Sunteți pe pagina 1din 2

ION BARBU.

RIGA CRYPTO SI LAPONA ENIGEL


Poemul face parte din volumul Dupa melci si apartine etapei baladic-orientala barbiana. Este socotit un Luceafar intors prin raportare la poemul eminescian pentru ca este o alegorie a cunoasterii, a dramei omului de geniu in opozitie cu trairea instinctuala a omului mediocru. Titlul este compus dupa modelul clasic ce sugereaza motivul cuplului (Romeo si Julieta) , el contine numele personajelor a caror nunta este imposibila ei apartinand a doua lumi incompatibile. Ca si cuplul la Shakespeare, iubirea este imposibila astfel incat titlul intruchipeaza drama finala. Tema reprezinta imposibilitatea depasirii conditiei de catre omul mediocru in timp ce omul superior atinge absolutul prin cunoastere cognitiva (de gandire). Subtitlul este balada si este un element de modernitate deoarece pe de-o parte face trimitere la romantism (fantastic, inspiratia din folclor, antiteza dintre doua personaje), iar pe de alta parte personajele sunt vazute ca exemplare, ca adevarate modele de cunoastere. Ca motive poetice se intalnesc: nunta, calatoria, chemarea-descantec, soarele. Structural, poemul contine doua planuri poetice: planul intamplarilor, un plan preponderant epic ce poate fi sintetizat (Crypto este o ciuperca care vrea sa nunteasca; in poiana lui apare lapona Enigel careia ii adreseaza trei chemari de ispitire in lumea lui; fata refuza motivand ca aspiratiile ei sunt de alta factura si atunci Crypto iese in lumina soarelui care il transforma intr-o ciuperca otravitoare; el va nunti cu o buruiana, iar celalalt plan este cel al semnificatiilor (Crypto este omul comun ce aspira la depasirea propriei conditii, iar Enigel aspira la cunoasterea absoluta prin intelepciune solara). Tehnica compozitionala folosita este povestirea in rama sau povestirea in povestire. Se evoca doua nunti, una este rama, cealalta este nunta propriu-zisa. Poemul apartine lirismului obiectiv pentru ca are un fir narativ vag, se foloseste dialogul ca mod de expunere si se aud mai multe voci lirice. Poemul incepe cu un prolog care evoca atmosfera de la spartul unei nunti. Primele patru strofe constituie rama si prezinta dialogul dintre un nuntas fruntas si un menestrel trist. Nuntasul fruntas cunoaste povestea despre care vorbeste dar pentru ca este o poveste exemplara cere sa fie repovestita. Menestrelul este trist pentru ca povestea pe care el o prezinta este sacra, speciala, iar auditoriul este profan, nespecialist. El este tulburat si se considera alesul sa parcurga acest ritual al povestirii, Povestea este spusa intr-un colt ascuns, intr-o camara, intr-un timp neprecizat, asa zisele personaje avand numai statut social (nuntas, mnestrel trubadur medieval). Menestrelul este de fapt artistul, poetul ce oficiaza o nunta mistica si el detine niste secrete pe care le face cunoscute. A doua parte cuprinde trei strofe si reprezinta portretul lui Crypto. El apartine regnului vegetal, clasei criptograme, este regale unei poeni (spatiu limitat) , este naravas pentru ca vrea sa-si depaseasca conditia. Apartine unui universe malefic: vrajitoare, plante barfitoare, el este simbolul unei lumi passive, inchise din care el este alesul sa schimbe ordinea esentiala.

Partea a treia contine portretul Laponei Enigel. Daca numele lui Crypto vine din grecescul Cryptos care inseamna ascuns, numele laponei vine din suedezul ingul care inseamna inger. Lapona apartine regnului uman si se defineste prin motivul transhimantei. Ea calatoreste cu renii dinspre Nordul inghetat, rece, intelectualizat, determinat de planeta Mercur spre Sudul cald, solar, al cunoasterii totale. In calatoria ei, lapona poposeste in poiana lui Crypto, unde intalnirea lor este posibila numai la nivel oniric. Crypto ii adreseaza ca in poemul eminescian trei descantece , chemari ca niste invocatii magice. Dupa prima chemare-descantec vine raspunsul laponei care se opune ispitei instinctualului , preferand sa cunoasca singura universal lui Crypto. Urmeaza o a doua chemare-descantec la care lapona aduce din nou un refuz numindu-l pe Crypto bland, plapand si necopt, adica nepregatit pentru cunoasterea totala. La cea de-a treia chemare- descantec, lapona ii adduce din nou un refuz lui Crypto prin care ii explica relatia individuala a ei cu universal, aspiratia ei spre absolute: ma-nchin la soarele intelept cu toate ca tentatia iubirii este coplesitoare (Vorba-n inim-ai nfipt-o) lapona vede lumea lui Crypto (umbra, carneaa, somnul, instinctualul) ca pe un pahar cu otrava, iar pe Crypto ca pe o fiinta condamnata sa nu isi poata depasi natura statica, involuata. Refuzat, Crypto incearca sacrificial de sine si este pedepsit, el neputand suporta proba initiatica. Este o faptura firava, distinsa de propiul vis, victima a neputintei si a indraznelii de a-si depasi limitele. Iesit la soare este distrus, degradat, devenind o ciuperca otravitoare, obligat sa nunteasca cu cineva din propriul regn. Indrazneala ii adduce nebunia (nepurul riga Crypto). Poemul subliniaza opozitia dintre omul ce refuza existenta spirituala in favoarea existentei instinctuale si omul superior ce aspira spre ideal si traire. La nivel lexical se folosesc arhaisme : menestrel, beteli, ghioci; regionalisme: ciuperca, beliti; limbajul este colocvial. La nivel semantic intalnim campul semantic al naturii: bureti, toporasi, ghioci; campul semantic al cunoasterii : soare, suflet, lumina. La nivel morphologic intalnim verbe la mai multe moduri si timpuri ceea ce reda un ton atractiv epicului, exista duble vocative: riga Crypto, EnigelEnigel, substantive propri:Laurul-Balaurul, locutiuni si expresii. La nivel stilistic se remarca epitete cantec larg, inversiunea inalt indaratnic menestrel, comparatii: ca un inel, personificare: ursul alb mi-e varul drept , metafora: sufletu-i fantana in piept. La nivel prosodic se pastreaza rima incrucisata, ritmul iambic, masura 6-8 silabe.