Sunteți pe pagina 1din 20

Top 5 pasari de companie

In acest articol veti gasi scurte prezentari ale celor mai indragite si mai populare 5 specii de pasari preferate de iubitorii de animale. Aceste specii s-au dovedit a fi companioni minunati, usor de ingrijit si foarte simpatice. Locul 1: Perusii Perusii sunt pasari ideale pentru cei care au copii sau care sunt novici in cresterea pasarilor. Aceste mici bijuterii au o paleta coloristica foarte bogata, si au nevoie de mai putin spatiu si de mai putina ingrijire decat pasarile de talie mare. In ciuda marimii mici, perisii sunt foarte inteligenti, si desi majoritatea se multumesc sa cante si sa fluiere, unii invata chiar sa vorbeasca. Durata medie de viata a perusilor este de 12-14 ani. Locul 2: Papagalii Nimfa Aceste pasari de marime medie sunt o adevarata delectare pentru stapanii lor. Membri ai familiei papagalilor, acesti nativi australieni sunt cunoscuti pentru capacitatea lor destul de avansata de a canta si de a fluiera. Desi multe ninfe invata sa vorbeasca, proprietarii vor descoperi ca prefera sa fluiere sau sa imite sunete scurte, auzite intamplator, cum ar fi sunetul telefonului. Nimfele sunt disponibile in diverse combinatii de culoare si traiesc in jur de 15-20 de ani. Coloratura penajului ( ajuta la diferentierea sexuala) este, in mare parte, gri, cu dungi albe pe marginea exterioara a fiecarei aripi. Capul masculului este galben sau alb, in timp ce femela are capul gri deschis, ambele sexe prezinta doua cercuri portocalii sau rosii in obraji, aproape de urechi. Coloratura obrajilor este mai vie si mai vibranta la masculii adulti si mai stinsa la femele, diferenta intre sexe fancandu-se si dupa aceasta caracteristica. Cea mai buna metoda de a deosebi un mascul de femela este, insa, coada; care la femela este mai colorata avand forme tarcate pe ea.

Locul 3: Canarii Canarii sunt de asemenea pasari foarte populare printre iubitorii de animale. Pentru ca sunt pasari de talie mica, ei necesita mai putin spatiu si sunt usor de intretinut. In salbaticie canarii traiesc in stoluri si acorda putina atentie omului. Ei vor reactiona in acelasi fel si in colivie, adica vor avea nevoie de foarte putina atentie, si nu vor invata niciodata sa vorbeasca. Canarii sunt ideali pentru persoanele care prefera sa priveasca pasarile de la distranta, fara sa se joace prea mult cu ele, si care iubesc trilurile, pentru ca aceste pasari canta foarte frumos. Speranta lor de viata, daca sunt bine ingrijiti este de pana la 10 ani. Diferentierea pe sexe este semnificativa, deoarece, desi femelele canta frumos, ele nu sunt capabile sa produca triluri la fel de lungi precum masculii.

Locul 4: Papagalul Agapornis Papagalii Agapornis, cunoscuti si sub dnumirea de Lovebirds, sau Pasarile Iubirii sunt una din cele mai mici specii de pasari. Aceste pasari mici, foarte frumoase, nu trebuiesc trecute cu vederea in favoarea pasarilor de talie mare. Si asta pentru ca papagalii Agapornis demonstreaza aceiasi inteligenta si personalitate ca si un papagal de talie mare, fiind in plus si destul de linistiti si tacuti, ideali deci pentru a fi crescuti in apartament. Papagalii Agapornis ajung la varsta de 20 de ani. Locul 5: Papagalul Jako Papagalii Jako sau Papagalii Gri Africani este cunoscut ca cel mai inteligent papagal, unii ajungand sa aiba un vocabular de pana la 2.000 de cuvinte. Pentru ca sunt atat de inteligenti au nevoie de foarte multa atentie si de foarte multa intereactiune, pentru ca in cazul in care sunt lasati prea mult singuri se plictisesc si dezvolta depresii. Cu o durata de viata de 50 pana la 70 de ani, papagalii Jako pot fi parteneri de viata pentru un om dispus sa le ofere grija si afectiune, si sa primeasca in schimb companie inteligenta si iubire neconditionata.

Daca femela Zebra australiana are ciocul de o culoare portocalie-deschis, masculul are ciocul rosu

Perusul

Determinarea sexului este relativ simpla la aceasta specie : masculii au narile colorate in albastru, iar femelele le au de culoare pielii

Indragit datorita vivacitatii, coloritului si trilurilor sale, perusul se bucura de multi admiratori in randul iubitorilor si crescatorilor de pasari. Denumirea stiintifica a perusului este Melopsittacus undulates si provine de la cuvintele melos (grec.) melodie, psittacus (grec.) papagal si undulates (lat.) ondulat.

Istoricul si originea
Perusul este originar din Australia, fiind intalnit aproape in toate regiunile. Aspectul exterior si dimensiunile Perusul obisnuit are pe piept un penaj verde-deschis, aripi de culoare verde cu terminatiile negre, iar capul este galben cu dungi negre. La pasarile tinere se constata prezenta unor dungi negre pe frunte, iar ochii sunt in intregime negri. Pe masura ce inainteaza in varsta, dungile de pe frunte se retrag catre spate, iar in jurul pupilelor se formeaza un inel alb. La pui, narile sunt colorate in alb la femela si in roz la mascul. Exista mai multe varietati de perusi obtinute prin incrucisari, fiecare fiind diferentiata prin talie, aspect exterior si coloritul penajului. Ca si varietati de culoare se pot intalnii perusii galbeni, albastri, violet si albinosi (albi imaculati). Diferentierea sexelor se poate realiza cu o mai mare exactitate dupa varsta de 6 luni, cand femela va avea fosele nazale gri-maron, iar masculul albastru. Printre varietatile de perusi cel mai frecvent intalnite se numara si perusul baltat dominant. Aceasta are un penaj foarte variat, combinatiile cele mai frecvente fiind verde si galben sau albastru si alb. Baltatul dominant se imperecheaza usor, deoarece doar unul dintre membrii cuplului trebuie sa fie baltat pentru a se obtine pui similari. Atunci cand au o pata mare si colorata pe piept, perusii baltati sunt supranumiti vargati. Marimea perusilor este de circa 14-18 cm lungime.

