Cuprins

Despre Cruciade ................................ ................................ ................................ .................... 2 Cauze si explicatii................................ ................................ ................................ ............... 2 Sustinerea financiara a Cruciadelor................................ ................................ .................... 3 Inceputurile................................ ................................ ................................ ........................... 3 Principalele cruciade................................ ................................ ................................ .......... 4 Prima Cruciada (1096-1099) ................................ ................................ ................................ .. 4 A doua Cruciada (1147-1148) ................................ ................................ ................................ 6 A treia Cruciada (1189 -1192) ................................ ................................ ................................ 6 A patra Cruciada (1202-1204) ................................ ................................ ................................ 7 Cruciada a cincea (1217 1221) ................................ ................................ .............................. 7 Cruciada a sasea (1228-1229) ................................ ................................ ................................ 8 Cruciada a saptea (1248-1250) ................................ ................................ .............................. 9 Cruciada a opta (1270) ................................ ................................ ................................ .......... 9 Consecinte ................................ ................................ ................................ ............................ 9 Concluzii................................ ................................ ................................ .............................. 10 Bibliografie ................................ ................................ ................................ .......................... 12

Despre Cruciade
Cruciadele reprezinta un fenomen complex inceput in tarile apusene ale Europei concretizate sub forma unor expeditii militare ale feudalilor apuseni cu scopul de a cuceri si coloniza regiuni din Orientul Apropiat, indeosebi Palestina si Ierusalimul. Ele au aparut intr -o societate aflata in plina expasiune politica si militara si sunt o intregire a procesului de colonizare petrecut in Europa, la ele participand toate clasele si paturile sociale. Aspectul religios consta in faptul ca aceste expeditii au fost insotite la inceput de o ideologie crestina. Ele erau proclamate "Razboaie Sfinte" si erau organizate in numele eliberarii asa numitelor "Locuri Sfinte" in special Ierusalimul si imprejurimile de sub dominatia musulmana. De aceea, coducerea lor a revenit papalitatii, ce juca un rol important pe scena internationala a secolului al XI-lea. In epoca cruciadelor, Templierii devin principalii bancherii, acumuland bogatii considerabile si bucuranduse de un prestigiu enorm (Eliade, 2000).

Cauze si explicatii
Pe langa motivele de ordin religios cruciadele au avut si cauze politice sau economice bine disimulate sub ideologia religioasa a eliberarii Locurilor Sfinte. De la cruciade, cavalerii occidentali au asteptat totul: mantuirea vesnica, satisfacerea spiritului de aventura, iar cei mai multi, bogatiile fabuloase ale Orientului. Cruciatul beneficia de privilegii spirituale si materiale. O alta explicatie a necesitatii Cruciadelor se poate regasi si in cresterea demografica din tarile occidentale, care impunea o expansiune externa, iar aceasta nu se putea realiza decat in Rasarit. Pericolul care venea din partea arabilor a facut ca occid entul sa organizeze mai multe cruciade care sa inlature pericolul cuceririi de catre arabi a locurilor sfinte. Din pacate, pana la lupta cu paganii, cruciatii se incalzeau cu jefuirea populatiei ortodoxe. Dispretul latinilor fata de ortodocsi a culminat cu cucerirea Constantinopolului de catre latini, in anul 1204. Nu a fost crutat nimic: bisericile, manastirile, bibliotecile si casele particulare, toate au fost distruse. Cruciatii au provocat distrugeri imense pretutindeni in Europa Rasariteana si Orient ul Mijlociu. Ajutorul militar din

partea imparatilor bizantini, a dat posibilitatea Papei sa-i santajeze pe ortodocsi, conditionand oferirea ajutorului de acceptarea unirii cu Roma, cu conditiile impuse de papalitate (Popovici, 2003). Pasiunea cu care luptau cruciatii era justificata de credinta acestora ca Dumnezeu este in mijlocul lor, ca El le cerea sa lupte, sa cucereasca Pamanturile Sfinte Ioana d' Arc credea chiar ca aude voci din ceruri (Photios, Philarete, & Patric, 1994).

