LUCIAN BLAGA .

EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII

Poemul face parte din volumul Poemele Luminii si este o arta poetica deoarece are forma unui manifest literar in care poetul isi exprima crezul liric (propriile convingeri despre arta literara) ,viziunea asupra lumiii, propriile idei despre poezie, despre rolul poetului. In aceasta poezie Blaga introduce elemente ale sistemului sau filozofic in care ideea centrala este perceperea universului ca o mare taina fata de care omul poate avea doua atitudini : cunoasterea paradiasiaca ( rationala, stiintifica, logica, obiectiva, analitica care indeparteaza omul de mister si ii anuleaza emotia cunoasterii) si cunoasterea luciferica (subiectiva, poetica ce separa obiectul in doua parti, partea vizibila si partea criptica, ascunsa, intentia fiind de a patenta partea ascunsa cu scopul de a regenera permanent misterul universal). Este o arta poetica moderna deoarece interesul poetului este deplasat de la tehnica poetica la relatia poet-lume, poet-creatie. Tema poeziei o reprezinta atitudinea poetica in fata marilor taine ale universului; in raport eul liric- univers, poetul este adeptul cunoasterii luciferice prin iubire. Titlul contine o metafora revelatorie ce face trimitere la artistii plastici expresionisti (de la ei Blaga preia motivul corolei). Corola de minuni a lumii reprezinta misterul universal de forma circulara ce sugereaza perfectiunea, substantivul minuni referinduse la conceptual de mister. Avand un pronuntat caracter confesiv, poezia apartine lirismului subiectiv prin prezenta marcilor subiectivitatii: pronumele personal eu aflat in pozitie initiala, adjectivul posesiv mea si verbele la pesoana I nu strivesc, nu ucid, sporesc, iubesc. Poezia are o structura compozitionala formata din trei secvente narative ce delimiteaza in text opozitia cunoasterii paradisiaca si cunoasterea luciferica. Prima secventa incepe cu titlul reluat in primul vers ceea ce sugereaza exacerbarea eului creator aflat in centrul universului sau poetic. Aceasta secventa defineste cunoasterea de tip luciferic, poetic prin raportarea la rational. Spre deosebire de cunoasterea paradisiaca care anuleaza misterul cosmic (nu ucid cu mintea tainele), poetul nu foloseste ratiunea stiintifica, ci contemplatia poetica. El contempla diverse aspecte ale misterului universal: florile sugereaza prospetimea vietii, ochii reprezinta cunoasterea si comunicarea spirituala, buzele comunicarea prin cuvant si misterul sarutului si mormintele prezinta misterul mortii. A doua secventa este mai ampla si se incheie cu sub ochii mei. Este este construita pe relatii de opozitie : eu-altii, lumina mea- lumina altora, cunoasterea luciferica cunoasterea paradisica. Pentru a accentua aceste opozitii poetul preai din romantism motivul lumii care nu apare ca la romantici ca astru tutelar al noptii , ci ca o entitate, un simbol ce potentiaza misterul partii ascunse a lumii. Poetul refuza claritatea regimului in favoarea misterului nocturne care permite omului sa se integreze in misterul cosmic.

Intreaga secventa contine variatii lexicale ale conceptului de mister : nepatrunsului ascund. adancimi de intuneric, taina , sfant mister, neintelesuri. A treia secventa are rol concluziv si debuteaza cu un raport de cauzalitate (caci). Cunoastera poetica este un act contemplatie si de iubire. Pentru a accentua opozitia cunoasterea paradisiaca- cunoasterea luciferica, poetul reia un final enumeratia din versul al cincilea, schimbata la nivelul elementelor de legatura (in locul prepozitiei in se foloseste conjunctia si). Ca relatii de opozitie se evidentiaza opozitii substantivale : lumina mea lumina altora si verbale: nu ucide , sugruma. Ca si relatii de simetrie se observa prezenta enumeratiei de metafore particularizate la inceputul si la finalul poeziei. Motive poetice intalnite sunt: corola, lumina, misterul, flori, ochi, buze, morminte. La nivel fonetic se evidentiaza euforia unor versuri (alternative nu ucid, in calea mea, lumina altora) La nivel lexical se foloseste terminologia abstractiei, lexical este din domeniul cosmicului( zare, intuneric, luna) si al naturii (flori), cuvintele fiind numai cu sens conotativ, limbajul fiind unul metaforic. La nivel semantic predomina campul semantic al misterului : minumi, taine, ascuns, intuneric, mister. La nivel morphologic verbele sunt la indicative prezent, conjunctia si se afla in zece pozitii ceea ce sa cursivitate textului; pronumele personal eu se gaseste de sase ori ceea ce da caracter confesiv, conjunctia adversative dar se afla in pozitie mediana si accentueaza opozitia cunasoterii paradisiaca- cunoasterii luciferica. La nivel sintactic pe langa propozitia predominant principala se afla si o propozitie auditiva si una finala caci eu iubesc. Prosodic poezia este formata dintr-un singur corp de douazeci de versuri literare fara rima, cu ritm interior si masura variabila ceea ce exprima frenezia ideilor. Stilistic se folosesc metafore plasticizante- flori, ochi, buze, morminte, metafora revelatorie : corolla de minuni, enumeratia flori, ochi.. . comparatia i-ntocmai cum cu razele ei albe luna /nu micoreaz, ci tremurtoare /mrete i mai tare taina nopii, epitete, inversiuni.