Personalitatea si comportamentul
Perusii sunt animalute extrem de sociabile, in libertate, traind in cupluri si in colonii formate din sute de exemplare. In captivitate, se obisnuieste usor cu noile conditii de viata, dar ii place intotdeauna sa aiba un partener sau sa i se acorde multa atentie si afectiune. Va suporta usor orele in care lipsiti de acasa daca va avea alaturi un companion de aceeasi specie, fie el perus sau alta zburatoare. Masculul este mai linistit, mai bland si grijuliu, canta mai mult si invata mai usor sa reproduca cuvinte sau cantecul altor pasari cu care convietuieste. Femela are o fire mai protectoare, fiind mai putin tolerante cu colocatarii si mai dezordonate.

Adapostirea
Perusii sunt pasari extrem de vioaie si active, avand nevoie de o colivie spatioasa. O colivie spatioasa trebuie sa prezinte dimensiuni de minim 35x20x40 cm (Lxlxh). Este esential ca in colivia perusului sa fie amplasate multe baghete pe care acesta sa se poata catara si odihni. Perusul are nevoie, in medie, de 10-12 ore de somn. Din colivia perusului nu trebuie sa

lipseasca: - un cuib de dimensiuni 14x18x25 cm sau chiar mai mare, care trebuie sa fie prevazut cu o mica scobitura, astfel in cat ouale sa poata sta toate la un loc. Aceasta adancitura nu trebuie plasata pe mijloc, in zona unde pasarea intra si iese din cuib, ci intr-o parte. Partea de sus sau o laterala a cuibului trebuie sa fie detasabila pentru curatenie. Se pare ca cel mai bine este ca amplasarea cuibului sa se faca la exteriorul coliviei, deoarece perusii au acelasi spatiu in colivie, nefiind deranjati de proprietari atunci cand acestia au acces si verifica ouale; - o tavita cu nisip pentru o mai buna digestie. Nisipul trebuie ars pentru a-l dezinfecta, eventual la ochiul de la aragaz. - un vas adanc de 4-5 cm cu apa pentru a-i facilita imbaierea pasarii; - recipiente separate (boluri) pentru diferitele sortimente de mancare; - un recipient special pentru apa, care de cele mai multe ori se ataseaza de una dintre laturile coliviei; - un os de sepie care va ajuta perusul sa-si mentina dimensiunea normala a ciocului; - diferite jucarioase astfel ca perusul sa nu se plictiseasca si eventual, o oglinda, mai ales daca perusul este singurul locatar al coliviei. Este de preferat ca baghetele sau cuibul sa nu fie din lemn de cires, intrucat acesta este toxic pentru pasari si in general, accesoriile din lemn pot intretine infestatiile cu paraziti si acarieni, motiv pentru care sunt agreate cele din plastic. Cand perusul doarme este bine sa acoperiti colivia cu o bucata de panza de culoare inchisa, pentru ca acesta sa se poata odihni in voie. Altfel, perusul se va trezi la prima raza de soare.

Hranirea
Perusii nu sunt pasari foarte pretentioase, avand o alimentatie aproape exclusiv vegetariana. In libertate, se hranesc cu seminte si lastarii diferitelor plante, dar si cu alimente de origine animala, respectiv, nevertebrate (insecte, melci, etc.). Ca si pasari de companie, de colivie (in captivitate), regimul perusilor trebuie sa se axeze intr-o proportie crescuta tot pe alimentele vegetale. Semintele sunt reprezentate de mei si ovaz, iar ca masa verde sunt recomandate folile de salata, mugurii, iarba verde sau fanul. Perusiilor, de asemenea, le plac legumele si fructele rase (morcov, broccoli, spanac, salata verde, patrunjel, mere, kiwi, piersici, nectarine, pere, capsuni, mango, grapefruit, portocale), amestecate cu tarate de grau si drojdie de bere. Fructele si legumele trebuie proaspete, bine spalate, de cele mai multe ori date pe razatoare si administrate la temperatura camerei. Oul fiert tare, faramitat marunt poate fi, de asemenea, administrat in hrana perusilor. La fel, coaja de ou este indicata pentru ca reprezinta o sursa de calciu pentru pasare. Se vor evita urmatoarele alimente: ciocolata, cacaoa, varza, mazarea si fasolea, laptele si lactatele in general, cartoful crud, fructele de avocado, mancarea alterata sau doar acrita, si, in principal, toate alimentele care nu au fost mentionate anterior, fara consultarea in prealabil a unui medic veterinar. Nu exista nicio restrictie in ceea ce priveste vanarea insectelor, acestea fiind chiar bine venite in alimentatia perusilor. Complexele polivitaminice trebuie sa completeze necesarul de elemente nutritive, acestea avand un rol important in mentinerea starii de sanatate a perusului dumneavoastra. Pietricelele marunte nu trebuie sa lipseasca din colivia perusului. Ca si in cazul altor pasari, acestea favorizeaza digerarea mai buna a hranei. Apa proaspata este esentiala pentru mentinerea perusului intr-o stare de sanatate excelenta.

Apa trebuie reimprospatata zilnic, iar recipientul curatat cu aceeasi frecventa. Din cand in cand este bine ca in apa de baut pe care i-o administrati perusului dumneavoastra sa introduceti cateva picaturi (circa 3-4 picaturi) dintr-un complex polivitaminic care sa contina cu predilectie urmatoarele vitamine A, B, C, E si K. Aceste date v-au fost oferite pentru a-i asigura perusului dumneavoastra o diversitate a regimului alimentar, o alimentatie completa, care pot sa substituie mixurile de seminte pe care le gasiti cu usurinta in magazinele de specialitate.

Aspecte particulare
Viata reproducatoare - Perusii sunt pasari prolifice si relativ usor de reprodus in captivitate. - Masculul si femela ajung la maturitate in jurul varstei de 3-4 luni, dar nu ar trebui imperecheati pana la varsta de 10-12 luni. - Perioada de reproducere se extinde, de regula, pana la varsta de 4 ani la femela si de 6 ani la mascul. - Ouale sunt depuse intr-un interval de 2 zile in numar de 5-6. - Perioada de incubatie dureaza circa 18 zile.