Sustinerea financiara a Cruciadelor

Cruciadele erau de obicei sustinute financiar prin trei metode: fie prin intermediul cruciatilor baronii isi vindeau pamanturile sau le ofereau comunitatilor ecleziastice; fie prin regi primul impozit a fost dijma saladina impusa in Franta si Anglia, pe bunurile mobiliare si venituri ; fie prin Biserica pentru Cruciada a IV-a (1202-1204) coexistau colecta si taxa ca forme de obtinere a fondurilor. Decima a fost introdusa pentru prima data in 1199, mai intai clerului sub forma a 40% din venituri, iar mai tarziu si cardinalilor 10% (Babus).

Inceputurile
Intr-un secol XI marcat de practica indulgentelor, La Sinodul de la Clermont (1096), unde s-a decis prima cruciada, Papa Urban al II-lea decide ca pentru oricine calatoria la Ierusalim pentru liberarea acestei Biserici va tine loc de orice penitenta (GUETTE, 2010) oricarui soldat care ar fi murit in lupta i se promitea ie rtarea tuturor pacatelor (Tauwinkl, 2005). Indulgen a reprezinta iertarea n fa a lui Dumnezeu a pedepsei vremelnice datorate p catelor a c ror vin este tears deja, iertare pe i aplic , prin care credinciosul o ob ine n condi ii determinate, prin ac iunea Bisericii care, n calitate de distribuitoare a r scump r rii, mparte autoritatea ei, tezaurul ndestul rilor aduse de Hristos i de sfin i. Indulgen a poate fi par ial sau plenar , dup cum elibereaz datorat n

parte sau n totalitate de pedeapsa vremelnic al VI-lea, 1967).

p catului.

Indulgen ele pot fi de asemenea aplicate celor vii sau celor r posa i (Paul

Principalele cruciade
y y y y y y y y

Cruciada I (1096-1099) Cruciada a II-a (1147-1148) Cruciada a III-a (1189 -1192) Cruciada a IV-a (1202 -1204) Cruciada a V-a (1217-1221) Cruciada a VI-a (1228-1229) Cruciada a VII-a (1248-1250) Cruciada a VIII-a (1270)

Prima Cruciada (1096-1099)

A fost decisa la Sinodul de la Clermont, initiator fiind Papa Urban al II-lea, in 1096 si a reusit capturarea unei parti considerabile din Levant si intemeierea unui regat latin aici. In predica sa, Papa Urban al II -lea a prezentat principiile acestei actiuni de eliberare a Locurilor Sfinte, subiect ce a fost inlocuit cu tema eliberarii mormantului lui Hristos, recucerirea si apararea. Celui care murea in lupta sau pe drum Papa ii promitea iertarea pacatelor. Cruciatii au reusit sa cucereasca Niceea, Edessa,Antiohia, iar la 15 iulie 1099- Ierusalimul. Ca urmare, episcopii greci au fost schimbati cu episcopi latini. Au inceput efectele Marii Schisme sa se simta si in Rasarit. Descriind sosirea la Constantinopol a cruciatilor, incepand cu vara anului 1096, Ana Comnena (1083-1148) relata ca tatal sau Alexios (1081-1118) nici nu avusese destul ragaz sa se odihneasca dupa luptele impotriva pecenegilor si cumanilor cand a auzit vestea nelinistita ca se apropie sosirea unor contingente numeroase de armate (R MUREANU, Clermont un conciliu, n cadrul c ruia lanseaz ura dintre ei i s se uneasc ESAN, & BODOGAE, 1993). n vara anului 1095, Papa Urban al II -lea a convocat la un apel patetic c tre to i uite i a -i i cre tinii din Occident pentru a pune cap t r zboaielor fratricide, s spre a lupta mpotriva p gnilor elibera pe fra ii lor cre tini din Orient. Pn an, i anun aser

n luna decembrie a aceluia i cavaleri francezi i fratele s u Balduin de

participarea la prima cruciad

germani, ducele de Bouillon a l Lotharingiei

Boulogne, membrii ai unor familii regale, nobili i seniori, i aventurieri.

