep din atmosfera basmului. S-a pus problema fantasticului pe care îl conţine basmul, susţinându-se că i-ar îndepărta pe copii de problemele realităţii şi că ar avea influenţă negativă asupra cititorilor şi ascultătorilor. S-a pus problema fantasticului pe care îl conţine basmul, susţinându-se că i-ar îndepărta pe copii de problemele realităţii şi că ar avea influenţă negativă asupra cititorilor şi ascultătorilor.

1

Xxx Antologie de texte literare pentru grădiniţă, p. 232.

S-a pus problema fantasticului pe care îl conţine basmul, susţinându-se că i-ar îndepărta pe copii de problemele realităţii şi că ar avea influenţă negativă asupra cititorilor şi ascultătorilor. Datorită acestei concepţii greşite, susţinătorii ei au căutat să elimine pentru o bună perioadă de timp basmele din programele şi manualele şcolare, încercare ce nu a reuşit în totalitate şi doar pentru o scurtă vreme. Cu o claritate care nu-şi găseşte pereche în alt gen al artei narative, basmele dezvăluie ceea ce sunt, de fapt, în adâncul lor, personajele principale. Copiilor le este oferită o formă accesibilă de cunoaştere a oamenilor, care-i poate ajuta foarte mult să-şi dezvolte sentimentul dreptăţii şi al nedreptăţii. Este bine cunoscut faptul că îmbinarea realului cu fantasticul încântă pe copii şi răspunde visului şi imaginaţiei lor atât de active. Cine priveşte un basm doar ca pe un produs subiectiv al fanteziei, bun doar pentru adormit copiii sau să le umple timpul, nu va putea crea niciodată acea atmosferă de care are nevoie ca să poată respira sufleteşte. Fantasticul din basme, este o extensiune a realului, reprezentând de fapt, o expresie a celor mai puternice năzuinţe ale poporului. Copii iubesc şi ascultă cu plăcere basmele pentru că ele răspund necesităţii de a şti, de a cunoaşte, de a înţelege cum se împlinesc năzuinţele spre mai bun, spre frumos. Arhitectura rigidă a basmului prin împărţirea personajelor în două grupe distincte, totdeauna în luptă, pune în evidenţă principiul său etic: victoria inevitabilă a binelui asupra răului. Acest principiul moral i-a hărăzit o viaţă eternă. Acţiunea basmului plină de întâmplări neaşteptate îl câştigă pe copil din prima clipă. Întâlnim aici o şcoală a înaltelor sentimente omeneşti. Copilul care ascultă un basm trăieşte cu intensitate nu numai momentele acţiunii, ci şi sentimentele care animă pe eroii povestirii. Simpatia şi compasiunea pentru cei ce suferă, entuziasmul pentru îndrăzneala vitejilor, mulţumirea şi bucuria pentru victoria lor, sunt numai câteva din simţămintele pe care le naşte basmul în sufletele celor mici. Lectura basmelor trebuie valorificată de cei care-i îndrumă pe copii. Din păcate, trebuie să recunoaştem, cu toate că faptul este departe de a ne bucura, că interesul copiilor pentru literatură a atins cote inferioare îngrijorătoare. Preşcolarul sau şcolarul mic nu mai gustă fabula infantilă căci nu o mai cunoaşte. Cum posibilităţile de alegere ale copilului modern sunt mult mai numeroase decât cele stabilite prin conversaţia tradiţională, el se îndreaptă către forme de divertisment care îi oferă o pseudoinstrucţie, căci sunt constituite din elemente pe care le-am putea numi în parte „gata mestecate”, sau facile sau lipsite de mesaj. Atâta vreme cât va putea vedea la televizor desene animate, fermecătoare, el nu va mai manifesta interes pentru basmul narat sau citit. Principalul reproş care poate fi adus unor

profesorii pot urmări şi studia influenţa pe care o au basmele asupra profilului intelectual şi moral al copilului. la nivelul fiecărei etape de dezvoltare. ciocniri războinice. fiind impresionaţi. Benedetto Groce (1866. Dacă vrem să nu-i obosim pe copii din punct de vedere intelectual. se impune sarcina de a se ocupa cu o nouă înţelegere de această lume de imagini.a incapacităţii copiilor de a recepta valorile estetice. ca să fie bună. chiar dacă unii critici le contestă valoarea. într-un mod plin de viaţă. copii de astăzi precum şi cei dintodeauna. inclusiv celor cuprinşi în şcoala primară. Un critic şi estetician italian. Dimpotrivă. În voianul părerilor contradictorii privind această Cenuşăreasă a marii literaturi. fapt care este semnificativ pentru copil. Acest lucru mi l-am propus şi eu în lucrarea de faţă. ai căror părinţi sunt antrenaţi în munca asiduă pentru a-şi asigura existenţa. citesc opera precum Cuore şi romane aparţinând lui Jules Verne. Setea de imagini a copiilor este nepotolită. trebuie să rămână bună şi când copilul ajunge om. în primul rând. de ceea ce numim „aventură”. potrivit căreia o carte penrtu copii. adică de acţiuni palpitante. Dacă vrem să le oferim o educaţie potrivită vârstei copiilor. prin intermediul literaturii. căci copiilor le poate fi transmis. ci să protejăm capacitatea lor de asimilare. Am dorit ca la şcoală. numai ceva de al cărui adevăr sunt ei înşişi convinşi. Pentru părinţi şi educatori. cu cât mediul rural în care-mi desfăşor activitatea oferă prea puţine posibilităţi de lectură copiilor. al basmului. în primul rând.1952) afirmă că micii cititori preferă cărţi mediocre. învăţătorii. îndrăgit de copii dar lipsit de valenţe artistice.astfel de mijloace şi instrumente de educaţie este că ele îl pot înşela pe destinatarul lor asupra calităţii reale ale literaturii şi în special ale basmului. trebuie să le dăm posibilitatea de a recepta imagini autentice ale fanteziei. Părinţii. Ele reprezintă un tezaur de înţelepciune şi de fantezie. Criticul italian amintit exemplifica prin povestirile lui Edmondo de Amicis. e bine să ne conducem după judecata sănătoasă a lui Mihail Sadoveanul. întrucât ei nu au experienţă şi educaţie. apoi îşi modelează gustul estetic prin citit şi educaţie. Copii posedă întâi calităţi native. să contribui la educarea copiilor. Anatole France (1844-1924) îşi exprimă încrederea în spiritul critic al copiilor care resping scrierile lipsite de fantezie şi pe cele vădit moralizatoare. cu atât mai mult. anume cunoaşterea sensului profund al vieţii. . să le oferim frumuseţea basmelor şi a legendelor. este o judecată adevărată. educatoarele. întrucât ei nu ar avea capacitatea de a înţelege specificul literaturii ca artă. etc. Cealaltă problemă. Însă.

de a se identifica de obicei cu eroii cărţilor citite. Creaţia populară a constituit o permanentă sursă de inspiraţie prin frumuseţea şi expresivitatea limbajului. când este literatură bună este citită cu plăcere la toate vârstele. Sentimentul de admiraţie faţă de creaţiile populare. poveştile. snoavele. el îndrăgeşte tocmai eroii memorabili din aceste opere.. ci o recrează cu ajutorul fanteziei. povestirile. Referindu-ne. vom consemna faptul că şi aici părerile sunt împărţite: unii includ aici toate operele accesibile copiilor. în coturarea şi cultivarea patrimoniului. demnitatea. zicătorile. în continuare. limbajul specific. el are şi o capacitate de a visa. Tot datorită ei. Limbajul operei literare este artistic colorat. Fondul de aur al literaturii pentru copii l-au format producţiile populare în proză sau în versuri: basmele. din contră. doinele. alţii numai pe acelea scrise anume pentru cei mici. adevărului şi dreptăţii în formarea unor atitudini pozitive cum sunt cinstea. curajul. îl simte copilul în clipa în care începem să depănăm firul unui basm sau al unei legende.2 2 Alecsandri. înseamnă a scrie ca pentru oameni mari. P. ea face parte integrantă din aceasta şi. p 7 . Ea nu copiază viaţa. Cine scrie pentru copii. cântecele de leagăn etc. Vasile –Opere. Bucureşti. deznodământul fericit sunt câteva modalităţi de oglindire a vieţii reale prin transfigurare artistică. nici nu este destinată numai copiilor. conflictul împins spre senzaţional. îl simte din cântecul duios al mamei. dar pe măsura dezvoltării sale psihice. copilul este dotat cu multă fantezie şi capacitate imaginativă. 1990. Datorită capacităţii copilului de a intra în pielea personajelor.Copilul are un nivel scăzut de înţelegere a operei literare. Personajele cărţilor. copilul transformă realitatea într-o lume plină de farmec. Marele nostru poet Vasile Alecsandri spunea că aceste creaţii sunt „pietre scumpe în sânul poporului. atitudinea înaintată faţă de muncă. Literatura pentru copii este artă a cuvântului. din ghicitori sau din doine. proverbele. Literatura pentru copii nu este ceva rupt de literatura generală. D. epicul dens. Cu ajutorul fanteziei. spiritul de sacrificiul. din proverbele şi zicători. vol I E. la sfera literaturii pentru copii. de aceea ele trebuie căutate şi ferite de noianul timpului şi al uitării”. el devine tot mai receptiv la adevăratele valori estetice. Literatura poate juca un rol deosebit în procesul educării copiilor în spiritul binelui. de a iluziona şi de a conferii lumii încojurătoare o aură pe măsura dorinţelor lui. Din naştere. pentru că ne înfăţişează viaţa prin imagini artistice.

este departe de a se apropia de sfârşit. de viaţă mai uşoară şi mai demnă. fiind strâns legată de istoria poporului român. Trageţi cu urechea la doinele care se aud din desişul codrilor şi veţi înţelege ce comoară de simţiri se ascunde în sufletul poporului nostru”. hărnicie şi lene. bunătate şi răutate. 3 Cf Andrău.3 Literatura noastră populară. Iubitori ai basmelor nu sunt numai copiii sau cercetătorii ştiinţifici ai trecutului şi prezentului. transmiţându-se din generaţie în generaţie pe cale orală. Dacia. ca săracul şi omul în suferinţă să învingă greutăţile vieţii. Aceste năzuinţe generale ale omenirii fac ca întotdeauna binele să învingă răul. fiind totodată şi cea mai îndrăgită specie din folclor. adevăr şi minciună. Prin intermediul producţiilor populare. curaj şi laşitate. de bine şi frumos. p 106 . Mulţi dintre ei îşi găsesc izvoare de inspiraţie în tezaurul nesecat al basmului. ci şi oameni de înaltă cultură: poeţi. prozatori. suiţi cât mai des pe potecile munţilor.Marele învăţat Simion Mehedinţi spunea: „Copii şi tineri. Tema generală a basmului se materializează adesea în conflictul cauzat de inegalităţile sociale. un loc însemnat îl ocupă poveştile sau basmele. aspiraţiile. Ed. ascultaţi Mioriţa. Tema generală a basmului este lupta dintre forţele binelui şi cele ale răului. Cluj. ca adevărul să iasă la iveală. optimismul poporului nostru şi condamnarea nedreptăţii. Aceste producţii populare au constituit o puternică sursă de inspiraţie pentru literatura cultă În folclorul românesc. de dreptate. 1986. muzicieni.Napoca. în contrastul dintre bogăţie şi sărăcie. sculptori. originile ei pierzându-se în vremurile îndepărtate ale istoriei. viaţa lui ca una dintre cele mai vehi şi mai iubite specii ale literaturii universale. cinste şi viclenie. Basmul îşi trăieşte şi astăzi pretutindeni încă „tinereţea fără bătrâneţe” chiar dacă dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii i-au restrâns de mult viaţa ca povestire orală. Poporul a introdus în basme expresia dorinţei sale de libertate. este una din cele mai bogate şi mai frumoase din lume. pictori. modestie şi îngânfare. Ioan –Elementele teoriei literare. Basmul este cea mai vastă şi cea mai răspândită creaţie populară. copiii cunosc năzuinţele. spiritualitatea.

teoria ritualistă şi teoria indianistă. atemporale. anonime. reversibil şi recuperabil”. cum ar fi aceea a decapita persoana şi a o arde. de fapt. 1. colective. de mare întindere cu o răspândire mondială. Mitul. La acţiune participă personaje imaginare înzestrate cu puteri supranaturale ce reprezintă binele şi răul. semnalată încă din antichitate. basnŭ: născocire. Basmul are o structură schematizată în general respectată. istoria sacră. numit şi poveste. în proză sau. despre fiinţe fantastice cu abilităţi pentru călătorii cosmice şi terestre. Unele pedepse. prin aceea că prezintă evenimente şi personaje ce posedă caracteristici supranaturale. snoavă şi legendă. miraculosul din basme purtând. scornire). cum ar fi scuipatul de trei ori în urmă. 1 Originea basmului Despre originea basmelor au existat mai multe teorii. . iar în final acesta din urmă este învins. Unele gesturi sunt magice. Indiferent de tip. un fantastic convenţional. la fel. basmul diferă de restul scrierilor fantastice. mai rar în versuri. teoria antropologică. Basmul induce şi ideea de lume repetabilă. insolite şi se manifestă în realitatea cotidiană. Zmeii sau balaurii aleargă după carne de om sau o miros de departe când se întorc acasă şi aruncă buzduganul de la distanţă. Plantele pot adăposti copii: un dafin are în el o fată care iese doar noaptea pentru a culege flori. este alături de povestire. orale. mai importante fiind: teoria mitologică. existentă în tipare arhaice. răspândită întrun număr enorm de variante la toate popoarele.CAPITOLUL I 1 Definiţia basmului Este specia eticii populare şi culte. din comunităţile primitive. astfel. unde desfăşurarea epică şi fenomenele prezentate sunt imprevizibile. înscrisă în timpul „circular. petele de sânge de pe batistă pot arăta că fratele de cruce este mort. drept o continuare a ei. sunt de certă inspiraţie arhaică. previzibil. vorbeşte despre zei. în care se narează întâmplări reale ce se împletesc cu cele fantastice. numele de fabulos şi reprezentând. ce vine în contrast cu fantasticul autentic modern. aruncând cenuşa în patru direcţii. Basmele populare româneşti au toate caracteristicile folclorului: tradiţionale. una dintre cele mai vechi specii ale literaturii orale. Basmul (din sl. fără a pretinde că acestea sunt reale sau seamănă cu realitatea. precum nuvela. încă de la începutul începuturilor.

Teoriile moderne vorbesc de poligeneza basmelor. dovedind de fiecare dată o altă virtute a sa. cu puteri însă supranaturale. personajele imaginare sunt înzestrate cu puteri supraomeneşti care depăşesc forţele obişnuite ale oamenilor (vorbesc graiul oamenilor. avînd capacitatea de a fi peste tot. de influenţele reciproce. Tema basmului este lupta dintre bine şi rău. libertatea. 2 Particularităţile basmului Basmul se situează într-un univers care cuprinde două lumi. zeitatea supremă a pădurii devine Strâmbă-Lemne. răutate. ipocrizie. zeii şi eroii mitici fiind înlocuiţi cu personaje umane. invidie). adevărul). iar personajele se supun toate acestei lupte din această confruntare binele va ieşi întodeauna victorios. de originea multiplă. mitul a pierdut importanţa pe care o avea prin degradarea sacrului şi transformarea lui în profan. foarte băutor. adică un personaj cu puteri specifice mediului în care trăieşte.Relaţia dintre basm şi mit a fost stabilită de fraţii Grimm. sau cu personaje comune. în cel nuvelistic. Protagonistul va fi personajul care va pargurge un drum presărat cu obstacole pe care le va depăşi. Pe această pantă a desacralizării. Timpul în care se petrec evenimentele este un timp imaginar. trufie. în basmul fantastic. în timp ce zeul ubicuu. au capacitatea de a transforma obiectele). iar cele două specii au existat de la început la popoarele arhaice. calităţi pe care le întalnim la Păsări-Lăţi-Lungilă. În orice basm indiferent de evenimentele prin care trec. iar personajele negative vor fi învinse de personajele pozitive. personajele sunt pozitive şi negative. Orice basm conţine în structura sa formule concrete:formula introductivă prin intermediul căruia se poate pătrunde din realitatea concretă în lumea imaginară a basmului. Personajele spaţiului uman au însuşiri obişnuite omului atât defecte cât şi calităţi (vitejie. Formulă mediană care face legătura dintre două segmente importante ale basmuluiatrage atenţia ascultătorului că protagonistul mai are de traversat obstacole şi de parcurs greutăţi. înţelepciune. ca şi de structurarea unei tipologii coerente a acestei specii literare. laşitate. Cu timpul. devine Munte Vânăt. modestie. uneori confundându-se. . uriaşul care păşeşte de pe un munte pe altul. de a sta cu picioarele pe lună şi cu capul sub un stejar. iubirea. credinţă. devine Setilă. cea reală a oamenilor şi cea imaginară creată de fantezia poporului. În lupta pentru stabilirea dreptăţii şi a adevărului eroul principal va încerca să răspundă idealurile omenirii (dreptatea. de Wesselski şi de Propp: basmul are ca sursă certă de inspiraţie mitul. 1. însă. credinţa. Personajele basmului sunt de două categorii cele care aparţin spaţiului omenesc şi cele care aparţin lumii fantastice.

Puşkin. curaj/ laşitate. natura. creat după modelul unui basm popular rusesc. Limbajul folosit este simplu. o împărăteasă pretinde fetei sărace să toarcă o cantitate enormă de lână sau să aleagă un sac de seminţe de mac din nisipul cu care este amestecat: Popa.Formula finală ce marchează sfârşitul evenimentelor fantastice ieşirea din lumea imaginară a basmului şi întoarcerea ascultătorului în realitatea concretă. Stilul naraţiunii este specific naraţiunii populare. Personajul Cenuşăreasa îl aflăm la francezul Perrault. ca să scape de argatul său. 1. Aceleaşi asemănări le descoperim în subiectele. motiv pe care îl găsim şi în Floriţa din codru de I. De pildă motivul „însărcinării „ eroului. identitatea lor de aspiraţii de-a lungul veacurilor. Mesajul basmului reiese întodeauna la sfârşitul evenimentelor. îi porunceşte să strângă dijma de la draci etc. dibăcie sau iscusinţă cu opozanţii. Aşadar tema este reflectarea unui aspect general al realităţii surprins artistic în opera literară. Subordonat temei este motivul. motivele şi personajele din basmele Scufiţa Roşie. Subiectele basmelor sunt variate şi bogate.frumuseţe/urâţenie. întruchipări ale răului. la Fraţii Grimm. la povestitorii ruşi. fapt care dovedeşte apropierea spirituală a popoarelor. destinul etc. nimicirea farmecelor sau vrăjilor etc. De exemplul: dragostea. Uneori povestitorul aminteşte în finalul basmului că el însuşi a fost martor la evenimentele narate pentru a da asfel valoare de adevăr basmului. care se termină totdeauna cu victoria binelui. popular caracteristic comunicării orale. . dinamism/ pasivitate . Slavici. subiectul şi personajele basmului Se spune mareu că tema basmelor este lupta dintre bine şi rău. Dacă tema este un concept de însumare. şi motive statice.motive care schimbă situaţia eroilor sau derularea naraţiunii. În basme există o mulţime de motive. S. Motivele cele mai obişnuite pornesc de la executarea unui legământ: întrecerea prin forţă. subiectul este construirea artistică a distribuirii evenimentelor în opera literară. Motive asemănătoare au şi poveştile Albă ca zăpada din colocţia Fraţilor Grimm.care nu influienţează filonul povestirii. 3 Tema. Basmul cu domniţa adormită şi cei şapte voinici de A. Expresiile folosite vor fi cele specifice lumii satului dar încărcate de figuri de stil. modestie/ îngânfare etc. care poate fi dinamic. Aceasta pentru că basmul este o plăsmuire în care sunt înfăţişate cupluri de opozanţii precum: bunătate/răutate . Acesta este supus mai multor încercări sau probe pentru a-şi dovedi vrednicia: un împărat cere să i se clădească un palat într-o noapte. În basmele diferitelor popoare se găsesc subiecte sau personaje asemănătoare sau identice. adevăr/ minciună. inspitat din folclorul românesc. de unificare a materialului lexical al lucrării.

personajele din basm se clasifică în: 4 5 Gheorghe Vrabie. investite cu puteri supranaturale. Boris Tomaşevski. p. ca un procedeu de inşirare a materialului. 279-280. personaje intermediare nu există. Ed. studiile moderna de folclor au trecut de la clasificarea simplistă(în pozitive/negative) la una bazată pe esenţa fiinţei umane şi a caracterului. curajului.Frumuoasa adormită. Specificul lor constă în faptul că nu au decât o singură trăsătură de caracter care este îngroşată la maximum. le aflăm în toate literaturile. populată de tipuri umane de o frumuseţe ideală şi de un rar simţ cavaleresc. subiectele şi motivele basmelor au un caracter universal. urâţeniei. . De asemenea ceează tipuri stranii. Pretutindeni. Bucureşti. Univers. iar pe de altă parte.frumoşi şi zmei. dreptăţii. Fiind dotate cu însuşiri excepţionale. 5 Referitor la gruparea şi caracterizarea personajelor din basm. în majoritate. După acest criteriu. Teoria literaturii. astfel şi-ar pierde autenticitatea. 1973. Structura poetică a basmului. nu există lupte între sentimente diferite în sufletul aceluiaşi personaj. aşa încât acţiunea este atrasă de cei care o înfăptuiesc ca „pilitura de fier către magnet”. ca în orice operă literară. de rudenie sau de prietenie. Personajale. Asemănător altor literaturi. 4 În toate basmele existenţa eroilor şi a personajelor este o condiţie esenţială. cinstei. situate la polul opus eroilor pozitivi. Didactică şi Pedagogică. Ca specie literară autorul anonim cultivă ironia şi umorul. Bucureşti. visul şi nonsensul. „eroul apare ca urmare a constituirii subiectului. Aşadar victoria va fi întotdeauna de partea binelui. între ei se stabilesc anumite relaţii de opoziţie sau de compensare. happy-endul fiind obligatoriu în basmul fantastic. Personajele basmelor sunt. pentru că nu se poate imagina peripeţii şi aventuri fără feţi. vitejiei. chiar dacă au alt nume. pe de-o parte. ca o motivare personificată a legăturii dintre motive”. Ele sunt grupate în două categorii: unele reprezintă forţele binelui altele forţele răului. În basm. monstruoase. răutăţii şi laşităţii. unele sunt personificări ale bunătăţii. ci după starea biologică. 1977. basmul popular înfăţişează o lume exotică. În ce priveşte etica. iar altele sunt simboluri ale făţărniciei. p. Ed. existente în diferite literaturi. nu după rangul social. frumuseţii. Poetica. în basmul românesc există personaje pozitive ori negative. pentru că în concepţia populară nu se află nimic între bine şi rău. 29. Astfel universalitatea basmelor e dovedită prin asemănarea subiectelor şi prin prezenţa aceloraşi personaje. acţiunile lor sunt delimitate cu stricteţe. doar numele personajelor se deosebesc de la o ţară la alta. precum Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana. Eroii sunt stimulaţi de anumite dorinţe. basmul dezvoltă o poezie a relaţiilor sociale bazate pe idei morale şi democratice. Caracterele eroilor.

Unele personaje sunt simpatizate de cititori. Aceştia pot apărea cu o singură fiică. Împăraţi bătrâni ori chiar mai tineri suferă pentru că nu au copii. Ei simbolizează ideea imperială. chiar îndrăgite. Verde-Împărat etc. -grupa opozanţilor sau adversarilor. În alte basme. iar celelalte trezesc repulsie. Grupa personajelor bătrâne şi pasive îi cuprinde pe împăraţi. cu trei fii sau trei fiice. rolul acestui personaj în discursul fabulos la basmului este necesar. împăratul convoacă „sfatul împărăţiei” spre a o judeca şi pedepsi:”Sfatul împărăţiei găsi cu cale că spre a se spăla o aşa grozavă necinste. alţii au un copil năzdrăvan. el nu hotăreşte nimic. Rolul împăratului se limitează la declanşarea acţiunii basmului. înlesnindefuziuni lirice. 1960. -grupa actanţilor. aşadar au un statut şi un profil psihic şi moral incofundabil. în basmul: Fata de împărat şi fiul văduvei. însă de ce mai multe ori. „împăraţii din basmele populare româneşti sunt conturaţi asemănător regilor din basmele occidentale. pe fraţii mai mari ai eroului. cu o fată şi un fecior. Cu toate defectele amintite. pe moşneag. 7 Faptul că în producţiile româneşti ei sunt denumiţi şi prin culori: Roşu-Împărat. de la care nu se abat. de limbaj şi gesturi tipice. personajul din această categorie nu întreprinde nimic în planul acţiunii. Prin prezenţa lui se stabileşte cadrul de început al acţiunii. sunt introduşi folosindu-se de o manieră specifică. exotic şi pitoresc. De pildă. Funcţionând după regula pasivă. Deci personajul de acest fel se caracterizează prin nepuţinţă. Oriunde în basme ipostaza împăratului este ştearsă. Alţii ca să-i scoată ochii şi să se gonească în pustietăţi spre a fi mâncată de fiare sălbatice. cursul evenimentelor este schimbat de feciorul cel mic şi oropsit. completată de splendoarea şi prestigiul curţilor împărăteşti bizantine”. care este unul arhaic. Chiar când declară război. dar la bătrâneţe. şi pe babă. ESPLA. Unii nu au copii datorită sterilităţii. Bucureşti. În subiectul basmului. nici chiar când este vorba de familia sa. fata împăratului rămâne însărcinată de un „vântişor”. compusă din confidenţi. legende. Nu are 6 Petre Ispirescu. pe sihastru. -grupa eroilor activi. snoave. fiecare din cei amintiţi ocupă o anumită poziţie. 217. unde fiica împăratului păcătuieşte cu un „vântişor” şi rămâne însărcinată. împăratul nu se remarcă prin fapte de vitejie. care are rădăcini în tradiţia romană. p.-grupa seniorilor sau bătrânilor. fata cu moarte să se omoare. . Alţii iară ziceau ca să i se lege o piatră de gât şi să se dea pe Dunăre. pasivă. iar unii bătrâni găsesc diferite obiecte transformate miraculos în copii. se comportă după anumite reguli. senilitate. Basme. iar pentru ruşinea adusă casei. „6 În general. Unii ziceau ca să se arză de vie. caracterizaţi prin pasivitate.

Humanitas. el aşteaptă până se trezeşte apoi il ucide in luptă dreaptă. De obicei. Din grupa eroilor activi fac patre cei cu iniţiative. în basmul fantastic mai există şi alte personaje pozitive. 7 Apud Victoria Nişcov. A fost pe unde n-a fost. Făt-Frumos se distinge prin bunătate. fiind animat de sprit cavaleresc. îşi alungă fiica de acasă. 75. el ştie să lupte. activ. celelalte sunt subordonate lui. cit. op. de care râd fraţii şi părinţii. pe care trebuie să ştie cum să-i câştige de partea sa. În partea de început a naraţiuni.corespondenţă cu anumite valori morale. ci e preocupată de datoriile ei materne. Sigur. Reuşita lui Făt-Frumos depinde de o serie de condiţii: -de naşterea neobişnuită. numele eroului indică aparenţa sub care se ascunde: Cenuşotca – adică cel care vieţuieşte în cenuşar. chiar prostănac. Dar. curaj. Dacă este geloasă. La fel de inconştientă este împărăteasa. slab şi neajutorat. eroică. Măzăran Vasilică etc. fiind preocupaţi fie de rotunjirea împărăţiei. viitorul erou este înfăţişat cititorului lipsit de trăsături eroice menite să-i justifice ascensiunea. împăraţii din cele româneşti sunt atât de bătrâni „ de îşi ridică genele cu cârja”. în majoritatea cazurilor. Ed. 8 .. În această ipostază este fără pată şi fără reproş. de ocrotirea copiilor. el este numit Făt-Frumos. 43. Alteori numele sugerează obârşia eroului: Pipăruş Petru. Fiind opus fraţilor şi adversarilor. „8 Personajul sau eroul central al basmului popular românesc este fiul cel mic(Prâslea) caracterizat prin antiteză cu fraţii săi mai mari. „făt” este un cuvânt arhaic şi înseamnă „bărbat tânăr”. Basmul popular românesc. protagonistul este un neajutorat şi atunci reuşita lui depinde de „auxiliari”. p. fie de destinul odraslelor lor. Datorită adjuvanţilor. Protagonistul poate fi „năzdrăvan” din naştere şi atunci este viril. înţelepciune. În câteva basme. Ei se „caracterizează prin spirit de aventură. energic. dar unul singur devine erou (sau eroină).calităţi pe care le dovedeşte treptat. Bucureşti. ci denumirile respective sunt simple nume distinctive. În unele naraţiuni împăraţii devin năzdrăvani. se prefac în urşi sau balauri pentru a testa curajul feciorului sau fetei hotărâţi să plece în lume. De exemplu când îşi găseşte duşmanul dormind. înfăptuind acţiuni de unul singur. 1996. Cheleş-Împărat – adică cel cu chelie falsă. Prea puţin interesată de condiţia ei de împărăteasă. El este fiul cel mic. p. prin curaj şi replică juvenilă. să moară şi apoi să reînvie. Precum cei din basmele altor popoare. Gheorghe Vrabie.

miraculos ca mod de înfăţişare.) -de sursa şi forţa adversarului. Apoi. Alteori se află în stană de piatră sau în dafin.). pănă la urmă. atunci nu mai avea nevoie de iniţiere. pe drum capătă adjuvanşi(animale. Singur.. Zâna-Dobrozâna etc. compuse cu rime şi alternanţe euforice. Pe tot parcursul călătoriei. în căşuţa din vârful copacului cu crengi în cer. . Calitatea dominantă a eroinei este frumuseţea strălucitoare.din-grădină-floare-i-cântă-nouă-împăraţii-ascultă.”9 Deşi naşterea şi creşterea eroului. de la început curiozitatea micilor cititori. După naştere. Duminică etc. op. care o ţine captivă într-o piele de animal. precum: Ileana Consânzeana. -de ajutorul confidenţilor şi adjuvanţilor (cal. el este conceput de creatorul anonim la dimensiunile reale ale pământenilor. cu nume ornate. pe muntele de glajă. ea este transformată din 9 Petre Ispirescu. arătându-i drumul fără pericole (calul năzdrăvan. care dovedeşte bărbăţie şi curaj. păsări. pe plan moral. adică nu este dotat cu o forţă fizică supraomenesc. fie cu ajutorul auxiliilor. basmul acesta nu evidenţiază calităţile ei de fată. care îi dau sfaturi bune. eroul se află într-o continuă iniţiere prin care el rămâne pământean. comparată cu astrul zilei: „la soare te puteai uita. Dacă era o fiinţă fantastico-mitologică. oglindă etc. iară când era de cinci.) care-l ajută pentru că el a fost generos când ia întâlnit. ilogice. Ea locuieşte într-un lăcaş inaccesibil pentru omul obişnuit: în lumea de dincolo. Făt-Frumuos nu poate înfăptui nimic. gâze etc.-de calităţile lui pozitive. 88. şi de ce creştea. perie. parcă era de cinci. IleanaConsânzeana. Mai există în basmele fantastice anumite subiecte în care rolul lui Făt-Frumos este interpretat de fiica cea mică a împăratului cu trei fete(Ileana Simziana din colecţia lui Petre Ispirescu). dar la dânsa ba”. pentru că orientează anecdotica basmului spre zone fabuloase. la fel de miraculoasă este creşterea viitorului erou: „Când era de-un an. precum şi o parte din isprăvile sale aventuroase au caracter fantastic. ci îşi învinge adversarii fie prin isteţime. De cele mai multe ori este prizonera unui zmeu sau a unei vrăji. Eroina din basmul popular românesc şi din multe basme culte este „fata de împărat”. pentru că întregul comportament este al eroului. El are nevoie de „confidenţi”. parcă era de cincisprezece. Sf. p. d-aia se făcea mai frumos şi mai drăgălaş. gresie. el întruchipează idealuri populare şi de aceea victoria va fi totdeauna de partea lui. Toate aceste elemente ale naraţiunii trezesc. -de patosul eroic. cit. încât.