Ingrijirea
- perusii necesita multa atentie si afectiune din partea proprietarilor pentru a fi deplin fericiti; - pentru a-i face sa reproduca anumite cuvinte sau expresii trebuie sa le acordati timp, iar repetitia este cel mai important aspect; - pentru a fi intr-o stare perfecta de sanatate, colivia si accesoriile perusului vor trebui igienizate saptamanal, in timp ce recipientele pentru apa si hrana, zilnic; - resturile alimentare si dejectiile trebuie inlaturate zilnic, astfel ca pentru o mai usoara igienizare este bine ca fie colivia sa fie dotata cu o podea tip tavita care sa poata fi scoasa cu usurinta si igienizata, fie pe fundul coliviei sa se puna o hartie alba, care sa poata fi scoasa la sfarsitul fiecarei zile.

Achizitionarea
Inainte de achizitionarea unui perusi este bine sa aveti cateva cunostiinte elementare pentru a va asigura ca veti cumpara un exemplar tanar si sanatos. Iata cateva date care va vor orienta si ajuta: - achizitionarea se va face de la un pet-shop sau direct de la crescator; - chiar daca perusul in sine nu costa foarte mult, hranirea, gazduirea si timpul alocat lui este un cost continuu care include colivia, mancarea, vizitele la medicul veterinar si un timp apreciabil petrecut in compania lui; - inainte de achizitionarea unui perus este bine sa consultati o carte referitoare la cresterea si intretinerea acestuia, sa vorbiti cu alti crescatori de perusi si sa cereti sfatul unui medic veterinar; - la intrarea intr-un pet-shop sau intr-o crescatorie trebuie sa sesizati in primul rand conditiile de igiena si modul in care sunt crescute animalutele. Aceste conditii includ o colivie curata si un loc de joaca, multe jucarii, apa si proaspete;

- intotdeauna alegeti o pasare care este vioaie, dar sfioasa, acestea fiind unele dintre semnele starii de sanatate. O pasare abatuta, care se lasa usor prinsa, este clar ca are o suferinta. - alegeti o pasare care are partea dorsala curata. O parte dorsala murdara este indicatia unei igiene precare, a unor probleme digestive sau a altor afectiuni medicale; - aveti grija ca fosele nazale sa fie curate. Evitati sa cumparati pasari care prezinta pe cioc sau la nivelul foselor nazale mucozitati. Aceasta este o informatie clara ca pasarea are probleme respiratorii; - perusul jucaus si atent la ceea ce se petrece in jurul lui este preferat perusului mic, tacut care sta singur in coltul coliviei; - un perus sanatos trebuie sa aiba toate penele. Chiar daca penele de pe aripi trebuie scurtate, fiti siguri ca sunt toate la locul lor. De asemenea, penele trebuie sa fie curate, lucioase si stralucitoare. Varsta optima de achizitionare a unui perus este de circa 3 luni.

Boli si afectiuni curente


Orice alterare a starii de sanatate sau orice modificare de comportament, reprezinta un eventual simptom de boala si trebuie tratat cu cea mai mare seriozitate. Prezentati-va la medicul veterinar imediat ce semnalati la perusul dumneavoastra unul dintre urmatoarele simptome: lipsa poftei de mancare, apatie, secretii la nivelul foselor nazale, voma, scaderea rapida in greutate, se scarpina foarte mult, diaree, nu mai zboara, sta zburlit, cu aripile desfacute, devine tacut si retras. Parazitii externi (paduchi, raia) pot determina in urma evolutiei, leziuni din ce in ce mai severe la nivelul pielii, eritem, cruste, smulgerea penelor, prurit si consecutiv, inapetenta, apatie si pierderi in greutate. Giardia si Cryptosporidium sunt doi paraziti des intalniti la pasari care determina afectiuni ale tubului digestiv din ce in ce mai severe, manifestate prin sindrom diareic cu fecale moi, apoi lichide, inapetenta, apatie, deshidratare severa si in curand la moartea pasarii. Hipovitamonoza B reprezinta o deficienta in stocarea si utilizarea vitaminelor complexului B, datorata in prima instanta consumului de mei nevitaminizat care contine o antivitamina B si care accentueaza deficitul vitaminelor B din organismul pasarii. Pasarea este apatica, sta zburlita, prezinta stare de somnolenta si tulburari de echilibru. Psitacoza este o boala infecto-contagioasa a pasarilor manifestata in special, prin simptome respiratorii (secretii la nivel ocular si naza) si/sau diaree. Pasarea slabeste drastic, nu se mai alimenteaza corespunzator si in final, moare. In afara acestor boli, perusul este predispus diferitelor fracturi ale aripilor si picioarelor, proceselor tumorale, intoxicatiilor cu diferite toxice, constipatiei diferitelor boli infectocontagioase ale pasarilor in general, retentiei de oua, etc. Durata de viata a perusului este de 10-20 de ani. In captivitate, media de viata a perusului este de 10-15 ani.

Papagalii Ara cu fruntea rosie sunt foarte curiosi, neastamparati si plini de viata. Chiar daca lor nu le place sa fie mangaiati la fel de mult ca papagalilor Ara albastri-aurii, ei sunt pasari de casa adorabile datorita personalitatilor lor sociabile.

Taxonomia
Regnul: Animalia Increngatura: Chordata Clasa: Aves Ordinul: Psittaciformes Familia: Psittacidae Subfamilia: Psittacinae Genul: Ara Specia: Ara rubrogenys Papagalii Ara cu fruntea rosie (Ara rubrogenys) au o arie redusa de raspandire limitata la coasta estica a Anzilor din sudul Boliviei. Ei populeaza padurile aride si regiunile paduroase unde sursele de hrana sunt reduse. Papagalii Ara cu fruntea rosie se hranesc cu fructele locale disponibile si in special cu fructele de palmier, seminte, nuci si muguri, dar si cu cactusi. Deseori, efectueaza raiduri asupra recoltelor de porumb si arahide.

