Sunteți pe pagina 1din 2

Moara cu noroc

Opera lui Slavici apartine genului epic, speciei nuvela psihologica. Intinderea acestei naratiuni este medie, actiunea este complexa, insa nu de o complexitate foarte mare asa cum se petrece la roman. Este urmarita evolutia sociala si psihologica a eroilor. Predominanta este preocuparea autorului de a descrie starile, trairile si framantarile, lupta cu sine pe care o da personajul. Personajul principal este Ghita un barbat tanar, casatorit cu Ana, are doi copii, incearca sa-si faca un rost in viata. Hanul care ulterior se va numi Moara cu noroc, fiind de vanzare este cumparat de Ghita, acesta fiind mijlocul pentru a-si realiza dorinta de echilibru financiar si social. Pentru ca Ghita astepta ca de aici sa vina norocul sau, numeste hanul Moara cu noroc, ca o ironie a autorului , caci de fapt nimic din evolutia situatiei nu va justifica numele. Inca de la inceput avem dubii in privinta bunului augur , caci amplasarea insasi este una nefasta( la rascruce de drumuri) , rascrucea de drmuri fiind considerate in literatura simbol al dezechlibrului in destin , al petrecerii de evenimente neasteptate ce pot deturna in mod negative viata omului. Nuvela incepe cu vorbele unei femei in varsta, mama Anei: Omul sa fie multumit de saracia sa, caci daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Acest incipit al nuvelei se va reflecta in oglinda in final unde tot femeia in varsta reflecteaza asupra vietii si destinului oamenilor. Baba simbolizeaza , ca si in alte scrieri literare intelepciunea, experienta de viata, sfatosenia si o oarecare capacitate de a anticipa destinul. Cei tineri, in incercarea lor de a agonisi, nu iau in seama prea mult opiniile batranei. Ghita chiar este indemnat de sotia sa sa fie mai aspru , mai atent cu clientii si in felul acesta sa stranga cat mai multi bani. Ghita o iubeste pe Ana si acesta este un motiv suficient de a se stradui sa-i satisfaca cerintele. Pe de alta parte si de abia aici incepe drama eroului- Ghita este constient de faptul ca are un suflet pe care nu ar vrea sa si-l piarda. Daca la Liviu Rebreanu, in Ion, lupta se dadea intre iubirea pentru pamant si dragostea pentru Florica, in Moara cu noroc Slavici il pune pe Ghita intr-o situatie similara: acesta este sfasiat intre nevoia de a face bani si dragostea pentru familie. Ghita se dezumanizeaza si redevine om in mod repetat. Aparitia in peisaj a lui Lica Samadau accentueaza partea negative a lui Ghita. Samadaul este cel care trezeste in Ghita dorinta apriga de a savarsi raul. Pe de alta parte, data fiind firea sa, el reuseste sa se impuna, facandu-l pe Ghita supusul sau. In momentul in care Ghita isi da seama ca a ajuns prea subjugate fata de Samadau vrea sa scape de acesta si chiar sa se razbune. Gaseste in acest scop o maniera de rezolvare care lui i se pare bine gandita , dar care se va dovedi in final dezastruoasa: ii propune sotiei sale sa-i faca ochi dulci lui Lica Samadaul pentru ca apoi sa-l poata adduce in fata opiniei publice, dezvaluindu-i marsaviile. Femeia se dovedeste fire slaba, alunecoasa , care esueaza, caci va cadea intradevar in bratele lui Lica.

Drama se va accentua pentru ca Ghita , nefiind capabil sa treaca peste aceasta tradare, o va ucide pe Ana. Drama lui Ghita este una paradigmatica pentru oamenii care se lupta intre a-si pastra demintatea, cinstea, omenia, si a face fata provocarilor sociale. Slavici a surprins foarte bine in Moara cu noroc sfasierea din mintea omului cazut in aceasta capcana si faptul ca un rau mai mic odata savarsit atrage dupa sine un rau si mai mare, un altul si mai mare pana la dezastrul total. Acest dezastru total se oglindeste foarte bine in tabloul final al nuvelei, in care la acea rascruce de drumuri, und ear fi trebuit sa fie o moara cu noroc, vantul bate a pustiu si o batrana cugeta asupra destinului care- rau sau bun- se implineste intotdeauna. Este o maniera a autorului de a disculpa personajele.