Dintre opozanţii de diferite categorii şi grade. singurul care-l poate răpune. basmul se axează pe ideea de intrigă şi coflict. cu calităţi morale ideale. daruri şi la nevoie. adversarii sunt respinşi prin veclinia şi perfidia lor. p. zmeul este o fiinţă dizgraţioasă. pentru binele făcut fiinţelor umile. Grupă opozanţilor îi cuprinde pe cei care se împotrivesc eroilor virili: zmei. păsări etc. Ele simbolizează tinereţea cu toate frumuseţile ei. „De felul său. Deşi confidenţii au rol minor fără ei nu se poate închega subiectul. Nu încearcă să-l ucidă cu arme. Sf. însă au puterea miraculoasă de a se da de trei ori peste cap devenind zâne gingaşe. Propp. ele îi fac. confirmând concepţia populară după care isprăvile din basm pot fi săvârşite doar de Făt-Frumos. 10 Zmeul este oponentul cel mai puternic al lui Făt-Frumos. Sf. diavolul. Univers. balauri. răzbunându-i cu cruzime când sunt omorâţi. În naraţiunile fantastice. eroii sunt 10 Apud V. plăpânde şi frumoase. Lună. Pentru frumuseţea şi puritatea lor angelică. eroii se îndrăgostesc de ele şi uneori se însoţesc cu ele pentru restul vieţii. un câine. mănâncă pomii. zânele apar în basmele fantastice ca antiteza zmeoaicelor. Ea are puteri uriaşe: zboară. Muma Pădurii. Pot fi confidenţi fiinţe precum: un moş sau o babă. pentru că el săvârşeşte acte generoase tovarăşilor vremelnici de drum. în lupta lor pentru victoria binelui. Confidenţii sunt necesari mişcării epice şi-i conferă basmului mult pitoresc. Gheonoaia. mamele viclene etc. Bucureşti. găureşte piatra etc. Rădăcinile istorice ale basmului fantastic. Adjuvanţii eroului formează o clasă bogată şi diversă. Dumunică. Apoi. ci se străduieşte să-l bage în pământ pentru a-l distruge”. Lor li se adaugă fraţii răutăcioşi. Fiind operă epică. Vântul turbat. I. Zânele sunt fiinţe cu farmec.fată în băiat. Ed. apoi balaurii. Mai rele decât zmeii sunt zmeoaicele. Soarele. zmeii apar cel mai des. Datorită celor dauă tabere. Zmeoaicele bătrâne îşi iubesc cu patimă feciorii. Gheonoaia etc. Scorpia. duşman al naturii omeneşti. ştie dinainte de existenţa eroului. 1973. îl ajută. În general. zânele pot apărea metamorfozate în broaşte. monstruozităţi. zmeul este nemuritor şi invicibil. Ei dau sfaturi eroului şi-i arată drumul cel bun. calul. Din alte basme cititorul află că zânele care se culcă sau trăiesc cu muritori (Fata din dafin) îşi pierde calitatea de nemuritoare. se caţără pe munţi. Deşi nu sunt personaje active. drep recompensă. cu labele sau cu colţii. În timp ce eroii sunt iubiţi prin felul lor de a lupta. 268 . Eroilor le stau în cale opozanţii. fapt care menţine interesul cititorului. în basm se dezvoltă constant ideea de conflict. îi împietreşte pe duşmani.

Conform opiniei lui Vasile Lovinescu. . În Povestea lui Harap-Alb Ion Creangă tratează fabulosul în mod realist. Ibrăileanu o „epopee a poporului român”. Serilă. un mic roman de aventuri cu un subiect fabulos în care sunt valorificate teme şi motive de circulaţie universală. Cuvântul „Harap” înseamnă slugă. Unii întruchipează forţele şi anomaliile naturii. fenomene metereologice:Muma Crivăţului Vântoasele. Setilă. Luni. iar cuvântul „alb” sugerează un suflet în care încă nu s-au scris semnele sarcedotale ale iniţierii. Din rândul adjuvanţilor fac parte: -fiinţe. apoi zilele săptămânii:Sf. 4 Tema drumului în basmul HARAP ALB Considerat de G. Gerilă. Fiu al Craiului şi nepot al lui Verde Împărat. create de fantezia populară.prevestitoare bune sau rele ale vieţii omului. În realitate el este un veritabil basm cult.ajutaţi de personaje cu însuşiri supranaturale. Flămânzilă. -creaţii curioase ale fanteziei populare. etice şi estetice. alăturarea negrului (Harap) cu albul ar însemna unirea celor două principii Yung şi Yang. rob. o plăsmuire artistică a realităţii cu multiple valenţe psihologice. Până la un punct Povestea lui Harap-Alb respectă tiparul narativ al basmului popular. basmul fiind caracterizat prin originala alăturare a miraculosului cu cea mai specifică realitate. Eroii sunt ajutaţi de ursitoare. având un fond de roman. Miercuri. Cu toţii îl ajută pe Făt-Frumos bazându-se pe deformarea lor fiziologică. Vineri. o sinteză a spiritualităţii româneşti ce cuprinde o întreagă filozofie asupra vieţii. Povestea lui Harap-Alb este cel mai reprezentativ basm al lui Creangă. ce se menţine însă în sfera normalităţii existenţei. Sf. 1. apar fiinţe care sunt o hiperbolizare a simţurilor omeneşti:Fugilă. pe antiteza dintre aceste două forţe simbol. Subiectul se bazează pe universala luptă dintre bine şi rău. -abstracţii cosmice însufleţite. Murgilă. păsări-Lăţi-lungilă. HarapAlb este ales de soartă să îi reunească pe fraţi aşa cum două jumătăţi ale cercului formează întregul. cum sunt Flămândul şi Setosul. Titlul neobişnuit al basmului este un oximorom.animale şi păsări. personifică momentele zilei:Miază-Noapte. -obiecte şi lucruri care înlesnesc succesul eroului. Sf.

El are îndoieli. Poveşti. „Craiul le iese fiilor săi în cale. În grădină el se întâlneşte cu o bătrână care cerşeşte. Minerva. ca să-l lase împărat în locul său după moartea sa. fiii cei mari se întorc pe rând acasă. abilitate. Verde Împărat şi Craiul trăiesc de multă vreme la două capete ale lumii fără să se mai vadă. p. locul unde se desfăşoară această probă leagă sfârşitul împărăţiei Craiului de începutul unui spaţiu enigmatic. .Doi fraţi. în esenţă ea este „Bătrâna Timpurilor”. op. 69. iar celui care are curajul să primescă lupta îi dezvăluie adevărata sa identitate şi îi zice:” mergi de acum tot înainte. dar pleacă în călătorie fără nici un fel de pregătire şi se întorc după primul obstacol întâlnit în cale. aproape de bătrâneţe. reflexiv. Ei sunt mândri şi orgolioşi. După opinia lui Vasile Lovinescu cei doi fraţi reprezintă în plan mitologic două principii subordonate unul altuia ce guvernează „o vastă lume primitivă. neînsemnată. Ion Creangă. e neliniştit. Craiul. că tu eşti vrednic de împărat”12.. cit. calităţi ale unui erou exemplar puternic umanizat şi nu ale unui războinic. Tatăl îi ceartă cu un limbaj de Humuleşti în care apar aluzia şi ironia ca elemente de roman realist. Bucureşti. cel mai important concept din basmele populare. a scris carte frăţine-său Craiului. identificată cu cercul imobil în jurul căruia se înfăşoară 11 12 Ion Creangă. 1983. mâhnit şi de aceea merge în grădină să mediteze. ajungând la bătrâneţe fără a avea descendenţi în linie masculină îi scrie fratelui său. Speriaţi. „11 Împăratul cere cel mai vrednic nepot. Craiul primeşte rugăminte fratelui său mai mare. iscusinţă. într-un timp şi spaţiu localizate geografic şi istoric. plin de păduri şi drumuri întortocheate ce sugerează în cod mitologic obstacolele şi labirintul. înţelepciune. inutilă. cerându-i unul dintre feciori ca urmaş la tron: „Amu cică împăratul acela. iubire de adevăr. Mezinul Craiului este rănit de cuvintele mustrătoare ale tatălui său. armonie. căzând la zăcare. Podul. Vitejia e înlocuită cu destoinicia. nesfârşit. p. În aparenţă bătrâna e gârbovă. căzută în haos. neputincioasă. Inocenţa lor este absolută. Ed. dar şi iniţiator el îşi supune fiii la o probă fundamentală:proba curajului.” Verde Împărat. neştiutoare. mascat în urs şi îi provoacă la luptă. Conceptul de vitejie. deoarece conducerea unei împărăţii presupune pricepere. probă esenţială în procesul de iniţiere. ameninţător. se cred îndreptăţiţi să fie iniţiaţi şi să primească statutul de împărat. 76. Prin conturarea lui ca o personalitate puternic umanizată cu viaţă sufletească fabulosul coboară în planul realitaţii. tenacitate. cu vrednicia. echilibru. îngândurat. apare aici ca un concept fără substanţă. Mare iniţiat. să-i trimită grabnic pe cel mai vrednic dintre nepoţi.

hainele şi armele pe care tatăl său le avusese în tinereţe. Prin cele trei zboruri cosmice el îl botează pe crăişor întru soare şi lună. bătrâna îi dă crăişorului un mare cod.ghemul veacurilor şi vârtejul ciclurilor. bunul său tovarăş. După ce calul îi jură fiului de crai credinţă „de-acum înainte sunt gata să te întovărăşesc oriunde mi-i porunci. Bătrâna are un limbaj predictiv. Astfel acesta atinge formula primordială „Ei stăpâne. puternic. Dacă în aparenţă craiul este doar un tată iubitor în ipostaza lui pedagogică. luminate crăişor?zice baba. luna cu mâna şi prin nouri să cauţi cununa?”. 71. trezeşte energii. cu un puternic caracter disimulant care 13 Ion Creangă op. stăpâne „cei doi pornesc într-o călătorie labirintică. bazat pe un sistem de aluzii „Da’ce stai aşa pe gânduri. alungă mâhnirea din inima ta. esenţele se ascund în forme degradate ale materiei. însă numai după ce va cere calul.. deşi esenţa ei e ascunsă în ce mai de jos ipostază a condiţiei umane. căci norocul îţi râde din toate părţile şi nu ai de ce să fi supărat. Fascinat de vorbele ei acesta îi oferă un ban. plină de primejdii”. sau calităţi spirituale ereditare (cum ar fi voinţa. redă conţinutul lucrurilor iniţiale. „13 Arătându-i că poate vedea dincolo de aparenţe. reînvie. focul reînnoieşte. frumos. După metamorfoza care se face urmând un procedeu ritualic (proba jăratecului) calul devine tânăr. Simbol mitologic. Cel ce înfruntă ursul este de fapt calul. Craiul îşi supune şi fiul mai mic la proba curajului. Armele. setea de cunoaştere. de umilinţă şi măreţie. cit. Ca şi în cazul bătrânei. în esenţă el e un mare iniţiat şi iniţiator. Sfânta îl sfătuieşte să plece la Verde Împărat. Generozitatea fiului de crai face posibilă comunicarea între cei doi. dragostea de adevăr. Gestul capătă valoare simbolică:banul reprezintă forma prin care intră în relaţie două voci. Tatăl îşi felicită fiul. În aparenţă calul e nepunticios. foarte aproape de moarte. Despărţirea tatălui de fiu se face la pod şi este una ritualică. Milostivită de tânărul crăişor. cum ţi se pare?Gândit-ai vreodată că ai să ajungi soarele cu picioarele. o mare iniţiată ce se remarcă prin alternanţa de strălucire şi stingere. . p. îi laudă generozitatea îi oferă blana de urs şi îi dă sfaturi:să se ferească de omul spân şi de omul roş. puterea de luptă sau altele) pe care Craiul le-a trensmis fiului său. iar. Găsirea calului ţine de metamorfoza sub semnul focului. calul şi hainele simbolizează patrimoniul strămoşesc.

un drum de iniţiere. reuşind să câştige încrederea fiului de crai.păstrează ca simboluri ale omniscienţei şi omnipotenţei calul şi baba. Călătoria pe care o întreprinde eroul este un act iniţiatic. fără cumpănă şi fără roată. la cea de sacru. un drum de la starea de profan. hainele. Prima etapă a drumului o constituie pădurea labirint în care fiul de crai se întâlneşte de trei ori cu Spânul. El ştie ce se va întâmpla cu fiul său în călătorie. Din clipa aceasta el pierde cartea. sfânt (echivalată alegoric în basm cu cea de împărat). Deşi tânărul nu are nevoie de însoţire. în realitate e crud. cetind cartea. care îl primesc cu toată cinstea cuvenită unui fiu de craiu şi moştenitor al împăratului”. un drum către centru. De fiecare dată el îşi schimbă straiele cu tonul vocii. viclean. pentru a se răcori. Spânul îl invită pe naivul tânăr să coboare într-o fântână ciudată. În plan simbolic această fântână este o veritabilă cristelniţă în care fiul e botezat cu forţa. egoist. o nouă formă de identitate. şi pe dată îl şi face cunoscut curţii şi fetelor sale. Fiul de crai îşi încheie la fântână un mod de existenţă şi începe altul. Megatema basmului este tema drumului. armele ca simboluri ale puterii. un proces de formare a tânărului prin care acesta trece de la starea de profan la starea de iniţiat şi de aceea Povestea lui Harap-Alb este considerat un veritabil buildungs roman fabulos. Momentul sosirii la curtea lui Verde Împărat este marcat de atmosfera de sărbătoare: „Şi împăratul Verde. Dacă în aparenţă el este umil. binevoitor. devine slugă şi primeşte un nou nume. de perfecţionare şi purificare. care apare în strânsă legătură cu cea a iniţierii. are de bucurie că i-a venit nepotul. ipocrit. cu altă identitate. Momentul fântânii este un moment fundamental care schimbă cursul destinului personajului. Călătoresc cu bună înţelegere deoarece Spânul rămâne în aparenţă umil şi supus.imediat însă trânteşte capacul şi îl sileşte pe captiv să accepte inversarea rolurilor. nevinovat. Spânul îl deposedează de identitatea sa crăiască. ci un drum spiritual. La a treia întâlnire fiul de crai îl acceptă pentru că pare a fi un bun cunoscător al acelor locuri necunoscute. Temându-se ca Harap-Alb să nu spună adevărul. Spânul se oferă mereu să îl ajute. Spânul îşi însuşeşte originea nobilă şi destinul de mire al lui Harap-Alb. Spânul îi cere în toiul petrecerilor să îi îndeplinească dorinţe care la prima vedere par imposibile. geografic. Drumul lui Harap-Alb nu este un drum fizic. ştie că acesta nu îşi va putea respecta promisiunea făcută. mincinos. .

simbol al forţei şi al vitalităţii. Aceasta locuieşte pe o insulă izolată de lume. mulţumindu-i pentru ajutor. mineral şi uman. al cruzimii şi al răzbunării. Andrei Oişteanu consideră că :adormirea ursului în basm este de fapt simbolul îmbunării lui. simbolul sângelui. fiecare fiind superioară celei anterioare şi având ca ţintă forme ale absolutului vegetal. Pentru prima dată Harap-Alb nu mai apelează la auxiliile cunoscute. „o farmazoană cumplită”. „ Omorârea cerbului. După fiecare probă se remarcă tema recunoştinţei:Harap-Alb se întoarce la Sfânta Duminică. în sens cosmogonic insula poate simboliza manifestarea. suferă. de-i vedea şi-i vedea că s-a trezit ursul şi năvăleşte la tine. aceea că puterea milostiveniei şi bunătatea ajută omul să reuşească in viaţă. de provocări şi ispite. prefăcută. deorece Împăratul Roş este semnul răului de care tatăl îi spusese să se ferească. Harap-Alb reuşeşte să treacă de primele două probe datorită ajutorului Sfintei Duminici. transformării sale într-un duh păzitor. în stare pură. Creaţia. Megatema acestei călătorii este bunătatea. are sentimentul că este ultima probă şi înţelege că Spânul vrea să-l piardă. de iniţiat. care cunoaşte anumite taine şi dă sfaturi fiului de crai. animal solar. zvârle-i pielea cea de urs şi apoi fugi încoace spre mine cât îi putea. În cadrul mirific al insulei Harap-Alb descoperă o valoare existenţială importantă. şireată. puternică. Sfânta Duminică prepară o licoare magică care îi aduce acestuia somnul lung.în acest caz apa reprezintă haosul primordial dinaintea Creaţiei. Aruncarea blănii de urs este o taină necesară trecerii acestei probe ştiută doar de Bătrână „Dar la toată întâmplarea. independentă. . obţinerii hatârului său. A treia probă este ultima treaptă a iniţierii eroului. benefic. Prin anihilarea Ursului şi apoi a Cerbului. Calul este un spirit invincibil. Pentru ca Harap-Alb să poată culege sălăţile din Grădina Ursului. un spaţiu sacru în care eroul e dus de către cal. este necesară atât formării personajului. care apare ca modus vivendi. Supunerea fetei. Înaintea fiecărei probe se remarcă un scenariu repetabil. vestitorul luminii se face după un anumit ritual în care faţa se ascunde. Conform opiniei lui Oişteanu. Fiul de crai este mâhnit. Traseul lui este acum lipsit de ostilitate. un adevărat basm în basm. Harap-Alb preia de la învinşi atributele războinicului. cea mai grea încercare la care acesta este supus. Mereu mărturiseşte mâhnirea sa calului.Cele trei încercări la care eroul este supus reprezintă trei trepte de iniţiere diferite. cât şi întemeierii unei căsnicii prin care eroul va dobândi condiţia de mire. care îl încurjează.

Toţi formează parcă un întreg. naturală. mugur. bazat pe solidaritate şi comunicare. păzirea fetei. Astfel ipostaza umană e văzută în oglinzile buclucaşe ale simţurilor. văr primar cu Chiorilă. Flămânzilă „ o namilă de om”. Gerilă este „o dihanie de om”. . inima lui bună îl va ajuta. pentru faptele sale va fi răsplătit. el face bine necondiţionat. monstruoase:proba focului. Fiecare dintre năzdrăvani ştie de probele Împăratului Roş. Fiul de crai râde de aparenţe. marcată de cuvintele plug. vite. Râsul lui este sincer. în care o trăsătură dominantă este îngroşată până la limita absurdului şi capătă dimensiuni fantastice. alegerea fetei. pentru că existenţa în împărăţia sa e ritualică. fabulosul cu realul. megieş cu Căutaţi şi de urmă nu-i mai daţi”. fiind respinşi din zona umanului. Ochilă „o schimonositură de om”. Probele sunt impresionante prin cantiăţile aproape pantagueilice. Totul este pe roluri. din perpectivă rurală fiind reacţia omului normal. Cele cinci apariţii bizare reprezintă întruchipări ale forţei cosmice:gerul (Gerilă). alegerea macului.Harap-Alb ajută fiinţe aparent neînsemnate (furnicile şi albinele) generozitatea lui fiind în plan spiritual. ori din târg de la Să-l-caţi. Cei cinci trăiesc într-o deplină singurătate. reprezentând un portret grotesc. el nu cunoaşte esenţa celor cinci. cit. foamea (Flămânzilă). dar Harap-Alb le depăşeşte cu ajutorul celor cinci. p. fiecăruia îi vine rândul să intre în 14 Ion Creangă. Portretele lor sunt hiperbolizate. 14 Întâlnindu-i pe cei cinci năzdrăvani Harap-Alb este uimit şi pentru prima dată râde. În trecut ei îl ajutaseră şi pe tatăl crăişorului. moară. Fiecăruia Harap-Alb îi face câte un portret în care se îmbină caricatura. A face bine este starea lui firească. nepot de soră lui Pândilă. a ospăţului. iar Păsări-Lăţi-Lungilă e „ o pocitanie de om”. pur. hazul. grotescul. 97. caricatural. el ştie întotdeauna ceea ce se va întâmpla. rurală. iar Păsări-Lăţi-Lungilă este un Săgetător coborât pe Pământ. inocent. care stă sub semnul disimulării. setea (Setilă). În aparenţă sunt de netrecut. peste drum de Nimerilă. brazdă. Setilă „ onanie de om”. Cei cinci se înscriu în sfera umanului. Cu toate acestea.Ochilă este ciclopul din epopeea homerică. frate cu Orbilă. Pe drum eroul acceptă însoţirea câtorva năzdrăvani care îi vor deveni auxilii. ci exact cât pot ei duce. Pe fiecare îl întâlneşte în plenitudinea manifestărilor specifice. din sat de la Chitilă. Uneori sunt înşiruiri de fraze ritmate „Poate ca acesta-i vestitul Ochilă. Nici una dintre încercări nu este peste puterile năzdrăvanilor. În existenţa lor se sugerează civilizaţia arhaică. probe absurde. naiv. Harap-Alb este supus la cinci probe în aparenţă de netrecut. op. Sosirea la împărăţie e marcată de uimirea împăratului.

fata dezvăluie adevărata identitate a lui Harap-Alb. cât şi cosmicul. care presupune. Împăratul Roş cedează. fata îi dă paloşul de mire şi împărat. că binele e răsplătit în mod firesc şi normal. stăpâneşte atât teluricul. Acesta este ucis de Spân dar renaşte fiind stropit cu apă vie şi apă moartă. Purificarea. calul-simbolul puterii şi al fidelităţii şi turturica-simbolul singurătăţii în iubire se întrec. Spânul este pedepsit de calul năzdrăvan printr-un zbor care purifică şi armonizează. la nivelul gândirii mitice. Prin moarte Harap-Alb îşi încheie existenţa în curs de iniţiere şi renaşte mire. moartea şi învierea. Conform opiniei lui Oişteanu „putem întrezări aici răspânditul motiv arhaic al Păcatului Originar. ce constă în aducerea unor elemente magice ale căror valoare e cunoscută doar de ea:mărul-simbolul iubirii. psihologice şi filozofice. ci prin virtuţile pe care le dezvoltă bunătatea. Fiind o capodoperă a lui Creangă. frumuseţea supremă.scenă. mântuirea eroului mitic şi eliberarea sa din jugul propriului său Păcat Originar. Patimile eroului mitic (simbolizate în basm prin încercările supraomeneşti la care e supus Harap-Alb). El îi mărturiseşte fiului de crai : <<Şi atâta vreme să ai a mă sluji. nu cu sabia. din timpul sacru al basmului se trece în timpul profan. Urmează atât binecuvântarea părintească cât şi cea cosmică (perechea primordială prin zâmbet îşi dă acordul). iniţiat. pe cel cu care în plan mitologic este absolut incompatibilă şi îl acceptă pe cel care trecuse de probele tatălui său. Probele trecute cu ajutorul albinelor şi al furnicilor evidenţiază faptul că bunătatea rodeşte. Pe drumul către Împăratul Verde Harap-Alb se îndrăgosteşte de fată. Are puterea de a se metamorfoza. Aceasta simbolizează absolutul uman. prin firescul existenţei. simbol sarcedotal al puterii. un veritabil buildungs roman fantastic cu valenţe mitice. El va dispărea doar când rostul i se va fi împlini”. hotărâtă. În încheiere. Dealtfel Spânul ştia ca Harap-Alb se poate elibera din robie numai prin efectuarea ritualurilor de purificare şi iniţiere. După moarte numele lui de slugă devine renume. Povestea lui Harap-Alb este romanul omului ameliorabil prin . Nuntirea se face sub semnul cosmicului. Având un foarte puternic sentiment al dreptăţii. revenindu-se la vocea narativă specific humuleşteană. În aparenţă. sigură pe sine ea îl respinge pe Spân. până când îi muri şi iar îi învia>>„Astfel prezentat Spânul apare ca un personaj cu un important rol în formarea tânărului: „Pentru ca Harap-Alb să devină om. În final. După ce îl readuce la viaţă. Puternică. iniţierea. reprezintă sfârşitul Patimilor. apa vie şi apa moartă-ce semnifică renaşterea. el îşi dăruieşte fiica celui care trecuse prin toate tainele iniţierii. Fata propune o probă a auxiliilor. Spânul trebuie să fie rău. în realitate ei sunt complici.

Basmul categorii tipologice Cercetător pasionat şi stăruitor al folclorului. cu primejdiile şi nevoile. În păturile largi ale populaţiei rurale româneşti basmul reprezintă adevărata valoare ca povestire şi divertisment. la o tipologie propriu-zisă a speciei sub auspicii academice. După clasificarea făcută de Adolf Schullerus. de valoarea artistică şi de originalitatea tematico-stilistică a materialului românesc. iar nemurirea şi-a dobândit-o din apa vie şi apa moartă a creaţiei lui artistice. Adolf Schullerus l-a înfăţişat într-o ademenitoare perspectivă în lucrarea Cartea poveştilor din Transilvania şi în diverse alte studii. din nefericire. Ion Creangă a ilustrat în opera sa propria experienţă de viaţă. Conştient ca nimeni altul dintre străini de interesul ştiinţific. Slavici şi alţii pe unele criterii estetico. delimitate şi notate după modelul sistemului celebru propus de Antti Aarne. Adolf Schullerus şi-a asumat sarcina de a-l face cunoscut lumii. ca să treacă punţile vieţii. din repertoriul căruia a făcut şi culegeri personale. a învăluit-o în mit şi a sugrumat-o într-o experienţă fantastică. 2. Catalogul tipologic al lui Adolf Schullerus reprezintă cea mai ambiţioasă tentativă de cuprindere a întregului material al prozei epice româneşti şi a rămas. deoarece el nu poate avea pretenţia de a fi epuizat totul având în vedere răspândirea foarte diversă a materialului din diferite publicaţii. fie pe interese comerciale. valabilă pentru om în genere. ce dezvoltă în mit destinul formării autorului. basmul românesc poate fi : 1. Basme cu animale: -basme cu animalele pădurii . a ajuns să cunoască în profunzime cultura populară românească şi s-o preţuiască chiar în comparaţie cu producţiile spirituale ale propriei etnii. de aici şi prospeţimea şi păstrarea caracterului originar al poveştilor culese din Moldova sau Transilvania. Fascinat îndeosebi de basmul românesc. la un moment dat.educative. Încercarea de a le clasifica poate fi doar una temporară. Ispirescu. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea atracţia pentru consemnarea poveştilor nu s-a bazat pe considerente ştinţifico-folcloristice.şi el a luptat cu spânul.trăire. şi el s-a făcut frate cu dracul. chiar dacă s-a lucrat. în ce priveşte basmul. Adolf Schullerus. el slujeşte eficient şi la impunerea unor principii morale. nedepăşită până astăzi. pe care a povestit-o sub formă de memorial. prin intermediul unui registru al tipurilor de basme. ci fie cum a fost la Creangă.