Aspectul exterior si dimensiunile


Papagalii Ara cu fruntea rosie sunt papagali Ara verzi, de talie medie. Sunt similari ca si colorit cu papagalii Ara militarosi, dar au crestetul capului, fruntea si petele de la nivelul urechiuselor de culoare rosie-portocalie. Pielea faciala dezgolita este redusa in dimensiuni, alba si are siruri de pene negre ce formeaza linii. Pata mare de la nivelul umarului este rosieportocalie. Coada lor lunga si conica este oliv si bleu spre varf. Papagalul Ara cu fruntea rosie adult poate atinge o lungime a corpului in jur de 52-61 cm si o greutate corporala de circa 450-550 g.

Personalitatea
Tinerii papagali Ara crescuti de om sunt foarte adaptabili si in general, foarte usor de mangaiat de multe persoane. Papagalii Ara pot fi extraordinare pasari de companie, desi unii dintre ei au tendinta de a deveni distanti si reci. Papagalii Ara pot fi foarte galagiosi, dar la fel de bine si distrugatori. Acesti papagali Ara pot vorbi, dar au o capacitate limitata de a imita. Papagalii Ara sunt jucausi si le place sa ciuguleasca. Trebuie intotdeauna sa le puneti la dispozitie jucarioare, bucati de lemn pe care sa le poata ciuguli si ramuri de arbori nontoxici. Pentru a-i feri de pericole si accidente, papagalilor Ara de companie nu trebuie sa li se permita

sa stea liberi si nesupravegheati prin casa, deoarece pot gasi adesea articole toxice sau periculoase. Tinerii papagali Ara trebui socializati cu cat mai multe persoane si expusi unei varietati de situatii cum ar fi colivii noi, jucarioare, vizite la medicul veterinar, imprietenirea cu apropiatii familiei, scurtarea aripilor si a unghiutelor, etc. pentru a evita dezvoltarea fricii de necunoscut.

Adapostirea
Papagalii Ara sunt foarte activi si ar trebui sa le puneti la dispozitie cea mai mare colivie pe care spatiul si bugetul vi le permit. Colivia trebuie sa fie suficient de spatioasa incat sa-i permita pasarii sa-si deschida aripile fara sa atinga marginile acesteia si sa se poata misca cu usurinta intre doua stinghii, altfel se poate instala atrofia musculara, conducand la imposibilitatea pasarii de a mai putea zbura. Un exemplu de marime corespunzatoare pentru o colivie suspendata pentru papagalii Ara cu fruntea rosie este de 1,2 x 1,2 x 2,4 m, desi cu cat colivia este mai mare cu atat este mai bine. Coliviile vor trebui suspendate la circa 0,9-1,2 m de sol. Coliviile pentru papagalii Ara cu fruntea rosie trebuie sa fi construite din sarma tare, chiar daca ei nu sunt atat de mari distrugatori ca papagalii Ara de talie mare. Puteti folosi o sarma de 14 cu ochiuri de 2,5 x 2,5 cm pentru majoritatea perechilor. Multi dintre ei invata sa-si deschida incuietorile coliviilor, astfel ca este foarte probabil sa trebuiasca sa folositi lacate sau zavoare cu siguranta pentru a va asigura ca papagalul vostru nu poate evada. Ideal ar fi ca papagalilor Ara de companie sa li se puna de asemenea la dispozitie o colivie mare plasata afara, pentru bai si miscare.

Hranirea
Toti papagalii Ara au nevoie de multa energie pentru o buna stare de sanatate. O mare parte a alimentatiei lor naturale (in special nucile de palmier) este bogata in uleiuri si calorii. Papagalii Ara trebuie hraniti cu o dieta special conceputa (granulata sau extrudata) suplimentata cu fructe si legume proaspete pentru a adauga varietate si pentru a le stimula psihicul. Din aceste tipuri de diete, papagalii Ara cu fruntea rosie ar trebui sa primeasca circa un sfert de ceasca, suplimentata cu inca un sfert de ceasca de fructe si legume proaspete. Legumele si fructele vor fi spalate bine inainte de administrare pentru inlaturarea murdariei si a pesticidelor. Asigurati-le o varietate larga de alimente proaspete cum ar fi legumele verzi si galbene, fructe, pepeni si nuci (2-3 nuci mici, ca delicatese). Printre favoritele lor sunt broccoli (nu mai mult de 2 ori pe saptamana), morcovii, frunzele de salata, fasolea verde, castravetii, rosiile, portocalele (fructele bogate in acid acid citric trebuie administrate in cantitati limitate), merele, capsunile, bananele, strugurii, pepenii, kiwi, mango, papaya si perele. Nucile pot fi reprezentate, in cazul acestei specii de papagal Ara, de nuci ale nucului negru, pecan, macadamia, migdale si alune. Arahidele sunt adesea contaminate cu mucegaiuri si vor trebui initial deschise pentru a fi verificate in acest sens. Cantitati mici de seminte pot fi la fel de bine oferite ca si atentii, in special ca recompense pentru un bun comportament. Desi acestea sunt foarte apreciate de papagalii Ara, ele nu reprezinta cea mai nutritiva mancarica. Se gasesc amestecuri de seminte speciale pentru Ara,

