Sunteți pe pagina 1din 2

Morometii

Romanul prezinta destramarea simbolica pentru gospodaria taraneasca traditionala- a unei familii de tarani dintr-un sat din Campia Dunarii, Silistea Gumesti. Titlul Morometii aseaza tema familiei in centrul romanului, insa evolutia si criza familiei sunt simbolice pentru transformarile din satul romanesc al vremii. Astfel ca romanul unei familii este si un roman al deruralizarii satului, o fresca a vietii rurale dinaintea si de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. O alta tema este criza comunicarii, absenta unei comunicari reale intre Ilie Moromete si familia sa. Tema timpului viclean, nerabdator (timpul nu mai avea rabdare), relatia dintre individ si istorie nuanteaza tema sociala. Compozitia primului volum utilizeaza tehnica decupajului. Volumul este structurat in trei parti, cu o actiune concentrate, care se desfasoara pe parcursul verii, cu trei ani inaintea izbucnirii celui de-al doilea Razboi Mondial. Prima parte , de sambata seara pana duminica seara, contine scene care ilustreaza monografic viata rurala: cina, taierea salcamului, intalnirea duminicala din poiana lui Iocan, hora, s.a. Inceputul romanului ilustreaza cina care se realizeaza lent, prin acumularea detaliilor. Ceremonialul cinei pare a surprinde un moment din existenta familiei traditionale, condusa de un tata autoritar, dar semnele din text dezvaluie adevaratele relatii dintre membrii familiei. La masa Moromete statea pe prag, deasupra tuturor lucru care arata ca pare a domina familia, formata din copii proveniti din doua casatorii, invrajbati din cauza averii. O alta secventa epica cu valoare simbolica este aceea a taierii salcamului. Ilie Moromete taie salcamul pentru a achita o parte din datoriile familiei, fara a vinde pamant sau oi. Taierea salcamului, duminica in zori, in timp ce in cimitir femeile isi plang mortii, prefigureaza destramarea familiei, prabusirea satului traditional, risipirea iluziilor lui Moromete. Lumea Morometilor se desacralizeaza. O data distrus arboreal sacru, axis mundi de veghe la ordinea lumii, a microcosmosului rural si familial, haosul se ilustreaza treptat. Partea a doua se deruleaza pe parcursul a doua saptamani, incepand cu plecarea lui Achim cu oile la Bucuresti. Acesta vinde oile si asteapta venirea fratilor. Dupa amanarile generate de refuzul lui Nila de a nu-si lasa tatal singur in preajma secerisului, cei doi fug cu caii si cu o parte din zestrea surorilor. Astfel Moromete este nevoit sa vanda o parte din pamant pentru a-si reface gospodaria si pentru a plati foncirea. Partea a treia , de la seceris pana la sfarsitul verii, se incheie cu fuga feciorilor. Una dintre cele mai illustrative episoade din viata rurala este secerisul. Este infatisata intr-o maniera originala si o realitate arhetipala; miscarile, gesturile, pregatirea si plecarea la camp se integreaza unui ritual stravechi. Secerisul e trait in acelasi fel de intregul sat, intr-un ceremonial mitic specific colectivitatii arhaice.

Cele trei parti confera echilibru compozitiei. Fiecare parte incepe cu prezentarea de ansamblu: masa, prispa si secerisul. Simetria compozitionala este data de cele doua referiri la tema timpului, in primul si in ultimul paragraf al volumului. La inceput, apparent ingaduitor : timpul este foarte rabdator cu oamenii pentru ca enuntul din finalul volumului timpul nu mai avea rabdare, sa modifice imaginea timpului, care devine necrutator si intolerant. Scenele in care sunt prezentate aspecte din viata colectivitatii se constituie intr-o adevarata monografie a satului traditional: hora, calusul, intalnirile duminicale din poiana lui Iocan, serbarea scolara, etc. Un truplu conflict va destrama familia lui Moromete. Este mai intai dezacordul dintre tata si cei trei fii ai sai din prima casatorie: Paraschiv, Nila si Achim. Fii mai mari isi dispretuiesc tatal fiindca nu sties a transforme in bani produsele economiei rurale, precum vecinul lor, Tudor Balosu. Cel de-al doilea conflict izbucsneste intre Moromete si Catrina, sotia lui. Moromete vanduse in timpul secetei un pogon din lotul sotiei, promitandu-i, in schimb, trecerea casei pe numele ei. De teama fiilor mari care isi urau mama vitrega Moromete amana indeplinirea promisiunii. Din aceasta cauza, femeia isi gaseste refugiul in biserica. Al treilea conflict se desfasoara intre Moromete si sora lui, Guica, care si-ar fi dorit ca fratele vaduv sa nu se mai casatoreasca pentru a doua oara. In acest fel, ea ar fi ramas in casa fratelui, sa se ocupe de gospodarie si de cresterea copiilor, pentru a nu ramane singura la batranete. Un alt conflict secundar este acela dinte Ilie Moromete si fiul cel mic, Niculae. Copilul isi dorea cu ardoare sa mearga la scoala, in timp ce tatal, care trebuia sa-i plateasca taxele, il ironiza, spunandu-I ca scoala nu adduce niciun beneficiu.