Iniţiatul conferea sacralitate tuturor activităţilor şi evenimentelor din viaţa sa. la capătul căruia se află basmul. Ritualul iniţierii este un ritual universal. Basmele propriu-zise: -basme cu vrăjitori -basme legende -basme nuvelistice -basme despre dracul(uriaşul) cel prost 3. ajunge la aceeaşi concluzie susţinând ca în timpul ritualului de iniţiere neofitului i se povestea chiar mitul tribului. pe care neofitul trebuie să le depăsească. fizice şi morale. porneşte pe un drum de desacralizare şi demitizare. Această realitate absolută. .-basme cu animalele pădurii şi animalele domestice -basme cu omul şi animalele pădurii -basme cu animalele de casă -basme cu păsări -basme cu peşti -basme cu alte animale. el dezvăluie sacralitatea înfăptuirilor zeilor sau eroilor mitici. la realitatea superioară. Conform opiniei lui Mircea Eliade. al cărui caracter sacru slabeşte şi în cele din urmă se pierde. constituia elementul sacru. mitul. încercând să găsească originile basmului fantastic. este totalitatea încercărilor şi obstacolelor. absolută. Nu exista religie “primitivă” sau “superioară”. Mitul şi ritualul erau secrete păzite cu străşnicie. Snoave: -snoave despre fraieri -snoave despre soţi -snoave despre preoţi Mitul redă credinţa oamenilor referitoare la geneza şi esenţa lumii. Propp. Numai iniţiaţii puteau să le cunoască. Desprinzându-se de ritual. Iniţierea este “drumul” pe care îl parcurge subiectul de la starea de profan la starea de iniţiat. Rezultă deci ca ritul este o “dramatizare” a mitului. 2. un drum de creaţie profanartistica. sau reprezentarea ei în mintea omului arhaic. în care să nu găsim într-o formă sau alta Iniţierea. Deci mitul ar fi o “irupţie a sacrului în profan”. Filologul V. I. Este un ritual ocult şi de aceea se cunoaşte puţin din semnificaţia şi modul său de desfăşurare. mitul redă o istorie sacră.

ca tu eşti vrednic de împărat”. însă le iese în cale un <duh mascat> sau masca unui animal totem. indieni. Spre uimirea sa. După luptă. Un preot. eroul atinge starea de iniţiat. ci un drum spiritual. egipteni. Craiul (care îi simbolizează pe bătrânii tribului). geografic. şi îi provoacă la luptă. acea “babă gârbovă de bătrâneţe”. poate reprezenta pe cel ce . mascat în urs. etc) prezintă asemănări uimitoare cu basmul Harap Alb şi unele basme poloneze din culegerea lui A. Harap Alb pleacă la drum trimis de tatăl său. el recunoaşte atunci faţa unuia din membrii tribului. pentru a pătrunde tainele riturilor de iniţiere. Încă de la începutul basmului putem observa şi alte asemănări între drumul ce urmează a fi făcut de Harap Alb şi “drumul” iniţierii. Drumul lui Harap Alb nu este un drum fizic. etiopeni. greceşti. sfânt (echivalata alegoric în basm cu cea de împărat). de perfecţionare. Similar în basmul Harap Alb. îşi încearcă feciorii pentru a vedea care este “destoinic a împăraţi peste o ţară aşa de mare şi de bogată ca aceea” a lui Verde Împărat. apoi pleacă spre locul unde urmează să fie iniţiaţi. un drum către centru: un drum de la starea de profan la cea de sacru. bărbaţii adunaţi îi cer tânărului să dea jos cu propriile sale mâini masca de pe capul <duhului>. japonezi. Fantasticul personaj Sfânta Duminică. care îl ajută pe Harap Alb să depăşească unele obstacole ale drumului său. reprezentată în basm prin încoronarea sa şi căsătoria cu fata lui Roş Împărat. Mijlocul de testare folosit este şi el similar celui descris anterior. a trăit ani de-a rândul în mijlocul unui trib din America de Sud şi a observat: “tinerii îşi iau rămas bun de la ai lor. şi purificare. cehesti. care cheama la lupta unul câte unul pe cei ce urmează să fie iniţiaţi. de sfânt.Drumul lui Harap Alb trece prin mai multe trepte de iniţiere. culese din toate zonele ţării. Iniţierea este un drum între două stări opuse (profan şi sacru) lucru evidenţiat în basm prin faptul că Harap Alb urma să parcurgă drumul său geografic de la “o margine a pământului la altă margine”. Dar condiţia de împărat era peste tot (chinezi. Unele basme (ruseşti. un drum de iniţiere. a cerbului de aur şi a fetei lui Roş Împărat). incaşi. iar celui care are curajul să primeasca lupta (Harap Alb). etc. La capătul acestui şir de iniţieri şi purificări. Craiul le iese fiilor săi în cale. reprezentate alegoric în basm prin cele trei încercări la care e supus eroul de către omul spân (obţinerea salatei din grădina ursului. îi dezvăluie adevărata sa identitate şi îi zice: “mergi de acum tot înainte. pentru a deveni împărat. care de obicei înfăţişează acest spirit”. romani. greci.) considerata ca o condiţie sacra. Glinski printre care “Prinţul Slugobil”(slugobil=sluga alba) Sunt cunoscute peste şaisprezece variante populare ale basmului Harap Alb.

de fapt. . tot ce apare în basm în spaţiul macrocosmic (oameni. O astfel de insula este Svedadvipa. ci în microcosmosul intern. celtice. Spânul reprezintă ceea ce este mai rău şi mai urât într-un om. Armele. Aceste elemente sunt simboluri care apar des în miturile. s. în cazul nostru în Harap Alb. armele şi hainele pe care le-a folosit tatăl său în tinereţe. În basm mai apar pesonaje ca: omul spân. suflet. depsebindu-se. participând la realitatea absolută. legendele şi basmele romaneşti şi de pretutindeni. vrajitor la popoarele primitive. setea de cunoştere. guru). memorie. de restul Creaţiei stăpânite de legile devenirii şi ale morţii”. legende. Setilă. patimi. experienţa). sau maestru spiritual (preot. care va fi considerat reprezentare a strămoşului. propriu. puterea şi lupta. simbolic ceea ce apare în realitate în spaţiul microcosmic (virtuţi. stări afective. Harap Alb ajunge la ea în zbor pe calul său. Creaţia. Harap Alb nu parcurge drumul său în macrocosmos. Ignoranţa. Omul Spân ar fi unul. pe un “ostrov mândru în mijlocul unei mări”. Roş Împărat. în acest caz. Fiind vorba de o iniţiere. precum Egoismul. animale.insula alba. vraci. Dar insula apare cu simboluri diverse(dar nu foarte diferite ca esenţă)în multe basme. Dorinţa. Ochilă. Exact acesta este şi rolul Sfintei Duminici în basm. saman. etc. adică bătrânii tribului. fata lui Roş Împărat. sau toate păcatele din sufletul eroului. ca atare. Ori.iniţiază pe novice. Toţi sunt consideraţi ca fiind personificări ale trăsăturilor morale şi spirituale ale eroului. eroilor. Gerilă. în acest caz apa reprezintă haosul primordial dinaintea Creaţiei. In sens cosmogonic. mituri şi cărţi sacre. Rolul samanilor şi mai târziu al preoţilor era de a face legătura între lumea pământeană a oamenilor şi lumea de dincolo a entităţilor superioare. Ura. Crăiasa Furnicilor. obiecte) reprezintă. Crăiasa Albinelor. cum afirma Eliade. Sfânta Duminică este cea care îl sfătuieşte pe Harap Alb sa ia cu el la drum calul. insula poate simboliza “manifestarea”. ea fiind un intermediar între Harap Alb şi urs. mai multe. dragostea de adevăr. Flămânzilă.din tradiţia hindusă şi budistă pe care ajungeau în zbor cei ce depăşeau condiţia umană. aşa cum sunt “insulele fericiţilor” din tradiţiile egiptene. Insula poate fi şi un loc unde trăiau sufletele morţilor “glorioşi”. a.) pe care Craiul le-a transmis fiului său.totem. Sau. calul şi hainele simbolizează patrimoniul strămoşesc sau calităţi spirituale ereditare (cum ar fi voinţa. insula poate fi simbolul unui”tărâm transcendent. Lăţi-Lungilă.

o putem găsi la scriitori şi filozofi cum sunt Iustin Martirul şi Augustin care susţin că Diavolul şi demonii imita pe Dumnezeu şi lucrurile divine. aceasta este o alegorie a faptului că a ajuns robul propriilor sale Păcate. Munca grea şi umilitoare de rob le biciuia astfel ambiţia. Această schimbare poate fi legată de ideea morţii şi învierii simbolice.Fazele prin care trece realţia Harap Alb-omul spân. Episodul cu fântâna din basm. când vrea. în viaţa părinţii sunt cei care încearca prin educaţie să ţină departe Păcatele de fiii lor. Harap Alb îl refuză. dar nu peste situaţia se răstoarnă. În unele basme bulgare apare un personaj negru numit Arap. înfrangându-si definitiv Păcatul. datorită şireteniei. Explicaţia faptului că un personaj diavolesc apare în postura de botezator. după ce eroul trece cu bine toate încercările prin care Spânul vroia să-l piardă.ne confirmă că este vorba despre un botez. prezenţa în orice ritual de iniţiere. după ce moare şi învie. căpătarea unui nou nume. deci să se ferească de el. schimbarea condiţiei eroului. care îl previne că e un om rău şi primejdios. să se facă alb. c) În timpul călătoriei. ne apare straniu căci toate elementele din aceasta secvenţă. ni se par similare cu fazele prin care trece relaţia Om-Păcat de-a lungul vieţii. Harap Alb obţine starea de Puritate. neofitul primea alt nume. pe plan epic (Harap Alb ajunge sluga Spânului). . de-a lungul basmului. Într-adevăr. conform sfatului părintesc. arabi. în timpul său după iniţiere. Spânul îi apare sub diferite înfăţişări. d) La sfârşitul basmului. Spânul reuşeşte să se tocmească sluga la Harap Alb. din punct de vedere logic. pe plan spiritual (fiul de Crai devine robul propriului său Păcat) cât şi pe plan istoric pentru ca într-adevăr copiii multor triburi din diferite părţi care nu au indeplinit încă ceremoniile de iniţiere. fiul Craiului devenind robul Spânului. Harap Alb află de Spân de la tatăl său. erau folosiţi ca slugi. negri şi spre deosebire de aceştia el era un rob alb. se poate interpreta prin aceea că multe popoare. încercând să-i devină slugă. Harap Alb nu auzise de şi nu-l cunoştea pe spân (nu cunoştea patima şi păcatul) b) La pubertate. fără să ştie însă de ce. încăt nu pregăteau nimic pentru a trece prin înfricoşătoarele încercări ale ritalului de iniţiere. Aceasta ar reprezenta ideea că după trecerea treptelor de iniţiere. Fiul de crai e numit de Spân “Harap Alb” pentru ca robii erau de regula ţigani. Faptul că fiul de Crai este numit Harap (rob) corespunde. jurământul. care poate.coborârea după apă. a) Copil fiind. Până la urmă. degradare a unei cufundari în apa. Faptul ca omul Spân îi schimbă numele eroului. Spânul e ucis de calul năzdravan.

probabil datorită unei schimbări ulterioare în lungul drum de modificări parcurs de basm. în acest caz. Unele triburi dădeau ursului denumiri ca: Bătrânul. De regula casa iniţierii se găsea într-o pădure. un loc secret. pentru a avea efect şi asupra omului. Harap Alb ajunge pe insula dus de cal în zbor. ci pe o insula. din miturile triburilor de vânători. atunci familia Craiului ne apare ca o reprezentare alegorica a tribului. Adormirea ursului în basm ar corespunde intrării în hibernare a ursului mitic. Ritualul de iniţiere fiind un ritual secret se celebra departe de trib. pentru că. pe bătrânii iniţiaţi ai tribului. Craiul îi simbolizează. iar feciorii săi pe tinerii iniţiaţi. tinerii neiniţiaţi şi femeile erau speriaţi de bătrânii tribului mascaţi în “duhul strămoşilor” (aşa cum Craiul şi-a speriat fiii mascându-se în urs). copiii. ceea ce denotă vechimea casei.La multe populaţii primitive cei ce urmează să fie iniţiaţi sunt vopsiţi pe tot trupul în alb. ci fiinţe asemănătoare duhurilor. Ursul din basm este un “duh al rodniciei” sau un animal totem. miturile şi ritualurile multor populaţii arhaice. Propp concluzionează ca ritualul iniţierii constituie cel mai vechi fundament al basmului. simbol al hibernării naturii şi vegetaţiei pe timpul iernii. pentru ca dispare iarna şi apare primăvara aşa cum astrul dispare şi apare în fiecare luna. fenomen ce se întâlneşe în credinţele. Astfel. Bunicul. aceasta pentru ca ritualul să fie ascuns de ochii profanilor şi pentru că pădurea reprezenta în miturile şi credinţele acestor populaţii “ţărâmul de dincolo”. La multe triburi ursul era divinizat ca animal totem. e constituită în basm prin grădina. “pe deasupra codrilor”. ca şi pădurea. V. probabil numele sunt date ca o remniscienţă a calităţii mitice de animal-strămoş ce era acordat în vechime ursului. iar pe toată durata iniţierii ei nu sunt consideraţi oameni vii. Pădurea ca loc al iniţierii şi întâlnirii dintre neofit şi totem. Moşul. însă nu se găseşte într-o pădure. Dacă ursul din basm este animal totem. E posibil ca ursul din basm să întruchipeze ambele entităţi (animal totem şi duh al rodniciei). În plus. Astfel în Siberia şi Alaska ursul era considerat un animal lunar. I.culoarea morţii (o alta posibilă explicaţie a numelui Harap Alb). fiind aptă deci pentru ritualul acela al iniţierii. Eroul ajunge la o “căsuţă singuratică”. Culegerea plantelor medicinale cu efecte curative asupra unor animale. . basmul menţionează că pe ea “era crescut muşchi pletos de o podina de gros”. în general. Casa iniţierii lui Harap Alb. atunci mascarea în urs a eroului pentru culegerea ei este explicată pe deplin de această superstiţie populară de medicină empirica. Insula reprezintă. sau încercarea de a fi camuflată. putem presupune că este vorba de un animal totem. se facea în deghizarea cu măştile-costume ale animalelor respective. Stăpânul. Dacă am considera salata ursului din basm ca fiind o plantă de leac.

îmbracă pielea de urs. I. asupra culturilor şi fertilităţii pământului. În acest context.Harap Alb. . materializată în sacul cu salata. Propp explica: “Primul posesor al săculeţului a plecat în pădure. Pentru a ajunge acolo. precum şi deosebite puteri curative. După obţinerea puterii magice. Acolo în “grădina de dincolo” eroul va întâlni. Iar gestul eroului de a arunca pielea de urs în urmă este interpunerea unui obstacol între urmărit şi urmăritor. l-a căpatat. Harap Alb este “înghiţit” de un urs. grădina din basm ne apare ca o reprezentare a “lumii de dincolo”. cel care deţine puteri magice asupra rodniciei. iar una dintre ele ar fi asemanarea dintre săculeţul pe care l-a căpătat eroul mitului şi sacul cu salata obţinut de Harap Alb de la Urs-Împărat. a fost învăţat o serie de dansuri şi apoi s-a întors învăţându-i pe oameni toate câte ştia” Mitul are multe similitudini cu basmul Harap Alb. Îmbrăcămintea eroului în blana de urs simbolizează moartea şi ajungerea sa în “lumea de dincolo”. învierea eroului şi revenirea sa ca iniţiat este reprezentată prin dezbrăcarea blănii de urs. Ursul-totem. iar pentru a ieşi o scoate. Harap Alb obţine deci în urma ritualului de iniţiere. lucru simbolizat în basm prin îmbracarea pieii. o parte din puterea ursului-totem. V. pentru a ajunge la grădina ursului.

precizând şi atitudinea naratorului faţă de faptele povestite şi caracterul lor miraculos. După autor. de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau înfrăţindu-se. de n-ar fi.CAPITOLUL II 2. creaţie a unui autor cunoscut. concrete de viaţă. Formulele pot fi diversificate. având ca punct de pornire snoava. nu s-ar mai povesti. că. basmele se clasifică în: -fantastice. poate copiii ăştia mai mici cred c-aşa o fost. chiar dacă n-o ştiut carte. -culte. chiar despre plante sau unele obiecte simbolice. prin revenirea în timpul real. să fie de minciună cui a spus. uneori foarte expresive şi dezvoltate. de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti: De când scria musca pe perete. când erau viteji cu urieşi. în naraţiune semnalându-se o puternică inserţie a aspectelor reale. Sau o formulă de final: „Iar eu. să nu mai . desprinse de regulă din mit. 2. „. care fixează timpul narativ în care se proiectează acţiunea. de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele. adică într-un timp mitic. Nu. „ Inserţa în timpul mitic este dată de formule iniţiale şi finale. basmele pot fi: -populare. -nuvelistice. încălecai p-o şea şi vă spusei dumneavoastră aşa. când a umblat Dumnăzău cu Sfântu Pătru pă Pământ. specificul şi tematica acţiunii. încălecai p-un fus. de când se băteau urşii în coade. cele mai semnificative şi mai răspândite. iar la sfârşit închide această buclă temporală. există accepţiunea: „nu credea nimenea. provenite din dezvoltarea narativă a legendelor totemice despre animale. 1. aproape paradoxal. toată lumea vede că-s bazme de pierdut vremea. -animaliere. / Mai mincionos cine nu crede. dar toate au ca nucleu precizarea de ordin temporal: „A fost odată ca niciodată. încălecai p-o lingură scurtă. creaţie a colectivităţii anonime. Basmul clasificare şi structură După caracteristicile personajelor. 2 Basmul fantastic Verosimilitatea basmului fantastic trimite spre o vreme îndepărtată. isprăvind povestea. Despre veridicitatea faptelor petrecute într-un timp atât de îndepărtat şi insondabil chiar cu percepţia omului modern. predominanţa elementelor miraculoase sau a aspectelor concrete de viaţă. cu o pregnanţă a fenomenelor miraculoase. ce să crezi în minciuni? Niciodată n-o existat oameni care să creadă.

/ Zi de vară până seară” sau „Zi de vară/ Până seară. arătând durata. inteligenţa cu viclenia. de Ion Creangă. ca în cazul lui Petre Ispirescu. creând o comunicare mai directă cu cititorul şi dând uneori o nuanţă subiectivă expunerii faptelor. iar. 4 Basmul cult Paralel cu eforturile de fixare în scris a basmului popular. „ Basmul fantastic a avut o viaţă lungă. Basmul cult estompează de . reuşind. Formulele mediane menţin discursul narativ în acelaşi timp al fabulei. Basmul cult. Băiet Sărac. împlinit printr-o inserţie expresivă specifică stilului marilor scriitori. formule fixe. Ion Creangă. Eroul combină. alternând persoana a treia cu persoana întâi şi a doua. marcând şi o anume demitizare a personajului. apare basmul cult. dar adăugând o tentă uşor moralizatoare sau aluzii mitologice de sorginte livrească. făcând conexiunea între secvenţele narative. cunoscuţi fiind Nicolae Filimon. basme nuvelistice populare sunt cele cu Păcală. aştept un bacşiş de la cine mi-o da: Basm băsmuit. continuitatea. el ajunge împărat sau dobândeşte alte măriri. menţinându-şi vitalitatea până în epoca noastră. / Cale lungă. Din punct de vedere al vechimii. Mihai Eminescu. datorită faptului că povestitorii nu mai au astăzi o cultură solidă a genului. 3 Basmul nuvelistic Basmul nuvelistic este o naraţiune cu caracter general. În acelaşi timp. basm cult este Dănilă Prepeleac. Ion Luca Caragiale. / Şi se luptară. Chiar culegătorii de folclor devin povestitori. Scriitorii devin ei înşişi autori de basme. în acest tip de basm. care preia motivele şi tehnicile narative ale acestuia. care actualizează şi recreează basmul. deplasarea fără sfârşit: „Şi se luptară. să depăşească orice întâmplare potrivnică. 2. Ioan Slavici. de exemplu. / Să-i ajungă. Alexandru Odobescu. /Gura i-a trosnit. dobândind unitate şi fluenţă discursivă. se pot identifica particularităţi ale stilului. Scriitorul respectă de regulă structura şi tipologia basmului popular. 2. basmul nuvelistic este mai recent decât basmul fantastic. păstrând funcţiile principale. Barbu Ştefănescu-Delavrancea. în cele din urmă. Mihail Sadoveanu. dar poate aduce modificări ale viziunii naratorului. care ăi conferă originalitate şi atractivitate. În literatura română.aştepte nimica de la mine cine-ascultă. în care eroul este urmărit din copilărie până la o vârstă a împlinirii în viaţă. deşi cu evidente tendinţe de diminuare a circulaţiei şi degradare a schemelor şi a formelor de concretizare. Din om simplu. care este ales din lumea comună. iar descălecând de după şea. oralitatea. /Şi cu lucruri bune i s-a umplut”. modalităţi portretistice şi motive proprii autorului în scenariul basmului. anumite expresii. îşi armonizează structurile narative. preluând viziunea scriitorului şi integrînd teme şi motive caracteristice ale operei acestuia.

-se transmite în formă scrisă. probele. Deosebirea basmului popular faţă de cel cult: -are caracter anonim.caracterul cult rezultă din existenţa unui autor cunoscut. -modul de expunere predominant este naraţiunea. formulele tipice: iniţiale. -personajele sunt unilaterale. -foloseşte dialogul. zmeii. basmul s-a cristalizat în timp. ajutorul vieţuitoarelor. fiind transmis de la o generaţie la alta prin viu grai. Ca specie literară. cum ar fi: călătoria. vicleşugul. tipărită. mediane. Basmele populare românesti au toate caracteristicile folclorului. fiind creaţii anonime. Călinescu basmele reprezinta o . calul năzdrăvan. populare şi culte. există. vehiculând teme. având un autor rămas necunoscut. nefiind opera unei singure persoane. între care există mai multe asemănări. -finalul optimist. apa vie/ moartă. obiectele miraculoase. deoarece în timpul spunerii textului poate fi însoţit de muzica instrumentelor populare ori de jocul scenic(în cadrul unei şezători). dar şi deosebiri. -nu are caracter sincretic. motivul fraţilor. Asemănări privind forma: -limbajul marcat de unele elemente de oralitate. şi în acelaşi timp reduce caracterul convenţional al unor secvenţe narative. Asemănări privind conţinutul: -au caracter tradiţional. în ciuda vechimii. Deosebirea basmului cult faţă de cel popular: . colective si sincretice. cifrele magice. zânele). plate. împăratul fără urmaşi. iar prin complexitate poate fi considerat germenele romanului. -are caracter sincretic. Astfel. două categorii de basme. trocul. După o exprimare a luat G. fiind una din formele cele mai dinamice. în special şi pentru că se modifică în timp. reprezentând fie forţele binelui.cele mai multe ori miraculosul şi fantasticul. finale. puterile neobişnuite. dându-le o mai mare verosimilitate. diversele variante rămân în manuscris. vii. cazurile operelor colective nefiind excluse. fiind greu de catalogat în funcţie de cele două forţe opuse. motive. adaugîndu-le semnificaţii şi efecte specifice literaturii culte. -are caracter colectiv. -acesta este individual. fie răul. naraţiunea şi descrierea. Clasificările vehiculate au în vedere aparenţa textului la literatura cultă sau la cea populară. situaţii tipice. sfintele. -personajele sunt complexe. tărâmul celălalt. răsplata. -are caracter oral. -elementele reale se îmbină cu cele fabuloase şi miraculoase(dracii. orale. în principal.

-când râurile erau lapte şi malurile mămăligă. prin acele formule tradiţionale sau ale „ imposibilului”. Aceste formule. 2. formula imposibilului exprimă ideea de „a fi” sau „a nu fi”în spaţiul respectiv. iar când într-o naraţiune lipsesc aceşti eroi himerici nu avem de-a face cu un basm”.oglindirea vieţii în moduri fabuloase. imposibil. Aceste formule exprimă o negaţie printr-o afirmaţie. reprezentând forţele binelui şi ale răului -capacitatea personajelor de a se metamorfoza -prezenţa obiectelor magice şi ajutoarele voinicului -prezenţa probelor de vitejie. nicăieri. La fel de neverosimil este spaţiul întâmplărilor din basm: „într-o pădure fără copaci” . atunci fantasticul devine neverosimil. „într-un sat fără case”. însă plasat undeva departe de cel în care vieţuiesc povestitorul cu ascultătorii săi:”Peste nouă mări şi nouă ţări”. Însă când basmul se desprinde de mit. stimulează umorul şi buna dispoziţie a cititorului. Aşadar. mediane sau finale. Unii cercetători afirmă că în basmul primitiv fantasticul era un element de credinţă şi. Ideea este redată metaforic. inteligenţă şi omenie înţelese ca repere ale naturii eroice a protagonistului. adică împosibil pentru logica raţiunii obişnuite:”Când curgeau râuri de lapte”. In lucrearea Estetica basmului G. -când erau muştele cât găluştele de le prindeau vânătorii cu puştilr. în sensul de: niciodată. deşi prin conţinutul lor este negată veridicitatea faptelor relatate. -când porcii vorbeau în versuri. .o „împărăţie solară”. -când mâncau şoareci pe pisici. „Când toate animalele laolaltă trăiau”. imposibil. 5 STRUCTURA COMPOZIŢIONALĂ A BASMULUI Compoziţia basmelor se distinge. Acţiunea este plasată într-un timp neverosimil. fie ele introductive. ci ăi fiinţe himerice. sunt ironice. Călinescu preciza că: “Eroii nu sunt numai oameni. -când puricii în cer zburau şi pe sfinţi îi chişcau. subpământeanăadică ţărâmul celălalt”. În basmele româneşti şi în cele străine se întâlnesc formule ale imposibilului de acest gen: -când se potcovea purecele. deci. Spaţiul poate fi aerian. „Când umbla Dumnezeu cu Sfântul Petru pe pământ” . formule pe care nu le întâlnim în alte opere literare. în primul rând. nicicând. dar şi pământean. niciunde. Specifice basmului sunt următoarele trăsături: -acţiune complexă structurată pe mai multe episoade -eroi fantastici în antiteză. şi se naşte o nouă mentalitate. odată cu transformarea sacraluluiîn profan. nu unul neverosimil.

dar şi şapte inimi.. precipitând ori condensând peripeţiile şi timpul în care se petrece: „ Un tăcune şi-un cărbune. ca şi locul unde se petrec faptele din poveste: „A fost odată ca niciodată. folcloriştii au observat o diferenţă între formulele tradiţionale. dar exprimă. -unde se bat munţii în capete. Eroii palate. Aceste repetiţii contribuie fie le încetinirea ritmului activităţii pentru a accentua momentele exenţiale din filonul epic al basmului. şi funcţii educative şi terapeutice. „ 15 (Făt-Frumos cu părul de aur. Obiectivitatea naratorului din cuprinsul basmului e inlocuită de un pronunţat ton subiectiv. din colecţia lui Petre Ispirescu). Cu umor de bună calitate se sfârşesc basmele lui Ion Creangă. Aceasta pentru că basmul fantastic este o ficţiune. ele situează acţiunea intr-un timp vag.. Basmul popular impresionesză şi prin stilul „expresiv”. spune. care se disting prin ton glumeţ şi parodic. Prin ele se evidenţiază rostul basmului de a fi moment prielnic de odihnă 15 Gheorghe Vrabie.. -când găinile aveau dinţi. formulele tradiţionale au. fiind o comunicare orală.. vădit în formulele tradiţionale amintite. animite idealuri de viaţă. „Şi se luptară. Cercetând aceste formule. Pe lângă aceste formule. op. Cât privesc formulele mediene.-când se ducea şoarecele la mâţă de o gâdila sub ţâţă. apa cu ciurul şi gluma cu căldarea.. adeseori ambiguu şi şăgalnic. basmul presupune în mod obligatoriu existenţa unui auditoriu. introductive şi finale. „. într-o formă metaforică. mai ales pentru cititorul tânăr. îi sugerează cititorului că lumea ficţiunii este de scurtă duratp şi nu este obligat să-l creadă întru totul pe povestitor. m. din lumea fantasticului în aceea în care vieţuieşte. De la începutul naraţiunii. umor şi ironie. . prin tenta ironică a afirmaţiilor. fie pentru condesarea timpului. Totodată. în lumea irealului şi-i captivează atenţia. nouă mări şi nouă ţări ş. neprecizat.. iarpovestitorulnu-i este indiferent cum este receptată comunicarea orală. ele au şi funcţia de liant între diferite episoade ale naraţiunii. şi naraţiunea propriu-zisă. a. cele introductive îl transpun în atmosfera feerică a basmului. unde povestitorul părăseşte gluma şi ironia. că de n-ar fi nu s-ar povestă. povestind cu un ton serios toate peripeţiile eroilor din basm. care atenuează intr-un fel regretul că basmul s-a terminat: „Eram şi eu p-acolo şi căram la vatră lemne cu frigare. până-n seară”.. 167-196. „. Apoi. zi de vară. basmul popular are ca specific stilistic repetiţia. d. Pe de altă parte. creează o lume ideală în care totul e posibil. De pildă. transformat din unul specific naturii umane în altul specific lumii fantastice din basm. cit. spune poveste. De o savoare aparte sunt formulele finale cu rol de a-l readuce pe cititor din planul ficţiunii în cel real.