rani sc p ta i

Crucia ii p r sesc spa iul s r c cios al Occidentului cu certitudinea unei recompense ce va face din ei mo tenitorii lui Hristos. Pe lng cruciada baronilor, ierarhizat cruciad zece ani, un ir de calamit i bine structurat , se na te o alt i epidemii au lovit ntinse regiuni din de la s lbatic . Vremurile sunt prielnice acestui exod, c ci, de vreo i naturale

din Fran a. Primele cete pornite din nordul Fran ei i din Renania nc multe incidente. Acte de confruntare violent plecarea comunit unor grupuri de germani care ilor evreie ti. din aceast sunt semnalate nc au nceput

luna aprilie 1096, ajung la Constantinopol cteva luni mai trziu, f r pr ea persecutarea

Majoritatea acestor grupuri violente, antisemite, au fost nimicite pe teritoriul Ungariei, nemaiajungnd la Bizan . nc sunt considera i du manii lui Hristos crucia ilor la Constantinopol ridic legate de aprovizionarea cu hran Crucia ii reu esc s faz , evreii i profanatori ai Crucii. Sosirea

mari probleme mp ratului Alexios I, i asigurarea ad postur ilor necesare. n i din Anatolia. Momentul cel

redea Bizan ului garnizoana de la Niceea aflat

st pnirea turcilor, precum i mai multe cet

mai important pentru crucia i l-a constituit cucerirea Antiohiei, care, pn la 1085 era n st pnirea Bizan ului, iar acum se afla n posesia turcilor. Crucia ii rup leg tura cu Bizan ul i refuz restituirea Antiohiei. La nceputul anului 1099, armata crucia ilor porne te spre Ierusalim, astfel c , la 6 iunie, ace tia intr n Bethleem i ncep asediul. a Primei

Ierusalimul este cucerit la 15 iulie 1099. n Istoria anonim

Cruciade sunt consemnate urm toarele: Intra i n ora , pelerinii i urm reau, i masacrau pe sarazini pn la Templul Iui Solomon, unde avu loc un asemenea m cel, nct ai no tri se b l ceau n snge pn catrii i jefuind casele pline de bog ii de tot felul. Apoi, ferici i la i glezne. Crucia ii au alergat prin tot ora ul furnd aurul i argintul, caii i plngnd, crucia ii au mers s Nostru Iisus Hristos. nso it de violen e de nenchipuit, cucerirea Ierusalimului va deveni pentru Islam semnul intoleran ei cre tine. se nchine la Mormntul Mntuitorului

Ducele de Bouillon este ncoronat ca ap r tor al Sfntului Mormnt, ca rege al Ierusalimului (HRISOVUL, 2008).

A doua Cruciada (1147-1148)

Pornita de Bernard de Clairvaux, a adus masacrarea apusenilor care traiau in Constantinopol. Apusul roman si Rasaritul bizantin nu aveau nici o urma de conciliere, in special dupa a IV a Cruciada, in 1204 cand s-au pornit cu arme impotriva fratilor lor crestini, nu impotriva musulmanilor. In 1204, timp de trei zile, strazile Noii Rome au fost udate cu sange crestin, bisericile si locurile sfinte fiind pangarite in numele papalitatii (Keller). A doua Cruciada (1147-1149) a avut ca principala motivatie eliberarea Edessei cucerita definitiv de turci in 1146. Cruciatii au ridicat o biserica a Golgotei si una a Sfantului Mormant. Latinii au inceput sa aiba drepturi la Sfantul Mormant (Babus). A doua cruciad ncepe n anul 1148, fiind un e ec total: regele i renun la Conrad al Germaniei, conduc torul cruciadei, este nvins proiectul s u (HRISOVUL, 2008). Din acel moment se observa ca Schisma nu era doar o cearta intre episcopi ci o ruptura intre ortodocsii care, se agatau de credinta inaintasilor si romano-catolicii apuseni, care dupa separarea de biserica apostolica, se transformasera intr-o religie diferita atat de crestinismul apusean de dinaintea Schismei, cat si de Ortodoxia rasariteana. Consecinta a fost tragica atat pentru crestinii apuseni, care au pierdut legatura cu credinta ortodoxa, cat si pentru cei rasariteni, pentru care Biserica si credinta ortodoxa nu au mai fost o credinta universala imbratisata de toate neamurile si limbile - asa cum a fost inteleasa de Sfintii Parintii, ci parea o chestiune orientala. Dupa ruptura Romei, istoria Bisericii noastre devine una exclusiv rasariteana (Keller).