care contin de obicei seminte de floarea-soarelui, un mix de alte seminte, nuci si chiar unele fructe uscate. Multe dintre aceste amestecuri special concepute pentru papagalii Ara sunt etichetate drept vitaminizate, dar in general vitaminele sunt aplicate pe cojile semintelor, astfel ca se pierd atunci cand pasarea decojeste samanta, ca sa o consume. Suplimentele vitaminice nu sunt necesare in cazul pasarilor care sunt hranite cu o astfel de dieta completa special conceputa pentru papagalii Ara. Papagalii Ara care sunt hraniti numai cu seminte trebuie sa primeasca zilnic un supliment vitamino-mineral. In pet-shopuri le gasiti sub forma de solutii care se administreaza cu usurinta in apa de baut. Cu toate acestea, aceasta forma de administrare nu este cea mai indicata. Multe vitamine se descompun rapid in apa. Vitaminele complexului B nu au un gust placut (amar), astfel ca majoritatea producatorilor adauga zahar ca sa le atenueze gustul. Combinatia dintre zahar si vitamine in apa si obiceiul pasarii de a baga in ea mancare si excremente duc la un amestec foarte nepotrivit si reprezinta un mediu prielnic de dezvoltare a bacteriilor. Ideal este ca vitaminele sa fie introduse in mancarurile moi. Spre exemplu, o alegere buna sunt cartofii dulci, iaurtul (in cantitati reduse) si terciul de ovaz, dar la fel de bine, ele pot fi stropite pe legumele si fructele suculente, moi. Nu vor fi oferite niciodata papagalilor Ara cafea, ciocolata, alimente cu continut excesiv de zahar, bauturi alcoolice sau avocado. De asemenea, papagalii nu au nevoie de uruiala. Papagalii Ara vor trebui hraniti de cel putin o data pe zi, dar cum administrarea hranei poate fi un bun prilej de interactionare cu pasarea voastra, este o idee buna sa-i oferiti hrana suplimentara sau diferite atentii pentru recompensarea comportamentului bun. Papagalilor Ara le va face o placere deosebita sa ia micul dejun cu tine, acesta fiind un moment potrivit in care sa le oferiti vitaminele suplimentare. Papagalii Ara cu fruntea rosie sunt destul de dificil de hranit din mana de la o varsta foarte frageda. Puteti sa va angajati la acest lucru numai daca aveti experienta. In sens contrar, este de preferat ca hranirea puisorilor sa se faca de catre un crescator. Trebuie sa aveti in vedere, ca aceasta specie de papagali necesita o dieta bogata in grasimi si un adaos de proteina, in special la o varsta frageda. O mica cantitate de unt de arahide (circa 15-20% din greutatea corporala a papagalului), nuci de macadamia ternifolia sau de seminte de floarea-soarelui pot fi adaugate pentru a creste nivelele de proteina si grasime. Cantitatea de hrana oferita manual trebuie sa reprezinte aproximativ 10-12% din greutatea corporala a pasarii la fiecare masa. Apa proaspata trebuie asigurata in permanenta. Papagalilor le place sa-si inmoaie mancarica in apa, asa ca aceasta va trebui schimbata mai des decat in cazul altor specii de pasari de colivie. Vasele trebuie pastrate curate, pentru a preveni dezvoltarea bacteriilor, si trebuie spalate zilnic.

Aspecte particulare
Ingrijirea - Imbaierea sau dusarea frecvente sunt vitale pentru mentinerea in bune conditii a pielii si a penajului. Pasarile pot fi spreiate si lasate sa se usuce intr-o camera calda sau la soare sau pot

fi uscate cu ajutorul unui uscator de par. Un mod ideal de a imbaia papagalii Ara este de a-i pune intr-o colivie plasata afara in aer liber, de a-i stropi cu un furtun si de a le permite sa se usuce in soare. De asemenea, poti sa incerci sa iei pasarea cu tine la dus. - Papagalii Ara sunt zburatoare puternice si cea mai mare putere de ridicare o au penele principale implicate in zbor. Majoritatea penelor principale implicate in zbor (cele 10 pene aflate cel mai aproape de varful aripii) trebuie scurtate pentru a-i impiedica sa zboare, dar se va avea in vedere ca acestea sa fie taiate numai atat cat pasarea sa poata plana la sol. Evitati scurtarea penelor secundare (cele 10 pene aflate cel mai aproape de corp). In general, este indicat sa scurtati egal cele doua aripi. Daca scurtati numai una dintre ele, pasarea isi va pierde echilibru, se va impletici si se poate rani in incercarea de a plana la sol. De asemenea, aveti grija la penele de sange (pana imatura, in crestere, mai mare si mai moale decat teaca unei pene mature) si evitati sa le rupeti sau sa le scurtati. Daca este taiata o pana de sange, papagalul poate suferi o hemoragie puternica. Penele mature nu au nervi in teaca si taierea lor nu este dureroasa. Scurtarea aripilor face pasarea mai linistita si mai dependenta si totodata te va ajuta sa-ti menti companionul departe de accidente. Frecventa scurtarii aripilor variaza in functie de cat de rapid naparleste pasarea ta dupa aceasta manopera. Daca penele incep sa creasca din nou si papagalul tau se poate inalta cu usurinta, aripile vor trebui scurtate din nou. - Taierea ghearelor cu regularitate va va ajuta sa va imbunatatiti de asemenea relatia cu companionul vostru. Folosirea stinghiilor din beton sau dintr-un material abraziv, ii va ajuta sa inlature varfurile ascutite, dar nu va reduce lungimea gherutelor. Din acest motiv, periodic, gherutele vor trebui scurtate sau pilite. Aceasta manopera este bine sa se initieze inca de cand pasarea este tanara pentru ca aceasta sa se poata obisnui cu ea.

Viata reproducatoare - Papagalii Ara cu fruntea rosie se imperecheaza destul de usor in captivitate. - Sezonul de imperechere este de obicei primavara si inceputul verii, desi unele perechi se vor imperechea pe tot parcursul anului. - Femela depune de regula 2-4 oua si numai in anumite situatii mai multe. Perioada de incubatie dureaza circa 23-27 zile. - In timpul sezonului de imperechere, pentru stimularea reproducerii, in dieta papagalilor Ara cu fruntea rosie vor trebui adaugate suplimente de seminte cu un continut ridicat in grasimi, de tipul celor de floarea-soarelui. Proprietarii care nu au experienta in hranirea puilor din mana, vor trebui sa le permita parintilor sa-si hraneasca puii in primele cateva saptamani. - Papagalilor Ara cu fruntea rosie le plac mai mult cutiile-cuibar din lemn verticale (40 x 40 x 60 cm) decat cele orizontale, dar in lipsa celor verticale pot fi utilizate si cele orizontale cu succes. De asemenea, papagalilor Ara trebuie sa li se ofere suficient material de ciugulit. Talasul de pin reprezinta un excelent asternut pentru cutiile-cuibar. - Cand papagalii Ara se imperecheaza, zgomotul si distanta fata de vecini trebuie luate in considerare. - Agresiunea intre parteneri este neobisnuita la papagalii Ara. Legaturile care se creaza intre parteneri sunt puternice, dar nu dureaza obligatoriu intreaga lor viata.

Sexarea papagalilor Ara cu fruntea rosie - Speciile genului Ara nu prezinta un dimorfism sexual evident (diferente vizibile intre sexe) si prin urmare, examenul endoscopic (sexarea chirurgicala) sau tehnicile de laborator (testare ADN) sunt necesare pentru determinarea exacta a sexului.