Prin ele se ajunge ca basmul să devină o povestire trăită. basmul e integrat în anumite modele tipice. împletind miracolul. fantasticul cu realul. În cuprinsul basmului. mediane şi finale. sunt posibile întoarceri în trecut. povestitorul introduce în scenă erou după erou. Fiind o pauză narativă. se structurează într-un anumit tipar compoziţional. palate ec. care marchează structura basmului. De la „rama obiectivă” fixată de formula iniţială.sufletească. cu exprimări ale artei naïve şi având o finalitate estetică recreativă care solicită un minim efort psihic. Ca tehnică narativă. de a nara în cel mai obiectiv stil eroii îşi espun evenimentele. Curgerea lui are alte ritmuri decât cele fireşti. intoductive. descrieri de păduri. povestitorul popular utilizează nararea „liniară”. fie din elemente fantastice ca ţărâmul celălalt. a unor „ţări” sau „moşii”. dar altele se realizează prin proza rimată şi cuprind numeroase elemente pline de umor: „A fost odată ca niodată: că de n. Caracteristice sunt formulele tradiţionale consacrate. De aceea mulţimea procedeelor retorice fost denumite cu sintagma „ stil referenţial”. în basm sunt destule pagini de evocare a unor spaţii stranii: a „celuilalt ţărâm”. Pe parcursul relatării povestitorul dezvoltă un lung monolog vorbind cu simpatie despre soarta eroului. Unele sunt sunccite „A fost odată ca niciodată” (Făt-Frumos din lacrimă). după o zi de muncă încordată. Formula de inceput are funcţia să imprime povestirii nonsens şi anecdotică. Formulele introductive au ca scop prezentarea altor valori ale timpului şi spaţiului. trăiri în viitor. El adoptă atitudinea rapsodului din Antichitate. cum este repetarea succesivă a câte trei unităţi narative. Arta basmului se bazează pe o construcţie numită „ mecanica combinatorie”. Naraţiunea. de . Părăsind expunerea expresivă. îşi destăinuie gândurile şi intenţiile. povestitorul foloseşte alte două figuri de stil: antiteza şi hiperbola. rezultând aşa-numitul „ stil de contact”. să-l introducă pe cititor într-o artă specifică. ele marchează pauzele necesare povestitorului în a-şi regla respiraţia epică. „ascendentă / descendentă”. specifică basmului. Acest procedeu constă în repetarea sau reluarea aceloraşi secvenţe. mai totdeauna ritmate. dialogul apare întregit de formulele mediene. Pe lângă procedeele amintite. Spaţiul este alcătuit fie din elemente reale reorganizate într-o modalitate nouă. Timpul desfăşurării are fie valori arhaice. fie fabuloase. În acest fel. subiectivă şi evocatoare. ar fi nu s-ar povesti. nararea „ în trepte” şi nararea „în cercuri”. toate aduse întrun etern prezent. Prin procedeele tipice stilului referenţial. desprinderea din logica realului. opriri ale prezentului. povestitorul trece la o parte lirică. codrul de aramă etc. povestitorul devine un „ mediator” invizibil iar discursul capătă sens tranzitiv. Din perspectiva stilistică. Urmează miezul basmului care este de esenţă dialogică.

scris de Mihai Eminescu este lupta dintre bine şi rău. Personajele principale sunt concepute în antiteză. Astfel. Perrault este una din poveştile cele mai îndrăgite de copii. de obicei. îmbinând mitive ca: paternitatea. Mihai Eminescu lărgeşte însă mult. Mesajul basmului este victoria dreptăţii şi a bunătăţii asupra nedreptăţii şi răului. Astfel timpul este al vieţii. urâţenia. Personajele sunt de vârstă. Basmul este o pledoarie pentru valorile extern umane. mai ales copilăriei. devine un excepţional material literar accesibil celor mai mici vârste. prietenia. cu defectele morale. Tema basmului Albă ca Zăpada de Fraţii Grimm este răutatea mamei vitrege. de aceea se adresează tuturor vârstelor. Scufiţa Roşie de Ch. Complexitatea tematică generează o bogată structură compoziţională. miraculosul creează ca posibilitate. pentru bine şi frumos. specifică basmului românesc. trei. M. Prin repetarea unor elemente de structură compoziţională prin liniaritatea personajelor. oferind un model de prelucrare originală a folclorului. stare socială. ale frumosului sau ale urâtului. depăşeşte aceste motive tematice prin cuprinderea unor probleme de mare profunzime. iubirea. Fata babei şi fata moşneagului de Ion Creangă constituie o înfăşişare veridică a realităţii printr-o permanentă interferenţă între elementul real şi cel fantastic. Tema basmului Făt-Frumos din lacrimă. oferind un model de prelucrare originală a folclorului. nouă. iar infirmitatea fizică. Subiectul se organizează gradat. sex. raportul dintre viaţă şi moarte. structură etică diferită. sau cosmic şi terestru-ceea ce realul exclude. ca relaţia dintre om şi timp. fiecare de o dificultate sporită şi evidenţiindu-şi o nouă trăsătură. douăsprezece. . Profilul fizic şi spiritual al personajelor se conturează treptat. Eminescu realizează o minunată sinteză a motivelor tematice şi a elementelor de structură compoziţională specifice basmilui românesc. încercările la care este supus personajul principal sunt. pe măsura derulării firului epic. iar mesajul subliniază necesitatea cunoaşterii realităţii. Frumuseţea fizică se armonizează cu marile valori etice. al zilei dar şi al nopţii. Ele devin simboluri ale binelui sau ale răului.când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele” (Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte). şapte. printr-o gamă bogată de procedee artistice. reale sau fantastice. miraculoase. Miraculosul este diferit şi bogat ca prezenţă în naraţiune. cu ajutorul repetiţiei. Tema o constituie prezentarea urmărilor tragice ale naivităţii şi credulităţii. Prin basmul Făt-Frumos din lacrimă. dar şi al morţii. moment frecvent întâlnit în basmele tuturor popoarelor. dar construite în esenţă după aceleaşi modele.

Cuptorul. spălând-i şi hrănindu-i „copilaşii”(balauri şi tot felul de jivine de care foia pădurea). îşi alege lada cea mai nouă şi mai frumoasă pe măsura lăcomiei ei. dulce şi rece cum îi gheaţa”. fântâna. unde este prezentată drama unei mame ai cărei opii au fost ucişi fără milă şi care va pedepsi după marit pe cel care a călcat în picioare legile nescrise ale omenirii. ca ceară de coapte ce erau şi dulci ca mierea”şi cu o salbă de galbeni. fără să mulţumească totuşi pe babă şi pe odorul ei. perfidie. căci astfel ar fi vai şi amar de pielea ei”. curajos. încât Sf. cele populare fiind supuse variabilităţii. Drept răsplată. a făcut bucate afumate. Frumos din lacrimă personajul care întruchipează forţele binelui. În Făt-Frumos din lacrimă. Reface itinerarul fetei moşneagului. gătind. ură împotriva oamenilor împinsă până la limitele firei autodistrugătoare. o slujeşte cu credinţă. forţele răului urmează trăsăturile fixate de tradiţia folclorică: răutate. FătFrumos este viteaz. ascultotoare şi bună la inimă. Duminică. Fata moşneagului ajunsă la Sf. „porneşte cu ciudă trăsnind şi plesnind”. cele culte rămânând în forma în care au fost create. dar peste tot „s-a purtat total hursuz. lăcomia şi invidia o determină pe fata babei să-şi ia inima în dinţi şi să plece şi ea in lume. „era răbdătoare. fata moşneagului este frumoasă. În basmul Făt. Ea. plăcinte crescute şi rumenite. . viclenie. datorită circulării lor pe cale orală. Modestă din fire. harnică. A opărit copii Sf. În basmul Fata babei şi fata moşneagului. Spre deosebire de fata moşneagului.Ponind de la un motiv de largă circulaţie în folclorul naţional şi universal. Duminici. arse şi slăite. Creangă a creat povestea Capra cu trei iezi. După originea lor basmele pot fi populare sau culte. Duminică „şi-a pus mâinile în cap de ceea ce a găsit”. În Fata babei şi fata moşneagului de Ion Creangă. cu „pere galbene. părul şi căţeluşa o răsplătesc din baeşug cu. cu un simţ al datoriei frăţeşti. cu obrăznicie şi prosteşte”. deşi „horopsită” de maşteră şi de fata ei. generos. Era copleşită de o mulţime de treburi. cu „apă limpede cu îi lacrime. fata îşi alege ca răsplată „cea mai veche şi mai urâtă ladă” din podul stăpânei.

el este numai lipsit de experienţa vieţii. este o figura neînsemnata. supraomeneşti. dintre modestie şi îngâmfare. El nu reuşeşte numai datorită forţei fizice şi vitejiei. strălucind de frumuseţe şi plin de voioşie. În realitate. prezenţei de spirit şi curajului său. 1 Basmul popular. Alteori apare lipsit de stralucire. fiul unchiaşului şi al mătuşii sau Ciobănaşul cel isteţ. perseverent în realizarea ţelului său. hrapareţi şi egoişti. care. sau obiecte care au însuşiri neobişnuite. O altă caracteristică a eroului principal din basme este mila lui pentru diferite vieţuitoare. pe care îl găsim sub denumiri felurite. pe contrastul dintre bogăţie şi sărăcie. El este de obicei ultimul dintre cei trei fraţi şi e desconsiderat de aceştia (Prîslea cel voinic şi merele de aur . prin morala lor pozitivă şi uşor de recepţionat. cel de-al treilea dintre fraţi. cum se credea. eroul principal e prezentat chipeş. iscusinţă etc. cinste. Tema basmelor este lupta dintre bine şi rău. Producând o impresie puternică asupra imaginaţiei şi sensibilităţii copiilor.CAPITOLUL III 3. ci că. cât şi în prezentarea personajelor care fie că au calităţi hiperbolizate. dimpotrivă. dovedind că nu este nici prost. Harap Alb). la rândul lor. basmele au o deosebita însemnătate educativă. Faţă de fraţii săi consideraţi mai deştepţi. Eroul pozitiv al basmelor este adesea fiu de oameni săraci. În basme domină fantasticul atât în cadrul în care se desfăşoara acţiunea. se deosebeşte prin umanism. ci şi datorită isteţimii. dar care în realitate sunt şireţi şi invidioşi. îl ajută să învingă toate greutăţile şi să iasă biruitor din toate încurcăturile. Ţugulea). nici naiv sau nefolositor. viteaz si hotărât. viclenie şi cinste. ca în basmele Ţugulea. În desfăşurarea acţiunii basmului el reuşeşte să-şi pună în evidenţă calităţile sale deosebite. Eroul pozitiv al basmelor este în majoritatea cazurilor Făt-Frumos. îndemânare. curaj şi laşitate. . dar întrupând întotdeauna aceleaşi calităţi. are cele mai alese însuşiri. la începutul basmului. Adeseori tema basmului se sprijina pe conflictul cauzat de inegalităţile sociale. pe care ceilalţti fraţi mai mari îl consideră inferior (Călin. începând din primii ani ai copilăriei şi până aproape de adolescenţă. Uneori. curaj. care se termina întotdeauna cu victoria binelui. El este de obicei un om puternic. dintre adevăr şi minciună. basmul cult Basmele au rămas de-a lungul veacurilor operele cele mai îndrăgite de copii. Prâslea. fie că sunt fiinţe cu înfăţişări şi însuşiri supranaturale. dintre hărnicie şi lene.

Fără cal. modestie sau isteţime. care-l ajută să strabată cu mai multă rapiditate distanţele. prin hărnicie. Uneori. Făt . Fată din popor sau fiică de împărat. Alteori. eroina are caracteristici asemănătoare cu cele ale lui Prâslea. Aşa cum arată George Călinescu în studiul său Estetica basmului. Eroul pozitiv este ajutat şi de vieţuitoarele cărora le făcuse un bine. ea este salvată de Făt-Frumos din robia Zmeului sau a vreunei vrăjitoare. dându-le ajutor în împrejurările grele. faptele eroice ale lui Făt-Frumos nu s-ar putea realiza. În basm calul năzdrăvan apare ca un animal dotat cu însuşiri intelectuale excepţionale. Despre frumuseţea ei se dusese vestea peste mări şi ţări. De cele mai multe ori calul are un număr variat de aripi. haine. prin curaj. Alteori. Din aceasta categorie fac parte păsări. care ar dori să poată smulge pădurea. arc. Adesea apar în basm uriaşi cu puteri supranaturale. săgeţi etc. pisa piatra. În cele din urmă. reducându-se în fond la ideea străbaterii fulgerătoare a spaţilui”. Zâna Zorilor etc. ea reuşeşte să înfrunte toate greutăţile. fiul unchiaşului şi al mătuşii) sau fiinţe fantastice. are multe de suferit din partea mamei vitrege sau este slujnică la o stăpână bogată şi rea. ca un preţios sfătuitor al omului. Prietenul şi sfătuitorul sau în toate împrejurările este calul năzdravan.Eroina basmelor este de obicei Ileana Cosinzeana. Uriaşii se pot grupa în mai multe categorii. Uneori calul năzdrăvan poartă în urechi diferite obiecte folosite de Făt-Frumos spre a scăpa din primejdie: gresia care se preface în munte de piatră. ca Muma-Pădurii. Eroul principal are nenumaraţi prieteni. peşti. calul năzdravan joacă un rol important. create de fantezia poporului. devenind fericită alături de Făt-Frumos (Fata unchiaşului). întotdeauna reprezintă însă şi unele limite ale puterii omului. în basmul popular. . perseverenţă. raci etc. Eroii pozitivi din basme sunt ajutaţi în lupta lor pentru victoria binelui de diferite personaje cu însuşiri supranaturale. în ajutorul personajului pozitiv vin fiinţe omeneşti cu puteri supranaturale: Flamândul şi Setosul (din basmul Ţugulea. reteza munţii. să învingă răul. peria care se transformă în pădure deasă. eroul principal este ajutat de un frate bun (Afin si Dafin). uneori însă poartă alt nume. Alteori. care se leaga fraţi de cruce cu eroul principal. care vorbeşte cu voinicul în limba acestuia. Adeseori. Unii sunt întruchipări ale forţelor şi anomaliilor naturii. care-şi însoţeşte stăpânul tot timpul. ca zânele: Zâna Apelor. Alături de FătFrumos. n-are nume: este fata mijlocie sau cea mică a împăratului. ducându-l “ca vântul şi ca gândul” şi sfătuindu-l cum să iasă din încurcăturile cele mai grele sau cum să învingă piedicile ce-i stau în cale. “mitologia hipica e vastă.Frumos este ajutat de diferite vieţuitoare din lumea animalelor. modifica temperatura. este modestă şi muncitoare.

Printre duşmanii personajului pozitiv apar mai întâi oamenii. deşi munceşte cu toată sârguinţa. Tot un fel de zâne sunt şi ursitoarele. Personajele negative sunt unele fiinţe monstruase sau cu puteri supranaturale: zmeul. aşezându-se între ţepuşe. deşi a pus paznicii cei mai strajnici din toată împărăţia. Nu e în nici un caz o vietate sălbatică. el are de înfruntat pe reprezentanţii răului. Împăratul cel cu grădina cu merele de aur nu poate avea mere. În unele basme apar si zânele. Zmeii sunt nu rareori hoţi. simbolizând manifestările neînţelese şi înspăimântătoare ale naturii sau elemente negative din viaţa socială. izbuteşte să biruie somnolenţa. foşnetul se apropie de pom. surori. de persecuţie sau de mistificaţie al zmeului este metamorfoza…Un zmeu se preface în balaur…Altul se face buştean…Îndeosebşte zmeul e o fiinţă violentă şi cruntă. fraţi. însă după miezul nopţii îl apucă “o picoteala de nu se mai poate ţine pe picioare”. ce se pierde într-o pustietate (Prîslea cel voinic şi merele de aur). un uriaş… Puterea sa e herculeană…Zmeul e dotat cu un mare simt olfactiv. Fiul cel mare al împăratului se pune la pândă. Alteori. În orice caz este şi el o fiinţă cu mari forţe fizice. Atunci aude un foşnet prin grădină. prevestitoare bune sau rele ale vieţii omului. Voinicul poate culege câteva mere de aur spre a le duce pe o tipsie tatălui său. şi unele aspecte de monstru. Mama vântului turbat. Duşmanii eroinei basmului sunt uneori surorile sale sau mama sa vitregă. În anul al treilea. Prîslea trage trei săgeţi pe rând. fiindcă. La fel se întâmplă şi cu fiul mijlociu. Ca simbol al binelui. epuizabile. fete. duce o adevărată viaţă de familie într-o gospodărie aşezată. cineva fura merele în noaptea în care se pârguiesc. care au şi unele asemănări cu omul. Portretul fizic al zmeului rămâne nedesluşit. un geamăt iese de lângă pom. cu care luptă şi-i invinge fie prin forţa şi curaj. eroina e duşmănită de mama sa vitregă pentru că fetele acesteia nu au aceleaşi calităţi ca ea (Fata unchiaşului).O alta categorie de personaje reprezintă fenomene meteorologice şi cronologice. În unele basme îl duşmănesc chiar fraţii mai mari. Zmeul are mamă. simbolizând binele şi frumosul. după dâra de sânge. peste un an. se face apoi tăcere de moarte. fiul cel mic. fie prin iscusinţă şi prin isteţime. care-l invidiază pentru faptele sale de vitejie. balaurul. mirosind îndată prezenţa unui om…Un mijloc de apărare. El are şi numeroşi duşmani. după aceea se ia pe urmele zmeului. Prîslea. binevoitoare faţă de eroul principal. având o repulsie congenitală pentru oamenii de pe ţărâmul nostru al căror miros îl irită. . Dar personajul principal nu are numai prieteni. Zmeii sunt fiinţe uriaşe. care o duşmăneşte pentru frumuseţea ei (Mama cea rea). personificări ale vânturilo : Mama crivăţului. create de fantezia poporului.

înspăimântat întâi de aspectul lui străin geometriei frumosului. îndeosebi mama zmeilor.În privinţa caracterului. Locuinţa zmeilor indică o treaptă superioară de civilizaţie. trăia într-o groapă şi se hrănea numai cu oameni. Formele organice reprezintă o disproporţie între masa corporală şi dezvoltarea centrilor superiori. îndeosebi feciorii. sunt mai aprige. Zmeoaicele sunt după toate semnele foarte prolifice. constituie armate. Zmeul cel mare posedă un palat cu totul şi cu totul de aramă. un palat de aur. la cel de argint cu nouă. vărsând foc şi smoală pe nări. mama zmeului se ia dupa ea “ca o leoaică. Ea are puteri uriaşe. împăratul. E aprigă şi de un temperament incoercibil şi la supărare pleşneşte în sensul propriu al cuvântului. Castelul zmeilor în care e ţinută Ileana Cosinzeana e păzit de patruzeci şi doi de zmei. zboară prin aer. zmeoaica bătrână e o mamă care-şi iubeşte cu ardenţa copiii. Deci e un animal. foarte des întâlnită în basme având trei până la douăsprezece capete. Balaurul e monstrul redus numai la reflexe. zmeii trăiesc în ţări cu împăraţi şi crai. Balaurul este o reptilă monstruoasă. şi aruncând văpăie din gura ei ca dintr-un cuptor”. soarbe pe vrăjmaşi. la cel de aur cu zmei “câtă frunză şi iarbă este pe câmpie”(Făt-Frumos şi fata lui Roşiu . Fatavoinic. cunoscându-i funcţiunea elementară şi căutând îndeosebi să oprească procesul de refacere celulară. se caţără pe munţi. apărarea se face simplist prin intimidare şi fără adaptare prin reflecţie la condiţiile imediate. Când . îi împietreşte şi mai ales e o mare rozătoare. cu o falcă în cer şi una în pământ. Casa altor zmei. El avea şapte capete. pe care omul. aşezată “unde-şi înţarcă dracul copiii”. În rezumat. Când cineva a descoperit puterea lor. îi însoară şi-i răzbună când sunt omorâţi. Zmeoaica e şi vrăjitoare. Sunt balauri zburători şi balauri nezburători. Pe de alta parte zmeii în ciuda forţei lor fizice sunt fricoşi.Împărat). prefăcută într-un fenomen natural. Balaurul se deosebeşte de zmeu prin aceea că este o reptilă gigantică cu mai multe capete. având colţi cu care găureşte piatra şi mănâncă pomii. Balaurul se hrăneşte adesea cu oameni. asemănătoare cu cea a împăraţilor. lipsiţi de raţionament. nevoie de cap. furând pe Ileana-Sîmziana pentru stăpânul ei. Adaptarea lor ca şi a animalelor inferioare e unilaterală şi lipsită de fantezie. zmeoaicele. vânjoşi. „ A fost odată într-o ţară un balaur mare. cel mijlociu un palat de argint. e cu tavan cu grinzi (Greuceanu). cel mic. Frica îl face pe zmeu să se umilească şi să fie disimulator. îl învinge uşor. Făt-Frumos luptă la podul de aramă cu trei zmei. apar în masă. chiar de-a dreptul nătângi putând fi uşor păcăliţi şi omorâţi de un om isteţ. ei nu pot inventa nimic spre a face faţă agresiunii.

personificarea animalelor şi a obiectelor îşi au originea în animismul omului primitiv. ci şi fiinţe himerice. astfel expresiile proprii limbii poporului intra în limbajul lor. apar în basme nenumărate obiecte fermecate. perseverenţi şi hotărâţi. o forta supranaturală. buzduganul sau topotul care zboară şi taie sau loveşte singur. Elementele fantastice. Caracteristicile basmului: -trăsături comune cu alte specii populare . cinstiţi şi drepţi. după ce le confecţiona. se închidea în case şi sta ascunsă până ce-şi potolea foamea cu vreun drumeţ pe care-l trăgea aţa la moarte”. Basmele sunt şi puternice mijloace de dezvoltare a atenţiei şi a memoriei. venind în ajutorul personajului pozitiv: masa care se aşază şi se strânge şi ale carei bucate nu se termina niciodată. prieteni adevăraţi. admiraţie faţă de cei optimişti şi încrezători în forţele lor. ei învaţă să fie curajoşi şi dârj. fiind creaţii anonime. copiii îşi exersează atenţia urmărind cu încordare peripeţiile narate. Trăsătura lor caracteristică constă în faptul că ele îşi pierd calităţile şi nu mai aduc foloase dacă au căzut în mâinile unui om nepriceput. care constituie pentru copii modele demne de urmat. Din faptele eroului pozitiv. lacom sau necinstit. exprimând compasiune faţă de cei mai slabi. care acţionează la porunca omului. modeşti şi harnici. După o exprimare a lui G. Călinescu basmele reprezintă oglindirea vieţii în moduri fabuloase. Basmul este preţios şi pentru că pune într-o lumină vie ce e bine şi ce e rău. care acorda obiectelor de care avea nevoie. Astfel. leneş. Călinescu preciză că: “Eroii nu sunt numai oameni. Basmul este un minunat mijloc de educare a gustului pentru frumos. ajutându-l pe copil să-şi însuşească aceste reprezentări morale. precum şi acelea care se repetă. toată lumea fugea.ieşea el la mâncare. (Balaurul cel cu şapte capete). Aceste imagini ale obiectelor cu puteri miraculoase rămân din copilărie în mintea omului şi pot deveni un imbold pentru noi creaţii în domeniul ştiinţei. Ascultândule sau citindu-le. Citind basmele. Basmul este valoros atât pentru educarea artistică a copiilor cât şi pentru dezvoltarea limbajului. covorul sau cizmele cu care se zboară prin văzduh. copiii întâlnesc mereu expresiile care le sunt cunoscute şi se bucură atunci când le ştiu. Lectura basmelor prezintă o deosebită importanţă educativă şi prin reliefarea calităţilor eroilor. În lucrarea Estetica basmului G. iar când într-o naraţiune lipsesc aceşti eroi himerici nu avem de-a face cu un basm”. colective şi sincretice. prilejuind copilului puternice emoţii estetice. Basmele populare româneşti au toate caracteristicile folclorului. Ei memorează cuvintele cu care încep şi se încheie. orale.

metamorfozări. fie prin forţe proprii fie în urma ajutorului primit -revenirea la starea de echilibru (răsplătirea eroului. o vorbă de duh. „) îl readuce pe cititor în lumea reală. şi se luptară zi de vară. sfârşită cu victoria binelui -sunt prezente elemente fantastice (personaje ireale. >formule mediane de tipul „şi se luptară.. 12) > împăratului cu 3 feciori / fiice > obstacolelor depăşite > drumului iniţiatic > ajutoarelor > nunţii > mezinului . >formula finală („Şi-am încălecat pe-o şa. -acţiunea basmului se desfăşoară cronologic. o ironie. spaţii ireale) -acţiunea basmului este plasată într-un trecut îndepărtat mitic („in lio tempore” şi într-un spaţiu nedeterminat „tărâmul acesta / tărâmul celălalt”) -există formule tipice: > formula iniţială îl transpune pe cititor din lumea reală în lumea fabuloasă a basmului şi plasează acţiunea în trecut („A fost odată. până-n seară” care are rolul de a menţine trează atenţia cititorului şi de a face saltul peste timp şi spaţiu.-caracterul anonim (nu se cunoaşte numele autorului) -caracterul oral (opera circulă prin viu grai) -caracterul colectiv (la desăvârşirea operei contribuie mai mulţi creatori transmiţători) -caracterul popular (o creaţie populară exprimă mentalitatea omului din popor) -caracterul tradiţional (toate basmele sunt create prin tradiţie) -trăsături proprii ale basmului -tema tuturor basmelor este lupta dintre bine şi rău. de optimism într-o glumă.. 9. nunta) -personajele basmului se împart în două categorii distincte: pozitive / benefice şi negative / malefice -motive întâlnite în basme: cifrei 3 (7. ascendent. creându-i o stare de bună dispoziţie. urmând un tipar narativ: situaţie de echilibru -un fapt (prejudiciu sau lipsă) care tulbură echilibrul -protagonistul (un erou) porneşte la un drum iniţiatic asumându-şi răspunderea de a restabili echilibrul iniţial.. „).. în drumul său întâlneşte numeroase obstacole pe care le depăşeşte.

aducând această picătură de originalitate şi de inestimabilă valoare în faţa noastră. „a-şi lua inima în dinţi”. pe fondul luptei dintre bine şi rău. scriitorii noştri s-au aplecat asupra creaţiei populare. ele oferă modele de conduită iar protagonistul este întotdeauna idealul de frumuseţe fizică şi morală al poporului român. în încercarea de a recupera merele furate din grădina împăratului şi de a-i găsi pe hoţi. de. trenţăros. după cum spunea marele nostru poet Mihai Eminescu. Înţelegând importanţa “izvorului curat ca lamura şi mai preţios ca aurul” al literaturii populare. iară. a cădea un noroc chiar peste cineva) -locuţiuni: cu nici un chip -interogaţii şi exclamări -folosirea dialogului -interjecţii de diferite tipuri -forme verbale inverse -substantive în vocativ: corbule. corbule! -cuvinte populare. a tăgădui. binele şi răul. Acţiunea basmului Prâslea cel voinic şi merele de aur conţine eroi supranaturali. Basmul este o creaţie epică orală în proză în care sunt prezentate fapte ale unor eroi fantastici. care trec prin peripeţii fantastice. având o acţiune simplă în care elementele reale se îmbină cu cele imaginare. cules de Petre Ispirescu. Aceasta este structurată pe momente ale acţiunii. Eroul trebuie să treacă prin mai multe încercări dificile pentru a se maturiza. a-i purta sâmbetele cuiva. Unul dintre cele mai frumoase basme ale românilor care sintetizează concepţia omului din popor despre lume şi de viaţă este Prâslea cel voinic şi merele de aur. paci -viitorul popular: or fi trăind Basmele au o valoare educativă.. Basmul popular are rădăcini mitice şi respectă o schemă narativă în construcţia sa. împărţiţi în două tabere. mă prins. . a avea ac de cojocul cuiva. arhaice şi regionale: să laşi.trăsătură specifică basmului popular este realitatea (acea trăsură care face ca opera să pară spusă şi nu scrisă) surse de oralităţi -expresii populare („a se face luntre şi punte”. Întâmplările sunt fantastice în mod subliniat şi marcate de simboluri mitice. cellalt.

neprecizat. Basmul de faţă dovedeşte întreaga măiestrie de creaţie în proză a poporului. dar niciodată nu s-a putut bucura de ele. Binele învinge răul. meştereşte o furcă cu fusul şi caierul de aur. forţa benefică triumfă: Prâslea se căsătoreşte cu fata de împărat. îl afută în acţiunile sale. fiul cel mic al împăratului. de argint şi de aur) ale unor zmei. zgripţuroaica vrea “să-l înghită de bucurie”. expoziţiunea ne prezintă timpul. Prâslea. i se furau. cu tot fantasticul peripeţiilor. Astfel. eliberându-le pe cele trei fete de împărat. Mergând pe urmele hoţului. Deoarece fraţii îl trădează rămâne în aşteptare. Deznodământul este specific basmelor. locul (împărăţia) şi o parte din personaje. Se folosesc. Eroul luptă cu toate netrebniciile omeneşti. Credinţa lui în Dumnezeu. pleacă pe urmele sale. fiind astfel recunoscut de fata de împărat cea mică. Eroii basmului şi acţiunile lor. ei ajung la marginea unei prăpăstii. cu care se luptă şi pe care îi omoară.Basmul începe cu o formulă consacrată “a fost odată”. care este unul mitic. Deci. expresii consacrate. pe ai cărei pui i-a salvat de un balaur. . Prin intermediul unui măr de aur. când erau coapte. după ce cei doi fraţi mai mari ai săi eşuează. fraţii “îi poartă sâmbetele” mezinului. deoarece. în care Prâslea coboară. aceştia sunt pedepsiţi şi mor. Prâslea va ieşi pe celălalt tărâm cu ajutorul zgripţuroaicei. apoi o cloşcă cu puii de aur. după ce şi-a îndeplinit misiunea şi i-a pedepsit pe toţi cei ce erau malefici. dovedind un curaj şi o vitejie ieşite din comun. Frumuseţea basmului este sporită de forma povestirii. dar neprinzându-l pe făptaş. cât şi cu cele ale tărâmului fantastic. dovedită în special prin finalul operei. iar obiectele miraculoase sunt întruchipări ale dorinţei omului de a supune forţele naturii. însoţit de fraşii mai mari. În lupta cu zmeii este ajutat de corbul năzdrăvan. Încercările de a-i găsi pe cei vinovaţi de dispariţia merelor reprezintă desfăşurarea acţiunii. El îl săgetează pe hoţ noaptea şi-i duce împăratului merele. Punctul culminant poate fi considerat momentul în care Prâslea îl lasă pe Dumnezeu să facă dreptate şi. Toate trăsăturile pozitive s-au adunat în protagonistul nostru care devine eroul pozitiv al basmului. trăgând cu săgeţile în sus împreună cu fraţii săi. Această prăpastie reprezintă tărâmul celălalt. atât cu cele ale tărâmului nostru. Prâslea îl strânge pe zmeu în braţe “de-i pârâie oasele”. sunt simboluri lae vieţii reale. Fiul de împărat dă de nişte palate (de aramă. se încumetă să păzească mărul. unde lucrurile au cu totul altă înfăţişare decât pe pământ. în mod firesc. În intrigă aflăm că acest împărat avea în grădină un măr cu mere de aur.

