Lucian Blaga Eu nu strivesc corola de minuni a lumii Modernismul este o miscare opusa traditionalismului si dogmelor manifestate in literatur si in celelalte

arte in prima jumtate a secolului al XX-lea. Este o miscare larga, ce cuprinde toate curentele postromantice: simbolism, expresionism, constructivism, suprarealism. in literatura romn expresionismul este reprezentat de Lucian Blaga, in mod deosebit in volumul sau de debut Poemele luminii, considerat cartea setei de viat. Pentru expresionisti, creatia artistic este expresia pura a trairilor sufetesti, eul creator dnd lucrurilor o expresie nou, a unei raportri la absolut. Regasirea esentelor amenintate cu degradarea, revolta unei civilizatii care uniformizeaza cultivarea mitului, scindarea subconstientului, transpunerea nelinistii existentiale in imagini puternice sunt cteva dintre trasaturile creatiilor expresioniste. Initial, critica s-a aflat in imposibilitatea de a incadra creatia lui Blaga intr-un curent literar, intreaga sa oper fiind sustinut de sentimentul filozofic. Eugen Lovinescu l-a incadrat printre modernisti, in timp ce G.Clinescu, in Istoria literaturii romne de la origini pn in prezent il analizeaz in capitolul Ortodoxistii. Sistemul filozofic al lui Blaga se desparte de ortodoxism, intruct lui Dumnezeu, el ii opune entitatea invizibila numita Marele Anonim, fiind misterioasa si necognoscibila. Elementul in jurul caruia se construieste sistemul filozofic este misterul (definit de Blaga ca rezultat al raportului originar si permanent al omului cu lumea si cu sine insusi). Misterul este ceea ce ramne mereu ascuns, necunoscut, este cripticul care, descoperindu-se, nu o va face niciodat total. Raportarea la mister determina cele dou tipuri de cunoastere: cunoasterea paradiziaca si cunoasterea luciferica. Cunoasterea paradiziaca nu se raporteaza la mister, avnd ca scop determinarea obiectului, socotit in intregime dat. Acest tip de cunoastere este logic, rational; ea se fixeaz asupra obiectului, nedepsindu-l. Blaga defineste cunoasterea luciferic raportata la mister. Aceasta este problematic si aduce in sfera cugetrii riscul si esecul, nelinistea si aventura, curiozitatea. Considera obiectul despicat in doua, printr-o parte care se arata (fanic) si o parte care se ascunde (criptic), iar obiectul ei este intodeauna un mister. Reprezentativa pentru conceptia autorului asupra actului creator este poezia Eu nu strivesc corola de minuni a lumii cu care se deschide volumul Poemele luminii. Poezia este o arta poetica, intruct prin mijloacele artistice sunt redate propriile idei despre poezie si rolul poetului in raport cu universul. Interesul poetului este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume, poet-creatie. Poezia este una reflexiva, o fabula filozofica inteleasa nu ca o traducere in imagini poetice a unor concepte filozofice, ci o expresie a modului blagian de a gndi lumea si poezia. Poezia este inteleasa ca o forma de potentare a misterului, consecint a unui dezechilibru tragic intre spirit si suflet: vietii nu i-am ramas dator niciun gnd, dar i-am ramas dator toata viata. Titlul este o metafora revelatorie (constructie a spiritului prin care se incearc o conventie a misterului), corola de minuni a lumii este o metafora pentru lume inteleas ca orizont al misterului. Corola a fost interpretata ca o forma a arhetipului.Titlul implica deopotriva lumea si atitudinea creatorului fata de lume. Prin utilizarea persoanei I singular (eu), poetul anunt o confesiune liric. Poezia este structurata in jurul a doua opozitii: eu altii, lumina mea lumina altora (configureaza subiectul cunoscator intr-o maniera personalizata si respectiv una nedeterminat). Ideea poetica a primei strofe este refuzul plus-cunoasterii, al cunoasterii logice, rationale prin care misterul este revelat. Atitudinea de revolta este exprimata prin doua negatii foarte puternice: nu strivesc si nu ucid. Eul poetic are constiinta unei existente integrate unui orizont al misterului: Tainele ce le-ntlnesc in calea mea. Misterul este definit in maniera expresionista printr-o enumeratie, putnd fi interpretat att in raport cu lumea, ct si in raport cu intreaga sa creatie, anuntand marile teme: florile elemente generale simboliznd o existenta ingenu, ochii apar ca un simbol al cunoasterii umane reflexive, o tema constanta a creatiei, buzele reprezinta deopotriva rostirea si iubirea, iar mormintele includ marea taina a mortii. Ideea poetica a celei de-a doua strofe este reafirmarea antitezei dintre cunoasterea poetica (lumina

mea), inteleasa ca forma de amplificare a misterului si cunoasterea rationala (lumina altora) forma de distrugere a misterului. Risipirea tainelor apare ca o actiune nepermisa, ca violare a frumusetii interioare: Lumina altora sugrum vraja nepatrunsului ascuns / in adncimi de intuneric. Se remarca numarul mare de cuvinte din cmpul semantic al misterului: taina, nepatruns, neinteles. O ampla parabola construita pe analogia cu imaginea lumii (asociata in poezie cu ideea de cunoastere) defineste poezia ca forma de potentare a misterului: cteodata datoria noastra in fata unui mister nu este sa-l lamurim, ci sa-l adncim att de mult inct sa il prefacem intr-un mister si mai mare, si tot ce-i neinteles / se schimba-n neintelesuri si mai mari. Metafora largi flori de sfnt mister implica ideea sacralitatii tainelor universului. Creatia devine astfel singura posibilitate de metamorfozare a ne-intelesului. Pentru Blaga, actul poetic devine o atitudine subiectiva: cci eu iubesc o modalitate fundamentala de situare a eului in univers, specifica scriitorilor expresionisti. Se remarca si preferinta pentru versul liber al crui ritm interior reda fluxul ideilor si frenezia sentimentelor, combinatiile neobisnuite intre cuvinte, prin care limbajul poetic este o forma de recuperare a tacerii originare, creatia lui Blaga fiind dominata de dialectica tacere-cuvnt, dar depseste simplitatea explicatiei amanuntului autobiografic.Tacerea ofera sentimentul totalitatii, in timp ce cuvntul marcheaza intrarea in temporalitate si determinare. La Blaga, prin cuvt, Marele Anonim impune lucrurilor constrngerile de timp si de spatiu. Modul verbelor este cel prezent, acest fapt sugernd ideea de comunicare a unui adevar dintotdeauna, fiind vorba de un prezent etern. Textul poetic vorbeste, de altfel, despre o cunoastere prin ratiune, restrictiva si alienanta, o cunoastere al carei atribut este dezvaluit abia in finalul poeziei iubirea. Deoarece cunoasterea prin iubire este adecvata adevarului existential, iubirea este cea care anima demersul creator blagian. Mi se spune ca poezia mea ar fi mistica, metafizica. Poezia mea este, in afara de orice intentie, asa cum este. Aceasta fiindca in general eu nu concep altfel de poezie. (Lucian Blaga)