- Sexarea chirugicala este o metoda limitata in cazul pasarilor foarte tinere la care gonadele nu sunt complet diferentiate. - Noile metode de sexare pe baza ADN-ului sunt non-invazive, exacte, rapide si sigure. Este necesara o mica cantitate de sange, probele putand fi recoltare in urma scurtarii unghiilor sau a venipunctiei. Stresarea pasarii este mult minimalizata in cazul acestei tehnologii. Puii pot fi sexati prin aceasta metoda la orice varsta.

Boli si afectiuni curente


Papagalii Ara cu fruntea rosie sunt pasari relativ rezistente si sanatoase. Totusi, urmatoarele boli si afectiuni au fost semnalate cu o frecventa crescuta: Boala dilatarii proventriculare este o afectiune virala fatala. Nu se cunoaste cu exactitate agentul cauzal al acestei boli, dar se stie ca virusul ataca centrii nervosi ai tractului intestinal, afectand digestia. Perioada de incubatie poate fi chiar de pana la un an, iar pasarile bolnave pot supravietui si raspandi virusul o perioada lunga de timp. Boala este greu de diagnosticat si deocamdata nu se cunoaste niciun tratament pentru aceasta. Smulsul penelor. Acest comportament are multe cauze si poate deveni un obicei greu de eliminat. Unele dintre cauze sunt reprezentate de plictiseala, frustrarea sexuala, boli ale pielii, stari toxice, dezechilibre hormonale si alergii. Papiloamele orale si cloacale sunt excrescente cauzate cel mai probabil de un herpesvirus si pot fi contagioase. Parintii afectati nu trebuie lasati sa-si hraneasca puii. Psitacoza (clamidioza), cunoscuta si ca ornitoza sau febra papagalilor, este o boala bacteriana ce poate fi transmisa oamenilor. Aveti grija ca fiecare pasarea noua pe care o achizitionati sa fie testata de psitacoza. Ciugulirea penelor de zbor si din coada la tineret este un comportament comun al papagalilor Ara tineri, in special in cazul acelora tinuti mai multi la un loc. Pentru prevenirea acestui comportament defectuos, asigurati-va ca puii de papagal Ara au suficiente materiale si jucarioare de rontait. Infectiile bacteriene, virale si micotice. Multe bacterii si ciuperci obisnuite pot cauza infectii mai mult sau mai putin severe la pasari. Pentru a preveni aparitia acestora, mentineti colivia si recipientele pentru hrana si apa curate. Nu administrati niciodata pasarii alimente de a caror prospetime nu sunteti siguri si nu lasati mancarea umeda mai mult de patru ore in colivie. Sindromul ghearei contractate la pui. Daca sesizati ca puiul vostru de papagal Ara are ghearele umflate, duceti-l imediat la medicul veterinar, care va incerca sa remedieze problema. De obicei, acest lucru se face chirurgical. Cresterea umiditatii in casa poate ajuta la prevenirea aparitiei ghearelor contractate. Malformatiile ciocului la pui pot fi consecinta unei diete inadecvate cu calciu si a unor proceduri de hranire din mana care pot conduce la deformarea ciocului. Malformatia poate fi corectata deca medicul veterinar face consultul pasarii inainte ca ciocul sa se intareasca definitiv.

Pancreatita, din nefericire, are in principal cauze necunoscute. Totusi, ca si la alte specii, ea apare in asociere cu obezitatea, continutul ridicat in grasimi al dietei consumate si reproducerea, la femele. Alergiile, mai ales la papagalii cacadu, sunt sesizate destul de frecvent la papagalii Ara cu fruntea rosie, avand caracter sezonier si fiind exprimate prin stranut si curgerea nasului. De asemenea, pot aparea reactii alergice serioase si cronice, daca sunt tinuti impreuna cu papagalii cacadu. Bolile rinichilor guta apare mai frecvent la puii de Ara. Ea poate fi diagnosticata in urma testelor de sange si este tratabila, daca este sesizata la timp. Puii de papagal Ara sunt foarte sensibili la vitamina D, asa ca nu adaugati vitamine suplimentare la o dieta preparata comerciala de hranire din mana. Intoxicatiile cu diferite toxice si metale grele. Multe din articolele din caminul vostru pot fi toxice sau periculoase pentru pasarile voastre exotice. Intoxicatia cu teflon poate aparea daca aceste vase sunt supraincalzite si emana vapori toxici. Pasarile ingera diferite articole ce contin plumb, cum ar fi plumbi de undita, zugraveala veche. Unele produse de curatat, unele parfumuri, fixativele de par, alte produse cosmetice, lumanarile parfumate pot de asemenea sa creeze probleme la pasarile voastre de colivie. Ca si la majoritatea celorlalte pasari, aceste probleme de sanatate pot fi prevenite printr-o dieta buna si o examinare de rutina a starii de sanatate a papagalului vostru. Vizitele anuale la medicul veterinar te pot ajuta sa-ti menti companionul intr-o stare excelenta. Speranta de viata a papagalilor Ara cu fruntea rosie este de pana la 40 de ani.

Animale.ro > Animale salbatice > Caprioara

Caprioara

Descriere Galerie Foto Standard Rasa

Caprioara Caprioara este cea mai mica specie de capre salbatice originare din Europa. Masculii au tendinta de a fi mai mari si mai robusti, in comparatie cu femelele.