Unul dintre elementele simbolice cele mai importante. Întreaga desfăşurare a basmului constitue drumul iniţierii unui tânăr. măsurile pe care şi le ia pentru a nu dormi. pentru dreptate. o dovadă de înţelepciune şi măiestrie populară. însuşi împăratul caracterizându-l ca fiind necopt. Prâslea se dovedeşte a fi ataşat de părintele său şi plin de modestie. operele epice în proză ocupă un loc aparte. tot aşa cum hotărârea de a urmării hoţul se aseamănă cu dorinţa de a-şi duce misiunea până la capăt : pleacă pe tărâmul celălalt. caracteristice basmului. ce apare în repetate rânduri: Prâslea este cel de-al treilea fiu al împăratului. prin bogăţia lui de idei. în existenţa cotidiană. Folosindu-şi curajul şi îndrăzneala pământeanul va izbuti să-i ucidă pe zmeii mai mari. Prin cuvintele pe care i le spune împăratului. În basm se împlineşte tot ceea ce în lumea reală. o constitue zădărnicirea unui furt şi alungarea hoţului. fetele de împărat sunt trei. eliberează fetele de împărat şi se întoarce victorios. simbol al ordinii perfecte. vorbele lui Prâslea îi arată bunătatea şi puterea de a ierta: „Tată. Prima treaptă a acestei iniţieri. personajul principal este Prâslea. se luptă cu zmeii. Mai târziu când împăratul intenţiona să-i pedepsească pe fii săi mai mari.” După cum arată şi numele personajului central al basmului este mezinul familiei. personaj central prezent în toate momentele acţiunii. încrederea în victorie şi credinţa în Dumnezeu sunt calităţile care se relevă cu această ocazie. Vitejia. fac din această specie literară orală o operă desăvârşită. Caracterizarea lui Prâslea din basmul”Prâslea cel voinic şi merele de aur” În cadrul creaţilor populare. eroism. Faptele contrazic însă această opinie. eu îi iert şi pedeapsa să io dea Dumnezeu. acţiune. şi prin lumea fabuloasă pe care o crează. al pregătirii sale pentru a deveni împărat. scot în evidenţă isteţimea lui Prâslea. Puternicul caracter educativ pe care-l are basmul. Prâslea va instaura victoria binelui. luptă. Drumul pe celălalt tărâm constitue o a doua treaptă a iniţierii lui Prâslea. între care basmul este unic prin valoarea sa etică şi estetică. zmeii sunt tot trei. Aceasta este o cifră magnifică. şi al cărui nume apare chiar în titlu. . este cifra trei. Astfel. este irealizabil. pregătindu-se pentru întâlnirea decisivă cu mezinul zmeilor. În basmul Prâslea cel voinic şi merele de aur. îndemnând cititorul la curaj.

Ca-n toate basmele populare personajul central, Prâslea, este simbolul binelui ce învinge răul. Finalul basmului, exact acest lucru îl comunică: dreptatea triumfă, adevărul şi cinstea sunt în totdeauna împreună şi sunt pretutindeni, iar cei viteji şi cinstiţi sunt răsplătiţi şi trăiesc până la adânci bătrâneţi. Prâslea este aşadar personajul care captează atenţia cititorului încă din titlu. Este un personaj imaginar şi creatorul popular ne surprinde în mod treptat o mulţime de virtuţi morale printr-o caracterizare directă. Mai întâi îi sunt surprinse gândurile, dorinţa de a arăta ce poate. Încrezător în forţele sale se străduieşte să-şi convingă tatăl, impresionat fiind de supărarea acestuia. În ciuda ironiei cu care este tratat de împărat şi de fraţii mai mari prin caracterizarea indirectă, autorul anonim îi scoate în evidentă perseverenţa, modestia şi mai ales inteligenţa. Creatorul popular îmbină deci maniera unei prezentări directe cu cea indirectă. Toate modurile de expunere (naraţiunea, dialogul şi descrierea) au rolul de a accentua însuşirile pozitive ale eroului. Şi acest basm, ca toate basmele populare comunică un mesaj clar : binele, cinstea, omenia, frumuseţea morală trebuie să ne coordoneze viaţa. Titlul alcătuit din substantivul propriu compus „Prâslea ce Voinic” evidenţiază destoinicia personajului şi substantivelor „merele de aur” numesc elemente fantastice datorită cărora va intra într-o lume fabuloasă. George Călinescu spunea că : „Basmul este o oglindire a vieţii în moduri fabuloase. „ Basmul a apărut din cele mai vechi timpuri, atât ca o necesitate a impunerii unor idei şi norme morale în comunităţile umane care îşi duceau existenţa şi se conduceau în baza unor legi nescrise, cât şi ca o modalitate de evadare din cotidian într-un ţinut mirific, într-o lume minunată unde totul este posibil şi unde abaterile de la normalitate sunt aspru sancţionate, el devenind astfel „o oglindire a vieţii în moduri fabuloase” Naraţiunea Prâslea cel voinic şi merele de aur a fost culeasă de Petre Ispirescu. În ea se vorbeşte încă din expoziţie despre existenţa unui împărat foarte supărat că i se furau merele de aur din grădina sa, aceasta, fiind intriga. Din desfăşurarea acţiunii după multe încercări nereuşite, Prâslea este cel care reuşeşte să-l rănească pe hoţul merelor. Pornind în urmărirea lui împreună cu fraţii săi, el coboară pe tărâmul celălalt unde reuşeşte să salveze fetele de împărat, răpite de cei trei zmei, îi ucide pe aceştia cu ajutorul corbului şi al fetei de împărat, dar este lăsat singur pe acest tărâm datorită invidiei fraţilor mai mari. Salvând nişte pui de zgripsor, de un balaur este readus pe pământ unde reuşeşte cu multă abilitate(confecţionează furca de tors şi cloşca cu pui de aur) să fie recunoscut de fata cea mică de împărat, acesta constituind punctul culminant.

În deznodământ se căsătoreşte cu aceasta după ce fraţii săi mai mari sunt pedepsiţi „prin voia lui Dumnezeu”. Prâslea cel voinic şi merele de aur, după cum se observă, este o naraţiune de mare întindere, şi cuprinde mai multe întâmplări, al căror timp şi spaţiu nu sunt bine precizate. Timpul şi spaţiul sunt imaginare, faptele s-au petrecut cândva, demult(„A fost odată ca niciodată”) pe tărâmuri diferite: pe tărâmul acesta şi pe tărâmul celălalt –un ţinut fabulos, plin de mister cu altă înfăţişare, şi care se conduce după legi proprii, necunoscut- tărâmul zmeilor populat şi de alte făpturi fantastice. De aceea şi întâmplările narate sunt reale şi fantastice, ca în orice basm. Reale pot fi existenţa împăratului, a fiilor săi, a fetelor de împărat, dorinţa feciorilor de a prinde furul merelor, invidia fraţilor mai mari sau căsătoria lui Prâslea cu fata cea mică. Întâmplările fabuloase domină însă, deoarece de la început aflăm de existenţa unui măr care face mere de aur furate de nişte zmei cu care apoi Prâslea, ajuns pe tărâmul celălalt, se luptă. Tot fabuloase sunt şi uciderea balaurului, discuţia cu corbul, salvare eroului de către zgripsoroaică, transformarea palatelor în mere sau modelarea unei furci de tors şi a unei cloşti cu puii din aur. Această naraţiune fascinează însă nu numai prin ineditul întâmplărilor, dar şi prin complexitatea personajului principal care, deşi fiu de împărat, întruchipează însuşirile alese ale omului din popor, dar este înzestrat cu însuşiri supra naturale. Astfel omoară zmeii, vorbeşte cu corbul, transformă palatele în mere, confecţionează o furcă de tors şi o cloşcă cu pui de aur. În toate basmele există personaje reale şi fantastice. În Prâslea cel voinic şi merele de aur din categoria personajelor reale fac parte împăratul, fiii cei mari, fetele de împărat şi meşterul argintar care reprezintă, de asemenea, o anumită dominantă de caracter: dreptatea (împăratul), invidia şi egoismul(fiii cei mari ai împăratului) dorinţa de libertate (cele trei fete), dragostea şi fidelitatea (fata cea mică) sau talentul meşteşugăresc (meşterul argintar). Indiferent că sunt personaje fantastice sau reale acestea reprezintă modele morale opuse, grupându-se în forţe ale binelui şi ale răului, pentru că orice basm este structurat pe baza opoziţiei dintre ele. Forţele binelui sunt constituite din împărat, Prâslea, cele trei fete, corb, zgripţuroaică şi puii ei, meşterul argintar, cărora li se opune cealaltă tabără a forţelor răului: fraţii cei mari, zmeii, balaurul. Din confruntarea lor ies învingătoare forţele binelui, deoarece basmul este poezia dorinţelor împlinite, în el se îndeplinesc visele poporului, năzuinţele lui spre o viaţă fericită şi mulţumită. Când echilibrul se clatină în defavoarea forţelor binelui, intervin

ajutoarele pentru restabilirea lui sau pentru obţinerea victoriei; astfel Prâslea e ajutat de corb, de fata cea mică şi de zgripsoroaică pentru a-l învinge pe cel mai puternic dintre zmei şi pentru a ajunge pe tărâmul oamenilor. Fiind o creaţie populară cu o mare vechime, basmul se bazează pe o structură unică, pornind de la formula narativă de la început prin care se anticipează fabulosul întâmplărilor („A fost odată ca niciodată”). În Prâslea cel voinic şi merele de aur urmează situaţia iniţială (furtul merelor) şi cauza care determină acţiunea (rănirea hoţului şi urmărirea lui). Odată misiunea asumată, eroul trebuie să treacă încercările (muncile, probele), primind uneori ajutor şi ieşind, în final, biruitor. Astfel, Prâslea se luptă cu zmeii, omoară balaurul, ajunge în împărăţia tatălui său, făureşte furca, cloşca şi puii din aur, dovedindu-şi în final identitatea. În orice basm există formule prezente specifice, şi în opera în discuţie, de mijloc (mediane) prin care se sugerează deplasarea în spaţiu („şi merseră, merseră”), durata („şi se luptară, şi se luptară zi de vară până-n seară”) sau continuarea acţiunii („căci cuvântul din poveste înainte mult mai este”) şi finale care marchează încheierea acţiunii conţinând şi transmiţând o uşoară notă de veselie şi optimism: „Trecui şi eu pe acolo şi stătui de mă veselii la nuntă, de unde luai O bucată de batoc Şi-un picior de iepure şchiop, Şi încălecai pe-o şa şi spusei dumneavoastră aşa. „ Formulele de început introduc cititorul într-o lume ireală. În planul construcţiei epice se observă preferinţa pentru cifra trei (trei fraţi, trei fete de împărat, trei zmei) căreia i se mai alătură cifra o sută (o sută de oca de carne şi o sută de pâini), acestea fiind socotite cifre magice, şi întâlnite în mai toate basmele. O altă notă definitorie basmului, ca şi a lui Prâslea cel voinic şi merele de aur, este oralitatea stilului, prin care se stabileşte, în primul rând o relaţie de comunicare intimă cu ascultătorii, dovezi ale oralităţii fiind construcţiile şi expresiile populare („a se face luntre şi punte”, „ a-şi lua inima în dinţi” „în slava cerului”) îmbinarea vorbirii directe cu vorbirea indirectă, folosirea unor construcţii exclamative, inversiunile şi repetiţiile specific populare („rogu-te”, „făcu ce făcu”). Din cele prezentate anterior, deducem că basmul este o creaţie narativă de mare întindere în care întâmplările reale se împletesc cu cele fantastice, fiind săvârşite atât de personaje reale, cât şi cu puteri supraomeneşti care reprezintă forţele binelui şi ale răului din a căror confruntare ies învingătoare cele dintâi. Basmul are o structură specifică, se caracterizează prin oralitate, iar frumuseţea lui constă în valoarea sa estetică, dar şi morală,

pedeapsa urmând să fie dată de forţa divină în a cărei dreptate el credea cu tărie. cunoaşte şi înţelege graiul corbului şi al făpturilor de pe alt ţărâm. aşa cum este şi cazul creaţiei populare Prâslea cel voinic şi merele de aur. deşi fiu de împărat. Dacă toate aceste trăsături de caracter sunt obişnuite. leagă de frânghie o piatră sau când se angajează ucenic argintar. Aceeaşi isteţime. în final. care sunt purtătorele acestor idealuri. dar şi prin complexitatea personajului principal care. îşi ia “ cărţi de cetit. Cinstit şi corect. reuşind să-şi alunge somnul şi să-l rănească pe hoţ. Din toate însuşirile sale se observa că Prâslea este un personaj complex. transforma palatele în mere şi reuşeşte să facă o furca de aur care să toarcă singură şi o cloşcă cu pui de aur. nu poate să-ţi facă nici un rău. de adevăr şi de cinste. împlinite. comunicând o atmosferă de optimism. doua ţepuşe. întruchipează însuşirile alese ale omului din popor.deoarece. Prâslea i se adresează cuviincios şi îşi asumă cu modestie misiunea : “ – Eu nu mă încumăt a prinde pe hoţi. o împletire de însuşiri omeneşti şi fabuloase prin care este definit un anumit ideal etic de cinste şi adevăr. omoară balaurul). ci zic că o încercare de voi face şi eu. La aceste însuşiri se adaugă vitejia şi curajul cu care îi înfruntă şi îi omoară pe zmei. Acest basm fascinează nu numai prin ineditul întâmplărilor. putem argumenta că este un basm. Toate acestea fiind caracteristice operei Prâslea cel voinic şi merele de aur. Prâslea are şi unele însuşiri supranaturale : el este înzestrat cu o forţă impresionantă (îl bagă pe zmeu în pământ până la gât. ele aduc în prim plan personajele exemplare. are capacitatea de a se metamorfoza în foc. mezinul îi iartă pe fraţii cei mari. . pune în evidenţă dorinţa de dreptate. „ Isteţ şi precaut. Deoarece basmele reprezintă “ poezia dorinţelor împlinite “ şi năzuinţele poporului spre o viaţă fericită şi mulţumită. bunătatea sufletească (el salvează puii de zgripturoaică). excepţionale. dublată de un acut simţ al anticipaţiei. dovedeşte şi atunci când. dar şi generos. Cu toate ca este dispreţuit de tatăl său. într-o formă aleasă. De aceea majoritatea basmelor iau drept titlu chiar numele personajului principal. arcul şi tolba cu săgeţi “. dârzenia şi tenacitatea dovedite în atingerea scopului propus. dându-şi seama de intenţiile fraţilor mai mari.

de obicei în proză. fără bani în buzunariu”. dar şi rolul acestuia : „ si apoi pe vremile acele. dar spre deosebire de acestea se conturează bogăţia de natură morala a acestui basm printr-o reflecţie asupra realităţii sociale: „ Iar pe la noi. bea şi manâncă. acesta fiind rolul eroului. iar cine nu. De asemenea şi formula finala este mai ampla decât în basmele populare şi subliniază mai multe aspecte. cine are bani. şi acum mai ţine încă”. În plus. acestea prezintă puncte comune. În formula incipientă se ofera şi o explicaţie a faptelor ulterioare şi se prefigurează obstacolele pe care le va trece mezinul. aceea de a se accepta orice fără a cere explicaţii : „ Amu cica era odată „. însă şi pe acestea le particularizează prin elemente de originalitate şi stil. mai toate ţările erau bântuite de războaie grozave. şi de aceea nu se putea calatori aşa de uşor şi fără primejdii ca in ziua de astăzi”3. care reprezintă simbolurile prin care a fost binecuvântat Harap – Alb. drumurile pe apa şi pe uscat erau puţin cunoscute şi foarte încurcate. în basmul cult se pune mai mult accentul pe atmosfera sau pe dimensiunea interioara a personajelor. trasează întâmplări fantastice. În acest final se eternizează momentul : „ şi-a ţinut veselia ani întregi. care este un personaj al spaţiului real. Basmul cult se defineşte prin prelucrarea structurilor populare ale speciei în cadrul unor opere originale. Acesta respectă anumite trăsături ale basmului popular. Intrarea şi ieşirea din spaţiul fabulos se face prin formula iniţiala şi prin cea finală prezente şi în basmul popular. Formula iniţială la Creangă este mult mai amplă decât în basmele populare. oferă mai multe informaţii şi de asemenea avertizează convenţia dintre narator şi cititor. forţele binelui învingându-le pe cele ale răului pentru afirmarea adevărului şi a dreptăţii. în care elementele folclorice caracteristice speciei se asociază celor proprii operei unui scriitor. autodefininduse şi schiţându-şi statutul de autor al operei : „ Dar ia să nu ne depănăm cu vorba şi să încep a depana firul povestirii”. Deoarece la baza basmului cult stă basmul popular. în care personajele înzestrate cu puteri supranaturale.De la basmul popular la cel cult Basmul desemnează o specie fundamentală a epicii populare şi culte. Aici se ofera imaginea unei lumi primitive care aşteaptă un erou care să o coordoneze. Tot în incipit naratorul intervine direct. împreună cu tot restul universului. dar şi caracteristici particulare care sunt specifice fiecărui autor. „ . Sunt prezentate personajele care participă la nuntă: Soarele şi luna. Autorul basmului cult Povestea lui Harap – Alb este Ion Creanga. Aşadar prima deosebire este că basmul cult are un autor cunoscut. la fel ca în basmele populare. se uita si rabdă. dar şi „ un păcat de povestariu.

pădure.Sfânta Duminică care se transformă în aburi. Dialogul are o dublă funcţie. care subliniază caracterul fantastic. locuri care aparţin spaţiului real (ţara.Deşi în esenţă basmul cult este diferit de cel popular. el este cel mai mic dintre frati. formularea unei interdicţii. de a aduce acţiunile în faţa cititorului (ca în teatru) şi de a caracteriza. Creangă particularizează basmul prin umanizare şi localizare. acesta fiind diferit de celelalte titluri de basme. El porneşte de la modelul popular şi reactualizează teme de circulaţie universală. Nepotrivirea de mentalitate dintre părinţi şi copii este reprezentat de conflictul dintre crai şi fiii săi. care corespund momentelor subiectului. însă aici toate . Naraţiunea este dramatizată prin dialog care îi dă un ritm alert. Expoziţiunea sau situaţia iniţiala este reprezentată de formula iniţiala. dar imprimă şi o doză de generalitate prin repere spaţiotemporale nedeterminate : „ Era odată „. pod) dând un aer realist basmului. fiind prezente majoritatea funcţiilor. Creangă nu dă naraţiunii sale simpla formă a expunerii epice. întâlnirea cu răufăcătorului şi probele curajului . la început el având un statut de antierou. reface evenimentele din convorbiri sau introduce în povestirea faptelor dialogul personajelor. Desfăşurarea acţiunii fiind mai amplă corespunde mai multor funcţii precum : plecarea eroului. Basmul cult este mult mai complex decât cel popular datorită faptului că autorul intervine asupra structurii basmului cu o proiecţie personală. istorisirea şi avansând nota puternic realistă. si în acest basm eroul are ajutoare. personajele. indirect. acesta respectă structura. fiica împăratului Roş care se preface în pasăre. eroul parcurgând un drum iniţiatic şi trecând mai multe obstacole decât eroii din basmele populare. făcând legatura cu povestirea. Introducerea realismului în acest basm se face prin prezentarea istoriei lui Harap – Alb. ci topeşte povestirea prin dialog. Spre deosebire de basmul popular. Ca în orice basm. Eroul respectă un aspect al basmelor populare. „ Într-o ţară „. unde predomina naraţiunea. dar şi al faptelor : Calul care zboară şi vorbeşte. Acesta se concretizează la nivelul personajelor : Spânul care are capacitatea de a-şi schimba înfăţişarea. intriga corespunde dezechilibrării situaţiei care în basm este constituită de sosirea scrisorii. este structurată pe mai multe episoade. Fantasticul este prezent şi în basmul lui Creangă. Astfel basmul devine mai complex. dar spre deosebire de eroii acestora el nu are nici o putere supranaturala şi nici o calitate specifică unui erou de basm. basmul cult presupune îmbinarea naraţiunii cu dialogul. Acesta intervine la nivelul spaţiului cu toposuri. iar tensiunea şi invidia tacita dintre fraţi de relaţiile dintre fiii craiului. Punctul culminant este corespunzător pedepsirii răufăcătorului iar deznodamântul răsplătirii eroului şi nunţii. Acest aspect este prefigurat încă din titlu. ostrov.

Harap – Alb înainte şi ceilalţi în urma. mimând. : folosirea diminutivelor cu valoare augmentativa („buzişoare”.) Dar iar mă întorc şi zic: mai ştii cum vine vremea?”. care de care mai chipos şi mai îmbrăcat. „debălazat”. Cealaltă sursa constă în specificul talent de povestitor al lui Creangă. „crâmpoţit”. „Dă-i cu cinstea să piară ruşinea”. cu foarte mici excepţii. proverbe si locuţiuni formând o adevărată cultură paremiologică a proverbului: „lac să fie că broaşte sunt destule”. Râsul de lectură al operei lui Creangă izvorăşte din doua surse. smicelele de măr). şi anume teritoriul Moldovei. comicul de situaţie:”şi cum ajung odată intra buluc în ogradă. trebuie unul fără de lege. „băuturica”). De la un capăt la altul.Alb. animale fabuloase(calul nazdrăvan. Un alt comic caracteristic operelor lui Creangă este comicul de limbaj: regionalisme: „pocitanie”. Una constă în comicul personajelor.. Exprimarea unor propoziţii subordonate se îmbină cu alte procedee ale oralitaţii. crăiasa albinelor şi a furnicilor).. termenii repetaţi poartă.. plin de umor. ci după cum vrea Domnul”.. credinţa în destin(noroc) şi în Dumnezeu: „nu e după cum gândeşte omul. obiecte miraculoase(aripile crăieselor. oralitatea.) i-a veni unul de hac. de să târâiau aţele şi curgeau oghelele după dânşii.)este râsul tonic al ţăranului cu concepţie optimistă de viaţa. Interjecţiile sunt şi ele o alta formă a oralităţii. fiind puternic scoase în evidenţă faţă de restul enunţului. care narează într-un anumit fel. comentând. Comicul este prezent sub mai multe forme: comicul de nume(numele celor cinci monştrii sunt realizate prin adăugarea sufixului augmentativ „-ila”). de fiecare dată accentele fraze. apa vie.. (. (. „a gâbui”. cum este repetiţia: „La calic slujeşti.personajele adjuvante au un rol important în iniţierea lui Harap . tussese. Sfânta Duminică reprezintă înţelepciunea sătească data de vârsta. cei cinci monştrii). participând la desfaşurarea acţiunii. locuţiuni şi expresii idiomatice: „Frica păzeşte bostănăria”. Fiinţele din basm sunt simple măşti pentru felurite tipuri de indivizi.. făcând aluzii la lucruri şi tradiţii: „Dar vorba ceea: La unul fără suflet. şi gândesc eu că din cinci nespălaţi. opera lui Creangă este un hohot de râs(. O alta particularitate şi un element de originalitate al lui Creangă este introducerea comicului în basm. Limbajul folosit plasează acţiunea într-un spaţiu geografic. parcă erau oastea lui Papuc Hogea Hogegaru”. prezent în majoritatea operelor lui Creangă prin regionalisme şi expresii specifice. prin expresii. Astfel şi personajele acestui basm reprezintă tipologii umane: Spânul este tipul impostorului. la calic rămâi”. îngroşându-le anumite trăsături specifice. apa moartă. fiind întotdeauna urmate de o pauză care contribuie la delimitarea . el neputând trece nici o proba fără ajutorul lor: fiinţe cu puteri supranaturale (Sfânta Duminica. Localizarea se face şi prin monstre de filozofie ţărănească : „ai să scapi de toate cu capul teafăr că norocul te ajuta”.

dar poate aduce modificări ale viziunii naratorului. Scriitorul respectă de regula structura şi tipologia basmului popular. ce să vă spun mai mult!”. Amestecul de realism şi de fabulos este mai bătator la ochi şi mai neaşteptat în Povestea lui Harap – Alb.lor: „poate să-ţi iasa în cale vreun iepure. Mihail. iar Ion Creangă excelează prin arta dialogului şi prin oralitatea specifică întregii sale opere. formulele fixe. Barbu Stefănescu-Delavrancea. Personajele dobândesc şi ele particularităţi comune universului operei: Făt-Frumos din Lacrima este un personaj romantic tentat de atracţia absolutului şi de aventură. şi popâc! M-oi trezi cu tine acasa”. dobândind unitate şi fluenţă discursivă. se pot identifica particularităţi ale stilului. sugerând uneori mişcări ritmice: „şi odată pornesc ei teleap. oralitatea. anumite expresii. În acelaşi timp. teleap. dar adaugând o tentă uşor moralizatoare sau aluzii mitologice de sorginte livrescă. însă mai norocos decât acesta. ca în cazul lui Petre Ispirescu. teleap!”. în care ar trebui să predomine miraculosul şi irealitatea. Oralitatea se mai concretizează şi prin: vocative: „nu mă faceţi din cal măgar”. uşor de păcălit. urmând linia narativă a basmului. interogaţii retorice: „Că alta ce pot să zic?”. invective eufemistice: „al dracului onanie de om”. în timp ce Harap-Alb este un Nică a lui Ştefan a Petrei ghinionist. Ion Luca Caragiale. Mihai Eminescu. dată de o continuă schimbare a planurilor narative între narator şi cititor şi prin selecţia expresiilor populare strict adecvate respectivei secvenţe narative. Ion Creangă. care actualizează şi recreează basmul. exclamaţii: „Mă rog. în care se recunoaşte natura eminesciană din poezie. pentru că. Basmul cult. foc de ger era. . de pilda. iese în cele din urmă din încurcătură. Mihai Eminescu face. ceva. care ii conferă originalitate şi atractivitate. creând o comunicare mai directă cu cititorul şi dând uneori o nuanţăsubiectivă expunerii faptelor. Alexandru Odobescu. Scriitorii devin ei înşişi autori de basme. numeroase popasuri descriptive. păstrând funcţiile principale. „spânul face tranc! capacul pe gura fântânii. modalităţi portretistice şi motive proprii în scenariul basmului. cunoscuţi fiind Nicolae Filimon. Chiar culegătorii de folclor devin povestitori. Ioan Slavici.” Repetiţia interjecţiilor e un procedeu familiar lui Creangă. îşi armonizează structurile narative.. preluând viziunea scriitorului şi integrând teme şi motive caracteristice ale operei acestuia. Basmul cult Apare paralel cu efortul de fixare în scris a basmului popular.. în FătFrumos din lacrimă. prin preluarea motivelor şi tehnicilor narative ale acestuia. implinit printr-o inserţie expresivă specifică stilului marilor scriitori. alternând persoana a treia cu persoanele întai şi a doua. Sadoveanu.

convenţia basmului (acceptată şi de cititor): acceptarea de la început a supranaturalului ca explicaţie a întâmplărilor incredibile. om sucit. mai puţin convenţionale. imaginare. prin victoria forţelor binelui. dându-le o mai mare verosimilitate. motivându-şi acţiunile prin sentimente puternice. Reperele spaţiale . dar reorganizeazăelementele stereotipe conform viziunii sale artistice şi propriului său stil. care era împărat într-o altă ţară. fabulosul este tratat în mod realist. naraţiune amplă. autorul preia tiparul narativ al basmului popular. illo tempore) şi spaţiale (tărâmul acesta şi tărâmul celălalt). întrepătrunderea planurilor real-fabulos. În basmul cult. dar şi fiinţe himerice) sunt purtătoare ale unor valori simbolice: binele şi răul în diversele lor ipostaze. mai îndepărtată. demascarea şi pedepsirea răufăcătorului. implicând supranatural şi fabulosul. Şi craiul acela mai avea un frate mai mare. în perioada de afirmare a esteticii romantice). obiecte miraculoase. personajele oferă şi prilejul observaţiei psihologice.sunt vagi. lupta. specificul reperelor temporale (timpul fabulos. şi crăiia istuilalt la altă margine. Coordonatele acţiunii sunt vagi. Basmul cult imită relaţia de comunicare de tip oral din basmul popular.de Ion Creangă Basmul a apărut în epica populară. Mai pregnant conturate.Personajele din basmele lui Caragiale au ceva din Canuţă. Povestea lui Harap-Alb . [. uneori dilematice. Specie a epicii (culte). Acţiunea se desfăşoară linear. prin atemporalitatea şi aspaţialitatea convenţiei: „Amu cică era odată într-o ţară un crai. „ Fuziunea dintre real şi fabulos se realizează încă din incipit. de obicei. animale fabuloase sau obiecte magice şi se confruntă cu un adversar (antagonistul). succesiunea secvenţelor narative sau a episoadelor este redată prin înlănţuire.. păstrând comicul situaţiilor în care se afla acesta. îmbinarea naraţiunii cu dialogul şi descrierea. probele depăşite. ulterior pătrunzând şi în literatura cultă (în secolul al XIX-lea. finale). redate la modul general. victoria eroului. stil elaborat. Conflictul dintre bine şi rău se încheie. cifre magice.. fiind mai reflexive decât personajul basmului popular. Basmul cult estompează de cele mai multe ori miraculosul şi fantasticul. mitic. Personajele (oameni. motive narative diverse: călătoria. mediane. simbolice. înclinate către conflicte lăuntrice. căsătoria şi răsplata eroului. ] Ţara în care împărăţea fratele cel mai mare era tocmai la o margine a pământului. Eroul (protagonistul) este ajutat de fiinţe supranaturale. Particularităţile basmului cult sunt reprezentate de: clişeele compoziţionale: formule tipice (iniţiale. şi în acelaşi timp reduce caracterul convenţional al unor secvenţe narative legându-le semnificaţii şi efecte specifice literaturii culte. care avea trei feciori.

