Sunteți pe pagina 1din 2

ROMAN MODERN DE TIP SUBIECTIV. ULTIMA NOAPTE DE DRAGOSTE, INTAIA NOAPTE DE RAZBOI.

CAMIL PETRESCU
Romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi apare in 1930. Geneza sa trebuie cautata in preocuparea autorului de a scrie despre razboi, preocupare oglindita in titlurile publicare de Camil Petrescu in 1929 in revistele Vremea, Facla, Omul liber, etc. In romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, naratiunea este realizata la persoana I, ca o confesiune a eroului, insa autorul este recunoscut in alte personaje. Naratorul este protagonistul romanului, perspectiva narativa fiind subiectiva si unica (trasatura a romanului modern de tip subiectiv). Din punct de vedere al compozitiei, romanul este structurat in doua parti : prima parte cuprinde relatarea iubirii lui Stefan Gheorghidiu pentru sotia sa, Ela, iar a doua parte infatiseaza gandurile, trairile, sentimentele omului aflat pe front, in primul Razboi Mondial. Cele doua parti ale romanului sunt unificate de prezenta unei singure constiinteautodefinita in raport cu lumea inconjuratoare. Cele doua parti ale textului precizate si in titlu indica temele romanului si in acelasi timp, cele doua experiente fundamentale de cunoastere traite de protagonist : dragostea si razboiul. Daca prima parte prezinta rememorarea iubirii matrimoniale esuate de Stefan si Ela, partea a doua este construita sub forma jurnalului de companie al lui Gheorghidiu, urmareste experienta pe fron in primu Razboi Mondial. Romanul debuteaza printr-un artificiu compozitional : actiunea primului capitol, La Piatra Craiului in munte, este posterioara intamplarilor relatate in rostul cartii I. Capitolul pune in evidenta cele doua planuri temporale din discursul narativ : timpul nararii (prezentul frontului) si timpul narat (trecutul povestii de iubire). Prima experienta in planul cunoasterii existentiale o reprezinta iubirea. Eram insurat de doi ani si jumatate cu o colega de la Universitate si banuiam ca ma inseala este fraza cu care debuteaza abrupt cel de-al doilea capitol, intitulat Diagonalele unui testament. Dupa casatorie, cei doi soti, Stefan Gheorghidiu si Ela, traiesc modest, dar sunt fericiti. Echilibrul tinerei familii este tulburat de o mostenire pe care Gheorghidiu o primeste la moartea unchiului sau avar, Tache. Ela se implica in discutiile despre bani, lucru care lui Gheorghidiu ii displace profund. Mai mult, spre deosebire de sotul sau, Ela este atrasa de viata mondena la care noul statut social al familiei ii ofera acces. Cuplul evolueaza spre o inevitabila criza matrimoniala, al carui moment culminant are loc cu ocazia excursiei de la Odobesti. In timpul acestei excursii Ela ii acorda o atentie exagerata unui anume domn G., care dupa opinia personajului-narator, ii va devein mai tarziu amant.

Dupa o scurta despartire, Ela si Stefan se impaca. Inrolat pe frontal romanesc, Gheorghidiu cere o permisie, ca sa verifice daca sotia lui il insala, fapt nerealizat din cauza izbucnirii razboiului. A doua experienta in planul recunoasterii existentiale o reprezinta razboiul. Imaginea razboiului e demitizata, in descendenta stendhaliana. Ordinele ofiterilor superiori sunt contradictorii, legaturile dintre unitati sunt aleatorii. Din cauza informatiilor eronate, artileria romana isi fixeaza tunurile asupra propriilor batalioane, iar la confruntarea cu inamicul se adauga frigul si ploaia. Experientele dramatice de pe front modifica atitudinea personajului-narator fata de celelalte aspecte ale existentei sale. Capitolul Ne-a acoperit pamantul lui Dumnezeu ilustreaza absurdul razboiului si tragismul confruntarii cu moartea. Viata combatantilor tine de hazard, iar eroismul este inlocuit de spaima de moarte, care pastreaza doar instinctul de supravietuire si automatismul : Nu mai e nimic omenesc in voi. Individul se pierde iar drama colectiva a razboiului pune in umbra drama individuala a iubirii. Ranit si spitalizat, Gheorghidiu se intoarce acasa, la Bucuresti, dar se simte detasat de tot ce il legase de Ela. Obosit sa mai caute incertitudini si sa se mai indoiasca, o priveste acum cu indiferenta si hotaraste sa o paraseasca. Simetria celor doua parti ale romanului este desavrasita atat prin echilibru si ampozitie cat si prin faptul ca ele sunt doua experiente legate de ultima noapte de dragoste si intaia noapte de razboi.

STEFAN GHEORGHIDIU
Personajul narrator, reprezinta tipul intelectualului lucid, inadaptatul superior, care traieste drama indragostitului de absolut. Filozof, el are impresia ca s-a izolat de lumea exterioara, insa in realitate, evenimetele exterioare sunt filtrate prin constiinta sa. Gandurile si sentimentele celorlalte personaje nu pot fi cunoscute de cititor, decat in masura in care se reflecta in aceasta constiinta. In acest sens, Ela este cel mai misterios personaj din roman, prin faptul ca tot comportamentul ei este imediat de subiectivismul personajului narrator. De aceea cititorul nu se poate pronunta asupra fidelitatii ei sau daca e mai degraba superficiala decat spirituala. Pe parcursul intregului roman Ela ramane un mister pentru cititor, deoarece ea este prezenta numa prin intermediul impresiilor lui Stefan. Relatia dintre cei doi soti se bazeaza pe orgoliu, atat in construirea, cat si in destramarea ei. Stefan incepe sa tina la Ela din orgoliul de a fi iubit, gelozia lui se produce din acelasi motiv, iar orgoliul ii impiedica pe amandoi sa se impace.