Aspectul exterior si dimensiunile


Caprioara este cea mai mica specie de capre salbatice originare din Europa. Masculii au tendinta de a fi mai mari si mai robusti, in comparatie cu femelele. Masculul poarta denumirea de caprior, iar femela de caprioara sau ciuta. Blana este diferita in functie de sezon. Iarna, blana este mai deasa, mai lunga, dand animalului un aspect ciufulit, neingrijit, avand culoare cenusie sau maro-cenusiu. In timpul lunilor de vara, blana este mai scurta si mai rara, avand culoare maro sau castaniu aprins. Blana de iarna incepe sa creasca la inceputul lunii septembrie si este schimbata in aprilie-mai. In timpul lunilor de iarna, blana de la nivelul fetei posterioare a crupei este de culoare alba, usor sesizabila. In timpul lunilor de vara acest semn este mai putin sesizabil. Coada este foarte scurta, de cativa centimetri lungime. Capul este mic, mai mult lung decat lat. Botul, in general, este de aceeasi culoare ca restul corpului, dar nasul este intotdeauna de culoare neagra. Adesea prezinta diferite pete de culoare alba pe obraji si in partea superioara a gatului. Urechile sunt mari, ovale, fiind conturate cu par de culoare neagra, iar interiorul este captusit cu par moale, de culoare alba. Numai masculii prezinta coarne, care le cad in octombrie-noiembrie, dar le cresc din nou, pana vara, in perioada de rut. Coarnele au, in medie, o lungime de 30 cm. In general, coarnele prezinta pana la 6 varfuri la capriorii adulti, in timp ce la cei tineri, numarul este mai redus. Rozetele bazale sunt bine-definite. Coarnele sunt utilizate de masculi in disputele pentru femele din timpul perioadei de imperechere. Picioarele sunt suple si prevazute cu copite inguste si scurte ale caror degete laterale sunt bine dezvoltate. Lungimea corpului este de 95-135 cm. Inaltimea la greaban este de 63-67 cm. Greutatea corporala este de 18-29 kg.

Comportamentul
In comparatie cu alte subspecii de capre salbatice, caprioara este, de obicei, un animal solitar. Caprioarele, in general, traiesc singure sau in grupuri mici alcatuite dintr-o femela si puii acesteia. Teritoriul lor este destul de mic, de circa 1 km2. caprioarele se hranesc cu predilectie dimineata sau seara tarziu, odihnindu-se in restul zilei. Caprioarele se organireaza in turme alcatuite din 20-40 de membri, numai iarna.

Habitatul si aria de raspandire


Caprioara prezinta o arie de raspandire destul de extinsa, fiind regasita in zonele temperate ale Europei si Asiei. Caprioara este un animal care se adapteaza foarte usor, motiv pentru care

este intalnit intr-o multitudine de habitate. Prefera zonele impadurite, cu multa vegetatie. In Romania, o veti intalni de la ses, pana in padurile subcarpatice.

Hranirea
Caprioara nu este foarte pretentioasa, dar prefera vegetalele bogate in apa. Consuma cu placere ramuri tinere, muguri, frunzele diferitilor arbori si arbusti, scoarta de copac, lucerna, etc. Se va hrani, de asemenea, cu recolta terenurilor agricole si daca va avea posibilitatea va intra in livezile de pomi fructiferi, delectandu-se cu frunzele si fructele acestora. Toamna, caprioarele prefera alimentele concentrate (seminte, fructe).

Aspecte particulare
Caprioara naparleste de doua ori pe an, primavara si toamna. Frecvent, intre masculi apar dispute pentru teritoriu si pentru femele, in perioada de rut.

Viata reproducatoare:

-maturitatea sexuala a masculilor se produce pana la sfarsitul primului an de viata, dar nu sunt apti pentru imperechere pana la varsta de 3 ani; -femela este apta pentru imperechere la varsta de 14 luni si este monoestrica; -estrul (perioada de calduri) dureaza circa 36 ore; -perioada de imperechere (de rut) are loc in fiecare vara, in iunie-august; desi se imperecheaza la inceputul verii, beneficiaza de un procedeu special, care le permite sa nasca, primavara, intr-o perioada optima. Acest procedeu poarta denumirea de implantare intarziata; -gestatia dureaza circa 300 de zile, dand nastere, in general, unui singur pui, si, mai rar, la 2 pui/fatare, care prezinta ochii deschisi si sunt complet acoperiti cu par; -fatarea are loc in mai-iunie; iezii prezinta de-a lungul laturilor corpului un sir de pete albe, care le asigura camuflarea in iarba inalta. Acest desen se estompeaza la varsta de aproximativ 2 luni; -puii cresc rapid si pot fi intarcati la varsta de 2-3 luni si raman alaturi de mama pana aceasta da nastere altei generatii, anul urmator.

Speranta medie de viata a caprioarei este de circa 8 ani, cu o maxima de 14-16 ani.

Cintezele diamant Gould (Amandine Gould)

Erythrura gouldiae (Chloebia gouldiae)

Taxonomie: Origine: Descriere:

Dimensiuni: Speranta de 6-8 ani viata: Temperament: Calme, independente, masculii canta melodios Varietati: Yellow, dilute, blue, silver, white, albino si altele

Cinteza diamant Gould (Amandina) Familia Estrildidae, genul Erythrura Australia Pasari cantatoare de dimensiuni mici. Silueta atragatoare si eleganta, cioc impresionant, penaj foarte frumos colorat. Considerata cea mai frumoasa specie de cinteze. 12-15cm; 15-17g

Canarii
Serinus canaria

Canar Taxonomie: Origine: Descriere: Dimensiuni: Speranta de viata: Temperament:

Familia Fringillidae, genul Serinus Arhipelagul Azore, Insulele Canare Pasari cantatoare de dimensiuni mici, domesticite din canarul salbatic (Serinus serinus) 10-14cm 10 ani Timizi, in general nu le place sa fie tinuti in palma sau manipulati, canta

foarte frumos (masculii), teritoriali Peste 200 de varietati (canari de conformatie, de culoare, de cantec): canarii Varietati: frizati, canarii motati, canarii Gloster, canarii rosii, canarii galbeni, canarii Lizard, canarii Roller, canarii Russian Singer etc. Specii/Subspecii:Serinus canaria canaria; Serinus canaria domestica

Pasari necantatoare

Papagalul Cacadou

Papagalul Micul Alexandru

Papagalul Jako

Papagalul Kakariki

Papagalul Senegal

Papagalul Alexandu cel Mare

Papagalul de Amazon

Papagalul Lori Curcubeu

Papagali cu capul negru (Caique)

Papagalii cu burta alba (Caique)

Papagalul Nimfa

Papagalul Agapornis (amorezi)