albinelor şi a lui Gerilă. ci prin extraordinara lui autenticitate umană. Cea de-a treia încercare presupune la rândul ei alte “trei” probe. pielea cerbului din pădure şi pe fata împăratului Roş. care devine un act iniţiatic în vederea formării eroului pentru viaţă. Construite cu o artă desăvârşită. simboluri ale binelui şi răului. rezultat al unei îndelungate experienţe de viaţă. Toate obstacolele sunt depăşite cu bine cu ajutorul: furnicilor. El părăseşte lumea aceasta. nu prin însuşiri miraculoase (cum se întâmplă în basmele folclorice). ajutat de calul năzdrăvan. cunoscută şi trece dincolo. că şi în basmele populare. Bunătatea şi mila îl situează în registrul simbolistic al forţelor binelui. Spânul. Odată ce voinicia tânărului a fost dovedită. ceea ce permite individualizarea lor şi crearea unor psihologii complexe. Flămânzilă. Harap-Alb devine un erou exemplar. personajele sunt puternic umanizate. vrând să-l piardă. în lumea necunoscută. Prin ele îşi face . este nevoit să dea primele probe de curaj şi bărbăţie. impostor. Păsărilă-Lăţi-Lungilă. deci. dându-i o serie de sfaturi înţelepte. Încă de la început. Conflictul este determinat de nerespectarea sfaturilor părinteşti. îl supune pe Harap-Alb la diferite încercări. pe care nu le întalnim în basmul popular. Stăpânit adeseori de frică. Ochilă. Povestea lui Harap-Alb este cel mai reprezentativ basm al lui Creangă. fantasticul fiind puternic individualizat şi umanizat. Fără îndoială o capodoperă. iar Spânul este demascat şi pedepsit. care trebuie să ajungă de la un capăt la celălalt al lumii (în plan simbolic: de la imaturitate la maturitate). În final. în tinereţe. o reluare a veşnicului conflict dintre cele două forţe.sugerează dificultatea aventurii eroului. moştenitor al unchiului sau. fiind afectat de dojana tatălui mâhnit de nereuşita celor doi băieţi mai mari. modalităţilor narative specifice basmului. Prin milă şi bunătate crăişorul câştigă sprijinul Sfîntei-Duminici care îl va ajuta să-şi găsească un cal pe măsura. tatăl ţine să îl instruiască. ajuns nepotul împăratului Verde. motivelor. sporesc tensiunea narativă. faptul că opera literară este o plăsmuire artistică a realităţii cu multiple valenţe psihologice. pe care calul îl purtase. ci pentru că relevă conştiinţa scriitoricească a autorului. nu pentru că în el sunt acumulate majoritatea temelor. Întâlnirea cu Spânul este. cifra 3 revenind în mai multe rânduri. Harap-Alb. prin aceleaşi locuri. Structura compoziţională are ca element constitutiv călătoria intreprinsă de HarapAlb. fiul cel mic al Craiului işi va dovedi calităţile deosebite. În desfăşurarea epicului. Încercările la care este supus sunt menite a-l pregăti ca viitor conducător. Setilă. episoadele în care eroul este trimis să aducă sălăţi din grădina ursului. prin stăpânirea “farmazoanei cumplit” care era fată împăratului Roş. etice şi estetice. Poveştile lui Creangă au un caracter realist. plin de naivităţi şi slăbiciuni omeneşti. dar şi in vederea căsătoriei. eroul fiind nevoit sa refacă experienţa tatălui. este repus în drepturi.

apa moartă). fuziunea dintre real şi fabulos (se trece de la real la fantezie fără să se facă distincţie între cele două planuri). drept răsplată pentru omenia sa. în numele dreptăţii şi al demnităţii. înjosindu-l pe erou în orice fel posibil. . Odată ajuns slugă.). etc. îl supune pe Harap-Alb unor încercări menite a-l duce la pieire. Eroul individualizat şi prin nume are de înfruntat multe primejdii fără de care destinul său de conducător întelept. Astfel. căsătoria). impostorul se comportă ca un adevărat tiran. Înfrângerea propriilor slăbiciuni în procesul anevoios al devenirii îl conduce la dobândirea conştiinţei de sine şi a libertăţii sale morale. a onomatopeelor. scriitorul individualizează cu ajutorul detaliilor şi dramatizează acţiunea prin dialog. precum şi frecvenţa dialogului şi monologului). fata acestuia. schimbând astfel identitatea fiului de crai. Cei 5 năzdrăvani care îl însoţesc pe Harap-Alb se înscriu tot în sfera umanului. proba focului. receptiv la durerile şi suferinţele celor mulţi nu s-ar fi împlinit. Harap-Alb constată ciudăţeniile firii omeneşti. scriitorul îşi menţine atitudinea realistă. întruchipând inumanul. a verbelor imitative. nu numai prin comportament şi mentalitate ci şi prin limbajul ce permite o localizare. ajutoarele eroului (Gerilă. Prin ei. Verde-împărat. Dar elementele populare nu exclud pe cele care conferă povestirii o certă nota de originalitate. limbajul caracterizat printr-o aparenţă simplitate şi oralitate (determinată de prezenţa exclamaţiilor. Prin viclenie şi strategema diabolică. regina furnicilor. reuşeşte să-l subordoneze. izbânda mezinului. încercarea puterii. muncile. manifestând o falsă solicitudine. La nivel fantastic.ajutoare care îl scot din impas. şi cea a albinelor. reprezentând un portret grotesc-caricatural în care o trăsătură dominantă este îngroşată până la limita absurdului şi capată dimensiuni fantastice. personajele (Craiul. Fiecare îl ajută pe crai să treacă probele la care îl supune împăratul Roş. de inspiraţie folclorică sunt: tema (triumful binelui asupra răului) şi motivele (călătoria. Setilă. Harap-Alb). Sfânta Duminică. În Povestea lui Harap-Alb Creangă a retopit structuri epice tradiţionale. personajele sunt umanizate. având astfel prilejul să cunoască mai bine psihologia umană şi să constate că “tot omul are un dar şi un amar”. În final. Spânul. repetiţia formulelor tipice basmului. el îşi construieşte un plan minuţios de supunere a stăpânului său. Neîndurător. simbol al forţelor răului. Prefăcut. Ca şi in cazul celorlalte personaje. schimbându-şi înfăţişarea. într-un stil puternic individualizat care poartă amprenta modernităţii. este demascat şi pedepsit. Referitor la specificul artei literare. Personajele devin astfel nişte ţărani care vorbesc în grai moldovenesc. elementele miraculoase (apa vie. Lui Harap-Alb îi este opus Spânul. calul. Împăratul Roş. peţitul. În continuare. în ciuda sfatului părintesc. aspiraţii etern umane. interjecţiilor. Spânul reuşeşte să-l determine pe fiul de crai să-l tocmească în slujba sa.

De aceea calul năzdrăvan nu-l ucide înainte ca iniţierea eroului să se fi încheiat: “Şi . Personajele (oameni. dar dobândeşte prin trecerea probelor o serie de calităţi psiho-morale şi valori etice (mila. zicători. este “un rău necesar”. bunătatea. caracterizările pitoreşti. Creangă citează la tot pasul proverbe.i cu cinstea să peară ruşinea”). Eroul poate avea trăsături omeneşti dar şi puteri supranaturale (de exemplu capacitatea de a se metamorfoza). dar şi fiinţe himerice cu comportament omenesc) sunt purtătoare ale unor valori simbolice: binele şi răul în diversele lor ipostaze. exclamaţii sau dativul etic. în timp ce neologismele apar foarte rar. ironia realizată prin folosirea diminutivelor (“buzişoare”. vorbe de duh. slugă (Harap) de origine nobilă (Alb). “băuturică”). figurii de stil generalizate. utilizarea unor porecle şi apelative caricaturale (“Buzilă”. generozitatea. autorul se implică în poveste. devenind expresii consacrate de uz).ncapi de urechi”). limbajul căpătând o puternică tentă afectivă exprimată prin interjecţii. îi căuta să judeci lucrurile de-a fir-a-păr şi vei crede celor asupriţi şi necăjiţi. ci are şi rolul iniţiatorului. prezentarea unor oameni şi scene comice.Pentru a obţine o veselie contagioasă. Sintaxa frazei este orală. datoritş lui. Procedeul are o mare frecventă şi. pe care le ia din tezaurul de înţelepciune populară şi le introduce în text prin expresia : „vorba ceea”. Nota de originalitate a basmului este conferită şi de eruditia paremiologică. metaforele lipsesc cu desăvârşire.eşti drag !… Te. zeflemisirea (“Tare mi. deoarece cuvintele curg după o ordine a vorbirii şi nu a scrisului. De asemeni. iar sugestia cromatică alb-negru. O alta nota distinctă o dă limbajul folosit: majoritatea cuvintelor sunt de origine populară. unele cu aspect fonetic moldovenesc. traversarea unei stări intermediare (iniţierea). Harap-Alb nu are puteri supranaturale şi nici însuşiri excepţionale (vitejie. Conflictul dintre bine şi rău se încheie prin victoria forţelor binelui. dârzenie. mucalită (“Sa trăiască 3 zile cu cea de-alaltăieri”). “mangositi”. Sensul didactic al basmului este exprimat de Sfânta Duminică: “Când vei ajunge şi tu odată mare şi tare. Numele personajului reflectă condiţia duală: rob. multe sunt regionalisme. “farfariti”) sau a unor vorbe de duh (“Dă.aş bagă în sân. respectarea jurământului. lăsând locul comparaţiilor (de fapt. isteţime). Ca şi în Amintiri din copilărie. între starea de inocenţă şi naivitate (negru) şi “învierea” spirituală a celui ce va deveni împărat (alb). Creangă apelează la o variată gamă de mijloace artistice: exprimarea poznaşă. pentru că ştii acum ce e necazul”. dar nu. curajul) necesare unui împărat. în viziunea autorului. Particularitatea cea mai izbitoare a scrisului lui Creangă rămâne însă exprimarea locuţională ce crează un relief unic al frazei românesti. Spânul nu este doar o întruchipare a răului. prietenia. Creangă a fost comparat cu Anton Pann şi amândoi cu marele scriitor francez Rabelais.

Expoziţiunea relatează faptele ce se petrec într-un ţinut îndepărtat. deoarece are autor cunoscut. Specific basmului cult este modul în care se individualizează personajele. cu eroi şi motive populare. specific basmelor populare. animale fabuloase (calul năzdrăvan. iar verii nu se cunoscuseră între ei. Eroul (protagonistul) este sprijinit de ajutoare şi donatori: fiinţe cu însuşiri supranaturale (Sfânta Duminică). iar fratele mai mic trăia 'la altă margine”. întrucât el avea numai fete. ca să-i urmeze la tron. Împăratul Roş şi Spânul sunt răi şi vicleni. dintre adevăr şi minciună. relaţiile temporale şi spaţiale se definesc prin evocarea timpului fabulos cronologic şi a spaţiului imaginar nesfârşit: „Amu cică era odată într-o ţară” un crai care avea trei feciori şi un singur „frate mai mare. fapturi himerice (cei cinci tovarăşi) sau obiecte miraculoase (aripile crăieselor. să-i trimită „grabnic pe cel mai vrednic” şi viteaz dintre fiii săi. incipitul este reprezentat de formula iniţială tipică oricărui basm: „Amu cică era odată într-o ţară”. în timp mitic. crăiasa furnicilor şi a albinelor). iar ca modalitate narativă. craiul. se ironizează defecte umane (frigurosul. peste mări şi ţări.). celelalte personaje reprezintă tipologii umane reductibile la o trăsătură dominantă. iar deznodământul constă totdeauna în triumful valorilor pozitive asupra celor negative. În acest cadru spaţio-temporal mitic se derulează . mâncăciosul etc. Povestea lui Harap-Alb este însă un basm cult. pentru că împărăţia fratelui mai mare era „tocmai la o margine a pământului”. ci şi personajele par a avea cunoştinţă de scenariul iniţiatic pe care trebuie să-l traverseze protagonistul. smicelele de măr. perspectiva narativă fiind aceea de narator omniscient. dar aspectul lui grotesc ascunde bunătatea şi prietenia. Prin portretele fizice ale celor cinci tovarăşi ai eroului.într-o înlănţuire cronologică întâmplările reale şi fabuloase la care participă personajele basmului.unii ca aceştia sunt trebuitori pe lume câteodată. pe nume Verde împărat. apa vie. Personajul căutat este fata de împărat. Aşadar. Verde împărat îi cere fratelui său. Naraţiunea la persoana a III-a îmbină supranaturalul cu realul. Cu excepţia eroului al cărui caracter evoluează pe parcurs. apa moartă) şi se confruntă cu răufăcătorul – personajul antagonist (Spânul). Ion Creangă. pentru a vedea care dintre feciori „se simte destoinic a împăraţi peste o ţară aşa . Cei doi fraţi nu se văzuseră de multă vreme. care era împărat într-o ţară mai îndepărtată”. la capătul lumii. Acţiunea are la bază conflictul dintre forţele binelui şi ale răului. Ca să-i pună la încercare. armonizând eroii fabuloşi cu personajele ţărăneşti din Humuleştiul natal al autorului. care are şi funcţie de trimiţător. Sfânta Duminică este înţeleaptă. Subiectul este simplu. pentru că fac pe oameni să prindă la minte…” Nu doar naratorul.

iară mai ales de cel spân”. Cei doi fii mai mari se sperie de urs şi se întorc ruşinaţi la curtea craiului. Tânărul îl ascultă pe spân. Voinicul îl refuză de două ori. dar a treia oară spânul îi iese în cale „îmbrăcat altfel şi călare pe un cal frumos” tocmai când fiul craiului se rătăcise prin codrii întunecoşi. spânul intră în puţ. Mezinul. să nu cumva să aibă de-a face cu ei. nici cumpănă. . iar „armele ruginite” şi să pună o tavă cu jăratic în mijlocul hergheliei ca să aleagă acel cal care va veni „la jăratic să mănânce”. el se gândeşte că „aiasta-i ţara spânilor” şi-1 angajează drept călăuză. Deprins să urmeze sfatul părintelui său. ce conturează un peisaj de basm Ajunşi la o fântână care „nu avea nici roată.de mare şi bogată ca aceea”. În această secvenţă narativă este inclusă o pauză descriptivă. apoi îl sfătuieşte să ceară tatălui său „calul. armele şi hainele cu care a fost el mire”. şi încotro te duci”. Intriga. deşi hainele sunt „vechi şi ponosite”. Sub ameninţarea morţii. voinicul pleacă la drum. şi merg patruzeci şi nouă” până când întâlnesc în codru „un om spân” care se oferă drept „slugă la drum”. „cine eşti. care întrerupe povestirea şi descrie codrii deşi şi întunecoşi. care face posibilă depăşirea primei probe de către eroul principal. acolo îi vor putrezi oasele. anticipând astfel finalul basmului. (călăuzirea flăcăului către preţuirea şi respectarea tradiţiilor strămoşeşti). nici împărăţia pentru tine”. „numai iaca îi iesă şi lui ursul înainte”. ceea ce evidenţiază elementele reale ale basmuiui. apoi sfatul ca în călătoria lui să se ferească „de omul roş. Ca trăsături ale basmului. de unde vii. respectându-şi jurământul făcut. dar acesta trânteşte capacul peste gura fântânii şi-1 ameninţă că dacă nu-i povesteşte totul despre el. umple plosca. Urmând întocmai sfaturile babei. craiul se îmbracă într-o piele de urs şi se ascunde sub un pod. luând carte din partea tatălui şi. ci numai o scară de coborât până la apă”. apoi îl sfătuieşte pe fiul craiului să coboare şi el ca să se răcorească. acela de a nu se însoţi cu omul spân. se duce în grădină „să plângă în inima sa”. Spânul îi dă numele de HarapAlb. Trece cu bine de această primă probă. impresionat de amărăciunea tatălui. Deodată. Fiul craiului şi calul pleacă la drum. „şi merg ei o zi. prin dreptul podului. şi merg două. sunt prezente aici formule iniţiale tipice şi cifra magică trei. basmul continuând cu formule mediane tipice. feciorul de crai jură „pe ascuţişul paloşului” că va fi sluga supusă a spânului. care se va da drept nepotul împăratului şi că va păstra taina „până când va muri şi iar va învia”. dar pentru că îi mai ieşiseră în cale încă doi. primeşte binecuvântarea părintelui său şi pielea de urs în dar. „o babă gârbovă de bătrâneţe” îi cere de pomană. care-1 va sluji cu credinţă. care este dezamăgit de neputinţa lor şi rosteşte moralizator: „nici tu nu eşti de împărat.

că „pe unde treceau. Voinicul ciopleşte un buştean şi le face un adăpost. cum se găsesc”. plângându-se calului: „parcă dracul vrăjeşte. cinci personaje fabuloase. pe rând. Harap-Alb întâlneşte o nuntă de furnici şi trece prin apă ca să nu curme „viaţa atâtor gâzuliţe nevinovate”. voievozi „şi alte feţe cinstite”. spânul hotărăşte să-şi trimită sluga să-i aducă acele bunătăţi din grădina ursului. Flămânzilă.„ca să ţii minte ce ţi-am spus”-. care se constituie în tot atâtea probe la care este supus protagonistul. iar aceasta îl ajută să-şi îndeplinească misiunea şi să treacă proba. înfumurat peste măsură. Călătoria alături de cei cinci oameni ciudaţi este plină de peripeţii. Harap-Alb. adică trecerea sub tăcere a secvenţei călătoriei făcute de erou ca slugă a spânului până la împărăţia unchiului său. Episodul călătoriei este alcătuit din mai multe secvenţe narative. unde Spânul se dă drept nepotul său şi. descrise detaliat de narator: Gerilă. Setilă. acela de a se feri de omul spân şi de omul roş. să aibă grijă de calul lui. după care crăiasa albinelor îi dă o aripă. este înspăimântat. Regina furnicilor îi dă voinicului o aripioară. într-o zi. o aşază pe pământ cu gura în sus. crai. la care a invitat împăraţi. Calul fabulos îl duce în zbor pe Harap-Alb la Sfânta Duminică. gândindu-se la sfatul pe care i-1 dăduse tatăl său. îl trimite pe Harap-Alb să stea la grajduri. incitat de poveştile bizare despre fata Împăratului Roş. iar acesta îşi trimite sluga să-i aducă „pielea cerbului cu cap cu tot. în caz de nevoie. apoi pornesc împreună către Roşu împărat. pârjol făceau”. iar albinele se îngrămădesc acolo. eroul trecând cu bine şi această probă fabuloasă. că altfel va fi „vai de pielea ta”. Următorul episod are loc după alte câteva zile. când împăratul îi arată spânului nişte pietre preţioase foarte frumoase. că altfel „te-ai dus de pe faţa pământului”. că altfel „prinde mămăliga coajă”. care se căpătau cu multă greutate. călătorii văd un roi de albine care se învârteau bezmetice. aşa bătute cu pietre scumpe. Acţiunea continuă cu formule mediane -”Mai merge el cât merge”. Din nou Sfânta Duminică îl ajută pe Harap-Alb să ia pielea şi capul cerbului pe care se aflau nestematele şi să le ducă spânului. naratorul sugerând numai că aceasta s-a efectuat. Basmul este structurat în mai multe episoade înlănţuite. Harap-Alb îşi scoate pălăria. ca atunci când va crede că are nevoie de ea să dea foc aripii. Atunci. dându-i şi o palmă . Ochilă şi Păsări-Lăţi-Lungilă. împăratul dă un ospăţ foarte mare în cinstea nepotului său. Pe un pod. în timpul petrecerii.Desfăşurarea acţiunii începe odată cu sosirea la palatul împăratului Verde. având la masă „nişte salăţi foarte minunate”. Harap-Alb să-i dea foc şi ea va veni în ajutor. După un timp. neavând pe ce să se aşeze. Harap-Alb le este . de n-apuc bine a scăpa din una şi dau peste alta”. De remarcat este aici elipsa narativă. ca.şi HarapAlb întâlneşte. După un timp. spânul îi porunceşte lui Harap-Alb să i-o aducă degrabă pe această tânără.

tocmai bună de dormit într-însă. ajung cu toţii la împărăţie . De aceea. „din cinci nespălaţi” câţi erau. crenguţe) de măr dulce şi apă vie şi apă moartă” dintr-un loc numai de ea ştiut. iar împăratul. pe care Flămânzilă şi Setilă le fac să dispară într-o clipă. deoarece „nu vă mai pot suferi”. / Unul macină la moară. sperând că. căreia i se dă foc pe dedesubt. fiind şi aceasta o secvenţă fabuloasă specifică basmelor. care -l ajută să o identifice pe fata împăratului. despre care aflase că „era un om pâclişit (negru la suflet) şi răutăcios la culme”. că cuvântul din poveste. amestecată cu una de năsip mărunţel” şi porunca de a alege până dimineaţă macul de nisip Atunci Harap-Alb îşi aminteşte de crăiasa furnicilor. iar „dacă mâine dimineaţă s-ar afla tot acolo. nici rece”. acolo „unde se bat munţii în capete”. era nevoie de „unul fără de lege”. care se constituie în secvenţe narative. Ochilă şi Păsărilă se ţin după ea şi abia izbutesc s-o prindă şi s-o ducă înapoi în odaia ei. Plin de ciudă. conform proverbului: „Lumea asta e pe dos. care nu-şi putea crede ochilor. îi urează să fie vrednic s-o stăpânească. pentru că i-o dă din toată inima. se preface într-o păsărică şi „zboară nevăzută prin cinci străji”. mulţi coboară. El primeşte zece baniţe de „sămânţă de mac. Trecând şi această probă cu bine. Calul se întoarce primul şi fata împăratului Roş . / Toate merg cu capu-n jos/ Puţini suie. Dacă Harap-Alb va depăşi această probă şi le va deosebi.episodul de la curtea Împăratului Roşu fiind introdus de formula mediană „Dumnezeu să ne ţie. Mai întâi îi cazează într-o casă de aramă. atunci poate să ţi-o dau”. împăratul le spune că el mai are o fată luată de suflet. dar fata împăratului. „ Într-un târziu. întrucât simţea că va avea nevoie de ei la curtea împăratului Roş. dar Gerilă suflă de trei ori. Cerând încă o dată fata. „ovilit (ofilit) şi sarbăd (palid) de supărare şi ruşine”. Harap-Alb cere fata. Harap-Alb este supus unei alte probe. Fata vrea şi ea să-l supună la o probă. având puteri supranaturale. „câtă frunză şi iarbă” au ales „năsipul de o parte şi macul de artă parte”. spre disperarea împăratului. apoi încep să strige în gura mare. i-o veni „vreunul de hac”.unde Împăratul Roş îi supune la probe fabuloase şi foarte periculoase. Trimite calul lui Harap-Alb împreună cu turturica ei să aducă „trei smicele (nuiele. Cei şase prieteni s-au aşezat de pază de la uşa fetei până la poarta împărăţiei.tovarăş „şi la pagubă şi la câştig” şi se poartă prietenos cu fiecare. înainte mult mai este” . dar dacă nu va reuşi vor pleca imediat de la curtea împărătească. dar care seamănă perfect cu fiica sa. HarapAlb dă foc aripioarei de albină. anume să o păzească toată noaptea pe fată. „ferice de tine va fi”. cum era împăratul. altfel „v-aţi dus pe copcă”. dă foc aripioarei şi într-o clipă o droaie de furnici. flăcăul consideră că „la unul fără suflet”. „cu buzişoarele sale cele iscusite” şi casa rămâne „nici fierbinte. Următoarea probă este un ospăţ cu foarte multe bucate şi băutură. unul că „moare de foame” şi celălalt „că crapă de sete”. Împăratul refuză din nou să le dea fata şi-i supune altei probe.

căci „el este adevăratul nepot al împăratului Verde”. pune în evidenţă idealul de dreptate. Ca la orice nuntă împărătească din basme. S-au bucurat şi au petrecut cu toţii: „Veselie mare între toţi era. Însă. are puteri supranaturale şi-l poate reînvia. crăiasa albinelor şi crăiasa zânelor. Punctul culminant. jurându-şi credinţă unul altuia. ca orice basm. iară cine nu. prezente şi în creaţia lui Creangă. Ca şi o concluzie putem spune că povestea lui Harap-Alb este un basm cult având ca particularităţi: reflectarea concepţiei despre lume a scriitorului. Fata împăratului Roş. aşa că nunta începe „ş-apoi dă. „zboară cu dânsul în înaltul ceriului” de unde îi dă drumul şi acesta se face „praf şi pulbere”. Harap-Alb se trezeşte ca dintr-un somn adânc. bine!”. Finalul este fericit şi deschis. între timp. ba chiar „soarele şi luna din ceriu râdea”. individualizarea personajelor. strigând că aşa trebuie să păţească cel ce-şi încalcă jurământul. îl înşfacă de cap. deoarece veselia a ţinut „ani întregi şi acum mai ţine încă”. se uită şi rabdă”. Turbat de furie că a fost dat în vileag. spânul se repede să o ia în braţe. oameni importanţi „Ş-un păcat de povestariu (povestitor)/ Fără bani în buzunariu”. Deznodământul basmului constă totdeauna în triumful valorilor pozitive asupra celor negative. veselia a ţinut ani întregi. turturica ajunsese cu vestea la împăratul Verde şi acesta se apucase să facă pregătiri pentru primirea fetei împăratului Roş. frumoasă „şi plină de vină-ncoace” şi nu ar vrea s-o ducă spânului. Ea pune capul lui Harap-Alb la loc şi prin ritualuri străvechi cu „cele trei smicele de măr dulce” şi cu apa moartă îi lipeşte capul de corp. fata îl sărută cu drag. „fiind nebun de dragostea ei”. Doamne. Au fost poftiţi la nunta împărătească. cine are bani bea şi mănâncă. Atunci calul lui Harap-Alb se repede la spân. apoi îngenunchează amândoi în faţa Împăratului Verde ca să primească binecuvântarea. pe Harap-Alb. „Dumnezeu să ne ţie. Cine se duce acolo bea şi mănâncă. pe lângă crăiasa furnicilor.porneşte cu ei la drum spre palatul împăratului Verde. victoria adevărului. de adevăr şi de cinste. Iar pe la noi. Văzând cât este de frumoasă fata. Compoziţional. că cuvântul din poveste. umorul şi specificul limbajului. S-a strâns lumea să privească. / Chiar şi sărăcimea ospăta şi bea!”. basmul conţine formule specifice finale. crai şi împăraţi. Lui Harap-Alb i se tulbură minţile privind fata care era tânără. spânul se repede la Harap-Alb „şi-i zboară capul dintr-o singură lovitură de paloş”. . umanizarea fantasticului. „şi acum mai ţine încă. dar ea îl îmbrânceşte şi-i spune că a venit acolo pentru Harap-Alb. înainte mult mai este”. ca personaj fabulos. prin leacuri miraculoase.

fiind influenţat de contextul în care se petrece. Aceste lecţii îi conduc pe elevi prin cele patru faze ale lecturii: intrarea în text. care devine astfel un întreg: ceva rotund. cunoaştere şi trăire.CAPITOLUL IV Strategii metodice şi didactice în predare speciei literare a basmului Lectura este un act de complexitate ce presupune nu numai un cititor şi un text. Dacia. Didactica limbii şi literaturii române. p. cu teme. să examineze sensul pe care textul îl are pentru el şi să cîntărească adevăratul conţinut în lumea unor categorii mai generale. 2000. acesta este liniar: cuvţnt. propoziţie. Însă o dată terminată lectura ne putem întoarece la text. reacţii afective. Cluj-Napoca. dar şi scopuri bine precizate. în orizontul lui se reunesc gânduri şi sentimente. scenă şi episod care duce la următorul episod. deopotrivă. În completare acestei definiţii critica de specialitate vorbeşte despre lectură „ ca un proces personsl de constituire de sens. distanţarea şi reflecţia. cea mai importantă componentă a triunghiului lecturii este cititorul: Cititor Text Context Lectura este un act sporitor pentru că lărgeşte nu numai sfera cunoştinţelor de limbă şi despre lume ci şi pentru că. scopuri ce pot fi definite de interesele personale din perspectiva cărora cititorul parcurge textul”. 16 Din punct de vedere al demersului didactic. avansarea. cunoştinţe anterioare. Atunci când citim un text. 81 . un proces ce implică. Receptarea textului 16 Pamfil Alina. Când textul a fost citit. ci şi interacţiunea lor. predarea urmăreşte să ajute cititorul să se distanţeze într-o oarecare măsură de experienţa lecturii. Ed. ieşirea şi obiectivitatea experienţei. imagini şi acţiuni care radiază.

există mai multe procedee: • • • metoda intuitivă . prin intuirea unor tablouri etc.citire efectuată de obicei de către învăţător. . Bineînţeles că. prilej pentru elevi să-şi consolideze percepţia asupra textului. Pregătirea se face prin conversaţie. ritmul şi intonaţia adecvate. iau conoştinţă cu conţinutul textului. Se reia textul în lectura a doi. metoda indirectă . Pentru explicarea cuvintelor sau expresilor necunoscute.trei elevi. Textul este citit de către învăţător. astfel. iar prin intermediul acestei etape. Este recomandabil ca în timpul citirii model. pregătite din timp de învătător. având două componente: -analiza fondului – se organizează pe beză de întrebări. iar învăţătorul solicită elevilor să numească structurile sau cuvintele neînţelese.se recurge la o imagine sau la un desen. Lectura întâi / explicativă / anticipativă: Lectura explicativă este procesul prin care se asigură două achiziţii în legătura cu textul literar. se poartă conversaţie pe baza conţinutului textului şi se reproduce textul pe baza planului de idei. Receptarea textului parcurge mai multe etape. -analiza formei – presupune descoperirea felului în care cuvintele servesc exprimării fondului. Pe baza interpretării fragmentelor se elaborează planul de idei. astfel: A.elevii să aibă cărţile închise. Partea principală a lecţiei este interpretată de interpretarea textului. desemnaţi dintre cei care ştiu să citească. gestică. cu timbrul vocii. a-l înţelege şi a-l aprecia. atunci nu ar trebui să existe prea multe cuvinte necunoscute. dacă textul a fost ales cu respectarea particularităţilor de vârstă a elevilor. metoda etimologică – se face legătura între un derivat şi cuvântul bază.1. 2 -receptarea textului:în cadru acestei etape elevii citesc în gând textul ce urmează a fi intrepretat.se prezintă obiectul sau se recurge la mimică. identificând elementele lexicale sau artistice necunoscute. Din realitatea desfăşurării ei se constată că sunt implicate mai multe metode: • • • • Povestirea Demonstraţia Conversaţia Explicaţia Etapele de desfăşurare a unai lecţii de citire explicative sunt: 1 -pregătirea elevilor pentru intrepretarea textului: în cadru acestei etape urmărindu-se stimularea interesului elevilor pentru text şi introducerea lor în problematica textului prin câmpuri semantice.