A treia Cruciada (1189 -1192)

A pornit in momentul in care sultanul Egiptului Saladin cucereste Ierusalimul in anul 1187. La a III -a Cruciada au participat trei mari monarhi ai apusului: imparatul german Frederic I Barbarossa (1152-

1190), regele englez Richard Inima de Leu (1189 -1199) si regele Filip al II-lea al Frantei (1180-1223). Aceasta cruciada s-a soldat cu un nou esec (Babus). A treia cruciad ncepe n anul 1187, sub conducerea mp ratului de peste

german Frederic I Barbarosa care avea n spatele lui o armat lui fiind luat de Richard Inim

100. 000 de oameni. La traversarea Anatoliei acesta moare n 1190, locul de Leu, regele Angliei. Rezultatul acestei i o cruciade a fost mpiedicarea cuceririi Siriei de c tre musulmani relativ stabilizare a Regatului Ierusalimului (HRISOVUL, 2008).

A patra Cruciada (1202-1204)

A fost initiata de Papa Inocentiu al III -lea (1198-1216), cu scopul eliberarii Ierusalimului. Acest Papa a fost cel mai mare teoretician al cruciadei si a alcatuit o doctrina coerenta. Credinciosilor li se promitea participarea la cruciada prin rugaciuni, procesiuni religioase, ofrande si sustinere financiara a celor ce urmau sa plece, papal itatea inaugurand miscarea de spiritualizare a cruciadei. Cruciada avea drept obiectiv Egiptul, de care depindea Palestina (Babus). Anul 1204 constituie momentul in care Imperiul bizantin este destramat in urma Cruciadei a IV -a si se formeaza pe o buna parte a teritoriului sau Imperiul :Latin de Rasarit cu capitala la Constantinopol si alte regate si despotate orientale. Anul 1204 este momentul in care Imperiul bizantin, izgonit din Constantinopol si de pe o buna parte a Peninsulei Balcanice si a Asiei Mici, se va reorganiza in trei centre: Niceea sub conducerea imparatilor Lascarizilor; Trapezul condus de Comneni si Arta in Epir sub dinastia Anghelilor. De la Cruciada a II a (1147 -1149) pana la a IV-a (1202-1204), cistercienii au fost insarcinati cu predica, iar din secolul al XIII-lea acest rol a fost preluat de ordinele cesetoare (Keller).

Cruciada a cincea (1217 1221)

A reprezentat o ncercare de recucerire a Ierusalimului i a restului rii Sfinte prin cucerirea regatului Egiptean Ayyubid.

Armatele cruciate au fost organizate de Papa Honorius al III-lea si conduse de Leopold al VI -lea al Austriei musulmanilor. In 1218, o armat armat mixt german condus de Oliver al Klnului i o i Andrs al II -lea al Ungariei. Incursiunea militar , insa a l sat n cele din urm Ora ului Sfnt n minile

de olandezi, flamanzi

i frizieni condus

de William I la

Olandei s-au al turat expedi iei initiale. Pentru a cuceri ora ul Damietta din Egipt, ei s-au aliat cu turcii selgiucizi din Sultanatul Rm din Anatolia, care i-au atacat pe ayyubizi n Siria pentru a u ura sarcina cre tinilor. Dup ocuparea portului Damietta, crucia ii s -au ndreptat spre Cairo n iulie 1221, dar au fost obliga i s - i ntrerup care a dus la moartea a numero i crucia i asupra unui armisti iu de opt ani cu europenii. naintarea din cauza epuiz rii stocurilor de haran . Egiptenii au executat un atac de noapte, i n cele din urm , la capitularea ntregii armate. Sultanul egiptean Al-Kamil a c zut de acord

Cruciada a sasea (1228-1229)

In 1225, episcopul Giacomo de Patti celebreaz c s toria lui Frederic al II-lea (ramas vaduv) cu Isabella de Ierusalim (la 14 ani) fiica Mariei de Ierusalim. Desi excomunicat in 1227 de catre Papa Grigore al IX-lea, Frederic al II-lea se mbarc i pleac n Siria la n iunie 1228. pun mna pe Cipru dar este i Ciprului.