Papagalul cu mustata

Papagalul Baraband

Papagalul de Pacific

Papagalul Printesa de Wales

Papagalii Conure

Papagalul Ara

Perusii

Pasari cantatoare

Canarul

Cinteza

Zebra Australiana

Papagalul Cantator

Papagalul Jako
Papagalul gri african este foarte raspandit in Africa de Vest, in zona deltei Nigerului, in Camerun si Gabon. Locurile preferate ale acestei specii sunt padurile de mangrove. In prezent, se cunosc doua subspecii: papagalul gri african de Congo si papagalul gri african Timneh. In Europa, denumirea populara a papagalului gri african este JAKO, nume dat de marinarii portughezi. Descriere Papagalul gri african are lungime de 33-40 cm, deschiderea aripilor de 45-50 cm si cantareste 450 - 550 grame. Femela este mai mica decat masculul, cu gatul mai subire si mai lung. Coloritul lor, cu excepia cozii rosii, nu este prea viu, dominand nuanele de cenusiu si cenusiu-masliniu. Ciocul incovoiat, de culoare gri inchis, il ajuta sa sparga nuci si semine, precum si la caarat. Papagalii gri africani sunt pasari longevive, atingand varsta de 65 ani. Hranire In libertate Jako se hraneste cu semine, fructe de padure si mei. In captivitate, se recomanda ca dieta zilnica sa fie completata cu fructe proaspete (mere, ananas, kiwi, mango) si legume (morcovi, conopida). Aceste pasari ajung la greutatea normala in jurul varstei de 4-5 ani, in primul an de viaa crescand in greutate cu aproximativ 50g. Colivia Acesti papagali au nevoie de o colivie spaioasa, asezata intr-un loc bine luminat, ferit de curent. Deasemenea colivia trebuie sa fie de buna calitate si foarte rezistenta. Recipientele pentru apa si hrana se curaa cu apa fierbinte, se clatesc bine si se umplu zilnic. Caracteristici Papagalul gri african este o pasare foarte socialbila, avand nevoie fie de compania stapanilor, fie de cea a unei perechi. Un papagal JAKO este combinaia perfecta intre frumusee si inteligena. Este foarte apreciat de iubitorii de pasari datorita capacitaii sale de a invaa sute de cuvinte si melodii, fiind considerata cea mai galagioasa dintre pasari. Papagalul gri african este o pasare usor de intreinut care accepta cu mare placere compania omului. http://www.papagali.info/papagali.php

Papagalul Nimfa
Informatii generale Perusii nimfa sunt raspanditi in intreaga Australie, de unde au fost adusi in Europa. In salbaticie, nimfele traiesc in stoluri mari, in stepe si se gasesc numai exemplare de culoare brun-maronie sau gri. Descriere Masculul adult are obrajii si motul de culoare galbena ca lamaia. In mijlocul obrajilor are doua pete rosii-carmin. Partea superioara a spatelui este gri-fumurie, penele ce acopera aripile sunt gri-brune. Partea de jos a aripilor prezinta cate o dunga lungasi lata de un deget, de culoare alba. Penele de pe partea inferioara a aripilor sunt brune, fara puncte galbene. Pe partea inferioara a cozii are penele brun-negricioase fara pete sau striatii galbene, ca la femele si la tineret. Ochii sunt brun-negri cu pleoapele gri.

Femela adulta se aseamana cu masculul, dar existaniste diferente intre ei: lipsa culorii galbene pronuntate in obraji partea inferioaraa cozii prezinta striuri galbene penele de pe partea inferioara a aripilor au pete rotunde, dese, de culoare galbena crestetul si motul sunt gri-galbui Puii se aseamana la culoare cu femela, dar au o culoare mai pala(mata). Dimorfismul sexual Pentru verificarea precisa a sexului, la tineretul de 2 luni, se smulg cele doua pene exterioare ale cozii. Noile pene crescute sunt brune la masculi si striate cu galben la femele. Un alt procedeu de diagnosticare a sexului este fluieratul care se poate observa la masculi dupavarsta de trei luni. Mutatii de culoare n ultimele decenii, pe langa culoarea normala a pasarii salbatice, au aparut noi mutatii ca: tarcat, albino, perlat, culori foarte raspandite la noi. La culoarea normala au aparut numeroase variante, de la brun foarte inchis, aproape negru, pana la gri-argintiu deschis. Hranire Nimfele sunt pasari putin pretentioase, hrana de baza o constituie semintele de floarea soarelui, mei, porumb, ovaz la care se adauga si putina canepa. Suplimentar li se mai poate oferi verdeata: lucerna, spanac, salata, ardei gras, frunze de morcovi. n anotimpul rece este recomandat sale fie dat porumb, bucati de mere sau mere rase. Aptitudini Nimfele sunt cele mai raspandite Psittacidae dupa perusii ondulati, ocupand locul doi in crescatorii. Specia este recomandata n primul rand datorita blandetii sale, a modului de viata nepretentios, a usurintei de a se imblanzi si de a imita vocea omului. Comportament in captivitate Nimfa este o pasare blanda, neagresiva, care se poate tine la un loc cu pasari mici, fara sa le faca vreun rau. Nimfelor le prieste foarte bine caldura torida si uscaciunea din timpul verii, datorita faptului ca sunt pasari de clima uscata. Nimfele s-au aclimatizat foarte usor si cu asprimea iernilor noastre, putand rezista, in cazul hranirii abundente, la o temperaturade -20 grade C. http://www.papagali.info/papagali.php Cat traieste zebra australiana? Zebra australiana traieste in jur de 15 ani. Cat traiesc canarii? Canarii traiesc in jur de 15 ani. Cat traiesc perusii? Perusii traiesc in jur de 15 ani. Cat traieste papagalul Nimfa? Nimfa traieste in jur de 20 de ani. Cat traieste papagalul Agapornis (Amorez)? Papagalul Agapornis (Amorez) traieste in jur de 20 de ani. Cat traieste papagalul Conure? Papagalul Conure traieste in jur de 30 de ani. Cat traieste papagalul Amazon? Papagalul Amazon traieste in jur de 50 de ani. Cat traieste papagalul African (Jako)? Papagalul African (Jako) traieste in jur de 50 de ani. Cat traieste papagalul Cacadou? Papagalul Cacadou traieste in jur de 65 de ani. Cat traieste papagalul Ara? Papagalul Ara traieste in jur de 50 de ani. Cat traiesc porumbeii si turturelele? Porumbeii si turturelele traiesc in jur de 20 de ani.

mika fem Miki mas Nick nico Roco M Rubi F SISI F ROCO M BIBI F BOZO M

CHIRI M DIDI F