. lecturile ghidate şi cele fără fişe supotr. Lectura explicativă este procesul prin care se asigură două achiziţii în legătură cu textul literar: a-l înţelege şi a-l aprecia. ce pot fi diferite de interesele personale din perspectiva cărora micul cititor parcurge textul. dar şi scopuri bine precizate. reacţii afective. Lectura a doua / comprehensivă / hermeneutică Este un proces personal de constituire de sens. la sfârşitul ei. lectura fiind influienţată de contextul în care se petrece. a. explicaţia. Acest fel de lectură este o metodă specifică pentru familiarizarea elevilor cu tehnici de lucru cu cartea şi reprezintă un complex de metode: lectura. să-şi exprime atitudinea lui faţă de text: -ce le-a plăcut? -ce i-a impresionat? -ce sentimente le-a trezit? -ce ar fi făcut într-o situaţie similară? Cititul poate îndeplini rolul de instrument al activităţii intelectuale când îndeplineşte anumite exigenţe. demonstraţia exerciţiul – toate conducând la înţelegerea textului. etc. expresivitatea.3 -citirea de încheiere: Datorită diversităţii de conţinut si de expresie artistică a textelor de citire. nu se poate aplica un tipar de desfăşurare a lor. Dacă lecţia s-a desfăşurat în bine condiţii. înţelegerea. • dimensiunea socială a contextului vizează toate formele de interacţiune: învăţător – elev şi elev – colegi ce pot avea loc în timpul lecturii. a căror realizare trebuie urmărită constant de către învăţător: corectitudinea. Astfel o mare importanţă o are deschiderea lecţiei cu ajutorul unor întrebări: Ce ştiu despre subiect? sau De ce este importantă lectura textului? s. ritmicitatea. Astfel putem aşeza aici: situaţiile de lectură individuală silenţioasă şi cele în care lectura este realizată în faţa unui grup. un proces ce implică conoştinţe anterioare. să răspundă la câteva întrebări puse de învăţător. etc. povestirea. cea socială şi cea fizică: • dimensiunea psihologică se exprimă în interesul pentru text al elevului şi în intenţia care orientează lectura. conversaţia. elevii vor fi capabili să citească textul expresiv. B. Totuşi nu toate textele reuşesc să capteze atenţia elevilor din primele rânduri. Coordonatele contestului sunt reprezentate de componenta psihologică. Lectura este un act de mare complexitate ce presupune nu numai un cititor şi un text ci şi interacţiunea lor.

şi o parte înainte şi o parte după prima lectură. a. calitatea tipăritirii. Etapa comprehensiunii include primele două sau trei lecturi şi activităţile ce le însoţesc. anticiparea corectă a duratei lecturii. s. înainte de începerea lecturii (selectarea acestora se face de către învăţător). reluate în timpul lecturii a doua: explicarea cuvintelor şi expresilor necunoscute. după prima lectură (identificarea o realizează elevii). fragment sau paragraf? Planul de idei se va nota la tablă şi în caiete şi va constitui suportul de orientare pentru conversaţia generalizatoare cu privire la conţinutul textului. calitatea comprehensiunii procesului de predare – învăţare. de lecturi succesive – paralele. Neînţelegerea textului se poate evita parcurgând câteva etape esenţiale ale lecturii explicative. Sintagma „ idee principală” desemnează informaţia cea mai importantă pe care autorul a furnizat-o pentru a explica subiectul. ordonate în jurul aceluiaşi centru. Fiecare dintre relecturi se reorganizează în jurul lecturii anterioare. arată mai jos relaţia dintre procesele lectirii şi cele trei lecturii. Procesele lecturii Microprocese Procese Macroprocese Procese de Procese de .• Contextul fizic se referă la aspectele concrete ce determină lectura: liniştea. Pentru a ilustra ideea că lectura a doua este doar o mediatoate între logică şi pragmatica textului. ca un sistem în spirală. La aceasta se poate ajunge prin întrebări ca : -Care este lucrul cel mai important prezentat de autor/ narator în text.

Structura textului. Identificarea momentelor de disfuncţie şi conectarea lor. Microselecţia. este forma de zbor a înţelegerii textului. Idei principale. Rezumat. Răspuns activ.elev. Lectura interpretativă / critică Vizează spaţiul nespusului. Utilizarea referenţilor a conectorilor. funcţii ale pragmaticii / retoricii de azi. Scheme / convenţii. Predicţii imaginar mental. astfel avem: • • comunicarea simetrică şi directă în conversaţia profesor – elev. Răspuns afectiv. Lectura a treia ca discurs didactic solicită aplicaţii textuale în situaţii transtextuale: . Interpretarea înseamnă realizarea unor raporturi intratextuale dar şi a unor posibile corelaţii intertextuale.Metacognitive integrare elaborare Recunoaşterea cuvintelor . al sensurilor insinuare sau poate reprimata ale textului. Interpretare intertext. Lectura I Lectura a II-a Lectura a III-a C. Viziunea interpretativă se situează integral sub semnul dialogului şi al persuadării. Lectura grupurilor de cuvinte. comunicarea asimetrică prezentă în relaţia pe care lectura / interpretarea şi redactarea de text o presupun. elev.

Cu prezentarea conţinutului în mod original pe baza planului de idei începe etapa a treia. ci să accepte opiniile elevilor cu argumente de rigoare.• aprofundare / generalizare – oportunutăţi de învăţare orientate spre dobândirea competenţelor funcţionale bazate pe atitudini. care vizează o înţelegere mai profundă a textului şi dezvoltarea capacităţii de exprimare corectă. secvenţele ce urmăresc conturarea semnificaţiilor textului sunt menite să compună seriile de echivalenţă şi să le confere sens. identifică problematica textului în opoziţia dintre două tipuri diferite de inteligenţă. ales de învăţător sau de elev în concluzie lectura unei opere literare trebuie abordată în tripla sa ipostază: -inocentă / predicativă / explicativă -comprehensivă / hermeneutică -critică/ interpretativă. expresivă. Este important ca învăţătorul să nu-şi pună punctul de vedere. Etapa reflecţiei poate cuprinde discuţii menite să pună în evidenţă paşii parcurşi. la şcoală copilul se întâlneşte cu diferite tecte. cu accent de originalitate. Fiecare tip îşi are propriul său demers. Citirea de încheiere se subscrie aceleaşi etape şi poate îmbrăca forma unor exerciţii de : • • • • • citirea integrală a textului citire selectivă citire pe roluri citirea unui text asemănător. să pună în evidenţă ideile de bază şi să pătrundă dincolo de cele evidenţiate de autor. iar aplicarea gradată şi respectarea fiecăreia dintre ele apropie elevul de textul literar. pluraritatea interpretărilor şi / sau dificultăţile întimpinate în configurarea sensului. . Etapa interpretării / lectura critică vizează. Dialogul cu elevii este menit să fixeze mesajul textului. II Tipologia textelor şi specificul lor Experienţa literară şi stimularea gustului pentru literatură sunt doar o parte din condiţiile necesare în educarea cititorului. o dată cu însuşirea tehnici de citire. Lectura interpretativă. imprimarea unui stil propriu de lectură. provocând o puternică reacţie afectivă. cu intonaţie şi ritm corect.

Textele cu caracter epic. reportajul. iar prezenţa scritorului alternează cu prezenţa personajelor. specie. o acţiune. prin propriile sale cuvinte. în funcţie de genul literar. Notarea faptelor este făcută de autor. poemul. Ca şi specii reprezentative ale acestui gen amintim: balada. Totalitetea Când? Împotriva cui? De ce? . nuvela. moral) Cum este reprezentat personajul?(prin cuvintele autorului. jurnalul. Demersul de carecterizare a personajelor se poate structura în jurul celor trei axe reprezentative a întrebărilor: • • • Cine este personajul? (nume. legenda. modul de expunere. povestea. iar subiectul epic se desfăşoară într-o succesiune de momente: expoziţie. eseul.fapte. întâmplări săfârşite de personaje. datorită prezenţei întâmlpărilor şi personajelor. Bineînţeles că învăţătorul are datoria de a le explica elevilor că oamenii şi animalele care săvârşesc acţiunea într-o operă literară se numesc personaje. fabula. cine săvârşeşte acţiunea? / oameni.Această diversitate de texte literare impune o abordare metedică diferită. trăind un moment de satisfacţie în momentul victoriei binelui. dezvoltarea intrigii. Genul epic prezintă în general o acţiune. schiţa. punctul culminant şi deznodământul. intrigă. animale cărora li se atribiue însuşiri omeneşti. prin fapte. atitidini. întâmplări. memoriile. epopeea. portret fizic. gesturi) Ce face personajul?(care este locul în acţiune) În mod firesc elevii se simt atraşi de spiritul binelui şi participă afectiv la ceea ce se prezintă în operă. repere concrete în orientarea copiilor în problematica textului. prin cuvintele altor personaje. Caraateristicele genului epic se pot determina fără a recurge la noţiuni de teoria literaturii prin întrebări: Ce? Cu cine? Cum? Acţiune / cauză În ce scop? Cine? -Cine povesteşte? / autorul -Ce povesteşte? O întâmplare. basmul. snoava. adecvată. plac mai mult. romanul.

euristice şi demonstrative folosite pentru accesibilizarea textelor/ construcţia sensurilor plurale ale operei. timpul şi personajele principale. Se cere elevilor să prezinte pe scurt conţinutul celor citite în acel fragment. Uneori pot absenta determinările de timp sau loc. atunci când aceste sunt nesemnificative pentru mesajul textului. o afirmaţie. care cunoaşte mai multe momente: a) Expoziţiunea Aici se prezintă locul. desfăşurarea acţiunii cuprinde câteva momente. iar la clasele I şi a II-a activitatea de imterpretare a textului constă din povestirea celor citite. învăţarea unui algoritm ridică anumite probleme. O acţiune importantă în analiza textului o reprezintă delimitarea fragmentelor. e)Deznodământul Stabileşte încheierea luptei între personaje sau grupuri de personaje prin triumful unuia.întâmplărilor sau evenimentelor care se desfăşoară într-o operă literară epică constituie subiectul operei literare. rămase neexplicate. o atitudine. Începând cu clasa a III-a. d) Punctul culminant Este momentul în care lupta dintre personaje atinge gradul cel mai înalt. în urma discuţilor pregătitoare. în lecturile destinate ciclului primar. Un algoritm este operaţie constituită dintr-o succesiune de secvenţe care conduc spre acelaşi rezultat. Din punct de vedere metodic. III Strategii algoritmice. În general. la clasele primare. presupunând următoarele activităţi: • • • • Învăţătorul numeşte un elev pentru a citi primul fragment şi îl opreşte când a terminat. învăţarea analitică a . 1. Algoritmizarea: este metoda ce s-a impus în urma descoperirilor psihologiei contemporane privitoare la operativitatea gândirii. Se formulează ideea principală. După ce algoritmul a fost depistat urmează să fie descris prin precizarea secvenţelor sau a operaţiilor în succesiunea lor internă. Aceste cuvinte sunt indicate de către elevi sau de către învăţător. Urmează apoi dezmembrarea. Se explică cuvintele necunoscute. b) Intriga Reprezintă motivul care determi nă acţiunea din operă şi urmează imediat după expoziţiune şi constă într-o acţiune. c) Desfăşurarea acţiunii Cuprinde întâmplări determinate de intrigă.

corecte. atunci când se face analiza gramaticală a cuvintelor dintr-o propoziţie. prin . Pentru ca exerciţiul să-şi indeplinească rolul de formare a priceperilor şi deprinderilor de exprimare. De exemplu: -predarea noii lecţii. -consolidarea conţinutului şi formularea ideilor principale se realizează în cadrul celei de a doua ore. principiu). Să-l execute de câteva ori pentru a-l însuşi. operaţii până la consolodarea şi perfecţionarea operaţiei. eventual rezumatul se realizează în cadrul celei de a treia ore. când se împarte un text în fragmente etc. de la exerciţii simple la exerciţii complexe.exerciţii de explicare a cuvintelor necunoscute întâlnite în lecţie. conştiente prin: • • • • • citirea integrală a textului citirea selectivă citirea pe roluri citirea unui text asemănător celui din manual. exerciţiile contribuie la dezvoltarea competenţei de comunicare a elevilor. imediat după rezolvare. grupându-se în: Exerciţii de citire. algoritmizarea aplicându-se în cadrul orelor de limbă. familiarizarea elevilor cu noul conţinut se realizează în cadrul primei ore. ales de învăţător sau de elevi citirea unui text asemănător celui din manual. Să parcurgă exerciţiile în mod gradat. Consolidarea şi automatizarea se înfăptuieşte prin exerciţii aplicative.vizează exersarea citirii fluiente. -descoperirea mesajului. La disciplina Limba şi literatura română toată activitatea de predare. . Exerciţiul: constă în efectuarea repetată a unor acţiuni.învăţare a unui text nou presupune respectarea unor algoritmi. ales şi propus de elevi. sarcini.fiecărei secvenţe. 2. În asamblul. Exerciţi lexicale-contribuie la îmbogăţirea vocabularului prin: . Să înţeleagă modelul acţiunii. învăţătorul trebuie să aibă în vedere ca elevii: • • • • • • Să cunoască scopul exerciţiului propus. pentru ca în final aceste secvenţe să fie din nou cuplate şi înlănţuite. Să cunoască la ce pot apele pentru rezolvarea lui (regulă. interacţiunea cu experienţa proprie.consultarea dicţionarului. Să beneficieze de verificări.

. citiţi textul cu atenţie. culori. citiţi textul expresiv.acestea vor viza consolidarea deprinderilor tehnicilor de lectură prin cerinţele: • • • • • • • • prin: • • • • • • • • • • reconoaşteţi şi citiţi fragmentul care povesteşte o acţiune.exerciţii pentru numirea sinonimelor unui cuvânt. povestiţi o întâmlpare asemănătoare celei din manual. .integrarea cuvintelor în context. Exerciţii de transformare a textului-se realizează prin: transformarea vordirii directe în vorbire indirectă. Modelarea Modelele pot compara două funcţii: una ilustrativă în sensul că prezintă un fragment din realitate şi alta cognitivă. selectaţi şi citiţi imaginile care sugerează imagini vizuale. schinbaţi sfârşitul povestirii. citiţi textul delimitând fragmentele care exprimă un moment esenţial. trasnformarea vorbirii indirecte în vorbire directă. orientându-vă după planul de idei.introducerea lor în contexte.. într-un fel care v-ar plăcea mai mult. Exerciţii de recunoaştere şi semnalare a elementelor expresive stilistic.se realizează 3. alegeţi din text imagini care v-au plăcut mai mult şi introduceţi-le în enunţuri noi. . prezentaţi conţinutul textului. forme. Exerciţii de aplicare a tehnicilor de lectură. formulaţi ideea principală a fragmentului. recunoaşteţi şi citiţi dialogurile din text. Exerciţii creative: continuaţi povestea cu alte întrebări inventate. recunoaşteţi şi citiţi fragmentul care descrie un peisaj sau chipul unei persoane. creaţi noi întâmplări în desfăşurarea acţiunii. prezentaţi în rezumat conţinutul textului. recunoaşteţi cuvintele care se compară şi cu care se compară.

argumentarea părerilor. Se cere unor membri ai clasei să joace rolurile respective. iar învăţătorul trebuie să favorizeze menţinerea unei atitudini active. veridice Dezbaterea îşi atinge scopul dacă de-a lungul discuţiei s-a aflat adevărul în legătură cu teme discutată. Jocul propriu-zis nu va dura mai mult de cinci – zece minute. după care vor urma intervenţiile şi comentariile „ spectatorilor”. să fie extras din viaţa lor curentă. apoi învăţătorul va grupa argumentele de valoare sau non-valoare a temei de dezbatere. Dezbaterea . Ea trebuie să fie reală şi contradictorie. Descoperirea Este o metodă de factură euristică şi constă în crearea condiţiilor de reactualizare a experienţei şi a capacităţilor individuale. Jocul de rol Este o metodă care constă în provocarea unei discuţii plecând de la un joc dramatic pe o problemă cu incidenţă directă asupra unui subiect ales. Criteriile dezbaterii sunt: • • • identitatea temei (cei implicaţi discută despre aceeaşi temă) persoanele care dialoghează să aibă păreri diferite. Astfel personajul este cel care este folosit ca model de autor. descoperirea dirijată. Astfel elevul redescoperă cunoştinţe vechi. argumentele să conţină fapte autentice. 6. improvizând o scenă de conflict. vizează surprinderea argumentelor şi aprecierea eficacităţii lor. Elevii trebuie lăsaţi să se exprime liber în cadrul dezbaterii. Constă într-o discuţie orală cu clasa care să surprindă. analogii din experienţa cotidiană. acesta putând trezi sentimente de simpatie sau antipatie sau putând deveni model sau antimodel pentru micul cititor. 5. În funcţia de relaţie care se stabileşte între profesor şi elev se pot delimita două feluri de descoperire: • • descoperirea independentă . Subiectul de jucat trebuie să fie familiar copiilor.În literatură această metodă oferă modele de viaţă.problemă. iar membrii grupului vor interveni pentru atenuarea conflictului. astfel încât elevul să realizeze o incursiune în propriul fond aperceptiv. în vederea desluşirii unor noi situaţii. 4.

cea din dreapta pentru ce s-a îmtâmplat.este o strategie modernă menită să-i ajute pe elevi să avanseze în text înţelegând şi reflectând. cu teme. se citeşte primul fragment şi se completează coloana din dreapta cu răspunsurile la întrebarea: „Ce s-a întâmplat de fapt?” După terminarea lecturii. În folosirea adecvată a a cestor strategii trebuie să se acorde atenţie următoarelor: . imagini şi acţiuni care radiază de la un centru de înţeles la care ne trimit înapoi.IV Metode euristice (combinata) Lectura predicativă a) Inventica. stârnirea interesului de către misterele textului. activitatea menită să ajute la obiectivarea experienţei lecturii – întâi prin reacţii personale şi apoi prin explorarea mai obiectivă a textului. Odată ce cititorul a creat o „viziune” şi a pătruns în ea. Prin activitatea de citire / gândire dirijată se aranjeajă ceea ce elevii au anticipat pe baza a ceea ce au aflat deja şi ceea ce au aflat pe măsura avansării în lectură. ce credeţi că ve-ţi citi?” Apoi învăţătorul cere elevilor să pregătească tabele cu predicţii. este necesară identificarea şi urmărirea intrigii. c) Întrebări pentru concentrarea atenţiei Învăţătorul poate pune întrebări care să-i facă pe elevi să se concentreze asupra unor elemente ale textului. Poate fi util ca învăţătorul să facă o scurtă prezentare a lecţiei în scopul pregătirii elevilor pentru o lectură sau o ascultare mai inteligentă. Scopul predării în această feză este să facă legătura între cunoştinţele şi interesele anteroare ale cititorului şi firul argumentaţiei sau intrigii şi să-l încurajeze pe cititor să-l urmărească în mod activ şi inteligent. Acesta e împărţit în coloane verticale: cea din stânga pentru predicţii. ne putem întoarce la text care devine ceva rotund. b) Jocul de cuvinte O altă tehnică de stârnire a curiozităţii este ca învăţătorul să aleagă trei sau patru cuvinte din text şi să-i pună pe elevi să lucreze pe grupe şi să facă speculaţii în legătură cu felul în care aceste cuvinte ar putea să funcţioneze împreună în povestire. După ce se trec în revistă titlul şi eventualele ilustraţii elevii completează tabelul cu răspunsurile la întrebările: „Ce credeţi că se va întâmpla cu adevărat?” Apoi se discută cu elevii predicţiile. identificarea problemelor şi căutarea de soluţii. Învăţătorul începe prin a citi titlul cărţii şi a arăta coperta şi câteva ilustaţii apoi le spune elevilor: -”Aţi auzit care este titlul? Aţi văzut ilustraţiile? Ce credeţi că se va întâmpla.

Astfel caietul va fi împărţit în două: în stânga vor scrie fragmentul din text. pauzele în lectura textului trebuie alese cu o deosebită atenţie. Învăţătorul are pregătit un set de întrebări interpretative pe care le va folosi în discuţie Ele pot avea cel puţin două răspunsuri.a IV-a. învăţătorul trebuie să accepte toate răspunsurile cu politeţe. iar în dreapte comentariul asupra fragmentului. Lectura interpretativă a) Discutarea reacţiilor cititorului Elevii pot înţelege mai profund un text dacă sunt încurajaţi să-şi exploreze propriile sentimente şi asiciaţii determinate de aceasta. de aceea e necesară o deschidere a lecţiei reconstruită în jurul întrebărilor: ce ştiu despre subiect. c) Investigaţia comună Este o metodă destinată a-i face pe elevi să discute mai în profunzime problemele ridicate de text. În general b) Caiete de impresii de lectură . fără a face aprecieri. învăţătorul trebuie să menţină discuţia însufleţită. învăţătorul trebuie să fie deschis la sugestii când formulează întrebările. Întrebări prin care se obţin răspunsuri personale sunt: • • • Ce aţi observat în text? Ce părţi v-au rămas în minte în mod deosebit? De ce? La ce v-au făcut să vă gândiţi aceste părţi? Cum v-au făcut să vă simţiţi aceste părţi? Aceste caiete sunt instrumente cu multiple întrebuinţări care îi încurajeajă pe elevi să reflecteze la ceea ce au citit şi să vină cu idei pentru a le discuta în clasă.• • • • • metoda trebuie rezervată povestirilor cu intrigă clară. Discuţiile vor fi interesante dacă se ţine cont de: -învăţătorul trebuie să aleagă un text care poate cu adevărat genera întrebări. exlporarea tuturor coordonatelor contextului va avea un rol decisiv în reuşita lecturilor pe această temă. Nu toate textele reuşesc să capteze atenţia elevilor din primele rânduri. dar să nu o facă să devină competitivă. 2. -trebuie să menţină discuţia concentrată pe text. Dat fiind caracterul abstract al idei de basm mai ales în clasele a II-a . cine era personajul principal şi nu ăn ultimul rând de ce e importantă lectura textului. -trebuie să reziste tentaţiei de a ajunge la concluzii predeterminate şi de a-şi expune propria înţelepciune.

mistic. care nu sunt accesibile decât prin iniţiere. anagogic. să poată realiza transferul de la personaj la propria lor identitate.satelit în jurul cercului cu numele. o pondere importantă o deţin textele cu caracter epic. basmele apelează la elemente fantastice. a unui fenomen. precum şi al unui limbaj specific mai geoi. . O categorie aparte a textelor o constituie basmele. apoi. Elevii scriu numele personajului într-un cerc în mijlocul paginii. ci trebuie pregătit treptat pe parcursul celor cel puţin trei relecturi. în afara povestirii învăţătorului. aşadar nu trebuie amânate până la ultima lectură. în cercurilesatelit în jurul celor care conţin caracteristicile personajului. Datorită cestor caracteristici. interpretative. În acest sens. Astfel întrebările extratextuale. de pregătire spre sensurile alegoric. O altă metodă este reţeaua personajelor-care este o metodă grafică de a descrie a personajelor şi argumentare a descrierii. interpretativă. care să focalizeze atenţia asupra mesajului. să îi pregătească psihologic pe elevi. în lectura preferată a elevilor existând şi basme. basmele prezintă unele dificultăţi în înţelegerea lor. În final. expresivă. astfel încât în ultima lectură. Explicând geneza unui lucru. se cere un mod de analiză care din prima oră/ lectura explicativă să asigure nu numai înţelegerea evenimentelor şi a faptelor cât şi mai ales semnificaţia acestora în scopul valorificării lor sub raport educativ. caldă. o importanţă deosebită o au mai mult întrebările retorice în prima oră. în cercuri. nuanţată. scriu cuvinte care caracterizează acel personaj. vor avea acest rol de mobilizare afectivă. scriu exemple de acţiuni care vin în sprijinul judecăţii lor.lecturile vârstei şcolare mici. deschise. Astfel în abordarea acestor categorii de texte. cu intonaţie adecvată. după ce au înţeles conţinutul.

După ce au fost incluse în schemă două sau trei personaje. scoase paloşul se repezi la balaur şi numaidecât îl făcu în bucăţi bucăţele” .. Apoi trasează săgeata în sens invers. nu putuse să mănânce din pom mere coapte” bun Harta personajelor este o metodă grafică de urmărire a relaţiilor dintre personaje. mare a fost bucuria împăratului când a văzut merele de aur pe masa sa” viteaz . . tată. Trag apoi două săgeţi între fiecare două personaje şi de-a lungul fiecărei săgeţi scriu ce simte personajul faţă de cel spre care se îndreaptă săgeata sau cum îl tratează. cu săgeţi duble între ele.. pentru că pot apărea diferenţe. şi de când îl avea. elevii scriu numele a două până la patru personaje din textul literar... aproape toate operele literare ne fac să ne gândim la problemele din viaţa personală. În colţurile unei foi de hârtie. Harap Alb Spânul Chiar dacă nu sunt deosebit de simbolice. compexitatea creşte.. ca şi la probleme general umane. eu îi iert şi pedeapsa să o ia de la Dumnezeu” cinstit îngrijorat PRÂSLEA CEL VOINIC .

. PUF. o operă literară se poate corela cu altele pe aceeaşi temă. Foulquie Paul. cu cât această evaluare va avea „. după performanţele obţinute. Cu cât profesorul va dispune de posibilităţi mai bune de informare continuă. Această metodă. E. după criterii docimologice. Astfel. a acestei metode este eficienţa şi eficacitatea ei. Paris. cu atât mai mult conexiunea inversă îi va permite să-şi dea seama de eficienţa sau de ineficienţa metodelor şi procedeelor la care s-a recurs. asupra reacţiilor elevilor cu care lucrează. Evaluarea. Aceasta înseamnă că metodelor de predare învăţare urmează să li se asocieze o baterie de metode de control cât mai bine puse la lunct. capacitatea de a se gândi la mai multe texte simultan în timp ce explorează o anumită problemo/ temă literară.. întreaga metodă este în mod inevitabil o reîntoarcere reflexivă asupra operaţiilor deja cunoscute. 1970. Cunoaşterea imediată a rezultatelor obţinute şi justa lor apreciere au o dublă semnificaţie pedagogică: una de corecţie şi alta orientativă. în sensul că oferă o informaţie care serveşte drept ghid în adoptarea unei strategii metodice în perspectivă. Evaluarea îndeplineşte şi o funcţie orientativă. Berger relevă tocmai această putinţă a tehnicii de lucru de a se revizui simultan cu aplicarea ei în practică. Confirmarea sau infirmarea 17 18 Bruner.. p 313 . Subliniind ideea că „. astfel producându-se maximum de modificări în comportamentul elevului în minimum de timp posibil. la timpul şi locul potrivit.. de a se autoregla din mers. drept obiectiv nu numai produsul sau conţinutul învăţării. P.funcţie corectivă şi orientativă în determinarea metodologiei didactice Calitatea fundamentală.. „17 cu atât se va putea aprecia mai corect eficienţa metodologiei didactice. Jerome... evaluării. Astfel predarea învăţarea urmează să fie dublate în mod sistematic de un efort de evaluare şi de autoevaluare cu cât mai mare rigurozitate posibilă. D.. 1971. în elaborarea de noi ipoteze despre modul cum urmează să se continue munca. prin pripria-i aplicare favorizează obţinerea unor rezultate superioare. Pentru o teorie a instruirii.Aşa cum ne amintesc de întâmplări din pripria noastră viaţă.. în cursul desfăşurării lecţiei. p 188. ci şi procesul prin care copilul ajunge sau nu reuşeşte să ajungă la stăpânirea materialului de învăţat. V. Dictionaire de la langue pedagogique. Elevii înţeleg mai mult din ceea ce citesc dacă şi-au cultivat capacitatea de a sesiza intertextualitatea. Bucureşti. „18 G.

precum şi în cel al comportamentului şi al socializării. Tocmai din această cauză învăţătorul trebuie să orienteze cu mult tact pedagogic lecturile elevilor. În acest tip de lecţie există şi combinaţii ca: -schimbarea valorii gramaticale a cuvintelor -omonimie gramaticală La lecţia de verificare şi evaluare a priceperilor şi deprinderilor se va insista pe fixare. în folosirea sau nu a aceleiaşi metode. şi anume. cea mai importantă fiind stocarea. exerciţii şi aplicaţii. mai educative si mai răspândite activităţi. periodice şi finale. cu atât mai importante şi durabile sunt efectele ei în domeniul limbajului al comunicării. Aici se combină strategiile transductive cu cele abductuve. specifice dezvoltării gândirii critice şi corelarea lor cu metodele tradiţionale adecvate metodele centrale sunt căi de redimensionare a orei de literatură română din perspectiva modelului cathartic a literaturii. Lecţii de recapitulare şi sistematizare a cunoştinţelor pot fi : introductive. Vor fi teste cu întrebări închise şi deschise ambele cu alegeri simple. atrag atenţia profesorului asupra eventualelor consecinţe neprevăzute şi îl ajută să ia o decizie corespunzătoare. existând astfel învăţare evaluativ-critică. Cartea îi oferă celui ce o parcurge. Lectura. iar nota dominantă o constituie însuşirea regulilor şi definiţiilor. rămâne astfel una dintre cele mai intense. Folosirea ca instrument de lucru şi forme de evaluare a metodelor. Metodele pe care cadrul didactic le foloseşte în timpul orelor trebuie astfel selectate încât să stârnească interesul elevului şi să-l ajute să înţeleagă operele literare.efectelor anticipate. pe lângă satisfacţiile pe care le aduce orice fapt de cultura. Acest fel de lecţii se bazează pe caracterul conştient. Cu cât apropierea copilului de carte se face mai devreme. Acest lucru menţine profesorul într-un neîntrerupt proces de cercetare şi îl invită chiar la noi experimente ameliorative. prilejul unice de reflecţie şi de trăiri spirituale. ne ducem la reguli-definiţii la cazuri excepţii. Metodele tradiţionale îmbinate cu cele moderne vor putea astfel contribui la o simplificare a demersului didactic. a procedeelor moderne. . De aceea cartea este mereu prezentă în viaţa noastră.