Frederic al II-lea incerarca intai s

respins de Jean dIbelin regentul regatului Ierusalimului

Cerandu-i lui Malin al-Kamil cedarea Ierusalimului n schimbul altor teritorii, se ajunge la ncheierea tratatului din 18 februarie 1229, prin care Ierusalimul era cedat crucia ilor (acum mp ratul german fiind Ierusalimului ), mpreun cu ora ele Bethleem i Nazareth. In martie 1229, Frederic al II-lea intr n Ierusalim unde este i rege al

ncoronat ca rege al Ierusalimului (The crusades, 2010).

Cruciada a saptea (1248-1250)

La conciliul de la Lyon din iunie -iulie 1245, se lansa chemarea pentru aceast noua cruciad menita sa recucereasca Ierusalimul ajuns din nou sub stapanirea musulmana. n vara anului 1248 Ludovic al IX -lea p r si Parisul mbarcndu-se pentru insula Cipru, unde trebuia s aib loc adunarea general a trupelor. Cruciada a aptea avea un caracter francez, pentru c n jurul lui Ludovic al IX -lea se adunar numai nobili francezi. La 6 iunie 1249 crucia ii p trundeau n Damietta. Sultanul eyubid, Al-Salih Eyub, va muri n noiembrie 1249; facilitand marsul cruciatilor de la Damietta spre Cairo.

Cruciada a opta (1270)

La 1 iulie 1270 Ludovic al IX-lea, regele Fran ei, protagonistul celei de-a aptea cruciade dupa declaratia din 24 martie 1268, ruta spre Tunisia, porneste spre Siria, dar cor biile sale i schimb

datorita nemultumirii regelui Siciliei, Carol dAnjou, la adresa refuzului Tunisiei de mai plati tributul pe care -l varsau nainte fostei dinastii (de Hohenstauffen) din Sicilia. Regele Fran ei, Ludovic al IX -lea, moare n lupt , iar pu inii crucia i r ma i n via s-au ntors n Fran a; marcand astfel sfarsitul a anumitelor "cruciade clasice". Rand pe rand, statele din Orient au fost recucerite de musulmani: Antiohia 1268, Tripoli 1289, Acra 1291 si in cele din urma Ciprul 1571 (Gr mad , 1961).

Consecinte
Insumand urmarile cruciadelor de mai sus , mentionam ca ele au preocupat Occidentul mai mult de doua secole, iar consecintele lor se resimt pana astazi. Ele au facilitat amestecul in Biserica a cavaleriei, au acordat drept la cuvant si la actiune maselor sarace si prost echipate. Ele au crescut prestigiul si puterea papei sau forta monarhiilor, dar prin cele

intamplate la 1204 au transformat Schisma di n 1054 intr-un fapt definitiv (Babus).

Concluzii
y

marea

majoritate

cruciadelor

ini iativa

apar inut

papalit

ii. Papa r mne eful spiritual al cruciadelor

finan area cruciadelor a fost asigurat de catre Biserica Catolic principalul drum pe uscat folosit de crucia i, coboar de-a lungul Dun rii pn la Belgrad, urmnd apoi cursul Moraviei pn i rul Mari a, ajungnd la Adrianopol la i Ni . De aici, se ajungea la Salonic sau pe la nord de mun ii Rodopi, prin Sofia Constantinopol prima cruciad a dus la ntemeierea n ara Sfnt a ctorva

state ale c ror p strare sau recucerire au constituit scopul celorlalte cruciade. Aceste state au fost, Siria, Ierusalim, Liban, Antiohia, Armenia din punct de vedere al organiz rii, statele cruciate au p strat structurile anterioare sosirii crucia ilor, dar au mprumutat Orientului o serie de structuri. Institu iile juridice respect cutumele locale: curtea rais-ului (c petenia unui sat) poate judeca acele cauze minore n care sunt implica i indigeni , iar fonda este un tribunal mixt ce judec , n principal, cauzele comerciale sau cele ce-i privesc pe sirieni. n schimb, Curtea Lan ului care judec procesele maritime, Curtea Burghezilor i n special nalta Curte, singura abilitat alc tuite exclusiv din franci istoria statelor cruciate a fost dominat de o penurie de efective: majoritatea crucia ilor se ntorceau n Europa dup leg mntului religios f cut ndeplinirea s -i judece pe nobili, sunt

