P. 1
Botezul La Rromi

Botezul La Rromi

5.0

|Views: 229|Likes:
Published by papadopol

More info:

Published by: papadopol on Jun 24, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/08/2012

pdf

text

original

Botezul la rromi

Încă de la început, trebuie spus că toate tradiţiile despre care vom vorbi se mai păstrează doar în comunităţile tradiţionale de romi (cei care încă mai folosesc portul tradiţional şi care în familie vorbesc predominant limba lor maternă, limba rromani). Botezul reprezintă un prim pas foarte important din viaţa nou-născutului, indiferent de etnia din care face parte. În ceea ce îi priveşte pe copiii rromi, pentru ei botezul este momentul în care devin membrii cu drepturi depline ai comunităţii în care s-au născut şi, începînd de aici, fiecare acţiune a lor poate avea efecte asupra tuturor rudelor sale. Toată familia, dar şi alţi apropiaţi din comunitate participă la botez, care e de două tipuri. Cel creştinesc, care are loc în biserică – indiferent din ce cult fac parte rudele copilului – catolic, ortodox sau protestant – şi cel tradiţional rom, denumit „romano bolimos“, în care nici nu poate fi vorba de preot, ba chiar pronunţarea numelui acestuia este considerată aducătoare de neşansă. În cazul botezului creştinesc, evenimentul este înţeles ca un act magic de purificare, apa sfîntă – agheasma, fiind luată din biserică de femeile care mai tîrziu îşi vor stropi casele şi rudele pentru a le proteja de impuritate. Botezul romano înseamnă purificare şi oferirea unei valori. Acesta este botezul de pămînt – „o bolimos e phuvaqo“ –, prin care, în vremurile nomade, copilul era aşezat la o răspîntie de drumuri – spaţiu considerat magic –, pe pămînt, şi i se presăra pe creştet puţin pămînt, rostindu-se urări de bine şi noroc, pentru a i se induce calităţi precum frumuseţea, bogăţia şi cinstea. Alt tip de botez romano este botezul de foc, în cadrul căruia copilul este trecut de trei ori peste foc din braţele tatălui în braţele naşului şi invers, în acelaşi scop purificator şi de aducere a binelui în viaţa copilului, focul fiind un element de purificare şi protecţie. Foarte importantă este şi alegerea naşilor, care de obicei sînt membrii importanţi ai familiei. După botez, naşii vor avea un loc important în viaţa copilului, fiind consideraţi părinţi spirituali. De aceea, ei îl vor ajuta ori de cîte ori va avea nevoie, în toate momentele dificile din viaţa lui, însă îi vor fi alături şi în zilele de bucurie – cum ar fi zilele de naştere, ziua în care se căsătoreşte, ziua în care devine părinte etc. Dintre ritualurile pe care romii le îndeplinesc cu ocazia botezului, amintim cîteva: nou-născutului i se pune baier (obiect de pază) – o punguţă de cîrpă roşie cu un ban de argint, un fir de busuioc şi o bucăţică de zahăr, legată la

cît şi al naşilor de botez ai copilului. Şi în trecut. chiar dacă naşul îşi doreşte ca nou-născutul să poarte fie numele său. de care este prins un ghioc sau o scoică. acestea sînt inspirate din filmele văzute. de cele mai multe ori. să-l apere de duhurile rele ale nopţii. simboluri ale fertilităţii şi ale norocului. însă aceste evenimente izolate se datorează nivelului slab de educaţie atît al părinţilor. suprarealismul despre care vorbiţi nu se referă la numele copiilor. Florin. dar şi în prezent. Oricum. . Prin urmare.gît. „Bruce Lee“. nou-născutului i se leagă aţă roşie. cel puţin în acte. Vasile. din dreptul inimii. Petre etc. copilului fie i se atribuie de către prieteni o poreclă. din poveştile ascultate ori pur şi simplu din calităţile asemănătoare cu anumite personaje din anturajul lor. Desigur. fie îşi însuşeşte el una şi. cum ar fi „Trandafir“. de genul Andrei. cu rol de protecţie. De cele mai multe ori. De asemenea. alegerea numelui pe care copilul îl va purta este în exclusivitate a familiei şi a naşilor acestuia. Inevitabil. nu cred că ar putea cineva – nici măcar liderul vreunei comunităţi tradiţionale – să interzică unor părinţi să-şi numescă pruncul într-un fel sau altul. Aşa se întîmplă ca în comunităţile tradiţionale să auzi strigat un nume mai ciudat. atunci cînd creşte. „Napoleon“ etc. în jurul încheieturii mîinii stîngi. al soţiei ori al vreunuia dintre copiii săi. sînt dese cazurile în care. ci la poreclele despre care aminteam. pruncul ce urmeză a fi botezat trebuie să aibă. numele copiilor romi se aleg pe criteriul credinţei şi cel al continuităţii. un nume sfînt. sub pernă i se aşază un cuţit sau un foarfece. au fost şi cazuri în care aceste porecle au apărut şi în actele de identitate ale anumitor romi. Constantin. i se fac descîntece de deochi.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->