Basmele oglindesc primele istorii ale relaţiilor omeneşti şi ale luptei omului cu mediul. vitejie. adevărului şi a binelui şi detestă nedreptatea. înţelepciunea şi iscusinţa sa. hărnicie. Neînţelegând anumite fenomene din natură. răutatea şi minciuna. poporul cu imaginaţia. Basmul este valoros atât pentru educarea artistică cât şi pentru dezvoltarea limbajului. hotărâre. copiii sunt de partea dreptăţii. Valoarea instructuv educativă a basmelor sete deosebită.CONCLUZII Idiscutabil. fie de asuprirea claselor dominante. relaţiile dintre oameni. lupta cu forţele naturii. Ascultândule sau citindu-le. lăcomia. Ele aduc o preţioasă contribuţie la dezvoltarea proceselor de cunoaştere. Basmele sunt şi puternice mijloace de dezvoltare a atenţiei şi a memoriei. proceselor afective. de asemenea. Ele contribuie. de a-şi alcătui instrumente de luptă şi de eliberare. copiii îşi exersează atenţia urmărind cu incordare peripeţiile narate. Din basme se desprinde începuturile luptei dintre cei asupriţi şi asupritori. Copiii sesizează odată cu conţinutul de idei şi expresiile poetice şi însuşindu-şi-le. deoarece au izvorât din năzuinţa poporului pentru o viaţă mai bună. basmele povestesc despre săraci şi bogaţi. Basmele au un puternic substrat real. micii cititori îşi formează reprezentări şi noţiuni despre dreptate. de a-şi uşura munca şi viaţa. îngânfarea. cinste. Poporul a introdus în basme expresia dorinţei sale de libertate. ele mijlocind trecerea firescă de la o literatură bazată pe fantastic şi miraculos spre una exactă. basmele îi ajută pe copii să înţeleagă complexitatea aspectelor vieţii. din dorinţa de a invinge răul şi greutăţile provocate fie de forţele naturii. curaj. este absurd să negăm rolul fanteziei chiar şi în cea mai severă stiinţă. basmele populare sau culte constituie o lectură instructiv. la dezvoltarea imaginaţiei creatoare a copiilor şi la înţelegerea frumosului. la formarea trăsăturilor de voinţă şi caracter – în general la dezvoltarea personalităţii copiilor. Ascultând sau citind basme. le-a întruchipat adeseaîn fiinţe fantastice din basme. îşi . de bine şi de frumos.formativă pentru copiii care nu s-au rupt încă de lumea basmului. Înţelegând conflictul dintre cele două forţe care apar în basm. Imaginaţia este necesară omului pentru toate formele de activitate. Exprimând înţelepciunea şi năzuinţele poporului. despre buni şi răi. ele arată cum pedepseşte colectivitatea pe răufăcători şi reliefează năzuinţele oameniloe de a se elibera de ignoranţă. necazurile şi bucuriile sale. de dreptate. perseverenţă.

copiii învaţă să preţuiască poporul pentru înaltele şi deosebitele sale calităţi. astfel expresiile proprii limbii a poporului intră în limbajul lor. Ei memorează cuvintele cu care încep şi se încheie basmele.creaţii specifice ale poporului cu o complexă şi multiplă valoare. cu zicătorile pline de înţelepciune. Citind basme. cu frământările de limbă. care aduc o însemnată contribuţie la dezvoltarea personalităţii copilului. cu expresivitatea şi bogăţia ei. . . copiii întâlnesc mereu expresiile care le sunt cunoscute şi se bucură atunci când le ştiu. ajutându-i să-şi însuşească mai bine limba maternă. precum şi acelea care se repetă. . Basmul este un minunat mijloc de educare a gustului pentru frumos. Admirând întreaga comoară de înţelepciune pe care o cuprind basmele. prilejuind copilului puternice emoţii estetice.îmbogăţesc vocabularul cu expresii din limba vie a poporului.

I. Stereotipia basmului. Elementele teoriei literare. Editura Univers. 1965. Ispirescu. Bucureşti. Folclor literar românesc. 2003. George. Schullerus. Editura Dacia. Bucureşti. Goia. Cluj-Napoca. Pentru o teorie a instruirii. EDP. Bucureşti. Structura poetică a basmului. Antologie de texte literare. Bucureşti. Jerome. 1973. Basme. Editura Corint Junior. Andrău. Ioan. Poveşti. Nişcov. 1983. Alexandru. Bucureşti. Bucureşti. . Editura Cartex. Cluj-Napoca. Cluj-Napoca. Propp. 2004. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Univers. V.. Monica. Victoria. 1990. legende. Alina. Vasile. Bucureşti. Roşianu. Ruxăndoiu. 1991. 2004 Bruner. Editura Saeculum. Editura Didactică şi Pedagogică. Estetica basmului. Bucureşti. Didactica limbii şi literaturii române. Adolf. Gheorghe. Cluj-Napoca. Bucureşti. 2000 Szekely. IEDP. 1970. Editura Petru Maior. 1983. Editura pentru Literatură. Târgu Mureş. 2000. Creangă. Bucureşti. Ion. Pamfil. Odobescu. 2007. A fost pe unde n-a fost Basmul popular românesc. Rădăcinile istorice ale basmului fantastic. 1977. Pop. Basmele Românilor. Tipologia basmelor româneşti şi a variantelor lor. Bucureşti. Editura Dacia. Petre. Editura Dacia.. 1960.Bibliografie Alecsandri. 2006. Vistian. Editura Minerva. vol. 1996. Slavici. Literatura pentru copii şi tineret. Nicolae. Bucureşti. Opere. Didactica limbii şi a literaturii române la ciclul primar. Petre. Bucureşti. Ioan. Pavel. ESPLA. 2005 Vrabie. Mihai. 1986. Ispirescu. snoave. Călinescu. Editura Humanitas. Basme. Basme. Editura Didactică şi Petagogică. Editura Dacia.

povestirea. Ea cere berzei năzdrăvane ca fetiţa ei să aibă un păr de aur. . Metode şi procedee: -conversaţia euristică. -să participe cu interes la oră. 2. -să selecteze fragmentele care să ilustreze însuşirile personajelor. ilustaţii. exerciţiul. -îmbogăţirea şi dezvoltarea cunoştinţelor elevilor: .dezvoltarea vocabularului elevilor cu expresii şi cuvinte noi: Obiective operaţionale: -să citească textul. 3. problematizarea. -să răspundă la cel puţin 4-5 întrebări. Deşi a fost nemulţumită de cererea Cristinei. Momentele principale ale basmului: 1. sfârşitul lecturii. Organizarea învăţării: -frontală. barza îi îndeplineşte dorinţa. ţinând seama de conţinutul şi de semnele de punctuaţie. Mijloace de învăţământ: -caietul de lectură pentru clasa a II-a. lucru cu manualul.ANEXA 1 Proiect de lecţie Data: Clasa: a II-a Obiectul: Literatură pentru copii Subiectul: Bucle de aur de Nicolae Batzaria Tipul lecţiei: însuşiri de noi cunoştinţe Scopul lecţiei: -formarea gustului pentru citire independentă. faptele lor. lectura explicativă. volumul Poveşti de aur de Nicolae Batzaria. individuală. dovedind că au înţeles conţinutul textului. -să folosească anumite cuvinte şi expresii din text în enunţuri corect formulate: -să redea conţinutul lecturii în succesiunea momentelor acţiunii. Cristina a născut o fetiţă foarte frumoasă.

citirea se „într-o ţară rece. să poată povesti. Bucle de Aur îşi recapătă părul ei adevărat. 5.. aurul adevărat. -le voi spune că azi vom comenta întâmplările din lectura Bucle de Aur. Greutatea părului o făcea pe fetiţă să fie tot timpul tristă. Mama îşi dădea seama de greşeala făcută. . din părul ei” „ Nu vreau. Scenariul didactic: Etapele lecţiei Organizarea activităţii Aunţarea subiectului lecţiei Activitatea învăţătorului -asigurarea climatului necesar desfăşurării orei. „ Răspund la întrebările puse. Pe măsură ce Bucle de Aur creştea.4... vom reciti fragmentele cele mai importante din lectură. -realizez o primă discuţie: * De cine este scris basmul? * De ce textul poartă acest titlu? * Despre cine se vorbeşte în lectură? * Ce fel de dorinţe trebuie să avem în viaţă? ..după ce m-am convins că elevii au citit lectura şi au reţinut esenţialul se trece la lectura selectivă a textului: * Citiţi fragmentul în care Cristina cere berzei năzdrăvane păr de aur pentru fata ei! * Citiţi partea de sfârşit a lecturii! * Citiţi cuvintele spuse de barza năzdrăvană! * Citiţi fragmentul în care este prezentat oraşul în care trăiau Cristina şi fetiţa ei! Dirijarea învăţării (În cazul în care lectura este mai scurtă se poate citi în clasă în întregime.. 7.. -cer elevilor să-şi pregătească materialele.. astfel încât elevi să poată să răspundă la întrebări. 6.. lectură pe care au citit-o acasă. din oraş” „Dorinţa ta. Activitatea elevilor -se pregătesc pentru oră.. părul ei devenea tot mai lung. -urmăresc cu atenţie.

oameni trişti ca o zi ploioasă de toamnă etc. se poate alterna citirea învăţătoarei cu cea a unor elevi care pot citi scurte paragrafe). 4-5 elevi povestesc lectura şi răspund la întrebări. apoi formulează câteva propoziţii. Explică unele cuvinte şi expresii. -Întrebări * Unde a trăit Cristina? * Prin ce se deosebea ea de toţi oameni din oraş? * Ce daruri face barza fiecărui nounăscut? * Ce a cerut Cristina pentru fetiţa ei? * Ce i-a spus barza? * Ce s-a întâmplat cănd părul fetiţei a crescut? * Cum s-a sfârşi povestea? * Ce învăţăminte ne oferă acest text? (În cazul în care elevii nu au răspunsuri complete la întrebări sau povestesc defectos. nemaivăzută.poate face chiar de către învăţătoare. se recitesc anumite părţi din lectură. cerându-se să se ordoneze. -Se explică apoi unele cuvinte din lectură: tainice. . minune. amarnic. -Se povesteşte conţinutul basmului pe baza unor întrebări sau pe baza momentelor principale(conţinutul informativ). care nu au fost suficient aprofundate). se pot prezenta elevilor ilustraţii care4 redau momentele principale.

-Le voi cere sa-şi pună întrebări în legătură cu lectura parcursă(chiar dacă nu Evaluarea finală dau răspunsuri foarte corecte la toate întrebările. apoi caută răspunsurile potrivite. important este ca elevii să înveţe să formuleze astfel de întrebări) Se apreciază „cea mai interesantă întrebare”. Îşi adresează întrebări unul altuia. -Vor avea ca temă pentru ora următoare să Temă pentru acasă recitească întreaga lectură şi să o deseneze pe Bucle de Aur. Îşi npteaza tema. .

videoproiector. elevul va fi capabil: O1. OA4-să introducă noile valori în propriul sistem de valori. OBIECTIV GENERAL: formarea orizontului intelectual-cultural. OA3-să-şi cultive sentimentele de preţuire faţă de operele literare. „ TEXTUL. TIMP: 50 min. editat de M. Resurse: capacitatea de învăţare a elevilor. Paralela 45.să identifice particularităţile basmului. 2003. OBIECTIVE AFECTIVE: OA1-să desprindă mesajul etic al basmului Prâslea cel Voinic şi merele de aur. expunerea. OP2-să-şi dezvolte spiritul creator. O4. corect. dezvoltarea şi consolidarea deprinderii de a citi curent.SUPORT: Prâslea cel Voinic şi merele de aur TIPUL LECŢIEI: de fixare si consolidare. OBIECTIVE PSIHOLOGICE: OP1-să-şi dezvolte capacitatea de selecţie şi de sinteză. manual clasa a IV-a. Limba şi literatura română în gimnaziu –structuri didactice deschise. BIBLIOGRAFIE: Pamfil. munca independentă. OA2-să sesizeze valoarea expresivă a basmului.să definească basmul. STRATEGII DIDACTICE: Metode şi procedee: conversaţia euristică. fişe de lucru. E. ▪ mijloace de învăţământ: volume de basme. 2002.să motiveze apartenenţa unui fragment la specia literară „basm’’. Elementele caracteristice basmului. OBIECTIVE COGNITIVE: La sfârşitul lecţiei. LOCUL: sala de clasă.. VARIANTA: lecţie mixtă. 2. Forme de organizare: activitate frontală şi independentă (individuală şi prin cooperare). Ed. O3. Piteşti.să sesizeze diferenţa dintre basmul popular şi cel cult.ANEXA 2 PROIECT DIDACTIC DATA: CLASA: a IV-a DISCIPLINA: Limba şi literatura română CONŢINUTUL: „Basmul. conştient şi expresiv. dezvoltarea imaginaţiei. OBIECTIVE OPERAŢIONALE: 1. C. . descoperirea dirijată. 3. *Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba şi literatura română. OA5-să motiveze victoria binelui asupra răului. O2. Alina.

Conexiunea inversă are loc pe tot parcursul lecţiei. Citesc şi comentează exerciţiile. împreună. Dirijarea învăţării Verifică nivelul de Răspund: aprofundare a cunoştinţelor asimilate ora anterioară despre basm Pornind de la constatarea că basmul este o operă epică (respectând trăsăturile acestui gen literar). Răspund la întrebările învăţătorului.învăţare. Unde se petrece acţiunea operei? Acestea sunt formule ale imposibilului. . Întreabă: Când au loc întâmplările prezentate în Într-un basm timpul şi fragmentul studiat? spaţiul sunt neprecizate. Cere elevilor să citească şi să comenteze exerciţiile pe care le-au avut ca temă. toţi apţi pentru învăţătură. Notează absenţele Verifică tema scrisă pentru acasă. corectează unde este cazul. nicăieri. Activitatea elevilor Numesc elevii absenţi. fiind de diferite nivele de învăţare. nicicând. Se pregătesc pentru lecţie Prezintă la control caietele de teme. Mod de organizare Metode Frontal Conversaţie Frontal Frontal Conversaţie Frontal Conversaţie Observaţii Captarea atenţiei Verificarea cunoştinţelor asimilate anterior Precizări psihopedagogice: clasa are un efectiv de 30 de elevi. care afirmă o negaţie printr-o afirmaţiemetaforic sugerează sensul de :niciodată. Cere: Enumeraţi Frontal Conversaţie Descoperire Verificarea ancorelor pe care se sprijină lecţia nouă are loc pe tot parcursul activităţii de predare. în această oră vom încerca să găsim. aprobă sau corectează temele făcute.Dirijarea învăţării Etapele lecţiei Activitatea profesorului Organizează clasa. trăsăturile specifice basmului. niciunde.

Învinge întotdeauna binele! Personaje cu puteri fantastice: Prâslea. Dirijarea învăţării Câţi feciori are împăratul? Câţi zmei sunt? Câte fete de împărat sunt răpite de zmei? Care cifră apare cel mai des în acest basm? Care sunt cifrele care se repetă în basmele citite de voi? Frontal Conversaţie Descoperire Realizarea sarcinii O1. Zgripsoroaica. Balaurul. Enumeraţi personajele cu puteri fantastice! Enumeraţi personajele fantastice! Enumeraţi personajele din lumea animalelor! Care sunt obiectele cu puteri miraculoase ce apar în opera studiată? Personaje care întruchipează binele: Prâslea. Corbul. 9.personajele care întruchipează binele! Enumeraţi personajele care întruchipează răul! Cine învinge până la urmă în lupta dintre bine şi rău? Învăţătoarea precizează că. Biciul care transformă palatele în mere. Zgripsoroaica şi puii ei. Furca de aur care toarce singură. Obiectele cu puteri miraculoase: Buzduganele zmeilor. Cifra 3. Zgripsoroaica. Sunt 3 zmei. 7. Merele (palatele transformate). . Fetele de împărat. Cloşca cu puii de aur. Personajele fantastice: Zmeii. Împăratul. Argintarul. Personaje care întruchipează răul: Fraţii lui Prâslea. Sunt 3 fete. Cifre specifice: 12 3. Zgripsoroaica şi puii ei. victoria binelui împotriva răului este o expresie a optimismului popular. Are 3 feciori. Balaurul. Personajele animaliere: Corbul. Zmeii. Zmeii.

• Cifre Ascultă indicaţiile şi notează în caiete. discută cu învăţătoarea.Care este formula cu care începe basmul? Acestea ne transpun în atmosfera feerică a basmului. durata („şi se luptară. Da. • Personaje animaliere. Există formule mediane prin care se sugerează deplasarea în spaţiu („şi merseră. în lumea irealului. Aţi observat-o şi în alte basme? Care este formula cu care se încheie basmul? Aceasta are rolul de a ne readuce din planul fanteziei. în cel real. Realizarea sarcinii O3. Citesc definiţia. • Personaje fantastice. Ascultă indicaţiile învăţătoareişi notează în . Frontal Conversaţie Concluzionează: Elemente proprii basmului: • Locul şi timpul sunt nedeterminate . şi se luptară zi de vară până-n seară”) sau continuarea acţiunii („căci cuvântul din poveste înainte mult mai este”) Ascultă şi notează. aşa. Aţi observat-o şi în alte basme? Afirmă: Mai există în text şi alte formule proprii basmelor? (au funcţia de liant între diferite episoade) Formula iniţială: “A fost odată ca niciodată…” Realizarea sarcinii O2. • Personaje care întruchipează binele şi răul. merseră”). Formula finală: “… şi încălecai p-o şa şi v-o spusei dv. captându-ne atenţia. „ Frontal Expunere Da. notează în caiete. • Personaje cu puteri supranaturale. • Obiecte cu puteri miraculoase. Da.

• • specifice. scornire. Lupta dintre bine şi rău în care binele învinge întotdeauna. Deoarece are toate caracteristicile basmului. . în care întâmplările reale se împletesc cu cele fantastice. fiind săvârşite de personaje care au cel mai adesea forţe supranaturale. caiete. Dirijarea învăţării Informează: Clasificare: După origine. Întreabă: Opera studiată de noi este un basm? De ce? Argumentaţi! Răspund: da. Definiţie: Basmul este o operă epică narativă în proză. Formule iniţiale. de mare întindere. Frontal Expunere Frontal Conversaţie Realizarea sarcinii O4. născocire. unele reprezentând binele şi ale răului din a căror confruntare ies învingătoare forţele binelui. mediane. finale. basmele se clasifică în: basme populare. Etimologie: Termenul îşi are originea în limba bulgară: basm=invenţie. basme Ascultă şi notează în caiete. închipuire.

Frontal Expunere . Anunţarea Anunţă tema de lucru temei pentru acasă: Elevii pentru vor avea de continuat acasă „basmul” lui Petre Ispirescu. Corectează eventualele greşeli. Basmul popular are autor anonim. Frontal Expunere Răspund: Greuceanu. Zâna Zorilor de I. FeedLe împarte elevilor back fişele de lucru. originalitatea şi promptitudinea răspunsurilor. Le dă elevilor exemple de basme culte: Făt-Frumos din lacrimă de M. iar basmul cult are autor cunoscut. Slavici. Creanga. Discută rezolvarea acestora. Povestea lui Harap-Alb de I. evidenţiind şi notând elevii care s-au remarcat prin corectitudinea.culte. Eminescu. Rezolvă sarcinile de lucru pe grupe. precum şi precizările suplimentare. Frontal Expunere Ascultă şi notează tema pentru acasă. Întreabă: care este principala diferenţă dintre un basm popular şi unul cult? Cere elevilor să dea exemple de basme populare. Prâslea cel Voinic şi merele de aur…. Anexa 1. Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Ascultă aprecierile profesorului. Aleodor Împărat. Face aprecieri asupra gradului de participare a elevilor la activitate. Autorul. dacă este cazul. Ascultă. într-o compunere de minim 20 de rânduri.

. Întâmplările se desfăşoară: a) într-o ţară din Europa b) Spaţiul nu este precizat 6. Formulele specifice basmului sunt: a) ………………………………(exemplificare) b) ………………………………(exemplificare) c) ………………………………(exemplificare) 6. Cu ce personaj al basmului aţi vrea să semănaţi şi de ce? .. Enumeraţi personajele care reprezintă: a) binele b) răul 10. Ce cifră apare mai des în acest basm? a) 1 b) 3 c) 7 7. Basmul este o creaţie populară pentru că are: a) caracter ……………. Puteţi stabili momentul în care se desfăşoară acţiunea basmului? a) Da b) Nu 2. Precizaţi „ajutoarele” eroului principal 9. b) caracter ……………. 5. c) caracter …………………. Învingătorul din basm este: a) binele b) răul 8.. Prâslea este un personaj: a) secundar b) principal c) episodic 4.Fişă de lucru (Caracteristicile basmului Prâslea cel voinic şi merele de aur) 1. Prâslea îl prinde pe hoţul merelor în: a) 2 săptămâni b) 5 ani c) timpul nu este precizat 3.

Anexa Basmul (schema): • Definiţie: Basmul este o naraţiune populară în proză de mare întindere şi cu multe personaje care au cel mai adesea forţe supranaturale, unele reprezentând binele şi altele răul. Finalul basmului este de obicei fericit. • • • • • Tema basmului este lupta dintre bine şi rău Fiind creaţie populară, are caracter anonim, caracter oral, caracter, colectiv Acţiunea este amplă, personajele sunt numeroase Personajele au însuşiri supranaturale şi reprezintă lupta dintre bine şi rău Obiectele miraculoase: merele de aur, buzduganul, săgeţile; substanţe miraculoase: seul adus de corb; ajutoarele: obiecte magice, fiinţe supranaturale, animale fabuloase, oameni • • • • Elementele reale se împletesc cu elementele fantastice Acţiunea se desfăşoară atât în lumea noastră, cât şi pe tărâmul celălalt Timpul şi spaţiul sunt imaginare Formule specifice basmului:

- iniţiale: „ A fost odată ca niciodată…”, - mediane: „Că cuvântul din poveste înainte mult mai este, cale lungă să le-ajungă”, „Şi se luptară zi de vară până-n seară” - finale: Trecui şi eu pe acolo şi stătui de mă veselii la nuntă, de unde luai O bucată de batoc, Ş-un picior de iepure şchiop, şi încălecai p-o şea, şi v-o spusei dumneavoastră aşa. „) - rolul acestora (iniţiale: anunţă intrarea în lumea ficţiunii; mediane: este semnalată continuarea acţiunii; finale: scoate ascultătorii din lumea imaginară şi îi aduce în cea reală, veridică) • • Apar cifre magice : 3, 7, 9 Finalul este fericit

ANEXA 3 PROIECT DE ACTIVITATE
Data : Scoala : Clasa : I (şi nu numai) Obiectul : Limba română – lectură (sau poate fi integrata şi în opţionalul literatura pentru copii) Subiectul : Basmul “Greuceanu”, de Petre Ispirescu Felul activitatii : Dimineaţă de basm Locul de desfăşurare : sala de clasă (sau sala de festivităţi) Durata : 40 de minute Metode : conversaţia, povestirea, dialogul, convorbirea etica Mijloace de învăţământ : clasice şi moderne, diafilmul “Greuceanu” Scopul : • dezvoltarea dragostei faţă de literatura populară – basmul ; • înţelegerea valorii educative a basmului, lupta dintre bine şi rău, în care învinge binele prin calităţle morale ale eroului : curaj, cinste, bunătate, demnitate, etc., calităţi cu care este înzestrat Greuceanu. Obiective : ♦ să urmărească atent, auditiv şi vizual, acţiunea povestirii în lectura autorului ; ♦ să selecteze principalele momente ale desfăşurării ei ; ♦ să iubească trăsăturile cu care este înzestrat personajul basmului (curajul şi vitejia, hotărârea şi perseverenţa) în îndeplinirea ţelului de a veni în ajutorul oamenilor ; ♦ să înveţe să lectureze un basm ; ♦ să reproducă acţiunea basmului într-o expunere logica şi să distinga lupta dintre bine şi rău ; ♦ să indice legatura dintre fantastic şi realitate. A). ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII : ∗ Se studiază basmul de către învăţător ;

∗ Se pregăteşte epidiascopul cu diafilmul; în lipsa mijloacelor audio-vizuale, se pregăteşte învăţătorul să le expună fluent, pe baza unor scene ilustrate, eventual, care să constituie suportul intuitiv ; ∗ Se anunţă tema activităţii şi se spun câteva cuvinte despre Petre Ispirescu – creatorul şi culegătorul basmului. B). DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII PROPRIU-ZISE : ∗ Va fi o dimineaţă de basm plăcută. Nu vă spun cum se numeşte, ci vreau să povestiţi voi mai întâi ce basm aţi ascultat de la părinţi sau dacă aţi citit vreunul (dimineaţa de basm se desfăşoară după ce elevii clasei I au învăţat tot alfabetul). C). EVALUAREA CUNOŞTINŢELOR ANTERIOARE : ∗ Cine doreşte să povestească un basm? Vă dau eu un titlu “ Prâslea cel voinic şi merele de aur ! “ ∗ De cine este scris acest basm? (de Petre Ispirescu). Dacă eventual, elevul a uitat autorul, întrebăm pe ceilalţi elevi, iar dacă nu ştiu, le spune învăţătorul. ∗ Elevul poveşteste basmul, iar colegii lui ascultă atenţi, fiindcă vor fi puşi să-l povestească. ∗ Se apreciază elevul care a expus fluent basmul, iar prin întrebări, se verifică dacă elevii au mai citit şi alte basme culese de acelaşi scriitor. D). ANUNŢAREA NOULUI SUBIECT : ∗ Astăzi vom asculta basmul “Greuceanu”, scris tot de P. Ispirescu, cu scopul ca voi să înţelegeţi acţiunea acestui basm, să-l povestiţi părinţilor la înapoiere acasă şi să-l povestiţi la ora de lectura (dezvoltarea vorbirii, literatura pentru copii) E). DIRIJAREA ÎNVĂŢĂRII : ∗ Am să vă spun câteva date biografice despre Petre Ispirescu. S-a născut la 1830 şi a murit în 1887. A fost şi va rămâne un mare culegător de folclor şi un bun scriitor de basme. Sa făcut cunoscut prin culegerea : “Legendele sau basmele românilor”, în care sunt incluse basmele : “Greuceanu”, “Prâslea cel voinic şi merele de aur, “Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, “Ţugulea – fiul unchieşului şi al mătuşii”, “Ciobanaşul cel isteţ”.

aşa după cum ştiţi. încercările la care este supus eroul. * Cine dovedeşte viclenie şi prefăcătorie faţă de împărat? (Sfetnicul împăratului. cimilituri şi snoave.Precizez că a mai scris şi alte cărţi : “Povesti nemuritoare”. în timp ce un elev va expune acţiunea basmului ajutat de imaginea diafilmului. cuvântul de legatură “şi”. ∗ Pe cine a eliberat Greuceanu? (Soarele şi luna. care schimbă derularea evenimentelor şi sfârşitul acţiunii. care-l minte că el a eliberat soarele şi luna). furate de zmeu). ∗ Cu cine s-a luptat Greuceanu? (Cu zmeul cel mic. Se pot remarca şi unele mijloace expresive : formulele de început şi de sfârşit ale basmului. EVALUAREA CUNOŞTINŢELOR : ∗ Se poate evalua oral. în cele din urmă. * Ce face împăratul pentru aceasta? (Ii dă sfetnicului fiica de nevastă şi jumătate din împărăţie). timpul. unde pleacă el? (La împărat să-i spună acestuia că legământul a fost îndeplinit). locul. vom asculta basmul “Greuceanu”. . ∗ Cine câştiga până la urmă? (Greuceanu). etc. “Basme populare”. F). cu fratele cel mare al acestuia şi. După lecturarea lui în întregime. ∗ Unde le duce el? (Le-aruncă pe cer). o culegere de ghicitori. dacă elevii au reţinut subiectul basmului. repetiţiile. momentul cel mai important. elementele fantastice. personificările şi hiperbolizarea (fără denumire. stabilind momentele acţiunii : începutul. * Cine încearcă să-i pună piedici? (Zmeoaica). ∗ În dimineaţa acesta. ∗ De aici. Se dă citire basmului. se prezintă diafilmul. cu tatăl zmeilor). dar cu exemplificare).

copii? (Să fim curajoşi şi viteji. hotărââţi şi perseverenţi în îndeplinirea ţelului de a veni în ajutorul oamenilor. zicători. ∗ Copii. prietenie. glume. ∗ Se poate prezenta o formaţie de jocuri populare. . o formaţie muzicală din rândul elevilor sau chiar din cei invitaţi la dimineaţa de basm. proverbe. respectarea cuvântului dat şi îndeplinirea angajamentului luat. ghicitori. să fiţi în viaţă precum Greuceanu şi silitori pentru a citi şi alte basme şi poveşti ! G). executate de elevii care ştiu să interpreteze corect şi frumos. dârzenie şi tărie în înfrângerea greutăţilor şi a piedicilor). spirit de sacrificiu. etc. ÎNCHEIEREA ACTIVITĂŢII : ∗ Pentru a imprima acŢiunii un caracter sărbătoresc. se pot prezenta în continuare câteva cântece populare. şi umanism.∗ Ce învăţăm din acest basm.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->