10

aceast

situa ie a condus la instaurarea unui regim foa rte dur se prezinte cu tot

pentru vasalii regilor, care erau obliga i s

echipamentul de lupt la orice rechizi ie poruncit de regi ordinele militare s-au n scut din nevoia ap r rii pelerinilor n drumul lor spre Ierusalim: astfel, Ordinul Templierilor, nfiin at n 1118, era format din cavaleri din regiunile Fran ei, caza i ntr -o parte a palatului, situat pe amplasamentul Templului (de unde i trag Ordinul i numele). Alte ordine au ap rut dup Cavalerilor Teutoni, al Cavalerilor anul 1130: Ioani i, al

Dominicanilor, al Cavalerilor de Malta etc. Toate erau sub autoritatea papalit ii, primind numeroase dona ii att n Orient, ct i n Occident, ajungnd n sec. al XII-lea s devin principalii finan atori (bancheri) ai cruciadelor popula ia rural majoritate, din a statelor cruciate era alc tuit , n marea rani cre tini i musulmani. To i ranii erau

obliga i s pl teasc seniorului un procent din recolt , care varia n func ie de natura recoltei i danii n natur i de calitatea p mntului, precum de trei ori pe an

cruciadele au fost ndreptate mpotriva Orientului Apropiat musulman, fiind contrare intereselor Bizan ului. Astfel, n timpul celei de-a patra cruciade, n luna aprilie a anului 1204, crucia ii condu i de Balduin de Flandra (n vrst de 32 de ani) cuceresc Constantinopolul, pe care-l devasteaz , uria e comori fiind sustrase din tezaurul imperiului. Un an mai trziu, Balduin va deveni prizonier n luptele purtate cu valahii regelui bulgar Toni , la Trnava, unde va i muri (HRISOVUL, 2008) .

11

Bibliografie
Babus, E. (n.d.). ASPECTE ALE ISTORIEI SI SPIRITUALITATII BIZANTULUI. Retrieved January 8, 2011, from http://www.ortodoxia.md/biblioteca-crestinului-ortodox/category/16-teologiapartea-istoric?download=138%3Aaspecte-ale-istoriei-i-spiritualitii-bizanului-emanoil-babus Eliade, M. (2000). ISTORIA CREDIN ELOR l IDEILOR RELIGIOASE. Bucuresti: Univers Enciclopedic. Gr mad , I. (1961). Cruciadele. Bucure ti: Editura tiin ific . GUETTE, W. (2010). PAPALITATEA ERETIC. Editura Scara. HRISOVUL. (2008). Anuarul Facult ii de Arhivistic . Bucuresti: Editura MAI . Keller, I. A. (n.d.). O istorie prescurtat a Bisericii Cre tine. Retrieved 1 08, 2011, from http://www.odaiadesus.ro: http://www.odaiadesus.ro/istorie.pdf Paul al VI-lea, P. (1967). Constitu ia apostolic Indulgentiarum doctrina (Vols. Normae 1-3). Photios, P., Philarete, A., & Patric, P. (1994). NOUL CATEHISM CATOLIC CONTRA CREDIN EI SFIN ILOR P RIN I. SIbiu: Deisis. R MUREANU, P. P., ESAN, P. P., & BODOGAE, P. P. (1993). ISTORIA BISERICEASC UNIVERSAL . Bucuresti: EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC I DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMANE. Tauwinkl, W. (2005). La discussione teologica sulle indulgenze dal Concilio Vaticano II fino ad oggi. Trgu L pu . The crusades. (2010). Retrieved January 10, 2011, from middle-ages.org: http://www.middle-ages.org.uk/the-crusades.htm

12